CARPATI I

Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 45 lei / Abonamentul pe un an 500

pe jumătate an 260 lei / Redacţia şl administraţia > Sibiu, Str. Carmen Sylva N o . 12
V Â N Ă T O A R E / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR. PROPRIETAR
Dr. IONEL POP
RĂSPUNZĂTOR.

(Reg. special Trib. Quj.No.9.) . A N U L X // No. 1 // 15 IANUARIE 1942

SFATUL URSULUI
\m iiiliilnil odată, pe lângă II apă iu care peseuiuin pentru a scoate din funcţiune complect o parte a organelor
In păstrăvi, IUI tânăr profesor zoolog. Căuta prin iarba lui (tub digestiv, rinichi, etcJf) Ursul nostru e oare un ani­
luncii, scormonea CU fierul bastonului pământul nisipos; mal eratic, sau işi păstrează liotarul in care s'a aşezat o
din vreme iu vreme se apleca, ridica ceea, o examina apoi dată? Toii urşii prudă vitele şi oile. tofi devin răpitori, sau
eu atenţiune si aşeza intrau săculeţe ile pânză. II cu­ doar numai un fel din ei. cei dintr'un anume neam, cei
noşteam, şi am intrat in vorbă cu el. ..Stuiliez un lucru liătrdni, sau doar firea de răpitor e ceva i mii rid uni? To(i
extrem di' interesant. Ilelix nemorulis — ştii I)-ta melcul urşii mănâncă mortăciuni? Au oare urşii un joc ni împe­
in căsuţa vărgată negru alb prezintă câteva variaţiuni recherii, cum il au aproape toate animalele superioare?
in ceeace priceşte numărul bandelor negre. Unii au pe Când anume v timpul împerecherii şi câtă e cu preciziune
câte o circiimvoluţiune -l. alţii alţii chiar 1. Adun mu vremea sarcinei ursoaicei? Câtă vreme {ine ursoaica puii
terial suficient pentru a Studia arest fenomen, şi ecentual lungă ea; simţul matern ocroteşte oare şi pe ursarii lic­
a diferenţia specia Helix nemoraiis..." eali âe un an? Ursul, când merge agale păşeşte deodată
l'e urmă in popasul mesei şi al odihnei dulii rit capul cu picioarele din aceiuş lăture a trupului şi nu încrucişat
pe muşuroi şi ru z-uiuzrt tir albine sălbatece iu urechi, am cum fac de obiceiu celelalte mamifere. In fugă mare. In
înţeles, Că studiile temeinice şi pasiunea pentru cunoaşte- galopate cum işi aşuză picioarele; dar când se caţără pe
rra vietăţilor pământului şi mai ulcs ale [arii noastre, il pomi? Cum vânează ursul: işi urmăreşte, el oare prada,
pornesc spre deslegarea unora din nenumăratele proble­ sau se mulţumeşte cu pânda şi surprinderea? Care e tră­
me pe cure le prezintă iueă ştiinţa căreia i s'a dedicat. săturii de caracter fundamentală u ursului? E el oare Mo-
In urină a trebuit să audă reproţurile mele: ..Domnia voa­ şu-.Xicoluc cel bonom şi comic, sau e ursuz, pornit spre
stră, zoologii noşlrii, vă pasionali in lămurirea unei pro­ gâlceava, rău. bănuitor? Ciadul de inteligentă a ursului
bleme de sistematică, de
biologie, de anatomie, ele.
in ceea ce priveşte melcii,
puricii, şoarecii, cieindele-
'e şi mămăruţele şi nu a-
ve(i nici unul ambiţia să
cercetaţi fi să deslegaţi cel
puţin in parte problemele
nelămurite pe care ni le
prezintă in că cel mai ca­
racteristic animal al Car-
paţilor noştri, tirsul"! Şi
nu mi-a putut răspunde
nici un cuvânt de lămu­
rire, când l-am năpădit cu
cascada unora dintre a-
ceste probleme, prinse si
aruncate fără de nici un
sistem:
Avem oare mai multe
specii de urs brun (Ursus
ar etos), diferenţiate prin
coloare şi formaţiunea
scheletului, a craniului in
prim rând? „Gulerul" e ti
pir unei varietăţi a ursu­
lui, e semnul tinerelei, e
un semn incidental indi­
vidual? De unde derivă şi
re însemnătate are, că u-
nii urşi im capul lungu-
re(, al(ii gros şi scurt, —
ni unii nu trupul lung,
picioare înalte, iar alţii
poartă pe brânci scurte un
trup gros şi indesat? De
ce ibernează ursul? Oare
toţi urşii ibernează? Ursul
polnr nu ibernează; de ce
ui nostru se trage in bâr­
log? Ciur este funcţiunea
organelor ursului in tim­
pul ibernării? E adevărat,
eă înainte de a intru
in bârlog face anume...
tratamente doftoriceşti,
Pocoffelf înainte de .i intra l.i b â r l o g .
e unul mai desvoltat, sau e rămas înapoi? îşi ţine el oare ruirea lor. Ci âimpotrivă, cele mai multe vor fi cunoştinţe
cărările prin terenul lui de vânătoare sau de păscut? De adunate cu plăcere de vânători, diletanţi naturalişti, vor
unde pot şti urşii din mari depărtări, că în cutare loc au fi observaţiile lor nemijlocite, vor fi întâmplări trăite, vor
rodit bine merii sau perii pădureţi, şi se adună acolo cu fi amintiri şi tradiţii, constatări şi sfaturi privitoare la
zecile? Ce e cu ficatul ursului, ale cărui loburi i-ar declara ocrotirea ursului, la menţinerea lui. Vor prezenta lacune,
vârsta? Atacă ursul ridicat în picioarele dinapoi, sau nă­ vor avea poate păcatul repetiţiei.
vălind în patru labe? Ce sunt oare acele „semne ale ursu­ Va fi un sfat vânătoresc, în jurul vetrei de foc des­
lui", pe care le în creastă cu ghiarăle în coaja unor anu­ chisă, într'o cabană de subt streşină de brad. Tovarăşii
me copaci? Care a fost oare-într'adevăr ruta de desvoltare vor spune pe rând ceace ştie fiecare; unii mai bătrâni şi
a acestui animal, namilă enormă, cu nemăsurate puteri, mai înţelepţi vor cerne grâu curat ca aurul din cele adu­
cu colţi şi ghiară puternice, şi care se mulţumeşte în cea nate de prin cărţi şi din viaţă; alţii — voinicii — vor fi mai
mai mare parte cu coacăze, afine, smeură, ouă de furnici, bucuroşi să spună povestea trăită de ei, cu un urs scos
melci? E ursul un animal în desvoltare sau unul în de­ din bârlog sau cu cea ursoaică ce-şi apăra fioroasă puii;
clin? . . . şi va fi ascultat cu luare aminte şi cel tinerel vânător, că­
Şi alte asemenea întrebări au exasperat pe tânărul ruia i-a revenit lângă foc locul cel mai rău (în spre care
şi ambiţiosul om de ştiinţă şi tot cu l'am mângâiat apoi: duce vântul tot fumul şi toată speria), şi care va deschide
Toate aceste întrebări şi le-au pus şi oameni ai cărţii şi şi el oblonul unei ferestrui, prin care vor vedea toţi o cli­
oameni ai muntelui. Unii au avut probitatea şi curajul să pă din viaţa ursului.
răspundă „nu ştiu" —• alţii au riscat păreri, au adus ar­ Credem, că vor găsi folos şi plăcere cititorii „Carpa­
gumente. Dar problemele au rămas în cea mai mare parte ţilor" în aceste sfaturi vdnătoreşti, şi cei ce socotesc, că au
a lor încă ne rezolvite. Şi am mai adăugit, cu cât e mai să spună ceva, îşi vor ridica mâna, vor aştepta rândul şi
uşor să aduni în un săculeţe sau într'un paneraş, câteva vor fi ascultaţi cu băgare de seamă. Şi chiar tânărul meu
sute. de melci, sau să-ţi umpli cutiile cu ortoptere şi cu profesor, care aduna pe malul cu arini al Văii-Ierii melci
himenoptere, pe care apoi să le diseci subt lupa. microsco­ cu cochilia bălţată, va găsi poate lucruri slujitoare ştiin­
pului de pe masa de studiu, decât să umbli munţii, luni ţei, în observaţiile nemijlocite ale vânătorilor, care au cău­
şi ani, vara şi iarna, ziua şi noaptea, ca să prinzi — poate tat prilejul să dee faţă şi să observe ursul munţilor româ­
— o clipă din viaţa ursului, sau decât să tragi concluziuni neşti.
din două-trei cranii de urs, care dintr'o fericită întâmplare „C".
au ajuns în mâna ta. Un tânăr profesor, oricât ar fi de
dornic de studiu, şi gata de a risca trudă, timp şi poate
chiar viaţă în slujba cunoaşterei,
să-i îngăduiască să se desprindă
nu are mijloacele
de „atra cura" a vieţii
care URS SI VIER
omului sărac. El poate să plătească biletul de autobuz,
care îl aduce Duminecă dimineaţa la o excursiune de cer­ Dl Colonel A . v. Spiess povesteşte următoarele
cetare, ca sara să-l ducă înapoi la modesta lui aşezare, el
se poate mulţumi pentru aprovizionarea acestei expediţii, întâmplări într'o carte a sa:
cu un colţ de pâine şi o bucată de slănină şi doar — mare Vânătorul Bucur Buhui din Răşinari, mergea spre
lux! — cu un thermos cu ceai cald. Pentru a studia ursul muntele Bătrâna, unde avea de gânc să stee la pân­
— şi nu cerşetorul de după gratiile temniţei — trebuesc dă. Deodată aude în desimea de lângă cărarea pe
bani, fonduri, mijloace, răgaz. Or preoţii Minervei au pân­ care înainta, zgomot de crengi rupte, pufăituri, ge­
tecele supte, şi nu prea sunt înţeleşi de slujitorii lui
Mercur! mete, care se apropiau de el. A sărit după un trun-
Am mai consolat pe acel tânăr profesor, arătăndu-i, chiu de brad, când în clipa următoare apare un vier
că Moş Niculae e într'adevăr un necunoscut pentru lumea puternic, pe care îl ţinea îmbrăţişat un urs. Atunci
intelectualilor noştrii. Imaginea lui variază în mintea oa­ s'a desfăşurat în faţa lui Bucur, pe poteca strâmtă o
menilor noştri, dela figura lui „Teddy-bear" cu cercel în luptă crâncenă, în cursul căreia a reuşit vierul să dee
ureche şi ochii holbaţi, la comica fiinţă, care se urcă în
copac după miere şi — huzdup! — cade bufnind la pă­ ursului o aşa straşnică lovitură de colţi, încât acesta
mânt cu nasul umflat, până la acea măiastră ursoaică, pe părăsi lupta urlând, şi dispăru în desime, evident lo­
care bătrânul Conrad Gesner (1606) în zoologia lui o face vit de moarte.
să nască doar diforme şi neînsufleţite bucăţi de carne, că­
rora apoi le dă viaţă suflând asupra lor, şi pe care le mo­
Vierul încă era aşa greu rănit, încât abea se mai
delează cu limba, până iau forma ursuleţilor .. . putea ţine pe picioare. Nu i-a fost greu lui Buhui să-i
Or acest urs brun merită să fie cunoscut mai bine. dee lovitura de graţie. Dupăce a căzut vierul, Buhui
E cel mai mare răpitor al continentului nostru — iar fra­ s'a pus pe urmele ursului, pe care 1-a găsit mort, nu
ţii lui din Alasha sunt în fruntea răpitoarelor din toată mai departe de 50 de paşi dela locul luptei.
lumea. E animalul ai cărui strămoşi au însoţit pe om din Când prietenii I-au felicitat pe Bucur pentru no­
pragul existenţei lui, Vau înspăimântat şi i-au răvăşit pri­
mitivele sălaşuri. dar i-au dat şi blană moale în aşternut rocul lui, acesta a răspuns: „ A m avut fireşte noroc.
şi în spate, şi i-au inspirat pe cei dintâi artişti, care au Deodată am şi secerat grâul şi am şi cules cucuruzul"!
încântat spiritul primitiv cu imaginile tăiate în pereţii Un alt caz interesant: Un tăietor de lemne din
peşterilor. E obiectul atâtor legende şi poveşti ale poporu­ muntele Surdu a găsit căzuţi de două părţi ale unui
lui nostru. E vânatul cel mai de seamă, care în această
lume a maşinilor, mai poate ridica o brâncă primejdioasă brad doborât de vânt, un urs mijlociu şi un vier, în­
şi deschide o falcă grozavă asupra omului înarmat cu cleştaţi deolaltă. Colţul vierului e sfâşiat gâtul ursu­
fulgere de oţel. E bietul prigonit, care rând. pe rând a fost lui, şi a rămas înţepenit în falca din jos a acestuia.
scos din hotarele lui, şi şi-a găsit refugiu în aceşti Car- Aşa au murit potrivnicii, fiind şi vierul grav rănit şi
paţi româneşti, începând din Vişeu şi Dorna, peste Căli-
mani Gurghiu şi Neamţu, până hăt spre apus de Rătezat ajungând din întâmplare călăreşte pe bradul căzut.
şi de înălţimile Gorjului. E podoaba şi caracteristicul ani­ Asemenea întâmplări, lupte între urs şi vier, au
mal al Carpaţilor noştrii. fost observate în repeţite rânduri, graţie zgomotului
care întovărăşeşte aceste drame şi timpul îndelungat
n
până când se termină o asemenea întâlnire. Intr'ade-
văr, în afară de om, şi uneori haitele de lupi, singura
Revista noastră, în acest al zecelea an al vieţii sale,
şi-a propus să dee cititorilor număr de număr câte un ar- fiinţă care se măsură în luptă cu ursul e mistreţul.
ticol-două referitor la urs. Ceea ce va apare în aceste pa­ Un vier mare, în puterea vârstei, e totdeauna un pri­
gini nu va avea pretenţia să formeze o monografie a ur­ mejdios adversar pentru urs. Această împrejurare
sului, cu atât mai puţin să rezolve definitiv problemele ce încă e de natură să ridice considerarea pe care vână­
se pun în legătură cu fiinţa şi viaţa lui. Nici nu vor fi
toate contribuţiunile izvorâte din studiul şi cunoştinţa o- torii trebue să o aibă faţă de „vânatul negru", mistre­
mului de ştiinţă şi înzadar se va căuta un sistem in înşi­ ţul moros şi gata de a se apăra vitejeşte.
URSUL CARPATIN:
O PROBLEMĂ VÂNĂTOREASCĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ
Bucovina, încă şi la începutul veacului prezent,
era cunoscută în ţările apusene, şi în deosebi în cele
de subt stăpânirea Vienei, drept „ţară a urşilor"
(„das Bărenland"). Dincolo, în Transilvania, domnea
pe aceea vreme feudalismul maghiar, care îşi lega
prieteniile şi cuscriile cu magnaţii de naştere şi de
bani ai Apusului foarte adeseori în terenele de vânat
ale Carpaţilor, vânând cele două animale de mândrie
ale acestor munţi româneşti: cerbul şi ursul. In aşa
mare măsură au ştiut acei feudali să acapareze şi să
exploateze pentru interesele lor persoanele şi naţio­
nale bogăţia munţilor, încât s'a infiltrat în conştiinţa
celor dela Apus chiar denumirea cerbului carpatin ca
„cerb unguresc", iar ursul era considerat ca un decor
al ţării acelui „cavaleresc" neam,
S'au schimbat vremile frământate, şi neamul băş­
tinaş a pus stăpânire pe pământul lui, începând înda­
tă să îşi afirme în toate domeniile superioritatea în
concepţiuni etice şi de stat, şi hotărârea, să reia şi
aici firul reprezentării civilizaţiei latine, tăiată de in­
vazii şi subjugări.
In materie de vânătoare superioritatea şi tendin­
ţa de care vorbim s'a manifestat de asemenea în toată
frumuseţa ei. Trecând peste îngăduinţele legale, socie­
tatea vânătorească română, a luat dela început în
protecţia ei ursul, şi deasupra libertăţilor pe care le
conferea legea, i-a creat scut şi protecţie.
Caracterul codrilor Carpaţilor noştri este aşa,
încât existenţa ursului, acest reprezentant al unei
lumi, care de pe multe alte locuri a dispărut fără în­
toarcere, să fie asigurată pentru lungi veacuri de a-
cum înainte. Porecla „ţării urşilor" se va schimba în
renume, iar ursul ce îşi va trăi viaţa lui în codrii ro­
mâneşti ai Rodnei, ai Maramureşului, ca şi în cei ai
Sebeşului şi ai Argeşului, va fi nu numai o podoabă,
dar şi o dovadă a înaltelor preocupări ale vânători-
mei româneşti.
Un sentiment înălţător ne umple sufletul la gân­
dul, că în ciuda puţinei aprecieri de care se bucură
vânătorii în faţa celor mulţi şi nepricepuţi, — tocmai
lor le revine mândria, să reprezinte ideea de civiliza­
ţie, oprind distrugerea, şi păstrând pe seama celor ce
vin unele monumente ale naturei, unele aspecte şi
fiinţe, care pierdute odată, nu vor mai putea fi cu
nici un mijloc şi nicicând reconstruite.
Este adevărat, că vânătoarea e una dintre cele
mat primitive deci şi mai rudimentare porniri ale o-
mului. Dar vânătoarea civilizată, ca orice civilizaţiune
reală, inobilează pasiunea. înlocuind brutalitatea cu
aspecte de bun simţ, aplicând cu omenie inevitabilele
suferinţe, redând înzecit Naturei valorile, pe care i
le răpeşte. De aceea vânătoarea în concepţia mobi­
lată de azi, se strădueşte să păstreze în condîtiunile
optime fauna vânătorească, şi în general toate fiinţele
— animale, plante. — ale pământului. Atenţiunea
deosebită, care se dă menţinere! ursului, e o nouă şi
puternică dovadă, a spiritului înalt, nobil, care stăpâ­
neşte azi vânătorimea română.
Ocrotirea ursului are însă dificultăţile ei specia­
le. Ursul e o fiară răpitoare, cu toate că se hrăneşte
de: Prof. EUGEN BOTEZAT, Cernăuţi
mai mult cu vegetale decât cu carne, El este şi ră­
mâne o fiinţă dăunătoare pentru gospodăria omului,
şi în deosebi pentru cultura vitelor. Cum poate eli­
mina acţiunea de ocrotire a ursului acest factor ne­
gativ? Iată marea problemă a ocrotirei ursului. Fără
a putea fi tratată aici în amploarea ei, îi arăt câteva
aspecte-soluţiuni,
O uşurare a presiunei ursului asupra crescătorii­
lor de vite se întâmplă chiar prin paralela acţiune a
vânătorilor, ocrotirea vânatului cu copite. Cerbii, că­
prioarele, mistreţii contribue la astâmpărarea dorului
de sânge a ursului. Aceste animale sunt însă agere,
prevăzătoare, şi se pot feri de atacurile răpitorului
mai mult decât în măsura în care acesta are nevoe de
a ucide pentru hrana lui. Deci, deşi amintitele săl-
bătăciuni dau o dajdie ursului, aceasta e cu mult prea
mică, şi grosul rămâne tot în sarcina turmelor de vite.
Simţurile acestora, prin domesticire, s'au redus mult,
vigilenţa şi mijloacele de a se feri au scăzut esenţial
— şi pe deasupra sunt ţinute închise în ocoale, de un­
de ursului nu-i este greu să le ridice.
Vânătoarea modernă, cu îndatoririle ei mai ales
în materia vânatului nobil, este o îndeletnicire foarte
costisitoare. Cel ce vânează ursul — deci trebue să
îl şi ocrotească — e în curat cu situaţia: are nevoe de
jertfe materiale esenţiale, în cazul, dacă vrea să îşi
facă datoria de ocrotitor al acestui ales vânat. Mai
mult: prin însăş natura lucrului se evidenţiază, că
opera de ocrotire a ursului reclamă jertfe cu mult
mai mari, decât cere ocrotirea celuilalt vânat nobil,
ierbivor. Doar instalarea de sărării e un lucru puţin
costisitor, iar crearea de păşuni naturale sau artifi­
ciale, hrana din timpul iernii etc. în cele din urmă
se reduc la produse directe ale solului călcat de acel
vânat nobil. Ursul are însă nevoe de animale vii, de
victime, altele şi altele, pentru a satisface pornirile
lui naturale. Problema e deci cu mult mai grea, şi nu
numai din punctul de vedere al întreţinerei urşilor,
dar mai ales din cel al atragerei atenţiune! lor dela
turmele de vite. — eliminându-se pagubele, care i-ar
face incompatibili cu poruncile gospodăriei.
Soluţiunea pe care o dau mai jos va pare unora
bizară. Ea e însă bine cumpenită, şi o cred cu totul
posibilă si ducătoare la scop.
Considerând deci pe de o parte condiţunile bio­
logice ale acestui vânat răpitor, iar pe de altă parte
interesele economiei de vite, nu ne rămâne alta, de­
cât să instalăm în regiunile urşilor pâlcuri de vite
de puţină valoare, care să rămână acolo tot timpul
anului, să fie ţinute afară. în adăposturi uşoare, sau
chiar libere, cu foarte puţină cheltuială. Rasa de vite
primitive, oile slabe sunt un factor foarte potrivit în
mijloacele care ne stau la dispoziţie în opera de pro­
tejare a ursului. La toată întâmplarea, o experienţă
în stil potrivit -— atunci când trecând războiul, se va
putea face aceasta — ar aduce confirmarea presupu­
nerilor mele, pe care le socotesc temeinice. Acel re­
zervor de vite de putină valoare, păzite mai slab si
deci fără multă cheltuială, ar satisface trebuinţele
urşilor, fără a mai cerceta ei obişnuit târlele de boi
 statură şi având şi alte caracteristice parti­
culare. Se vorbeşte şi la noi, că ar exista
această formă. Vânătorii noştri intelectuali
şi ţărani (comp. şi cartea lui Gheorghiu),
au ferma credinţă, că şi în Carpaţi trebue
să deosebim cele două forme, dintre care
„ursul furnicar" este mai mic, etc. Dar
trebue să ştim, că deşi ursul fiind omnivor,
şi hrănindu-se mai ales în tinereţe mai
mult cu vegetale, are datina generală de
a scormoni prin moşoroaie, a răsturna pie­
trele, consumând feluritele animale mici,
pe care le găseşte acolo: viermi, melci,
crustacee, păianjeni, miriapode, insecte şi
larvele lor. Cu deosebită mare plăcere mă­
nâncă el furnicile, care se adună în mari
cantităţi la suprafaţă, deîndată ce e răs­
colit moşoroiul lor. In acelaş timp este tot
atât de bine cunoscut, că ursul abea când
a ajuns la maturitate devine răpitor, mai
mult sau mai puţin pronunţat, potrivit
caracterului său individual. In urma a-
Craniu d e urs din Muzeul Institutului d e Z o o l o g i e al U n i v . Cernăuţi, T i p d e craniu cestor împrejurări este greu de determi­
d o l i c o c e f a l . ( I d e n t i c cu N o . 4 din fotografia u r m ă t o a r e ) . (Foto stud. nat, C. E. T w e r s ) . nat precis forma furnicarului drept specie,
subspecie sau varietate zoologică. Greutatea de a face
sau turmele de oi, bine păzite de ciobani şi stăvari. o precisă determinare e mărită şi prin alte împreju­
Să nu uităm, că ursul nostru, ca şi toată familia ur­ rări: numărul urşilor e relativ mic, — vânătoarea e
şilor, este un animal omnivor. Caracterul de răpitor restrânsă, deci ocaziunile de observaţie foarte redu­
iasă la iveală mai mult în lipsa altei alimentări, şi mai se, -— apoi interesul vânătoresc nu merge paralel cu
ales la indivizii înaintaţi în vârstă. Dar şi între aceş- cel ştiinţific — iar străduinţele şi rezultatele omului
t'a din urmă, şi chiar şi in timp de mizerie, firea ră­ mânat de interesul ştiinţific nu sunt în nici un raport
pitoare se manifestă numai la indivizii cu specială în­ cu cheltuelile unor asemenea investigaţiuni, şi mai
clinare spre aceasta. ales cu mijloacele care stau de obiceiu la dispoziţia
Pagubele cauzate în vite din partea urşilor, ra­ oamenilor de ştiinţă.
portate pe toate vitele răspândite vara în munte, nu Ştiinţa trebue să recurgă din nou la vânătorii cu
sunt mari. Ele apar grele, şi uneori sunt insuporta­ cultură biologică şi cu interes pentru problemele de
bile, având in vedere bietul proprietar al cărui bou ştiinţă. Aceştia prin ocaziunile dese de observare ar
sau oaie a fost ucisă de urs. Deci ca profilaxie gene­ putea contribui în mod esenţial la rezolvirea şi a a-
rală, întreţinerea unui mic stoc de vite anume pentru cestei probleme, dintre cele multe care aşteaptă o re-
scopul arătat, împreună cu rudimentarul serviciu de zolvire.
pază şi primitiva întreţinere, —• mai considerând că Observaţiunile, deci, nu s'ar mărgini a aduce fo­
numărul acestor turme de sacrificiu nu trebue să fie loase pentru soluţionarea chestiunei ursului furnicar,
mare. şi nici elementele lor numeroase. — cheltuelile — căci chiar făcând abstracţie dela această formă
ar rămâne în cadre raţionale şi suportabile. La tot ca­ de statură mică etc, este cunoscut cât de mult varia­
zul mai mici decât despăgubirile, care trebuesc plă­ ză urşii dela individ la individ ca d. e. in ce priveşte
tite pen'ru vitele de rasă nobilă lovite de urs. scheletul chiar, mai ales cel al craniului, apoi, reduc-
Cred. că ar fi bine să se ocupe vânătorii şi eco­ ţiunea dinţilor premolari, în ce priveşte coloarea pă­
nomiştii de această problemă programatică în vede­ rului, etc.
rea echilibrării intereselor economice şi a celor de Aceste fenomene duc destul de limpede la deduc-
ordin atât vânătoresc, cât şi cultural în sensul men­ ţiunea, că ursul european se găseşte azi încă în cursul
ţinerii faunei ameninţată cu distrugerea. Căci de fapt unei evoluţiuni neterminate.
ursul este un odor al ţării noastre, care îi dă acesteia Din aceste motive, acest animal atât de intere­
un farmec special, deosebit. înmulţirea numărului ur­ sant şi din alte puncte de vedere, este un obiect de
şilor din codrii carpatini trebueşte să fie o tendinţă cel mai mare interes ştiinţific. Aceasta cu atât mai
urmărită deaproape, îmbogăţindu-se aceste regiuni mult, cu cât şi ursul, ca şi cele mai multe animale,
tot mai mult cu ceea ce le dă caracterul străvechiu, îşi are originea în Europa centrală, de unde apoi s'a
după cum cerbul le măreşte încă majestoasa lor în­ răspândit spre răsărit şi apus, spre nord, spre sud,
făţişare. — fără însă (ca şi cerbii) să fi trecut dincolo de Sa-
Ursul nostru carpatin face parte din aceeaş spe­ hara, precum au trecut canidele şi alte răpitoare, ur­
cie a familiei urşilor, răspândită în Europa şi Asia mărind cârdurile de antilope. Urşii fiind omnivori, şe-
meridională (Ursus arctos). Din punct de vedere surile secetoase au format o barieră în faţa înaintării
ştiinţific este foarte interesant şi de remarcat dela în­ lor spre sud, — contribuind la oprirea lor şi împreju­
ceput, că evoluţiunea ursului — ca de altfel şi ceea rarea, că ei nu urmăresc prada cum fac aceasta câi­
a cerbului şi a altor animale — nu este încă termina­ nii, deci nu fac deplasări mari în urmărire.
tă, ea se găseşte încă in plin curs. Urşii de altfel sunt de aproape înrudiţi cu câinii,
Mai este de remarcat, că din Alpi a fost descrisă având rădăcina comună în Creodontele din epoca
o formă aparte a ursului, ursul furnicar, mai mic la eocenă, din care în liniamente generale prin descen-
dentul Amphictis se derivă vivere, hienele
şi felidele, — iar în altă direcţie, prin des­
cendentul Creodontelor Cynodictis, direct
canidele. Apoi din aceste din urmă în altă
direcţie de desvoltare Amphicyon, dela
care provin direct urşii (mari) şi focele, —
iar în liniile laterale prin Plesictis jderii
(şi bursucii), iar prin Phlaocyon Procyo-
nidele (urşii mici) drept cea mai apropiată
familie a urşilor (mari) propriu zişi.
Strămoşii fosili ai urşilor sunt cunos­
cuţi din Europa. In timpul postpliocen (di-
