Edmondo deAmicis

CUORE,
I]\IMA DE COPIL

&at
Bucuregti
2014
 CupruNs

Tabel cronologic 5

OCTOMBRIE
Pirrrrazide qcoali
Invildtomlnostru. II

O nenorocire 12

Biiatul calabrez 13

Colegiimei... 15

O fapti generoasi 16

intAi
tnvigitoarea mea din clasa lB
tntr-omansard5... 19

$coala. 2l
Miculpatriotpadovan (pwestire lunarS. .. .... ., . .. 22

NOIEMBRIE
Coqaml. .....,..:.... .......... 24
Ziuamo4ilor..... 25

Prietenulmeu, Garrone. . . . . 26
Cirbunamlqidomnul .::... ... . 28
tnvitritoarea fratelui meu. . 29
Mama. 3r
Colegul meu, Coretti 32 lnvidia 84
Directorul. 35 Mama lui Ranti. 86
Soldagii 37
FEBRUARIE
Ouotitoml lui Nelli 39
O medalie binemeritati . BB
Primuldinclasi..;... 40
Intengii bune. 90
Micul cercetaq lombard (poaestire lunarQ . 42
Mica locomotivS. 9l
Siracii . . . +6
Trufie 93
DECEMBRIE Rnnigii muncii
--,-:- 94
Traficantul 48 intemnilatul 96

Vanitate 49 Infi rmierul tatei (p ou es tire lanar Q 99

Prima ninsoare.,, . . . ; . ., 51 Atelierul 106
'l
52 Paiaga l0B
,,Zldara$uI".
dezdpad|.
Bulgirele ..... '......: 5+. Ultima zi de carnaval. lll
lnviEitoarele .:'::. 5b Copiii orbi ll3
tn cusa renitului. 5l Invnptorul bolnav llB
Micul copist florentin (pouestire lunarQ. 98 Strada. 120

Voingi. 65
MARTIE
Recunostintd 66
^-:*----i---J- ' i: r. l $coala serali. 122
IANUARIE incfierarea. l2i:4
invlgitorulsuplinitor ...... 68 Pnrinpi copiilor 125
Biblioteca lui Stardi 69 Numirul TB t27
Fiul fierarului 7l Un copil mort. r28
I

O :rirzitdfrumoasS. . . . ; . .. .;.. . 72 tn ajunul zilei de 14 martie 130

Fr4nti eliminat din qcoali 74 Impi4irea premiilor l3I
Micul toboqar sard (pwestire lunard) .. ...:......:..'.'.. ;
.
76
i. ..i Cearta. 136
Iubirea de patrie, 83 Sora mea l38
SAnge romaniol (poaestire lunarQ . 139 Tatil meu 222
t45 Lagafi.
,,Zidiragulo' muribund 224
impirgirea premiilor la qcoala serali a muncitorilor 226
APRILIB + -.-
lnvafatoarea mea a munt. 228
Primivara. l48
Mulgumiri. 230
Azilul de copii . 149
Naufragiul (ultima poaestire lunarill . 232
Lagimnastice..... 153
IULIE
Invilitorultatiluimeu. :..... 155
Ultima scrisoare a mamei mele 238
Convalescenla . ... 163
Examenele 239
Prietenii muncitori 165
Ultimul examen 2+t
Mama lui Garrone 166
Adio 2+3
Giuseppe Mazzini r67

Virtuteacetileneasci(pouestirehnard). .'...- 169

MAI
Copiiirahitici..... 17+

Sacrificiu t75
Incendiul ... .. . t77
De la Apenini la Anzi (poaestire knarQ. lB0

Vari .. 207

Poezie 208

Surdomuta 210

IUNIE
Garibaldi ..:... 217

Armata. '.,.;.;.... 2l'8

Italia" 220

32 de grade. 221
 OCTOMBRIE

PRrMA ZIDE $COAr-A.

