C A R PĂŢI I

Apare la 15 a fiecărei luni Preţul unul număr 45 lei / Abonamentul pe un an 500

pe jumătate an 260 lei / Redacţia şl administraţia, Sibiu, Str. Carmen Sylva No. 12
V Â N Ă T O A R E / PESCUIT / CHINOLOG1E
DIRECTOR. PROPRIETAR
Dr. IONEL POP
RĂSPUNZĂTOR.

;Reg. special Trib. Cluj. No. 9.) A N U L X // N o. 4 // 15 APRILIE 1942

SÂ STÂRPIM IEPURII 1
E im fenomen recurent, cure ne obligă să revenim şi care am opus-o de atâtea ori unor asemenea cruciade in-
noi, ţi să discutăm ile nou şi de nou o temă, asupra ca­ dreptate impotrira marelui duşman, iepurele, crem să a-
nin in ţările, cari' se chiama înaintate ar [i supărător să rătăm, că am cunoscut pe un anume „Domnu Nichifor"
se mai prădeze cerneală şi hârtie. larăş a apărut un urli­ mic şi foarte neglijent moşier, care avea insă frumoasa
mi de gazetă, care declară pe iepuri duşmani groaznici patimă a cultivării florilor. Acesta era cel mai neînduple­
ni pomicylturii, ţi ren' nici inai muli nici mai puţin — cat duşman al gdştelor. Cum ridică lugerii lor fragezi ver­
sldrpirea lor. Cu foc şi cu fier; rara. iarna. Şi nu uită să binele şi bujorii, crinii şi ciulele cele involte şi cu miros
arunce corbe de urani ni naturilor şi mai ales Direcţiei dulce de migdale, îndată vine câte o gdscă şi — scârţ! —
Economiei Vânatului, fiindcă ocroteşte acest blăstămat a- retează cu ciocul ei dinţat suava plantă. Nu poate să ră-
niintil, şi pune frâu armelor, curselor, smocurilor şi altor mdiitî neciupită nici o floare de acele blăstămate orătănii!
potrivite mijloace, prin care el poale fi şters de pe faţa Să nu le vadă o poştă in jurul grădinii lui de flori! Moar­
pământului. te lor! Săpraznică moarte: cuţit, bardă, foxterrier, chiar
De data accasili scric insti un marc gazetar al nostru. turnă de foc! Inzadar se trudea consoarta Domnului Ni­
HI l'amfil Scialili, directorul şi proprietarul ziarului „Cu­ chifor, blajina şi gospodina Doamnă Anuţa, să îl convingă,
rentul", şi da însemnătate problemei iepurilor nu numai că ar fi mult mai simplu şi mai cuminte, cu în loc să uci­
prin faptul că semnează D-sa acel articol, ei şi aşezându-l dă toate gtiştile, să scoată din pungă o sută de lei — nu­
lucmai iu fruntea gazetei, înaintea ceştilor din cele şapte mai o sulă de lei! —• ca să bată două-trei şipci in spărlu-
mări şi şapte {ari in flăcări, înaintea spiritualelor ghid iile ulucilor, prin care acele gâşte iasă din ograda lor şi
tori privitoare la conturele lamei aici noni ile după răz­ năpustesc buzdugii şi portnlttcele şi furiile şi vdzdoagele.
boia. Nit şi nu! ci moarte gdştelor. ale ctitor existenţă e incom­
Lacrimile pornesc din împrejurarea că nişte iepuri patibilă cu existenta grădinilor de /lori...
proşti si blăstămaţi nu au identificat proprietatea moşiei hi satul vecin trăia un alt mic moşiei, care — după.
t'iorogtirla a Dini Şcicaru, şi au ros astă-iarnă coaja unui legea fenomenelor duble —- avea altă gărgăriţă. Acesta nu
număr oarecare de liner altoi, cure acum se vor usca. Şi linca pe lungă conacul Ini porci, scroafe, purcei, — ci a-
spune, — şi noi credem — că şi alţi proprietà ri de Urezi bea ctind se topea rarii, cumpăra din târg cu bani grei
cu pomi au suferit in acest fel însemnate daune Iar con­ ctite tloi mascuri, şi ii închidea in colet, la îngrăşat de
cluzia e: stiirpirea iepurilor, ea ti condiţiune primordială Crăciun. „Sunt om păţit. Scroafele şi purceii imi râmă
a propăşirei pomicultură in România. toată grădina şi imi scol din pământ Iutile legumele, car­
Pentru a mai caria aii de puţin argumentaţia pe tofii, morcovii, guliile! obraznic dobitoc, ţi cel mai cu pa-

Marele duşman..
 gubă, din câţi d apropiat omul pe lungă casa lui!" Iar dacă intr'un hotar un singur iepure (cum vrei să-i stârpeşti pe
îndrăzneai să ii spui, că nu ar avea nici o daună şi ar toţi?), îţi va face daună în altoii neprotejaţi, dacă se în­
putea trage foloase şi din creşterea porcilor, dacă — ase­ tâmplă să fie iarnă grea.
menea altor gospodari — şi-ar împrejmui grădina, dă din Iar legea de vânătoare germană d. e. pune în sarcina
cap mânios: „Sunt om păţit.. .!" vânatului numai acele daune cauzate in culturi speciale
Aşa stăm şi cu acest straşnic duşman al pomicultu­ (cum e şi pomicultura), care se produc, cu toate măsurile
ra romaneşti! de protecţie împotriva daunelor de vânat, preconizate şi
Var nu numai la noi se găsesc porni fructiferi, meri obişnuite în cultura respectivă. Ori protejarea pomilor îm­
tineri, cu coaja subţire şi [ragead. şi nu numai ia noi tră­ potriva iepurilor, e o măsură, elementară, obligatoare.
ieşte acel flagel al ponucuuuru, pe care învăţaţii mai bine Am înţelege această obstinată rezistenţă a pomiculto-
îl numeau in loc de lepus t i m i a u s : lepus h o r r i m i i s . m cete rilor noştrii faţă de porunca protejării tulpinelor tinere,
ţări apusene, după care ne luăm noi in toate ale noastre, — dacă ar costa parale sau trudă -mare această operaţiu­
pomicultura a ajuns la o mare desvolture, formând o în­ ne! Să mai repetăm oare încă odată măsurile de apărare,
semnată creangă a agriculturei intensificate până la ex­ sigure?
tremele posibilităţilor, şi lucru de mirare: tot acolo trăiesc 1. Vărueşti trunchiul, cu var alb, în crustă groasă,
relativ şi cei mai mulţi iepuri, in uncie părţi din acele până la înălţimea unâe poate să ajungă iepurele, stând pe
ţări iepurii sunt cel puţin înzecit mai minţi aecat la noi. zăpadă mare. Această protecţie e insă limitată la un răs­
Agricultorii de acolo sunt tare răi de pagubă. Cum vre-o timp de vre-o trei luni.
pricină păcătoasă rupe frunza unei plante cultivată de ei, 2. Obduci — cu ajutorul văruitorului — trunchiul cu
îndată dau glas, şi sar cu jalba şi cu para. Legile de acolo următoarea. . . soluţie: Var alb, lut, gunoi de grajd, zamă
— şi cele vânător eşti in prim rând — au mare grije de in­ de grajd. (Muncitorilor nu le va fi silă să lucreze ca aceas­
teresele agriculturei, şi pun în sarcina vânătorilor, în con- tă doftorie, care nu se cumpără în farmacie!)
diţiuni juste şi raţionale, daunele cauzate de vânat. Şi to­ y. Legi jur împrejurul trunchiului, tot până la înăl­
tuşi nu se aude acolo nici un ponos asupra lui lepus per- ţime bună, un scut din strujeni de porumb, din cotoare de
niciosus. Sau doar acei minunaţi gospodari prind iepura­ floarea soarelui, din trestie, din paie. Vor fi strânse aceste
şii îndată ce îi ţaţă iepuroaicele. şi le smulg incisivii, cu cămăşi cu nişte capete de sârmă, ieftene (şi care se pot
care au prostul nărav să roadă coaja arborilor fructiferi* păstra din an în an).
In iarna aceasta, pe când Bărăganul era troenit de 4. Infăşii trunchiul cu foi de gazetă veche, pe care le
zăpadă, şi drumul abea deschidea o pârtie strâmtă pentru legi apoi strâns. (Aceasta nu e nici o aluziune la gazete­
rarile maşini care îndrăzneau să înfrunte viscolul, — am le . . . duşmane ale iepurilor. Ori care ziar produce şi ma­
luat pe rând toate livezile de pbrni, pe care le-am putut ve­ culatură, care se vinde cu kilogramul, şi iepurii — ca şi
dea pe marginea şoselei dintre Bucureşti şi Ploieşti. Nu unii oameni — găsesc cu desăvârşire indigerabile ziarele';.
am găsit decât două(!) grădini unde altoii să fi avut vre-o Cu preţul unui singur măr, sau al unei singure pere,
protecţie împotriva posibilei daune, pe care o poate prici- asiguri viaţa alor zece pomi. Cu preţul unei ţigări de foi
nui iepurele în timp de iarnă grea. Zăpada urca aproape „domneşti", salvezi aproape o sută de pomi!
până la mijlocul tulpinei, — din zăpada albă, nesfârşită, Este exclus — o dovedeşte experienţa de multe sute de
nu se ridica nimic ce ar fi fost hrană pentru iepuri, decât ani, şi o certifică toţi pomicultorii adevăraţi — ca iepurii
acele tulpini de arbori tineri. In schimb în acele Ţări cu să facă cea m a i m i c ă s t r i c ă c i u n e unui pom legat cum tre-
pomi mulţi şi cu iepuri mulţi, nu poţi găsi altoi sau ar­ bue, sau văruit cum arătam. Iar dacă ai înţelegere şi pen­
bore fructifer tinăr, care să nu fie protejat. tru ideea de ocrotire a vânatului, şi pentru straşnica su­
Pomicultura e o îndeletnicire, care cere oarecare chel­ ferinţă de foame şi de frig a acestui biet animal, mai faci
tuială şi osteneală. Nu e de ajuns să cumperi dela Ştirb ey ceva: Crengile care cad toamna cu ocaziunea curăţitului
sau dela Ambrosi nişte altoi, să îi înfigi in pământ, şi a- pomilor, să nu le arunci pe gunoi şi nici în foc, ci leagă-le
în snopi, şi când va fi zăpada mare, aruncă-le printre po­
poi să-i laşi in ştirea Tatălui!
mii roditori. Dacă ai prin apropiere copaci de cei fără cu­
Bunica celui ce scrie aici, avea livezi de pomi întinse, loare — plopi, sălcii etc. —, pune un argat să reteze câ­
pe care le-a sădit cu mana ei. 11 cunoştea pe fiecare pom, teva sarcini de mlădiţe tinere din ei, şi fă asemenea şi cu
şi il îngrijea pe fiecare, ştiindu-i necazurile; tăia ici o aceste. Iepurii vor roade acele crenguţe, şi nici prin minte
crenguţă, scotea dincolo un vierme blăstămat care se în­ nu le va trece să îşi taie gura în cotoarele protectoare ale
cuibase subt coaje, întindea ceară pe o rană, tăia numai­ pomilor, sau să îşi umple nările de mirosul greu al celor­
decât lugerii sălbateci, care sug fără folos puterea . . . Şi lalte mijloace de protejare. Iar proprietarul acelei livezi
atâta treabă îşi găsea — pe lângă cetele de muncitori —, nu va trebui să stee toată noaptea (iarna şi noapte de
şi atât de drag îi era să trebăluiască printre pomii ei, în­ noapte!) să pândească şi să împuşte acel lepus m a l e d i c t u s ,
cât zi de zi se răcea supa in blidul din mijlocul mesei, pană care ne-o dă acest mizerabil animal — gospodarul ar aşeza
ce încumeta să vină dintre ei. Iar toamna, dupăce argaţii ne" — lucru barbar şi foarte de jos. Pomii lui ar rămâne
şi zilerii s'au căţărat prin toţi pomii să adune cuiburile de intacţi, iepurii ar putea abunda. Când acel proprietar ar
omizi, şi dupăce fierăstrăul şi foarfecă au făcut toaleta po­ avea apoi poftă să iasă la vânătoare în proaspătul aier de
milor, urma operaţia cea mare. In jurul fiecărei tulpini, iarnă, ar ieşi ca oamenii, cu puşca, ziua, şi şi-ar împuşca
pământul era săpat, cam cât ţine mărimea coroanei (asta cinstit iepurii. După ce toată casa s'ar îndulci cu minuna­
stârpeşte larvele, şi va prinde umezeala iernii), apoi când tul civet de iepure — sau cu altă mâncare gustoasă pe
omul a terminat de săpat câte un pom, aşeza hârleţul deo­ care ne-o dă acest mizerabil animal — gospodarul ar aşeza
parte, alegea din grămada de tulei de porumb sau de floa­ înaintea copiilor un blid plin de mere rumene şi dulci, şi
rea soarelui, câteva fire, le potrivea să fie de lungimea voi­ şi-ar învăţa copiii, să pună pe. cuptorul încins cojile de
tă, şi cât ai bate în palme tulpina era îmbrăcată în că­ măr, umplând casa de miros bun, prietenos...
maşă aspră şi deasă, strânsă cu câte trei capete de sâr­
mă. Sau dacă „legatul pomilor" era despărţit de săpatul Asemenea rânduială a lucrurilor nu este rezervată
lor, un muncitor lega pe zi peste o sută de altoi. pentru „lorzi" şi pentru „Anglia, cu nesfârşitul ei imperiu
colonial", — ci e una urmată de veacuri de ţările înain­
Să fi fost cât de grea iarna, iepurii nu făceau nici o
tate, cu agricultura şi pomicultura cea mai intensivă.
pagubă. Şi ce turme de iepuri erau pe acolo (vânătoarea
„mare" pe care o făceam odată pe an în acel teren, cu Dacă aprigii duşmani ai iepurilor de câmp (nu vor­
5—6 prieteni, însemna că nu a reuşit, dacă nu întindea pe bim despre cei de vizuină, de care noi nu avem), ne vor
zăpadă peste o sută de iepuri!), şi ce urme de hore printre arăta o singură ţară din Europa, sau din alt continent,
pomii şi altoii protejaţi! care poate să reclame cdt-de-cât epitetul de civilizată —
Şi aşa făceau toţi gospodarii vrednici. Dacă vre-unul care să îşi protejeze pomii fructiferi prin „stârpirea iepu­
era neglijent sau leneş, şi nu-şi lega pomii: o păţea. Iepu­ rilor", acceptăm şi noi această metodă!
rii neapărat rodeau coaja. Dar omul nu înjura, ci îşi pleca Terminăm cu textul, cu care începe articolul ce ne-a
ruşinat ochii, să nu vadă zimbetul de dispreţ a vecinului obligat să scriem aici. Acel text cuprinde un mare adevăr:
harnic şi ferit de daună.
„ N i m i c nu poate fi m a i supărător, decât să vezi o
După cum nu vei găsi carte de viticultură, care să g o s p o d ă r i e r ă v ă ş i t ă p r i n lipsa de chibzuială a p r o p r i e t a ­
nu te înveţe, că e un lucru elementar să sapi, să legi, să rului. N u are simţ practic, — nu are acea v e d e r e sprin­
stropeşti, să pliveşti, să îngropi via, — nu vei găsi nici tra­ tenă care descoperă imediat lipsurile, şi află tot în cuprin­
tat de pomicultură, care să nu-ţi poruncească să protejezi sul m i j l o a c e l o r gospodăriei lui, cu ce să le complecteze".
pomii tineri împotriva iepurilor. Şi ca argument al necesi­
tăţii acesteia inevitabile, ţi se spune, că dacă ar rămâne
 flURPATH -:- 1942. N o . 4.
DUPA 54 A N I
Manevrele din toamna 1886, le-am făcut în Se-
beş-Alba, ca sublocotenent tânăr, plin de dor de fap­
te. După terminarea lor, am fost mutat dela detaşa­
mentul de acolo al Regimentului de Inf. No. 64, la
Orăştie, unde staţiona comanda. Această împrejurare
¡n sine era pentru mine un eveniment norocos, dar era
mult împodobită prin faptul, că am fost numit în a-
ceiaş vreme adjutant de batalion. De acum înainte
aveam să călăresc, la călcâie au să-mi zăngănească
pinteni! 0 ! frumuseţa vieţii de sublocotenent! Ce aş
fi putut eu dori oare mai mult?
Norocul m'a protejat şi mai mult: aveam un su­
perior foarte amabil, aveam o locuinţă frumoasă în
piaţa orăşelului, şi pe deasupra: gazda mea era un bă­
trân forestier, care administra pădurile erariale, ce
se întindeau în apropiere. Era
deci natural, că personalul fo­
restier intra şi eşea cât ţinea
ziua prin acea clădire a admi­
nistraţiei pădurilor, şi că aceşti
pădurari în cursul vremii mi-au
povestit pe rând o mulţime de
aventuri vânătoreşti, mi-au des­
cris viu vânatul din minunaţii
lor munţi. Intre aceştia se distin­
geau mai ales cei doi fraţi Şte-
fănescu, figuri de ţărani români
frumoase, înalţi şi drepţi ca bra­
zii codrului. Aceştia îşi aveau
casa la Prislop, sus, în tainiţele
pădurii de brad. Nu trecea o
săptămână fără ca aceşti doi
vrednici oameni să nu descarce
ceva în curtea Administraţiei.
La început nu am dat nici o a-
tenţiune acestui fapt; apoi m'a
încolţit curiozitatea, voiam să
găsesc, ce era anume ceea ce
trecea cu regularitate în şura din
curte — şi descoperii, că de câr­
ligele de fier de acolo odată
atârna o căprioară, de altădată un mistreţ, chiar un
lup, cât era de lung.
Desigur aceste observări ale mele au dat naştere
u
nor întrebări şi investigaţiuni referitoare la situaţia
vanătorească din codrii carpatini din apropierea şi
din depărtări mai mari dela garnizoana unde serveam.
Uamenii erau în chip firesc bănuitori şi rezervaţi; eu
e
P de altă parte vorbeam pe atunci foarte slab limba
română — totuşi acele au fost primele mele îndepăr­
tate atingeri şi cunoştinţe cu vânătoarea din codrii
carpatini. Mai târziu am dobândit multă nouă ştiinţă
vanătorească şi multe date referitoare la vânatul şi
v
anătoarea din Carpaţi, dela un om excentric, cu nu-
u^le Ciuc, care trăia în comuna Sebeşel, şi nu se ocu-
Pa d e altceva decât de vânătoare. Să-1 întâlneşti pe
ac
est Ciuc în timp potrivit, era un lucru tare norocos,
jindcâ se găsea fie la vânătoare pe undeva, fie în in-
lm
a tovărăşie a unui bun prieten al lui: o glajă zdra­
vănă de şligoviţă.
. Aşa s'a născut şi a crescut în mine tot mai ar­
matoare dorinţa de a petrece un timp cât de cât mai
deiungat în lumea munţilor, care pe aceea vreme
er
au mult mai închişi, mai neumblaţi, mai puţin ospi-
8?
de: AUGUST v. SPIESS
colonel ţi D i r e c t o r al V a n . Heg. i. r.
talieri. O asemenea excursiune nu putea fi organizata
decât numai în legătură şi cu ajutorul gazdei mele,
a forestierului Binder, şi a oamenilor lui.
Eram în primăvara anului 1887. Auzisem eu câ­
te ceva despre rotitul cocoşilor de munte. Cărţi de
vânătoare nu prea erau pe vremea aceea, de altă par­
te mi-a fost dat să văd un cecoş de munte viu: A fost
prins undeva, în munte, pe când se bătea cu un rival,
a fost adus la Sebeş şi închis într'un coteţ de găini
şi care . . . rotea mai departe şi în coteţ, cu toate cele
ce a păţit. M'am hotărât să învăţ şi această specială
vânătoare şi am început să-mi pregătesc excursiu-
nea, şi mai ales să îmi caut călăuză şi dascăl.
Eram mult încurajat şi de împrejurarea, că la
administraţia erarială silvică din Sebeş, era pe a-
tunci un inginer Hidveghy, care
îmi făgăduise bătaia de cocoşi
din apropierea locului numit
Prigoana, — apoi că gazda mea
mi-a pus în vedere tot ajutorul
său, ca să pot ajunge până la
acel loc din creerii munţilor.
Aşa, în aşteptări şi în pregătiri
trecu zi după zi, până în fine,
prin mijlocul lui Aprilie sosi
marea veste: ,,cocoşii rotesc".
Amabilul comandant al re­
gimentului meu, Colonelul Cor-
dier von Lowenhaupt mi-a acor­
dat bucuros un concediu de 14
zile şi astfel, ajutat de vrednicul
meu soldat, Avram, mi-am îm­
pachetat lucrurile în două traiste
militare şi într'o plasă (raniţele
pe aceea vreme erau pe la noi
un lucru necunoscut), am aşezat
în ele de ale mâncării, pături
uşoare etc. — şi provăzut cu bu­
nele sfaturi ale gazdei mele, am
fost predat celor doi fraţi Şte-
fănescu. Aveam poruncă —
eu, învăţăcelul să ascult întocmai dispoziţiunile a-
cestor doi încercaţi vânători.
De sigur, azi, după trecerea alor 54 de ani, nu-mi
mai pot aduce aminte cu preciziune de drumul pe
care m'au călăuzit cei doi pădurari-vânători. Totuşi,
din însemnările mele de atunci înţeleg, că unii din
iubiţii mei prieteni şi cunoscuţi m'au însoţit cu trăsu­
rile până în comuna Sebeşel, dela poala muntelui, şi
aici ne-am luat rămas bun. Ne-am oprit apoi la poar­
ta bătrânului Ciuc. Dupăce menajera acestuia, Mă­
riţi, a alungat haita de câini, care dădea să ne tragă
de pe picioare, a deschis larg poarta şi ne-a lăsat să
intrăm în această peşteră de balaur.
Pe domnul Ciuc l-am găsit din întâmplare acasă,
gata să plece la vânătoare. îşi sorbea cafeaua de di­
mineaţa, şi cu vestita lui ospitalitate, ne pofti numai
decât şi pe noi la o gustare — din programul căreia
de sigur, că nu putea să lipsească nici burtuhoasa
sticlă de rachiu.
Eu însă aveam de gând să ajung încă în acea
zi la casa Ştefâneştilor, dela Prislop la o înălţime de
1109 m. şi cum până acolo aveam de călcat un drum
bunicel, după un scurt popas la casa lui Ciuc, am în-
ceput urcuşul. După un marş aspru, am ajuns la că­
tunul Naia, apoi trecând pe lângă mai multe stâne
încă fără oameni, pe când cădea seara ne-am atins
ţinta din acea zi, Prislopul, locul de baştină a că­
lăuzelor mele, fraţii Ştefănescu. Aici am mas. Ziua
de a doua a fost mai uşoară întrucât dupăce am
ajuns pe culme, urcuşurile nu mai erau atât de lungi
şi de repezi. In schimb, cu cât ne urcam mai la deal,
zăpada era tot mai înaltă şi ne împiedeca tot mai mult
înaintarea. Aveam neîncetat în faţa noastră priveliş­
tea celor doi munţi înalţi ai regiunei: Vârful lui Pa­
tru şi Şurianul. Călcam în zăpadă până la genunchi,
anevoios, purcezând necontenit spre adâncurile mun­
telui. In fine soarele care se pregătea de culcare ne
aduse aminte, că trebue să ne îngrijim şi noi de vre­
un loc de tabără de noapte. Mi se spunea, că vom
nopta chiar într'o bâtae de cocoşi. Deoarece eu până
atunci nu văzusem alt cocoş de munte decât cel din
coteţul găinilor din curtea direcţiunei silvice din Se­
beş, şi nici închipui nu-mi puteam cum caută un ,,loc
de bătae", nu-i cunoşteam semnele, mai ales, că ne-
ştiind pe atunci româneşte mă înţelegeam foarte ane­
voios cu oamenii mei — e de înţeles, că m'am bucu­
rat nespus la vestea, că vom face tabără tocmai în-
tr'un asemenea loc. Eram cu totul avizat să urmez
orbeşte îndrumările celor doi Ştefănescu, şi alor doi
vânători ţărani, care ni s'au ataşat împreună cu doi
copoi pe care îi duceau legaţi. Dădeam urmare nu­
mai decât tuturor sfaturilor, pe care mi le împărtă­
şeau aceşti cunoscători ai muntelui.
Când Petru, cel mai bătrân dintre fraţi, a dat
semn pentru lăpădarea sarcinelor, am salutat cu bu­
curie această hotărâre. Doar aveam să petrec cea
dintâi noapte a mea subt cerul liber, străjuit de ce­
tina bradului, în mijlocul sălbătăcimei codrilor car­
patini.
Oamenii au adunat vreascuri, au strâns subt noi
pat de cetină uscată, şi în curând focul ardea vesel,
şi în jăratecul lui, ne puteam prăji bucăţile de slă­
nină înfipte în frigări lungi. Iar când drăguţul de
soare se coborî la hodină în apusul fără de nouri, şi
cele dintâi steluţe ne luceau printre vârfurile brazilor,
unul după celalalt ne-am întins pe patul moale de ce­
tină, ca istoviţi de truda marşului, să adurmim lu-
luiţi de cântecul tot mai somnoros al mierlei gulerate.
Era destul de târziu, când m'am trezit a doua zi.
Oamenii mei şedeau in jurul meu, povestind încet, jn
vremece îşi mâncau hrana de dimineaţa. A durat un
oarecare timp, până mi-am frecat somnul din ochi şi
m'am trezit deplin. Marşul de două zile, urcuşul obo­
sitor, prin zăpadă uneori mai înaltă de un metru, mai
stăruiau greu în toate mădularele mele.
Când m'am ridicat, am avut o surpriză neaştep­
tată, căreia trebuia să-i mai urmeze încă una în a-
ceiaş zi: lângă mine zăcea un cocoş de munte împuş­
cat proaspăt. Ţăranii vânători — nu şi fraţii Ştefă­
nescu — s'au furişat în crepatul zorilor, au mers în
bătaia din apropiere şi au împuşcat acest cocoş. Când
am făcut observarea, că foarte bucuros aş fi împuş­
cat eu acel vânat, mi s'a răspuns cu zâmbete pe subt
mustaţă, că dormeam atât de dulce, încât ar fi fost
păcat de Dumnezeu să mă tulbure. Un bun pretext,
pe care mi l-am însemnat bine, pentru viitor. . .
Am îmbucat ceva la repezeală, ne-am adunat
bagajele şi am pornit mai departe, trecând de nou
peste pârtii cu zăpadă înaltă. Când treceam o culme
cu brazi rari, dintre care cei mai mulţi erau uscaţi,
am observat pe zăpadă mult găinaţ şi mulţime de
urme. Crezând că am ajuns în apropierea vre-unui
cătun, socoteam, că pe acolo au umblat găini de casă.
Deoarece nici unul dintre cei patru vânători de munte
nu mi-a atras atenţiunea asupra acestor semne, an»
rămas in convingerea, că am trecut prin aretul unei
aşezări omeneşti, şi că în curând urma sa ajungem
la ţinta drumului nostru.
Dar nici vorbă despre aşa ceva! Cărarea noastră-
ne ducea când prin pădure de brad încheiată, când
peste câmpuri de zăpadă întinse, aşa, că abea spre,
seară am ajuns la sfârşitul drumului nostru, un pavi-
Ion de vânătoare, lângă care se găsea o căsuţă de
bârne, locuinţa unui pădurar. Eram la ..Prigoana",
unde aveam permisiunea să împuşc un cocoş de
munte.
Am fost primiţi aici foarte călduros de pădura­
rul Nichifor, dar spre cea mai mare scandalizare a
mea am înţeles, că administraţia forestieră a avizat
aici, că are să sosească directorul silvic cu doi domni
din Budapesta la vânătoare de cocoşi, şi în urmare
bătaia din apropiere trebuia să rămânâ_netulburată.,.
Cei doi Ştefănescu, cu semne de părere de rău,
m'au predat lui Nichifor, şi după un scurt popas au
pornit înapoi. Am rămas aici cu cei doi vânători-ţjH
rani, pe care nu-i văzusem nicicând înainte. Aşadară
de aceia am făcut trei zile de marş istovitor peste văl
şi munţi, ca să stau aici ca viţelul în faţa porţii nom
şi să fiu la discreţia unor oameni necunoscuţi! Mă
întrebam ce fel de oameni sunt aceştia; oameni d l
omenie, bandiţi, braconieri? Cine mar fi putut lă­
muri?
Spre norocul meu Nichifor înţelegea ceva neratf
ţeste, şi astfel ne-am înţeles, că el mă va conduce da
mineţile şi serile — fără armă — în locul de bătaie
ca să-mi arate rotitul cocoşilor in acel loc, vestit de
bun, în toţi munţii aceştia, Deci totuşi exista nădej­
dea unui succes: voi avea pentru prima dată prilej
să observ o bătaie de cocoşi, şi încă una in o depăr­
tare de abea un km. de casa de pădurar unde eram
găzduit.
Seara, Nichifor m'a condus la un loc de pândfi
pregătit foarte isteţ din cetină de brad, in faţa căruia
ardea un foc şi păzea un alt pădurar, până avea să
sosească domnul Director forestier. Pentru prima dată
am avut prilejul să examinez construcţia unui aseme­
nea cetinar, atât de bun ca scut împotriva vântului şî
a ploii.
Seara era cu desăvârşire liniştită; nu adia nici'
un vântuleţ; de sus coborau rari fulgi de zăpadă.
Mierle gulerate şi piţigoi fluerau şi ciripeau pe co­
pacii din jur, când deodată auzim un pârâit de crengi
puternic. Nichifor m'a prins de braţ şi îmi şopti în
ureche „Cocoş"! In curând sosiră cu zgomot, pe râni
încă doi cavaleri negri. Mentorul meu m'a făcut a-
tunci atent la cântecul de dragoste al acestor paseri
mari. La început am fost foarte desiluzionat. Eu cre­
deam, că acel cântec are să fie oarecum asemănător
trâmbiţei cocoşului de casă, să răsune cât e muntele
de larg! Mi-am încordat urechile, aşa cum m'a sfă­
tuit Nichifor, dar nu multă vreme am mai putut dis­
tinge această muzică. Rând pe rând au tăcut paserile
cântătoare, şi au încetat şi cocoşii.
A doua zi, Nichifor m'a stârnit din visele melei-
cu noaptea în cap. Trebuia să văd şi rotitul de dinii*
neaţa. M'am apropiat de bătaie, călăuzit de Nichi"
for, care ducea în mână un felinar aprins. Cuprins de
 1 9 4 2 N o 4 89
rARPAT" -•- - - -