luviu) au trăit pe la noi ursul peşterilor
(U. spelaeus), care nu avea dinţii premo-
lari, şi U. antiquus, mai puţin cunoscut.
Răspândirea urşilor a pornit dela o-
bârşia lor din Europa centrală, aşa că in
prezent avem tipul european (U. arctos),
in nord este ursul marin sau polar, forma
cea mai progresată. Predecesorul ursului
nostru, ursul peşterilor se aseamănă mai
mult cu americanul grizzly (Ursus horri-
bilis), din care fapt rezultă dovada îm-
Colecţia de
pingerei spre apus, tot aşa, ca şi continui­
tatea spre orient a urşilor asiatici în legătură cu U.
arctos, care cu greu permit diferenţiarea lor in specii
deosebite.
De altfel,,ursul furnicar" e semnalat şi în Caucaz,
astfel, că cel din Carpaţi ar constitui o legătură tot
atât de firească intre Apus şi Răsărit, cum constitue
şi cea prea bine cunoscută, la cerbi, la capre negre,
etc.
Alţi urşi mai mici şi mai primitivi sunt împinşi
spre orient şi occident, ca şi cerbii ş. a. unde trăiesc
in regiunea insulelor Sundaice, iar pe de altă parte în
America ecuatorială.
Ursus ornatus din America de sud, unde mai tră­
ieşte încă şi o altă formă, este foarte asemănător cu
Ursus malayanus (Malacca, Sumatra, Java, Borneo).
O altă formă e Ursus labiatus, resp. Melurus (India
Ceylon). Interesantă este forma corespunzătoare cu
Hyaenarctos al nostru, fosil din Terţiar, a lui Ailuro-
pus melanoleucus din Tibet şi China (Panda) despre
care se crede, că coloritul său prevalent alb (cu pu­
ţin negru: picioarele anterioare, prelungit spre grea-
băn, ochii, urechile, picioarele posterioare şi vârful
cozii), ar fi un fenomen de vechime, — şi astfel albul
ursului maritim nu ar apare ca un fenomen de albi-
nism sau flavism, ci continuarea coloritului originar.
Ca rămăşiţe ale albului străvechi ar putea fi în felul
acesta considerate atât diferitele cordele albe din
blana urşilor asiatici, ca şi petele albe din haina de
tinereţe a ursului nostru european.
Deci culoarea întunecată, brună sau neagră a ur­
sului nostru european, a celui din Asia şi din Africa
de Nord, ca şi a celui Nord-American pe de o parte,
apoi pe de altă parte culoarea albă a ursului polar
ar avea deci tot origine din Europa.
Ursul brun mai este răspândit în Munţii Atlasu­
lui din Africa de Nord. în Pirinei, Jugoslavia, în Car-
paţii păduroşi, în mlaştinile Rokitno din teritoriile
Poloniei şi Rusiei. Contingentul principal e însă cel
din Carpaţii româneşti, prezentând aici însemnătatea
cea mai mare, atât din punct de vedere vânătoresc,
cât şi din cel ştiinţific.
Ursul carpatin pe lângă însemnătatea sa din
punct de vedere vânătoresc şi ca întregire a peisa-
2 5 6
cranii d e u r s din M u z e u l Institutului d e Z o o l o g i e al U n i v e r s i t ă ţ i i din
Cernăuţi. N o . 1-5 cranll^de ursi c a r p a t i n i . N o . 6 craniu d e urs p o l a r .
(Foto t C. E. Twers<
jului românesc, — e deosebit de interesant pentru
cercetătorul ştiinţific. Sunt multiple problemele ştiin­
ţifice, pe care le pune în faţa cercetătorului această
tiinţă. Şi e cu mult mai uşor să faci cercetări asupra
unor vietăţi minuscule, microscopice chiar, decât asu­
pra grandioasei făpturi, ursul. Acesta nu e gândac
sau fluture, pe care îl poţi „recolta", îl poţi aduna
in cutie, îl poţi aşeza subt lupă sau microscop. Obser­
varea lui e împreunată cu nenumărate greutăţi, de
toate felurile, — numărul urşilor e unul restrâns, —
vânarea, şi deci contactul obişnuit al omului cu el, e
şi ea restrânsă şi în timp şi la cazuri. Apoi vânătorii-
observatori, zoologi amatori, sunt prea puţini, şi a-
proape la toţi interesul de observaţie e năbuşit de căl­
dura clipei vânâtoreşti. Va trebui organizată o anume
nobilă solidaritate a vânătorilor înălţaţi în cunoştinţe
şi spirit, — va trebui chiar ajutorul efectiv al Direc-
ţiunei Economiei Vânatului, dacă voim, să contribuim
şi noi ceva la cunoaşterea acestui animal, şi la rezol-
virea cel puţin în parte a problemelor pe care le pune
încă oamenilor de ştiinţă.
Iată două dintre aceste probleme:
1. Oare acel „urs furnicar" (U. formicarius) este
de fapt o specie sau o varietate deosebită?
2. Dacă oare ursul propriu zis, se prezintă el în
două feluri distincte, determinate drept varietăţi (ra­
se) sau variaţiuni ale aceleiaşi specii (U. arctos bra-
chycephalus şi U. arctos longicephalus) in înţelesul
de zoologie sistematică, — înfăţişând o specie pe cale
de a se desface in două specii? A r fi a se cerceta şi
factorii ecologici, care îndrumă această despicare. Sau
poate, că e vorbă de o specie consolidată, care apare
numai in diferite variaţiuni locale, — sau doar avem
o specie, care e pe cale a se diferenţia chiar în mai
multe specii.
Să neglijăm pentru moment importantele deose­
biri de colorit al blănii urşilor carpatini (brun deschis,
întunecat, aproape negru, brumăriu), — şi să ne oprim
asupra deosebirilor pe care le prezintă craniile de
urs. In muzeul Institutului de zoologie al Universită­
ţii din Cernăuţi se găseşte o colecţiune de cranii de
urs, provenite în cea mai mare parte din domeniul
 Fondului Bisericesc al Bucovinei, pe care o înfăţişăm molar rudimentar, — pe când ursul fosil era lipsit de
în alăturata fotografie (craniile 1—5). Aceste cranii premolari.
prezintă diferinţe foarte pronunţate. Pentru compa- De aceea nici chestiunile de ordin genealogic încă
raţiune este pus alăturea de craniile urşilor carpatini nu pot fi atacate cu siguranţă, că vor fi pe deplin cla­
(1—5) şi craniul unui urs polar (6). Acesta chiar dela rificate. Amintesc, că în afara craniilor dela Institutul
prima privire se prezintă dolicocefal, cu suprafaţa de zoologie, mi-au trecut prin mână şi am studiat ne­
rotunjită şi deosebit faţă de toate celelalte cranii. numărate alte cranii de urs, şi cele constatate înteme­
Dar şi între cele carpatine (1—5) se pot distinge iază şi ele cele ce le-am expus sumar aplicând pil­
uşor două forme deosebite: O formă scurtă şi lată, dele micei colecţii de cinci cranii, redată aici.
cu fruntea scurtă, lată şi înaltă şi cu botul scurt, re­ Iată câteva aspecte ale „problemei" ursului car­
prezentând U. ar etos brachycephalus (1—2), — şi al­ patin. Este o chestiune de onoare, chiar o datorie pa­
tă formă lungăreaţă, îngustă, cu fruntea puţin joasă, triotică a vânătorilor români şi a diriguitorilor vână­
continuându-se lent înspre partea temporală, şi cu toarei româneşti să îmbrăţişeze această problemă, din
botul lung (4—5): U. arctos longicephalus. Craniul 5 toate punctele de vedere. Să aducă fiecare ori cât de
provine dela un individ tânăr, apare în formă inter­ modestele, şi totuşi preţioasele contribuţiuni de obser-
mediară fie în urma împrejurării, că provine dela un vaţiune objectivă, corectă, referitor la toate aspectele
bastard, fie că e formă juvenilă încă nedetermina- problemei. Vor fi de preţ stabilirile de realităţi de or­
tă(?). din zoologic, făptura, părul, culoarea părului, a sche­
Lărgimea, adecă arcuirea pronunţată a curbatu- letului — mai ales craniului — , organele interne şi cu
rei oaselor jugale dela forma de subt 1, împreună cu deosebire lobii ficatului, conţinutul stomacului mai
botul foarte scurt şi fruntea lată, înaltă, arată înfăţi­ ales primăvara, conţinutul intestinului, hrana, felul
şarea tipică a brachicefalului, drept unul dintre cele nutriţiei, felul de trai, obiceiuri şi alte chestiuni eco­
două extreme, — iar dolicocefalul extrem este înfăţi­ logice, împreună cu date asupra vârstei, a greutăţii, a
şat prin craniul 4, la care este foarte marcantă lun­ dimensiunilor, împreună cu măsuraturi, — cu expu­
gimea botului şi a frunţii puţin înclinate. înălţimea a- nerea cărora am evitat să plictisesc iubiţii mei citi­
cestui craniu e foarte redusă; oasele jugale sunt nu­ tori, cu ocaziunea acestei foarte sumare prezentări, cu
mai puţin arcuite. Deci acest craniu se prezintă cu caracter general.
înfăţişare generală lungăreaţă, îngustă, în contrast cu Nu pot să încheiu fără să stabilesc marele merit
celalalt tip, care are aspectul general scurt, lat şi al revistei „Carpaţii", care a deschis coloanele sale şi
înalt. a organizat o discutare a problemei ursului carpatin.
Aceste sunt caractere care arată o diferenţă de Revista aceasta, în jurul căreia s'au grupat rând pe
formă a capului, ce nu poate fi trecută cu vederea. rând toţi cercetătorii faunei noastre vânătoreşti, şi
In plus mai trebue să remarcăm, că diastema (a- cele mai alese pene de scriitori, care se inspiră din
deca strunga dintre dinţii canini şi măsele) la cranii­ lumea vânătorilor şi a locurilor minunate umblate de
le late este scurtă (1, 2 ) , — iar la craniile lungi este ei, — revista aceasta care număr de număr deschide
este prelungită (3, 4 ) . pentru cititorii ei ferestrui spre marea, minunata şi
In legătură cu aceste caractere generale mai stau încă atât de misterioasa lume a fiinţelor necuvântă­
şi altele mai puţin marcante, aşa d. e. rotunzimea ca­ toare, — va aduce graţie colaborărilor pe care le va
vităţii nasale la 1, 2 e aproape circulară, iar la 3, 4 provoca, un real serviciu ştiinţei româneşti, şi de data
mai pronunţat eliptică; direcţiunea dinţilor canini din aceasta.
falca superioară aproape verticală la 1, 2, iar la 3, 4
piezişe înspre înainte. La dungile pentru prinderea
Şoim îndrăzneţ
musculaturei nu se poate remarca o deosebire între
cele două extreme. In una din zilele lui Octomvrie din anul acesta,
Fără a insista mai deaproape în această analiză am fost martorul unei frumoase isprăvi.
anatomică, pe care am făcut-o numai sumar şi exem- Vânam prin cucuruze după potârnichi. ( A n prost:
plificativ, şi fără o ordine sistematică — care ar fi porumburile rare, ogârjite, — potârnichi extrem de
plictisit poate pe cetitori — , totuşi ţin să atrag aten­ puţine!). După multă caznă, se ridică o familie, de
ţiunea asupra variabilităţii numărului dinţilor premo- patru piese. îndată cârneşte în spre dreapta, şi când
lari. Craniul 4 e un exemplu tipic, întrucât, dupăcum prind pe una dintre pasări în linia armei erau dea­
bine se vede din fotografie, în falca stângă inferioară, supra miriştei alăturate postaţii de porumb în care
la mijlocul diastemei se găseşte un premolar mic, ru­ mă găseam. O piesă, lovită, se ridică câţiva metri
dimentar (ca şi cei anteriori, în genere), care premo­ perpendicular, ca să cadă la pământ, glonţ.
lar lipseşte însă în falca dreaptă. De altfel la toate Liniştit păşesc către mirişte să o ridic: ştiam că
celelalte cranii există premolarii, sus şi jos, şi anu­ e moartă după figura pe care a făcut-o. Abea înain­
me câte doi, unul mare lângă măsele (molari) şi unul tez însă câţiva paşi, aud deasupra capului un fel de
rudimentar lângă canini. Intre ei diastema netedă, — vâjâit metalic, şi observai săgeata unei paseri răpi­
cu excepţia dela 4. toare, trecând. Nu am avut vreme să ridic arma, şi o
Se mai poate aminti pentru deosebirile extreme şi văd, de nou — de data aceasta ridicându-se din
marginea superioară a cavităţii nasale deasupra cani­ mirişte cu potârnichea mea în ghiare.
nilor la 1, 2, — iar la 3, 4 deasupra premolarului de In zbor extrem de repede, a prins-o în ghiare,
lângă măsele. Deci la botul lung înaintea diastemei, fără să se oprească, şi cu prada uşor dobândită şi-a
iar la cel scurt înapoia ei. continuat acelaş zbor fulgerător. Ce preciziune în
Craniile scurte, cu frunţile înalte, se aseamănă mişcări trebue să aibă o pasere răpitoare, ca să poată
(cel puţin dupăcum se pare) mai mult cu craniul ur­ executa un asemenea tur de forţă.
sului de peşteri fosil, decât craniile lungi, — la care In cele câteva clipe cât l-am putut vedea, l-am
dupăcum se vede apare chiar excepţional încă un pre­ cunoscut. Era un şoim călător. Ioniţă Şt.
 DOAMNA DIN BALTA
Prietenul meu stătea înfundat în jilţul adânc de
piele şi-şi pufuia obişnuita lulea dreaptă, cu ochii pe
jumătate închişi. încetase să vorbească şi asculta ră­
bufnirile slobozite din măruntaele aparatului de radio.
Nu-1 ştiam prea meloman şi m'a mirat oarecum aceas­
tă deodată adâncire în muzică. Cântase acel radio şi
până atunci, în surdină, dar ne fusese ca un simplu
fond vorbirii noastre, fără să-i fi dat vre-o anume lua­
re aminte — ca într'o moară pe care n'o mai auzi.
Mi-am îndreptat şi eu atenţia spre acele efluvii cari
păreau să intereseze atât pe amicul meu. Era, fără
îndoială, ceva pe cât de „modern", pe atât de savant
— cu disonanţe şi vacarm, cu isbucniri foanfe şi re­
petări agresive — în tot cazul ceva foarte de neînţe­
les pentru un om cumsecade. Prietenul meu era om
cumsecade; nici snob, nici încrezut sau prefăcut. Şi
totuşi asculta acea muzică zărghită, cu ochii închişi.
Pe faţă nu-i puteam desprinde nimic. Era impasibil,
pufuind din când în când fum prin colţul gurii.
Cu o stridenţă învălmăşită în ceva foarte trans­
cendent cacofonic, acea compoziţie a luat sfârşit. Prie­
tenul meu a deschis un ochiu şi m'a privit un moment
aşa, par'că amuzat, apoi i-a deschis pe amândoi şi a
tras un fum adânc din lulea.
— Nu ştiam să fii d-ta amator de astfel de dră­
covenii, m'am mirat eu.
Prietenul meu a zâmbit.
— Nu, nu-mi plac — sau nu le înţeleg, a răs­
puns scoţându-şi ciubucul din gură. Dar muzica asta
anapoda îmi aminteşte câteodată ceva. Sau, poate
nu-mi aminteşte; aştept un anumit sunet.
— Mai degrabă un anumit sgomot.. .
— Un anumit glas ar fi mai exact, pentru ce aş­
tept eu.
— Şi ce ai d-ta să vânezi glasuri sau sunete prin
astfel de stufărie muzicală? Te ştiam vânător de li­
ghioane.
Prietenul meu a zâmbit iar.
— Simplă curiozitate, câteodată; îmi aminteşte
de o Doamnă . . .
— Oh, atunci nu mai insist. Mă iartă numai, dacă
fac o rezervă în ce-i priveşte melodia glasului. . .
— Nu, nu e ce crezi.
Amicul meu şi-a golit cu băgare de seamă lu­
leaua, întrebuinţând o mică sculă unde se îngemănau
o sulă, o lingurică şi un mic tampon de metal.
— Poate ştii, a vorbit el după această operaţie,
că în viaţa mea de vânător am cutreerat felurime şi
felurime de bălţi. A m trăit şi sub cort săptămâni în­
tregi, pierdut între pustiuri de ape şi stufării nesfâr­
şite. A m avut întâmplări de tot felul şi în toate chi­
purile, dela dramatic până la hazliu, şi am văzut ne­
numărate aspecte şi lucruri, care de seamă şi care ciu­
date, desprinse din bogăţia de viaţă ale acelor ţinu­
turi. A m trecut prin neprevăzute aventuri, am înfrun­
tat furtuni năpustite din senin peste ape şi lotci, am
întâlnit oameni şi lighioane ciudate, întotdeauna dem­
ne de luare aminte. In adevăr, pot spune că am vă­
zut multe şi am avut prilejuri destule ca să mă mi­
nunez.
r e
• ^" . ^ m s c
^ ^ mirarea cea mai mare mi-a fost to­
tuşi pricinuită de Doamna aceea de care am pomenit
de: Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU
adineaori, şi despre care d-ta îţi faci cine ştie ce gre­
şite închipuiri sentimentale,
— Scuzabile în tot cazul, m'am apărat eu. Mu­
zică, ochi închişi, amintire cu femeie, aparenţele sunt
pentru mine,
— Poate. Dar precum ştii, aparenţele sunt ades
înşelătoare. Şi ţi-am spus dealtfel, dacă îmi dai voie
să-ţi amintesc, că e vorba despre o mirare. In boala
dragostei mirarea e rară: acolo totul e acceptare, pen-
trucă e orbire, voită de o rânduială mai adâncă a lu­
crurilor.
— Până trece criza.
— De cele mai multe ori, Dar nimic asemănător
cu Doamna din baltă. Cum să-ţi spun? Ceeace întâl­
neam eu prin acele tărâmuri, oricât de neprevăzute
sau de necunoscute ar fi fost faptele, întâmplările sau
vietăţile ce mă opreau din cale, toate, îşi găseau to­
tuşi locul lor firesc în cadrul natural din jur; era,
dacă vrei, mai mult o minunare, ca un omagiu adus
unei exuberanţe de imaginaţie şi de creaţie — dar nu
o surprindere ca în faţa unei nepotriviri. Cu Doamna
a fost tocmai acest fel de surprindere. Ceva nevero­
simil locului. Ceva cu totul în felul lui „nuca'n pe­
rete". Poate de aceea nici n'am uitat-o. Şi ţine d-ta
seama că şi astfel de surprinderi mai avusesem, câ­
teodată, dar mai mici. M'a dibuit odată cu tot dina­
dinsul un domn în baltă, venit cu automobilul —
până unde se putea — în eleganţi pantofi galbeni de
oraş. Atât avea. Putea oare crede, cu adevărat, că
va găsi în baltă poteci asfaltate?
— Putea crede, l-am necăjit eu, că-i vei da o pe­
reche de cisme. A i , pe cât ştiu, destule.
— A m ; dar nu i-am dat, a surâs prietenul meu.
Poate mai stătea.
— Iţi apărai, egoist, vânatul.
— îmi apăram singurătatea.. . Era par'că puţi­
nă nostalgie în glasul prietenului meu.
— Şi Doamna a dat peste d-ta tot cu automobilul
şi poate în pantofi de bal? am întrebat.
— Nu. Atunci a fost altceva.
Eram invitat într'un cerc de cunoscuţi la conacul
unui amabil amfitrion, care ne punea la dispoziţie
pe lângă pat, masă şi pivniţă, şi balta frumoasă ce
începea să-şi întindă luciurile şi stufăriile nu departe
de casa moşiei. Pretextul fusese chiar acesta: „ o par­
tidă la baltă". Cei mai mulţi însă din acel grup erau
vânători cu totul ocazionali — de baltă nicd vorbă —
veniţi să răsufle câteva zile, mai departe de trepădă-
rile Capitalei. Vre-o doi sau trei dintre ei erau cu
soţiile. Dar nu-mi amintesc mai bine decât de Doam­
na de care îţi vorbesc. Era o femeie înaltă, destul de
voinică, brună — dar desigur nu frumoasă. Avea ceva
bizar în ea. Poate numai printr'o atitudine voită, sau
poate numai coafura neaşteptată îţi da la început a-
ceastă impresie. Nu mai ţin destul minte. T e isbea
însă o ciudăţenie, isvorâtă de nu ştiu unde. Poate nu­
mai din ceva artificial.
După o primă expediţie vânătorească, de unde
n'a lipsit nimeni, dar care s'a soldat cu un rezultat
perfect nul pentru marea majoritate, şi după comen­
tariile obişnuit-următoare unor astfel de întreprin­
deri în grup, (n'am putut până la sfârşit convinge un
domn, director de bancă mi se pare, despre zădărni-
cia poşurilor de mistreţ „3 la fund", împroşcate îm­
potriva raţelor), îndeletnicirile oaspeţilor au devenit
mai puţin obositoare şi mult mai rodnice. Mese de
bridge, de poker — sau mese pur şi simplu, nu lip­
seau, la orice oră, nici ziua, nici seara.
întruna din acele seri, cum hoinăream cam fără
rost — d-ta ştii că la jocuri de cărţi pot fi cel mult
un chibiţ tolerabil — am stat de vorbă pentru prima
oară, cu Doamna. Mi-am dat repede seama că n'o
interesa decât A r t a — cu A mare. Iar din această A r ­
tă, exclusiv ce era „modern" şi cât mai de avangar­
dă. Tot restul era fleac perimat sau ridicol, demn cel
mult de un surâs compătimitor. Eu eram cu deosebire
interesat de coafura Doamnei, realizare care se in­
tegra probabil şi ea, printre operile de avangardă:
era ceva care, din faţă, ţinea de diademă capilară,
uimitor prelungită apoi, la spate, într'un fel de ploaie
de şuviţe răsucite, cam ca la lăeţii noştri. Eram hipno­
tizat de această operă. Doamna perora însă cu bel­
şug de vorbe, trecând dela literatură la pictură, şi de-
ia sculptură la muzică •— toate „moderne", bineîn­
ţeles. Dar nimic personal. Un papagal.
Intr'o conversaţie de salon poţi lua două atitu­
dinii faţă de interlocutor, cred eu: sau abunzi în sen­
sul spuselor sale, în perfect şi veşnic acord, ceeace iţi
îngăduie să te gândeşti la altceva, sau dimpotrivă,
contrazici sistematic şi invariabil orice, chiar dacă
te-ai găsi de acord, ceeace duce câteodată la nepre­
văzute şi amuzante constatări. Depinde de dispoziţie.
Dar în cazul cu Doamna, aceste metode, sau oricare
alta, se arătau a fi perfect inutile şi inoperante. Nu
aveai nici un fel de răgaz să scoţi vre-un cuvânt, nici
n'avea vre-un efect dacă îl scoteai. Doamna se asculta
vorbind. Restul, n'avea însemnătate. Interlocutorul
era un simplu pretext, şi te puteai întreba cu oarecare
mirare dece, în definitiv, nu se adresa mai degrabă
scaunului sau dulapului. Tot una ar fi fost. Aşa că
n'am putut afla, după cum aşi fi dorit, nici pentru ce
în pictura modernă trebue neapărat ca toate femeile
să fie întotdeauna numai strâmbe, urâte şi scălâmbe,
nici dece trebuie ca acele femei să fie, invariabil, de
coloarea muştarului sau, cel mult, de un verde învi­
neţit de cadavru. A m lămurit în schimb că Doamna
era, înainte de toate, muzicantă, „Pasionată". Compu­
nea chiar,
— £tes-vous musicien? a binevoit să mă întrebe
direct Doamna, întrerupându-şi un moment monolo­
gul.
Trebue să-ţi spun că Doamna nu se exprima, ori­
când, decât franţuzeşte. Româneşte se adresa numai
slugilor.
M'am apărat şi am răspuns cu grabă şi sincerita­
te că nu sunt de loc muzicant. A m mai avut vreme să
adaog că unii prieteni pretind chiar, că e suficient să
mă apropii de un pian ca să cânte fals, Dar această
lepădare şi degajare de competenţă n'a avut nici un
efect. Redevenisem dulap ori scaun şi a trebuit să as­
cult cu politeţă nişte foarte obscure lămuriri asupra
meritelor muzicii ultra-moderne.
A m fost scăpat din rolul dulapului de către so­
ţul Doamnei, care fiind din fericire „mort" la o masă
de bridge, îşi mai desmorţea mădularele prin casă.
— Sunteţi „mort"? am întrebat eu cu satisfacţie.
— Da, dar nu asasinat, a râs domnul privind cu
milă spre mine, şi apoi, satanic, către Doamna sa.
Mi se pare că au şi divorţat mai în urmă.
In ultima zi a şederii noastre acolo s'a mai decis
o descindere vânătorească în baltă.
Cătră seară, îmi amintesc, treceam singur pe un
drumeag cotit din baltă. Spre dreapta, perete de stuf.
Spre stânga se întindea un tăpşan de iarbă, presărat
cu tufe de rogoz, iar mai departe sticleau ochiuri de
apă ocolite cu papură. Soarele apunea glorios. îmi re­
găseam ambianţa de vechiu hoinar prin bălţi şi mă
desfătam de singurătatea regăsită în liniştea ce se
lăsa peste ape. Tovarăşii mei trecuseră mai departe
şi se stinsese de mult svonurile de glasuri. Eram din
nou cufundat în sălbătăcie; care, mie îmi p l a c e . . . Şi
atunci, deodată, am descoperit Doamna. Stătea pe un
scăunel, bine în evidenţă, pe tăpşanul de iarbă, cu
faţa spre soarele ce scobora către ape, cu un cot pe
genunchiu şi bărbia în palmă, visătoare. Apariţia era
atât de neaşteptată, acolo, poza atât de artificială şi
de neadaptată locului, încât am rămas pironit de mi­
rare. O clipă am vrut să mă arunc în stuf şi să mă
mistui în desiş ca o jivină speriată. Dar locul era ales
strategic. Trebuia, în mod normal, să treci pe drumea­
gul acela. Desigur că şi tovarăşii mei defilaseră toţi
pe-acolo... Doamna a întors atunci capul şi m'a re­
cunoscut. A m crezut că e politicos să m'apropii şi să
mă interesez ce dumnezeu o fi făcând acolo singură
şi părăsită în pustie, îmbrăcată ca o paparudă.
— Admiraţi apusul? am spus, ca să spun ceva.
Mă gândeam că putea tot atât de bine să-1 privească
şi de pe terasa conacului, cu o privelişte mult mai
largă.
Doamna a surâs îngăduitor.
— Nu, a răspuns apoi visătoare. A m venit să as­
cult.
— A . . ., am rămas eu în expectativă.
Nu se auzea nimic, Mi-am închipuit un moment
că vrea să audă focurile de puşcă ce trebuiau să în­
ceapă curând,
— A r e să vă supere ţânţarii, am remarcat însă,
practic, văzându-i braţele goale.
— O o . . . , a făcut Doamna cu un gest de dispreţ,
ce părea s'o pună la adăpost de orice pângărire pro­
zaică.
— In baltă . . . , am vrut eu să insist...
— Oh, a suspinat atunci Doamna cu un fel de
extaz din toată fiinţa, aştept ţipătul r a ţ e i . , ,
A m rămas încremenit şi fără glas. „Ţipătul ra­
ţei" , . . (Doamna spusese, exact, „le cri du canard").
Dece dracu o fi trebuind să aştepte „ţipătul raţei", fe­
meia asta? Devenea ceva halucinat!
— A , da, da . . . , am îngăimat eu buimăcit. O să
măcăie ratele ceva mai târziu, după sborul de seară.
Dar.. .
Ce să-ţi mai spun . . . A m aflat, că într'o compo­
ziţie a sa muzicală — şi foarte modernă, se înţelege
— îi mai lipsea numai atât ca să fie definitivă: „ l e
cri du canard"... Şi, zicea, venise la faţa locului ca
să se inspire Ţipătul raţei" . . .
Nu ştiu dacă era cu adevărat ţicnită, sau era nu­
mai poză şi artificial; de-un grotesc desăvârşit, —
acolo.,.
Dar înţelegi acum?
Câteodată, când aud o bazaconie de-asta muzi­
cală, ascult dacă nu cumva va ţâşni, totuşi, „le cri du
canard", măcăit neprevăzut de raţă, din stufăria a-
ceea de sunete . . • Şi-mi amintesc de Doamna din bal­
tă Crede-mă d-ta, prietene, că e cea mai extraor­
dinară întâlnire ce-am făcut vreodată, pe-acolo, prin
acele împărăţii ale bălţilor, unde bate atât de tainic
inima adâncă a lucrurilor . . .
— Atât de tainic . . ., a mai şoptit prietenul meu
ca pentru sine singur, cu gândul dus departe . . .
Şi cu o mişcare bruscă, prietenul meu a închis
deodată butonul aparatului de radio, care mârâia în­
că, agresiv şi modern.