tT,luni
Azi e prima zi de qcoali. Trei luni de vacanfi la pris-au
spulberat ca un vis. De dimineald,ryamam-a dus la qcoala Baretti,
ca si mi inscrie intr-a treia primar6; eu nu eram prea incAntat,
cdci gAndul imi zbura inci la fari. Pe toate strdzile, forfotd mare
de copii; in cele doud libririi, o mul$me de tagi gi de mame se
ingrimddeau sX cumpere ghiozdane cu cureluge, serviete gi caiete,
iaf in fala qcolii:se inghesuia atAta lume, incAt omul de serviciu qi
gardianul se striduiau din risputeri si elibereze poarta; I-Angd uqa
de la intrare am sirn6it ci cineva mi atinge pe umir; era invildtorul
meu dintr-a doua, vesel ca intotdeauna gi cu pdrul rogcat zburlit,
care-mi spuse: ' .

*Prin urmare, Enrico,de azi ne despd4im pentru totdeauna?

Degi qtiam prea bine ci aga era, cuvintele lui m-au mAhnit. Am
pitruns cu greu in qcoali, Doamne, domni, femei din popor,: n1s11-
citori, ofi1eri, bunici, femei de serviciu, togi Einind deo mAtri copiii
qi in cealalti mAnd certificatele de promovare, umpleau sala de la
intrare qi scdrile, intr-un murmur de parci ne aflam la intrarea in
^- revS.zut cu pl6ce re sala mare de la parter, cu uqileicelor
teatru. Am
gapte clase, unde timp de trei ani imi petrecusem aproape toate
invilitoarele umblau incoaee qi incolo. invS-
zilele . Era atAta'lume!
ldtoareamea din clasa intAi m-a salutat din uqa clasei gi mi-a spus'
-Enrico, anul acesta te duci Ia etajul de sus; n-o si te mai vid
,
nici micar in trecere!
10 EDMONDO DE AMICIS
$i privirea ii era tristi.
Directorul era inconjurat de femei necijite ci nu mai rXmiseseri
locuri qi pentru copiii lor; mi s-a pirut cd avea barba mai albi decAt
anul trecut. Pe bdie$ i-am regisit mai inalgi qi mai voinici. La parter,
unde se gi ficuse repafiizarea elevilor, se aflau copilaqii din clasa
intAi primarl, care nu voiau si intre in clasX, impotrivindu-se ca
niqte md.gS.ruqi; numai cu forla puteau fi traqi iniuntru; unii din ei
fugeau din binci, iar alEii, vizAndu-qi piringii ci pleaci, incepeau
si plAngi, aqa cI acegtia se vedeau nevoili si se intoarci, fie ca sX-i
impace, fie s5-i ia acas6, in timp ce invigitoarele rXmAneau dez-
n6dijduite. Fratele meu mai mic a fost repartizat in clasa invdldtoarei
Delcati; eu, la invilitorul Perboni, sus, la etajul intii. La ora zece
eram toli in clasd - cincizeci gi patru; doar vreo cincisprezece sau
gaisprezece fuseserim colegi intr-a doua, printre care gi Derossi,
premiantul intAi de totdeauna. AtAt de mici qi de tristi mi se pirea
qcoala cAnd mi gAndeam la pidurile qi munlii unde imi petrecusem
vacanla de varl!
Mi gAndeam qi la invilitorul meu dintr-a doua, atAt de bun,
care rAdea mereu cu noi; mic, incAt semina cu un coleg de-al
nostru. lm^i pdrea riu ci nu-l mai vid in clasi, cu pirul lui rogcat
gi zbArlit. Invdlitorul nostru e inalt, lar6.barb6, cu pirul cirunt qi
lung, cu o cuti adAnci gi dreapti pe frunte, are vocea groasi gi ne
privegte pe tofi fix, unul dupi altul, vrAnd parci si ne citeasci
in adAncul sufletului; qi nu rAde niciodati. Eu imi spuneam in sinea
mea: ,,Asta-i abia prima zi.Incdnoui luni. CAte lecgii, cAte examene
la sfArqit de luni, cAtI stridanie!" Simleam intr-adevir nevoia de
a o intAlni pe mama la ieqire. Am alergat si-i sirut mAna. Ea m-a
intAmpinat cu:
-Curaj, Enrico! Vom invila impreuni.
M-am intors acasd mullumit. Totugi, pe inviEitorul meu cu
zAmbetul acela bun gi vesel nul mai am, qi parci gcoala nu mai e