extremă agitaţie, am pândit jocul de dragoste de di­
mineaţa. Nichifor stătea lângă mine şi îmi şoptia în
ureche rând pe rând tâlcul tuturor mişcărilor coco­
şilor şi a lucrurilor, care se petreceau în jurul nostru.
Îmi arătă şi urmele cocoşilor şi ale găinilor, — care
îmi amintiră îndată urmele de „găini" pe care le vă­
zusem ieri.
Când i-am spus lui Nichifor, că văzui asemenea
urme intr'un loc cu brazi rari şi uscaţi, îmi răspunse
îndată: „Da, acela e locul bun de bătae dela Stâni-
şoara". Bănui şi el, că cei doi Ştefănescu se vor fi
înapoiat la acel loc, şi în seara de ieri şi în dimineaţa
aceasta îşi vor fi împuşcat cocoşii . . . Şi aceasta era
o bună învăţătură pentru viitor!
De acum ştiam singur, în ce fel, unde, şi între ce
împrejurări am să-mi împuşc cocoşii în primăverile
următoare. Deci excursiunea de acum totuşi nu era
lipsită de orice rost. Am învăţat multe în cele trei zile
de marş. Am învăţat să cunosc o leacă muntele, co­
drii splendizi de fag şi de brad, şi apoi — ce era mai
important —, să cunosc unele însuşiri ale pasionaţi­
lor vânători-ţărani dela munte. M'am despărţit de
bravul Nichifor, plin de recunoştinţă faţă de acest
ales om şi neavând ce face altceva, am pornit împreu­
nă cu Avram, soldatul meu, după cei doi vânători-
ţărani. care susţineau, că în munţii din jurul Şuga-
gului şi al Dobrei găsesc vânat mai mult decât în
înălţimile mari. Din cei doi, pe cel mai mic îl chema
Andronic, pe cel mai mare Andronel. M'au sfătuit
să trecem mai întâi pe la casa forestieră din Şugag,
fiindcă unul dintre pădurarii de acolo d e sigur ni se
va alătura, ca să vâneze împreună cu noi. Am primit
bucuros această propunere, şi am pornit, noi patru,
urmaţi de cei doi copoi, pe Valea Prigoanei în jos,
până la Râul Sebeşului, apoi am coborât pe lângă
râu până la colonia Tău, am călcat pe urmă şi cei
aproape 30 km. până la Şugag, sosind aici, seara târ­
ziu, morţi de oboseală.
Aici, în casa forestieră ospitalieră —, unde m'a
primit un român voinic şi frumos, Cuteanu, şi îmi dă­
du o cameră, — am avut un sălaş împărătesc. Mai
ales. că acest Cuteanu îmi făgădui că va aranja a
doua zi o goană cu copoi. Ne­
dormit după bătaia de dimi­
neaţă, sfârşit de truda unei
zile de marş dela Peigoana
până la Şugag, am căzut în
pat, greu ca un sac de mălai,
şi am dormit până m'a trezit
soarele înalt a doua zi. Cei
trei însoţitori ai mei mă
aşteptau nerăbdători. Cei
doi Andronic ardeau de do­
rul aventurilor vânătoreşti;
Cuteanu stătea d e o parte tă­
cut şi serios. Se părea, că in­
ginerul Hidveghy îi spuse sin­
gur numai acestui Cuteanu să
se ocupe de mine. M'am îm­
brăcat cât ai bate în palme.
Cuteanu mi-a comunicat, că
v
r e a să mă facă să împuşc un
căprior dinaintea celor doi
copoi. O propunere, care mă
'mbucură mult, deoarece pâ-
n a
în aceea vreme nu împuş-
WSem căprior. (Fotoi I. H s c h e r - S i b i u )
Am urcat obositor repezişul coastei de Sud a Văii
Dobrei. M a u aşezat apoi în apropierea unei poeniţe,
lângă un bloc de stâncă, ce ieşea din coasta muntelui.
„Aici a împuşcat Domnul inginer un urs. Aveţi
grije; îndată dăm drumul câinilor"!
In deplina convingere, că de nou trebue să treacă
pe aici un urs, am auzit deodată pe Viduş şi pe Tam­
bur dând glas, şi apropiindu-se către pusoarea mea,
aducând vânat. Când nervii îmi erau mai încordaţi,
când aşteptam să se producă evenimentul suprem . . .
se reped la mine fără de veste doi dulăi ciobăneşti,
dela spate, şi numai decât apare şi stăpânul lor, pe
braţ cu o secure. Bietul om nici închipuire nu avea,
că mi-a distrus vânătoarea. Ce era să facem? Am ac­
ceptat şi această fatalitate!
Din vorbele pe care le-am schimbat — adecă mai
mult le-au schimbat tovarăşii mei cu acest om, am
aflat unele interesante lucruri referitor la vânatul din
partea locului, şi că tocmai pe coasta pe care ne gă­
seam, era un cuib mare de acvilă. Deoarece până a-
tunci nu văzusem niciodată cuib de acvilă, această
ştire îmi păru deosebit de interesantă, şi l-am rugat
pe omul cu securea să ne conducă la el.
La o distanţă de abea 500 de paşi, omul îmi a-
rătă cetatea unei paseri răpitoare mari, clădită în
vârful unui fag străvechi, frânt de vifor. Cuibul era
înalt peste un metru, şi părea să aibă un diametru
tot atât de mare. Binoclul îmi descoperi o pasere ră­
pitoare, de culoare închisă, deosebit de puternică, ce
sau clocea sau păzea vre-un pui. La început nu m'am
putut lămuri dacă paserea era vultan sau acvilă.
Când ne-am mai apropiat, ne-a lămurit însuş stăpâ­
nul cuibului, întrucât a luat aripi, şi astfel ne-a pre­
zentat întreaga lui mărime, ca şi silueta zborului. Era
în afară de orce îndoială un Monachus — un vultan
sur —, care, după cum am constatat numai decât, a-
vea în cuib un pui in fulgi. Deoarece până atunci nu
am mai stat la pândă lângă cuib. şi nu împuşcasem
asemenea pasere mare, dădui ascultare oamenilor mei,
care in câteva minute mi-au şi construit un umbrar
bun in apropierea cuibului. Avui norocul să împuşc
una din cele trei paseri uriaşe, care trecură pe dea-
Drumul duce. prin zăpadă mare,,
supra mea, apoi cu ajutorul oamenilor coborâi din
cuib şi puiul. Puiul a ajuns mai târziu — împăiat —
în muzeul de istorie naturală din Sibiu, ca o piesă
rară.
După această zi atât de bogată în evenimente
pentru un vânător tinerel, cum eram eu atunci, şi du-
trecând unele neuitate ceasuri bune în locuinţa lyj
de burlac. Ne-am înţeles, pentru cazul dacă voi fj
transferat la regimentul 31, să întreprindem împreună
excursiunile noastre turistice şi vânătoreşti.
Soarta mi-a venit în ajutor. Când, în Mai I889
am fost avansat locotenent, am fost şi transferat l a

păce am mai petrecut o noapte de odihnă bună in
casa forestieră din Şugag, am fost condus spre răsă­
rit de aceiaşi oameni şi de vrednicul Cuteanu, care
îmi impunea într'un chip deosebit. Nu-mi dau nici a-
-um seama, dacă oare
călăuzele mele aveau de
acel regiment, atât de mult dorit.
Au trecut mulţi ani, petrecuţi în credincioasă to­
vărăşie cu camaradul meu de vânătoare. Am făcut
împreună nenumărate vânători prin munţii şi pădu­
rile apropiate [şi înde­
părtate, vânând mi . s

gând să mă ducă la vâ­ treţi, urşi, cerbi şi car

nătoare, sau voiau nu­ pre negre; prietenia
mai să-mi arate frumu­ noastră a devenit an de
seţile muntelui. M'au a- an mai intimă, mai că­
şezat într'un punct de un­ lită. Berger mi-a fost
de cuprindeam cu privi­ martor la cununia mea,
rea întreg masivul Mun­ el a fost naşul fetei me­
ţilor Cibinului. Era o le dintâi. Prietenia noa­
privelişte largă, dumne- stră întărită prin pâr­
zească, a cărei frumuse- tiile de vânătoare şi tu­
ţă era într'aurită de mi­ ristice, a durat 35 de
nunata dimineaţă de pri­ ani, până când războiul
măvară care îmbrăţişa mondial ne-a despărţit
întreagă lumea muntelui. şi ne-a împins pe înde­
Colo departe, la pi­ părtate meleaguri.
cioarele noastre, în re­ Ne-am revăzut abea
giunea dealurilor, albeau în 1918. A fost o tristă
sătuleţe curate. Tovară­ revedere. Noi vechii o»:
şii mei mi-au desluşit fiţeri ne socoteam lipsiţi
printre negurile depăr­ de orice mijloc de trai,
tării zidurile şi turnuri­ fără profesiune, fără
le Sibiului bătrân. Spre rost. Munţii noştri nu
Miază-zi orizontul ne era mai erau siguri, cabane­
închis de capetele ninse le noastre au fost făcu­
ale Munţilor Cibinului, te scrum în valurile re­
graniţă pe aceia vreme voluţiei. Ordinea a fost
cu Regatul Român, — restabilită de armata ro-
pe când departe la Ră­ mână, care nu a întâr
sărit, dincolo de pangli­ ziat mult.
ca de argint a Oltului, Prima excursiune vâ
frângeau orizontul vâr­ nâtorească în munţi du'
furile stâncoase, tăiate pă mişcările revoluţio
în linii aspre, ale Alpi- nare a făcut-o Bergei
lor transilvani. A fost o în vara anului 1919, în
privelişte copleşitoare, cea de care m'au împărtăşit cele tovărăşia unui membru al consiliului naţional de atunci
trei călăuze ale mele. Impresia acestei splendide pa­ şi a unui vânător de munte german, din România. Era
norame era dat să nu mai treacă din sufletul meu. să fie pentru Berger o tragică excursiune aceasta! S'a
Dimpotrivă, ea s'a întărit tot mai mult, aşa, încât nu despărţit de tovarăşii lui, şi fără a le spune incâtrău
am încetat să doresc să fiu mutat în garnizoana Si­ o ia, a dibuit singuratec; — ultima lui vânătoare.
biului. In această străduinţă mă mai întărea împre­ A păşit pe o buză de stâncă crescută cu iarbă,
jurarea, că pe atunci trăia în acest oraş, aparţinând ca să cerceteze de acolo după vânat. Huma subţire
regimentului 31, un locotenent, care mi-a fost descris s'a desprins subt piciorul omului zdravăn şi greu, şl
ca un excelent turist şi vânător de urşi, şi care în ur­ Berger s'a prăbuşit în adâncime. A stat acolo, cu pi­
ma acestor calităţi era cunoscut în întreg Ardealul. ciorul fracturat, trei nopţi şi două zile, în ploaie Ş 1

Timpul trecea. Nu am mai putut rezista dorinţei
de a face cunoştinţă cu acel ofiţer, locotenentul A .
Berger, şi astfel, când in vara anului 1887 căldura
a uscat drumul care ducea la Sibiu, împreună cu un
camarad din regimentul meu de infanterie 64, ne-am
urcat pe bicicletele noastre cu roate enorme, şi am
pornit spre acest oraş al visurilor mele. Aici am cu­
noscut într'adevăr pe A . Berger, ba am fost chiar in­
vitat să locuesc la el în timpul cât aveam să petrec
acolo. Am avut în felul acesta prilej, să vorbesc cu
acest excelent vânător multe de cele vânătoreşti, pe­
in vifor, până când in urmă expediţia de salvare 1-a
descoperit şi 1-a putut coborî în vale.
In sanatorul unde a fost internat şi unde îl cer
cetam zilnic, doctorii făceau feţe serioase. Pe lângă
greutatea trupului puternic a lui Berger şi vârsta Im
înaintată, osul fracturat nu voia să înceapă formarea
căluşului, orice au încercat medicii.
Mă găseam intr'o excursiune de câteva zile prin
munţii mei dragi, când în 9 August, după masă m'ani
coborât la Păltiniş. Am găsit, că in lipsa mea medic»
s'au decis să încerce o operaţie, pe care insă nu
putut-o suporta inima slăbită a prietenului meu. Chiar grăbit, iar deasupra noastră un petec de cer înnorat,
in aceia zi, când mă coborâi la Păltiniş, pe la ora 3 pe care abea îl putea lumina puţin secerea lunei ti­
a fost înmormântat acest bătrân prieten şi tovarăş nere.
de vânătoare al meu. O noapte amară, în care ploaia ne-a bătut ne­
Oricât de mult m'a durut moartea lui şi împre­ contenit, aşa, încât când am ajuns la cătunul Tău
jurarea, că nu mi-a fost dat să-1 însoţesc şi eu în ul­ eram uzi până la piele, rupţi de oboseală şi de sigur
timul lui drum, — nu puteam dacât să mă cobor cu nu prea încălziţi. Oamenii unei ospătarii de acolo,
grabă în vale, şi să aşez scumpului prieten ultima stârniţi în miezul nopţii, nu ne puteau arăta feţe prea
crenguţă de brad, adusă din codrii lui iubiţi. Aşa ni prieteneşti... Camere reci, paturi şi mai reci, şi nu­
s'au despărţit pentru totdeauna cărările noastre. . . mai repetatele ceşti de ceai fierbinte şi merindele care
Timpul a alergat cu paşi de uriaş. A sosit primă­ au apărut din burduhanele raniţelor au fost în stare
vara 1941 şi doi tovarăşi de vânătoare întreprinzători, să mai trezească în noi duhul vieţii, scăzut până Ia
care se rejugiaseră din Bucovina, cunoscutul chirurg punctul de ghiaţă.
D. Philipowicz şi marele moşier Radu Grigorcea s'au Pe când mă interesam a doua dimineaţă de po­
hotărât să urce muntele la vânătoare de cocoşi. A m sibilitatea găsirei unor cai, care să ne ducă tărhatul
primit invitaţiunea D-lor Dr. I. S. şi Dr. I. P. de mai departe a doua zi — prietenii mei mai continuau
a vâna câte doi cocoşi in bătăile vestite dela punctul să se răsplătească cu somn dulce, pentru trudele a-
Prigoana din revirul de munte arendat de ei. Invita­ celui drum nocturn. Spre norocul nostru, tocmai tre­
ţia s'a răsfrâns şi asupra mea, ocazie binevenită ca cea pe acolo spre munte o coloană de oieri, cu cai, ca
după trecerea unui timp atât de îndelungat să păşesc să pregătească stânele pentru turmele ce aveau să
din nou acele locuri, pe care nu le-am mai cercetat urce nu peste mult, — şi astfel am putut să ne încăr­
din vremea, când, ca tinerel sublocotenent am avut căm bagajele, şi să pornim pe jos spre ţinta drumului
istorisitele aventuri vânătoreşti, în tovărăşia bravelor nostru: casa de vânătoare Prigoana, la depărtare de
mele călăuze, trăind desiluzii, trăind însă şi clipe de 19 km. de aici.
înălţare şi mulţumire. însoţiţi necontenit de o ploaie măruntă şi rece,
Automobilul nostru se sfredeleşte tot mai sus in am ajuns în sfârşit, pe la ora 16, la casa dela Prigoa­
înălţimile muntelui dealungul şoselei noui clădită de na, ca după o foarte scurtă pauză şi o bucătură de
Statul Român, între Ardeal şi regiunea Târgu Jiu, mâncare, să mergem fiecare la locul de bătaie, care
trecând prin mai multe sate de munteni, încovoindu- ne-a fost desemnat. Cum ploua ca din doniţă şi fur­
se în nenumărate serpentine repezi. Apoi dela comuna tuna frământa pădurea, era firesc să nu vedem vâ­
.Tina drumul alunecă în o serie de încovoeturi mira­ natul, care ne-a adus până aici. Pe petecele de zăpa­
culos croite, pe coasta prăpăstioasă a unui munte, în dă care mai stăruiau pe alocurea. am găsit urmele
jos, până ajunge în Valea Sebeşului. Era hotărât, ca jocurilor cocoşilor.
aici la cel dintâi pod mare, dela atingerea satelor Şu- Dar ce schimbată era regiunea de aici! Pe atunci
gag şi Dobra, să ne aştepte un al doilea automobil, această casă era încunjurată de pădure de brazi ne­
care să ne urce apoi dealungul râului până la casa de începută — azi e în mijlocul unei tăeturi largi. După
vânătoare, departe ca la 40 km. de aici. Dar, vai!, nu cum mi s'a spus, înainte cu câţiva ani s'a stârnit în-
ne aştepta nici un automobil! Drumul deteriorat de tr'o noapte o furtună cu volburi uriaşe, care a dobo­
puvoiul, care abea trecuse şi o pană a maşinei cu care rât la pământ toată pădurea din preajma casei Pri­
am venit ne-au pironit locului câteva ceasuri, până goana.
în sfârşit ne-am hotărât să închiriem o căruţă, care In schimb bătrânul loc de bătaie, Runcul Pri­
să ne ducă la deal. O problemă sisifică, care după săcii, care mă văzuse şi ca tinerel sublocotenent, era
multă caznă totuşi a avut rezultatul, că am găsit o si acum acelas, neschimbat. . .
căruţă cu un cal. Dar bietul căluţ toc­
mai atunci sosea dela cărat de lemne şi
se bucura, că va putea odihni în pacea
grajdului . . .
După o târguiala destul de îndelun­
gată, şi dună necesarul popas pe seama
căluţului flămând, am pornit pe însera­
te, în pas domol pe râu în sus. Nu aş
putea spune, că acest marş de noapte ar
fi fost prea vesel. Noaptea s'a lăsat nea­
gră ca păcura. Stăteam toţi trei înveliţi
în mantalele noastre, adunaţi unul lân-
tfă celalalt, abea încănându-ne căru­
ciorul încărcat şi cu raniţele şi celelalte
bagaje ale noastre. Stăpânul calului pur-
cedea pe ios. alăturea de animal, şi îl
îndruma. îl dăscălea. Nu avea încredere
în undele sălbatece ale râului, ale că­
rui ane nrinse în strâmtori, se prăvăleau
la vale în cascada urlătoare, înspumate.
Cuprins drumul de brâul strâmt al pă-
durei de brad. nu vedeam decât, subt
noi, imediat lângă marginea drumului
strâmt, spuma albă a râului care curgea <Fo«oi „ C a r p a t i n Vârful lui Patru,
 Dimineaţa următoare nu ne aduce decât acelaş
nesucces. O perdea de ace fine de ghiaţă a urmat du­
pă noaptea ploioasă dintre 1 şi 2 Mai, şi ne-a inchis
splendida privelişte înspre cupolele rotunjite ale ce­
lor doi munţi-fraţi, Vârful lui Patru (2133 m.) şi Şu-
rianul (2061 m.).
îngheţaţi, uzi până la oase, ne-am revăzut cei
trei vânători, pe la ora 9, în jurul mesei ca să ne în­
călzim sufletele cu ceaiu fierbinte şi aromat. Pe urmă
paturile calde ne-au readus pe deplin firea şi pofta
de viaţă.
Deşi a plouat toată ziua, şi cu toate că nourii tre­
ceau în armate fără sfârşit măturând pământul, am
ieşit şi după masă la locurile de bătaie de sigur cu
nădejdile mult scăzute. Cu toate că ploaia o da înain­
te cu o exasperantă regularitate, spre seară s'a mai
aşezat viforniţa - ca urmare a fost, că în bătaia în
care am ieşit eu, am auzit căzând un cocoş.
Deoarece pădurea era extrem de deasă, nu am
putut fixa bradul în care s'a lăsat. Am început deci
să chem, imitând glasul găinei. Cocoşul veni numai
decât, se aşeză în crucea unui brad, precis deasupra
capului, meu, de unde nu a fost greu să-1 cobor.
Tovarăşii mei au constatat cocoşi, veniţi la nop-
tat in locurile de bătaie destinate 'fiecăruia dintre cei
doi vânători. Seara se coborî însă atât de pe neaştep­
tate şi degrabă, încât nu i-au mai putut vedea.
Ultima dimineaţă dinaintea plecării noastre —
era 3 Mai —, s'a trezit după o noapte înecată în
ploaie. In geamurile camerelor noastre plesneau fără
încetare valuri de apă rece, zbiciuită de furtună. Era
greu să luăm o hotărâre în asemenea condiţiuni. Când
deşteptătorul a trezit din somn pe doctorul nostru, şi
acesta a auzit iadul de afară, s'a întors resemnat pe
cealaltă parte — pe când camaradul Grigorcea şi cu
mine, mai mult din simţ de datorie decât mânaţi de nă­
dejdea unui succes, am pornit spre bătăile noastre,
prin noaptea rece şi duşmănoasă.
O IPOTEZĂ REFERITOR LA D O U Ă SPECII ALE
URSULUI C A R P A T I N de: LEON PROCA
Revista ,,Carpaţii" a avut minunatul gând de a cu prudenţă această chestiune.
deschide discuţia asupra ursului nostru şi s'a pus
chestiunea varietăţilor care ar exista.
In lumea paserilor răpitoare avem abateri dela
standard şi mai frecvente. Domeniul de cercetări este puţin ascuţit, fruntea lată şi plată. Statura în genere
deaceea mult mai bogat şi cu siguranţă mai darnic în
rezultate pozitive în urma materialului de cercetare scurte şi groase. Uneori gulerat sau cu pete albe inter­
ce ne stă la dispoziţie.
In rândurile oe vor urma îmi iau voe să abordez pere capul până în regiunea botului (sub orbite) unde
o ipoteză asupra varietăţilor ursului
carpatin care ne-ar putea conduce la
concluzia, că avem de a face cu ace­
laş urs sub două forme: ursul carpa­
tin mare ca forma adevărată şi origi­
nală şi ursul carpatin mic descendent
al celui dintâi. Fără îndoială numai
ipoteze, fiindcă, pe deoparte, cunoş­
tinţele cumulate în timpul liber, din
păcate atât de scurt, precum şi stu­
diul practic restrâns care l-am putut
U n u l brun după desenul preistoric
face mă obligă să tratez deocamdată din Ies Combarelles. (<i. K. Llndner) ghiare puternice. Blana de culoare ca-
Nici in bătaie nu era vremea mai bună. Totuşi
am putut distinge câteva ,,scârţâituri" — dovadă, că
in bătaie erau cocoşi, şi dovadă, că în curând urma
să se lumineze vremea . . .
Noi fixarăm însă plecare pe ora 9. Ne-am des­
părţit cu inimile grele de locurile de bătaie —, care
mâine de sigur urmau să fie pline de viaţă.
La ora stabilită, am plecat la vale.
Dupăcum în general vânatul cu pene şi cu păr,
care trăeşte în libera natură, are facultatea miracu­
loasă să presimtă schimbarea vremii, şi de data a-
ceasta au avut dreptate cocoşii dela Prigoana, care
până în aceia zi au stat muţi în vârful copacilor înalţi
din locurile de bătaie, ca în pragul plecării noastre
chiar, să înceapă a da glas. Abea am plecat, vântul
a sfârticat armatele de nouri, şi când pe la amiazi
am ajuns la colonia Tău, soarele de aur strălucea cald
şi prietenos deasupra codrilor plini de apă.
Păcat! Păcat! Ce frumoasă ar fi putut să fie ex-
cursiunea aceasta, dacă aveam vreme deschisă! Fiind
bătăile puse la dispoziţia noastră foarte bogată în co­
coşi, nu ar li fost nici o problemă, ca fiecare dintre
noi să ne fi împuşcat cei câte doi cocoşi ce ne-au fost
dăruiţi.
Totuşi, în ceea ce mă priveşte, această excursiune
pentru mine nu a fost plină de soare şi de bucurie
din cauza cocoşului de munte împuşcat, ci fiindcă Pro­
videnţa mi-a îngăduit fericirea, ca după un răstimp
de 54 de primăveri, în spate cu povara alor 77 ani,
totuşi deplin vioi, să calc din nou pământul acelui loc
de bătaie de cocoşi, unde înainte cu aşa de multă
vreme vrednicul Nichifor a introdus pe tânărul sub­
locotenent în tainele rotitului cocoşilor de munte.
Nichifor a purces până în capet pe drumul tutu­
ror pământenilor; cine ştie când va bate şi ceasul
meu! Voi pleca însă plin de mulţumită din aceste
splendide plaiuri de vânătoare, de care m'a împărtă­
şit cu atâta dărnicie bunul Dumnezeu şi zâmbitoarea
soartă.
Din comparaţia urşilor, care în imagini sau in na­
tură mi-au stat la dispoziţie am găsit că:
1. Ursul carpatin mic are botul scurt (relativ) şi
joasă (deobiceiu sub 1 metru) este aşezată pe picioare
mitente în jurul grumazului, părul relativ lung aco­
trecerea se face aproape spontan la
perii scurţi. Buzele superioare sunt
mari şi atârnă; ghiarele nu prea des-
voltate.
2. Ursul carpatni mare cu botul
ascuţit, capul lungureţ. înalt până la
1,25 m. iar unghiul greabănului foar­
te ascuţit şi în formă de cocoaşe.
Trupul lung cu picioare svelte dease-
menea înalte. Labele lungi, foarte bi­
ne desvoltate sunt înarmate cu cinci
L R P A Ţ H -:- 1942. No. 4. 93