URSOAICA IN BÂRLOG DE IARNĂ

de: EMIL WITTING
Nu frigul e acela, care îl sileşte pe urs să hiber­ ţuri, la îndemâna flămândului. Ceva însă totuşi nu se
neze, ci e linţoiul alb, care acopere toate cele ce ar potriveşte: Poate oare ursul să stoarcă din ierburi
mai putea da ursului hrană în vremea iernei: otavă puterile care îi trebuesc pentru rostul vieţii lui, din
în preajma stânelor, afine şi coacăze în luminişurile vremece întreg trupul lui, măruntaele, puterea lui
din brădet, ghindă şi jir în pădurea de munte. Apoi enormă, brâncile înarmate cu ghiarele ca secera şi
mai este ceva: Pădurea în haina nevinovăţiei e un dantura de animal răpitor sunt toate întocmite pen­
moşneag viclean, care de când cade prima zăpadă, tru hrană de carne?
încreastă harnic toate cele ce se întâmlă pe acolo, Poate el oare să-şi păstreze nescăzută puterea
şi apoi le trădează omului, fără nici o mustrare de enormă a trupului său, pe care şi-a clădit-o în curs
conştiinţă. de vremi imemorabile, prin lupte grele, spre menţi­
Pentru urs e bine, că s'au coborât de vale ciur- nerea vieţii lui — mulţumindu-se acum să tândăleas-
zile şi turmele de vite şi de oi; e bine pentru el, că că paşnic, culegător de poame şi de fire de iarbă? Nu
nu poate să prindă cerb, căprioară, capră neagră, iar poate!
pe mistreţ numai cu mare caznă şi rar îl poate încolţi; Nu zace oare o contradicţie accentuată şi în aceia
e bine pentru urs, că în urma acestor împrejurări tre- orânduire a vieţii lui, că ursoaica fată puii tocmai in
bue să se mulţumească cu hrană verde, — iar aceasta cea mai aspră parte a anului, pe când zace slăbită şi
lipsindu-i iarna, e nevoit să-şi
îngăduiască un scurt somn, ca
să-şi doarmă foamea. Fiindcă
dacă nu ar fi aceste desavanta-
gioase avantaje, ar umbla şi
iarna după tâlhării; adică ar fi
încetat de mult să mai haidu­
cească, — ar fi fost stârpit de
multă vreme. Aşa, răzbate, as­
cuns bine in vre-un bârlog ferit,
dormindu-şi somnul de iarnă,
din care nu se trezeşte, decât
atunci, când adierile primăve-
rei cântă in jurul cetăţii lui, în­
călzind la nouă viaţă. Atunci se
ridică din patul, obosit şi lene­
vit de somnul îndelungat, cu ca­
pul zumzuind ca un stup; — a-
semenea unui cavaler-bandit be­
teag începe un regim uşor de
ierburi fragede, din cele ce cresc
chiar lângă cetatea lui, se ospă­
tează cu rădăcini dulci şi ama­
re, caută gândaci, furnici şi alte
vietăţi mărunte. Apoi adulmecă
după hoituri de sălbătăciuni uci­
se de iarnă, dacă lupii nu au cu­
răţit deja masa de această a-
leasă bucată. Când primăvara a
adunat sul covorul de zăpadă,
se coboară mai de vale, ca să-şi
ghiftuiască borhanele cu jir din
toamnă, sau cu poamele pădu­
reţe, care s'au mălăeţat subt că­
maşa îngheţată.
Aşa întocmite lucrurile, par
foarte in bună regulă: Un somn
u n
' g Şi odihnitor în mijloc, iar
de-a-dreapta şi de-a-stânga lui
grămezi de iarbă şi verde-
prăpădită în bârlogul de iarnă, fără să poată nici­
cum înlocui pierderea de putere inevitabilă produsă
prin hrănirea puilor sugaci, şi prin lipsa oricărei hra-
ne? Nu este oare nenaturală cealaltă împrejurare:
Epoca dragostelor trebue să îşi trăiască zilele înflo­
rite atunci când fiinţele sunt în deplină putere şi fru-
museţă. Adevărat, că dragostea urşilor se desfăşoară
în frumoasa lună Mai. Dar în ce haine apar oare mi­
rii? Nu le-am putea numi nicidecum de sărbătoare,
ci mai curând zdranţe ţigăneşti, care curg de pe ei,
în floace murdare, sau haine prea mari pe trupurile
slăbite de foamea îndelungată. Astfel, că dragostele
urşilor nu sunt întovărăşite nici de frumuseţa selec-
ţionatoare şi nici de sălbateca pornire a trupurilor în
culmea vigorii — aşa dupăcum ar cere legile străduin-
ţii de a procrea urmaşi cât mai viguroşi.
Adaptarea ursului la alimentaţia vegetală, spre
care a fost împins de progresarea civilizaţiunei; hotă­
rârea lui luată prin lungi veacuri (şi poate şi de tea­
ma haitelor de lupi) de a trage un somnuleţ cât ţiae
iarna grea, apoi reuşita executării acestei hotărâri —
nu au fost în stare să schimbe; adică să amâie timpul
împerecherii şi a fătatului, evenimente biologice, care
se întemeiază pe străvechiul lui fel de viaţă şi pe în­
suşirile fiziologice moştenite din neam în neam.
Păstrarea speciei lui, — străduinţă care pare că
a fost încununată de reuşită în ceeace priveşte pre­
siunea omului — va suferi naufragiu în urma modu­
lui său de trai nenatural şi în urma abaterei dela cur­
sul normal biologic al fiinţei lui din vechimile adânci,
curs care îi cere mai mult decât îi poate da în împre­
jurările de azi, oricâte sforţări ar face. A r scăpa de
această tristă soartă dacă în cursul vremilor ar de­
veni altceva decât ceeace este azi, ar deveni un ne-
urs, care şi-ar pierde dinţii straşnici şi ghiarele puter­
nice, care şi-ar amâna vremea dragostelor şi cea a
naşterii puilor. Dar pentru asemenea evoluţie e ne-
voe de vreme foarte îndelungată — şi bietul urs nu
va putea să-i aştepte sfârşitul...
# # *
In apa Lotrului îşi spală poalele muntele Stri-
catu; munte stâncos, cu pereţi înalţi cum nu este al­
tul în împrejurime, cu locuri sălbatice potrivite de
minune pentru urşii care îşi caută bârlog de iernat.
Ursoaica şi-a ales bârlogul tocmai deasupra catarac­
telor râului mânios, abea la înălţime de trei împuş­
cături dela apă la deal.
A început luna lui Decemvrie. Căldura anului s'a
coborât atât de jos, încât gerul asigură viaţă neîn­
cetată, până târziu în primăvară, covorului de zăpa­
dă, care acopere tot mai gros muntele. Gerul îi aduce
aminte ursoaicei, că a sosit vremea să-şi aştearnă bâr­
logul. E noapte neagră, atât de neagră cum e şi ur­
soaica însăşi; noapte fără de lună, deasupra cu nouri
care aleargă nebuni, muncită de furtună, — o noapte
cum îi place ursoaicei, când are în gând să pornească
pe cărarea ei tainică. In pădurea de fag, de ieri a dis­
părut frunzişul arămiu de pe jos subt zăpadă lată
de o palmă bună. Ursoaica îşi întoarce capul spre
vântul de miazănoapte-apus, şi îl trage în nări, adânc.
Rămâne aşa nemişcată vreme îndelungată. Fulgii de
zăpadă îi joacă pe dinaintea ochilor, în jurul ure­
chilor. Aruncă o privire înapoi, şi porneşte încet, spre
vântul care coboară din înălţimea muntelui.
Pe aici, în vale nu mai are ce căuta. O ştie bine.
Şi apoi se simte atât de obosită, atât de somnoroasă,
atât de dornică de hodină. Să doarmă; să doarmă!
A r e un simţământ cu totul straniu. I se pare că
o încunjură de pe acum o lume de vise, de vise fru­
moase, calde; i se pare că suprema mulţumire e una
singură: hodină, pace.
Nu pofteşte carne dulce, nu i-e foame după poa­
me şi după boabe dulci. Nu are decât o pornire: să
ajungă în brad, acolo unde zăpada e îngheţată — os
de săptămâni întregi, iar zăpada cea nouă, tot mai
înaltă, acopere aici şi mai adânc decât în vale, toate
micile vietăţi, toată mâncarea. Dar ursoaica nu se
gândeşte la mâncare, nu vrea decât linişte, tăcere.
A r e pe coaste şi pe spate strat gros de grăsime, se
simte bine plină şi înlăuntrul trupului, sătulă.
După fiecare pas pe care îl face, zăpada nisi­
poasă se împreună şi îi acopere urma cu multă măes-
trie. Pacea, pacea mare şi adâncă, pe care o doreşte
atât de mult, îşi va închide astfel porţile la spatele
celei ce o râvneşte atâta.
Drumul ursoaicei duce la deal, tot mai la deal.
Trece peste prăpăstii sălbatice, se caţără peste stân-
cării încâlcite, încalecă pe spinări de munţi crenela­
te, până ajunge la peretele de pegmatit. De aici se în­
fundă ursoaica în o potecă îngustă, subt stânci per­
pendiculare, printre brazi bătrâni, înalţi până la cer,
peste poliţe lunecoase, peste abisuri care cască guri
negre.
Ursoaica îşi cunoaşte drumul, şi ştie cu preciziu-
ne locul, care va aduce împlinirea dorinţei care îi cu­
prinde inima.
Nu pentru prima dată merge ea spre acel loc, în
această epocă a anului, şi nu aceasta e cea dintâi
iarnă, în care a găsit ea acolo ceeace căuta.
Dupăce a făcut un arc larg de jos până la înăl­
ţimea mare la care a ajuns, a intrat într'o crepătură
adâncă a stâncilor de pe creastă, a trecut dincolo şi
acum se găseşte din nou la picior de perete de stâncă,
de cealaltă parte, în faţa însorită, în apropierea bâr­
logului. Aici are de gând să ierneze.
Dincolo de intrarea foarte îngustă s'a ascuns în-
tunerecul. Ursoaica trebue să-şi îndese trupul zdra­
văn printre uşciorii de piatră, ca să poată intra. In-
lăuntru însă e cuprinzător, larg, încât se poate întin­
de deplin în toate laturile, şi e înaltă peştera, aşa, că
ursoaica poate să stee pe cele patru picioare, fără să
atingă cu greabănul bolta de piatră.
Pe jos zac crengi uscate, iarbă mucegăită, ames­
tecată cu muşchi. Ursoaica miroasă pereţii, adulmecă
pe jos şi se încredinţează că sălaşul ei de anul trecut
e curat, neatins, aşa dupăcum trebue să fie. Aşadar
e bine de rămas aici.
Ziua încă era departe, când a început ursoaica
să rupă cetină din molizii din apropiere, să o care la
gura bârlogului, să o îndese prin uşe înlăuntru. Intră
apoi şi ea, şi aşterne cetina în pat larg. Nu a adus
destule crengi; mai iasă odată şi mai îndeasă în bâr­
log o sarcină. Că de ce a face aceasta, nu o ştie nici
ea singură. Aşa îi vine ei, ca sălaşul ei vechi, pe care
anul trecut abea de 1-a acoperit cu puţină cetină şi
ierburi, de data asta să-1 aştearnă gros, încăpător şi
cât se poate de moale, ca să fie şi călduţ. Asemenea
unei păsări, care îşi clădeşte cuibul, iasă afară de
mai multe ori, adună iarbă lungă, uscată şi muşchiu
elastic, moale. Potriveşte pe patul de cetină perini
moi, se aşează în mijloc, se întoarce roată, săpând
covată; unde e nevoe mai pune muşchi, drege unde
 i se pare, că patul nu e bun; ia de aici o mână de turile. Şi cum ea, cea atât de tăcută, deodată începe
muşchi şi o aşează dincolo. Pana da cu socoteală, ca să mormăiască!
deacum e gata culcuşul. Trei pui! Câtă vreme sug doi la ţâţe, al treilea
Munca aceasta nu a mers prea repede, şi soarele îşi suge lăbuţa şi îşi mornăe încet un cântec, acelaş,
a avut vreme destulă să-i vadă osteneala. de nou şi de nou, până se oboseşte şi adoarme. Dacă
Aşadar e terminat. Oare ar mai avea ea ceva de un pui, adormit, alunecă dela ţâţă şi o scapă din gu­
isprăvit? De trei zile nu a înghiţit o bucătură de mân­ ră, cel de al treilea pune gura leneş, numai când e
care o picătură de apă. încă în vale şi-a deşertat sto­ încurajat de o mişcare întâmplătoare a bătrânei. Nu
macul, intestinele, băşica. Acum e cu desăvârşire go­ e mult ceeace poate da ugerul mamei, fiindcă numai
lită. De aici înainte nu mai are ce căuta în lumină şi foarte anevoe poate stoarce trupul secătuit noui pică­
la aer. Un răstimp mai rămâne şezând în faţa bârlo­ turi de lapte. Doar ursoaica de atâta vreme nu mă­
gului, priveşte la vale spre vârtejurile şi cascadele Lo­ nâncă nimic, şi trebue să-şi ţie viaţa, şi să o ţină şi
trului, caută prelungit prin sâta deasă a fulgilor care pe cea a puilor, numai din proviziile de grăsime, atât
coboară necontenit, i se opresc ochii pe urma ei ştear­ de mult scăzute în cursul lunilor de somn. Trebue însă
să, de când a venit aici. Apoi se ridică, se întoarce să răzbească! Abea se adună atâta lapte, cât să ţină
încet spre gura bârlogului, rămâne pe loc o clipă ca jilave ţâţele. Ursuleţii înghiţesc laptele înjumătăţit
si când ar fi nehotărâtă, priveşte la deal cercetând cu băluţele lor.
până in vârful peretelui de piatră, aruncă încă o pri­ Trei pui! Ii aude mornăind încetinel, mornăind
vire în aerul liber, şi intră. din trei gâtlejuri mărunţele, — şi bătrâna mornăe şi
Se aşează cu capul înspre gura bârlogului, gură ea încetinel, aţipind fericită.
îngustă, ce nu lasă să intre rază de lumină directă, Tare bagă de seamă, ca nu cumva să strivească
îşi întinde înainte brâncile, îşi aşează capul între ele pe vreunul, când se întoarce pe cealaltă coastă, şi ca
şi se dă somnului. să se aşeze totdeauna aşa, încât să îi acopere cu tru­
Trec zilele una după alta, şi ursoaica doarme pul ei pe toţi trei şi să-i încălzească pe o formă. Nici­
înainte. Aşa, cum era obişnuită să doarmă şi afară: când nu avuse ursoaica miţele aşa lungi, aşa dese şi
îşi mişcă urechile, clipeşte din pleoape, câteodată se atât de moi, ca tocmai acum.
şterge cu brânca peste bot, se învârteşte, se suceşte, Aşa zace ea în cămăruţa caldă, mulţumită, în
ca apoi îndată să se adâncească de nou în somn greu. vremece de gerul crâncen de afară plezneşte trosnind
Trec săptămânile, acum ochii i se mai deschid numai crusta de ghiaţă, care s'a întins peste perdeaua de
câteodată, rar, urechile tresar din vreme în vreme, zăpadă ce închisese gura bârlogului. Visează despre
şi fără să-şi dee seama se întoarce zilnic de pe o coas­ fericirea ei de mamă, şi îşi întinde ţâţele înşelătoare
tă pe cealaltă. puilor, care atârnă de ele mozolindu-le în somn.
Răsuflarea îi devine tot mai înceată, tot mai rară, Trei urşi din viitor, care peste patru săptămâni
mai rece; aburul se prinde în rouă tot mai subţire pe au să vadă! Cresc încet, fără să bagi de seamă;
pereţii bârlogului. Nu mai e de acum decât un trup. cresc totuşi, se întăresc subt grija neîncetată a ma­
adunat ghem, ca un arici, fără să se mai mişte. Nă­ mei, fiindcă laptele ursoaicei e puţin. însă cu atât
rile abea mai tresar, flămânzările abea se mai ridică mai gros şi mai hrănitor. Bătrâna slăbeşte şi se sco-
şi scad in rar ritm de răsuflare. In lungi şi multe săp­ fălceşte pe zi ce trece tot mai mult. De zăcutul înde­
tămâni, încet, fără oprire, se face tot mai mică grămada lungat, încep să o doară oasele şoldurilor. Brâncile,
întunecoasă a trupului şi rând pe rând trece grosimea care în partea din jos aveau astă toamnă periniţe de
trupului dela piept tot mai mult
spre pântece.
In trupul fără mişcări apa­
rente, se munceşte ceva, se în­
tinde în jos, trage după ea mă-
runtaele, şi începe să mişte subt
şalele nesimţitoare. Se îndeasă
ceva, se apasă, sfârtică —• şi ur­
soaica s e trezeşte. Strănută şi
suflă zgomotos, fiindcă trebue
să se obişnuiască din nou să ră­
sufle intr'adevăr; se răscoleşte,
se aşează pe dric, priveşte pier­
dută in faţa ei, ca fără de con-
ştiinţă, şi nu mai poate să a-
doarmă. Subt inima scormo-
neşte ceva, în pântece simte du­
rere ascuţită, şi atunci înţelege
că i-a sosit ceasul cel greu.
Şi aşa, în jumătatea dintâi
a lui Făurar, au venit în lume,
I n i m o s unul după altul, trei ur­
suleţi orbi, abea aşa de mari cât
nişte şobolani, îmbrăcaţi în blă-
n
» ţ e cu perişori moi ca puful.
O, cum s e bucură acum ur­
soaica! Linge puii din toate la­
grăsime de un deget, acum sau subţiat ca ale unui
schelet. In urma lipsei oricărei utilizări, sucul vieţii
nu a mai ajuns până la tălpi, şi aceste au prins poj­
ghiţă groasă uscată, care creapă, se cojeşte. Subt ea
se ascunde un sentiment urât, usturător, dureros. îşi
freacă şi îşi linge tălpile, până desbracă mănuşile
cele vechi, şi în locul lor a rămas piele nouă, curată,
însă foarte simţitoare încă.
Intre picioarele ei puii se mişcă tot mai vii şi mai
nerăbdători. îmboldesc, trag ugerul: laptele gros nu
mai vrea să vină nici cât venea mai înainte. In urmă
bătrâna ajunge la convingerea, că lucrurile nu mai
pot merge mai departe în acest fel.
Trei ursuleţi din care pot să se facă urşi mari!
Să moară oare ei de foame, voinici şi sănătoşi cum
sunt?
Afară urlă vântul de miază-zi, şi nările ursoaicei
prind după foarte lungă vreme cea dintâi dâră de aier
proaspăt, căldicel.
In perdeaua de zăpadă care închidea intrarea
s'a deschis un ochiu de fereastră. Ursoaica se ridică
din patul de leuză gemând şi îşi vâră botul în deschi­
zătura îngustă. Deodată e ca pleznită de raza de lu­
mină de afară; orbită trebue să-şi închidă ochii. Ur­
suleţii zăresc pentru cea dintâe dată lumina zilei.
Rămâne multă vreme în preajma luminei, geme
încetinel, atinge, răscoleşte, linge zăpada, pe când în
fundul bârlogului puii plâng, se vaetă. Afară, răsu­
nând înfundat, cad depe brazi plotoage de zăpadă a-
pătoasă.
E ziuă, şi ursoaica are groază de lumea dina­
fară.
Se întoarce cu trupul slab, numai oase, înspre
interiorul bârlogului, şi rămâne nemişcată, cu gâtul
lung şi subţire, cu pielea pântecelui slobozită la vale
ca o zdranţă, un schelet care bălăbăneşte în panta­
loni prea largi; imagine jalnică! Puii saltă în jurul ei,
scâncesc. Unul, nerăbdător că bătrâna nu se hotă-
reşte să se culce, ca un copil ştrengar, începe a o lovi
peste labe, mânios, sălbatec, până se satură ursoaica
de asemenea obrăznicie, şi îl plezneşte uşor cu brân­
ca, mornăind. Puiul zboară scâncind, până în colţul
bârlogului.
Acum e pace. Ursoaica se aşează pe dric, apoi se
culcă deplin pe uscăturile pătulului. Dar nu-şi găseşte
locul. Şi i se mai pare, că puricii nu au mâncat-o ni­
ciodată atât de tare, ca acum. Se ridică în brânci, se
scarpină cu toate patru labele, tare, de sună ca ţăsala,
şi uneori ţipă lovit câte unul dintre pui.
Se târăsc în jurul ei, o miroasă din toate părţile,
încearcă să i se urce în spate, se răstoarnă peste cap,
cad din cuib, se târăsc de nou la deal, se suie unul
peste celalalt, se îmbrăţişează, se înbrâncesc, se joacă
asemenea copiilor; cu toată mizeria mare a acestei e-
poce de foamete.
Un timp oarecare aceste jocuri rămân numai jo­
curi. Dar când au început puii să poată muşca cu din-
ţişorii de lapte ascuţiţi ca acele, din joc s'a făcut bă-
tae în toată legea. Mici cum erau, se loveau cu labele,
îşi arătau ameninţător gura larg deschisă, suflau mâ­
nioşi în ochii celuilalt.
In jurul bătrânei e acum viaţă destulă şi a sosit
vremea să iee o hotărâre.
încă nu s'a făcut sară, când se scutură de puii a-
târnaţi de ea, păşeşte până la gura bârlogului, şi în­
cepe să ferească zăpada. Rămâne apoi lungă vreme
nemişcată în aierul proaspet, adulmecă, ascultă, îşi
încoardă privirile. Aşa o găseşte sara deplină.
Atunci îndrăzneşte. Adună puii în culcuş, pe unul
care nu voia să stee cuminte, îl plezneşte uşor cu
laba, — apoi iasă din bârlog, încet, împingând cu
pieptul toată povara de zăpadă din faţa intrării.
încet, cu mare băgare de seamă, ca şi când ar
avea frică şi de zgomotul paşilor ei, iasă pipăind în
noapte, face acelaş ocol, ca şi atunci, când a intrat la
iernat, trece peste podul de zăpadă îngheţată, până
la părăuaşul cel mai apropiat, dintr'o crepătură de
stâncă. Aici bea din belşug, întâia dată după un timp
atât de îndelungat, apoi se furişază până la nişte po­
liţe ierboase ale stâncăriei, de pe care vântul şi soa­
rele au măturat zăpada. Printre firele de iarbă us­
cată, apăsate la pământ de povara zăpezii, printre
măturile galbene ale ferigei vultureşti şi printre firi­
celele muşchilor pururea verzi, creşte iarbă nouă, fra­
gedă. Adună aceste rare fire de iarbă, până simte
greutate în pântece, şi foamea slabă e curând ador­
mită. Tot atât de agale, dupăcum a venit, şi cu tot
atât de mare băgare de seamă, porneşte înapoi la
bârlog, păşindu-şi în urmă. Nerăbdătoare îşi vâră ca­
pul prin gura bârlogului, mormăie încet, ascultă o cli­
pă, şi când aude din lăuntrul răspuns, mormăit vesel,
intră repede. Acum nu mai e nevoe să se înghesuiască
printre stâncile dela intrarea îngustă, ca atunci, când
şi-a început somnul de iarnă; acum poate intra liberă,
uşor. Ba mai trebue să se sprijinească în stâncă, cu
coatele, ca să nu cadă în vizuina coborâtă.
începutul era făcut. Şi a doua noapte iasă la aie- •
rul slobod, paşte iarbă, mestecă rădăcini dulcege de
ferigă, şi se întoarce degrabă în bârlog. Aşa bine nu
s'a simţit de tare multă vreme. Izvoarele laptelui în­
cep să curgă mai îmbelşugat, puii au prins şi mai
multă viaţă şi sug tot cu mai mult nesaţ laptele tot
mai bun.
Câteva zile mai târziu se îndepărtează ceva mai
mult. Călcând zăpada moale, subt cer acoperit, a tre­
cut prin brădetul străvechiu. s'a strecurat pe lângă
stânci prăpăstioase spre un loc bine cunoscut ei. Dar
când să se ivească de după cotul unei stânci, rămâne
împietrită: locul vechi e schimbat, copacii bătrâni sunt
tăiaţi. Pretutindenea zac pe jos trunchi de molid do­
borâţi, clae peste grămadă —, şi în nări îi pătrunde
miros proaspăt de om. Suflă mânioasă, se aruncă îna­
poi, şi grăbită urcă la bârlog, înaintea timpului ei de
întoarcere obişnuit. Ursuleţii o întâmpină şi de data
aceasta cu mornăiturile lor vesele.
Ii linge pe toţi trei cu gingăşie şi le întinde ţâ­
ţele. Nu se poate însă linişti. Ceace a păţit, i-a rămas
înfipt în toate mădularele, şi o îngrijorează de
moarte.
Of, oamenii ăştia răi! Nu s'au sfiit să pătrundă,
în cap de iarnă, până în aceste locuri sălbatice şi în­
depărtate, şi doboară pădurea, par'că ar fi a lor!
E ziuă mare, şi ursoaica stă lângă pui plină de
teamă.
Iată, deodată îi ajunge la ureche un sunet rău,
şi în aceiaş clipă ursoaica sare în picioare, cu coama
zburlită, cu gura căscată mare. Puii cad de pe lângă
ea, peste cap.
Bârlogul răsună de un mornăit mânios, urât, de
care încă nu au auzit pereţii aceştia de stâncă — şi ur­
soaica năvăleşte spre ieşire. Cu o zmucitură trece
printre pietrele înguste, cu gura căscată. 0 clipă stă
nemişcată, privind împrejurimile ca să înţeleagă sta­
rea lucrurilor şi să atace apoi. Puii au venit pe ur­
mele ei. Atâta mai lipsea! O năpădeşte deodată toa­
tă grija maternă, şi aruncă priviri sălbatece spre o-
mul care stă colo mai în jos, şi îi cercetează urma
de intrare. Ursoaica se întoarce spre pui, certându-i,
apoi păşeşte către duşman.
In acea secundă trăzneşte arma. Ursoaica simte
o fulgerare de foc drept în mijlocul pieptului, se în-
covoaie subt agerimea durerii, se prăbuşeşte.
Mai trâzneşte odată, mai trăzneşte şi a treia
oară. Bătrâna îşi dă viaţa, deodată cu doi dintre pui,
pe care îi lovi în neştiinţa zvârcolirilor ei de moarte.
Braconierul şi hoţul de lemne a prins ursuleţul
rămas în viaţă. Mai târziu l'a vândut unui om, iar a-
cesta l'a vândut altuia. Din întâmplare a ajuns în sfâr­
şit în mâna forestierului din Munţii Cibinului, în te­
renul de vânătoare al căruia, întins până la hotarul