lrumoasi ca inainte.
CUORE 11
iwvATAroRUL NOSTRU
18, marli
Dupi cAte amvdzutindiminea(a asta, imi place qi noul invigitor.
^ timp ce intram in clas5, cum el venise inaintea noastri la catedri,
In
din cAnd in cAnd apdrea in uga clasei cdte un fost elev de-al lui de
anul trecut, ca s5-l salute; apdrea la uqi gi, mai inainte de a trece
mai departe, il saluta:
-Bund ziua, domnule Perboni.
Unii intrau, ii intindeau mAna gi iegeau iute din clasi. Se vedea
ci lineau la el gi ar fi fost bucurogi si le fie din nou profesor. El ris-
pundea:
-Bun[ ziua! qi strAngea mAinile celor ce-l salutau, dar nu se uita
Ia niciunul. La fiecare salut, rimAnea serios, cu cuta lui verticali
gi adAnci pe frunte, intors spre fereastri, cu privirea inspre aco-
perigul casei din fap. $i. in loc si se bucure de saluturile acelea,
pirea ci suferi din cauzalor. Apoi se uita la noi qi ne privea unul
dupi altul, atent.
IncepAnd si dicteze, cobori de la catedrd ca si se plimbe printre
binci, dar privirea ii cizu pe un biiat cu obraji apringi qi plin tot de
bubulile. Inceti sd dicteze, ii lui fap in mAini qi-l privi, apoi il
intrebi ce avea qi-i trecu o mAni pe frunte, si vadd dac5-i fierbinte.
In timpul acela, un biiat din spatele lui se ridici pe banci qi incepu
s5" faci pe marioneta. El se intoarse brusc. Biiatul se reaqezi intr-o
r:lipiti, rdmAnAnd inlepenit in banci, cu fruntea plecati de ruqine,
in aqteptarea pedepsei. invilitorul ii puse o mAni pe cap gi-i spuse:
--Si nu mai faci asta niciodat5!
Nimic altceva. Se intoarse la catedri qi incheie dictarea. Dupi
cc termin5, ne privi o clipi in tdcere. Apoi ne vorbi rar gi calm,
cu vocea lui groasi, dar caldi:
-Ascultali, copii! Avem de stat impreuni un an. Si ciutim siJ
triim in buni infelegere. InvilaEi gi fi1i cuminli! Eu nu am familie.
l,'amilia mea sunteli voi. Anul trecut mama mea inci triia, acum
:r murit. Am rimas singur. Numai pe voi v6. am pe lumea asta,
rricio alti afecfune, niciun alt gAnd decAt voi. Voi trebuie si fi1i
r'opiii mei. Aga cum 1in eu la voi trebuie sd 1ine1i qi voi la mine. Nu
vrcau si fiu silit si pedepsesc pe nimeni. Aritagi-mi ci sunte$ biie$
t2 EDMONDO DE AMICIS
cu suflet. $coala noastri va fi o familie, qi voi veli fi mAngAierea qi
mAndria mea. Nu vi cer o promisiune cu glas tare; sunt convins
ci in inima voastri mi-a1i gi rispuns da. $i vi mullumesc.
ln momentul acela iqtri omul de serviciu al gcolii gi anunli
sflrqitul. Am iegit toli din binci, in ticere deplini. Biiatul care se
suise pe banci se apropie de invilitor qi-i spuse cu glas tremurat:
-Domnule invSlitor, vi rog sX mi iertali.
invilStorul il siruti pe frunte gi-i spuse:
-Bine, biiatul meu, nu-i nimic.
O NENOROCIRE
Anul a inceput cu o nenorocire. Azi-dimineafi, merga
"3t:JT#
la gcoali, tocmai ii repetam gi lui vorbele spuse ieri de invigitor,
cAnd, deodat6, amvdzut strada plini de oameni, care se inghesuiau
in previzu imediat:
faga gcolii. Tata
-O nenorocire! Anul acesta incepe riu!
Am intrat cu mare greutate. In sala cea mare se strAnseserd
o mullime de piringi qi de biiegi, pe care invigitorii nu reuqeau si-i
bage in clase, cici toli erau cu ochii inspre biroul directorului,
de unde se auzea cineva spunAnd: ,,Bietul copil! Bietul Robetti!"
Deasupra capetelor, in fundul odiii pline de lume, se vedeau
coiful unui gardian gi capul chel al directorului. Apoi intri
cu pilirie inalti, qi toli spuser6:
-E doctorul.
