S U M A R U L — N U M Ă R U L U I 5

Pag.
Kerebe: I n t r e v â n ă t o a r e şi „ f a c t o r e c o n o m i c " — — — 1 1 3 - 1 1 4
Col. C. Rosetti-Bălănescu : E x p e d i ţ i i şi peripeţii — — l i ó — 1 2 2
Alexandru Brătescu-Voinesti.- Lostrita — — — — — 122—126
Ing. Otto Wittin%: Date referitoare la c a p r e l e negre
în A r d e a l i n v e a c u l X I X — — — — — — — 127—128
G. D. Roberts: P e coperişul pământului — — — — 128 - 1 3 0
130-134
„C" : N o u l „ C o n s i l i u S u p e r i o r " .
,,/V".- Î n d a t o r i r i l e p r o p r i e t a r i l o r
„C" : î n t r e b u i n ţ a r e a „ F o n d u l u i V â n ă t o a r e i " .
Dr I Philipowicz: Cerbii din U z i n e l e si D o ­
meniile Reşiţa"
„A'" : S ă c r u ţ ă m bătăile de cocoşi.
Dii munţi şi din câmpii — — — - — — — — — 135—137
A j u t o r î m p r u m u t a t î n t r e c ă p r i o a r e şi s t ă n c u ţ e .
Epuri pudici.
Groaza de moarte.
Curioasă întâmplare cu o v u l p e .
Cărti-reviste — — — — — — — — — — — — — 138-139
Ştiri mărunte - — — — — — — — — — — — 140

Un «ruine «4«? vânătoare,

bine dresat şi o c ă ţ e a plină, amândoi de 7 ani, neînrudiţi
b r a c i g e r m a n i , c u p e d i g r e u , d e v â n z a r e , ieftin, d i n c a u z a r e ­
fugiului. Informaţiuni; Dr. R a d u P o p o v i c i u , Chişiuău-Criş.

Du^ăm
foarte stăruitor pe abonaţii noţtrii in r e s t a n ţ ă cu plata abo­
este unicul mijloc pentru conservarea bocancilor. Conţine namentului, să binevoiască a ne remite neîntârziat sumele
untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc natural dizolvat datorate. V o m p u t e a face faţă e n o r m e l o r cheltueli de editare
şi eteruri, cari astupă porii pielei, împiedecând apa să
ale revistei n u m a i dacă fiecare cetitor n e v a trimite fără în­
pătrundă în încălţăminte.
Întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină, sau târziere ceeace datorează revistei. »CARPAŢTI".
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific mai
grea, ridică la suprafaţă aceste u 'eiuri din porii pielei,
pătrunde în pori şi distruge pielea. ^ t e n f î u
C o n s e c i n ţ e : pierderi de bani, picioare umede,
guturai, etc, etc. B a n d i i u l D A N I O N z i s Oniţă, din Ţ i g ă n e ş t i , B i h o r con­
d a m n a t l a t e m i j i ţ ă d e 11 a n i , e v a d â n d a i n t r a t c u c h e i
Unsoarea cauciucată „Schmoll" este de o calitate fără
f a l s e î n l o c u i n ţ a m e a ş i m i - a fu­
concurentă si în comparaţie cu preţul uleiurilor, foarte
rat următoarele a r m e de m a r e
e f t i n ăl
v a l o a r e : 1. D r Hing „ D i a m a n t "
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfă, ru- C a l 16,3 N o . 7nlK f ă r ă c o c o a ş e
gati-l să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. IU, fabricat g e r m a n 2. „ H a m m e r l e s
U kg., V2 kg k .
? Cocherul'' cu ejector. Cal. 16/2,
N o 14261 f a b r i c a t b e l g i a n A m -
NU SE USUCĂ! ! JML bele cu pat englezesc, p u r t â n d
e
„HU aifth. . t P câte o placa d e a u r iniţialele
A l t e p r o d u s e a l e f a b r i c e i „ S c h ' m o 11 p a s t a" B r a ş o v „ D r . C. P . "
Cremă d e ghete In cutii şi tuburi. R o g camarazii de vânătoare
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine, pentru a u t o m o . sâ-mi arate imediat orice irdi-
bile şi mobile vopsite. caţiune, care ar putea duce la
GALOŞIN pentru galoşi şi pentru Îmbrăcămintea confecţio­ g< s i r e a a c e s t o r a r m e d e m r e
nată din c a u c i u c . valoare
CEARĂ pt. SKIURI, renumita marcă din străinătate „ULLR" Dr. Cornel P a p p , nota' public
Cutiile mari sunt eftine, căci n u cumpăraţi tinichea. in pector d e v â n ă t o a r e B e r n s

DE V\NZ\IIE
câini de vânătoare: Prepelicari, etc.
a) Căţei de r a s a : brac german, setter irlandez,
griffon (drahthaar) baset-copoi pentru munte (Ge-
birgsdachsbracke), foxterrieri. b) Câini tineri cu
Neo-B a l l i s t ol-Kle v e r
A z i ştiu deja toţi vânătorii, că „ N e o -
început de dresaj, c) Câini perfect dresaţi.
Ballistol"-ul este uleiul de arme ideal
Caut 2—4 pointeri, etatea 4—15 luni, în s c h i m b s a u prin
cumpărare. Rog oferte detailate. Nu este încă îndeajuns cunoscut, că *N E O -
B A L L I S T U L" în a-eeaş vreme e un mijloc
excelent de desinfectare şl de profilaxie. Ca să
Aitenfiune ! c moaşteţi toate însuşirile excelente aii acestui
P r i m e s c p e n t r u e d u c a r e si d r e s a j s i s t e m a t i c p r e p e l i c a r i , s p a - uieíu (je armă, cereţi' prospect gratuit-j
nieli etc. p e n t r u c u r s u l din a n u l curent. P r i m e s c p e n t r u re­ „NEOBALLISTOL* poate fi cumpărat în toate
e d u c a r e câini d r e s a ţ i , cu defecte, a s e m e n e a p e n t r u i n t r e g i r e a magaziile de npetialtate, şi poate fi cumpărat şi
direct din depozit-
dresajului câini p u ţ i n dresaţi Resultat garantat. Referinţe
p r i m a în toată ţ a r a . F. W , K l e v e r , Fabrica chimică K o l n
I \ u m a i a m a t o r i s e r i o ş i s ă s e a d r e s e z e p e n t r u o f e r t e şi i n f o r - Reprezentant sî dípozít pentru R.>-nânÎat
maţiuni, indicând detailat toate dorinţele. A d r e s a ţ i (ataşând GUSTAV SCHOGER
m ă r c i p o ş t a l e L e i 7.— p t . r ă s p u n s ) . S I B I U . Str. D â r s t e l o r No- 6

Crescătoria şi dresajul:
Homorod I. Jud. Târnava Mare
 VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOG1E
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unui număr 30 lei / Abonamentul pe un an 320 DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
pe jumătate an 170 lei / Redacţia şl administraţia s Sibiu, Str Carmen Sylva No. 12 Dr. IONEL POP
(Rea- special Trib. Cluj, No. 9.) A N U L I X // N o. 5 // 15 M A I U 1941

ÎNTRE V Â N Ă T O A R E ŞI „FACTOR E C O N O M I C "

Să ne fie îngăduit ca pe răbojul treburilor vânătoreşti din Deltă, câte vrei, cu capcanele bine cunoscute în Nord-
să mai crestăm o însemnare ce credem de folos a fi luată Vestul Europei... Da, concepem posibilitatea aceasta de
în seamă. punere în valoare economică a acestei „avuţii naţionale"
De un cârd de ani observăm cum, din ce în ce mai care e vânatul. Dacă acesta, e idealul „economiştilor" —
persistent, din ce în ce mai accentuat, se reliefează în lu­ şi ar trebui să fie dacă sunt logici şi consecvenţi princi­
mea oficială partea economică a vânătoarei. Chiar titu­ piilor trâmbiţate — n'au decât să-l pună în aplicare. Dar
latura oficială a forului de supremă' directivă vânăto- să nu ni se mai vorbească atunci de v â n ă t o a r e . Să anga-
rească îşi pune azi accentul pe această parte a „econo­ jeze\ servitori plătiţi pentru strângerea recoltei. Să ee
miei" vânatului. treacă această exploatare la Ministerul Economiei Naţio­
„Vânatul produs secundar sau accesoriu al pădurii" nale şi să nu mai vedem în titulatura acestei întreprin­
e un leit-motiv ce devine din ce în ce mai curent — cu deri comerciale nimic amintind de vânătoare.
deosebire în lumea silvicultorilor, cărora le întăreşte po­ Evident, acest fel de exploatare — foarte posibilă din
ziţia, dealtfel, discutată. punct de vedere „economic" — nu reprezintă stările ac­
„Vânătoarea factor economic" pare a fi lozinca ofi­ tuale. Dar e tendinţa logică ce se desprinde, dacă trebue
cială, exclusivă, acaparând toată atenţia, toate preocupă­ să credem lozincilor cu „factor economic" şi cu „produs
rile şi toate eforturile (e drept, teoretic şi scriptologic deo­ accesoriu al pădurii" cu care ni se împuiază urechile.
camdată). Căci un economist care se opreşte la jumătatea drumului
Cârma vânătoarei e pusă, aşadar, pe „economic". e un prost economist.
Vânătoarea împinsă de la spate spre bilanţ comercial, Dacă însă nu acest fel de exploatare e cel ce se înve­
spre reci coloane de „venit" şi „pierderi", „încasări" şi derează, ci unul totuşi legat de practica v â n ă t o a r e i , a-
„cheltueli" — iată ce pare a fi scopul şi năzuinţa ce tre- tunci, cum am amintit, vânătoarea nu poate fi despărţită
bue să atingem. de v â n ă t o r . Şi dacă nu poate fi despărţită de vânător, nu
In această revistă de v â n ă t o a r e , care se strădueşte să poate fi despărţită nici de planul sufletesc, spiritual, care
ţină aprinsă făclia unui ideal, să ni se dea voie să nu e însăşi esenţa din care purcede vânătoarea.
fim de acord cu această tendinţă excesivă şi exclusivă. E ceeace se uită.
Nu ignorăm, desigur, nici nu subestimăm partea econo­ Căci dacă vorbim de vânătoare, ceeace primează —
mică ce se leagă de vânătoare, nici nu vrem să-i micşo­ mult înaintea economicului — e planul spiritual pe care
răm însemnătatea ce poate avea. De aci însă, şi până la e aşezată. Aci e şi cheia progresului şi toată frumuseţea
confundarea vânătoarei cu un exclusiv mijloc de „produ­ ei. Progres prin educarea înţelegerilor, frumuseţe prin
cere", e o prăpastie. înălţarea acestor înţelegeri. Există desigur, un progres de
Noi nu putem admite degradarea n o ţ i u n e i de vână­ înţelegere dela omul cavernelor vânând din nevoie sau
toare şi vânător. principele vânând din patimă nestăvilită de nici o con­
Şi atunci, când vânatul vrea să devină exclusiv un strângere etică, până la vânătorul-ocrolitor- de azi. Dar
„produs accesoriu al pădurii", alături de ciuperci, smeu- nu e nimic „economic" în acest progres; e numai pe plan
ră şi vreascuri uscate — şi când îndeletnicirea de vânător sufletesc.
se asemueşte, ipso facto, cu a ţigăncilor ce culeg aceste E necesar să se înţeleagă acest lucru.
ciuperci, smeură şi vreascuri — avem nu numai dreptul, Nu economiştii au făcut să se înalţe până la nobleţă
dar şi datoria să protestăm. înţelegerilor de azi poziţia vânătorului faţă de vânat. Ori­
Când vânătoarea vrea să devină un bilanţ în kilogra­ gina ocrotirei nu e în „economic", ci în sufletesc — în
me de carne şi piei, de licitaţii la maxim „pro hectar", etic şi estetic. Din sufletul vânătorului a isvorât progre­
de încasări cât mai rentabile la arenzi — să ne fie îngă­ sul, nu din calculul economistului. Din înălţarea spiri­
duit să protestăm. tuală a vânătorului, din toată înţelegerea şi încântarea
Când vânătoarea vrea să devină n u m a i un capitol al lui, din îmbrăţişarea şi cufundarea lui în adâncul Firei,
„venitului naţional'', alături de păcură, turtă de ulei, pe care o înţelege şi o iubeşte, din acestea a ieşit progre­
porci graşi, fier vechi şi găini tăiate — să ni se dea voie sul şi a înobilat vechea pornire ancestrală. Din dragostea
să protestăm. lui pentru făpturile pământului, din dorul de a le cunoaş-
Nu aceasta e v â n ă t o a r e a . Nu. De o mie de ori nu. te, ludndu-şi cu dibăcie partea, din aruncarea de linişti­
Că se admite sau nu, că convine sau nu convine, dar toare punţi peste veacuri, scufundându-se până în primi­
vânătoarea isvorăşte dintr'o pornire sufletească. Indife­ tivitatea şi isvoarele vieţii — din acestea toate s'a înobilat
rent detaliul originelor îndepărtate, indiferent detaliul vânătorul şi vânătoarea.
evoluţiei în timp, dar temelia rămâne pe plan sufletesc, Şi vânătorul înţelege să i se lase vânătoarea, vână­
spiritual, interior omului-vănător — ca orice proces pa­ toare.
sional. Căci v â n ă t o a r e a nu poate fi nici un moment des­ Ce departe suntem de vânătoarea numai, sau î n p c i r i -
părţită de v â n ă t o r . Şi nu poate deci fi despărţită, nici un c i p a l , „factor economic" sau „produs secundar al pădu­
moment, de sufletesc, de spiritual. E aci un adevăr axio­ rii"! Atât de departe în sfere curate şi tării albastre, încât
matic ce nu suferă discuţiune. Dacă se desparte •— nu te întorci cu greaţă dela statisticele încărcate cu cifre, cu
mai e vânătoare. Poate fi orice, dar nu vânătoare. kilograme ele carne şi de piei crude. Puah! (Şi produsul
Căci concepem foarte bine posibilitatea exploatării scârnăviilor dela canal sunt preţios „factor economic",
vânatului — acest „venit al economiei naţionale", acest dar se exploatează cu decenţa cuvenită, JIU cu trâmbiţe'şi
„produs accesoriu al pădurii" — fără vânătoare. N'ai de­ surle. Deci, domnilor, niţică decenţă...)
cât să „produci" la maximum potârnichi şi să le culegi Priviţi totuşi acele statistici „demonstrative" ale eco­
apoi, noaptea, abundent şi sigur, cu plasele. Vei avea o nomistului. Ce vedeţi? încasări de arenzi, încasări de taxe
„recoltă" bogată, vei sălta „factorul economic" după plac la permise, evaluări în lei a kilogramelor de vânat ucis,
şi masiv. N'ai decât să „recoltezi" un milion de iepuri cu evaluarea în lei a pieilor. Cam atât în principal. Reale
reţele, prin echipe de lucrători specializaţi. N'ai decât să sunt încasările. Deci ceva strict fiscal, de domeniul banul
împingi şi să strângi în ţarcuri amenajate tot surplusul şi inevitabil al perceptorului. Socoteala cu kilogramele
„producţiei" de căprioare din întinse teritorii. Şi raţele transformate în lei e aproape total fictivă, căci numai o
i n f i m ă parte de vânat e real comercializat. Dar, imper­ caprei negre şi In. sucrificiilc arendaşului pe teritoriul
turbabil, economistul nostru socoteşte cam aţa: un milion său.
de iepuri împuşcaţi; un iepure costă 200 lei; deci un mi­ Hotărât, nu! Nu economicul poate primii in vână­
lion de iepuri n prezintă un venit de 200 milioane pentru toare.
Stat. Şi dă-i cu toba mare: Bum! Tzim! „factor econo­
Dacă vânătoarea e şi turism, nu e insă sinonim cu
mic", Tzim! Bum! „avuţie naţional", etc, etc. De fapt,
turism; vânătoarea c ţi creatoare de bunuri, carne, piei,
Stan Brun a împuşcat un iepure, l-a băgat la tolbă, l-a
dar nu aceasta e esenţa ei; vânătoarea aduce şi parale
dus acasă şi l-a mâncat cu sau fără zeamă. Dacă nu
Statului, comunelor, gonacilor, armurierilor, dur nu a-
mânca iepure, mânca mămăliga de toate zilele. Cum dra-
ceasta e caracteristica ei; vânătoarea însemnează ş i ocro­
cu a câştigat Statul 200 lei după acel iepure? Mister. Dacă
tirea vânat ului, dar nu însemnează că vânatul e „produs
Stan Bran e D o m n u l S t a n Bran — şi el a adus iepurele
accesoriu" între ciupercă şi smeură, totul subordonat atot­
acasă, Doamnei Stan Bran, care l-a pregătit ceva mai sa-
puterniciei „secţiei de exploatare" CAI'S sau Begim Sil­
nuit şi l-a mâncat cu marc poftă. In ziua aceia n'a mai
vic! (Aşteptăm incă să ni se indice pădurea cure produ­
cumpărat carne din piaţă (deci panică in „factorul eco­
ce — ca produs „secundar" desigur — dropii şi gâşte).
nomic" din raionul carne de porc sau de vacă şi pierde­
rea măcelarului!). Cum a câştigat Statul 200 lei după ie­ Fără îndoială: să se organizeze cât mai bine econo­
purele Domnului Stan Bran? Mister. (90»lo din vânători micul ca subsidiar al vânătoarei — parte incontestabil
fac ca Stan Bran). In adevăr, „economistul" nostru cine­ legată de ea — dar să nu ni se subordoneze vânătoarea
getic e ades mai glumeţ chiar decât răposatul Nicu Metz... economicului. Să nu ni se degradeze noţiunea de vână­
Dar vânătoarea pusă pe plan exclusiv economic mai toare şi vânător, sub imperativul arginţilor şi al kilogra­
are şi alte consecinţe grave. Pe lângă complecta neglijare melor de carne.
a părţii spirituale — care e însăşi esenţa vânătoarei — Nu e permis, credem, cu organizutia de stat a vână­
dar angrenajul acesta de rece „producere" — ca purceii t o a r e i să se lepede de ceeace e însăşi esenţa vânătoarei.
şi curcile — duce la situaţii monstruoase din chiar punc­ Nu-i e permis să divorţeze de suflarea vânătorească, ca
tul de vedere al organizării din partea Statului, — pe care să se transforme într'un exclusiv Economat comercial.
nu dorim s'o discutăm deocamdată. Să notăm însă şi ten­ Altfel se hipertrofiază un punct de vedere secundar (eco­
dinţa de arenzi exagerate, cari, în mod fatal, vor fi in nomicul) in dauna întregului complex de interese pe care
dauna celorlalte invesli(iuni vdnătoreşti, tendinţa dezas- le serveşte vânătoarea şi in dauna esenţei ei însăşi.
troasă spre criteriul ofertei celei mai ridicate, fără a tine
Cine nu înţelege esenţa si>irituală a vânătoarei, acea
scama de valoarea c a l i t a t i v ă a arendaşului. Tot lăcomia
sete de ideal şi de frumos, nu înţelege nimic din v:ină-
a ucis găina cu ouă de aur.
toare.
Oare acesta e idealul v â n ă t o r e s c : majorarea venitu­
Spune marele filozof William James în Psichologia
lui funciar şi randamentul hectarului crescut de la 0,50
sa: „Pentru primari şi toţi acei ce nu cunosc ştiinţa de­
la 1 leu? De aceia cheltueşte oare vânătorimea şi Statul
cât din vulgarizări, structura moleculară a corpurilor le
pentru „salvarea caprei negre", ca hectarul de stâncărie
apare ca însăşi esenţa lor absolută. Tuturor acestor „sa­
să aducă „venit" de 10 lei în loc de 5 lei? Şi crede cineva
vanţi" formula HsO li se pare că exprimă realitatea pro­
că arendaşul care investeşte 50.000 lei pe an in aceleaşi
fundă a apei cu mult mai mult adevăr decât o fac tnsv
stdncării o face ca să salte venitul comunei sau ca să in­
şirile ei de a topi zahărul şi de a potoli setea..."
troducă in „economia naţională" carnea celor patru ca­
pre negre ce poate va împuşca? Crede cineva aşa ceva? Să reflecteze şi savanţii noştri economişti cinegetici
Ce aberaţie în acest caz! Câtă nesocotire a stărilor sufle­ la această analogie...
teşti cari, singure, intră in cumpănă şi pentru salvarea KEREBE

Primăvară.
EXPEDIŢII ŞI PERIPEŢII de: Col. C. ROSETTI BĂLANESCU

II. Intre p a t u r i e masa: p a t r u pari înfundaţi în

- ZILE IN B A L T Ă — pământ cu maiul, până la înălţimea potrivită — şi
Eram, în acel an, numai doi exploratori în bal­ o tablă b ă t u t ă cu câte un cui la fiecare picior. E
tă: Barbă-Lată şi cu mine. modelul la care ne-am oprit: ceva solid şi rustic.
P e calea apei, putea trece cel ce s'ar fi rătăcit La transport, nişte simpli pari şi scânduri aruncate
prin acele încâlcituri de ghioluri şi păpurişuri, lu­ oricum la căruţă; iar odată fixată, ceva fără frică
necând cu luntrea pe gârla de-alături, fără să ne de r ă s t u r n a r e . Te poţi împiedeca de ea în iureş de
bănuiască măcar aşezarea. grabă sau în bâjbâiala de noapte, fără catastrofalele
u r m ă r i ale răsturnişului. Şi nu bâţâie, masa acea­
Pe calea uscatului, de s'ar fi încumetat cineva
sta. Nu bâţâie şi nu şchioapătă, în orice teren. 0
să râsbată prin acele singurătăţi şi nesfârşite stu-
masă care bâţâie e orice, afară de masă. P e n t r u noi
hării, cu greu ar fi nimerit c ă r ă r u i a croită în desi­
e o mobilă i m p o r t a n t ă : pe ea mâncăm, pe ea stau
mea de trestii înalte. Dar dacă ar fi nimerit căra­
rânduite cărţi şi caete, pe ea se întind, pentru mă­
rea şi s'ar fi adâncit pe u r m a ei în inima stufului,
surători şi note, exemplarele în studiu ornithologic,
ajungea atunci n e a p ă r a t la aşezarea noastră din
pe ea ne suim în picioare ca să golim unele pungi
acel an. P e n t r u c ă p â r t i a aceea nu ducea nicăeri aiu­
de apă din coperişul cortului pe vreme de ploaie, pe
rea. E r a cărarea noastră, — după cum, altele, erau
ea oficiază Barbă-Lată ritul cafelei „cu caimac", pe
cărările altor sălbătăciuni ale băltii.
ea măsgâlim în grabă vreo explicaţie de recunoaş­
î n a i n t e de a se fi tras apele din stufăria aceea, tere sau vreo schiţă de explorare, pe ea, înfine, stă...
trebue să fi fost pe acel loc ochiu ascuns, cu nuferii scrumiera, faimoasa scrumieră inutilă, impusă ex­
plutind la fata apei. Acum, după trasul apei, rămă­ pediţiei în baltă de încăpăţânarea lui Barbă-Lată.
sese o poenită pierdută într'o nemărginire foşnitoa­ î m i amintesc încă cu drag de acele scânduri vechi,
re. D a r foile late ale nuferilor erau tot acolo, cu lu­ cu pete, cu însemnări şi măsgălituri tot mai şterse,
jerii lor lungi şi şerpuiti. De prea m u l t ă vreme nu an după a n . . .
se trăseseră nici apele, căci se înfunda încă piciorul
în pământ, ca într'un covor plăcut, nespus de moa­ De pereţii laterali şi în fund atârnă, agăţate
le. In j u r însă era mai r ă u : piştea apă sub pas. I n chibzuit de barele de fier ale cortului, în cârlige
ochiul acela deschis răsbise totuşi soarele mai cu speciale din sârmă groasă, îndoite în formă de S,
temeiu. E r a loc nevăzut, singuratec, pierdut. E r a ce armele, apártele fotografice, hainele, gentile, cartu­
ne trebuia. şierele, binoclurile, prosoapele şi tot ce e „atârna-
bil". Nevoie era să a t â r n e cât mai multe, căci jos,
— Ce zici? întrebasem. umezeala şi reveneala domneşte integrală. Mă feli­
— Umed, răspunsese Barbă-Lată, dând la o par­ cit că mi-e lada cu cartuşe căptuşită cu tablă de
te cu piciorul o foaie de nufăr şi apăsând demon­ zinc şi închidere hermética, cu buze de cauciuc. 0
strativ pământul. valiză mi-o salvez pe un pliant — şi-mi slujeşte şi
Dar mai puţin umed nu se afla decât mult în­ ca masă de noapte . . .
colo, la tăpşan deschis arşiţei şi vântului, prea de­
parte de apă. Aici, în ochiu, eram la numai două Barbă-Lată a g a ţ ă la locul lor, termometrul şi
aruncături de băt de gârlă; „portul" bărcilor ne ve­ barometrul, semn că suntem spre sfârşitul insta­
nea aproape; corvoada de apă la fel. E r a deci bine. lării.
Şi-acolo am şi rămas — de ne-am ridicat corturile — Mai bine luai hygrometru, caut eu să-1 as­
şi ne-am aşezat campamentul. mut.
La început, după ce înăltasem cortu­
rile, umblam în ele p r i n t r e nuferi şi tufe
de ţipirig. Apoi s'a curăţit şi s'a mai bă­
tătorit locul, r ă m â n â n d doar pământul
moale. î n t i n s pe pat, puteai lăsa să atâr­
ne o mână, să culegi o ciupitură de bumă
neagră şi s'o plămădeşti în voie, — cu
acea ciudată bucurie a degetelor pentru
materia plastică. Poate tot aşa, frămân­
tând într'o doară ciupitură de lut între
degete, s'o fi strecurat deodată, strămo
şului din veac, gândul primei u l c e l e . . .
Tn ce mă priveşte, n'am trecut dincolo de
un superb motiv phalic, oferit cu candoa­
re lui Barbă-Lată.
I n cortul nostru, partea din dreapta
e a lui Barbă-Lată şi partea din stânga
e a mea. Avem, adică, fiecare, pătucul
de campanie aşezat dealungul unui pere­
te de pânză — şi cu bagajul personal
tras în cuvenita parte. Bagajul „comuni­
tăţii" e rânduit spre l a t u r a din faţă, iar
grosul proviandului e la cellalt cort. In port i Lişita şi Babita.
 Barbă-Lată dă numai din cap şi mârâie. Dar
din felul cum a primit săgeata ştiu de pe acum că
la anul, în socotelile expediţiei, Barbă-Lată îmi va
sublinia, cu drăcească bucurie, preţul liygrometru-
lui.
De cu seară a început să plouă, cu vânt puter­
nic de Sud. P l o u ă . . . Plouă toată noaptea. Dar şan­
ţul din jurul cortului a fost gata la vreme. Nu ne
pasă. Dimineaţa însă, totul e încă şi mai umed, da­
că se mai poate. Rufele lăsate pe scaune sunt jilave
şi reci pe piele; chibriturile nu se mai aprind; pes-
meţii sunt semi-deliquescenţi... Stăpână, umezeala
pătrunde tot — şi până la oase.
— Se impune un cognac, rezumă Barbă-Lată,
practic, situaţia.
In adevăr, pe aşa umezeală, un regim sec a r fi
f o s t . . . o inconsecvenţă! Nădejdea însă rămâne tot
la sfântul Soare, care se şi a r a t ă într'o r u p t u r ă de
nori fugari.
Intre cortul nostru şi cortul „personalului" am
săpat un gropan, cu gând să avem a p ă de băut, fil­
t r a t ă oarecum prin pământ. L-am părăsit însă cu­
rând, dovedindu-se acel gropan mai mult capcană
de broaşte, de o excesivă eficacitate, şi cu precădere
pentru acele zise râioase .Vom bea deci apă din bal­
tă. Mai târziu, Barbă-Lată a decretat acel gropan,
beciu. Trebuia, adică, acoperit cu stuf, să păstreze
surplusul de vânat, a t â r n a t de nişte beţe prinse
cruciş în groapă. Nu s'a a r ă t a t însă acel gropan des­
tul de potrivit nici acestui scop. Sunt aşa pe lume,
lucruri ca şi oameni, cari se dovedesc până la u r m ă
a fi fără de folos, orice prilej le-ai da.
Cu v a t r a scobită în pământ, cu loc pentru piro­
strii şi oale, după perdea de stuf, aşezarea noastră
era de-acum terminată.
După scurtă vreme s'a a r ă t a t însă de n e a p ă r a t
folos să adâogim aşezării noastre şi un „far", — cum
spune Barbă-Lată. Sălaşul nostru era atât de as­
cuns, încât, chiar noi, îl regăseam cu mare greutate,
noaptea. I a r întoarcerile de noapte, din explorări
îndepărtate sau din paze târzii, erau dese în viaţa
noastră de-acolo. Am înălţat deci un felinar, sus, pe
prăjină înaltă, mult deasupra stufului, jertfind a-
După b e c a ü n e .
cestui scop două steiuri din rezerva bărcilor. Aprin­
derea felinarului la căderea serii era lege şi datorie
n e s t r ă m u t a t ă pentru cei râmaşi la corturi, — mai
cu seamă după o întâmplare cu rătăcire şi îngrijo­
rare prin care trecusem. Se mâniase atunci grozav
Barbă-Lată şi certase vinovaţii cu cumplite amenin­
ţări.
— Vă bag la gropan! răsuna în noapte ultima
ameninţare scornită de furia lui Barbă-Lată.
Dar gropanul acela ce nu se dovedise bun nici
de fântână, nici de beciu, trebuia să nu-şi aibă în­
trebuinţare nici ca medievală închisoare. Felinarul
îşi ridica însă de-atunci, fără greş, seară de seară,
steaua roşcată peste întinsul de stuhuri şi ape. Si
de câte ori nu l-am binecuvântat, •— obosit, orbă-
căind cu piciorul prin smârcuri, ori rătăcind cu lun­
trea în întuneric — când un pâlc de stuf seamănă
cu alt pâlc de stuf şi un cotlon cu alt cotlon. Lumi­
niţa aceea descoperită deodată, cât de departe, era
ca o uşurare, ca o încurajare şi o chemare de prie­
ten. Ii zâmbeai singur în noapte, ori ţi-o vestea to­
varăşul, întotdeauna ca ceva nou şi cu mulţămire.
— Eh, se vede f e l i n a r u l . . .
Barbă-Lată spunea însă, întotdeauna, „farul".
Dar nu era decât o steluţă deasupra corturilor, pier­
dută undeva în noaptea largă . . .
Din poeniţa corturilor ieşeai, pe cărare printre
stufuri, într'o zonă de smârcuri din ce în ce mai
mărghiloase, până ajungeai la m a r g i n e a unei gârle
drepte, ce lega între ele două ghioluri, din cari te
înfundai apoi în nesfârşite cotloane. L a marginea
gârlei, în drept cu corturile, era „portul". Nu se deo­
sebea prin nimic acel loc printre tufele de ţipirig
şi florile galbene de dovlecei ale malului lung. E r a
totuşi acolo ca o limbă moşoroioasă cu pământ mai
tare, numai la câţiva paşi de m a r g i n e a apei şi care
te scotea la cărare. Un p a r scurt, cojit alb, ne folo­
sea în dibuirile noastre de noapte. I n „port", trase
j u m ă t a t e pe glodul smârcului, stăteau, u n a lângă
alta, lotcile: Rahiţu lui Barbă-Lată şi Lişiţa mea.
E r a m astfel — fiecare cu barca şi echipajul său —
cu totul independenţi unul de altul, nimic nemai
stinglierind o deplină libertate de acţiune a fiecă­
ruia. Această totală libertate şi in­
dependenţă era dealtfel, chiar te­
meiul tovărăşiei noastre, când ne
aflam numai noi doi în baltă.
— Intenţii?
- Sud.
Rar, dialogurile noastre treceau
de această formă laconică, când era
să ne croim planul zilei. Câteodată,
în pragul cortului, înţelegerea se
rezuma la un semn din m â n ă şi
un răspuns din cap. E r a destul.
Ştiam deajuns, la o nevoie, cam
încotro putea fi căutat cellalt. Şi
ne înfundam apoi în necuprinsul
bălţilor, fiecare unde-1 ducea voia
sau curiozitatea, planul sau fantez-
zia . . .
Mă înfundam în baltă . . . Sim­
ţământul acela de libertate deplină,
cufundat, plămădit, cotropit cu
însăşi N a t u r a î n t r e a g ă . . . Nici o
socoteală de dat n i m ă n u i ; nimic nu
mai e nici pierdere de vreme,
nici timp câştigat. Te-ai scuturat de acel s i m ţ ă m â n t în hoinăreală, lunecând cu lotca, fără grabă, lin, te
apăsător din viata de toate zilele, când se pare că-ti pierdeai fără tel prin cotloane şi funduri, priveai în
lipseşte mereu ceva. Nu-ti mai lipseşte nimic — pen- j u r , împăcat până'n fund de suflet, vedeai şi învă-
trucă eşti acum chiar în miezul vieţii. Te duci cu tai viata bălţii, din adâncuri negre până în slavă de
ea ca pe un fir de apă, fără m i r a r e şi fără răsvră- cer albastru, colindai, descopereai locuri şi prive­
tire. Nu mai priveşti N a t u r a ca după o uşă cu geam, lişti noui, tainiţe şi colţuri pustii, atât de departe
cum o priveşti din civilizaţie, ci eşti în ea şi plin de de lume, atât de pierdute în vreme, încât nici nu-ţi
ea. î n t i n s pe pământul gol, înfăşurat în cer, simţi venea în gând să le spargi tăcerea şi vraja cu tros­
cum te topeşti în Fire, că faci parte întreagă din ea, net de puşcă. Plecai alte ori cu scop precis, iute, în
ieşit din ea — .şi fără revoltă înţelegi să te întorci svâcnirea vânjoasă a lopeţilor, străbăteai luciurile,
în ea, ciclu nesfârşit din bucuria lucrurilor fireşti... te strecurai apoi la sticiu, încet, prin ape mici şi
ierbării, ajungeai la loc ştiut şi te tupilai în pâlc
F ă r ă îndoială, multe mi-au fost bucuriile în a-
de stuf, cu viclenii de jivină încercată. L ă t r a u a-
cele explorări singuratece. Bucurii de vânător, bu­
tunci puştile, des. Ori plecai la dibuite, răzând mar­
curii de trăgător, bucurii de ornitolog, bucurii ale
gini de trestii înalte, lunecând fără sgomot, atent,
ochiului şi bucurii ale mintii — dar şi-acum, când
cu puşca gata să facă faţă neprevăzutului. Sau ple­
acele vremuri s'au scufundat în trecut, ceeace stă-
cai pe jos, dela corturi ori debarcat undeva din lot­
rue încă adânc şi mai viu în mine e tot acel simţă­
că,, bălăceai cu picioarele în apă, luptai cu smârcuri
mânt de descătuşare, de topire, de împărtăşire şi de
şi gloduri, răsbeai prin desime, ieşeai la maluri, tre­
intimă plămădire cu însăşi Firea î n t r e a g ă în care
ceai nisipuri, ajungeai la întins de valuri cu vânt
mă cufundam. E greu de tălmăcit altora . . . E r a m
de larg în faţă, te întorceai, dai roată prin alte lo­
şi apă, şi cer, şi stuf; eram şi pământ, şi vânt, şi
curi şi alte lumi, aducând ades povară grea de pra­
vierme; eram şi păsările băltii, şi cotlon ascuns, şi
dă, târziu, cuprins în taina nopţii lăsată peste
val în l a r g ; eram şi puf de papură, şi smârc, şi tu­
baltă...
fă de rogoz; eram tot. E r a m una cu t o t u l . . . Şi câte­
odată Firea mă recunoştea ca al ci şi mă primea fă­ Vânătoarea noastră avea, oarecum, trei aspecte.
ră bănuială. Atunci, în vreun ochiu ascuns, în um­ Un aspect de pasiune, u n aspect de utilitate şi un
b r a verde şi tainică a brâului de trestii şi pe frunze aspect ştiinţific. P e n t r u primul, nimic de spus prea
late de nuferi, ieşeau sălbătăciunile fără sfială, ie­ mult: boală şi p a t i m ă vechea, l a r g satisfăcută. Dela
şeau lişitele negre din desime şi-şi făceau jocurile focul ocazional, până la pătimaşa u r m ă r i r e a beca-
cu ciudate chemări neauzite altcum; se strecurau ţinelor prin smârcuri şi ierbării mocirloase; dela
găinuşele pitice fugărind pe frunze întinse la fata expediţiile, pregătite, contra nenumăratelor cârduri
apei; se opreau fără frică rătuşte în luminiş cu câ- de gâşte ce se trăgeau spre anumite grinduri goale,
rîiri uşoare; se aşezau minunate libelule pe margi­ şi până la dibuirile cu lotca în lungul pereţilor fol-
nea lotcii şi mă priveau lung cu ochi m a r i de piatră toanelor de stuf, de unde săgetau măcăind raţele
scumpă; mă vedeau pescăruşi albi şi nu ţipau as­
cuţit a teamă şi a l a r m ă — şi nici stârcii guşaţi nu
mă înjurau răguşit în treacăt; plaviile nu erau tră­
dătoare, plutnita se desfăcea fără braţe viclene şi
p o t r i v n i c e . . . E r a m primit. E r a m de-al lor. Şi era
pace. Si nimeni nu trăda înţelegerea . . . Mă retră­
geam încet, într'un târziu . . . Dar era destul să nu-ti
fie cugetul curat şi adânc împărtăşit cu ea, pentru-
ca N a t u r a să se ascundă, să se retragă, ostilă, la
ivirea Omului..Am simtit-o de atâtea o r i . . . Nu mai
eram primit. E r a m străin. E r a m d u ş m a n u l . . . O în­
ţelegeam atât de b i n e . . . Din astfel de înţelegeri,
şi altele de alt fel, ne era făcută viata noastră de
făpturi ale băltii — sau de intruşi în împărăţia şi
tainele ei . . .
Traiul nostru acolo era sub semnul hoinărelii,
al vânătoarei şi al studiului păsărilor, totul contopit
şi îngemănat, fără graniţe de despărţire între aces­
te metehne.
Te urcai în lotcă şi o porneai pe gârla „portu­
lui" — ori la dreapta, ori la stânga. Si dintr'o parte
şi dintr'alta. intrai curând în împărăţia băltii. Ur­
mai întortochieri de gârle străjuite de papură, răs-
beai în ochiuri ascunse şi tainice, intrai în bălti mai
deschise, nimereai peste grind, des acoperit cu ier­
buri înalte, descopereai altele sclipindu-şi în soare
goliciunea nisipurilor şi prafului de scoici, ocoleai
ostroave mici ascunse sub rogoz, — porneai cu pi­
ciorul prin smârcuri, treceai peste tăpşane de iarbă
cu flori galbene şi roşii, tăiai prin stufârie deasă,
greu, cu luptă aprigă, căsneai prin margini glodoa-
s e . . . Loc era destul — nesfârşit. Plecai câteodată ... I u p i l . i t In pâlc de stuf...