vechiu, a fost săvârşit braconajul.
Forestierul a îngrijit ursuleţul timp mai îndelun­
gat, spre bucuria copiilor, cu gândul, ca atunci, când
I.
Broscarul
T o t i v â n ă t o r i i ţ ă r a n i îi ziceau „ b r o s c a r " . A v e a ur­
mele ca ale j d e r u l u i şi locul l u i p r e d i l e c t e r a u p ă r a i e l e
de munte de p r i n v ă g ă u n i l e stâncilor.
M ă i n t r i g a u m e r e u aceste u r m e pe c a r i le î n t â l n e a m
adesea şi ori de câte ori î n t r e b a m pe ţ ă r a n i i v â n ă t o r i des
pre p r o v e n i e n ţ a l o r . r ă s p u n s u l era u n a n i m : u r m e de bros­
car. A m cercetat p r i n c ă r ţ i l e de zoologie, p r i n r e v i s t e l e de
vânătoare, n i c ă i r i nu a m aflat ceva despre acest a n i m a l .
A r d e a m de d o r i n ţ a să-1 v ă d c u m este şi e v e n t u a l să
capturez un e x e m p l a r p e n t r u a-1 cunoaşte m a i bine.
Ocazia sa i v i t în o zi de F e b r u a r i e , c â n d pe o i a r n ă
a d m i r a b i l ă , cu z ă p a d ă p r o a s p ă t ă , căzută peste noapte, a m
plecat la v â n ă t o a r e cu fratele şi un v ă r al m e u
A b i a a m eşit din sat. spre stâncile d i n a p r o p i e r e şi
în p r i m u l p â r ă u n u m i t „ V l a d e a " , a m r e g ă s i t u r m e l e enig­
m a t i c u l u i „ b r o s c a r " . I.e-am cercetat cu atenţiune. E r a u
exact ca ale j d e r u l u i .
P e alocuri u r m e l e se p i e r d e a u pentruca i a r să reapa­
ră ceva m a i departe. E x p l i c a ţ i a era, că a n i m a l u l i n t r a pe
sub ghiaţă şi i a r ieşea la suprafaţă, l a o distanţă o a r e ­
care. Şi m a i c u r i o s m ' a făcut acest lucru. M ' a m necăjit
apoi când i-am p i e r d u t u r m a î n t r ' u n fund de p ă r ă u , u n d e
erau blocuri m a r i de p i e t r e şi p e r e ţ i stâncoşi.
A m r e n u n ţ a t l a c e r c e t a r e şi a m trecut stâncile pe
versantul dinspre N o r d . M a r e ne-a fost s u r p r i z a c â n d şi
aici a m r e g ă s i t u r m e l e b r o s c a r u l u i . Erau urme foarte
proaspete şi v e n e a u de j o s d i n s p r e un p ă r ă u , d r e p t spre
stânci. A m luat-o pe u r m a care se putea f o a r t e bine dis­
tinge. A r d e a m de n e r ă b d a r e în credinţă că a v e m de a face
cu un j d e r de stâncă ( b e i c ă ) .
U r m e l e ne-au condus la o peşteră, c a r e se s t r â m t a în
r m
f ° . ă de pâlnie. L a i n t r a r e a ei o m u l putea sta în p i c i o a r e .
Aici intrase a n i m a l u l nostru. Ce să facem? C u m să-1 pu­
tem scoate?
Ne-a venit o idee, auzită şi citită p r i n c ă r ţ i l e v e c h i
cu i s p r ă v i v â n ă t o r e ş t i . Să-1 s c o a t e m cu fum. A m a p r i n s
un foc c a m la cinci m e t r i în i n t e r i o r u l peşterii şi-1 a l i m e n ­
tam m e r e u cu f r u n z e uscate p e n t r u c a să p r o d u c ă f u m cât
m a i m a r e . O p a r t e din f u m m a i ieşea şi afară, alta se stre­
cura însă p r i n c r e p ă t u r i l e şi g o l u r i l e peşterii, aşa că la u n
m o m e n t dat, era i m p o s i b i l ca v r e ' o v i e ţ u i t o a r e să m a i
stea acolo. C h i a r şi n o i i e ş i r ă m l a g u r a peşterii în aştep­
tare.
A trecut aşa v r e ' o oră. V r e a s c u r i l e p â r ă i a u si focul
lumina peştera.
, A ş t e p t a m n e r ă b d ă t o r i r e z u l t a t u l î n t r e p r i n d e r i i noas­
tre, un m o m e n t dat, a m o b s e r v a t un a n i m a l de f o r m a
unei pisici că voia să iasă d i n peşteră. C u m noi a m făcut
va fi mare destul, să-1 elibereze în muntele lui. Ce
vesel ortac era acest ursuleţ! Nu putea suferi uşi în­
chise, mai ales pe acelea, care se închideau dinaintea
nasului lui. Avea obiceiul să îşi vâre lăbuţa subt pi­
ciorul scaunului, şi să-1 răstoarne, atunci, când i se
părea că prea întârzie sticla cu laptele, — cu toate că
nu era mai mare decât un câine bursucar. înghiţea zi
de zi câte trei litre de lapte de vacă — şi, sătul, ca
mulţumită, se arăta grav şi mânios, aşa cum se potri­
vea originei lui sălbatece — dar în aceiaş vreme înve­
selind lumea cu mişcările şi ţinuta lui comică.
Când nu mânca, şi când nu dormea, se căţăra pe
toate scaunele, sau cuprindea picioarele stăpânei ca­
sei, ridicat pe labele dinapoi, în ochişorii negri strălu­
citori cu o lămurită cerere, şi lingându-şi plin de în­
ţeles tălpişoara.
A trăit până în mijlocul verii; deodată a început
să tânjească şi a murit.
. . . 0 doamnă tânără şi frumoasă, şi-a împodobit
apoi gâtul suleged cu blănuţa cafenie, care avea păr
tare creţ.
DISCUŢII
g ă l ă g i e , a n i m a l u l s'a retras. A m o r d o n a t linişte şi peste
v r e ' o alte c â t e v a m i n u t e , a a p ă r u t a n i m a l u l curios, pe par-
canul din d r e a p t a ai peşterii. Se clătina parcă, î m b ă t a t
de fum şi atent totuşi, v o i a să o i a la sănătoasa. L - a m do­
borât i m e d i a t cu î n c ă r c ă t u r ă N o . 8, trasă din ţ e a v a d r e a p ­
tă. I n s p a s m u r i l e m o r ţ i i a p r i n s în g u r ă o p i a t r ă de m ă ­
r i m e a u n e i nuci, pe care cu m a r e g r e u i-am desfăcut-o
In sfârşit c a p t u r a s e m ..broscarul" m i s t e r i o s .
L - a m p r i v i t atenţi. E r a u n a n i m a l al cărui corp a v e a
cam 40—45 c m . l u n g i m e , i a r c o a d a v r e ' o 25 cm. U r e c h i l e
le a v e a m i c i şi r o t u n d e . C a p u l m i c rotund. D i n ţ i ascuţiţi
şi l u n g i , m a i ales cei d i n faţă. C u l o a r e a cenuşic-gri peste
tot, cu fire de p ă r l u n g i , cari ieşeau din b l a n a a d e v ă r a t ă
şi erau albe spre vârf. adecă ..înspicate". G r e u t a t e a 2—IV*
kg. T r u p u l în g e n e r a l svelt şi subţire. S e m ă n a cu u n j d e r
sau poate c h i a r m a i bine cu un d i h o r . T o t u ş i a v e a par­
t i c u l a r i t ă ţ i , cari no făceau să nu-1 p u t e m n u m i n i c i j d e r ,
n i c i dihor. E r a deci m u l t discutatul ..broscar". L - a m ju­
p u i t şi d e o a r e c e se a p r o p i a seara, n e - a m î n t o r s spre casă.
începuse i a r să n i n g ă şi era o v r e m e cu v â n t puternic, în­
cât abea a m coborât de p r i n stânci spre c o m u n ă .
D u p ă felul lui de a t r ă i şi după l o c u r i l e l u i p r e d i l e c t e ,
pe u n d e îşi petrece viaţa acest a n i m a l , a m dedus că el se
h r ă n e ş t e c h i a r cu broaşte şi de aici i-se t r a g e probabil
şi d e n u m i r e a .
Să fie j d e r , să fio dihor? N u a m p u t u t nici p â n ă în
ziua de azi stabili acest l u c r u cu p r e c i z i e .
De c â n d a m p ă r ă s i t a p o i m e l e a g u r i l e c o p i l ă r i e i , nu
ara m a i î n t â l n i t u r m e l e „ b r o s c a r u l u i " .
A m scris aceste î n speranţa că dacă f r u m o a s a noas­
tră R e v i s t ă „ C a r p a ţ i i " v a afla cu cale să le publice, ca­
m a r a z i i v â n ă t o r i , cari eventual cunosc m a i a m ă n u n ţ i t a -
ceastă specie de a n i m a l e , să ne facă o d e t e r m i n a r e a ei.
P â n ă atunci, eu şi p r i e t e n i i m e i , suntem n e v o i ţ i s ă i
a d o p t ă m n u m e l e , c o n f i r m a t de ţ ă r a n i i v â n ă t o r i din M u n ţ i i
Apuseni, şi să-i zicem „ b r o s c a r " .
Dr. Ion V. Todea,
m a g i s t r a t , Orăştie
( N . R . ) — N u m e l e p o p u l a r de „ b r o s c a r " o f o a r t e po­
t r i v i t pentru acest a n i m a l , fiind v o r b a e v i d e n t de Mustela
Lutreola. E n u m i t în m o d obişnuit nori fă ( g e r m . N e r z ) .
A n i m a l foarte r a r p e la noi, e adeseori confundat fie cu
j d e r u l sau beica, fie cu v i d r a , cu toate că e m u l t m a i m i c
decât aceasta. A s p e c t u l g e n e r a l ca al j d e r u l u i şi a muste-
l i n e l o r în g e n e r a l . P o a t e fi însă uşor i d e n t i f i c a t ă n o r i ţ a
după u r m ă t o a r e l e semne p a r t i c u l a r e : între degete p i e l i ţ ă
î n o t ă t o a r e ; pe bărbie o pată albă sau galbenă-deschis, m i ­
că; buza de deasupra e albă la m i j l o c , buza de j o s e î n
î n t r e g i m e albă. H r a n a n o r i ţ e i o dau în p r i n c i p a l broaştele,
de unde şi n u m e l e ei p o p u l a r .
 II.
Să fie oprită goana de sitari primăvara ?
A m cetit cu deosebită satisfacţie a r t i c o l u l cu titlul de
m a i sus, în n u m ă r u l din D e c e m b r i e 1941 al r e v i s t e i „ C a r -
pnţii". M ' a m b u c u r a t aflând, că — p o a t e — m i se va În­
deplini o veche dorinţă, care de bună seamă, este a m u l ­
tora.
încă iu anul 19.16, a m scris la pag. 104 a cărţii m e l e
„Despre Vânătoare" următoarele:
„ S i t a r u l se vânează la p a z ă pe t i m p u l trecerilor, cu
câinele de aret, sau scotocitor şi în bătăi. Dat fiind cazul,
că p r i m ă v a r a pe t i m p u l trecerei se pot uşor deosebi sexele,
deoarece m i m a i cocoşul cântă, v â n ă t o a r e a sitarului a r tre­
bui să se facă n u m a i la pază. A f a r ă de aceasta, desişurile
sunt pi'ine de alt vânat, care îşi caută loc pentru puiat,
resp. clocit. Kste deci o b a r b a r i e să răscoleşti desişurile
t o c m a i in acest t i m p . T o t aşa, nu trebue abuzat nici de
pază şi nu trebuesc a r a n j a t e canonade, t o c m a i în l o c u r i l e
unde ar trebui să d o m n e a s c ă cea m a i d e s ă v â r ş i t ă linişte.
P a z a la sitar este o v â n ă t o a r e poetică, un p r i l e j să te laşi
i m p r e s i o n a t de frumuseţea n a t u r e i care î n v i e ceeace nu
vei afla. postat in o l i n i e de t r ă g ă t o r i ; ca la b ă t ă i l e de pe
c â m p . P ă c a t , că legea nu opreşte, i a r cu b r â n z o i i n'ai ce
face".
P e semne, „ l e g e a " îşi va spune cuvântul, i a r b r â n z o i i
se v o r a c o m o d a , v r â n d - n e v r â n d . In definitiv, nu b r â n z o i i
trebue să hotărească.
N u - m i închipui nici o clipă, că m e m b r i i Consiliului
Superior al V â n ă t o a r e i de azi, au fost c u m v a i n s p i r a ţ i de
scrisul m e u din 1936. Este cu totul firesc, ca g â n d u l des­
pre care t r a t ă m , să fi r ă s ă r i t dtn creerul o r i c ă r u i v â n ă t o r
cu t r a g e r e de i n i m ă pentru v â n a t . P r o f i t însă de o c a z i e
şi adresez o r u g ă m i n t e o n o r a t u l u i Consiliu, a n u m e , ca să
facă treabă c o m p l e c t ă şi să o p r e a s c ă v â n ă t o a r e a sitarului
începând cu data de 15 A p r i l i e . P r i n aceasta, v â n ă t o r i l o r
heursner i
nu li s'ar face nici un neajuns, căci d u p ă 15 A p r i l i e d o a r
s p o r a d i c d a c ă se m a i v e d e câte un sitar pe t i m p u l paze­
lor, în s c h i m b însă, s'ar p r e v e n i unele abuzuri şi s'ar ocroti
acele perechi de sitari, care cuibăresc la noi. Să nu cre­
deţi, că sunt puţine aceste perechi. S* a f i r m ă , ca în jude­
ţul F ă g ă r a ş , a r fi c h i a r foarte multe. A p o i , chiar în re­
g i u n e a în care trăiesc, observ r e g u l a t pui de sitar, p r i n
l u n i l e de v a r ă . A m m a i observat — nu odată — treceri
de sitari executate în toată regula, deci cu sitari ce ţiuiau
şi m o r c ă i a u ca p r i n M a r t i e . în luna I u n i e , deci în p r e a j ­
m a clocitului de al doilea.
î n c e p â n d cu j u m ă t a t e a a doua a lunei A p r i l i e , tere­
nul a r e m a i m u l t ă n e v o e de linişte. De ce să se m a i u m ­
ble deci cu câinele — de r e g u l ă nedeslegat — p r i n desi­
şuri, sub pretextul că se m e r g e la locul de pază şi de ce
să se m a i t r a g ă e v e n t u a l e focuri de a r m ă , t o c m a i pe tim­
pul a m u r g u l u i , când v â n a t u l e r b i v o r îşi părăseşte ascun
zisul de peste zi şi pleacă la păşune?
P e tema b ă t ă i l o r de sitari primăvara, am avut des,
discuţiuni cu cunoscuţii m e i . posesori de p e r m i s de v â n a t
De obiceiu m i se r ă s p u n d e a : „ D e ce să nu p u t e m face ş;
noi, ceeace contele X — care este mai marc vânător de­
cât tine, — face decftnd îl ştim"? D e s i g u r , cu nu mă pu­
team m ă s u r a CU contele X, d a r Consiliul S u p e r i o r ponte
C. A. V. Popcscu
Inspector de V â n ă t o a r e A d m . Centr.
III.
„Tirul cu glonte din ţevi lise"
F o r a j u l choke bore f o r m e a z ă o i n v e n ţ i e a celebrului
a r m u r i e r englez W . W . G r e e n e r : un cilindru l a r g şi unul
m a i î n g u s t cu 0,25 m m . p â n ă la 1 m m . (1,5 m m . este deja
un extrem') i a r aceste două părţi c i l i n d r i c e fiind l e g a t e
Controlul terenului.
între ele p r i n un con. I n v e n t a t o r u l , W . W . G r e e n e r n'a a-
f i r m a t niciodată că d i n choke bore nu s'ar putea t r a g e
glonte m a s i v , sferic. Ba din contră, a a f i r m a t că se poate,
însă n u m a i în cazul c â n d calibrul g l o n t e l u i corespunde cu
calibrul p ă r ţ i i c i l i n d r i c e m a i înguste. P r o b a este foarte
s i m p l ă : dacă p r o i e c t i l u l fiind uşor î m p i n s cu ajutorul unei
v e r g e de curăţat trece uşor p r i n p a r t e a c i l i n d r i c ă , atunci
se poate trage şi din choke bore p r o i e c t i l e , g l o a n ţ e , m a s i v e ,
sferice. Este de r e c o m a n d a t însă ca fiecare p r o i e c t i l să fie
încercat. Gloanţele v o r fi unse cu o u n s o a r e f o r m a t ă d i n
60% ceară de albine şi 40% seu de v i t ă sau de oaie, şi ast­
fel aşezate pe bură. P e s t e p r o i e c t i l nu se aşează nici un
fel de bură, ci tubul va fi uşor sertizat dar n u m a i atât în­
cât proiectilul să fie fixat în tub.
E r o a r e a g e n e r a l ă , că din choke bore nu se p o a t e tra­
ge cu glonte sferic, îşi a r e o r i g i n e a în faptul că, f a b r i c a n ţ i i
pentru a p r e v e n i accidentele, pe partea e x t e r i o a r ă a loca­
şului cartuşului aplică i n s c r i p ţ i a „nori p o u r b a l l e " —
„ n i c h t fur K u g e l " , e aşa c u m de altfel p r e v e d e a şi l e g e a
ţ ă r i l o r respective. P r e c i z i a tirului şi d i m e n s i u n i l e g r u p ă ­
r i l o r depinde de a r m a respectivă, de f o r a j u l ei. P u t e m
spune, că dacă p r o i e c t i l u l trece p r i n f o r a j u l m a i s t r â m t ca
şi pistonul unei p o m p e de bicicletă sau de apă, a t u n c i
gruparea este destul de b u n ă : p r e c i z i a t i r u l u i d e p i n d e de
î m b i n a r e a ţ e v i l o r p r e c u m şi de î m p r e j u r a r e a că, cu câţi
centimetri bate a r m a peste punctul ochit. L a a r m e m o ­
derne acest „ H o c h s c h u s s " v a r i a z ă î n t r e 5—20 cm. F ă c â n d
experienţe, î n c e r c ă r i pe b a z a celor a f i r m a t e de W . W .
Greener, a m constatat şi eu, că a r m e l e cu choke hore în
general bat m a i precis şi cu o g r u p a r e m a i m i c ă , decât
acele cu f o r a i c i l i n d r i c .
î n c e r c ă r i l e m e l e le-am făcut atât cu a r m e basculante
(T.efaucheux. L a n c a s t e r ) p r e c u m şi cu a r m e de î n c ă r c a t
pe la gura tevei, a d i c ă a r m e cu capse şi cu c r e m e n e .
Aceste încercări au fost făcute p e r c u r i o s u m , p e n t r u
a-mi putea forma o p ă r e r e pe b a z ă p r a c t i c ă despre p r e c i ­
zia tirului şi g r u p a r e a acestor a r m e d e m o d a t e . V â n ă t o r i i
vechi ai v r e m u r i l o r trecute din epoca L e f a u c h e u x - u l u i şi
a I.ancaster-uluî. t r ă g e a u la distanţe m o d e s t e . 20—25 m e t r i .
Pot afirma, că la aceste distanţe a r m e l e trăereau destul
de acceptabil, p r e c i z i a t i r u l u i a fost suficientă, i a r g r u ­
parea la fel.
A m încercat, pe v r e m u r i , şi tubul g h i n t u i t , despre
care ..Un M o l d o v a n " şi-a f o r m a t o p ă r e r e destul de b u n ă .
Eu n ' a m putut a j u n g e la o a s e m e n e a p ă r e r e bună. T u ­
bul ghintuit — acest lucru s'a constatat si la N e u m a n n s -
v\-»lde — nu p r o d u c e o r o t a ţ i e a p r o i e c t i l u l u i şi nu con-
tribue de loc nici la precizia tirului si nici la m i c ş o r a r e a
g r u p ă r i i . A u fost î n c e r c a t e de noi cel p u ţ i n p a t r u z e c i de
diferite m o d e l e . — cu acelas rezultat,
P e n t r u forajul lis au r ă m a s B r e n n e k e şi Stendebach,
ca surogate!
Distanţele la c a r e ne p u t e a m folosi j u d i c i o s de ele,
iot modeste au r ă m a s .
P e altfel e x a c t i t a t e a a f i r m a ţ i i l o r m e l e este c o n f i r m a t ă
prin scara de apreciere, stabilită de către institutele B e r ­
lin W a n s e e şi N e u m a n n s w a l d e :
Foarte
Distanţa Excelent [Bine Suficient
bine
35 m. 7 cm. | 10 cm | 17. c m . 24 cm. (grupaj)
50 m. 10 cm | 15 cm. | 25 cm. 35 cm.
V r e a u să accentuez, că dela p r o i e c t i l u l t r a s din ţ e a v a
lisă se cere efectul „ c i o c a n " . I n r a p o r t , p r o i e c t i l u l trebuc
să aibă o m a r e g r e u t a t e . P r o i e c t i l e l e a c t u a l e au după pă­
rerea m e a o g r e u t a t e p r e a redusă. A c e a s t ă g r e u t a t e la cal.
12 trebue să fie de 32—35 g r a m e , la cal. 16 28—30 g r a m e .
F o r m a : toată construcţia p r o i e c t i l e l o r B r e n n e k e ara­
tă că aceste p r o i e c t i l e n u sunt calculate c o n s i d e r â n d şi
expansiunea. Stendebach c a l c u l e a z ă şi acest e l e m e n t al
efectului. U n p r o i e c t i l care nu e x p a n d e a z ă , p o a t e să p r o ­
ducă în trupul v â n a t u l u i lovit o r a n ă sub f o r m ă de canal,
d i a m e t r u l c ă r u i a este n u m a i p u ţ i n m a i m a r e decât cali-
h i u l p r o i e c t i l u l u i . Deci efectul h i d r o d i n a m i c este m a i m i c ,
decât la un p r o i e c t i l care e x p a n d e a z ă şi asta cu a t â t m a i
mult, deoarece v i t e z a acestor p r o i e c t i l e l a 25 m e t r i e c a m
de 350—380 m s . i a r e n e r g i a c a m de 2000 m k g .
P r i n u r m a r e cel p u ţ i n o putere de p ă t r u n d e r e pe cât
se poate de m a r e trebue să existe. D i n acest m o t i v , ca cel
m a i p e r f e c ţ i o n a t m o d e l î n t r e cele existente astăzi, găsesc
că este B r e n n e k e cu v â r f de oţel.
I a r î n t r e cartuşe, cele fabricate do uzinele H a s l o c h
şi R o t t w e i l , f i i n d î n c ă r c a t e cu o p u l b e r e specială, f ă r ă
fum.
Din care m o t i v prefer eu p r o i e c t i l u l cu vârf de oţel,
nu trebue să fie e x p l i c a t acelor v â n ă t o r i , cari sub pielea
m i s t r e ţ i l o r î m p u ş c a ţ i au găsit o scrie de poşuri, g l o a n ţ e
sferice şi alte p r o i e c t i l e special construite pentru forajul
lis.
Din corespondenţa pe care a m avut-o constat, că î n
colonii acest B r e n n e k e cu v â r f de oţel, a dat r e z u l t a t e bu­
ne c h i a r la pahiderme. A u fost î n t r e b u i n ţ a t e de v â n ă t o r i
cari dispuneau de m i j l o a c e p e c u n i a r e reduse; deci au t r a s
din ţevi lise, deoarece pentru p e r m i s u l de v â n a t cu t a v ă
lisă se p l ă t e a o cotizaţie m u l t m a i redusă, decât p e n t r u
acel care dă drept l a a r m a g h i n t u i t ă .
Stupid, da aşa este şi ăsta a fost m o t i v u l p r i n c i p a l
care a i n s p i r a t pe B r e n n e k e să construiască p r o i e c t i l u l cu
v â r f de oţel!
Şi eu p e r s o n a l a m construit câteva m o d e l e de p r o ­
iectile p e n t r u ţ e a v a lisă, cai'i î m p r e u n ă cu acele ale altor
i n v e n t a t o r i , n u au putut să fie f a b r i c a t e , d e o a r e c e nu au
corespuns scopului, — nici ca surogat.
P e r f e c t corespunde scopului forajul „ P a r a d o x " , care
nu este altceva, decât o ţ e a v a lisă, g h i n t u i t ă la g u r ă pe o
l u n g i m e de 3—4 cm., adică un choke bore g h i n t u i t . P r o ­
iectilul are f o r m a de coşniţă, are u n v â r f g ă u r i t , e x p a n ­
dează b i n e şi dă o putere de o p r i r e ( s t o p p i n g p o w e r ) m a ­
re. Astfel de ţevi t r a g la 60—80 m . cu p r e c i z i a unui express
de calibru 500 sau 577, dând acelaş efect.
In consecinţă r e c o m a n d , că cine nu t r a g e peste acea­
stă d i s t a n ţ ă şi nu poate să-şi p e r m i t ă luxul de a ş i pro­
cura m a i m u l t e a r m e , să p r o c u r e la a r m a lisă de v â n ă t o a ­
re o pereche de ţevi de s c h i m b cu forajul „ P a r a d o x " .
ss. Lt. Col. Schneider-Snydcr
IV.
Dece se prinde in cursă vulpea mai ales
cu piciorul?
,,Şi-a ros piciorul şi a scăpat!" sau: „Atâta a ju­
cat în fier încât şi-a rupt laba şi a plecat. A fost prin­
să rău!" Aceste jălanii ale paznicilor de vânătoare
— trapperii noştri — le auzim foarte des.
E într'adevăr lucru curios, că cele mai multe
vulpi se prind în cursă cu un picior dinainte, chiar şi
în cazul, când cursa nu o aşezăm pe un noroc în calea
vulpei, ci îi punem şi o jumară ademenitoare, precis
pe talger sau pe braţul basculant.
Cauza e, că vulpea bănuitoare, înainte de a pune
botul pe o bucătură ademenitoare, o ..încearcă" cu
piciorul. Se aşează pe coadă, întinde laba şi mişcă
nada. Arcul se sloboade şi fălcile cursei prind vulpea
de labă. Acesta este mersul lucrurilor aproape tot­
deauna, când se pune o cursă cu nadă. la întâmplare.
Ca să prinzi vulpea sigur, de gât, fără putinţă să
îţi scape din fier trebue să-î scoţi teama şi bănuiala
faţă de jumara. pe care i-o oferi pe farfuria . . . curse'.
S'a observat, că vulpile nrinse la lociirilR.de hoit pre­
parate încă de vară, au fost apucate de fier adânc, de
după cap, aşa. că animalul nu s'a chinuit mult si nici
nu a scăpat. La aceste locuri, pe care vânătorul pre­
văzător le alimentează toată vara cu fel de fel de bu­
nătăţi (pisici moarte, câini morţi, rozătoare câte un
oeştişor, etc. etc.) vulpile vin cu toată încrederea, ca
la o prăvălie c u . . . vad comercial bun. Iarna, când
găseşte jumara aşezată frumos, la îndemână, nu îi pa­
re suspect acest noroc, nu mai încearcă întmzând
laba, ci pune deadreptul gura,
învăţătura este: să Dregătim din vară locurile de
prins vulpile. Vom prinde mai multe, le vom prinde
bine, cruţându-le lor chinuri lungi şi nouă repeţite in­
succese. Ras.
 CARP A Ţ I I •:- 1942. No. 1.