Tatil meu il intrebX pe unul din invilitori:
-Ce s-a intAmplat?
*I-a trecut roata
peste picior, i se rispunse.
-I-a rupt piciorul, spuse un altul.
Era un biiat dintr-a doua, care, in drum spre gcoali, pe strada
Dora Grossa, vizuse un copil din clasa intAi primari cum cade in
mijlocul strizii. Piciul scipase pentru o clipi atenliei mamei, iar
in spatele lui, la ciliva paqi, venea autobuzul, cAt pe-aci si-l calce.
Alergase la el plin de curaj qi, apucAndu-l cu putere, il salvase de
primejdie; in schimb, lui, nefiind destul de iute in miqciri si-qi
CUORE 13
retragi piciorul, i-l prinsese una din roEile autobuzului. Era fiul unui
cipitan de artilerie. tn timp ce se povesteau toate acestea, in sali
intri o doamnI, stribltAnd mul$mea innebuniti: era mama lui
Robetti, care fusese anunlat1 si vini. O alti doamni alergi s-o
intdmpine qi, arunc6"ndu-qi bralele de gAtul ei, izbucni in hohote de
pldns. AmAndoui niviliri in biroul directorului, de unde se auzi
apoi un strigit disperat:
-Vai, Giulio, copilul meu! BS.iatul meu!
In aceeaqi clipi, o trisuri se opri in fala porfii, qi pulin dup6
aceea in salS apiru directorul in brale cu bdiatul, care igi sprijinea
capul pe umirul lui, cu chipul alb ca varul gi ochii inchiqi. Togi in-
cremeniri in t5.cere, nu se mai auzea decdt plAnsul in hohote al
mamei, Directorul, palid qi el, se opri o clipi qiJ ridici pe biiat
cu amAndoui bragele ca si-l arate mulgimii. $i atunci, profesoare qi
profesori, pnrinfi qi biiefi murmurar5. intr-un singur glas:
-Bravo, Robetti! Bravo, biet copil!
$i-i trimiseri sS.rutiri; profesoarele qi biiegii din jurul lui ii siru-
tari mAinile qi brafele. El deschise ochii qi strigi:
-Servieta mea!
Mama copilaqului salvat i-o ariti plAngAnd gi-i spuse:
-fi-o aduc eu, gi-o aduc eu.
$i, intre timp, o suslinea pe mama rinitului, care-qi acoperise
fafa cu miinile. Ieqiri din qcoali, aSezard,cu griji biiatul in trisuri,
un domn qi trdsura porni. Atunci am intrat din nou to{i, intr-o ticere deplini..
BAIATUL CAI-{BREZ
Ieri, in timp ce invigitorul ne didea veqti despre2?^:f:::
Robetti, condamnat si umble in cArje cAtiva vreme, intri directorul
cu un elev nou inscris, un biiat oacheq; foarte brun lafaEd,, cu pirul
negru, ochii mari qi negri, cu sprAncenele stufoase qi imbinate,
imbricat de sus pAni jos in haine de culoare inchisi, cu o curea de
marochin negru in jurul taliei. Dupi ce ii qopti cevala ureche
invdlitorului, directorul se retrdse, lisAndu-l pe biiat ldngl el,
 I4 EDMONDO DE AMICIS
cu o privire speriati, cu ochii aceia mari qi negri, cercetitori, asupra
noastrd. Atunci invigitorul il lui de o mAni qi se adresi clasei:
-Trebuie si figi mulpmiti. Azi a intrat in qcoali un biielel italian
niscut in Reggio Calabria, la peste qapte sute de kilometri de aici.
SdJ iubili ca pe un frate al vostru venit de departel 81 s-a niscut pe
un pimAnt glorios, care a ddruit Italiei atAlia oameni iluqtri qi aziii
di. muncitori viguroqi qi soldali viteji, intr-una din cele mai frumoase
regiuni ale patriei noastre, cu piduri nesfArqite qi munli falnici,
locuiti de un popor viteaz qi inzestrat. Iubili-I, pentru ca el sI nu
simti ci se afli departe de oragul in care s-a niscut, ardta\i-i cFt
un biiat italian, in orice qcoali italiand ar pune piciorul, iqi va gisi
pretutindeni frali de-ai lui.
Dupi ce ne spuse toate acestea, se ridici qi insemni pe harta
Italiei, agdEat6" de perete, punctul unde era Reggio Calabria. Apoi