Mă inapoiez dintr'o explorare.
m a r i ; dela u r m ă r i r e a culicilor inabordabili pe tăp­
şane verzi la margini de ape, şi p â n ă la pazele de
seară cu năprasnicele svâcniri de vijelie ale ratelor
în întuneric — era loc şi prilejuri destule ca să ne
potolim patima. Cine ar putea spune în a m ă n u n t
întâmplările, triumfurile şi necazurile toate? toate
isbândele şi toate înfrângerile; toate fundurile,
smârcurile, apele şi sihlele ce am călcat şi dibuit şi
unde ne-au trosnit aprig puştile; toate trudele prin
glod peste glesne, poticnind în blestemate cioturi
de p a p u r ă tăiată, în acea luptă de iuţeală care e ti­
rul becatinelor; toate şerpuirile pe b u r t ă peste ma­
luri umede, în apropieri pasionante, ca să plasezi un
glonţ la gâşte; toate aşteptările şi tupilările înop-
tate în pâlcuri de rogoz, atacat şi crunt chinuit de
roiuri de ţânţari, aşteptând acea sărbătoare a tiru­
lui în nălucele n o p ţ i i . . . Am avut parte destulă . . .
Aspectul utilitar era şi el real: trebuia să mân­
căm; noi şi oamenii noştri. I n alimentaţia noastră
nu aveam altă carne decât cea pe care o dobândeam
singuri cu puşca. P â n ă cunoşti bine rosturile unei
bălti în care explorezi pentru prima dată, vânatul
nu cade prea des. E r a u deci zile când aducerea pra-
dei era întâiu datorie şi numai pe u r m ă plăcere. Cu
noi doi şi cei cinci oameni ai noştri eram şapte guri
de îndestulat. I a r Tabaran, harapul din ceată, nu
era niciodată destul de sătul. Personalul nostru din
acel an se compunea din Damián, băiat simpatic,
vesel, harnic şi totdeauna bine dispus: era „şeful de
echipaj" pe Babifa şi omul lui Barbă-Lată; Sandu
era omul meu pe Lişiţa, voinic, lat în spete, meşter
în ale bărcilor, dar posac şi cam fără lipici; avea în
schimb un dinte de aur; Alexandru e bucătarul;
şmecher, pişicher, cu autoritate asupra celorlalţi,
poartă semnul puterii ca Samson: o adevărată coa­
mă; competenta culinară însă foarte, foarte relati­
vă; reţin cu deosebire o c i o r b ă . . . de becatine şi be-
catine . . . cu fasole, pentru cari Brillat-Savarin l-ar
fi ţinut probabil o săptămână în palme. T a b a r a n e
negru tuciu, cu un veşnic şi l a r g surâs descoperind
dinţii albi ai clasicului h a r a p , nevorbind aproape
niciodată, îşi vede calm şi fără nici o grabă de tre­
burile lui, tot harăpeşti: ca­
ră apă, sparge lemne, jumu­
leşte vânat, supraveghează
vreo oală pe foc, infine, ro­
boteşte la corturi cu ajuto­
rul bucătarului; mi-e foarte
simpatic. Miloşovici, sârb de
neam, harnic, supus, cu
voie bună, dar nu prea deş­
tept, însfârşit, ceeace se nu­
meşte „un băiat bun"; e
„boy" la cortul nostru: mă­
tură, deretecă, „serveşte" la
masă, — dar n'a putut, pâ­
n ă la urmă, să înveţe tabie­
tul lui Barbă-Lată: că la
prânz bea vin tăiat cu apă,
i a r seara vin fără apă; a
scrântit veşnic această a-
tributie paharnicească, com­
plicată incă de faptul că la
mine nu se aplicau aceleaşi
n e s t r ă m u t a t e legi. Barbă-
Lată era exasperat.
— Ce dracu, bre, tot n'ai învăţat? se revolta
Barbă-Lată sactisit.
— Nnnuu, răspundea desperat bietul Miloşovici.
Eu aşteptam, cu satanică nerăbdare, scrânteala
bicotidiană.
A venit însă o vreme când aveam prea mult vâ­
nat. Deşi, niciodată n'am căutat, niciunul din noi,
inutile recorduri, se strângea totuşi la o vreme vâ­
n a t peste măsură. A încercat Barbă-Lată să facă be-
ciu din gropan. N'a răsbit. A decretat atunci o lege
în campament: tot personalul e dator să consume,
obligator, un minimum de 2 rate mari pe zi sau 4
mici — iar maximul, la discreţie, cât poate. Largul
surâs al lui T a b a r a n s'a mai lărgit, satisfăcut, la
enunţul legii. Bucătarul a mârâit. Ceilalţi erau să­
tuli. Şi n'am răsbit nici aşa în unele zile. Ca să nu
ne batem joc de vânat am luat hotărîre să plece o
barcă cu tot vânatul disponibil, să iasă din singură­
tăţi, să străbată largurile şi să ajungă la primul sat
mai din preajmă. Acolo, să-1 î m p a r t ă cui o şti, la
popă, notar, primar, învăţător, cârciumar — oameni
ce ştiam că trebue să existe, dar pe care nu i-am
cunoscut niciodată. Poruncă era dată să nu desvă-
lue omul nostru unde ne aflam. S'au crucit oamenii
aceia, au primit plocoanele, dar n'au ştiut bine nici­
odată de unde veneau. Acest problem al vânatului
surplus a decis pe Barbă-Lată, într'altă expediţie,
să se apuce să-1, „conserve" pe loc.
— P r i n sărare şi afumare, ne explica el cu com­
petentă.
Rezultatul a fost însă lamentabil: ceva cu un
aspect inadmisibil de broască strivită în d r u m şi cu
un gust, determinat de mine, ca un hibrid de „rato-
peşte". Barbă-Lată. săgetat şi îndelung huiduit de
exploratori, s'a închis într'o demnă şi dispreţuitoare
tăcere.
— Sunteti toţi nişte idioti, închisese el discuţia
asupra lui „rato-peşte".
Aspectul ştiinţific al vânătoarei noastre se ală­
t u r a uşor de patimă. Eram, în adevăr, pasionat în
acea vreme de studiul păsărimii noastre de apă.
Identificări, verificări, constatări, note, măsurători,
comparări, descurcări, cercetări, imboldul de a cu-
 noaste, dorinţa de a ajunge la o metodă
simplă de determinări pentru oricine,
toate acestea cereau, pentru un bun sfâr­
şit, material v a r i a t şi destul de abun­
dent — comestibil sau nu. I n baltă, h a r
Domnului, foia păsărimea, dela majes-
toasa splendoare a lebedei, până la stre­
curarea de şoricel a prundăraşului pe
lângă un ţ ă r m de apă. O piesă r a r ă sau
necunoscută până atunci era o victorie
mai de preţ decât orice triumf de trăgă­
tor. Ne cufundam cu patimă în această
lume, an de an mai cunoscută şi mai fa­
miliară, precizată apoi până în amănun­
te. Devenise curent să desemnăm păsă­
rile pe numele lor ştiinţific, ceeace e o
mare u ş u r a r e — oricât a r pare de curios
— pe care o va putea înţelege n u m a i cel
ce s'a adâncit în labirintul acestui fel de
cercetări.
Acest contact cu limbajul ştiinţific a avut şi o
neprevăzută repercuţiune asupra lui Barbă-Lată.
Când era deci bine dispus, Barbă-Lată desemna toa­
te păsările cerului cu neaşteptate improvizaţii de
terminaţiuni latineşti, agăţate numelor româneşti.
— Ciovlicus, a r ă t a el fără să zâmbească un sbor
v â n t u r a t de ciovlici.
— A-ha, încuviinţam eu.
— Barzorum, enumera Barbă-Lată mai departe
fauna bălţii.
— He-he, aprobam eu. Dar alea nu-s cumva ra-
torum, Barbă-Lată?
— Ratam, rectifica competent şi demn, Barbă-
Lată.
A m început să mă îngrijorez numai când Bar­
bă-Lată a manifestat vădite tendinţe să extindă a-
ceastă competenţă şi la regnul vegetal.
— Papurensis et stufensis, a exclamat deodată
Barbă-Lată, liric, îmbrăţişând cu un gest larg ne­
sfârşitul de păpuriş şi stufărie.
E r a m să cad în apă.
— Sictirensis, a încheiat Barbă-Lată, s u p ă r a t
de neînţelegerea mea.
Dar aplecarea aceasta pentru cercetarea sălbă-
tăciunilor bălţii nu se mărginea numai la identifi­
cări, catalogări şi măsurători, ci se întregea cu
lungi ceasuri de observare, ascuns, cu binoclul la
ochi, încercând să pătrunzi în tainele acelei niişu-
nări de viaţă a bălţii, clocotind din gloduri până în
tăriile cerului. Cine n'a stat îndelung la pândă ca
să observe un animal în mediul lui, nu-şi poate da
destul seama până la ce punct poţi i n t r a în sufletul
şi în personalitatea acelei vietăţi. O pătrunzi, o cu­
noşti — şi o înţelegi, altfel decât teoreticianul din
cabinet. Şi e ciudat: căci trebue să iubeşti aceste a-
nimale pe care totuşi le urmăreşti şi le ucizi, trebue
să le iubeşti ca să găseşti imboldul să le cercetezi cu
patimă şi să-ţi treci viaţa gândind la ele — p r a d ă
totuşi de mai târziu. Paradox? Nu. Vânătorul tre­
cut de stadiul elementar de puşcaş, ştie că nu.
Din acele lungi pânde singuratece, pierdut în
sihlele bălţii, învăţai şi înţelegeai multe, căci nu
numai vedeai, dar mintea, în tăcerea din jur, tre­
cea dincolo de amănuntul din faţă, ca să lege între
ele fire de taină şi să se adâncească în scorburile
negre ale necunoscutului şi nedumeririi. In faţa
unor stângăcii şi lipsă de logică în făptuirile Natu-
»Barbă-Lată odihneşte la altă umbră pe patul scos afară".
rii, descopereai cu m i r a r e că acea „minunată preve­
dere a N a t u r i i " nu e, câteodată, decât un clişeu şi
o vorbă de carte. Se desvăluiau în creaţiile dunine-
zeirii stângăcii şi dibuiri, experimentări bizare şi
inutile, cu care a osândit totuşi unele din făpturile
sale. Şi te întrebai nedumerit, cum o dumnezeire a-
tot-ştiutoare dintru începutul începuturilor şi a-tot-
creatoare, să fi bâjbâit în stângăcii, în dibuiri, im­
perfecţiuni şi experimentări ciudate. De ce această
joacă, purcesă totuşi din esenţa perfecţiunii, după
cum se pretinde? De neînţeles. Ori judecata şi lo­
gica omului, prea slabă, nu poate înţelege? Dar a-
tunci cine să înţeleagă? Broscoiul? N i m e n i ? . . . Dela
o gâză pe care o striveai cu un deget ajungeai, aşa,
acolo în fund de baltă, la eternele întrebări fără
răspuns. Z a d a r n i c . . . Şi atunci, cu bucurie, îţi regă­
seai prieteniile cele vechi, amabile şi binevoitoare,
strânse în jurul bătrânului P a n . . . Şi lumea tres­
tiilor şi apelor se schimba din nou . . .
Am găsit însă şi alte de mirare făpturi decât
cele mitologice, în dibuirile noastre.
Pornisem într'o dimineaţă cu Barbă-Lată în ex­
plorarea unor locuri ce începeau dintr'o plajă des­
tul de largă de nisip şi praf de scoici, în bătaia va­
lurilor din largul ghiolului mare, ca să se schimbe
curând în fundături şi risipiri de ochiuri pierdute
în păpuriş, cu cât te lăsai mai spre Sud. Lăsasem
lotcile la o margine şi pornisem pe jos, — când, care
nu ne este surprinderea, zărind în depărtare, pe
duna de nisip, un om. Surprinderea noastră se
schimbă însă în a d e v ă r a t ă mirare, când constatăm
că omul e gol-vierme. Gol, dar încins cu cartuşieră
şi cu puşcă la spinare. Aspectul era cel puţin nepre­
văzut! —
— Oah! un naufragiat, opinează Barbă-Lată.
Dar Omul-gol se plimba, flegmatic, în sus şi în
jos dealungul limbii de nisip, n e a r ă t â n d nici un
semn de nelinişte. Ne întrebam, privindu-1 cu bino­
clu, de ce dracu o fi făcând de santinelă în pustiul
acela alb, cu puşca la spinare, şi mai ales în acea
ţinută bizară, care se reducea în mod absolut strict,
la o cartuşieră pe pielea goală, când îl vedem deo­
dată că duce puşca la u m ă r : două coloane de fum
se reped spre cer, u r m a t e la un răstimp de două bu­
buituri de t u n : Omul-gol trăsese. Omul-gol trăsese
în cer. Căci nimic nu se vedea în zare.

