S U M A R U L - N TT M À R U ï.
U T 1 2
NOUA METODA
SCHMOLL
DE LUSTRUIT G H E T E L E , e t c .
1. Curăţaţi g h e t e l e de praf şi noroi.
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­
luite p e 2 d e g e t e , un strat d e cremă p e
g h e t e , frecând bine toată suprafaţa pielei
pentru ca să s e d i s o l v e stratul vechi d e
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca n o u a
cremă să poată intra în porii pielei
3. Frecaţi bine c u o cârpă d e pânză
spălată, toată suprafaţa g h e t e i .
Luciul e imediat.
Lustruirea aceasta simplă e suficientă
ca g h e t e l e să fie c o n s e r v a t e şi să dea un
luciu foarte frumos.
Luciu ele» lac
După c e g h e t e l e au fost lustruite în mo­
dul arătat mai s u s , muiaţi puţin în apă
cârpă învăluită pe 2 d e g e t e , apoi în cremă
şi u n g e ţ i toată suprafaţa ghetei încă odată
cu cremă frecând u ş o r .
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede,
toată suprafaţa ghetei.
Veţi fi încântaţi d e luciul obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
parale.
a) N'aveţi n e v o i e s ă cumpăraţi perii şi
să l e curăţiţi cu benzină.
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne in
perii.
O parte din cremă intră în piele, cea­
laltă formează un strat subţire, dar foart«
rezistent, pe .suprafaţa pielei, împiedecând
intrai ea umezelii sau altor murdării d e pe
stradă.
Vânâtori I
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
renumita u n s o a r e de piele cauciucată
„SCHIflOLL"
adresăm abonaţilor noştrii : Toţi cei ce o
pot face, să n e remită n e î n t â r z i a t abona­
mentul p e anul 1 9 4 3 .
P e n t t u a asigura regulata apariţie a re­
vistei trebue sa ne aprovizionăm cu hârtie
pentru anul întreg. Ori aceasta însemnea­
ză avansarea unei s u m e f o a r t e importante,
pe care nu o putem acoperi, decât prin-
tr'o masivă încassare a a b o n a m e n t e l o r .
Intr'adevăr : „Dă dublu, cel ce dă nu-
maidecât!" /^âiTS^x
^ ° I L * % .CARPAŢII"
Pag
/. P : După zece ani — :m 3 2 2
Mihail Sadoveanu: Când a căzut Moş Calistru pe De-
leleu 322-324
/' Glieorghe Nedici. Ursul— — — — — — - 325 — 342
Col. C. Rosetti-Băldnescu : Pelerinaj — — — — - 343—345
Din literatura străină : — — — — — — — — — 345—348
G. Giuglea : Vânătoare de J a g u a r în Columbia.
Discuţn: — ______ . _ _ 348-301.
„C." : O p i o b l e m ă : terenele fâră stăpân.
Un Mo'dovan: Cauza impulinfci ii iepurilor.
N.: Situaţia vânatului în munţii Ciucului.
Din munţi şi din câmpii - — _ _ _ _ _ — — 350 — 351
/. Lup Braconierul: Lupi şi căpfioare fără frică.
/. : Cine a fost păcălit.
Cărţi-reviste — — —— _ _ — _ __ — — — 352
Ştiri mărunte — —— — —— — — — 353 — 355
Avu: important !
Extraordinara majorare a costului de editare, ne
sileşie să majorăm abonamentul pentru 1 evista „Car-
paţii".
Cu începere delà Ianuarie 1943 abonamentul va fi:
pc un an . . . . Lei 750.—
pe 1\2 an . . . . Lei 380.—
număr singuratec . Lei 65.—
Fără această majorare deficitul ar fi atât de m a ­
re, încât e l nu a r putea fi suportat.
R u g ă m pe abonaţii noştri s ă creadă, c ă n e - a m
decis l a această majorare numai constrânşi de e x ­
tremă necesitate.
Rugăm pe cei ce nu ar fi de acord cu această
majorare, să binevoiască a ne aviza, pentru a între­
rupe expedierea revistei, şi a le restitui sumele e v e n ­
tual achitate în contul anului 1943.
Mulţumim celor ce şi de data aceasta n e vor în­
ţelege si ne vor rămâne abonaţi.
„CARPAŢII"
Sibiu, Str. Carmen S y l v a 12.
0«l_- vanzote
Pointeri pur s â n g e , 3 — 4 , c u certificate, din poin­
ter! importaţi, c u l o a r e alb cu maron şi alb cu n e ­
gru, d e v â n z a r e la vârsta d e d o u ă luni. A d r e s a :
E. G a n d e z , B r ă i l a , s t r . Ş t e f a n c e l M a r e N o . 2 7 5
T e l e f o n 1860.
C _ • u _ căţeluşe tinâră. copou p u r sânge. A s e
adresa : I O A N I. H O G E A , Comarnic, t rahova
Intre pr. P r i n ţ u l u i B i b e s c u
Ru^ăm «ai—»<u»n_aţii noştri
SĂ N E A J U T E s ă r e m e d i e m a b u z u l , p e c a r e î n m u l t e
p ă r ţ i î l face p o ş t a c u e x e m p l a r e l e r e v i s t e i n o a s t r e . C u
toate rugămintele, cu toate protestele noastre, m u l t o r
a b o n a ţ i li s e î n m â n e a z ă „ C a r p a ţ i i " î n t r ' o s t a r e d e m u r ­
d ă r i e şi d e t e r i o r a r e r e v o l t ă t o a r e ! S ă n u t o l e r ă m a c e a s t ă
batjocurire a străduinţelor noastre de a d a o revistă
f r u m o a s ă , şi a b a n i l o r d a ţ i c a a b o n a m e n t ! A b o n a ţ i i
a u d r e p t u l s ă p r i m e a s c ă r e v i s t a c u r a t ă şi n e b o ţ i t ă ! —
R u g ă m p e toţi a b o n a ţ i i n o ş t r i , c a de c â t e o r i l i s e d u c e
„Carpaţii" î n stare m u r d a r ă , îndoită, îmboţită, s ă re­
clame energic la Direcţiunea Generale a Poştelor Bu­
c u r e ş t i , — c a r e d e s i g u r v a fi b u c u r o a s ă s ă p e d e p s e a s c ă
pe cei a b u z i v i ş i s ă î m b u n ă t ă ţ e a s c ă s e r v i c i u l . — Noi
s u n t e m g a t a s ă bonificăm toate cheltuelile (timbru,
j m ă r c i poştale) p e c a r e l e v o r a v e a a b o n a ţ i i c u a c e s t e
| r o c l a m a ţ i u n i . şi — î n m a r g i n i l e p o s i b i l i t ă ţ i l o r n o a s t r e
— v o m î n l o c u i g r a t u i t e x e m p l a r e l e ce v o r fi t r i m i s e Di-
! r e c ţ i u n e i P . T . T . p e n t r u a dovedi h a l u l î n c a r e a u
I ajuns î n cursul t r a n s p o r t u l u i şi a m a n i p u l ă r i i . — To­
l e r â n d nes-i.jenţa„ n e f a c e m c o m p l i c i c u cei ce-1 s ă ­
vârşesc! „CARPAŢII,,
 CARPATI I
A p a r e la 15 a flecare! luni / Preşul u n u l n u m ă r 45 lei / A b o n a m e n t u l p e u n a n 500
p e jumătate a n 260 lei / Redacţia şl administraţia • Sibiu, Str. C a r m e n S y l v a N o . 12
VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR,
Dr. IONEL
PROPRIETAR
POP
SĂSPUNZĂTOR

<Reg. special Trib. Cluj. No. 9.) A N U L X // N o. 12 // 15 DECEMVRIE 1942

DUPA ZECE ANI

Pe scândura aceleiaşi mese de scris, împovărate şi hârtiei albe. O revistă, care atinge preocupări ale ştiinţe­
azi cu dosare de advocatura — se încheagă asemenea ce­ lor naturale, fără să se încumete a călca pragul revistelor
lui dintâi, şi acest al 120-lea număr al „Carpaţilor". Ca şi ştiinţifice. O revistă în spatele căreia nu e nici belşugul
cel, ce cu sfială se alcătuia acum sunt zece ani, şi acesta unui buget public, nici dărnicia unor instituţiuni econo­
cere un cuvânt de primă pagină. mice; o revistă care şi-a propus (şi s'a ţinut de cuvânt),
Amintirea păşeşte pe urma întoarsă. Şi ici, şi colo, să nu accepte delà nimenea, subt nici o formă ceea ce se
găseşte aruncat în cărare grăuntele, pe care încă nu au numeşte sau se poate numi subvenţie; o revistă care se
apucat să-l culeagă paserile uitării, — şi ne duce, ca pe bizuia delà început numai pe nădejdea abonamentelor. O
copiii din poveste, la poarta casei din care am pornit. revistă, pe care nu a „lansat-o" nici un fel de organizaţie
de stat sau particulară; care nu a fost impusă nimănui, prin
„ G â n d u l a c e s t e i r e v i s t e s'a n ă s c u t î n o s e a r ă de nici un mijloc, care nu a fost trimisă nimănui decât voită
S e p t e m v r i e t â r z i u , î n c a s ă de vârf d e m u n t e , u n d e s ă - şi cerută. In fine: o revistă, care delà început şi-a fixat
l ă ş l u i a m de c â t e v a zile" . . . cheltuelile de personal de redacţie şi de administraţie la
zero lei, şi care în schimb nu a putut rezista niciodată ten-
Retrăim acea seară, — care nu era altfel decât ori­ taţiunei unor ilustraţiuni în plus, a unor pagini în plus,
care din cele multe petrecute în lumea bună în care ne cu­ chiar împotriva alarmei necontenite a bugetului dezas­
fundam cu bucurie de câte ori vânam cerbul. Gustăm şi truos.
acum din farmecul colibii în care joacă zarea focului, se Cum a putut oare răzbi această modestă publicaţiune
istorisesc întâmplări minunate din viaţa muntelui, a oa­ între asemenea împrejurări potrivnice formulelor clasice
menilor şi a jivinelor, şi unde trupul trudit e dus în lu­ ale editării unei reviste, la noi mai ales? Cum şi de unde
mea viselor de orga cerbilor, care se apropie până subt a pornit firicelul de isvor al primilor abonaţi, — de unde
obloanele ferestrei. Iar din capul pe care de atunci a că­ s'a schimbat aţa de apă în pârăiaş, de unde s'au adunat
zut ninsoarea anilor, şi din inima care începe de-acum zecile, apoi sutele, apoi miile de cetitori? De ce această
să protesteze în faţa urcuşurilor repezi — acelaş gând se revistă „de vânătoare" e aşteptată şi citită cu plăcere de
încheagă: oameni, care nu au purtat nicicând armă de vânător, de
femei, de adolescenţi? De unde acel sentiment de comuni­
„ . . . S ă a d u c e m î n c a s e l e c e r c e t a t e de a t â t a g r e u tate sufletească între aceşti prieteni ai „Carpaţilor" al că­
ale prietenilor noştri cât m a i des iluzia m i r o s u l u i de rui realitate o simţim necontenit? De ce oare s'au coborât
b r a d şi a a i e r u l u i t ă i o s d e m u n t e . Să-i d e s p r i n d e m în grădina noastră ca să sădească flori alese mari scrii­
d i n v r e m e î n v r e m e d i n t r e p i e t r e l e de m o a r ă , c a r e l e tori şi însemnaţi oameni de ştiinţă, când grădinarul ocro­
m a c i n ă n e c o n t e n i t sufletele. S ă - i a p r o p i e m d e i s v o r u l teşte în această grădină şi cele mai modeste flori, care
s e n i n ă t ă ţ i i şi a l l i n i ş t e i : de m i n u n e a p e l â n g ă c a r e abea îndrăznesc să deschidă ochii plini de sfială în pus­
trecem fără să o vedem, m i n u n e a p e n t r u înfăptuirea tietăţile cele neumblate de picior omenesc? De ce răsplă­
c ă r e i a şi Cel A t o t p u t e r n i c a t r e b u i t s ă m u n c e a s c ă g r e u teşte fiecare număr al acestei reviste pe toţi cei ce s'au
ş a s e l u n g i zile biblice. trudit să-l alcătuiască, ddndu-le mulţumiri cu mult mai
inte.nse şi mai curate, decât le-ar putea da orice recom­
Să a d u n ă m sincer mâinile vânătoreşti, să hoină­ pensă bănească?
r i m î m p r e u n ă în largul câmpiilor, dealungul pâraelor
de c l e ş t a r , — s ă u r c ă m a l ă t u r e a c u l m i l e . S ă p â n d i m Din cei zece ani de viaţă petrecuţi ca în mijlocul unei
cu d r a g o s t e v i a ţ a f ă p t u r i l o r n e g r ă i t o a r e , şi s ă r ă s p l ă ­ familii în care nu sunt decât inimi deschise, am tras răs­
t i m d u r e r e a şi p i e r d e r e a p e c a r e o d u c e g l o n ţ u l n o s t r u , puns acestor întrebări: Această revistă răspunde unei ne­
cu î n z e c i t ă b i n e f a c e r e de p a z ă şi o c r o t i r e . cesităţi.
Să nu fim socotiţi nemodeşti, atunci când spunem
Tovărăşie frăţească între vânători, — dragoste acest cuvânt. Ne cunoaştem modestia locului în viaţa spi­
p e n t r u p ă m â n t u l n o s t r u şi p e n t r u t o a t e fiinţele p e c a r e rituală a neamului nostru. Dar acest locşor e al nostru, şi
le o c r o t e ş t e : i a t ă g â n d u l , c a r e n e c ă l ă u z e ş t e . munca noastră, oricât de neînsemnată, se integrează ro­
I - a m zis r e v i s t e i n o a s t r e „ C a r p a ţ i i " p e n t r u a î n ­ dului generalei vieţi intelectuale.
f ă ţ i ş a i m a g i n e a a c e s t u i colţ d e p ă m â n t , p e c a r e v r e m Odată, într'un muzeu, am admirat capitelul unei co­
să-l c u l t i v ă m şi s ă - l f a c e m şi m a i m u l t c u n o s c u t , şi lumne corintice. Bogăţia de flori şi de frunze stilizate de
m a i m u l t iubit" . . . arta maestrului, ieşea ca un snop înalt din îmbrăţişarea
chenarului. Fiecare frunzuliţă, fiecare petală, fiecare co-
Profunzimea cu care simţim şi azi acele îndemnuri toraş era sculptat cu extremă grije şi gingăşie. In potirul
dinainte cu zece ani, ne dovedeşte, că ceea ce ne pornea unei flori am găsit urma staminelor, iar frunzele de acan-
la drum nu era volbura trecătoare a unei însufleţiri de o tus ale brdului aveau îngrijit scoasă la iveală dunaa tije­
clipă. Iar viaţa de o decadă a revistei a arătat, că porni­ lor. Ce rost putea oare să aibă această muncă de detaliu,
rile şi simţămintele din care ea a luat fiinţă îşi aveau aşe­ pe al cărei rezultat nici nu-l poate percepe ochiul celui
zată seminţa bună în sufletele multor fraţi şi surori ale care se încântă de frumuseţea capitelului, aşezat în vâr­
noastre. ful columnei de cincisprezece metri? Şi totuşi, din armo­
O „revistă de vânătoare" in chip obişnuit se adresează nia şi din deplinătatea acestor detalii aproape impercep­
unui cerc de cititori foarte restrâns. Pe prea puţini îi in­ tibile, se încheagă frumuseţea.
teresează această îndeletnicire de pierde-vară, decât doar In capitelul măreţ al culturel şi al vieţii spirituale
în chipul unui iepure primit dar. O revistă, care străduin- româneşti, reprezentăm un infim detaliu, pe care aspec­
du-se să cultive dulcea noastră limbă, şi frumosul, totuşi tul general îl acopere, făcându-l nevăzut. Şi totuşi acel
nu are pretenţia să fie alăturată revistelor „literare"; o detaliu îşi are rostul lui, şi totuşi foarte modesta muncă,
revistă care dacă publică pagini de adevărată artă, isvo- ce a fost trebuitoare pentru modelarea acelei uşoare un­
răte din geniul unor laureaţi ai literelor noastre, mai des duiri ale frunzei sculptate, e o părticică necesară a fru­
dă lumii gândurile simple ale unor oameni, cari mai bu- museţii întregului. Fără de ea, capitelul ar susţine tot
curot infruntă unul in bârlog, decât groaza tocului ţi a aşa povara arcului, şi tot încântat ar privi omul frumu-
 C A B P A f l î -:• 1 9 4 2 . N o . l â
322
setea columnei. Dar ar lipsi cu toate aceste o treaptă nea revenirii, a liniştei, a scutului casei părinteşti: atin­
mică spre acea perfecţiune, a cărei neatinsă depărtare gem pământul.
e farmecul şi ispita spiritului omenesc. Această revistă a noastră e statornicul complice al
Revista noastră e necesară in străduinţele sufleteşti acestor evadări. Trezeşte ecouri şi amplifică această tai­
ale neamului nostru, fiindcă răspunde chemării vetrei nică chemare; ia mâna care caută în întunerec, şi călău­
străbune. zeşte pe cel dornic în pacea codrilor, în libertatea bără-
Veacurile au îngrămădit în sufletele şi în preocupă­ ganelor, în măreţia frământării furtunilor, în acea lume,
rile noastre zgura sbaterilor omenimei. S'a aşezat peste în care nu este suspin fără de zâmbet, nici fior de moarte
temelia simplă şi solidă a fiinţei noastre strat peste strat, fără bucuria renaşterei.
artificiul civilizaţiunei. Aceste pojghiţe, cu străluciri de Vânătoarea şi pescuitul îşi trag dulceaţa tot din su-
piatră scumpă şi cu ape dulci de mărgean, prea adeseori punerea în fata acestei chemări. Comunitatea de ordin spi­
au înăbuşit şi scânteia dumnezeiască, şi amintirea manei ritual a celor ce înţeleg şi râvnesc să urmeze chemarea
de lut din care suntem alcătuiţi. Ne-am rupt dela sânul străvechilor stări, cuprinde — „iubitori ai Naturii" —
mamei noastre, unde gândurile erau simple şi somnul alături de vânători, foarte mulţi, tot mai mulţi însetoşaţi
fără frământare, unde nelipsitele asprimi ale vieţii erau âupă acele desfătări curate. Revista „Carpaţii" a slujit
îndulcite de dreptele porunci ale firii, căreia toţi se supun. apropierea de lucrurile simple în majestalea lor, alcătuiri
Ne-am ridicat pe meşteşugite aripi, pierzând atingerea cu ale Naturei, — a desvălit peisagii noui, a ridicat perdeaua
marea şi mângăetoarea realitate: „din pământ eşti"! necunoaşterei de pe multe fenomene şi întâmplări din a-
Desrădăcinarea ne striveşte în povara sentimentului cea lume primitivă, — a petrecut acvilele în zbor pe de­
de singurătate şi în durerea inevitabilei treceri; şi mai asupra tancurilor de piatră, a furat o clipă din misterul
ales în epocile frământate ca ceea prin care trecem, ne vieţii unei flori.
zbatem viaţa în mijlocul celui mai îngrozitor spectacol: A deschis porţi spre o lume după care însetoşează
cel în care civilizaţiunea îşi manifestează întreaga ei forţă sufletele noastre.
formidabilă, lipsită de mângăerea milei. Din iubirea Naturei naşte fără greş o profundă şi
Omul acestei lumi simte câteodată o chemare. Taini­ fierbinte iubire a Ţării şi a Neamului. Din ea porneşte
că, neauzită de ureche, nevăzută de ochiu. Purcede din gândul ocrotirei fiinţelor fără grai, — iar etica vdnăto-
străfund de veacuri şi grăeşte limpede poruncind acelor rească, pentru infiltrarea căreia am insistat necontenit,
moaşte ale primordialei noastre firi, pe care le mai păs­ nu slujeşte decât cinstirea marelui Altar al Creaţiunei.
trăm subt cunoştinţa realităţilor de azi. * * *
Noi însă nu putem răspunde acelei chemări, aşa cum Iată ţarina în care am înfipt plugul nostru.
răspund paserile, când aud porunca misterioasă a ple­ La sfârşitul celei de â zecea brazdă ne-am oprit şi am
cării. Lumea din care ne vine chemarea e o lume pier­ mângâiat cu privirea rodul pe care îl vedem încolţit. Am
dută, — cărarea ei e frântă, — aripile noastre sunt grele, ridicat un gând cucernic spre cei ce au plecat de lângă
— cătuşele noastre scurte. aceste brazde, care le-au fost dragi şi lor. Cei rămaşi în
Batem totuşi din aceste neputincioase aripi, pornim muncă ne-am strâns mâinile frăţeşte.
cei doi paşi spre lumea obârşiei noastre, şi încercăm să Şi pornim mai departe, făcăndu-ne cruce.
odihnim capul trudit pe sânul Geei. O clipă avem iluziu- „Doamne ajută"! I. P.

C Â N D A C Ă Z U T M O Ş CALISTRU PE DELELEU
T o a m n a î n c e p u s e şi se i s p r ă v i s e în s e c e t ă . U n d u ­
iau lin funigeii prinşi de cheutorilor şi streşinile ca­
selor; cerul alburiu şi z ă r i l e în c e a ţ ă s e d e s f ă ş u r a u
zile d u p ă z i l e în a c e i a ş tihnă b l â n d ă . M o ş Calistru
P u ş c a ş u , cunoscător vechiu al semnelor lui D u m n e ­
zeu, nu era mulţămit. Intr'o seară, p e c â n d D ă v i d e l
B o g h e a n sărise pârlazul şi v e n i s e să se a ş e z e p e pris­
pă, începu a cârni din n a s şi a mormăi, cum îi era obi­
ceiul.
— Da' de c e n u eşti mulţămit, u n c h e ş u l e ? îl în­
trebă flăcăul.
— M ă i D ă v i d e l , măi B o g h e n e , r ă s p u n s e m o ş n e a ­
gul; pân'ce n'a da un p o s p a i u de ninsoare, noi n u pu­
n e m carne d e capră la afumat.
B o g h e a n începu a râde.
— Ia spune, uncheşule, te-a apucat v r e - o d a t ă
Crăciunul fără b u j e n i ţ ă în p o d ?
— A s t a nu s'a pomenit, m ă i b ă e t e .
— A t u n c e a şi ist'an, uncheşule, n e - o m învred­
v
nici să n e suim pe D e l e l e u . . .
— P l a n u l nostru-i în m â n a lui D u m n e z e u , vorbi
moşneagul. A l t ă d a t ă până în Sfinţii A r h a n g h e l i s'a-
răta s e m n de iarnă. A c u m a s'au scuturat frunzele
fără brume şi stau aşa, troiene, pe cărări. Nici l e um­
flă vântul, nici fug sunând: p a r c ă - s moarte. P ă m â n -
tu-i ca cremenea. C e s'adulmece câinii? D e a t â t a se­
c e t ă s'au vârît jigăniile a d â n c în codru.
— E u socot, uncheşule, că cum s'a pişcă lumina,
se schimbă vremea . . .
A m â n d o i îşi ridicară ochii spre luna plină care
cernea ca o p â c i ă argintie p e s t e satul revărsat pe cos-
de MIHAIL SADOVEANU
tisă şi fulgera în vale p e gârlele M o l d o v e i . M o ş Calis­
tru îşi scutură p l e t e l e a l b e :
— N u încă, grăi el, nu se schimbă. D u p ă cum
scrie la gromovnic, în z i l e l e a c e s t e a sunt legate v â n ­
turile şi furtunile, p â n ă şi-a cloci o u ă l e în stâncile
Mării p a s e r e a a l c h i o n . . .