strigi cu glas tare:
-Ernesto Derossi! - cel care ia totdeauna premiul intAi.
Derossi se ridicd.
-Vino aici! spuse invilitorul.
Derossi iegi din banci, se indrepti spre catedrd qi se opri acolo,
in fala calabrezului.
-Tu, fiind primul din clas5, i se adresl invdlitorul, imbriligeazi
de bun sosit pe noul coleg in numele intregii clase. imbriliqarea
fiului Piemontului diruitd fiului Calabriei.
Derossi il cuprinse pe calabrez cu amAndoui bra{ele, urAndu-i
cu glasul siu cristalin:
-Bine ai venitl
Iar celilalt il siruti cu elan pe amAndoi obrajii. Tof ceilalli
aplaudard.
-Ticere! strigd invilitorul. La gcoali nu seaplaudd!
Se vedea totugi cAt era de mullumit. calabrezul era mulgumit.
^ $i
InvSl5torul ii ardtd locul qiJ insoli pAni la banc6. Apoi adiugi:
-Si vd aduceli bine aminte de ceea ce v6 spun! pentru .u u..rt
fapt si se poati implini - qi anume: pentru ca un bdiat din Calabria
si se simti ca la el acas5. in Torino, iar un biiat din Torino si se
simtl ca la el acasi in Reggio Calabria, fara noastri a luptat timp
de cincizeci de ani, gi trei mii de italieni qi-au pierdut via1a. Voi
trebuie si vi respectali, si vi iubili intre voi; iar cel ce-l va jigni pe
CUORE 15
acest biiat, pe colegul vostru, fiindci nu e niscut in provincia
noastr6, nu va mai fi demn sd-qi ridice vreodati ochii din pimant
in faEa steagului tricolor al girii.
De indati ce calabrezul iqi lu6 locul in primire, vecinii sii gi
incepuri si se intreaci in a-i dirui tocuri cu penile qi poze, iar din
ultima banci i se trimise o marci pogtali dinsuedia. l
COLEGII MEI
25, marli
Bdiatul care i-a trimis marca aceea calabrezurui imi place mai
mult decAt oricare altul. il cheami Garrone, e cel mai mare din
clas5. Are ap_roape paisprezece ani qi capul mare, lat in spate.
E bun;
se vede dupi cum zAmbegte; dar lasi impresia c6_i mereu
frimAntai
de gAnduri, ca un om in toatd. firea. Acum am ajuns si-mi cunosc
mul$ colegi. imi olace qi un altul, care se numegte Coretti gi poarti
un pulover de culoarea ciocolatei gi o bereti din blan6 a. pirid;
totdeauna vesel, e fiul unui vanzi.tor de lemne, fost soldat in rnzboiui
din 1866, in regimentul prinlului Umberto; se spune ci are rrei
medalii. Mai este micupl Nelli, un biet cocogar, pi;pa"a gi cu fala
supti. Mai este altul foarte bine imbricat, cure-qipig,rlegt; intru;a
hainele de scame; poarti numele votini. tn banca din faia mea
este
un biiat pe care toli il strigi ,,micul zidar,,,fiindci tatillui e zidar:
o figurd rotunjoari ca un mir, cu un nas ca o bili. Are o dibdcie
cu
totul deosebiti de a face botiqor de iepure, gi to$ il roagl si faci
,,botiqor de iepure" gi rAd; poarti o qapcd -oui., pe clre o gine
mototoliti in buzunar, ca pe o batisti. LAngi ,,micul zjd,ar,i stl
Garoffi: lung qi subgire, cu nasul coroiat de cucuvea qi ochii foarte
mici, face tot felul de negofuri cu peniEe, poze, cutii dl chibrituri gi
\i scrie lecfiile pe unghii, ca si le citeasci pe ascuns. Mai este apoi
un domniqor, Carlo Nobis, cu un aer foarte ingAmfat. Sti intre doi
biieli care imi sunt foarte simpatici: fiul unui fierar, vfudt caintr-un
sac intr-o haini de-i ajunge pAni la genunchi qi care e palid
de pare
bolnav; totdeauna aratd, o expresie speriati qi ,rr, .ai" niciodati;
are pirul roqcat qi un braf mort pe care il poarti a$rnat cu ceva
de gat. Tatil lui a plecat in America, iar mama rui vinde tot ferul
16 EDMONDO DE AMICIS CUORE 17

