S U M A R U L N U M Ă R U L U I 9

NOUA. ITIETODÜ Pag.

,C" : A revenit problema cerbilor — — — — — — 217-218

SCHMOLL
D E L U S T I t Ü B T G H E T E L E , etc.
Cot. August v. Spiess: Acvile şi vulturi
Mihai Moşandrei: Despre antrenament
Gavril Olteanu: Badea Grigore —
t Bătrânul Unditar: Pescuit de eleni
în România 219—224
— — — —224-226
— — —226—228
cu maţe de
228-229
Discuţii : — — — — — — _ _ _ _ — — — — 229-235
Nemo : Tot despre „economic".
1. Curăţaţi ghetele de praf şi noroi. Pi of. Dr. Petre D Toma: Vânătoarea şi
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­ profesiunea.
luite pe 2 degete, un strat de cremă pe Corax. Legea portului şi vânzării armelor.
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei D. Hociotă : Lămuriri cu privire la arendarea
pentru ca să se disolve stratul vechi de terenurilor de vânătoare şi plata arenzilor.
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca noua Din munţi şi din câmpii — — — _ _ _ — — 236-237
cremă să poată intra în porii pielei. /. S .• Care a fost cauza morţii?
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză T. T.: Şantaj.
spălată, toată suprafaţa ghetei. Gh. Giurăscu-Cuciurescu : Câine şi mâna
Luciul e imediat. omoară două beice.
Lustruirea aceasta simplă e suficientă Căprior cu trei coarne.
ca ghetele să fie conservate şi să dea un Moş Toma: Chematul căpriorilor.
luciu foarte frumos. Cării-reviste — — — — — _ _ _ _ — _ _ 238
Ştiri mărunte — — — — — — — — - — — 239-240

Ru^ăira
După ce ghetele au fost lustruite în mo­
dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă foarte stăruitor pe abonaţii noştrii în restanţă cu plata abo­
cârpă învăluită pe 2 degete, apoi în cremă namentului, să binevoiască a ne remite neîntârziat sumele
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată datorate. Vom putea face faţă enormelor cheltueli de editare
ale revistei numai dacă fiecare cetitor ne va trimite fără în­
cu cremă frecând uşor.
târziere ceeace datorează revistei. »CARPAŢII".
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede,
toată suprafaţa ghetei.
Veţi fi încântaţi de luciul obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
parale.
a) N'aveţi nevoie să cumpăraţi perii şi
să le curăţiţi cu oenzină.
GRIFON
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în
perii.
O parte din cremă intră în piele, cea­
laltă formează un strat subţire, dar foarte rasă pură, etate ani, semi-
rezistent, pe suprafaţa pielei, împiedecând dresat, v â n d sau schimb cu
intrarea umezelii sau altor murdării de pe
Springer-Spaniel, talie mare,
stradă.
rasă pură, sau cu alt soi simi­
Vanătoiri !
lar în etate de 1—3 ani.
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
renumita unsoare de piele cauciucată A se adresa:

„SCHIţlOLL" V A S I L E G. S U L I C Ă , Braşov, Str. Crucii 21

DE V X N Z \ » E
CÂINI DE VÂNĂTOARE:
1. Prepelicari, foxterrieri, baset-copoi etc. a) căţei, b) câini
tineri puţin dresaţi, c) câini dresaţi, d) prepelicar perfect a-
porteur de lucruri pierdute.
Neo-B a l l i s t ol-Kle v e r
2. Un limier de munte bavarez (Bayerischer Schweinhund) Azi ştiu deja toţi vânătorii, că „Neo-
dresat specialist la căpriori Ballistol"-ul este uleiul de arme ideal
Caut 2—4 pointeri, dela 7 luni în sus, în szhimb sau prin N u este încă îndeajuns cunoscut, c ă . N E O-
cumpărare. Rog oferte detailate. B A L L I S T O L " în aceeaş v r e m e e un mijloc
e x c e l e n t d e d e s i n f e c t a r e şi d e p r o f i l a x i e . C a să
Atenfiune ! cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestui
u l e i u 'de a r m ă , c e r e ţ i ' p r o s p e c t g r a t u i t -
Primesc pentru educare şi dresaj sistematic prepelicari, spa-
„ N E O - B A I X I S T O L ' p o a t e fi c u m p ă r a t în_ t o a t e
nieli etc. pentru cursul din anul curent. Primesc pentru re­ m a g a z i i l e d e s p e c i a l i t a t e , ş i p o a t e fi c u m p ă r a t ş i
educare câini dresaţi, cu defecte, asemenea pentru intregirea
dresajului câini puţin dresaţi Resultat garantat. Referinţe
prima în toată ţara.
SB* direct din depozit, i

F. W . Klever, Fabrica chimică K61n

R e p r e z e n t a n t si d e p o z i t p e n t r u R o m â n i a i
isumai amatori serioşi să se adreseze pentru oferte şi infor-
maţiuni, indicând detailat toate dorinţele. Adresaţi (ataşând GUSTAV SCHOGER
mărci poştale Lei 7 — pt. răspuns). SIBIU, Str. Dârstelor No. 6
Crescătoria şi dresajul:
Homorod I. Jud. Târnava Mare
 VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
A p a r < ta 15 a fiecărei l u n i / P r e ţ u l u n u l n u m ă r 30 lei / A b o n a m e n t u l p e u n a n 320 DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
Dr. IONEL POP
p e Jumătate an 170 lei / R e d a c ţ i a şl administraţia i Sibiu, Str. C a r m e n S y l v a N o . 12
(Reg. special Trib. Cluj. No. 9.) . A N U L IX // No. 9 // 15 SEPTEMVRIE 1941

A REVENIT PROBLEMA CERBILOR

înainte cu vre-o doi ani puteam scrie în acest loc, că
organizaţiunea vânătorească a României poate trece la a
doua etapă in îngrijirea celui mai mândru vânat al Car-
paţilor noştri, a cerbului. Douăzeci de ani — spuneam pe
atunci — s'a urmat cu perseverenţă şi cu splendide rezul­
tate o politică vânătorească de înmulţire a cerbilor găsiţi
de stăpânirea românească în slabe nuclee; ajunşi apoi la
un efectiv puternic, pe alocurea va trebui chiar puse ză­
gazuri unei înmulţiri în continuare, şi atenţiunea condu-
cerei vânătoreşti va trebui în etapa doua pe care o înce­
peam, să treacă pe planul prim preocupările de selecţio­
nare calitativă şi de menţinere sau îmbunătăţire a rasei.
De atunci a ajuns Ardealul de Nord sub ocupaţiune
străină, şi cu aceasta am pierdut pe lângă marea pier­
dere şi cele mai bune teritorii de cerbi, pe care vânăto-
rimea românească le-a creat cu dragoste, trudă şi jertfă:
Maramureşul, Mureşul de sus, Gurghiul, regiunea Sovata,
Gheorgheni, Harghita, apoi bătrânul Căliman, Munţii Rod-
nei, Ţibleşul. Se ştie ce a rămas după noi în aceste locuri
din punct de vedere vânătoresc. Nu este cunoscută nici o
altă regiune, din alte ţări, unde iniţiativa particulară în­
demnată spiritual de conducerea de stat, să fi creat în aşa
scurt timp o situaţie cinegetică atât de înfloritoare. Şi nu
e vorba de vânat mic, cu înmulţire naturală rapidă, ci de
cerb, de urs. Teritorii secătuite printr'o exploatare sălba­
tecă, prin lipsa oricărei investiţiuni vânătoreşti, au fost
transformate în terene model, cu pază stabilă, case, po­
teci, sărătoare, observatoare — vânat abundent!
Această mare nenorocire naţională ne arată însă
de nou în vechea lumină problema cerbilor, şi aproape a-
vem în faţa noastră acelaşi tablou şi aceleaşi ţinte, ca în
1919.
Harta de repartiţie a cerbilor în ciuntitele hotare ale
ţării noastre este extrem de variată. In Banat, cu centru
Domeniile Reşiţa, o rasă decăzută de cerbi colonizaţi, ce
aşteaptă mâna răbdurie şi pricepută care să o amelioreze.
In colinele dinspre şesurile Arădane (Zam etc.), resturi
netrebnice ale unor încercări de colonizare. In regiunea
Rătezat infiltraţiuni repede gâtuite de minierii şi munci­
torii braconieri din Valea Jiului. In munţii Cugirului şi
ai Sebeşului rasă nobilă autohtonă, care cu toată paza
severă, persistentă şi plină de jertfe face progrese nume­
rice foarte modeste, din cauza vecinătăţilor neorganizate.
In Munţii Sibiului o foarte rară reţea, măcinată de fărâmi­
ţarea excesivă a terenelor de vânătoare şi de pretenţiunile
— de altfel uşor de înţeles — ale numeroşilor membri din
societăţile arendatoare. Déla Braşov la Sibiu, brdul în­
gust al pădurei întinsă dealungul precipitaţilor munţi ai
Făgăraşului, sunt doar o cărare de trecere pe seama cer­
bilor hoinari, aventurieri. In Argeş şi Gorj timide infiltra­
ţiuni venite de peste munte. In vestul Târnavei Mari fru­
moase valuri de colonizare naturală, pornite dinspre Har­
ghita. In Bucovina rasă bună, în bună îngrijire, fără a
cuprinde însă întreg spaţiul posibil. In fine în munţii Mol­
dovei o splendidă rasă, viguroasă, aşezată temeinic pe a-
locurea, izgonită de grabă din cele mai multe locuri unde
încearcă să-şi aşeze sălaşul.
Fiecare situaţie are aspectul şi deci problemele ei
deosebite. Ceeace e însă comun tuturor acestor teritorii e
că nicăiri nu avem un efectiv de cerbi normal, pretutin-
denea el rămâne mult subt posibilităţile naturale. Iar a-
ceste palide reţele şi puţin solide nuclee sunt învrdstate de
spaţii albe, enorme, în care cerbii lipsesc cu desăvârşire,
cu toate că mediul indică prezenţa şi prosperarea lor, fără
a primejdui câtuşi de puţin interesele agricole sau silvice.
Se repune deci problema de acum sunt douăzeci de
ani: o acţiune conştientă, susţinută în interesul cerbului.
Obiectivele mai apropiate ale acestei acţiuni le-am vedea
în următoarele:
1. Proteguirea răspdndirei cerbilor din Domeniile Re­
şiţa şi'în Bucovina, prin colonizare naturală. In aceiaş
vreme o cuminte selecţionare în vederea ridicării calita­
tive.
2. Ridicarea efectivului de cerbi în regiunile în care
ei au prins solide rădăcini.
3. Consolidarea nouilor infiltraţiuni.
4. Umplerea golurilor în regiunile potrivite a sălăşlui
cerbi.
Pentru a se servi aceste obiective în prim rând tre-
bue creată o organizaţiune specială, aşa după cum s'a fă­
cut — şi cu excelente rezultate — în ceea ce priveşte ca­
prele negre. Condusă acţiunea de Direcţiunea Vânătoarei,
ea trebue să-şi aibă omul întreg, însărcinat special cu a-
ceastă'problemă. Acesta ar avea sarcina, nu uşoară, de a
stabili pretutindenea exacta situaţie a cerbilor, exactele
împrejurări şi posibilităţi. Apoi a executa pe teren hotă­
rârile luate, a supraveghea executarea, a reprima abate­
rile. Ni se pare, că norocoasa alegere a acestui om, e mo­
mentul hotărâtor al succesului. El nu poate fi nici biro­
crat, nici un improvizat. Va trebui ales dintre puţinii care
au trăit aievea în munte, au mai administrat terene cu
cerbi, au dovedit că în practică ştiu să rezolve asemenea
specială problemă, şi care mai bucuros îşi petrec silele şi
nopţile subt boite de brazi observând şi studiind, decât tn
dosul mesei de scris, sau în comode „inspecţii" învrdstate
cu pat moale şi mese bogate.
Direcţiunea Vânătoarei va fi obligată să supună unui
regim special terenele cu cerbi sau susceptibile a fi popu­
late cu cerbi:
a) Prin toate mijloacele posibile se va tinde la o reală
şi cât mai largă comasare a acestor terene. Prosperarea
cerbului cere întinderi largi. Eu nu pot face o operă de
ocrotire şi de consolidare a efectivului de cerbi, în un te­
ren de 3000 Ha! Prin organele sale, apoi şi mai ales prin
conferinţe vânătoreşti locale se vor stabili în regiunile res­
pective fonduri de vânat mari, reziliindu-se prin bună
învoială sau prin "acţiuni judecătoreşti contractele, care
împiedecă această realizare.
b) Aceste fonduri, afectate special ocrotirei şi înmul-
ţirei cerbilor, să fie arendate cu consideraţie la acest scop.
De aici urmează, că arendările vor trebui să se facă: cu
preţuri convenabile, pe termene lungi şi Unor persoane
care prezintă perfectă garanţie.
'Ridicarea unui teren de cerbi cere jertfe materiale
enorme. Nu o ştie aceasta decât cel ce a avut prilejul să
se înhame la o asemenea'plăcere. Paznici profesionişti;
sare,- hrană iarna; aranjamente de pază şi observaţie: ca­
bane, pătule, poteci; combaterea lupilor, sunt capitole care
deadreptul mănâncă banii. Bugetul unui asemenea teren
e limitat. Rămâne pe seama mijloacelor proprii ale ocro­
tirei, restul, dupăce se plăteşte arenda. O arendă mare,
micşorează mijloacele afectate nemijlocit ocrotirei, — deci
rezultatul va fi zero, sau slab, sau întârziat.
Aceleaşi masive învestiri indică imperios arendări pe.
termene lungi. Cel puţin iO—15 ani e răstimpul care să
facă posibil un plan de acţiune, pe la sfârşitul căruia să
ne zâmbească şi mirajul unei recolte. Nimenea nu va în­
vesti sumele enorme trebuitoare, ca să chinuiască 4—5
ani, şi pe urmă să privească cum altul — noul arendaş —
nimiceşte sau recoltează rodul jertfelor.
In fine arendaşul va trebui să {ie ales. Şi ales singur
după reala garanţie pe care o prezintă în ceeace priveşte
opera de ocrotire! El realmente va trebui să fie organul
de execuţiune al conducerei acţiunei, vânător însufleţit şi
de alte idealuri decdt îngrămădirea trofeelor pe toţi pereţii
casei lui.
Evident, aceste trei esenţiale cerinţe exclud arenda­
rea pe baza rezultatului tehnic al licitaţiunei. Alegerea a-
rendaşului trebue să fie principiul; iar atmosfera de obiec­
tivitate dela conducere, trebue să dezarmeze dela început
orice încercare de bănuială şi de reproş în jurul acestei
alegeri.
c ) Conducerea trebilor vănătoreşti va trebui să elabo­
reze condiţiuni speciale pentru contractele încheiate asu­
pra acestor terene. Şi mai ales va trebui să fixeze pentru
fiecare, potrivit situaţiei bine studiate, un plan de admi­
nistrare foarte precis. Dela început arendaşul are să sim­
In foc...
tă povara mandatului subt care lucrează; să ştie modes­
tia şi întârzierea secerişului. Imaginea aceasta va înâe-
părta pe mulţi nepotriviţi; va fi mijlocul de selecţionare
cu mult mai logic şi efectiv decdt cifrele seci ale ofertelor
licitaţiunei.
Acest plan va fi cruţător în tcrenele binişor popula­
te; va fi extrem de zgârcit în nucleele de răspândire; va fi
neînduplecat faţă de cererile de împuşcare în terenele de
tinără infiltraţiune sau în cele destinate unei colonizări
naturale.
Arendaşii vor fi controlaţi foarte sever, abaterile s_i
chiar vinovata nereuşită formând motiv stipulat de rezi-
liare a contractului.
d) Organizarea pazei va forma apoi altă principală
preocupare a conducerei vânătoarei. O pază efectivă.
Când vedem asprele (prea asprele!) porunci ale contracte­
lor de arendare-tip, şi apoi cunoaştem realitatea, trebue să
accentuăm necesitatea unei efective paze în cazul nostru.
Realmente in regiunile noastre carpatine cerbul are ne-
voe numai de linişte. Să nu fie hăituit de câini, de lupi,
de braconieri; să-şi aibă refugiile şi păşunile lui, în care
să nu-l stârnească zi de zi chiotul ciobanilor şi hărmălaia
câinilor dela stână, unde să aibă o gură de iarbă neîmpu­
ţită de mirosul acru al oaei.
Paznicii pot înfrâna câini, lupi, braconieri. Autorită-
ţite silvice ar trebui să facă un singur lucru: să apere e-
fecliv plantaţiile şi pădurile tinere de distrugerea pe care
o duc turmele de oi şi de vile. Nu e mult să se ceară res­
pectarea legilor silvice. Interesul variatului aici e perfect
congruent cu cel silvic. Dineintenţionaţii conducători ai
silviculturii noastre trebue să cunoască, ce abuzuri fără
hotar se săvârşesc de cei de jos în jurul păşunatului in
plantaţii. O cercetare serioasă, ori în care parte a munţi­
lor noştri va constata, că ciobanii în afara arenzii din
contract fac deadreptul fantastice servicii şi plocoane pă­
durarilor şi brigadierilor. Zile de coasă, burdufuri de
brânză, sarcini de lână, până şi corfe de smeură am vă­
zut servite acestora din partea ciobanilor şi a băciţelor.
Fac aceştia plocoane în cinste? Nu sunt nebuni! Dacă treci
prin cantonul acestor pădurari, vezi năpădite toate plan­
taţiile de sutele şi miile oilor aceloraşi ciobani. Ce însem­
nează aceasta pentru pădure nu suntem noi in cădere să
arătăm. Pentru vânatul nobil însemnează răpirea oazelor
lui de pace şi hrană.
Puza tă cadă in sarcinii arendaşilor. Paznici speciali
angajaţi din Fondul de vânătoare ar forma instrumentele
de şoc, in regiuni cu deosebire primejduite şi neglijate.
Câteva posturi, cu aşezări schimbătoare ar face şi aici
minuni. Chiar retragerea unora din regiunea caprelor ne­
gre, şi trimiterea lor in lumea cerbilor, nu ar însemna o
abandonare a acţiunei pentru caprele negre — acţiune care
a trecut greul şi de acum poate să fie încredinţată pe de-
a-ntregul ingrijirei particulare.
Colonizarea cerbilor nu poate fi recomandată cu se­
riozitate. Ea reclamă amenajamente şi cheltueli atât de
exorbitante încât practic este imposibilă. Nici nu mai in­
sistăm asupra ei. De altfel colonizarea spontană, prin in­
filtraţiune e un fenomen care nu întârzie să se producă
de îndatăce de o parte presiunea populaţiei de cerbi a-
junge la un anume grad, şi alăturea este un teren priel­
nic, liniştit, primitor. E calea cea naturală, solidă, trai­
nică.
Problema pe care am atins-o e una reală, frumoasă,
cu scopuri realizabile. Vânătorii români sunt aceiaşi, care
au înălţat prin jertfa lor terenele temporar pierdute.
Din problemă trebue să nască o mişcare, diriguită
central, coordonată, condusă după planuri precise. Or a-
ceasta e în sarcina înaltelor foruri vânătoreşti.
„C."
ACVILE ŞI VULTANI ÎN ROMÂNIA
Iată o temă care în revistele vânătoreşti este
atinsă rar sau de loc, dar care ar trebui, chiar în cele
mai serioase reviste, să fie tratată cu mai mult in­
teres şi cu mai multă importanţă, întrucât ambele
familii ar merita un studiu mai amănunţit, nu numai
pentru estetica .şi folosul lor, ci şi pentru poveştile
eronate, debitate în contul lor.
Aşa de exemplu despre Acvila de piatră (Aquila
chrysâetos chrysăetos) am citit în prea puţine reviste
documentări juste. In cele mai multe cazuri descrie­
rea felului de trai a vulturilor noştri nobili, geme de
prejudecăţi şi legende învechite. In felul acesta îi
vine greu ornitologului de cabinet să se degajeze <le
toate fabulele străvechi în legătură cu acvila de pia­
tră şi cu zăganul, de pildă.
Fiind un vechiu vânător alpin, vizitator obiş­
nuit al Dunării de jos, ca şi al pereţilor de stâncă ai
Mării Negre şi al culiselor săpate adânc în malurile
stâncoase ale Dobrogei, vreau să povestesc câte ceva
din experienţele mele îndelungate, despre aceşti straş­
nici şi nobili reprezentanţi ai avifaunei şi nu numai
din viaţa lor în libertate, ci şi despre observările mele
făcute în volierele mari din grădina mea.
întinsul României-Mari adăposteşte, — se poate
susţine fără teamă de replică, — toate păsările de
pradă din întregul Continent în afară de regiunile
arctice. Dela cucuveica pitică (Glaucidium passeri-
num passerinum L.) şi sprintenul merlin (Falco Co-
lumbarius), până la puternicul Vultan negru (Aegy-
pius monachus L.) cu enormele lui aripi, toate păsă­
rile răpitoare de zi şi de noapte, vieţuesc în imensa
mare a văzduhului nostru.
Vultanul negru, Vultanul sur (Gyps fulvus ful-
vus HabL), Vultanul alb (Neophron percnopterus
percnopterus L . ) , apoi Zăganul (Gypaetos barbatus
grandis Store), păsări statornice în timpul verii în
altitudinile mari ale Alpilor transilvani şi ale cunu­
niei la păduroase şi stâncoase, iar Codalbul (Ha-
liaetus albicilla Q.), acvila de piatră, vulturul ţipător
mare (Aquila clanga Pali.), vulturul ţipător mic
(Aquila pomarina pomarina Brehm.), Gaia stepelor
(Circus macrourus Gm.), acvila imperială (Aquila
heliaca heliaca Sav.), şoimul călător (Falco peregri-
nus peregrinus T.) şi şoimul de dumbravă (Falco
cherrug Gray.), apoi toate speciile de şorecari (Bu-
teo) şi de ulii (Accipiter) etc, populează) înalţii
munţi, întinsele câmpii, stepe şi regiuni mocirloase
ale României, ţară binecuvântată de Dumnezeu şi de
natură cu inepuisabile bogăţii naturale, plante, mi­
nereuri, vieţuitoare şi nenumărate frumuseţi ale na­
turei.
Nu e deci nici o mirare că prietenii naturii, or­
nitologii şi vânătorii din toată lumea se consideră
osebit de favorizaţi de soartă dacă se pot adăpa din
nemărginitul belşug al acestor întinderi atât de va­
riate din punct de vedere naturalistic şi vânătoresc
ca şi în alte privinţe. Plăcerea e spirituală şi sufle­
tească.
Subsemnatul, care am avut norocul după ce ter­
minasem, în August 1885, studiile în academia mili­
tară Theresiană din Viena, să trăesc în ţara aceasta
54 ani împliniţi, şi să fac 17 ani de serviciu în cali­
tate de director al vânătorilor Regale, în care vreme
de: Col AUGUST v. SPIESS — Sibiu
an de an am cutreerat cu arma de vânătoare acest
colţ de pământ atât de binecuvântat, — am putut cu­
lege neîncetat impresii bogate şi din cele mai fru­
moase, cu atât mai mult că sunt ornitolog-amator,
specialist în păsările de pradă şi vânător în acest ne­
măsurat domeniu al bogăţiei de paseri în special în
întinsa regiune de păduri şi de mlaştini din regiunea
Dunărei de jos, înlesnit şi primit prieteneşte de toate
autorităţile Statului, am putut face observaţii şi am
cules înbelşugate experienţe.