B o g h e a n nu răspunse.
— A n u l ista are s ă vie târziu iarna, adăogi m o ş ­
neagul,
F l ă c ă u l îşi d ă d u p ă r e r e a cu oarecare sfială:
— Cum s'a îmbrăca o l e a c ă pământul, noi sun­
tem gata, uncheşule. N e suim la locurile noastre.
— D a c ă ne-a ajuta D u m n e z e u , m ă i băiete. A t â t a
patimă mai a m şi eu; încolo de t o a t e - s iertat. A n u l
ista m ă simţesc mai slab, după boala de a s t ă v a r ă .
S'apropie funia de par. D a r p o a t e tot m'oiu mai în­
vrednici o d a t ă s'aud câinii ţâhnind în s i h l ă . . .
D e l a prag, din umbra tinzii, se auzi d e o d a t ă , n e -
mulţămit, glasul babii Varvara:
— Tot nu te gândeşti s ă te astâmperi, m o ş n e g e ?
M o ş Calistru prinse a r â d e :
— Nu, măi babă; pân'ce-oiu pune manile p e
piept. A m să-ţi a d u c iar ţapu' să-1 boceşti, ca'n toţi
anii.
Baba boscorodi ceva neînţeles. Bătrânul p ă l i cu
cotul p e flăcău.
— Cât oiu lipsi eu te duci să-ţi mai vezi ginerii
şi nurorile,
D e l a seara a c e e a luminată, vreme multă n'a tre­
cut la mijloc. D u p ă ce şi-a scos p a s e r e a alchion puii
în singurătatea Mării, cătră sfârşitul lui Răpciune,
s a u trezit din miază-noapte vânturile şi intr'un a-
murg, au început a se zări pe subt nourii plumburii
cârduri nesfârşite de ciori, cârăind şi ţipând; şi după
ce-au trecut spre munte, amestecându-se cu întuneri­
cul, prinse a curge puf de omăt.
Cătră dimineaţă, ninsoarea stătu. Şi'ncă pe în­
tuneric, Moş-Calistru auzi la uşă pe Boghean du-
păind şi scuturându-şi opincile. Baba trase zăvorul
dela tindă, apoi, cu capul plecat şi barizul peste gură,
se întoarse la vatră ca să aşeze în traistă merindea de
drum, la lumina gazorniţei. Când intră flăcăul, M o ş -
Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel.
C'un zâmbet de înţeles arătă din cap spre mohorîta
mătuşă Varvara, apoi trase pe mâniei şi sumanul nou
de noaten. După ce-şi luă din fundul casei, de lângă
cuptor, puşca şi-i cercetă oţelele, apărate cu coadă
de epure, se întoarse spre icoane şi-şi făcu cruce.
Apoi îşi îndesă căciula în cap şi-şi potrivi cornul la
şold.
— Măi babă, noi ne ducem, zise el. S ă te g ă s e s c
sănătoasă.
Mătuşa Varvara oftă şi-i întinse traista.
— S ă vii sănătos.
Ea mai avea ceva de spus, — dar îşi strânse bu­
zele şi-şi plecă fruntea. Cei doi vânători ieşiră în în­
tunericul rece de afară şi Moş-Calistru chemă câinii.
— Nea, Lipa! nea, Caţa!
Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor.
Baba, ieşită şi ea până'n prag, le aruncă două dără-
buri de mămăligă rece. încovrigaţi şi cu cozile supu­
se, Lipa şi Caţa începură a înfulica hulpav.
— Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul.
Boghean, mărunt şi sprinten, nu zicea nimic. Dar
Moş-Calistru îl simţea bucuros grozav şi plin de pa­
timă, — cum era şi el odinioară în anii tinereţii.
O luăm de-a-dreptul, prin valea Moişei, măi
Dăvidel?
— Cum socoti, uncheşule!, răspunse mişcat flă­
căul.
Cu puştile trecute in spate, amândoi săriră pâr-
lazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi îna­
poi. Copoii, zvârlindu-se în copee, îi ajunseră din
urmă. Călcând cu opincile ca'n puf prin z ă p a d a cu­
rată, trecură spre valea Moişei şi, când se lumină de
ziuă, intrară pe cărarea muntelui, sub streşina de ce­
tină.
Aici îi împresură deodată o linişte adâncă. Cel
dintâiu omăt moale sta pe brădetul neclintit, deasupra,
şi pe cărări era numai un pospaiu subţire. N u s'auzea
nici un sunet: munte şi codru parcă muriseră. A ş a
merseră multă vreme suind tăcuţi, până ce băgară de
samă că lumina leşietică le punea pe obrazuri ca niş­
te măşti palide.
Bătrânul se opri.
— Măi Dăvidel, zise el râzând, să mai stăm o
leacă. E greu cu încheeturi ruginite. Şi nu ştiu ce am,
ori mi se pare mie, da' n'am apucat aşa codru nici­
odată în zilele mele. Parcă-i pustiu şi prohodit!
— Părere, uncheşule, răspunse flăcăul.
Intre ei, copoii stăteau cu capetele plecate.
— Iaca şi câinii, vorbi iar bătrânul; tot aşa so-
cot: numai să ridice capetele în sus şi să urle . . .
Dăvidel Boghean îl aţinti cu ochii lui mici şi negri
ca picături de păcură.
— Ce ai, uncheşule?
— N'am nimica, măi băiete, da m'au apucat aşa
gânduri de bătrâneţă. Mă gândeam, suind, că baba
ceea îşi face câteodată de cap! Când îi abate femeii,
apoi să ferească Dumnezeu. Că astă-noapte i s'au a-
rătat semne, — şi că să caut la trepetnic şi'n zodie . . .
 Că-şi aduce aminte că i-a spus doftorul când am fost
bolnav, a s t ă - v a r ă . . . Da' e u parcă stau să m ă uit în
gura ei? T ă c e a m şi te-aşteptam să vii. Eu, bre, o viaţă
de om aici, subt codru, a m petrecut-o. Eu cu p ă d u ­
rarii, cu câinii şi cu sălbătăciunile. Ştiu eu că de-acu
nu mai am mult, da' măcar să-mi mai fac o d a t ă che­
f u l .
Moşneagul rămase cu ochii aţintiţi în umbra p ă ­
durii.
F l ă c ă u l zise încet:
— Hai să mergem, uncheşule.
— S ă mergem, răspunse bătrânul. M ă gândeam
că zi ca asta încă n'am văzut. Şi stam s ă mai răsuflu.
A crescut, bre, muntele. V ă d eu, că mi-a fost mai ma­
re dorul decât puterea. Hai să mergem.
Suiră pe D e l e l e u . Bătrânul însă slăbise. A s t a o
vedea acuma bine D ă v i d e l Boghean. Gâfâia şi-i cres­
cuseră în cap ochii subt streşinile lor cărunte.
Când ajunseră la coliba ştiută, dosită în râpa
Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe pa­
tul de frunze.
— M ă i băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi
codru, ca o tinereţă, — da' de acu îmi pare că m ă
las de el. T u trage d e ici, din traistă, garafa, şi dă-mi
oleacă de putere!
D u p ă ce b ă u un gât bun de rachiu, Moş-Calis-
tru se l ă s ă într'o rână şi privi p e uşa colibei, în văi,
coama inflorită alb a codrului de brad. Era încă lu­
mină în liniştea de moarte.
Moş-Calistru tresări:
— U n d e - s câinii?
— Aici,
Bătrânul întinse urechea:
— A t u n c i ce s'aude? Sunt şi alţi puşcaşi în mun­
te. Câinii lor a u sculat caprele şi l e mână. D u - t e re­
p e d e în ţiitoarea noastră; a ş t e a p t ă liniştit şi înseam­
n ă bine. Ia şi căţeii. E u m'oiu hodini aici.
Ţâhnitul copoilor străini suna departe încă, sub­
ţire şi cu răsunete ciudate. D ă v i d e l îşi l e p ă d ă iute
săculeţul, trase cucoşul puştii ş'o luă pe subt picio­
rul tancului. Bătrânul, rămas singur, ascultă cu luare-
aminte. P ă r e a însă a p ă s a t şi abătut, caşi sihla ne­
clintită. Ii zvâcnea inima în piept rar şi tare, parcă-i
ciocănea coastele, ş'avea în toate mădularele o trudă,
o răceală, o n e l i n i ş t e . . .
A j u n s în ţiitoare, Boghean se răzimă de o tisă
bătrână. Lipa şi Caţa, după c e ascultară un răstimp
sunetele adâncurilor, porniră amândoi o d a t ă şi intra­
ră în tufişurile de afine. In codrul încremenit, singu­
rul semn de viaţă era numai ţâhnitul a c e l a subţire şi
straniu, subt cetina grea de omăt.
Trecu aşa o vreme. Câinii se depărtau, s e apro­
piau. Glasurile lor se înmulţiră. A j u n s e s e r ă pe ur­
m e l e vânatului şi copoii bătrânului.
Deodată, în ziua tristă şi f ă r ă soare, care se pre­
fira prin cetinile înzăpezite şi învăluia ca într'o ne­
gură bolţile de dedesubt, se strecură un val de um­
bră. Era amurgul. Ca un tremur, c a o chemare, un
sunet nou se deşteptă în munte: un glas de corn.
Boghean tresări, tulburat, şi ridică fruntea. Cu­
noştea cornul. Era al lui Moş-Calistru. Şi înţelegea
că-i un semn de primejdie, îşi a p l e c ă ţeava pustei,
stătu la îndoială. Câinii se apropiau. Cornul s e stân-
se într'o dulce t r e m u r a r e . , . O clipă se ridică iar, —
şi'ndâtă tăcu.
F l ă c ă u l se repezi îndărăt. D u p ă douăzeci de
paşi, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de p u ş ­
că. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, — când
ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă che­
marea cornului,
-r- Ce să fie? Ce are bătrânul?, se întreba el gâ­
fâind.
Când ajunse în uşa colibei de cetină zări pe bă­
trân culcat într'o rână, cu ochii bulbucaţi şi arzători
aţintiţi asupră-i. In mâna dreaptă strângea încă cor­
nul cu care buciumase.
-— Ce este, uncheşule? strigă D ă v i d e l Boghean,
— M ă i băiete, răspunse rar şi greu bătrânul, sca­
p ă r ă şi aprinde o lumină, Mi-i frig: nu mi-i b i n e , . .
— Ce ai, uncheşule?
— N'am nimica. Mi-a venit vremea.
Obrazul moşneagului parcă era de ceară albă,
subt căciulă, în umbra colibei, Boghean îngenunche
şi-i cuprinse fruntea, manile. Erau reci. Atunci trase
înfrigurat, din brâu scăpărătorile, b ă t u cu amnarul
în cremene ş'aprinse un fir de iască. A d u n ă un m ă -
nuncheş de ierburi uscate şi muşchiu, suflă în iască
şi s c o a s e flacără. A d u n ă crenguţe moarte d e brad şi
clădi foc. Bătrânul îl urmărea, c u ochii neclintiţi as­
cultând parcă ceva de departe . . .
— Ce faci, uncheşule?, întrebă iar Boghean.
Moş-Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse
din mâna bătrânului cornul şi prinse a chema grăbit,
cu bătăi d e limbă, p e vânătorii necunoscuţi p e care-i
bănuia aproape, în munte. Contenea şi iar pornea, în­
fricoşat de moartea pe care o simţea lângă el, încleş­
tând pe uncheşul neclintit.
Cei chemaţi nu întârziară. Boghean îi v ă z u suind
din râpă, cu căciuli mari şi capete pletoase. Erau oa­
meni cunoscuţi, pădurari d e pe Moişa.
— Care chiamă?, strigă unul.
— Veniţi aici, b ă d i c a ! răcni flăcăul cu lacrimi
în glas. Puşcaşii grăbiră spre colibă.
— Ce este, măi D ă v i d e l ?
Când văzură p e Moş-Calistru, pricepură. F ă r ă un
cuvânt, Boboc pădurarul cel scund se repezi, smulse
din foc o crenguţă aprinsă de cetină ş'o puse în mâna
întinsă a bătrânului, ca s ă moară creştineşte.
A p o i se descoperiră în tăcere, trăgându-şi cu
stânga de pe plete căciulile, — p e când în codrul p o ­
somorit de amurg, în depărtate şi tăcute tainiţi, sunau
aceleaşi ţâhnituri fantastice de copoi alungând că­
prioarele.

COLINDA VÂNĂTORILOR
De roagă — se roagă Gura-i păltior, De l-om putea prinde De-o sută de ani
Negri vânători In coarnele lui Cununa-am lua-o Noi de l-om lua
De jupanul gazdă: Cunună de flori, In dar cui am da-o? In dar cui l-om da?
Ca pe ei să-i lase Pe grumazii lui Da-om fetei gazdei! Jupdnesei gazdei!
In braniştea lui, Băerel de' bani, Şi noi vom vâna Covor roşior:
Unde-au oblicit p
e spatele lui Brâu lat ferecat Jupanului gazdă!
O droaie de ciute. Covor roşior, Şi noi cui l-om da? Cântând colindând
Dară printre ciute Pe şalele lui Feciorului gazdei! Gazdei închinând.
Cerbui trătior Brâu lat ferecat. Băerel de bani
URSUL de t GHEORGHE NEDIC1

Mângâiat de căldicelele raze ale soarelui de S e p ­ Suim mereu, numai prin pădure de molid şi brad,
tembrie, mă odihneam pe un strat de muşchi verde, cu miros puternic de reşină. Când urci la munte tă­
— o adevărată saltea, — răzimat cu spatele de trun­ cerea face parte din legea mersului, altfel oboseşti
chiul unui mesteacăn argintiu, ce crescuse înalt in fa­ mult mai repede şi n'ai spor la drum. N u se aude de­
ţa casei mele de vânătoare. D e pe înălţimea la care cât ţăcănitul copitelor celor doi căluţi, la care, din
m ă aflam admiram încântătoarea privelişte a văii când în când, se mai adaugă toaca ciocănitoarelor,
scăldată în lumină, ce se întindea şerpuitoare până'n bătând harnic în lemne uscate.
depărtări. Larga panoramă care se desfăşura înain­ Amiaza, cu foamea ce se cere astâmpărată, ne
tea ochilor mei, îşi păstra încă haina ei verde. In sileşte să facem un scurt popas lângă apa rece a unui
scurtă vreme însă toamna, — acest mare şi neîntre­ isvoraş ce curge ca un fir de argint topit, pe albia unui
cut pictor — va turna peste verdele naturei tot aurul, uluc de brad. Aci, după un mers de câteva ceasuri,
tot bronzul şi rubinul său topit, pentru a ne desfăta orice ai mânca, e ospăţ împărătesc. Pornirăm mai de­
sufletul. In faţa unor asemenea măreţii, pe care vâ­ parte şi după alte şase ceasuri de urcuş, în pragul
nătorii le g ă s e s c toamna în mijlocul codrilor, la fie­ asfinţitului, auzim la început, ca prin vis, apoi din ce
care pas, sufletul meu a îngenunchiat de atâtea ori în ce mai tare, sunetul unui bucium.
în colindările mele, pe care le retrăesc acum. F ă r ă să vrem, uguitul acestui instrument, — pe
Din aceste pierderi în visare, m ă trezi la reali­ care ciobanii noştri dela munte ştiu să-1 facă cu atâta
tate vrednicul m e u brigadier de vânătoare, Gheorghe, măqestrie, — îmi duce gândul înapoi, şi-mi străcoară'n
care venise dela împlinirea datoriei lui. suflet o tristeţe al cărei înţeles nu-1 găsesc decât în
— Din contro, Gheorghe şi ce veşti mai ai? faptul că buciumul, in trecutul istoric al Românilor a
— Toate bune, d o m n u l e . . . Azi noapte am ră­ fost glasul care da de veste primejdia năvălirilor bar­
mas de pază pe creasta muntelui Mutară Mare, — şi bare, chemând Neamul la luptă, pentru a-şi apăra
nu mi-a părut rău. A m văzut pe a c o l o mult vânat. moşia. Şi tot prin bucium, băjenarii ascunşi în v ă g ă u ­
P e la miezul nopţii, a venit şi o turmă de mistreţi, nile munţilor, îşi spuneau toată jalea sufletului lor
după rădăcini de brânduşi, iar printre ei era unul de obidit.
o mărime uriaşă. Mai sunt însă şi necazuri: ciobanii Din gândurile acestea cari depanau firul trecutu­
dela stână mi se plâng mereu că o namilă de urs îşi lui vechiu, m ă trezi însă lătratul unor câini, — destul
înfige colţii mai în fiecare noapte în câte o vită, şi, de departe încă. Auzirăm apoi tălăngile vitelor, un
fiindcă mi-aţi spus că o să veniţi, am înfiripat un ob­ muget prelung de bou şi în sfârşit fluerul ciobanilor
servator într'un molid înalt, la marginea poenii, de dela stână, vestindu-ne astfel că suntem în apropie­
unde pe lumina lunii sau în zori, am putea împuşca, rea muntelui Mutara-Mare. N e - a mai trebuit cam o
socot eu, şi ursul şi ceva din mistreţi. P o a t e chiar pe jumătate de oră şi iată-ne ajunşi pe marele gol cu
cel mai mare despre care vă spusei. D a c ă şi Domnia- iarbă înaltă, — minunată păşune pentru vite. O droaie
voastră aţi fi de aceiaşi părere, am putea pleca chiar de câini aleargă de departe spre noi, lătrându-ne fu­
de azi. rioşi, abea putând fi potoliţi de ciobani. Mergem înain­
— Bine Gheorghe. Dar nu plecăm azi, ci mâine, te şi dăm peste altă cireada, apoi, din departe se ză-
ca să avem timp să pre­
gătim merinde şi tot ce
ne trebue, pentru câteva
zile. Vom pleca dis de
dimineaţă, ca să ajun­
gem la vreme la poiana
în care zici că umblă cu
ciurda mistreţii. Pregă­
teşte deci tot, ce trebue.
In dimineaţa urmă­
toare, răsăritul soarelui
încinsese cu o uşoară
dungă de foc tancuri­
le stâncoase ale munţi­
lor. Rândunelele vesele,
spintecau văzduhul ca
nişte săgeţi, prevestind
vreme bună.
U n aer curat şi
proaspăt, — cum numai
la munte poţi sorbi, —
ne umplea pieptul cu
viaţă nouă. Parcă şi că­
luţii încărcaţi cu târha-
turi grele mergeau mai
uşor, în aerul acesta
proaspăt. f Dr. G h e o r g h e N e d i c i , c u u n urs d i n Maramureş.
 reşte un furnicar de mici pete albe mişcătoare. Este
turma de oi de unde vine doina tremurată a fluerului.
Ajunşi la stână, — punctul final al mersului nos­
tru, — ne întindem pe iarba moale, sorbind setoşi mă­
reţia apusului de soare. Norii albi ce tivesc orizontul
în partea de Vest, îmbracă culori care se schimbă în
fiecare minut.
P e măsură ce discul strălucitor coboară, o umbră
cenuşie se lasă ca o ceaţă peste întreaga fire.
Cele mai îndepărtate culmi îşi şterg din zare con­
tururile sinuoase, p â n ă ce se cufundă în negurile sării,
î n c e p a se zări pe creste focurile ciobanilor.
Cu o a d â n c ă linişte în suflet pornim spre obser­
vatorul nostru înfiripat de Gheorghe în molidul din
marginea poienii, unde vom avea de aşteptat sosirea
mistreţilor pe cari el îi v ă z u s e noaptea trecută. Iarba
e umed'ă de roua sării. P e tot cuprinsul dăinueşte o
linişte de templu: nici o adiere, de vânt, nici un foş­
net de frunză.
Tace firea ca un prunc adormit.
î n c e p să răsară stelele pe cer, tremurându-şi lu­
minile şi pe măsură ce întunericul creşte, bolta lumii
s e spuzeşte de licuricii veşniciei.
îmbrăcaţi în haine călduroase, suim în observa­
tor, la pândă.
N u a p u c ă m să ne a ş e z ă m bine. şi iată că răsare
luna! . . . O lună uriaşă printre vârfurile brazilor din
cealaltă margine a poienii poleieşte fruntea codrului
adormit.
N e cuibărim cât putem mai bine în ascunzătoa­
rea noastră. Cu binoclul la ochi cercetez tot cuprinsul
poenii. N u zăresc nici o mişcare. E încă prea de
vreme.
N u mai e mult până la jumătatea nopţii, şi frigul
pătrunde din ce în ce mai tare prin îmbrăcămintea
noastră.
Lui Gheorghe care n'a ţinut seamă de sfatul meu
şi nu şi-a luat haine mai groase, a început să-i fie
frig de-a binelea. Cu toată ceaşca de ceai ce i-am dat
nu mai poate răbda frigul pătrunzător, şi vrea să co-
« boare din observator, nădăjduind că jos îi va fi mai
cald. II opresc, deoarece, mistreţii i-ar putea simţi
uşor mirosul şi toată pânda noastră ar fi de prisos.
Ii dau o haină dela mine ca să poată r e z i s t a . . .
A u z i m deodată ţipetele ascuţite ale unui godac,
apoi pârâituri de crăci. Vin m i s t r e ţ i i . . . D a r încotro
apucă oare? Stfomotul încetează câteva clipe, apoi
iarăşi se aude. din ce în ce mai a p r o a p e . . . A u ajuns
la marginea p ă d u r e i . . .
S a u oprit din nou. A ş t e p t ă m să-i v e d e m eşind
la luminiş, din clipă în clipă.
Privim amândoi cu binoclul în partea unde li s'a
oprit mersul. Minutele trec şi ei nu se v ă d în poia­
n ă . . . S'a scurs mai bine ca un sfert de ceas şi ni­
mic . . . N u cumva s'au întors în adâncul pădurii? . , .
N ' o puteau face decât dacă ar fi simţit la noi vre-o
mişcare, sau ne-ar fi mirosit, lucru care nu s'a întâm­
plat. Orice n ă d e j d e pare pierdută . . . D a r iată că bi­
noclul m e u îi află la o mare depărtare, tocmai în mij­
locul poenii. P a s c fără «Jrij ă . . . S'au strecurat cu di­
băcie cine ştie pe unde. Ii cercetez îndelung şi bag de
seamă că în adevăr printre ei se găseşte un vier uriaş,
întind puşca şi încerc să-1 ochesc prin lunetă, dar
este prea departe. S ă mai aşteptăm, poate se vor mai
a p r o p i a . . . In clipa următoare răgetul unei vite spar­
ge liniştea nopţii, iar mistreţii ca loviţi de zbici, fă­
cură o săritură'n lături. A u stat apoi o clipă ca îm­
pietriţi şi au pierit cum piere năluca.
Zbieretele prelungite a l e vitei, tot mai dese, fac
acum să vuiască pădurea toată. î n d a t ă ne d ă m seama
că în apropierea noastră se petrece o dramă groazni­
că. Lupta se dă pe viaţă şi pe moarte. Intre răgete
se auzi troznituri de crăci, izbituri răbufnind înfundat,
răsuflări puternice de fiară, ce atacă mereu victima.
Cel care atacă vita cornută nu poate fi decât urs,
poate chiar cel pe care l-au v ă z u t ciobanii noaptea
trecută.
Intr'o clipă ne hotărâm să alergăm, să încercăm
a doborî fiara şi a scăpa victima.