Când incepuse să a v e m prea mult vânat.
— Face pe nebunul, se minunează Barbă-Lată.
— Face mimetism, mă dumiresc eu, căci am des­
coperit cu binoclul un şir de gâşte trecând departe,
sus, hăt în slava c e r u l u i . . .
Omul-gol voia, fără îndoială, să se confunde cu
nisipul şi praful scoicilor. Era, în adevăr, pe acel
grind loc de trecere a gâştelor. Dar îşi avea şi acea­
sta rosturile ei.
Cât am stat noi prin preajmă, Omul-gol s'a plim­
bat, a mai poposit pe nisip, d a r a tot tras în neştire,
pe orice şir de gâşte, indiferent distanta. De cules,
n'a cules nimic. Când să plecăm şi noi — făcusem
din parte-ne un suficient n u m ă r de rate prin ochiu­
rile păpurişului — auzim venind gâşte peste noi,
dinspre gârlă. Vin gâgâind, jos, multe, în bătaia
puştii. Ne tupilăm în stuf. Şiruri larg desfăşurate
trec şi la noi şi peste Omul-gol. Când ne vin bine,
pac, pac-pac, cad trei la noi — şi vedem că pică, în-
ln lungul canalului.
fine, u n a şi la Omul-gol. I n salturi de panteră, 0-
mul-gol a şi ajuns lângă ea şi ni s'a p ă r u t că exe­
cută în jurul victimei un fel de dans al scalpului.
G.ol, încins cu cartuşieră, cu puşca scuturată în
mână şi cu anumite a m ă n u n t e ale goliciunii sări­
toare ca şi el, priveliştea era demnă de văzut.
— Să-1 întrebăm de permis, a rânjit Barbă-Lată
cu gândul la lipsa de buzunare.
Dar la ivirea noastră în limpezime, Omul-gol
şi-a cules unica lui gâscă şi cu paşi mari a luat ni­
sipul în lung, dispărând printre dune.
Nu l-am mai văzut, nici auzit, niciodată. Cine
fusese? cum ajunsese acolo? Mister.
Cu Lipovanul, aceşti doi au fost singurii oameni
ce i-am întâlnit în Singurătăţi.
Lipovanul s'a prezentat chiar la corturi, într'o
după amiază toridă, cu doi peşti mărişori în mână.
— Buni' zi, a zis el intrând cu peştii.
— Buni' zi, am răspuns noi ca să nu-1 jicnim.
E un Lipovan ca toti Lipovenii, adică cu barbă
mare şi roşie.
— De vânzare peştii? am întrebat.
Răspunsul nu l-am înţeles, dar Rusul a scuturat
şi din cap şi din peşti.
— U menea lihoradca, a boscorodit el aproxi­
mativ, dar convingător.
— A-ha, r ă m â n eu în expectativă, nedumerit.
— Frigu lui, se căsneşte el să explice ceva cu­
tremurător.
— Mai mult caldu lui — phuuu-phuuu —, am
pufuit eu cât mai expresiv.
E r a u 30° de zăduf.
— Măi, să ştii că ăsta vrea un trăscău, se lumi-
aează Barbă-Lată.
— F r i g u lui, frigului, se scutură din nou Lipo­
vanul din tot trupul.
— Ei drăcie!
Barbă-Lată, consecvent cu părerea lui, îi oferă
i) ceaşcă mare de „trăscău". Omul nostru o dă duş-
eă şi se scutură.
-
— Asta era! triumfează Bai bă-Lată.
Dar nu era asta. înţelegem înfine, după o ex­
traordinară şi generală conversaţie m i m a t ă şi ges­
ticulaţii de balamuc, că bietul om are friguri şi ne
cerea leacuri. Bucuria lui Barbă-Lată că-şi poate
înfine plasa ceva din produsele celebrei lui farma­
cii. I-am dat o provizie de chinină şi încă o duşcă,
iar el ne-a lăsat peştii. T r a t a m în n a t u r ă ,
ca delà trib la trib. — Alţi oameni n'am mai
văzut. Nici alţi peşti, oricât de ciudat a r
pare.
F a r m a c i a aceea de care am pomenit
mai sus, îmi aminteşte episodul când Barbă-
L a t ă îşi credea viaţa grav ameninţată de
o misterioasă racilă. E singura dată când
a mai cotrobăit prin ea.
Dintr'o pricină oarecare se trezeşte în­
tr'o dimineaţă Barbă-Lată cu dosul mâinii
destul de umflat şi roşu. Barbă-Lată, care e
tare hipocondru când e vorba de el, mă con­
sultă alarmat.
— Ce să fie, frate? cată el la mine cu
priviri şi glas îngrijorat.
Examinez.
— De, ştiu şi eu? vreun ţ â n ţ a r mai voi­
nic . . .
 — Ce ţânţar, nene, nu vezi că e m â n a butuc! ternuse peste orice un s t r a t subţire şi general, ca
se indignează Barbă-Lată de diagnosticul meu mi­ un muşchiu verde: peste masă, peste paturi, peste
nimal. lăzi, pe jos — peste tot. Cina a fost un chin: îţi in­
„Butuc" era însă hotărât exagerat. t r a în gură, în nări, în ochi, în bucate — şi nu unu-
— Vreun păianjen, propun eu, ca să mă mai a- doi, dar masiv. N'am isbutit să scăpăm de acea pa­
propii de „butuc". coste decât stingând lumina şi pompând frenetic,
Dar văd că Barbă-Lată rămâne pe gânduri şi cu două tulumbe, nori şi valuri de Flit, până la o
îngrijat. Vorbesc de altceva, trece vreme, nici nu quasi-asfixie generală, în care era să sucombe, ală­
mă mai gândeam la mâna lui. Deodată explodează turi, exploratori şi lighioane.
Barbă-Lată ca din senin, cu glas tragic: Veneau câteodată peste corturi şi puterile des­
— Domnule, să nu fie cumva vreo muscă d'aia cătuşate ale furtunii. Te simţeai atunci o biată fur­
cu dalac! nică, iar sălaşul nostru, neînsemnat muşuroi pier­
Tronc! Caut să-1 liniştesc luând un ton doctoral dut între îniricoşate puteri... Surd şi impresionant
şi categoric: răsbea dintâiu mugetul vântului, vijelie năpustită
— Află, stimate, că acea muscă nu trăeşte de­ peste întinsul de stufuri şi ape. Cerul se schimba în
cât la altitudini de peste 500 metri. păcură. Cobora peste baltă ca o apăsare sură de ca­
Presupun că nu m'a crezut, dacă judec după taclism. Câte-un sbor grăbit de păsări mai trecea,
privirea ce mi-a aruncat. De altfel, mâna „butuc" întârziat, gonind ca în faţa unei groaze ce trebuia
nu împiedeca deloc pe Barbă-Lată să trăsnească la să vină. Adânc, glasul tunetului se ridica dintâiu
raţe cu un brio desăvârşit. din depărtări mohorâte, ca un m â r â i t de fiară din
A doua zi. cealaltă lume, se apropia în rostogoliri măreţe, creş­
— Măi, să ştii că e grav. E mai umflat. tea şi se spărgea apoi, ca în prăvăliri şi prăbuşiri
Examinez. Mâna se desumflase în mod vădit. de ceruri şi lumi — până se rupea deodată în ceruri
Deci normal. De-acum, chiar că nu mai aveam nici ceva, cu stridenţa unei gigantice mătăsi sfâşiate,
o grijă. Mă fac insă că mă gândesc adânc, cu o fi­ ţâşnind lumină de fulger repezit spre ape. î n t i n s u r i
gură de circumstanţă... de stufuri se culcau, largi spinări aplecate, cu ver­
— Ascultă, Barbă-Lată, întreb cu gravitate în- dele schimbat şi răscolit. Apele se răsculau, plum­
tr'un răstimp, injecţii anti-tetanice ai la farmacie? burii, în valuri. Domnea în baltă numai şuer şi ur­
— Tetanice... îngâimâ verde, Barbă-Lată... let, gemăt şi muget. Coardele cortului vibrau şi în-
Barbă-Lată nu mai face decât să-şi privească cheeturile scrâşneau sub apăsarea furtunii. Apoi,
mâna, cu priviri de condamnat la moarte. deodată, masiv, cădea ploaia repezită de vânt, ca
A treia zi. o năvală. E r a m de-acum învăluiţi în perdele de ape,
— Ce e de făcut, omule, nu se desumllă de loc! pierduţi între şerpuiri de fulgere şi învălmăşiţi cu
Examinez. Aproape normal, dar încă roşu. E m i t tunetul. Din când în când un trăsnet despica lumea
hipoteza scorpionului sau a migalei braziliene. Bar­ în două, cu paroxism de răcnet, ca o durere a ce­
bă-Lată e scârbit de a t â t a nepăsare. îşi aplică di­ rului...
verse cataplasme, scotocindu-şi celebra farmacie.
Adaog hipoteza viperei cornute — şi critic sarcas­
tic lipsa serurilor anti-viperine din farmacia expe­
diţiei... Bine înţeles că mâna s'a desumflat de tot, îu
mod normal. Dar Barbă-Lată, ca orice bipocondru,
se credea dator să fie în pericol — şi n'a renunţat la
ideea şi primejdia muştei cu dalac, decât când am
afirmat ferm, că la acea ameninţare cu muscă e ca­
tegoric contra-indicat orice picătură de vin, trăs-
cău, cognac sau chiar strop de rom în ceai, indife­
rent umezeală, udeală sau răceală — şi că voiu pro­
ceda deci în consecinţă. In faţa acestei sumbre pers­
pective Barbă-Lată a binevoit să se facă bine com­
plect.
Dar dacă Barbă-Lată nu fusese muşcat nici de
scorpion, nici de viperă, în schimb aveam câteoda­
tă de luptat cu adevărate invazii de lighioane foar­
te felurite. Am fost odată literalmente bombardaţi
cu lăcuste mari şi verzi, adevărat ropot de grindină
în pânza cortului; am fost altă dată cotropiţi de
şoareci: cum ne culcam începea o cotrobăială şi un
vacarm de chiţcăeli, de guiţeli, de lupte şi de forfo-
tiri, cât se poate de neplăcut; aşteptai în orice cli­
pă să ţi se sue pe cap sau să te ronţăie de nas. Dar
cea mai formidabilă invazie a fost într'o seară, cu
minuscule musculiţe sau ţânţăraşi, par'că abia ieşiţi
din ou, plăpânzi şi verzi palid. Nu ştiu ce vânt sau
ce pricină i-a repezit peste noi, dar era ceva de ne­
crezut. E r a u a t â t de mulţi şi de deşi încât lumina
felinarului, fără absolut nici un fel de exagerare,
abia se mai ghicea. I a r în cort, deşi închis, se aş­ In uşa cortului, intr'o seară.
 — Suntem cel mai înalt punct din baltă, con­
stata filosofic Barbă-Lată, gândind la ţepuşul înalt
al cortului.
I n răstimpuri goleam pungile mari de apă,
strânse în coperiş, prăvălindu-le jos eu sgomot de
niagară. Niciodată nu ne-au lăsat şi nu ne-au tră­
dat acele minunate corturi, încăpătoare cât o odăi­
ţă...
...Şi-apoi venea soarele iar, şi zilele curgeau mai
departe, mereu aceleaşi şi mereu felurite, între ră­
tăciri prin fundurile şi singurătăţile băltii nesfârşi­
te, şi traiul tihnit şi liber dela corturi, unde fieca­
re făcea ce dorea — dormea, citea, lucra, visa sau
gândea, vorbea, glumea sau tăcea, după cum îi era
pofta şi vrerea...
Larg sub soare se întinde în jurul nostru balta,
clocotind de viaţă din toate desimile şi adâncurile-i
LOSTRITA
De ani de zile, —• de câţi?, cinci, şapte, zece?, —
în fiecare toamnă îmi făgăduiesc să scriu, la întoar­
cere, ceva despre pescuitul de lostriţă şi de fiecare
dată găsesc scuze valabile, —• scrupule de autor, —
pentru a amâna. „Lasă", îmi zic, ,,la anul am să cu­
leg toţi termenii locali în legătură cu pescuitul"; sau:
„nu ştiu în ce ordine cad frunzele: cireşul, fagul sau
mesteacănul întâi"; sau: „un articol despre pescuitul
lostriţei fără fotografii!...". Şi în fine: „bine, o să
scriu, dar acuma cui îi arde de asta?!".
In v e d e r e a Rarâului.
nepătrunse. In cer, cu aripi nemişcate, roteşte un
berete peste întinsuri de stuf. Un ţipăt de pasăre
străbate din când in când tăcerea fierbinte. Cu cli-
pot de apă închisă peste el, a sărit u n peşte voinic
lângă păpuriş undeva. La u m b r a cortului de-ală-
turi, oamenii dorm fără grijă, cu piepturi desfăcu­
te şi braţe întinse. Barbă-Lată odihneşte la altă
umbră, pe patul scos afară. A m rămas singur, cu
beretele de sus... Cu cotul pe genuncbiu şi bărbia în
palmă privesc în gol, cu gândul dus, topit în ne­
mişcarea şi liniştea bălţii. In m i n u n a t ă singurătate,
îmi pare că veghez peste un necuprins de tihnă...
de împăcare....
...Foarte blând, o pală de vânt cald venită din
adâncurile băltii, mă mângâe pe frunte, bună, ca o
mână vie....
(Fotografii ale expediţiei).
de: ALEXANDRU I. BRĂTESCU-VOINEŞTI
Şi aşa, an de an am amânat şi an după an am
adunat amintiri şi m'am trezit deodată că într'adevăr
e un păcat să trăiesc atâtea ceasuri de senină feri­
cire, fără să încerc să deschid şi altora drumul lor.
Fiindcă astea sunt fericirile trăite care se pot
împărtăşi fără necugetată desvăluire a sufletului;
iar dacă e împrejurare în care condeiul va să lunece
nestânjenit pe hârtie, e pentru a răspândi cunoaştere
şi bucurie.
Da, dar... numai să poată. Şi pe urmă găsi-voi
cetitori mai încrezători decât am fost eu când m'am
dus întâi la lostriţă?
Parcă-i văd: Tata, Profesorul L., S. K., P. D., . ..
Ne-am dus deadreptul în Toance, am exploatat doi
kilometri de râu fără niciun fel de succes, am auzit
poveşti despre lostriţe şi am mâncat înfricoşător. (De
altfel, singura fotografie care aminteşte cele două zile
ale primului meu pescuit la lostriţă, înfăţişează pes­
carii în jurul unei feţe de masă întinsă pe jos sub
sticle, oale şi farfurii pline cu bunătăţi). M'am întors
acasă cu convingerea că lostriţă a fost, dar că acum
nu e decât o amintire. Convingerea mea lua tot mai
mult temei, când tovarăşul meu îmi arăta locuri în
care unda şipotului nu izbutea să ascundă pietrişul
depe fund, spunându-mi: „aci, aci sunt lostriţe".
Da, am plecat convins că lostriţe nu mai sunt...
Şi cu toate astea, în anul următor, când frunzele au
căzut şi mi-a sosit prima chemare a tovarăşului meu,
n'am şovăit: mi-am strâns lucrurile şi am urcat iar
pe malul Bistriţei, către Toance, plin de nădejde.
In anul acela am înţeles ce e pescuitul de lostriţă
şi am văzut că sunt lostriţe. Pescuiam de un ceas, pe
o plasă de apă cristalină, unde fiecare piatră se pu­
tea vedea desluşit de departe, iar deaproape fiecare
bob de pietriş. Mă întrebam, urmărind năluca prin
apă la 20 de metri, dacă într'adevăr se poate ascunde
un peşte într'un loc aşa descoperit când, deodată, s'a
întâmplat! Năluca s'a oprit, sfoara s'a întins, varga
s'a încovoiat şi am început să simt acea pulsaţie ca­
racteristică peştilor mari prinşi: bătaia ritmică a ari­
pioarelor în mişcarea de înot...
Şi aşa, adulmecând zarea aburită ca ursul la
presimţirea de mari schimbări, am început să fiu cu­
prins de o tainică nelinişte, în fiecare toamnă, tot mai
poruncitoare; iar astăzi, când frunzele au căzut, când Trei bucăfi = 15 k g .
ceaţa se coboară şi bruma se îngroaşe, atras de o
chemare asemănătoare celei care mână păsările că­ le poartă săltând, se cufundă în unda limpede şi o
lătoare în pribegia lor, mă îndrept către munte. spintecă vâslind din aripi, — năluci de întunerec su­
# flate cu pulbere de argint, — şi ies în zbor din adânc,
. • ca să se lase pe o piatră de unde înalţă o serenadă.
E toamnă târzie: fiindcă ,.atâta vreme cât vine Şi atunci, din guşa albă, pe foşnetul neîntrerupt şi
frunză pe apă, nu-i nimic de făcut", zic bătrânii pe­ mătăsos al Bistriţei verzi şi întunecate, se deapănă o
scari de lostriţă. Nu mai e nimeni în munte. Nu mai melodie atât de suavă, în care se îmbină atât de
vin plute, nici buşteni. Doar din când în când, un măestrit chihotul rândunicii, cu ciripiri de sticlete şi
plutaş întârziat şi-a adunat lemne de foc şi vine la triluri de privighetori, încât trecătorul neştiut se
vale, plutind pe nevăzute vreascuri. opreşte fermecat şi caută zadarnic în ramurile co­
E mută pădurea rară şi viaţa dintr'ânsa sfioasă. drului despuiat.
O ciocănitoare speriată de singurătate, parcurge pie­ • ••
ziş un trunchi de mesteacăn şi, grăbită, trece mai de­
parte. Piţigoi sgribuliţi vin şi se duc cu ţipete subţiri Dar toate astea le-am descoperit abia târziu. La
de insecte, săltând în valuri din pom în pom: nodu- început, stăpânit de patimă, m'am trezit cu noaptea 'n
leţe de puf alb cu cozi negre lungi-lungi. Un troglodit cap, fiindcă ,,la lostriţă trebuie să arunci cârligul pe
cu coada 'n sus, mic şi sprinten ca un şoricel, târâie apă când se genează de ziuă", — cum se zice prin
şi dă cu sâc, ascuns în uscăturile depe malul surpat. partea locului. Cu mâini tremurânde de emoţie mi-am
In trecerea lui, lujere de campanule, arse de îngheţul rostit sculele şi m'am agăţat în cârligele nenumărate­
brumei, îşi spun numele până la sfârşit, sunând trist lor năluci pe care le luam. Erau de tot soiul: peşti
a clopote sparte. rotitori, peşti care dau din coadă, linguri de aramă,
Ceaţa deasă de dimineaţă s'a subţiat şi soarele de alamă, de argint, de sidef, năluci cu palete, castra­
răzbate ici şi colo printr'însa, luminând petece de veţi articulaţi şi în fine aşa zisele ,,monture", sortite
pădure, ca dintr'o lume de vis. Incet-încet tot peisajul să rămână neîntrebuinţate, fiindcă niciodată n'am gă­
se arată, privit parcă printr'o pojghiţă de sidef care sit pe căi cinstite la acea epocă mreana atât de pre­
se subţiază necontenit. ţuită de pescarii bătrâni.
Acum e soare deplin. Doar într'o rarişte a în­ Iute varga, mulinetul, gafa şi geanta; fiindcă, în
târziat un abur,... ca o mireazmă într'o cosiţă. ochiurile ferestrei, ceaţa s'a făcut viorie.
In lumea apelor mierlele sunt în sărbătoare: e E frig şi am o îndoială: nu cumva m'am îmbră­
timpul lor de împerechere. Două câte două se mint cat prea subţire. Dar nu mă mai întorc, ca să nu în­
jucăuşe în zboruri frânte, cad greoi pe valurile care târziem. Simt cum prietenul şi maestrul meu mă su-

S
Două lostrite t 4'/s şl 3 A
prayeghează cu coada ochiului. Mă cunoaşte, m'a vă­
zut pescuind păstrăvi şi ar vrea grozav să mă vadă
dând ochi cu lostriţa. Poteca scoboară şi vuetul Bi­
striţei se face tot mai tare. Iat-o: e neagră, brăzdată
de spume, sfâşiată de colţi de stâncă.
Trag sfoara prin inele ascultând instrucţiunile
maestrului meu, pun o strună, o nălucă şi, după ce-mi
pun la punct mulinetul, arunc odată, de încercare,
spre malul celălalt.
— „Minune!" zice maestrul, pe de o parte ca
să mă încurajeze, pe de alta sincer satisfăcut de mo­
dul în care am aşezat năluca între doi bolovani ame­
ninţători. Fiindcă la lostriţa, din pricina coincidenţii
locurilor bune şi a stâncilor care ies din apă, trebuie
oarecare precizie în aruncarea nălucii; astfel, pescui­
tul devine din cale afară costisitor.
Şi unditul începe, cu îndrumări date din când în
când şi nu-mi vine să cred când prietenul meu stă­
ruie: „acolo, ia acolo, în nahlapii cei mari", arătân-
du-mi valurile spumoase ale unui şipot puternic, care
ar da un bivol de-a rostogolul.
Şi am undit în şipot, în nahlapi, în undă, între
bolovani, — „in boambe", — şi deodată, pe o plasă
de apă cristalină,... dar mă repet.
Da, am prins-o, tocmai lângă malul celălalt, la
20 de metri depărtare, N'a fost lungă lupta, 7—8—10
minute poate, dar a fost frumoasă. Vedeam bine sfoa­
ra, până 'n punctul unde tăia apa limpede ca sticla;
vedeam fundul apei perfect, dar lostriţa n'o vedeam.
Prietenul meu o văzuse însă şi-mi striga: „să n'o
scapi, că-i mare!", încântat şi înfricoşat totodată de
curba vărgii mele, nedeprins cu o sculă atât de mlă­
dioasă şi rezistentă. Şi pe când mă căzneam s'o des­
copăr şi eu, temându-mă să nu-mi scape înainte de a
o fi văzut, deodată s'a arătat singură, sărind drept în
sus, într'un nor de spumă. De patru ori a sărit vije­
lios; a cincea oară, mai târziu, se vedea că obosise...
Când am apropiat-o, m'am minunat ce roşie e.
Am scos-o, am ucis-o; după un ceas era alt peşte:
spinarea neagră, flancuri cenuşii, burtă albă.
Ani de zile am pescuit cu acelaş tovarăş şi dea-
bia târziu m'am deprins şi eu să descopăr lostriţa în
mijlocul văii, în unda schimbătoare care pare pustie
de orice peşte. Greutatea, —• tocmai târziu am înţe­
les, — venea dela faptul că eu căutam un peşte, pe
când lostriţa în apă e o închipuire: roşie ca unele
stânci şi ca frunza troenită pe fund, vânătă-cenuşie
ca umbra, verde ca algele, străvezie şi mişcătoare ca
unda, — ,,ca gazul" zice prietenul meu; şi aşa e: ca
irizaţiile pe care le face petrolul turnat pe faţa unei
gârle. Deabia după ce ai descoperit această închi­
puire începi a ghici marginile botului alb care se des­
chide alene, aripioarele care bat ritmic şi coada care
unduieşte uşor. Când se repede lostriţa, crezi că a
săgetat o pasăre pe cer, iar ce ai văzut a fost umbra
ei sub soare.
De multe ori mi s'a întâmplat să văd lostriţa ve­
nind după nălucă până afară, pe plaja din nisip, în­
tre bolovani şi m'am mirat că nu rămâne pe uscat.
Dar numai când. depe un mal înalt, am văzut lostriţa
'-ânAnd. m'am lămurit. S'a repezit după un zglavoc şi
1-a luat aproape afară din apă. Avântul a purtat-o
de-a-binele pe nisipul ud unde, după ce a întors în
gură prada ca s'o înghită, cu linişte şi demnitate s'a
învârtit în loc şi a şerpuit fără grabă spre apă. Am
înţeles atunci de ce schimbarea de element n'o sperie,
de ce niciodată lostriţa mi ..se zbate pe uscat".
In general, de altfel, lostriţa e un peşte curajos.
Stăpân al apelor în care trăieşte, se repede uneori în
picioarele pescarului, chiar dacă 1-a văzut, dacă o
atrage năluca. Obişnuită cu plutaşii care lea^ă buşte­
nii cotrobăind prin ^r>ă. lostriţa vânează la câţiva
metri de locul unde răpună tenorul care împlântă ce­
puri in plută.
• • *
„Când se ridică ceaţa de pe vale să fii cu cârligul
pe apă".
De patru zile urmez sfatul fără să fi văzut o
coadă de peşte. Incen să mă descurajez şi să discut
posibilitatea stârpirii lostriţei.
— „De sigur", — spun prietenului meu, — „dacă
un braconier undeste pe vale profitând de toate zi­
lele bune. poate aduna 60—70 de bucăţi pe an. Dacă
domele sunt dinamitate, plăşile curăţate cu mreja,
locurile tari cercetate cu cârligul, iar când dă înghe­
ţul toate adăposturile sunt explorate cu lampa elec­
trică fixată în botul luntrei, cu ostia gata să izbească
şi să sfârtice, ce a scăpat totuş de anul trecut
e nimicit la ieşirea din iarnă, de urgia gheţurilor
pustiitoare ale primăverii".
In zadar încearcă tovarăşul meu să mă încura­
jeze; simte că e mult adevăr în ce spun eu şi are şi
el credinţa zdruncinată. Bundiţa pe care o strângeam
la piept azi diminează mi-e grea acum. E douăspre­
zece. Soarele bate în plin în apă şi o face blondă.
Undim unul pe un mal, altul pe celălalt, mai mult nat în plin soare, — care n'avea nici scuza foamei,
pentru plăcerea de a ne dovedi ce exact aşezăm nă­ devremece avea încă în gură coada unei mrene de o
luca între colţii de stâncă de pe malul opus. Şi deo­ şchioapă incomplect înghiţită, — dovedeşte în cârli­
dată, după ce peştişorul străbate şipotul puternic şi gul cântarului că fusesem modest în aprecierea ei.
intră în apă liniştită, din întunerec se repede ca o O jumătate de ceas mai târziu urcam malul su-
părere o lostriţă. N'a pus gura, s'a întors în adânc şi flând spre masă, cu trei lostriţe frumoase la spinare
am rămas zăpăcit, cu varga sus, cu năluca legănân- şi credinţa zdruncinată în vorbele pescarilor bătrâni.
du-se în aer. Celălalt m'a văzut, a priceput şi mă în­
treba din ochi. Nu îndrăsnesc să gesticulez, dar îi fac Multă vreme am crezut că după prânz e timpul
semn că e mare, iar el mă îndeamnă să insist. Arunc nepotrivit pescuitului de lostriţă; şi-mi explicam asta
din nou năluca în acelaş punct şi o aduc tot pe acolo. prin convingerea că peştele, începând să se hrănească
Din nou lostriţă vine şi acum o văd mai bine: e fru­ din primele ore de lumină, se satură dela un timp.
moasă, peste cinci kilograme. Dar tot nu ia. La a Dar am prins lostriţe după prânz.
treia oară pare deprinsă cu năluca, dar nu se poate
Am crezut iarăş că vântul, care alungă frunzele
abţine de a o urmări: e fascinată de acest peşte gras
pe apă e potrivnic pescarului; şi am prins lostriţe pe
şi auriu, cum n'a mai văzut pân'acum. Când arunc a
o vijelie care rupea brazii de pe coaste şi-i prăvălea
patra oară, în loc să aduc ca de obicei, forţez peştele în vale. Am crezut că după hait nu e nimic de făcut
să descrie trei copci, ca şi cum înebunit de spaimă ar timp de câteva ceasuri, şi am prins lostriţă la coada
vrea să sară pe uscat: asta aştepta şi ea. Nici nu-mi haitului. Am bătut apa zadarnic dimineţi de-a-rân-
dau seama când s'a repezit şi 1-a apucat, fiindcă eu o dul, suflând în degete şi spărgând ghiaţa care se
ştiam la un metru îndărăt. Intr'o clipă a fost cu el strângea în inelele vărgii; şi am prins, în schimb,
în mijlocul torentului, a cărui putere o foloseşte acum /ostriţă, un-
ca să reziste acestui peştişor, care o trage de gură ca dind cu că­
niciun altul. După o luptă îndârjită de zece minute, maşa desche
— în care timp, acum deprins, gust comentariile stri­ iată şi cu ca­
gate de pe malul din faţă, — această iubitoare de vâ- pul gol.
Concluzia? Adevărul e la
mijloc. Toate credinţele pescari­
lor de altă dată sunt întmeiate
pe observaţie. Dar noi comitem
deseori greşala de a considera
drept reguli neclintite simple
constatări, care ar putea cel
mult ajuta la definirea timpului
optim pentru pescuit. Acest timp
ar fi rece, nu prea luminos, fără
vânt. cu apă nici prea mică, nici
prea limpede, fără frunză...
Şi cu toate astea se întâm­
plă să pescuieşti o săptămână
pe vreme minunată fără să vezi
o lostriţă şi pe urmă, într'o sin­
gură zi. să agăţi 15—20—25 de
bucăţi din care, bineînţeles, ma­
re parte sunt liberate fiind
mici,... iar cele mari scapă.
Mi s'a întâmplat să scap pe
rând. în decurs de 4—5 zile, nu­
mai lostriţe mari, dela 7 la 12
kilograme. Am învinuit cârlige­
le; prea scurte în vârf, cu spin
prea mic; iar câţiva ani mai târ­
ziu, aceleaşi cârlige, pe alte nă­
luci, n'au dat greş decât rareori.
In privinţa cârligelor însă, e
ceva de zis. Am constatat, într'o
experienţă de 10 ani la lostriţă,
că peştele are prea puţini sorţi
de a scăpa din cârligele triple
normale, care au un spin prea
mare şi vârful prea lung. Aceste
cârlige care ar fi defectuoase la
pescuitul de ştiucă având, toc­
mai din pricina formei lor,
o penetraţie redusă, n'au a-
Costache vizitiul. cest defect la lostriţă, un- Lostri(ă tânără de aprox. kg.