f nie închisă uneori până la negru sclipicios

e

eSte este alcătuită din peri relativ scurţi şi

groşi, cari încep să piardă în lungime deja in
regiunea urechilor. Ursul mare este mai greoi
în mers decât cel dintâi, se ridică cu uşurinţă
şi mai des în două labe, poziţie înlesnită de
lungimea piciarelor dinapoi. Este tenace.
Ursul carpatin mic preferă regiunile mun­
toase mai joase, cu esenţe foioase in timp ce
ursul mare este animalul locurilor înalte, de
brădet. Fără îndoială, nu se poate declara o
linie rigidă de demarcaţie a regiunii unde
trăesc aceste două varietăţi de urşi, fiindcă
raza in care un urs se mişcă este, — după cum
se ştie — întinsă ca şi genul variat de ali­
mentaţie. De altfel un indiciu natural este şi
împrejurarea culorii cafenii spălăcite pe care
o are blana ursului mic şi care se adaptează
perfect vegetaţiei scunde şi terenului acoperit
cu frunze uscate din codrii de fag şi stejar.
Pădurile răşinoase cu fond întunecat sunt bun
adăpost pentru ursul mare.
In captivitate ca şi în liber ursul mic este
ursuz şi uşor irascibil. Bonomia şi inteligenţa
puţin ascuţită a ursului mare este compensată
de puterea sa la care apelează înainte de a
recurge la vre-un truc. Acesta din urmă iu­
beşte însă mai mult carnea faţă de ursul mic
prin excelenţă ierbivor.
Explicaţia ştiinţifică a deosebirilor ne-o
dă geologia împreună cu o sumedenie de res­
turi de schelete fie de desemne în piatră gă­ Smeurarul...
site in Europa.
La începutul epocii diluviale Europa dispunea decât in ocaziile rare când rupe vre-un elan sau ren,
foarte probabil de un singur ifel al ursinelor şi acesta pierd din puterea lor. La fel şi dinţii. Iată prin ur­
a fost ursul carpatin mare. Exemplarul bătut in stân­ mare al doilea punct de contact, pe lângă cel expus
cile peşterii Combarelles (Dordogne) a cărui fotogra­ mai sus şi care indică ursul mic de azi ca un standard
fie o dăm aici, prezintă toate caracteristicile ursu­ degenerat al ursului carpatin, pe care epoca glacială
lui carpatin mare. 1-a făcut ierbivor.
Era glacială înaintând mereu, împreună cu ele­ Perioada ce a urmat diluviului, aluviul prezintă
fantul, leul şi pantera, etc. ursul brun (ursus arctos) din nou o climă mai caldă care naşte o vegetaţie bo­
s'a retras în regiuni mai calde. Parte au rămas însă gată şi multe animale se repatriază. Cu acestea se
credincioşi împrejurimilor unde se născuse ca şi lupii, reîntoarce şi ursul nostru mare, eră în care de altfel
vulpile, pisica sălbatică şi altele. vin şi cei dintâi câini.
Din pricina schimbării condiţiunilor generale de Cele ce preced formează evident numai o ipote­
trai, natura ursului trebuia să sufere o schimbare în ză. Ea este însă încadrată logic într'o serie de fapte
vederea adaptării şi care în genere se poate caracteri­ şi împrejurări, de natură a o face cel puţin verosimilă,
za prin degenerare, — după cum este şi natural. Ast­ justificând în aceiaş vreme şi existenţa alor două va­
fel dinţii pierd din agresivitate, cu deosebire cei canini rietăţi de urşi în regiunea Carpaţilor.
precum şi ghiarele; conformaţia trupului cedează în
dimensiuni fiindcă hrana variată şi copioasă de până
aici lipseşte. împotriva frigului blana se îndeseşte, câş­ Curiozităţi din lumea amfibiilor
tigă in lungime şi devine mai lânoasă şi mătăsoasă;
Cel m a i m a r e a m f i b i a n . care trăieşte în zilele n o a s t r e
culoare ei se deschide deasemeni probabil spre a se este s a l a m a n d r a uriaşă din Japonia. A t i n g e Lungimea de
adapta mediului înconjurător. Ursul mic contemporan un m e t r u şi un sfert.
prezintă particularităţile descrise până aici, cari sunt Nu ne-ar veni să c r e d e m , eă există o broască, in Ca­
un prim punct de sprijin al deducţiilor înşirate. m e r u n , care a j u n g e la respectabila g r e u t a t e de două şi ju­
m ă t a t e k i l o g r a m e , — deşi e o r e a l i t a t e . A c e a s t ă broască in
Elementele de degenerare ale ursului brun au ne­ ghiţeşte cu uşurinţă un şobolan v o i n i c .
cesitat poate mii de ani, fiindcă animalele cari consti­ Cele m a i mici amfibii sunt nişte s a l a m a n d r e pitice,
tuiau hrana ursului nu au dispărut spontan cu răcirea care când s u n t . . . m a r i , a j u n g l u n g i m e a de 5 cm.; apoi
nişte broaşte atât de m i c i , încât î n c a p uşor două. alăturea,
continentului. Dispariţia cerbului uriaş şi a rinocerului
pe o piesă de zece lei.
cu păr se întâmplă de abia spre sfârşitul diluviului şi Una d i n t r e cele m a i c u r i o a s e c r e a t u r i este „ b r o a s c a
aceasta în urma faptului că aceste animale nu au pu­ s b u r ă t o a r e " din M a l a e z i a . Această broască trăeşte în co­
tut înfrunta vitregia climei. Bine înţeles, că odată cu roana c o p a c i l o r . P e degetele lungi are v e n t u z e cu care se
Pieirea cerbului şi rinocerului ursul se vede silit să lipeşte solid de Crengi şi de frunze. Aceleaşi degete lungi
sunt î m p r e u n a t e cu m e m b r a n e . Aşa, incât broasca, întin-
atace hrană luată din lumea plantelor spre a-şi stâm- 1
zând aceste m e m b r a n e pluteşte in aer pe distante m ă r i -
Păra foamea. Ghiarele cari nu le mai întrebuinţează şoare.
A T A C U L M A S C A T A L UNUI URS
de: Dr. VALER NEGRILÂ- Braşov
E cu neputinţă să caracterizăm precis şi într'o lumină. Iată se prezintă la mine — locuiam pe atunci
formulă de câteva cuvinte linia principală a porniri- in Bran — un ciobănaş năcăjit. îmi aducea vestea,
lor urşilor. Sunt ei blajini, sunt ei porniţi spre rele; că „ursul cel mare" din acei munţi a stricat iarăşi o
sunt ei oare morocănoşi sau sunt gata de joacă; deş- vită. Acum la stâna din muntele Jigăra. „Ursul cel
tepţi sau tâmpiţi; gata de luptă sau bucuroşi de pa- mare" era o fiară, care in trei luni şi-a făcut o faimă
ce? . . . Din unele întâmplări pe care le-au trăit vâ- mare, cât ţineau Bucegii. A apărut imediat dupăce,
nătorii de urşi se vor putea scoate deducţiuni. Să în Maiu, au început să urce turmele la munte. Când
povestesc şi eu o întâmplare de această natură, care la stâna asta, când dincolo, venea şi rupea. Vestea pe
garantându-i eu perfecta autenticitate, pe lângă că e care mi-o aducea ciobănaşul, însemna că a ajuns a-
interesantă, poate avea un preţ şi din punctul de ve- cest urs în vara asta la a 34-a victimă, toate adunate
dere amintit acum. de pe la stânele dela poala de apus a Bucegilor.
Era o zi caldă de vară, — sfârşitul lui Iulie. Cui- Deja pierdusem multe zile şi multe nopţi pe la
mile Bucegilor se desfătau în belşugul de soare şi de stânele cercetate de acest urs, pândidu-1 mai ales lân­
gă hoiturile făcute de el.
Nici o singură dată nu
mi-a fost dat să îl văd în
ochi.
Când mi-a mai spus
ciobănaşul că ursul a în­
gropat vaca pe care o rup.
sese, m'am hotărît să ies la
el, cu toate nesuccesele în
serie de mai înainte. A -
veam nădejde bună, fiind­
că dacă ursul îşi îngroapă
victima, e un indiciu — pu4
tem zice sigur —, că va re­
veni la hoitul făcut de el.i
îngroparea vitei ucise e un
fel de luare în stăpânire,
şi un act, care nîsemnează,
că vrea ursul ceva în legă­
tură cu acel hoit.
Nu a durat mult până
mi-am adunat lucrurile tre­
buitoare pentru o asemenea
excursiune vânătorească,
— m'am urcat pe căluţul'
meu de munte şi în curând
urcam la deal. Dădeam
zor căluţului, mă grăbeam.
Vestea îmi sosise abea pe
la orele amiezii, drumul
mă ţinea 5—6 ceasuri, şl
era un drum greu, pe lângă
albia unui râu de munte,
care după fiecare ploaie
mai zdravănă îşi schimba
cursul, mâncând din drum.
In sfârşit am răzbit din
vale la culmi. Cărarea mea
se afundă într'o pădure se­
culară de fag şi brad, un­
de şerpuia călcată de vit«^
şi de oi, printre bolovani,
căzături şi surpături de
'pământ. Era o caracteristi­
că pârtie de munte săl­
batec.
1
înţepenisem în şea ş
bucuros mi-aş fi dat o ju­
mătate de ceas de odihnă
pe vre-un pat de muşchhi
Ultima zăpadă.
 din cele ce mă chemau la fiecare pas, dacă nu mă în­ fără urs puteam să mă întorc, fără pălărie însă cu
demna la grabă gândul „ursului celui mare". nici un preţ.
Iată se răreşte codrul, şi printre copaci lumi­ I-am şoptit băiatului, să vină lângă mine, să lu­
nează poiana stânii. Parcă ştia şi murgul, că aici e mineze cu lampa mea electrică înspre locul pălăriei,
loc de hodină după orele de cale grea. îşi încorda tru­ ca eu să mă apropiu, cu arma gata, să-mi ridic pă­
pul plin de zoaie şi înteţi paşii. lăria.
Mă aştepta la stână un băeţandru ca de 16 ani, Băiatul nu se învoeşte odată cu capul. Era în­
ca să mă călăuzească la locul unde îngropase ursul fiorat până în măduva oaselor de atacul mascat al
hoitul. Am dat drumul calului, si el a şi început să ursului. Nu aveam deci altă scăpare, decât să-mi a-
rupă iarba dulce a poenii, pe când eu bucuros, că îmi târn lanterna de un nasture al hainei, şi să merg aşa
pot desţepeni oasele, luai urma băiatului. spre acel scump obiect.
Pe la ora opt, spre însărat, am ajuns la locul râv­ Luai arma în mâna dreaptă, şi în câteva sărituri
nit şi am găsit prada îngropată. Vaca omorâtă era a- repezi fui la pălărie, o prinsei cu mâna stângă şi o
coperită atât de bine cu pământ, bolovani, crengi us­ aruncai înapoi, neavând atâta timp de pierdut, ca să
cate, muşchi şi cu cetină de brad, încât nu i se mai mi-o mai pun în cap. In clipa următoare mă găseam
vedea din pământ decât o copită şi un corn. Deşi din nou după copacul căzut.
eram încă pe la începutul carierei mele de vânător Deşi toate aceste se întâmplară cât ai bate în
de urşi, ştiam, că de data aceasta ursul nu putea fi palme, deodată în primele mele mişcări sărise şi ur­
departe de hoitul astfel pregătit, şi că dacă nu inter­ sul spre mine cu mormăit şi gălăgie mare —• înaintând
vine nimic neprevăzut, are să se prezinte să se ospe- însă si de data aceasta numai până în marginea de­
teze din hoitul lui. sişului în care stătea ascuns, fără a-1 părăsi.
Hoitul era îngropat nemijlocit lângă un desiş de Apoi iarăşi linişte. Nici cel mai mic zgomot nu
brad din pădurea mare. La vre-o doi metri înaintea trăda, că în apropierea mea se găseşte un adversar
hoitului zăcea la pământ un truchiu uriaş, doborât de atât de periculos. Numai inima îmi zbucnea în piept...
furtună sau de bătrâneţe. şi poate dincolo, în desimea brăduilor, o altă inimă
Am ifăcut o greşală. In loc să rămân departe, zbucnea tot atât de agitată . . .
am trecut peste trunchiul de copac căzut la pământ, Acum eram mai la largul meu: aveam doar pă­
aflându-mă deci în nemijlocita apropiere a hoitului. lăria în cap . . . Lumina lunei se mai întări şi m'am de­
In acel moment aud în desişul de lângă hoit un cis, ca stând aici în spatele trunchiului căzut să aş­
mormăit mânios, crengi rupte, şi aud ursul repezin- tept ursul. Trebuia să iasă!
du-se spre mine, cu mare gălăgie. Eram într'o situaţie cu totul curioasă. Jur în jur
Surprins, am sărit un pas înapoi, şi aşteptam cu majestoasa întindere a muntelui, adâncit în tăcerea
spatele răzimat de copacul căzut, şi cu arma la ochi, nopţii. Din vreme în vreme se trezea câte un glas,
să apară ursul. Spre surprinderea mea ursul nu a ie­ câte o şoaptă fără să poţi lămuri de unde purcede,
şit din desiş. Năvăli cu mare zgomot până la margi­ dela ce fiinţă porneşte. Luna vrăjeşte în umbra de
nea lui. aici se opri, fără să-i pot distinge trupul prin jos aspecte curioase. Oare mogăldeaţa cea dela dreap­
peria brăduştenilor. Mi se părea să fi zărit o negrea­ ta, era acolo înainte cu o clipă? Mişcă! Nu, nu miş­
ţă. Numai câte o mişcare scurtă a brăduilor şi câte că . . . Colo la mai puţin de zece paşi stă tupilat un
un pufăit înfundat îmi trăda, că abea la 5—6 paşi de urs uriaş. Mă ştie aici; mă ştie duşman. Poate vreau
mine stă — verosimil foarte supărat —..ursul cel mare" să-i răpesc hoitul, poate vreau să-1 omor. Oare câtă
Strângeam înmărmurit arma la umăr. aşteptam vreme va suporta această încordare. Când va socoti
să se producă ceea ce părea inevitabil.. . Nimic. T o ­ că e mai prielnic pentru el să declanşeze resorturile
tul reintră în linişte, si era o pace desăvârşită în ju­ muşchilor lui de oţel. şi într'o bătae de ochi să fie
rul meu. asupra mea, cu cele trei sute de kilograme de greu­
tate, cu ghiarele, cu formidabilii lui colţi. . .
Nu ştiu câtă vreme voi fi stat acolo aştentând a-
tacul şi căutând degeaba să pătrund cu ochii desişul 0 agitaţie continuă, o neîncetată vibrare a acelui
de brădui. Incet-încet contrastele dintre lumină şi în- sentiment de aşteptare, de nerăbdare, de teamă a in­
tunerec paliziră. Luna se ridicase apoi deasupra pă­ succesului, de nădejde a unei norocoase întâmplări —
durii, dar lumina ei sfioasă abea putea pătrunde prin din care se alcătueşte fericirea vânătorească.
bolta închisă, fără să poată înviora. Nimic. Ursul nu se mişca; stătea neclintit în de­
Liniştea şi tăcerea asta profundă era mai apă­ sişul ocrotitor. De sigur mă căuta cu ochii, după cum
sătoare decât ar fi fost cele mai evidente semne ale îl căutam şi eu. Decât el mă vedea, mă auzea, îmi
unui atac iminent. simţea mirosul, când boarea adia sore el. El ştia pre­
încet, cu mare băgare de seamă, ţinând privirea cis unde sunt. atacul lui era posibil, exact. . .
ţintuită spre pâlcul de brădui. ?m reusU să mă re- Cât va fi durat această încordare?
tratf după copacul căzut. Arunc ochii în iur. si observ Deodată aud mişcare in desimea ursului. Nu gă­
pe băiatul dela stână încremenit în dosul unui brad... lăgie mare. fără mormăit. Lin de tot. aud paşii aşe­
Dar mi se întâmplase un accident real: am rămas zaţi cu grije. Ridic arma. . . Paşii sunt tot mai înceţi;
fără de pălărie în cap. In clipa când ursul dăduse se îndepărtează; nu-i mai a u d . . .
falşul lui atac, şi am sărit un pas înapoi, o creangă Pădurea a început să freamăte legănată de vân­
(din cele care intervin atât de nenorocos de atâtea tul care se trezise Simţeam, că ursul a plecat.
°ri), îmi prinse pălăria si mi-o svârli în curbă fru­ Am mai ascultat o vreme frământarea codrului,
moasă — tocmai în marginea desişului în care stătea m'am tras apoi cu griie până la băiatul tot încreme­
ursul. Am tot tras eu cu ochii spre pălăria me?., până nit după bradul lui. şi am pornit spre stână . . .
c
ând intunecându-se, nu am mai putut-o zări. Dar cu aceasta nu s'a terminat lupta mea vână­
Cum să mertf eu între oameni, cu capul «fol? As torească cu ..ursul cel mare". M'am mai întâlnit cu el;
fi de batjocura lumii. Problema se punea limpede: şi voi povesti de altă dată, unde şi cum,
URMĂRIRE
Numai un biet iepure rănit, dar nu se putea ca
să-1 las în voia soartei. Trebuia ca să-1 urmăresc. Era
datorie.
Doamne, parcă văd zâmbetul plin de dispreţ pe
faţa acelor, care, atunci, când apreciezi un câine bun
urmăritor, te învinuesc, că vânezi „pentru tolbă".
Oare domniile lor pentru ce vânează? Nu ştiu şi nu
voiu şti niciodată, fiindcă nu sunt „sportsman", sunt
numai vânător.
L-a scos câinele dintr'un petec de mărăciniş de
după deal şi, când a trecut muchea, am tras. Am tras
însă prost, căci îşi urma goana. Pentru un al doilea
foc nu rămase timp, îl acoperi o dungă a dealului.
Depe creastă văd câinele ţinând urma. II opresc
printr'un şuerat prelung. Mai şuier odată, câinele e-
zită, dar vine, şovăelnic. Cercetez urma. Găsesc lo­
cul unde o întretae brazdele paralele săpate de alice
în zăpadă. Deocamdată nu văd nimica deosebit. Ie­
purele pare a fi scăpat, neted. După un parcurs de
vre-o sută paşi, găsesc un strop de sânge.
Sângele, pare să provină din piciorul drept, dina­
poi. Lângă fiecare săritură a iepurelui, un strop, roşu
deschis.
Câinele legat în lesă. merge agale pe urmă, care
ne duce costiş deocamdată; apoi o ia către luncă. Ţin
arma în mână, gata să trag, la nevoe. Mă apropii cu
atenţie de fiecare brazdă mai adâncă, de fiecare tufi-
ţă, pe care o văd din depărtare. La poalele dealului,
de unde începu lunca, o făşie de mărăcini deşi. Ur­
ma merge drept în spre acolo. Nu s'a oprit însă nici
aici. Eşim din luncă.
înaintăm dealungul unei mirişti înzepezite, doar
vârfurile mohorului se văd. Săriturile iepurelui sunt
încă regulate, de aceeaşi lungime fiecare. Dar stropul
de sânge perzistă să se arate la dreapta lângă urmă,
când mai mic, când mai mare.
Traversăm lunca şi ajungem la râu, acolo unde
formează un cot. îmbrăcat cu tufăriş de salcie, mără­
cini şi buruieni înalte, uscate. Aici s'a oprit de bună-
seama socotesc, fiind adăpost bun. Desleg câinele, care
intră nerăbdător în desiş. Mă postez la un loc. de
unde DOt vedea bine şi aştept din clipă în clipă, să
aud glasul câinelui. Insă. nimic. După o vreme, iese
bătrânul ,.Vic" pudrat peste tot cu praf de zăpadă, cu
botul pe urmă.
Mă duc şi eu acolo. Iată urma, continuă cu a-
ceeaşi regularitate şi stropul de sânge alături. Leg din
nou câinele şi mergem mai departe, trecând peste un
braţ îngheţat al râului, printre tufe şi buruieni, hotă­
râţi să căutăm până se înserează. Dacă până atunci
nu găsim iepurele. înseamnă că e atins doar uşor şi
se va vindeca, sperăm.
Ne apropiem de un lan cu coceni de porumb ne­
tăiaţi. Se văd multe asemenea lanuri. Unde pribegesc
oare stăpânii lor? Dumnezeu mai ştie.
Aici, trebue că s'a oprit. Lanul e mare şi la loc
ferit. Mă gândesc să desleg câinele, dar pe urmă ho­
tărăsc să intru şi eu. Urma merge în spre mijlocul po-
rumbiştei, dar săriturile sunt tot de aceeaşi lungime.
Deodată însă, încep a se scurta. Găsim prima „min­
ciună". Iepurele a mers până la marginea porumbiş-
tei, apoi s'a întors pe urma proprie, chiar de mai
multe ori. E greu să descopăr in porumbişte săritura
din minciună, dar căutând cu răbdare, o găsesc to-
de: C. A. V. POPESCU
tuşi. E lungă, ca de patru metri. Urmează- alta cam
de aceeaşi lungime, apoi copci mai scurte şi găsesc
primul culcuş.
Pe zăpada bătătorită din culcuş, sânge mult. H
voiu găsi neapărat. Poate de curând.
Urma ne scoate din porumbişte şi ne duce pe ma­
lul râului. Sunt gropi multe, tufe, locuri bune de as­
cuns, pentru un biet animal rănit. Dar urma o ţine
înainte şi dăm de minciuna a doua. Fiind pe câmp li­
ber, o descurcăm mai uşor şi găsim continuarea ur­
mei, care ne duce în unghiu drept, în altă direcţie.
Trecem in linie dreaptă peste mirişti şi arături, sun­
tem obosiţi deabinelea călcând anevoe prin zăpada a-
dâncă, iar soarele se prea grăbeşte, ca să-şi ascundă
faţa după deal. Mai avem poate două ore, apoi nu ne
rămâne decât mângâierea, că am făcut tot ce ne era
cu putinţă, spre a grăbi sfârşitul bietului iepure, care
sufere cumplit din vina mea.
Ne apropiem iarăşi de o porumbişte. Pe margi­
nea ei câţi-va pruni şi pe crăcile lor trei ciori grive,
care tot cârâe şi privesc toate în aceeaşi direcţie. Aici
îl găsim neapărat. Iată, îl văd ciorile, dar aşteaptă,
ca să mai slăbească, apoi să năpustesc, îi scot ochii şi
îl chinuesc până la moarte.
Facem un scurt popas, ca să mai răsuflăm, apoi
mergem încet, cu băgare de seamă. Ciorile se ridică
din pruni şi pleacă indignate. Cercetez cu atenţie spa­
tiile dintre rândurile de coceni, doar descopăr mogâl-
deaţa de păr, dar nu văd decât urma. In porumbişte
găsim încă o minciună, o descurcăm şi ieşim la mar­
gine, pierzând mult din speranţa în reuşită.
înaintea noastră, se deschide larg lunca, în toată
mărimea ei. Se văd multe urme de iepuri, trecând în
lung si în lat. Una. cu un strop de sânge alături, o
tine drept înainte. O urmez cu privirea şi după un
timo, văd colo departe. Ia doi-trei kilometri un iepure,
sărind în copci scurte, obosite. Deasupra lui. o pasăre
mare îsi vântură aripile. Un uliu; după mărime, pare
să fie femelă. Uliul se repede mereu la iepure, caută
să-1 oprească, să-1 abată din direcţie, dar fără rezul­
tat. Iepurele se opreşte câte o clipă, apoi merge mai
departe în copci amărâte. Mă uimeşte acest fant. căci
am văzut altădată uliu. care dintr'o singură fulgerare
s'a aruncat în spinarea iepurelui.
Scena din faţă-mi persistă. Bănuiesc şi intenţia
iepurelui. Caută să intre tot în desişul. în care l'am
căutat prima oară. ca să scape de uliu. Suntem de a-
cel nunct cam la distanţă edală. Dacă a-si putea să-i
tai drumul, s'ar simplifica mult treburile. Iau arma în
cumpănire şi o pornesc la trap. Ceva scârţâe. Nu ştiu.
o fi zănada de sub talpa bocancului, sau propriile cio­
lane. N'avem timo, trap.
Ţiu ochii pe iepure şi pe uliu. care par a câştiga
cursa. Iată. bietul vânat a si intrat în mărăcini. Uliul
se postează într'o salcie înaltă si ca prin farmec apar
si cele trei ciori grive. cerându-si narte din ospăţ.
N'are nici un rost, ca să mai alerrf. Continui la pas si
suflu ca o locomotivă betearfă. Vie nu orea înţelerfe
CP se petrece dar din privirea-i citesc, că mă cred^
..bolând" deabinelea.
Uliul nu se îndură să plece depe cracă. II văd
bine si mă lămuresc. Ti văd petele cafenii, perpendi­
culare de pe piept şi pântec. 0 femelă tinără. fără
experienţă. De aceea n'a ştiut să prindă iepurele. Cu
cât mă apropii însă, cu atât îi plac mai puţin. In fine
sc hotăreşte şi pleacă cu ciori cu tot.
II duc pe Vie până la urmă şi îi dau drumul. A -
cuma, ori îl prinde el, ori îl scoate. Iată-1, pare a fi
încă destul de viu, dar de data aceasta se rostogoleşte
in sunetul armei.
Când strâng iepurele de burtă, urinează sânge
negru. Adecă, tot n'a fost rănit în picior, ci în pân­
tec şi nu s'ar fi vindecat.
PICU CETERAŞU
Picu este băiatul m a i r ă s ă r i t d i n t r e cei şapte copii ai
lianei A l ţ i n e i , ţ i g a n c ă necăjită d i n t r ' o c o m u n ă de l â n g ă
apa M u r e ş u l u i . N e - a m î m p r i e t e n i t — c u m s'ar zice — , la
pescuit. Şi-a aşezat undiţa l â n g ă a mea şi m'a 'ntrebat
dacă t r a g peştii. Aşa se l e a g ă p r i e t e n i a î n t r e noi, u n d i ţ a r i i ,
şi nu ne s u p ă r ă m când aceşti prieteni sunt uneori c h i a r
ţigani. De altfel, P i c u , nu p a r e să facă parte din rasa asta,
a bronzatului popor. A b i a m a i târziu a m aflat şi istoria
cum de eroul meu, se născuse atât de . . . alb.
S t ă m a m â n d o i toată z i u a în capul opustului şi pes­
en im ce ne cade la c â r l i g e ; aci c r e d e m că peştii au „ c i r ­
culaţie" — după părerea lui P i c u — i a r dacă î n t â m p l ă t o r
se rătăceşte vre-o m r e a n ă în c â r l i g e l e noastre, de bucuria
acestui e v e n i m e n t — a p r o a p e ne r ă s t u r n ă m în M u r e ş .
Când peştii nu v o r să t r a g ă — i n t r ă m în v o r b ă şi poves­
tim de-ale noastre.
Eu m ă m i n u n e z de c â r l i g u l lui, de sfoara băl ţ a ţ ă ce-o
are l e g a t ă la undiţă, i a r el, î m i controlează m o r i s c a cea
strălucitoare şi plină cu aţă de m ă t a s e .
A ş a şi azi, deşi sta de ploaie, noi p e s c u i a m de zor la
gat, fericiţi de peştii prinşi, şi n u m a i când s'a p o r n i t po­
topul, a m înţepenit undiţile în l e m n e l e g a t u l u i , şi-apoi a m
fugit la adăpost în coliba lui P i c u , ce-i c h i a r în m a r g i n e a
Mureşului. N e d ă m sub streaşină şi r â d e m de fuga noas­
tră, m i n u n â n d u - n e c u m ne-a m u i a t p l o a i a .
C u m uşa casei e r a desebisă, auzii râsete şi vorbe de
copii. M ă uit o clipă î n ă u n t r u şi v ă d trei fetiţe, j u c â n d u -
se cu nişte pisoi g a l b e n i . E r a u s u r o r i l e lui P i c u , d a r ne­
gricioase — nu ca fratele lor. N e c ă j e a u pisoii în fel şi chip,
iar unul, sătul poate de atâta . . . d r a g o s t e , a şters-o pe-o
fetiţă cu laba, căci începu să p l â n g ă . D r e p t pedeapsă, 1-a
apucat de gât şi 1-a t r â n t i t în lada cu m ă l a i , t r ă g â n d şi
capacul peste el. li spun şi lui P i c u ce fac fetele — şi-1
auzii:
— Dâ-le pace! Se joacă şi ele!
— P ă i , a băgat pisoiul în lada cu m ă l a i !
— A c o l o e culcuşul! făcu P i c u .
Ce era să m a i zic? Stătuse p l o a i a şi f u g i r ă m la un­
diţi, unde a m g ă s i t nişte eleni a g ă ţ a ţ i , toţi pe o m ă s u r ă
de m a r i . I-am trecut şi pe ei în sac — apoi ne-am a p r i n s
ţigări, veseli de n o r o c u l nostru. M a i trece o v r e m e , şi-1 în­
treb pe t o v a r ă ş , pe unde-i sunt părinţii?
— Tata-i la c ă r ă m i z i , la A l e x e ; m a m a - i cu ziua, la
1 i 1 >it podu' lui G h e o r g h i u ţ . . .
— P ă i , m a i ai şi-un frate?
— El că ăla-i slugă la j i d o v .
— Şi tu, nu lucrezi nimic? îl întreb.
— E nu! făcu P i c u .
— Ce?, că tot pe M u r e ş , te v ă d .
— P ă i , pescuiesc, nu vezi? î m i râse o r t a c u l .
— Asta-i lucru, m ă ? Să lucrezi colo la coasă, la . . .
elie!. . .
— D a r ă . . . că-s prost! P ' u n pol pe zi, nu-mi r u p eu
oasele! M a i bine ies cu undiţa. Scot î n t r ' o zi polul, ce l-aş
câştiga la j i d o v . Eri a m p r i n s un c r a p şi l-am dat c'o sută.
— B r a v o , P i c u l e ! . . . Da' i a r n a ce faci?
— M e r g la furat de l e m n e , din pădure.
— Şi dacă te prinde?
— A ş a v r e a u şi eu. Şi i a r n a trecută m ' o p r i n s şi m ' o r
ţinut trei luni la A i u d , în temniţă. A b i a m ' a u dat a f a r ă .
* • •
Cum zic, P i c u se uită cu ochi j i n d u i t o r i la a c a r e t u r i l e
melc- pescăreşti, şi, după m u l t ă codéala, îşi luă i n i m a ' n
dinţi, c e r â n d u - m i un c â r l i g . Scot unul, şi i-1 dau. I I ia
l'icu In p a l m ă şi se u i t ă cu d r a g la el, dar, parcă-i lipsea
ceva. N ' a v e a „ a ţ ă de m a r e " , şi t o c m a i asta-i trebuia lui.
Abia acum mă năpădeşte oboseala, iar până a-
casâ mai am o bucată de drum. Plec totuşi foarte
mulţumit. Oh, nu pentru că am un iepure, căci dacă
mă lăsam de urmărire, puteam să am mai mulţi.
Sunt mulţumit însă, că am îndeplinit bine, o datorie
vânătorească, care porunceşte, să nu lăsăm în voia
soartei nici un vânat rânit, chiar dacă nu ar fi, decât
un biet iepure.
de: DUMITRU JWSE
ii dau şi aţa şi t o v a r ă ş u l îmi m u l ţ u m i , f ă g ă d u i n d u - m i
să-mi p r i n d ă o m r e a n ă dela m o a r a lui A v r ă m u ţ . N u trecu
însă mult, şi-1 auzii din nou:
— Da' puţină sfoară, nu-mi dai?
Astfel, a m d e v e n i t prieteni la toartă. El m ă sfătuieşte
cum să p r i n d c r a p i i cei borţoşi, c u m să scot din apă un
somn, i a r eu îl cinstesc cu ţ i g ă r i , cu c â r l i g e , şi uneori, tre­
când p r i n dreptul f ă g ă d ă u l u i , îl tratez cu „ v i n a r s " . Insă
şi el se oferă să-mi ducă peştii prinşi, acasă (ştiind că
din c o r v o a d a asta, va pica c e v a ) şi-mi ajută la descurcatul
c â r l i g e l o r când le încurc.
î n t r ' o zi, m i s'a lăudat că-i de 16 ani — şi nu l-am
crezut.
— T u , mă?
— Eu!
M ' a m m i r a t . Era el vânjos, d a r m i c de statură, aşa
că, mi-i d ă d e a m nici 12 ani. A v e a însă P i c u nişte p l ă m â n i ,
de p r i m a calitate. A c e a s t ă descoperire a m făcut-o c â n d
p e s c u i a m între sălcii, la g r o a p a s o m n i l o r — şi m i s'au
agăţat c â r l i g e l e la fundul apei, în ceva r ă d ă c i n i . A m tras,
a m smucit — d a r în zadar. î m i p ă r e a rău după c â r l i g e şi
n ' a v e a m ce face. A p a era a d â n c ă şi de înotat, nu prea
ş t i a m . In t i m p u l ăsta, v i n e şi P i c u la pescuit, şi m ă vede
t r ă g â n d de sfoară. î m i zise:
— Ce-mi dai, să le scot eu?
— Iţi dau un pol! ( A t â t preţuiau şi c â r l i g e l e ) .
— Şi două ţ i g ă r i .
— Bine, şi două ţ i g ă r i . (Se putea altfel?).
Se desbracă P i c u in pielea g o a l ă , şi fără v o r b ă m u l t ă ,
sare în apă, ţ i n â n d sfoara dela undiţă, să m e a r g ă după
ea. Stă aşa m u l t t i m p în fundul apei, şi nu m a i iese. î n ­
cepui să fiu neliniştit. M a i aştept o clipă, două, — P i c u
tot la fund. II strig odată, temftndu-mă să nu r ă m â n ă lân­
g ă c â r l i g e . N i m i c . M a i târziu, a ţâşnit din M u r e ş , suflând
apa din el ca d i n t r ' o balenă.
— T r a g e ! . . . A i g r i j e , că-i un s o m n la c â r l i g .
V i n e la m a l , şi-1 iau la rost:
— A m crezut că te-ai înecat, m ă !
— D a r ă . . . că-s î n v ă ţ a t cu apa.
T r a g somnul, îl aşez pe iarbă — şi scot polul lui P i c u ,
să nu creadă c ă . . . d o a r m u n c i s e pentru el. A p o i îl cin­
stesc şi cu ţ i g ă r i , că ş t i a m ce-aşteaptă.
Stă P i c u trântit în i a r b ă şi f u m e a z ă de zor. I i scli­
pesc ochii de bucurie, gândindu-se la afacerea făcută. Să
câştigi un pol în trei minute? . . . D a r şi eu, socoteam că
şi s o m n u l prins, face banii daţi — deci, nu p i e r d u s e m ni­
mic. T o t u ş i , găsii ca alde P i c u nu-i băiat prost, şi se pri­
cepea la scoaterea c â r l i g e l o r şi . . . m a i ales, a p o l i l o r —
însă. la t i m p u l p o t r i v i t . A s t a î m i plăcu şi începui să râd.
M ă ajută el, nu-i v o r b ă — d a r şi p l a t a o vrea pe ţanc, l a
faţa locului. P o a t e , aşa-s ţ i g a n i i — socotii, — cine ştie?
T o t c o l i n d â n d î m p r e u n ă , a m început să-i preţuiesc „ a l e ­
sele" lui calităţi pescăreşti — c u m s'ar spune.
î n t r ' o zi, a m u m b l a t a m â n d o i la pescuit şi n ' a m p r i n s
n i m i c . N e apucase a m i a z a în m i j l o c u l M u r e ş u l u i şi m u ­
r e a m de f i e r b â n ţ e a l a soarelui şi-a f o a m e i . N e o p r i m la
nişte g a t u r i , a r u n c ă m u n d i ţ i l e în apă, şi-i zic o r t a c u l u i :
— M ă , Picule?, p r i n d e - m i m ă , ceva! Că-ţi plătesc!
— Ce să-ţi p r i n d ? r â d e el, c'o g u r ă p â n ă la urechi.
— P ă i , un s o m n , că-1 m ă n â n c ă şi copiii.
— B i n e ! Stai n u m a ' s'aduc o ţâră de m ă m ă l i g ă d'a-
casă.
I n aşteptarea lui, m ă dau la u m b r ă şi încep să p r i ­
vesc apa M u r e ş u l u i ; era l i m p e d e a l b ă s t r i e şi afurisiţii de
clenuţi se jucau la suprafaţă. Ieşeau şi ei la soare. î n ­
cepui însă să m ă g â n d e s c la vorba lui P i c u : „ c e să-ţi
prind"?, — p a r c ă m e r g e a pe-alese. Ehe! ăsta-şi bate j o c de
m i n e — m ă î n t o r c eu, în iarbă. Să p r i n d ă s o m n i cu m ă ­
m ă l i g ă ? 0 să v ă d . A p r i n d o ţ i g a r e şi'n v r e m e a asta, v i n e
şi P i c u cu'n d ă r a b de m ă m ă l i g ă rece. î n c e p u s'o f ă r â m i ­
ţeze bine şi când fu gata, o a r u n c ă în apă, spre m i r a r e a
mea.
— Ce faci? hrăneşti peştii d ' a m i a z ă ? — îl întreb.
— A ş t e a p t ă n u m a i — ai să vezi.
După ce-a trecut un t i m p , desface cutia cu r â m e , a-
lege una g r o a s ă şi-o a n i n ă de c â r l i g , aşa, a l a n d a l a . Ii dau
pace să meşterească în voie, căci ştia el ce face. A r u n c ă
a p o i u n d i ţ a la fund, şi se dă la o d i h n ă l â n g ă m i n e . Obo­
sise.
— A c u m . ş'aşteptăm, zise P i c u . Dacă cade, cade unu'
m a r e . să ştii!
— Oare?
— Z ă u ! Peştii m a r i , ii v ă d pe cei m i c i la m ă m ă l i g ă
şi v i n şi ei. O să vezi.
S t ă m aşa un sfert de o r ă bun şi, n u m a i că v e d e m un­
dita smucită de cap, cu putere, de-am sărit a m â n d o i în
sus. P u n e m â n a P i c u pe ea, şi-o smuceşte.
— E g a t a ! L - a m a g ă ţ a t ! F u g i în l ă t u r i !
Începu o luptă în toată legea — d a r şi P i c u se arătă
m a r e meşter. Insă s o m n u l era n ă b ă d ă i o s şi v â n j o l e a apa
în toate părţile, f ă c â n d pe t o v a r ă ş s'asude. Cu toată meş­
Tot despre tirul cu glonte in ţevile lise
P r i n articolul D o m n u l u i Col. S c h n e i d e r - S n y d e r pu­
blicat in „ C a r p a ţ i i " în nr. 1/1942, sub titlul de m a i sus, v ă d
că autorul nu este de aceaşi p ă r e r e cu m i n e în această
chestiune. C r e d util a a r ă t a c u m m i - a m f o r m a t p ă r e r e a .
Deşi sunt d e p a r t e de a avea, în balistică, c o m p e t i n ţ a
c o n t r a d i c t o r u l u i m e u cu t i m p u l şi cu o b s e r v a ţ i u n i l e pe
c a r e le-am putut face a m ajuns la o a r e ş i c a r e c o n c l u z i i .
L a drept v o r b i n d , a m t r a s cu ţevile c i l i n d r i c e şi nu­
m a i cu acele, un n u m ă r r e s t r â n s de g l o a n ţ e B r e n n e k e sau
s i m i l a r e , pentru că nu p r i c e p c u m un g l o n t e cu n e r v u r i
şi bură care p r i n forţa l u c r u r i l o r se d e f o r m e a z ă în m o d
n e r e g u l a t ( o r i c â t a r fi de m i c ă i r e g u l a r i t a t e a ) p r i n trece­
rea p r i n choke, p o a t e da o r e g u l a r i t a t e de tir. P r e c i z i a nu
p o a t e fi decât în funcţiune de r e g u l a r i t a t e a d e f o r m ă r e i .
A c e l e pe care le-am tras, m a i toate de tipul J. R .
(erau m a i toate t r a n s f o r m a t e în g l o a n ţ e explosibile) în ţe-
ve c i l i n d r i c e au dat bune rezultate.
P e de altă p a r t e rezultatele d e f a v o r a b i l e obţinute de
D o m n u l C. V . P o p e s c u publicate în „ C a r p a ţ i i " a c u m doi
sau trei ani p a r a-mi da dreptate, d a r d a c ă Dl Schneider-
S n y d e r a obţinut r e z u l t a t e bune, nu a m dreptul să nu-1
cred. Este p r o b a b i l că a t r a s cu alte m o d e l e decât cele cu­
rente. D a r dacă este o d e v i a ţ i e nu poate fi de n a t u r ă să
î m p i e d e c e î n t r e b u i n ţ a r e a acestor g l o a n ţ e la distanţe m i c i .
P e n t r u uzul meu, a m construit un m o d e l de g l o n t e
d i n trei şi p a t r u secţiuni care-mi dă d e p l i n ă satisfacţie,
c h i a r la 80 m e t r i ; d a r t r a s n u m a i in ţeve c i l i n d r i c e . L a în­
ceput e r a c a m uşor; l-am m o d i f i c a t şi a c u m a are o bună
penetraţiune.
Cât p r i v e ş t e cartuşul g h i v i n t u i t , m e n ţ i n cu totul afir­
m a ţ i a m e a că i m p r i m ă g l o n t e l u i o vie m i ş c a r e de r o t a ţ i e
c a r e îi a s i g u r ă o p r e c i z i e cât se poate de bună, d a r n u m a i
în ţevi c i l i n d r i c e poate fi tras.
D a c ă Dl S c h n e i d e r - S n y d e r nu a obţinut r o t a ţ i e este
că g l o a n ţ e l e pe care le-a întrebuinţat forţau puţin în
ţeava.
I a t ă în ce î m p r e j u r ă r i m ' a m s e r v i t de aceste cartuşe:
I n anul 1888 când a m î n l o c u i t puşca L e u f a u c h e u x cu care
a m început a v â n a , a m luat o puşcă h a m m e r l e s cal. 12, cu
d o u ă focuri şi cu ea a m adus 25 cartuşe g h i v i n t u i t e cu
g l o a n ţ e l e şi cu burele lor.
A m o b s e r v a t însă, că g l o a n ţ e l e forţau în ţ e a v a puştii
m e l e . căci puştile de v â n a t nu au o d i m e n s i u n e „ s t a n ­
d a r d " . D i f e r e n ţ a fiind m i c ă , cu o p i l ă şi cu precauţiuni,
a m adus <> g l o a n ţ e la d i m e n s i u n e a dorită. T r e c e a u a c u m a
p r i n ţeava, f ă r ă joc d a r şi f ă r ă fricţiune. Cu puşca răză-
m a t ă , le-am t r a s la ţintă intre 40 şi 80 m e t r i , l î e z u l t a t u l
a fost cât se p o a t e de bun, şi p r i n u r m a lăsată de g l o n t e ,
în s p i r a l ă în ţeava, pot a f i r m a că acesta a v e a o rotaţie a-
s e m â n ă t o a r e cu aceea i m p r i m a t ă de o ţ e a v a g h i v i n t u i t ă .
V ă z â n d bunele rezultate obţinute, a m m a i ajustat
teria lui P i c u , n'a putut aduce s o m n u l la m a l . Nu-i v o r b ă
nici el nu încerca acest lucru, fiindu-i frică să nu-i scape
c â r l i g u l din g u r ă . D a c ă v ă z u băiatul că aşa stă treaba,
a r u n c ă u n d i ţ a în apă, se desbracă şi sări după ea, dân-
du-se la fund. L a o v r e m e , îl v ă d b u f n i n d afară, ţ i n â n d de
ureche un s o m n respectabil, a p r o a p e cât el de m a r e . Se
t r a g e cu el la p r u n d i ş şi-1 trânteşte la p i c i o a r e l e m e l e . I i
scoatem c â r l i g u l din g u r ă şi ne m i n u n ă m de m ă r i m e a lui.
N u ne-aşteptam l a . . . aşa isbândă.
— A m crezut că nu-1 scoţi, m ă !
— E, zău!, a fost g r e u .
— H a i la f ă g ă d ă u , zic, — să b e m o g l a j e cu bere. )
I n t r ă m la A r o n , cerem bere, ne c i n s t i m — ne m i r ă m
de m ă r i m e a s o m n u l u i şi . . . întreb pe t o v a r ă ş :
— Ei, P i c u l e , ce-ţi datorez?
- P ă i . . . se g â n d i el. —t cinci poli, că face!
• — F a c e , m ă ! U i t e cinci poli!
Iau s o m n u l în s p i n a r e şi plec vesel spre casă. S
v a d ă şi-ai m e i ce fel de peşti ştiu p r i n d e , d i n apa Mur
şului. Ehe! P e ş t i plătiţi c'un pol, cu doi, — ăsta cu cinci...
A o l e u ! A l dracului şi P i c u asta! î m i sunau vorbele lui, în
urechi: „ N u se plăteşte să lucri pe-un pol la z i " ! . . . A v e
dreptate. M a i ales c ă . . . e r a m şi eu p r i n a p r o p i e r e cu ,
..polii".
DISCUŢII
Încă 4 gloanţe, şi la toate g o a n e l e l u a m cu m i n e două car­
tuşe încărcate cu aceste g l o a n ţ e .
A m a v u t ocazie să t r a g două din ele î n vânat. Cel
dintâi într'o scroafă m a r e , din fugă, la vreo G0 paşi. A că­
zut la m a i puţin de 100 m e t r i , d a r nu a m găsit-o decât
după o s ă p t ă m â n ă . E r a p r i n A u g u s t , era cald, fiind stri­
cată nu a m putut v e d e a unde a fost l o v i t ă ; p r e s u p u n că
în p l ă m â n i .
Al d o i l e a g l o n t e l-am t r a s î n t r ' o c ă p r i o a r ă , tot d i n
fugă, la vreo 80 paşi. l-am rupt un p i c i o r d i n şold. O m ă t u l
fiind foarte m a r e a m putut s'o p r i n d .
Puşca avea însă un defect m a r e : cocoaşele i n t e r i o a r e
se ridicau, nu p r i n b a s c u l a r e a ţevilor, d a r p r i n cheia de
deschidere care se m a n e v r a foarte g r e u .
A r c u r i l e erau slabe şi m u l t e cartuşe nu l u a u foc.
A m v â n d u t puşca, şi fiind că a m c u m p ă r a t un d r i l -
l i n g cal. 16, ne m a i a v â n d nevoe de cartuşele g h i v i n t u i t e
care erau de cal. 12, le-am dat şi pe ele.
De atuncea altele nu a m m a i avut.
P ă s t r e z p ă r e r e a că pentru ţevile c i l i n d r i c e sunt cele
care dau p r e c i z i a cea m a i bună, şi se pot î n c ă r c a cu di­
ferite m o d e l e de g l o a n ţ e , bine concepute.
Un Moldoran
II.
Distrugerea ciorilor
(Corvus cornix şi corvus trugilegus)
î m i p a r e că, titlul n'a fost î n t o c m a i bine ales deoa­
rece Mama Natura a dat o destinaţie bine d e t e r m i n a t ă fie­
cărui soi de a n i m a l şi ei îi este c o m p l e c t a m e n t e necunoscută
clasarea făcută de h o m o sapiens: folositoare şi stricătoare.
O m u l când face aceasta, este c ă l ă u z i t de interesele p e
care le are, i a r p r i v i t o r la ciori interesele a g r i c u l t a r i l o r şi
cele al v â n ă t o r i l o r sunt i n t o c m a i opuse. S a v a n t u l o r n i -
tolog Otto I l e r m a n n in cartea scrisă de Dsa, foarte l a p i d a r
ca să fie folosită şi pentru un s i m p l u ţ ă r a n , spune despre
corvus cornix şi despre corvus frugilegus că, sunt: mai
mult folositoare. I l e r m a n n în p r i m u l r â n d a j u d e c a t aceste
p ă s ă r i din punct de v e d e r e al a g r i c u l t u r e i , pentru care
sunt folositoare d a r le-a c o n s i d e r a t şi din punct de v e d e r e
a v â n ă t o a r e i , pentru care sunt distrugătoare. C â n t ă r i n d fo­
losul adus, şi pagubele făcute, savantul o r n i t o l o g d a r ş i
v â n ă t o r , respectând l e g i l e naturei, a dat n o t a d e f i n i t i v ă :
sunt de considerat mai mult ca folositoare.
Interesele ocrotirci v â n a t u l u i m i c util, cer d i s t r u g e r e a
ciorilor, m a i bine zis reducerea numărului lor la un efec­
tiv tolerabil, atunci după ce p ă s ă r i l e au adus folosul lor
a g r i c u l t o r i l o r . Greşit a r fi a p r o c e d a la d i s t r u g e r e a ciori­
l o r p r i n d i s t r u g e r e a c u i b u r i l o r în t i m p u l cuibăritului, a
ouatului şi clocitului. Cel m a i m a r e folos aduc ciorile a-
g r i c u l t u r e i în t i m p u l când h r ă n e s c pui lor. Judicios p r o c e
d â n d , după t e r m i n a r e a acestui sezon v o m p r o c e d a nu la
d i s t r u g e r e a ci la reducerea efectivului la un n o r m a l a d m i -
 sibil- O p e r a ţ i * aceasta o v o m
Lee i ni ii î m p u ş c a r e a c i o r i l o r
cu o a r m ă cal. a 2 2 = 5 , 6 m m .
tongriffle, folosind cartuşe cu
u n proectil e x p a n s i v ( D u m -
j j u m • sau cartuş* short de
acelaş calibru.
Dl colonel A . Spiess—Si
biu. scrie în cartea lui „Sie-
henzehn Jahre im Rumân i-
scluii Hofjagdientt" (Pac.
238—239) că în G e r m a n i a —
1
legiuni ;! Rositten şi f l u i e r
horst - populaţia băştinaşă
primii' ciorile pe t i m p u l pa­
sajului ( m i g r a ţ i e i ) cu ajuto­
rul dispozitivelor speciale,
numi te „Krajenbietcr-Krâhen-
îeisser". P e zi un o m p r i n d e
« a m o sută de ciori, pe cari
ţăranii le consumă, i a r res­
tul se conservează la sara­
mura pentru iarnă.
Tot D-sa spune că. in
timpul războiului mondial
brigada c o m a n d a t ă de D-sa
trimetea d e t a ş a m e n t e specia­
le pentru p r i n d e r e a ciorilor, silitul ciorilor. (Foto i C. Rosetti-Bălănescu)
pe care le m â n c a u soldaţii.
N u trebue se ne c ă l ă u z i m de idei p r e c o n c e p u t e spu­ OCOLUL CHIŞINĂU CRIŞ
nând că, chacun a son gout, ci trebuie să vedem realitatea.
C a r n e a c i o r i l o r este foarte gustoasă, m a i ales g ă t i t ă
ca ciorbă. Molumburi Adea Somoş Total anual
„ C i o r i l e m ă n â n c ă hoit! B r r r ! " D a r r a ţ a domestică, Anul
porcul domestic şi cel sălbatec nu? D a r ursul? C a r e gur­
mand refuză o raţă pe v a r z ă călită, care nu m ă n â n c ă car­ faz. ep. faz. ep. faz. ep. faz. ep.
ne de porc şi de mistreţ?
Eu a m m â n c a t muşchi şi costiţe de urs, g ă t i t e la gră­
tar, a m m â n c a t şunca de urs p r e p a r a t ă ca şi şunca de 1939/40 875 220 t472 283 1268 472 3615 975
p o r c şi le-am găsit delicioase. 1940/41 250
A m m â n c a t şi ciorbă cu carne de ciori şi a m găsit-o 1941/42
ca foarte gustoasă! N u m a i ficatul să nu-1 folosim, deoa­
rece dă un gust a m a r .
C a r n e a de ciori o p u t e m folosi şi pentru h r ă n i r e a fa-
Total
- - 1 - 3865 975