îndemnat de mama mea, o entusiastă amatoare
a naturei şi educat de părintele meu, un emerit vâ­
nător şi ţintaş cu glonte, ochiul meu era deschis pen­
tru farmecul naturei şi al vieţuitoarelor ei. Din nefe­
ricire soartea nu mi-a îngăduit să călătoresc prin în­
depărtatele regiuni ale lumii întregi, dincolo de ocea­
nele mari, dar totuşi am putut face două călătorii în
Africa Centrală, Cu atât mai mult m'am închinat cu
fierbinte iubire naturei ţării mele şi vieţuitoarelor ei
cu pene.
Dar de ajuns, cu meditaţiile! Ceeace a fost in­
terzis juneţei dornice de aventuri, şi bărbatului călit
de vremuri, nu mai poate fi oferit acum bătrânului . 1
Să lăsăm deci meditaţiile şi gândurile duioase
pricinuite de lipsa călătoriilor transoceanice, şi citi­
torul indulgent să binevoiască a mă însoţi în lumea
majestoasă a munţilor, în Alpii înalţi între stâncile
despicate de sălbatice cataclisme, în imperiul zărilor
infinite, a planorilor majestoşi, cari rotesc în oceanul
eterului în cercuri largi, şi apoi se prăbuşesc ca să­
geata asupra victimelor îngrozite.
Când la noi s'au înpodobit în Iulie păşunile cu
strălucitul covor verde şi de flori, când dealuri în­
tregi sunt îmbrăcate în roşul aprins al bujorilor de
munte şi Alpii transilvani mişună de nenumărate
turme de oi, miei şi vite mari. atunci îşi fac apariţia
şi diferitele specii de vultani hoitari, venind de de­
parte din Sud, din Asia şi Africa, din Balcani şi din
întinderile sălbatece ale gurilor Dunării.
In sbor planat fulgerător, sau în plutire lină, is­
codesc tancurile şi fundăturile prăpăstiilor în căuta­
rea caprelor negre prăvălite din stânci, a oilor moar­
te sau lovite de fulger şi a vitelor rupte de urs îh ata­
curi nocturne. Când zace undeva în cazanele stâncilor
vreun stârv de felul acesta, acela cu siguranţă e ochit
dintâi de corbi. Cu precauţie corbul trage roată, cer­
cetează din ochi toate pentru a se asigura de absenţa
vreunei primejdii, iar când constată că nu se arată
nici un fel de primejdie îşi strigă chemarea sonoră
„corr, corr", care pătrunde în depărtări, prin defi-
leurile adânci. E semnalul şi chemarea dată acvilelor
şi vultanilor, pe cari îi pofteşte la masa întinsă.
Din mari depărtări se prezintă toţi la chemarea
corbului.
In zbor planat, şuerător se grăbesc toţi, spre a re­
cunoaşte în largi linii de şurub, terenul, şi a se co­
borî apoi în spirale frumoase. Ca în multe harpe eo­
liene cântă şi şueră vântul prin răsfiratele pene mari
ale aripilor, până când prin bătăi vâjâite din aripi
se aşează jur împrejur aceşti neîntrecuţi navigatori
ai văzduhului. Câte zece, douăzeci şi chiar optzeci
până la o sută de piese, se strâng pentru a se ospăta
 la această masă bogată. Dar nici unul nu se grăbeşte
să înceapă, fiecare, păzindu-şi pielea, aşteaptă să în­
ceapă celalalt. Abia după ce corbii au scobit ochii
stârvului, porneşte invidia şi atacă cu lăcomie. Se
aruncă toţi impetuos asupra cadavrului, smulg şi rup
şi sfâşie. îmbrânceli, bătăi din aripi, ţipete, hârcăeli
se amestecă sălbatic. Sunt singurele sunete ce am au­
zit din gâtlejul vultanilor. Ca săgeţile se reped şi se
prăbuşesc cei întârziaţi, doar vor mai prinde şi ei
ceva din puturosul ospăţ.
In puţine minute a dispărut astfel o capră nea­
gră sau oaie, în câteva ore un cal sau o vită, — da­
că nu intervine tulburător glontele vânătorului sau
haita câinilor de stână.
In deosebi se întrec în precipitata devorare a ca­
davrului, vultanul sur şi cel negru.
După această ospătare se mai strâng şi în zilele
următoare, în jurul rămăşiţelor de cadavru, nenumă­
raţi vultani, dar câinii dela stâni, urşii şi lupii, peste
noapte termină ce va mai fi rămas din hoit, astfel că
hoitarilor nu le mai rămâne aproape nimic.
După asemenea ospeţe în vârful munţilor, dacă
mai rămân oase şi ciolane proaspete, poate se va
prezenta şi zăganul, această tot mai rară pasăre a
Carpaţilor, care preferă oricărei mâncări oasele de
pe care carnea nu a fost de mult smulsă.
Lunile Iulie şi August sunt timpul de căpetenie
în care aceşti mari sfâşietori de stârvuri înviorează
vârfurile alpine.
Mereu rotesc în jurul tancurilor, cei doi mari re­
prezentanţi ai familiei vultanilor, vultanul negru şi
cel sur, până când vreun fulger sau ursul sau vreo
molimă mai pregătesc hrană.
Când însă se întâmplă să zacă multe cadavre de
oi sau de vite prăbuşite din stânci în vreun fund de
pârâu, sau moarte de molimă, se strâng în acele părţi
enorme masse de vultani şi de acvile, încât, în mari
întinderi pe aiurea nu se mai poate vedea, săptămâni
întregi, nici unul atâta timp cât se mai găsesc rămă­
şiţe de hoit şi ciolane.
Nu e nici o raritate să vezi ghemuiţi în jurul ca­
davrului două-trei sute de hoitari. Ca soldaţi bine in­
struiţi stau fie în rânduri pe tancuri sau pe „poliţe"
cu iarbă, fie singurateci sau perechi, împrăştiaţi pe
creste şi colţi de stâncă; o privelişte care trebue să
fi fost văzută pentru a crede. In apropierea unor ast­
fel de cadavre am văzut pe câte un brad pipernicit,
bătut de vremuri, din regiunea jnepilor 15—20 vul­
tani suri aşezaţi umăr la umăr; sub povara acestor
uriaşe păsări, crengile copacilor se îndoiau până la
pământ.
Pe la mijlocul lui Septemvrie, când coboară din
munte oile şi vitele, dispar din munţii înalţi toate
păsările hoitare. Ţinta lor e îndepărtatul Balcan, ste­
pele, sau bălţile Dunării. Atunci nu se mai văd ro­
tind la înălţimi ameţitoare decât acvila de piatră, în­
drăzneaţă, şi ori când gata de atac, sau zăganul. Vai
de caprele negre şi căprioare, vai de iepuri, vai de
gotcani şi ierunci, căci numai în lipsa lor se hotărăsc
aceste răpitoare a înfige ghiarele şi în vreun reptil
scăldat în soare. Atunci se prezintă şi vulturul co-
dalb şi vărul său vulturul pescar (Pandion haliae-
tus) în drumul lor de toamnă, spre a prinde cu ghia-
ra sigură din iezăriile înalte, vreun păstrăvaş zăpăcit
de voluptatea nunţii.
Gypaetus barbatus: Zăganul, e cel mai nobil şi
distins reprezentant al neamului său.
Oscifraga Querebranta îl numeşte spaniolul, un
nume cu răsunet pompos pentru acest navigator mân­
dru şi straşnic. In adevăr cu pieptul său auriu-roşu
sau galben de sulf, cu penele din aripi sure-închis,
bridate cu alb, cu sclerotica sa roşie, zăganul e o pa­
săre măreaţă, ceea ce i se va recunoaşte de toţi cari
o cunosc de aproape. Dar, dacă l-ai observat cu ră­
gaz, cum mi-a fost dat mie de nenumărate ori, să văd
performanţele lui de sburător şi artist navigator al
văzduhului, da atunci, văzându-1 în toată splendoarea
nobleţei lui, trebue să îl pui în fruntea tuturor păsă­
rilor care trăesc în marile înălţimi _ale Carpaţilor.
Abia atunci poţi stabili majestoasa lui ţinută care îl
ridică sus deasupra tuturor lepădăturilor murdare
din clica vânătorilor de hoit. Da! Abia atunci ai
înţeles ce strălucit monument al naturei au pierdut
acei munţi, din care a fost exterminat şi unde i-a
rămas numai amintirea prinsă în legende.
îndemnul de a evoca în amintirea celor cari nu
au fericirea de a putea observa şi admira în ţara lor
această răpitoare interesantă, îmi dă condeiul în mâ­
nă, pentru a aşterne pe hârtie observaţiile mele pe
care le-am făcut în cursul anilor referitor la acest
stăpân al munţilor înalţi.
Principalul meu' scop e să dovedesc că zăganul
nu numai că e o apariţie normală a munţilor Transil­
vaniei, dar că se găseşte mult mai des, de cât se cre­
de în genere. Mă explic: vizitatorul superficial al
munţilor noştri acceptă sub numele de vultur, ori ce
pasăre mai mare, indiferent dacă e vorba de zăgan,
de vultanul negru sau de cel sur.
Iată au trecut 52 ani, de când mi-am luat rămas
bun dela pădurile verzi şi întinsele desişuri de pa­
pură şi trestie din preajma primei şi dragii mele gar­
nizoane, fiind mutat dela malurile Murăşului, apă
lină, la picioarele munţilor Carpaţi, — care atunci
era graniţă între fraţii din Ardeal şi Regat — la Si­
biu.
Cu inimă grea m'am despărţit pe atunci de acele
locuri îndrăgite de mine, pe care le-am cercetat atât
de des, în special de braţele mlăştinoase ale Mureşu­
lui, bogate în vânat de apă, ce mi-a dat nenumărate
ceasuri de fericire vânătorească^ Toată activitatea
mea ornitologică pe atunci era închinată vulturilor
codalbi, vulturului ţipător mare, buhei şi veselelor
cârduri de raţe. Multe nopţi nedormite şi timp mult
pierdut erau jertfa adusă unor exemplare rari, cariîn-
podobesc şi azi pereţii muzeului meu, a căminului meu
vânătoresc. Acolo în mlaştinele întinse, avea cuvân­
tul duruitor brava mea armă cu două ţevi, aci însă
îmi deveni fidel camarad arma de glonte.
In toamna târzie 1889 mă avântai prima dată la
o vânătoare mai îndelungată în culmile vântoase ale
munţilor, la vânătoare de capre negre. Acolo, sus pe
coastele din stânga a Arpaşului-mare, acolo am do-
borît prima mea capră neagră căreia i-au urmat al­
tele, în repede succesiune. Deşi sprintena gazelă a
munţilor pleşuvi nu-mi era un vânat nou, necunoscut,
şi nobila acvilă de piatră nu-mi era o revelaţie, însă
acolo sus în munţii stâncoşi am cunoscut acum un alt
zburător mândru, zăganul, pasărea puternică, legen­
dară. ,
Sus, sub spinarea apropiată a frontierei de atunci,
poposii pe marginea uriaşului cazan stâncos al Vârto-
 pului, aşteptând pe călăuza mea, un ţăran român, Voi fi stat aşa vreo jumătate de ceas, când o
încet şi suflând greu, urca bătrânul Gheorghe din umbră lată trecu peste spărtura mea. Foarte pre­
căldarea de stânci (ai zice din craterului Podului caut am privit după zimţii stâncii, cu bucurie. Tare
Gurghiului), în spinare cu un ţap negru, culcat de îmi bătea inima în piept; iată-1, ...era un zăgan. Era
mine, dincolo de graniţă. un exemplar bătrân cu pieptul gălbui deschis şi cu
Era în după-amiaza zilei de 12 Octomvrie 1889. penele cari acopereau aripile cam albui-sure de ar-
Drăguţul de soare se apropia de apus, scăldând dezie. Cam la 30 de metri sbura în liniştită planare
în roşu de aur-purpuriu enormele tancuri ale Alpilor deasupra ţapului negru. Ajută-mă sfinte Hubertus!
noştri uriaşi. Cufundat în contemplare tăcută îmi rostii încet rugăciunea.
desfătam ochiul în scenarul admirabil dela picioarele Nemişcat şi în încordare extremă voi fi stat vreo
mele, când deodată mi-au atras atenţia două puter­ oră, ghemuit în locul meu de pândă. Nici zăgan, nici
nice păsări rotind în aer deasupra mea. Acvile de vreo altă pasăre nu veni la hoit, cu toate că auzeam
piatră nu erau cei cari în avânt majestos, trăgeau mereu în apropiere chemarea răguşită a corbilor, şi
roţi largi, iar contururile specifice caracteristice nu unii din ei trecură drept pe deasupra ţapului.
erau cele ale vultanilor. Coadă lungă cuneiformă, In dimineaţa următoare, la 27 August, mă gă­
trupul ca de şoim, aripile ascuţite larg deschise... seam până nu se crepa de ziuă în locul de pândă de
Stai: am ghicit! ieri atât de îngust şi incomod. Câte un vultan se
In bătaia soarelui plin, piep­
tul cu pene roşii-aurii al pasărei
avea luciri luminoase, iar coada
şi aripile contrastau prin negrul
lor închis. Erau deci zăgani!
Cu ochii ageri de şoim exa­
minau, rotind, măruntaiele unei
capre negre, ucisă de mine, eri.
Era pentru mine o zi bună
căci vânasem un ţap negru, ca­
pital şi văzui prima dată planând
în aer primii adevăraţi zăgani.
Repede coborîi la micul bor­
dei de piatră, îngust, din fun­
dul cazanului'. Acolo aşteptam
cu o supă mizerabilă, fiartă, ca
prim debut culinar, din rinichii
ţapului din alergare ucis de mi­
ne, pe Locotenentul Berger,
scumpul meu tovarăş de vână­
toare, care întârziase a se îna­
poia dela dibtdt. Aşteptam să
am un schimb de vederi, referi­
tor la zăganii observaţi de mi­
ne. După această primă a mea
întâlnire cu măreţul Gypaetus,
urmau să se producă altele, câ­
teva.
In August 1894 am aşezat
un ţap negru pe tăişul stâncilor
Piscul-sărat, cu gândul să trag
cu glonţ prin fereastra unei
stânci, asupra unor păsări de
pradă şi îndeosebi asupra za-
ganilor.
Vultanii negri şi suri se co­
boară din belşug, aşa fel că două
din aceste mari păsări de hoit,
şi anume doi vultani negri se
apropiara atât de mult de spăr­
tura de stâncă prin care obser­
vam, încât i-aş fi putut prinde
cu mâna. I-am lăsat să se odih­
nească, doar aşteptam pe alţi
ortaci din neamul lor. Pentru a
trage în asemenea adunătură a-
veam doar timp suficient. I-aş
fi putut alunga chiar numai miş­
când din ţeava armei, scoasă
Z ă g a n (Vultur b ă r b o s , G y p a e t u s b a r b a t u s grandis Storr).
din ascunzişul meu. . ( d u p ă o f o t o g r a f i e d e D r . F. H a u c h e c o r n e ) .
apropia încet de ţap, dar nici unul nu s'a coborât la
el... Ca sunetele line al harfei eoliene, cânta şi şuera
vântul de dimineaţă prin penele mari ale aripilor
acestor măreţe zburătoare. In sfârşit îmi ajunge de
nou la ureche întâi lin, apoi tot mai lămurit, sunetul
melodios al penelor încordate, şi când mă uit prin
ferestruie, iată cunoscutul meu de eri, zăganul, pla­
nând drept deasupra ţapului. Curios îl cercetez din
ochi. Dar... a trecut înainte tot mai departe, peste va­
lea Şerbotei, până când l-am pierdut, dispărând în
marea cerului albastru. Iar nimic... gândeam în mine
şi spre amiază părăsii ascunzişul.
O încercare de a sta din nou la pândă, fu ză­
dărnicită prin schimbarea neaşteptată a vremii. Nu
mi-a rămas decât să-mi iau drumul spre casă.
O nouă expediţie de vânătoare, în anul 1897, cu
ţinta în tancurile alpilor Făgăraşului, în Valea Arpa-
şului, avea de scop principal de a recolta acel „vul­
tur cu barbă", dorit cu atâta foc. înainte de toate tre­
buia să mă orientez asupra terenului de vânătoare
stăpânit de acest rar răpitor, urmând apoi să expun
din nou un stârv de ţap negru sau de oaie. Dorinţa
mea s'a realizat în parte cu totul pe neaşteptate şi
mai repede decât aş fi putut crede, având norocul,
chiar în prima zi a recunoaşterei terenului, să observ
un Gypaetos. In zorii zilei de 30 August 1897, am
atins culmea munţilor. Auriu şi roşu se urca soarele
peste stâncile tăioase al Tărâţei şi inundă cu lumină
roz tancurile înalte ale zidului de piatră.
Adâncit din nou în strălucita privelişte a natu-
rei, mă trezi din meditaţiile mele şuieratul strident
al unei capre negre, cu ied, care apăruse de după
culme.
Urmat de Iosif Raţiu, care era pe vremea aceia
învăţăcelul meu de vânătoare, urcai spre coama cea
mare a muntelui. Vom fi mers vreo zece minute, când
trecând prin o parte foarte periculoasă, se aşeză pe
un bloc de stâncă cam la 150 paşi de noi o pasăre
de pradă, osebit de mare. „Dumnezeule! Un zăgan",
îmi scăpă dintre buze. Situaţia era fatală.
Prăpastia peretului peste care treceam de-a
curmezişul pe o poliţă de iarbă, nu oferea piciorului
vreun punct de sprijin sigur. Nu mi-a rămas decât
,ţinându-mă drept, să razim patul armei de genunche
şi de coapsă şi a trage, în această imposibilă situaţie,
pentru a risca să mă prăbuşesc în abis. Splendida
dimineaţă răsună de tunetul armei, dar vultanul ple­
că neatins. Am tras prea jos. Al doilea glonte trimis
în urmă-i, deasemenea a mers alăturea, şi acum
aveam timp îndestulător să urmăresc cu binoclul ză­
ganul care dispărea.
Mâhnit, avansam sub pereţii prăpăstioşi cu stânci
roşii, înspre Podragu. Aici la iezerul verde sub zid ab­
rupt, — adăpostiţi contra vântului rece, ne aşezarăm
de popas şi cu un sumar dejun ne-am refăcut pute­
rile pierdute în efortul de dimineaţă.
In zboruri majestoase treceau deasupra capete­
lor noastre nenumăraţi vultani negri şi suri, şi eu
aveam impresia că toţi mergeau în aceeaşi direcţie.
Şi aveam dreptate în supoziţia mea, căci în adevăr în
valea vecină zăcea un cal prăbuşit, mâncare bine ve­
nită pentru ceata asta lacomă.
După odihnă bună şi după ce umbrele cuprinseră
dosurile văii Podrăgelului, pornirăm din nou şi gră-
biam înapoierea pe sub zidurile pereţilor de calcar.
Coborînd cam vreo jumătate de oră, — atenţia îmi
fu atrasă de jocul ciudat al unor corbi, cari cu acro­
baţii în văzduh se precipitau în mai multe reprize
către un ţanc de calcar. Eram curios să urmăresc
acrobaţiile artistice ale acestor prieteni negri. Am
cercetat amănunţit cu binoclul, toată împrejurimea,
— ...cine ar putea descrie bucuria mea, când am des­
coperit vechea mea cunoştinţă, vultanul bărbos, aşe­
zat în vârful tancului de calcar. Liniştit şedea cu ari­
pile atârnate în vârful turnului stâncos, luând baie
în soarele auriu şi fierbinte. Repede ne căţărăm în
dosul unei serii de stânci, căutând a ne apropia. Nu
ajunsei prea departe, când zăganul nostru îşi luă de
nou rămas bun, dispărând în azurul oceanului ceresc.
Totuşi eram mulţumit că am putut avea în faţa
mea din nou acest frumos răpitor şi am plecat să ne
continuăm drumul spre coama Prodra—Arpaş.
Aproape de obeliscurile gigantice din aceste părţi
stâncoase, numite în partea locului „turnuri", am tri­
mis pe Iosif de vale ca să pregătească, în fumul stâ­
nei, ceva cald de cină, pe când eu mă lungii în do­
sul unei stânci, savurând în plin apusul globului de
aur al astrului zilei. îmbrăcată în umbre negre, subt
mine, ca în fundul pământului, se întindea valea dea-
lungul căreia asemenea unui şarpe alb, se aruncă în
cascade fără zăgaz râul Arpaşului. Fum cenuşiu în­
făşură stâna micuţă ca o jucărie şi în jurul ei se
adunau nenumărate puncte albe abia perceptibile.
Strălucind se înclina soarele, încheindu-şi mer­
sul, aurind încă de rămas bun culmile din răsărit.
Cu evlavie, copleşit de majestoasa privâlişte,
îmi plimbam ochii peste culmile din faţă, scăldate
în văpaie de jar, dela Podragu la Vârtop şi mai în­
, colo la impresionantul munte de piatră Vânătoarea.
Dar stai! Ce se leagănă oare colo în ultima rază
a soarelui? Caut cu binoclul punctul mobil de pe fir­
mament. Iată din nou figura de şoim a lui Gypâetus.
Cu un avânt splendid dispare îndată după custura
stâncii abrupte dinspre vale. Dornic îmi caută ochiul
pe neîtrecutul meşter în zbor, dar îndeşert! E şi râV
mâne dispărut.
Cuprind încă odată cu privirea regiunea măreaţă,
apoi o iau la drum spre valea umbroasă. Dar ca ful­
gerul prind arma în mână, căci ca săgeata zboară
zăganul, numai câteva şchioape pe deasupra pămân­
tului. Dar până când sboară arma la ochiu, a dispă­
rut prin o poartă de stâncă trecând în valea vecină.
Priveliştea admirabilă a zilei ce apunea, şi întâlnirea
întreită în aceaşi zi cu zăganul „meu", mă fericeau
deplin. Mulţumit, şi cu totul fericit, am pornit spre
vale.
In ziua următoare vânasem în zori un ţap negru,
cu destinaţia de a-mi servi ca hoit. II aşezai la gura
peşterii unei stânci, ascunsă de arini alpini. Cinci
ceasuri sunate am stat la pândă în aceeaşi după amâa-
ză, tremurând de frig... Veniră cu ghiotura vultani
negri şi suri şi când părăsii la apusul soarelui vârfu­
rile stâncoase, se ridicară vreo patruzeci amatori de
hoit, de pe tancurile vecine, dar zăganul aşteptat cu
nerăbdare, nu se vedea nicăeri.
In dimineaţa următoare, în zori de zi, părăsii
;
stâna din fundul vă i plină de fum, de această dată
înarmat mai bine contra frigului, spre a putea pândi
în tihnă în bordeiul improvizat. Am urcat grăbit pan­
ta precipitată. Apropiindu-mă, la răsăritul soarelui,
de locul ştiut, m'am oprit în spatele unei stânci ca să
 CARPAŢH -:- 1941. No. 9.
supun unei temeinice cercetări cu binoclul împreju­
rimile din jurul hoitului de capră neagră.
Dar stai! Ce luceşte oare din vârful acelui turn
de stâncă? Examinez locşorul, cu toată agerimea şi
iată colo s'a înscăunat el, zăganul voinic, şi priveşte
fără griji în largul lumii. Ca o mâţă mă lipesc de
stânci şi crepături, avansând, dar când întind arma
prin ferestruia unui bloc, gata de foc... pustiu e lo­
cul... zăganul nicăeri... Intr'o clipă am dispărut îm­
preună cu Iosif, în peştera umbrită a unei stânci, ca
să aşteptăm cu răbdare venirea de nou a păsării, do­
rită atât de fierbinte. Cu toată splendoarea dimineţii,
vânt rece de Nord-Est, tăios, şuera printre stâncării.
Strâns ghemuit, observ printr'o ferestruică coasta din
faţă. Nimic, nimic, în lung şi în lat; se aude numai
vâjâiala rândunelelor grăbite în drumul lor spre Sud.