Două „frumuseţi" t c ; si BVi k g .
de năluca e trasă prin apă foarte repede, iar ata­
cul peştelui e foarte brutal. In asemenea condiţii
cârligul pătrunde adânc şi ese foarte greu, ceeace
e un cusur atunci când e vorba de un peşte care tre­
buie ocrotit şi se pune chestiunea liberării lui la
şapte din zece peşti prinşi. De aceea înclin să cred
că, într'o apă îngrijită, ar fi cazul să se interzică
folosirea cârligelor duble sau triple. întrebuinţarea
cârligelor simple e mai sportivă şi mai cruţătoare.
Această afirmaţie e sprijinită de rezultatele ex­
perienţelor făcute cu cârlige simple, care n'au dat
greş o singură dată, însă au dovedit superioritate
decâteori am desgăţat un peşte pentru a-1 libera:
acolo unde un cârlig triplu punea deseori o problemă
insolubilă, cârligul simplu ceda sub o presiune, ce­
rând în cel mai greu caz o mică înciziune deasupra
locului de agăţare.
Fiindcă lostriţa are într'adevăr nevoie de ocro­
tire. Bistriţa e singura apă din ţara noastră în care
ea trăieşte. Sălbătecia cu care câteva bestii o nimi­
cesc, combinată cu neputinţa în care e Statul de a
organiza şi menţine o pază serioasă, mă umplu de
temeri cu privire la conservarea speciei. Astăzi, după
şase ani dela legiuirea pescuitului în apele de munte,
Statul, prevenit în repeţite rânduri, prin rapoarte
care au înfăţişat adevărata situaţie, asistă cu braţe
îmbrobodite în forme administrative la dinamitarea
şi pustiirea nemiloasă a Bistriţei. Pleava satelor, —
2—3 indivizi de fiecare comună, — trăieşte din peşte
de furat, pe care-1 duce cu sacul la oraş spre vân­
zare. Şi aceşti 40—50 de bandiţi se pricep de minune
să arate că opreliştea pescuitului lipseşte pe locui­
torii băştinaşi de un aliment preţios, atunci când ade­
vărul e că nici unul dintr'o mie de săteni nu se în­
deletniceşte cu pescuitul.
Va fi un mare păcat ca această podoabă să dis­
pară, când condiţiunile de trai i-au fost atât de priel­
nice. Greutatea vremurilor prin care trecem nu va
micşora cu nimic vina acelor care nu vor fi făcut tot
ce le stă în putinţă pentru a o salva, fiindcă ea face
parte din suma de bogăţii fără de care veghea la ho­
tar e lipsită de rost.
Pacea se va coborî iar între oameni şi ei vor
preţui din nou ceeace învălmăşala de azi le înfăţi­
şează fără valoare. Când mâinile încleştate pe tră­
gaci se vor libera din nou pentru a clădi; când privi­
rile încordate pe ţel se vor destinde spre a căta îm­
prejur; când mintea scăpată de sub apăsarea groa­
zei şi vindecată de otrava duşmăniei va cerceta din
nou. — dispariţia unei specii va însemna mai mult
decât faime trecătoare de cuceritori.
Ani vor trece şi apele tumultoase ale Bistriţei
vor curge la vale, brăzdând tot mai adânc albia ei de
piatră. Ecourile furtunii demente care însângerează
si pustieşte lumea se vor fi stins de mult, dar pe va­
lea minunată vor dăinui încă poveşti din bătrâni des­
pre un peşte mare şi viteaz, cu nume lostriţa, care
se va fi prăpădit nebăgat în seamă, pe vremea fră­
mântărilor din mijlocul veacului XX-lea.
Brăhneşte căpriorul rănit?
Credinţa generală este, că căpriorul brăhneşte
când e stârnit, speriat, sau când nu e lămurit asupra
unui lucru pe care îl vede, şi că nu ar brăhni, când
e rănit.
In vara trecută am avut ocaziune să experiez,
că această din urmă credinţă e greşită.
Dintr'un observator trag într'un căprior la dis­
tanţă cam mare. Prin lunetă nu observ nici un semn
de primire a glonţului, iar când cobor arma dela ochi,
văd căpriorul alergând în salturi sănătoase spre pă­
durea din care tocmai ieşise. încă în aceste salturi în­
cepe să brăhnească, scurt gros — ca de obiceiu. Apoi
îl aud brăhnind şi dupăce a intrat în scutul brădetu-
lui, şi după glas îl petrec cum înaintează dealungul
livezii. In urmă tace.
„L'arn greşit" — mă gândeam cu scârbă.
Cum nu mai avea rost să stăruesc în această par­
te, tulburată şi de împuşcătura mea şi de glasul ţa­
pului, m'am coborît ca să trec altunde. Urmând
insă vechiul obiceiu, mai înainte am trecut pe la lo­
cul unde stătea căpriorul în clipa împuşcăturii.
Găsesc îndată păr tăiat, apoi la câţiva paşi pi­
cătură de sânge. Urmăresc uşor, descoperind şi pe
un rug de smeură ici, şi pe un cotor dincolo sânge.
In pădure Încetează sângele, dar înaintând în direc­
ţia ce mi-o arătase animalul prin brăhnitul lui, îl gă­
sesc mort, cam la 150 paşi. Avea împuşcătură cam
rămasă înapoi — ficat.
Deci: brăhuitul căpriorului după împuşcătură nu
însemnează numaidecât, că el a fost greşit, şi nu scu­
teşte pe vânător de îndatorirea, de a căuta urmele
unei eventuale răniri.
DATE REFERITOARE LA CAPRELE N E G R E
ÎN ARDEAL, ÎN V E A C U L XIX *.,/•* om> WITTING
Capra neagră are o situaţie cu totul specială în
istoria vânătorească a Ardealului. Limitată la tere-
nele cele mai puţin ospitaliere, cele mai îndepărtate
din munţii înalţi, ea a fost cea mai greu de ajuns,
dintre toate sălbătăciunile acestei provincii. In vre-
mile mai vechi se mai adăugea greutăţilor şi împre­
jurarea, că în acele sălbatece terene nu existau ca­
bane sau case de vânătoare, nici poteci potrivite,
apoi vânătorii se serveau de arme cu cremene — care
au rămas în uz până pe la mijlocul veacului XIX,
chiar până spre sfârşitul lui! — apoi mai ferea pe
.vânători dela caprele negre şi spiritul acelei vremi,
care nu găsea mare plăcere în căutarea regiunilor
curate majestoase ale munţilor înalţi. Abea prin anii
30 ai veacului XIX au început prietenii naturei tran­
silvăneni şi turiştii să aibă interes pentru lumea mun­
1
ţilor şi să o cerceteze ).
In felul acesta e de înţeles, că pe la începutul
veacului XIX capra neagră era vânat aproape exclu­
siv de românii ţărani, locuitori în comunele dela poa-
2
lelejnunţilor stâncoşi ).
In anul 1844 se face amintire despre un vânător
ţăran român, din Zârneşti, Ion Gherniţă, numit „cel
mai vestit vânător al ţinutului", care a împuşcat pe
Piatra Craiului mai bine de 120 capre negre în cursul
carierei sale de vânător. Gherniţă era vestit şi ca vâ­
nător de fiară mari, întrucât a împuşcat 27 urşi, peste
3
70 mistreţi şi un r â s ) .
Mitropolitul din Blaj, Alexandru Şterca Şuluţiu,
care în tinereţele lui a fost un excelent vânător,
descrie în anul 1870 pe un pădurar din Bran. Acesta
era „o apariţie imoosantă, de sigur unul dintre cei
mai buni vânători de munte ai Ardealului. împuşcând
numeroşi cocoşi de munte, căprioare, cerbi, lupi, mi­
streţi, urşi şi capre negre, pe coastele Bucegilor. Era
de necrezut siguranţa şi îndrăzneala, cu care acest vâ­
nător şi dupăce a ajuns vrâsta de 80 de ani, urca şi
4 In 1881 este descrisă o vânătoare de capre negre li­
cobora cele mai primejdioase locuri ale munţilor" ).
Sunt amintiţi vânători excelenţi pe la începutul
veacului XIX şi unii locuitori ţărani români din Câr-
ţişoara, dela poalele Munţilor Făgăraşului. Aceştia
urmăreau urşii şi căprioarele prin anii 30, 40 ai vea­
cului trecut, întovărăşindu-se cu Nemţii dela fabricele
5
de sticlă („glăjariile") din acea regiune ).
Toţi aceşti vânători de munte, alăturea de vestiţii
vânători de urşi ai provinciei noastre, erau reprezen­
tanţi tipici ai lumei vânătoreşti străvechi ardeleneşti.
Cu neîntrecutele lor calităţi — curaj bărbătesc, lipsă
de pretenţiuni, resistenţă — ei erau nu numai vână-
x
) î n c ă î n S e p t e m b r i e 1834 a f o s t d e s c r i s ă o e x c u r s i u -
ne în Bucegi ca u n e v e n i m e n t deosebit. „ U n t e r h a l t u n g a -
b l a t t f ü r G e i s t , G e m ü t h u . P u b l i c i t ä t " d i n 6 X . 1837.
2
) Cât de p u ţ i n dorit v â n a t era c a p r a n e a g r ă în Ar­
deal în veacurile m a i vechi, r e i a s ă din î m p r e j u r a r e a că
n u e a m i n t i t ă n i c i î n L e s e a d e v â n ă t o a r e d i n 1504 ş i n i c i
î n O r d o n a n ţ a e p o c e l o r d e p r o t e c ţ i e d i n 1751. P r i m a d a t ă
e a m i n t i t ă c a p r a n e a g r ă în O r d o n a n ţ a epocelor de pro-
t e c ţ i u n e d i n 1 8 5 3 , d e c i l a m i j l o c u l v e a c u l u i X I X . (v. O t t o
Witting, ,.Istoria dreptului de v â n ă t o a r e " Ed. Acad. R o m .
X X V I I . 1936. P g . 1 5 , 3 1 , 40).
3
) B l ä t t e r f. G., G. e t c . A n u l V I I I , 1844. P g . 1 0 9 — 1 1 1 .
4
) „ C a r p a ţ i i " , N o . 2. 15 I I . 1936.
5
) B l ä t t e r f ü r G e i s t e t c . A n u l V I . 1842, P g . 362.
tori de prim rang —• poate chiar adevăraţii „Vânători
ardeleni", în general — dar erau oameni întregi, plini
de putere, de voinţă şi de realizare, de încredere în
sine, capabili de cele mai dificile prestaţiuni.
Pe urma acestor vânători ţărani români, care au
format sâmburele şi în aceeaş vreme cea mai mare va­
loare a vânătorimei ardelene, — au început pe la mij­
locul veacului XIX şi alţi vânători, „Domni", în mare
parte din străinătate, să vâneze caprele noastre ne­
gre. Aşa e amintit în Iulie 1843 Prinţul Albert de
Prusia, care în societatea Prinţului Rus Korsakovsky
şi a unui boier cu mare vază în Muntenia, au luat
parte la o vânătoare de capre negre, pe Bucegi şi pe
Piatra Craiului, venind vânătorii din Braşov ). 6
In anii 80 e amintit „Premierleutnant"-ul von
Hugo din Berlin, ca unul care a vânat mai mulţi ani
derândul la capre negre în Munţii Făgăraşului ). 7
Tot cam pe vremea asta se găsesc şi magnaţi un­
guri, care vânează la capre negre. Aşa în Septemvrie
1884 Samuel Telelei împuşcă pe Retezat 5, Samuel şi
Ludvig Joşika şi Alexe Nopciea câte o capră n e a g r ă ) . 8
In acelaş an, la 20 August, deputatul ungur Pulm
Horvath aranjează în Munţii Făgăraşului, în Valea
Sâmbetei, o vânătoare de capre negre, cu ocaziunea
căreia au fost stârnite trei cioporuri de capre (de 9,
de 12, şi de 24 piese). Au căzut patru capre, împuş­
cate de Gavrilă Bethlen, Bela Podmaniczky şi de un
9
căpitan Cako ). In Septemvrie 1887, o altă societate
de magnaţi unguri a aranjat o vânătoare în Munţii
Făgăraşului. în regiunea D r ă g u ş ) . In acelaş an, în 10
Retezat o altă societate a împuşcat 9 capre negre (A.
Teleki 4, Samuil Josika 2, Bornemissa, Claude Mac-
kensie si I. Tornia câte una). Cea mai grea avea
39 k g . ) .10
In aceeaş vreme au început şi alţi cetăţeni, bur­
ghezi, să vâneze acest vânat, în măsură mai intensivă.
1
mită trei zile în regiunea Bâlea, Făgăraş. Organizato­
rii erau ţărani români şi Nemţi dela „glăjărie", —
cari împreună au ucis înainte sute de capre, — şi aii
'participat vânători din Sibiu. „Glăjarii" nu aveau
„nici alpenstockuri şi nici ghete ţântuite", echipa­
mentul standard al vânătorilor de caore negre din
Austria, — ci purtau şi ei simple opinci, ca şi ţăranii
români, şi aveau şi ei simple arme de alice, cu ţevile
legate de paturi prin sârmă. Au fost aranjate două
goane cu copoii, fără nici un rezultat. Mai târziu vâ­
nătorii au reuşit să apropie în Valea Doamnei un cio­
por de capre, până la distanţă de 40 paşi şi săi împu­ 1
şte trei piese. In vremea aceea nu existau cabane, şi
întreaga societate a trebuit să nopteze în stâne pri­
11
mitive, la foc l i b e r ) .
In August 1886 la o vânătoare de patru zile C.
6
) S i e b e n b ü r g e r W o c h e n b l a t t , N o . 56, d i n 1 3 I u l . 1 8 4 3 .
7
) K r o n s t ä d t e r Z e i t u n g N o . 236 d i n 1 2 X . 1885, N o . 8
d i n 12 I . 1886, N o . 2 5 0 d i n 28 X . 1887.
8
) K r ö n s t . Z e i t u n g N o . 160 d i n 2 5 I X . 1884.
9
) I b i d . N o . 136 d i n 27 V I I I . 1884.
1 0
) I b i d . N o . 214 d i n 16 I X . 1887.
x l
) J a h r b u c h d e s sieb. K a r p a t h e n v e r e i n e s , a n u l I. 1881.
P a g . 147—151.
Czekelius jun. a împuşcat 3 capre, M. Gollner u n a ) . 12
In acelaş an, se face pomenire pentru regiunea Mun­
ţilor Făgăraşului despre excelentul vânător de ca­
pre negre" Locotenentul I. F l o r e a ) . 13
In anul 1887 E. v, Czynk a rănit la Viştea Mare
o capră neagră, deşălându-o. îndată după împuşcă­
tură, capra a fost atacată de un zăgan, (vultur bărbos)
şi cu toatecă animalul ologit se apăra viteaz cu coar­
nele, vulturul a reuşit să-1 arunce în abis. S'a coborît
apoi la capra moartă şi i-a mâncat îndată ficatul,
coastele şi s p i n a r e a ) . 14
Cu ocaziunea unei vânătoare mai îndelungate în
regiunea Negoiului, în anul 1889 Locotenenţii v. Spiess
şi A, Berger — cei doi maeştrii ai vânătoarei moder­
ne ardelene — au împuşcat 13 capre negre (primul 7,
al doilea 6)•").
In August 1891 au avut loc mai multe vânătoare
de capre negre pe Piatra Craiului şi Bucegi, organi­
zate de forestierul Iuliu Orlavski, din Zârneşti. In
două goane de pe Bucegi au fost stârnite 16 capre,
dintre care a căzut una. La una dintre aceste vână­
18
toare a luat parte şi ministrul olandez W e d e ) .
Toate aceste capre negre au fost vânate cu goana,
adeseori făcându-se goană cu copoi. Dibuirea şi pânda
la capre negre, ca metode curente de a le vâna, au
fost adaptate mult mai târziu, când perfecţionându-se
tehnica balistică, s'a ajuns la tragere la distanţe mai
mari, cu razantă bună, cu putere de penetraţiune
mărită.
In urma vânătoarelor, care s'au înteţit în jumăta­
tea doua a veacului XIX, se pare, că la începutul vea­
cului nostru numărul caprelor negre din munţii noştri
s'a micşorat simţitor. Cel puţin aceasta o denotă ho-
tărîrea Asociaţiunei de vânătoare (Jagdverein") din
Braşov, din 1902, care ordonă ocrotirea caprelor negre
şi limitează vânarea lor. Tot aşa, şi în Munţii F ă g ă r a ­
şului se poate constata în acea vreme (1903) o extra­
ordinară diminuare a efectivului de capre negre. Acea­
sta s'a întâmplat însă nu în urma vânătoarei, ci în
urma epidemiei grozavei boale infecţioase a ochilor,
oftalmie purulentă (Kerato-Conjunctivitis). Pe când
la începutul acestei epidemii efectivul caprelor din te­
renul infectat făcea cam 1200 piese, după trecerea
epidemiei nu au rămas decât vre-o 600. Prin o ocrotire
anevoioasă, prin arendare de păşuni alpine, săraturi
e t c , s'a putut ajunge până în 1914 la, refacerea ve­
17
chiului s t o c ) .
1 2
) K r ö n s t , Z e i t u n g N o . 192 d i n 2 1 V I I I . 1886.
1 3
) Verh. u. M i t t e l u n g e n des Sieb. Vereines für. Nat,
W i s s e n s c h a f t e n , S i b i u , a n u l 1 9 2 2 — 2 4 . P g . 180.
1 4
) I b i d . P g . 176.
1 5
) K r ö n s t . Z e i t u n g N o . 2 5 3 d i n 30 X . 1 8 8 9 .
1 6
) I b i d . N o . 1 7 7 d i n V I I I . 1891 s i N o . 186 d i n 15 V I I I .
1891.
1 7
) D u p ă datele furnizate de paznicul-şef, L u c h i Raţ,
d i n A r p a ş u l m a r e , a c e a s t ă epidemie a d e c u r s în felul u r ­
m ă t o r . E p i d e m i a a e r u p t î n a n u l 1903 a t â t p e v e r s a n t u l
d e n o r d , c â t şi p e cel d e s u d a l M u n ţ i l o r F ă g ă r a ş u l u i , şi
a b â n t u i t m a i ales în r e g i u n e a dintre Negoiu şi Valea
S â m b e t e i , a p o i î n r e g i u n e a C a p r a , B u d a şi P o d u l G i u r ­
g i u l u i . Cea d i n t â i c a p r ă n e a g r ă b o l n a v ă a fost î m p u ş c a ­
t ă î n C ă l d a r e a A r p a ş u l u i î n 1903 p e l a m i j l o c u l l u i T u n i e .
N u m a i d e c â t a f o s t c o n s t a t a t ă b o a l a si î n v ă i l e înveci­
n a t e . B o a l a şi-a a t i n s c u l m e a i n t e n s i t ă ţ i i . în A u g u s t , i a r
î n O c t o m b r i e a î n c e t a t . I n a c e e a ş v r e m e e r a u î n m u n ţ i şi
oi cu b o a l ă de ochi, a ş a că n u se ştie, d a c ă oile a u infec­
tat caprele negre, sau invers. Caprele negre bolnave pu­
t e a u fi i d e n t i f i c a t e u ş o r . d u p ă a t i t u d i n e a l o r c u r i o a s ă c u
o c a z i u n e a u m b l a t u l u i . P i p ă i a u cu b ă g a r e de s e a m ă pă­
m â n t u l c u p i c i o a r e l e d i n a i n t e , şi t o a t ă v r e m e a îşi ţ i n e a u
In cursul războiului, şi apoi îndată după războiu,
braconajul a făcut însemnate daune în efectivul ca­
prelor negre. Autorităţile vânătoreşti române, au luat
însă neîntârziat măsuri energice pentru ridicarea de
nou a numărului lor. Astfel în 1922 a fost oprită vână­
toarea cu copoi, în 1930 a fost limitată până la 31
Decemvrie epoca vânătoarei, iar din 1932 se cere o
specială autorizaţiune pentru vânarea caprei negre.
In 1937 s'a întemeiat „Federaţia Protectorilor şi Vâ­
nătorilor de capre negre din România", pentru ocroti­
rea acestui nobil vânat.
Toate aceste măsuri, care şi până acum şi-au dat
bunele roade, vor ridica în scurtă vreme stocul de
capre negre al ţării la înălţimea de odinioară.
DIN LITERATURA STRĂINĂ
G. D. ROBERTS:
PE COPERIŞUL PĂMÂNTULUI
E s t e î n t r ' a d e v ă r „ C o p e r i ş u l p ă m â n t u l u i " gol şi î n g h e ­
ţat, a c e a s t ă i m e n s i t a t e p l a n ă , pustie, c a r e se î n t i n d e ob­
s c u r ă în n o a p t e a arctică. O linie de coline mici, m a i cu­
r â n d muşuroaie nu îngrădesc întinderile fără de mar­
gini, fără de nici u n scut. U n d e v a , d e d e s u p u t u l gheţei, în­
c e t e a z ă p ă m â n t u l şi î n c e p e m a r e a . P r e t u t i n d e n e a n u m a i
m o n o t o n i a g h e ţ e i c r e p a t e , şi z ă p a d a sbiciuită de viscol.
Vântul acesta, care s ă p t ă m â n i d e a r â n d u l pornise în lun­
g u l n e s f â r ş i t u l u i p u s t i u , a c u m s'a p o t o l i t d e o d a t ă , şi li­
niştea p a r e că deschide p o a r t a gerului cumplit.
D e o d a t ă din u m b r a dela s t â n g a Micilor Coline, vi­
b r e a z ă şi î n d a t ă m o a r e u n ţ i p e t a s c u ţ i t : e g h i a ţ a , care
î n g r o ş a t ă de f r i g u l i n t e n s c r e a p ă şi se a d a p t e a z ă p r e s i u -
nei n o u i . O clipă se m a i a u d m u r m u r e misterioase şi
scrâşniri. Apoi din nou tăcerea morţii.
Si c u t o a t e a c e s t e , c h i a r şi a i c i p e „ C o p e r i ş u l p ă m â n ­
t u l u i " care m ă t u r a t de toate viscolele veşniciei, există
viaţă, — v i a ţ ă c a r e s t ă r u e ş t e , se c r a m p o n e a z ă cu d â r z e ­
nie. In d e p ă r t a r e , d i n s p r e d r e a p t a Micilor Coline, m i ş c ă
ceva, se p r e l i n g e încetinel d e a l u n g u l b r a z d e l o r gheţei cre­
pate: o siluetă curioasă, albă, greoaie, cu u m e r i masivi,
c a p u l î n g u s t cu frunte l ă t ă r e a ţ ă a t â r n ă spre p ă m â n t şi
s e b a l a n s e a z ă î n r i t m u l p a s u l u i , a m e n i n ţ ă t o r . D a c ă a r fi
fost ceva m a i m u l t ă l u m i n ă , d e c â t ceea p e c a r e o p u t e a
d a s c l i p i r e a v i e a m i l i a r d e l o r d e s t e l e , a i fi p u t u t o b s e r v a
în a c e a s t ă figură de albeaţă r ă t ă c i t o a r e , o p a t ă m i c ă nea­
g r ă în vârful botului, o linie tot n e a g r ă d e a l u n g u l buze­
l o r şi a l t e l e , m a i s u b ţ i r i s c r i s e î n j u r u l p l e o a p e l o r o c h i ­
l o r m i c i şi c r u z i . D i n v r e m e î h v r e m e a n i m a l u l îşi î n a l ţ ă
c a p u l , a d u l m e c ă a e r u l l ă r g i n d u - ş i n ă r i l e , şi c u urechile
încordate întreabă tăcerea morţii. E u n u r s polar, u n bă­
t r â n c u fire p r e a a r ţ ă g o a s ă şi n e r ă b d ă t o a r e , decât să
p o a t ă r ă m â n e liniştit în b â r l o g u l lui acoperit de z ă p a d ă ,
tot t i m p u l l u n g al grozavei ierni arctice.
U n sunet uşor trece prin tăcerea adâncă, venind de
u n d e v a d i n s p r e m a r e , din l a r g ; e s u n e t u l cu c a r e se s p a r g e
o c r u s t ă s u b ţ i r e de g h i a ţ ă , clopotele m i n u s c u l e ale p i c ă t u ­
r i l o r d e a p ă , c a r e s a r î n a e r şi r e c a d . U r s u l cel b ă t r â n î n ­
ţ e l e g e r o s t u l a c e s t u i g l a s : focile, c a s ă p o a t ă r e s p i r a îşi
r u p foişoare p r i n p r o d u f u r i l e de aierisire — aceste cu­
r i o a s e p r o d u f u r i ce se f o r m e a z ă ici colo î n p a n t e r a b a n ­
chizelor de g h i a ţ ă d e d e a s u p r a apelor m i ş c ă t o a r e , caşi-
c a p u l r i d i c a t s u s , c a ş i c â n d a r fi v o i t s ă p r i v e a s c ă î n s o a ­
re. L a piesele u c i s e s'a c o n s t a t a t c o n j u n c t i v i t a inflamată,
c o r n e a t u l b u r e şi p l i n ă de b u b i ţ e , a p o i o c h i s c u r ş i , g l o b u l
ochiului sbârcit. Unele dintre animalele bolnave au pierit
p r ă b u ş i n d u - s e în a b i s u r i , altele a u fost u c i s e de c i o b a n i
şi de c â i n i i c i o b ă n e ş t i . P e r s o n a l u l de p a z ă a l v â n ă t o a r e i
a î m p u ş c a t t o t a l 62 p i e s e b o l n a v e . C e l e d o u ă d i n urmă,
c a p r e b o l n a v e a u fost î m p u ş c a t e î n S e p t e m b r i e , î n P o -
dragu. In u r m a ochilor complect scurşi e r a u slăbite piele
şi o a s e , şi a v e a u p e c o r p m u l ţ i m e de r ă n i p u r u l e n t e . I n
G e r m a n i a a fost o b s e r v a t ă a c e a s t ă boală mai întâi în
1915. ( H . F u s c h l b e r g e r , „ D a s G a m s b u c h " , 1939, P g . 102).
când însuşi Oceanul ar avea nevoe să r ă m â n ă în contact
cu a t m o s f e r a de a f a r ă , p e n t r u i m e n s a l u i r e s p i r a ţ i e . C u
m a r e i u ţ e a l ă şi t o t u ş i c u p a ş i n e a u z i ţ i , c a u n s p e c t r u d e
z ă p a d ă , u r s u l se î n d r e a p t ă s p r e l o c u l d e u n d e a auzit
s g o m o t u l . A p o i f ă r ă veste se l i p e ş t e d e p ă m â n t şi p a r e
c ă s ' a r fi v a p o r i z a t î n n o a p t e a a l b ă - s u r ă . I n r e a l i t a t e e l
se târeşte, încet, cu e x t r e m ă b ă g a r e de s e a m ă , s p r e p r o -
dufurile focelor. î n a i n t a r e a lui este î n s ă a t â t de linişti­
tă, a t â t de a s c u n s ă , a t â t de b i n e p o t r i v i t ă fiecărei nere-
g u l a r i t ă ţ i a l e î n t i n d e r e i î n g h e ţ a t e , î n c â t , d a c ă l-ai p i e r d e
o c l i p ă d i n o c h i , n u l-ai m a i p u t e a r e g ă s i .
Se s t r e c o a r ă , î n a i n t e a z ă , a p o i se a ş e a z ă l a t p e p â n ­
tece, n e m i ş c a t , cu b o t u l I u n g u e ţ a ş e z a t pe c r e a s t a unei
b r a z d e de g h i a ţ ă : a observat formele negrii ale focelor,
vagi ca nişte u m b r e , c u m se r i d i c ă încet d i n a p a p r o d u -
f u l u i şi se p r e l i n g p e b u z a g h e ţ e i . P e r â n d , î n i n t e r v a l e
d e c â t e v a s e c u n d e , c â t e o f o c ă s e l a s ă î n a p ă , şi p e u r m a
ei i a s ă a l t a , c u m i ş c ă r i s t â n g a c e . P e u n a s e m e n e a g e r e
de m a r e î n s e m n ă t a t e p e n t r u aceste a n i m a l e , să n u îngă-
d u e s ă î n g h e ţ e s u p r a f a ţ a produfurilor, r i s c â n d altfel s ă
p i a r ă , înecate subt c a r a p a c e a gheţei. Aceste m a n e v r e în­
s e m n e a z ă p e n t r u foce cea m a i primejdioasă parte din
v i a ţ a lor, în r e g i u n e a C o p e r i ş u l u i P ă m â n t u l u i . Z a c în ju­
r u l p u ţ u l u i de a p ă l i b e r ă a ş t e p t â n d u - ş i r â n d u l să se scu­
f u n d e , î n v r e m e ce u n a d i n ele s t ă d e v e g h e , s c r u t â n d c u
o c h i i e i b l â n z i şi l u c i t o r i s i n g u r ă t a t e a a m e n i n ţ ă t o a r e .
Iată, apare u n om, ieşind din g r u p u l unor minuscule
r i d i c a t u r i î n g r ă m ă d i t e în coasta Colinelor Mici. I a s ă p r i n
t u n e l u l colibei în p a t r u b r â n c i , se r i d i c ă în p i c i o a r e şi
priveşte în jur. O fiinţă scundă, îndesată, î m b r ă c a t ă în
b l ă n u r i , în cap cu căciulă grea. Ochii mici, cu pleoape
c a r e b a t n e c o n t e n i t , r e p e d e , — d u p ă c e a u s c ă p a t d e fu­
m u l ş i d e a e r u l g r o s d i n i n t e r i o r u l igloo-ului ), 1
străpung
î n t u n e r i c u l m a i bine c h i a r decât ochii u r s u l u i . O m u l a
observat că v â n t u l e cedat, a observat p o r n i r e a gerului
s ă l b a t e c şi p r i v i r e a i se l u m i n e a z ă de b u c u r i a n ă d e j d i i .
F r i g u l nu-1 î n s p ă i m â n t ă , — a v e a î n s ă g r o a z a foametei
care a m e n i n ţ a cătunul lui singuratec. In cursul îndelun­
g a t u l u i viscol sălbatec, în igloo-ul lui proviziile de h r a ­
n ă a u s c ă z u t f ă r ă m ă s u r ă . Se b u c u r a la g â n d u l , că gerul
v a î n c u i a cele m a i m u l t e p r o d u f u r i d e r e s p i r a ţ i e a l e fo­
celor, silindu-le p e aceste s ă se a d u n e î n n u m ă r m a r e l a
r a r e l e locuri m e n ţ i n u t e libere.. O m u l r ă m a s e o clipă ne­
m i ş c a t , s c r u t â n d , a s c u l t â n d , — a ş a c u m f ă c u s e şi u r s u l .
D e o d a t ă a u z i şi el s u n e t u l î n d e p ă r t a t a l g h e ţ e i c a r e se
s f ă r â m ă . F ă r ă z ă b a v ă se î n t o a r s e î n loc, şi i n t r ă , pe