de zarzavaturi qi verdeluri. in clasi este gi un tip ciudat, vecinul meu obriznicitura clasei, se sui pe o banci, imitAnd-o pe mama lui
din stAnga, Stardi, mic qi indesat, cu g6tul atAt de scurt, de parci Crossi cu doul coquri pe brale cAnd venea si-l aqtepte pe biiatul ei
nu l-ar avea, un imbufnat care nu scoate o vorbi cu nimeni qi care Ia poarti; acum nu mai vene a, ci,ci era bolnavi. Atunci, Crossi
cred ci inlelege pu1in, deqi sti atent la profesor firi si clipeasci igi pierdu minlile gi, apucAnd o cilimari., o azvdrlicu toati puterea
milcar, cu fruntea incruntati qi dinlii strAnqi, qi care, dacd' e intrebat in direclia capului lui Franti; dar acesta, qmecher, se apleci, iar
in timp ce vorbeqte invilitorul, prima qi a doua oari nu rispunde, cilimara nimeri tocmai in pieptul invS.ldtorului care intra chiar in
iar a treia oarX trage o lovituri de picior. LAngi el are o figuri clipa ac.eea.
obraznicd gi riuticioasd., care se numeqte Franti qi a fost dat afari Togi fugirn h locurile lor qi ficuri brusc linigre, rare speriafi.
dintr-alti qcoal6. Mai sunt qi doi fra$, imbricali la fel, care seamlni Invilitorul, palid, se sui la catedri gi intrebi cu voce infuriati:
ca doui picituri de apX, qi amAndoi poartd cAte o beretd gen cala- - Cine a fost?
brez, cu cAte o pani de fazan. Dar cel mai frumos dintre togi, cel Nimeni nu rXspunse.
mai inteligent, care va fi,frrdindoiali, cel dintAi gi anul acesta, este Inv5;itorul mai strigi o dati, ridicAnd qi mai mult glasul:
Derossi; gi invilStorul, care gi-a gi dat seama de acest lucru, il ascultd - Cine a fost?
tot timpul. Totuqi, eu {in la Precossi, fiul fierarului, cel cu haina Atunci Garrone, induiogat de situagia bietului Crossi, se ridici.
aceea lungi, palid, de pare bolnivior; unii spun ci tatil lui il bate; brusc qi spuse cu glas hotirAt:
este foarte timid qi de cAte ori intreabi sau atinge pe cineva, spune: -Eu.
,,Scuz6-mi", gi se uiti cu o privire buni gi tristi. tnvigitoml se uitl la el, se uitl la elevii uimigi; apoi, cu un glas
Garrone insi este cel mai mare qi cel mai bun. calm:
-Nu egti tu!
$i, dupi o clip5:
O FAPTA GENEROASA -Vinovatul nu va fi pedepsit! Si se ridice!
Crossi se ridici qi, plAngdnd, spuse:
26, miercuri
-Mi loveau, mi luau in bitaie de joc, mi-am pierdut min1ile...
Azi-diminea{i am avut o ocazie fericiti de a-l cunoagte mai bine am aruncat...
pe Garrone. CAnd am intrat in gcoali, ce-i drept, cam tArziu, -Agazi-te in banci! spuse invS.gi.torul. Sd se ridice in picioare
deoarece m[ oprise invdlStoarea mea din clasa intAi ca sX mi cei care l-au provocat.