Urmărind în mine aceşti drăguţi vâslaşi peste mări
şi ţări, colo departe spre arapii Africei, mă deşteaptă
deodată vâjâit de aripi puternice, şi nemijlocit în
faţa ferestruiei trece o umbră largă. îmi reţin respi­
raţia, încordat dar nemişcat, stau locului, ochiul în­
dreptat spre ţapul expus. Minut după minut trece
greu, dar el nu vine. Zăganul — adică — se aşeză
deabea la zece picioare depărtare de mine fără să
îl pot vedea din pricina unei stânci, ce îl acoperea.
De două ori am auzit chiar prin vâjăiala vântului,
cum îşi scutura cojocul, dar de văzut nu-1 puteam ve­
dea. Răbdare! îmi ziceam şi şedeam nemişcat în chi­
lioara mea, aţintit spre hoit. Ceas cu ceas se depănă
fără să se mai arate vulturul bărbos.
In fine, după ce şezui opt ceasuri în şir, mi-am
pierdut răbdarea, şi mort de frig, ies pe patru labe
din gheţăria blăstămată. Examinez apropierile dar nu
văd nimic.
Dar Sfinte Hubertus! iată-1 din nou! S'a aşezat
din nou colo pe creasta stâncii! Deci apropiere cu
toată băgarea de seamă.
Iar mă furişez strâmbându-mă ca un vierme, es­
caladând prin o crăpătură de stâncă, pe când Iosif,
acoperit de un tufăriş de jepi, îl observă cu binoclul.
Acum sunt pe custura crestei... să mai pot trece stân­
ca de colo şi e al meu.
înaintez cu mişcări de pisică, arma gata de foc
pentru a putea doborî pasărea din zbor, dacă s'ar ri­
dica... — dar din nou locul era gol — vânatul nobil
a plecat, fără să-1 fi putut observa când şi-a luat
zborul.
„Dar nu eraţi decât 50 de paşi de el şi iată-1 co-
borînd spre Podragu", zice Iosif, când ajunsei la el
în vale, mânios. „Zăganul a sărit dintr'un vârf de
ţanc în altul până ce în urmă a luat aripi şi a plecat",
adăugă ajutorul meu care nu pierduse din ochi pasă­
rea. Şi de astă dată făcui observaţia că zăganul dacă
nu e ghiftuit de mâncare, nu zăboveşte mult în acelaş
loc ci după scurte pauze zboară în alte părţi. Netul­
burat, şi cu reînoite nădejdi vroiam din nou să urc
la 3 Septemvrie, să-mi încerc norocul, dar îmi veni
veste, că la stâna din vecini un urs făcea neîncetat
daune. Ciobanii mă rugară să-i scap de acest blăs-
tem. Repede îmi strâng raniţa şi în aceeaşi seară
trăsni durduind plumbul meu în noaptea cu stele de
aur, ca un salut adus dihaniei prăbuşite în foc.
Masse de nori suri şi plumburii, plini de apă, se
aşezară peste lanţul munţilor în dimineaţa aceea, îm­
brăcând capetele stâncilor. M'am decis numaidecât,
îmi adunai lucrurile şi înbogăţit cu experienţe şi aven­
turi intersante, o luai spre vale.
323
începând din acele zile zăganul mi-a rămas o
veche cunoştinţă. Aproape în toate excursiunile mele
în munţii înalţi l-am întâlnit de nou şi de nou. Două
exemplare mari şi bătrâne, au fost văzute de mine în
toamna anului 1906, în terenul de vânătoare din Viş-
tea-mare unde se ţineau, obicinuit în timpul verii, aşa
că-i puteam vedea la fiecare ocazie. Totuşi neaş­
teptată a fost o întâlnire la poalele munţilor, lângă
satul Gurarâului. ^
Tocmai ieşeam pe uşa colibei mele, căreia* îi zi­
cea „coliba popii", când văzui, la depărtarea unei
puşcături o pasăre mare, în care recunoscui zăganul.
Era un exemplar tânăr, puţin colorat, care iscodea
în roată largă cositoarele alpine şi apoi se îndreptă
cu aripi întinse pe valea Cibinului, cu direcţia spre
Vest, spre dealurile Orlatului. Nu văzusem nici odată
pănâ atunci zăgan coborît atât de jos la poalele
r
munţilor.
Acum interveni o ciudată pauză în observaţiile
mele. Cu toate excursiunile mele în munţi, înalţi, nu
mi-a mai fost dat, ca să am în faţă acest măreţ zbu­
rător. Mirat de aceasta, cercetai pe la vânătorii pro­
fesionişti, paznici în ocolul învecinat al unui conte,
care încă mi-a confirmat, că nici ei nu au mai văzut
de doi ani încoace vre-un zăgan. Această constatare
mă întrista mult, căci dacă vreodată vor dispare din­
tre vieţuitoarele Carpaţilor noştri, ursul, vulpea si
lupul, acvile, vultani şi zăganul, atunci se va fi sfâr­
şit cu poezia minunatei lumii a munţilor noştri stân-
coşi. In sfârşit în 1907, pe când vânam capra neagră
timp de zece zile, am avut bucuria să pot saluta de
nou zăganul, atât de caracteristic şi uşor de identi­
ficat. Venind din răsărit, rotea în linii de şurub pe
deasupra unor prăpăstii unde pierise un ţap negru,
atins de glontele meu.
Acest bărbos era un exemplar foarte bătrân, cu
trupul galben-sulfuriu şi cu aripi şi coadă sure-af-
desii (palizite).
Nu s'a putut stabili nici odată cu preciziune, da­
că zăganul cloceşte în munţii noştri. Experienţele de
mulţi ani m'au convins, că zăganul dan paraginele
noastre nu e statornic pe culmile nordice ale Alpilor
ardeleni, e o pasăre pasageră. După ce a clocit în
stâncile sălbatice ale Balcanilor sau poate în pereţii
calcaroşi ai versantului din Vechiul Regat, trece să
petreacă un timp pe versantul ardelean, atras de bel­
şugul turmelor de oi şi de multele capre negre de
aici. Când însă toamna târziu s'au coborît oile, iar
caprele negre se ţin ascunse în regiunea bradului,
zăganul pleacă dela noi, ca să se întoarcă îndată ce
căldura altei veri s'a aşezat în munţii noştri.
In anii imediat după marele războiu n'am mai
avut ştiri sigure de prezenţa lui. Personal nici n'am
mai avut ocazie să-1 văd. Singura ştire pozitivă carfe
a admis prezenţa câtorva rari exemplare, o deţin dela
paznicul bătrân şi destoinic din munţii Făgăraşului,
Luchi Raţiu, care în Februarie 1925, a văzut în re­
giunea inferioară a făgetului un exemplar bjitrân în
toată splendoarea coloritului penajului,- O altă ştire
demnă de crezare am primit-o din masivul Retezatu­
lui, unde însă a putut fi identificat abia o singură
dată.
In schimb am avut personal, în toamna 1927, la
18 şi 19 Octomvrie, marea bucurie de a observa în
prima zi de vânătoare, un exemplar şi în a doua zi*
chiar două exemplare. Favorizat de noroc, la 19 Oc­
tomvrie, am ucis un urs, şi apoi un ţap negru. Am
poposit apoi după aceste isprăvi, cu cei doi însoţi­
tori ai mei,pe nişte stâncării răsleţe şi ne-am ospătat
din merindea frugală.
Vedem deodată plutind spre noi un Gypăetus
negriu-brun, în toată splendoarea coloraţiei.
In afara bătăii armei mele scria în jurul nostru
cercuri largi, cercetându-ne cu atenţiune şi curiozi­
tate., Apoi se aşeză, nu prea departe pe o lespede de
piatră, ca apoi după câteva sărituri să se înalţe spre
cer, ţiind în ghiare ceva ce semăna cu un smoc de
iarbă. Bănuiam că era un şarpe. După vreo jumătate
de ceas, sosi din nou în tovărăşia unui pui mărişor,
rotind în jurul nostru, aşa de jos, încât nu mai era
greu să-1 rapun. Aveam însă în armă glonte scobit,
şl dacă aş fi tras cu el era să mă aleg doar cu un braţ
de pene sângeroase.
Unde sunt pui, fatal trebuie să fie părinţi, şi în
adevăr două luni mai târziu, a fost văzut zăganul bă*
trân la vreo 50 metri înălţime pe valea Râului-Mare
din masivul Retezat; era colorat deosebit de frumos.
Nu mult timp după aceasta a fost vânat de un
braconier din partea locului, pe la Câineni, vama
Turnu-Roşu, cu alice de iepure, un mascul cu penaj
splendid, sburând în lungul văii.
Să sperăm că nu era individul din districtul de
capre negre a vânătoarei regale din Retezat. Totuşi
riu este exclus aceasta, căci ce înseamnă 100 de ki­
lometri pentru un asemenea artist al văzduhului.
M. S. Regele George al Greciei, îmi povesteşte
că zăganul nu e raritate în acea ţară, şi s'a putut
vedea adesea cum prinde în ghiară o broască ţestoasă
şi urcând-o la înălţimi mari îi da drumul, în scopul
de a o zdrobi şi a o mânca apoi mai uşor.
Singurul cuib de zăgan cunoscut până acum, se
află în munţii Muncelului. II ştia vânătorul profesio­
nist care pe vremuri avea domiciliul în părţile acelea,
Gheorghe Piper. Nu am mai putut afla, dacă acest
cuib mai există şi acum. In tot cazul, nu am putut
confirma aserţiunea de cri cine ar fi fost susţinută,
că zăganul ar fi stabil în Munţii Făgăraşului sau în
Retezat. Ea aparţine fanteziei, şi e o supoziţie vagă.
DESPRE ANTRENAMENT
Nu cred că e o învinuire nedreaptă când afirm că
foarte rari sunt vânătorii noştri, care" să practice şi Sa dea
importanţa cuvenită antrenamentului, atât de trebuitor
oricărui câine de vânat, înaintea deschiderii.
Iată care e cauza ce explică că printre purtătorii de
permise de vânătoare, găsim un aşa de mare număr de
nemulţumiţi, faţă de câinii lor, şi în care deseori au în-,
chis sume- frumoase.
• Campionii devin, fără să ştie prin ce miracol, simple
javre; prepelicarii cei mai cu mult nas, şi mai rezistenţi,
animale comune lipsite de patimă.
Unde mai e acel Black, ce în goana lui de bolid pe
miriştea prăfoasă, lăsa nori de praf în urma lui, ca un ra­
pid ce trece prin mărunte gări? Azi, abia aleargă o jumă­
tate de oră, iar după acest timp trece la călcâi bun de a-
găţ'at la geantă.
Unui câine neantrenat, respiraţia îi e scurtă ca şi are-'
turile. Deseori comite greşeli grave, stârnind vânatul cu
vântul din nas, ceeace face pe mulţi vânători să creadă,
că şi-a pierdut nasul. Explicaţia o găseşte cu atât mai a-
nevoie, cu cât prepelicarul are aerul să fie de o perfectă
sănătate, gras şi nu întreţinut ca al vecinului de mirişte,
ce cu o curci tură vânează o dimineaţă întreagă cu geanta
doldura de prepeliţe.
Am urmărit de aproape chestiunea. E falsă şi
afirmarea, că ar ucide iezi de capră neagră. Hrana
lui predilectă sunt oasele, o dovedeşte aceasta şi îm­
prejurarea că niciodată nu atacă ca primul vreun hoit,
ci totdeauna aşteaptă până când alţi vuiltani şi cor­
bii, au curăţit toată carnea de pe ciolane. In ierni
aspre, când nu are alegere, sigur că nu-i rămâne decât
să vâre în guşă şi rămăşiţe de carne cari au prisosit
din prada râsului sau a lupului.
In decursul anilor am avut fericirea să recoltez
toate jivinele din munţii noştri, dar din tabloul meu
lipseşte — durere — zăganul. Nu mi-am putut satis­
face această dorinţă nici până în ziua de azi. Cât de
bucuros aş fi culcat la pământ un astfel de vâslitor
măreţ pe când oasele încă nu-mi erau ţapene, pe
când muşchii erau încă de oţel! Nu mi-a fost dată
această satisfacţiune. Deacum e prea târziu să o
sperez!
In cuminte prevedere Consiliul permanent al
Vânătoarei din ministerul Agriculturii şi Domeniilor,
considerând raritatea acestui minunat răpitor cu/ pe­
ne, 1-a pus sub totală ocrotire. Astfel mai ales când
a mai încetat şi otrăvirea stupidă şi fără plan, ză­
ganul a început a fi mai des văzut la noi.
Fiind în slujba activă de director al vânătorilor
regale, mi-au raportat tot mai des în timpul din ur­
mă că s'a constatat prezenţa acestor păsări. A fost
asigurată deci existenţa lui şi dacă protecţia faunei
noastre va dăinui susţinut, putem spera să ne ră­
mână mult timp podoaba aceasta.
Dl. inspector al gradinei zoologice din Sofia, Dl.
Schumann, istoriseşte în broşura sa, faptul că în VOT
lierele acelei grădini a izbutit să prăsească şi să
crească pui de Gypâetos barbatus. Broşura a apărut
sub titlul: ,,Despre izbutita prăsire a lui Gypăetus
barbatus în grădina zoologică bulgară regală, din So­
fia". Ţin să atrag atenţia osebită cu această ocazie,
asupra acestui studiu care mi-a fost pus la dispoziţie
de amabilitatea D-lui Buresch, directorul acelui zoo.,
(Urmează).
de MIHAI MOŞANDREI
• Un cunoscător îşi va da imediat seama însă, că la
câinele-de rasă e vorba de o lipsă completă de antrena­
ment.
Se uită prea repede că animalul viu nu e o maşină,
în care e deajuns să torni ulei şi benzină ca să fie ime­
diat gata de cea mai lungă şi mai repede cursă, pe orice
vreme. Uleiul şi benzina va fi în afară de hrana substan­
ţială, cu bază de carne crudă, antrenamentul zilnic, sau
tri-săptămânal, ce-i va topi din organism grăsimele inu­
tile, adunate în viaţa sedentară de biet câine de aparta­
ment. • •
Idealul prepelicarului de mare sport, nu poate fi de­
cât viaţa câmpiei, mereu în aer liber, sbenghiul şi fuga
zilnică dealungul nesfârşitelor ogoare, alături de stăpânul
ce-1 iubeşte.
In felul acesta organismul va păstra mereu acea vi­
goare, acea mlădiere, acel elan sportiv, acea neoboseală
de fier, acel nas subtil, caracterizând pe toţi marii cam­
pioni ce se prezintă în concursuri de field-trials.
Numai cu această viaţă, sănătatea unui câine poate
fi la maximul ei de eflorescentă, dragul lui de goană tot
atât de nestânjenit, ca al unei sălbătăciuni a câmpurilor.*
Cumpăraţi însă pe sumele cele mai grele de aur su­
nător, campionul cel mai vestit al concursurilor de vână-
 toare, lipsiţi-1 de viaţa lui, de programul de goană zil­
nică în aer liber,alimentaţi-l greşit, adică cu: sosuri,
făinoase şi dulciuri, şi după trei luni numai de somno­
lenţă, sub maşina de gătit, ieşiţi pe o zi toridă de Au­
gust, în Bărăgan, la primul pasaj de pui zburători de
prepeliţă. Decepţiunea va fi totală! Bietul Stop va gâ­
fâi după primele galopade, ca un motor defectat. Pi­
cioarele şi pielea, cu muşchii trupului, îi vor tremura
ca o gelatină la prima oprire; gura imens căscată, lim­
ba atârnată ca o foaie, va picura incontenenţa salivei;
ochii injectaţi sub năvala sângelui, se vor închide din
cauza luminei cu care a pierdut obişnuinţa aproape
complet; aiurit, şi parcă surd la chemarea noastră, la
fiece capăt de mirişte va face inutile încercări de uri­
nare.
Acest animal va fi spaima vânătorilor la deschi
dere, atât de însetoşaţi de orizonturi, de vânat mult
doborât şi de câine neînsplinat.
Din ce ora odinioară campionul nostru, nu mai
păstrează decât culoarea şi dacă suntem nepărtinitori
o vagă formă. Câinele pare de nerecunoscut, apoplectic!
Grăsimele au invadat nu numai ţesuturile exte­
rioare, şi muşchi, dar au adus sloiuri de grăsimi în
jurul organelor interne, ce par strânse în cleşte.
Cu cât iubim mai mult un câine — mai cu seamă
dacă proprietarul lui e o fcmee, cu griji mai mari de
bună mamă, decât de sportivă — viaţa sedentară şi su-
pra-alimentaţia, îşi arată imediat roadele.
P r i m u l aret la i m m u l d e a n t r e n a m e n t .
E de reţinut că pentru un prepelicar de mare sport
(setterii şi pointerii), ca şi pentru un cal, 50% din valoa­
rea randamentului lor sportiv, le-o dă ştiinţa unui bun an­ avea nevoie de un antrenament cât mai regulat şi mai
trenament. intens, deşi nasul şi experienţa ii e deseori superioară ce­
Cum procedăm? lor tineri.
Sunt mai multe metode, dela ora zilnică de goană In Este iarăş foarte recomandabil să antrenezi prepeli­
urma bicicletei sau calului, mereu cu ochii spre noi, timp carul pe terenul unde vrei să vânezi tot anul. Un câine
de 2—3 săptămâni, până la antrenamentul cel mai natu­ perfect bunăoară în regiune deluroasă, cu vânturi răco­
ral, pe terenul de vânat. roase şi terenuri mai mult ierboase, se va găsi cu tot an­
Alături de toţi marii dresori apuseni, prefer acest sis­ trenamentul conştiincios, nu în elementul lui pe miriştele
tem, faţă de toate celelalte surogate. înfierbântate ale câmpiei dunărene. Un câine obişnuit să
vâneze în stepă în ore matinale, sub vânt uscat dar per­
'El mai are şi marele avantaj, prin aceea că nu se manent, din aceiaş direcţiune, se va găsi la fel, oarecum
mărgineşte numai la o împuţinare a grăsimelor, dar la o rătăcit în lăstarurile pădurilor lipsite complet de curenţi,
recapitulare a disciplinei, şi în acelaş timp la o exercitare etc.
a însuşirilor olfactice, game atât de trebuitoare înainte
de marea zi a deschiderii. Iată, ce explică şi faptul cum mulţi campioni poin-
După 7—8 luni de hibernaţic (am putea fără exage­ teri sau setteri insulari, au uneori nevoie de un an, doi,
rare spune) în curticica de câţiva metri pătraţi, sau sub de antrenament continental, spre a putea apare alături de
plita fierbinte, câinelui îi trebuie din nou să-i dăm obiş­ fraţii lor de rasă, dar crescuţi şi antrenaţi pe continent.
nuinţa terenului; să-1 familiarizăm cu emanaţiunile, să-i Pentru aceleaşi motive, mulţi laureaţi ;ii field-urilor
întărim labele pe terenuri ţepoase, sau pietroase, să-i re­ franceze, s'au văzut învinşi, prezentaţi fiind sub cerul to­
gularizăm căutarea, etc. rid şi pământul uscat şi cald al Italiei. La fel prepelicari
In general antrenamentul durează între 4 şi 7 săptă­ englezi, sau suedezi, de rasă engleză, s'au văzut handica­
mâni, timpul variind după vârsta animalului, după în- paţi în Franţa, de băştinaşi aclimataţi şi adaptaţi anumi­
grăşarea lui, dar mai ales după regularitatea antrenamen­ tor culturi şi terenuri.
tului, şi intensitatea lui. Se ştie că una din chestiunile cele mai discutate, dar
Cu cât un câine e mai bătrân sau mai iute, cu atât şi cele mai atrăgătoare, a propagărei moleculelor odorifé­
antrenamentul se va face în ore mai puţine şi în vreme rante, nu a fost încă pe deplin lămurită; ce se reţine însă
mai îndelungă. împotriva oricărei discuţiuni, e nevoia de antrenament, pe
Vom prefera zilele răcoroase la început, şi orele
matinale, când pofta de lucru şi vigoarea după
somnul nopţii, sunt crescute.
Terenul va fi aceleaşi hectare, consacrate dresa­
jului, şi cu destul vânat.
Pentru prepelicarii mei, obişnuiesc 2—3 ore pe
zi în terenuri uşor înclinate, de 2—3 ori săptămâ­
nal, timp de 4—5 săptămâni.
In tot acest timp sunt hrăniţi de 3 ori pe zi, a-
vând la 2 mese 250 gr. de carne crudă.
Un bun antrenament sfârşeşte atunci când coa­
stele devin uşor aparente, ochii strălucitori, vioiciu­
nea crescută.
Numai în această clipă mirosul va fi şi el la
apogeul fineţii. Fiindcă nu trebuie să se uite, există
o mare legătură între oboseală şi nas.
Un câine ce osteneşte repede, ce face opintiri
să nu se lase în voia dorului de a se lungi la prima
umbră, prepelicarul ce poartă capul şi coada spre
pământ, e un tovarăş pe al cărui nas nu ne mai pu­
tem bizui.
Iarăş, nu vom uita că un prepelicar tânăr,
fără experienţă de ce înseamnă un sezon de vânat,
se va obosi mult mai repede decât unul matur care
nu din primele clipe îşi dă maximul de elan.
Un câine bătrân, adică peste 9 ani, iarăş va Câţiva p e n s i o n a r i ai c a n i i e i M u s c e l se p r e p a r i p e n t r u apropiata deschidere.
22$
propriul teren unde vom vâna pentru obţinerea unui su-~~
mum de randament.
Pentru nara pointerului nostru, altă sensaţie va pro­
duce prepeliţa ascunsă între nesfârşite mirişti de grâu, de­
cât aceea tupilată în livezile de ierburi aromatice.
Nu vreau deloc să spun prin aceasta că un prepeli-
car ce vânează în o anumită regiune, e inutilizabil într'o
alta, ci numai că există o mulţime de factori ce vin să ză­
păcească oarecum câinele, să-i împuţineze marile lui po­
sibilităţi, să-i şteargă acel „brio" ce caracterizează pe ma­
rele campion internaţional.
Căldura, starea higrometrică, natura solului, direc­
ţiunea şi constanţa curenţilor, iată o serie de esenţiale da­
te, care au rol hotărâtor în reuşita unui concurs şi care
nu pot fi învinse decât mulţumită unei cât mai mari fa­
miliarizări cu ele ale câinelui, unui antrenament deci cât
mai conştiincios.
De altcumva azi, toate echipele sportive preferă pe
lângă antrenamentul în ţara de baştină, şi unul pe locul
unde va avea loc „match-ul" de clasificare.
Antrenamentul care nu e în ultimă ipostază decât o
cât mai perfectă adaptabilitate la teren, e: de altfel cunos­
cut şi amatorilor de copoi.
Nu totdeauna vânătorii dobrogeni sunt mulţumiţi de
cum lucrează iepurele copoii noştri din regiunile muntoa­
se, şi nu odată un copoi din regiunile de câmp, s'a rătă­
cit pentru totdeauna, pierind în gura lupului în terenu­
rile noastre muntoase.
Reese deci din cele spuse că, un antrenament nu va
fi izbutit decât atunci când va reuşi să dea în parte, şi
acea familiarizare cu diferitele terenuri, unde vom fi o-
bligaţi să vânăm, sau să ne prezentăm în concursuri de
field, cu tovarăşii noştri patrupezi.
Câinele însă, nu trebuie în niciun caz epuizat, ceeace
e tot aşa de trist, dacă nu şi mai rău, decât să-1 vezi ne­
antrenat.
Când un prepelicar fără a da niciun semn de obo­
seală vânează '6—4 ore în alura obişnuită, poate fi socotit
ca deplin pus la punct.