brânci, în coliba lui.
P u ţ i n în u r m ă a p a r e . î n c ă r c a t cu d o u ă a r m e , în afa­
ra cuţitului lung trecut pe d u p ă cingătoare. Avea o dur-
d ă s t r ă v e c h e d i n cele v â n d u t e o d i n i o a r ă de Compania
H u d s o n B a y , şi o h a r p u n ă c u s ă g e a t ă de oţel. A r m a de
foc, a c ă r e i p u l b e r e şi g l o a n ţ e s u n t m u l t p r e a d e p r e ţ ,
d e c â t s ă fie p r ă d a t e c u u ş u r i n ţ ă , u r m a s ă fie f o l o s i t ă n u ­
m a i î n t r ' u n caz de m a r e s t r â m t o a r e , c â n d l o v i t u r a h a r -
p u n e i n u a r fi f o s t î n d e s t u l i t o a r e . O m u l c u n o a ş t e p r o d u -
ful focelor p r e a bine, d e c â t s ă a i b ă n e v o e de p u n c t e de
reper în această perfidă obscuritate. Grăbeşte, cu paşi
t o t a t â t d e n e a u z i ţ i , ca şi cei ai u r s u l u i . A p o i se l a s ă î n ­
t i n s p e b u r t ă , u r m â n d v e c h e a t a c t i c ă a a n i m a l u l u i , şi r ă ­
m â n e a ş a , p â n ă ce o b s e r v ă d e l a o v r e m e p â n d i n d c u o c h i
ageri peste creasta f r â n t ă a unei b r a z d e de ghiaţă, vâ­
natul care atent, stă lângă produf.
D e a c u m o m u l î n a i n t e a z ă a t â t de încet, î n c â t m i ş c ă ­
rile lui s u n t a p r o a p e inperceptibile. D a c ă n u a r a v e a co­
joacele de b l ă n u r i groase, d a c ă n u a r avea pielea a r g ă -
s i t ă d e i n t e m p e r i i , ş i î m b i b a t ă î n g r ă s i m e , a r fi f o s t m o r t
îngheţat chiar în cursul acestei apropieri. D a r sângele
c i r c u l ă m a i a c c e l e r a t şi d ă şi el c ă l d u r ă m a i m u l t ă , z b i -
c i u i t d e p a s i u n e a v â n ă t o a r e i . A j u n s la d i s t a n ţ a u n u i foc
de a r m ă , o clipă r ă m â n e în c u m p ă n ă , apoi n e p u t â n d u - s e
bizui în s i g u r a n ţ a focului tras pe a s e m e n e a vreme în­
t u n e c o a s ă , p r e f e r ă s ă c o n t i n u e a p r o p i a t u l greu, ca s ă se
p o a t ă folosi d e a r m a l u i p r e f e r a t ă , h a r p u n a , p e c a r e o v a
a d â n c i p â n ă l a j u m ă t a t e î n t r u p u l v â s c o s a l u n e i foce.
I n t r e foce şi o m n u m a i e r a d e c â t o s i n g u r ă b r a z d ă d e
g h i a ţ ă , şi a p o i o b u z ă d e b a n c h i z ă d e s c h i s ă . A c e s t a e m o ­
m e n t u l c r i t i c . D a c ă v â n ă t o r u l r e u ş e ş t e s ă ce s t r e c o a r e
n e v ă z u t p e s t e c r e a s t a acelei b r a z d e , şi s ă a j u n g ă d i n c o l o ,
î n l o c u l d e s c h i s , s e v a g ă s i l a o d i s t a n ţ ă b u n ă p e n t r u a-
r u n c a r e a h a r p u n e i . V a sări d e o d a t ă în picioare, va a r u n -
1
) Colibă clădită din blocurile de g h i a ţ ă şi din zăpa­
dă.
ca n ă p r a z n i c a r m a , î n c ă î n a i n t e ca şi c e a m a i v i o a i e d i n ­
t r e f o c e s ă fi p u t u t a j u n g e l a a p ă . A ş t e p t â n d n e m i ş c a t ,
o m u l îşi a d u n ă t o a t e forţele s p i r i t u l u i , ale n e r v i l o r , ale
m u ş c h i l o r . O c h i i îi s t r ă l u c e s c î n f u n d u l o r b i t e l o r a d â n c i .
D e o d a t ă , în m i j l o c u l s i n g u r ă t ă ţ i l o r se a p r i n d e şi u n -
d u l e a z ă o l u m i n ă f a n t o m a t i c ă . Palizeşte, se r e t r a g e , se
m i ş c ă încet, ca a g i t a t ă de b o a r e a u n e i perdele, apoi se
limpezeşte, efemeră, într'un arc de argint strălucitor.
T r e i foce, c a r e s t a u l â n g ă o l a l t ă p e g h i a ţ ă r i d i c ă ochii, c a
să s a l u t e l u m i n a . Nici o m u l n u p o a t e s ă se o p r e a s c ă s ă
a r u n c e o p r i v i r e s p r e cer, d a r a m i n t i n d u - ş i f o a m e t e a ca­
r e a m e n i n ţ ă pe ai săi, n u m a i d e c â t se t u p i l e a z ă de n o u ,
d e t e a m a , c a v r e - o f o c ă îi p o a t e o b s e r v a c r e ş t e t u l c a p u l u i
d e a s u p r a brazdei. L a şasezeci m e t r i i de om, u r s u l polar,
e n o r m , r i d i c ă şi el o c h i i s p r e v e d e n i a c e r e a s c ă , m â n i o s ,
fiindcă s i m ţ e a , că a r e să-i î n g r e u n e z e v â n ă t o a r e a .
Focele a u r ă m a s nemişcate. Foloseau b u c u r o a s e lu­
m i n a venită pe neaşteptate, p e n t r u a scruta p â n ă în de­
p ă r t a r e şi de t o a t e p ă r ţ i l e î n t i n d e r i l e d e g h i a ţ ă şi z ă p a d ă .
Apoi n e o b s e r v â n d nici o u r m ă de p r i m e j d i e , a u r e î n c e ­
p u t s ă se a r u n c e pe r â n d în a p ă , f ă c â n d să se s p a r g ă
p o j g h i ţ a d e g h i a ţ ă ce se p r i n d e a m i m a i d e c â t . C u t o a t ă
vigilenţa lor, n u a u o b s e r v a t n a s u l îngust, cu vârf ne­
g r u , c a r e s t ă t e a l i p i t p e c r e a s t a u n e i b r a z d e de g h i a ţ ă , şi
n u a u observat nici g r ă m a d a de b l a n ă surie, care se con­
f u n d a c u s u p r a f a ţ a i n e g a l ă de a c e e a ş c u l o a r e a p r o a p e , şi
c a r e acoperea capul o m u l u i venit din u n igloo de l â n g ă
Colinele Mici.
I n v r e m e ce n i c i o m u l , n i c i f i a r a — a m â n d o i i g n o ­
r â n d prezenţa celuilalt — n u cuteza să mişte, voioasa
splendoare argintie a aurorei b o r e a l e e x p l o d e a z ă , s ă a-
p r i n d e într'o beţie de culori strălucitoare. R a z e paralele,
a s e m ă n ă t o a r e fluerelor u n e i o r g e gigantice, se î n a l ţ ă de­
la orizont p â n ă a p r o a p e d e zenit. C â n d se prelungesc,
c â n d se s c u r t e a z ă fără veste, c â n d p a r că a u să se cioc­
nească, — d a r t o t d e a u n a cu o n e b u n i e calculată precis,
f ă r ă s ă d e v i e z e u n a d i n l i n i a ei d r e a p t ă . P e m a r g i n e a c u ­
lorii roz t r e m u r ă o b a n d ă verde s u p r a p ă m â n t e a n ă , — cu­
l o r i de foc, p u r p u r i i , g i n g a ş e , j o a c ă a i c i î n t r ' o c o h o r t ă d e
r a z e m a g n e t i c e , s t r ă p u n g â n d a r c u l m a g i c al c e r u l u i . A-
cest feeric joc d u r e a z ă a t â t d e m u l t , î n c â t omul, t e m â n -
du-se că v a î n g h e ţ a m a i r ă m â n â n d n e m i ş c a t , se adân­
c e ş t e şi m a i m u l t î n g r o a p a b r a z d e i , şi î n c e p e s ă f a c ă
m i ş c ă r i violente, învârtindu-şi trupul, — i a r dincolo ur­
sul p r o f i t â n d de confuziunea p r o d u s ă de l u m i n i l e j u c ă u ­
şe t r e c e b i n i ş o r p e s t e r i d i c ă t u r a d i n f a ţ ă şi se a ş e a z ă bi­
ne în a d â n c u l unei crepături, Subt l u m i n a cerească aiu­
r i t o a r e , se vede e n o r m i t a t e a t r u p u l u i fiarei: î n t r e c e cu
şase picioare b u n e l u n g i m e a omului. Ochii acestuia se
r i d i c ă d e a s u p r a b r a z d e i , şi r ă m â n a ţ i n t i ţ i cu bănuială
a s u p r a c r e p ă t u r i i î n c a r e s'a a c i u i a t u r s u l . N u v e d e el
acolo oare o u m b r ă violetă p r e a consistentă? N u ; fără
î n d o i a l ă e o a l t ă î n ş e l ă c i u n e a r a z e l o r f e r m e c a t e . Ş i o-
chii a g e r i t r e c s ă o b s e r v e m a i d e p a r t e focele.
C u t o a t ă s c u m p e t e a m u n i ţ i u n i i şi n e s i g u r a n ţ a t i r u l u i
din a c e a s t ă b ă t r â n ă a r m ă de a C o m p a n i e i H u d s o n Bay,
o m u l se h o t ă r e ş t e t o t u ş i s ă t r a g ă cu ea, — c â n d , f ă r ă ves­
te, c a m ă t u r a t e de u n g e s t al n e s f â r ş i t u l u i , l u m i n i l e m a r i
dispărură.
V i o l e n ţ a c o n t r a s t u l u i face s ă se c r e a d ă o clipă, că
l u m e a a fost c u f u n d a t ă î n î n t u n e r e c u l cel m a i d e s ă v â r ş i t .
I n t i m p u l a c e s t e i clipe, o m u l — a g e r şi t ă c u t c a o p a n ­
t e r ă — a l e a r g ă p â n ă l a o d i s t a n ţ a de doisprezece p a ş i de
foce. Se o p r e ş t e , r i d i c ă h a r p u n a . g a t a s ă o a r u n c e î n cli­
p a c â n d ochii obişnuiţi vor p u t e a de n o u p ă t r u n d e slaba
z a r e a s t r a l ă . I m o b i l , n e r v i şi m u ş c h i î n c o r d a ţ i , d e o d a t ă
aude. d a r m a i ales simte ceva e n o r m , care n ă v ă l e ş t e pe
alăturea. în întunerec. Zgomot de atac, clăbocit de apă,
v a c a r m u l u n e i lupte de m o a r t e , apoi u n strigăt, a s e m ă ­
n ă t o r u n u i l ă t r a t s u g r u m a t . O m u l îşi a d u c e a m i n t e , că
v ă z u s e trei foce p e m a s a de g h i a ţ ă , î n clipele luminilor
m a r i . P o u ă d i n ele a u s c ă p a t , — le-a a u z i t p e r â n d s ă r i ­
t u r i l e î n a p ă . Ce s'a ales cu cea de a t r e i a ? S ă l b a t e c , ca
u n a n i m a l , c ă r u i a îi i e i p r a d a , o m u l n ă v ă l i î n a i n t a c â ­
ţ i v a p a ş i , — f ă r ă s ă v a d ă î n s ă n i m i c . S â n g e l e îi b a t e î n
a r t e r e a t â t de vijelios. î n c â t n u m a i a r e nici g â n d de
g e r u l v e ş n i c i e i , c a r e îl c u p r i n d e î n a c e l d e ş e r t C o p e r i ş a l
P ă m â n t u l u i . N u se g â n d e ş t e d e c â t l a d u ş m a n u l d i n u m ­
bră, din faţa lui.
A p o i de n o u , t o t a t â t de n e p r e v ă z u t ă şi m i s t e r i o a s ă
î n r e v e n i r e a ei. c u m a fost în d i s p a r i ţ i e , l u m i n a ţ â ş n e ş t e
în d e p ă r t a r e , în snlendidă limpezime a r g i n t a t ă .
P e m a r g i n e a produfului, culcat pe j u m ă t a t e pe stâr
v u l focei, u r s u l , c u b r â n c a e n o r m ă r i d i c a t ă î n a e r şi cu
fălcile căscate a m e n i n ţ ă t o r , p r i v e a o m u l cu ochi sălba­
teci. Acesta, f ă r ă să stee o clipă în c u m p ă n ă , aruncă
lancea, care sboară drept în ţintă, fără să o atingă însă
din plin, u r s u l ferindu-i cu laba b u n a direcţie.
Oţelul a m u ş c a t a d â n c , d a r n u a ucis. Cu u n urlet
d e f u r i e u r s u l a p u c ă î n g u r ă f i e r u l , îl s m u l g e , ş i s e a -
r u n c ă a s u p r a o m u l u i . D u ş m a n i i n u m a i s u n t d e p a r t e de
o l a l t ă nici d o u ă z e c i de p a ş i . Colo s u s , r a z e l e verzi, roşii
şi a u r i i j o a c ă n e b u n e ş t e î n t r ' o n e m ă s u r a t ă glorie de cu­
lori, însoţite de u n m u r m u r misterios, a s e m ă n ă t o r şuşo-
tului u n o r m ă t ă s u r i f r ă m â n t a t e în falduri. Ochii ageri
a i o m u l u i nici n u m i ş c ă . î n t r ' o clipă, cele d o u ă m â i n i i a s ă
din î n c ă t u ş a r e a m â n u ş i l o r legate de m â n e c i cu cureluşe
s u b ţ i r i , şi p r i v i r e a f e r m ă a l u n e c ă d e j a d e a l u n g u l armei
I.
Noul „Consiliu Superior"
„ M o n i t o r u l O f i c i a l " d i n 14 A p r i l i e 1941 p u b l i c ă u r m ă ­
torul Decret-Lege pentru „înfiinţarea Consiliului superior
a l v â n ă t o a r e i şi p e s c u i t u l u i î n a p e l e d e m u n t e " :
A r t . I. — S e î n f i i n ţ e a z ă p e l â n g ă D i r e c ţ i u n e a e c o n o ­
m i e i v â n a t u l u i d i n M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r
u n o r g a n onorific de specialitate, d e n u m i t „Consiliul su­
p e r i o r a l v â n ă t o a r e i şi p e s c u i t u l u i î n a p e l e de m u n t e " .
El va avea m e n i r e a de a ajuta pe ministrul agricul­
t u r i i şi d o m e n i i l o r şi D i r e c ţ i u n e a e c o n o m i e i v â n a t u l u i l a
s o l u ţ i o n a r e a p r i n c i p a l ă a p r o b l e m e l o r c i n e g e t i c e şi p i s c i ­
cole.
C o n s i l i u l s u p e r i o r a l v â n ă t o a r e i şi p e s c u i t u l u i î n a p e ­
le d e m u n t e s e c o m p u n e d i n 24 m e m b r i o n o r i f i c i , n u m i ţ i
de c ă t r e m i n i s t r u l a g r i c u l t u r i i şi d o m e n i i l o r , p e termen
de 4 ani, dintre personalităţile calificate ale v â n ă t o r i m i i
şi pescarilor sportivi din ţară.
In scopul u n e i coordonări organice, vor m a i face par­
te de drept din consiliu:
1. D e l e g a t u l M a r e l u i S t a t M a j o r .
2. D e l e g a t u l M i n i s t e r u l u i d e I n t e r n e .
3. C o m a n d a n t u l C o r p u l u i d e J a n d a r m i , s a u delega­
tul său.
4. C o m a n d a n t u l C o r p u l u i d e G r ă n i c e r i , s a u delega­
tul său.
5. D e l e g a t u l C o m i s i u n i i m o n u m e n t e l o r n a t u r i i .
6. D e l e g a t u l O f i c i u l u i n a ţ i o n a l d e t u r i s m .
7. A d m i n i s t r a t o r u l C a s e i p ă d u r i l o r S t a t u l u i .
8. D i r e c t o r u l D i r e c ţ i u n i i s i l v i c e .
9. D i r e c t o r u l D i r e c ţ i u n i i p ă d u r i l o r p a r t i c u l a r e .
10. D i r e c t o r u l D i r e c ţ i u n i i a g r i c u l t u r i i .
11. D i r e c t o r u l P . A. R . I. D . - u l u i .
12. D i r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i p i s c i c o l .
13. P r e ş e d i n t e l e C o n s i l i u l u i t e h n i c s i l v i c .
14. D i r e c t o r u l D i r e c ţ i u n i i c r e ş t e r i i a n i m a l e l o r .
15. I n s p e c t o r u l g e n e r a l a l P e s c u i t u l u i în apele
munte.
16. D e l e g a t u l U n i u n i i g e n e r a l e a v â n ă t o r i l o r d i n R o ­
mânia.
17. P r e ş e d i n t e l e F e d e r a ţ i e i p r o t e c t o r i l o r c a p r e l o r n e ­
gre.
18. D i r e c t o r u l E c o n o m i e i v â n a t u l u i .
19. J u r i s c o n s u l t u l D i r e c ţ i u n i i e c o n o m i e i v â n a t u l u i .
20. D e l e g a t u l F a c u l t ă ţ i i s i l v i c e .
C o n s i l i u l s u p e r i o r a l v â n ă t o a r e i şi p e s c u i t u l u i î n a-
p e l e d e m u n t e v a fi c o n v o c a t o r i d e c â t e o r i v a fi n e v o i e ,
d a r cel p u ţ i n de 4 o r i p e a n şi v a l u c r a s u b p r e ş e d i n ţ i a
u n u i a dintre m e m b r i i săi, n u m i t p r i n decizie ministe­
rială.
M i n i m u m m e m b r i l o r n u m i ţ i , prezenţi, cu care consi­
l i u l v a p u t e a l u c r a v a l a b i l , e s t e d e 8. A v i z e l e s e d a u c u
m a j o r i t a t e a m e m b r i l o r p r e z e n ţ i . Tn c a z d e p a r i t a t e , v o t u l
preşedintelui decide.
Avizele Consiliului a u c a r a c t e r consultativ, devin în­
să executorii d u p ă a p r o b a r e a lor do c ă t r e m i n i s t r u l agri­
c u l t u r i i şi d o m e n i i l o r .
A r t . I I . — D i s p o z i ţ i u n i l e a r t . 90 d i n l e g e a p r i v i t o a r e
la p e s c u i t u l î n apele de m u n t e se a b r o g ă , i a r dispoziţiu-
lungi, fixată solid la u m ă r . Răbufneşte o d e t u n ă t u r ă pu­
t e r n i c ă , şi u n n o r de f u m o p a c se r i d i c ă d i n g u r a a r m e i .
Din acest nor năvăli o n a m i l ă enormă, ridicată: în
d o u ă p i c i o a r e , cu g u r a c ă s c a t ă . O m u l se feri cu o s ă r i t u ­
r ă largă, î n s ă n u îndestulitor de departe. O lovitură de
l a b ă îl r ă s t u r n ă , şi t r u p u l e n o r m s e p r ă b u ş i a s u p r a l u i ,
î n s ă n u m a i c a s ă s e r o s t o g o l e a s c ă şi s ă se î n t i n d ă a p o i ,
inert, pe m a s a gheţei.
O m u l se r i d i c ă , se s c u t u r ă , şi l i n i ş t i t îşi t r a s e , m â ­
n u ş i l e , î n v r e m e ce p e s t e f a ţ a l u i a s p r ă trecu părerea
u n e i e x p r e s i u n i t r i u m f ă t o a r e . A p o i z â m b i l a r g , îşi m â n ­
gâie cu m u l ţ u m i r e d u r d a b ă t r â n ă şi î n t o r c â n d u - s e în
c ă l c â e a r u n c ă u n s t r i g ă t p r e l u n g , s p r e cele c â t e v a igloo,
de s u b t u m e r i i Micilor Coline.
DISCUŢII
nile o r g a n u l u i respectiv trec în întregime, a s u p r a condu­
cătorului Direcţiunii economiei vânatului.
A r t . I I I . — T o a t e d i s p o z i ţ i u n i l e a n t e r i o a r e d i n l e g i şi
regulamente, contrarii dispoziţiunilor prezentului decret-
l e g e , s u n t şi r ă m â n d e s f i i n ţ a t e .
D a t î n R u c u r e ş t i l a 11 A p r i l i e 1 9 4 1 .
Conducătorul Statului Român
Şi
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
General Ion Antonescu
Ministrul secretar de Stat la Departamentul
A g r i c u l t u r i i şi Domeniilor
General de Corp de Armată Ion Sichitiu
Nr. 1064.
N e a r ă t ă m s a t i s f a c ţ i u n e a , că p r i n acest decret-lege s'a
revenit a t â t de c u r â n d a s u p r a desfiinţării Consiliului per­
m a n e n t al v â n ă t o a r e i , p u n â n d u - i - s e în loc — s u b t altă
d e n u m i r e , şi cu a l t ă s t r u c t u r ă d a r cu a c e l a ş s c o p — u n
„ C o n s i l i u s u p e r i o r " , c a r e v a c o n t o p i şi v e c h i u l C o n s i l i u a l
pescuitului.
D u p ă c u m a r ă t a m şi î n e d i t o r i a l u l d i n n u m ă r u l n o ­
stru trecut, instituţiunea trebue să r ă m â n ă , reprezentând
o necesitate reală. Experienţa va dovedi, dacă forma
n o u ă c a r e i s'a d a t e m a i n o r o c o a s ă , şi d a c ă v a a d u c e v â ­
n ă t o a r e i a p o r t u l , c a r e se n ă d ă j d u e ş t e .
In legătură cu n o u a organizare a Consiliului, n e per­
m i t e m u n e l e o b s e r v ă r i şi p r o p u n e r i .
N u v o m insista a s u p r a u n o r nepotriviri, oricât de bă­
t ă t o a r e l a o c h i a r fi e l e , — d i n c a u z a g r e u t ă ţ i i d e a s e
m o d i f i c a a d o u a zi u n d e c r e t - l e g e . T o t u ş i a m i n t i m u n e l e :
S o c o t i m , c ă a p o r t u l „ U n i u n e i " e p r e a m i c . D i n t r e 20
de m e m b r i i colectaţi din toate instituţiunile care pot a v e a
o a r e c a r e c o n t i n g e n ţ ă cu v â n ă t o a r e a , U n i u n e a deţine un
s i n g u r loc. Deci, i se d ă i m p o r t a n ţ a î n m a t e r i e de v â n ă ­
t o a r e , p e c a r e o a r e d. e. ( n u s p u n e m p e j o r a t i v ! ) D i r e c t o ­
rul Direcţiunei creşterei animalelor. Uniunea e pivotul
p r i n c i p a l al vieţii n o a s t r e vânătoreşti, c u v â n t u l ei î n
chestiuni principale m a i ales n u poate avea i m p o r t a n ţ a
u n u i s i n g u r v o t d i n t r e 44! S p e r ă m î n s ă , c ă n u m i r i l e de
de m e m b r i se v o r face l u â n d u - s e în s e a m ă justele preten-
ţiuni ale „Uniunei".
U n m a r e a p o r t d e c u n o ş t i n ţ e ş i e x p e r i e n ţ e s ' a r fi a -
dus, d a c ă între m e m b r i i de drept ai Consiliului e r a u în­
ş i r a ţ i ş i f o ş t i i i n s p e c t o r i g e n e r a l i a i v â n ă t o a r e i , şi d i r e c ­
torii g e n e r a l i ieşiţi la p e n s i u n e . I n d i s c u ţ i u n i l e de p r i n c i ­
p i u a c e ş t i a a r fi p u t u t a d u c e ş i e l e m e n t u l c o n t i n u i t ă ţ i i ,
a t â t de preţios în a s e m e n e a chestiuni.
P o t r i v i t d e c r e t u l u i lege, Consiliul p o a t e lucra cu 8
m e m b r i i , şi p o a t e a d u c e h o t ă r â r i c u o m a j o r i t a t e d e 5
m e m b r i . A c e a s t a f a ţ ă d e u n n u m ă r t o t a l d e 44! E o s i ­
tuaţie fără precedent. însemnează, că 4 membri, între
care preşedintele, care poate d ă r â m a cu votul s ă u dublu,
pot aduce h o t ă r â r i principale valide.
C e e a ce n e p a r e î n s ă c u d e s ă v â r ş i r e n e c e s a r , e s t e ca
p r i n o deciziune m i n i s t e r i a l ă s ă se precizeze a t r i b u ţ i u n i l e
Consiliului s u p e r i o r . In decretul-lege se a r a t ă n u m a i , c ă
el v a a j u t a M i n i s t e r u l l a s o l u ţ i o n a r e a p r i n c i p a l ă a p r o ­
b l e m e l o r . D a r c a r e p r o b l e m e s u n t de n a t u r a a se t r e c e
p r i n C o n s i l i u ? Ce e p r i n c i p i a l , c e e i m p o r t a n t , — ce p o a t e
fi s o l u ţ i o n a t d e o r g a n e l e a d m i n i s t r a t i v e , f ă r ă c o n s u l t a r e ?
F ă r ă a se d a o p r e e i z i u n e în a c e a s t ă m a t e r i e , C o n s i ­
liul stă în aer, c o n s u l t a r e a lui n u e obligatorie, fiind d u s e
în faţa lui n u m a i probleme, care sunt selecţionate ad
hoc. I a t ă d ă m câteva sugestii, a s u p r a problemelor, care
a r trebui trecute p r i n Consiliu în m o d obligator:
1. B u g e t u l F o n d u l u i d e v â n ă t o a r e ; 2 . S t a b i l i r e a e p o -
c e l o r d e v â n a t î n c a d r e l e L e g e i ; 3. O r i c e a c ţ i u n e d e c o l o ­
n i z a r e ; 4 . M o d i f i c ă r i l e p r o e c t a t e d e l e g e a v â n ă t o a r e i ; 5.
S t a b i l i r e a ş i m o d i f i c a r e a f o n d u r i l o r d e p e s c u i t ; G. S t a b i ­
l i r e a d e restricţiuni a s u p r a m o d u r i l o r d e v â n ă t o a r e şi
m o d i f i c a r e a a c t u a l e l o r r e s t r i c ţ i u n i ; 7. S t a b i l i r e a u n o r r e ­
g u l a m e n t e şi n o r m e î n l e g ă t u r ă c u p r o c e d u r a d e a r e n d a ­
r e a t e r e n u r i l o r ; 8. I n i ţ i a r e a u n o r a c ţ i u n i e x c e p ţ i o n a l e d e
p r o t e c ţ i u n e referitor la o specie de v â n a t , la o regiune,
s a u l a t o a t ă ţ a r a ; U. î n a i n t e a o r i c ă r e i m o d i f i c ă r i a l e g i l o r
silvice, agricole s a u de p i s c i c u l t u r a , c a r e a r p u t e a a t i n g e
i n t e r e s e l e c i n e g e t i c e ş i a l e p e s c u i t u l u i s p o r t i v ; 10. I n o r i ­
c e m a t e r i e , d i n d o m e n i u l c i n e g e t i c şi p i s c i c o l , d a c ă cel
p u ţ i n 10 m e m b r i i a i C o n s i l i u l u i c e r M i n i s t e r u l u i s u p u n e ­
r e a ei d e l i b e r ă r i i C o n s i l i u l u i , e t c .
C o n s i l i u l S u p e r i o r v a fi î n r e a l i t a t e u n M a r e Sfat
cinegetic. El va trebui să aibă n o r m e precise de proceda­
re, p e n t r u a se e v i t a s i t u a ţ i u n i dificile, c a r e p o t i n t e r v e n i
în lucrările unei a ş a n u m e r o a s e corporaţiuni.
I n n ă d e j d e a , c ă C o n s i l i u l v a şti s ă c r e e z e î n s â n u l şi
j u r u l l u i o a t m o s f e r ă d e o b i e c t i v i t a t e şi d e î n c r e d e r e , şi
v a j u d e c a p r o b l e m e l e ce i s e v o r s u p u n e c u d r a g o s t e f a ţ ă
de t r e b i l e v â n ă t o r e ş t i şi p e s c ă r e ş t i , l ă s â n d f i e c a r e m e m ­
b r u a c a s ă p r e o c u p ă r i l e l u i d e t a g m ă , — n o i îi u r ă m p r o s ­
p e r i t a t e , ş i îi u r â m s ă n u a j u n g ă l a nemeritata soartă a
vechiului Consiliu p e r m a n e n t : disolvare, fără recunoaşte­
rea a nici u n u i merit.
„C."
s e a m a b r a n c o n i e r i l o r . C o m u n e l e n u se p r e a î m b u l z e s c s ă
le a r e n d e z e ; î n f i e c a r e c o m u n ă s e g ă s e s c d o i - t r e i „ v â n ă ­
tori", care f ă r ă nici o a r e n d ă — d o a r cu plocoanele obiş­
nuite — v â n e a z ă în voe. O a r e aceşti proprietari „co­
m u n i " a terenurilor de v â n ă t o a r e comune, cad subt pre­
v e d e r i l e A r t . 15? O a r e n u a r t r e b u i s ă li s e c e a r ă ş i l o r
î n g r i j i r e a t e r e n u l u i , î n c a z u l , c â n d n u î n ţ e l e g sâ-1 a r e n ­
deze, s a u t e m p o r i z e a z ă a r e n d a r e a ?
S a n c ţ i u n e a d i n A r t . 89 L e g . v â n . —• a m e n d ă d e l a 100
l a 1000 L e i — p u s ă î n v e d e r e c e l o r c e „ n u r e s p e c t e a z ă d i s -
poziţiunile c u p r i n s e în Art. 15" e o s a n c ţ i u n e „floare la
ureche". Mai b u c u r o s va plăti p r o p r i e t a r u l a c e a s t ă mi­
n i m a l ă a m e n d ă , c h i a r în m o d repetat, decât să angajeze
u n p a z n i c , c u l e a f ă l u n a r ă d e 1000—3000 L e i ! P e n t r u a-
r e n d a ş e x i s t ă î n s ă şi s a n c ţ i u n e a r e z i l i e r i i contractului,
— şi a c e a s t a e m a i g r e a ! P e n t r u p r o p r i e t a r o b l i g a m e n t u l
d i n A r t . 15 — f o a r t e v a g — e r e a l m e n t e f ă r ă o s a n c ţ i u n e .
E de m a r e a c t u a l i t a t e a c e a s t ă t e m ă , din următorul
m o t i v : Cel p u ţ i n î n m o d t r e c ă t o r , p i e r z â n d terenele de
cerbi ale A r d e a l u l u i de Nord, ne r ă m â n terene b u n e de
cerbi n u m a i tinerele infiltraţiuni din Moldova. Or aici,
în regiunea Carpaţilor Moldoveni, există o m u l ţ i m e de
proprietăţi particulare m a r i , c u p r i n z â n d idealele terene
de cerbi. Unii p r o p r i e t a r i fac sacrificii î n s e m n a t e p e n t r u
o c r o t i r e a v â n a t u l u i nobil, — alţii i n s ă se desinteresează
c o m p l e c t , l ă s â n d p r a d ă l u p i l o r şi b r a n c o n i e r i l o r n u c l e e l e
tinere, din care în câţiva a n i s'ar p u t e a creea u n stoc tare.
A t r ă g â n d a t e n ţ i u n e a celor în drept asupra acestei
chestiuni, facem următoarele propuneri:

II a) I n m o d i f i c a r e a legei v â n a t u l u i — m o d i f i c a r e ce u r ­
m e a z ă s ă fie î n f ă p t u i t ă î n c u r â n d — s ă s e p r e c i z e z e î n ­
datoririle de ocrotire ale p r o p r i e t a r i l o r fondurilor de vâ­
îndatoririle proprietarilor nătoare, aplicându-se sancţiuni reale.
b) S ă s e p r e v a d ă , c a o s a n c ţ i u n e p e n t r u p r o p r i e t a r i i
C â n d citeşti u n f o r m u l a r - t i p de c o n t r a c t de a r e n d a r e n e g l i j e n ţ i — r e c a l c i t r a n ţ i , î n g l o b a r e a t e r e n u l u i lor î n te­
a d r e p t u l u i d e v â n ă t o a r e , îţi t r e c e pofta s ă m a i a r e n d e z i r e n u l d e v â n ă t o a r e c o m u n , şi a r e n d a r e a l u i d e o d a t ă cu
u n p e t e c de loc. Î n d a t o r i r i p e s t e î n d a t o r i r i , s a n c ţ i u n i , ca­ acesta.
zuri de reziliere u n u l d u p ă celalalt, în serie. N u n e p l â n ­
g e m de această înfăţişare. Poate văzând obiceiurile pă­ c) D e p e a c u m , s ă s e f a c ă o s e v e r ă c e r c e t a r e a t e r e ­
m â n t u l u i , e b i n e s ă se p r e t i n d ă m a i m u l t d e c â t u r m e a z ă n u r i l o r p a r t i c u l a r e d i n r e g i u n i l e s u s c e p t i b i l e a fi c u c e r i ­
s ă fie r e a l i z a t . Ş i — î m p r e j u r a r e h o t ă r â t o a r e — a r e n d a ş u l te de cerb, şi s ă se i m p u n ă p r o p r i e t a r i l o r n e î n t â r z i a t m ă ­
e d e ţ i n ă t o r u l t e m p o r a r al d r e p t u l u i de v â n ă t o a r e , — du­ surile de cuviinţă p e n t r u a a s i g u r a p r o s p e r i t a t e a acestui
p ă el v a u r m a a l t u l , ş i t r e b u e s ă s e v e g h e z e , c a t r e c ă t o ­ v â n a t nobil.
rul s t ă p â n să n u uite nici o clipă îndatoririle de p e r m a ­ d) S t a b i l i r e a î n d a t o r i r i l o r d e o c r o t i r e î n s a r c i n a co­
nentizare a unei stări bune, sau îndatorirea angajată m u n e l o r ale căror terene c o m u n e n u s u n t arendate.
p r i n contract de a a m e l i o r a obiectul arenzii lui.
Ceea ce ni se p a r e î n s ă c u r i o s , e că n u găsim o con­ N.
gruenţă între îndatoririle a-
r e n d a ş u l u i , şi cele a l e p r o p r i e
tarului u n u i teren de v â n ă t o a
r e . T o a t ă l u m e a e p e u r m e l e a-
rendaşului, îl controlează, îi
drege procese verbale, etc, etc,
pe c â n d p r o p r i e t a r u l u n u i te­
ren de vânătoare „propriu''
(Art. 3 Leg. vân.), e l ă s a t s ă fa­
că „gospodăria cinegetică", pe
care o socoteşte b u n ă , f ă r ă nici
u n fel d e c o n t r o l .
E s t e a d e v ă r a t c ă A r t . 15 a
Leg. vân. asimilează pe pro­
p r i e t a r i cu a r e n d a ş i i î n ceia ce
priveşte îndatoririle de ocroti­
re potrivit „dispoziţiunilor lua­
te de M i n i s t e r u l de D o m e n i i " ,
f i i n d ei o b l i g a ţ i s ă r e s p e c t e d i s -
p o z i ţ i u n i l e l e g e i r e f e r i t o r l a o-
c r o t i r e a v â n a t u l u i . D a r o a r e se
face v r e - u n control efectiv pri­
vitor la îndeplinirea acestor
îndatoriri? A văzut cineva vre­
u n proces verbal, vre-o consta­
t a r e o f i c i a l ă , î n c a r e s ă fie s t a ­
bilită în sarcina proprietarului
v i n a lipsei de h r ă n i r e , a n e a n -
gajării paznicilor, a vânătoa­
HI
rei exagerate, e t c ?
Se spune, că dintre terito­
riile de vânat „comune" nu
sunt arendate a treia parte.
Deci a treia p a r t e s u n t lipsite
de orice îngrijire, — raiu pe In teren neftlil.it.
 III. 1. L a p o z i ţ i a 6, a v e m s u m a d e L e i 5 0 0 . 0 0 0 . — p e n t r u
colonizări de v â n a t . E o s u m ă e n o r m ă , care î n s ă n u poa­
întrebuinţarea „Fondului Vânătoarei" t e fi c h e l t u i t ă î n î m p r e j u r ă r i l e d e f a ţ ă . C e s ă c o l o n i z ă m ?
L u c r ă r i l e d e c o l o n i z a r e , c e a ş t e a p t ă a fi f ă c u t e , s u n t c a m
u r m ă t o a r e l e : C e r b i î n r e g i u n i l e c a r p a t i c e u n d e ei lipsesc
Direcţiunea Economiei V â n a t u l u i duce la îndeplinire s a u s u n t p r e a r a r i . D a r azi de u n d e să-i l u ă m ? P â n ă m â i ­
u n vechiu desiderat al vânătoarei, c â n d dă publicităţii ne, când vom recuceri marile focare producătoare dr
b u g e t u l de cheltueli al „ F o n d u l u i V â n ă t o a r e i " . Intr'ade- c e r b i . I e p u r i , p o t â r n i c h i : C o l o n i z a r e a l o r î n t â m p i n ă impo­
văr, l u n g şir de a n i a c e s t fond s'a irosit, fiind î n t r e b u i n ­ s i b i l i t a t e a i m p o r t u l u i de v â n a t v i u , şi s e c ă t u i r e a c e n t r e ­
ţ a t m a i a l e s p e n t r u t r e b u i n ţ e l e c u r e n t e şi u n e l e „ e x t r a o r ­ lor de m a r e p r o d u c ţ i u n e , Arad, Timiş. Apoi lipsa a p a r a ­
dinare'" ale M i n i s t e r u l u i Agriculturei (automobile, ta­ t e l o r d e c a p t u r a t . — A r m a i fi v e c h e a d o r i n ţ ă : c o c o ş u l
blouri, e t c ) , f ă r ă s ă se r ă s f r â n g ă m a r e t r e a b ă a s u p r a vâ­ d e m e s t e a c ă n . D a r c i n e îi v a p u t e a a z i i m p o r t a d i n G e r ­
n ă t o a r e i , p e n t r u r i d i c a r e a c ă r e i a a fost c r e a t p r i n contri- m a n i a ş i S u e d i a a c e s t v â n a t ? Ş i c i n e îi v a p u t e a d a s e ­
b u ţ i u n e a b e n e v o l ă d e c â t e Lei 200.— d e p e r m i s u l de v â ­ v e r a ocrotire a î n c e p u t u l u i în l u m e a a s t a m i ş c a t ă ?
nătoare.
Deci poziţia a c e a s t a , ca r e a l i z a r e posibilă se r e d u c e
C e e a ce s'a c r e a t s o l i d şi v a l o r o s p r i n a c e s t f o n d , e
la p r e g ă t i r i t e h n i c e şi ştiinţifice în v e d e r e a c o l o n i z ă r i l o r
o p e r a de salvare a caprei negre, — care a r e c l a m a t sacri­
d i n a n i i ce v o r v e n i . C e e a ce î n s ă r e c l a m ă o c h e l t u i a l ă
ficii e n o r m e , d a r a şi fost î n c u n u n a t ă c u r e z u l t a t u l d o r i t .
m u l t r e d u s ă . S o c o t i m , c ă o s u m ă d e L e i 1 0 0 . 0 0 0 . — a r fi î n ­
Consiliul P e r m a n e n t al Vânătoarei a h o t ă r â t înainte
destulătoare pentru anul acesta.
c u c â ţ i v a a n i a l c ă t u i r e a u n u i b u g e t şi a p o i d a r e a d e s e a ­
m ă dela finele exerciţiului, a m b e l e fiind a se p u b l i c a î n 2. I n s c h i m b , p o z i ţ i a 11 e u n a n e g l i j a t ă . „ O r g a n i z a r e a
revistele v â n ă t o r e ş t i . H o t ă r â r e c a r e n u a fost î n s ă p u s ă şi î n c u r a j a r e a c h i n o l o g i e i " , e d o t a t ă c u s u m a d e 50.000.—
în pra"ctică d e c â t î n foarte p a l i d ă f o r m ă . T o c m a i de a c e e a Lei. O r t o c m a i a i c i z a c e o m a r e l i p s ă şi o m a r e p r o b l e ­
felicităm Direcţiunea Economiei V â n a t u l u i că introduce m ă a v â n ă t o a r e i noastre. I n t r ' a d e v ă r noi n u a v e m o or­
sistemul publicităţii pentru utilizarea acestui fond, şi ganizare serioasă a chinologiei vânătoreşti. E o proble­
s u n t e m siguri, că subt controlul opiniei publice vânăto­ m ă m u l t discutată aceasta; — n u insistăm. A r ă t ă m doar,
r e ş t i î n t r e b u i n ţ a r e a l u i v a fi t o t m a i r a ţ i o n a l ă ş i t o t m a i că pentru această problemă „Fondul" ar trebui să sacri­
apropiată nevoilor reale ale vânătorimei noastre. fice p o a t e î n z ă c i t ă s u m ă , i n i ţ i i n d „ D i r e c ţ i u n e a " î m p r e u n ă
l a t ă b u g e t u l d e c h e l t u e l i , p e c a r e 1-a a l c ă t u i t p e n t r u cu „ U n i u n e a " o temeinică a c ţ i u n e p e n t r u organizarea
a c e s t „ F o n d ' D i r e c ţ i a E c . V â n . p e n t r u e x e r c i ţ i u l 1941—42: chinologiei vânătoreşti. Din o asemenea organizare, vâ­
\. P r e m i i p e n t r u c o m b a t e r e a b r a c o n a j u l u i 200.000.— n ă t o r i i a r t r a g e cele m a i l a r g i foloase, şi a r „ c u n o a ş t e " a-
v a n t a g i i l e p e c a r e u r m e a z ă s ă le a i b ă î n u r m a „ F o n d u ­
2. P r e m i i p e n t r u c o m b a t e r e a l u p i l o r 150.000.—
lui".
3. A j u t o r acordat proprietarilor pentru vi­
tele o m o r â t e de u r ş i 300.000.— 3. E x p o z i ţ i a d e v â n ă t o a r e a n u a l ă d i n B u c u r e ş t i e d o ­
4. C h e l t u e l i d e b i r o u ş i d e p l a s ă r i — 1 . 5 0 0 l e i t a t ă c u L e i 200.000.— S e f a c e o a s e m e n e a e x p o z i ţ i e ? C u i îi
lunar, p e n t r u Inspectoratele de V â n ă t o a r e trece prin g â n d să organizeze o a s e m e n e a manifestaţiune
Judeţene (organe onorifice) 900.000.— î n s i t u a ţ i a d e a z i , ş i î n a i n t e d e a fi r e d o b â n d i t R e g h i n u l ,
5. C h e l t u e l i d e d e p l a s a r e a I n s p e c t o r i l o r J u ­ G u r g u i u l , Bistriţa? Deci o poziţie d i n a i n t e f ă r ă întrebuin­
deţeni de Vânătoare, (organe onorifice), ţ a r e . I n s c h i m b , M u z e u l de v â n ă t o a r e e t r e c u t c u u n a-
p e n t r u conferinţa a n u a l ă , la B u c u r e ş t i 150.000.— j u t o r d e L e i 40.000.—! O r a c e s t m u z e u e o r e a l i t a t e , e o
6. P e n t r u c o l o n i z ă r i d e v â n a t 500.000.— c o m o a r ă , şi — vai! — e pe p r a g u l s ă se nimicească.
7. I n d e m n i z a ţ i i d e h r a n ă pentru Posturile P l o u ă î n el, p u l b e r e a îl r o a d e , m u l t e p i e s e naturalizate
Speciale de J a n d a r m i R u r a l i , în serviciul a u devenit coşniţe de molii... Deci b a n i i d e s t i n a ţ i p e n t r u
pazei vânatului 620.000.— o e x p o z i ţ i e i n e x i s t e n t ă s ă fie t r e c u ţ i î n f a v o r u l M u z e u l u i ,
c a s ă n u d e v i n ă şi a c e s t a i n e x i s t e n t .
8. P e n t r u î m b r ă c ă m i n t e a C o r p u l u i Special
p e n t r u p a z a C a p r e i N e g r e şi a P e s c u i t u l u i 4. L e i 2 5 0 . 0 0 0 . — p e n t r u „ t e r e n u r i d i d a c t i c e " , s o c o t i m ,
în apele de m u n t e 300.000.— că e exagerat. U n teren cu v â n a t mic, demonstrativ, poa­
9. P e n t r u o r g a n i z a r e a ornitologiei române, t e s ă fie a m e n a j a t şi î n t r e ţ i n u t c u o c h e l t u i a l ă d e m a x i ­
p r i n Institutul de Cercetări Agricole 100.000.— m u m 8 0 . 0 0 0 . — L e i . S t u d e n ţ i i p o t fi d u ş i s ă v i z i t e z e a p o i
10. P e n t r u s t u d i i ş i c e r c e t ă r i c i n e g e t i c e , p r i n f a s a n e r i i l e e x i s t e n t e , p o t fi d u ş i î n t e r e n e l e d e m u n t e b i n e
I n s t i t u t u l de Cercetări Forestiere 100.000.— amenajate, — u n d e pot vedea organizarea, instalaţiunile,
11. P e n t r u o r g a n i z a r e a şi î n c u r a j a r e a C h i n o - etc. P e n t r u a r a n j a r e de v â n ă t o r i p r a c t i c e , s t u d e n ţ i i sil­
logiei 50.000.— v i c u l t o r i a m a t o r i b u c u r o s v o r fi i n i v i t a ţ i î n u n e l e t e r e n e
12. A b o n a m e n t e l a r e v i s t e d e s p e c i a l i t a t e 30.000.— cu m i s t r e ţ i , v â n a t m i c , etc. Deci c h e l t u i a l a se r e d u c e la
13. P e n t r u î n c u r a j a r e a L i t e r a t u r e i C i n e g e t i c e , u n s i n g u r teren cu v â n a t mic, în a p r o p i e r e a Bucureşti­
bibliotecă, reviste, publicaţiuni 160.000.— lor.
14. P e n t r u f o r m a r e a C o r p u l u i p r o f e s i o n a l c i ­ 5. S e t r e c e — p o z i ţ i a 18 — î n s a r c i n a F o n d u l u i d e v â ­
n e g e t i c ( s u p e r i o r şi i n f e r i o r ) , b u r s e , s u b ­ n ă t o a r e i m p o r t a n t a s u m ă d e L e i 400.000.— p e n t r u p u b l i ­
venţii c ă t r e şcoli 400.000.— caţiile referitor la arendările terenurilor de v â n ă t o a r e , în
15. P e n t r u e x p o z i ţ i a a n u a l ă d e v â n ă t o a r e , l a revistele cinegetice.
Bucureşti 200.000.— Această publicitate e u n a necesară. Nu m a i poate dăi­
16. P e n t r u t e r e n u r i l e d i d a c t i c e 250.00.— n u i s i s t e m u l de p â n ă a c u m , ca să se a r e n d e z e terenele de
17. P e n t r u M u z e u l d e V â n ă t o a r e 40.000.— vânătoare prin surprindere, cu excluderea publicităţii.
18. P u b l i c a ţ i i l e a r e n d ă r i l o r t e r e n u r i l o r d e v â ­ O r i c e a r e n d a r e d e t e r e n t r e b u e s ă fie a d u s ă l a c u n o ş t i n ţ a
nătoare, în revistele cinegetice 400.000.— lumei vânătoreşti prin publicaţiunile, pe care aceasta le
19. I m p r i m a t e , b r o ş u r i , instrucţiuni, pentru citeşte. D a r de ce s ă s u p o r t e „ F o n d u l " a c e s t e cheltuieli?
educarea vânătorimii 150.000.— Ele s u n t inerente arendării, — sunt. folositoare proprieta­
20. P e n t r u a c o p e r i r e a c h e l t u e l i l o r d e interes r u l u i şi a r e n d a ş u l u i , d e c i e j u s t , c a ele s ă fie t r e c u t e î n
vânătoresc, pentru care alocaţia respecti­ s a r c i n a a c e s t o r a . P r o p u n e m deci, c a „ F o n d u l " cel m u l t
v ă ( r u b r i c a 1—19) s ' a r e p u i z a î n a i n t e d e să avanseze aceste cheltueli, p e n t r u o m a i u ş o a r ă a d m i ­
s f â r ş i t u l e x e r c i ţ i u l u i , p r e c u m şi p e n t r u r e ­ n i s t r a r e , —• d a r î n a c e e a ş v r e m e , d e o d a t ă c u p r i m a r a t ă
gularizări de aceiaş n a t u r ă , din exerciţii­ de arendă, să încaseze s u m a respectivă dela proprietar,
le î n c h i s e 300.000 — s a u d e l a a c e s t a şi d e l a a r e n d a ş p e j u m ă t a t e .
Acest buget a obţinut deja a p r o b a r e a ministerială. To­ 6. N e s u r p r i n d e , c ă b u g e t u l n u p r e v e d e n i m i c s u b v e n -
t u ş i s o c o t i m c ă n u v a fi i n u t i l s ă f a c e m u n e l e o b s e r v ă r i ţiune pe s e a m a „Uniunei Generale a Vânătorilor din Ro­
a s u p r a lui. P o a t e se v a g ă s i m i j l o c u l a n o r c o r e c t ă r i şi m â n i a " . „ U n i u n e a " s u f e r e d e l i p s ă d e f o n d u r i . T o t -«e a-
î n c u r s u l e x e r c i ţ i u l u i , s a u p o a t e v o r fi l u a t e î n s e a m ă g o n i s e ş t e d i n t a x e etc. e c h e l t u i t p e s a l a r i i şi p e „ R e v i s ­
p e n t r u anii viitori. tă", a ş a încât nu-i r ă m â n e „nervus r e r u m " p e n t r u reale­
T r ă i n d vremi excepţionale, bugetul nu poate oglindi l e e i s c o p u r i . P o a t e a r fi i n d i c a t s i s t e m u l , c a D i r . Ec.
trebuinţele unei epocc de p a ş n i c ă zidire. Unele dintre po­ Vân. să acorde Uniunei subvenţii pentru a n u m e scopuri
ziţiile lui p r e z i n t ă d o a r d e s i d e r a t e , c a r e pot a v e a o r e a ­ b i n e definite, p e n t r u c a s u b v e n ţ i i l e s ă n u se p i a r d ă în
lizare abea în viitorul n u prea apropiat. Iată însă ce a m a l g a m u l cheltuielilor diverse, să r ă m â n ă o u r m ă , o
s o c o t i m , c ă a r t r e b u i m o d i f i c a t î n c o m p a r t i m e n t e l e şi ci­ realizare concretă.
frele a c e s t u i b u g e t , d e s t i n a t zilei d e a z i : I n f i n e m a i a m i n t i m , c ă a r fi d e d o r i t , c a î n d a r e a
 d e s e a m ă (lela finele e x e r c i ţ i u l u i s ă se c u p r i n d ă c u a m ă ­
n u n t u l şi r e z u l t a t e l e c o n c r e t e a l e s u b v e n ţ i u n i l o r şi aju­
t o a r e l o r p e c a r e l e a c o r d ă v ă n ă t o r i m e a (d. e. p o z i ţ i i l e 9,
10, 1 1 , Iii ş i 14).
P r i n a l c ă t u i r e a şi p u b l i c a r e a a c e s t u i b u g e t s ' a r e a ­
lizat u n i m p o r t a n t p r o g r e s , p e n t r u c a r e felicităm Dir. Ec.
\ ăn. „C."
IV.
Cerbii din „Uzinele şi Domeniile Reşiţa"
( I n t o a m n a a n u l u i 1910 D l D r . I. P b i l i p o w i c z , f o s t i n s ­
pector de v â n ă t o a r e al Ţinutului Suceava, m e m b r u în
C o n s i l i u l i n t e r n a ţ i o n a l d e V â n ă t o a r e , a fost r u g a t s ă fa­
c ă o c e r c e t a r e a s u p r a c e r b i l o r d i n U. D. R. şi p r o p u n e r i
pentru r e d r e s a r e a a c e s t u i s t o c d e c e r b i . P e n t r u i m p o r ­
t a n ţ a s a şi d i n p u n c t u l de v e d e r e l o c a l şi g e n e r a l , p u b l i ­
c ă m a c e a s t ă expertiză, p u s ă la dispoziţia n o a s t r ă cu bu­
n ă v o i n ţ ă de a u t o r u l ei. „ C " )
In t i m p u l p r e z e n ţ e i m e l e p e t e r i t o r i u l U. D. R . - u l u i
coincident cu epoca boncăluitului c e r b i l o r d e l a 24 S e p ­
t e m b r i e — S O c t o m b r i e 1940, a m p u t u t face următoarele
o b s e r v a ţ i u n i d i n c a r e se pot t r a g e concluziile de m a i jos:
D o m e n i i l e U . D . R . p o s e d ă i n p r e z e n t c e a . 95.000 h a .
p ă d u r e d i n c a r e cea m a i m a r e p a r t e c o n s t ă d i n f a g şi
brad, iar restul din diferite alte specii. S t e j a r u l se gă­
seşte m a i ales la i n a r g i n e l e p ă d u r i l o r , a p r o a p e de s a t e şi
aceste locuri n'au legătură directă cu masivul pădurilor,
fiind d e s p ă r ţ i t e p r i n a ş e z ă r i o m e n e ş t i , livezi, locuri s t â n -
coase, etc. Acest fapt este i m p o r t a n t d e o a r e c e cerbii cari
se g ă s e s c azi n u m a i î n m a s i v , n u se pot folosi d e g h i n d a
c a r e c o n s t i t u e o h r a n ă a ş a d e v a l o r o a s ă p e n t r u ei, n ' a u
posibilitatea de a trece în aceste locuri cu stejar, i a r î n
ceeace p r i v e ş t e j a r u l de fag, h r a n ă deasemenea foarte
substanţială, este de relevat că spre deosebire de decenii­
le p r e c e d e n t e , p ă d u r e a b ă t r â n ă d e f a g i a f o s t t ă i a t ă în
m a r e parte, iar cea t â n ă r ă n u produce jâr. In afară de
a c e s t e a se c o n s t a t ă că c l i m a t u l a c e s t e i r e g i u n i s'a s c h i m ­
b a t r ă c i n d u - s e şi d i s t r u g â n d a s t f e l d e m u l t e o r i şi floa­
r e a d e f a g . A s t f e l j a r u l s e g ă s e ş t e r a r şt n u m a i î n c a n t i ­
tate mică.
I l'USSIUT I In cercetarea vânatului.
M a j o r i t a t e a m a s i v u l u i c o n s t ă d i n f a g şi b r a d î n v â r ­
s t ă d e ii—M a n i , c a r e u m b r e ş t e s o l u l şi a n i h i l e a z ă o r i c e
altă vegetaţie care a r p u t e a servi drept h r a n ă vânatului.
Tot a ş a g ă s i m foarte p u ţ i n ă e s e n ţ ă m o a l e (ca sălcii, plopi,
scoruşi, etc), care formează u n element important pen­
tru h r a n a vânatului. In pădurile de b r a d b ă t r â n g ă s i m
l u m i n i ş u r i cu diferite e r b u r i , in m a j o r i t a t e a cazurilor
a c r e şi deci n e p o t r i v i t e . T a c t u r i l e n u p r e z i n t ă deloc ve­
getaţia abundentă a codrilor carpatini, ueavâiul zmeuriş,
m u r e , s o c , s c o r u ş şi d i f e r i t e a l t e e s e n ţ e m o i şi n i c i b u -
r u e n e . A c e a s t a se d a t o r e ş t e f a p t u l u i că stratul de pă­
m â n t ( h u m u s ) e s t e f o a r t e s u b ţ i r e şi d e m u l t e o r i s p ă l a t
de ploaie, s c o ţ â n d la iveală stânci ca în r e g i u n e a C â r s t u -
lui. P o e n i l e şi f â n e ţ e l e n u p r e z i n t ă n i c i ele o v e g e t a ţ i e co­
r e s p u n z ă t o a r e , f i i n d d e m u l t e o r i a c o p e r i t e de m u ş c h i şi
p r o d u c â n d aproape n u m a i erburi acre, puţin substanţia­
le. I n sol s e g ă s e ş t e î n m u l t e l o c u r i p i a t r ă calcaroasă,
r e s t u l e s t e p i a t r ă de n i s i p . V â n t u r i u s c a t e şi r e c i c a r i v i n
deseori din sud-est, reduc vegetaţia. Cunoştinţa acestor
î m p r e j u r ă r i este n e c e s a r ă p e n t r u a t r a g e concluziile co­
r e s p u n z ă t o a r e . Aceste î m p r e j u r ă r i n e a r a t ă c ă v i a ţ a cer­
b u l u i î n p ă d u r i l e U. D. K.-ului s p r e d e o s e b i r e d e r e g i u n i ­
le c a r p a t i n e , e s t e d e s t u l d e î n g r e u i a t ă . A c e a s t ă î n g r e u i a -
r e e s t e şi m a i p r o n u n ţ a t ă î n t i m p u l i e r n i i c â n d n u i se
oferă a c t u a l m e n t e d e c â t f â n l u a t tot d i n a c e s t e p o e n e in­
f e r i o a r e şi c a r e d e m u l t e o r i este r e f u z a t . V â n a t u l h r ă ­
n i t s l a b şi n e r a ţ i o n a l în a n o t i m p u l rece, n u poate să
p r o d u c ă c o a r n e h u n e , în s c h i m b i n s ă face s t r i c ă c i u n i sil­
vice m a r i , r o z â n d c o a j a copacilor, mâncând mugurii
p l a n t a ţ i i l o r artificiale, etc.
P e t e r e n u l U. D. R. s ' a u g ă s i t c e r b i i n d i g e n i p â n ă c ă ­
t r e a n u l 1880, c â n d a u d i s p ă r u t , f i i n d n i m i c i ţ i probabil
de b r a n c o n i e r i şi l u p i . A t u n c i d o m e n i u l a i n t r o d u s c e r b i
d i n B o e m i a d e l a m o ş i a c o n t e l u i C l a m - G a l l a s d i n I-'ried-
l a n d , p r e c u m şi d i n l o c a l i t a t e a C s a k v a r d i n U n g a r i a . A-
ceşti cerbi a u fost ţ i n u ţ i î n t â i închişi într'un parc şi
d a ţ i l i b e r t ă ţ i i a b i a î n a n u l 1894. C e r b u l d i n m u n ţ i i B o e -
miei s e a m ă n ă cu tipul cerbilor alpini, a c ă r o r caracteris­
tică este t r u p mic, culoare închisă, c o a m ă bine m a r c a t ă
şi c o a r n e s c u r t e c u p u ţ i n e r a z e . a d i c ă o r a s ă adaptată
mediului in care trăeşte. Aşa d a r aceşti cerbi (masculini)
 n u î n t r e c g r e u t a t e a , m e d i e d e 140 k g r . ( c u r ă ţ i ţ i d e m ă r u n ­
t a i e ) , p e c â n d c e r b u l c a r p a t i n i n d i g e n c â n t ă r e ş t e cel p u ­
ţ i n 50<7g m a i m u l t .
A v â n d î n v e d e r e cele s p u s e m a i s u s n u p u t e m n e g a
că alegerea tocmai a unei r a s e mici a d a p t a t ă la h r a n a
r e s t r â n s ă ca cea d i n m u n ţ i i B o e m i e i . a fost r a ţ i o n a l ă .
N ' a m p u t u t reuşi să găsesc u n d e v a c o a r n e dela cer­
b u l i n d i g e n d i s p ă r u t . Cel m a i v e c h i u c o r n l e p ă d a t p r o v i ­
n e d i n a n u l 1914. E s t e u n c o r n s c u r t î n s ă f o a r t e m a s i v ,
c u g r o s i m e d e 24 ş i j u n i . c m . b o g a t p e r l a t , c u 7 r a z e . P r o ­
b a b i l că a fost j â r î n a n u l a n t e r i o r . Celelalte c o a r n e le­
p ă d a t e din diferite r e g i u n i ale d o m e n i u l u i din ultimele
d e c e n i i , s u n t c a m l a fel, î n s ă m a i s l a b e , a n u m e s c u r t e ,
de c u l o a r e c a s t a n i u - î n c h i s ă , s u b ţ i r i şi s c u r t e , d a r solide,
a d i c ă r e l a t i v g r e l e , c u r a z e î n t r e 10—14, c u c o r o a n a p o ­
trivită. Bineînţeles că n ' a m luat în considerare decât
coarne ale indivizilor m a t u r i . Ca trofeu vânătoresc s u n t
deci inferioare.
M ' a m p u t u t a p r o p i a d e u n n u m ă r d e 11 c e r b i , d i n
c a r e a t â t d u p ă g l a s c â t şi d u p ă s t a t u r ă , 8 e r a u c u s i g u ­
r a n ţ ă c e r b i t i n e r i a v â n d 6—IU r a z e . N u m a i u n u l a p r e ­
z e n t a t 12 r a z e , p e c a r e l ' a m ş i î m p u ş c a t d i n i n t e r e s de
s t u d i i . C o a r n e l e c a r e l e - a m v ă z u t la cerbi vii c â t şi cele
l e p ă d a t e nu prezintă semne de degenerare şi n i c i l a t r u ­
p u l c e r b i l o r n ' a m p u t u t o b s e r v a c e v a a n o r m a l . V a s ă zi­
c ă ei ş i - a u p ă s t r a t r a s a l o r d e s t u l d e c u r a t . A m v ă z u t î n ­
s ă c â t e v a c i u t e şi viţei c a r i m i - a u p ă r u t cam mici şi
slabi. D u p ă observaţiunile mele p r o p o r ţ i a între sexe n u
este nefavorabilă. Este a d e v ă r a t că a m văzut şi cerbi
f o a r t e t i n e r i c u c i u t e , î n s ă a m v ă z u t şi c â t e t r e i c e r b i l a
o c i u t ă , p r e c u m şi c e r b i f ă r ă c i u t e şi n ' a m v ă z u t mai
m u l t d e c â t m a x i m u m d o u ă c i u t e (cu u n u l s a u 2 viţei) la
u n cerb. B i n e î n ţ e l e s că o n u m ă r ă t o a r e e x a c t ă n u se p o a ­
te executa decât în condiţiuni speciale în t i m p u l iernii,
c â n d î n s ă n u t r e b u e să u i t ă m că o p a r t e d i n cerbii m a s ­
culini p ă r ă s e s c a d ă p o s t u l lor de v a r ă . V â n a t u l este con­
c e n t r a t î n a n u m i t e l o c u r i c a r e îi o f e r ă h r a n ă şi s c u t î m ­
p o t r i v a b r a n c o n i e r i l o r şi l u p i l o r , l i p s i n d î n a l t e l o c u r i î n ­
t i n s e cu d e s ă v â r ş i r e . Astfel se explică î n p a r t e şi p a g u ­
bele m a r i c a u z a t e silviculturii în punctele de concentra­
r e . D u p ă i m p r e s i i l e m e l e şi d u p ă i n f o r m a ţ i u n i l e c u l e s e ,
c o n t i n g e n t u l a r fi p e î n t r e g u l t e r e n a l d o m e n i u l u i d e c e a .
1 0 0 — 1 2 0 t a u r i , 200-—250 c i u t e ş i 100 v i ţ e i , a d i c ă t o t a l c e a .
450—500 b u c ă ţ i . A c e s t n u m ă r n u e s t e p r e a m a r e î n ra­
port cu î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă a domeniului. El este însă
relativ p r e a m a r e în r a p o r t cu posibilităţile de h r a n ă de
azi, c a r e s u n t suficiente n u m a i î n u n e l e locuri d u c â n d la
concentrările susamintite. Mai jos ne vom ocupa încă de
această chestiune.
Amenajările vânătoreşti pe teren le-am găsit cu totul
n e g l i j a t e . D e a s e m e n e a şi c u n o ş t i n ţ e l e v â n ă t o r e ş t i ale per­
s o n a l u l u i silvic inferior s u n t foarte r e d u s e .
C o n s i d e r â n d că ţ a r a n o a s t r ă a p i e r d u t cele m a i m u l t e
şi b o g a t e t e r e n u r i de v â n ă t o a r e p r i n c e d a r e a v r e m e l n i c ă
a A r d e a l u l u i de Nord, c r e d e m că este o datorie n a ţ i o n a l ă
de a r i d i c a v â n a t u l n o b i l c a l i t a t i v şi c a n t i t a t i v î n p u ţ i ­
nele terenuri r ă m a s e la noi prielnice cultivării acestui vâ­
nat.
A f a r ă de a c e a s t a n u a r e nici o r a ţ i u n e de a cultiva
u n v â n a t al cărei s t a r e a c t u a l ă n u p r e z i n t ă nici u n in­
teres vânătoresc sau material, pentrucă calitatea coarne­
l o r d e a z i este i n f e r i o a r ă şi n e a p r e c i a t ă d e n i m e n i , f ă r ă
î n s ă de a a r ă t a s e m n e de degeneraţie.
C r e d e m deci că se i m p u n e o serie de m ă s u r i s i m u l ­
t a n e c a r i v o r fi î n s t a r e s ă r i d i c e c a l i t a t e a c e r b i l o r f ă r ă
a r e d u c e n u m ă r u l lor, de a d i m i n u a c o n s i d e r a b i l p a g u b e ­
le silvice, f ă r ă a p r o d u c e c h e l t u e l i p r e a i m p o r t a n t e .
Aceste m ă s u r i sunt:
1. A n g a j a r e a ( d e o c a m d a t ă ) a c e l p u ţ i n 3—4 paznici
s p e c i a l i d e v â n ă t o a r e ş i c o n c o m i t e n t centralizarea servi­
ciului muncitoresc sub o conducere unitară.
2. A m e l i o r a r e a p o s i b i l i t ă ţ i l o r d e h r a n ă p r i n :
a) î m b u n ă t ă ţ i r e a p o e n i l o r , a n u m e a r a t u l şi a d ă u g a ­
tul de var toamna, s e m ă n a r e a de lucerna, a m e s t e c ă t u r ă
de trifoi, n a p i , ovăz, etc. ca h r a n ă d e p r i m ă v a r ă şi v a r ă .
I a r p e n t r u t o a m n ă şi i a r n ă s e m ă n a r e a d e secară de
iarnă.
b) A d u n a r e d e g h i n d ă şi c a s t a n e p e n t r u h r a n a de
i a r n ă , d e a s e m e n e a p e n t r u i a r n ă trifoi s a u m a i bine lu­
c e r n a î n c a n t i t ă ţ i s u f i c i e n t e r e c o l t a t e d i n şes d i n sol fer­
til. M a i d e p a r t e , ca h r a n ă v i t a m i n o a s ă , s ă n ă t o a s ă care
r e d u c e şi p o f t a v â n a t u l u i de a r o a d e c o a j a b r a z i l o r , a d u ­
n a r e a l u g e r i l o r de fag, salcie, soc, plop, tei, etc. pe la
s f â r ş i t u l l u n e i M a i c a r e se p ă s t r e a z ă u s c a t e , d a r verzi,
d u p ă u n p r o c e d e u d e s c r i s in cărţi'- de s p e c i a l i t a t e (Silva
T a r o n e a : Kein H e g e r kein Jaeger). L u c r u r i l e de h r a n ă s ă
fie î m p r ă ş t i a t e p e n t r u a î m p i e d e c a c o n c e n t r ă r i m a r i şi
deci pofta de a r o a d e coaja.
c) C r e a r e a d e l o c u r i d e h r a n ă î n p ă d u r i l e d e f a g f ă r ă
vegetaţie, p r i n tăierea u n o r p o r ţ i u n i de m a i m u l t e hec­
t a r e , d i s t r i b u i t e p e r a z ă l a r g ă şi c u l t i v a r e a a c e s t o r t e r e ­
n u r i î n s e n s u l a r ă t a t l a p c t . 2. a ) , a c e a s t a p e n t r u î m p r ă ş -
t i e r e a v â n a t u l u i (în t o t a l 2—300 h a . ) .
d) P l a n t a r e d e c a s t a n e şi s c o r u ş .
e) î m p u ş c a r e a r a ţ i o n a l ă — e x e c u t a t ă d e s p e c i a l i ş t i c u
e x p e r i e n ţ ă m a r e — a c i u t e l o r şi v i ţ e i l o r p i p e r n i c i ţ i s a u c u
s e m n e de b o a l ă . A c e a s t ă î m p u ş c a r e se v a face i a r n a la
locurile de h r a n ă de pe observatorii de pe copaci, c â n d
se p o t c o n s t a t a l e s n e şi c u s i g u r a n ţ ă a c e s t e e x e m p l a r e .
f) O p r i r e a c u d e s ă v â r ş i r e a î m p u ş c ă r i i c e r b i l o r t i n e r i
s a u cu coarne. Dealtfel selecţionarea p r i n î m p u ş c a r e a
cerbilor b ă t r â n i cu coarne degradate sau a exemplarelor
p i p e r n i c i t e s a u b o l n a v e . Şi a c e a s t ă î m p u ş c a r e se v a exe­
c u t a n u m a i cu cea m a i m a r e p r e c a u ţ i u n e de c ă t r e spe­
c i a l i ş t i . S e v a o p r i deci p e n t r u cel p u ţ i n 3 a n i v â n ă t o a r e a
cerbilor de către nespecialişti.
g) S e v a r e d u c e i a m i n i m u m p o s i b i l n u m ă r u l l u p i l o r
p r i n diferite m ă s u r i obişnuite.
h) Se v a î n l ă t u r a flagelul b r a c o n a j u l u i nu numai
p e t e r e n u l U . D . R., c i ş i p e t e r e n u r i l e l i m i t r o f e s i l i n d p e
a r e n d a ş pe cale legală de a s u p r a v e g h e a terenurile în
s e n s u l legii şi al c o n t r a c t u l u i .
i) E v e n t u a l a î m p r o s p ă t a r e d e s â n g e prin aducerea
u n o r e x e m p l a r e s ă n ă t o a s e cu î n c l i n a ţ i a de a f o r m a coar­
n e m a r i î n s ă cu preferirea cerbilor c a r p a t i n i de tip m i c
( r ă g ă z a n ) c a r e se a f l ă î n B u c o v i n a şi M o l d o v a d e S u s .
j) M a i t â r z i u î n t i m p d e p a c e , h r a n a a r t i f i c i a l ă cu
turte de susan, d u p ă procedeul lui Vogt.
Referindu-ne la experienţele făcute cu aceste m ă s u r i
în alte p ă r ţ i , s u n t e m convinşi că se va p u t e a r i d i c a con­
siderabil calitatea c o a r n e l o r a j u n g â n d p â n ă la o g r e u t a ­
t e d e 8—9 k g r . f a ţ ă d e 5—6 k g r . c â t p a r e s ă f i e m a x i m u m
acum.
Pentru moment sunt posibile şi lesne executabile
m ă s u r i l e a r ă t a t e s u b N o . 1, 2 a ş i b , e, f, g ş i h .
E x a c t a c e l e a ş i m ă s u r i v o r fi ş i î n f o l o s u l c ă p r i o a r e ­
l o r a c ă r o r c a l i t a t e şi c a n t i t a t e l a s ă f o a r t e m u l t d e d o r i t .
Efectele b u n e ale a c e s t o r m ă s u r i se v o r p u t e a con­
s t a t a c h i a r d u p ă 2—3 a n i .
/ Dr. I. Philipovicz
V.
Să cruţăm bătăile de cocoşi?
U n Inspector de v â n ă t o a r e ne a d u c e la c u n o ş t i n ţ ă u n
caz recent: I n a p r o p i e r e a o r a ş u l u i de r e ş e d i n ţ ă se î n a l ţ ă
m u n ţ i c u b r ă d e t , şi c h i a r l â n g ă o a ş e z a r e de vile e x i s t ă
din vechi t i m p u r i o b ă t a i e de cocoşi. Accesul n u e greu,
loc de m a s e la î n d e m â n ă , b ă t a i a e c u n o s c u t ă , b u n ă . Deci
l i p s i n d î n p r i m ă v a r a a c e a s t a şi g r e u t a t e a zăpezii, s ' a u u r ­
cat la m u n t e m a i m u l ţ i m e m b r i i ai societăţii de v â n ă t o a ­
r e r e s p e c t i v e . Şi a u c ă z u t cocoşi. A ş a , î n c â t i e ş i n d i n f o r ­
m a t o r u l n o s t r u în b ă t a i e c a m pe la finele sezonului, a
văzut v e n i n d la locul ştiut m u l ţ i m e de găini, f ă r ă să m a i
fie n i c i u n c o c o ş .
R e c o m a n d ă m cu i n s i s t e n ţ ă societăţilor de v â n ă t o a r e
să reglementeze p e n t r u viitor î m p u ş c a r e a cocoşilor. A m
propune următoarele norme: ,
a) î n a i n t e d e a ieşi v â n ă t o r i i , s ă se c o n s t a t e cu p o s i ­
bilă p r e c i z i u n e , câţi cocoşi a r e fiecare b ă t a i e . S ă se sta­
b i l e a s c ă a p o i d i n c a r e b ă t a i e c â t e p i e s e se p o t î m p u ş c a .
S o c o t i m , c ă cel p u ţ i n j u m ă t a t e d i n cocoşii c o n s t a t a ţ i t r e ­
b u e s ă r ă m â n ă î n v i a ţ ă (şi n e v ă t ă m a ţ i ! ) .
b) S ă s e s t a b i l e a s c ă z i u a î n c e p â n d d i n c a r e p o t v â n ă ­
torii ieşi în bătaie.
c) S ă s e l i m i t e z e n u m ă r u l p i e s e l o r ş i p e c a p d e v â n ă ­
tor. I n caz de n e v o e s ă se a l e a g ă p r i n sorţi c a r e a n u m e
m e m b r i i a u d r e p t u l să î m p u ş t e cocoşi. S u g e r ă m n o r m a ,
c a u n v â n ă t o r s ă se l i m i t e z e la o p i e s ă p e a n .
C e e a ce e f r u m o s î n a c e a s t ă v â n ă t o a r e e m e d i u l , t r a ­
iul la m u n t e , a p r o p i a t u l . Tirul este jucărie. Deci v â n ă t o ­
rul, d u p ă c e şi-a î m p u ş c a t cocoşul p o a t e să m a i rămână
l a m u n t e c â t e v a zile, s ă i a s ă î n b ă t a i e , s ă a p r o p i e , s ă o b ­
serve rotitul. Dar despre această curioasă însă foarte rea­
lă plăcere, de a l t ă d a t ă ! N.
\jutor iiiipruiiiut.it intre căprioare şi stăncuţe
In curtea Rezidenţei Mitropolitane din Blaj tră­
ieşte o pereche de căprioare, aduse acolo de vre-o doi
ani, şi îngrijite cât de bine pot fi îngrijite asemenea
gingaşe făpturi în întinderea alor câteva sute de metri
pătraţi. In vremea sărbătorilor, când m'am abătut pe
acolo, căpriorul avea treabă mare cu poleitul corni­
ţelor. Crescuse corniţe lungi, şi — după cât se putea
desprinde din ciucurii de moţ sfâşiat, — destul de
groase, perlate; semn, că troaca cu grăunţe poate în­
locui într'o oarecare măsură belşugul de hrană din
libertate. De altfel aceste căprioare erau tare urîte:
tocmai în timpul năpârlitului, cu părul de iarnă ju­
mătate smuls, jumătate zburlit murdar, — cu părul
de vară încă neîncheiat. Şi în legătură cu această
schimbare de haină mi s'a spus întâi, apoi am obser­
vat şi eu stând la un fel de pândă, un lucru pentru
mine nou, şi pe care îl găsesc vrednic de a fi încre-
stat aici.
Blajul cu multele lui clădiri publice, înalte, pline
de coşuri, sălăşlueşte un număr de stăncuţe excepţio­
nal de mare. Pretutindeni vezi aceste paseri extrem
de inteligente, văzându-şi de trebile lor, păşind grav
Bert Fricke i
cu paşi largi, povestind perechi-perechi şi observând
toate cu ochii lor de culoare deschisă. Au însă un
mare păcat: îşi fac cuiburile in coşuri, şi le astupă
adeseori cu desăvârşire — motiv pentru care nu prea
sunt iubite şi ocrotite.
La vremea asta de primăvară tânără, stăncuţele
îşi clădesc sau îşi deretică cuiburile, şi pentru pere­
chile harnice descoperirea unei cârpe aruncate sau a
unei şuviţe de lână echivalează cu aflarea unei co­
mori.
Iată ce se întâmplă cu căprioarele şi stăncuţele
din ,,Curtea" din Blaj.
Căpriorul zace la soare, moţăind cu plăcere. Deo
dată vin în sbor, una după cealaltă, două stăncuţe.
se aşează pe căprior, şi îndată încep a-i smulge din
blana de iarnă. Căpriorul le primeşte cu vădită plă­
cere; se întinde, îşi lungeşte gâtul, închizând şi mai
mult ochii. Aşa cum fac de pildă purceii, când îi scar­
pini pe burtă. In câteva clipe stăncuţele au smuls câ­
te un smoc bun de păr, îl iau în cioc şi pleacă spre
cuib. Nu peste mult vin alte stăncuţe — poate revin
şi cele de mai înainte — se aşează şi pe spatele că­
prioarei, care se plimba, şi se repetă aceeaşi... recol­
tare de material de construcţie.
&ERT
In belşug.
 Deci o împrumutată facere de bine: Căprioarele
se bucură, şi le place, că sunt degajate de incomoda
blană de iarnă în mare parte detaşată de piele, şi de
care în libertate scapă mai uşor putându-se freca de
tufe — iar de altă parte stăncuţele au un... centru de
aprovizionare îmbelşugat şi foarte uşor de exploatat.
Dar cum s'a ajuns la această admirabilă... con-
venţiune? Iniţiativa de sigur a venit dela stăncuţe.
Ele sunt mai şmechere şi ele explorau toate colţurile
după ceeace le trebuia lor. îmi închipuesc, că au des­
coperit în ograda căprioarelor un smoc de păr lăpă-
dat. L-au luat, i-au constatat excelenta calitate şi
l-au utilizat în cuib. Apoi s'au întors să mai caute, tot
acolo. Şi au văzut, că pe spinarea căprioarelor se gă­
seşte mult asemenea bun material. Cu căprioarele
stăncuţele sunt cunoscute vechi: când se umple tro-
cuţa de grăunţe, de păsat, vin de grabă şi ele, şi se
înfruptă alăturea de aceste blânde făpturi. Deci, de
ce să nu încerce să ciordească şi puţină blană? Pri­
ma încercare a reuşit. Părul s'a desprins uşor, îmbel­
şugat. Căprioara nu s'a apărat, nu s'a a r ă t a t supă­
rată. Din potrivă, a avut un sentiment plăcut, când
s'a smuls, uşor, părul mort, şi a stat liniştită, învi-
tătoare, când s'a apropiat stăncuţa din nou, ca să
fure.
Apoi a oblicit secretul şi perechea din coşul ve­
cin, şi pe urmă şi altele, şi-a început o sistematică
exploatare a... minei de aur, — spre folosul tuturor
partnerilor.
Acest caz î-mi aduce aminte minunatele obser-
vaţiuni pe care le redă Kropotkin în celebra sa carte
— prea puţin citită la noi: „Ajutor mutual în lumea
animalelor şi a oamenilor". Mi se pare cu deosebire
interesant, din motivul, că nu e o simbioză sau un
ajutor mutual al cărui obişnuinţă a fost moştenită de
generaţii, şi învăţată din părinţi, ci e ceva evident
inventat de stăncuţele de acum, care se întâmplă să
aibă în vecinătate două căprioare în captivitate,
/.
Epuri pudici
Povestea este vânătorească, dar cu toate.acestea
e lipsită de contribuţia fanteziei vânăţoreşti. Dealtfel
scena se petrece în prezenţa unui pescar a unui elev
de liceu şi a unui şofer. Deci toţi persoane de încre­
dere. Ar fi poate de discutat numai calitatea şi bu-
năcredinţa pescarului din chestie, din motivul că lu­
mea rea a pus în aceeaşi oală pe pescar şi pe vânător
în privinţa facultăţilor lor de a povesti exact ceeace
au văzut şi făptuit.
Era în ziua de 15 Aprilie cor. între orele 3—4
după masă, în prima zi de căldură şi soare, după
frigul şi zăpada întârziate din această primăvară.
Mergeam cu maşina dela Blaj spre Ocna-Sibiului.
înainte de a intra în comuna Roşia, drumul trece
printr'o pădure mică de stejar tinăr, iar de aici con­
tinuă distanţă lungă, prin mijlocul unei păşuni. Pe
sub şosea — ici colo — sunt aşezate burlane de be­
ton de diametru mic, 30—40 centimetri, cari asigură
scurgerea apei în timp de ploae din şanţul de sus în
cel de jos. Pe distanţă mare nici-o aşezare ome­
nească cât vezi cu ochiul; afară de pădurea care a
rămas în urmă nici un lemn, nici-o tuf arie sau alt loc
de refugiu pentru vânat. In depărtare tot câmpul
răscolit şi frământat de plugul şi mâna harnică a
Românului.
La mică depărtare după eşirea noastră din pă­
dure vedem un epure, cu ochii atenţi spre noi, culcat
în şanţul drumului. Oprim maşina şi încercăm să ne
apropiem cu grijă de el. Ne aşteaptă până la mică
distanţă şi când eram siguri de „pradă", o şterge să­
nătos. Constatăm atunci că locul lui de odihna era
la gura unui canal de scurgere ce trecea pe sub şo­
sea, iar locul umed şi cu noroiu dela gura canalului
era bătătorit de nenumărate urme de epure.
„I-a fost sete şi a venit la a p ă " constată şoferul
şi cu aceasta explicaţie Continuăm drumul. Dar nu
facem nici 200 metri şi sare brusc din şanţ alt epure,
care fuge în goană repede dealungul şanţului, para­
lel cu maşina. Deodată ca prin farmec epurele dis­
pare înghiţit de pământ. Oprim maşina să deslegăm
enigma.
„S'a băgat sub pod" — zbiară şoferul şi în mo­
mentul următor sare din maşină şoferul şi nepotul,
elev de liceu. Planul de luptă.Tau întocmit într'o cli­
pă, unul fuge la gura de jos a canalului iar celalalt
la cea de sus. Din nefericire nepotul este iute de pi­
cior şi tînăr, iar şoferul în urma traiului comod de
lângă volan a cam acumulat rezerve de grăsime. Ne­
potul a barat deja gura canalului, iar şoferul a întâr­
ziat cu un pas şi când a ajuns la gura cealaltă a ca­
nalului epurele i-a ţâşnit printre picioare.
„Dacă săream mai repede şi astupam cu şalele
gura podului, mâneam deseară epure" — îşi face re­
proşuri şoferul scărpinându-se în cap.
Ne urcăm dezolaţi în maşină şi abia am luat vi­
teza directă, ţâşneşte un alt epure din şanţ, care de
astă dată n'a fost dispus să ne facă jocul şi a trecut
peste păşune.
Continuăm drumul cu ochii atenţi la şanţul dru­
mului şi când am ajuns în dreptul următorului canal,
sare din el un alt epure. Face o săritură de 2 paşi
şi se aşează pe burtă în iarbă. Nepotul coboară din
maşină şi se apropie cu paşi de pisică de epure cu
ordinul dat de Nicolae, şoferul, să-1 forţeze se intre
sub canal. In clipa următoare epurele sare şi trece
păşunea, dar în aceeaşi clipă apar alţi doi.epuri din
acelaşi canal şi şterg în direcţie contrară.
,,Nu-i lucru curat aici" — se înfricoşează şoferul
şi priveşte cu gândul la tocana perdută d u p ă cei 3
urechiaţi în fugă cu salturi voiniceşti. „Să ştiţi că
toţi epurii sunt adunaţi sub poduri şi fac dragoste"
— spune din nou Nicolae, după ce s'a recules şi a
luat credinţă că nu-i lucru „necurat". Sare repede
în maşină şi ne dă ordin să examinăm cu grijă dru­
mul în faţa maşinei şi când vom vedea un canal sau
pod să ne oprim din timp ca să astupăm gurile lor
înainte de a scăpa epurii. Până la Sibiu n'a rămas un
pod neexaminat; unde zăream unul opream maşina,
Nicolae şi nepotul se apropiau cu paşi de pisică de
pod şi la consemn se trânteau cu burta pe gura po­
dului. Un fel de vânătoare de cocoşi in ediţie epu-
rească. Dar n'am mai găsit nimic. Pe semne epurii
din judeţul Sibiu ţin cârnilegiul la altă -dată şi nu sub
pod.
Acum să căutăm explicaţia acestui fapt ciudat.
Cred că nu e greu de ghicit.
Epurii se aflau la acea dată în epoca de înpără-
chere şi cum pe tot întinsul acelui teren nu se afla
un loc potrivit pentru ascunziş, au ales şanţul şi po­
durile. Şanţul ca promenadă şi loc de prezentare, iar
podul ca ,,chambre séparé".
Când am ajuns în dreptul comunei Păuca în mod
involuntar am fost nevoit să fac o paralelă întră
epure şi om. Flăcăii păucieni erau eşiţi afară din
sat —- era zi de sărbătoare — şi cum ziua era caldă
şi plină de soare, pe marginea drumului stătea tine­
retul perechi-perechi. Nu-i jena nici maşina mea, nici
privirea altor trecători. Probabil au văzut acest lucru
şi epurii şi în mintea lor epurească au constatat că
nu e frumos ce se face. Şi în înţelegere unanimă s'au
ascuns sub poduri.
„Măi Nicolae, zic şoferului, când vom povesti
lumii ce-am văzut nu ne vor crede".
„Păi dece să nu ne creadă, că doar aşa a fost".
. „Aşa a fost, dar lumea totuşi nu ne va crede".
„Cine nu crede i — un prost" — termină el sen­
tenţios.
Aveţi curajul să trageţi la îndoială, ceace şi în
afara ameninţării lui Nicolae, rămâne de crezut, fiind
purul adevăr ?
Bl. U.
Groaza de moarte
Dupăcum înaintează desprimăvărarea, mă scol
tot mai dedimineaţă, şi îmi prelungesc tot mai mult
drumul până la biurou. Am norocul să pot intercala
în acest drum un ocol nu prea îndepărtat dealungul
unei alee splendide, cu arbori mari, bătrâni, în cren­
gile cărora pururea e viaţă şi cuibărit şi cântec şi
alergare.
Imtr'o asemenea dimineaţă, pe la mijlocul lui
Martie, m-am oprit subt un castan bătrân din acel
parc, ca să ascult conversaţiunea unei perechi de
grauri. Se aşezaseră tocmai în vârful copacului, de
o şchioapă unul de celalalt, şi îşi spuneau de sigur
vorbe de dragoste, şi planuri de căsnicie. Soarele
apucase să-i cuprindă şi le străluceau metalic penele
negre, din care pupiţeii albi se ridicau ca nişte ţinte
de argint.
Cum stăteam atent, privind spre prietenii mei,
aud la spate fâlfâit de aripi. Mă întorc. Un biet po­
rumbel se strecurase printre crengile copacilor, că­
zând spre pământ, în urma lui nemijlocită piratul
văzduhului, un porumbar. Porumbelul, fără să fie
ajuns de duşman, s'a lăsat lângă mine, alipindu-se de
zidul de împrejmuire, care era acolo. Răpitoarea,
fără aparentă grabă, a făcut o curbă frumoasă, a luat
înălţime şi a dispărut, neluând în seamă vorba de
înjurătură, pe care i-am strigat-o.
Porumbelul stătea nemişcat, cu gâtul intins, pă­
rea într'o atenţiune încordată. Văzându-1 că rămâne
aşa mai bine de trei-oatru minute, am făcut un pas, apoi
m-am aplecat spre el, l-am atins chiar cu mâna, în urmă
l-am luat în mână. Era ca o bucată de lemn. Nici
ochii, deschişi mari, rotunzi, nu mişcau. Ii simţeam
numai inima, bătând nebuneşte.
Pasărea era „încremenită" în înţelesul adevărat
al cuvântului.
Dupăce l-am aşezat de nou pe pământ, porum­
belul a început să-şi revie, şi a prins aripi, zburând
stângaciu până pe o creangă joasă a copacului de
lângă mine. Apoi a plecat, dând impresia unei paseri
foarte obosite.
Porumbelul nu era prins şi rănit de duşmanul
lui, deci starea de catalepsie în care a ajuns cred, că
e urmarea groazei de moarte prin care a trecut.
Am mai văzut odată ceva asemănător. In tinere-
ţa mea vânam cu copoi după iepuri, prin porumbiştile
încă neculese, vânătoarea începându-se pe atunci la
15 August. Aduc câinii un iepure, drept inspre mine,
prin un lan de porumb rar. Cum sunt inalt de statură,
văd venind iepurele. Nu trag, din curiozitate să-1 văd
cum se va speria observându-mă. Mă şi vede, la o
distanţă de abea patru paşi, Ţipă caşicând ar fi fost
prins, şi rămâne, şezând, cu ochii la mine, cu desăvâr­
şire nemişcat. Abea după o minută-două se poate
rupe din vraja groazei, sare larg, şi dispare, fără îm­
puşcătură.
N.
Curioasă intâmplare c u o vulpe
Vânam odată într'un zăvoi, cu un prieten, cu un
ţăran vânător şi trei copoi. Prietenul meu se aşază
într'un loc, eu ceva mai înainte în altul, iar ţăranul
intră prin capătul opus al zăvoiului, cu copoii. După
câteva minute câinii stârnesc o vulpe şi încep să o
mâie, apropiindu-se de mine. îmi apare vulpea ca la
douăzeci de metri, îi trag un foc, se dă peste cap, dar
începe să facă nişte salturi nebuneşti, mari, în toate
părţile. Trag al doilea foc, ca să nu o pierd, — dar
din cauza salturilor brusce şi neregulate, o greşesc.
P â n ă să reîncarc, se scoală şi — mai mult târându-
se — dispare în desişul zăvoiului, fără să mai pot
trage. Eram sigur, că o vor prinde câinii. Sosesc şi
aceştia imediat, dar dela locul unde am tras i-au
pierdut urma. Vine şi prietenul mjeu, îi explic ce am
păţit. încercăm noi să dăm copoii cu nasul la urmă.
mirându-ne cum au pierdut-o, — dar din locul unde
trăsesem n'am mai putut să o iau, Acest fapt era cu
atât mai curios, că în locul unde se sbătuse vulpea
era sânge mult pe jos. Câinii căutau mereu cu nasul
pe pământ, făceau roate, dar parcă vulpei îi pierise
mirosul din acel loc. Ne-a fost peste putinţă să în­
dreptăm câinii pe urma vulpei rănite şi nici să înţe­
legem motivul pentru care câinii aceştia care o mâ­
naseră atât de bine, — după focurile mele nu i-au mai
putut lua urma, cu toate că făceau sârguincios roate,
ca să o găsească.
După câteva minute, la o bună distanţă de vre-o
sută de metrii, deodată regăsesc urma pierdută, şi
copoii noştri au început să mâie de nou strună pe eja.
Unul dintre câini, care era mai mare şi mai iute, a
ajuns vulpea rănită, dar a scăpat-o şi vulpea a pu­
tut intra în ghizuine. Ţăranul nu a putut trage în
vulpe, cu toate că îi trecuse prin apropiere, de teama
să nu alicească şi câinele, care era lângă ea.
Am găsit foarte curios acest caz, şi cred, că me­
rită să fie dată explicaţia, dacă se poate. Nu este o
simplă întâmplare, — deoarece am găsit şi într'o re­
vistă străină un caz la fel, şi unde vânătorul îşi pu­
nea aceeaş întrebare, ca şi mine.
Pentru care motiv copoii au pierdut urma, mai
ales, că avea sânge? E posibil oare ca vulpea să-şi fi
pierdut mirosul, de frică, sau din aceeaş cauză să fi
emis un alt măros, necunoscut câinilor? D a r de ce nu
se întâmplă asta totdeauna, dupăce răneşti o vulpe?
Cine ar putea da adevărata explicaţie?
Lucien Place—Roman
 iiiliiitiiiiitttm- 1111111II111 [:
CÂRTI/REVI STEI
MINIMUM