DELyFC ENTPAtAWRNITO LOGI

55
C U I B Ă R I T U L S T Â R C I L O R ÎN J U R U L
TIMIŞOAREI de: Ing. S. PAŞCOVSCIII

Se î m p l i n e s c i."> a n i , de când o r i i i t o l o g u l englez. Char- născut, unde s'au obişnuit să cuibărească şi unde conti­
les D i x o n a f o r m u l a t „ L e g e a r ă s p â n d i r i i p ă s ă r i l o r " , care nuă să reziste p â n ă a z i , cu toată v i t r e g i a c o n d i t i u n i l o r de
spunea între altele şi u r m ă t o r u l lucru: „ S p e c i i l e n i c i o d a t ă viaţă m o d i f í c a t e între t i m p de m â n a o m u l u i .
nu se r e t r a g în fata c o n d i t i u n i l o r n e p r i e l n i c e . D a c ă sunt A m c o p i l ă r i t î n t r ' u n ţinut cu bălţi şi stufării întinse
surprinse de acestea ele p i e r pe loc, fie cu totul, fie n u m a i pe m i i de hectare. De m i c a m început să observ v i a ţ a pă­
parţial, după c u m au fost supuse acestor condiţiuni a d v e r ­ s ă r i l o r şi de s i g u r să caut î n t â i u de toate c u i b u r i l e l o r .
se". ( „ T h e M i g r a t i o n of B r i t i s h B i r d s " , p a g . 61; t r a d u c e r e a A m întâlnit sute şi m i i de stârci de diferite specii, d a r
ceva m a i liberă, pentru a evita i n c o n v e n i e n t e l e l a c o n i s m u ­ cuib de stare n ' a m văzut. F ă r ă î n d o i a l ă t o c m a i i m e n s i ­
lui p r o v e r b i a l al l i m b i i e n g l e z e ) . A c e a s t ă p r e c i z a r e a fost tatea aceea a b ă l ţ i l o r le p e r m i t e a să se ascundă o r i c ă r o r
necesară pe v r e m e a când a lucrat C.h. D i x o n , căci î n a i n ­ p r i v i r i indiscrete. A trebuit să v i n în ţ i n u t u r i l e p a r a c i v i -
tea lui exista o altă c r e d i n ţ ă : că s c h i m b a r e a în rău a con­ li7ate a l e B a n a t u l u i ca să v ă d c u m clocesc, stârcii!
d i t i u n i l o r de traiu p o a t e să silească o a n u m i t ă specie ani­ Se ştie că nu sunt m a i m u l t de 200 a n i de când toată
m a l ă să se „ r e t r a g ă " în alte l o c u r i cu condiţiuni m a i p r i e l ­ c â m p i a B a n a t u l u i era un i m e n s teren i n u n d a b i l , în bună
nice; adică aceiaşi i n d i v i z i să se ducă să l o c u i a s c ă î n altă p a r t e acoperit cu codrii seculari de stejar, p r i n t r e care
parte. Ch. D i x o n a r a t ă din contra că ceeace s'a crezut a fi şerpuiau cursurile de apă şi se î n t i n d e a u l a c u r i l e şi băl­
o r e t r a g e r e î n s e m n e a z ă de f a p t (in cazul p ă s ă r i l o r cel pu­ ţile de stuf. Ce de păsări clociau atunci p e aici, cu greu
ţin) p i e i r e a t u t u r o r e x e m p l a r e l o r , care t r ă i a u în r e g i u n e a ne p u t e m î n c h i p u i azi. A p o i l ă c o m i a o m u l u i a p o r n i t să
respectivă. El susţine că niciodată nu se î n t â m p l ă ca ace­ d i s t r u g ă : p ă d u r i l e au fost defrişate, i a r tn locul l o r s'au
iaşi i n d i v i z i să-şi s c h i m b e l o c u r i l e de cuibărit, c ă u t â n d întins t e r e n u r i l e a r a b i l e : r â u r i l e închise î n t r e d i g u r i înal­
condiţiuni m a i bune de v i a t ă ; t o c m a i invers, pasărea se te nu se m a i revarsă peste r e e i u n i l e î n v e c i n a t e : bălţile au
î n c ă p ă ţ â n e a z ă să c u i b ă r e a s c ă m e r e u pe locul cu caro s'a fost secate, stufăriile tăiate, s ă l a ş u r i l e m i l i o a n e l o r de pă­
obişnuit, chit că p i e r d e într'unn sări distruse i r e v o c a b i l . Odatl
ouă şi p u i : în sfârşit ajunge cu s c h i m b a r e a peisajului natu­
să m o a r ă şi ea tn acel loc. fără ral de a l t ă d a t ă s'a schimbat
a încerca să e m i g r e z e . I n altă treptat şi l u m e a p ă s ă r i l o r . S'a
parte a cttrţii sale Ch. D i x o n schimbat d e s i g u r t o c m a i î n f j -
arată o serie de e x e m p l e con- lul a r ă t a t de Ch. D i x o n : speciile
viniiăloare asupra disparitit-i s'au „ r e t r a s " în faţa culturii,
din Insulele B r i t a n i c e (sau di i d a r această r e t r a g e r e a î n s e m ­
a n u m i t e părţi ale a c e s t o r a ) a nat că au pierit toţi indivizii,
mai m u l t o r specii de păsări, care s'au născut şi au trăit De
care cuibăreau m a i î n a i n t e în aici. N ' a plecat n i c h m u l . I n fie­
abundentă pe a c o l o : dispariţia care p r i m ă v a r ă se'ntorceau p e
se datore.ştc aproape exclusiv rechile c r e d i n c i o a s e să clocească
p r o g r e s e l o r culturii o m e n e ş t i şi în acelaş l o c ; î n fiecare vară
în cele m a i m u l t e cazuri e s l ! cuiburile l o r erau distruse de
definitivă ( p a g . 1S.¡-186). o a m e n i f ă r ă i n i m ă , de vite scoa­
se la păsunaţ, de câini însoţitori
Incontestabil a f i r m a ţ i a lui ai acestor vite, sau de nu m a i
Ch. D i x o n este p r e a c a t e g o r i c ă . ştiu cine. N u reusiau să-şi
C e r c e t ă r i l e u l t e r i o a r e au a r ă t a t crească pui. totuşi continuau
că se î n t â m p l ă c â t e o d a t ă ca a- să'ncerce în fiecare an. p â n ă ca
i c i a ş i indivizi d i n t r ' o specie a- cădeau şi ele, f ă r ă să lase ur­
n u m i t ă să-şi s c h i m b e locuri'e maşi c a r e să le ia locul.
de c u i b ă r i t în cursul vieţii, e m i -
iM-ând uneori în ţinuturi destul L u m e a îşi m a i aduce a m i n ­
de î n d e p ă r t a t e ( a se v e d e a de te de v r e m u r i , când a p r o a p e de
ex. la .1. Steinbacher, „ V o m L i e T i m i ş o a r a cloceau gâştele săl­
beslehen vind den W a n d e r u n g e n batice, ţ i g ă n u ş i i , berzele n e g r e ,
der Enten", î n r e v i s t a „ N a t u r vulturi-cudalbi şi alte specii
und V o l k " . N r , 1/1939). T o t u ş i rare, obişnuite b ă l ţ i l o r şi pădu­
trebuie să r e c u n o a ş t e m că în l i ­ r i l o r i n u n d a b i l e . A m a u z i t des­
nii g e n e r a l e C.h. D i x o n a a v u t tul despre b o g ă ţ i a faunei păsă­
foarte m u l t ă dreptate; m u l t n u i r i l o r de aici, a c u m c â t e v a dece­
des se pot observa faptele c a r e nii n u m a i . N u v r e a u însă să
să c o n f i r m e „ l e g e a " l u i , d e c a í repet ce m i s'a povestit. Cred
ceva ce a r putea s'o c o n t r a z i c ă . că aceste l u c r u r i v o i ' fi puse pe
De când a m î n c e p u t să h â r t i e cât de c u r â n d de cei ce
m ă ocup de chestiunea cui- le-au v ă z u t c h i a r cu ochii l o r
băritului s t â r c i l o r In împre­ şi sunt m u l t m a i c o m p e t e n ţ i de­
jurimile Timişoarei, îmi re cât m i n e ca să le descrie. E u
a m i n t e s c foarte des p o s t u l a t e l e v r e a u să povestesc n u m a i ce se
lui Ch. D i x o n . I n t r ' a d e v ă r , cred mai p o a t e vedea şi astăzi: cui-
că puţine e x e m p l e s'ar m a i pu­ băritul î n colonii al stârcilor
tea găsi, c a r e să arate atât care, d i n a t â t a b o g ă ţ i e de specii
de elocvent credinţa păsări­ din trecut, reuşesc î n c ă să se
lor pentru locul, u n d e S'au H S . t. Cuib de s U r c galben. Foío i s. Paşcovschi. m e n ţ i n ă destul de bine, pentru
 1 1 , 1 s 0
cai timp insă poate şti.
Sunt p a t r u specii, care f o r m e a z ă colonii
pe aici: stârcul cenuşiu (Ardea tinerea tinerea
1..), stârcul roşu (Ardea purpurea purpurea
L.) stârcul g a l b e n (Ardeola raloides Scop.) şi
stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax nyc-
Hcorax L . ) . M a i cuibăreşte cu s i g u r a n ţ ă scro-
ftţa de baltă (Ixobrychus minulus minutus L . )
si foarte p r o b a b i l buhaiul de b a l t ă (Botaurus
ttellarit tteUarit L . ) ; d a r aceste d o u ă specii
trăiesc in perechi izolate, deci nu m ă o c u p aici
de ele.
Cea mai interesantă colonie v ă z u t ă de
mine sc află in bălţile dela Satchinez. C r e d că
nici sc poate vedea l ă m u r i t ceeace a m zis m a i
sus: p ă s ă r i l e continuă să clocească î n t r ' u n loc
care nu le m a i oferă a d ă p o s t u l suficient. I n -
[r'adevăr toată c o l o n i a se află î n t r ' u n b r a ţ al
bălţii lat abia de 150—200 m . ; n u m a i pe m a r ­
gini se ridică stuful des şi înalt, la m i j l o c însă
este i a r şi m ă r u n t . D i n t r ' u n d â m b c e v a m a i
ridicat de pe m a l poţi să te uiţi d r e p t în m i j ­
locul coloniei şi să o b s e r v i cuiburile ( p r i m e l e
abia la 40—50 m. dela m a l ) . C r e d că pentru o
colonie de stârci este o situaţie destul de ne­
obişnuită, m a i ales că şi apa este m i c ă , abia
puţin peste g e n u n c h i , deci nu o f e r ă cine ştie
ce protecţie. N u m ă îndoiesc că este o colonie
foarte veche, care d a t e a z ă d i n v r e m u r i c â n d Fia. 2. — Cuib de stări d e noapte. Fotoli E. N a d r a .
stuf aria din j u r e r a m u l t m a i întinsă, proba­
bil şi apa m a i adâncă, î n c â t totul era bine ascuns. P ă s ă ­ cuib se î n g r ă m ă d i a u pe m a r g i n e a l u i opusă, ba c h i a r să
rile obişnuite cu locul continuă să clocească aici, deşi în­ riau în stuf. M a i m u l ţ i i-am g ă s i t d e l a început şezând pe
tre t i m p p r i n secarea t r e p t a t ă a bălţii c o l o n i a a ajuns in stuf l â n g ă cuiburi. C u l o a r e a lor, cu d u n g i de pene albe
văzul tuturor. şi galbene, între care pe s p i n a r e se m a i v ă d fAşii de piele
g o a l ă verde, cu p i c i o a r e şi c i o c u r i l u n g i g a l b e n e - v e r z u i ,
l.a 25. V I . 1939, c â n d a m v i z i t a t această colonie pen face să fie foarte g r e u o b s e r v a ţ i în desişul de trestie. Câţi­
tru p r i m a oară, î m p r e u n ă cu D-nii P r o f . D. L i n ţ i a şi E. va au stat n e m i ş c a ţ i l â n g ă m i n e şi nu i-am v ă z u t decât
Nadra, a m g ă s i t cea. 40 cuiburi de stârci de n o a p t e şi cea. foarte târziu. U n i i încercau să f u g ă p r i n stuf, d a r nu pu­
30 de stârci g a l b e n i , ocupate cu ouă sau pui; m a i erau insă teau a j u n g e d e p a r t e : se vede că p i c i o a r e l e lor l u n g i nu
şi m u l t e cuiburi g o a l e , m a i ales ale s t â r c i l o r de noapte. erau incă destul de tari; după c â t e v a s ă r i t u r i stârcul tâ
Cred că o p a r t e d i n pui au şi p ă r ă s i t cuiburile şi se ascun­ năi işi p i e r d e a echilibrul şi r ă m â n e a a g ă ţ a t cu capul h:
deau in a p r o p i e r e p r i n stuf; tineri, care să sboare, a m vă­ jos, ţinându-se s t r â n s cu degete de trestie. A m p r i n s doi
zut n u m a i 2—3 stârci de noapte. Dl P r o f . D. L i n ţ i a care trei, c a r e au păţit aşa, şi i-am aşezat din nou în cuiburi.
observa de pe m a i , în t i m p ce n o i s c o t o c e a m î n ă u n t r u , a D a r m ă t e m că unii, p e care nu i-am văzut, au căzut la
făcut o a p r e c i e r e a n u m ă r u l u i p ă s ă r i l o r ce roteau deasu­ u r m a u r m e i j o s şi s'au înecat.
pra: cea. 70 perechi stârci de noapte, cea. 30 perechi stârci
U n i i pui la a p r o p i e r e a m e a î n c e r c a u să v o m i t e z e ,
galbeni şi cea. 15 perechi stârci roşii. C u i b u r i de stârci
probabil de frică. U n u l g a l b e n a v o m i t a t un peştişor des­
roşii a m v ă z u t n u m a i două goale, la p e r i f e r i a coloniei în tul de m a r e , i a r unul de noapte un şoarece încă p r o a s p ă t ) . 1

stuful î n a l t şi des; cred că m a i e r a u şi alte, d a r m a i răsfi­

rate şi bine ascunse în stuf.
I n c o l o n i a p r o p r i u zisă, pe o m a r g i n e cu stuf j o s şi *) Se ştie că în ţ i n u t u r i cu bălţi m i c i in m i j l o c u l câm­
rar, se g ă s i a u n u m a i cuiburile s t â r c i l o r de noapte, foarte p i i l o r întinse stârcii deseori se h r ă n e s c cu r o z ă t o a r e .
m u l t e unul l â n g ă altul, i a r pe m a r g i n e a c e a l a l t ă în stuful C h i a r în aceiaşi v i z i t ă la S a t c h i n e z a m v ă z u t pe c â m p un
des şi înalt — c â t e v a cuiburi răzleţe de aceiaş
specie (tot acolo e r a u şi cuiburile de stârci r o ­
şii). I n m i j l o c , tot în stuful r a r şi m ă r u n t , cui­
burile s t â r c i l o r g a l b e n i şi ale celor de n o a p t e
erau amestecate. A m v ă z u t n u m a i c â t e v a cui­
buri cu ouă, câte 5 la stârcul g a l b e n , câte 3 l a
cel de noapte. In cele m a i m u l t e e r a u pui. L a
stârcii de n o a p t e î n t r ' u n cuib a m g ă s i t 1—4,
m a i des 2—3 pui. E r a u de d i m e n s i u n i foarte
diferite, î n c e p â n d dela m i c i de tot, încă golaşi,
şi pană la m a r i , in penaj a p r o a p e c o m p l e t ;
m a j o r i t a t e a erau m ă r i c e i . î n t r ' u n cuib a m gă­
sit trei pui de v â r s t e diferite, unul m a r e cu
pene, doi m u l t m a i m i c i , d a r şi aceştia i n e g a l i
intre ei. A m aflat pe u r m ă că şi stârcii se nu­
mără printre specii, la c a r e clocitul începe
înaintea depunerii t u t u r o r ouălelor, deci puii
nu ies toţi odată ( D r . 11. F r i e l i n g , „ L i e b e s - und
Brutleben der V b g e l " , p a g . 38). ' l o t u ş i diferenţa
de m ă r i m e mi-a p ă r u t prea m a r e şi nu se po­
trivea d e loc cu ce v e d e a m în alte cuiburi; nu
cumva puiul m a r e să fi v e n i t din alt cuib?
L a stârci g a l b e n i a m g ă s i t câte 1—3 pui
in fiecare cuib. E r a u de m ă r i m e m u l t m a i uni­
f o r m ă decât ceilalţi; m a j o r i t a t e a Începeau să
prindă penele. M i c i de tot n ' a m v ă z u t .
P u i i s t â r c i l o r de n o a p t e p ă r e a u g r e o i ,
stăteau în cuib culcaţi pe b u r t ă şi nu se
mişcau la a p r o p i e r e a o m u l u i . Cei g a l b e n i în
Schimb erau f o a r t e vioi. C â n d m ă a p r o p i a m de 1 iii. 3. - Stflrcii d e n o a p t e tineri in c u i b ' Foto i E. N a d r a ,

l i g . 4. Pui d e stare g a l b e n , fugit din c u i b . Foto^S. P a ş c o v s c h i .
I n unele cuiburi, pe l â n g ă pui, se m a i g ă s i a u şi ouă
vechi, stricate.
Cuiburile stârci lor de n o a p t e erau destul de diferit
construite: unele solide, puternic î m p l e t i t e din fire mii-
i u n i e de stuf. şi înalte pană la 25 cm.; altele din contră,
din p u ţ i n e fire a r u n c a t e n e g l i j e n t unul peste altul. Cui­
burile s t â r c i l o r g a l b e n i erau in g e n e r a l m a i uşoare, dea-
semenea n u m a i din stuf. î n ă l ţ i m e a c u i b u r i l o r
deasupra apei era intre 0,50—1,00 ni.
Am auzit că în colonii de stârci domneşte
murdărie, m a r o şi un m i r o s neplăcut, din cau­
za r e s t u r i l o r de h r a n ă şi c a d a v r e l o r de pui
m o r ţ i . Aici din contră, era destul de c u r a i ; a m
văzul un s i n g u r pui mort.
Stârcii g a l b e n i şi de noapte b ă t r â n i se
ridicau iu aer foarte aproape şi roteau j o s de
tot deasupra c a p e t e l o r noastre ca un n o r ; nu
încercau însă să atace, c u m fac alte p ă s ă r i In
asemenea ocazii (de ex. c l i i r i g b i ţ e . S t â r c i i roşii
erau m a i prudenţi, sburau d e p a r t e şi dispă
rea ii a p r o a p e imediat din vedere.
In aceiaşi zi a m vizitat, şi o altă colo­
nie, compună n u m a i din stârci roşii, în to­
tal cea. 15 cuiburi. E r a m u l t m a i g r e u de a-
j u n s la ea decât la p r i m a . Aşezată în stuf des şi
Stare roşu, caro a p r i n s un p o p â n d ă u tânăr.
1.-a purtat mult t i m p în cioc, a încercat să-1
înghită, d a r n a reuşit: probabil p o p â n d ă u l se
mai sbălea. A t u n c i s t â r n i i s'a îndreptat tacti­
cos către m a r g i n e a bălţii şi a băgat p o p â n d ă u l
•u totul în apă, ţinându-1 în cioc; a repetat
aceasta do c â t e v a o r i , de fiecare dată ţ i n â n d
a n i m a l u l scufundat destul de m u l t t i m p . Cred
Că v o i a astfel să-1 o m o a r e definitiv, d a r să-1
şi ude ca să-i lunece m a i uşor pe g â t . Intr'a-
d e v ă r d u p ă asta 1-a î n g h i ţ i t uşor. li'-:.
î n a l t nu se v e d e a deloc de pe m a l şi a trebuit să dibuiesc
m u l t p â n ă ce a m dat de ea. A p a era m u l t m a i a d â n c ă , i a r
p r i n t r e stuf creştea r o g o z u l foarte des, care te t ă i a ca
briciul. P r i m e l e cuiburi se g ă s i a u la cea. 30 m . delà m a l .
T o a t e e r a u f o a r t e m a r i , construite n u m a i din stuf şi aşe­
zate j o s , l a 50—70 c m . d e a s u p r a apei. Se putea vedea lă
m u r i t că un cuib serveşte ani d e a r â n d u l pentru clocit: se
deosebeau uşor s t r a t u r i l e de stuf a d ă o g a t e in diferiţi ani.
C u i b u r i l e erau g o a l e , n u m a i cu c â t e v a o u ă vechi, nefecun­
date, în ele. I n t r ' u n u l s i n g u r şedea un pui mare, in penaj
complet, o b s e r v â n d u - m ă continuu cu ochii lui g a l b e n i şi
lucitori. P o z i ţ i a lui era f o a r t e c u r i o a s ă : s p r i j i n i t pe coatlă,
cu p i c i o a r e l e culcate şi întinse î n a i n t e pe toată l u n g i m e a
lor, i a r g â t u l şi capul cu ciocul r i d i c a t e i m o b i l în sus. A m
încercat să-1 î n c o n j o r , d a r a t u n c i şi el s'a întors repede
şi s'a aşezat i a r ă ş i cu pieptul către m i n e , f ă r ă să m ă slă­
bească o c l i p ă din ochi.
C u r â n d a m descoperit şi c â ţ i v a alţi pui, de aceiaşi
m ă r i m e cu cel dintâiu. Stăteau in p i c i o a r e pe un fel de
p l a t f o r m e construite din stuf in a p r o p i e r e a c u i b u r i l o r :
a p r o x i m a t i v la 1 m . deasupra apei câteva fire de trestie
sunt î n d o i t e u n u l l â n g ă altul şi călcate, încât f o r m e a z ă o
m i c ă suprafaţă o r i z o n t a l ă , destul de elastică şi stabilă.
Se p a r e că aceste p l a t f o r m e , d i n a d i n s făcute, constituie
locul obişnuit de o d i h n ă al puilor, după ce părăsesc cui­
burile. A m v ă z u t intr'un loc şi doi pui pe o p l a t f o r m ă ; pe
altă a m g ă s i t h r a n a — 2 — ! broaşte, lăsate acolo d e s i g u r
de stârcii b ă t r â n i .
Stârcii tineri la a p r o p i e r e a mea căutau să fugă prin
stuf, d a r se v e d e că şi p i c i o a r e l e lor erau încă prea slabe;
c u r â n d p i e r d e a u echilibrul, r ă m â n e a u a g ă ţ a ţ i , apoi că­
deau în apă. U n i i insă delà început s a u a r u n c a t j o s , ri­
d i c â n d stropi de a p ă în toate părţile, dilată ajunşi in apă
se piteau, l ă s â n d n u m a i capul afară, şi r ă m â n e a u imo­
bili; o r i c â t a m încercat s ă i mişc din loc, nu s'a urnit
niciunul.
Stârcii bătrâni, ca şi in p r i m a colonie, erau foarte
precauţi şi roteau deasupra m e a foarte sus.
T r e b u i e să a d a o g că in această colonie m i r o s u l nu
era prea plăcut.
I n t r ' o altă vizită făcută l a S a t c h i n e z a m v ă z u t şi în
alte p ă r ţ i ale bălţii stârcii roşii b ă t r â n i c o b o r â n d în stuf,
ile unde începea i m e d i a t să se a u d ă l a r m a p u i l o r . T r e b u i e
câ mai sunt colonii m i c i sau cuiburi izolate. D a r n ' a m
încercat să le caut, căci a p a pe acolo era prea a d â n c ă .
S t â r c i i cenuşii se instalează la cuibărit în p ă d u r i . P â ­
nă a c u m ani reuşit să vizitez două colonii, a n u m e în pă­
d u r i l e Bistro şi Ghiroc. A m b e l e p ă d u r i se găsesc la c â ţ i v a
k m . n u m a i delà m a r g i n e a T i m i ş o a r e i ; te duci şi te î n t o r c i
pe j o s foarte uşor. Din n e f e r i c i r e aceste colonii p a r a fi
într'un r e g r e s rapid şi d e s i g u r v o r d i s p a r e în curând, dacă
nu se v o r lua m ă s u r i eficace de o c r o t i r e . L a B i s t r a a m nu­
m ă r a t 17 cuiburi, d a r nu cred să fi fost m a i m u l t de 15
5. — Stércul d e n o a p t e se lasă la c u i b . Nadar.
ocupate; la G h i r o c 13 cuiburi, din care abia
7 g p ă r e a u ocupate. I n a m b e l e colonii cuibu­
rile sunt aşezate in c o r o n a m e n t e l e s t e j a r i l o r
bătrâni, de obiceiu în r a m u r i subţiri d i n vârf.
La Bistra stejarii fiind m a i înalţi, cuiburile
se găsesc la 20—25 ni. d e a s u p r a solului cel pu­
ţin; L a G h i r o c — la 15—20 ni. I n v a r a a n u l u i
1940, când a m v i z i t a t coloniile ( B i s t r a la 20. V,
Ghirocnl la 9. V I ) , c u i b u r i l e se puteau observa
uşor, căci frunzişul s t e j a r i l o r era a p r o a p e in
î n t r e g i m e m â n c a t de o m i z i l e fluturelui Lypu-
rit dispar I.., care au fost e x t r a o r d i n a r de a-
bundentc in acea v a r ă . Altfel o b s e r v a ţ i a a r fi
m u l t m a i dificilă.
Se găsesc câte 1—2, c h i a r :> cuiburi pe a-
celas arbore, l ' n e l e sunt construcţii m a s i v e ,
solid î m p l e t i t e din crăci, folosite de s i g u r ani
dearftndul (pe unul g ă s i t j o s pe p ă m â n t se
vedeau p r e c i s m a t e r i a l e l e a d ă o g a t e in fiecare
an). A l t e l e din c o n t r ă sunt f o r m a t e d i n puţine
crenguţe, a r u n c a t e neglijent una peste alta. In
special un cuib dela G h i r o c era f o a r t e uşor
construit; când l-am z ă r i i , stârcul b ă t r â n şe­
dea pe el, acoperindu-1 cu totul, încât nu se
m a i vedea de l o c ; a m fost foarte i n t r i g a t vă­
z â n d pasărea m a r e aşezată pc burtă peste
crenguţele stejarului; n u m a i când stârcul s'a
sculat in p i c i o a r e , a m o b s e r v a t că aceste cren­
I i g . 6. Stârcul roşu tânăr se ascunde In apâ. F o t o i E. N a d a r .
guţe f o r m e a z ă cuibul. Era atât de uşor, încât
cu binoclu a m putut vedea p r i n el şi cele 2 o u ă
d i n interior. m a i desvoltate. L u c r u r i l e au m e r s aşa p â n ă ce c â ţ i v a oa­
N u m a i 2—,'i perechi m a i a v e a u ouă la d a t a vizitelor meni de i n i m ă au pornit o c a m p a n i e de a p ă r a r e a stâr-
mele. D e s i g u r au fost p ă s ă r i l e care au p i e r d u t p r i m a pon­ cilor. A u făcut o m u l ţ i m e de fotografii, a r ă t â n d c a d a v r e i e
ta. In celelalte cuiburi se g ă s i a u stârci tineri, m a r i aproa­ s t â r c i l o r b ă t r â n i , cuiburile fără p ă r i n ţ i şi pe bieţii pui
pe cât adulţii şi în penaj complet. De obiceiu în cuib stă­ stingându-se treptat de f o a m e . Aceste f o t o g r a f i i au fost
teau in p i c i o a r e ; a p r o a p e tot t i m p u l ţineau c i o c u r i l e l a r g răspândite peste tot, publicate în reviste, proiectate la con-
deschise, d e s i g u r din cauza c ă l d u r i i m a r i . C h i a r la o dis­ ferinţe, expuse In v i t r i n e l e m a g a z i n e l o r , e t c , etc. He/.til
tanţă destul de m a r e dela cuiburi se auziau s t r i g ă t e l e pui­
lor, un fel de murmur asemănător cu r ă c ă i t u i î n d e p ă r t a t
al broaştelor.
S t â r c i i b ă t r â n i tot t i m p u l roteau d e a s u p r a stejarilor,
s t r i g â n d intr'una; câteodată se aşezau pe r a m u r i şi în ge­
neral p ă r e a u m a i puţin p r e c a u ţ i decât cei roşii in c o l o n i a
lor.
D u p ă c u m a m spus şi m a i sus, aceste d o u ă colonii
p a r să fie în p r a g u l d i s p a r i ţ i e i . I n t r ' a d e v ă r , faţă de co­
loniile din bălţi, aici p r i m e j d i a este dublă: de o p a r t e cru­
z i m e a o a m e n i l o r , care î m p u ş c ă f ă r ă socoteală p ă s ă r i l e bă­
trâne, de altă p a r t e faptul că stejarii cu cuiburi m a i de
v r e m e ori m a i t â r z i u v o r fi tăiaţi j o s , c â n d e x p l o a t a r e a
p ă d u r i i v a a j u n g e în acel loc. C h i a r în i a r n a trecută co­
l o n i a d i n G h i r o c a p i e r d u t c â ţ i v a a r b o r i , care au fost tă­
iaţi, i a r resturile c u i b u r i l o r au r ă m a s î m p r ă ş t i a t e pe j o s .
In a f a r ă de c o l o n i i l e v i z i t a t e de m i n e , a r m a i exista şi
altele. A m strâns o s e a m ă de i n f o r m a ţ i i despre ele; se zice
că unele a r fi d e a s e m e n e a in descreştere, p o a t e c h i a r au
şi dispărut de c â n d le-au v ă z u t u l t i m a d a t ă i n f o r m a t o r i i
mei, altele d i n contră, s'ar m e n ţ i n e încă destul de bine.
A m proiectat să le cercetez pe toate, d a r î m p r e j u r ă r i l e v i ­
trege, in c a r e t r ă i m , nu m i - a u p e r m i s p â n ă a c u m să-mi
aduc p l a n u l la î n d e p l i n i r e .
F a p t u l cert este că nu m a i sunt decât resturi neîn­
semnate d i n t r ' o veche p o p u l a ţ i e f o a r t e bogată. î n a i n t a r e a
n e m i l o a s ă a culturii în parte le-a distrus cu d e s ă v â r ş i r e .
In p a r t e le-a redus la situaţia p r e c a r ă de azi. Câteodată,
ce-i drept, d i s t r u g e r e a a fost dictată de interesele incon­
testabile a l e c o l e c t i v i t ă ţ i i omeneşti. De m u l t e ori însă s'au
g ă s i t „ v â n ă t o r i " , care tiu înţeles să v i n ă să facă „ e x e r ­
ciţii de tir" asupra bietelor p ă s ă r i o c u p a t e cu clocit sau
cu h r ă n i r e a puilor. D e s i g u r acestea, î n g r i j o r a t e de soarta
cuiburilor, nu se î n d e p ă r t a u , ci roteau d e a s u p r a sau se
aşezau pe crăci, o f e r i n d ţinta b u n ă pentru l o v i t u r i m ă i e s ­
trite cu alice sau cu g l o n ţ u l cal. 22. O a m e n i i f ă r ă i n i m ă ,
f ă r ă pic de d r a g o s t e pentru s ă l b ă t ă c i u n i , nu se g â n d i a u
nici m ă c a r că î m p u ş c â n d p ă s ă r i l e a d u l t e c o n d a m n a u la
m o a r t e c h i n u i t o a r e de f o a m e p e puii r ă m a ş i în c u i b u r i !
Inii r e a m i n t e s c că a m v ă z u t odată, pe c â n d e r a m co­
pil încă, o r e v i s t ă în c a r e se descria un caz a s e m ă n ă t o r ,
lira v o r b a despre stârci albi (egrete), din A u s t r a l i a dacă
nu m ă înşel, c a r e intr'un t i m p erau d e c i m a ţ i pe capete
pentru penele lor, întrebuinţate la î m p o d o b i r e a p ă l ă r i i l o r
scumpe de d o a m n e ; această „ v â n ă t o a r e " se făcea t o c m a i
Fig. 7. Cuiburile stârcilor cenuşii In v â r f d e stejar.
în p e r i o a d a clocitului, căci atunci penele f r u m o a s e sunt . f o t » i S. P a s c o v s c h i .