Pointerii cât ,şi setterii, sunt în deosebi neîntrebuin-
ţabili fără un lung şi conştiincios antrenament. Nervozis-
mul, cât şi firea lor fugoasă, patima exagerată, îi fac să
se cheltuiască în doze mari, făcându-i repede inutili.
Dar fiindcă am vorbit aci de antrenament, nu vom
omite să spunem un cuvânt despre acel hiper-antrenament,
ce duce la sfârşirea şi moartea timpurie a câinelui.
De câte ori nu mi-a fost dat să văd la sfârşitul se­
zonului de prepeliţe, vânători inconştienţi, trăgând după
ei un biet tovarăş, umbră infernală, schelet ambulant,
urinând sânge, şi abia trăgându-se totuş să mai caute câte
o pasăre dezaripată.
Nu poate fi barbarie mai mare, decât speculând pa­
tima înăscută a unui biet dobitoc, să-1 duci până în pra­
gul morţii, în satisfacerea propriului tău egoism.
BADEA GRIGORE
! In pribegia refugiului mângăi cu drag amintirile
vremilor bune, şi le mângăi cu deplină nădejde şi
cele ale zilelor de mâine. Se învrâstează aducerile
aminte cu planurile, şi mintea refuză să admită că
între aceste două s'ar fi putut intercala statornic ză­
gazul nedreptăţii.
Ca una dintre cele mai scumpe, îmi revine des
în faţa ochilor gândului figura dascălului meu în vâ­
nătoare, a lui Grigore Ilovan, din Ruşii-Munţi, ai Ju­
deţului nostru Mureş. E o caracteristică figură de vâ­
nător ţăran român din vremile vechi. E şi cuviincios,
e şi bine, să scriu câteva şire despre Badea Grigore,
ca să-i rămână amintirea şi după ce toţi cei pe care
ne-a călăuzit vom fi alăturea de el o apă şi un pă­
mânt,
Grigore Ilovan s'a născut în 1847. Când în toam­
na lui 1940 am fost izgonit din casa mea, l-am lăsat
călcând sănătos cei 93 de ani peste care a trecut.
CARI»AŢII -:- 1941. No. 9.
Nu săptămâni dearândul, se poate vâna cu un sin­
gur câine de sânge englez. Trebuie mai cu seamă cruţat
orice abuz, când e vorbă de un prepelicar încă necomplet
format, sub 3 ani.
Se uită prea uşor că în ţara de origină, cu setterii şi
pointerii nu se vânează decât cu alternanţe de 2—3 zile,
şi niciodată mai mult de un conac.
Vânezi bunăoară luni dimineaţa cu o pereche de
câini antrenaţi, rândul lor nu le va veni decât vineri. In
Chipul acesta se poate vâna câteva luni de zile, fără nicio
pagubă pentru nimeni.
Pe micul nostru vânător însă, acela care nu dispune
deseori decât de un singur câine, şi acela încă neformat, îl
Vezi bucuros, că micul căţel s'a declarat, că pontează.
Din acea zi totul s'a sfârşit, din ceeace poate să ră­
pească pe funcţionăraşul citadin, delà vacanţiile lui vâ-
flătoreşti.
Câinele ajunge, dacă mai scapă delà vreun icter, sau
pneumonie în urma sezonului, suferind de nefrită cronică.
'. Cadaveric de slab, cu o poftă de mâncare capricioasă,
dupăce termină anul ca vai de el, plin de tot felul de rele
apucături, destinul lui e moartea sigură, în anul ce ur­
mează.
Mulţi, foarte mulţi din pointerii sau setterii, cei mai
promiţători, i-am văzut pierind astfel, în mâini de agea­
mii.
Natura doară uneori îşi face milă, şi cu uzura ce o
produce la labe miriştele ţepoase, face pe bietul elev, ab­
solut inutilizabil.
Durerea ë aşa de vie, îneât nu se mai poate ţine pe
picioare. Ascuns în fundul cuştei, îşi linge pielea degete­
lor, trandafirie şi tumefiată. Această boală a labelor, nu­
mită, în franţuzeşte: aggravée, nu odată a scăpat delà
moarte zeci de prepelicari devotaţi, dar intraţi pe mâni
rele.
Dar lăsând uitării toate aceste triste întâmplări, ale
suburbiei chinofilice, să ne fixăm bine în minte că, an­
trenamentul joacă un rol esenţial în serviciul pe caré un
câine ni-1 poate da, în ziua deschiderii. Tot ce ne-a uimit
în mlădierea şi viteza unui prepelicar, e datorat în foarte
largă măsură, unei măsurate antrenări. ,
Cât de puţinul timp liber, sacrificaţi-1 vânători cita­
dini, mai cu seamă cu o lună înaintea deschidere!, cu scoa-.
terea la câmp al dragului tovarăş patruped.
Cine nu poate îngriji cum trebuie un câine, e mult
mai preferabil să-1 suprime.
Numai astfel, când marea zi va veni, când troznitu-
rile de armă vor izbucni din toate colţurile de mirişti,, n'o
să vă mai pierdeţi timpul tocmind javra confratelui rural,
a cărei rezistenţă v'a înmărmurit. Secretul rezistenţei câi­
nelui dv. cu un pedegreu aşa de impresionant, nu poate
fi decât unul singur, dar aşa de multeori neluat în seamă:
antrenamentul.
. de: GAVRIL OLTEANU
Dacă şterg icoanele mai recente, îl văd pe Ba­
dea Grigore aşa cum era prin 1903, când „mam îm­
prietenit" cu el. Bărbat înalt; frumos, deschis la faţă,
cu sufletul în ochii buni şi cinstiţi, — isteţ* curat,
foarte prietenos şi bun la vorbă. Lucra la pădure, şi
la cei câţiva stânjeni de loc din satul lui, —- dar aple­
carea lui de seamă era vânătoarea, şi plugul lui era
puşca.
Iată trag şi eu către şasezeci de ani, şi de copil
am trăit în păduri alăturea de vânători şi paznici. Şi
totuşi, trebui să mărturisesc, că nu am întâlnit încă
vânător mai desăvârşit, ca pe Grigore Ilovan. Cu­
noştea munţii ca nimenea altul, — toate bârloagele,
toate locurile unde se ţin mistreţii şi urşii, toate tre-
cătorile, toate ţiitorile. Şi pe lângă ştiinţa aceasta a
locurilor şi a năravurilor vânatului, mai avea acel
simţ vânătoresc înăscut, instinctual, care călăuzeşte
mai cu certitudine decât toate cărţile, toate,ştiinţele.
 Scrie şi citi nu ştia. In schimb avea îndemânarea
tuturor lucrărilor muntelui, şi mai ales pe cea a ar­
mei. Pe vremea când l-am cunoscut, şi multă vreme
după aceea, umbla cu o puşcă cu tavă lungă de 80—90
cm., care să încărca pe la gură. Unde ţintea, neme-
rea cu ea.
De când eram copil mai răsărit, ca de vre-o 14
ani, m'a îndrăgit Badea Grigore, şi vara în vacanţele
cele mari îi plăcea să mă iee cu el la vânătoare. Eu
îl priveam ca pe un om mai presus decât toţi ceilalţi
din lume, şi multe taine ale muntelui, multe meşte­
şuguri vânătoreşti am împrumutat dela acest profe­
sor al meu. Aveam şi eu tot armă bătrânească, şi o
ştiam şi eu îndrepta. Aşa, că Badea Grigore când
auzea troznind arma în ţiitoarea unde m'a aşezat,
grăia îndată râzând către gonaşi: , , A tras domnişoru
Gavrilă, — avem carne, măi fârtaţi!" (Gonaşii noştri
pe acele vremuri nu veneau pe bani, ci în nădejdea
vânatului care era împărţit frăţeşte cu e i ) .
Din miile de scene şi întâmplări vânătoreşti, care
mi se perândă în minte, şi în care văd pe acest das­
căl al meu, aş vrea să povestesc — în cinstea lui şi
a acelor vremuri frumoase — doar una. E însemnată
mai ales pentru mine, fiindcă ea mi-a dăruit blana ce­
lui dintâi urs al meu.
In toamna anului 1904, eu eram elev la liceul
săsesc din Reghin. Pe atunci se mai ţinea bunul obi-
ceiu, că pe la finele lui Septemvrie, şcolarii primeau
cinci zile ,,vacanţă de cules de vii".
încă de cu noapte am pornit spre satul meu pă­
B a d e a U o v a n G r i g o r e , d i n Huşii Munţi, a r e azi 94 d e a n i . ' Mai mul(i
rintesc, Murăşeni, care era abia un km. departe de
d e 50 u r ş i a d o b o r â t a c e s t n e î n t r e c u t v â n ă t o r f ă r a n r o m â n d i n m u n ţ i i
Ruşii-Munţi ai bătrânului. A m călcat pe jos cu voi- noştrii d e l a o b â r ş i i l e M u r e ş u l u i .
nicie cei 17 km. dela Reghin la Mureşeni, şi abea am
dat faţă cu ai mei, m'am repezit la Badea Grigore.
Mare i-a fost bucuria, şi de îndată mi-a răsplătit-o printre nouraşi dădea stranii înfăţişări tuturor lu­
îmbelşugat: crurilor din jurul meu. îmi încordam ochii, priveam
„Domnişorule, iasă la ovese un urs mare din ca­ aţintit când spre o negreaţă din marginea pădurii,
le afară. De sară pe la nouă să fii la mine. să te duc care mi se părea că mişcă, când la o umbră ce cre­
la el. deam că înainte nu era acolo... Mi se obosiră ochii,
mi se obosi creerul, care lucra pe hotarul lumei reale
Intr'un suflet am fost acasă, ca să vestesc pe ma­
cu cea a închipuirilor.
ma, că voi rămâne sara la pândă şi să-mi duc trebile
vânătoreşti. Inzadar m'a rugat mama, înzadar s'a răs­ Se apropia miezul nopţii. Cât o fi să mai stau
tit la mine, ca să mă abată dela planul meu. Am ru­ oare, aşa, cu arma pe genunchi, cu cocoaşele trase,
gat-o să nu mă spuie tatei, că merg la pândă de urs, gata de foc...
apoi cu puşca subt haină, trec peste hotar, şi răzbesc ...Aud la spatele meu un fel de geamăt. întorc
drept în grădina lui Badea Grigore. Trebuia să umblu speriat capul. Abea la patru metri de mine o umbră,
ferit, fiindcă nu aveam — de sine înţeles — permis care se desprindea bine în fondul scăldat în lumina
de vânătoare. Bătrânul în schimb era îmbrăcat cu lunei. Ursul!
toate ..dreptăţile" trebuitoare. Stătea în loc, şi cu o labă dinapoi se scărpina la
Pe înoptate am pornit spre ovesele de subt pă­ gât. Trebuie că i se va fi prins acolo vre-o căpuşe,
dure. Badea Grigore îmi făcea tot timpul şcoală. care îl înţepa rău. Se scărpina, şi, poate de plăcere,
Ajunşi la locul pândei, îmi arătă unde să stau: o mo­ gemea. Ce să fac? Ursul cu capul spre mine, eu cu
vilită de pietre, în jurul căreia am mai făcut şi un spatele spre el!
gard. împlântând crengi verzi din nişte arini, îmi în­ Iau hotărîre, şi când se scarpină de nou, bătân-
carcă arma după receta lui: şapte poşte şi un glonţ, du-şi şi urechea, mă întorc binişor, cu puşca pusă
apoi mi-o „tocmeşte" pentru noapte: Dintr'o cutiuţă gata la umăr, strânsă de să-i sfărâm patul. Licuri­
scoate un viermuşor, un licurici, care încă de acasă ciul e în spata ursului, — îmi iau inima în dinţi, ...trag.
era legat pe la mijloc cu un fir de aţă. II potriveşte O urlătură groaznică, apoi aud ursul sărind în
lângă musca armei, şi îl leagă strâns, aşa că venea copce mari la vale, spre porumburile încă neculese.
drept în mijlocul şinei. S'a oprit şi îl auzeam gemând în loc.
„Aşa. acum vezi cum să o pui în spata ursului. A trecut vre-un sfert de ceas până a sosit Badea
Apleacă-ţi bine capul pe patul pustei, şi dă-i fără Grigore. M'a îmbrăţişat: „Bravat, Domnişorule! E al
frică". nost!"
Apoi îmi arătă cam de pe unde poate să vină ur­ Aşa încet, ca noaptea aceea, nu a mai trecut de­
sul, şi plecă la ţiitoarea lui, însoţit de băiatul lui, cât una: cea din 15 Septemvrie 1940, când mă în­
Ion, care avea pe atunci vre-o 15 ani. vârteau şi mă suceau la poliţia ungurească, ca să
Luna era sus pe cer, şi cum dispărea şi apărea mărturisesc nu ştiu ce fantastic plan de atentat, ieşit
din capul înfierbântat al vre-unui poliţist nărod.
Când se vâ face odată ziuă?
In sfârşit se zăreşte de ziuă. Ne apropiem de lo­
cul unde am auzit pentru ultima oară gemând ursul.
Ne aşezăm doi puşcaşi la un capăt al porumbu­
lui, şi Badea Grigore trimite pe Ion să gonească din
partea cealaltă, ca la iepuri. Abea a intrat băiatul în
porumb, şi îl auzim strigând ca din gură de şarpe.
Fuge roată prin porumb, după el cu ursul gâfâind.
Nu mi-am dat seama de primejdia în care mă băgăm,
am sărit şi eu în porumb, şi cât mă ţineau picioarele
am alergat de unde veneau ţipetele. Dau de urs abea
la câţiva paşi, — îi descarc arma în plin, — se pră­
buşeşte pe loc.
Vine şi Badea Grigore, şi îmi strânge mâna, care
PESCUIT DE CLENI - CU M A T E DE PUI
Intr'o seară, după cină, stăteam de vorbă cu
fiul meu, despre iprăvile noastre pescăreşti; predi­
lecta noastră temă de taifas. Mi-a spus, că în Viena,
un pescar bătrân i-a destăinuit, că nu este momeală
de eleni mai bună ca maţele de pui de găină. Era
gata să pună rămăşag, că dacă va fi în apă un singur
clean, el îl scoate cu această neîntrecută momeală, fie
cleanul cât de bătrân şi de viclean. Mă interesau
mult cele ce auzeam, deorece multă fiere mi-au făcut
elenii cei mari, care nici cum nu voiau să se apropie
de cârligele mele, înzestrate cu muşte artificiale, fie
cu coropiştiriţe, cărăbuşi sau alte asemenea trufan­
dale. Pescarul din Viena spunea, că pe strună trebue
să pui plumb, şi să pescueşti fără plută.
— Ei, fârtate, — spun eu fiului, meu, — după cât
am oblicit pe la bucătărie, mâine tocmai se taie
pui. Haidem să încercăm şi astă metodă adusă de
tine tocmai din cetatea Beciului.
A doua zi dimineaţa, după ce puii şi-au dat ob­
ştescul sfârşit, am luat în primire ghiomotoacele de
maţe, şi le-am tăiat în bucăţi de câte 7—8 cm. lun­
gime, apoi le-am aşezat frumos într'o cutie de Nivea.
Mi-am trecut pe după cap traista pescărească garni­
sită cu toate acareturile, — fiul meu a luat undiţa
uşoară de muscă şi minciocul; şi am plecat. Pe lângă
oraşul nostru curgea Someşul. Râul ataca puternic
ţărmul dinspre oraş şi ca să i se frângă mânia, pri­
măria a instalat mai multe opuste clădite din nuiele.
Ştiam, că cele mai plăcute locuri de petrecere ale
elenilor şi ale somoteilor sunt ascunzatorile de prin­
tre nuielele acestor primitive opusturi.
Cerul era acoperit, — în răstimpuri cernea câte
o undă de ploaie de vară, măruntă, căldicică. Nu era
o vreme prea plăcută, — dar noi ştiam, că peştii mai
bine umblă pe asemenea timp noros, cu ploi calde,
intermitente. Ne-am luat în spate impermeabilele
uşoare, verzi, şi am montat undiţa. Pe un mulinet lă­
tăreţ aveam cam 25 metri sfoară impregnată, 1,60
metri strună de 6, pe ia cu un plumb de 10 grame,
iar în pleaznă cârlig Lymerik No. 3, legat de strună
No. 4. Bucata de maţ am tras-o peste cârlig şi apoi
am legat-o strâns cu un fir de aţă, pe strună, ca să
nu alunece lâ vale. La vârful cârligului mai atârna o
bucată ca de 3 cm.
tremura, după cum tremura pe mine toată carnea de
emoţie şi de bucurie:
„Să dee Dumnezeu să împuşti mulţi în viaţa Du-
1
mitale, că eşti băiat fără frică şi cu mare îndrăzneala .
Să te bagi la urs rănit!"
»
Badea Grigore Ilovan a crescut şi a aşezat 13
copii, şi fiecare a dus o fărâmă din moşioara bătrâ­
nului. Ştiu însă, că nu darurile pe care i le făceam
regulat îi umezeau ochii de câteori mă vedea.
Bieţi ochi bătrâni! Mă veţi mai desluşi vreodată
în lumina voastră scăzută? Biată mână, care abea
mai poartă toiagul! Te voi mai strânge vreodată, cu
dragoste de fiu?
Moş Grigore! Mai hâşăie o leacă moartea, până
apuc să mă întorc!...
' de: t BĂTRÂNUL UNDIŢAR
Am aruncat undiţa lângă nuielele opustului; Apa
nu era prea adâncă, poate până peste genunchi, şi
era destul de repede. Numai în apropierea malului
puteam ţine în loc undiţa, acolo unde apa era mai
lină. Ne-am aşezat aşa, încât nuielele care ieşeau din
opust să ne acopere din faţa celor „1000 de ochi" ai
elenilor. ,
Abea s'a aşezat plumbul pe albie, observăm că
sfoara se întinde încetinel.
— Dă-i repede sfoară, tată! mă îndemnă fiul
meu.
Am dat ascultare sfatului bun, şi am desfăcut de
pe mulinet vre-o 5—6 metri de sfoara, pe care a dus-o
peştele în avânt grăbit. Apoi, cu o smâncitură scurtă,
seacă, am înţepat. Am simţit că fierul a prins. Peş­
tele a început un joc nebunesc. A urmat o luptă, care
formează punct negru în amintirile mele pescăreşti.
Parcă mi-am pierdut capul: deodată am tras peştele
spre mine, fără să-mi dau seama de primejdia, pe
care o prezintă opustul de nuiele. îşi poate orice pes­
car imagina, că peştele s'a grăbit să se vâre sub nu­
iele şi să încâlcească în mod fantastic struna. Pentru
mine nenorocirea era mai mărită prin împrejurarea,
că era de faţă fiul meu, şi neîndemănarea mea îmi
scădea simţitor autoritatea de pescar vechiu şi de
tată.
Fiul meu, pe lângă că e isteţ şi găseşte soluţii
în cele mai dificile situaţii... pescăreşti, mai are şi un
sânge rece pur englezesc. Fără grabă, s'a aşezat pe
opust, a început să rupă crengile, cu mare băgare de
seamă, şi rând pe rând a descâlcit firul de mătasă.
Apoi trăgând încet cu mâna dreaptă, cu stânga ţinea
minciocul aşa, încât peştele dacă ar da să iee largul,
să sară drept în el. Spre norocul nostru peştele era
şi mai speriat decât mine: s'a predat fără nici o altă
împotrivire. După ce l-am scos; am observat că fierul
era înfipt tocmai în gâtlejul peştelui; îl durea straşnic
la orice mişcare şi de aceea nu a îndrăznit să se mai
zbată. Am voit să-mi bag degetul pe gură peştelui;
ca să desprind undiţa, dar fiul meu îl fereşte:
— Griji, doar ca şi avatul, cleanul are dinţi şi în
gâtlej. Iţi sfârtici degetul.
Cleanul nostru avea 75 decagrame. Acasă i-am
scos dinţii din gâtlej, şi preparaţi i-am ţinut amin­
tire. Intr'adevăr o frumoasă garnitură.
După ce am aşezat peştele în corfă, m'am uitat
în jur. Atunci am observat, că abea cu 10 paşi mai
jos se întindea o apă lină, cu fundul nisipos. Dacă
cercetam mai înainte terenul, şi în loc să fac neghio­
bia de a trage peştele la opust l-aş fi condus spre
acest locşor, coborînd şi eu pe mal, l-aş fi putut scoate
fără multe peripeţii. De atunci, m'am învăţat că de
câte ori stau la peşte mare, înainte de a începe să
pescuiesc mă uit împrejurul meu şi îmi aleg cel mai
potrivit loc, pe unde pot aduce la ţărm ceea ce aş
prinde.
Ploaia însă nu mai cernea, ci vărsa din cofă.
Ne-am adunat lucrurile şi am purces spre casă.
După amiază a stat ploaia. După aversul de va­
ră, aierul era încărcat cu miresme calde, dulci. Soa­
rele strălucitor te îndemna să ieşi în bătaia lui.
Ne-am luat iarăşi trebile de pescuit şi am mers
L „produs al pădurei", ajungem la salutarul sfârşit, că îi
4
Tot despre „economic*
Articolul publicat de Dl Ing. silv. C. Ceauşu, subdirec­
tor al vânătoarei, în numărul nostru trecut („C." pagina
210) a adus lumini noui în discuţiunea asupra „economi­
cului" şi „sufletescului" în vânătoare. Lăsând altora un
răspuns sistematic, ne oprim asupra unora din gându­
rile Dlui Ceauşu:
• ••
Chestia cu „vânatul produs secundar al pădurei" —
ar fi pe deplin lămurită, dacă toată lumea ar da interpre­
tarea pe care o dă Dl Ceauşu. E o chestie de accent. Dl
Ceauşu, şi cu el şi noi, spunem, că vânatul e un produs
secundar al pădurei. Ceea ce însemnează că vânatul pus
alăturea de celelalte bunuri din pădure şi în prim rând
. faţă de „produsul lemn", din punct de vedere al venitului
şi al importanţei pur economice e de secundară categorie.
Cei ce au lansat însă această frază nenorocită pu-
;neau acentul altunde: „Vânatul este un produs secundar
al pădurei". Ceea ce la rândul său însemnează, că vânatul
, face parte integrantă a pădurii, e un accesoriu al lucru­
lui principal, aparţinerea vânatului la pădure e ceva fun­
ciar, de temelie a noţiunei „vânat".
Consecinţele acestor două feluri d e . . . întonaţie sunt
foarte divergente.
Vânatul considerat produs secundar al pădurei, nu
poate avea pretenţia să primeze în faţa principalului, în
felul, că interesele silvice cardinale să fie sacrificate de
dragul lui.
Vânatul considerat produs secundar al pădurei, ne
duce la concluziunea, că cel ce administrează pădurea
(care „produce" vânatul) trebue să aibă neapărat în ad­
ministrare şi vânatul, ca accesoriu al pădurei, cum e —
vorba lui „Kereb6" — şi smieura sau ciupercile; apoi ne
duce la concluziunea, că vânatul nu e altceva decât un
bun material (carne, piele, etc), care aduce venit alături
de „produsul lemn" şi — iarăşi — ciuperci, afine, iască şi
crengi uscate, de asemenea şi ele „produse ale pădurei".
Suntem de acord cu Dl Ing. silvic Ceauşu, în interpre­
tarea dată şi în repudierea celei de a doua, degradatoare
a întregei noţiuni, şi nu am dori, decât, ca toată lumea să
renunţe a vedea în vânat un simplu (fie „principal", fie
„secundar") produs al pădurei.
Formula dată de Dl Ceauşu mai are darul să împace
toată lumea. După cum vânatul e secundar produs al pă­
durei, tot asemenea, e secundar produs şi al câmpiilor
roditoare şi al stâncăriilor înalte, şi e secundar produs
şi al Deltei Dunării. Deci toată regiunea, sau tot ramul
de producţie îşi are vânatul său, pe care îl „produce" şi
Care e — în ordinea economică — secundar faţă de lemn,
grâu, păşune, trestie şi peşte etc.