10 u ş o a r e porunci, foarte puţin costisitoare.

Revista Vânătorilor ( B u c u r e ş t i , N r . 4, 1941). D l . P r o f .
I. S i m i o n e s c u , m e m b r u a l A c a d e m i e i R o m â n e , s u b t t i t l u l
Viaţa Forestieră ( B u c u r e ş t i , N - r i i 1—3 1941). Revista
„ V â n ă t o a r e a şi biologia" s e m n e a z ă u n i m p o r t a n t articol,
a p a r e de a c u m trimestrial ca u n „buletin al ştiinţei şi
stăruind a s u p r a contributiunei de m a r e preţ pe care o
practicei silvice", î n vechile îngrijite condiţiuni redacţio­
pot a d u c e vânătorii ştiinţei, p r i n colaborarea lor. Artico­
n a l e şi t e h n i c e . O p a r t e a revistei e r e z e r v a t ă v â n ă t o a r e i .
lul t e r m i n ă în felul u r m ă t o r : „Biologia a r c â ş t i g a m u l t
G ă s i m u n a r t i c o l s e m n a t d e Dl. I n g . A u r e l M. C o m ş i a ,
de pe u r m a însemnărilor controlate ale vânătorilor dela
Directorul general al vânătoarei, în care tratează cu m e ­
n o i a s u p r a vieţii a n i m a l e l o r î n t â l n i t e d e ei. „ R e v i s t a V â ­
toda D-sale de severă a r g u m e n t a r e ştiinţifică şi l o g i c ă
n ă t o r i l o r " şi „ C a r p a ţ i i " a r c u p r i n d e p a g i n i m a i m u l t e d e ­
„ E c o n o m i a v â n a t u l u i î n R o m â n i a şi p r i n c i p i i l e d e o r g a ­
c â t p â n ă a c u m , c a r e l e - a r f a c e cetite şi folosite c u p l ă c e r e
nizare". Articolul \ a avea u r m a r e î n viitorul fascicol al
n u n u m a i de către vânători. P e n t r u aceasta n u e nevoie
„V. F . " ş i n e r e z e r v ă m s ă n e o p r i m a s u p r a l u i d u p ă c e v a
pentru pasionatul vânător decât ca pe lângă p u ş c ă şi
fi a p ă r u t î n î n t r e g i m e . — M ă r t u r i s i m , c ă n e surprinde
tolbă, s ă a i b ă c u sine u n m i c a p a r a t fin d e fotografie şi
c u p r i n s u l u n u i a r t i c o l s e m n a t d e D l . I n g . C. C e a u ş u , s u b ­
u n c a r n e t . S a r a c â n d a m i n t i r i l e celor î n t â m p l a t e p e s t e zi
d i r e c t o r l a Dir. E c . V â n . şi c a r e p o a r t ă titlul „ R e a l i z ă r i
se c e r n d u p ă î n s e m n ă t a t e a l o r , e d e a j u n s s ă fie p r i n s e î n
şi p r o p u n e r i " . G ă s i m d i n el c ă „ r e a l i z a r e a " m a r e e s t e o
carnet cu câteva trăsături, ca la redactarea lor în liniştea
răsturnare a lucrurilor la conducerea vânătoarei, — m a i
de a c a s ă , s ă n u se s t r e c o a r e e x a g e r ă r i s a u d e f o r m ă r i le­
m u l t : „ D e o d a t ă c u înlăturarea vechiului r e g i m (dela Dir.
gate de precumpănirea impresiunilor păstrate n u m a i în
Vân.!), s'au p r o d u s d o u ă e v e n i m e n t e de o i m p o r t a n ţ ă ca­
m i n t e . Şi î n acest c h i p v â n ă t o r i i şi d e l a n o i p o t a j u n g e n u
pitală pentru noi: Venirea la conducerea destinelor vână­
n u m a i preţioşi colaboratori a i specialistului biolog, d a r
toreşti a i n g i n e r i l o r silvici, şi T r e c e r e a î n a d m i n i s t r a ţ i a
c u o s l a b ă s f o r ţ a r e , p a s i u n e a v â n ă t o r e a s c ă le p o a t e deş­
C. A . P . S . a O c o a l e l o r R e g a l e d e v â n ă t o a r e , C a s a V e r d e
tepta şi p e aceia a cercetătorului, p u s î n situaţie favora­
şi C h i ş i n ă u C r i ş " . — N e s u r p r i n d e o a s e m e n e a c o n s t a t a n e .
bilă s ă contribue în l a r g ă m ă s u r ă la a d â n c i r e a cunoaşte­
Á f o s t înlăturat u n „vechiu regim"? Când? Care? Fiindcă
rii faunei noastre, n u n u m a i p r i n etichetarea rigidă a
n u n e vine să credem, că subt forma blajină a unei ob-
f o r m e l o r î m p ă i a t e d i n t r ' u n m u z e u , ci c u c o l o r i t u l a t r a c ­
j e c t i v e r e o r g a n i z ă r i s ă s e fi a s c u n s i n t e n ţ i u n i d e r ă s t u r ­
tiv a l vieţii î n c a d r u l ei n a t u r a l " . — R e m a r c ă m d i n b o ­
n a r e şi de „ î n l ă t u r a r e " . S a u d o a r sistarea instituţiunei
gatul conţinut o schiţă reprodusă din volumul recent al
C o n s i l i u l u i P e r m a n e n t , şi a celei d e I n s p e c t o r g e n e r a l a l
D-lui G h . S c r i o ş e a n u : Vedenii d i n m o a r a p ă r ă s i t ă ; H o r e a
Vânătoarei era u n mijloc de „înlăturare", de eliminare,
Derlogea: Câinele v a g a b o n d — d u ş m a n u l societăţii; Dr.
de chirurgicală îndepărtare a u n u i rău? Este adevărat, că
T. B o g d a n : D o m e s t i c i r e a a n i m a l e l o r ; I n g . G. B a r c ă : S c ă r i
m o d u l c u m a fost sistat Consiliul P e r m a n e n t n u se p r e a
p e n t r u trecerea peştilor. — Ne m a i o p r i m o clipă a s u p r a
î n c a d r e a z ă î n u z a n ţ e l e d e p â n ă a c u m . V r e - o 15 o a m e n i
articolului s e m n a t de „Biologicus" subt titlul „Repopu­
onorabili, la activul c ă r o r a s t ă neîndoios r â v n a . de a face
l a r e şi R e g e n e r a r e " . A u t o r u l t i n d e s ă r e s t r â n g ă exercita­
b i n e , c ă r o r a n u li s e p o a t e r e p r o ş a n i c i o v i n ă s a u c e a
r e a v â n ă t o a r e i n u m a i l a cei c u î m b e l ş u g a t e m i j l o a c e m a ­
m a i p a l i d ă i n d e l i c a t e ţ ă î n felul c u m şi-au î n d e p l i n i t î n ­
teriale, a v â n d î n vedere „sacrificiile" p e c a r e le cere azi
d a t o r i r i l e , g r a t u i t , t i m p d e 10, 1 5 , c h i a r 2 0 d e a n i , — 1 5
ocrotirea vânatului. „ I n ţ a r ă la noi — scrie autorul —
o a m e n i onorabili care a u a d u s reale servicii v â n ă t o a r e i
dăinue încă mentalitatea unor vremi apuse, dupăcare vâ­
româneşti, se pomenesc că e sistată instituţiunea în care
n ă t o a r e a e u n s p o r t d e m o c r a t i c (?), f ă r ă cheltuială, la
a u m u n c i t , — f ă r ă s ă li s e c e a r ă p ă r e r e a , m a i m u l t : f ă r ă
î n d e m â n a primului v e n i t . . . De aceea avem datoria să
s ă li s e s p u n ă o v o r b ă d e m u l ţ u m i t ă p e n t r u î n d e l u n g a t a
f a c e m u n e l e sacrificii, cel p u ţ i n p e n t r u r e p a r a r e a pierde­
l o r m u n c ă , c o r e c t ă şi d e v o t a t ă . — Şi totuşi, c r e d e a m , c ă
rilor p e care aplicarea u n o r principii de î n a i n t a t ă politi­
această m e t o d ă ţine n u m a i de r i t m u l vremii, fără o deose­
că socială în favoarea m a r e i m a s s e a ţ ă r ă n i m e i noastre,
bită semnificaţiune. D a r cuvântul spus de însuşi subdi­
ni le-a căşunat". S u n t e m h o t ă r â t potrivnici acestei con-
rectorul serviciului vânătoarei, ne c a m zdruncină cre­
c e p ţ i u n i şi acestei t e n d i n ţ e . V â n ă t o a r e a î n z i u a d e a z i
d i n ţ a , ş i d e n o t ă o a c ţ i u n e c o n ş t i e n t ă d e „înlăturare". Cre­
n u m a i p o a t e fi a p a n a j u l c l a s e l o r b o g a t e , ş i d i n c o n c e p ţ i a
dem, că o e x p l i c a ţ i u n e este i m p e r i o s n e c e s a r ă . I n ceea ce
d e b u n n a ţ i o n a l a ei d e r i v ă v i r t u a l d r e p t u l d e a s e î m p ă r ­
priveşte „Venirea la conducerea destinelor vânătoreşti a
tăşi de ea oricare cetăţean. P r o b l e m a m a r e n u e esclude-
inginerilor silvici", n o i care a m p r o p o v ă d u i t t o t d e a u n a o
r e a o a m e n i l o r s ă r a c i şi a ţ ă r ă n i m e i , ci d i m p o t r i v ă c r e a ­
colaborare ş i n u o excludere, din nici o parte, — r e g r e t ă m
r e a u n o r condiţiuni m a t e r i a l e şi morale, care s ă p e r m i t ă ,
că vedem, că se d ă o i n t e r p r e t a r e de excludere p e viitor
ca toţi cei c u p a t i m ă şi p l ă c e r e v â n ă t o r e a s c ă s ă p o a t ă
a vânătorilor „nesilvici" dela conducerea vânătoarei. Na
avea plăcerile vânătoarei, — în aceeaş vreme salvgar-
aceasta e interpretarea ajungerei în fruntea vânătoarei
d â n d u - s e şi i n t e r e s e l e g e n e r a l e cinegetice. Defectul de
n o a s t r e a D-lui I n g . A u r e l M. Comşia! D - s a n u a a j u n s
p â n ă a c u m n u a fost p r e a m a r e a p a r t i c i p a r e a ţ ă r a n i l o r
acolo în u r m a unei biruinţe a u n o r regretabile tendinţe
l a v â n ă t o a r e a legală, ci m a i c u r â n d d i m p o t r i v ă : e x c l u d e ­
d e e x c l u s i v i s m , ci r i d i c a t d e Î n c r e d e r e a î n t r e g e i vânăto-
r e a lor, şi î m p i n g e r e a l o r l a b r a n c o n a j , c h i a r şi acolo
r i m i r o m â n e ş t i , — şi î n p r i m r â n d şi, î n t i m p , m a i c u ­
u n d e s ' a r fi p u t u t c r e a v â n ă t o r i c o r e c ţ i d i n e l e m e n t e l e
r â n d nu d e c e r c u r i l e c o l e g i l o r l u i , c a r e p r e a d e g r a b ă l - a u
ţărăneşti. R ă m â n e u n adevăr axioma: „Vânători mulţi —
uitat în întinderile Canadei. — D a r poate, că pe când noi
v â n a t mult", — p r e s u p u n â n d , că vânătorii sunt bine or­
v â n ă t o r i i — silvicultori şi n e s i l v i c u l t o r i — d i n l a r g u l ţ ă ­
ganizaţi, controlaţi, îndrumaţi, selecţionaţi (nu d u p ă p u n ­
rii î n c e r c a m s ă n e s t r â n g e m r â n d u r i l e î n f r ă ţ e a s c ă a p r o ­
g ă ci d u p ă v r e d n i c i e ) . I a r r o s t u l s o c i e t ă ţ i l o r d e v â n ă t o a r e
p i e r e î n aceste c r â n c e n e v r e m u r i , — colo l a B u c u r e ş t i s'a
e tocmai, ca să a d u n e resursele modeste ale membrilor,
produs o m a r e învolburare . . . într'un pahar cu apă. în­
p e n t r u a p u t e a face faţă cheltuelilor, — să se ajute î m ­
l ă t u r ă r i , r e g i m u r i noui, sfârşit de proces î n d e l u n g a t . . .
p r u m u t a t , s ă s e i n s t r u i a s c ă , şi — n u î n u l t i m r â n d — s ă
„ C â n d îi m e r g e S a s u l u i p r e a b i n e , î ş i d ă r â m ă c a s a " . D a r
îş: i m p u i e n o r m e , s ă îşi i m p u i c disciplină. R ă m â n e a p o i
n i c i c h i a r el n u o d ă r â m ă î n t i m p d e s ă r ă c i e şi d e p r i ­
din domeniul utopiilor acea propunere a autorului, că
m e j d i e , şi de jale!
tcrenele sărace în v â n a t trebuesc refăcute prin colonizare,
şi a d m i n i s t r a r e a l o r t r e b u e ş t e d a t ă „ s p e c i a l i ş t i l o r " , c a r e
să lucreze d u p ă indicaţiunile „Secţiunei Cinegetice a In­
s t i t u t u l u i Z o o t e c h n i c " , i a r î n u r m ă s ă fie „ r e d a t e v â n ă ­ Pădurea Românească ( B u c u r e ş t i , N - r i i 1, 2 — 1 9 4 1 ) . D l
t o a r e i a t u n c i c â n d t r e a b a e f ă c u t ă " . D e c i u n fel d e s a n a - I n g . silvic V a s i l e C o t t a a r g u m e n t e a z ă de ce t r e b u e s ă n e
tor. C u m u l t m a i s i m p l e s u n t recétele vechi, şi nici acele p r e o c u p e c h e s t i u n i l e v â n ă t o r e ş t i şi în aceste v r e m u r i gre­
n u se aplică! I n t r e î m p r e j u r ă r i l e n o a s t r e , o r i c a r e t e r e n le, c u p r o b l e m e m a r i p e n t r u s t a t u l şi n e a m u l n o s t r u . D s a
c u v â n a t r a r p o a t e fi r e d r e s a t f ă r ă c o l o n i z a r e , f ă r ă „ î m - a d u c e u r m ă t o a r e l e a r g u m e n t e : a) T r a n s f o r m a r e a sufle­
p r o s p e t a r e d e s â n g e " , cu r e s p e c t a r e a a l o r n u m a i m u l t d e t e a s c ă p r i n care t r e b u e «ă t r e a c ă ţ a r a e a j u t a t ă m u l t p r i n
contactul cu n a t u r a , în loc de a „ţine p e cetăţean î n ca-
f e n e a , c u i b d e b â r f e l i şi d e c r i t i c i s t e r i l e , b) V â n ă t o a r e a
f a c e s ă d i s p a r ă d e o s e b i r i l e d e c l a s e s o c i a l e , c) V â n ă t o a r e a
e u n factor economic, care produce importante valori,
m a i ales d e p r e ţ î n t i m p u r i d e c r i z ă şi s t r â m t o a r e c a cele
d e a z i . d) V â n ă t o a r e a o ţ e l e ş t e t r u p e ş t e ş i s u f l e t e ş t e p e c e i
ce m â i n e v o r t r e b u i s ă r e f a c ă c u a r m a ţ a r a s f â ş i a t ă .
Handbuch der Deutschen Jagd ( E d . P a u l P a r e y , B e r l i n ) .
In repeţite r â n d u r i a m apreciat în locul acesta n o u a m o ­
n u m e n t a l ă o p e r ă e d i t a t ă s u b t a u s p i c i i l e l u i D e u t s c h e J;i-
gerschaft, şi s c r i s ă d e cei m a i de s e a m ă specialişti, s u b t
conducerea lui Bieger. L u c r a r e a a a p ă r u t î n 8 „livrări",
iar — gata — va cuprinde două volume groase. P r i m i m
a c u m f a s c i c o l a u l t i m ă a l u c r ă r i i , p a r t e a 7/8, c u c a r e s e
î n c h e e cel d e a l d o u i l e a v o l u m . Deci î n t r e a g ă l u c r a r e e
e d i t a t ă şi p u s ă la dispoziţia i n a r e i l u m i v â n ă t o r e ş t i . E în-
tr'adevăr enciclopedia m o d e r n ă cinegetică. Preţul celor
d o u ă v o l u m e , l e g a t e l u x o s , face K m . 48. L u c r a r e a î n l o -
c u e ş t e o î n t r e a g ă b i b l i o t e c ă c i n e g e t i c ă , ş i v a fi d e c a p i t a l
folos t u t u r o r celor ce se i n t e r e s e a z ă , — a m a t o r i s a u spe­
cialişti — de vastul d o m e n i u al v â n ă t o a r e i .
Der Deutsche Jäger ( M ü n c h e n , N - r i i 4 7 — 5 2 ) . F o r s t m e i s ­
ter D. B a u m g a r t e n , conducătorul chestiunilor vânătoreşti
din G u v e r n ă m â n t u l Polonia, dă i n f o r m a ţ i u n i a s u p r a si­
tuaţiei v â n ă t o a r e i de acolo. P e r m i s u r i de v â n ă t o a r e p o t
obţine exclusiv G e r m a n i i d i n R e i c h şi cei d i n P o l o n i a . P o ­
lonezii s u b t nici u n c u v â n t n u a u drept de a v â n a . E p o -
cele d e v â n ă t o a r e s u n t a c e l e a ş i c a şi î n G e r m a n i a . A u fost
create unele terene de v â n ă t o a r e de stat în următoarele
s c o p u r i : 1. c r e a r e a u n o r t e r e n e - m o d e l , c a r e s ă f i e l u a t e
p i l d ă ; 2. p r o t e c ţ i a n a t u r e i ş i e x p e r i m e n t e ; 3 . c o l o n i z ă r i ; 4 .
p r i m i r e d e oaspeţi oficiali. A u t o r u l se p l â n g e de m u l ţ i m e a
b r a c o n i e r i l o r , şi m a i a l e s a c e l o r ce o p e r e a z ă c u g h i l ţ u r i .
Autorul se a r a t ă optimist cu privire la rezultatele, care
se v o r a t i n g e p r i n a c ţ i u n e a a m i n t i t ă , m a i ales a v â n d î n
vedere bogăţia n a t u r a l ă în v â n a t a Poloniei. Oberstjâger-
meisterul öcherping publică în toate revistele de vânătoa­
re g e r m a n e u n a r t i c o l c u titlul „O v o r b ă d e s c h i s ă l a t i m ­
pul potrivit". E vorba de oprirea m a j o r ă r i i n u m ă r u l u i ti­
p u r i l o r de c a r t u ş e c u glonţ, şi a p o i r e d u c e r e a a c e s t o r ti­
p u r i . A c e a s t a e c o n d i ţ i a ieftenirei şi a a r m e l o r şi a m u -
n i ţ i u n e i v â n ă t o r e ş t i . D i n cele 551 t i p u r i d e c a r t u ş e , u r ­
m e a z ă s ă m a i r ă m â n ă n u m a i 25. T e n d i n ţ a a c e a s t a n e i n ­
teresează de a p r o a p e , p e n o i v â n ă t o r i i r o m â n i , a v â n d î n
vedere, că a p r o v i z i o n a r e a n o a s t r ă se face exclusiv de p e
p i a ţ a G e r m a n i e i . R e g r e t ă m deci, c ă i n t r e c a r t u ş e l e ce u r ­
m e a z ă s ă fie f a b r i c a t e şi p e m a i d e p a r t e , n u g ă s i m c a r t u ­
şele M a n n l i e h e r - S c h o n a u e r . î n c e p â n d d i n 1903, c a r a b i n e l e
de v â n ă t o a r e M a n n l i e h e r - S c h o n a u e r a u fost p l a s a t e î n n u ­
m ă r e n o r m , şi cei m a i m u l ţ i d i n t r e v â n ă t o r i i n o ş t r i p o a r ­
tă aceste a r m e cu glonţ. I n special s'au r ă s p â n d i t e n o r m
c a r a b i n e l e 7,62X63 (Springfieid) şi 7 X 6 4 etc. — t i p u r i , c a r e
a r r ă m â n e fără de muniţiune. Sperăm, că la executarea
p l a n u l u i de reducere a tipurilor se vor l u a în considerare
şi i n t e r e s e l e v â n ă t o r i l o r d i n a f a r a Germaniei, cumpără­
tori statornici ai produselor acestei ţări. — Profesorul Dr.
S. S . S c h u m a c h e r s e o c u p ă d e s u r z e n i a c o c o ş u l u i d e m u n ­
te i n t i m p u l c â n t a t u l u i , a d e c ă a „ a s c u ţ i t u l u i " . I n t i m p u l
a c e s t u i t o n , v â n ă t o r u l face r â n d p e r â n d p a ş i i c a r e îl d u c
la d i s t a n ţ a o p o r t u n ă p e n t r u a t r a g e î n p a s e r e . P e ce se
întemeiază această pasageră surzenie? Partea de jos a
ciocului cocoşului de m u n t e a r e o prelungire lungă, în­
s p r e c a p . C â n d cocoşul îşi deschide ciocul peste u n oare­
care unghiu, această prelungire exercită o presiune asu­
p r a ţ e s ă t u r i l o r o r g a n u l u i a u d i t i v , il a p a s ă p u t e r n i c , î n u r ­
m a cărui fapt p a s ă r e a n u poate percepe zgomote externe.
N u a u d e , e s u r d . D a r d e î n d a t ă ce îşi î n c h i d e ciocul, a u ­
d e d i n n o u , şi p e r f e c t . A c e s t m e c a n i s m a fost s t a b i l i t c u
toată rigoarea ştiinţifică de cercetătorul tetranoidelor, Dr.
W u r m s şi d e D r . ' O t t s . A c e ş t i a v o r b e s c î n s ă d e s p r e s u r z e ­
nia cocoşului, ca u n a p r o d u s ă de „zgomotul intern" pe
c a r e îl a u d i n t e n s i v cocoşii î n u r m a a p ă s ă r i i a m i n t i t e , şi
care zgomot e atât de puternic, încât acopere orice sunet
venit dinafară. Dr. S c h u m a c h e r n e arată, că în m ă s u r ă
r e d u s ă p u t e m face şi n o i e x p e r i e n ţ a a c e s t e i s u r z e n i i : D a c ă
a p ă s a m puternic a s u p r a orificiului urechilor noastre, a u ­
zim u n „sunet intern", u n vâjăit, care n e ia simţul pen­
tru sunetele dinafară, în oarecare m ă s u r ă .
A. Schubart: Die Forelle und ihr Fang ( E d . P a u l P a r e y ,
B e r l i n , E d i ţ i a I V . V o l u m î n p â n z ă R m . 7,20, c u o r e d u ­
cere de 2 5 % p e n t r u R o m â n i a ) . C a r t e a d e c e d a t u l u i A. S c h u ­
b a r t r e f e r i t o a r e l a p ă s t r ă v şi l a p e s c u i t u l l u i , e f ă r ă î n
doială unică, incomparabilă, între toate multele lucrări,
c a r e a u t r a t a t a c e s t s u b i e c t , li c e e a c e n u m i m o carte
„clasică", de temelie a acestei teme. D u p ă moartea, auto­
rului, c u n o s c u t u l i c h t i o l o g şi p e s c a r , Dr. E u g e n N e r e s h e i -
m e r , a p r e l u c r a t vechiul text, p u n â n d u - 1 d e a c o r d a t â t cu
n o u i l e c o n s t a t ă r i a l e ştiinţei şi c u n o u i l e n ă s c o c i r i a l e
p e s c a r i l o r s p o r t i v i , c â t şi c u m u l t e l e î n s e m n ă r i r ă m a s e î n ­
tre hârtiile decedatului autor. Ediţia care s'a p u s p e pia­
ţ ă a c u m , c u p r i n d e şi a c e s t e î n o i r i . S c h u b a r t a s c r i s a-
c e a s t ă c a r t e d u p ă a p r o a p e 50 d e a n i d e s t u d i u ş i p r a c t i c ă
î n m a t e r i a c u n o a ş t e r e i şi a p e s c u i t u l u i p ă s t r ă v u l u i , —
carte în care găsim tcate mdicaţiunile referitor la anato­
m i a , p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e , m o d u l de v i a ţ ă , r e p r o d u c e r e a şi pes­
c u i r e a p ă s t r ă v u l u i . F i e c a r e p i s c i c u l t o r şi p e s c a r a r tre­
b u i s ă a i b ă şi s ă s t u d i e z e a c e a s t ă l u c r a r e . î n c e p ă t o r i i v o r
găsi î n e a p r i m e l e i n d i c a ţ i u n i , cei vechi n u v o r trece c u
ochii o p a g i n ă în care să n u găsească explicaţiune p e n t r u
experienţele lor şi n o u i î n v ă ţ ă m i n t e . N e n u m ă r a t e -ilustra-
ţ i u n i î n t e x t s u n t d e cel m a i m a r e f o l o s , i a r t a b e l a . c o l o ­
r a t ă p e care o g ă s i m , reproduce o serie de m u ş t e artifi­
ciale, cele m a i u z i t a t e şi deci cele c a r e s ' a u d o v e d i t m a i c u
efect.
Deutsche Jagd ( B e r l i n , N e u d a m m , N - r i i 4 7 — 5 2 ) . F o r s t -
m e i s t e r Dr. B a u m g a r t e n scrie i n t e r e s a n t referitor l a si­
tuaţia vânătoarei în G u v e r n ă m â n t u l general al Poloniei.
A c e s t e ţ i n u t u r i , a t â t p e v r e m e a d i n a i n t e d e 1919, c â n d
e r a u î m p ă r ţ i t e între trei î m p ă r ă ţ i i , cât şi p e v r e m e a sta­
tului Polonez independent, erau unele vestite p e n t r u va­
r i e t a t e a şi a b u n d e n ţ a f a u n e i l o r v â n ă t o r e ş t i . Toţi priete­
nii s ă l b ă t ă c i u n i l o r şi a i v â n ă t o a r e i a r voi, c a s u b t n o u l
r e g i m al acestei nenorocite ţări, f a u n a să n u sufere ire­
parabil. D i n regiunile cedate Rusiei Sovietice, n u t r a n s ­
p i r ă nici o ştire vrednică de încredere privitor la stările
v â n ă t o r e ş t i d e a c o l o . Ş i î n a c e a s t ă m a t e r i e , m i s t e r u l e „per­
fect, t a i n a e i n p e n e t r a b i l ă . C a o î n t r e g i r e a a r t i c o l u l u i a-
c u m amintit, Dl Struck-Soldin descrie o serie de fruc­
t u o a s e v â n ă t o r i o r g a n i z a t e recent în Polonia. Şi a c e a s t ă
revistă aduce articolul Oberjâgermeisterului Scherping,
cu t e n d i n ţ a de a r e d u c e n u m ă r u l felurilor cartuşelor de
glonţ. Vânătorii noştri din R o m â n i a trebue s ă petreacă cu
cea m a i m a r e atenţiune desvoltarea acestei tendinţe, —
e x i s t â n d pericolul, c ă îşi v o r c u m p ă r a c a r a b i n e n o u i , pen­
t r u c a l i b r u r i şi t i p u r i d e p a t r o a n e , p e c a r e p e u r m ă n u
le v o r m a i g ă s i . D u p ă p l a n u r i l e s c h i ţ a t e d e j a , c a r t u ş u l c a ­
r e v a d o m i n a v a fi 8 X 5 7 I. S . ş i 8 X 5 7 I . R . S . P e n t r u a -
cest c a r t u ş i n s t i t u t e l e balistice d i n B e r l i n — W a n n s e e şi
K a r l s r u h e — B a d e n a u s t a b i l i t t r e i f e l u r i d e î n c ă r c ă t u r i : 1.
C u e f e c t p u t e r n i c , p e n t r u v â n a t u l m a r e , 2. p e n t r u c ă p r i o a ­
r e , 3. p e n t r u v â n a t m i c . D u p ă r ă z b o i u l a c t u a l , v a a p a r e p e
piaţă tava, care va trage aceste cartuşe, subt denumirea
d e „ T a v ă u n i t a r ă a V â n ă t o r i m e i G e r m a n e , C a l . 8 m m . S.".
V o r m a i r ă m â n e u r m ă t o a r e l e t i p u r i d e c a r t u ş e : 9,3X62,
9,3X74, 6 , 5 X 5 2 R, 6 , 5 X 5 7 , 7 X 5 7 , 7 X 6 4 , 5 , 6 X 3 5 R., v e r o ­
s i m i l şi a l t e l e . T o t u ş i t i p u r i l e n u v o r î n t r e c e 25, f a ţ ă d e
cele 551 c a r e f i i n ţ e a z ă a z i . I n d u s t r i a g e r m a n ă v a t r e b u i s ă
ţ i n ă s e a m a şi de necesităţile diferitelor ţări, care se apro­
v i z i o n e a z ă cu c a r t u ş e de g l o n ţ de acolo, şi a l e c ă r o r î m ­
p r e j u r ă r i c i n e g e t i c e p r e t i n d şi a l t e t i p u r i . Altfel, după
r e s t a b i l i r e a l i b e r t ă ţ i i c o m e r ţ u l u i , cei ce n u v o r g ă s i c o n ­
venienţă p e pieţele g e r m a n e , v r â n d n e v r â n d se vor în­
drepta aiurea.
Von Grote-Godesberg prezintă păreri referitoare la
p u r u r e a actuală întrebare, dacă prin m ă s u r i de ocrotire
se p o a t e r i d i c a s i m ţ i t o r efectivul de v â n a t m i c . Conside­
rentele sale se referă la situaţia d i n G e r m a n i a . R ă m â n e
î n s ă c a r e g u l ă g e n e r a l ă , v a l a b i l ă şi l a n o i , c ă v â n a t u l m i c
are nevoe de adăpost, posibilităţi de cuibărit. U n d e agri­
cultura înaintată distruge aceste condiţiuni, vânatul m i c
diminuiază, chiar dispare. Exemplele sunt multe. In Po­
lonia, u n d e a g r i c u l t u r a e extensivă, a b u n d e n ţ ă de vânat.
In Ungaria, pe latifundii cultivate intensiv, cu stârpirea
b r a z d e l o r , a t u f ă r i i l o r e t c . p o t â r n i c h i p u ţ i n e , — i a r p e te­
rene comunale multe. La noi avem u n exemplu în Ţara
R â r s e i — B r a ş o v —, u n d e î n a i n t e e r a o m a r e b o g ă ţ i e în
v â n a t m i c , î n special î n prepeliţe. Azi c â n d se c u l t i v ă foar­
te i n t e n s i v t e r e n u l d e aici, p o t â r n i c h i l e , i e p u r i i a u d i m i ­
n u a t i a r prepeliţele a u dispărut aproape cu desăvârşire. O
m a r e primejdie m a i ales p e n t r u potârnichi e gunoiul arti­
ficial, c u efectele l u i o t r ă v i t o a r e . Cei ce voesc deci s ă sal­
veze s a u s ă ridice efectivul v â n a t u l u i m i c , v o r t r e b u i în
p r i m r â n d s ă se îngrijească de u n habitat potrivit, remise,
tufării, spinării, etc.
 A r d e a l " n u pot să vâneze. î n c ă n u s'a t e r m i n a t p r o c e d u r a
de trecere în s t ă p â n i r e a grofilor a acestor terene de v â n ă ­
t o a r e . C â n d t o a t e v o r fi a r e n d a t e d e f e u d a l i , s e v a r u p e
„cătuşa".