intrebe la ce ori putea veni acasdla noi, intr-o vizit6, invilitorul Se ridicari patru, cu capul plecat.
nostru nu venise inci, gi trei-patru bnief il chinuiau pe bietul Crossi, -Voi, spuse invilitorul, a1i jignit pe un coleg de-al vostru, care
cel cu pirul ro$cat, care are un bra! mort qi a cirui mami vinde nu v-a provocat cu nimic, ali rAs pe seama qnui copil nefericit, a1i
verdeluri qi zarzavaluri. il provocau impingAndu-l cu riglele, ii dat intr-o fiin1i plXpAndi, care nu se poate apdra. Agi comis o fapti
aruncau in obraz coji de castane, il strigau,,schilodul" gi,,monstrul", din cele mai josnice, mai ruqinoase din cite pot pita onoarea unei
impingAndu-l batjocoritor, in bralul lui atArnat de gAt. $i el, creaturi umane. Laqilor!
singur-singurel in fundul bdncii, stitea pierit qi-i asculta, privind Dupd ce spuse toate acestea, cobori printre binci, puse o mAni
cAnd Ia unul, cAnd la altul, implorAndu-i cu privirea si-i dea pace. sub birbia lui Garrone, care stitea cu capul in jos, qi, ridicAndu-i
Dar ceilalli il batjocoreau din ce in ce mai inverguna{i, in timp ce fixi in ochi qi ii spuse:
faga,il
el incepea si tremure gi si devini roqu de mAnie. Deodatd, Franti,
-Tu egti un suflet nobil.
18 EDMONDO DE AMICIS
Garrone, profitAnd de moment, gopti nu gtiu ce vorbe la urechea
invigitorului gi, intorcAndu-se spre cei patru vinova$, le spuse scurt
qi aspru:
-Vi iert!
tNvAlAroenEA MEA DIN cLASA ixrel
2 7, joi
invildtoarea mea qi-a linut Ibgidui ala gi azi a venit la noi acas5,
dar tocmai cAnd ne pregiteam si plecim cu mama la o femeie
sdracd, recomandati de gazetd., ca si-i ducem nigte rufe' Nu mai
venise de un an in casa noastrd. Tofl ne-am aritat bucuria cAnd am
vdzut-o. f{eschimbatd - tot micu{i, cu un voal verde in jurul
piliriei, imbricati firi mari pretenlii, prost pieptinati, fiindci nu
are timp sd se dichiseasci dupi toate regulile artei; parci e ceva mai
palidi decAt anul trecut, cu cAteva fire de pXr alb, qi tugegte intruna.
Mama i-a spus:
- $i cu sinitatea, scumpi doamn[, cum mai merge? Nu vI
ingrijili cum ar trebui!
-Ei, nu conteazl, a rlspuns ea cu un zAmbet vioi qi totodati
melancolic.
-Vorbili intruna cu biielii dumneavoastrd, a adiugat mama'
vi obosili prea mult cu ei.
E adevirat - tot timpul i se aude vocea. imi aduc aminte de
perioada cAnd eram in clasa ei; vorbegte mereu, vorbegte pentru ca
biielii si fie continuu atenli qi nu sti o clipi pe scaun. Eram foarte
sigur ci avea si vind la noi, deoarece nu-gi uitd niciodati fogtii elevi;