Eliminând astfel din noţiunea de „vânat" elementul
din nou pe malul Someşului, După ploaie ştrandul
de obiceiu plin de lume lărmuitoare, era pustiu şi li­
niştit.
întâi am lăsat cârligul, înzestrat tot cu o bucată
de maţ de pui, să coboare în vâltoarea de lângă pi­
ciorul podului. După câteva minute sfoara a şi înce­
put să alerge. Am scos un somoteiiu de aproape un
chilogram. In mai puţin de zece minute, din acelaşi
loc, am scos şi un clean de 50 deca. Apoi ne-am aşe­
zat în coada ştrandului, şi curând am scos încă şapte
eleni de câte 50—60 decagrame.
Astfel sfatul pescarului iscusit din Viena s'a do­
vedit bun şi pentru elenii delà noi. II trec şi eu tova­
răşilor mei.
Foarte fericiţi, am venit spre casă, trecând prin
parcul de roze creat de vrednicul primar român al
oraşului, Dr. C. P.
Doamne, dă pescuit bun!
DISCUŢII
dăm o oarecare independenţă faţă de noţiunea pădure,
câmpie, etc. şi îi recunoaştem unitatea, indiferent, dacă e
vorba de cocoşul de munte, sau de becaţină, de cerb sau
de dropie.
Consecinţele practice în ceea ce priveşte conducerea
şi administrarea vânatului astfel scos din joasa treaptă
de accesoriu, şi oriunde s'ar „produce", considerat ca ceva
independent şi unitar, — sunt lămurite.
Vânatul, dacă el nu poate în general prima faţă de
interesele silvice, agricole etc. — având importanţa şi uni­
tatea sa, va trebui administrat deosebit, ca vânat, nu ca
„produs secundar".
• * #
Pentru a scoate la iveală mai pregnant economicul
în vânătoare, Dl Ceauşu pomeneşte prinderea vânatului
viu.
Asta nu! Capturarea vânatului viu în scopul de a fi
vândut viu nu e vânătoare. E întreprindere.
Investesc un capital în plase enorme; mă învoesc cu
proprietarul terenului; angajez oameni; întind plasele; go­
nesc iepurii în plasele în care se încâlcesc; îi prind; îi caut
cu veterinarul de-s sănătoşi, îi împărţesc după sex, îi pun
în lădiţe-tip, le aşez câte o sfeclă, ca să aibă de mâncare,
plătesc vama, şi îi trimit cu „mare viteză" comerciantu­
lui de vânat viu din Hamburg, care potrivit contractului
îmi remite suma convenită. Contabilul trece în registre
valoarea iepurilor, cheltuelile, încărcările, amortizările şi
iasă . . . tabloul vânătoresc.
E bine aşa?
Sau: Eu văzând interesul mare, pe care îl manifestă
societăţile de vânătoare pentru fasani, instalez o clocito-
rie de fasani. Cumpăr ouăle, le pun în Incubatoare elec­
trice, grijesc puişorii şi apoi în fiecare zi dau poruncă fa-
zanierului:
— Azi vânăm 150 pui pentru „Lunca", 200 pentru
„Prepeliţa", 100 pentru „Hubertus". Griji să fie tot un co­
coş şi o găină! Şi ia seama la ambalaj! |
E vânătoare?
Economice vor fi aceste activităţi, dar nu au comun
cu vânătoarea nici cât are cismarul care îmi face bocan­
cii „goizer".
# » *
Cine poate susţine însă, că vânătoarea nu are o latură
economică? Mai mult, că vânătoarea nu are o mare însem­
nătate chiar în economia ţării noastre.
Iepurele împuşcat a intrat în marele angrenaj al
consumului, e o valoare fie că îl mănânc eu, fie că.îl vând.
Dacă arunc pielea iepurelui fac o prostie, tot atât de ma­
re, ca şi când aş sparge şi aş arunca la gunoi douăzeci de
ouă de găină, proaspete şi bune.
Se fac vânători „mari" în terene unde abundă iepu­
rii şi fasanii. Aş fi bun de bătut, dacă nu m-aş îngriji
dinainte, ca vânatul mult, ce întrece consumul local şi tre-
buinţele vânătorilor să fie transportat şi vândut acolo un­
de se caută şi are preţ.
Dar oare eu, vânător, arendez, plătesc, îngrijesc te­
renul de vânătoare, apoi ies cu prietenii mei la iepuri şi
la fazani în scopul să recoltez şi apoi să vând 500 de ie­
puri şi G00 fazani?
Ku vând blana de vulpe sau îmi căptuşesc o haină
din patru piei. Dar nu ca să dobândesc o blană de vulpe
cutreer pădurile, şi când câinii mânători îmi aduc vulpea
ci; marc alai, gândul meu nu se îndulceşte de imaginea
hârtiei de 1000 Lei pe care voi dobândi-o, ci plăcerea mea
e însăş scena, ambianţa, nădejdea apropiată, tremurul
pasiunei, cumpăna posibilităţilor: vânătoarea.
Vânătoarea azi cu toată laturea ei economică, multi­
plă, care o are, nu mai poate fi socotită o îndeletnicire,
ce se încadrează în preocupările economice ale omului.
Nu cred să fie activitate omenească, care să nu aibă şi o
faţă economică. Artele; pictura, poezia — apoi ştiinţele,
istoria, arheologia, zoologia ş. a. încă au contingenţe cu
lumea economică. Pictorul îşi vinde tablourile, actorul în­
casează bani pentru jocul său, zoologul în afara salaru­
lui poate realiza venite însemnate şi poate aduce mari fo­
loase agriculturei, silviculturei prin descoperirile lui a-
plicate practic. Şi cu toate aceste, nu avem a face cu înde­
letniciri ce se pot înşirui între cele economice, deoarece
esenţialul lor, conţinutul propriu al lor, ţintele şi obiecti­
vele lor sunt unele spirituale.
In schimb e o îndeletnicire economică comerţul cu
lucruri de artă, meseria de impresar, — ca şi activitatea
.,vânătorului", care realizează câştiguri intenţionate din
comercializarea dreptului de vânătoare, pe care şi el 1-a
achiziţionat.
E clară distincţiunea? Socotim, că da.
• • •
Dar ce însemnătate poate avea această distincţiune?
Ne-o spune Dl Ceauşu, când susţine, că în activitatea ei,
Direcţiunea Vânătoarei trebue să pună pondul pe partea
economică, fiind acesta singurul argument valabil azi.
( Aud ciurda pleacă spre sat.
Profund greşită susţinere! Statul nu are menirea să
ipertrofieze economicul şi să sugrume sau să neglijeze
pornirile frumoase sufleteşti ale cetăţenilor. Statul nu
poate fi degradat la rol de sfârnar, sau de director de fa­
brică de spirt sau de drojdie. Ţelurile omenimei, pentru
satisfacerea cărora sunt alcătuite statele, nu sunt unele
de burtă, de îngrămădire de valori economice. Dacă sta­
tul trebue să se îngrijească şi de bună starea materială
a cetăţenilor, îndatoririle şi scopurile lui sunt realmente
neasemănat mai angajate pe partea spirituală, morală a
tendinţelor omeneşti.
Singurul argument valabil azi e cel economic? Dar
atunci de ce prădează statul bani pe sprijinirea literaturii,
a artelor, culturii; de ce susţine teatre, pinacoteci, muzee;
de ce subvenţionează Academii şi asociaţii culturale; de ce
apără cu vieţi şi jertfe enorme patrimoniul naţional, o-
noarea naţională, aspiraţiunile naţionale?
Un stat unde economicul copleşeşte, şi unde se va în­
scrie pe frontispiciul ministerului educaţiei d. e. „Minis­
terul economiei şcolare" tinzând la realizare de valori eco­
nomice prin taxe, lucrări etc. — va fi o parodie.
Statul nostru nu e o parodie. Vânătoarea ca îndelet­
nicire în esenţa ei spirituală, trebue să aibă întreg spri­
jinul statului, în această calitate a ei. Iar ca o consecinţă
— autorităţile de stat — menajând şi interesele economice
secundare, ce se leagă de vânătoare, — dacă vreau să ră­
mână în nota justă şi să facă o operă într'adevăr bună,
vor trebui să aibă pururea în faţa lor, ca principal ghid,
caracteristica principală a vânătoarei, spiritualitatea ei.
Să nu exagerăm argumentul „economicului". Ni se
poate răspunde foarte uşor şi convingător, dacă ne punem
exclusiv pe terenul economic. Ce reprezintă pentru econo­
mia naţională produsul vânătoarei de cocoşi de munte, de
pildă. Nimic. Un zero perfect. Ce reprezintă pentru acelaş
economie trofeele de cerb, de căprior, de capră neagră?
Atât, câtă valoare are osul ca prăsele pentru briceag! Are
într'adevăr o importanţă economică hoitul de cerb sau de
capră neagră (cu carne împuţită de goniţa în care îl îm-
puşti), atunci, când cheltueşti averi, ca stârvurile să le
lepezi fără să iei nici o contravaloare?
Dacă urmărim economicul în principal, de ce am
cheltuit oare an de an milioane, ca să salvăm de peire ca­
pra neagră — animal ce nu aduce nici un folos economic,
decât doar un plus de 2 (!) Lei pe hectar arendă!
Arta de a cârmui e arta de a împăca tendinţele, şi a
înfrăţi interesele. Direcţiunea Vânătoarei are să conducă
trebile menajând şi economicul în vânătoare, dar având
mâna îndrumătoare şi proteguitoare şi pe cealaltă lăture,
cea esenţială.
Printr'o organizare a desfacerei produselor vânatului
(vânat comestibil împuşcat, piei, blănuri) va salva şi va
majora valori economice — dar nu va îngădui să se în­
fiinţeze fabrică de conserve în Deltă şi să se instaleze
vftrşi de prins raţele sălbatice pentru conserve.
Va tinde, ca arenzile terenelor de vânătoare să fie
normale — dar nu va persista în fixarea unei arenzi mi­
nimale ireale, după care terenele rămân nearendate pradă
braconierilor, iar vânătorii nu au unde să-şi exercite pa­
siunea lor; şi nici nu va favoriza pe speculatorii, care —
nevânători — pot plăti orice arendă, fiindcă ei îşi aduc
„clienţi" de peste mări şi ţări, ce plătesc apoi înzecite
sume.
Direcţiunea Vânătoarei va fixa taxele de permis aşa
fel încât bugetul ei să fie foarte activ. Dar nu va fi justi­
ficarea existenţei ei vărsarea la stat a unui excedent e-
norm, şi nici stabilirea unor taxe pe care bieţii vânători
săraci nu le vor putea plăti.
Direcţiunea Vânătoarei va avea interes pentru creş­
terea viitorilor vânători, a viitorilor conducători ai vână­
toarei, va sprijini Uniunea, societăţile, — va tinde la îna­
intarea spiritului camaraderesc, a corectităţii vânătoreşti.
Direcţiunea Vânătoarei va avea ochiu atent asupra
calităţii vânatului, şi nu va tinde să aibă cerbi de 400 kg.
— şi cu coarne pipernicite — proces de selecţionare potri­
vit pentru bovinele domestice; nu va face un bilanţ con­
tabil asupra colonizării cocoşului de mesteacăn şi — cu
ocaziunea expoziţiilor de vânătoare — nu va umplea pe­
reţii cu diagrame (cât de fanteziste!) asupra kilogramelor
de carne de iepure şi de prepeliţă.
Va continua să protejeze capra neagră, va căuta să-i
creeze refugii — şi nu va fi hotărâtoare comparaţia dezas­
truoasă pentru antilopa noastră pusă în faţa oaiei, care
dă în fiecare an un miel, patru kg. de lână şi două kg. de
brânza! De sigur nu va avea năroada tendinţă să elimine
oaia din golul de munte, dar va găsi şi colţişorul rezervat
caprei negre.
» # *
Vânătoarea e. . . vânătoare şi nu întreprindere crea­
tă pentru a produce bunuri.
Vânătorul e . . . vânător şi nu muncitor în uzină de
cârnăţărie şi nici secerător în holda semănată exclusiv
în vederea boabelor de grâu dela batoză.
Nemo.
II.
Vânătoarea şi profesiunea
Fără îndoială că fiecare trebue să aibă o meserie.
Fiecare dintre noi se încadrează în societate printr'o ocu­
paţie, prin care îşi defineşte rolul în comunitatea omenea­
scă şi din care îşi trage mijloacele pentru ca să se între­
ţină pe sine şi pe ai lui.
îndeletnicirea profesională ajunge chiar dominanţă
şi câteodată exclusivă în viaţa omului, ea fiind aceea în
jurul căreia se structurează viaţa lui sufletească întreagă.
Ba mai mult, în faţa aceloraş împrejurări, profesioniştii
deosebiţi, vor avea şi atitudini deosebite: altfel va privi pă­
durea silvicultorul, altfel negustorul de lemne, altfel bota­
nistul, etc. In marea uzină a societăţii omeneşti, diviziu­
nea muncii profesionale adânceşte în noi anumite laturi
sufleteşti în dauna altora.
Aici însă apare puterea sufletească a individului,
aici se vede felul în care se organizează el, psihologic vor­
bind. Unii rămân profesionişti până şi în cele mai banale
acte cotidiane, ca expresie tipică a ceeace se chiamă „de-
formaţie profesională", dusă până la caricatură. Alţii se
ridică la câte o înălţime etică exclusiv pentru profesiunea
lor, amplificând-o până la denaturare. Aceştia din urmă
îşi ridică profesiunea la rangul de religie, colegii lor le
sânt coreligionari. Aruncă adesea dispreţ asupra celor­
lalţi. Situează profesiunea lor ca isvor exclusiv al unei
ramuri de viaţă socială largă, ba chiar o suprapun comu­
nităţii omeneşti întregi. Ei devin maniaci: sau se consi­
deră chemaţi la roluri cruciale pentru colectivitate, sau
se consideră persecutaţi. Exemple concrete dintre aceşti
profesionişti avem în viaţa de toate zilele şi în literatură.
Exemplarele acestea omeneşti sânt câte odată emoţionante,
dar de cele mai multe ori sânt comice, donchijoteşti, în
jurul lor ţesând, fără să-şi dea seama, comedii ce depăşesc
toată puterea de inventivitate a celui mai meşteşugit scrii­
tor.
In sfârşit să mai amintim şi de categoria acelor pro­
fesionişti, şi din fericire, sânt cei mai mulţi, cari sânt în­
zestraţi cu supleţe sufletească normală. Ei rămân înca­
draţi în profesiunea lor mult, foarte mult, precum este şi
firesc, dar nit evadează cu ea în cotidian în chip banal
şi maniac, ci păstrează o proporţie acceptabilă, raţională.
Ei devin, dincolo de ocupaţia lor oamenii climatului gene­
ral al comunităţii şi timpului din care fac parte. Ei sânt
permeabili, concesivi, sociabili, lipsiţi de veleităţi.
Totuşi şi această din urmă categorie va avea legături
serioase cu coprofesionalii lor. In general vorbind, profe­
siunea fiind o sursă de mijloace de existenţă, toţi colegia-
nii aceleeaşi profesiuni vor fi în chip sigur legaţi prin in
terese mari de viaţă, de unde sindicatele, asociaţiile, sau
luptele mari profesionale împotriva altora, ori pentru afir­
marea grea contra nerecunoştinţa autorităţilor, guverne­
lor, etc. Ei se închid în profesiunea lor şî de acolo reven­
dică pentru ea mereu şi cu cât obţin mai mult, cu atât
revendică mai mult.
Armonizarea profesiunilor în Stat o fac guvernele.
Ele echilibrează viaţa colectivităţii prin legi ce fixează ro­
lul şi dreptul fiecărei profesiuni. In orice caz, guvernele,
alături de însăşi reacţiunea comunităţii ca tot prin opinia
publică, sânt cei ce opun rezistenţă expansiunii exagerate
a profesionalilor.
Dacă însă se întâmplă ca o profesiune oarecare să
ajungă printr'un membru valoros de al ei la vr'o comandă
de ansamblu, iar acest membru n'ar face parte dintre a-
cele firi suple, de care aminteam mai sus, acela va con­
sacra profesiunea lui, o va privilegia în dauna altora şi
aşa va desarmoniza ritmul ansamblului social.
Societatea a luptat şi luptă totdeauna împotriva de­
formărilor ansamblului social prin anumite profesiuni pri­
vilegiate, care altfel ar duce la lupte de clase. N'avem de­
cât să privim istoria, sau actualitatea.
# • •
Sportul, în general, nu cunoaşte, prin natura lui, cla­
sa socială. El fiind o manifestare desinteresată, desigur,
se va opune profesiunii care are la baza ei, tocmai, inte­
resul. Sportul şi jocul copilăriei nu cunosc compartimente
sociale. La baza lor fiind trăirea şi bucuria, avânturile
de viaţă liberă, nestingherită, ele sânt generoase, vitale,
sociale şi creatoare de largi cercuri de simpatie. Ele ră­
mân bastioane de dragoste şi armonizare dincolo de pro­
zaicul şi frământarea. zilei, in joc copilul îşi uită cartea,
în sport maturul îşi uită grija. Profesiunea în sport piere.
Alături rămâne camaradul. In jocul copilului sluga pe­
trece de minune alături de stăpân.
Din păcate însă parcă intră şi în sport profesiunea.
S'au format echipe profesionale. Este poate mai mult o
diviziune a adversităţii sportive. Din informaţiile mele am
aflat că, în adevăr, cam aceasta ar fi: o diviziune a ad­
versităţii sportive, ca bunăoară la foot-ball. Am întâlnit o-
dată un avocat stând de vorbă camaradereşte şi cordial
cu un lucrător dela căile ferate, amintindu-şi cu mare sa­
voare peripeţiile unei partide în care se găseau adversari.
* • *
Vânătoarea, poate mai mult decât oricare alt sport,
nu cunoaşte prin natura ei profesionalii. Ea este pasiune
specifică şi compasionaţii se apropie. Cel ce intră ih vâ­
nătoare cu veleităţile lui profesionale o deformează. In a-
cest caz această cetate a deliciilor camaradereşti şi spor­
tive, în care te apropii de natură şi te reîmprospătezi prin
exuberanţe tinereşti, ar deveni un câmp de luptă, în care
s'ar sălăşlui adversităţile crunte ale societăţii mari, din
care, tocmai, căutăm să evadăm şi s'o uităm.
In privinţa aceasta, am văzut în ultimul timp un
fapt care s'ar ridica la un serios motiv de alarmă.
Există într'un oraş socotit ca minunat centru vână-
toresc, o societate de vânătoare formată numai din ingi-

neri silvici, ale cărei statute nu îngădue sub niciun fel ad­
miterea printre ei a altcuiva de altă profesiune. Din acea­
stă societate fac parte capii autorităţilor silvice locale
(consilieri, inspectori, şefi de ocoale, etc), cari sânt evi­
dent vânători. Ceilalţi vânători din celelalte tagme, pot fi
admişi numai ca oaspeţi şi aceasta în măsura în care vor
fi agreaţi de conducerea acelei societăţi.
Dacă am generaliza acum pe profesiuni şi pe legătu­
ra acestor profesiuni cu terenurile de vânătoare, n'ar fi
cu neputinţă să vedem societăţi de vânătoare formate din
mari proprietari agricoli, tot aşa de exclusive ca şi cea
despre care vorbirăm. Şi cum aceştia dispun de legături
săteşti, cu autorităţile, cu câmpurile, ar putea pune stă­
pânire pe imense întinderi, ceeace ar face cu neputinţă
strecurarea orăşanului, sau a surtucarului obişnuit să
poată gusta şi el din oboselile orizonturilor largi.
Dar ce ar fi să facă şi inginerii agronomi acelaş lu­
cru? In urma măsurii fericite ca să fie agronomi cât mai
mulţi pe la sate, ei s'ar găsi în număr suficient pentru ca
să se poată constitui în societăţi de vânătoare profesio­
nale, să comaseze câmpii întregi, să arendeze lunci, bălţi,
dumbrăvi, ostroave, etc.
Acum să ne mai închipuim că direcţia vânătoarii din
Ministerul Agriculturii ar ii condusă în chip permanent
şi legal de către reprezentanţii eminenţi ai uneia din a-
ceste categorii profesionale. De sigur că sar da o groaz­
nică lovitură deformatoare acestui sport: s'ar proteja, pre­
cum este şi firesc, natural, real, concret, coprofesioniştii!
Vădit, pe sub mână, cu forme, fără forme, dar sar face
aceasta sigur.
Toate profesiunile tolerate, măgulite au tendinţa ex­
pansiunii, ca de altfel orice clasă socială ce deţine resor­
tul principal la un moment dat: vor să domine. Acesta
este un adevăr sociologic elementar. Aşa s'au ivit privile­
giile.
Odată o categorie profesională privilegiată, ea se în­
chistează nu numai ca poziţie, ci şi ca structură sufleteas­
că: crede sincer că nu poate fi altfel, că ar fi chiar dău­
nător Statului, societăţii să fie altfel. Ca să poată fi scoa­
să de acolo, trebuesc opintiri mari, sacrificii, în orice caz
timp, necazuri, amărăciuni, lupte. Aceasta, cu atât mai
mult, dacă acea categorie profesională, de care ar fi
vorba, ar câştiga timp şi s'ar ajunge prin aceasta chiar
la o atmosferă socială ce s'ar sedimenta pasiv în sensul
acceptării situaţiei ca firească, normală, de către cei mai
mulţi.
• ••
Să ne punem acum întrebarea: Există oare vr'o pro­
fesiune din toate câte cunoaştem noi astăzi care să echi­
valeze, adică să cuprindă în sine exact toate însuşirile pe
care le cere vânătoarea? Sau să cuprindă în sine ca evi­
denţă de viaţă profesională comportamentul vânătoresc,
atmosfera vânătorească, aşa fel încât prin însăşi profe­
siunea respectivă să se aibă toate trăirile şi soluţiile vâ-
nătoreşti până într'atât ca cineva, mutat din profesiunea
lui pe plan vânătoresc să se simtă familiar şi creator, pro-
movator şi stâlp de nădejde şi încredere pentru sportul a-
cesta?
Sau, vorbind altfel: toţi cei ce se găsesc în diferitele
profesiuni cari au atingeri mai serioase cu vânătoarea,
sânt vânători, aşa fel încât oricare dintre ei să poată dis­
pune în acest sport nobil într'un fel sau altul autoritativ
prin însăşi profesiunea lui?
Să ne mai oprim puţin asupra cuvântului de vână­
toare şi să căutăm să desprindem din el feluritele lui în­
ţelesuri singulare şi atingeri cu unele profesiuni.
I. Vânătoarea este sport specific, complex, cu orizon­
turi largi, cu cetăţeni sportivi variaţi ca nivel sufletesc şi
provenienţă socială. Ea este una din manifestările unei
părţi din colectivitatea omenească şi din acest punct de
vedere vânătoarea este şi o problemă socială, poate mai
mult decât a oricărui sport.
II. Vânătoarea este activitate igienică, de sănătate
publică şi individuală. Există doar o medicină sportivă în
care vânătoarea îşi are un capitol de onoare.
I I I . Vânătoarea are atingeri cu estetica şi literatura,
ca de altfel cu toate celelalte arte plastice, fiindcă nimeni
nu poate tăgădui că adevăratul vânător este şi estet; că
pădurea cu sălbătăciuni este mai atrăgătoare şi mai fer­
mecătoare, decât cea pustie şi mută. Că „ciripitul încân­
tător şi divin al păsărelelor" nu va putea niciodată să cu­
tremure şi să uimească inima omului ca mugetul cerbului
sau răsbufnirea furioasă a căpriorului, în care se ridică
CARPAŢII •:• 1941, No. 9.
la svon pentru ureche, taina adâncurilor smârcoase şi de
întunecimi a pădurii, când crezi că însuşi codrul strigă şi
urlă că i s'au străbătut fruntariile.