sanilor şi p ă s ă r i l o r domestice, — raţe, g ă i n i — m ă r u n ţ i n d Cifrele din cele 2 tablouri de m a i sus vorbesc destul
carnea cu m a ş i n a de tocat. de eclatant, în p r i m u l r â n d î n ce p r i v e ş t e i n e x a c t i t a t e a
T o t în t i m p u l r ă z b o i u l u i m o n d i a l G e r m a n i i cumpă­ datelor ce le c o m u n i c ă i n f o r m a t o r u l , în al doilea r â n d în
rau ouă de ciori neclocite şi le t r i m i t e a u în. G e r m a n i a ! Cu ce p r i v e ş t e cauzele insuccesului d i n anii 1940/41 şi 1941/42.
care scop? D a r le şi consumau, f ă c â n d j u m ă r i din ele. L a aceste cifre a d a u g o foarte i m p o r t a n t ă e x p l i c a ţ i e ,
l'uii de ciori dau o f r i p t u r ă aşa de gustoasă, ca şi cari e v i d e n ţ i a z ă p â n ă la refuz tendenţiozitatea a f i r m a ţ i e i
puii de g ă i n i . D i n ouă de ciori se poate fierbe şi săpun de în chestie.
toaletă. Administraţia V â n ă t o r e a s c ă s'a p r e l u a t de către
A d i c ă să ne şi f o l o s i m de c i o r i l e împuşcate, aşa cum C A P S în t o a m n a anului 1940, deci rezultatul v â n ă t o r i l o r
găsim m a i bine. Lt. col. Sch. S. R. din sezonul 1940/41 — v â n ă t o r i l e d i n C h i ş i n ă u Criş a r a n -
jându-se în lunile Noemvrit—Decemvrie 19i0 c h i a r de că­
in. tre fostul a d m i n i s t r a t o r v â n ă t o r e s c Dl M a i o r . E. C i o r o g a -
O punere la punct riu, — cauza d i f e r i n ţ e l o r dela 3615 f a z a n i şi 975 epuri
1939/40 p â n ă la 250 f a z a n i şi — epuri î n anul 1940/41 nici­
I n revista „ C a r p a ţ i i " N o . 2 din 15 F e b r u a r i e 1942, un d e c u m nu poate fi C A P S sau o r g a n e l e sale, şi aceasta cu
i n f o r m a t o r a n o n i m p l a s e a z ă o i n f o r m a ţ i e nesemnată, p r i n atât m a i puţin, deoarece toate cadrele vânătoreşti la a m ­
care p u b l i c â n d d a t e absolut lipsite de a d e v ă r , caută să bele ocoale p â n ă la v â n ă t o r i l e din 1940/41 au r ă m a s ne­
pună într'o l u m i n ă n e f a v o r a b i l ă a c t u a l a a d m i n i s t r a ţ i e vâ- schimbate.
uaiorească a Ocoalelor Ilegale de v â n ă t o a r e Casa Verde şi I n ce p r i v e ş t e Ocolul Casa V e r d e a r ă m a s aceiaş or­
Chişinău Criş, a f i r m â n d că rezultatele slabe din u l t i m i i g a n i z a ţ i e c h i a r şi în conducerea Ocolului, cu deosebirea
2 ani se d a t o r e a z ă trecerei a d m i n i s t r a ţ i e i v â n ă t o r e ş t i dela că C A P S a pus la d i s p o z i ţ i a O c o a l e l o r o s o l i c i t u d i n e ne-
Direcţia V â n ă t o a r e i în m â i n i l e C A P S - u l u i . m a i v ă z u t ă in trecut.
P e n t r u a pune în l u m i n ă a d e v ă r a t ă situaţia actuală,
Şi pentru a se risipi o r i c e bază n e o b i e c t i v ă de acuzare, pu­ M a i mult, când în i a r n a anului 1940/41 la d i s p o z i ţ i a
blic m a i j o s u r m ă t o a r e l e date statistice, luate din archi- fostei a d m i n i s t r a ţ i i şi fără consultarea CAPS-ului s'au
vele Ocoalelor r e s p e c t i v e : eliberat f a z a n i i de p r ă s i l ă din volière, C A P S a dispus i m e ­
diat r e c a p t u r a r e a unui n u m ă r cât m a i m a r e de f a z a n i ,
OCOLUL CASA VERDE
cari însă n a t u r a l , n e f i i n d o b i c i n u i ţ i cu v i a ţ a de v o l i e r ă ,
Casa Total — r e c a p t u r a r e a făcându-se p r e a t â r z i u — ouatul n'a putut
Pişchia Bistra Dar vas da rezultate destul de m u l ţ u m i t o a r e , totuşi la Casa V e r d e
verde j anual
Anul s'au crescut şi eliberat cea. 4000 pui de fazani, i a r la Chi­
şinău Criş cea. 400.
faz ep. faz. ep. faz. ep. faz. ep. faz. ep. In anul curent s'a dispus, şi este deja atins stocul de
câte 1000 fazaniţe în a m b e l e f a z a n e r i i dela Casa V e r d e şi
Chişinău Criş. D a r să v e d e m cauza a d e v ă r a t ă a rezultatu­
1939/40 1231 214 801 156 717 70 163 162 2912 602 lui la a p a r e n ţ ă dezastruos în 1940/41 faţă de cel din
1940/41 404 114 154 70 742 1939/40:
1941/42 212 189 67 20 60 27 41 27 380 263 1. V â n ă t o r i l e din 1939/40 s'au făcut înainte de Cră­
ciun pe timp fără zăpadă mare.
Total . . 1847 403 982 176 951 97 274 189 4034 865
2. I a r n a anului 1939/40 a fost o a d e v ă r a t ă c a l a m i t a t e ,
din cauza iernii g r e l e care a d e c i m a t stocul de v â n a t m i c ,
în plus c ă p r i o a r e l e , i a r ce a s c ă p a t de i a r n ă a fost d i n
nou d e c i m a t de i n u n d a ţ i i l e d i n p r i m ă v a r a anului 1940, care
a n i m i c i t şi sucrescenţa n a t u r a l ă , p r i n distrugerea cuibu­
r i l o r p r i n i n u n d a r e a lor.
3. V â n ă t o r i l e R e g a l e din anul 1941/42 s'au a r a n j a t —
din m o t i v e i n d e p e n d e n t e de voinţa a d m i n i s t r a ţ i e i C A P S —
în l u n a I a n u a r i e pe o zăpada mare, p r o a s p ă t căzută care
a î m p i e d e c a t f a z a n i i să-şi ia zborul.
4. V ă z â n d u - s e şansele n e f a v o r a b i l e a a r a n j ă r i i vână­
t o r i l o r pe zăpadă m a r e , s'a r e n u n ţ a t a se m a i face vână­
t o a r e a şi la Chişinău, şi aceasta bine s'a făcut, deoarece
din cauza iernei e x t r e m de g r e l e , a avut g r i j ă destinul
să-şi i a d i j m a d i n stocul de v â n a t m i c .
E l a n u l şi d e v o t a m e n t u l o r g a n e l o r e x t e r i o a r e ale
C A P S - u l u i , cari au luat în m â n a lor a d m i n i s t r a r e a vână-
torească a acestor 2 Ocoale de v â n ă t o a r e constitue o ga­
r a n ţ i e m o r a l ă că rezultatul în v i i t o r va fi minimum cel
d i n trecut, d a r v â n ă t o r i l e trebuesc a r a n j a t e — aşa c u m
de altfel s'a şi c o n s i m ţ i t de f o r u r i l e cari dispun în această
p r i v i n ţ ă — î n a i n t e de C r ă c i u n , şi cu deosebire, î n a i n t e de
căderea z ă p e z i l o r abondente.
î n a l ţ i i oaspeţi v â n ă t o r i cari au luat p a r t e la vână­
torile r e g a l e d i n sezonul 1941/42 la Ocolul Casa V e r d e şi-au
putut da seamă, că pe astfel de z ă p a d ă nu se poate aş­
tepta rezultat real la o v â n ă t o a r e de fazani, şi c h i a r de
iepuri, v â n a t u l m i c r ă m â n â n d ascuns sub m ă r ă c i n i ş u r i l e
a c o p e r i t e de zăpadă.
A r fi bine că în v i i t o r să nu se m a i dea o s p i t a l i t a t e
c o m u n i c ă r i l o r tendenţioase, cari caută să extindă neghina
şi aşa destul de r ă s p â n d i t ă în cadrele v â n ă t o r i l o r .
Să se aştepte aportul o r g a n e l o r C A P S - u l u i căci pe te­
ren cinegetic, imbunătăţirpa nu p o a t e veni de azi pe
mâine.
Ing. Iitsp. Gl. Sile. I. Moga
Director Regional—Arad
" » # #
P u b l i c ă m î n t o c m a i această î n t â m p i n a r e şi ne rezer­
v ă m a reveni asupra chestiunei.
IV.
„De ce să nu vânăm sitari primăvara?**
Menirea acestei rubrici e să se pună în faţă păreri şi
a r g u m e n t e . N u a x i o m e şi nu sentinţe e m e n i t ă ea să cu­
p r i n d ă . T o c m a i de aceia, dacă p ă r e r i l e e x p r i m a t e aici au
darul să stârnească interes, să fie s p r i j i n i t e sau combă­
tute, scopul ne e ajuns cu m u l t m a i desăvârşit, decât dacă
scrisul e acceptat f ă r ă ripostă.
Astfel ne b u c u r ă m , că a m g ă s i t în n u m ă r u l de F e ­
b r u a r i e al „ R e v i s t e i V â n ă t o r i l o r " un a m ă n u n ţ i t articol,
care c o m b a t e p ă r e r i l e s e m n a t e de noi r e f e r i t o r la o restrân­
g e r e a v â n ă t o a r e i sitarilor. D a r căldurosul articol al D-lui
C B a s i l i a d e — care pledează pentru m e n ţ i n e r e a libertăţii
Sitar.
de v â n a r e de p â n ă a c u m — cere unele rectificări şi un cu­
vânt de răspuns.
1. T e m a e pusă e r o n a t de Dl B a s i l i a d e . N o i nu aiu
p l e d a t n i c i o d a t ă pentru a se opri v â n a r e a s i t a r i l o r p r i m ă ­
vara. Ci e r a m de p ă r e r e a — şi ne-o m e n ţ i n e m —, că să
oprească v â n a r e a sitarului p r i m ă v a r a cu goana şi cu edi-
nele. N u a m r i d i c a t cuvânt î m p o t r i v a v â n ă t o a r e i la p a z & J
2. D a r trebue să i n s i s t ă m m a i ales a s u p r a unei car­
d i n a l e greşeli pe care o face Dl B a s i l i a d e . D-sa a f i r m ă ,
v â n a t u l din A r d e a l e produsul u n o r „ c r e s c ă t o r i i " . „ P e n t r
v â n ă t o r i i de dincolo de m u n ţ i a v â n a nu î n s e a m n ă numa
a ucide v â n a t u l , ci m a i întâi a-1 prăsi şi a-1 creşte",
vorbeşte despre „ c r e s c ă t o r i i de v â n a t " , „ t e r i t o r i i o r g a n i z a t
pentru p r ă s i l a v â n a t u l u i băştinaş",, etc.
E o e r o a r e g r a v ă în care cade — şi nu e s i n g u r — Dl
Basiliade.
A m voi, odată cel puţin să ni se spună şi nouă unde
se găsesc acele „ c r e s c ă t o r i i " de v â n a t , şi m a i ales ..băşti­
naş", lată noi ne m â n d r i m că cunoaştem î m p r e j u r ă r i l e ci­
negetice ale R o m â n i e i , şi deci şi ale A r d e a l u l u i . Desfideri
pe o r i c i n e să ne a r a t e un singur teren de v â n ă t o a r e unde
se face ceva ce s'ar putea n u m i „ c r e s c ă t o r i e " de urşi, cerbi,
mistreţi, c a p r e n e g r e , c ă p r i o a r e , v u l p i (nu a r g i n t i i ! ) , ie
puri, d r o p i i , raţe, sitari, p o t â r n i c h i , hulubi, etc. Să ne a-
rate Dl B a s i l i a d e , care îşi î n t e m e i a z ă în bună p a r t e argu­
m e n t a ţ i a sa pe această a f i r m a ţ i e , să ne i n d i c e n u m a i
s i n g u r ă „ c r e s c ă t o r i e " de v â n a t , unde v â n ă t o r u l m a i întâe
„ p r ă s e ş t e şi creşte vânatul". Aceasta pentru v â n a t u l băş­
tinaş — c u m e şi sitarul —, despre care scrie Dsa. O slabă
excepţiune face fasanul colonizat. I n A r d e a l au existat două
crescătorii de fazani, in terenele regale dela ( ' u ş i W r d e
şi dela Chişinău Criş. ( N u ştim cât v o r m a i f i ) . Societate
„ S o c o d o r " - A r a d a v e a şi ea o o a r e c a r e crescătorie de f a z a n i .
Societatea „ M u r e ş u l " din A l b a I u l i a , are voliere într'o gră­
dină de a g r e m e n t a societăţii. In Vechiul R e g a t o crescă­
torie de fazani în t e r i t o r r e g a l , şi c â t e v a destul de t i m i d e
î n c e r c ă r i . I n colo, nici fazanul nu e „crescut", ci d o a r o-
crotit.
A ş a d a r : nici un v â n a t autohton nu e p r ă s i t în nici
singură crescătorie. Deci a se vorbi despre o altă l u m e v â -
n ă i o r e a s c ă . unde v â n a t u l băştinaş e „ p r ă s i t şi crescut"
despre „ c r e s c ă t o r i i de vânat băştinaş" e o g r a v ă e r o a r e de
fapt.
Şi ce pune Dl ('.. B a s i l i a d e în antiteză cu aceste pre­
tinse şi inexistente crescătorii de v â n a t ardelene? P e vâ­
nătorul, care „ u c i d e " . „ P e n t r u v â n ă t o r i i de dincolo de
munţi, a v â n a nu î n s e a m n ă numai a ucide v â n a t u l . . . . "
N e î n g ă d u i m să p r o t e s t ă m î m p o t r i v a acestei teze! N u ! V â ­
nătorul r o m â n , de ori unde, nu a s i m i l e a z ă ideea de vână­
toare cu cea de a „ u c i d e numai"! N u insistăm. E atât de
n e p o t r i v i t ă această p r e z e n t a r e a facturei v â n ă t o r i l o r dir
Vechiul Regat încât ne m ă r g i n i m să a m i n t i m , că c h i a r pe
frontispiciul „ U n i u n e i " în al cărui oficios a a p ă r u t artice
Iul D-lui B a s i l i a d e e scris în l i t e r e m a r i „ o c r o t i r e , ocro
ti re şi i a r o c r o t i r e " .
In c o n c l u z i u n e : nu a v e m crescătorii de
v â n a t autohton; d a r nici v â n ă t o r i care se g â n ­
desc n u m a i la ucidere. Ceeace suntem dator"
cu toţii, e să ocrotim v â n a t u l nostru. Şi aic
nu trebue să fie, şi nu sunt alte g r a n i ţ e , decât
cele d i n t r e „ p u ş c a ş i " şi „ v â n ă t o r i " . S u n t e m si­
guri, că e x a m i n â n d u - ş i şi Dl C. B a s i l i a d e sir
ţăniintele şi faptele se va găsi a d e v ă r a t „vft-i
nător" — deci o c r o t i t o r .
3. I n fine trebue să r e c t i f i c ă m o eroa­
re, imputându-ni-se „ v e h e m e n t a unei expre-
siuni".
In articolul nostru a r g u m e n t a n , că c h i a r
d a c ă azi alte p o p o a r e nu ar pune s t a v i l e de
o c r o t i r e în f a v o r u l sitarului, noi să o f a c e m ,
fiind aceasta o ţinută „ d e care nu v o m a v e a
să ne r u ş i n ă m când v a r e v e n i în l u m e duhul
o m e n i e i şi al p o r n i r i l o r bune". Dl B a s i l i a d e r e - ,
flectează: „ C u m a r e r e g r e t a m înţeles atunci,
că în m e n t a l i t a t e a a u t o r u l u i „ C . " care p r o c l a ­
m ă nevoia o p r i r i i acestei v â n ă t o r i , a î m p u ş c a
sitarul p r i m ă v a r a , î n s e m n e a z ă o n e r u ş i n a r e
datorită şi lipsei de o m e n i e şi lipsei de bune
porniri".
A i c i trebue să p r o t e s t ă m î m p o t r i v a unei
atât de brutale r ă s t ă l m ă c i r i . F i i n d c ă , când
v o r b e a m de revenirea duhului de o m e n i e şi d
porniri bune. f ă c e a m e v i d e n t a l u z i e la v r e m i i
de pace, care a d m i t frăţeasca c o l a b o r a r e înt
popoare. Dai' cum a m referi o a r e acele vorbe asupra vâ-
nării sitarului, pe care şi noi o p r e a s l i l v i m , şi căreia i-am
face d o a r o restricţie — şi nu una totală nici p r i m ă v a r a .
Deci să nu insistăm asupra acestei evident neintenţionate,
oricât de g r a v e , r ă s t ă l m ă c i r i .
* * *
In fond, ne m e n ţ i n e m părerea, că sitarul are nevoe de
ocrotire şi că un fel al o c r o t i r e i este oprirea v â n ă t o a r e i de
p r i m ă v a r ă cu goana şi ru ruinele. Dl. C. B a s i l i a d e contestă,
că sitarul ar fi în declin n u m e r i c . Şi face referire la expe­
rienţa D-sale personală şi a unor prieteni ai D-sale, pe care
nu i numeşte. Apoi citează după „ L e Chasseur F r a n ç a i s "
din 1944 statistica pe care a făcut-o în Tura Dl R e v i l l i o d
de Murait, în . . . 1886—1909!
O de ar fi aşa cum afirmă Dl B a s i l i a d e ! E p r i m u l
glas pe care îl a u z i m , susţinând, că azi nu a v e m m a i pu­
ţini sitari ca în 1920. 1910, 1900 — ca să nu ne c o b o r â m pe
la 1880! A m fi fericiţi, dacă o anchetă obiectivă ar ajunge
la această fericită constatare! D u r e r e , realitatea e alta. Si
fiindcă ni se cer m ă r t u r i i , iată în afară de toţi v â n ă t o r i i
români, cu care ne-a fost dat să s c h i m b ă m vederi asupra
temei ocrotirei sitarului, ne p e r m i t e m să cităm patru nu­
me însemnate pe plan cinegetic şi o r n i t o l o g i c internatio­
nal, care tratând în ultimul deceniu chestiunea sitarului
nu accentuat nevoia ocrotirei lui, din cauza neîncetatei
scăderi a efectivului:
Raportul contelui Justinien C l a r y , la sesiunea Consi­
liului I n t e r n a ţ i o n a l Cinegetic, din P a r i s 19.il; R a p o r t u l de­
legatului b e l g i a n O c t a v e L e s c h e v i n , la aceiaş sesiune. R a ­
portul delegatului de L u x e m b u r g . Muller-Tesch, la sesiu­
nea C. I. C. V a r ş o v i a 1934. M a r e a carte m o d e r n ă g e r m a n ă :
Bieger: I l a n d b u c h der Deutschen Jagd ( P a r e v , 1941, voi. I I ,
Pg. 56).
Credem, că aceste „ m ă r t u r i i " au o a r e c a r e v a l o a r e . . .
M ă r t u r i s i m , că asupra a d m i s i b i l i t ă ţ i i v â n ă t o a r e i si­
tarului p r i m ă v a r a discutiunea s a urmat în presa cinege­
tică internaţională cu m a r e b o g ă ţ i e de a r g u m e n t e , fără să'
ajungă nici C. I. C. la o soluţie. Ceace nu însemnează, că
nu a m fi convinşi de necesitatea restricţiunei b ă t ă i l o r de
primăvară.
Dar şi Consiliul nostru superior a trecut chestiunea
..în studiu". Ceace î n s e m n e a z ă : g r o a p ă . P ă c a t ! Cel puţin,
dacă s'ar face ancheta obiectivă despre care a m i n t e a m
mai sus.
Dacă ancheta constată, că sitarii nu s a u împuţinat
in ultimii 25, 50 de ani î m i p e r m i t să mă Invit la o g o a n ă
de sitari, p r i m ă v a r a , la c a m a r a d u l B a s i l i a d e ; — accep­
tând Dsa în scliinili prieteneasca mea invitaţiune, ca să
vadă cum caută o crescătorie de . . . c a p r e negre pe tan­
curile dela Sâmbăta de s u s . . .
„C."