Pentru orientare, ne însemnăm cât putem mai
bine locul dramei. Coborâm din observator şi pornim
în direcţia însemnată, eu înainte cu puşca gata de a
trage. înaintăm cu mare băgare de seamă câteva mi­
nute, dar înţelegem repede că e foarte greu, dacă nu
cu neputinţă chiar, să nimerim locul luptei, p e de o
parte din cauza desişului, pe de altă parte din cauza,
că ecoul sgomotelor şi al sbieretelor, repetându-se în
toate părţile, ne înşală. A r fi zadarnică deci străda­
nia noastră de "a căuta mai departe.
N e întoarcem la observator. Vita tot mai conti­
nuă să sbiere. Urmară câteva clipe de tăcere, în cari
ne închipuim că biata victimă şi-a dat sfârşitul dar
sbierete şi mai sfâşietoare reîncep apoi treptat-treptat
slăbesc, până ce devin gemete prelungite ca un plâns
omenesc înăbuşit, ce se stinge din ce în ce, până în­
cetează cu totul.
Cutremuraţi de grozăvia acestei drame, p l e c ă m
la stână să ne mai încălzim, pentru ca dimineaţa să
căutăm locul luptei.
A doua zi, după îndelungate căutări prin pădure
— într'o mică poeniţă încercuită de un desiş prin care
cu greu se poate străbate, — un tablou înspăimântă­
tor ne ţintui pe loc. Cât ţine vatra poeniţei, iarba era
culcată la pământ, pretutindeni stropită de sânge;
puternice crăci rupte jur-împrejur, iar în mijloc ră­
m ă ş i ţ e l e vitei căzută pradă fiarei. E un bou voinic,
cu pântecul sfâşiat. Ficatul, inima, plămânii, rinichii
şi aproape jumătate din carne au fost devorate d'e
urs.
In faţa acestei privelişti simt că a pierit din su­
fletul m e u acel simţământ de ocrotire ce am purtat
totdeauna pentru urşi, — aceşti reprezentanţi ai vieţii
şi forţei primitive — şi îmi jur în gând că nu m ă voi
lăsa până ce nu voi împuşca această fiară care a pri­
cinuit atâta pagubă oamenilor, sfâşiindu-le vitele.
Gheorghe e de părere să facem un observator
într'un copac în imediata apropiere şi să aşteptăm
venirea ursului în noaptea următoare. E u însă. ştiind
că ursul nu se'ntoarce întotdeauna a doua zi la hoi­
tul făcut de el, sunt de altă părere şi-mi propun să
aflăm dela ciobani, care e stâna unde ursul vine mai
des, ca să-1 aşteptăm acolo.
Ajunşi la stână ciobanii ne spun că fiara calcă
mai des pe la cireada lui Sandu. Venind seara, Sandu
ne sfătueşte să ne ascundem în mijlocul cirezii, că
de-acolo putem împuşca ursul fără nici o îndoială.
E u însă, care a m mai văzut goana nebună a vitelor
când sunt atacate de urs, găsesc că e mai bine să aş­
teptăm la focul din vatra cirezii.
Toţi păstorii au adormit. Vitele culcate toate,
ceva mai de parte de noi, rumegă liniştite. In tăcerea
nopţii nu se aud decât răsuflările boilor şi troznitu-
rile bradului pus pe f o c Eu şi Gheorghe stăm d e
 veghe, vorbind în şoapte ., Cam pe la noaptea jumă­
tate se trezesc şi ciobanii, spunându-ne că pe vremea
asta vine, deobiceiu ursul.
In adevăr, n'a mai trecut nici un sfert de ceas, că
mugetele şi răgetele plin de groază ale celor vre-o
200 de boi, lătratul furios al câinilor şi n ă v a l a vite­
lor spre vatra stânei ne fac să sărim în picioare. P ă s ­
torii îşi aprind repede faclele de lemn şi pornim în
goană spre urs,
N'a trebuit să ne ostenim prea mult cu fuga, că-1
şi zărim, chiar în momentul când sărea în spinarea
unui bou.
Ridic arma să trag, însă la lumina faclelor, îmi
dau seama că trăgând de aci, glonţul ar putea atinge
pe vre-un cioban. Ursul şi-a înfipt în gâtul boului pu-
ternicile lui ghiare dela laba stângă, în timp ce, cu
laba dreaptă, îi dă lovituri puternice peste ochi, că­
lăuzind când spre dreapta, când spre stânga pe bie­
tul animal. A c e s t a ieşit din minţi, rage de durere şi
de groază . . . La un moment dat îl pierdem din ochi
pentru câteva clipe; îl descoperim apoi din nou, şi
iată că boul, fie că s'a împiedecat, fie d'e greutatea
ursului, cade la pământ, şi cade şi ursul din spina­
rea lui.
A c u m toţi câinii şi câţiva boi dintre cei mai pu­
ternici, cu coarnele aplecate înainte — aidoma tauri­
lor de luptă — pornesc la atac împotriva ursului. Dar
acesta se aruncă în desişul bradului, scăpând' astfel
şi de atacatori, şi deocamdată şi de glonţul h ă r ă ­
zit lui.
Pentru noaptea următoare, am făcut alt plan
ştiind bine dela păstori, pe unde vine ursul. A m cer­
cetat cu d'eamănuntul terenul şi împrejurimea dru­
mului lui, şi am hotărât să-1 aşteptăm n u la stână, ci
în apropierea trecătoarei. A m şi găsit un loc din care
nu ne putea prinde mirosul. P e la ceasurile 9 seara ne
a ş e z ă m la pândă. Timpul se scurge încet. A c e i a ş i
lună plină, aceiaşi spuză de stele şi luceferi, ne ţin
tovărăşie, mărind n ă d e j d i l e noastre. M ă uit des la
ceas şi fiecare oră trecută mi se pare că a fost o v e ş ­
nicie.
In sfârşit e unsprezece şi j u m ă t a t e . . . Va veni
oare?
Dar abea mi-am pus această întrebare nerăbdă­
toare, auzim deodată lătratul îndâriît al unui dulău
de-al stânei, în direcţia de unde trebue să vie ursul,
apoi se năpustesc într'acolo toţi câinii lătrând furios.
N u mai avem nici o îndoială: V i n e !
D u p ă câteva vreme îi şi aud mormăitul: protes­
tează de bună seamă, că i se face prea mare alai de
primire, şi se repede'n câinii cari nu-I slăbesc. Hăr­
mălaia se apropie din ce în ce mai mult. M ă l a s pe
brânci târându-mă mai la vale, de unde ascuns după
nişte bolovani îl zăresc. încerc să-1 ochesc prin lunetă.
In a c e s t moment însă, ursul v ă d i t sâcâit de ur­
măritorii lui. fuge vre-o douăzeci de oaşi înainte, şi
1
acum îl văd în toată mărimea I u i . . . S e află însă în-
tr'o poziţie cu totul nepotrivită pentru a-i trimite
glontele. Ţin strâns arma Ia umăr, urmărindu-i prin
lunetă toate miş­
cările, când deo­
dată se'ntoarce la
dreapta spre un
câine. In clipa ur­
mătoare lumina lu­
nii c ă z u din plin
pe toată partea lui
stângă, iar eu găsind prielnicul moment, a p ă s pe tră­
gaci, şi arma răsbubue umplând adâncul codrului de
ecouri. Un urlet îşi a m e s t e c ă urgia cu clocotul bubui­
tului de armă, — şi ursul într'o goană nebună, pieri
în întunericul codrului.
Intre timp au sosit şi păstorii dar îi sfătuesc să
nu caute ursul acum noaptea, lucrul cel mai primej­
dios.
P â n ă dimineaţa am dormit la stână somn de
plumb.
In zorii zilei, căutând' ursul, l-am găsit mort, ca
la vre-o sută de paşi din marginea imaşului din p ă ­
dure.
Jupuindu-1, b ă g ă m de seamă că pielea lui e ciu­
ruită de gloanţe vechi şi felurite alte proectile: alice,
plumb şi sburături de fier, care nu reuşiseră însă să-1
îndepărteze dela stână.
* * #
Ursul, — acest vânat care împreună cu cerbul
formează gloria cinegetică a Carpaţilor României,
ar fi deci, după cum reese din întâmplarea ce v'am
povestit o fiară periculoasă şi foarte stricătoare, care
prin urmare s'ar cuveni să fie stârpită cu desăvârşire,
aşa cum au făcut englezii cu lupul încă de-acum mul­
te veacuri.
In realitate însă, faptul nu este e x a c t decât în
parte, iar concluzia e cu totul falsă. Ursul trebue dim­
potrivă ocrotit cu o deosebită solicitudine, pentru ne­
numărate motive de care m ă voi ocupa mai târziu. Şi
nu este un animal carnivor, nici m ă c a r un animal d e
preferinţă carnivor, ci un omnivor prin e x c e l e n ţ ă . M ă ­
nâncă tot ce-i iese în cale. In general hrana v e g e t a l ă
a ursului constă din mâţâşoare de salcie căprească
(Salix Caprea), horşti (Suzula silvática) iarbă tânără
(otavă), urzici tinere, muşchi fragezi, diferite fructe:
mere, pere pădureţe, smeură, mure, ocoruşe, coacăză,
afine, ciuperci, alune, ghindă, jir, castane şi alte fruc­
te de p e arborii şi arbuştii din pădure. Toamna s e co­
boară până în livezile din jurul satelor, după prune,
mere, pere, făcând pagube considerabile. Ovăzul şi
porumbul tânăr în lapte îi sunt trufandale preferate.
S a p ă în pământ după mierea bondarilor, fagurii
viespiilor cu larve, se urcă în arbori, în scorburi după
mierea stupilor sălbatici. Ca să p o a t ă ajunge cu laba
la faguri, lărgeşte gaura scorburei cu ghiarele şi cu
dinţii puternici, p â n ă ce d ă de miere.
La astfel de operaţii, natural că albinele dar mai
cu s e a m ă viespiile înfuriate, îl năpădesc, îl înţeapă cu
sutele, iar ursul de durere mârâie furios, se t ă v ă l e ş t e
în iarbă, pe pământ, ca să le scuture de pe sine. D a c ă
viespiile, albinele din roi îl n ă p ă d e s c toate, dar mai
cu seamă viespiile mari, i-se umflă capul şi trupul.
Ursul în starea aceasta dureroasă devine furios şi
uneori chiar periculos.
Cu un astfel de urs era să o păţesc. Era p e tim­
pul mugetului în muntele Gliganul din Maramureş.
P l e c a s e m cu paznicul des de dimineaţă să ascultăm
cerbii mugind. A j u n g â n d pe un loc şes din pădure,
văzurăm la marginea cărărei de vânătoare o movilă
Urma arsului (dupa Col. A. Spiesi)
proaspătă de pământ. Alături era o groapă a d â n c ă
până'n brâu şi largă, cât un cerc mare de butoi. In
groapă erau viespi moarte cu miile. A c e a s t ă descope­
rire m'a lămurit de ce nu mugesc cerbii. Ursul a cu-
treerat toată pădurea până să ajungă aci.
A u z i n d însă deodată un muget puternic m ă în­
dreptai spre locul din cotro venea mugetul, lăsând
paznicul în cărare.
Mergeam foarte încet şi priveam în toate părţile
s ă nu m ă zărească cerbul sau v r e - o ciută. D a r iată
că la vre-o 20 de paşi de mine răsări ca din p ă m â n t
un urs de o mărime neobicinuită, care p ă r e a foarte
agitat. Intr'o clipă privirile noastre se întâlnesc. Ur­
sul îşi înalţă capul spre mine gata de atac. In acelaş
m o m e n t însă ridicai arma la ochi şi dădui foc. Glon­
ţul 1-a izbit în inimă. Ursul scoase un răcnet şi dis­
păru în desiş, iar eu încărcând arma din n o u a ş t e p ­
tam din clipă în clipă atacul lui. Dar n u s'a mai în­
tors.
A m plecat cu păzitorul mai departe în asculta­
rea cerbilor. D u p ă un timp mai îndelungat ne-am în­
tors unde t r ă s e s e m în urs. La vre-o 50 de paşi dela
locul împuşcărei l-am găsit mort. In furia şi chinu­
rile lui îmbrăţişase un molid gros, sfârşindu-se în a-
ceastă situaţie. Blana îi era tixită de viespi şi capul
îi era umflat ca un butoiu. Ii veniseră viespiile de hac.
Cu siguranţă m a r fi atacat, d a c ă nu i-o luam înainte,
cu glonţul mortal. întâlnirea neaşteptată cu un tirs
împuns d e albine sau viespi este totdeauna foarte p e ­
riculoasă.
Hrana animală a ursului se compune din diferite
insecte şi larvele lor, pe care le scoate din frunzişul
mort, sau scormonind prin arborii căzuţi şi putrezi.
Cu multă plăcere scobeşte furnicarii după furnici şi
larvele („ouăle") lor, a căror acid formic îi place
mult. Prinde şi broaşte de pădure, melci, şopârle şi
chiar şerpi. Scotoceşte după cuiburi de păsări cari
clocesc pe pământ: de cocoşi de munte, sitari, e t c ,
din care m ă n â n c ă ouăle, puii, ba chiar şi p ă s ă r i l e bă­
trâne.
D e a s e m e n e a în apa pâraielor prinde cu multă
dexteritate broaşte, raci, melci, chiar şi peşti (păs­
trăvi). A m avut ocazie să observ în trei rânduri cum
pescueşte ursul în timpul bătăii păstrăvilor, când a-
ceştia se adună aproape de maluri c u apă mică şi
limpede pentru depunerea icrelor. Ursul se apropie
încet de mal şi stă neclintit, cu multă răbdare până
ce p e ş t e l e ajunge aproape de el. In acel moment cu
o iuţeală fulgerătoare aruncă cu laba apa pe mal,
bineînţeles cu tot cu peşte, pe care-1 m ă n â n c ă apoi
cu poftă. Cu brigadierul m e u de vânătoare împreună
am observat un urs 3 ani consecutivi, toamna, cum
pescuia păstrăvi din părăul d e munte.
A n i m a l e l e sălbatice mai mari ursul l e atacă nu­
mai când are ocazie prielnică sau când e chinuit de
foame, în ani slabi, fără fructe. In a s e m e n e a cazuri
ursul prinde câte o căprioară, vre-un mistreţ, vre-o
ciută sau viţel de cerb.
In cele mai multe cazuri stă la p â n d ă sau se fu­
rişează până la vânat. D e î n d a t ă ce e lângă el, se a-
runcă pe victimă şi cu o lovitură o doboară la pământ.
D a c ă vânatul e mai tare îi aplică o lovitură d u p ă alta
până-1 ameţeşte, sau îl omoară. Loviturile l e d ă mai
mult pe şira spinărei. D a c ă nu-şi poate prinde victima
prin cel dintâi atac, o goneşte atâta vreme p â n ă ce o
oboseşte şi apoi o prinde. Cu toate acestea nu putem
spune că ursul este dăunător vânatului, căci rar se
hrăneşte cu el. Mult mai des se hrăneşte cu vitele
dela munte, care îi cad şi mai uşor pradă şi în cari
face de multe ori foarte mari stricăciuni. î n ţ e l e g deci
foarte bine ura ţăranului şi a ciobanului faţă de urs.
Dar în multe cazuri chiar ţăranii sau ciobanii poartă
vina, că ursul face aceste stricăciuni, fiindcă n u s e
îngrijesc să adune seara toate vitele la stână, şi l a s ă
unele rătăcite în grija soartei. B a de multe ori rămân
zeci de vite mai multe zile şi mor şi rătăcite prin p ă ­
dure. N u e nici o mirare că ursul dând n o a p t e a p e s t e
câte o vită astfel părăsită o sfâşie, prinzând astfel
şi gustul cărnii. A p o i îşi încearcă norocul şi la stâne,
şi dacă a reuşit odată devine îndrăzneţ şi crud. D e
acum în colo vizitează regulat noapte d e noapte tur­
mele, când la o stână când la alta, cauzând daune
considerabile în gospodăriile alpine a crescătoriilor
de vite şi ale oierilor.
El a t a c ă vitele dela stâne mai cu s e a m ă în n o p ­
ţile c u ceaţă, fără lumina lunei. Ursul bătrân cam
evită nopţile sidefate. D a r dacă s'a obicinuit la stână
nu-1 jenează nici lumina lunei.
In nopţile cu întuneric, cu ceaţă, cu furtuni, când
crivăţul şueră prin coroana copacilor şi ciobanii sa
a d ă p o s t e s c în stâne, învăluiţi în cojoace, în păclii,
lăsând turmele în grija câinilor, cari şi ei se a d ă p o s ­
tesc de vântul tăios sub câte vreun molid, sau brad
stufos, sub câte o stâncă. Atunci e ursul la largul lui,
atunci apare el la turmă. D â n d p e furiş târcoale jur-
împrejur, în bezna nopţii întreruptă numai de câte un
fulger, ursul cu o săritură s e aruncă în mijlocul tur­
mei, răpeşte câte o oaie-două, p e cari l e duce în p ă ­
durea apropiată, unde le m ă n â n c ă .
A d e s e a paguba cea mare nu o c a u z e a z ă prin ră­
pirea a 1—2 oi, ci împrăştiind turma care a rupt-o la
fugă de groaza lui, oile cad în prăpăstii, prăpădin-
du-se printre stânci şi devenind astfel pradă vultu­
rilor. N u arare ori au fost găsite astfel d e o d a t ă moar­
te şi câte 30—40 oi, şi mai multe chiar.
Tot aşa se apropie ursul sub scutul întunericului
şi al cetii şi de turmele cu vite cornute, cari noaptea
se adună de asemenea în jurul stânei, pe vre-o p o ­
iană, odihnindu-se şi rumegând în linişte, păzite de
ciobanii lor. Se opreşte la marginea pădurii şi adul­
m e c ă cu boţul întins şi cu urechile ascuţite. Nu-i con­
vine locul pentru atac. P l e a c ă prin tufiş mai departe,
ca să v a d ă dacă din partea ceialaltă a poienii n u e
locul mai bun. dacă nu se poate apropia de stână şi
mai bine. D e o d a t ă se opreşte, fiind vântul bun. îi vine
mirosul de vite mai tare. Aici e potrivit locul. Cu gru­
mazul întins, cu nasul ridicat în aer. mişcând nările
nervos, ca să prindă mirosul cât mai bine, ascuţind
urechile, dacă nu aude vreun sgomot suspect, ezită
câteva momente până prinde curaj. D e o d a t ă se avân­
tă cu câteva sărituri puternice la vita pe care şi-a pus
ochii, şi cât baţi în p a l m e a şi sărit în spatele boului
încremenit de frică. In ceialaltă clipă boul sărind
în picioare izbucneşte în sbierăt de moarte, de frică
şi de durere. Ursul şi-a înfipt ghiarele puternice adânc
în spinarea rotundă. In aceiaşi clipă sar şi celelalte
vite şi cu capul aplecat pentru a-şi înfige coarnele în
duşman, boii cei mai tari se reped l a urs, care nu-şi
slăbeşte prada. S e porneşte un bocănit, un muget al
vitelor speriate, amestecat cu lătratul câinilor, cu m o -
răitul ursului şi cu strigătul ciobanilor.
Boul atacat mânat de ursul din spinarea lui o
apucă spre desişul pădurei, ca să-1 scuture din spate
printre crăcile arborilor. Ursul observând intenţia in-
Spre primele aventuri.
stinctivâ a boului, ii aplică lovituri puternice cu laba
pe grumaz, indreptându-1 in altă direcţie. Boul mu­
geşte înfiorător parcă după ajutor, şi o porneşte în
altă parte, aşa cum il mână ursul. Cu făclii de brad
aprinse fug ciobanii după urs, pe care însă nu-1 mai
ajung. Se iau după alergatul câinilor, care duce de
vale spre pădure. Toate sunt însă in zadar şi se în­
torc la stână unde sosesc apoi câinii.
Boul a izbutit să scuture ursul din spinare in-
fundându-se prin crăcile arborilor. Aleargă cu răc­
nete de groază mai departe, printre arbori. Ursul des-
metecindu-se de lovitura puternică de cracă, o ia din
nou prin desiş, la goană după bou. Cu câteva sări­
turi îl ajunge, mai furios decât a fost înainte. A c u m
nu mai este scăpare, brânca puternică aplică o straş­
nică lovitură peste şira spinărei boului extenuat. A -
cesta se poticneşte, cade în genunchi, iar ursul îl în­
calecă din nou începând a-i rupe coastele, şi să-i sfâr­
tece pântecele bucată după bucată. Sbierătul plângă­
tor al boului cutremură văzduhul timp îndelungat,
apoi slăbeşte din ce în ce, trece intr'un horcăit, până
ce boul îşi dă viaţa. Şi furia ursului s a mai potolit.
Mormăind cu plăcere se ospătează liniştit din prada
caldă, sorbind, lingând sânge fierbinte.
Ursul aşează restul prăzii în groapă săpată cu
ghiarele, acoperind-o cu pământul scos din groapă.
Dacă groapa nu e suficient de adâncă şi prada nu
intră cu totul în ea, partea rămasă în afară o acoperă
cu muşchi, cu crăci, cu pietre. La prada astfel ascun­
să ursul revine, dar nu în mod regulat. Câte odată
chiar şi in noaptea a doua, dar in cele mai multe ca­
zuri în a treia sau mai târziu. D a c ă i-a succes ursului
să facă între timp o altă pradă proaspătă revine chiar
după ce resturile cadavrului au intrat în putrefacţie.
Unii vânători susţin, că ursul nu devorează hoitul
putrefiat. Eu însă combat această afirmaţie cu obser­
vaţiile mele personale.
A m avut ocaziunea să împuşc un urs la un hoit
de vită, pierită în urma unei boale, în desişul pădurei.
Umblând foarte precaut pe cărarea de vânătoare in
zori de zi am surprins ursul tocmai când se săturase
din hoit. Glonţul meu 1-a culcat lângă hoit chiar.
Apropiindu-ne de hoit abia ne-am putut stăpâni
scârba. Viermii mişunau pe rămăşiţele cadavrului. Ur­
sul era sătul până la plesnire. Deschizându-i gura să
mă conving ce are în gură, din aceasta se răspândea
o putoare de indescriptibilă penetrantă. De atunci
m'am convins de mai multe ori de acest lucru. Este
deci cert, că ursul devorează cadavrul oricât de pu­
trefiat ar fi el. Numai cel sătul, sau dacă observă ce­
va suspect în jurul hoitului nu se atinge de el.
Mulţi susţin, că încă nu este stabilit dacă ursul
 mănâncă şi semeni ai săi. Şi această chestiune o voiu
lămuri cu observaţiile mele personale.
La un sfârşit de iarnă, pe când urşii ieşeau din
bârlog, pornisem cu paznicul m e u pe cărarea de vâ­
nătoare ca să studiem starea vânatului după iarna
cumplită din acel an în munţii Maramureşului. Eram
în locul zis „Piciorul lung", din terenul m e u de vână­
toare. Din jos de noi se întindea un cupon de parchet,
exploatat cu câţiva ani înainte. Z ă p a d a era de câţiva
centimetri. D e o d a t ă a m observat amândoi o urmă de
ursuleţ de vre-o trei ani şi pe lângă urmă şi puţină
dâră de sânge. Traversa cărarea de vânătoare. Natu­
ral că ne-am luat după urma ursuleţului. La o dis­
tanţă de vre-un km. a m observat o altă urmă de urs,
mult mai mare, venită din altă parte a pădurii. D u p ă
întâlnirea urmelor, urma cea mare îşi mări paşii în
aceiaşi direcţie cu urma cea mică şi cu dâra de sânge.
Urmărind cu atenţie mai departe, nu mică mi-a
fost surprinderea, când dădurăm peste o mare bă­
tătură în zăpadă, care ne trăda că aci s'a petrecut
o scenă îngrozitoare, o luptă pe moarte şi pe viaţă.