Cu literatura în deosebi, fiindcă vânătoarea se ridi­
că în fruntea tuturor aspectelor de viaţă ale omului, fiind­
că în ea omul, vânătorul adică, nu trăeşte cu intensitate
ci se îneacă total şi deabinelea, cum nu s'ar mai întâm­
pla decât în dragostele nebune!
IV. Vânătoarea esté puşca, este balistica vânătoreas­
că. Puşca, acest instrument crunt dar care se încorporează
vânătorului, îl face temut, mare, uriaş, dă siguranţă su­
fletului lui, îndrăzneală paşilor lui, curaj atitudinilor lui,
putere, putere peste suflările lui Dumnezeu, îl face Domn
al codrului.
V. Vânătoarea este biologie şi zoologie, sălbătăciunea
fiind de esenţă constitutivă pentru ea, căci orice s'ar spu­
ne, vânătoarea este şi rămâne răpunere, iar cei ce n'o fac
totuşi rătăcind şi numai văzând, am putea spune fac pla­
tonism vânătoresc. Aşa dar când va fi vorba de rase, de
boale, degenerări, regenerări, raportul dintre mijloacele
de hrană şi animale, problema raportului dintre densita­
tea vânatului şi vigoarea lui fizică, sau a raportului din­
tre răpitoare şi păsări sau carnivore şi cervidee, pe toate
acestea le vom soluţiona prin naturalişti şi chiar medici
veterinari. Din acest punct de vedere datele furnizate vâ­
nătoarei de către naturalişti şi medicina veterinară sânt
absolute ca valoare şi nu pot fi tăgăduite decât din rea
voinţă.
VI. Vânătoarea este raport între sălbătăciuni şi na­
tura terenului în care sânt ele situate de Dumnezeu să
trăiască.
Din acest punct de vedere vom avea: a) raportul din­
tre pădure şi vânat; b) raportul dintre câmp, semănături,
livezi şi vânat; c) raportul dintre baltă, iazuri cu peşte şi
vânat. Primul raport va fi soluţionat prin corpul tehnic
al silvicultorilor, la cel de al doilea îşi vor spune cuvân­
tul agronomii, iar la cel de al treilea pisciculturii.
Nu mai încape discuţie acum că din moment ce câm­
piile noastre sânt întinse culturi de toate felurile, iar dea­
lurile noastre livezi tot mai mari în care se învestesc ca­
pitaluri apreciabile, în toate acestea îşi va spune cuvântul
agronomul, urmând ca tot el să se şi pronunţe asupra ra­
portului dintre câmp, livadă şi vânat. Dacă nu mă înşel
s'a şi publicat în presa vânătorească şi în ziaristică aşa
ceva mai anii trecuţi despre vederile unui membru al cor­
pului agronomilor, care a acuzat şi denunţat iepurele ca
pe cel mai mare duşman al agriculturii şi pomiculturii,
cerând nici mai mult, nici mai puţin decât stârpirea lui
totală.
Dintre aceste trei aspecte din urmă ale problemei vâ-
nătoreşti se insistă însă cu deosebire asupra raportului
dintre vânat şi pădure. Silvicultorii privesc problema dra­
matic în totalitatea lor, cu excepţia acelora cari sânt vâ­
nători: vânatul dăunează pădurii, distruge arboretul, ni­
miceşte răsadurile etc.
Eu cred, după informaţiile culese din citirea publi­
cisticei vânătoreşti şi chiar silvice că nu-i deloc actuală
în România problema pericolului densităţii vânatului în
păduri. Mai degrabă lipsa vânatului mare din păduri, A-
ceasta-i problema actuală. Şi, dacă există obiectivitate şi
dragoste de adevăr, să ne spună ce au văzut toţi aceia
cari au vizitat pădurile Moldovei, Munteniei, Olteniei, a
Munţilor Apuseni, etc. Ţara noastră n'a ajuns nici pe de­
parte să-şi vadă pădurile ei populate cu vânat mare până
la limita de a-1 putea suporta. Printre excepţiile care sunt
de sigur multe, eu cunosc o singură excepţie, în mare, în
proporţii de provincie întreagă: Fondul Bisericesc din Bu­
covina cu cele 240 mii Ha. pădure, care în adevăr se res­
firă şi acoperă ca importanţă silvică şi vânătorească în­
treaga această provincie. Oricât de puţin binevoitor s'a
vorbit de această admirabilă instituţie silvică şi vânăto­
rească, ea continuă să furnizeze prin situaţia pădurilor ei,
prin imensitatea lor şi prin gospodăria conducătorilor şi
administratorilor de ocoale, vânat tuturor pădurilor par­
ticulare şi ale Statului de aici, din imensul ei rezervoriu.
Pădurile şi terenurile de vânătoare din vecinătatea Fon­
dului Bisericesc sânt cele mai căutate, cele mai preţuite.
Fără îndoială că acolo unde avem o densitate prea
mare de vânat, se vor înregistra neajunsurile amintite mai
înainte. Dar însăşi soarta acelui vânat va fi periclitată '
prin degenerare, aşa dar neajunsurile nu vor mai fi nu­
mai silvice, ci biologice, zoologice şi vânătoreşti propriu
zise.
 Unde însă proporţia este moderată, justă, echilibrată, Aceştia sânt vânătorii adevăraţi, aceştia ne trebuesc.
nu vom mai avea neajunsuri.
• • •
Pentru pădure nu poate fi distrus neamul cerbilor
sau al căpriorilor! Nu tot ce are Ţara aceasta trebue va­
lorificat numai economic! Valorile estetice, sportive şi de Invaziunea profesională în sport şi în vânătoare în
podoabă naţională mai întotdeauna nu pot fi exprimate special, ar fi oribilă ca situaţie sportivă şi foarte dăună­
prin bani. Li se sacrifică lor valori economice, bani, ba toare ca aspect moral.
încă mulţi şi trebue să fie aşa. Omenirea nu se conduce In adevăr, dacă profesiunile au o interdependenţă
numai de economic. Se mai conduce şi de alte valori cari economică, o solidaritate funcţională în societate, nu-i
pentru viaţa mare a omului sânt mai constitutive, mai mai puţin adevărat că această interdependenţă este oare­
omeneşti fiindcă sânt mai spirituale. cum materială, fără suflet, de uzinare a produselor socia­
Dar după cum am amintit, printre silvicultori se gă­ le. Ba ele ajung adversare cum aminteam mai înainte.
sesc excelente firi de vânători, pregătiţi şi cu dragoste de In ele nu s'ar putea realiza omul întreg, armonic, social
această îndeletnicire şi avem prin aceasta garanţia mai prin inimă, omul stimulat spre omenie, larg generos. A-
mult decât suficientă că se rezolvă pacinic şi pozitiv, de ceasta, să nu se pară un paradox, se face în mare parte
către cei mai competenţi dintre ei, fără alarmă, fără sgo- prin sport. Dovadă avem faptul că popoarele cari cultivă
mot această problemă ale cărei date, pădure şi vânat sânt astăzi cel mai mult sportul, sânt şi cele ce au cele mai pu­
şi rămân tot atât de dragi oricărui vânător. ţine delicte, dar şi cea mai desăvârşită armonie socială şi
solidaritate naţională.
Problema aceasta nu poate fi ridicată la rangul unei
îngrijorări naţionale, unui pericol naţional. Pădurile noa­ Peste interdependenţa profesională, materială şi eco­
stre n'au pierit din cauza cerbilor şi căprioarelor. Ele au nomică vine căldura însufleţită a inimilor camaradereşti,
pierit din cauza toporului şi herăstrăului în goana nebu­ a dragostei pentru semenii lui. Pe negustorul bigot şi hap­
nă şi nesăbuită după un economic uşor şi împotriva Ţării sân, în definitiv ori unde l-ai muta cu taraba lui şi ar fi
şi Naturii. Pe acest plan şi de aici încolo trebueşte men­ posibil să câştige, s'ar simţi bine. Sportivul se leagă de
ţinută în primul rând problema silvică în ce are ea con­ orizonturile lui, de locurile lui prin inimă. Vânătoarea
structiv şi demn de recunoştinţa Naţiei! care-i străbătătoarea cea mai sârguincioasă a Firii, este
şi cea care mai mult decât oricare alt sport leagă insul
VII. Vânătoarea este pază pe care o fac organele sil­ de Patrie.
vice la păduri, iar la câmp şi baltă paznicii particulari
toţi ajutaţi de jandarmerie. Poliţia de vânătoare este o Aşa dar în sport, prin definiţia lui arătată în altă
ramură separată şi extrem de delicată. Ea încă nu s'a rea­ parte şi prin rezultatele lui asupra omului, veleităţile se
lizat la noi decât pentru capra neagră cu organe jandar- nivelează şi trebue să se niveleze!
mereşti şi civile. Această problemă a pazei şi poliţiei vâ- Sportul şi vânătoarea în special fiind nivelatoare,
nătoreşti va rămâne încă multă vreme deschisă pentru sânt creatoare do societate. Ele rămân domenii de viaţă
lumea noastră vânătorească. Ea nu se va realiza în to­ în care dispare şi trebue să dispară „deformaţiile profe­
talitatea ei decât printr"o ofensivă, aşa cum ştie s'o ia sionale"! La poarta lor rămâne convenţionalul rigid, egoist,
„Carpaţii" noştri şi printr'o conspiraţie de bu­
năvoinţă a tuturor forurilor de autorităţi vâ-
nătoreşti, silvice şi jandarmereşti din această
Ţară.
Am enumerat numai câteva din aspectele
acestei complexe îndeletniciri omeneşti. Pre­
cum se vede ea are contiguităţi largi, imense
cu toată starea noastră de organizaţie socială,
ştiinţifică şi sufletească din timpul nostru,
fără a mai fi insistat asupra aspectului ei
economic fiindcă pe acesta eu îl socotesc ca
secundar şi neconstitutw în vânătoare. In ţă­
rile europene, oricâte cifre s'ar da şi oricât de
impresionante ca valoare economică ar fi ele,
niciuna n'ar putea să se situeze prin vânătoa­
re pe treapta abundenţii şi prosperităţii.
Aşa dar ce profesiune, pentru a repeta
întrebarea amintită mai înainte, ar cuprinde
în sine toate aceste probleme componente ale
vânătoarei?
Niciuna. Cele mai multe vor avea părţi
mai mari, sau mai mici din aceste preocupări.
Dar care va fi pe lângă toate cele enu­
merate mai sus partea constitutivă şi speci­
fică vânătoarei?
Patima. Dragostea focoasă, caldă, răsbă-
tătoare care îl va face pe vânător să ştie şi
zoologie şi silvicultură şi balistică şi pază; să
aibă încântări estetice, obraji îmbujoraţi şi
aer de pădure, câmp şi baltă în răsfirarea pă­
rului, sau cutele hainelor. El din toate va şti,
pe toate le va sintetiza în sufletul lui de vâ­
nător şi va scoate din ele toate la un loc rd
nătoarea.
Nu se exagerează! In căldura patimei,
mintea asimilează şi pricepe mai mult în do­
meniul împătimat, recepţionează şi poate for­
mula competent soluţii, iar dacă vânătorul se
altoeşte pe un suflet de rasă, el va fi vânător
exemplar, dătător de îndemnuri şi consemne în
vânătoare. Va fi creator, agitator, promovator,
indiferent din ce categorie socială, sau profe­
siune va porni.
al societăţii, rămâne profesionalul. In ele trebue să intre
omul. Sportul este un scop către om, iar organizarea lui
cere inimă şi dragoste de el. Când noţiunea de tehnică se
suprapune celei de om, atunci omul se „deformează", în
cazul nostru vânătoarea se deformează.
Vânătoarea trebue să aibă în fruntea ei vânători, vâ­
nători adevăraţi, indiferent din ce profesiune s'ar recru­
ta. Nu profesiunea este indicatoarea capacităţii vânăto-
reşti a cuiva, ca şi invers, ci valoarea lui creatoare con­
structivă în acest domeniu drag, scump tuturor celor ce
avem această binecuvântată de Dumnezeu pasiune.
Prof. Dr. Petre D. Torna
Cernăuţi.
III.
Legea portului şi vânzării armelor
In numărul nostru trecut ocupându-ne cu chestiunea
permiselor de vânătoare ale minorilor vrâstnici, făgădu-
iam să ne mai oprim la unele dispoziţiuni cuprinse în im­
portanta lege din Monitorul Oficial dela 24 Iulie a. c. Spi­
cuim deci câteva dintre măsurile care ating interesele vâ­
nătorilor, şi credem, că necesită fie o revenire, fie o lămu­
rire mulţumitoare.
Nu vom insista asupra procedurei pe lângă care vâ­
nătorii îşi vor putea procura nouile permise de a purta
armele lor. Sperăm, că chiar înainte de a apare aceste
rânduri, regulamentul şi instrucţiunile vor arăta calea de
urmat. E necesară această indicaţiune, fiind legea nelă­
murită. D. e. Ce fac eu dacă am o armă lisă şi o armă
ghintuită? Fac o cerere Prefecturei de judeţ, sau fac una
comandamentului militar? Sau doar iau înainte asenti­
mentul comandamentului militar pentru arma ghintuită?
Fac două rânduri de Cereri, după arme, una prefecturii şi
alta comandamentului?
Apoi, în afară de declaraţia prevăzută In art. 44 mai
trebue să fac şi o cerere nouă, cf. A r t 14, sau Insăş acea­
stă declaraţie e considerată ca petiţiune? Dar în acest caz
mai trebue să anexez seria de hârtii dela Art. 14?
Chestiunea e cam încâlcită, şi sperăm, că vom fi că­
lăuziţi din labirintul ei.
•••
E necesar un permis şi pentru „armele albe". Ce sunt
însă „arme albe", care interesează pe vânător?
Art. 2 al. a) le defineşte ca „săbii, baionete, şişuri,
spade, pumnale, boxuri, casteturi şi altele asemănătoare,
special construite pentru a răni sau ucide".
Iar Art. 11 opreşte cu desăvârşire dreptul de a poseda
arme albe, în afară de cele de scrimă şi panoplie.
Eu am un cuţit de vânătoare „de cerbi", „Hirsch­
fänger", armă tipică aparţinătoare vânătorului de vânat
mare. E armă albă? In acest caz nu o mai pot avea de­
cât în cui, ca armă de panoplie.
Dar mai am şi un cuţit de vânătoare zdravăn, pe
care îl port la cingătoare, şi mi-e indispensabil, fiindcă cu
el despic crucea căpriorului, tai crengile care mă zăhăiesc
în locul de pândă, iar dupăce îl şterg sumar de pantalonii
mei archivechi, tai cu el slănină şi pită. Cuţitul repet, e
zdravăn, are lama de vre-o 16 cm., şi fără îndoială, dacă
ar fi în mâna unui blăstămat, ar putea fi armă ucigaşă.
S'ar putea chiar zice, că e „special construit pentru a răni
sau ucide", deoarece e bun să şi junghii căpriorul sau
bârlincul, care rănit se mai chinueşte.
Deci e necesară o lămurire în sensul, că nu cad subt
prevederile legei diferitele cuţite speciale de vânătoare.
• #•
„Muniţiuni" In sensul legei (Art. 2, p. d) sunt şi
„Gloanţele, cartuşele şi proiectilele de orice fel". Deci şi
alicele.
Deci subt sancţiune severă sunt oprit să a m . . . alice.
Oare nu e excesiv? Cum primejduesc eu siguranţa publică,
dacă am alice în stăpânirea mea? (Mă întreb îngrozit, da­
că îmi trebue permis special pentru alica, pe care o am pe
struna undiţei, când pescuesc la fund).
• • *
Armele de tir sunt definite la Art. 3, d ) : „arme de sa­
lon şi armele cu aier comprimat sau cu alte mecanisme,
care au calibrul subt 7 mm. şi o bătaie maximă de 200
metri".
Nelămurire: Oare intră aici armele de foc, sau numai
cele cu aier comprimat, şi „alte mecanisme"? Ce în­
seamnă „armă de salon"? Dar după noţiune ar intra toate
armele cu care faci exerciţii de tir, cu rază de acţiune pâ­
nă la 200 metrii —• cele cu aier comprimat nu au nici 100!
— şi cu calibru subt 7 mm. Adecă ar intra în această ca­
tegorie ceea ce numesc germanii „Kleinkaliberbuchse", şi
e arma splendidă şi tipică pentru tir. Deci toate armele,
care utilizează cartuşul răspândit pe toată faţa pământu­
lui „22 longrifle". Armele corespunzătoare sunt toate ar­
mele de tir redus, „Mauserlein", „Walther", „Winchester
22", etc, etc.
Particularii nu pot avea asemenea arme, ci ele pot
fi posedate exclusiv de societăţile speciale de tir.
O enormă eroare!
E un interes nu numai sportiv dar deadreptul naţio­
nal, ca tineretul şi oamenii făcuţi să fie buni trăgători. A-
ceste arme cu calibru mic, tir redus, sunt singurele potri­
vite exerciţiului tirului: uşoare, fără sgomot, cu muniţiune
foarte ieftină. In un teren lung de 50 metri, cu un val de
pământ sau perete la spate, oricine îşi poate face un splen­
did poligon, la care poate trage zilnic un număr de car­
tuşe. Apoi în câmp deschis se oferă o mulţime de ocaziuni
pentru exerciţiu.
Unde să fac exerciţii? La poligoanele societăţilor de
tir? Există una singură în ţara românească: cea din Bu­
cureşti.
Şi apoi e serios oare cu „armele de salon", sau cu
cele cu aier comprimat? Sunt mai mult jucării, cari pot
să primejduiască cel mult geamurile vecinului, — dar d.
e. penajul unei vrăbii e un perfect scut împotriva . . . glon­
ţului acestor arme. Ele sunt însă admirabile începuturi
pentru viitorii trăgători, sau petrecere de vreme inofensi­
vă pentru oamenii mari.
Dacă îmi iau în spate pardisiul, şi îmi trag peste
urechi o căciulă, stau bucuros ciblă două ceasuri unui re­
giment de copii, care trag în mine cu asemenea arme cu
aier comprimat.
In fine: armele speciale de tir, sunt nişte namile gre­
le de 5—6 kg. cu calibrul mic. Nici nu le pot purta, nea-
vând curea. Cu ele va face cineva atentate? Sunt arme ex­
trem de scumpe, pe care nu le pot procura societăţile de
tir, şi care sunt „după mâna" fiecărui trăgător.
O lămurire sau o revenire e necesară.
• ••
Art. 10 grăieşte, că „pentru particulari nu este per­
misă vânzarea, cumpărarea, posedarea sau purtarea . . .
puberilor . . . „de orice fel".
Ceea ce însemnează, că vânătorii nu mai au posibi­
litatea să îşi încarce singuri cartuşele, neavând mijloc le­
gal să cumpere sau să „poseadă" nici un gram de pulbere
de vânătoare (N. B. nici alice!)
E o măsură care atinge în cel mai injunst şi grav
mod interesele vânătorilor, şi în special tocmai a celor lip­
siţi de mijloace.
Vânătorii deacum înainte vrând-nevrând vor trebui
să îşi cumpere cartuşele cu alice, făcute gata. Scumpe,
rele, cum le vor găsi la prăvălii sau la fabricanţi. Dacă le
vor găsi!
Realitatea este, că cei mai mulţi vânători îşi confec­
ţionează singur cartuşele cu alice. Din motiv de economie,
fiind astfel mai ieftine cu cel puţin 30%, — ceea ce e
mult! — , apoi din motiv că au încredere mai mare în
cartuşele „în care ştie ce se găseşte", decât în cele cum­
părate gata.
Şi în ambele cazuri vânătorii au dreptate: Fabrica­
rea cartuşelor e în mâna alor 2—3 intreprinderi. Deci un
fel de monopol. Dau marfa pe care o vreau, cu preţurile
pe care le vreau. A ajuns, ca să se ceară de unii aseme­
nea fabricanţi pe un cartuş 22 Lei! In asemenea caz, vâ­
nătorul îşi cumpără dela monopol pulberea, îşi cumpără
— sau chiar îşi fabrică singur! — alieele, adună tuburi
vechi, — dacă nu găseşte npui, sau sunt speculate —, le
pune capse, şi îşi face cu grije cartuşele. Bune, perfecte,
ieftine. .
In aceeaş măsură e justificată şi a doua motivare:
calitatea. Am văzut mai anul trecut epidemia de arme
sparte. Motivul: cartuşele încărcate prost, cu material
prost, nepotrivit. Să nu uităm, că pe lângă firme pedante
şi corecte, sunt şnapani, care instalează „fabrică" de car­
tuşe de vânătoare în un pod de casă, şi încarcă cum dă
Dumnezeu. Un cartuş abea scuipă alicele, celalalt mută
fălcile!
Dar de ce să nu aibă vânătorii o cantitate raţională
de pulbere? E nonsens: a) Cu cantitatea mică de pulbere
de vânătoare, pe care îii mod raţional o primeşte un vâ­
nător, archicontrolat, nu se poate face nici un atentat!
Cine susţine contrariul nu trăieşte pe pământ! b) Dacă
s'âr putea face atentate cu pulbere, şi s'ar găsi vânător
blăstămat, care să vrea să săvârşească asemenea lucru,
— el nu are nevoe să cumpere o cutie de i/s kg. pulbere
dela monopolul statului, ci cumpără cartuşele gata, scoa­
te din ele pulberea şi are mijlocul de atentat.
Evident, măsura nu e nici indicată, nici logică, ci
enorm de prejudioioasă. Va trebui să se revină asupra ei
la toată întâmplarea.
* • •
„Vânzarea armelor între particulari este permisă nu­
mai în baza unei autorizaţii speciale prealabile", zice
Art. 33. Dar cine dă această autorizaţiune? Şi ce mă fac
eu, dacă mi se retrage sau renunţ la permisul de port ar­
mă, şi în termenul de 30 zile dela art. 45 trebue să mă
debarasez de armă sau de arme? O autoritate neglijentă
sau răuvoitoare îmi respinge sau temporizează extrăda­
rea „permisului special", chiar dacă aş vrea să vând arma
celui mai de încredere om din Ţara românească. Conse­
cinţa, scrisă în Art. 45 al legei, e că aceste arme trec au­
tomat în proprietatea statului.
Deci statul, adecă organele lui, pot face, ca toate ar­
mele să treacă în proprietatea lui, prin simplul fapt, că
retrage permisul şi nu acordă permisul de vânzare. De
sigur cazul aşa prezentat nu e verosimil. El caracterizea­
ză însă greşala din această măsură.
Cuminte ar fi: libertatea de vânzare către un vână­
tor care posedă sau îşi câştigă permis de port armă, —
cu anunţarea achiziţiei noui.
* • #
Eşti la vânătoare. Camaradul D-tale a avut deose­
bit noroc, — i-au ieşit în goană mulţime de iepuri, şi a
tras — încât şi-a terminat cartuşele. Iţi cere deci împru­
mut câteva, până acasă. Tu trebue să îl respingi hotărât:
— Vrei să mânânc puşcărie? Articolul 40 al legei zice,
că „Persoanele particulare care nu se vor conforma dis-
poziţiunilor dela art. 31, 32 şi 33 vor fi pedepsite cu în­
chisoare corecţională dela 1 la 5 ani, şi cu amendă dela
50.000 la 100.000 Lei".
— Dar e vorba să îmi împrumuţi cinci cartuşe, a-
cum, la vânătoare . . . Mi s'au terminat.
Imposibil: Articolul 32 spune categoric, că „nimenea
nu poate împrumuta arme sau muniţiuni altor persoa­
ne". Excepţiunea dela al. I I priveşte numai armele de vâ­
nătoare, nu şi muniţiile . . .