Ha. 8. - Sârcul cenuşiu l â n g ă cuib. Foto i S. P a s c o v s c h i .
talul a fost că, c h i a r î n a i n t e a o p r e l i ş t e ! oficiale ce a ur­
mat, d o a m n e l e din societate s'au o b l i g a t să boicoteze pe­
nele de stare: m a r f a nefiind căutată, v â n ă t o a r e a a încetat
dela sine! . . . Cazul nostru nu este c h i a r aşa, d a r s e a m ă n ă .
R e g r e t m u l t că n'am azi la î n d e m â n ă acea revistă. A ş i fi
arătat f i g u r i l e de acolo „ v â n ă t o r i l o r ' " noştri, care nu v o r
să înţeleagă alte a r g u m e n t e ; doar, d o a r s'ar trezi şi in su
l'letul lor puţină o m e n i e şi ar p r i c e p e cât de urâte sunt
i s p r ă v i l e lor! . . ,
F a p t u l că in c â m p i a B a n a t u l u i coloniile de stârci re­
p r e z i n t ă resturile a v i f a u n o i e x t r a o r d i n a r de b o g a t e din
trecut, că în ele trăiesc m a i m u l t e specii, care poate au şi
dispărut din ţările m a i c i v i l i / a l e ale Europei Centrale, că
se găsesc la o distanţă atât de m i c ă de un centru cultural
atât de m a r e şi se pot vizita uşor — toate acestea le r i d i c ă
la i m p o r t a n ţ a unor a d e v ă r a t e „ m o n u m e n t e ale naturii".
Se i m p u n e i m p e r i o s să li se a c o r d e in v i i t o r o protecţie,
c a r e să a s i g u r e m e n ţ i n e r e a lor. e v e n t u a l să aducă şi o
s p o r i r e a efectivului.
C o m i s i u n e a M o n u m e n t e l o r N a t u r i i a fost sesizată a-
supra acestei p r o b l e m e . Astfel p r i m u l pas către soluţio­
narea ei s'a făcut. V i i t o r u l va a r ă t a dacă se va g ă s i des
tulă înţelegere şi la cri chemaţi s'o r e z o l v e efectiv pe teren.
Campania de împuţinare a ciorilor
M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r în l e g ă t u r ă cu
Centrala O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă din Institutul de Cercetări
A g r o n o m i c e al R o m â n i e i , a Început î n anul 1941 o campa­
nie de î m p u ţ i n a r e a c i o r i l o r negre (de s e m ă n ă t u r ă ) din
ţară, ce in unele regiuni s a u î n m u l ţ i t foarte mult.
Dela data de 1"> A p r i l i e 1941, p r i n m ă s u r i l e luate de
C e n t r a l a O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă cu concursul M i n i s t e r u l u i
A f a c e r i l o r Interne, s'a putut face pe î n t r e a g a ţ a r ă un re­
c e n s ă m â n t al c o l o n i i l o r de cuiburi de ciori pentru stabili­
rea unei Iiărţi de r ă s p â n d i r e a lor, ce v a servi la d e l i m i t a ­
rea intensităţii n u m ă r u l u i c o l o n i i l o r pe j u d e ţ e şi la o com­
batere a l o r r a ţ i o n a l ă şi deci eficace.
In u r m a o r d i n e l o r date de M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi
D o m e n i i l o r s'a început pe î n t r e a g a ţ a r ă c a m p a n i a de dis­
t r u g e r e a c u i b u r i l o r şi a o m o r â r i i p u i l o r de ciori n e g r e si
vinete la 1 M a i 1941.
A c e a s t ă m ă s u r ă , care in alţi ani se lua la începutul
lunci A p r i l i e a fost a m â n a t ă la 1 M a i după i n d i c a ţ i i l e Cen­
tralei O r n i t o l o g i c e , căci d ă r â m a r e a t i m p u r i e a c u i b u r i l o r .şi
s p a r g e r e a o u ă l e l o r nu dă rezultatele dorite. Pe de o parte
ciorile îşi refac după d ă r â m a r e cuibul şi ouă din nou până
de trei ori în şir, i a r pe de altă parte epoca în care ciorile
sunt f o l o s i t o a r e a g r i c u l t u r i i este t o c m a i acea în care au
cuiburile cu pui, c o n s u m â n d pentru h r a n a l o r exclusiv in­
secte. Deci l ă s â n d ciorile dela început să ouă şi să-şi creas­
că puii p â n ă ce aceştia au penele g a t a de eşit din teci, dat
fiind felul lor de h r a n ă şi cantitatea e n o r m ă de insecte .şi
l a r v e ce consumă, aduc un real folos a g r i c u l t u r e U N u m a i
astfel v o m putea avea pe l â n g ă d i s t r u g e r e a unei m a r i can­
tităţi de insecte, şi î m p u ţ i n a r e a n u m ă r u l u i c i o r i l o r prin
o m o r â r e a p u i l o r de abea după ce ne-au adus serviciul
dorit.
Din această cauză, î n c e p â n d din anul trecut m ă s u r i l e
de d i s t r u g e r e a c u i b u r i l o r de ciori nu v o r m a i fi luate in­
d i v i d u a l de p r i m a r i sau de p r o p r i e t a r i ci n u m a i p r i n or­
dinul M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r după direc­
tivele C e n t r a l e i O r n i t o l o g i c e R o m â n e .
In cursul acestei ierni, c a m p a n i a de î m p u ţ i n a r e va
continua şi m ă s u r i l e ce trebuiesc luate v o r fi i n d i c a t e la
timpul c u v e n i t de către M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi Dome­
niilor.
P e n t r u m o m e n t , in cursul lunci D e c e m b r i e 1941 şi pâ­
nă la 10 I a n u a r i e 1942 p r i n i n d i c a ţ i i l e date de Centrala
O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă au fost inelate in R a n a t , T r a n s i l v a ­
nia, Oltenia, M o l d o v a şi D o b r o g e a , un n u m ă r de 240 ciori
(câte 5 pe j u d e ţ ) ce sunt necesare pentru a se putea ur­
m ă r i a n u m i t e chestiuni de o i m p o r t a n ţ ă p r i m o r d i a l ă in
r ă s p â n d i r e a şi în d e p l a s ă r i l e de i a r n ă ale ciorilor.
Centrala Ornitologică Rnmănă
Cioara de semănătură —
bună de mâncat
A c ţ i u n e a de l i m i t a r e a c i o r i l o r , p r i n d i s t r u g e r e a cui­
b u r i l o r cu pui, a r fi m u l t ajutată, d a c ă a r putea fi con­
vinşi l o c u i t o r i i satelor şi a o r ă ş e l e l o r noastre, că c i o a r a
de s ă m ă n ă t u r ă (Corvut frttyHeyus frugilegxu L . ) c o pa­
sere, care e bună de m â n c a t .
Ţ ă r a n i i noştri au unele prejudecăţi in ce p r i v e ş t e
h r a n a . N u m ă n â n c ă d. e. iepuri de casă, cu toate că sunt
curaţi, buni şi uşor de prăsit şi de ţinut. Si v a fi g r e u să
se c o n v i n g ă să m ă n â n c e şi c i o a r e n e g r e . Cu toate că cio­
r i l e tinere au o c a r n e e x t r e m de f r a g e d ă şi gustoasă. Să
nu se uite, că c i o a r a de s ă m ă n ă t u r i nu m ă n â n c ă decât
insecte şi g r â n e , că e un a n i m a l cu totul curat, care nici
d e c u m nu a r î n d r e p t ă ţ i g r e a ţ a faţă de c a r n e a ei.
F ă r ă să a m i n t i m r e c o l t a de ciori pe care o fac an de
an cei de pe litoralul M ă r i i de N o r d (Rositten, I l e l g o l a n d ,
o t c ) , c o n s e r v â n d ca p r o v i z i i de i a r n ă m i i de ciori, — a m
v ă z u t şi la noi o a m e n i care a v e a u p r i m ă v a r a pe menu-ul
lor obişnuit tocană de cioară. Si era excelentă. (Cu con­
diţia, ca să nu a j u n g ă în farfurie şi capul şi ghin rele.
care au un a s p e c t . . . î n s p ă i m â n t ă t o r ) .
R i d i c a r e a din cuiburi, p r i m ă v a r a a p u i l o r m a r i , ar
servi deci dublu scop: d i m i n u a r e a r a ţ i o n a l ă a c i o r i l o r ne­
gre şi o b u n ă h r a n ă de carne.
V â n ă t o r i i a r trebui in p r i m r â n d să dee acest e x e m ­
plu, în felul, că ei să nu se sfiiască a î m p u ş c a şi a găti
pentru ei acest nou fel de „ v â n a t " . E x e m p l u l p r i n d e , —
mai ales în v r e m u r i ca aceste p r i n care t r e c e m a c u m ,
când fiecare bucată de p â i n e şi de carne trebueşte . . . gă­
sită. Cel ce scrie aceste lucruri, pe c â n d era încă v â n ă t o r
tânăr, aducea r e g u l a t din e x c u r s i u n i l e lui vânătoreşti şi
câte o pereche-două de c i o r i negre, ca să î m p l i n e a s c ă do­
rinţa unui b ă t r â n , ce a v e a totdeauna m a r e poftă de „pa­
p r i c a ş " de ciori. I n t r ' u n r â n d a m c h i a r g u s t a t — d i n bel­
şug! — această m â n c a r e , şi h o t ă r â t lucru, nu era m a i pre­
jos de respectiva m â n c a r e p r e g ă t i t ă din pui de curte.
V o r trebui însă a c e ş t i . . . s p ă r g ă t o r i de d r u m u r i , să
ţină piept şi cu spiritul de i r o n i e r o m â n e s c , aducându-şi
a m i n t e de s n o a v e l e cu „ p o r u m b e i i ţ i g a n u l u i " . . ,