Ursul mic probabil rănit de braconieri, a fost ajuns
de cel mare care mirosind sânge, a răpus pe cel
mic, 1-a sfâşiat doborându-1.
R ă m ă ş i ţ e l e ursului devorat se aflau în bătătură,
cu sângele împrăştiat.
D a r am avut ocazie să stabilesc după urmele lă­
sate pe pământ şi aceia că ursul mai m ă n â n c ă chiar
şi cadavrul semenilor săi.
Spre toamnă hrana ursului este foarte abundentă,
bineînţeles în ani normali, când nu bântuie secetă, în­
gheţuri târzii, cari să nimicească fructele arborilor şi
arbuştilor de pădure. Buna recoltă mai cu seamă de
ghindă, de jir, de castane şi de alte fructe pădureţe
ajută mult urşii, cari spre iarnă sunt graşi deabinelea,
având astfel din ce scade iarna.
In a c e s t anotimp ursul se îndepărtează de multe
ori la distanţe mari de locul lui obicinuit de şedere,
şi merge în păduri unde găseşte hrană în abundenţă.
A ş a se explică, că în anii mânoşi în ghindă, jir, cas­
tane, găsim în unele păduri deodată foarte mulţi urşi,
ca apoi s ă dispară iar, după ce îngrăşindu-se bine nu
mai g ă s e s c aceste fructe. A ş a de pildă, în pădurea de
castane a Ocolului silvic Tismana se adună totdeauna
urşii ca răsăriţi din p ă m â n t din regiunile mai înde­
părtate. D u p ă ce nu mai g ă s e s c castane, pleacă, ră­
mânând a c o l o numai cei câţiva urşi băştinaşi.
Observ însă, că p â n ă la vârsta de 1—2 ani ursul
nu adună pe el grăsime. In această e p o c ă desvoltă
mai mult musculatura. Ursul carnivor se îngraşă mai
puţin decât cel vegetarian. Grăsimea se a ş a z ă la urs
mai ales în spate, pe coaste şi p e pulpele dindărăt.
Stratul de grăsime la unii urşi ajunge de 7—8 cm., pe
lângă aceasta şi muşchii sunt încrustaţi cu straturi
subţiri de grăsime. La un urs vânat de mine inima îi
era complect îmbrăcată în grăsime, încât e de mirat
cum a funcţionat! Mai ales ursoaicele în gestaţiune
se îngraşe mult. Unsoarea ursului nu se încheagă şi
este frumoasă, albă. Se păstrează mulţi ani şi e foarte
căutată de ţărănime având oamenii credinţă în pute­
rea ei de vindecare.
A m dat — vor spune poate unii cititori — prea
multe amănunte privitoare la hrana ursului. Prea mul­
te desigur pentru cei cari vor citi aceste file sau nu­
mai le vor răsfoi din simplă curiozitate. D a r nu şi pen­
tru adevăraţii vânători, cari ştiu bine că alcătuirea
hranei determină modul de traiu al unui vânat şi îşi
dau bine seama că numai cunoscând perfect modul
de traiu al vânatului se poate stabili metoda de vâ­
nătoare cea mai potrivită din toate punctele d e ve­
dere.
A m ă n u n t e l e unele prea aride — chiar pentru ne­
profani — p e care le voiu da mai jos cu privire la m o ­
dul de traiu a ursului, vor interesă viu pe vânători.
Ele se referă însă — trebue s'o spun dela început —
în cea mai mare parte la ursul din Carpaţii României,
şi acesta nu numai pentru ca, vânându-1 de câteva zeci
d e ani, îmi este mai bine cunoscut, dar mai ales pen-
trucă România este azi una din puţinele ţări Euro­
pene în care ursul mai dăinueşte în condiţiile primor­
diale în număr destul de mare ca să permită o vâ­
nătoare interesantă, captivantă p â n ă la pasiune.
D e aceea îndeosebi vânătorii din ţările apusene
în care ursul a dispărut de mult (Anglia, Franţa, Bel­
gia, Olanda, Danemarca, Germania), caută şi preţuesc
prilejul de a-1 vâna în România unde s'a reglemen­
tat vânarea lui şi nu se mai pot întâmpla cazuri de
hecatombe ca altădată.
Ursul este încă foarte bine reprezentat, numeric
şi calitativ în România plecând în ţările din centrul
şi vestul Europei acest vânat, — cel mai puternic şi
mai interesant după dispariţia Zimbrului, — s'a stins
cu desăvârşire.
Cu toate acestea, resturi de oase de urs brun
(Ursus Arătos) din timpurile preistorice nu s'au găsit
în România, decât foarte rar, de e x e m p l u la P e ş t e r a
în jud. Braşov. Probabil pentruca s'a răspândit abia,
după dispariţia ursului peşterilor (Ursus S p e l a e u s ) .
In timpurile istorice primul document care do­
v e d e ş t e existenţa lui în a c e a s t ă ţară, şi anume în A r ­
deal, este din 1130, din timpul regelui Ştefan al I l - l e a
(Fejer C o d e x diplomaticus, II, 8 1 ) . S e susţine însă
că acest document ar fi falsificat, în care însuşi re­
gele mărturiseşte că l a o vânăntoare a fost s c ă p a t din
ghiarele unui urs: „olim e x unquibus ursi nos in ve-
natione liberavit".
A p o i în peştera P ă u l e a s c a de lângă A n i n a (Ba­
nat) s'a descoperit un schelet de urs în ale cărui ver­
tebre dorsale s'a găsit înfipt o (frântură al unui vârf
de fier. Scheletul d a t e a z ă după toate probabilităţile
de pe la anul 1200 d. Chr.
In România îl găsim dela extremul Nord p â n ă în
extremul Sud al Carpaţilor atât în Transilvania cât şi
în Vechiul Regat.
II mai găsim şi în Bucovina, dar lipseşte în B a ­
sarabia şi în Dobrogea.
Regiunile cele mai populate cu urşi în Transil­
vania sunt: judeţul Mureş (în deosebi munţii Giur-
ghiului), apoi Maramureşul, Munţii Năsăudului, Mun­
ţii Făgăraşului, Munţii Sebeşului din judeţul Alba.
Bine populate mai sunt judeeţle Ciuc şi Trei Scaune.
In judeţul Hunedoara sunt mai puţini. In munţii B a ­
natului (Caransebeş, Tergova, Băile Herculane) sunt
deasemenea puţini urşi. In vechiul Regat găsim urşi
în judeţele Gorj, Vâlcea, Argeş, Muscel, Puţini sunt
în judeţele Dâmboviţa, Prahova şi Râmnicul Sărat.
In Moldova sunt mai mulţi în judeţul Putna, mai pu­
ţini în judeţele Roman, B a c ă u şi Neamţ. In Buco­
vina ursul e rar reprezentat numai în judeţele Câm­
pul Lung.
In baza principiilor vânătoreşti criteriul după
care trebue clasificate animalele sălbatice care
se vânează este: nobleţă raritatea şi greutatea de a le
apropia, de a le ademeni. Conduşi de aceste norme
 ursul este clasificat vânat mare, cu păr, răpitor. D i n
cauza că acest vânat nu mai există în multe ţări, iar
unde se găseşte este în declin, el nu este prea bine cu­
noscut. A ş a se e x p l i c ă faptul că şi azi dăinuiesc mul­
te păreri greşite despre el pe care le putem citi atât
în lucrări d e ştiinţe naturale cât şi în cărţi didactice.
A c e s t fapt m a determinat ca să d a u aici o atenţie
deosebită ursului, arătând totodată şi părerile erona­
te cari dăinuiesc şi azi despre el.
O d o v a d ă în favoarea celor arătate mai sus con-
stitue şi faptul că nici p â n ă în prezent nu se ştie în
mod cert câte speţe de urs exista în tur opa. Unii din­
tre vânători şi naturalişti susţin că e x i s t ă două speţe,
iar în stabilirea acestor speţe fac greşeli, încurcături,
şi dau dovadă de o mare desorientare. A ş a iau de
ex. de bază la stabilirea speţei, culoarea ursului, sus­
ţinând că există un urs brun şi un urs negru. Alţii
susţin c ă e x i s t ă ursul cadaverin, Ursus Ar etos s a u
Ursus Cadaverinus care este mai înalt, cu botul mai
lung de o culoare mai cenuşie cu mai multe varietăţi
de colorit, şi ursul brun, Ursus formicarius.
U n excelent naturalist şi vânător cu experienţă,
Ernst Bethlenfaloy, „Die Tierwelt der Hohen Tatra".
Edit. Edmund-Schuster, K i r c h d r a u f = Z i p s 1937, este
de părere că sunt două s p e ţ e de urs: Ursul mai car­
nivor, c u fruntea înaltă care constitue speţa nordică
şi pe care îl numeşte „Ursus Arctos altifrontis", şi al­
tul vegetarian cu fruntea planiformă care constitue
speţa sudică şi p e care îl numeşte Ursus arctos pla-
niirontis.
Iar alţii luându-se după culoare susţin că mai
sunt şi subspeţe şi diferite varietăţi. In fine sunt au­
tori care ne declară că există numai o speţă de urs
şi anume Ursus Arctos.
Mulţi din aceştia din urmă vor să creadă că aşa
numitul Ursul formicarius nu e x i s t ă şi nu este altceva
decât Ursus arctos, când este tânăr.
In vederea acestei incertitudini am studiat ani
dearândul această problemă făcând diferite măsura­
turi şi ajungând la concluzia că unicul criteriu de
care ne putem servi pentru a putea face o determi­
nare e x a c t ă este anatomia. Şi dacă n e bazăm p e ana­
tomie vom v e d e a în m o d neîndoelnic că sunt două
speţe de urs. Una care are qraniul tipic carnivor, iar
altul cu craniul cu caractere mai de ierbivor. Cel din­
tâi este Ursus arctos (cadaverinus) cu fruntea înaltă,
cu trupul mai lungăreţ, cu gâtul mai întins, cu botul
mai lung, iar cel d e al doilea este Ursus formicarius
vegetarianus, cu fruntea mai scăzută, mai turtită, cu
botul mai scurt, cu trupul mai îndesat şi mai mic.
Dar să nu credem că unul este numai carnivor
iar celălalt numai ierbivor. A ş a a putut să fie atunci
când s'au format aceste speţe, dar astăzi a u aproape
acelaş mod de vieţuire şi s e hrănesc aproape la fel.
O dovadă importantă n e dă în această privinţă tot
anatomia şi anume: coroana măselelor la toţi urşii
este aproape plată şi serveşte deci la măcinatul hra­
nei. F a p t care deosebeşte ursul de celelalte carnivore.
v. Deosebirea dintre modul de vieţuire şi hrana a-
cestor două speţe se evidenţiază numai prin aceia,
că ursul carnivor este mai răpitor, mai feroce, se spu­
ne că şi mai răutăcios. El se obişnueşte numaidecât
cu răpirea vitelor dela stâne şi odată obicinuit le
caută în mod regulat şi este îndrăzneţ; pe când ur­
sul furnicar este mai domol şi se nutreşte mai mult cu
vegetalii.
Este fundamental greşit a lua de bază culoarea
ursului la stabilirea speţelor, căci ea este variată şi
se schimbă chiar cu etatea lui. D e altfel culoarea o
influenţează şi ereditatea, ca şi la alte animale.
Cel mai variat colorit dintre urşii europeni îl pre­
zintă însă ursul carpatin. Culoarea lui variază dela
brună-gălbuie sau brună-roşietică până la sură-argin-
tie, nisipie sau aproape neagră.
D e s p r e aceasta m'am convins nu numai din ob­
servarea a celor mulţi urşi pe care i-am întâlnit, dar
chiar şi numai din blănurile celor împuşcaţi de mine.
Sunt bucuros că această constatare s'a făcut şi de
specialiştii şi organizatorii expoziţiei internaţionale
de vânătoare din Berlin din 1938. Iată ce spune la
pag. 249 lucrarea „Das W e i d w e r k der W e l t " care
se ocupă cu această expoziţie: „Blănurile de urs e x ­
puse în pavilionul României d o v e d e s c că coloritul,
lungimea, desimea şi fineţea părului este numai la ur­
sul carpatin foarte variată".
Chiar numai acest fapt este suficient pentru a
ne convinge, că culoarea ursului nu poate servi drept
criteriu, iar dacă mai amintesc că în foarte multe rân­
duri am văzut ursoaica cu câte doi pui fătaţi d e o d a t ă
cari aveau culori deosebite, nu n e vom mai îndoi de
temeinicia celor spuse mai sus.
Fiind vorba de culoarea ursului trebue să mai
amintesc că urşii tineri a u de multe ori în jurul gru­
mazului un guler alb, care cu înaintarea vârstei se mai
lăţeşte, dar devine de o culoare mai surie, apoi mai
brună-gălbue şi deci mai puţin vizibilă şi la cei mai
mulţi urşi în urmă dispare cu totul.
La nici un alt animal sălbatec nu diferă mări­
mea şi greutatea corpului atât de mult ca la urs.
Greutatea ursului desvoltat variază între 200 şi 300
kgr. şi depinde foarte mult de condiţiunile lui de trai.
Lungimea corpului ajunge şi până la 2 m., iar înăl­
ţimea în umeri întrece 1 m. ajungând şi p â n ă la 1 m.
25 cm. Ursul e mai mare, mai puternic decât ursoaica
de aceiaşi vârstă.
M'am convins de multă vreme că ursul carpatin
din România aparţine urşilor celor mai mari şi acest
lucru s'a putut cu prisosinţă v e d e a şi la expoziţiile
internaţionale din Leipzig şi din Berlin. P e pag. 249
din lucrarea suscitate putem citi următoarele: „Ursul
carpatin din Joseni—Ciuc România aparţine urşilor
celor mai mari cari s'au împuşcat în Europa. In ce
priveşte mărimea craniului lui el este întrecut numai
de craniul ursului din Alaska. Dinţii lui canini sunt
însă mai mari decât dinţii canini ai ursului de A l a s k a .
Lungimea măselelor este însă la fel la amândouă cra­
niile".
înfăţişarea ursului e mai grosolană decât ceea a
ursoaicei. A c e a s t a e de regulă mai sveltă, c u capul
mai format, labele mai subţiri, în general c u corpul
mai proporţionat, pe când ursul e mai osos, mai mus­
culos şi mai greoi.
Din cauza acestor diferenţe corporale n u avem
prea multe indicii, pentru a determina dimensiunile
şi vârsta urşilor după urme. A ş a ursul bătrân însă
de statură mai scundă, poate avea urmele talpelor
mai mari, decât un urs tânăr, însă de statură mai
înaltă. A s e m e n e a şi lungimea pasului poate să fie la
un urs bătrân şi de statură mai mică mai lungă, de­
cât la un urs mai tânăr însă de statură mai mare. In
general lungimea pasului la ursul gras e mai scurtă
decât la ursul slab. N u ne putem lua la urs după ur­
mele de pe pământ, ca la cerb. La cerb mărimea ur-

melor este aproape întotdeauna în raport cu mărimea
animalului.
Membrele mai desvoltaţe la urs, sunt labele di­
nainte. A c e s t e a sunt şi mai musculoase. E l e s e des-
voltă din tinereţe şi puterea lor se datorează de bună
seamă jocului conţinu, trântei neîncetate dintre puii
de urs. Este o plăcere de a v e d e a cum se joacă ur­
soaica cu puii ei, iar figurile caraghioase p e care le
fac puii, provoacă surâsul şi celui mai morocănos om.
Labele le foloseşte ursul mai mult; în ele are pu­
tere formidabilă. Cu ele sapă gropi adânci după mie­
rea viespilor pe care o linge cu predilecţie, cu ele s e
apără de duşmani, sfâşie prada, uneori mult mai ma­
re şi mai grea decât el, şi cu e l e alintează ursoaica
puii când sunt încă mici şi debili, şi tot cu acestea îi
bate dacă nu o ascultă.
Labele dinainte sunt mai bine desvoltaţe, înzes­
trate cu ghiare mai puternice decât cele dindărăt.
Urma ursului e s t e foarte uşor de cunoscut. Urma
labelor dinapoi s e a m ă n ă foarte mult cu urmele unui
om descălţat. Bineînţeles că este mult mai mare decât
cea a omului şi se v ă d bine ghiarele în număr de câte
5 la fiecare labă. D a c ă ursul fuge ghiarele sunt mai
îndepărtate unele de altele iar dacă merge încet sunt
apropiate. Ursul atinge pământul cu talpa întreagă
călcând cu vârfurile în afară.
Tot aşa se cunosc foarte bine şi excrementele lui,
pentru c ă le face în cantităţi foarte mari bineînţeles,
în proporţie cu corpul lui. Forma şi coloritul lor de­
pinde de hrana care a mâncat-o. D a c ă a mâncat car­
ne sunt mai tari, în cele mai multe cazuri negre şi a u
păr în ele; dacă a mâncat smeură sunt roşiatice şi
pline c u seminţe; iar dacă a mâncat afine sunt negre;
dacă a mâncat mure tot negre dar cu seminţe. Merele,
perele pădureţe şi scoruşele nu se disolvă în stoma­
cul lui aşa că aceştia l e găsim în excremente în felul
cum le-a înghiţit, aproape întregi.
A m văzut mai sus că, pentru stabilirea vârstei
ursului nu prea avem indicii, în forma lui exterioară.
Cel mai bun indiciu ni-1 prezintă dentiţiunea.
A c e a s t a este compusă de câte 6 (şase) incisivi,
la mijloc, sus şi jos. A c e ş t i a sunt mai mari decât la
alte răpitoare şi sunt foarte ascuţiţi pentru a rupe
materii vegetale. A p o i de o parte şi cealaltă sus şi
jos de câte un colţ (canin). Colţii sunt foarte tari, cei
d e sus sunt mai lungi şi mai înguşti decât cei de jos.
U r m e a z ă apoi sus şi jos câte 3 (trei) m ă s e l e (premo-
lare) foarte mici, cari d e multe ori lipsesc în parte
sau cu totul. D u p ă aceasta urmează câte o m ă s e a sfâ­
şietoare sus şi jos, care abia se poate deosebi de cele­
lalte m ă s e l e fiind la fel de lată ca ele, deci mai pro­
prie pentru a măcina materii vegetale, decât a sfâşia
carne. In fine are ursul sus şi jos câte 2 m ă s e l e (mo­
lare). M ă s e l e l e sunt scurte iar coroana lor este lată
(plată).
Structura dinţilor ne arată deci foarte bine că ur­
sul este omnivor.
Din culoarea şi uzajul dinţilor vom putea deduce,
după o experienţă mai lungă, vârsta aproximativă a
ursului. Eu cred că nu greşesc dacă afirm că dinţii
lui rămân albi p â n ă la vârsta de vreo 8—9 ani, apoi
încep a deveni mai bruni şi mai uzaţi, iar pe la vârsta
de vreo 13—14 ani sunt complecţi bruni şi destul de
uzaţi, aşa cam până la jumătatea lor. D e l a această
vârstă devin din ce în ce mai întunecaţi şi foarte uzaţi
mai cu seamă dinţii canini şi măselele.
D a c ă dentiţiunea e s t e roasă până la gingii şi mai
CARP AŢII -:- 1942. No. 1'2
lipsesc şi măsele, ursul este foarte bătrân şi are vreo
30 de ani, Trebue să observ că la urşii cari sunt mai
mult carnivori de regulă şi uzajul dinţilor este mai
mare.
Dar la urşii bătrâni se mai schimbă şi coloritul
părului devenind mai sur, îndeosebi capul. A c u m vreo
15 ani am împuşcat în muntele „Preluca Tipi" din Ma­
ramureş un urs care era atât de sur că la prima ve­
dere credeam că este o oaie rătăcită în pădure. A c e s t
urs era atât de bătrân că nu mai avea nici o dantură,
mânca aproape numai cu gingiile.
Eu cred — bazându-mă şi p e vârsta urşilor din
captivitate — cari au trăit şi 50 de ani, că ursul poate
trăi şi peste această vârstă. A c e a s t a depinde însă de
multe şi diferite împrejurări. D a c ă s'ar putea pune
ursul la a d ă p o s t şi i s'ar asigura şi liniştea şi condi­
ţiile de viaţă, cu certitudine ar trăi şi peste această
vârstă. Creşterea lui în general este lentă. Desvolta-
rea complectă şi-o ajunge la al 6—7-lea an, când e
matur şi pentru reproducţie.
In ce priveşte împerecherea ursului, aceasta se în­
tâmplă prin luna Mai, Iunie. D u p ă lungi observaţiuni
şi deducând din timpul care se scurge dela împere­
chere până la fătat, credem că ursoaica poartă puii
3 3 — 3 4 săptămâni, fapt care este foarte greu de sta­
bilit cu preciziune în natura liberă. In genere împe­
recherea ursului este foarte greu de observat pentru-
că se petrece noaptea şi numai în mod foarte e x c e p ­
ţional ziua, deci în timpul când hoinăreşte ursul. In
această epocă se iau după ursoaică înfierbântată câte
2—3 urşi şi se ţin de ea aşa cum o fac câinii în tim­
pul împerecherei Urşii mai rânjesc unii la alţii, ba se
încaeră deabinelea trăgându-şi palme puternice unul
altuia, de multe ori muşcându-se şi chiar sfâşiindu-se.
In timpul cât se bat urşii sbiară puternic. Actul îm­
perecherii se petrece ca la câine. Ursoaica rămâne
1—2 săptămâni în călduri. In tot acest timp este ur­
mată de urşi.
Ursoaica fată prin luna Ianuarie-Februarie. La în­
ceput ursoaica tânără fată câte 1—2 pui, p â n ă ce să
apropie de vârsta de vre-o 20 ani. D e aci înainte până
la 25—30 ani scade la un singur pui, până ce devine
stearpă. A r fi greu de stabilit la c e vârstă devine ur­
soaica stearpă. A t â t a este însă cert că în captivitate
a făcut pui şi la vârsta de 31 ani.
E foarte interesant că timpul fătatului la urs cade
chiar în timpul odihnei sale de iarnă din bârlog.
Cauzele pentru cari natura a orânduit s ă fete ur­
soaicele tocmai în luna lui Ianuarie, deci într'un ano­
timp, când ursoaica nici nu are din ce să se hrăneas­
că, credem că sunt următoarele: întâi instinctul con-
servărei, care o face să-şi apere feţii contra duşma­
nilor multipli, mai cu seamă contra răpitoarelor, cum
e lupul, râsul, pisica sălbatecă, vulturul, bufniţele
mari şi omul-braconier.
S ă presupunem că ursoaica ar făta primăvara
sau vara, ca celelalte animale sălbatece, deci într'un
anotimp când ea umblă după hrană, în absenţa ei
puii fiind orbi şi foarte slabi, uşor ar cade pradă ră­
pitoarelor, A ş a însă fătându-i în bârlogul ei de iarnă
din care ea nu se mişcă, ei sunt în siguranţă. Aici îi
a p ă r ă de frig şi îi alăptează, p â n ă la părăsirea bâr­
logului, deci în Februarie-Martie, când puii sunt des­
tul de desvoltaţi ca să poată urma pe mama lor, dela
care învaţă de acum încolo să-şi caute şi ei hrana şi
să se apere contra duşmanilor.
 Puii de urs de curând fătaţi
sunt în proporţie cu mărimea pă­
rinţilor, foarte mici şi până la 4
săptămâni orbi şi aproape go­
laşi.
Mărimea lor atât de redusă
este în strânsă legătură cu împre­
jurarea că ursoaica nehrănindu-se
nu poate produce mult lapte. Iar
acela pe care-1 sug ursuleţii mici
se produce din grăsimea corpului
mamei lor. Urmarea acestui fapt
este, că ursoaica la părăsirea bâr­
logului în Martie e slăbită cu de­
săvârşire, numai piele şi oase. Dar
şi aşa ursoaica la început alăptea­
ză puii cu mare economie de lapte.