» *•
In fine o glumă:
Articolul 34 alineatul ultim are următorul cuprins:
„Pentru armele dispărute sau pierdute autorităţile
pot elibera, după apreciere, dela caz la caz, un nou per­
mis de posedat sau purtat arme".
Ceea ce vrea să zică, că dacă mi se fură o armă, nu
cer să mi se radieze ea din vechiul permis, ci solicit un
nou permis, special pentru arma furată, pe care nu o voi
mai vedea niciodată. Oare de ce culoare va fi acest per­
mis special? Propunem culoarea neagră, în semn de doliu
pentru pierderea armei respective. Dar, cu acest permis
în buzunar, oare cum voi uza de el, — cum voi purta ar­
ma pierdută?
Şi ce păcatele mele mă fac, dacă „autoritatea" chib­
zuind cazul, apreciază, că nu sunt vrednic să port o ar­
mă, ce mi s'a furat, sau pe care am scăpat-o în fundul
Dunării? Cine mi-o cumpără?
* # #
O lege în general bună, care are însă neapărată ne­
voe de unele înderptări şi retuşări. Regulamentul şi in­
strucţiunile ce vor urma le pot face în mare măsură. Ce
nu se poate face prin aceste mijloace interpretative, se
poate face prin modificarea legei. La urma urmei nu e
mare lucru să mai fie modificată odată, — după ce abea
la o săptămână a suferit o asemenea operaţiune. (Vezi
Mon. Of. din 2 August 1941). Corax
IV.
Lămuriri cu privire la arendarea
terenurilor de vânătoare şi
plata arenzilor
Legea pentru protecţia vânatului şi reglementarea
vânătoarei, prin art. 3 stabileşte ce întindere trebue să
aibă o proprietate, ca să poată forma un fond de vânătoa^-
re. Pentru şes şi regiunile de dealuri, se fixează 100 Ha;,
iar pentru regiunile de munte 1000 Ha. Regiunea dé munte
se stabileşte conform Legii Agrare dela 600 m. altitudine.
In conformitate cu art. 4 al legii pentru protecţia
vânatului, toate proprietăţile de pe hotarul unei comune,
care nu au întinderea cerută pentru a forma un fond de
vânătoare, se înglobează într'un singur teren comun de
vânătoare. Această înglobare de proprietăţi formează te­
renurile comune de vânătoare.
Proprietăţile comunei, adică averea comunei politice,
(islaz, vatra satului, pădurea comunală etc.), dacă are la
şes şi dealuri 100 Ha. şi la munte 1000 Ha. întindere, for­
mează un fond de vânătoare independent, care se numeşte
teren comunal de vânătoare.
Până la 19 August 1938, terenurile comune de vână­
toare se arendau de către Primăriile comunelor respec­
tive, întrucât proprietarii bunurilor înglobate în aceste
terenuri comune nu-şi reclamau cota aferentă ce revenea
pentru proprietăţile lor, arenzile cuvenite pentru acestea
se vărsau ca venit la comune, cari le-au înscris In buge­
tele comunale. In consecinţă, comunele nu au mai găsit
cu cale să separe terenurile comunale de cele comune, ci
le arendau pe ambele în bloc, încheind un singur contract,
deoarece întreaga arendă o încasa tot comuna. Din acest
fapt, s'a produs confuzia ce se face în multe cazuri între
terenurile comune de vânătoare şi terenurile comunale de
vânătoare.
Prin Decretul-Lege publicat în Monitorul Oficial Nr.
191 din 19 August 1938, se modifică dispoziţiunile artico­
lelor 8, 11 şi 12 din Legea pentru Protecţia Vânatului, în
sensul că, arendarea terenurilor comune de vânătoare,
precum şi ale composesoratelor şi obştilor, se trece asu­
pra Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, ca for tute­
lar, care este mai în măsură să poată evalua şi face aren­
dările în raport cu valoarea ce o prezintă diferitele tere­
nuri, ţinând seama totdeodată şi de interesele ocrotirei şi
înmulţirei vânatului. Arendările ce s'au făcut înaintea á-
cestei modificări, la cari s'au îndeplinit toate formele le­
gale, au rămas valabile până la data expirării termenelor
de arendare.
Modificarea de mai sus însă, nu atinge cu nimic
drepturile de proprietate a comunelor, averea comunei po­
litice, adică terenurile comunale de vânătoare, cari au ră­
mas să fie administrate tot de către comune, care face şi
mai departe arendarea acestora, cu îndeplinirea formelor
cerute de Legea Administrativă şi în spiritul Legii Con­
tabilităţii Publice, iar arenzile aferente se înscriu în bu­
getele comunelor şi se încasează de acestea.
In proprietăţile Statului, chiar dacă nu întrunesc, în­
tinderea cerută pentru a forma un fond de vânătoare,
dreptul de vânat se arendează de către Stat, căruia i se
varsă arenda aferentă. Arendarea acestora se face de că­
tre Direcţiunea Economiei Vânatului, care după caz, poa­
te însărcina cu aceasta Ocoalele Silvice, în raza cărora
sunt situate terenurile.
Prin Legea Camerilor de Agricultură, publicată în
Monitorul Oficial Nr. 98 din 25 Aprilie 1940, în baza dispo-
ziţiunilor articolului 19 aliniatul d), arenzile cuvenite pen­
tru terenurile comune de vânătoare, se vărsau la Camş-
rile de Agricultură a judeţelor în raza cărora cade terenul,
făcându-se în parte venit acestora. Suma ce se depune
este 90% din suma arenzii, întrucât 10% se varsă în con­
formitate cu dispoziţiunile art. 98 din Legea pentru Pro­
tecţia Vânatului, ca venit bugetar la Stat. După modifi­
carea recentă a Legei Camerelor de Agricultură — despre
care amintim în altă parte — 90% a arenzii de acum se
plăteşte comunelor iar 10% se varsă cf. Art. 98 acum a^
mintii
In conformitate cu obligaţiile înscrise la punctul 3
din contractele de arendare, Domnii arendaşi vor depune
la Stat „Venit Vânătoare", 5% din quantumul arenzii cal­
culată pe întreaga durată a contractului, pentru alimen­
tarea fondului de administraţie a terenurilor comune de
vânătoare, precum şi a terenurilor de vânătoare ale ob­
ştilor şi composesoratelor.
Arenzile pentru terenurile de vânătoare ale obştilor
şi composesoratelor se varsă acestora după depunerea ta­
xei de 10% ca venit bugetar la Stat,
Subinspector general L\. Hociotă
Care a fost cauza morţii ?
La începutul lui August din anul acesta, pe când
căpriorii erau în toiul alergatului, treceam dealungul
potecei ce ducea printr'o tăietură cuprinsă de bisa-
căn. Mă îndreptam spre un loc de pândă, unde cu o
seară înainte se arătase — pentru o clipă doar — un
ţap bun. Aveam cu mine prepelicarul meu, dresat şi
pe urmă de sânge, şi pe care îl pot lua însoţitor la
pândă sau apropiat de căpriori, fiind foarte ascultă­
tor şi liniştit.
Cânele, care mergea liber lângă piciorul meu
stâng, deodată se opreşte şi adulmecă atent într'o
parte. De îndată îmi iau la îndemână arma. Foarte
adesea m'a făcut şi mai înainte atent câinele la câte
un vânat, pe care eu nu-1 observam. Eram sigur, că
şi de data aceasta observase ţap sau căprioară un­
deva prin părăul de subt noi, sau în coasta din faţă.
Am luat binoclul şi am cercetat, îndelungat, — fără
să descopăr nimic. M'am suit chiar pe o ciutură de
brad tăiat, să văd şi în coasta de subt noi. Cum câi­
nele nu înceta a privi atent, a mirosi aerul, eram si­
gur, că nu se înşală. Ca să desleg lucru, orice ar fi,
şi să pot pleca mai departe în calea mea, am intrat în
bălăriile de subt noi, şi am trimis chiar câinele îna­
inte. Nu a sărit nimic, dar deodată câinele s'a oprit
abea la zece paşi de cărare mirosind la pământ.
Am găsit acolo un ţap bunişor, de 6, mort. Nu
cred să fi pierit mai curând de dimineaţa acelei zile,
— după toate semnele. L-am tras în cărare şi înjurând
în gând braconierul, care a îndrăznit să intre până
în inima terenului, am căutat locul împuşcăturei, Nici
urmă de rană sau de sânge. Să fi fost bolnav căprio­
rul? Dar era tare în trup, gras, cu întreg aspectul să­
nătăţii şi al vigoarei.
Pe când îl cercetăm, pun mâna şi pe corniţe.
Iată, corniţele mişcă în cap, ca şi când ar fi fost rupte.
După ce despic pielea capului, scot craniul, sfă­
râmat, crepat în trei părţi, aşa că oasele jucau. Cree-
rul năpădit de sânge, verosimil nunumai zdruncinat,
dar şi lezat de pereţii tăioşi ai oaselor desfăcute.
Dar cum şi-a crepat capul acest căprior? Trebue
să fi fost o lovitură extrem de puternică, pentru ca să
se frângă complect ţeasta.
Nu aş putea găsi decât două explicaţiuni: Sau
căpriorul speriat de ceva peste măsură, a dat cu ca­
pul de vre-un trunchiu rămas după exploatare. Sau
în luptă cu alt căprior, mai tare, şi-a încâlcit corni­
ţele cu a celuilalt, şi în zbătaia comună pentru a se
elibera, pârghia celorlalte corniţe i-au despicat cra­
niul. Mi se pare mai verosimilă prima supoziţie, în­
trucât craniul era crepat în trei părţi. Dar ce să fi
putut speria atât de nebuneşte acel căprior? Dacă ar
fi fost lupi, — nu-1 mai găseam eu, fiindcă de sigur îl
găseau ei înainte. /. S.
Şantaj
Mă găseam ,,la fân", şi odihneam în umbra unei
căpiţe proaspăt clădite, răzimat cu spatele în perna
moale şi plină de miresme. Aud deodată în văzduh
dinapoia mea „vri-vri-vri-vri-vri" speriat, repetat des,
şi îndată îmi apar în faţă cele două păsări: un vinderel
roşu (Falco Tinunculus), urmărit de aproape de un
porumbar (Accipiter gentilis). Viderelul ţinea în ghia-
re o pasăre, moartă, care cred, că era o mierlă.
Porumbarul urmărea de moarte, şi răpitoarea mai
mică trebuia să-şi pună în joc toată măestria zboru­
lui, ca să scape de aprigele asalturi. Făcea minciuni,
se lăsa deodată până la pământ, se înălţa vertigi­
nos. Inzadar, porumbarul era gata să pună ghiarele
pe frate-său mai mic, stânjenit în zbor şi de prada pe
care o avea în ghiare.
Toată urmărirea s'a petrecut în faţa mea, şi a
durat 2—3 minute. In urmă vinderelul a lăsat din
ghiare prada, şi uşurat s'a avântat la deal. Porumba­
rul imediat a abandonat urmărirea şi s'a coborît după
pasărea moartă, a ridicat-o aproape din zbor şi a
plecat cu ea.
Evident, porumbarul a urmărit pe cealaltă răpi­
toare anume cu intenţia să-i iee prada, şi o ataca,
speriind-o în scopul de a o face să abandoneze. Vin­
derelul s'a apărat cât a putut, în fine înţelegând ros­
tul situaţiei, şi-a salvat pielea dăruind celui mai tare
agoniseala câştigată greu.
T. T.
Câine şi mânz omoară două beice
In primăvara trecută au ieşit dela cloşte cam
patru sute de puişori aurii. A u crescut frumos, dar
într'o zi au început să dispară, câte 10, câte 20 în fie­
care zi, şi tocmai dintre cei mai mari. Am bănuit că­
ţei, mâţe, ciori sure, — pe care le împuşcam cum se
arătau.
într'o zi subt un hambar am găsit ciocuri şi labe
de pui. Am pus otravă pentru şobolani, căpcăni de
dihor: nimic.
Nişte ţipete stridente mă fac să sar dela masă.
Ajuns în trombă în curte văd pe Ciubuc, un câine
ciobănesc de lanţ, scuturând în gură o lighioană, cât
o mâţucă. Mai încolo un mânz de un an urmărea şi
lovea cu picioarele dinainte o altă lighioană. Când
1
am ajuns la mânz, lighioana era mai gata, cu şalele
rupte.
Găsesc admirabil instinctul sau raţionamentul lui
Ciubuc, dar mai ales pe cel al mânzului, cari mi-ău
scăpat gospodăria de doi tâlhari. Hoţii erau doi jderi
de piatră (beice), grei... ca piatra, fiindcă se ghiftui-
seră cu pui ,,natur"...
Gh. Giurăscu Cuciureanu, Fântâna-Mare

t.
Jm
Căprior cu trei coarne
Alăturata fotografie ne prezintă o interesantă
anomalie. E trofeul anormal al unui căprior împuş­
cat în anul 1936 în hotarul comunei Beneşti, jud. Si­
biu, de vânătorul H. Essigmann. Corniţe anormale la
căpriori obvin destul de des. Cel pe care îl înfăţişăm
cititorilor noştri este însă deosebit de interesant.
De obiceiu anormalitatea coarnelor se produce
prin o rănire, şi ea prezintă forme de degenerescentă.
Trofeul nostru îţi dă impresia, că înfăţişează un val
de energie şi de vitalitate, care nu şi-a găsit teren
de manifestare suficient în două coarne, ci a făcut să
mai răbufnească şi a treia prăjină, nu numai perfect
desvoltată, dar având chiar cinci înfurciri.
Coarne nu prea lungi (23, 21, 20 cm.), însă groa­
se, frumos perlate. Mai mult: cornul stâng e o lopată
lată de 7 cm. iar cornul din mijloc e cu cinci raze.
Greutatea trofeului e de 470 grame, cu osul fron­
tal tăiat scurt.
Trofeul încă nu a fost prezentat la nici o expo­
ziţie.
Chematul căpriorilor
Sunt capitole din meşteşugul celor ce evadează
în aierul liber — vânători şi pescari —, în jurul că­
rora discuţiunile nu se mai termină. La pescari e
chestiunea muştelor artificiale. O literatură întreagă.
Dacă ai vrea să te lămureşti din ea, îţi pierzi capul.
După ce erai pe punctul să ţi-1 pierzi, de obiceiu ai
noroc să revii în ultima clipă şi să ajungi la conclu-
ziunea simplă, că îţi ajung trei feluri de muscă, pen­
tru toate lunile, pentru toate apele. Fiindcă factorul
principal nu e musca, ci e păstrăvul. Or acesta nu
sare după poruncile lui Isaac Walton şi a celorlalţi
teoreticiani, ci după toanele lui inscrutabile.
In materie de vânătoare un asemenea teren în­
câlcit e chematul căpriorilor cu ajutorul ţipătoarei.
Aţi studiat vre-odată acest capitol? E îngrozitor!
Sunt prescrise zilele de calendar, orele, situaţia at­
mosferică, şi mai ales instruemntele şi tonurile. T o ­
nurile! Savanţii le-au prins în note, ca pe nişte so­
nate. Apoi au făcut colecţii, — şi au ieşit broşuri în­
tregi cu adevărate concerte. Şi aici te îmbeţi de cap!
Dar şi aici situaţia e mult mai simplă.
Bătrânii noştri nu umblau nici cu Buttollo, nici
cu Faulhaber, nici cu alte atât de savante instrumen­
te. Luau o frunză subţire de fag sau de mesteacăn, o
îndoiau, o puneau între buze şi chemau. Simplu, fără
note muzicale şi savantlâc. Şi venea căpriorul. Câ­
teodată... Aşa, cum vine şi la ţipătoarele noastre:
...câteodată.
Această „ştiinţă" încâlcită a chematului, sperie
pe mulţi vânători, şi îi face să nu se atingă de acest
mod de vânătoare. Realitatea şi aici e ca şi la pes­
cuitul cu musculiţa: se complică lucrurile simple.
Căpriorul „sare" atunci, când e întărâtat după
dragoste. Dacă e obosit, dacă îşi are căprioara lui de
moment, poţi să-i cânţi toate valsurile vieneze şi nu
joacă. Dacă însă se potriveşte să chemi în apropierea
unui căprior înfierbântat, ţipă cum vei vrea şi îţi vine.
Intre ecaraturile mele de vânătoare am o serie
întreagă de chemătoare. De toate sistemele. Când
vreau însă să merg la chemat de căprior, bag în bu­
zunarul vestei un instrument rudimentar, fabricat de
mine din o bucăţică de soc şi dintr'o limbă de aramă,
subţire. In locuri unde bănuiesc căpriori chem. Apro­
ximativ cu tonurile pe care le ştiu din natură. Uneori
vine căprior, de alteori nu vine. Şi dacă nu vine nu
fac reproşuri instrumentului şi ştiinţei mele.
Ca să vedeţi cât de puţin... pretenţioşi sunt unii
căpriori, am să istorisesc o întâmplare aproape de
necrezut.
înainte cu multişori ani, pe timpul alergatului am
ieşit la pădure, cu gândul la un anume căprior, care
îşi avea umblarea într'un părău mai îndepărtat. Până
acolo potec bun. Mi se uscaseră bocancii, şi cel din
stânga scârţâia groaznic la fiecare pas. Deşi nu aveam
de ce să merg cu băgare de seamă, fiind locul intenţio­
nat încă departe, mă supăra să aud acel ţipăt scâr-
ţitor. Călcam cu băgare de seamă, fără însă a putea
evita scârţăiturile, care uneori erau adevărate ţipete.
Aud deodată zgomot, şi în clipa următoare stă
împietrit în faţa mea un căprior. Eram cu puşca în
spate, şi deşi a stat şi s'a înholbat la mine desamăgit
câteva clipe înainte de a sări, nu am putut să trag.
Sunt sigur, că acest căprior a venit ademenit de tonu­
rile „fidele" ale bocancului meu!
îmi vin în minte nenumărate recete pentru pregă­
tirea păstrăvului. Care de care mai rafinate şi mai
complicate. Şi totuşi, se ridică deasupra tuturor păs­
trăvul proaspăt, culcat pe jar bun, fără alt adaus
decât trei fire de sare. Şi îl ştie face de minune ori­
cine, fără să aibă nevoe de cărţi de bucate şi de
învăţătură culinară.
Le scriu acestea pentru a încuraja pe tinerii mei
camarazi, care speriaţi de tratatele savante, se sfiesc
să exercite această frumoasă vânătoare: chematul că­
priorului.
Moş Toma
 fiHIIIHllHfMHIIItllll"iiMiiimni|i|in|f
jJCÄRTl/REVISTEi;
Magyar Vadâszujsâg (Budapesta, 15 August, 1941). Din
cele cinci(!) pagini de text ale revistei, aproape două sunt
cuprinse de scuipăturile unui „viteaz" Kozăry Ferencz, în­
dreptate împotriva Românilor. Lăudând tăişul „săbiei lui
Atila", care, pasă-mi-te, e purtată de soldaţii lor, ne în­
jură şi ne batjocureşte cum îi vine pe gura nespălată. Ci­
că de câteori fâşcăe prin aier acea sabie, cade câte o ţară
la picioarele ungurilor. A treia oară a fâşcăit în August
trecut, şi „rumunyii" au fugit laşi. A patra lovitură — în
aier — a adus Bacica sârbească, a cincea cucereşte Bu-
gul. Iar a şasea, pentru care se pregătesc . . . Ehei! „vi­
teazule" Kozâry Ferencz, cum ai să înghiţeşti tu
bie alui Atila", după acea „răfuială mare" pe care spui că
o pregătiţi! Ehei! flecuştelule inpintenat, cum te vom băga
cu nasul în scrisul tău, — ca pe căţeii neînvăţaţi la ome­
nie . . .
Dr. H. Steinmetz: Obicinuirea şi menţinerea în grădina zoo­
logică Berlin, a pasărilor zburătoare în liber. Revista „Der zoo­
log. Garten" publică subt titlul de mai sus experienţele a-
vute în grădina zoologică din Berlin cu paserile lăsate să
zboare liber. Preocuparea de căpetenie a organizatorilor
grădinilor zoologice este să prezinte animalele cât se poate
într'un mediu natural, adecă, cu iluzia sau realitatea li­
bertăţii. Azi nu se mai ţin în aceste grădini fiarele după
zăbrele, în cuşti înguste, şi în locul acestora sunt insta­
late „regiuni",, în care fiarele sunt despărţite de vizitatori
prin şanţuri, etc. invizibile. O frumuseţă a grădinilor zoo­
logice sunt paserile care sboară în deplină libertate. Raţe
sălbatece, care se aşază pe lacurile amenajate, se ridică,
fac cercuri în aier, dispar, revin. Lebede, care iau aripi şi
se înalţă în văzduh din mijlocul cetei de oameni, ca apoi
să revină şi să cadă greoi în lacul lor, — sunt podoabe ale
acestor aşezăminte. Care e mijlocul să „dresezi" aceste pa­
seri, încât să vină „acasă", deşi ar putea să iee razna?
Autorul ne arată câteva exemple şi încercări interesante,
unele reuşite, altele nereuşite. De cele mai multe ori tre-
bue să fie inventate adevărate trucuri, potrivite firei anu­
mitului fel de pasere, pentru a se ajunge la rezultat Aşa
de pildă pentru a obişnui unele gâşte cu gâtul roşu să se
întoarcă acasă, s'a recurs la următoarea metodă: O pe­
reche de gâşte, care nu puteau sbura, au avut puişori. La
o jumătate dintre aceştia li s'au rătezat aripile aşa, încât
nu puteau sbura, — celeilalte jumătăţi a puilor li s'au re­
tezat mai puţin, încât aceştia putea face sboruri scurte.
Aceştia din urmă zburătoreau, dar nu se îndepărtau prea
tare de părinţi şi fraţi, — reveneau deîndată. Această o-
bişnuinţă li s'a întărit atât de mult, încât dupăce au nă­
pârlit şi le-au crescut aripile întregi, deşi puteau să sboare
cu toată uşurinţa, se întorceau cu fidelitate la locul lbr de
origine, nefăcând drumuri îndepărtate. De sigur, că are o
mare importanţă, că „acasă" să găsească totdeauna hrană
şi mediul de traiu bun, apoi tovarăşi, care totdeauna exer­
cită o mare atracţiune. Puii neînvăţaţi să se întoarcă, cum
prind aripi pleacă fără urmă, chiar dacă părinţii, sau mo­
şii şi strămoşii lor au fost scoşi din ouă în grădina zoolo­
gică. Lebedele se obişnuesc uşor. Asemenea şi gâştele săl­
batice sure, şi gârliţele. Aceste animale foarte inteligente
îşi recunosc de g r a b ă . . . interesul, şi casa îmbelşugată şi
liniştită. Sunt însă paseri, cu fire de nomad, care cum
scapă, nu le mai vezi. E lucru curios, că fasanii-cocoşi se
obişnuesc uşor să revie, pe când fasaniţele, verosimil mâ­
nate de instictul cuibăritului, rar se mai întorc.
J. W . Hamilton & D . B. Cook: Small mammals and the fo-
rest (Journ. Forestry, Washington V I . 40). Este cunoscută
acţiunea binefăcătoare a micilor paseri asupra vegetaţiu-
nei, şi în special a arborilor, distrugând ele sumedenie de
insecte vătămătoare. A fost neglijată însă studierea acti­
vităţii paralele, pe care o au în păduri micile mamifere,
care îşi trăiesc viaţa acolo. Autorii descriu mamiferele mici
ale pădurilor şi le examinează modul de nutriţie. Ajung
lâ concluziunea, că aceste vieţuitoare stârpesc neasemănat
mai multe insecte, şi mai ales dăunătoare larve de insecte,
decât paserile. După o calculaţiune a autorilor 100 de ase­
menea mamifere din cele 6 specii mai răspândite, consumă
în cursul unui an nu mai puţin de 266 funţi de insecte,
într'un funt sunt cel puţin 10.000 insecte! Nu e de subesti­
mat nici importanţa acestor mici animale, ca hrană pen­
tru mamiferele cu blană, atât de căutate şi de preţioase.