DEL yFC E NTR ArA*&OR N I T O L O G I

DIN OBSERVAŢIILE UNUI R Â Ţ A R
de: VICTOR PAŞCOVŞCHI, inginer agronom
(sfârşit).
CI. V. Potrivii de mult: .\eltu rufina. Tatlorna ta-
R e c a p i t u l â n d o b s e r v a ţ i i l e de m a i sus, putem formula dorna.
următoarele concluzii: CI. VI. Mult: Anus stiepera, A. penelope, A. acuta.
1. După demitaten absolută anuală speciile observate Spatula clypeata, Nyroca ferina, N. fuligula.
se clasifică în modul u r m ă t o r : CI. V I I . Foarte uiult: Aaas plaigrhiara. A. querqutdit-
CI. I I . Foarte rar: Nyroca marila, Mergus senator. la, A. creccu. Nyroca nyroca.
CI. I I I . Har: Uucephala clangula, Merffux merganter. 2. Ca densitate relativă medie, după statistica piese­
CI. I V . Puţin: Mergm albeUus. lor împuşcate In toate cele patru bălţi, speciile se aşează

v V
> (* w V
oa

Lu

^ O o°< ^

«air-irT

£^A*v>f FINA
^t-TESPEcn

Fifi. 13. — Densitatea relativă totală a tuturor speciilor in complexul celor patru bălti (după statistica pieselor'tmpuşcate)
în u r m ă t o a r e a o r d i n e descrescândă ( c o n c o m i t e n t recapi­ t. In ceea ce priveşte ordinea începerii pasajului de
t u l ă m şi densitatea r e l a t i v ă din fiecare baltă s e p a r a t ) . p r i m ă v a r ă clasificăm speciile asupra c ă r o r a a v e m sufi­
ciente observaţii, în trei g r u p e : fruntea, m i j l o c u l şi coada
pasajului. In m o d n o r m a l aceste trei g r u p e corespund cu
Denumirea speciei Medie Dcmaha Mologa Ceair Hugaz prima, a doua şi a treia decade ale lui M a r t i e . Unele din
specii a v â n d pasajul lung, trecerea grosului se prelungeşte
si în decadele u r m ă t o a r e . In interiorul fiecărei g r u p e aşe­
26.4 1.7 39 2 29 2 30.8 zam speciile în ordinea începerii g r o s u l u i pasajului, pe
A n a s querquedula . . . 21 6 10.9 20.4 248 24.2 cât era posibil să remarcăm si aceste deosebiri m i c i .
A n a s platyrhinca . . . 19.2 4.8 11.7 23.5 32.7 a) F r u n t e a pasajului: Anas platyrhinca, Anas crecca,
Nyroca nyroca . . . . 12.6 12.6 2.5 90 — Anas acuta, Nyroca feri im. Anas penelope.
Spatula. clypeata . . . 5.6 4.8 12 1 4.1 3.9 b) Mijlocul pasajului: Anas strepera, Tadorna hnlor-
3.8 1.3 5.0 4.1 4.6 nii. Netta rutina, Spatula clypeata.
A n a s penelope . . . . 28 3.5 2.9 2.7 2.6 c) Coada pasajului: Nyroca nyroca, Anus querquedm
A n a s streperà . . . . 2,2 10.9 2 1 09 — la. Nyroca fuligula.
2.4 9.2 29 0.3 06 l.a pasajul de t o a m n ă , utilizând aceeaşi c l a s i f i c a ţ t i
12 25 0.4 12 -- corespunzător l u n i l o r a) Iulie si August, b) S e p t e m b r i e , c)
Nyroca fuligula . . . . 1.0 5.7 — 0.1 — O c t o m b r i e , speciile se grupează in m o d u l u r m ă t o r :
Mergus albellus . . . . 04 1.7 — 01 — a) F r u n t e a pasajului: Anas querquedula, Netta infi­
Nyroca marila . . . . 0 1 04 — — — mi. Tadorna tadorna, Aims platyrhinca, Anas crecca, Ny­
0.1 — 0.4 — roca nyroca.
Bucephala clangula . . — b) Mijlocul pasajului: Anat acuta. Nyroca ferina.
Mergus merganser . . 0.1 — 0.9
Tadorna tadorna . . . 0.1
— 6.4 - c) Coada pasajului: Spatula clypeata. Anas strt>i>cra,
Anas penelope.
P a s a j u l de toamnă fiind în g e n e r a l mult m a i lung,
3. Densitatea relativă la Ceair pe luni din t i m p u l se­ separarea speciilor în cele trei g r u p e de o r d i n e este m a i
zonului de v â n ă t o a r e se p o a t e vedea din u r m ă t o a r e l e ta- puţin distinctă decât p r i m ă v a r a ( F i g . 1 5 ) .

R. PLATVRHINCNA

fi. STREPERÀ

fi. PENELOPE

fi. ACUTA
fi. QUERQUEDULA llMÉIIil I I I l ' I I I HO
ft. CHECCA I — I l
SP. CLIPEATA . .; I l j i i iiiiiiii|iiiiiii!ii!ìn« mini i i r
NETTA RUFFINA : : :
NUROCA FERINA
I I 1 1 1 . N l l i i MIMI I i l i
NvAOCA NVROCA
N.FULIGULA
ifILTE srecu
NvROOA MARILA
NUROCA B. Ci ANiULA

I NETTA fi UFF IN/J M. MERGANSER

I I I ' IliiHH
M. SERRATOR
ţSP CL ifPEATA M. AL BELLO5 Il l '-il
W0HANAS CRECCA T. 77iPO«NH •mi" i i .
g S Ş . / ? . OUER^UEDULA
3 nnnnn
Fia. îs. Situaţia recapitulativi a frecventei in cursul anului a tutu­
WSSÌANAS ACUTA ror speciilor obvervate.