f Dr. Ion Victor Vancea
Ca adierea unui timpuriu vânt de toamnă i-a cân­
tat in ureche o clipă glasul Morţii. Cel „tare cât un
munte" s'a oprit şi a înţeles, că au trecut de acum
bucuriile vieţii, şi mai ales hoinărelile din zori în
noapte, urcuşurile din adâncul văilor la pisc într'un
răsuflet, vraja cabanelor de subt cetini, moleşala dul­
ce a trupului muncit de eforturile vânătoarei. Apoi,
după câteva zile abea, în durerea unei clipe, s'a sfâr­
şit. I-a fost cruţată prelunga suferinţă a renunţării.
Cu Niţă Vancea dispare din lumea vânătorească
a României una dintre cele mai frumoase şi mai no­
bile figuri. înfăţişare distinsă, cu trăsături ale feţei
şi cu ţinută adusă prin viţă aleasă din străvechii stră­
moşi; cultură bogată, cuprinzătoare, trecută prin fil­
trul gândirii personale; fire caldă, generoasă, gata de
sacrificii; suflet deschis pentru toate frumuseţile lu-
mei acesteia. Dar mai presus de toate, sau poate ca
o urmare a acestor însuşiri, Niţă Vancea reprezenta
vânătorul corect, fără vină şi fără prihană.
Cel ce nu are în vine clocotitoarea pasiune vână­
torească, şi poartă ocazional o armă din snobism sau
din convenţiune, poate foarte uşor să fie „vânătorul
corect"; tocmai fiindcă nu e vânător. Splendidă este
insă pasiunea înobilată. Din înfrânarea pasiunei prin
argumente de minte şi de inimă, prin transformarea
atavicei dragoste de sânge in dragostea vieţii sălbă-
tâciunilor — naşte sufletul şi figura vânătorului mo­
bilat, corect.
Niţă Vancea a primit arma de vânătoare, copil,
din mâna părintelui său, şi a purtat-o cu cinste, curată,
până la sfârşit. Nu a căzut pe ea firul de colb al unei
greşeli, nu a mâncat-o grăuntele de rugină al unei
singure fapte nepotrivită cu concepţia de onoare, ca­
maraderie şi corectitate vânătorească.
Severitatea ţinutei lui a impresionat pe toţi cei
ce păşeau alăturea de el pe potecile de vânătoare, pe
toţi vânătorii, care stăteau subt îndrumarea acestui
dintre cei mai vechi şi dintre cei mai destoinici Ins­
pectori de Vânătoare. Prin măsurile luate, prin acţiu­
nile adese îndrăzneţe, şi mai ales prin pilda vie, Niţă
Vancea a fost un dascăl ales, iubit şi urmat.
A stat lângă leagănul de naştere al „Carpaţilor".
A rămas prieten, sprijinitor şi statornic colaborator.
Cunoscător precis al chestiunilor de administraţiune
cinegetică, de legiuiri vânătoreşti, articolele lui de
specialitate distingeau just, precizau clar, terminau
hotărât. Chiar şi în numărul nostru ultim ii găsim
scrisul, iar din cel de faţă urma să-şi citească crâm­
peiul de amintire, pe care ni-1 trimisese cu ocaziunea
morţii lui Gheorghe Nedici. Publicăm această însem­
nare, ca un rămas bun adresat cititorilor „Carpaţilor",
cu tragica presimţire a sfârşitului.
Advocat, notar public, parlamentar, prefect. . .
Măririle lumii se şterg uşor din amintirea oamenilor.
Prietenia, camaraderia vânătorească. imaginea se­
meaţă a celui ce a fost întruparea nobleţei în concep­
;
ţia vânătorească, rămâne, împotriv ndu-se mult timp
uitării.
Niţă Vancea! Chipul tău frumos va trăi între noi
neşters. Ne vom aduce aminte de tine, de câte ori
:
vom gusta bucuriile din care ai scos şi tu o căturile de
fericire ale vieţii tale şi totdeauna amintirea ta va fi
plină de căldura dragostei in care ne-ai cuprins, şi
în care te-am îmbrăţişat şi noi în timpul vieţii tale.
Din bradul verde, care înveselea lumea copiilor,
tocmai când te coborai tu în tfroapă. rupem o cren­
guţă, şi o aşezăm lăcrămând lânrfă crucea ta.
Lumina cea de veci, să-ţi lumineze ţie!
O amintire
Mă poartă amintirile înapoi cu mai bine de 30 de
ani. Era o zi tristă de toamnă târzie, nori, prevesti­
tori de zăpadă se rostogoleau pe boltă, si un vânt as­
cuţit ne tăia suflarea. Bratislava. In faţa giganticei
statui de marmoră a împărătesei Măria Teresia de pe
malul Dunării, ne-am oorit trei ..românaşi". Gheor­
ghe Nedici. apoi un prieten căzut In războiul trecut,
şi eu. — „Priviţi băieţi apa asta gălbuip a Dunării, în
câteva zile va spăla ţărm românesc dela Vârciorova
mai la vale şi sunt sitfur că va povesti fraţilor de din­
colo dorurile noastre" — a isbucnit nrietenul Gheor-
p'he Nedici cu mâna întinsă spre Soare Răsare. A
fost un moment mişcător, am plecat privirile, mijind
în colţul genelor picuri cristalini.
 Tot el: Nu este demn să ne înduioşăm, Fruntea
sus băieţi! Să ştiţi dela mine, că Dumnezeu nu îm­
parte decât dreptate şi dreptate ni se va face, închid
ochii şi mă văd în munţi, în munţii unde ne cheamă
glasul cerbului carpatin. Ştiţi voi, ce sublim este
Ineul, Ţibleşul, Călimanul, Retezatul? Aşa a fost
Nedici, pe al cărui proaspăt mormânt am depus cu­
cernici o crenguţă de brad, semn modest, dar grăi­
tor al omagiului ce aducem memoriei sale.
Prea curând ne-ai părăsit, camarad bun ce ne-ai
fost.
Ce furtună se va fi răscolit în bietul tău suflet,
când Maramureşul tău drag s'a rupt dela pământul
Ţării şi tu ai părăsit aşezările înfiripate cu atâta dra­
goste şi cu atâta trudă. Batalioane de voinici cu pă­
lăriile lor verzi au împânzit Ţara, ducând cu ei pri­
cepere în ocrotirea vânatului şi un suflet de oţel în
lupta cu braconierii, aşa cum i-au învăţat dascălii
şcoalei tale de brigadieri. Iar când va fi împlinirea
vremii, ocroteşte din împărăţia Eternităţii, în care te
găseşti astăzi, cărările celor ce vor fi sortiţi să con­
tinue munca întreruptă de tine, — iar nouă, celor
intraţi în iarna vieţii ne pregăteşte sălaş în „tere­
nurile de vânătoare veşnice".
Dr. Ion Victor Vancea
Alba-Iulia
Cum se apără viezurele ?
Puţini sunt vânătorii, care au dat faţă cu acest
interesant animal, oricât de răspândit ar fi el aproape
pretutindenea în ţara noastră. Cauza e că viezurele
(bursucul) îşi are cetatea adânc subt pământ, şi aici
petrece toată vremea zilei, ieşind după hrană abea
dupăce s'a întunecat. Şi vulpea are vizuină. Dar ea
petrece o parte a anului ziua-noaptea în liber, câinii
şi gonaşii o ridică din culcuşul de lângă un trunchiu
de copac, din peria stufului, vânătorul o stârneşte de­
la picior, surprinzând-o pe când se soreşte în vre-o
ruptură sau răzor, apoi mai dă de ia şi pe când vul­
poii umblă toată ziua în peţîte. In schimb bursucul stă
cuminte în cetatea lui. Soarele nu-1 prinde nicicând în
afara acesteia, iar drumurile lui de noapte sunt tai­
nice.
Tocmai de aceia, prea puţine sunt observaţiile
ce s'au putut face asupra diferitelor obiceiuri şi a vie­
ţii acestui animal, în general.
E o mare minune să-1 găseşti afară, şi să fii în
stare să-1 petreci cu ochii mişcările, isprăvile. O sin­
gură dată mi-a fost dat să fac o asemenea observaţie,
şi fiind ea destul de curioasă şi originală, o comunic
cititorilor revistei noastre.
Intr'o zi de primăvară târzie hoinăream prin a-
propîerea moşioarei mele, cu gândul să mai răresc din
cele răpitoare cu nene. care năcăjeau şi potârnichile.
dar şi puii de tfăină din curte. Aveam cu mine un
foxterrier — „Jimmy" — extrem de curajos şi bă­
tăios.
Cum înaintam pe liziera unei văi largi crescută
cu tuîari. — cum, cum nu — iată în faţa noastră un
viezure. Abea la cincisprezece paşi. O clipă am ră­
mas mirat de această neaşteptată apariţie, pe la ora 3
după masă, apoi deslegai câinele, care stătea să rupă
cureaua în zmânciturile lui nebune,
Viezurele, în loc să se arunce în valea acoperită
de tufe şi fel de fel de ierburi înalte, o ia în dreapta,
spre culme, peste o păşune. In urma acestei aşezări a
scenei, am putut vedea precis şi destul de lungă vre­
me ceea ce se întâmpla.
Pornit ca nebun, Jimmy ajunge de grabă dolofa­
nul viezure, care măcina şi el harnic din picioarele
lui scurte. Când dă să pună gura pe dosul viezurelui,
acesta îl izbeşte cu picioarele dinapoi, de se prăvă­
leşte câinele, ghem, schelălăind, pe coastă la vale.
Mişcarea viezurelui a fost perfect asemănătoare cu
cea a calului care asvârle: şi-a avântat dricul în aier,
şi a împins ca din restorturi picioarele, pleznind pe
duşman. Apoi şi-a continuat drumul, la aparenţă
foarte liniştit.
Camele s'a ridicat, şi a năvălit de nou asupra săl-
bătăciunei. Aşteptam aceiaş manevră. Nu s'a produs.
In schimb, când Jimmy era gata-gata să pună gura,
viezurele se întoarce ca în şurub, şi în aceiaş clipă e
deasupra câ'nelui, pe care îl surprinde, îl mototoleşte,
îl face să schiaune, şi apoi pleacă mai departe cu a-
celaş aer de perfectă linişte.
Până a ajuns pe culme, a variat aceste două fe­
luri de luptă de câteva ori, şi totdeauna cu perfect
succes. Aşa, că în urmă, bietul Jimmy nu mai ştia din
care parte să aştepte atacul — dela cap sau dela
coadă.
A trecut alaiul peste culme, şi când sara târziu a
venit câinele acasă avea buzele sfârticate, o ureche
găurită ca pentru cercel, şi pe piept zgârieturi adânci.
Tot părul îmbâcsit cu ţărână. P e semne duelul a con­
tinuat undeva şi subt pământ — rămânând mister
sfârşitul lui.
Puteam trage cu lancasterul pe care îl aveam cu
mine. Poate găseam clipa potrivită, când nu-mi pri-
mejduiam câinele. Felul însă, cum se apăra viezurele
era atât de original şi d e . . . perfect, încât am preferat
să-1 las să scape, ca să-mi mai repete de câteva ori
performanţa.
Ceea ce era mai curios: promptitudinea atacului.
Părea că nu are cunoştinţă de câinele care se apro­
pia. Nici nu îşi întorcea caoul să vadă pe unde e. Şi
totuşi, catapultul sau fălcile se puneau în funcţiune,
într'o fracţiune de clipă, şi tocmai în fracţiunea de
clipă optimă. Apoi scena era şi de un comic irezisti­
bil, mai ales la varianta I : apărarea dmspre coadă.
Corax
Invazie de urşi la porumbişti
I n t o a m n a 1941 s'a o b s e r v a t o foarte accentuată dau­
n ă c a u z a t ă de urşi în p o r u m b i ş t i , în special î n j u d e ţ u l
F ă g ă r a ş . I n fiecare an coboară unii urşi şi fac o a r e c a r e
d a u n e î n p o r u m b i ş t i . D e obiceiu sunt ursaci de doi ani,
şi urşi t i n e r i . I n t o a m n a trecută însă au c o b o r â t şi u r ş i
b ă t r â n i , constatându-se u r m e l e u n o r a de-a-dreptul capi­
tali. Cât de m u l ţ i asemenea urşi au a t a c a t p o r u m b i ş t i l c
se v e d e d. e. din î m p r e j u r a r e a , că în faţa v ă i l o r d i n t r e
S â m b ă t a şi U c e a — deci pe un t e r i t o r r e l a t i v m i c , — î n
aceeaş v r e m e s'a constatat că c o b o a r ă la p o r u m b u r i 11
urşi d i n t r e care 4 î n t r ' a d e v â r m a r i . V e n e a u p â n ă în ne­
m i j l o c i t a a p r o p i e r e a satelor. C a u z a o p u t e m g ă s i în î m ­
p r e j u r a r e a , că lipseşte c o m p l e c t j i r u l şi g h i n d a , apoi, că
în anul 1941 m u l t e cucuruze au r ă m a s necoapte, deci î n
lapte, p â n ă în v r e m e a , când urşii nu m a i g ă s e a u h r a n ă
v e g e t a l ă b u n ă în m u n t e , şi nici m e r e şi p e r e pădureţe,
caro au l i p s i t complect. C u c u r u z u l necopt a fost deci la
t i m p p o t r i v i t , u l t i m u l m i j l o c pentru a c o m p l e c t a g r ă s i m e a
necesară i b e r n ă r i i .
 i±t 1 1 1 1 1 1 1 1 I I M I ' M " i i M 11111
CÄRTI/REVISTEü ••••••••••••¡•••iIOaiiínBi
Revista vânătorilor ( N o . 12/1941). Dl Gh. B u t n a r u —
Fălticeni, c o n t i n u ă interesantul său a r t i c o l „ S p a i m ă za­
darnică" — î n c e r c â n d să liniştească pe cei ce au o r o a r e
şi frică de „şerpi". Ş e r p i i nu a t a c ă n e p r o v o c a ţ i , constată
autorul, şi „ m u ş c ă t u r a de ş a r p e " a r e l e a c b u n şi sigur,
verificat de e x p e r i e n ţ a p o p u l a r ă . A u t o r u l dă c h i a r trei re­
cele: a) freci r a n a cu a m o n i a c şi „ v e n i n u l s'a distrus"; b)
fricţionezi r a n a cu z e a m a pe care o storci d i n t r ' o „ c i u ­
percă o t r ă v i t ă " şi „ v e ţ i a v e a c o r p u l i m u n p e n t r u o l u n ă
de zile c o n t r a v e n i n u l u i de ş a r p e " şi c) freci m u ş c ă t u r a
cu felii de ceapă, apoi b a n d a j e z i r a n a cu o felie, pe care
o schimbi d i n o r ă î n oră, p â n ă nu se m a i d e c o l o r e a z ă
subt efectul v e n i n u l u i . R e c é t e l e acestea au d a r u l — o re­
cunoaştem — că sunt şi s i m p l e şi la î n d e m â n a oricui. T o ­
tuşi nu p u t e m să nu le p r i v i m cu toată n e î n c r e d e r e a —
cu toate că a v e m toată î n ţ e l e g e r e a pentru doftoriile „ b ă ­
beşti" adese excelente. M a i î n t â i : a u t o r u l nu ne spune des­
pre ce şerpi e v o r b a . Orice m u ş c ă t u r ă de r e p t i l ă p r o d u c e
o a r e c a r e i n f l a m a ţ i e . D a r o a r e acele s i m p l e l e a c u r i a r v i n ­
deca şi m u ş c ă t u r a de v i p e r ă — s i n g u r ă care interesează?
A p o i care din cele c â t e v a zeci de „ c i u p e r c i o t r ă v i t e " a r e
acel m i r a c u l o s efect? D a c ă a r fi bune toate c i u p e r c i l e
o t r ă v i c i o a s e , a r scade şi m a i m u l t v e r o s i m i l i t a t e a l e a c u l u i .
A m o n i a c u l , z e a m a de ceapă ca şi zeai i a pe c a r e o
storci î n t r e degete din frunza de p ă t r u n j e l e b u n ă î m p o ­
t r i v a î n ţ e p ă t u r i l o r de insecte: ţ â n ţ a r i , p ă i a n j e n i , albine,
viespi. L e a c u t i l i z a t ( a m o n i a c u l ) pentru d i f e r i t e l e soluţii
din comerţ, î m p o t r i v a î n ţ e p ă t u r i l o r de insecte. F o a r t e n e
î n d o i m însă, că efectul de suprafaţă sau de p u ţ i n ă p r o ­
f u n z i m e subt piele a acestor doftorii să p o a t ă n e u t r a l i z a
v e n i n u l v i p e r e l o r . Acest v e n i n e injectat adânc, şi i m e d i a t
se p r o p a g ă p r i n c i r c u l a ţ i a s a n g h i n ă . U n efect p o a t e a v e a
o serie de injecţii adânci, făcute n e î t â r z i a t î n j u r u l m u ş -
căturei, cu a n u m e soluţii (tinctură de i o d ) , c a r e acolo î n
a d â n c i m e e v e n t u a l m a i pot p r i n d e o t r a v a î n a i n t e de a
se fi r ă s p â n d i t . Efectul v e n i n u l u i de v i p e r e e dublu: n e u r o -
foxic (asupra sistemului n e r v o s ) şi h e m o l y t i c ( a t a c â n d san­
éele şi sistemul c i r c u l a r ) . T o a t e v e n i n e î e de şerpi au a-
ceste două efecte — cu p r o p o r ţ i e î n t r e ele diferită, după
diferitele specii. M a i p r i m e j d i o a s e sunt m u ş c ă t u r i l e şerpi­
lor cu v e n i n p r e p o n d e r e n t n e u r o t o x i c (d. e. cobra, m a m b a
etc.). V e n i n u l v i p e r e l o r este în p r e p o n d e r e n ţ ă h e m o l y t i c ,
deci în c o m p a r a ţ i e m a i p u ţ i n p r i m e j d i o s . Aceste efecte nu
pot fi a n i h i l a t e p r i n m e t o d e superficiale, considerând, că
o t r a v a i n j e c t a t ă se p r o p a g ă cu a t â t de m a r e r e p e z i c i u n e ,
a t a c â n d centrele n e r v o a s e resp. s a n g h i n e , î n c â t n i c i cea
mai g r a b n i c ă l e g a r e a m e m b r u l u i m u ş c a t nu opreşte c o m ­
plect trecerea o t r ă v i i . — Ştiinţa m e d i c a l ă a constatat de
mult ineficacitatea a m o n i a c u l u i , atunci, când e v o r b a în-
f r ' a d e v ă r despre o m u ş c ă t u r ă de şarpe v e n i n o s . S'au m a i
făcut î n c e r c ă r i şi cu strichnină, acid c r o m i c , calciu, adre­
nalină, p i t u i t r i n ă etc., în f o r m ă de injecţii f ă r ă a se ob­
ţine r e z u l t a t e a p r e c i a b i l e . S'a a j u n s în u r m ă l a serotera-
pie, b a z a t ă pe a n t i c o r p u r i l e pe care l e p r o d u c e o r g a n i s m u l
în a p ă r a r e î m p o t r i v a v e n i n u r i l o r . A c e s t a e leacul, şi ar
trebui, ca în casele de v â n ă t o a r e dela m u n t e , în cabanele
de turiştii etc. să fie totdeauna la î n d e m â n ă câteva fiole
de ser a n t i v i p e r i n , î m p r e u n ă cu s i r i n g a sterilizată şi g a t a
de funcţionare. E x p u n e r e a dlui Gh. B u t n a r u e interesan­
tă. P o a t e fi f o l o s i t o a r e în c a z u r i de m u ş c ă t u r i de alte v i e ­
tăţi decât v i p e r e l e . A ne î n c r e d e însă î n acele leacuri, so­
cotim că ar fi u ş u r i n ţ ă neiertată, când ar fi v o r b a despre
m u ş c ă t u r ă de v i p e r e . — Dl V . L i n ţ i a dă p r e ţ i o a s e date şi
sfaturi p r i v i t o r l a v â n a t u l d i n B a s a r a b i a şi T r a n s n i s t r i a .
V â n a t e x t r e m de puţin, p r ă p ă d i t . P r o p u n e cel puţin doi
ani de oprelişte p e n t r u v â n ă t o a r e , cu o r g a n i z a r e de p a z ă
etc. A c e a s t ă constatare a u n u i specialist, care are i n f o r -
inaţiuni n e m i j l o c i t e , p r e z i n t ă ca una a n a h r o n i c â i n v i t a r e a
v â n ă t o r i l o r din toată ţ a r a , să m e a r g ă a c u m î n B a s a r a b i a
Şi în T r a n s n i s t r i a la v â n ă t o a r e . N o r o c pe v â n a t u l p u ţ i n
de acolo, că va fi i m p o s i b i l să aibă efect o a s e m e n e a i n v i ­
tare. F ă r ă a fi o r g a n i z a t ă această m i ş c a r e , f ă r ă a a v e a
nici acasă m i j l o a c e l e de l o c o m o ţ i u n e — cine se v a aven­
tura să m e a r g ă „ u n d e v a în T r a n s n i s t r i a " să î m p u ş t e ie­
puri? E un lucru p r i p i t să se creadă, că eu, d i n B u c u r e ş t i
ii l nuli
sau d i n G r a i o v a sau d i n Sibiu v o i „ l u a i n f o r m a ţ i u n i l e ne­
cesare dela I n s p e c t o r a t e l e de v â n ă t a o r e Judeţene, P r e f e c ­
turile şi P l ă ş i l e din B a s a r a b i a " — a p o i v o i lua l u m e a în
cap, cu o a r m ă cu a l i c e şi o g e a n t ă de cartuşe să p o r n e s c
„ î n B a s a r a b i a sau T r a n s n i s t r i a " l a v â n ă t o a r e de i e p u r i !
D a c ă î n t r ' a d e v ă r ar fi a b u n d e n ţ ă m a r e de v â n a t util pe
acolo, trebuia începută acţiunea î n O c t o m v r i e şi trebuia
o r g a n i z a t ă : echipe, itinerar, l o c u r i studiate, etc. —• I n re-
censiunea pe care o face „ C a r p a ţ i l o r " — „ R e v i s t a " ne ca­
racterizează „revista cinegetică a Ardealului". Rectificăm:
v r e m să f i m şi s u n t e m revistă cinegetică p e n t r u v â n ă t o r i i
de pe cuprinsul î n t r e g e i R o m â n i i — în h o t a r e l e ei fireşti,
ce v o r fi trase de nou.
D e r Deutsche Jäger ( M ü n c h e n , F. C. M a y e r , N-rid 35—
38). C. M i l a n i a r a t ă d r u m u l de r ă s p â n d i r e r a p i d ă pe care
1-a făcut şi îl p a r c u r g e m a i departe şobolanul m u s c a t
( B i s a m ) . A fost adus d i n A m e r i c a , 6 bucăţi şi e l i b e r a ţ i î n
apa K o z a b a d i n B o e m i a , î n anul 1905. A n de an au cuce­
r i t noui t e r i t o r i i , m e r g â n d pe cursul a p e l o r î n sus şi l a
v a l e au î n t e m e i a t noui şi noui colonii. I n 1935 au ajuns
la lacul B a l a t o n din U n g a r i a . I n 1939 era s e m n a l a t î n
D r a v a şi D u n ă r e a din h o t a r u l I u g o s l a v i e i , drept un oaspe
p r i m e j d i o s pentru a g r i c u l t u r ă şi piscicultura. D i r e c ţ i a de
i n v a z i e e e v i d e n t spre M a r e a N e a g r ă şi este sigur, că în.
doi trei ani, u r m â n d apa D u n ă r i i şi a t r i b u t a r i l o r , se v a
r ă s p â n d i pe t e r i t o r u l R o m â n i e i . O b s e r v a ţ i i l e şi studiile
precise î n t r e p r i n s e asupra acestui şobolan purtător de
b l a n ă căutată arată, că nu face daune nici p l u g a r u l u i n i c i
pescarului. S'ar putea p u n e însă în debitul contului lui
p a g u b e l e ce le p r i c i n u e ş t e p r i n s u b m i n a r e a o p u s t u r i l o r şi
a a l t o r i n s t a l a ţ i u n i acuatice. — „ R . F." scrie constatări
interesante referitor la caprele n e g r e d i n B a v a r i a şi
fosta A u s t r i e , î n c o r p o r a t ă în R e i c h . Situaţia e m u l t deose­
bită î n t r e aceste două r e g i u n i , deşi î n v e c i n a t e . I n 1939/40
în B a v a r i a au căzut 886 piese (688 tapi. 198 c a p r e ) , î n
A u s t r i a î n 1938/39 1021 piese (700 ţapi. 321 c a p r e şi i e z i ) .
I n B a v a r i a c a p r e l e se î m p u ş c ă e x c e p ţ i o n a l n u m a i . C a p r e l e
n e g r e din B a v a r i a sunt în declin n u m e r i c . C a u z a neînce­
tata n e l i n i ş t i r e p r i n skiori şi t u r m e l e de oi tot m a i nu­
m e r o a s e . S k i o r i i alungă caprele din l o c u r i l e de. faţă şi
m a i p u ţ i n rele în dosuri răci, cu z ă p a d ă m a r e , cu l a v i n e .
I n special e m a r e m o r t a l i t a t e a iezilor, care a l u n g a ţ i se în-
neacă în zăpadă în sensul strict al cuvântului. I a r v a r a
t u r m e l e de oi n ă p ă d e s c tot m a i sus. m a i n u m e r o a s e , ne-
l ă s â n d c a p r e l o r n e g r e nici h r a n ă nici o d i h n ă . Tn A u s t r i a
m a r e a p r i m e j d i e e e p i d e m i a de r â i e , t o c m a i în u r m a den­
sităţii m a r i a acestui v â n a t .
W i l d und H u n d ( B e r l i n , P a u l P a r e v . N - r i i 35—38). Ober
l a n d s f o r s t m e i s t e r u l G. V o r r e y e r prezintă un caz c o n t r o l a t
de el, când o capră n e a g r ă s'a î m p e r e c h i a t l a v â r s t a de
18 luni. Credinţa generală e. că caprele n e g r e se î m p e r e ­
chează l a etatea de 4 j u m . ani. A u t o r u l a r a t ă cu dese ca­
zuri certificate, că î m p e r e c h e r e a la 2 i u m . ani nu e un fe­
n o m e n rar. —• Oberst iäsrermeister-ul G e r m a n i e i S c h e r p i n g
scrie un a m ă n u n ţ i t articol r e f e r i t o r la P a r c u l de V â n ă t o a ­
re cunoscut din B i a l o v i e s . R e z e r v a t ţarist, p a r c polonez,
trecut apoi subt stăpânirea bolşevică, din v a r a lui 1941 a
a i u n s subt a d m i n i s t r a ţ i e g e r m a n ă . G e r m a n i i au m ă r i t te­
r i t o r i u l parcului la 260.000 H a şi au e l i m i n a t din acest
cuprins toate satele, d u c â n d în alte părţi, m a i p r o d u c t i v e ,
pe l o c u i t o r i i l o r . I n felul acesta se asigură, p a r c u l u i d ă i n u i ­
rea şi liniştea desăvârşită. — R e v i s t a publică textul g e r ­
m a n al articolului D-lui v. K i l l i n g e r , a p ă r u t î n „ C a r p a t i i "
din 15 N o v . a. c. şi dă şi d i m e n s i u n i l e c o a r n e l o r cerbului
. . K i l l i n g e r " : L u n g i m e a m e d i e 123.75; l u n g i m e a m e d i e a cren­
g i l o r o c h i u l u i 45 cm.; l u n g i m e a m e d i e a c r e n g e i d i n m i i -
loc 51.75: r o z e : 26.5: g r o s i m e T: 16—15.2 cm.; g r o s i m e I I :
14.9—15.3 cm.: greutatea trofeului 12.4 k g . —• K o n r a d E i -
lers, cunoscutul t e h n i c i a n balistic stabileşte u r m ă t o a r e l e
r e g i i l e p e n t r u t r a g e r e a cu g l o n ţ d i n a r m e l e lise: a ) ţevi cu
foraj special, care să nu deie o î m p r ă ş t i e r e m a i m a r e de
15 cm. la 50 m.: b) distanta m a x i m ă de t r a g e r e 50 m.; să
se t r a g ă n u m a i la g o a n ă , a s u p r a v â n a t u l u i m a r e .

I n u r m a p r o p u n e r i i M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o ­
m e n i i l o r , ele a se veni în ajutorul a p r o v i z i o n ă r i i p o p u l a ţ i e i
şi eu carne de v â n a t . D o m n u l M a r e ş a l I o n A n t o n e s c u , Con­
d u c ă t o r u l Statului, cu D e c i z i a N r . 17695/941, n a p r o b a t a
se o r g a n i z a v â n ă t o r i în B a s a r a b i a şi T r a n s n i s t r i a , unde
iepurii sunt în abondenţă.
î n t r u c â t o r g a n i z a ţ i i l e v â n ă t o r e ş t i din B a s a r a b i a au
fost desfiinţate sub ocupaţia streină, r ă m â n e ca p e n t r u a-
cest scop să p a r t i c i p e v â n ă t o r i i d i n celelalte r e g i u n i ale
T ă r i i , cari au p e r m i s e de v â n ă t o a r e eliberate pe anul cu­
rent, cari doresc şi au această posibilitate. Tn acest scop,
pot lua i n f o r m a ţ i u n i l c necesare, dela I n s p e c t o r a t e l e de v â ­
n ă t o a r e judeţene, P r e f e c t u r i l e şi P l â ş i l e din B a s a r a b i a ,
cari au p r i m i t d i s p o z i ţ i u n i de a da în l i m i t a p o s i b i l i t ă ţ i i ,
tot concursul spre a se putea o r g a n i z a v â n ă t o r i în r e g i u ­
nile m a i b o g a t e în v â n a t şi pe t e r e n u r i l e cari a c t u a l m e n t e
nu sunt arendate.
D i n cantitatea de v â n a t doborâtă, p a r t i c i p a n ţ i i v o r
depune j u m ă t a t e p e n t r u spitalele şi comitetele de p a t r o n a j
din judeţele unde are loc v â n ă t o a r e a , restul le r ă m â n e lor.
P e n t r u a se putea contribui î n cât m a i l a r g ă m ă s u r ă
la această acţiune, p r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă N r . 19475 din
17 D e c e m b r i e 1941, s'a p r e l u n g i t epoca de v â n ă t o a r e a ie­
p u r i l o r p e n t r u B a s a r a b i a şi T r a n s n i s t r i a p â n ă la 31 Ia­
n u a r i e 1942.
V â n ă t o r i i cari v o r p a r t i c i p a , sunt r u g a ţ i a cere dela
spitalul sau c o m i t e t u l de p a t r o n a j , o d o v a d ă de cantitatea
v â n a t u l u i depus, pe care l a î n a p o e r e s'o t r i m i t ă p r i n scri­
soare, I n s p e c t o r a t u l de V â n ă t o a r e de care a p a r ţ i n .
Direcţiunea Economiei Vânatului
• * *
T ă r i a unei n a ţ i u n i constă în spiritul ei de sacrificiu
şi tn solidaritatea ce o a r a t ă la î n d e m n u r i l e Conducăto­
rului ei.
S e n t i m e n t e l e n a ţ i o n a l e se a f i r m ă p r i n fapte.
T i m p u r i l e sunt foarte grele, suntem constrânşi să ne
d u b l ă m sforţările. însă nu trebuie să u i t ă m , că dacă pe
l â n g ă o c u p a ţ i u n i l e de toate zilele, ne p u t e m satisface pa­
siunea nobilului sport al v â n ă t o a r e i , o d a t o r ă m viteiiloT
cari s'au jertfit şi se jertfesc pentru noi. I n urma acestora,
acasă au r ă m a s f a m i l i i l e , cari suferă şi se zbat în lipsuri
grele.
C o n d u c ă t o r u l Statului. D o m n u l M a r e ş a l Ton A n t o n e s ­
cu, a apelat la întreacă suflare r o m â n e a s c ă , să p a r t i c i p e
în cât m a i l a r g ă m ă s u r ă la opera a i u t o r u l u i de iarnă.
N e a d r e s ă m V â n ă t ori m e i cu r u l a r e a , să r ă s p u n d ă din
toată i n i m a la acest î n d e m n şi să domină la C o m i t e t u l de
P a t r o n a i din iudcţul unde d o m i c i l i a z ă , o narte din v â n a ­
tul doborât. P r i n acest gest v o r a iuta r ă n i ţ i i din spitale,
f a m i l i i l e celor căzuţi ne front la datorie, p r e c u m şi pe a-
cei cari sunt departe de casă şi ne asigură liniştea de care
ne b u c u r ă m .
D e a s e m e n e a î n d e m n ă m v â n ă t o r i m e a să nu uite ape­
lul M i n i s t e r u l u i î n z e s t r ă r i i A r m a t e i şi să depună la Cer­
curile de R e c r u t a r e pieile t e n u r i l o r recoltaţi, cari sunt atât
de necesare s o l d a ţ i l o r noştri de pe front.
I n aceiaşi o r d i n e de idei a p e l ă m să depună tot la
Cercurile de R e c r u t a r e si pieile de m i s t r e ţ i .
R ă s p u n z â n d acestui apel. V â n ă t o r i m e a va da dovada
unui l u m i n a t p a t r i o t i s m şi că î n ţ e l e s e să a iute G u v e r n u l
în s f o r ţ ă r i l e ce face. de a putea aduce o m i c ă bucurie în
casele celor lipsiţi.
Direcţiunea Economiei Vânatului
* * *
P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă .Ir. N r . 17845/(141. Dl Con­
stantin D a v i d e s c n . contabil şef nl F e d e r a l e i B o r c e a . din
Călăraşi. — se deleagă pe ziua de ?0 D e c e m b r i e 1941. a în-
denlini în m o d onorific, a t r i b u t i u n i l e de I n s p e c t o r de V â ­
n ă t o a r e al judeţului I a l o m i ţ a , pe tot t i m p u l cât Dl A t h a -
nasie Ciuren. v a fi m o b i l i z a t .
P e aceiaşi dată, încetează d e l e g a ţ i a dată D-lui avocat
V a s i l e Dobrescu.
P r o i e c t u l de r e g u l a m e n t p e n t r u funcţionarea o r g a n e ­
lor onorifice vânătoreşti ( I n s p e c t o r i gen. r e g i o n a l i , jude­
ţeni, de plasă, comisia de v â n ă t o a r e j u d e ţ e a n ă ) acceptat
dc Consiliul p e r m a n e n t al v â n ă t o a r e i , cuprinde ca un ca­
pitol final u r m ă t o a r e l e dispoziţii p r i v i t o a r e la v â n ă t o a r e a
cu copoi, asupra c ă r o r a v o m m a i r e v e n i :
î n t r e b u i n ţ a r e a copoilor în t e r e n u r i l e ce conţin cerbi,
cerbi-lopătari ( d a m ă ) , c ă p r i o a r e , c a p r e negre sau m u f l o n i
este cu d e s ă v â r ş i r e interzisă. D e a s e m e n e a este interzisă
î n t r e b u i n ţ a r e a în a t a r i terenuri a o r i c ă r u i câne mănător.
de statură înaltă, sau m i j l o c i e , care ar avea obiceiul de a
u r m ă r i în tăcere sau l ă t r â n d , în m o d sistematic şi cu per­
severentă, v r e u n a din speciile v â n a t u l u i cornut susmen­
ţionat.
N u intră în această i n t e r d i c ţ i e cânii de aret, l i m i e r i i ,
baseţii şi f o x t e r i e r i i de rasă p u r ă : p r e c u m n i c i acei câni
m â n ă t o r i care, p r i n dresajul lor, sunt s p e c i a l i z a ţ i exclusiv,
la u r m ă r i r e a v â n a t u l u i . în tăcere sau l ă t r â n d , a urşilor,
m i s t r e ţ i l o r , rftşilor sau lupilor.
î n t r e b u i n ţ a r e a copoilor se l i m i t e a z ă n u m a i la iepuri
şi v u l p i ; si n u m a i la t e r e n u r i l e de v â n ă t o a r e cu o supra
faţă peste 1500 H a .
I n cazul când vecinii s'ar p l â n g e , în m o d î n t e m e i a t ,
că p r i n vânăt orile cu copoi s'a t u r b u r a t liniştea v â n a t u l u i
lor, a u t o r i z a ţ i a se v a r e t r a g e i m e d i a t .
A u t o r i z a ţ i a pentru întrebuinţarea copoilor, — p r e c u m
şi a c â i n i l o r m â n ă t o r i , specializaţi e x c l u s i v la urşi, m i s ­
treţi, râsi sau lupi, — se va elibera de către Inspectorul
(]•• Vânătoare Judeţean, cu avizul Comisiei de Vânătoare
Judeţeni'. Această a u t o r i z a ţ i e r ă m â n e în putere p â n ă la re­
tragere.
Inspectorul de Vânătoare Judeţean, este o b l i g a t a re­
g l e m e n t a cu stricteţe. în sensul de m a i sus. p r o b l e m a aces­
tor două c a t e g o r i i de câini de v â n ă t o a r e din judeţul său:
deoarece n u m a i aşa se p o a t e r e a l i z a p r o p ă ş i r e a v â n a t u l u i
cu coarne, care trebue să aibă n e a p ă r a t posibilitatea răs-
p â n d i r e i , asezărei si î n m u l t i r e i .
» #•
P r i n Decretul-Lcsre N o . 3339, a p ă r u t în M . O. N o . 288
din 4. X I I . 941. m u z e u l de v â n ă t o a r e din P a r c u l C a r o l I . a
p r i m i t n u m i r e a do: M u z e u l de V â n ă t o a r e ..Profesor Dr.
Gheorghe Nedici".
E x t r a g e m u r m ă t o a r e l e din r a p o r t u l care însoţeşte a-
cest Decret-Le.ge:
..Aceasta se bazează pe faptul că acest M u z e u este
creaţia decedatului P r o f e s o r Dr. G h e o r g h e N e d i c i : că In
înfăptuirea acestuia a depus ani d e a r â n d u l m u n e ă şi pri­
cepere nepreţuită, fără n i c i u n fel ele recomnensă m a t e r i a ­
lă, că a donat în viată fiind, toate trofeele d-sale v a l o r o a s e ,
p r e c u m şi u n d o tablouri artistice cu subiect v â n ă t o r e s c
pentru î m b o g ă ţ i r e a acestui M u z e u : a m a i donat de ase­
m e n e a P o l i t e c h n i c e i (Secţia S i l v i c ă ) , trofeele v â n ă t o r e ş t i
de m a i m i c ă v a l o a r e . î m n r e u n ă cu biblioteca d-sale de
ştiinţe naturale, şi cinegetice".
P r i m i m la sfârşitul lui D e c e m v r i e u r m ă t o a r e a pu
blicaţiune:
..In interesul a p r o v i z i o n ă r i i pieţii cu carne de v â n a t ,
M a r e l e Stat M a i o r a dispus, m a j o r a r e a cotei de car­
tuşe cu alice sau m a t e r i a l e c o m p o n e n t e , la 150 pe lună,
pentru v â n ă t o r i i cari posedă p e r m i s de v â n ă t o a r e în re­
gulă.
A u t o r i z a ţ i i l e necesare, se eliberează de C o m a n d a n ţ i i
de g a r n i z o a n e clin capitalele de iudeţ. cari au competenta
să a c o r d e v â n ă t o r i l o r calificaţi, m e m b r i i ai societăţilor do
v â n ă t o a r e , cote şi m a i m a r i decât cea p r e v ă z u t ă " .
A m zice pe ardeleneşte: ..după p l o a i e c b e p e n e a g "
( m a n t a ) ! In c â t e v a zile sezonul de v â n ă t o a r e v a fi închis.
Ce să m a i facă a c u m v â n ă t o r i i cu 150 cartuşe pe lună? I.a
acest sfârşit de sezon trebue să constatăm, v â n ă t o a r e a a
contribuit f o a r t e puţin la străduinţele de î n v i n g e r e a g r e u ­
t ă ţ i l o r de a l i m e n t a r e . Cauza p r i n c i p a l ă : piedecile cu totul
superflue şi m i o p e , ce s'au pus c i r c u l a ţ i e i şi a p r o v i z i o n ă r i i
v â n ă t o r i l o r . Cel ce scrie această notiţă. în m o d obişnuit
î m p u ş c a într'un sezon 100—150 de iepuri. A c u m . p â n ă în
5 I a n u a r i e a împuşcat" 8! F i i n d c ă nu se împuşcă iepuri
pe s t r ă z i l e oraşului, i a r d e p l a s ă r i l e au fost făcute dea-
dreptul imposibile. P e s t e s ă p t ă m â n ă v â n ă t o r i i sunt prinşi
de p r o f e s i u n i l e lor: D u m i n e c a e o p r i t ă circulaţia autove
h i c o l e l o r , şi nu s'a reuşit să se facă excepţie nici pentru
cei ce î n t r a d e v ă r ar fi adus h r a n ă bună şi î m b e l ş u g a t ă !
Aşa a ajuns i e p u r e l e 4—500 lei la piaţă, i a r fazanul
pe lista unui r e s t a u r a n t din Bucureşti se m â n d r e a cu pre­
ţul de 10000) lei.
A c u m ce să f a c e m cu cartuşele? Să împtişc&m ciori,
cu cartuşul de 20 lei? . . .
SUMARUL REVISTEI „ C A R P A Ţ I I " , - A N U L X ~ 1Q42