Ce ar fi dacă puii de urs s'ar naş­
te mult mai mari, în proporţie cu
mărimea părinţilor? Iată deci o
altă orânduire a naturei foarte în­
ţeleaptă, pentru a-şi menţine veci-
nicul echilibru.
Ursoaica îngrijeşte puii cu
multă dragoste şi sacrificiu. Ii vâră
in părul ei stufos şi moale apoi ţi-
nându-i între labe îi încălzeşte cu
respiraţia ei. Din când în când ii
duce la ţâţă, ca să sugă, apoi ia­
răşi îi ia între labe şi-i încălzeşte.
Atâta timp, cât puii nu sug, dorm,
sau îşi sug talpele lăbuţelor mo-
răind încetişor de plăcere, acom­
paniaţi de morăitul ursoaicei în fe­
ricirea ei de mamă.
La început din cauza alăptării
reduse ursuleţii se desvoltă foarte tlnu l gfooat ongăr, a fuircs usil e ţnuel dî nă a ai nc teeaaszt ăă sf friuoms ,o ac es ăr c ei m
t â n d l o c u l . V â n ă t o r u l c o r e c t fereşte a r m a , ia a p a r a ­
agine. ( F o t o i D r . 1. P o p e s c u , R e g h i n ) .
încet. Mai târziu însă, după ce ur­
soaica iese din bârlog, hrănindu-se cu multă lăcomie, pie de paznic, ca să-1 atace. In această situaţie paz­
produce din ce în ce mai mult lapte, in consecinţă şi nicul face o săritură în lături în tufiş, din fericire ni­
ursuleţii cresc de acum încolo foarte repede. Timp merind într'o adâncime cu smeurişi foarte des, unde
de vre-o 8 săptămâni cresc ursuleţii in bârlog. După s'a scufundat dinaintea ursoaicei. In acelaş moment
aceia îi scoate ursoaica în jurul bârlogului, ca să îi cu un avânt şi ursoaica a sărit asupra paznicului, însă
înveţe la diferite îndeletniciri, iar după 4—5 luni ur­ cu atâta putere, că a sărit peste vânător, care stătea
suleţii sunt atât de desvoltaţi, că ursoaica ii poate ghemuit, nemişcat în smeuriş. Ursoaica a luat-o apoi
conduce la distanţe mari. In timpul hoinărelilor după la vale cu pui cu tot. Bietul paznic, mort de frică, a
hrană ea îi învaţă să se urce pe arbori, să-şi caute mai stat neclintit atâta vreme până n'a mai auzit sgo-
hrana prin furnicare, prin scorburi de copaci, prin pu- motul urşilor, apoi prinzând curaj, a ieşit din ascul-
tregaie de butuci, săpând găuri după mierea bonda­ zişul, care 1-a scăpat ca prin minune din ghiarele ur­
rilor sau larvele de viespii, etc. soaicei înfuriate.
In timpul acesta ursoaica îşi apără puii până la Ursoaica în gestaţiune alungă din apropierea ei
sacrificiul vieţii sale. Surprinsă din apropiere, atacă ursuleţii din anul trecut sau de doi ani şi chiar de trei
pe om mai întotdeauna, crezându-şi puii în pericol, ani ca după ce va ieşi din bârlog cu progenitura-i
l a t ă un e x e m p l u interesant: In toamna anului 1938 nouă, să-i accepte din nou pe lângă sine. Iată un fapt
păzitorul de vânat din pădurea de pe Valea Caşinu- observat de mine cum ursoaica îşi strânge în jurul ei
lui, plecase într'o zi după masă, dela casa de vână­ puii de diferite vârste: In anul 1923 pe timpul muge­
toare, fără armă, să observe vânatul. Mergând fără tului cerbilor eram cu personalul de vânătoare în
nici un sgomot pe o cărare de vânătoare recent fă­ muntele Miraj din Maramureş. Era pe la ora 1 după
cută, deodată surprinde la câţiva paşi doi pui de urs, amiază. Luam masa lângă un foc mare înaintea casei
jucându-se grămadă. Puţin mai departe era ursoaica, d e vânătoare. La un moment dat, am observat pe ce­
care observând pe paznic şi-a zburlit coama, aţintin- lălalt versant, la o distanţă de 300 m. un şir de 4 urşi,
du -şi privirea asupra lui. A c e s t a dându-şi seama de unul după altul, diferite mărimi, înainte mergea ur­
situaţia periculoasă în care se afla s'a retras din mij­ soaica, iar după dânsa urmau puii de 1—2 şi 3 ani.
locul cărerei spre tufiş şi observând că ursoaica se
apropie de el cu paşi rari şi întinşi gata să sară la el, Puii de doi ani şi mai mari ursoaica nu-i apără
în speranţa că poate speria ursoaica a strigat puternic în caz de pericol cu atâta înverşunare cum apără pe
de vre-o 2—3 ori. Ursoaica însă continuă să se apro- cei din acel an.
 Simţurile ursului sunt foarte bine desvoltate. Cel
mai perfect este mirosul, apoi auzul şi în urmă văzul.
D a c ă şi acesta din urmă ar fi tot atât de desvoltat ca
şi celelalte două, ursul ar fi animalul sălbatec cel mai
dificil de vânat. Datorită văzului mai slab ne mai este
posibil să ne apropiem de urs. Mersul ursului e greoiu,
încet şi leneş. Totuşi fuga lui este foarte sprintenă,
mai cu seamă la deal, din cauză că picioarele din­
dărăt sunt mai lungi decât labele dinainte. Fugind la
vale se poticneşte şi se dă uneori peste cap.
Cu ajutorul ghiarelor puternice şi a musculaturei
picioarelor ursul e în stare să se avânte chiar şi pe
stânci abrupte. In toamna anului 1923 a m văzut cum
un urs urca pe o stâncă prăpăstioasă după fructele
unui scoruş crescut din ea. S e urcă apoi cu uşurinţă
pe copaci după mierea albinelor din pădure, după
fructe pădureţe şi în pomii fructiferi din livezile ve­
cine cu pădurea. Fructele l e culege frângându-le îm­
preună cu lăstarii şi aruncându-le jos, ca p e urmă să
se coboară din copac şi să le înfulice cu frunze cu
tot.
î n o a t ă de minune. Intră fără frică în orice apă
şi trece râurile şi pâraele dea'notul. Vara se scaldă
cu multă plăcere, ca să mai scape de paraziţi.
Ursul în general nu e animal prietenos, de aci şi
vorba de „ursuz". Privirea lui e obicinuit încruntată.
Ursuleţii până la vârsta de 5—6 luni sunt foarte dră­
guţi şi caraghioşi. S e îmblânzesc repede şi se ataşea­
z ă mult îngrijitorilor. P e măsură ce îmbătrânesc însă
sălbătecesc tot mai mult: devin iritabili, supărăcioşi,
răutăcioşi şi chiar periculoşi, mai cu seamă la persoa­
ne necunoscute. Dispoziţia şi-o exprimă în diferite
chipuri: prin morăit gros, prin morăit împreunat cu
gâfăire, prin bombănire şi prin bufnire.
P e om ursul îl înconjură, afară de cazurile când
omul îl atacă sau îl surprinde pe neaşteptate. Sunt
nenumărate cazurile când ursul a cules smeură a l ă ­
turi de muncitorii de pădure, sau de femei. La vede­
rea omului răbufneşte supărat şi o ia la fugă, mor-
măind, că a fost deranjat. Este foarte bine că ursul pe
lângă puterea lui formidabilă nu e feroce şi crud, căci
nimeni nu ar mai îndrăzni să treacă prin munţi şi p ă ­
duri de frica lui.
Unii dintre vânători şi zoologi susţin că ursul nu
este inteligent. D e ex. în ediţia maghiară a lucrărei
Brehm, voi. V, găsim această părere, fără a aduce
însă vre-o probă în sprijinul ei. Eu în nenumărate ori
m'am convins de contrariul şi trebue să declar că toa­
t e mişcările, toate faptele lui sunt săvârşite cu anu­
mită socoteală, de multe ori uimitoare. Ca probă din
multele ce le pot aduce, voiu da următoarele: înainte
cu câţiva ani vânând în apropiere la ..Preluca Tipi"
din V a l e a Râului în Maramureş însoţit de paznicul
de vânătoare William, am zărit pe versantul din faţă
un căprior pe care îl credeam voinic. Planul a fost
repede executat. Lăsând pe brigadier locului, am apu­
cat pe o cărare în sus spre versantul unde era căprio­
rul.
V ă z â n d însă mai deaproape căpriorul m'am con­
vins că nu este copt pentru glonţ, A m făcut deci semn
cu batista brigadierului, ca să vină la mine. Brigadie­
rul o luă pe cărare şi înaintând câteva sute de metri,
am observat că în apropierea drumului pe care îl lua­
s e acest brigadier, păştea un urs. P e măsură ce paz­
nicul înainta, ursul ocolea tufa care îl despărţea de
acesta aşa fel ca încontinu să fie acoperit faţă de vâ­
nător. Cu toate că brigadierul din obiceiu cerceta cu
binoclul terenul de'mprejur, n a observat ursul as­
cuns după tufă.
Cine doreşte să se convingă despre inteligenţa
ursului, nu are decât să crească un pui d e urs, pe
care însă trebue să-1 trateze bine şi să se plimbe cu
el mult în natura liberă. D e mii d e ori v a rămâne ui­
mit de inteligenţa lui.
A l t ă însuşire caracteristică a ursului e bănuiala.
Ursul, în deosebi cel bătrân, e afară din cale bă­
nuitor ceeace îi influenţează purtarea, toată viaţa lui.
In bănuiala lui, ursul înconjoară orice obiect ce
i se pare suspect, aţintindu-şi privirea în permanenţă
către el, până când se îndepărtează deabinelea, sau
p â n ă ce nu s'a convins, că obiectul n u ascunde nici un
pericol. Natura bănuitoare ursul nu şi-o desbracă nici­
odată.
In general ursul este calm. Nu atacă omul şi în­
totdeauna se refugiază dinaintea lui, simţindu-1 d e
departe prin mirosul lui excelent. Surprins însă în
anumite împrejurări sau situaţiuni, din care nu poate
scăpa decât prin atac, se înfurie repede şi se aruncă
la om, dar nu pentru ca să-1 omoare, ci numai pentru
ca să scape de el. Ii aplică câte o labă, sau îl trân­
teşte la p ă m â n t şi o ia la fugă, dacă n u e s t e şi el ata­
cat sau rănit de om. In a c e s t caz situaţia poate deveni
fatală omului. Chiar surprins să fie ursul, dacă omul
nu face mişcări ci-şi păstrează calmul, nu-1 atacă, ci
se refugiază. Iată şi un caz cu o astfel de întâlnire
bruscă, cum mi s'a'ntâmplat mie:
Era în vara anului 1917, în munţii comunei Tere-
şel din Ucraina Subcarpatică. P l e c a s e m cu paznicul
m e u des de dimineaţă să vânez la dibuit un căprior
bun. Cum înaintam încetişor pe cărarea de vânătoare,
dibuind în dreapta şi în stânga, am ajuns la o coti­
tură bruscă, de unde nu v e d e a m decât numai la câţi­
va paşi înainte. D u p ă cotitura din partea opusă a că­
rării, venea şi un urs, pe care nu l-am văzut, nici nu
l'am observat, şi nici el pe mine. La un moment dat
m'am trezit cu ursul faţă în faţă la 3 paşi unul d e al­
tul. Eu, frapat, instinctiv ridicai arma la ochi gata să
tratf iar ursul, aşa se vede tot instinctiv, s'a ridicat
în două picioare, cu laba dinainte gata să m ă ples­
nească. In acest moment atât de critic o clipă mi-am
dat seama, că dacă trag ursul se aruncă asupra m e a
şi m ă omoară. N'am tras, ci stând neclintit ca din
niatră, am fixat ursul drent în ochi. Ursul o făcuse
la fel fixându-mă cu ochii lui negri, străpungători.
Câteva secunde, poate chiar şi o minută, am stat am­
bii nemişcaţi fixându-ne. La un moment dat ursul
făcu o săritură la o parte şi, fără să-si ia privirea de
pe mine. înainta prin tufiş p â n ă ce dispăru.
Iată şi un alt caz similar ce s'a întâmplat cu un
elev al şcoalei de brigadieri ,.Gh. Nedici" din Sighe-
tul-Marmaţiei. Elevul avea o lucrare de măsurătoare
de săvârşit în muntele „Preluca Tipi" din V a l e a R â u ­
lui în munţii Maramureşului. înainte de a proceda la
lucru, elevul atras de smeurele mari şi frumoase de
lângă cărarea de vânătoare, a început să culeagă si
să m ă n â n c e smeură. In acelaş timp la o distanţă de
10 m. mânca si un urs din acelas smeuriş. fără să fi
observat pe elev, fiindcă curentul venea dinspre urs,
şi fiindcă era ocupat cu smeura. La un moment dat
ursul deschizând cu labele rugii de smeuriş s'a găsit
faţă în faţă cu elevul, la vreo jumătate metru. Ambii
 au rămas încremeniţi. O clipă s'au privit unul pe al­
tul uimiţi, iar în celalalt moment ambii au luat-o la
fugă fiecare în direcţia contrară.
Cred că dacă elevul făcea vre-un gest brusc sau
ţipa uluit, ursul îl plesnea, de frică şi ca să se apere.
Astfel se poate explica şi faptul, că ori de câte
ori se întâlnesc cu ursul lucrători de pădure, femei
cari adună ciuperci, smeură etc., nu sunt niciodată
atacaţi de el.
Ursul ataca omul în următoarele cazuri:
1. Când ajunge într'o situaţie, din care nu poate
scăpa, decât prin atac.
2. Când i se ţine calea la bârlog sau dacă omul
intră în bârlogul lui, din vre-o peşteră.
3. D a c ă e rănit şi el dă peste om, sau omul dă
peste el, sau îi aţine calea.
4. Când prin anumite împrejurări e înfuriat şi
astfel d ă peste om sau omul peste el.
5. Când ursoaica îşi crede puii periclitaţi de omul
din nemijlocită apropiere.
Puterea ursului e formidabilă. E mult mai mare
decât o arată dimensiunile corporale. U n urs puternic
cu o singură lovitură de labă e în stare să rupă şira
spinării unui bou, sau cal, să-1 trântească la pământ,
să-1 omoare, apoi să-1 ia între braţele dinainte şi să-1
târească mai multe sute de metri în desişul pădurei.
Puterea ursului zace în grumazul scurt şi muscu­
los, în pieptul larg şi vânjos, în spatele puternic şi
în labele dinainte înzestrate c u o musculatură formi­
dabilă şi cu gliiare lungi, încovoiate, ascuţite şi groase
Ia rădăcina lor.
Ursul vieţuieşte în România în pădurile vaste se­
culare cu desişuri în jnepănişuri, în stâncării, urcân-
du-se până la regiunile alpine deasupra codrilor. Aici
preferă locurile liniştite unde nu străbate sgomotul
omenesc. P e astfel de locuri e răspândit, mai mult sau
mai puţin, în întreaga regiune a Carpaţilor româneşti.
Culcuşul şi-I alege vara în locuri mai răcoroase, prin
căzături de vânt impenetrabile îmbrăcate cu zmeuri-
şuri, muri, în păduri dese. întunecoase, unde lumina
soarelui abia străbate, prin jnepănişurile alpine, în
tăieturi cu zmeuriş des sub vre-un arbore umbros etc.
Din a c e s t e locuri ascunse iese în timp de noapte după
hrană sau după pradă. P e locuri liniştite ursul hoi­
năreşte şi ziua ca să se întoarcă la locul de plecare,
la culcuşul s ă u obicinuit. Cu toate că ursul e s t e un
mare hoinar pe care îl vedem de multe ori o zi aici,
mâine cine ştie unde, trecătoarele şi l e păstrează des­
tul de bine, dacă nu este tulburat. In practica mea
îndelungată am urmărit cu atenţie mulţi urşi si a m
constatat că atitudinea lui depinde foarte mult de re­
giunea în care trăieşte şi în deosebi de liniştea pe care
o găseşte în teren. Din ce terenul este mai liniştit din
a c e e a îşi păstrează mai bine trecătoarele. Ursul bă­
trân le păstrează mai bine decât cel tânăr.
lama o petrece ursul în bârlog. Intrarea lui în
bârlog depinde în primul rând de împrejurările cli­
materice, în special de începutul iernei cu ger şi cu
zăpadă. N u gerul îl m â n ă în bârlog, ci z ă p a d a care-i
acoperă pretutindeni hrana. A p o i vitele s'au coborât
de mult delà munte, iar de vânat, pe care şi vara îl
prinde cu greu, acum nu se mai poate apropia, căci
liniştitul alb de z ă p a d ă îi trădează din departe haina
neagră.
In Carpaţi toamna e de regulă lungă şi tempe­
rată, Deabia pe la finele lui Noemvrie, uneori chiar
la începutul lui Decembrie începe să ningă, să fie ger.
Ursul p â n ă atunci hoinăreşte. Prima z ă p a d ă mai a-
bundentă, mai cu seamă dacă vine pe neaşteptate, îl
face să se retragă în bârlog.
Urşii din regiunile alpine, cari până la începutuh
iernii s'au menţinut prin stâncăriile, grohotişurile şi
jnepănişurile înalte, n e mai având acolo hrană co­
boară în regiunea păduroasă, la ghindă, la jir, şi apoi
intră în bârlog. In căutarea bârlogului, ursul face a d e ­
seori cale lungă. Bârlogul de iarnă ursul şi-1 alege
obişnuit la locuri stâncoase, aproape inaccesibile omu­
lui, în peşterile stâncăriilor, în scorburile arborilor se­
culari căzuţi şi sprijiniţi de crăcile lor, prin doborâ­
turi de vânt inpenetrabile îmbrăcate în muri şi zmeu­
riş, prin desişuri de brad, de molid, sub rădăcinile ar­
borilor bătrâni şi chiar sub molizi stufoşi cu poalele
la pământ, în pâlcuri impenetrabile de jneapăn, prin­
tre stâncile grohotişurilor din perioada glaciară. Ori
cum îşi alege ursul bârlogul, totdeauna caută ca intra­
rea să fie dinspre sud-vest, fiindcă aşa e mai scutită
de vânt şi de curentul gerului,
In vederea adăpostului îndelungat de iarnă, urşii
îşi amenajează bârlogul; mai ales ursoaicele care vor
făta. D e altfel această chestie e individuală. Urşii ti­
neri se mulţumesc cu bârlog mai rudimentar. Cei bă­
trâni şi-1 potrivesc cu mai multă măestrie. Şi ursul
ca şi omul: ,,Cum îşi aşterne a ş a doarme". In genere
urşii îşi căptuşesc bârlogul cu muşchiu moale, cu frun­
ze uscată sau iarbă, pe care l e rupe cu labele şi gura
şi l e cară la bârlog,
Ursoaicele gata a făta intră mai timpuriu la bâr­
log.
Urşii de multe ori hoinăresc şi în Decembrie prin
pădure după hrană, chiar z ă p a d ă să fie, nu însă ma­
re. Mai ales acei urşi, cari din oarecari cauze a u ră­
mas slăbiţi (de ex. în urma unei boli sau răniri), hoi­
năresc şi la început de iarnă. Rar se g ă s e s c şi urşi
cari duc o viaţă de vagabondaj aproape toată iarna,
cu mici intermitenţe de odihnă. A c e ş t i a după c e s'au
retras în bârlog, peste 2 — 3 săptămâni îl părăsesc, î n
ciuda zăpezii şi a gerului. In calea lor se hrănesc cu
ce le pică în ghiare. iar dacă nu g ă s e s c nimic se re­
întorc la bârlog. A d e s e dacă găsesc alt bârlog în ca­
lea lor, se retrag pentru scurt timp în acela, ca peste
câteva zile să-1 părăsească, să mai hoinărească, şi să
se reîntoarcă iar la cel dintâiu. Urşii bătrâni, vicleni
şi cari au trecut prin focurile vânătorilor, când se a-
propie de bârlog, pentru ca să-1 ascundă dinaintea
duşmanilor şi pentru ca urma lor să fie pierdută, fac
diferite încurcături de urme, ocoliri în jurul bârlogu­
lui şi mulţi sar dela o distanţă cât de mare şi intrând
în el îşi petrec iarna cu multă băgare de seamă. A s t ­
fel de încurcături de urmă fac de altcum şi alte speţe
de vânat.
D a c ă ursul nu e neliniştit şi ameninţat de o m prin
exploatări de păduri, transport de lemne sau a l t e lu­
crări, de natură silvică sau pastorală, ce i-ar turbura
liniştea, păstrează ani dearândul acelaş bârlog de
iarnă.
Ursoaica în vederea fătatului se i z o l e a z ă de puii
din ceilalţi ani. Puii însă vieţuiesc în aceeaşi regiune.
In urma faptului că ursul petrece întreaga iarnă
în bârlog, ba crezându-se că el doarme neîncetat în
acest anotimp şi numai prin peşterile din stânci, —
s'au format părerea atât în lumea vânătorilor cât şi
naturaliştilor că ursul hibernează. Chiar şi tratatele
ştiinţifice îl prezintă des în aşa fel.
 î n c ă din copilărie cunoscând viaţa ursului într'o
măsură oarecare, nu am putut înţelege de ce să sus­
ţine că ursul hibernează. E u am observat chiar con­
trariul. A c e a s t a m'a făcut să caut ori de câte ori am
avut ocazia, bârloage de urs, şi să cercetez viaţa ce
o petrece aci.
In urma acestor cercetări trebue să aflăm cu toa­
tă certitudinea că ursul nu hibernează.
Pentru a dovedi acest lucru în mod neîndoielnic
trebue să recapitulăm în linii generale ce este hiber­
narea şi cum se compoartă animalele ce hibernează.
Se ştie că anotimpul friguros, cu un şir de feno­
m e n e de natură fiziologică care depind unele de al­
tele, sunt cauzele cari provoacă hibernarea. A c e l e
animale cari hibernează din cauze fiziologice dorm
iarna întreagă fără întrerupere, iar acele cari hiber­
n e a z ă din cauze biologice dorm cu intermitenţe mai
lungi, sau mai scurte.
A c e l e animale cari sunt supuse formei cele mai
grele de hibernare, stau nemişcate în culcuş într'o le­
targie (amorţeală) iarna întreagă. Iar animalele cari
hibernează într'o formă mai uşoară deşi dorm adânc
săptămâni întregi, totuşi se trezesc din când în când
şi p ă r ă s e s c culcuşul în zilele frumoase cu soare şi căl­
dură. Şi în fine la altele hibernarea se manifestă, prin
o somnolenţă irezistibilă petrecând ziua întreagă dor­
mind. A ş a după stabilirea făcută de Dr. Kurt Floe-
1
ricke veveriţele dorm de ex. zilnic câte 2 2 / 2 ore.
In cele ce urmează voi arăta cum hibernează
unele animale.
Ariciul doarme a d â n c în amorţeală şi inconştien­
ţă şi se trezeşte mai rar.
Hârciogul doarme la fel. însă nu atât de conti­
nuu, după Eisentrant somnul lui cel mai lung, fără
pauză e de cinci zile.
Unii dintre lilieci dorm în permanenţă în amor­
ţeală mortală, alţii întrerup somnul pentru a sbura
în zile cu soare, nu pentru a se hrăni, ci pentru a pro­
duce metabolismul. Poziţia în care hibernează diferă
de ceea a somnului normal: stau chiar si culcaţi.