t::.:..iANAS PENELOPE
A ş e z â n d speciile în ordinea descrescândă a duratei in­
I ÌA. PLATì/RHINCHA tervalului dela începerea (/rosului pasajului de p r i m ă v a r ă
şi p â n ă la terminarea trecerii grofului pasajului de toam­
nă, o b ţ i n e m :
A n a s strepera . . . 8 luni şi 1 decadă
A n a s acuta si penelope 7 „ 2.5 »,
N y r o c a ferina §i
Spatula clypeata 7 1..")
A n a s crecca . . . 7 „ —
Anas platyrhinca • 6 „ o
Netta rufina . . . • 6 „ —
Nyroca nyroca . . • 6 „
Tadorna tadorna • 5 „ 1
f-i«. 14. - evoluţia stocului total şi a densităţii relative a fiecărei Anas querquedula . • »• » —
specii, la Ceair In cursul sezonului de vânătoare, (după statistica pie­
selor Împuşcate). Având in vedere că i n t e r v a l u l în chestiune este deter­
blou şi d i a g r a m ă ( F i g . 14) (după statistica pieselor împuş­ m i n a t cu deosebire de t i m p u l pasajului de t o a m n ă , o r d i ­
cate): nea s p e c i i l o r din şirul de m a i sus corespunde destul de
exact cu r e p a r t i z a r e a s p e c i i l o r pe epoci la pasajul de t o a m ­
nă, şi poate servi şi ca o indicaţie asupra rezistenţei spe­
Denumirea
VIII IX X XI XII I II III ciilor la frig, eventual şi a d a p t a b i l i t ă ţ i i la condiţiunile m a i
speciei
n e f a v o r a b i l e de hrană.
In ordinea acestor consideraţiuni, sunt de s e m n a l a t
A n a s platyrhinca 30.2 16.3 126 16.4 58 3 100 80 9.3 următoarele: plecarea r e l a t i v timpurie a grosului s p e c i i l o r
A n a s penelope . — 1.7 10.6 9.1 8.3 — —— Anas platyrhinca şi Anas crecca, desigur, nu se e x p l i c ă
A n a s acuta . . . 1.2 4.1 149 7.3 — — —1.8 prin rezistenţa redusă la frig. Din contră, d i n t r e toţi repre­
Anas querquedula 33 2 26.9 2.1 — — — — 37.2 zentanţii ai genului Anas, ele sunt cele m a i rezistente. A -
A n a s crecca . . 23.9 31.5 44.6 49.9 16.6 — 100 12.9 cest lucru se constată din sosirea de p r i m ă v a r ă foarte de
Spatula clypeata 1.5 23 8.5 12.7 8.3 — — 11.1 t i m p u r i e .şi rămânerea m a i m u l t o r exemplare în t i m p u l
Netta ruffina . . 1.8 1.2 1.0 — — — — — iernii până la complota î n g h e ţ a r e a apelor. Reducerea den­
Nyroca . . . . 63 15.2 3 2 1.9 — — — 27.7 sităţii acestor specii din decada a treia a lui Septembrie!
Alte specii . . . 1.9 0.8 2.5 2.7 8.5 — 10 — credem că se e x p l i c ă p r i n sosirile m a s i v e ale s p e c i i l o r din
m i j l o c u l şi coada pasajului, care Ie obligă să-şi caute alte
 locuri de h r a n ă . I n sprijinul acestei a f i r m a ţ i u n i pledează ( 1—3) N y r o c a ferina — 'J luni 2 decade
şi faptul că după plecarea g r o s u l u i pasajului, aceste specii Nyroca f u l i g u l a — 9 luni 1 decadă
se m e n ţ i n totuşi destul de n u m e r o a s e p â n ă î n t o a m n ă târ­ A n a s streperà — 9 luni —
ziu. (II—1) Netta rufina — 8 luni —
Alias streperà, deasemenea p r e z i n t ă o n e p o t r i v i r e In­ (11—3) A n a s q u e r q u e d u l a — 8 luni —
tre epoca sosirii şi p l e c ă r i i . Vine In m i j l o c u l pasajului şi 1 a d o r n a tadorna — 0 luni 2 decade
se r e t r a g e î n m a s ă cea d i n u r m ă . Cu începerea îngheţuri­ C o m p a r â n d această listă cu şirul speciilor aşezate
lor nu se m a i vede. După c u m a m m a i spus-o, e x p l i c ă m după d u r a t a uescrescândâ a i n t e r v a l u l u i dela începerea
această atitudine, a t r i b u i n d raţei pestriţe calitatea de a g r o s u l u i pasajului de p r i m ă v a r ă şi p a n ă la t e r m i n a r e a
prefera timpul r ă c o r o s şi n e s u p o r t â n d nici g e r u r i , nici g r o s u l u i pasajului de t o a m n ă , constatăm:
temperaturi m a i ridicate, c u m m a i sunt, la sfârşitul lui a) Lele două g r u p e de specii: 1. cu i n t e r v a l u l l u n g şi
Septembrie şi începutul lui O c t o m b r i e . 2. cu i n t e r v a l u l scurt de şedere In ţară, s a u aşezat In a-
Tadorna tadorna p l e a c ă t o a m n a foarte de t i m p u r i u , ceeaşi o r d i n e , cu excepţia lui Nyroca nyroca, c a r e a r e o
1
faţă de sosirea de p r i m ă v a r ă . P e l â n g ă m o t i v e l e a r ă t a t e In d u r a t ă dela p r i m u l şi p â n ă la u l t i m u l e x e m p l a r n e p r o ­
sazul a n a l o g al raţei m a r i şi celei pitici, credem că dispa­ p o r ţ i o n a l de l u n g ă faţă de i n t e r v a l u l intre trecerea pasa­
riţia t i m p u r i e a c ă l i f a r u l u i — o p a s ă r e r e l a t i v r a r ă , pre­ j e l o r (in p a r a n t e z a d i n s t â n g a d e n u m i r i i speciei din ta­
caută şi sperioasă — este influenţată şi de c a n o n a d e l e con­ bloul de m a i sus a m indicat p o z i ţ i a ei in g r u p e l e m e n ţ i o ­
tinue ale v â n ă t o r i l o r . nate).
Cu excepţia acestor p a t r u cazuri, restul de 7 specii b) I n i n t e r i o r u l g r u p e l o r speciile s a u aşezat dease-
prezintă m a i m u l t ă a r m o n i e între epoca sosirei şi epoca ineni In aceeaşi o r d i n e , cu excepţia iui Spatula clypeata,
piccarci. L e p u t e m î m p ă r ţ i in două g r u p e . care f ă c â n d p a r t e din g r u p a 1-a, a trecut dela u l t i m u l in
1. Cu i n t e r v a l de şedere in ţară m a i l u n g 7—7 luni şi p r i m u l loc.
2.5 decade). c) L x c e p t â n d două specii de m a i sus, la restul de
A. avuta, A . penelope, A j/roca ferina şi Spatula ciu­ cinci (A. acuta, A. penelope, N. ferina, Netta rufina şi A.
peala. querquedula), exista O corelaţie d e p l i n ă între epoca tre­
Cu i n t e r v a l u l m a i scurt (5—G luni şi 1 d e c a d ă ) . cerii g r o s u l u i pasajului şi dalele constatării p r i m u l u i şi
u l t i m u l u i e x e m p l a r . Pentru acest m o t i v ne p e r m i t e m a
Netta rufina, Nyroca n y roca şi Anus qurquedula.
considera aceste cinci specii cele mai o m o g e n e şi cele m a i
F.ste de observat că toate cele trei din g r u p a a doua,
constante in ceeace priveşte o r d i n e a pasajului.
clocesc în ţară.
Această î m p ă r ţ i r e , ne reaminteşte, in ceeace p r i v e ş t e Cât despre excepţiile prezentate de Nyroca nyroca
titlurile date celor două g r u p e , legile f o t o p e r i o d i z u m u l u i şi Spatula clypeata, a v e m de observat u r m ă t o a r e l e : Cele
dm regnul vegetal: piaule de zile scurte, plante de zile două cazuri de p r i m u l şi ultimul e x e m p l a r al raţei roşii
lungi. sunt m u l t distanţate in l i m p de epoca prezenţei n o r m a l e
a acestei specii (vezi d i a g r a m a N o . 15;. Sunt a d e v ă r a t e
Deşi substratul *i m a n i f e s t a ţ i u n i l e biologice respecti­
excepţii, d e t e r m i n a t e de cine ştie ce î m p r e j u r ă r i . F ă c â n d
ve nu prezintă nici o a n a l o g i e , suntem ispitiţi totuşi să fa­
abstracţie de aceste două cazuri, r a ţ a roşie trebue să fie
cem o presupunere. Sosirea m a i târzie şi m a i cu deosebire,
considerata şi ea, o m o g e n ă şi constantă In p o z i ţ i a ei la
plecarea m a i de t i m p u r i e a unor specii nu s'ar putea ex­
pasaj. Spatula clypeata din contră, p r e z i n t ă mai m u l t e
plica, pe l â n g ă rezistenţa la frig, şi p r i n eventualul obiceiu
abateri i n d i v i d u a l e dela o b i c e i u r i l e g e n e r a l e ale speciei.
al acestor pasări de a se h r ă n i n u m a i in t i m p u l zilei? N o p ­
S u n t e m î n d r e p t ă ţ i ţ i să o c r e d e m cu însuşirile b i o l o g i c e
ţile din ce in ce m a i lungi, in care t i m p ele sunt n e v o i t e să
destul de m a l e a b i l e şi cu î n c l i n a ţ i e m a r e spre v a g a b o n d a j .
stea nemâncate, le o b l i g ă să se deplaseze m a i r e g u l a t oda­
tă cu m i ş c a r e a globului pe orbită. Deci, pe l â n g ă factorul P e n t r u e x p l i c a r e a lipsei de c o r e l a ţ i e m e n ţ i o n a t ă la
temperatură, nu l o a c ă vre-un rol şi factorul lumină? I n a- restul speciilor, nu p u t e m aduce n i c i o consideraţie în plus,
celaş t i m p desigur, un rol d e t e r m i n a n t îl p o a t e a v e a şi dis­ faţă de cele c o m u n i c a t e , când a m vorbit de n e p o t r i v i r e a
pariţia unor vieţuitoare care constitue partea o b l i g a t o r i e e p o c i l o r de trecerea g r o s u l u i pasajului de p r i m ă v a r ă : spe­
din raţia zilnică a acestor specii. C a r e sunt aceste vieţui­ ciile constatate m a i d e v r e m e p r i m ă v a r a d i s p a r m a i târziu
toare? toamna, cele a p ă r u t e m a i târziu pleacă m a i d e v r e m e . P r i n
u r m a r e , este deplasată n u m a i epoca trecerii g r o s u l u i pa­
5. A p a r i ţ i a de p r i m ă v a r ă a p r i m e l o r e x e m p l a r e şi sajului de t o a m n ă . S p e r ă m că e x p l i c a ţ i i l e d a l e de noi a-
constatarea celor din u r m ă t o a m n a , la speciile c l o c i t o a r e cestui f e n o m e n sunt juste.
şi de pasaj, a m expus-o in două tablouri ce u r m e a z ă : .
ti. I n ceeace p r i v e ş t e durata pasajului, p r i m ă v a r a se
Apariţia de primăvară: r e m a r c ă r a ţ a m a r e cu un pasaj foarte scurt. Când des-
I a n u a r i e ( p r i m a d e c a d ă ) : Anus plalyrhinva. p r i m ă v ă r a r e a vine brusc şi e v o l u e a z ă continuu, fără re­
i a n u a r i e (a treia d e c a d ă ) : Anat acuta. Anus creeca, veniri la t e m p e r a t u r i scăzute, grosul p a s a j e l o r r a ţ e l o r
Spatula elypeata, Nyroca nyroca. m a r i trece la B u g a z in 2—3 zile. P a s a j u l de p r i m ă v a r ă
F e b r u a r i e ( p r i m a d e c a d ă ) : Nyroca ferina, Nyroca [u- r e l a t i v l u n g se o b s e r v ă la Anat penelope, Anas acuta şi
litjula. Anat creeca. Celelalte specii ocupă poziţii i n t e r m e d i a r e .
F e b r u a r i e (a treia d e c a d ă ) : Alias penelope, Anus qucr- T o a m n a zăbovesc m u l t A. platyrhinca, A. acuta, Anas
(/iicdula. creeca. T r e c e repede A. penelope. Hcstul se observă în nu­
M a r t i e ( p r i m a d e c a d ă ) : Anas streperà, Netta rufina, m ă r m a r e o lună, sau ceva m a i mult.
indorila tadorna. 7. După p r e f e r i n ţ a ce se a c o r d ă de diferite specii la­
Ultimul exemplar observat toamna: g u n e l o r s ă r a t e dela m a r e , sau din contră, apelor dulci in­
S e p t e m b r i e (a doua decadă;: Tadorna tadorna. terne, le p u t e m clasifica distinct în m o d u l u r m ă t o r :
O c t o m b r i e (a doua d e c a d ă ) : Alias querquedula (cu ex­ a ) S p e c i i de l a g u n e m a r i t i m e : Tadorna tadorna.
cepţia celor două e x e m p l a r e rănite. b) Specii i n d i f e r e n t e : A. platyrhinca, A. penelope, A.
O c t o m b r i e (a treia d e c a d ă ) : Netta rufina. acuta, A. querquedula, A. creeca, Spatula clypeata, Mer-
(jus N o e m b r i e ( p r i m a d e c a d ă ) : Nyroca fuligula. merijanser.
N o e m b r i e (a doua d e c a d ă ) : Anat acuta, Nyroca ferina. c) Speciile a p e l o r dulci: Anas streperà. Netta rufina,
N o e m b r i e (a treia d e c a d ă ) : Anas streperà, Nyroca ny­ Nyroca ferina, Nyroca nyroca, Nyroca fuliyula.
roca. Kste de a d ă u g a t că, la pasaj raţa m a r e preferă litora­
D e c e m b r i e d i r i m a d e c a d ă ) : Anat penelope. lul m ă r i i . K a ţ a f l u e r ă t o a r e şi l o p ă t a r u l a r a t ă aceeaşi pre­
D e c e m b r i e (a doua d e c a d ă ) : Anat creeca. ferinţă n u m a i la pasajul de p r i m ă v a r ă , iar t o a m n a ur­
Decembrie (a treia d e c a d ă ) : Anas platyrhinca, Spatu­ m e a z ă m a i m u l t d r u m u l nalţilor interne.
la ely peata. 8. Ca specii de apă m i c ă se r e m a r c ă : A. creeca şi
In consecinţă, după d u r a t a i n t e r v a l u l u i delà sosirea Spatula clypeata.
primului e x e m p l a r observat şi p â n ă la plecarea u l t i m u l u i , Tadorna tadorna preferă şi ea în pasajul l a g u n e l o r ,
speciile se clasifică în u r m ă t o a r e a o r d i n e descrescândă: jepşile m a i p u ţ i n adânci. T o ţ i reprezentanţii ai g e n u l u i
Nyroca şi Mergu.s sunt de apă adâncă. L e m a i ţine tovă­
Anas platyrhinca — 12 luni răşia c r e d i n c i o a s ă Anas streperà. Anas querquedula se
( 1—4) Spatula c l y p e a t a — 11 luni 1 decadă p a r e că preferă apa m i j l o c i e (50—75 c m . ) , iar restul sunt
A n a s creeca — 11 luni — m a i mult, sau m a i puţin indiferente.
(II—2) Nyroca nyroca — 10 luni 1 decadă 9. Ca o m a r e a m a t o a r e de apă largă cu o r i z o n t u r i
( I—1 A n a s acuta — 10 luni — deschise, se deosebeşte Anas acuta. I n această p r i v i n ţ ă
( 1—2) A n a s penelope — 9 luni 2 decade ea nu are rivale decât pe Tadorna tadorna şi Meryus
merganscr. Anas pcnelope posedă acelaş caracter într'o
măsură m a i redusă.
Din contră, cele m a i „ b ă l t ă r e ţ e " specii sunt: A. ace­
ia. Statuia elijpeuta şi Nyroca nyroca. Aceasta din urmă,
fiind de apă adâncă, se ascunde iu desişurile de trestie,
pe când celelalte două se simt In elementul lor şi in lo­
c u i ile de vegetaţie mai scunda (Typha, Juncus, Carex, etc ) .
10. In privinţa atitudinei fufă de om cu aşezările lui,
trecem in fruntea listei pe ferestraşi. Aceste pasări mani­
festă cele m a i sălbatice instincte şi nu-i acordă regelui
naturii nici o încredere. A p r o a p e tot aşa de serios iji pre­
caut este călifarul alb, deşi iu alte părţi, se zice că, a a-
j u n s in stare dc a p r o a p e s e m i d o m e s t i c i r e . Desigur, à avut
m o t i v e serioase ca să accepte acolo o asemenea evoluţie.
Faţă de t r a t a m e n t u l delà noi, o astfel de s u p r a e v a l u a r e a
intenţiilor bune ale omului, nu-i poate fi de nici un folos
pentru a s i g u r a r e a perpetuării speciei.
Dintre reprezentanţii genului Anat, pcnelope, acuta
ţi strepera, în o r d i n e a descrescaiidă, sunt m a i iubitoare
de locuri izolate şi cât m a i puţin frecventate de o m . Dim­
potrivă celelalte trei, in tovărăşia lui Spatula clypeata,
se i m p a c ă eu destulă indiferenţă cu vecinătatea duşmanu­
lui l o r biped.
Dintre Syroace, raţa roşie s'a adaptat bine la con­
vieţuirea cu o m u l . Celelalte nu rabdă cu atâta indulgenţă
0 astfel de societate. Despre Scita riifiiia am vorbit m a i
sus. . «««ii
Jn general există un p a r a l e l i s m o a r e c a r e între den
sitatea speciei şi atitudinea ei faţă de o m .
in drum spre locul de pândă de dimineaţa.
F Iţ lo­
P a s a j u l de p r i m ă v a r ă al p ă s ă r i l o r de baltă!
A l ă t u r i de boncănitul cerbului, cântecul tainic al co­
coşului de munte, sau nunta d i o p i o i u l u i fudul in verdele
nesfârşit al stepei, este una dintre cele m a i i m p r e s i o n a n t e ]
m a n i f e s t a ţ i u n i la care poate asista v â n ă t o r u l .
Vă r o g să nu z â m b i ţ i afabil, v â n ă t o r i de vânat nobil,
pentru o aşa c o m p a r a ţ i e !
T o ţ i au auzit de acest fenomen, obişnuit şi vechi ca
lumea, mulţi v â n e a z ă in acest t i m p , este foarte rar insă
cine la căzut cu oebii.
Este începutul lui M a r t i e . De câteva zile gliiaţa L i ­
m a n u l u i s a învineţit, s a umflat şi s"a rupt ca o foaie
uriaşă de plăcintă întinsă peste m ă s u r ă . Încă cri nu se
văzură ilccal câteva ochiuri. A s t ă z i , I.imanul este o pânză
dantelată şi m i ş c ă t o a r e de sloiuri şi de apă. lzbindu-se de
d i g u r i l e cheului, năboiul a g r ă m ă d i t haotic m o r m a n e m a r i
de ţăndări albe.
Zepşile Bugazului sunt încă pe alocurea acoperite cu
ghiaţă, care nu m a i poate ţine greutatea o m u l u i . Se rupe
la fiecare pas şi piciorul a j u n g e in n ă m o l u l m o a l e al fun­
dului. Un vânt p ă t r u n z ă t o r şi umed bate dinspre m i a z ă z i ,
p u r t â n d deasupra apei floace de negură deasă. Câteodată
un nour lăptos te învăluie din toate p ă r ţ i l e şi atunci nu
te poţi orienta decât după urletul continuu şi apăsat al
m ă r i i . N o u r u l trece şi vezi din nou peisagiul pustiu şi se­
ver al lagunelor, iar printre dunele joase, c o a m e l e albe ale
t a l a z u r i l o r m ă r i i . Departe, sc înalţă silueta farului in m i j ­
locul peticelor roşii ale a c o p e r i ş u r i l o r vilelor. S o a r e l e abia
a răsărit. Este frig şi nu se văd decât puţine pasări.
Câţiva pescari a r g i n t i i şi râzători in sborul leneş şi
neregulat, p a r c ă purtaţi de vânt, trec deasu­
pra apei.
Câte un răţoi m a r e sboară g r ă b i t în înăl­
ţime, cercetând cu atenţie întinsul l a c u r i l o r
şi ascunzişurile g r i n d u r i l o r , g a t a să cadă pia­
tră unde va observa silueta femeiuştei.
Deundeva, fără să poţi p r e c i z a direcţia,
răsună (lucratul c h e m ă t o r al răţoiului pitic.
Dintr'un val de negură, a p r o a p e de tot,
răsare un cârd de raţe cu f r i g a r e . T r o m p e t e l e
răţoilor şi m ă c ă i t u l r a ţ e l o r se amestecă într'un
acord plin de pasiune şi de a r m o n i e .
Mişcarea p a s ă r i l o r d e v i n e d i n ce in ce
mai intensă.
V â n t u l a contenit. Ceaţa s'a topit în de­
părtări. U n petec de cer albăstriu şi cald se ză­
reşte in ruptura n o r i l o r şi o r a z ă de soare, ca
iin proector uriaş, a şters tonurile p o s o m o r â t e
ale peisagiului şi a risipit u l t i m a î n d o i a l ă .
Vine primăvara!
Acest semnal 1-a aşteptat lumea jiasări-
loi de apă.
P r i m ă v a r ă . L u m i n ă . Soare. D r a g o s t e !
Din ochiuri şi lacuri) de pe s ă r a t u r i şi
din tufişuri, parcă stârnite de cineva a n u m e .
se ridică stol după stol.
U n d e arunci cu ochii, vezi cârduri g r ă b i ­
te de raţe. l'e toată l ă r g i m e a bălţii şi deasupra
m ă r i i — unele sus p r i n t r e nori, altele m a i jos,
alunecând c h i a r deasupra apei — p ă s ă r i l e trec
nerăbdătoare, în aceeaşi direcţie, spre acelaş
scop poruncit de instincte.
U n stol m a r e de raţe pitice, sburând j o s
de tot, dă peste adăpostul v â n ă t o r u l u i , şi după
foc se a r u n c ă în sus ca un p u m n de confetti.
Direcţia însă nu se schimbă: m e r e u spre N o r d ,
spre locurile de cuibărit. A l t ă g r i j ă nu există.
N i m i c a în l u m e nu le poate opri.
T r e i călifari in v i r a j uri line coboară in
jos. Au recunoscut c o n t u r u r i l e j e p ş i l o r , curba
L i m a n u l u i şi încă cine ştie c a r e puncte de
orientare. A c i , din borta adâncă în m a l u l loe-
sului ei au văzut p r i m a dată cerul albastru şi
sclipirea soarelui |>e linţoliul lacului. Se aşea­
ză pe un loc deschis şi cu g r i j ă încep aranja­
rea splendidelor haine de nuntă.
U n răţoi l o p ă t a r se învârteşte dezorientat
deasupra săraturilor. In m u l ţ i m e a a r i p a t e l o r
din baltă nu-şi găseşte niciun t o v a r ă ş . A venit
prea din v r e m e , m â n a t de dorul dulce al bucu­
riilor p r i m ă v ă r a t i c e . U n stol m a r e de flueră-
toare, in f o r m a ţ i e n e r e g u l a t ă şi s c h i m b ă t o a r e
traversează balta cu şuerate şi m ă c ă i t u l t i m i d
al femeiuştelor. M a i vine unul şi dispare în a-
CARPAŢH -:- 1942. No. 4.
ceeaşi direcţie. P e u r m ă , m a i m u l t e o d a t ă de diferite specii.
Zeci, sute, m i i de stoluri.
A m lăsat de m u l t a r m a l a o parte. A m lăsat şi bino­
clul. Copleşit u r m ă r e s c cu ochii obosiţi trecerea p a s ă r i l o r .
D i n a m i s m u l sălbatec al f e n o m e n u l u i evocă tablouri
devenite l e g e n d e în a m b i a n ţ a vieţii actuale. E p o c a gheţa­
rilor, deplasări e n o r m e de zone c l i m a t i c e , t r a n s f o r m ă r i ra­
dicale de landşafte floristice, însăşi o r i g i n e a , r ă s p â n d i r e a
şi evoluţia s p e c i i l o r de a n i m a l e actuale.
P a s a j u l p ă s ă r i l o r este un c r â m p e i u r ă m a s d i n vre­
mea aceea, a m a r i l o r p r e f a c e r i şi catastrofe ale g l o b u l u i
terestru. U n c r â m p e i u viu, aşa c u m i-a u r m ă r i t n a ş t e r e a
şi 1-a v ă z u t o m u l p r e i s t o r i c . U n c r â m p e i u aşa de s t r ă i n
„Un jder prost"
In revista „Carpaţii" la rubrica „Din munţi şi
din Câmpii" apar cele mai interesante observări din
viaţa sălbătăciunilor. Le citesc cu acelaş interes, cu
care privesc fotografia unei scene interesante. Şi cum
la fotografie găseşti aproape totdeauna un detaliu ne­
luminat îndeajuns, şi îţi vine pofta să îi faci o mică
retuşare, tot aşa găseşti şi în prezentarea episoadelor
relatate la această rubrică, un punct nelămurit sau in­
terpretat greşit, care te îndeamnă să retuşezi şi aici.
Ştiind, că unul din chiar scopurile rubricei „Din Munţi
şi din Câmpii" este să se interpreteze observările fă­
cute, voi aplica penelul de retuş la unele din artico­
laşele vizate.
In numărul de Septemvrie 1939, al „Carpaţilor"
subt titlul de mai sus se vorbeşte despre un jder
„prost". Paznicul P. revizuindu-şi capcanele puse pen­
tru prinderea jderilor, găseşte una dintre ele închisă.
Tăvălitură jur împrejur,, şi lângă fier lăbuţa ruptă a
unui jder. ,.A scăpat!" oftează paznicul, mai trage şi
o înjurătură, gândindu-se la cele câteva mii de lei pe
care îi reprezintă blăniţa jderului scăpat. Resemnat
întinde iarăşi capcana, pune momeală proaspătă ş'
pleacă în drumul lui. La câteva zile găseşte în cap­
cană un jder prins, cu lipsă de lăbuţă. Evident, că era
jderul scăpat cu câteva zile mai înainte. „Ce mai jder
prost!" exclamă paznicul, ,.să intre el încăodată în
capcana din care a reuşit abea câteva zile înainte să
scape cu lăbuţa ruptă!" Să nu uităm: era vorba de
un jder mare, bătrân, iscusit.
Adică paznicul P. a găsit o singură explicaţie
pentru acest caz: nemaipomenita prostie a jderului a-
celuia.
Urmărind însă în fantazia mea viaţa jderului ace­
luia, dupăce a scăpat din capcană, eu am ajuns la
altă concluziune.
Bietul jder, dupăce a tras o 'fugă bună dela lo­
cul cu pricina, şi-a lins o vreme ciungul dureros al pi-
c'oruşului, apoi mânat de foame, a trebuit să plece
de nou după căutarea hranei. Va fi dat peste vre-o ve-
yeriţă, şi se va fi luat după ea. Dar vai de capul lui:
m
goana nebună din brad în brad, sărind de pe crean-
105
şi aşa de puţin cunoscut de o m u l m â n d r u al civilizaţiei
moderne.
P a s a j u l nu este continuu în tot cursul zilei. După,
c â t v a t i m p de sbor intensiv, v i n e un i n t e r v a l de a c a l m i e .
N u vezi decât c â r d u r i rare, r ă m a s e î n baltă pentru popas.
P e u r m ă sborul r e î n c e p e cu aceeaşi intensitate, ca să în­
ceteze d i n nou d u p ă un sfert sau j u m ă t a t e de oră. Ca şi
cum, acolo la Sud, în locul o d i h n e i de e r i noaptea, le dă
d r u m u l cineva pe r â n d din c o l i v i i e n o r m e .
P e la ora d o u ă d u p ă a m i a z ă sborul d e v i n e d i n ce în
ce m a i r a r şi î n c e t e a z ă c o m p l e t m u l t î n a i n t e a asfinţitului
soarelui. P ă s ă r i l e obosite şi-au ales l o c u r i l e de o d i h n ă şi
h r a n ă , u n d e v o r petrece noaptea.
I a r a doua zi, se v o r r i d i c a stol după stol şi v o r p o r n i
m a i d e p a r t e pe d r u m u r i l e l o r d e m i l e n i i .
gă pe creangă, peste goluri, nu mai e în stare să o a-
jungă, din cauza defectului piciorului, A rămas bă­
tut, veveriţa a scăpat, el cu dintele foamei în stomac.
Aude un şoarece trecând prin tunelul tras pe subt
scoarţa zăpezii. II pândeşte, şi când îl simte înaintea
nasului, îşi vâră picioarele dinainte prin scoarţa as­
pră, ca să îl apuce. Dar vai şi amar! Lăbuţa rămasă
fără de ghiare nu mai poate prinde, şi această pradă
a scăpat, şi el s'a ales cu o durere ca focul.
Aşa umblă câteva zile, cu rânza goală, cu foa­
mea tot mai chinuitoare. Ici-colea mai scormoneşte din
stratul gros de zăpadă câte o boabă de coacăză. A -
ceste boabe îl plac foarte mult, când le aşază pe strat
de carne bună sângeoasă. Dar aşa, pe inima goală,
par'că mănâncă jar. Se caţără prin scoruşi, caută du­
pă fructe, fără să mai găsească, dupăce mierlele şi
sturzii le-au adunat pe toate. Găseşte un ciolan uscat,
rămas din gura lupului, şi încearcă să roadă ceva de
pe el. Ce mai poate oare el rupe cu dinţişorii lui, de
acolo de unde nici colţii lupului nu mai putea rupe
nimic?
Alergând tot mai disperat în căutarea hranei, îl
izbeşte miros plăcut de carne, Ajunse în apropierea
capcanei din care a scăpat odinioară. Recunoaşte lo­
cul, recunoaşte perfect de bine primejdia care stă la
pândă după acel mic hoit ademenitor, dar nu se mai
poate deslipi de acel loc cu mirosul atât de dulce.
Dă târcoale în jurul cărnii înfiptă într'un ţăruş. Tot
mai aproape, tot mai aproape. Instinctul de conser­
vare îl îndeamnă să plece de acolo. Altă forţă, mai
tare decât prudenţa îl stăpâneşte. Delicioasa hrană
îi stă înaintea gurii, de un paş, de un lat de mână. Se
întinde spre ea, — nu o ajunge, — se mai întinde, mai
face un pas . . . „clacs!" capcana şi-^a închis fălcile de
fier, şi soarta jderului e sfârşită.
Foamea e rău sfătuitor. — ne-o spune şi prover­
bul. Cine nu o cunoaşte nici nu îşi dă seamă ce în­
semnează acest groaznic cuvânt. In viaţa animalelor
sălbatece joacă un rol foarte însemnat, şi adese le îm­
pinge la acte de adevărată nebunie.
Cunoşteam un lup bătrân, uns cu toate unsorile.
Se învârtea prin împrejurul locuinţei unui paznic al
meu, şi într'un moment bine
ales, i-a mâncat acestuia cele
trei oiţe, pe care le ţinea mai
ales pentru puţina lână, din
care îşi făcea câte o haină
caldă. înfuriat de această o-
braznică provocare, paznicul
a făcut tot ce i-a stat în pu­
tinţă să răpună lupul. L-a
pândit cu arma, nopţi întregi,
pe ger cumplit, lângă hoit.
Degeaba. Lupul părea că mi­
roasă primejdia şi nu se a-
propia. I-a pus momeală, —
bucăţi de carne risipite pe
zăpadă, între ele câteva în­
cărcate cu otravă. Vicleanul
cel bătrân aduna toate jume-
rile curate, şi nici nu se a-
tingea de cele otrăvite. Nu
avea ce-i face, — orice încer­
case a irămas fără rezultat. r
Intr'o noapte s'a deslăn-
ţuit un viscol puternic, şi
când a doua zi în zori paznicul plecă in patrulare,
descopere chiar lângă casă, urma lupului. Mai mult
de încercare decât cu nădejde de rezultat, ia urma
lupului, care ducea spre un şir de capcane puse de
mai multă vreme.
Iacătă-1! A intrat in una! Capcana ridicată dela
locul ei, tăvălitură largă în jur, sărituri disperate,
dâră trasă de fier, de lanţ, de ancoră. Plin de dorul
răzbunării, paznicul a întins pasul, observând toate
semnele. La un loc, găseşte ancora, cu o bucată de
lanţ, rupt pe la mijloc. Rău semn! După câtăva vre­
me găseşte şi capcana. . . goală. Adică în dinţi cu
trei ghiare rupte din piciorul lupului. De acolo urma
lupului, cu picături de sânge, mergea şchiopătând, în
trei picioare.
După un oftat adânc şi de sigur o înjurătură po­
trivită, paznicul se întoarce acasă. Inzadar l-ar mai
urmări! Lupul a trecut şapte hotare. E pierdut.
Acasă îl aşteaptă altă bucurie. O junincă i-a fă­
tat un viţel mort. De năcaz a aruncat hoitul viţelului
peste gardul grădinii. Mai târziu dupăce şi-a mai ali­
nat mânia, şi mintea a început să lucreze de nou nor­
mal, s'a socotit să bage în hoitul viţelului 2—3 capsule
de strichnină. Poate să se despăgubească cât de cât
cu blana vreunei vulpi mai naive.
A patra zi dimineaţă, găseşte lângă hoit, mort,
lupul cu trei ghiară lipsă.
Stânjenit in vânătoarea grea. îl biruise foamea.
Sau dacă place mai mult: l-a prostit foamea . . . ca şi
pe jderul intrat şi a doua oară în aceeas capcană.
Ing. Paul Janosi
Lăcomia vidrelor
Un camarad vânător demn de toată încrederea,
povesteşte următoarea întâmplare, care merită a fi
cunoscută de vânători şi care redă pe deplin lăcomia
după peşte a vidrelor.
Fiind într'una din comunele de pe valea Arie-
şului in luna Ianuarie a. c. în timpurile gerului aspru,
află pe malul Arieşului un băietan de 15—16 ani, du­
când într'o mână o vidră frumoasă şi în alta un peşte
— clean de circa 2 kgr. Peştele deşi era încolţit la
ceafă, mai trăia încă, iar vidra încă era caldă. între­
bat băiatul asupra provenienţei prăzii frumoase arată
Iarna grea a mânai un ( a r d de dropii pana subt ferostre'c conacului,
că lucrurile s'au petrecut după cum urmează:
Umblând pe vale, vede vidra că a scos din apă
peştele pe gheaţă. Când a încercat să-1 mănânce, a
ieşit din apă o altă vidră mai mare şi s'a repezit la
ea. Prima şi-a luat atunci peştele şi a fugit cu el în­
tr'o tufă de răchită din imediata apropiere. Acolo
s'a încins o luptă înverşunată. Băiatul a alergat
ele. Când a fost observat, vidra a doua care era ma
mare a sărit in apă, iar cealaltă a rămas pe câmpti
de luptă, lungită lângă peşte, în nesimţire şi încolţit
la gât. Băiatul i-a mai aplicat şi el o lovitură de cio
mag la cap şi când ţinea spre casă cu prada bogat
a fost întâlnit de vânător. Sosit la faţa locului, prie
tenul vânător a putut verifica pe deplin adevărul
vestit de băiat din urmele lăsate pe zăpadă.
Max Teban Turd
O „cultivare" a dropiilor
Pe când citeam articolul Dlui Basiliade în „R. V."
cu care ne ocupăm în altă parte a revistei noast
ne-a adus poşta fotografia de mai sus şi o scurtă eJ
plicaţie a ei. E dovada . .. „cultivării" dropiilor.
Pe la 20 Ianuarie anul acesta, pe când in Bar
zăpada acoperea foarte gros pământul şi hrana si
bătăciunilor, locuitorii conacului baronului Liptai
lângă satul Lovrin, au văzut într'o zi lăsându-se to
mai lângă împrejmuirea conacului un stol de dropii.
La apropierea omului, care se gândi să le ducă vre-o
câteva litre de sămânţă — dropiile sau ferit speriate,
apoi cu multă precauţiune s'au apropiat din nou şl
au cules avide grăunţele împrăştiate pe zăpadă. Au
luat aripi şi au plecat apoi.
A doua zi, la aceiaş oră de pe la amiazi. stolul
de dropii s'a prezentat iarăşi, şi timp de aproape
două ceasuri s'au hrănit din grăunţele ce le-au fost
împrăştiate acum de mai de dimineaţă.
Dropiile — de obiceiu atât de sperioase — su-
fereau să se apropie oamenii la 20—25 metri; distanţa
dela care a fost făcută şi fotografia pe care o publi­
căm.
Credem, că această imagine e un document de'
preţ pentru a se dovedi şi extrema mizerie de iarna
a vânatului, cât şi inteligenţa acestor paseri, cari simt
deindată prietenia omului. C-
 TäRTHTrI^TEI
-H-f+f-t-t-t 4 Ţ f f l J - ! 1 1
Raymond L. Ditmars: La lutte pour la vie. ( P a y o t , P a r i s ,
196 pg. 46 f o t o g r a f i i ) . C o n s e r v a t o r u l d e p a r t a m e n t u l u i de
m a m i f e r e şi r e p t i l e al p a r c u l u i z o o l o g i c din N e w - Y o r k tra­
tează p a s i o n a n t a p r o b l e m ă a l u p t e i p e n t r u v i a ţ ă î n l u m e a
a n i m a l e l o r , cu o deosebită b o g ă ţ i e de i n f o r m a ţ i u n i şi de
observaţiuni. î n c e p â n d cu lupta de m e n ţ i n e r e a o m u l u i ,
delà s t r ă v e c h i l e lui f o r m e p r i m i t i v e , a u t o r u l trece p r i n faţa
noastră un a d e v ă r a t caleidoscop al fiinţelor care u t i l i z e a z ă
cele m a i i n g e n i o a s e — uneori d e a d r e p t u l fantastice — ar­
me, m i j l o a c e , şiretlicuri pentru a-şi a s i g u r a existenţa. N i
se a r a t ă rolul dinţilor, a g h i a r ă l o r , coarnelor, a r m u r e l o r ,
ţepelor. S p l e n d i d a o r g a n i z a r e a castorilor, m i j l o c de m e n ­
ţinere a vieţii şi speciei acestor de altfel n e a j u t o r a t e ani­
m a l e ; a p o i m i j l o a c e l e p r i n care î n f r u n t ă p r i m e j d i i l e şi di­
ficultăţile paserile, reptilele, peştii, insectele.
P e n t r u cel ce a r e p l ă c e r e în cunoaşterea t a i n e l o r şi a
m i n u n i l o r naturei, nu există r o m a n m a i c a p t i v a n t decât
această excelentă carte, care face parte din p r e ţ i o a s a „ B i -
bliothéque scientifique", ale cărei v o l u m se m a i găsesc răs-
leţ în m a r i l e noastre l i b r ă r i i .
Revista Vânătorilor ( N r . 3/1942). I n discuţia r e f e r i t o a r e
la p r o i e c t u l de r e s t r â n g e r e a v â n ă t o a r e i s i t a r i l o r p r i m ă ­
v a r a i n t e r v i n e u n u l d i n cei m a i distinşi v â n ă t o r i din v e ­
chea g a r d ă r o m â n e a s c ă , pe care îl r e c u n o a ş t e m uşor după
iniţialele G. M . D-sa e p e n t r u m e n ţ i n e r e a „ u z u l u i " de p â n ă
acum. A r g u m e n t a ţ i a D-lui G. M . e u r m ă t o a r e a : a) V â n ă ­
toarea cu g o a n a p r i m ă v a r a , n u nelinişteşte terenul, fiind­
că î n l o c u r i l e specifice pentru g o a n e l e de sitari sălăşlueşte
puţin v â n a t sedentar. I n desişurile f ă r ă p ă i ş unde trebuesc
căutaţi sitarii, n u cuibăresc n i c i f a z a n i i , n i c i p o t â r n i c h i l e
şi n u fată n i c i i e p u r i i . I n fine, p r o p r i e t a r i i t e r e n u r i l o r p o t
scuti de g o a n ă p ă r ţ i l e de teren î n care cuibăreşte v â n a t u l
m i c util. b) D a c ă l u ă m de b a z ă datele statistice a l e D i r .
V â n . din 1938—39, şi f a c e m un calcul de p r o b a b i l i t a t e , re­
iasă, că s'au î m p u ş c a t în sezonul de p r i m ă v a r ă 9960 fe­
mele, care cifră se ridică cu cele r ă n i t e la 12.000. D i n a-
ceste abea 10% ar fi c u i b ă r i t la noi. Decia abea 1000—1200
cuiburi i d i g e n e s'au distrus. Cifră m i n i m a l ă faţă de dis­
trugerea d i n A l b a n i a , Grecia, S i r i a etc. — Ceice preconi­
zează o p r i r e a g o a n e l o r şi a v â n ă t o a r e i cu câini p r i m ă v a ­
ra, nu au ca a r g u m e n t o c r o t i r e a sau î n m u l ţ i r e a cuiburi­
lor de sitari delà noi. P r o b l e m a e pe p l a n m a r e , interna­
ţional. Deci ea trebue să fie şi e x a m i n a t ă şi r e z o l v i t ă pe
acest plan. Chestiunea care se pune, ca cea care d e t e r m i n ă
atitudinea n o a s t r ă e: sunt s i t a r i i î n descreştere? D a c ă da
— aşa c u m a f i r m ă a p r o a p e toţi z o o l o g i i şi v â n ă t o r i i — se
i m p u n e m ă s u r a o c r o t i r e i despre care e v o r b a . D a c ă în
schimb r e a l i t a t e a e cea pe care o a f i r m ă şi Dl G. M . —
adică: n u m ă r u l s i t a r i l o r e staţionar — ne l u ă m un g â n d ,
şi toată l u m e a v a fi m u l ţ u m i t ă , să continue v e c h i a v â n ă ­
toare, care are a t â ţ i a f a n a t i c i adepţi. N o u ă ni se p a r e , că
în discuţia aceasta a „ s i t a r i l o r de p r i m ă v a r ă " a i n t e r v e ­
nit un s i n g u r a r g u m e n t i m p r e s i o n a n t î n f a v o r u l m e n ţ i n e -
rei „ u z u l u i " . E cel pe care îl e x p r i m ă Dl G. M . c a m î n
treacăt, ca scăpat f ă r ă v o i e : „ I n concluzie, r u g ă m pe cei
ce sunt c h e m a ţ i a decide în această chestiune, să cântă­
rească toate datele p r o b l e m e , înainte de a lua o hotărâre
ce ar nemulţumi adânc un mare număr de vânători, cari
şi aşa întâmpină destule restricţii şi dificultăţi, datorite
altor împrejurări bine cunoscute". L a u r m a u r m e i şi bu­
curia şi p l ă c e r i l e v â n ă t o r i l o r trebue să fie luate î n s e a m ă
atâta v r e m e , cât ele n u p r i m e j d u e s c existenţa u n u i v â n a t .
Dl G. M . face concesia, ca v â n a r e a s i t a r i l o r să fie închisă .
la 15 A p r i l i e . A r fi o m ă s u r ă f ă r ă m u l t efect: P a s a j u l a
trecut de m u l t la 15 A p r i l i e , i a r s i t a r i i care cuibăresc la
noi sunt atât de p u ţ i n i şi atât de răsfiraţi, î n c â t n i m e n e a
nu-i v â n e a z ă , n i c i la pază, n i c i cu g o a n a . T i m p u l critic e
cel al m a r e l u i pasaj de p r i m ă v a r ă . — Deşi cunoaştem,
vai!, toate m i z e r i i l e a p r o v i z i o n ă r i i cu h â r t i e bună, şi g r e u ­
tăţile scoaterei u n o r i l u s t r a ţ i u n i f r u m o a s e în î m p r e j u r ă ­
rile de azi, socotim, că p u t e m spune, că confratele nostru
ar trebui să încerce o a m e l i o r a r e tehnică î n ceeace pri­
veşte clişeele. E p ă c a t de m o a r t e să fie m a l t r a t a t ă o ilus­
I I I I ) TTTTTTT TI I II 11,1111 11
t r a ţ i e M a n t u , frumoasă, aşa c u m s'a î n t â m p l a t cu cea de
pe coperta n u m ă r u l u i 3 al „ R . V , " . — Acest n u m ă r al
„ R . V . " e de altfel î n g r i j i t , b o g a t î n m a t e r i a l interesant.
Enciclopedia Turistică Românească, V o l . I X . 1942. P u b l i c a ­
ţie a n u a l ă a T u r i n g C l u b u l u i R o m â n i e i , editată sub î n g r i ­
j i r e a D-lui V a l e r i u P u ş c a r i u , T i p . Cartea R o m â n e a s c ă Buc.
b r o ş a t ă 250, l e g a t ă 300 lei.
Cu toată v i t r e g i a v r e m u r i l o r T u r i n g Clubul R o m â n i e i ,
cea m a i v e c h e şi b i n e o r g a n i z a t ă a s o c i a ţ i e turistică dela
noi a f ă c u t u n l ă u d a b i l efort p e n t r u a putea p r e z e n t a p r i e ­