P r i n D e c i z i a M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r ,
La U n i u n e a Generală a Vânătorilor lucrează o comi-
J r . N r . 5437-941, D l M a i o r N i c o l a e I a c o b e s c u , s e d e l e a g ă p e
siune p e n t r u a l c ă t u i r e a u n u i proiect de modificare a sta-
d a t a d e 15 A p r i l i e 1 9 4 1 , a î n d e p l i n i , î n m o d o n o r i f i c , a t r i -
t u t e l o r . L u c r ă r i l e s u n t a v a n s a t e , şi î n c u r â n d v o r a j u n g e
b u ţ i u n i l e d e I n s p e c t o r d e v â n ă t o a r e al j u d e ţ u l u i Ilfov (ex­
l a u n t e x t d e f i n i t i v . S o c o t i m , c ă a r fi d e c e a m a i m a r e
clusiv Municipiul Bucureşti), post r ă m a s v a c a n t p r i n de­
u t i l i t a t e , c a a c e s t p r o i e c t s ă fie p u b l i c a t î n r e v i s t e l e d e
m i s i a D-lui M a i o r Ion R â ş c a n u .
v â n ă t o a r e , p e n t r u a colecta p r e ţ i o a s e l e s u g e s t i i p e c a r e le
pot da m e m b r i i U n i u n e i , r ă s p â n d i ţ i în toată ţara. P r i n D e c i z i a M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r ,
# * * J r . N r . 5294 d i n 11 A p r i l i e 1 9 4 1 , D l M a i o r V i c t o r V o i c u l e s -
cu, d i n J a n d a r m e r i e , a fost d e l e g a t a î n d e p l i n i , î n m o d
P r i n D e c i z i a M i n i s t e r i a l ă J r . N r . 5392/1941, .Dl A n t o n
onorific, a t r i b u ţ i u n i l e de I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e al M u ­
Alaci, s u b i n s p e c t o r de v â n ă t o a r e , a fost d e l e g a t a î n d e ­
nicipiului Bucureşti, post r ă m a s vacant în u r m a demisiei
plini în m o d provizoriu, f u n c ţ i u n e a de Inspector onorific
D - l u i M a i o r I. R â ş c a n u .
de v â n ă t o a r e al j u d e ţ u l u i P u t n a , post r ă m a s v a c a n t în
u r m a demisiei D-lui Vasile Nicolau. P r i n D e c i z i a M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r ,
# * * J r . N r . 5 2 9 6 d i n 11 A p r i l i e 1 9 4 1 , D l a v o c a t V a l e r i u C i o r o -
g a r i u , d i n O r a v i ţ a , a fost d e l e g a t a î n d e p l i n i , în m o d o n o ­
P r i n D e c i z i a M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r
r i f i c , a t r i b u ţ i u n i l e d e I n s p e c t o r d e v â n ă t o a r e şi p e s c u i t a l
J l . N r . 4 4 1 2 / 1 9 4 1 , D l D r . I. M i c l e a , I n s p e c t o r d e V â n ă t o a r e
j u d e ţ u l u i C a r a s , î n l o c u l D - l u i Al. A u g u s t i n . -
onorific al j u d e ţ u l u i T u r d a , a fost delegat în m o d onori­
fic şi c u c o n d u c e r e a I n s p e c t o r a t u l u i d e V â n ă t o a r e C l u j , • # * #
post r ă m a s v a c a n t în u r m a demisiei Dlui Dr. Cornel P o p p . In munţii Tirolului iarna trecută a făcut groaznice
# # * pustiiri în v â n a t . Excursioniştii, ţ ă r a n i i găsesc cu duiu­
I n a r t i c o l u l d e o r n i t o l o g i e a l D l u i I n g . silvic S. P a ş - m u l cerbi, căprioare, capre n e g r e m o a r t e de foame.
c o v s c h i , a p ă r u t î n n u m ă r u l n o s t r u t r e c u t , la. l e g e n d a cli­ * # *
ş e u l u i d e d e a s u p r a d e l a p a g i n a 98 s ' a s t r e c u r a t o s u p ă r ă ­ TABLOU
t o a r e e r o a r e d e t i p a r : T e x t u l c a r e u r m a s ă a p a r ă s u b t a- de t e r e n u r i l e c o m u n e de v â n ă t o a r e c e ^ u r m e a z ă a se aren­
cest clişeu e „ P u i de corcodel, a b e a ieşit d i n găoace, cau­ da p e n t r u dreptul de vânat, de către Direcţiunea Econo­
tă să s a r ă în apă". F a c e m p r i n a c e a s t a rectificarea ero­ miei Vânatului
rii. „C."
# * # Durata Data
Comuna Judeţul Suprafaţa Estim.
Cetim în revista de v â n ă t o a r e „ M a g y a r V a d â s z u j s â g " maximă licitaţiei
d i n B u d a p e s t a — n u m ă r u l d e 15 A p r i l i e a . c. — u r m ă t o a ­ Leu Romanaţi 5.193 H a 3 0 0 0 lei 7 ani 2 8 M a i 1941
rea „ştire", pe care o d ă m textual: „Vânătorii ardeleni, o r a 12
d u p ă c u m n i se p l â n g c u g u r a şi î n s c r i s , n u ş i - a u i m a ­ 2.234 1 100 „
Tâmna Mehedinţi idem idem
g i n a t în felul a c e s t a î n t o a r c e r e a lor l a ţ a r a - m a m ă . Nu 400 2.500 ,
Princ. Mihai Dâmboviţa
şi-au închipuit, că d o m n i a u n g u r e a s c ă va restrânge şi 1.634 900 „
Mănesti »
m a i m u l t vânătoarea, d e c u m a făcut-o aceasta în t i m p u l 1.412 10.000 ,
Nucet „
o c u p a ţ i u n e i d e 22 d e a n i r o m â n i m e a s c h i n j u i t o a r e . A n u l 1.000 1 200 „
Crăcăoani Neamţ
t r e c u t n u li s ' a î n g ă d u i t s ă v â n e z e l a c e r b , c ă p r i o a r e ş i 2.264 3.000 ,
Măneuţi Rădăuţi
u r s , şi î n c a z u l , d a c ă n u a p a r e d e g r a b ă n o u a o r d o n a n ţ ă
M o s t e n i-
de v â n ă t o a r e , nici în a n u l acesta n u vor avea p a r t e de
Trivalea Teleorman 1.318 2 . 0 4 0 .,
p l ă c e r i l e r o t i t u l u i c o c o ş i l o r şi a v â n ă t o a r e i c ă p r i o r i l o r de
M a i . I n A r d e a l v â n a t u l şi c o c o ş i i d e m u n t e s u n t c u m u l t A m a t o r i i vor î n a i n t a oferte închise, timbrate, sigila­
m a i n u m e r o ş i d e c â t î n S u b c a r p a t i a : d e ce e d a r şi m a i te, p â n ă l a d a t a s u s i n d i c a t ă , l a D i r e c ţ i u n e a Economiei
s t r â n s ă c ă t u ş a , c a r e s'a p u s a s u p r a v â n ă t o r i l o r d i n Ar­ V â n a t u l u i , S t r . P o l o n ă N r . 8, B u c u r e ş t i .
deal?". — E l i m i n â n d clişeul tocit al m i n c i u n i l o r la c a r e P e plicul închis, se v a specifica: „Ofertă î n c h i s ă p e n ­
n u m a i r ă s p u n d e m , s ă s p u n e m noi de ce „ v â n ă t o r i i d i n t r u terenul comunei (pădurea, fondul) jud. . . . . .

T A B L O U
de terenurile c o m u n e de vânătoare, ce u r m e a z ă a se arenda, pent-u dreptul de vânat, de către Direcţiunea Economiei Vânatului.
Durata maxi-
Comuna (terenul) Judeţul Suprafaţa Estimaţia m ă pe care D a t a licitaţiei Orele
se arendează

Herneacova Timiş Torontal 4529 jug. 4 . 7 0 0 lei 5 ani 28 M a i 1 41 12 a . m .

Băleni Dâmboviţa 3864 Ha. 3.000 7 „ Idem Idem
Vârtopu Dolj 3218 „ 1.200 ? „ 10 I u n i e 1941
Dulgherii Constanţa 5411 , 2.700 Idem Idem
Luguzan Arad 1703 jug. 1.500
Cipău T â r n a v a Mică 2838 Ha. 1.000
Lupsa Turda 7477 „ 2.000
Geamăna 4885 „ 1.200
Musca 3021 „ 800
Adam-Clisi Constanţa 6316 Ha. lO.OOO
Bulbuc Hunedoara 3015 jug. 750 5 ani
Valea Mare 3004 „ 750 Idem
Luncani 7759 „ 7 000 10 a n i
Călineşti Vâlcea 1100 Ha 800 7 ani
Obştea Moşneni,
P r o e n i corn. Călineşti . 1100 „ 1.100 Idem
Obştea Moşneni,
S â r ă c i n e ş t i c. C ă l i n e ş t i 1000 „ 800
Obştea Moşneni,
Călineşti com. Călineşti 3000 „ 2.500

A m a t o r i i v o r înainta oferte închise, t i m b r a t e , sigilate, p â n ă la d a t a s u s i n d i c a t ă în d r e p t u l fiecărui t e r e n , la D i r e c ţ i u n e a Econo­

m i e i V â n a t u l u i , S t r a d a P o l o n ă N r . 8. B u c u r e ş t i P e p l i c u l î n c h i s , s e v a s p e c i f i c a . O f e r t ă Î n c h i s ă p e n t r u t e r e n u l
judeţul