iqi aminteqte de numele lor ani in qir. In zilele de examen de la
sfArqitul lunii, aleargi Ia director si-l intrebe ce note au avut; ii
agteaptd la iegire gi le cere si-i arate compunerile, ca si vadi daci
au ficut progrese; qi mulgi elevi de la gimnaziu, biiegi care poattl'
acum pantaloni lungi qi ceas, se duc inci la ea.
Azi se intorcea frAnti de oboseald de la Pinacoteci, unde-i
insolise pe elevii ei, ca qi in anii trecu{i, cAnd ii ducea in fiecarejoi,
pe to1i, la cdte un muzeu, unde le explica fiece lucru. Biata in-
vdlitoare, e qi mai slibit[. Totugi, e mereu vioaie, totdeauna cAnd
CUORE t9
vorbeqte de gcoala ei prinde vigoare. A vrut si revadi pitugul unde
md vizuse foarte bolnav cu doi ani in urmi, dar unde acum doarme
fratele meu; l-a privit indelung, firL sd poati vorbi. A fost nevoiti
si plece iute, ca si poati vizita gi pe un biiat din clasa ei, fiul unui
qelar, bolnav de pojar, plus ci mai avea o sumi de pagini de parcurs
qi, mai mult, de dat o lec$e particulari de aritmetici unei negusto-
rese, pAni nu se innopta.
Ei, Enrico, mi-a spus inainte de a pleca, mai Eii lainvdEdtoarea
ta) acum, cAnd eqti in stare si rezolvi singur probleme dificile gi si
faci compozifi lungi?
M-a si.rutat qi, de jos, de la scari, mi-a mai strigat:
-Si nu md uif, Enrico!
Niciodati, buna mea inv515toare, niciodati nu te voi uita!
$i cAnd voi fi mare imi voi reaminti de tine qi voi veni s5. te vizitez
in mijlocul elevilor t;i. $i, de cAte ori voi trece pe lAngd gcoald qi voi
auzi glasul unei profesoare, mi se va pirea ci aud glasul tdu gi
gAndul imi va zbura la cei doi ani petrecu{i in clasa ta, unde am
invilat atAtea lucruri, unde te-am vdzut de atAtea ori suferindi qi
istovit5, dar totdeauna foarte grijulie faEd de noi, totdeauna
indulgentd, disperat[ cAnd vreunul din noi cdpdta cAte o greqiti
deprindere a degetelor la scris, emofion atd cdnd ne puneau intrebXri
inspectorii, fericiti cAnd ne pricepeam sI le rdspundem, mereu
buni qi afectuoasi, ca o adeviratl. maml". NiciodatX, niciodati
rru te voi uita, invilitoarea rnea dragil
INTR-O MANSARDA
28, uineri
Aseard, impreuni cu mama gi cu sora mea, Silvia, ne-am dus cu
pachetul cu rufe la femeia aceea sirmani, recomandatd. de ziarc.
Eu fneam pachetul, Silvia avea ziarul unde erau inifalele nume-
lui gi adresa. Am urcat pAnd sub acoperiqul unei clidiri inalte.
Pe un coridor lung erau o mulfme de uqi. Mama a bitut la ultima.
Ne-a deschis o femeie incd" tdndrl,, blond6, cu un aer extenuat,
pe care mi s-a pdrut c-o vizusem qi altX dati cu aceeaqi basma al-
bdstruie pe cap.