t e n i l o r m u n ţ i l o r şi c e l o r l a l t e frumuseţi n a t u r a l e ale ţ ă r i i
n o a s t r e un a n u a r turistic tot a t â t de bine r e d a c t a t şi în­
g r i j i t t i p ă r i t ca şi î n a n i i precedenţi. V o l u m u l c u p r i n d e
171 p a g i n i şi este f o a r t e b o g a t i l u s t r a t cu f o t o g r a f i i de
p r i v e l i ş t i pitoreşti, m o n u m e n t e n a t u r a l e , sau de artă na­
ţională. Cei m a i cunoscuţi a l p i n i ş t i ai noştrii şi-au dat
c o n t r i b u ţ i a la r e d a c t a r e a lui, p u b l i c â n d o serie de intere­
sante a r t i c o l e cu subiect turistic, g e o g r a f i c , botanic, v â n ă -
toresc şi de altă n a t u r ă . V o l u m u l m a i cuprinde şi u n ca­
l e n d a r turistic care indică d a t a a n u m i t o r e x c u r s i i în func­
ţie de e v e n i m e n t e Sportive ( c o n c u r s u r i de s k i ) , a n i v e r s ă r i
şi p e l e r i n a j e istorice, o b i c e i u r i şi d a t i n i (spre ex. t â r g u l de
fete dela G ă i n a ) etc. I n B u l e t i n u l T u r i n g Clubului, c a r e
f o r m e a z ă u l t i m a p a r t e a v o l u m u l u i , se face o 'detailată
d a r e de s e a m ă a s u p r a a c t i v i t ă ţ i i acestei asociaţii pe a n u l
1941, arătându-se totodată care este situaţia caselor de a-
dăpost, cu t a r i f e l e v a l a b i l e în prezent, cea a c ă i l o r de ac­
ces şi m a r c a j e l o r , p r e c u m şi o serie de alte i n f o r m a ţ i u n i de
interes turistic g e n e r a l .
L. D.
Der Deutsche Jäger ( M ü n c h e n , N - r i i 47—50). I n L o t a r i n -
g i a s'a o r g a n i z a t î n t r e 4 şi 11 I a n u a r i e o „ s ă p t ă m â n ă a
m i s t r e ţ i l o r şi v u l p i l o r " î n scopul d i m i n u ă r i i acestor sălbă-
t ă c i u n i l a un n u m ă r c o m p a t i b i l cu a g r i c u l t u r a . I n această
s ă p t ă m â n ă au căzut 113 m i s t r e ţ i şi 221 v u l p i . T o t a l u l a-
n u l u i v â n ă t o r e s c 1941—42 a fost î n acea p r o v i n c i e 560 m i s ­
treţi şi 630 v u l p i . — F ă c â n d u - s e p r o v o c a r e la lipsa de hâr­
tie de tipar, p r i n t r ' o o r d o n a n ţ ă de executare a legii v â n ă ­
t o a r e i d i n G e r m a n i a , a fost suspendat pe t i m p u l r ă z b o i u ­
lui o b l i g a m e n t u l v â n ă t o r i l o r , de a abona o r e v i s t ă de v â ­
n ă t o a r e . I n schimb — spune o r d o n a n ţ a — v â n ă t o r i i tre­
bue să citească cel p u ţ i n o asemenea revistă, ca să fie la
curent cu n o r m e l e şi o r d o n a n ţ e l e o r g a n e l o r de conducere
ale v â n ă t o a r e i . — R e i c h s j ă g e r m e i s t e r u l publică o s o m a -
ţiune, d u p ă care v â n ă t o r i i sunt î n d r u m a ţ i „ î n u r m a u n o r
î n t â m p l ă r i speciale" să nu m a i lase a r m e în cabane şi în
case de v â n ă t o a r e .
Deutsche Jagd ( N e u d a m m , N - r i i 47—50). F r e i h e r r v.
D u n g e r n - O b e r a n e m i t e o teorie, pe c a r e el însuşi o p u n e
subt titlul „ G â n d u r i eretice": susţine, că nu există m a i
m u l t e rasse de c ă p r i o a r e , C a p r e o l u s capreolus al n o s t r u
şi C a p r e o l u s p y g a r g u s - „ s i b e r î a n u l " şi nici cele trei rase
de cerbi C e r v u s elaphus ( E u r o p e a n u l ) , C e r v u s C a n a d i e n -
sis ( W a p i t i ) şi C e r v u s canadiensis asiaticus ( M a r a l ) . Nu
există decât v a r i a ţ i u n i , p r o v o c a t e de deosebirile c l i m a t i c e ,
cele ale m i j l o a c e l o r de trai, etc. De altfel — spune a u t o r u l
— î n t r e c ă p r i o r u l din H a n o v e r a si cel al C a r p a ţ i l o r d. e. e
deosebire cu m u l t m a i m a r e decât î n t r e acesta d i n u r m ă
şi siberianul.
Wild und Hund (Berlin, N - r i i 47—50). C o r e s p o n d e n ţ i m i ­
l i t a r i t r i m i t dese ştiri despre î m p r e j u r ă r i l e v â n ă t o r e ş t i d i n
R u s i a . U n i i susţin, că tot v â n a t u l a fost pustiit, a l ţ i i re-
f e r e a z ă despre f r u m o a s e succese şi trofee. I n acelaş nu­
m ă r d. e. C o l o n e l u l D. H o f f m a n n povesteşte c u m a î m p u ş ­
cat — uşor — o v a c ă de e l a n şi un urs capital, şi c u m
v â n e a z ă încă d u p ă tauri buni de elan, care se găsesc a-
colo. Colonelul W o l f nu vede decât pustiu. D o a r o raţă,
o becaţină, un i e p u r e s t i n g h e r . . . C a r e are dreptate? —
d e o a r e c e toţi g e n e r a l i z e a z ă .
 Cartuşele se vanei eu preţul ile l'i.M) Lei Cal. 16; — ÎS
Lei Cal. 20;— /5,50 Lei Cal. 12; şi H lei calibru li lungi
Fiecare m e m b r u are dreptul să ridice 100 cartuşe
pentru p r i m a parte socială de 500 lei vărsată, l'este fie­
care parte socială de 500 lei vărsaţi în plus. primeşte câte
50 cartuşe.
P r i n deriziunea Consiliului (le Miniştri publicată in R ă m â n â n d disponibile din acest stoc o cantitate de
M o n i t o r u l Oficial N o . C5 d i n 17 M a r t i e 1942 a fost m a j o r a t 20.000 cartuşe a p r o x i m a t i v , ele v o r fi distribuite în o r d i n e a
preţul de v â n z a r e al p u l b e r i l o r de v â n ă t o a r e cu fum, puse înscrierii m e m b r i l o r noi înscrişi cu un capital de m i n i ­
în v â n z a r e de C. A . M . : m u m 5 părţi sociale vărsate (adică lei două m i i cinci
P u l b e r e de vânat fină. în cutii â 200 g r . L e i 335— kg. sute).
Pulbere de vânat fină, în cutii â 1 kg. L e i 300.— k g . Pentru a feri pe vânători de specula ce se practică
P u l b e r e de vânat extrafină în cutii â 200 gr. L e i cu scumpirea excesivă a cartuşelor ile vânătoare. Coopera­
370.— kg. tiva a comandat In Germania un nou stoc de cartuşe.
Pulbere de vânat extrafină, in cutii â 1 k g . Lei D o m n i i v â n ă t o r i care doresc să se a p r o v i z i o n e z e p r i n
335.— k g . C o o p e r a t i v ă sunt încunoştiinţaţi că pot să se înscrie ca
« # # m e m b r i v ă r s â n d m i n i m u m 4 părţi sociale a 500 lei una
P r i m i m o p l â n g e r e din B u c o v i n a eliberată. N i se co­ (adică două m i i l e i ) .
munică, că Inspectoratul regional de v â n ă t o a r e pretinde P e n t r u orice i n f o r m a t u l u i este a se adresa la sediul
dela societăţile a r e n d a t o a r e de terene, să a n g a j e z e exclu­ Cooperativei v â n ă t o r i l o r şi pescarilor S p o r t i v i din R o m â ­
siv paznici cu „ p r e g ă t i r e tehnică". D a r de unde să iei a- nia, Str. P o l o n ă N r . 8 Bucureşti.
cest personal cu specială p r e g ă t i r e , când nici nu a v e m Preşedinte: Director:
şcoală specială de p a z n i c de v â n ă t o a r e , — i a r puţinii paz­ Manole Stroici • I). Horiotă
• # #
nici profesionişti cu o a r e c a r e şcoală costă atât de mult,
încât cari arendaşi pot să i n t e r c a l e z e în bugetul l o r chel­ Socot, că cea mai bună metodă de a reduce n u m ă r u l
tuia la mare? c i o r i l o r e, ca societăţile de v â n ă t o a r e să publice pe sate,
Mai ales in t i m p de războiţi, când sunt atât de r a r e că c u m p ă r ă ouăle de ciori şi de ţărci, bucata cu 1—2 Lei.
elementele tinere, pare iraţională o asemenea inovaţie. Spe­ Toată ceata c o p i i l o r din sat va a d u n a asemenea ouă. strân­
r ă m că se va reveni asupra ei. g â n d cantităţi m a r i . Cheltuiala societăţilor va fi r e l a t i v
mică.
* * * Dr. Cupesius. M i e r c u r e a - S i b i u l u i
In a d m i n i s t r a r e a fondului de v â n ă t o a r e s'a produs o * • •
însemnată m o d i f i c a r e , in u r m a unui acord intervenit în­ Ministerul P r o p a g a n d e i o r g a n i z e a z ă o expoziţie v o ­
tre Direcţiunea E c o n o m i e i V â n a t u l u i şi U n i u n e a Generală lantă, care va prezenta R o m â n i a în diferitele oraşe a'fl
a V â n ă t o r i l o r R o m â n i . ..Uniunea" a p r e l u a t finanţarea G e r m a n i e i . Expoziţia va avea şi o secţie vânătorească, pe
unora din p r o b l e m e l e care p â n ă a c u m erau în sarcina care o î n g r i j e s c D-nii Aurel M . Comşia, D. I l o c i o t ă , L. L i n -
„ D i r e c ţ i u n e i " , şi deodată s'a trecut cota respectivă din fon­ ţia şi T. R. Popescu.
dul de v â n ă t o a r e . In urma acestui acord r e p a r t i z a r e a pro­
blemelor şi a f o n d u r i l o r se va face î n c e p â n d din 1 A p r i l i e * # *
1942 în felul u r m ă t o r : I n sezonul trecut, 1941/42, au fost vânaţi pe d o m e n i u l
Reşiţei 10 cerbi. 14 cerboaice, 41 c ă p r i o r i , 12 mistreţi, 2
I. Revine Uniune! pentru:
lupi. Z ă p a d a m a r e din i a r n a aceasta a pretins foarte m u l ­
1. P r e m i i pentru combaterea braconajului . 3%
te v i c t i m e v â n a t u l u i .
2. P r e m i i pentru comhaterea l u p i l o r . . . 2%
/). /. Bolboca— G r a v i t a
3. D e s p ă g u b i r i pt. daunele cauzate de urşi . 198
\. Cheltueli de deplasare la conferinţe . . 1% * **
5. Subvenţie Ornitologiei r o m â n e . . . . 0.00% D u m i n i c ă 8 M a r t i e 1942, a avut loc A d u n a r e a genera­
0. P e n t r u încurajarea rhinologioi . . . . 2% lă ordinară a Societăţii de v â n ă t o a r e . . N e g o i u l " din P i ­
7. P e n t r u c o l o n i z a r e de v â n a t 4.84% teşti.
8. P e n t r u expoziţii de v â n ă t o a r e . . . . 1.5% Dl A v o c a t H o n o r i u Bănescu. P r e ş e d i n t e l e Societăţii,
9. î n c u r a j a r e a literaturii vânătoreşti 1% deschide şedinţa făcând o a m p l ă e x p u n e r e asupra activi­
10. P e n t r u burse în s t r ă i n ă t a t e 1,5% tăţii Societăţii pe anul 1941.
11. P e n t r u studii şi cercetări 1,5% După ce se citeşte şi r a p o r t u l cenzorilor, adunarea dă
descărcare Comitetului de gestiunea anului 1941/1942.
20% din
După discuţiuni la cari iau parte Dl Colonel Serbă-
totalul î n c a s ă r i l o r fondului de vânătoare. nescu. P e t r e M i t u . C ă p i t a n A. P ă u n c s e u , O. G. Nicht, se
I I . ..Uniunea m a i p r i m e ş t e 10% a î n c a s ă r i l o r ca fond alege u r m ă t o r u l Comitet:
la libera dispoziţie a ei. P r e ş e d i n t e : A v o c a t H o n o r i u Bănescu; V i c e - p r e ş e d i n ţ i :
I I I . Hestul de 70% va fi utilizat de „ D i r . F.c. V â n a t u ­ Colonel Şerbănescu, M e d . Cpt. Dr. A . P ă u n e s c u ; Secretar:
lui" in u r m ă t o a r e l e scopuri: P e t r e M i t u : Cassier: Gh. T e o d o r e s c u - R o ş e ţ i ; M e m b r i i în
1. Contribuţie la o n o r a r u l I n s p e c t o r i l o r Judeţeni; C o m i t e t : N i c . N . Robancu, G. G. N i c h t . M e d . Col. Dr. N .
Ustensilii de birou, registre pentru Inspectori; Becescu; Maeştrii v â n ă t o a r e : P e t r e Diaconescu, T e o d o r Di-
.'!. 12 posturi speciale (9 pentru pa/a cerbilor. 3 pen­ nescu; Cenzori: L u i g i R a m f i , I o n Iotta, Const. T i g h e ş .
tru avifauna D e l t e i ) ; Dl N i c . N . Robancu, Inspector de v â n ă t o a r e al jud.
i. Gratificaţii f u n c ţ i o n a r i l o r D i r . F.c. V â n . : A r g e ş , dă e x p l i c a ţ i u n i cu p r i v i r e la noua o r a g n i z a r e a re­
">. A b o n a m e n t e la revistele de specialitate; g i m u l u i vânătoarei şi face apel la m e m b r i i Societăţii de a
(i. întreţinerea Muzeului de Vânătoare: da tot sprijinul, ca această o r g a n i z a r e , aşezată pe baze
7. Publicarea a n u n ţ u r i l o r de l i c i t a ţ i u n i : noui. să dea cât m a i bogate roade.
8. A b o n a m e n t e C. F. B . :
0. E c h i p a m e n t e . * **
P r i n noua o r g a n i z a r e a „Fondului Vânătoarei" su­ C o m u n i c u r m ă t o a r e l e ştiri vânătoreşti din judeţul
mele cu r a r e contribue vânătorimea la susţinerea şi pro­ Argeş:
gresul vânătoarei v o r putea m e r g e m a i uşor. mai n e m i j l o ­ 1. In sezonul de v â n ă t o a r e din iarna aceasta contin­
cit şi mai complect la destinaţia lor. De altă parte această gentul de iepuri şi de mistreţi, a fost numeros, insă d i n
o r g a n i z a r e nouă a p r o p i e şi m a i mult cele două o r g a n i z a - cauza zăpezii prea m a r i nu s'au putut o r g a n i z a de Socie­
ţiuni centrale „ U n i u n e a " şi ..Dir. F.c. Vânatului". tăţile de v â n ă t o a r e , v â n ă t o r i prea multe.
F.ste necesar luarea de m ă s u r i serioase pentru ca vâ­
* ** natul să poată fi ocrotit şi menţinut in p r i m ă v a r ă .
V â n ă t o r i i m e m b r i ai „ C o o p e r a t i v e i v â n ă t o r i l o r şi pes­ F a z a n i i , pe care Soc. „ N e g o i u l " din Piteşti, reuşise
carilor sportivi din R o m â n i a " sunt anunţaţi că la sediul să-i colonizeze pe terenurile sale dela Leşile-Mozacu din
Cooperativei din Str. P o l o n ă Nr. 8 Bucureşti, a sosit un acest judeţ, au avut mult de suferit de pe urma iernii prea
stoc de 120.000 cartuşe de vânătoare Marca „ S o n n e " dela grele.
fabrica W o l f f & Co. YValsrode—Germania. 2. Vânatul răpitor, în special lupii foarte numeroşi,
Cartuşele sunt de calibru 12. 12 lungi, 1(i şi 20 cu ali­ iu unele regiuni ale judeţului, au produs i m p o r t a n t e pa­
ce 2.50. 3—3,50 m m . şi încărcate cu pulbere ...I/B Jagdblăt- gube vitelor locuitorilor.
rhenpulver". pulbere pentru a r m e special m a r c a t e pentru In v â n ă t o r i l e o r g a n i z a t e de Societăţile din judeţul
pulbere fără fum. A r g e ş , au fost ucise unele e x e m p l a r e foarte frumoase.
 3. V â n a t u l nobil d i n n o r d u l judeţului, a a v u t foarte
mult de suferit d i n p r i c i n a i e r n i i g r e l e şi a lipsei de hra­
nă, cu toate m ă s u r i l e luate de S o c i e t ă ţ i şi de arendaşi,
care deţin terenuri de m u n t e cu v â n a t nobil.
Este de r e m a r c a t că v â n a t u l n o b i l î n judeţul nostru,
a suferit grele p i e r d e r i şi î n t i m p u l i n u n d a ţ i i l o r d i n v a r a
anului 1941, c â n d au p i e r i t foarte m u l ţ i ţapi roşii şi că­
prioare.
4. I n l u m e a v â n ă t o r e a s c ă a j u d . A r g e ş au fost foarte
bine p r i m i t e m ă s u r i l e luate de On. D i r e c ţ i u n e a Ec. V â ­
natului, p e n t r u r e o r g a n i z a r e a , pe noui baze, a v â n ă t o a r e i
şi a o r g a n e l o r c h e m a t e să a p l i c e pe teren L e g e a V â n a t u l u i .
F a r m a c i s t Nic. N. Bobancu
I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e al j u d . A r g e ş
P r i m i m dela Societatea de V â n ă t o a r e „ D i a n a " d i n
Storojineţ u r m ă t o a r e l e :
Cele 3 i e r n i g r e l e d i n a n i i 1938—1942 şi m a i ales în
t i m p u l ocupaţiei bolşevice î n anul 1940, cea m a i m a r e par­
te din v â n a t u l ce se afla în a b u n d e n ţ ă î n t e r i t o r i i l e aren­
date de clubul nostru, m a i ales ţ a p i i şi p o t â r n i c h i l e , a fost
nimicită.
A z i ne v e d e m r e v i r e l e noastre de v â n ă t o a r e v ă d u v i t e
de acest vânat, care p r i n m u n c a depusă de societatea noas­
tră ani d e a r â n d u l şi cu spese e n o r m e a v u t e cu h r a n a şi
protecţia v â n a t u l u i , făcea o r i cărui v â n ă t o r o a d e v ă r a t ă
plăcere de a se deplasa pe t e r e n u r i l e de v â n ă t o a r e î n o r i c e
timp, p e n t r u â a d m i r a b o g ă ţ i a în v â n a t ce se afla pe a-
ceste terenuri.
I n t i m p u l de faţă n u m a i p u t e m să a d m i r ă m a l t c e v a
decât t e r e n u r i l e lipsite de v â n a t şi v a trebui să t r e a c ă un
şir de ani şi n u m a i cu o g o s p o d ă r i e serioasă şi cu chel-
tueli foarte m a r i , se v a putea s e m n a l a un n u m ă r a t â t de
frumos în v â n a t c u m a fost î n a i n t e .
P e l â n g ă dezastrul s e m n a l a t m a i sus, a t â t ciorile şi
coţofanele s'au î n m u l ţ i t foarte mult, cât şi c â i n i i v a g a ­
bonzi r ă m a ş i î n u r m a r e p a t r i e r i i g e r m a n i l o r . A c e ş t i câini
cutreeră c â m p i i l e , h u c i u r i l e şi p ă d u r i l e , fugăresc şi n i m i ­
cesc şi p u ţ i n u l v â n a t ce se m a i află î n r e v i r e .
T o a t e acestea ne dau foarte m u l t de g â n d i t , ce se v a
î n t â m p l a p r i m ă v a r a v i i t o a r e cu v â n a t u l tânăr, şi ce m ă ­
suri a m putea lua m a i p o t r i v i t e t i m p u r i l o r de azi pentru
stârpirea acestor r ă p i t o a r e .
î n a i n t e se p u t e a u p r o c u r a o t r ă v u r i şi cartuşe cu pul­
bere n e a g r ă , tuburi, alice etc. p e n t r u p a z n i c i i p r i v a ţ i de
v â n ă t o a r e , care a v e a u a s u p r a l o r a r m e de v â n ă t o a r e pro­
prietatea clubului, dându-le pe l â n g ă aceasta şi diferite
premii pentru distrugerea răpitoarelor.
A z i n i c i un p a z n i c n u m a i a r e a r m ă de v â n ă t o a r e ,
fiindu-le confiscate de bolşevici în t i m p u l ocupaţiei şi dacă
a izbutit c a r e v a să o a s c u n d ă ^ a fost confiscată u l t e r i o r
după r e o c u p a r e de p o s t u r i l e de j a n d a r m i . c a r i a v e a u or­
dine speciale î n această p r i v i n ţ ă .
De o t r ă v u r i p r i n c a r e î n a i n t e a v e a m r e z u l t a t e destul
de f r u m o a s e î n n i m i c i r e a c i o r i l o r şi coţofanelor, n i c i nu
m a i î n d r ă z n i m să v o r b i m azi, căci nu le m a i p u t e m cum­
păra, neaflându-se în comerţ.
Clubul nostru îşi va da toată silinţa ca p r i n p r e m i i
oferite să p o a t ă n i m i c i un n u m ă r cât se poate de m a r e de
ciori şi coţofane, m a i ales p u i i acestora, în p r i m ă v a r a ce
vine.
D i n m o t i v e l e m a i sus arătate, ceea ce se p o a t e con­
stata la faţa locului de o r i şi cine, r u g ă m ca r e v i s t a „ C a r -
p a ţ i i " să i n t e r v i n ă cu toată a u t o r i t a t e a ei pe l â n g ă foru­
rile competente ca p r e ţ u r i l e p e n t r u a r e n d a r e a t e r e n u r i l o r
de v â n ă t o a r e să nu f i e urcate, ci d i n contră să fie scăzute
la un p r e ţ p o t r i v i t t i m p u r i l o r de faţă şi t e r e n u r i l e să fie
date în a r e n d ă n u m a i s o c i e t ă ţ i l o r de v â n ă t o a r e şi nu par­
t i c u l a r i l o r cari p l ă t i n d p r e ţ u l m a j o r a t al arendei, după
cum a m constatat de m a i m u l t e ori, î m p u ş c ă totul ce vine
în cale, n u m a i p e n t r u a t r a g e c â ş t i g u r i .
T o t o d a t ă s e m n a l ă m că în această i a r n ă c u m p l i t ă ,
foarte m u l ţ i cerbi, ciute şi m i s t r e ţ i s'au g ă s i t m o r ţ i în te­
renurile de v â n ă t o a r e . î n c ă o pacoste: la v â n ă t o r i l e a r a n ­
jate de clubul n o s t r u în sezonul de v â n ă t o a r e expirat, a m
constatat m u l t e v u l p i p l i n e cu râie.
V o m depune m u n c ă şi i a r m u n c ă , să p u t e m aduce
terenurile de v â n ă t o a r e la n i v e l u l trecut, d a r î n această
p r i v i n ţ ă r u g ă m ca a u t o r i t ă ţ i l e r e s p e c t i v e să ne dea o m â ­
nă de ajutor, l u â n d m ă s u r i p e n t r u s t â r p i r e a c â i n i l o r va­
gabonzi, i a r v â n ă t o r i l o r înscrişi în societăţi de v â n ă t o a r e ,
înlesnindu-le e l i b e r a r e a p e r m i s e l o r de p o r t a r m ă , de vâ­
nătoare, de p r o c u r a r e a de a r m e de v â n ă t o a r e şi m u n i ţ i e i
necesară, f ă r ă p r e a m u l t e f o r m a l i t ă ţ i şi î n t â r z i e r i .
V r e m să f i m cât se p o a t e de strict în c o n f o r m i t a t e
cu legile şi o r d o n a n ţ e l e în v i g o a r e si nu v o m căuta nici
c â n d a eşi din cadrul acestora, insă c â n d ne v e d e m în faţa
d i f e r i t e l o r g r e u t ă ţ i cari ni s'ar m a i face d i n partea autori­
tăţilor, atunci v o m p i e r d e o r i c e p l ă c e r e î n sportul vâna­
tului, n e m a i a v â n d interes p e n t r u el.
I n fine m a i s e m n a l ă m , că v â n ă t o r i i din N o r d u l B u ­
covinei r e g r e t ă foarte mult p i e r d e r e a trofeelor colectate o
v i a ţ ă î n t r e a g ă cu atâta t r u d ă şi cheltuială, şi cari s'au
p i e r d u t pe t i m p u l ocupaţiei bolşevice. Aceste trofee nu le
v o r m a i putea înlocui n i c i o d a t ă !
Preşedinte: Secretar:
Medveczky S. Popescu
* # *
I n n u m ă r u l 71 d i n 24 M a r t i e 1942 al M o n i t o r u l u i Ofi­
cial, a a p ă r u t „Regulamentul pentru aplicarea decretu-
lui-lege asupra portului fi vânzării armelor". Îndemnând
pe v â n ă t o r i să consulte textul i n t e g r a l al acestui decret,
s p i c u i m a i c i câteva p ă r ţ i din el, care interesează m a i de
a p r o a p e pe v â n ă t o r .
A r m e l e de v â n ă t o a r e sunt definite: „ c u glonţ, alice
sau m i x t e , g h i n t u i t e sau neghintuite, cu sau f ă r ă lunetă,
construite special pentru v â n ă t o a r e , şi î n t r e b u i n ţ â n d un
cartuş diferit de cartuşul m i l i t a r " . A r m e de tir: „ a r m e l e
de salon şi a r m e l e cu aer c o m p r i m a t sau cu alte m e c a ­
nisme, care au calibrul subt 7 m m . şi o bătaie m a x i m ă
de 200 m . " ( A r t . 3 ) .
P e r m i s e p e n t r u a r m e de tir nu pot obţine decât so­
cietăţile de tir (?!) P a r t i c u l a r i i nu. ( A r t . 8).
V â n ă t o r i i pot deţine „ e l e m e n t e l e c o m p o n e n t e , necesa­
1
re c o n f e c ţ i o n ă r i i cartuşelor p e n t r u a r m e l e de v â n ă t o a r e ' .
( A r t . 10).
P e r m i s u l de p u r t a t a r m ă de v â n ă t o a r e cu alice v a a-
vea c u l o a r e a verde, cel p e n t r u a r m ă g h i n t u i t ă c u l o a r e a
cenuşie, cel p e n t r u p a z n i c i i de v â n ă t o a r e p o r t o c a l i e . ( A r t .
16).
D u r a t a p e r m i s u l u i e un an. Se v a putea p r e l u n g i î n
u r m a unei cereri. P r e l u n g i r e a se face p r i n v i z ă . Cei res­
pinşi v o r depune în trei zile a r m e l e l o r l a postul de j a n ­
d a r m i , c o m a n d a m e n t e l e de g a r n i z o a n ă , resp. C o m . m i l i t a r
al C a p i t a l e i . ( A r t . 18).
P ă d u r a r i i , b r i g a d i e r i i e t c , pot f i î n a r m a ţ i e x c l u s i v
cu u r m ă t o a r e l e feluri de a r m e : A r m e cu un s i n g u r g l o n ţ
de p l u m b , de un c a l i b r u n e u t i l i z a t în a r m a t ă ; r e v o l v e r e cu
butoi, g l o n ţ ;de p l u m b subt 9 m m . „ S u b nici un m o t i v a-
ceştia nu v o r p u r t a a r m e de tip m i l i t a r sau a r m e de v â ­
nătoare". ( A r t . 24).
D ă m î n î n t r e g i m e a r t i c o l e l e 28—34, 52—55, care .inte­
resează special pe v â n ă t o r i :
Art. 28. — ( A r t . 22 d i n l e g e ) . P e r m i s e de p u r t a t una
sau m a i m u l t e a r m e de v â n ă t o a r e se e l i b e r e a z ă de auto­
r i t ă ţ i l e p r e v ă z u t e la art. 15 n u m a i celor care satisfac con-
d i ţ i u n i l e p r e v ă z u t e la art. 14 şi fac parte din u r m ă t o a r e l e
categorii:
a) V â n ă t o r i i care fac d o v a d a că posedă teren p r o p r i u
de vânat, în c o n d i ţ i u n i l e p r e v ă z u t e de legea v â n a t u l u i (100
ha l a c â m p sau 1.000 ha la m u n t e ) , p r o p r i e t a t e p e r s o n a l ă
sau cu arendă, sau sunt m e m b r i înscrişi într'o societate
de v â n ă t o a r e recunoscută şi a u t o r i z a t ă de M i n i s t e r u l A g r i ­
culturii şi D o m e n i i l o r , sau sunt a u t o r i z a ţ i în scris de a
vâna, de p r o p r i e t a r i sau arendaşi, pe terenul acestora;
b) P r o p r i e t a r i i şi a r e n d a ş i i dreptului de vânat, pen­
tru î n a r m a r e a p a z n i c i l o r p a r t i c u l a r i de v â n ă t o a r e , anga­
j a ţ i şi recunoscuţi de M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i ­
lor;
c) P a z n i c i i speciali de v â n a t şi p a z n i c i i speciali de
pescuit în apele de munte, recunoscuţi ca atare de M i n i s ­
terul A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r şi care au ca ocupaţie
p r i n c i p a l ă creşterea şi cultura v â n a t u l u i ;
d) P e r s o n a l u l silvic special î n s ă r c i n a t cu paza şi cul­
tura vânatului.
A p r o b a r e a p e r m i s e l o r pentru m a i m u l t e a r m e de vâ­
n ă t o a r e se dă n u m a i pe baza a v i z u l u i m o t i v a t al Inspec­
t o r a t u l u i de v â n ă t o a r e judeţean.
P e r m i s e l e de p u r t a t a r m e de v â n ă t o a r e pentru cei
dela punctul c şi d, de m a i sus, se eliberează pe n u m e l e
şi pe r ă s p u n d e r e a i n s t i t u ţ i i l o r sau societăţilor respective.
P e r m i s e l e acestora nu sunt v a l a b i l e decât în zona încre­
dinţată pentru pază.
Se pot elibera p e r m i s e de a p u r t a a r m e de v â n ă t o a r e
şi m i n o r i l o r , însă n u m a i pentru a r m e de v â n ă t o a r e cu
alice, şi a n u m e n u m a i a c e l o r a care p r a c t i c ă efectiv spor­
tul v â n ă t o a r e i şi n u m a i pe răspunderea, cu a p r o b a r e a si
 s u p r a v e g h e r e a p ă r i n ţ i l o r sau t u t o r i l o r legali. P e n t r u ob­
ţinerea acestor p e r m i s e , atât m i n o r i i , cât .şi p ă r i n ţ i i sau
tutorii l e g a l i , v o r trebui să dovedească î n d e p l i n i r e a con-
d i ţ i u n i l o r p r e v ă z u t e la art. 14 şi că, fie m i n o r i i , fie pă­
rinţii sau tutorii lor, posedă d r e p t u r i l e de v â n ă t o a r e pre­
văzute de alin. a din prezentul articol.
Art. 29. — ( A r t . 23 din l e g e ) . Pentru a r m e l e de vână­
toare p e r m i s u l de p o r t a r m ă nu este v a a l b i l decât dacă
este insoţit de p e r m i s u l de v â n ă t o a r e pe anul în curs. Da­
că în p r i m e l e 6 luni ale anului v â n ă t o r e s e , a d i c ă între 1
Aprilie—30 S e p t e m v r i e , posesorul nu a obţinut p e r m i s de
v â n ă t o a r e pé anul in curs, permisul de p o r t - a r m ă respec­
tiv se a n u l e a z ă delà sine, el p u t â n d fi p r e s c h i m b a t de au­
toritatea care 1-a eliberat după achitarea din nou a ta­
xelor.
Art. 30. — ( A r t . 22 şi 23 din l e g e ) . P r o p r i e t a r i i şi aren­
daşii de păduri pot obţine pe n u m e l e lor p e r m i s e de p u r t a t
a r m ă de v â n ă t o a r e , în scopul î n a r m ă r i i p e r s o n a l u l u i an­
g a j a t pentru paza — în p ă d u r i l e l o r — a v â n a t u l u i util
contra i n v a z i e i a n i m a l e l o r r ă p i t o a r e şi fiarelor, n u m a i
dacă p e r s o n a l u l a n g a j a t a fost recunoscut ca p a z n i c pri­
vat de v â n ă t o a r e de către Ministerul Agriculturii şi Do­
m e n i i l o r (Direcţia economiei v â n a t u l u i ) .
C o n f o r m d i s p o z i ţ i u n i l o r art. 39 din legea pentru pro­
tecţia v â n a t u l u i şi r e g l e m e n t a r e a v â n ă t o a r e i , p e r m i s e l e
p r e v ă z u t e la alineatul de m a i sus, ca şi cele ale p a z n i c i ­
lor de v â n ă t o a r e , p a z n i c i l o r speciali de pescuit, p r e c u m şi
personalului silvic special însărcinat cu paza şi cultura
v â n a t u l u i , sunt v a l a b i l e f ă r ă permisul de v â n ă t o a r e m e n ­
ţionat la art. 23 din decretul-lege şi art. 29 din prezentul
regulament.
Art. 31. — ( A r t . 24 din l e g e ) . Civilii şi m i l i t a r i i care
cer şi obţin p e r m i s e de a purta a r m e de v â n ă t o a r e sunt
obligaţi a se c o n f o r m a atât d i s p o z i ţ i u n i l o r decretului-lege,
cât şi legii pentru protecţia v â n a t u l u i şi r e g l e m e n t a r e a
v â n ă t o a r e i , atunci când p r a c t i c ă v â n ă t o a r e a .
P e n t r u a c o r d a r e a p e r m i s u l u i de a purta a r m e de v â ­
n ă t o a r e se cere pe l â n g ă f o r m a l i t ă ţ i l e p r e v ă z u t e p r i n de­
cretul-lege şi a u t o r i z a ţ i a inspectorului de v â n ă t o a r e . I n
p e r m i s se va specifica n u m ă r u l şi felul a r m e l o r pentru
care s'a obţinut a u t o r i z a ţ i a de a le purta.
Art. 32. — ( A r t . 25 din l e g e ) . P e r m i s u l de a poseda şi
p u r t a a r m ă de v â n ă t o a r e i m p l i c ă şi dreptul de a-şi p r o ­
cura un n u m ă r de cartuşe stabilit prin instrucţiuni spe­
ciale sau c l e m e n t e l e c o m p o n e n t e necesare pentru confec­
ţ i o n a r e a lor, în v e d e r e a u t i l i z ă r i i acestor a r m e . A c e a s t ă
p r e s c r i p ţ i u n e se referă n u m a i pentru a r m e l e de v â n ă t o a r e
cu ţ e a v a lisă şi care nu întrebuinţează glonţ unic.
A u t o r i z a ţ i i l e pentru c u m p ă r a r e a şi r e î m p r o s p ă t a r e a
m u n i ţ i i l o r necesare a r m e l o r de v â n ă t o a r e se v o r elibera
de aceleaşi a u t o r i t ă ţ i care acordă p e r m i s u l de p u r t a t ar­
m ă , cu a v i z u l i n s p e c t o r u l u i j u d e ţ e a n de v â n ă t o a r e .
Art. 33. — ( A r t . 3 şi 20 din l e g e ) . P e n t r u a p u r t a a r m e
de v â n ă t o a r e g h i n t u i t e special pentru v â n ă t o a r e şi care
î n t r e b u i n ţ e a z ă g l o n ţ unic, p r e c u m şi pentru p r o c u r a r e a
m u n i ţ i u n i l o r respective, este necesar un p e r m i s a n u m e ,
care nu se poate a c o r d a decât p e r s o a n e l o r recunoscute că
se ocupă cu v â n ă t o a r e a , care au p e r m i s de a purta a r m ă
de v â n ă t o a r e şi care au a v i z u l f a v o r a b i l dat în m o d spe­
cial de inspectorul j u d e ţ e a n de v â n ă t o a r e şi de şeful Ser­
viciului de s i g u r a n ţ ă din judeţul respectiv.
A r m e de v â n ă t o a r e g h i n t u i t e special pentru vânătoa­
re sunt acelea care u t i l i z e a z ă un cartuş de un calibru pre­
v ă z u t î n tabelul anexă.
P e n t r u celelalte a r m e , al c ă r o r calibru nu este pre­
v ă z u t în tabelul anexă, se v a stabili delà caz l a caz, dacă
acel calibru este sau nu întrebuinţat de a r m a t ă şi dacă
p o a t e fi deci a d m i s .
P e r m i s e l e pentru a r m e l e de v â n ă t o a r e g h i n t u i t e spe­
cial pentru v â n ă t o a r e şi care î n t r e b u i n ţ e a z ă g l o n ţ unic,
p r e c u m şi pentru p r o c u r a r e a m u n i ţ i u n i l o r respective, se
eliberează de c o m a n d a n ţ i i de C o r p de A r m a t ă , respectiv
de C o m a n d a n t u l M i l i t a r al C a p i t a l e i .
Art. 34. — ( A r t . 25, 20 şi 29 din l e g e ) . C u m p ă r a r e a şi
î m p r o s p ă t a r e a m u n i ţ i u n i l o r nu se poate a p r o b a decât pen­
tru a r m e l e pentru care s'a obţinut p e r m i s u l de posedat
sau p u r t a t a r m ă .
N u se a c o r d ă m u n i ţ i u n i pentru armele de panoplie.
A p r o b a r e a pentru p r o c u r a r e a de cartuşe, p r e c u m şi
î m p r o s p ă t a r e a lor, se dă de a u t o r i t ă ţ i l e ( c o m a n d a m e n t e l e )
care au dreptul de a elibera p e r m i s e de posedat şi purtat
a r m e , cu o b l i g a ţ i u n e a de a se înscrie pe p e r m i s : n u m ă r u l
a p r o b ă r i i , data şi n u m ă r u l de cartuşe aprobate.
Cartuşele se vor procura n u m a i delà m a g a z i n e l e au­
torizate să v â n d ă m u n i ţ i u n i şi care se v o r c o n f o r m a în­
t o c m a i d i s p o z i ţ i u n i l o r r e g u l a m e n t u l u i de faţă.
A l o c a ţ i a de cartuşe se fixează astfel:
P e n t r u fiecare a r m ă cu alice se alocă iniţial câte 150
cartuşe încărcate sau în elemente c o m p o n e n t e , separate,
cu excepţia pulberii, care se va vinde in cutii o r i g i n a l e
C. A . M .
P e n t r u a r m e l e de v â n ă t o a r e cu g l o n ţ se alocă n u m a i
câte 30 cartuşe de fiecare a r m ă .
U l t e r i o r î m p r o s p ă t a r e a se face pe baza cererii pro­
prietarului a r m e i , care va a r ă t a în scris: cuin şi unde a
consumat cartuşele, a v â n d totodată şi viza inspectorului
judeţean de v â n ă t o a r e .
N u m ă r u l de cartuşe cu alice, ce se poate cere pentru
î m p r o s p ă t a r e , nu poate depăşi cantitatea de 400 cartuşe
t r i m e s t r i a l de fiecare a r m ă cu permis, în loturi a 100 car­
tuşe; pentru a r m e l e de v â n ă t o a r e cu glonţ nu se poate de­
păşi cantitatea de 30 cartuşe t r i m e s t r i a l .
Se pot a c o r d a cote m a i m a r i decât cele specificate
mai sus, n u m a i pentru a r m e l e de v â n ă t o a r e cu alice, vâ­
n ă t o r i l o r calificaţi, m e m b r i înscrişi in Societatea de vână­
toare, cu aprobarea c o m a n d a n ţ i l o r de g a r n i z o a n ă respec­
tivi.
Art. 52. — ( A r t . 43 din lege), l.a publicarea prezentu­
lui r e g u l a m e n t toate p e r m i s e l e de posedat şi p u r t a t a r m ă
sunt anulate, u r m â n d a se cere preschimbarea lor în ter­
m e n de 30 zile, cu altele, in c o n f o r m i t a t e cu art. 4 din lege
şi de m o d e l u l celor a r ă t a t e in prezentul r e g u l a m e n t . P e n ­
tru cei care se găsesc în prezent concentraţi sau m o b i l i z a ţ i
acest t e r m e n c u r g e delà data lăsării l o r la vatră.
Art. 53. — ( A r t . 44 din l e g e ) . P e r s o a n e l e care, la data
p u b l i c ă r i i decretului-lege asupra portului şi v â n z ă r i i ar­
m e l o r , posedă a r m e cu a u t o r i z a r e , sunt o b l i g a t e ca în ter­
m e n de 30 de zile delà publicarea lui să le declare p r i m a ­
r i l o r în c o m u n e l e rurale, şefilor de poliţie in c o m u n e l e
urbane şi m u n i c i p i i , i a r în Capitală c i r c u m s c r i p ţ i i l o r po­
liţieneşti respective.
A u t o r i t ă ţ i l e locale mai sus a r ă t a t e întocmesc tablouri
cu n u m e l e t u t u r o r declaranţilor, pe care le î n a i n t e a z ă pre­
fecturilor de judeţ, respectiv P r e f e c t u r i i P o l i ţ i e i Capitalei,
a v i z â n d în dreptul fiecărei persoane asupra m e n ţ i n e r i i sau
relnoirii p e r m i s u l u i .
I n t e r m e n de 30 zile delà p r i m i r e a t a b l o u r i l o r m e n ­
ţionate, prefecţii de judeţ, respectiv prefectul P o l i ţ i e i Ca­
pitalei, sunt o b l i g a ţ i să se p r o n u n ţ e asupra t u t u r o r ce­
r e r i l o r ce le-au fost înaintate.
L a e x p i r a r e a acestui t e r m e n se face cunoscut p r i m ă ­
riilor şi c o m i s a r i a t e l o r de poliţie rezultatul celor hotărîte,
iar un tablou c u p r i n z â n d n u m e l e t u t u r o r acelora c ă r o r a
li s'a respins cererea se afişează la uşa fiecărei p r i m ă r i i
sau c o m i s a r i a t de poliţie. Data afişării se constată p r i n
proces-verbal. Aceştia depun în t e r m e n de 3 zile libere ar­
mele şi m u n i ţ i u n i l e respective la a u t o r i t ă ţ i l e m i l i t a r e lo­
cale, sub l u a r e de d o v a d ă , în care se specifică identitatea
a r m e l o r , starea l o r şi cantitatea de m u n i ţ i u n i .
Art. 54. — ( A r t . 44 din l e g e ) . P e r s o a n e l e ce nu se v o r
găsi pe tabloul celor respinşi delà dreptul de a poseda sau
purta a r m ă v o r a v e a dreptul de a cere delà a u t o r i t ă ţ i l e
m i l i t a r e m e n ţ i n e r e a v a l a b i l i t ă ţ i i permisului p â n ă la ex­
p i r a r e a a n u l u i in curs, după care cei interesaţi pot cere
p r e l u n g i r e a lui, pe baza art. 4 şi în c o n d i ţ i u n i l e a r ă t a t e
în art 18 din prezentul r e g u l a m e n t .
A u t o r i t ă ţ i l e m i l i t a r e competente a se p r o n u n ţ a asu­
pra m e n ţ i n e r i i v a l a b i l i t ă ţ i i permisului până la e x p i r a r e a
anului sunt acelea p r e v ă z u t e în art. 15.
Art. 55. — ( A r t . 45 din l e g e ) . A r m a m e n t u l celor care
au pierdut dreptul asupra lui va fi clasat de o comisie
stabilită p r i n art. 50, în una din c a t e g o r i i l e : fier vechiu
sau a r m a m e n t utilizabil.
A r m a m e n t u l clasat la fier vechiu trece în patrimo­
niul Statului, p r o p r i e t a r u l fiind despăgubit cu preţul co­
respunzător g r e u t ă ţ i i armamentului.
P e n t r u a r m a m e n t u l clasat utilizabil se a c o r d ă un ter­
men de 30 zile, î n ă u n t r u l căruia proprietarul poate v i n d e
a r m a cu respectarea dispoziţiunilor regulamentului de
faţă.
A r m a m e n t u l r ă m a s nevandut trece în p a t r i m o n i u l
Statului, p r o p r i e t a r u l fiind despăgubit cu preţul a r m e i ca
fier vechiu. Acest a r m a m e n t r ă m â n e la dispoziţia Ministe­
rului A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r pentru a r m e l e de v â n ă ­
toare şi la dispoziţia M i n i s t e r u l u i A p ă r ă r i i N a ţ i o n a l e pen­
tru toate celelalte c a t e g o r i i de a r m a m e n t .
 PUBLICAŢIUNE
pentru arendarea prin licitaţie publică a terenurilor comune de vânătoare pădurilor Statului
şi fondurilor de pescuit, ce urmează să se arendeze pentru dreptul de vânătoare şi pescuit,
de către Direcţiunea Economiei Vânatului.