Marmota este cel mai tipic animal hibernant. Cea
mai mare parte a anului, de multe ori chiar şi 9—10
luni nu iese din culcuşul de iarnă, ci hibernează. La
marmotele adâncite în somnul hibern. stomacul şi in­
testinul sunt complect goale, plămânii stârciţi şi con­
ţin foarte puţin aer. vinele au însă mult sânge. Ani­
malul e faţă de influenţe exterioare, chiar în cazul
unei leziuni corporale fvulnerare) nesimţitor. Ochii
nu-i reacţionează la lumină.
Fiziologia hibernării. Hibernarea depinde în parte
de acumularea în corp a grăsimei producătoare de
energie, şi nu de temperatură externă; p e de altă
parte de mişcarea animalului. Transformarea nitro­
genului s c a d e vertiginos, şi este întreţinută de grăsi­
me. Cantitatea glycogenului rămâne aceiaşi şi se con­
sumă numai la trezire. P a u z e mari de respiraţie (la
1
liliaci până la U oră), la trezire însă frecvenţa res­
pirării se urcă peste normal. Frecvenţa baterii inimei
la fel. Temperatura corpului scade. La scădere mare
a temperaturei aerului, se intensifică producţia căl-
durei corporale aşa fel, c ă se provoacă temperatura
constantă. Mai doresc să observ că dacă trezim ani­
malul din amorţeala hibernării aceasta-i p o a t e fi fa­
tală.
A n i m a l e l e ce hibernează în forma cea mai grea,
înainte de a se retrage la somn au o poftă de mâncare
foarte redusă, l e cuprinde o lenevie şi somnolenţă. In
ultimele zile înainte de a c ă d e a în somnul de iarnă,
de a amorţi, unele animale îşi deşartă complect in­
testinele şi stomacul, intrând aşa fel în hibernare.
Unii susţin că fakirii din India înaintea amorţelei îşi
deşartă intestinele prin purgative foarte drastice de
toate resturile de hrană, şi nu se mai hrănesc de loc.
D u p ă această recapitulare, să vedm dacă ursul
hibernează într'adevăr. Pentru a ne putea convinge
dacă ursul hibernează, trebue să ştim în primul rând
ce face el în bârlog şi cum se comportă acolo.
Ursul după ce a intrat în bârlog, sau doarme, sau
nu doarme. D a c ă doarme o face pentru că trebue să
o facă întocmai a ş a cum o face şi vara; căci fără somn
nu poate trăi nici o vieţuitoare. Doarme deci somnul
lui obicinuit. Se încolăceşte dacă poate să se razime cu
spatele de peretele bârlogului, cu capul p e labele di­
nainte, cu botul înfundat între pântece şi pulpa din­
dărăt, situaţie care-i permite în caz de nevoie, să-şi
ridice capul uşor, repede, cu o singură mişcare, ca şi
câinele când doarme încolăcit. Ursul doarme întot­
deauna cu faţa spre intrarea bârlogului. A c e a s t a o
face pentru motivul că, chiar dacă doarme, este foar­
te vigilent şi bănuitor. A r e deci u n somn, ca de re­
gulă, foarte uşor. Dar nu toţi urşii dorm la fel de uşor.
A c e a s t a depinde de individ, mai depinde de bârlog,
apoi de împrejurarea cum este acesta araniat, dacă
e urs sau ursoaică în gestiune, dacă e urs bătrân sau
tânăr, dacă a fost speriat vreodată d e focurile vână­
torilor sau a fost chiar rănit, dacă e gras sau mai
slab, şi în fine dacă e urs carnivor sau vegetarian.
Urşii cari se retrag în peşterile adânci ale stân­
cilor sunt mai puţin vigilenţi, dorm mai greu şi nu
iasă aşa de uşor din bârlog ca acei care dorm în lo­
curi mai puţin ferite de ochiul duşmanului. Tot aşa
ursul care şi-a căptuşit bârlogul cu mai multă m ă e s -
trie doarme mai bine. la fel şi ursul gras. apoi ursul
tânăr e mai puţin vigilent, vegetarianul e mai mol­
com, etc.
Dimpotrivă, urşii cari au bârlogul în doborâturi
de vânt. din scorburile arborilor seculari, sub r ă d ă ­
cini, în tufişuri sau chiar şi în groane în pământ a c o ­
perite cu ierbării. crăci, etc. Ursoaicele cu puii, ursii
bătrâni şi cei cari au fost răniţi sau speriaţi, sunt de
o vigilenţă evti-aordinară. .Se deşteaptă la cel mai
mic zgomot, ciulesc, mişcând urechile în toate părţile,
ca să audă sgomotul suspect, miroase cu botul întins
în toate direcţiile mişcând si lărgind nările ca să prin­
dă mirosul străin. D a c ă li-se pare ceva suspect, ri­
dică capul încordându-şi simţurile până la extrem
si ascultând neclintit, cu multă atenţie, din care parte
vine sgomotul sau mirosul. D a c ă Ii-sc pare că cineva
se apropie de bârlog, ascultă cu ochii aţintiţi în di­
recţia suspectă parc'ar voi să străpungă cu vederea
distanţa.
In această stare de atenţie încordată petrec p â n ă
ce sgomotul dispare şi liniştindu-se. că nu-i ameninţă
nici un pericol, îşi lasă capul din nou pe labe şi con­
tinuă dormitarea.
D a c ă simt însă în apropiere vre-o fiinţă omeneas­
că, îndată şi cu iuţeală uimitoare p ă r ă s e s c bârlogul,
pe neaşteptate, refugiindu-se dinaintea omului.
A m văzut deci cum se comportă ursul când doar­
me. S ă vedem acum ce face dacă nu doarme?
Zace trezit, şi bineînţeles e şi mai vitfilent. Din
când în când îl prinde o toropeală, o somnolenţă, care
însă nu este un fenomen de natură fiziologică a hiber­
nării, dependent de un alt şir de fenomene cum am
văzut mai înainte, ci este consecinţa plictiselii care-1
prinde p e ursul obişnuit să hoinărească, să se dis­
treze să facă ceva, şi care toropeală îl prinde şi p e
omul care se plictiseşte. A p o i să nu uităm că ursul
este şi flămând, şi ca şi omul flămând dormitează
ca să-i treacă vremea mai repede. D a c ă a c e a s t ă to­
ropeală ar face parte din fenomenele fiziologice ale
hibernării ar trebui să observăm la urs şi alte feno­
mene a l e hibernării. Dar lui nu-i scade nici tempera­
tura, nu se ivesc nici pauze în respiraţie, nu i se urcă
nici frecvenţa la trezire. N u i s e sgârcesc nici plămâ­
nii pierzând aer, e t c , etc. Căci dacă ar fi aşa, nu ar
fi în stare să dispară în caz de pericol cu o iuţeală
uimitoare, şi nici nu ar ieşi din când în când din bâr­
log să s e hrănească cum am văzut c ă fac unii urşi.
Susţinerile mele le confirmă şi faptul că ursul nu
face nici o purgaţie înainte de a intra în bârlog. A t â t a
doară, că neavând ce mânca zile întregi, se retrage
cu intestinele şi stomacul gol, din cauza postului n e ­
gru. Cunosc însă şi m u l t e cazuri, când ursul înainte
de a intra în bârlog s'a săturat p â n ă la plesnire, din
vre-un cadavru, sau chiar din pradă răpită, d o v a d ă
că în bârlog s'au găsit r ă m ă ş i ţ e de excremente.
A m observat personal două cazuri, când ursul
s'a săturat din cerbul împuşcat de mine, ca după
1—2 zile să se retragă la odihna de iarnă, surprins
brusc de ninsoarea venită pe neaşteptate, care apoi
îi tăie pofta de a mai părăsi bârlogul. A ş a se e x p l i c ă
excrementele din bârlogul ursului.
Ori de câte ori am cercetat eu personal sau alţii
pe cari i-am rugat, p l ă m â n i l e vre-unui urs împuşcat
la bârlog, niciodată nu am observat ca plămânii să
fie sgârciţi — sau lipsiţi de aer.
D a c ă omul îl surprinde la bârlog n u se comportă
întotdeauna la fel. E s t e o chestiune individuală, şi în
al doilea rând depinde şi de împrejurări. Cert este
însă că ursul întotdeauna caută să s e refugieze şi nu­
mai atunci a t a c ă dacă-i ţinem calea sau dacă este în
peşteră şi intrăm la el. Şi chiar dacă atacă, el se mul­
ţumeşte să scalpeze pe om, sau să-i rupă coastele sau
vre-o mână, vre-un picior, şi apoi să se refugieze. A s t ­
fel de atacuri nu s e prea termină cu moartea omului.
Dar dacă nu-1 l ă s ă m să se refugieze, ba chiar îl şi ră­
nim el se înfurie îngrozitor şi atunci e vai de adver­
sarul lui. II îmbrăţişează cu o putere ne mai pomenită,
îl rupe cu ghiarele şi cu dinţii. In aceste lupte el mai
mult se foloseşte de labe. B i n e î n ţ e l e s că în astfel de
cazuri, când se dă o luptă pe moarte şi viaţă, nu mai
este scăpare pentru un om. P o a t e numai un glonte uci­
gaş al vre-unui tovarăş să omoare ursul, înainte de
a-şi săvârşi el victima.
Cine a văzut vreodată un atac de urs, nu-1 va
uita cât trăieşte, dar nici pe cel atacat.
D a c ă nu-i ţinem calea ursului, el în spaima lui
răcneşte (morăie) o d a t ă de două ori, şi se refugiază
cu o iuţeală uimitoare.
Ursoaicele în apărarea puilor lor la bârlog sunt
mai periculoase. Totuşi, deşi arareori, s e întâmplă ca
ele fiind neliniştite de oameni sau câine să-şi p ă r ă ­
sească bârlogul cu pui şi să nu s e întoarcă zile întregi
la el, expunându-şi astfel puii să moară de foame şi
frig. B a se poate întâmpla şi aceia ca ursoaica, v ă z â n d
că o ameninţă un pericol prea mare, să nu s e mai în­
toarcă niciodată la bârlog. A ş a de e x . în primăvara
anului 1934 la lucrările de plantaţii p e V a l e a Tar-
căului,.era un bârlog al unei ursoaice tinere care toc­
mai fătase la începutul lucrărilor. Lucrările începu­
seră în jurul bârlogului, cu mulţi lucrători, bărbaţi şi
femei, sub conducerea brigadierului silvic. Cine ar p u ­
tea stăpâni această mulţime între cari erau şi ţigani,
să nu chiuiască, să nu facă gălăgie infernală, cân­
tând, strigând şi certându-se? D e acest sgomot ur­
soaica a părăsit bârlogul pe care de altfel nu 1-a ştiut
nimeni, şi numai în urma faptului că e a a fost obser­
vată refugiindu-se, a fost descoperit. In el erau doi
pui, încă orbi, de mărimea unui căţeluş mic. In s p e ­
ranţa că ursoaica se va reîntoarce au l ă s a t puii în cul­
cuş. Cum lucrările plantaţiilor erau în curgere şi nu
se puteau opri fără pierdere de timp, aşa dar neîn­
cetând nici sgomotul, ursoaica speriată nu s'a mai în­
tors. D u p ă două zile de aşteptare în care timp puii
răciseră în aşa fel, că era pericol că vor muri, p ă d u ­
rarii i-au ridicat predându-i ocolului silvic. A c i pri­
mind foarte bună îngrijire, hrănindu-i cu biberonul,
ursuleţii a u prins putere, s'au îmblânzit repede, cres­
când de minune. Când i-am v ă z u t erau d e 7—8 luni,
foarte frumoşi, durdulii, viguroşi, blânzi şi afară din
cale posaci. U r m a u pe îngrijitorul pădurar în p ă d u r e
ca nişte căţeluşi, v e n e a u numai decât c â n d îi chema
cu un f luerat. Tot timpul îl petreceau în libertate prin
pădure, jucându-se, sărind, căţărindu-se p e arbori şi
făcând figuri extraordinare. Se luaseră măsuri ca să
se crească p â n ă vor fi atât de puternici, să n u mai
poate fi atacaţi d e a l t e răpitoare din pădure, apoi să
fie colonizaţi într'o pădure u n d e au existat urşi odi­
nioară.
Prin luna Ianuarie sau Februarie ursul schimbă
pielea îngroşată şi crăpată de pe tălpi, regenerând-o
cu alta nouă. In timpul acestei regenerări, fie din du­
rere, fie din mâncărime, ursul îşi linge, îşi suge t ă l ­
pile pe lângă ce morăie, alinându-şi mâncărimea. Ţ ă ­
ranii spun, c ă ursul îşi suge unsoarea din tălpi.
A t â t a timp cât pielea tălpilor e subţire şi sensi­
bilă, ursul nu se m i ş c ă din bârlog. In caz că el totuş
ar voi să-şi p ă r ă s e a s c ă bârlogul, se refugiază î n apro­
piere cu paşi greoi, stă până a trecut pericolul, apoi
revine iarăşi la culcuş. Ursul îşi p ă r ă s e ş t e bârlogul
în Carpaţi după împrejurările climacterice mai rar
pe la finea lui Februarie, mai des în Martie, ba chiar
şi pe la finea acestei luni. Uneori în m o d excepţional
în primele zile ale lui Aprilie,
A m avut şi ocazia rară de tot de a v e d e a ce face
ursul când iese din bârlog: înainte cu câţiva ani a m
plecat, spre primăvară, cu brigadierul d e vânat la
cercetarea vânatului. Sosiţi între nişte stâncării n e - a m
aşezat la odihnă în cea mai mare tăcere. D e o d a t ă
n e - a venit un sgomot parcă s'ar fi scuturat u n cal
după ce s'a tăvălit. A m stat nemişcaţi aşteptând ce
va urma. N'am a ş t e p t a t mult, când iată un urs la vre-o
40 m. se întindea ca un câine apoi a început s ă se
t ă v ă l e a s c ă pe jos morăind. Iar s'a sculat s'a scutu­
rat din nou şi a plecat încet. D u p ă ce ursul s'a înde­
părtat m'am dus la faţa locului unde i-am găsit bâr­
logul d e iarnă. C e r c e t â n d u - l c u deamănuntul, am gă­
sit în el păr d e urs; alta nimic.
In stomacul ursului ieşit primăvara din bârlog
nu se g ă s e ş t e nimic decât un fluid gălburiu, iar în
intestine salivă cam tot de aceiaş culoare.
Eşit din bârlog ursul este foarte slăbit mai cu
seamă ursoaicele cu pui. Chinuit d e foame p l e a c ă
numaidecât d u p ă hrană. D e aici înainte se h r ă n e ş t e
cu ce poate, însă cu mare lăcomie, apoi p ă ş u n e a z ă cu
plăcere iarba crudă din poienele pădurilor. Parc'ar
fi o vită m â n a t ă la păşune. D e acum începe să se în-
graşe, să-şi capete iară forma plină.
D i n cele spuse p â n ă acum putem vedea, că ur­
sul n u este periculos pentru om, nu este dăunător nici
pentru vânat, căci chiar d a c ă m ă n â n c ă ici-colea câte
o bucată nu se simte, — că înşişi proprietarii vitelor
d e munte şi ciobanii poartă în mare parte vina pen­
tru stricăciunile pe cari i le face şi care de multe ori
devin foarte simţitoare, — că dacă aceştia ar ţinea
toate vitele noaptea în locuri rudimentare dar bine
îngrădite şi le-ar păzi a ş a cum trebue, stricăciunile
s'ar reduce la minimum.
D a r aceste stricăciuni nu se pot compara nici de-
cum cu farmecul şi frumuseţea cu care înzestrează
pădurile prezenţa ursului. -
T o a t e acestea, precum şi împrejurarea că ursul
este azi în declin şi că el este un a d e v ă r a t monument
al naturii m'a făcut să-i dau cea mai largă protecţie
posibilă cu ocazia întocmirei şi redactărei proiectu-
lui-lege pentru protecţia vânatului şi reglementarea
vânătoarei din 1921.
Conform acestui proiect de lege, era stabilită o
e p o c ă în care ursul nu se putea vâna, ursoaicele cu
pui nu se puteau vâna de loc, a s e m e n e a nici urşii mai
tineri de 2 ani; în fine proiectul de lege a introdus
întrebuinţarea unor sisteme de vânătoare favorabile
înmulţirii ursului. Dar ce folos? Corpurile legiuitoare,
influenţate fiind de exagerarea acelora cari v ă d în
urs numai un animal dăunător, nu a u vrut să ţină sea­
m ă de aceste dispoziţiuni omiţându-le din l e g e şi lă­
sând fără nici o protecţie.
Consecinţa a fost, că distrugerea ursului s'a con­
tinuat în măsura cu care s'a făcut şi înainte de răz-
boiu.
U n e x e m p l u : în anul 1855 s'au împuşcat în mun­
ţii Gurghiului la o singură vânătoare 26 urşi, iar du­
p ă 6 ani tot p e acel teren 2 3 de urşi. In anul 1926
(deci în timpul când legea română pentru protecţia
vânatului era în vigoare) s'a împuşcat în judeţul Târ­
nava Mare într'o singură zi la 2 bătăi 13 urşi în afară
de cei răniţi.
A c e s t fapt nevânătoresc şi neuman mi-a dat cu­
rajul, ca în calitate m e a de Inspector General al V â ­
nătoarei să determin Ministerul Agriculturei şi D o m e ­
niilor, ca printr'o decizie ministerială să ia măsuri de
protecţie, ceeace s'a întâmplat.
In timpurile recente s'a interzis şi vânătoarea
urşilor la hoit şi ar fi d e dorit să se interzică şi vâ­
n ă t o a r e l e cu bătăi şi câini, precum şi vânătoarea la
bârlog.
Şi a c u m să v e d e m cum se vânează ursul.
Vânătoarea ursului se practică î n mai multe fe­
luri: 1. la apropiat; 2. la p â n d ă ; 3. la hoit; 4. cu go-
naşi; 5. cu câini speciali; 6. la bârlog; 7. cu arma a ş e ­
z a t ă în c a l e a ursului, ca s ă se împuşte singur; 8. cu
capcane de fier, şi în fine 9, cu otravă.
Modul cei mai corect pentru vânătoarea ursului
este vânătoarea la apropiat, iar în al doilea rând vâ­
nătoarea la pândă.
A c e s t e 2 maniere de vânătoare d a c ă sunt co­
rect e x e c u t a t e vor servi şi interesele ocrotirii. V â n ă ­
toarea la hoit nu e s t e prea cavalerească şi c u aju­
torul ei putem uşor distruge contingentul urşilor, p e n ­
tru că cu acest sistem se împuşcă uşor. D a c ă ne ser­
vim însă cu m u l t ă raţiune de el, nu vom distruge efec­
tivul nostru de urşi. Şi cu vânătoarea la bârlog s e
poate distruge efectivul, mai cu seamă d a c ă acest sis­
tem se întrebuinţează cu tenacitate, cum se face în
unele părţi ale Rusiei. D ă u n ă t o a r e este vânătoarea
cu gonaşi şi cu câini speciali. C e l e l a l t e sisteme de vâ­
nătoare sunt nu numai incorecte dar direct condam­
nabile şi ar trebui persecutate cu cea mai m a r e tena­
citate în toate ţările unde ele s e practică. D e a c e s t e
sisteme se folosesc numai braconieri şi din acest m o ­
tiv p o a t e nici nu ar trebui tratate în această lucrare.
Dar e u le fac cunoscute chiar în scopul de a perse­
cuta cu mai m u l t temeiu pe aceşti oameni fără suflet.
Vânătoarea prin apropiere. D e s p r e sistemul de
vânătoare c u apropierea, apoi practicarea şi avanta-
giile lui, precum şi despre arma potrivită pentru vâ­
natul mare carpatin am vorbit mai detailat scriind
despre cerb, Aici trebue însă să subliniem că această
m e t o d ă de vânătoare precum şi p â n d ă sunt unicele
cari favorizează ocrotirea şi protecţia ursului. A c e a ­
sta pentru motivul că una dintre condiţiunile esen­
ţiale de traiu ale vânatului mare şi deci şi ale ursu­
lui este linişte absolută. Prin practicarea corespun­
zătoare a acestor două sisteme — a d e c ă apropiere şi
pândă — deranj ăm ursul cel mai puţin în liniştea sa
patriarhală, şi nu-1 vom goni în pădurile altora.
D a r şi o selecţionare raţională putem face numai
prin practicarea acestor sisteme.
V â n ă t o a r e a la apropiat se poate exercita dela
ieşirea ursului din bârlog şi p â n ă ce intră iară la
odihna de iarnă. D a c ă ursul în iarnă m o a l e nu intră
în bârlog se poate dibui după el anul întreg. D e o a r e c e
însă vânatul mare se v â n e a z ă numai pentru trofeu,
deci ursul numai pentru blana lui, numai vânătorii
inconştienţi cari vor să-şi satisfacă instinctul lor de
distrugere îl vor vâna şi în timpul verii sau la înce­
putul toamnei. Cea mai potrivită e p o c ă de vânătoare
la urşi e luna Noembrie şi Decembrie, când ursul e în
putere, blana lui e frumoasă, când e bine îmbrăcat
şi a coborât din regiunile alpine la regiunile p ă d u -
roase.
Chiar şi pe la mijlocul lui Octombrie este bun de
vânat.
Vânătoarea la apropiat se poate exercita c u re­
zultat satisfăcător numai în terenuri bine amenajate,
cu cărări curăţite, cu observatoare înalte bine con­
struite. P e lângă aceasta este însă nevoie să cunoaş­
tem şi trecătoarele şi locurile d e hrană obicinuite.
D a c ă v ă n â m ursul la apropiere trebue s ă fim li­
niştiţi, chibzuiţi, să n u ne pierdem niciodată sângele
rece, să fim cu atenţia în permanenţă încordată. Nici
un moment să nu fim distraţi, căci din un m o m e n t în-
tr'altul îl putem întâlni. S ă nu cruţăm nici o oboseală,
căutându-1 şi apropiindu-1 întotdeauna în contra vân­
tului şi s ă a v e m o bună d o z ă de răbdare.
N u este recomandabil să practicăm acest sistem
de vânătoare, numai pentru a vâna ursul, chiar d a c ă
a m cunoaşte regiunea preferată de el, fiindcă e foarte
posibil s ă dibuim zile, chiar săptămâni întregi fără
niciun rezultat, urşii fiind puţini şi precauţi. E bine
deci să combinăm vânătoarea ursului la apropiat, cu
vânătoarea altei specii de vânat, d e e x , cu vânătoa­
rea cerbului, căpriorilor, caprelor negre.
S ă n e folosim de acest sistem atunci, când am
stabilit, că ursul colindă mai regulat într'o regiune,
de ex. u n d e sunt multe fructe: scoruşe smeură, mere,
pere pădureţe, castane, ghindă sau jir şi unde vine
de regulă sau chiar zilnic, s ă s e hrănească, T)in di­
mensiunile urmelor l ă s a t e pe p ă m â n t m o a l e s a u p e
nisipul dealungul pâraielor şi combinat cu felul e x ­
crementelor, mărimea şi cantitatea lor putem aproape
întotdeauna deduce şi mărimea ursului.
Vânătoarea la urs cu apropiere, dibuirea d u p ă
el într'o pădure populată cu vânat este o a d e v ă r a t ă
reculegere pentru acela care iubeşte natura şi vietă-
ţiile ei. D a r este şi cel mai potrivit sistem pentru a
obţine un urs frumos şi demn de vânat, pentru a câş­
tiga un trofeu adevărat regesc. Căci folosindu-ne de
acest sistem de vânătoare avem timp suficient a apre­
cia ursul întâlnit, nu ca de ex. la bătaie, iar dacă nu
ne convine continuăm a vâna pentru a întâlni un alt
urs, mai frumos mai demn de glonţul nostru.