In urmare micile mamifere ale pădurilor nu trebuesc pri­
gonite, ci dimpotrivă ocrotite.
Der Deutsche Jäger, (München, N-rii 19—22). O amă­
nunţită dare de seamă asupra expoziţiei de pictură şi
sculptură anuală din München 1941, în special ce priveşte
operele de artă cu subiect vânătoresc. In total au expus 750
artişti 1347 opere, — rezultat, care denotă — spune re­
vista — o energie naţională excepţională, având în vedere
încordarea pe care o face Germania în războiul pe care îl
duce. Sunt bine reprezentate şi lucrările „vânătoreşti", gă-
sindu-se de faţă aproape toţi reprezentanţii acestui gen.
Autorul dării de seamă caracterizează pictorii cinegetici ca
pe unii care s'au lăsat totdeauna mai puţin influenţaţi de
trecătoare mode, tehnice, şi gusturi ale publicului. Aceştia
au rămas fideli naturei, — fiind vânători umblă intinde-
rile libere cu ochii deschişi, observă forme, culori, atitu­
dini, — nu se lasă răpiţi de diformaţiunile dela moda zilei.
Pe pânza acestor pictori „căprioara rămâne totdeauna că­
prioară, pădurea de vară rămâne totdeauna verde, holda
coaptă nu e decât galbenă..." — W . Blessing arată ca­
zuri interesante relativ la căprioare, care şi-au părăsit
resp. nu şi-au reluat iezii prinşi de om şi apoi eliberaţi.
Numai dacă iedul e puţin atins de mână omenească poate
să se spere reprimirea lui. Altfel căprioara îl părăseşte.
Cât de simţitoare e căprioara pentru înspăimântătorul mi­
ros de om, am putut-o constata cu o ocaziune: Mă găseam
la ţară, şi un băiat care umbla cu vitele mi-a adus radios
un ieduţ, nu mai mare de două zile, pe care 1-a prins în
pădurea din apropiere. Imediat m'am întors cu iedul, şi
l-am făcut pe copil să-1 aşeze precis în locul de unde 1-a
ridicat. Am stat apoi la pândă. Curând a venit capra, cu
vădite semne de bucurie, că şi-a găsit puiul. Dupăce 1-a
mirosit, însă, s'a tras câţiva paşi evident contrariată. L-a
mai mirosit, apoi a sărit speriată. A m mai simţit-o prin a-
propiere, un timp oarecare, fără să mai vină la ied. A
doua zi iedul era tot acolo. L-am adus acasă. învăţătura
e, să nu atingem cu mâna aceste plăpânde făpturi, când
se întâmplă să le găsim. Riscăm să le facem orfane.
Deutsche Jagd (Neudamm-Berlin, N-rii 19—22). Subt tit­
lul, „Ceea ce trebue să fie lămurit odată", conducătorul re­
vistei, Otto Frh. v. Dungern-Oberau are curajul să pri­
vească în faţă situaţia reală a vânatului mic din Germa­
nia. Ea e dezastruoasă şi fără nădejde de esenţială îndrep­
tare. In zadar sunt toate recriminările, în special cele ce
se fac agriculturei intensive şi îngrăşămintelor artificiale.
Interesele vânatului nu vor putea niciodată opri în des-
voltarea ei agricultura. Or în ultimii 20 de ani întreagă a-
gricultura Germaniei a suferit o modificare esenţială, spre
o foarte accentuată maşinalizare şi nebănuită exploatare
a fiecărei palme de loc. Procesul acesta e una dintre cau­
zele — şi cea mai principală — a diminuării vânatului
mic, care nu-şi mai găseşte nici locurile de cuibărit, nici
cele de iernat. Dar sunt mai multe cauzele acestei deca­
denţe, şi referitor la unele s'ar putea opera o ameliorare.
Autorul le cuprinde în 8 puncte: Vânarea prea intensivă;
colonizarea tot mai deasă; cultura intensivă; îngrăşămin-
tele artificiale; maşinile agricole; armele perfecţionate;
împrejmuirile cu sârmă; circulaţia de automobile. Să se
întreprindă ce se mai poate, — dar cu nădejdi reduse la
realitate. — Dl Teodor Romul Popescu consilier cinegetic
ONT, publică un articol de lămurire asupra stărilor cine­
getice din România. In chip succint dă posibilităţile de
vânătoare, organizaţiunea vânătorească, formalităţile pe
care trebue să le îndeplinească străinii, itinerarul. Un ar­
ticol de mare utilitate. Cu această ocaziune ţinem să ne
exprimăm de nou satisfacţiunea, că după atâtea încercări
nenorocite, în fine ONT. a găsit în Dl T. R. Popescu un
adevărat specialist, pentru a conduce secţia cinegetică.

întors din pribegia de un an la glia strămoşească din
Prisăcăreni, Storojineţ, Vă dau următoarele scurte infor-
maţiuni. Intre Şiret şi Prut vânatul, şi mai ales căprioa­
rele au fost distruse de bolşevici, în sensul strict al cuvân­
tului. In terenul de deal şi de şes, relativ au scăpat mai
mulţi cerbi. Epuri în anul acesta foarte puţini, pedeoparte
din cauza vânării lor fără zăgaz, apoi a celor două primă­
veri şi veri neprielnice. Mistreţi şi vulpi ca mai înainte.
Potârnichile, care prin anii 1938-39 se înmulţiră incontes­
tabil, au dispărut aproape cu desăvârşire.
Dr. Radu Grigorcea
• *•
Anunţăm cu multă bucurie cetitorii revistei noastre
că Dl Prof, univ. Dr. Eugen Botezat reţinut de bolşevici
lungi luni în Cernăuţi, se găseşte din nou între noi şi şi-a
reluat atât de preţioasa colaborare la revista noastră.
Chiar în numărul viitor vom publica un articol semnat de
ilustrul nostru zoolog-vânător.
• • »
Prin Decizia Ministerială Jl. Nr. 13693 din 18 August
1941, Dl inginer Eugen Zehan, şeful Serviciului Silvic Târ-
nava-Mare, a fost delegat a îndeplini atribuţiunile de In­
spector onorific de vânătoare al judeţului Târnava Mare,
post rămas vacant în urma desâroinărei D-lui inginer Ma­
rin Ciortea, pentru motivul că D-sa nu domiciliază în Ca­
pitala judeţului.
(N. R. Regretăm mult desărcinarea D-lui inginer Ma­
rin Ciortea, fiind D-sa verificat ca unul dintre cei mai des­
toinici şi mai activi inspectori de vânătoare judeţeni. Mo­
tivul demiterei D-sale e unul cu desăvârşire ilegal, întru­
cât nici o norma de lege sau de regulament nu prescrie ca
Inspectorul de vânătoare judeţean să îşi aibă domiciliul
stabil în capitala judeţului respectiv. Până acum acest im­
pediment nu exista, şi cunoaştem mai multe cazuri — în
afara celui al D-lui Ciortea — când inspectorii nu domici­
liau în capitala de judeţ şi totuşi şi-au îndeplinit ani dea-
rândul foarte onorabil îndatoririle).
e » #
Monitorul Oficial din, 11 August 1941 publică Jurna­
lul consiliului de miniştri No. 886, prin care se decretează
unele noui „monumente ale naturei". Publicăm mai jos
textul deciziunei. De mare importanţă e terenul din hota­
rul Poşaga de sus, adevărată colecţie de rarităţi botanice:
Se confirmă ca monumente ale naturii următoarele
locuri şi arbori din cuprinsul ţării:
1. Cinci stejari seculari la Mănăstirea „Dintr'un
Lemn", din judeţul Vâlcea.
2. Trei stejari seculari la Mănăstirea „Ghighiu", ju­
deţul Prahova.
3. Muntele „Şesul Craiului", din hotarul comunei Po­
şaga de Sus, jud. Turda, proprietatea Bisericii: Română-
Unită din Poşaga de Sus I (Belioara), Română-Unită din
Poşaga de Sus I I (Segagea) şi ortodoxă din Poşaga de
Sus, (Oreşti). Suprafaţa locului este de 7 jugăre şi 90 st.
p., fiind înscris în cartea funduară a com. Poşaga de Sus,
No. 292, No. top. 7548, sub denumirea de Belioara Bilea. Fie­
care biserică deţine câte 2 jug., 1,018 st. p. Muntele este inte­
resant prin cuprinderea la un loc a 5 specii de răşinoase
(Picea excelsa, Pinus silvestris, Juniperus sabina, Larix
polonica şi Juniperus intermedia). Se mai găsesc apoi Ar-
tostaphilos uva-ursi (singurul punct din Transilvania cu
această plantă nordică), Saponaria belldifolia (element
mediteranian-iliric, aflat numai aci în toată România),
Aquilegia subscaposa, Helianthemum skericense şi multe
alte plante rarisime în flora României.
• •*
O măsură binevenită cuprinde Legea N o . 722, publi­
cată în Monitorul Oficial No. 187 din 9 August 1941:
„Art. unic. Alineatul „ d " al art. 19 din legea Came­
relor agricole din 25 Aprilie 1940, se abrogă".
Atât e cuprinsul acestei legi, pe care o salutăm. Ceea
ce în fine s'a abrogat a fost o încercare dela început evi­
dent eronată: Prin acel alineat „d" se făceau venit came­
relor de agricultură arenzile terenelor de vânătoare co­
mune, adecă cele formate din micile loturi ale locuitorilor,
fiecare lot în suprafaţă subt 100 Ha. la şes şi 1000 Ha la
munte.
Am atras atenţiunea la timpul său asupra erorii ce
se face privându-se proprietarii terenurilor, sau comunele
cărora aceştia le treceau, de venitele rezultând din aren­
darea terenelor comune de vânătoare. Accentuam mai ales
împrejurarea, că acel, oricât de mic, venit, pe care îl rea­
liza comuna din arendarea dreptului de vânătoare, era
ceva palpabil pentru locuitorii comunei, — el acoperea ne­
mijlocit o nevoie comunală, era un capitol în modestul
buget comunal, — avea urmă. Vărsat în căldarea mare a
camerelor agricole, cu nelămuribile destinaţiuni şi între­
buinţări, era egal cu zero pentru locuitorii proprietari
sau pentru comună.
Or e un interes mare vânătoresc, ca între proprietari
şi vânători-arendaşi să se creeze o legătură şi de interese
— proprietarul şi comuna, să vadă un beneficiu din a-
bundenţa vânatului — egală cu majorarea arenzii.
După o nereuşită experienţă de mai bine de un an,
se revine la vechiul sistem, potrivit şi cu ideea proprietă­
ţii şi cu interesele proprietarilor şi ale vânătorilor.
Conform Decretului-Lege susmenţionat, arendaşii
dreptului de vânătoare al acestor terenuri vor achita 90%
din arenzi la primăriile comunelor respective, iar 10% vor
vărsa la Administraţia Financiară, ca venit-vânătoare, art.
74 al bugetului în curs.
• ••
Potrivit art. 43 din Decretul-Lege Nr. 2173, publicat
în Monitorul Oficial Nr. 173 din 24 Iulie 1941, permisele de
port armă fiind anulate, urmează a fi preschimbate.
Art. 44 din acelaş Decret-Lege, prevede că, toţi pose­
sorii de arme de orice fel, sunt obligaţi ca până la data de
24 August a. c., să depună declaraţii de armele respecti­
ve. Aceste declaraţii se primesc la primării în comunele
rurale, la Chesturi şi Poliţii în Municipii şi comune urba­
ne, iar în Bucureşti, de Circumscripţiile poliţieneşti, cari
sunt obligate a elibera dovezi de primire.
Conform art. 15 şi faţă de situaţia excepţională (sta­
rea de asediu), nouile formulare de permise se vor elibera
de către Comandamentul Corpului de Armată, sau după
dispoziţiunile acestuia de către Comandamentul Terito­
rial respectiv.
Până la eliberarea nouilor permise de port-armă de
vânătoare, Ministerul de Interne, cu ord. Nr. 15604 A din
11 V I I I . 1941, a dispus ca, posesorii permiselor de vână­
toare pe anul în curs, vizate de autorităţile militare, vor
putea întrebuinţa armele de vânat, cu condiţia de a avea
asupra lor, pe lângă permisele respective şi dovada depu­
nerii declaraţiei sus menţionate.
Permisele de vânătoare pe anul în curs, rămân va­
labile, urmând a se preschimba de către autorităţile mi­
litare, numai permisele de port-armă anexă la permisul
de vânătoare. Asupra termenului şi condiţiunilor de pre­
schimbare a permiselor de port-armă se vor primi lămu­
riri în timp util prin autorităţile militare respective.
• ••
Focurile de pădure au devenit extrem de frecvente în
Germania, cu toate măsurile luate. S'a ajuns până acolo,
încât a fost cu desăvârşire oprit fumatul în păduri, mai
ales în cele răşinoase. Pretutindenea sunt afişate table cu
amănunţite inscripţiuni, care explică primejdia, dă în­
drumări, strigă oprelişti şi pedepse. Aceste inscripţii tic­
luite cu grije nu sunt de obiceiu citite, şi chiar citite nu
fac mare impresie. Acum s'a ordonat să se afişeze un text
scurt: „Aici fumează numai incendiatorii". Se sperează, că
această sentinţă scurtă va avea mai multă priză asupra
fumătorilor.
• ••
Suntem informaţi, că faţă de excesiva scumpire a
cartuşelor de vânătoare din ţară, un grup de vânători din
Bucureşti duce tratative pentru importarea unei mai can­
tităţi de cartuşe cu alice, din Germania
• •*
Oraşul Stuttgart a înfiinţat de curând un Institut de
chinologie, care are menirea, ca ţinând contact cu toate a-
sociaţiile şi organizaţiile cinofile, să contribue prin cerce­
tări ştiinţifice la lămurirea nenumăratelor probleme de
rasă şi selecţiune, în legătură cu câinii. Institutul, care are
.240
una dintre cele mai bogate biblioteci chinologice, organi­
zează pentru zilele de 29—31 August o expoziţie canină, la
care vor fi prezentaţi 1500 câini, de toate rasele, cei mai
reprezentativi ai speciei lor.
* **
In Germania, evident subt influenţa zilelor de acum
s'a prezentat o curioasă situaţie. In multe părţi arendaşii
terenurilor de vânătoare pun pe agricultori să facă. scan­
dal, afirmând, că cerbii cauzează mari daune. Subt im­
presia acestor reclamaţiuni autorităţile vânătoreşti acor­
dă arendaşului autorizaţiunea de a împuşca cerbi şi în
timpul oprit. Şi astfel se face carne. Se întâmplă însă un
lucru curios: In multe părţi pădurea e arendată de un
vânător şi câmpul de altul. Arendaşul pădurei e împo­
triva, ca cerbii „lui" să fie împuşcaţi de arendaşul tere­
nului cultivabil. Şi de aceia pune pază, etc. pentru a spe­
ria cerbii să iasă la câmp — unde îi aşteaptă cu puşca
trasă „prepeliţarul". Mare consternare, plângeri la auto­
rităţile vânătoreşti împotriva celui cu pădurea, deoarece
face să nu se poată îndeplini împuşcarea -— măsură de
apărare a ţarinelor. Cel cu pădurea răspunde liniştit: nu
fac altceva decât apăr de daună sămănăturile. Şi e logic
aceasta. Cu toate acestea pârile şi certurile.se ţin lanţ, şi
argumentele se bat în capete.
• *•
Cu ocaziunea conferinţei silvice germane, ţinută în
Berlin în luna Mai, a fost stabilită tendinţa de viitor a sil-
viculturei de acolo. Problema e ca să se creeze noui împă­
duriri de întinderi mari, — să se schimbe., tipul'de .pădure
cu o esenţă în păduri cu esenţe diferite, — să se favori­
zeze creşterea subarboretului, şi. a pădurilor cu, vârstă şi
deci exploatare treptată. Ca primă condiţiune a. creerii
noului tip de pădure, cu subarboret şi foioase învrâstate
printre monotonia pinilor, s'a cerut reducerea numărului
cerbilor în unele regiuni, unde în urma ocrotirei lor exa-
geate s'au înmulţit la un efectiv nenatural de mare. Acest
efectiv pururea flămând, nimiceşte din rădăcină orice în­
cercare de refacere a pădurilor, — şi în aceeaş vreme sapă
şi calea degenerării sale proprii. Vânătorii şi specialiştii
cinegetici germani privesc cu aprobare această părere. Sco­
pul ocrotirei nu este să creem în lungul şi în latul ţării o
densitate de vânat încât să iee aspectul unei grădini zoo­
logice, iar vânătoarea a unei recolte comode. Un efectiv
redus la limite. raţionale se încadrează armonic în viaţa
pădurei, îşi păstrează şi îşi desvoltă calităţile bune, pre­
zintă vânătorului probleme şi greutăţi de învins. Deci mo­
bilează şi ridică şi vânătoarea însăş. In general putem
constata, că există o tendinţă care vrea să readucă vână­
toarea în cadrele ei vechi. înmulţirea vânatului — mare
şi mic — prin supraocrotire, colonizare, crescătorii, etc,
—• apoi perfecţionarea armelor de vânătoare, a creat o si­
tuaţie curioasă: vânătoarea a devenit tot mai mult simplu
tir. Or tirul este numai o parte a artei vânătoreşti, alătu­
rea de meşteşugul atât de complicat,' şi de performanţele
adese atât de anevoioase, care duc pe vânător la clipa
când ridică arma la ochi.' 6 i'pertrofiare a ocrotirei, eli­
mină aceste greutăţi, şi vânătorului i se serveşte ca pe
tavă fasanul, căpriorul, cerbul. Iată deci, că interesele sil­
vice, care cer reducerea efectivului exagerat al unui vâ­
nat, nu sunt potrivnice, ci sunt congruente cu realele inte­
rese vânătoreşti.
* * * • . .
In preziua deschiderei sezonului de toamnă, vânăto­
rii noştrii, cari mai sunt acasă, au în faţa lor două pro­
bleme extrem de dificile. Cartuşele şi chestiunea transpor­
tului.
Pe dângă legala limitare a posibilităţii de a avea car­
tuşe, apoi pe lângă greşita măsură care opreşte pe vână­
tori să-şi confecţioneze singuri cartuşele — despre ce am
scris în altă parte a numărului nostru de faţă —, mai a-
vem şi lipsa de cartuşe pe piaţă şi preţurile exorbitante.
Vânătorii privesc cu îngrijorare cele câteva cartuşe care
le-au mai rămas din sezonul-trecut, — şi privesc cu desa-
măgire tuburile goale, pe care din prevedere le-au păstrat,
ca să le capseze şi reîncarce în asemenea timpuri grele.
Nu vedem soluţia acestei greutăţi. Un. grup de vână­
tori .particulari a întreprins o acţiune de import de car­
tuşe de vânătoare. Urăm, ca ea să reuşească. O asemenea
problemă însă ar trebui să angajeze atenţiunea conduce-
CARPAŢII -: 1941/No. 9.
rei vânătoarei, — şi să nu fie.lăsată în grija, şi în seama
slabelor puteri ale iniţiativei particulare. Ceeace poate încă
face conducerea vânătoarei noastre este intervenţiunea po­
trivită pentru, a se permite reîncărcarea cartuşelor vechi,
adecă, vinderea pulberei de Monopol şi direct vânătorilor
şi organizarea posibilităţii de a achiziţiona alice, în prin­
cipal. •
A doua chestiune dificilă e ceea a transporturilor. Si­
tuaţia de război a impus limitări esenţiale, atât la trans­
portul pe căile ferate, cât şi la cel cu autovehiculele. In
special atinge dezastruos pe vânători anihilarea posibili­
tăţii de a utiliza automobile, din moment ce raza de cursă
e limitată la 20 km. şi sunt oprite toate cursele „de agre­
ment". . . . .
In această chestiune cerem conducerei vânătoarei
noastre, Uniune şi Direcţiune a Economiei Vânatului, să
facă intervenţiunile necesare pentru a se ameliora această
situaţie. Ceea ce ar fi să se obţină, luând în seamă situa­
ţia de faţă ar fi:
a) Vânătorii cu permise su nu mai aibă nevoe de au-
torizaţiuni pentru călătoria pe CFR., când merg echipaţi
pentru vânătoare.
b) Să nu se considere ca călătorie de agrement dru­
mul vânătorilor în terenele lor de vânătoare, şi în urmare
ei să poată utiliza autovehicole.
c) Cu un automobil de piaţă să poată merge şi mai
mult de 3 persoane.
d) Să nu fie limitată lungimea cursei, sau să se facă
o limită largă, d. e. de 100 km. dela reşedinţă.
e) Să se permită circulaţia autobuselor, pentru trans­
portul colectiv al vânătorilor, în curse speciale angajate
de aceştia.
f) Să se permită în Dumineci şi sărbători transportul
vânătorilor cu autovehicule.
Credem, că va fi un argument acceptat împrejurarea,
că în mijlocul greutăţilor de alimentare de azi, şi mai ales
a grijei procurării cărnii şi date fiind necesităţile de cru­
ţare a animalelor producătoare de carne domestice, — a-
ducerea în consum a cărnii de vânat e o acţiune de folos
obştesc, care trebue facilitată.
Or fără cartuşe, şi cu imposibilitatea de a atinge te­
renele de vânătoare nu va ajunge pe piaţă acest vânat a-
tât de necesar adaus alimentar.
. # * »
In Ungaria a fost cu desăvârşire oprită vânarea po-
târnichilor în acest sezon, din cauza aproape totalei lor
dispariţii.
** *
Ministerul Justiţiei cu No. 89099-941 a adresat tuturor
judecătoriilor din ţară următoarele îndrumări:
Domnule Judecător,
După cum cunoaşteţi, art. 92 din legea pentru protec­
ţia vânatului şi reglementarea vânatului, astfel cum a fost
modificat prin legea Nr. 510 publicată îh Monitorul Oficial
Nr. 134 din 10 Iunie 1941, are următoarea redacţiune:
„Sumele încasate din amenzi se vor vărsa:
50% la „Fondul amenzilor", prevăzut de art. 57 din
codul penal; - ' •' ;
50% descoperitorilor şi constatatorilor infracţiunilor.
Hotărârea va statua şi asupra persoanelor cari au
calitatea de descoperitori ai infracţiunilor cât şi asupra
cuantumului cuvenit fiecăruia din ei.
Cota cuvenită descoperitorilor şi constatatorilor in­
fracţiunilor se va plăti acestora de către Administraţia fi­
nanciară respectivă, pe temeiul adresei făcută de Direcţiu­
nea economiei vânatului, în conformitate cu cele stabilite
de hotărârea judecătorească rămasă definitivă".
Pentru ca aceste dispoziţiuni să poată fi aplicate, Mi­
nisterul Agriculturii şi Domeniilor, Direcţiunea Vânatului
şi Pescuitului în Apele de Munte, intervine ca în hotărâ­
rile de condamnare să se menţioneze neapărat şi numele
descoperitorilor infracţiunilor.
Deasemeni, să i se comunice hotărârile rămase defi­
nitive, pentru ca astfel să poată interveni la Administra­
ţiile Financiare respective, pentru achitarea primelor ce­
lor în drept. -
Aducându-vă la cunoştinţă cele de mai sus, vă rog să
luaţi măsuri în sensul intervenirei citatului departament.
Adăogăm că descoperitorii infracţiunilor trebuiesc să
fie bine identificaţi.
p. Ministru: Paul Porumbeanu.
p. Director: Emil Diaconeseu