Comuna Judelui Suprafaţa Vânatul Estimaţia Data licitatei

Păgău Alba 2366 jug. iepuri, vulpi, c ă p r i o r i , m i s t r e ţ i 3.U0Ü 26 M a r t i e 1942

Văşoaia Arad 3082 jug. iepuri, capre, m i s t r e ţ i , v u l p i 2.700
Păiuşeni . '. . . . Arad 6880 jug. iepuri, capre, m i s t r e ţ i , v u l p i 2.700
Curtici (teren expr.) Arad 3322 jug. iepuri, fazani, p o t â r n i c h i 15.000
S l a t i n a de C r i ş . . Arad 1666 jug. iepuri, v u l p i , c a p r e 400
Dezna Arad 1831 jug. iepuri, vulpi, capre, ţapi, m i s t r e ţ i 4Ü0
Laz Arad 1854 jug. iepuri, vulpi, ţapi, capre, m i s t r e ţ i 600
Neagra Arad 1315 jug. cerbi 1.100
Buhani Arad 1366 iug. iepuri, v u l p i , ţapi, m i s t r e ţ i 400
Seitin Arad 16.994 jug. iepuri, v u l p i , m i s t r e ţ i 6.000
Zadârlac . . . . Arad 2476 jug. iepuri, f a z a n i , p o t â r n i c h i , v u l p i ,
capre 20.000
Muntele Doescu, din urşi, c a p r e n e g r e , cerbi, m i s t r e ţ i ,
com. Boişoara . . Argeş 528 ha. cocoşi de m u n t e 15.000
Albota Argeş 1038 ha. p o t â r n i c h i , sitari, p r e p e l i ţ e 1.000
[Mărgineni . . . . Bacău 3724 ha. vulpi, iepuri, p o t â r n i c h i 4.500
Călăraşi Botoşani 6024 ha. 9.000
Ţ i g ă n e ş t i de B e i u ş . Bihor 895 jug. 900
Negru Bihor 643 jug. 1.000
Drăgăneşti . . . . Bihor 614 jug. 600
Belegeni Bihor 489 jug. 500
Fizeş Caras 13.153 jug. iepuri, fazani, ţapi, v u l p i 5.500
Sălicea Cluj-Turda 1339 jug. iepuri, v u l p i 3.000
Cuza-Vodă . . . . Dâmboviţa 2000 jug. iepuri^ prepeliţe, p o t â r n i c h i 2.200
IFloreşti Dolj 3062 jug. iepuri, p r e p e l i ţ e 1.600
Nevoeş Hunedoara 1059 jug. iepuri, v u l p i 50.0
Tebea Hunedoara 3835 ha. bun 1.500
Tisa Hunedoara 2149 ha. epuri, vulpi, ţapi, c a p r e 1.800
Isvorul Barzii . . . Mehedinţi 1649 ha. epuri, v u l p i 1.300
Podeni Mehedinţi 2959 ha. epuri, vulpi, lupi 1.500
Români Neamţ 4658 ha. epuri, raţe, v u l p i 2.000 27 M a r t i e 1942
Mirceşti Olt 1369 ha. epuri 1.300
N ă m o l o a s a Sat . . Putna 3057 ha. epuri 1.500
M u n c e l u l de Sus Roman 2381 ha. epuri 1.200
Boarta Tr. Mare 2738 jug. epuri, vulpi, ţapi 15.000
Nalbant . . . . . Tulcea 4469 ha. epuri, vulpi 500
Teliţa Tulcea 1638 ha. epuri, vulpi, lupi 800
Şoimu Teleorman 800 ha. epuri, prepeliţe, gâşte 1.100
Remetea Mare . . . T. T o r o n t a l 4161 jug. epuri, fazani, p o t â r n i c h i 1.500
Sângeorgi . . . . T. T o r o n t a l 2500 jug. epuri, fazani, p o t â r n i c h i 4.550
Butin T. T o r o n t a l 3138 jug. epuri, p o t â r n i c h i , v u l p i 3.100
Vaslui 1645 jug. epuri, vulpi, lupi 2.000
Tibana . . . . . .
Satul Buteşti, din
com. Siliştea . . Vlaşca 1270 j u g . iepuri, vulpi, lupi 1.200

PĂDURILE STATULUI

Pădurea Oc. Silvic Suprafaţa Vânatul Estimaţia Data licitatei

Dumbrăviţa . . . Focşani 294 ha. iepuri, vulpi, l u p i 10.000
Sirna, T i n p s u l - S t e .
jarului . . Ploeşti 549 ha. 5.000
Sava Iova Babadag 800 ha. iepuri, v u l p i , lupi 1.400
Camena . . Ciucurova 2663 ha. iepuri, vulpi, lupi 8.000
Faţa Măgurei Braşov 70 ha. iepuri, vulpi, l u p i 100
Dealul de Sus Braşov 277 ha. iepuri, vulpi,, l u p i 500
Taga . . . 86 ha. iepuri, v u l p i , l u p i 100
Fătăciuni . . Braşov 287 ha. iepuri, v u l p i 144
B r a n i ş t e a Copăcel Braşov 16 ha. iepuri, v u l p i 50
Debiş, Cetăţuia Braşov 560 ha. căprior, v u l p i 561
Stofleanca Braşov 27 ha. lupi, v u l p i , i e p u r i 50
Daia . . . Ciucurova 399 ha. lupi, v u l p i , i e p u r i 400
Ciucurova . . Ciucurova 2700 ha. lupi, v u l p i , c ă p r i o a r e 5.320
Atmagea . . Ciucurova 3889 ha. lupi, v u l p i , c ă p r i o a r e 4.208
Topolog . . Ciucurova 1704 ha. 3.408
V i z i r u , P r o p r . Soc. A g r i c . 150

F O N D U R I DE P E S C U I T

Năruja ju. P u t n a 3.000

Bârzova II . . . . jud. C a r a s 1.500
Tălmăcel jud. Sibiu 2.000

Amatorii v o r înainta oferte închise, sigilate si timbrate, până la datele menţionate în dreptul fiecăreia, orele 12
a. m. la Direcţiunea Economiei Vânatului, Str. Polonă N r . 8 Bucureşti.
Pe plicul închis, se v a specifica: „ d f e r t ă închisă' pentru terenul, pădurea, fondul de pescuit
lud (ocol. silv.)
 „ A I R M U N S . /AX.," BUCUREŞTI
Direcţia Cene>ală:Calea Victoriei 33/lxtS - Tel. 5*74.91

SOC. P E N T R U PROPAGANDA TIRULUI,

FABRICĂ DE CARTUŞE DE V Â N Ă T O A R E

oferă vânătorilor prin magazinul propriu vânzarea exclusiva

pentru Bucureşti - Sediul B-dul Carol 1 Nr. 5, T e l . 5.20.74
(Palatul Carpaţi) - şi prin revânzătorii din provincie, sau prin
expediţii directe dela fabrica noastră :

CELE M A I R E N U M I T E C A R T U Ş E DE V Â N Ă T O A R E cu alice

ORIGINAL CECO D I I R U C H

„ E x p r e s s " - R o ş i i „ E l e c t r a " - R o ş i i

Cel mai bun tub special — Cartuşe speciale pt. Prepeliţe

Pro buc. Pro buc.
absolul ermetic — în culoare Cal. Cal.
Lei încărcătură redusă — cu pul­ Lei
roşie — cu cameră de pulbere bere fără fum — capsa S IN O ­
dublu întărită — şi cu fundul 12/65 1850 12 1450
X I D 6,45, bură de pâslă Nr. 46
de otel - culot înalt, din alamă 12/70 1950 şi cu alice tari, germane din "Tè" " 1350"
cu capsa S I N O X I D (Gevelot) 16/65 1750 Durlach. 20 13
VI. 1850 La dorinţă încărcăm şi pen­
16/70
încărcate cu p u l b e r e fără tru calibru 20.
20/65 17
fum: Rottweil şi cu cele mai
bune alice tari, germane din 20/70 1750
Cartuşe excelente cu pulbere
Durlach. 2428/65 1620
1650 neagră (cu fum)
2428/70
„Express" Roşii
32 15
sunt încărcate si cu proiectile 1480
36 „ Z e n t t h ' - l - a
originale „BRENNEKE" sau
„IDEAL". Tub special — parafinat —
încărcătură specială. culot înalt de alamă cu capsa Cal.
i Pro buc
Lei
S I N O X I D 6,45, bură de pâslă
original Geco Nr. 46 Alice tari, 12 14
original germane — pulbere 1350
16
neagră (cu fum).
20 1320
„Zenith" Ia sunt încărcate şi
„ G e c o " ~ V i o l e l cu proectile original „B r e li­
n e k e" sau „Ideal".
Tub special în culoare vio­
Pro buc. încărcături speciale.
letă, cu tipar argintiu. Camera Cal.
de pulbere întărită — Cu guler
de carton. Culot înalt de alamă 12/65 1750 Pro buc
„ E i e c t n a " - V e r d e Cal.
cu capsa S I N O X I D V I . 1 2/70 1850 Lei
încărcat cu pulbere fără fum 16/65 1650 T u b foarte rezistent — cu 12 13
Rottweil şi cu cele mai bune bură Nr 3 — extra elastică, cu
a l i c e t a r i , g e r m a n e , din 20 65 16 16 1250
pulbere neagră (cu fum). Alice
Durlach. tari. 20 12
24-28 1150
32-36 11

A i v e m in d e p o z i t t
«*« •te calibrele de cartuşe cu ş&lonţ pt.
Dvillin^ f i C a r a b i i M msm Cereţi oferta pentru ele.
Valabil dela 19 August 1941. Ne rezervăm dreptul de a modifica preţurile.