Alt sistem de a vâna ursul este pânda. Trebue să
subliniez însă c ă ursul îl putem vâna la pândă numai
atunci, dacă-i cunoaştem bine trecătoarele şi d a c ă
avem un ascunziş bun. In caz contrar putem sta zile
ba chiar şi săptămâni întregi fără nici un rezultat.
In i p o t e z a că a c e s t e lucruri sunt în ordine şi
n e - a m convins c a vânatul pe care vrem să-1 împuş-
căm n u este ursoaică, cu pui, n u e ursuleţ mic, ci este
urs bătrân, ce se poate vâna, aranjăm locul de p â n d ă
l a punctul principal al trecătoarei. A c e s t a p o a t e să
fie observator înalt, pe vre-un arbore, vre-o stâncă,
e t c , ori un loc jos, pe pământ, p e vre-o m o v i l ă cu v e ­
dere bună, în jur, în vre-un tufiş, lângă vre-un butuc,
l â n g ă vre-o stâncă prăvălită, d u p ă vre-un c o p a c sau
vre-o tufă, etc.
In tot cazul trebue să fie aşa aranjat locul d e
p â n d ă încât curentul să nu ducă mirosul vânătorului
spre urs, ci dincontră, să vină dinspre el spre vână­
tor. Locul de p â n d ă să nu fie prea aproape de trecă-
toarea ursului, căci ne va auzi cea mai m i c ă mişcare
şi cu mirosul lui e x c e l e n t n e va simţi mai uşor.
Locul de p â n d ă de pe p ă m â n t s ă fie bine ascuns.
Totuşi să permită mişcarea liberă pentru mânuirea
armei şi posibilitatea de a observa din care parte vine
ursul. A c e s t loc trebue aranjat cu multă vreme înainte
de vânătoare, pentru ca ursul să se obicinuiască cu el
şi să nu i se pară nimic suspect. T o a t e urmele, rămă­
şiţele de crăci, aşchii, trebuesc aşa îndepărtate, ca s ă
nu se observe absolut nimic. Tot aşa suprafeţele ciop­
liturilor d e pe arborii din jur trebuesc acoperite cu
c o a j e d e arbori ori mânjite cu nămol.
La fel procedăm şi la construcţia observatoare­
lor înalte, căutând ca să fim cât mai bine acoperiţi
şi să avem cât mai bună vedere în toate părţile. Ob­
servatorul înalt e s t e mult mai preferabil d e c â t cel de
p e pământ, pentru că din el vânatul n u simte miro­
sul omului decât în cazuri excepţionale s a u d a c ă ob­
servatorul nu este destul d e înalt, p â n ă când din cel
de jos sunt trădaţi în cazul d a c ă vântul îşi schimbă
direcţia.
Observatorul să aibă o înălţime de cel puţin 6 m.
La p â n d ă să n e conducă tot aceiaşi normă ca şi
l a vânătoarea cu apropiere: linişte desăvârşită, aten­
ţie încordată şi răbdare mare.
Cei ce nu-şi pot stăpâni patima fumatului să-şi
facă uitată tabachera acasă, ori să sugă ţigaretă cu
mentol.
La locul de p â n d ă s ă ne apropiem fără sgomot şi
să ne d e p ă r t ă m d e el tot atât d e precaut, ca nu cum­
v a să ne simtă ursul, care p o a t e fi în apropiere. Lo­
cul de p â n d ă trebue să-1 o c u p ă m cel puţin cu o oră
înainte de timpul în care a ş t e p t ă m ursul, ca să nu-1
speriem când se apropie, ca să putem curaţi de sub
picioarele noastre crengile c ă z u t e -şi s ă a v e m vreme
a ne a ş e z a d u p ă plac. S t â n d în picioare, vânătorul
are mişcările mai libere, dar şezând a ş t e a p t ă mai li­
niştit şi mai cu răbdare, de aceia să construim în ob­
servatoare înalte câte o bancă, la c e l e d e p e p ă m â n t
să ne aducem scaunul de vânătoare, dacă nu a m g ă ­
sit un loc bun de şezut (de e x . vre-o buturugă). S ă
nu uităm c ă şezând n u se poate împuşca spre dreapta
şi că vânatul fiind de multe ori aproape, e s t e foarte
greu să n e sucim, de aceia să n e a ş e z ă m în a ş a fel ca
direcţiunea din care a ş t e p t ă m ursul să c a d ă puţin
spre stânga noastră,
Apropierea ursului o semnalizează câteodată pâ-
râitul gătejilor, pocnituri d e crăci, foşnetul de iarbă
şi de multe ori păsările, cari fac un sgomot neobici-
nuit la apropierea ursului, ziua.
Vânătoarea cu p â n d ă se poate combina şi cu a ş e ­
zarea unui hoit la distanţa potrivită de locul de
pândă.
P e cât de grea este vânătoarea de urşi cu apro­
piere p e atât d e uşor îl putem împuşca la hoit mai cu
seamă dacă l-am obicinuit la cadavru. Ca s ă ne suc-
c e a d ă însă această vânătoare — cam puţin cavale­
rească, — trebue să alegem foarte bine atât locul
pentru aşezarea hoitului cât şi acel de pândă. Ursul
are însuşirea c ă atunci când s e apropie d e vre-un ca­
davru să-1 încercuiască din depărtare pentru ca să s e
convingă dacă nu-1 p â n d e ş t e vre-un pericol, d a c ă n'a
fost nimeni la hoit şi îndată ce simte acolo urma omu­
lui nu se mai apropie d e el.
D e aceia cadavrul trebueşte pus într'un loc si­
tuat în a ş a fel că atunci când ne a ş e z ă m la p â n d ă s ă
nu fim nevoiţi să ajungem în apropierea lui. D e e x .
a ş e z ă m cadavrul într'un loc cu o formă de pâlnie, în
a ş a numite căldări, sau pe un versant mai abrupt, iar
ascunzişul îl facem mult deasupra cadavrului, cam l a
v r e - o 100 m, A c e a s t ă m e t o d ă este cea mai perfectă
căci ursul atunci când încercuie cadavrul n u va p u - ,
tea da de urma noastră. Şi n u ne va simţi nici când
vom fi în ascunziş, căci vântul va sufla peste el. Mai
puţin practică este metoda întrebuinţată d e cei mai
mulţi vânători de a a ş e z a cadavrul sub un observator
înalt bineînţeles la o distanţă corespunzătoare, căci
în cazul acesta ursul dă uşor d e urma vânătorului.
A c e a s t ă din urmă m e t o d ă se poate întrebuinţa cu suc­
ces atunci când cadavrul e s t e un animal rupt chiar
de urs la care se reîntoarce pentru a-1 mânca.
Mai este important ca hoitul să-1 a ş e z ă m într'un
loc pe unde hoinăreşte ursul, căci aşa va da mai uşor
p e s t e el.
Ursul trebue din vreme învăţat la hoit; mai bine
este chiar din timpul verii. A c e a s t a o facem a ş a c ă
a ş e z ă m un cadavru, iar după ce 1-a mâncat la vre-o
2 — 3 săptămâni a ş e z ă m altul.
Ursul va căuta regulat acest Ioc deschis, şi întot­
deauna la marginea pădurei, căci acolo a r e ursul mai
multă încredere. Hoitul trebue întotdeauna legat cu
lanţ sau sârmă groasă d e un copac tare, căci altfel
îl târeşte mai departe prin desiş.
D a c ă blana ursului a devenit bună şi vrem să-1
împuşcăm, l e g ă m din nou un cadavru, (de e x . un cal
împuşcat) la locul obişnuit, iar paznicul va e x a m i n a
în fiecare zi dela depărtare cu ajutorul binoclului da­
că ursul a început să m ă n â n c e din el. î n d a t ă c e 1-a
început, ne a ş e z ă m , d u p ă m a s ă p e la orele 5 sau di­
mineaţa înainte de a se face ziuă, în ascunzişul n o s ­
tru de unde vom pândi ursul, care v a veni c u sigu­
ranţă la hoit. Trebue s ă observăm că l a început ursul
vine numai noaptea la cadavru apoi din ce în ce vine
mai de vreme, p â n ă ce şi în plină zi, aşa că nu e s t e
n e v o i e de procedeul întrebuinţat d e unii de a împuş­
ca ursul noaptea cu ajutorul unui reflector. Mai rar
se întâmplă şi numai la urşi foarte bătrâni şi rafinaţi
ca ei să vină la hoit numai noaptea.
In România e s t e interzisă prin decizie ministe­
rială vânătoarea la hoit pentru o mai bună protecţie
a ursului.
U n alt sistem care însă nu e compatibil cu pro­
tecţia ursului, este vânătoarea cu bătaie (goana).
P e cât d e mult serveşte vânătoarea la apropiere
şi p â n d ă corect practicată ocrotirea vânatului, tot atât
d e dăunătoare este vânătoarea cu bătaia (goana).
D a c ă e x i s t ă ceva mai dăunător pentru liniştea vâna­
tului, d a c ă poate fi ceva mai înspăimântător pentru
orice fel de vânat, aceasta e goana. D a c ă vânăm de
mai multe ori cu goana, vânatul nostru va emigra în
alte terenuri cu mai multă linişte.
A f a r ă de aceasta cu modul acesta s e împuşcă
prea mult vânat: apoi mult se şi răneşte.
Şi la acest sistem de vânătoare este absolut ne­
cesar s ă constatăm prezenţa ursului în teren, consta­
tare p e care o face uşor după urmele lăsate pe z ă p a d ă .
D a c ă nu e s t e însă z ă p a d ă lucrul e mai greu. î n d a t ă
ce am aflat că ursul e s t e în teren, facem pregătirile
necesare: A d u n ă m gonaşii dintre ţăranii localnici buni
cunoscători ai locurilor, apoi d e s e m n ă m pe conducă­
torii gonaşilor. A c e ş t i a au răspunderea, ca gonaşii să
înainteze la o distanţă potrivită unii de alţii, să sem­
n a l e z e d a c ă au observat ursul în goană. Câinii buni
printre gonaşi sunt foarte utili, căci cu lătratul lor,
semnalează necontenit direcţia în care a pornit săl-
bătăciunea. Dinaintea câinilor ursul de regulă iese la
linia vânătorilor, p â n ă când dinaintea gonaşilor, de
multe ori se a ş e a z ă în vre-un tufiş, lasă s ă treacă go­
naşii p e lângă el, apoi la momentul potrivit o ia la
iugă îndărăt, printre gonaşi. Socotind că ursul hoină­
reşte în permanenţă şi n u stă a p r o a p e niciodată în a-
celaşi loc, decât numai când s'a retras la bârlog tre-
buesc goanele făcute lungi şi pe suprafeţe mari, având
nevoie deci de mulţi gonaşi. Şi cum goanele la urşi
se fac în păduri vaste seculare, unde posibilitatea de
tragere este de abia 4 0 — 5 0 m. mai este nevoie şi de
mulţi vânători pentru a putea a ş e z a la toate locurile
principale câte unul. Vânătorii trebuesc să fie încer­
caţi, buni trăgători şi cu multă prezenţă de spirit.
Maestrul de vânătoare, înainte d e a proceda la
aşezarea vânătorilor, face cunoscut pe scurt regulele
ce trebuesc neapărat respectate. Vânătorii se a ş e a z ă
p e cât este posibil în semicerc în faţa liniei gonaşilor
la trecătoarele ursului. V o m căuta apoi să ţinem sea­
m a şi de direcţia vântului. Vânătorii vor trebui să
fie bine adăpostiţi şi să stea aproape nemişcaţi, s ă
evite şi cel mai mic sgomot. In acest scop îşi vor aran­
ja din vreme locul unde stau curăţându-1 de frunziş
şi de crăci cari ar putea produce sgomot sub picioa­
rele lor, apoi îşi vor potrivi scaunul de vânătoare, să
fie fixat bine, permiţându-le orice mişcare.
D a c ă atât bătăiaşii cât şi vânătorii se vor ţine de
ordinele maestrului de vânătoare, succesul n u va în­
târzia.
A l t ă m e t o d ă d e vânătoare l a urs e goana cu
câini speciali. Câinii trebue s ă fie bine dresaţi, cura­
joşi, să nu aibă frică de urs, ci din contră să se deie
la el, ţinându-1 în loc, sau anunţându-1 incontinuu cu
lătratul lor, a ş a ca vânătorul să a u d ă p e unde înain­
t e a z ă ursul. Vânătorii se p o s t e a z ă la trecătoarele si­
gure ale ursului, iar pe câini îi conduc de sgardă p ă ­
zitorii de vânat, la locul de unde porneşte goana.
A c i le d ă drumul şi înaintează cu câinii spre linia vâ­
nătorilor. Câinii vor scula ursul şi-1 vor m â n a spre-
vânători.
Vânătoarea cu câini speciali, buni şi bine dresaţi,
deşi e foarte interesantă şi se termină mai totdeauna
cu bun rezultat, este dăunătoare, căci câinii pentru
a găsi ursul răscolesc întreg teritoriul de vânătoare
alungând tot vânatul din el.
Vreau să cred că vânătorii conştienţi nu se folo­
sesc de acest sistem, ci subordona pasiunea lor intere­
sului vânătoarei.
înainte de a arăta cum se practică sistemele d e
vânătoare condamnabile trebue s ă insist asupra unor
lucruri foarte importante şi a n u m e : niciodată să nu
tragem într'un urs care vine d e sus la v a l e spre noi,
mai cu s e a m ă dacă este mai aproape, căci chiar în
ipoteza c ă l-am nimeri foarte bine, el într'o secundă,
poate s ă fie la noi, fără a mai avea posibilitatea d e
a mai trage în el, ceeace ne-ar putea deveni fatal.
A ş a s'a întâmplat acum vre-o 25 ani unui bun
prieten al meu, pe care 1-a atacat ursul şi numai gra­
ţie dexterităţii extraordinare a paznicului lui a s c ă p a t -•
în ultima clipă dela o moarte sigură. S ă nu tragem
în urs nici în vreme de ceaţă, căci atunci toate obiec­
tele se v ă d mai mari şi deoarece atât p e spatele c â t
şi p e pieptul şi pântecele ursului părul este lung, îl
putem foarte uşor greşi sau schilodi.
S ă nu tragem în urs d e c â t numai atunci când el
ne stă bine. U n foc de încercare la urs nu este demn.
S ă tragem numai în omoplat. In cap să tragem,
numai atunci când ne trezim d e o d a t ă cu ursul înain­
tea noastră, cum se întâmplă aceasta adeseori la v â ­
nătoarea cu bătae. In acest caz trebue să c ă u t ă m c a
glontele să lovească între ochi. D a c ă nu suntem si­
guri că vom nimeri bine ursul, să nu tragem în el, căci
putem ajunge într'o situaţie foarte critică.
N u pot s ă aprob procedeul întrebuinţat de unii
vânători de a trage în spate, pentru a rupe şira spi­
nării, deoarece îl putem uşor greşi sau răni. S ă n u
tragem niciodată la o distanţă la care glontele nu-şi
mai p ă s t r e a z ă întreaga putere de penetraţie. D a c ă
vine ursul de jos în sus către noi, să aşteptăm p â n ă
ce îi prindem omoplatul şi să nu riscăm a-i aplica o
lovitură rea.
Şi la urs putem şti după mişcările lui reflexe
dacă şi unde l-am nimerit.
D u p ă ce am tras într'un urs şi el s'a refugiat
niciodată să nu omitem a n e convinge la faţa locului,
dacă l-am nimerit sau nu.
Ursul rănit întotdeauna trebue căutat, dar n u ­
mai la 2 — 3 ore după ce am tras în el că între timp
să s e îmbolnăvească, şi niciodată să nu-1 c ă u t ă m sin­
guri, doar cu mai mulţi şi cu foarte mare precauţiune,
şi p e cât e posibil întotdeauna cu ajutorul unui câine
căruia nu îi e frică de urs. Câinele d e obiceiu n e v a
semnala locul unde este ursul rănit sau mort.
D a c ă nu ştim unde este ursul rănit n e p u t e m e x ­
pune, că trecând pe lângă e l să sară asupra noastră,
mai cu s e a m ă în tufişuri şi ierburi în care nu puteam
vedea.
U n alt sistem foarte nevânătoresc, foarte inco- -
rect şi care contribue mult la distrugerea contingen»
tului d e urşi este vânătoarea la bârlog.
Prin acest sistem se pot distruge mulţi urşi dar
mai cu seamă ursoaicele cu
pui, cari — cum am mai vă­
zut — părăsesc mai cu greu
bârlogul. Apoi vânătorii luân-
du-se după urmele ursului de
pe z ă p a d ă găsesc uşor bâr­
logul şi pot uşor constata pre­
zenţa lui în acesta. Mulţi vâ­
nători cunosc şi mai dinainte
bârloagele şi n'au nevoie de
urme lăsate pe zăpadă, pu­
tând stabili şi după alte sem­
ne prezenţa ursului în bârlog.
Este un adevărat noroc
că în România nu se prea
practică acest sistem de vâ­
nătoare decât numai în as­
cuns mai ales de ţăranii bra­
conieri.
Tot noroc este şi acela
că ţăranii ei înşişi vânează
ursul în felul acesta şi nu
vând vânarea lui străinilor, O clipă in.mite de foc...
aşa cum fac ţăranii din Vol-
hinia, cari de multe ori trăesc din această îndelet­
nicire.
Procedeul este altul dacă bârlogul ursului este
într'o peşteră şi altul dacă el este într'o doborâtură
de vânt, etc.
Dacă bârlogul ursului este într'o peşteră şi vâ­
nătorii au constatat că ursul este în el, ei îl forţează
prin diferite mijloace ca să se refugieze: strigă în
gură mare; aruncă cu pietre în bârlog, asmuţă vre-un
câine care cu lătratul lui să neliniştească ursul fă-
cându-1 să plece; introduc materii incendiabile la gura
bârlogului şi le dau foc, ca ursul asfixându-se de fum
să fie nevoit a ieşi. Dacă toate aceste încercări nu
reuşesc, atunci leagă în vârful unei prăjini un moto­
tol cu iarbă de puşcă pe care îl introduc adânc în peş­
teră. Acesta aprins cu ajutorul unui fitil le^at de el
explodează şi produce flacără puternică şi fum mare.
In cele mai multe cazuri ursul năvăleşte din bârlog.
Puşcaşii aşezaţi la gura lui îl primesc cu salve
de gloanţe trase in cap. D a c ă ursul totuşi nu a vrut să
iese, ei se folosesc de o altă metodă şi anume:
Vânătorul cel mai curajos intră în peşteră înso­
ţit de 1—2 câini, cu arma încărcată cu dublă încăr­
cătură. P e vârful ţevii aprinde două lumini de ceară,
aşa fel ca musculiţa să fie între lumini.
Astfel îşi luminează calea în peşteră. Câinii sim­
ţind ursul, dau năvală asupra lui. A c e s t a trezit pe ne-
aşpteptate se dă la câini morăind cu furie. Când puş­
caşul zăreşte ursul, îşi descarcă arma în pieptul sau
în capul lui. Dacă mai are însă un foc, îl trage şi pe
acela, spre siguranţă. Vai însă de puşcaş, dacă nu
i-a luat arma foc sau n'a nimerit mortal. P o a t e plăti
îndrăzneala cu viaţa. Nu odată s'a întâmplat că ur­
sul a ţâşnit din peşteră, iar puşcaşul a rămas acolo
sfâşiat sau chiar mort.
Afară de metodele descrise, braconierii cu scop
de câştig mai practică prinderea ursului in curse de Un ceas in armă...
fier. Cursele puternice, speciale pentru urşi şi răpi­ (Dl V. StranskY, cu ursul carpatin, impuşcat in 25. V. 1942).
toare mari, le aşează bine acoperite la trecătoarele
lui. In jurul cursei aşează câteva momeli preferite de il târeşte după el şi aşa îl împiedecă în fugă. Ursul
urs, ca el dibuind după ele să calce cu siguranţă în trecând prin trecătoarea lui obicinuită, calcă în cursă,
cursă. Aceasta este legată cu un lanţ puternic de un din care nu mai scapă. D a c ă a smuls cumva butucul
butuc mare pe care chiar dacă îl scoate din pământ, din pământ, merge la distanţe mari cu cursa pe labă,
 târând butucul după el prin tufişurile ce-i stau în cale
şi îi împiedică să înainteze. Ursul nu face ca lupul
sau vulpea, care îşi rod piciorul prins în cursă, ca să
scape. î n d a t ă ce a găsit braconierul ursul în cursă
îl împuşcă.
Metoda aceasta de prindere a ursului este cea
mai barbară, ce se poate închipui. N u se pot descrie
în cuvinte chinurile grozave pe care le suferă ursul
prins în cursă. El se înfurie şi cu puterea-i formida­
bilă încearcă să arunce cursa de pe labă, smucindu-o
şi deci sdruncinându-şi laba în continuu cauzându-şi
dureri din ce în ce mai mari. D a c ă cursa nu e de tot
puternică ca de e x . o cursă pentru prinderea lupilor,
ursul o aruncă de pe labă. Ursul chiar dacă scapă,
laba îi rămâne de multe ori schilodită.
A c e s t sistem de a prinde ursul se practică pe as­
cuns de braconierii din Transilvania, dar spre noro­
cire foarte rar.
Este dureros că ei a u învăţat acest obiceiu urât
chiar dela administraţia stăpânirei de înainte de răz-
boiu, căci la fiecare ocol silvic din regiunile muntoase
se găsesc câte una sau două curse puternice pentru
prinderea urşilor, ursul fiind pe atunci considerat şi
tratat, ca un răpitor care nu merită altă soartă.
î n d a t ă ce am ajuns în mod onorific în capul ad­
ministraţiei vânătoarei, primul lucru mi-a fost să des­
fiinţez aceste capcane dela ocoalele silvice şi să las
să urmărească cu severitate braconierii cari mai în­
drăznesc să practice această vânătoare neomenească.
In acest loc mai trebue să atrag atenţia tuturor pro­
prietarilor şi arendaşilor dreptului de vânătoare al ţă­
rilor care se mat pot mândri cu prezenţa ursului, ca
să ia măsurile cele mai severe faţă de personalul lor
vânătoresc şi silvic ordonându-le, că ori de câte ori
a ş e a z ă curse pentru prinderea răpitoarelor, acestea
să fie în aşa fel puse şi aranjate ca nici ursul şi nici
vânatul nobil să nu poată călca în ele, ci numai răpi­
toarele pentru care au fost puse. A c e s t lucru se face
în a ş a fel că aşezăm peste curse unul sau doi copaci
mai groşi aşa <:a sub copaci să poată trece numai ră­
pitoarele amintite iar nu şi vânatul nobil sau ursul.
Prin acest procedeu putem face chiar şi o trecătoare
forţată pentru răpitoarele pe care voim să le prindem.
In fine ţi a să mai amintesc cea mai barbară din­
tre cele mai barbare m e t o d e de a captura ursul: otrăr
virea. A c e a s t a o practică numai ici colea şi foarte rar,
tot braconierii, pentru câştig. O mai fac însă în lipsă
de conştiinţă şi organe vânătoreşti cari din negligenţă
condamnabilă uită să adune şi să ardă înaintea ieşi-
rei ursului din bârlog hoiturile şi momelile otrăvite şi
aşezate, pe zăpadă, pentru distrugerea lupilor şi a
altor răpitoare. Urşii înfometaţi cum sunt, la părăsi­
rea bârlogului, aleargă după hrană în toate părţile
şi mănâncă cu lăcomie toate hoiturile şi hapurile otră­
vite, căzând pradă neglijenţei şi inconştienţei pazni­
cilor de vânat, a căror datorie în primul rând este
protecţia vânatului. A ş a s'a întâmplat în primăvara
anului 1938, pe un teren de propagandă al Statului,
unde s'au aflat 5 urşi mari şi mici otrăviţi, între cari
şi ursoaice.