ARTICOLE, SCHIŢE
Pag. Pag. Pag.
Axente Corneliu: Copiii m u n t e l u i . 138 Goţia N.: C u m u r m ă r e ş t e ursul? 66 Popescu V. A. C: U r m ă r i r e . . . 96
—, Et in A r c a d i a e g o sau pe r o ­ Gusan G. V.: O m e t o d ă o r i g i n a l ă Popovici A. Petru: O vânătoare
m â n e ş t e : M ' a m î n t â l n i t şi eu de v â n ă t o a r e a m i s t r e ţ u l u i . . 120 de urşi 35
cu ursul 177 I. (Ionel Pop): U n nou f i l m de v â ­ —, L a u r ş i î n b â r l o g 273
—, V l a d u B â l i i p l e a c ă ' n l u m e . . 300 nătoare românesc 278 Proca Leon: O i p o t e z ă r e f e r i t o r la
Borza Al.: C o m o r i l e n a t u r i i din Iacob Os car: D e s p r e urs . . . . 58 două specii ale u r s u l u i carpa­
România 261 Jdnosi Paul: U r s l a h o i t . . . . 235 tin 92
Botezat Eugen: U r s u l c a r p a t i n : O Kerebe (C. Rosetti-Bălănescu): Ie­ Rosetti Bălănescu C: D o a m n a d i n
p r o b l e m ă v â n ă t o r e a s c ă şi ştiin­ purii 261 Baltă 7
ţifică 3 Moşandrei Mihai: P r e p e l i ţ a . . . 214 —, V â n ă t o a r e în t a v a n 64
—, Ceva dspre selecţionarea cer­ N.: Z b o r u l de n u n t ă al becaţinei . 284 —, O n o a p t e a g i t a t ă 231
bului 151 Naşcu N.: A m f o t o g r a f i a t c i c a r i . ^ - —, P e l e r i n a j — A m i n t i r i i lui B a r -
—, I n j u r u l nutriţiunei, a r e p r o ­ (Petromyzon) -*G25 bă-Lată 343
d u c e r i i şi a i b e r n ă r i i u r s u l u i . 295 Nedici Gheorghe: Ursul . . . . 325 Ruse Dumitru: P i c u ceteraşu . . 97
Botezat E. şi Linţia D.: P e l i c a n u l Negrilă Vaier dr.: A t a c u l m a s c a t —, L a m o a r a lui A v r ă m u ţ . . . 241
î n faţa e x p l o a t ă r i i e c o n o m i c e a al u n u i urs 94
Sadoveanu Mihail: Note dintr'o
Deltei 173*1 Nemo (Dr. Ionel Pop): Romanul
petrecere l a V a l e a - I e r i i . . Q23C/
Bran Elena: L a c u l B â l e a . . . . 153 Brânduşei 33 x
—, C â n d a căzut M o ş C a l i s t r u p e
„ C . " (Dr. Ionel Pop): Sfatul u r s u l u i 1 —, F u n i g e i 269
Deleleu 322
—, R e o r g a n i z a r e a i n s p e c t o r i l o r ju­ Otvds Blasius: L i m b a animale­
deţeni 25 lor 306 Shneider-Snyder Roland: P y g a r u s 123
—, P r o b l e m a a r e n d ă r i i terenelor P. I.: D u p ă zece ani 321 Spiess v. A.: U r s şi v i e r . . . . 2
de v â n ă t o a r e 57 P. V.: U n d i ţ a r u l p r i b e a g , P e Valea-<;, - —, D u p ă 54 ani 87
—, Să s t â r p i m iepurii? . . . . 86 Ierii .37 —, D u b l e u l de lei 186
—, A r e n d a r e p r i n l i c i t a ţ i u n e sau Philipowicz I. Dr.: U n e l e observa- Şt. Ioniţă: Ş o i m î n d r ă z n e ţ . . . . 6
p r i n b u n ă î n v o i a l ă ? . . . . . 113^ s ţiuni p r i v i t o a r e la ocrotirea Vulcu S. Dr.: U r s u l c a r p a t i n şi
—, P e n t r u s a l v a r e a lostriţei . . / 1 1 4 cocoşului de m u n t e . . . . 216 vânarea lui . 142
—, I n s p e c t o r i de v â n ă t o a r e jude­ Piper Gheorghe: T i m p u l de î m p e ­ —, U r s u l c a r p a t i n şi v â n a r e a lui 179
ţeni 141 rechere al u r ş i l o r din m u n ţ i i Witting Emil, U r s o a i c a î n b â r l o g
—, U n d a r 293 României 268 de i a r n ă 9
Costăchescu Dumitru: Cu ochi de Popescu Ecaterina: H r a n a natura­ Witting Otto: C o n t r i b u ţ i u n i la is­
v â n ă t o r p r i n C r i m e e a . . . . 263 lă la păstrăvul de munte ^—, t o r i a c â i n i l o r de v â n ă t o a r e în
Gronţa Pavel: U r s u l c a r p a t i n . . 26 (Trutta fario) ^.157 Ardeal 244

DISCUŢII
B.: De ce nu p o n t e a z ă p r e p e l i c a - Informator: Ce e cu f a s a n e r i i l e d i n Schneider-Snyder Roland: Tirul
r u l tot v â n a t u l pe l â n g ă care Arad-Timiş . . . . . . . . 132 cu g l o n t e din ţ e v i lise . . . . 14
trece? 313 Juvara Nicu: î m p u ţ i n a r e a c i o r i l o r 71 —, î n t r e ţ i n e r e a î n c ă l ţ ă m i n t e l o r . 41
Bănescu Honoriu: P r o b l e m e ac­ Miclescu Emil: O l ă m u r i r e , l a ar­ —, D i s t r u g e r e a ciorilor (Corvus
tuale 249 t i c o l u l „ O r u i n ă : M u z e u l de c o r n i x şi c o r v u s f r u g i l e g u s ) . 98
Băreanu Emil: De ce au r ă m a s ţă- vânătoare" 309 —, T i r u l cu g l o n t e î n ţ e v i l e l i s e . 160
p u ş a r i i cu c o a r n e l e î n p ă r ? . . 219 Moga I. Silv.: O p u n e r e la p u n c t 99 —, T r a g e d i a pasajului de sitari . 189
Botezat E.: C o n g r e s u l c h i n o l o g i c . 248 JV. (I. P.): F o r m u l e l e p e n t r u eva­ —, L o v i t u r i 218
luarea trofeelor vânătoreşti . 129 —, Cartuşe de alice reduse şi bu-
„ C . " (Ionel Pop: U n „ c o l a b o r a t o r "
—, „ N e d u m e r i r i " 279 re-surogat 220
nevrednic 71
—, Situaţia vânatului în munţii —, D e câte cartuşe are n e v o i e v â ­
—, „ D e ce să nu v â n ă m sitari p r i ­
Ciucului 349 n ă t o r u l î n t r ' u n an? 251
măvara"? 100
Născu Nerva: F o r m a r e a fonduri­ —, D e l a arbelată p â n ă l a ţ e a v a
—, A t â r n ă m a r m a în cui? . . . 191
l o r de v â n ă t o a r e sau comasa­ •lisă de g l o n ţ 283
— , Să s t â r p i m iepurii? . . . . 219
r e a t e r e n u r i l o r de v â n a t . . . 310 Teban Max: V â n ă t o a r e a c ă p r i o r i ­
—, Să p r e v e n i m daunele cauzate
Olteanu Gavril: „ M o d e r n i z a r e a şi lor 190
la i e p u r i ! 219
comercializarea vânatului" . . 70 Todea V. Ion dr.: B r o s c a r u l . . .13
—, V a l e a I e r i i : î n p r i m e j d i e ? . rftM'
Paşcovschi S.: E x i s t ă l e g ă t u r ă în­ Un Moldovan: T o t despre t i r u l cu
— , O p r o b l e m ă : terenele f ă r ă stă­
t r e î n m u l ţ i r e a ş o a r e c i l o r şi. a- g l o n t e î n ţevile lise 98
pân 348
bundenţa vânatului . . . . 161 —, F o r a j u l choke .282
Cercul vânătorilor din Iaşi: O re- Place Lucien: N o m e n c l a t u r i , obi­ —, C a u z a î m p u ţ i n ă r e i i e p u r i l o r . 348
acţiune sănătoasă 281 ceiuri şi r e a l i t ă ţ i 160 —, C u m se p o a t e face colecţie de
Cor ax: O r u i n ă : M u z e u l de V â n ă ­ Popescu V. A. C: Să fie o p r i t ă urme 349
toare 280 g o a n a de sitari p r i m ă v a r a ? . . 14 Urzică Dumitru: D e ce să prote­
Dan C: Să fie o p r i t ă g o a n a de si­ —, G l o a n ţ e d i n ţ e v i lise 187 j ă m sitarul p r i m ă v a r a . . . 162
tari primăvara? .72 Ras.: De ce se p r i n d e î n cursă —, I n terenul de refugiu se pot
Goanţă Pavel: U n v â n a t n o b i l c a r e v u l p e a m a i ales cu p i c i o r u l . . 15 î m p u ş c a o a r e căpriori? . . . 252
trebueşte r e c o l o n i z a t . Cocoşul Rep. Sim.: C i n e p o a t e lua p a r t e —, U n succes al „ C a r p a ţ i l o r " —
de m e s t e a c ă n ( T e t r a o T e t r i x ) . 191 l a v â n ă t o r i l e d i n oficiu? . . 282 m o d i f i c a r e a l e g e i p o r t u l u i ar­
Ieremia Al. Virgil: Simplificarea S. C: C u m să ne d r e s ă m p r e p e l i - melor 43
formelor 42 c a r i i : cu forţa sau cu blândeţa? 128 —, T o t g o a n a de sitari, p r i m ă v a r a 133

ORNITOLOGIE
Cătuneanu I. Ion: O specie nouă —, C i o a r a de s e m ă n ă t u r ă — b u n ă Paşcovschi Victor: D i n o b s e r v a ţ i i ­
în a v i f a u n a R o m â n i e i . . . . . 163 de m â n c a t 20 le u n u i r ă ţ a r 44
Centrala Ornitologică Română: —, I n e l a r e a p ă s ă r i l o r 134 —, I d e m 73
C a m p a n i a de î m p u ţ i n a r e a cio­ Paşcovschi S.: C u i b ă r i t u l s t â r c i l o r —, I d e m 101
rilor 20 în jurul Timişoarei 16 Sum: D u ş m a n sau prieten? . . . 164

DIN M U N Ţ I Şl D I N CÂMPII
B. St: f L u c h i R a ţ i u 52 | „Carpaţii : u
f Dr. V a l e n t i n P o r u ţ i u 314 Gheorghiciuc Ioan: T a i n i c e curio­
C: O „ c u l t i v a r e " a d r o p i i l o r . . . 106 I Corax: C u m se a p a r ă viezurele? . 22 zităţi . 165
 Pag, Pag.'*
Gilu Vânătorul: încă o d o v a d ă a^- N Pascovschi Serijiu: Cioeănitoarea Teban Max: L ă c o m i a v i d r e l o r . , .100
;
lăcomiei păstrăvului . . . . 221 ciungă. 49 Todea V. Ion dr.: M ă g a r isteţ . . 80
Goanţă Parei: S t r y h n i n a şi i m u n i ­ —, V i z u i n a curioasă a unei v i d r e 222 —, Cocostârc î n d r ă z n e ţ . . . . 166
tatea m i s t r e ţ u l u i 78 Place Lucien: I n t e l i g e n ţ ă şi devo­ —, Sitari în p l i n ă i a r n ă . . . . 253
/.: Cine a fost păcălit? 350 t a m e n t la un câine 80 l'n Moldovan: C u m a m auzit lupii
•lănosi Paul: „ U n j d e r prost" . . 105 Popescu V. A. C.: L a „ I e p u r e în- urlând 50
—, „ L u p i in f i e r " 193 notător" 49 —, D i n năsbâtiile i e p u r i l o r . . . 79
Lup I. Braconierul: L u p i şi că­ —, V u l p e în scorbură 80 —, C u m se o r i e n t e a z ă animalele? . 165
p r i o a r e fără frică - -50 —, I e p u r e v i t e a z . -. 166 —, L a ce abilitate poate ajunge un
Miclea I. Dr.: C u m atacă ursul? . 137 | —, Ciudata c o m p o r t a r e a unui ie- trăgător 314
Mos Toma (I. P.): Cocoşi bătăuşi . 285 I pure, după î m p u ş c ă t u r ă . . . 315 V. FL: R o l u r i i n v e r s a t e . . . . 253
N. (I. P.): E. W . P f i z e n m a y e r . . 78 I R. S.: O m a m ă curajoasă . . . 285 Vancea Victor Ion dr.: O a m i n t i r e 21
—, V â n ă t o a r e a în cafenea . . . 314 ! Posetti-Bălănescu C: f Colonelul —, t Dr. I o n V i c t o r V a n c e a . . 21
r
A . M.: T o v a r ă ş credincios . . . 286 j M i h a i l Sutzu 192 —, ' } ' P r o f . Const. N . Ionescu-Bu-
Nemo (I. P.): O baterie cu tir pre­ I —, Stăncuţe 194 cegi 78
cis . . . . 136 | S. S.: Glasul v i e z u r e l u i . . . . 80 —, f Dr. I o a n M a r c i a c . . . . 221
—, t F. C. M a y e r , M i i n c h e n . . . . 288

DIN LITERATURA STRĂINA

Schmid Bastion: De unde ştie câi- I Florstedt Alexander: Urşi . . . . 115 I Jorge Isaac: V â n ă t o a r e de j a g u a r
nele calea spre casă? . . . . 39 Lons Hermann. Moşul 127 în C o l u m b i a ( T r a d . de G. Giu-
London Jack: L e g e a vieţii . . . 68 | ' | gloa) . . . . • 345

DIVERSE
Bir. Econ. Vânatului: Dare de Ordinul c i r c u l a r N r . 59223 d i n —, C u r i o z i t ă ţ i din l u m e a a m f i b i î -
s e a m ă pentru anul financiar 4 N o v . 1942 r e f e r i t o r la pieile lor 93
1941/1942 cu p r i v i r e .la fondul şi carnea de i e p u r i . . . . 354 —, G l u m e 122, 162
vânătoarei 318 I n v a z i e de urşi la porunxbişti . 22 —, C u m p u t e m stârpi iepurii? . . 150
—, C i r c u l a r a N r . 41870 din 7 Oct. D o c t o r u l scolopax 48 —, V u l t u r a ş u l n e g r u m i c . . . . 194
1942 c ă t r ă inspectorii judeţeni S c h e m a sborului celor trei fe­ —, A d u n a r e a g e n e r a l ă a federa­
de v â n ă t o a r e ref. la p a g u b e l e luri de c i o c â r l i i m a i frecvente ţiei p r o t e c t o r i l o r şi v â n ă t o r i l o r
cauzate de i e p u r i p o m i l o r fruc­ la noi 77 de capre n e g r e ( B r a ş o v , 12. V I I
tiferi 318 Şedinţa p l e n a r ă din 29 I a n u a ­ 1942) 225
—, R e f e r a t a s u p r a a r e n d ă r i i tere- rie 1942 a Consiliului p e r m a ­ —, A t a c u l ştiucei 254
1
nelor de v â n ă t o a r e 354 nent al v â n ă t o a r e i 82 —, C o l i n d a v â n ă t o r i l o r 324
S.: 8 X 6 0 M a g n u m 65

LEGISLAŢIE
Decret Lege N r . 3339 a p ă r u t în ăe m u n t e 82 —, R e g u l a m e n t u l p r i v i t o r Ia în­
M . Of. N r . 288 din 4. X I I . 1941 -, Regulamentul pentru aplica­ t r e b u i n ţ a r e a fondului consti­
ref. Muzeul de Vânătoare rea decretului-lege a s u p r a por­ tuit din contribuţia b e n e v o l ă a
„ P r o f . Dr. Gh. N e d i c i " . . . 24 tului şi v â n z ă r i i a r m e l o r ( M . vânătorilor 170
—, R e g u l a m e n t u l de s e r v i c i u al Of. N r . 71 din 24. I I I . 1942) . . 109 —, R e o r g a n i z a r e a societăţilor de
o r g a n e l o r o n o r i f i c e de v â n ă ­ -, Decret-lege p e n t r u i n e l a r e a pă­ vânătoare 226
toare şi pescuit în apele de s ă r i l o r în scopuri ştiinţifice . . 135 —, I d e m 289
munte 53 -, M o d u l de e l i b e r a r e a p e r m i s e ­ —, F i x a r e a p r e ţ u r i l o r p i e i l o r bru­
—, R e g u l a m e n t u l de funcţionare lor de v â n ă t o a r e şi pescuit î n te ( M . Of. N r . 238 d i n 12 Oct.
al Consiliului S u p e r i o r al V â ­ apele de m u n t e pe a n u l 1942 1942) 319
n ă t o a r e i şi Pescuitului în apele 1943 . . 168

DECISIUNI MINISTERIALE
Decizia N r . 17095/1941 r e f e r i t o r la cizia N r . 11250 din 13 I u l i e torii de v â n ă t o a r e N r . 15182
organizarea vânătorilor în Ba- 1942) 224 d i n 9 Sept. 1942 288
; s a r a b i a şi T r a n s n i s t r i a . . . 24 N u m i r e a de inspectori de vâ­ —, A n u l a r e a Dec. M i n . N r . 709/922
M a j o r a r e a preţului a pulberei n ă t o a r e judeţeni în B a s a r a b i a 225 ref. la condiţiunile obţinerii
de v â n ă t o a r e . M . Of. N r . 65 N u m i r e a de subinspectori de a u t o r i z a ţ i e i de o t r ă v i r e a ră­
d i n 17 M a r t i e 1942 108 v â n ă t o a r e judeţeni în Basa­ pitoarelor 288
—, î n f i i n ţ a r e a inspectoratului E- rabia . . . 225 —, N u m i r e a de inspectori de vâ­
c o n o m i e i V â n a t u l u i al P r o v i n ­ Decizia M i n . Econ. N a ţ i o n a l e nătoare o n o r i f i c i de plasă.
ciei B u c o v i n a 169 N r . 65144 din 13. V I I I 1942, M . (Dec. M i n . N r . 1425 din 31 A u ­
—, N u m i r e a de inspectori de vâ­ Of. 191 din 18. V I I I . 1942 ref. gust 1942) 317
n ă t o a r e judeţeni 170 la b l o c a r e a p i e i l o r de i e p u r e . 257 —, N u m i r e a de inspectori de vâ­
—, Decizia M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u ­ înfiinţarea b i r o u r i l o r inspec­ nătoare o n o r i f i c i de plasă.
rii şi D o m e n i i l o r N r . 10375/942 t o r i l o r de î n d r u m a r e şi control 257 (Dec. M i n . N r . 48815 din 17 Oct.
r e f e r i t o a r e la p r e v e n i r e a p a g u ­ A u t o r i z a ţ i i de v â n ă t o a r e în 1942) . . . 353
belor cauzate c r e s c ă t o r i l o r de Delta D u n ă r i i 257 Alte Deciziuni ministeriale: P a g . 24,
v i t e de urşii stricători . . . . 196 E x t r a s din o r d i n u l c i r c u l a r al 52, 140, 169, 170, 171, 197, 223, 257,
—, N u m i r e a de i n s p e c t o r i de_ vâ­ Dir. Econ. V â n . cătră inspec­ 258.
n ă t o a r e onorifici de plasă "(De­

COMUNICĂRI
.Soc. de vân. „Negoiul": Piteşti, V â n . din B r a ş o v în primul Cărţi: P a g . 51, 107, 139, 195, 223, 255,
Adunare generală 108 t r i m e s t r u 1942 169 287, 352.
Bobancu N. Nic: Ştiri v â n ă t o r e ş t i —, în al doilea t r i m e s t r u 1942 . . . 258 Reviste: P a g . 23, 51, 81, 107, 139, 167,
din jud. A r g e ş 108 —, în al treilea trimestru 1942 . . 353 168, 195, 255, 256, 287, 316, 317, 352,
Soc. de vân. „Diana": Storojineţ, Popp Cornel: E x t r a c t din procesul 355.
Situaţia vânatului 109 v e r b a l al c o m i s i u n e i de V â n . a Ştiri mărunte: P a g . 24, 52, 81, 82, 108,
Aniţei Dumitru: Despre situaţia jud. B i h o r 289 140, 169, 196, 197, 223, 227, 258, 288,
v â n a t u l u i în B a s a r a b i a . . . 140 Urzică Dumitru: Uciderea unei 289, 291, 317, 319, 353, 354, 355.
Schnell: D a r e de s e a m ă a Soc. cerboaice de cătră lupi . . . 196
 S U M A R U L - N U M Ă R U L U I i
N O U * ItlEYODJk
Pag.

SCHIflOLL
D E L U S T R U I T G H E T E L E , etc.
„C" : Sfatul ursului
Pro/. E. Botezat: Ursul carpatin, o problemă
rească şi ştiinţifică— — — - — — —
Col. C. Rosetti-Bălănescu : Doamna din haltă
Emil Witting : Ursoaică în bârlog de iarnă
_. _ _
vânato-
1-2

_ _ _ _ _ 3— fi
— — — 7—8
— — — 9 — 1 .'3
Discuţii:— — — — — — - — — — — — — — — 13-16
Dr. 1. V. Todea : Broscaiul.
C. A. V. Popescu : Să fie oprită goana sitaritor
1. Curăţaţi ghetele de praf şi noroi. primăvara ?
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­ Lt-Col. R. Schneider-Snyder: Tirul cu glonte
luite pe 2 degete, un strat de cremă pe din ţevi lise.
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei Ras : D e ce se prinde vulpea in curse cu piciorul?
pentru c i să se disolve stratul vechi de
Dela Centrala Ornitologică Română — — — — — 16—£0
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca noua
lng. S. Paşcovschi: Cuibăritul stârcilor în jurul
cremă să poată intra în porii pielei.
Timişoarei.
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză
spălată, toată suprafaţa ghetei. Compania de împuţinare a ciorilor
Luciul e imediat. Din munţi şi din câmpii— — — — - — — — — — 21-22
Lustruirea aceasta simplă e suficientă t Dr. Ion Victor Vancea.
ca ghetele să fie conservate şi să dea un Dr. I. V. Vancea: O amintire.
luciu foarte frumos. Corax: Cum atacă v i e z u r e l e ?
Cărţi-reviste — — — — — — _ _ _ — — _ _ _ _ _ 23

L u c i u cl«ţ l a c Ştiri mărunte — — — — — — — - — 24

După ce ghetele au fost lustruite în mo­

dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă
cârpă învăluită pe 2 degete, apoi în cremă
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată
cu cremă frecând uşor.
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede,
toată suprafaţa ghetei.
Veţi fi încântaţi de luciul obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
I. ENÂCHESCU-MUSCEL
parale. B U C U R E Ş T I 11.
a) N'aveţi nevoie să cumpăraţi perii şi
să Ie curăţiţi cu benzină. Strada Barbu Delavrancea 39
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în
perii.
O parte din cremă intră în piele, cea­ E X E C U T Ă :
laltă formează un strat subţire, dar foarte Lucrări de naturalizare de animale, pasări, rep­
rezistent, pe suprafaţa pielei, împiedecând tile, amphibji, peşti, etc.
intrarea umezelii sau altor murdării de pe
stradă. Argăsitul pieilor, lucrarea lor în covoare cu capul
naturalizat.
Vânători ! Montaje de coarne de cerb, schelete, etc.
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
renumita unsoare de piele cauciucată Expoziţie permanentă de material didactic pen­
tru zoologie
„SCHIflOLL"

Y â n ă t o n !
D A C Ă : — căutaţi un câine de vânătoare tânăr nedresa
RUGĂM
sau unul dresat,
— doriţi să fie dresat câinele pe care îl aveţi,
— aveţi un câine puţin dresat, sau stricat (neas­
cultător e t c ) ,
— aveţi un câine de vânzare sau pentru schimb» s t ă r u i t o r p e a b o n a ţ i i noştrii sa
— voiţi o informaţiune referitor la câini rase, dre­
saj, etc. ne trimită neîntârziat costul a
— voiţi o informaţiune referitor la ocrotirea vâna­
tului sau la combaterea răpitoarelor mici (nevăs- bonamentului pe anul 1 9 4 2
tuici, dihori, etc.
(Lei 5 0 0 ) şi eventualele r e s t a n ţ e
adresaţi-vă cu toată încrederea (alăturând în plic marcă
poştala de L e i 9.— pentru răspuns) către din anii trecuţi.
Crescătoria şi dresajul: „CARPAŢII"
Homorod I. Jud. Târnava Mare