D a c ă avem un urs în terenul nostru care hoină­
reşte iarna întreagă, să ne lipsim de a prinde răpi­
toare prin otravă. N u este bun nici procedeul între­
buinţat de mulţi de a îngropa hoiturile otrăvite, căci
ursul le simte cu mirosul lui rafinat, le desgroapă şi
Ie mănâncă. Hoiturile trebuesc arse. Şi asupra aces­
tui fapt trebue atrasă atenţiunea organelor de pază,
şi trebuesc controlaţi, dacă îşi satisface întocmai în­
datoririle lor.
A m văzut că ursul a dispărut cu desăvârşire în
unele ţări ale Europei, iar în acele în care a mai ră­
mas e s t e în declin.
A m văzut şi aceia cât de anevoie îşi creşte el
puii lui, cărora le trebue mulţi ani până la deplina
lor desvoltare şi am văzut şi cel mai regretabil fapt,
neînţelepciunea omului, care nu-şi poate stăpâni egois­
mul, nu-şi poate înfrâna instinctul de nimicire, nu-şi
poate subordona patima intereselor mai înalte, nu
vrea să înţeleagă, că poezia vânătoarei începe de-
abia atunci, când pofta sălbatecă de a ucide se trans­
formă în dragoste pentru vânat.
Câte admirabile opere ale creaţiunei n'au căzut
pradă acestei neînţelepciuni, lăcomiei şi nechibzuinţii
omeneşti!
Trăim într'o epocă de înaltă cultură omenească
şi trebue să curmăm odată pentru totdeauna acel rău
care duce la desfiinţarea comorilor naturei.
Astfel de comoară este ursul.
N u este oare o înaltă datorie deci să-1 salvăm
dela pieirea spre care-1 duce pe de o parte ignoranţa
unora dintre vânători iar pe de a l t ă parte indiferenţa
acelora cari au puterea şi datoria să ia măsuri pentru
conservarea lui?
In acest scop este nevoie ca în a c e l e ţări, în cari
mai e x i s t ă vânători în primul rând să-1 ocrotească de
bună lor voie, până ce vor lua guvernele respective
măsuri legale de protecţie. A p o i chiar vânătorii să in­
siste pentru luarea unor astfel de măsuri. Iniţiativa
ar fi de competinţa Consiliului Internaţional de V â ­
nătoare. Guvernele respective ar trebui să stabilească
epocile în care vânătoarea ursului să fie cu desăvâr­
şire oprită.
Iar în timpul permis de lege, ursul să poată fi
vânat numai în baza unei autorizaţiuni individuale şi
personale permiţând vânarea numai a unui număr
restrâns de urşi, bineînţeles în proporţie cu numărul
total al efectivului. In primul rând să se permită vâ­
nătoarea urşilor ce fac stricăciuni proprietarilor de
vite. S ă se permită numai vânătoarea cu apropiere şi
pândă la urşi.
P â n d a la hoit să fie permisă numai în cazuri e x ­
cepţionale şi anume, dacă un urs face multe strică­
ciuni în vite şi el a rupt o vită, atunci să se permită
pânda la cadavrul vitei rupte de el. Toate celelalte
sisteme de vânătoare să fie cu desăvârşire oprite.
Braconajul la urs să fie pedepsit cu o p e d e a p s ă
mai mare, decât cel săvârşit pentru obţinerea altei
speţe de vânat. S ă fie interzisă vânătoarea ursoaicei
cu pui, precum şi a urşilor fde ambele sexe) până la
complecta lor desvoltare. A c e s t lucru nu este greu
de stabilit dacă vânăm ursul cu apropiere sau la pân­
dă, având în cele mai multe cazuri timp suficient să-1
apreciem. Ursul să nu poată fi vânat decât numai cu
armă d e glonte ghintuită care are o putere de pene­
traţie corespunzătoare.
Pentru evitarea daunelor ce le fac unii urşi în
vite să fie obligaţi proprietarii vitelor dela munte să
îngrădească într'un mod oricât de rudimentar, dar co­
respunzător, stânele unde ţin vitele şi să fie obligaţi
să le adune în fiecare noapte la stână şi să le pă­
zească.
A c e s t e a ar fi în linii generale dispoziţiunile prin­
cipale cari ar veni în ajutorul împiedecării dispariţiei
ursului.
PELERINA] de: Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU

— Amintirii lui Barbă-Lată — duşite pe-alocuri de băşici mari crăpând fără sgomot.
. . . A m fost p e - a c o l o . . . Se desprindea din acel loc, în tăcerea din jur, o ciu-
M'am înfundat prin gârle tăinuite şi adâncimi dată impresie de sinistru. Şi s'a adeverit a fi aici loc
de stuf, spre inima locurilor de-atunci- Sau poate, nu hain. Ne învingea. Ce era căzut acolo nu se mai putea
ştiu . . . spre inima ta? spre inima m e a ? nici găsi, nici scoate. N u numai învălmăşeala şi şer-
A p a s ă nori grei peste baltă. puirea de ierbării îşi apăra cuprinsul, dar şi fundul
îmi lunecă lotca neagră peste adâncuri întune- era trădător şi groaznic. Te ferecau sus ierburile şi
cate şi caut să recunosc ce a fost, cu ochii amintirii. te sugea apoi glodul în adâncuri puhave, cu picioa-
E aproape ca in acel an de revărsări, cari ne-au gonit rele înţepenite. Era loc de primejdie hâdă. La „Locul
până departe „à l'intérieur blestemat" î-am spus n o i .
des terres". — Aici nu mai intru
— „Ocean", ziceai tu. să mă tai, te-ai jurat tu,
P e locul corturilor din după o înfrângere cu groa­
alt an e acum pânză întin­ ză.
să de apă cu împunsătură Şi totuşi ai mai intrat
deasă de stuf mărunt şi odată, Barbă-Lată.
proaspăt. Cărarea nu mai Erai cu Mylord al
e. D e ce să fie, dacă nu meu, adorat de tine până la
mai e picior s'o calce? Vor răsfăţuri copilăreşti („ra­
mai fi poate altele cândva; molisment senil", te necă­
dar a noastră s'a oprit şi jeam eu zadarnic) — şi ră-
s'a şters pentru totdeauna. ţoiul căzuse acolo, în „Lo­
Domneşte o ciudată a- cul blestemat". Câinele a
păsare peste baltă . . . Ca o sărit din lotcă şi s'a dus
îngrijorare, ca o presimţire după el. Dar n'a putut a-
sau o aşteptare a ceva ne­ junge măcar — şi curând
lămurit. A p a s ă ceva . . . a fost încolăcit de şerpuiri
. . . O gârlă care s'a verzi, strâns de braţe şi de­
strâmtat. î n c e p fundurile gete viclene, înfăşurat în
tainice. Pereţi de stuf, pânze verzi şi vâscoase.
drepţi, înalţi, nepătrunşi, Câinele, mic şi voinic, a
se apropie din două părţi, luptat până i-au slăbit pu­
ca o putere. Ca o putere terile, şi-atunci a gemut ca
înceată, strivitoare, tăcu­ un om şi s'a uitat spre tine,
tă. Furişarea omului pe care căsneai să r ă s b e ş t i c u
aci e o întâmplare. N'are lotca. N'ai putut. Te-ai dat
ce căuta, pentrucă n'are jos atunci, Barbă-Lată, în-
cum câştiga arginţi. N u vingându-ţi scârba şi în­
pătrunde nici soare — fruntând primejdia. Te-ai
ori, poate, câteodată, în sbătut, ai luptat, te-ai în­
miez de vară, când se ri­ fundat, te-ai încordat cu
dică în creştet şi nu mai puterile desnădejdii împo­
au lucrurile umbră. A c u m triva locului ce nu se voia
e un întuneric verde, a- învins. îşi adunase locul
proape simţit şi vâscos. toate vrăjile lui hâde ca să
Lotca trece fără sgomot, te oprească şi să te înghi­
neagră, într'o tăcere ver­ Odată... (Barbă-Lată) tă. Când v'am găsit, unul
de. Aştepţi par'că s'a- alături de altul, eraţi a-
jungi, pe tainic drum de apă moartă, într'o lume din mândoi aproape de sfârşeala din urmă şi v'am tras,
misterul veacurilor de mult prăbuşite în hăul vremii, greu, cu funia aruncată din lotca înţepenită.
cu fantastice făpturi răsărind deodată, din trecutul — Era să piară Mylord, te-ai cutremurat tu,
cu balauri. Nici un foşnet, nici o tresărire. Trec încet când ţi-ai putut trage sufletul-
printr'o lume de încremenire verde. E singura cale ce D e tine uitaseşi.
duce la „Locul blestemat". Străbat şi-acum perdeaua de stuf, şi răsbesc. Da,
Mi-amintesc când l-am descoperit împreună. Din e aproape acelaşi, „Locul blestemat". Poate mai lu­
gârla aceea, învăluită în umbră ca într'o taină, am minat acum, de ape crescute. A c o l o . . . acolo . . • şi-a­
pătruns; străbătând încă o perdea de stuf, într'un colo . . . Te revăd, bătrâne tovarăş, în cămaşa kaki
ochiu nu prea întins, strâns în brâu de trestii dese şi ieşită de soare, cu mâneci suflecate şi puşca curmeziş
inalte — cele mai înalte trestii ce văzusem vreodată- peste genunchi, în lotca lungă. Ce-a mai rămas de-a­
Pe-alocuri, licăriri de apă cu luciu negru, între cum­ tunci? Nimic — sau aproape: amintirea mea — şi
plita învălmăşire de frunze late, de brădiş moale, de puşca- Puşca ţi-am luat-o lângă mine, goală, şi mă
neînchipuite şerpuiri de vreji lungi şi verzi; ici, çolo, uit lung la locul unde a albit puţin brunajul pe ţevi,
crâmpeie de gol acoperite de o mătreaţă verde, ca degetele tale pârlite de soare. Puşca . . . „Lemne seci,
învechită de vreme, sau pânze de alge vâscoase, bur- oţele reci". . . R ă m â n e amintirea mea. Atât mai sun-
tem: cât licărim încă în amintirea cuiva. P e urmă de pază, seara. De-acolo ai ieşit odată cu buchetul
nimic- Nimic pentru totdeauna . . . tău record din toate expediţiile de până atunci. Când
A m ieşit de-acolo prin cotloane şi cotituri de ape sătul de iscodiri depărtate, acolo te înfundai, ca în
pierdute în singurătăţi. Trec luminişuri şi ocolesc fol- odihna unei odăi intime. D e câte ori nu te-am dibuit,
toane înalte de stuf; lunec prin risipiri de ochiuri din drum de întoarceri prin funduri, tupilat acolo şi
mici, sticlindu-şi luminile ghemuite între întunecări abia văzut în pâlc de papură, ca într'un culcuş co­
de rogoz. S'a deschis balta; ca o răsuflare largă după mod. Cu puşca în mână sau cu binoclul la ochi; ori,
o înăbuşire cu genunchiu pe piept. Se vede departe pur şi simplu, departe de lume, cufundat în vreo car­
peste ape şi papuri, până în zări tremurate. Ai fost te şi 'n tăcerea din jur . . .
pretutindeni pe-aic', Barbă-Lată, şi nu eşti n i c ă e r i . . . Lunec şi-acum pe canalul dintre două ghioluri,
încet, singur şi trist trec prin balta de azi ca într'un cotesc spre dreapta şi intru într'un labirint de gârle
pustiu, absent, cu gândul dus departe î n a p o i . . • mici, de cărări de apă şerpuite prin stuf, de risipiri
Trist pelerin, rătăcesc peste ape ca un suflet prin păpuriş cu ochiuri mici, rotunde ca nişte ciudate
stingher.. . încăperi dintr'un turn înecat de ape — fără ieşire
. . . Iau drum de apă cunoscut, străbătut de-atâtea celui străin pe-aici. Mă strecor printre frunze aspre
ori: spre „Ochiul lui Barbă-Lată". Ziceai: — ,,Mă de cornaci şi foi late de nuferi; lotca deschide încet
duc la ochiul meu"- Un cotlon ascuns şi tihnit, pierdut potecă îngustă de apă, repede închisă de foi şi flori
intre papuri, loc de lungi pânde cu binoclul şi bun galbene de dovlecei. Ocolesc încă o tufă mare de ro­
goz cu fire drepte, ro­
tunde şi lungi, şi intru
in „Ochiul lui Barbă-
Lată". îmbrăţişez din-
tr'o privire colţul acesta
tainic şi plin de amin­
tiri — şi tresar deoda­
tă. Acolo, spre locul
ştiut, e tupilat cineva ca
şi a t u n c i . . . Ştiu că nu
se poate. Pe-aici nu-i ni­
meni niciodată. Iar tu...
Şi totuşi ochiul m e u o-
bişnuit ştie că e ceva a-
colo . . . Vreo încâlcitură
de stuf. Dar mi-a fost o
clipă ca un ciocan pe
inimă. încet, plutesc în-
tr'acolo. Nu, e totuşi ci­
neva tupilat acolo. Şi
deodată mişcă, se cla­
tină stuful, şi ghemuirea
aceea se destinde în sus.
înţeleg. A u sburat pe
rând cinci stârci de
noapte strânşi la olaltă,
— au sburat fără ţipăt,
tăcuţi. S'au ridicat pu­
ţin şi dau ocol în sbor
neauzit, cu pene moi de
buhă. Se învârtesc, se
învârtesc — şi peste lo­
cul care-1 ştiu e acum
ca o cunună vie, tăcută,
neauzită. în argint şi ne­
gru. Cunună . . . închi­
puire fără r o s t . . . Mă
duc . . . Odihniţi, stârci
de noapte; e încă ziuă.
Eu m ă duc .. . Nu e ni­
meni . . .
Pribegesc din nou
peste ape, poposesc la
maluri şi hoinăresc sin­
guratec printre nisipuri
albe, cu vânt de larg în
faţă. Nesfârşit şi sbuciu-
mat vin valuri de de­
( D e s e n d e N. Mântui. parte crestate de spu-
m ă şi sfârşesc lung şi lin, peste praf de scoici. Trec
păsări în sboruri cunoscute. Şi mi-amintesc de toate
bucuriile de-atunci, de încordările noastre, de curio­
zitatea şi interesul acela viu şi neobosit, când vibram
ca nişte strune pentru tot ce era fiinţă şi nou în jurul
nostru, din nesfârşitul clocot de viaţă al bălţii. Mult
ţi-a fost dragă, Barbă-Lată . . . Şi ştiu, cu lucidă amă­
răciune, că toate sunt acum gânduri de prisos . . .
. . . Şi pornesc iar să rătăcesc în lotcă neagră
peste risipiri de stufuri şi ape. Şi eşti peste tot şi
nicăeri, Barbă-Lată. Şi totu-i de prisos, m e r e u , . .
Un bob de sare s'a topit din nou în apa mării, Să fie
de plâns bobul de sare?. . ,
Norii stau tot îngrămădiţi, grei peste baltă. N u
s'a limpezit încă apăsarea aceea. A p a s ă ceva. P e s t e
baltă? peste inima m e a ? Nu mai ş t i u . . . A u început
să se întunece depărtările şi pânzele cernite a l e serii
coboară peste ape. In drumul lotcii cotloane ascunse
prin stufuri cască guri de întuneric, E ceasul când,
odată, acolo la campament, departe, se aprindea fe­
linarul, sus peste stufuri, steluţă roşcată, c ă l ă u z ă în­
toarcerilor noastre târzii. —• „Farul", ziceai tu. S'a
s t i n s . . . E noapte. In jur, alături de somn primej­
duit, s e trezeşte, aprigă, o viaţă nouă, mai cruntă
p a r c ă . E ceasul foamei. P e s t e tot, îndesite în noapte,
sunt pânde ascunse şi pofte ascuţite. Sunt urmăriri
haine până la sfârşit c u moarte — şi încordări —• şi
năprasnice destinderi de arc — dela lup la ţânţar —
şi până 'n fund de ape. Omor şi fugă înspăimântată.
Şi fugarul va ucide şi el alt fugar mai mic şi mai slab
— şi acesta altul, mai nevolnic încă. Nevăzute, se
îngrămădesc în jur dramele bălţii învăluite în noapte,
0 fâlfâire aproape, un ţipăt undeva, o svâcnire sub
lotcă. Omor şi fugă. Se hrăneşte viaţa. A s t a e tot.
D e totdeauna. Mereu, Ascult, în lotca pierdută între
ape şi moarte. Despre ce e vorba? . . . A răsărit când­
va o viermuire de viaţă pe un strop de nori repezi î n
haos — vid îngheţat şi fără fund, A răsărit: din ha­
zardul jocului orb al moleculelor şi al circumstanţe­
lor miliardelor de veacuri. Viaţă pe pământ: abia o
pâlpâire: un bob vâscos de protoplasma a asimilat
ceva din jur. Trăia, A p o i nesfârşitul şir d e transfor­
mări heteroclite, sub inconştienta fantezie a întâm­
V Â N Ă T O A R E DE J A G U A R ÎN COLUMBIA
A m p o r n i t la d r u m de d i m i n e a ţ ă , L u c a s a v e a î n s p a t e
s a c u l de m e r i n d e pe c a r e îl p r e g ă t i s e L u i s a , i a r José, î n a i n ­
te de a pleca, s'a m a i î n v â r t i t c â n d pe a f a r ă c â n d p r i n
c a s ă p e n t r u a-şi p u n e , î n t r ' o t a ş c ă m a r e a s a d e piele de
1
) Aici la Sibiu, ca şi la Cluj, continuăm să îndreptăm
atenţiunea, mai ales a studenţilor noştri, spre patria lui Traian,
De acolo, până la noi e mare depărtare geografică, însă legă­
turile noastre sufleteşti cu poporul spaniol sunt din cele mai
trainice, Străduindu-ne să facem cunoscută publicului româ­
nesc literatura spaniolă, de valoare universală, îndeplinim o
datorie naţională şi culturală.
Pentru cititorii acestei reviste, am mai tradus câte ceva
din domeniul literaturii spaniole privitoare la vânat şi pescuit.
Descrierea vioaie ce o înfăţişăm aici, ne duce cu gândul
şi la emoţionantele vânători de urşi din Carpaţi. Ea face p a r t e
din romanul Măria a lui Jorge Isaac (1837—1895), originar din
Columbia. Cartea aceasta se bucură de o popularitate excepţio­
nală. A fost tălmăcită în mai multe limbi.
Scena tradusă se petrece în Columbia, în ţinutul sălbatic,
numit Cauca, fiindcă este străbătut de râul cu acelaşi nume.
Aici ca şi în alte părţi ale Americei de Sud, trăieşte jaguarul,
plărilor şi a mediilor schimbătoare. Aripi cu dinţi,
plămâni în notătoare, ţâţe de solz, amestec de reptilă
cu pasăre şi de mamifer cu reptilă. Bâjbâie, Se adap­
tează. Şi la urmă, întâmplare între întâmplări, ceeace
trebuia să fie omul, răsărit dintr'un şir de hazarduri
— fără scop, fără sens, şi tot atât de indiferent natu­
rii ca şi ultimul din viermii săi, Nici o chemare deo­
sebită, nici un rost, nici un contact în absolut, nici o
putinţă de ieşire din cuşca neînsemnatului P ă m â n t
svârlit în spaţiul infinit. Iar după fatala îngheţare a
acestui fir de praf, nimic. Searbădă aventură a bobu­
lui de protoplasma se va fi sfârşit în vecii vecilor.
Nimic. Atunci? Biet om, împovărat de geniul t ă u . . .
U n bob de sare s'a topit din nou în apa mării. E de
plâns bobul de sare?
M ă trezesc din gânduri în lotcă o p r i t ă . . . Norii
au prins să alerge peste o bucată de lună, ce
fulgeră din când în când fâşii lungi de argint peste
ape. S'a ridicat vânt dinspre stufuri şi tăcerea se
umple cu foşnet şi miros mai întărit de baltă. Intre
raze fugare v ă d a p a vălurită în unduiri prelungi, cu
coame dungate, o clipă, de lumină. Lângă mine vâsla
sparge luciul în cioburi mici şi din lopată ridicată
picură boabe de argint topit. Sus, între crăpături de
nori, s a p r i n d e fugar aceeaşi stea sclipind m ă r u n t . . .
Aveai tu o teorie cu sclipit de stele şi prevestit de
vreme . . . D e toate se leagă amintirea şi tristeţea mea;
din adâncuri de a p e şi până 'n fund de cer, bătrân
tovarăş de totdeauna . . .
îmi lunecă lotca prin noapte c u legănări de un­
dă. Către ţărmuri. O legănare prelungă, ritmată, fă­
ră svâcniri, ceva aproape blând; — vrea parcă să
te-adoarmă, Licărind alburiu ghicesc spre stânga un
grind cunoscut. II ştiu cum se înfige încoace ca un
pinten, şi cum se încovoaie încolo, spre funduri, în­
vins de ape şi cucerit de baltă. Sunt într'acolo locuri
rele, din cari ai chemat tu odată cu glas de primejdie
— şi am alergat îngrijorat şi inima bătândă. Mi-e
încă chemarea în u r e c h i . . .
— Viu, Barbă-Lată. N u vezi că grăbesc?
Lotca trece, legănată în noapte. S'apropie ţăr­
mul . . .
DIN LITERATURA STRĂINA
1
T r a d u c e r e d i n l i m b a s p a n i o l ă ) de G. GIUGLEA
v i d r ă , câlţi de u m p l u t p u ş c a , şi a l t e m ă r u n ţ i ş u r i p e c a r e
le u i t a s e .
E r a m cinci v â n ă t o r i ; m u l a t r u l T i b u r c i o c a o m de
2
ajutor; Lucas, u n Neivan ) a n g a j a t la o fermă vecină;
semenul tigrului şi tot aşa de fioros şi primejdios ca şi acesta.
Se deosebesc însă mai ales la blană. Jaguarul o are cu pete,
iar a tigrului e vărgată. Din cauza asemănării, animalul din
scena noastră se numeşte, în partea locului, tot „tigru".
Mai reamintim că patria autorului, Columbia, este una
din multele ţări americane de limbă spaniolă. Este aşezată în
Nord-Vestul Americei meridionale.
Crearea unei întinse lumi neolatine, în noul continent, este
cea mai însemnată operă de civilizaţie, pe care dela Romani
încoace numai geniul spaniol şi în p a r t e cel portughez au pu­
tut-o îndeplini.
In toamna aceasta s a u sărbătorit 450 de ani dela desco­
perirea Americei. Acest eveniment m'a îndemnat să caut pen­
tru „Carpaţii" noştri prilej de evocare a unor scene şi obi­
ceiuri din vieaţa vânătorească, hispano-americană.
2
) Locuitor din Neiva, capitala departamentului Huila, la
250 km. de Bogota, capitala Columbiei.
 José, B r a u l i o şi cu m i n e . Toţi m e r g e a m î n a r m a ţ i cu p u ş t i .
Ale celor doi d i n t â i e r a u cu c r e m e n e , d a r f o a r t e b u n e , c u m
s u s ţ i n e a u ei. J o s é şi B r a u l i o m a i p u r t a u şi l ă n c i cu v â r ­
furile b i n e p r i n s e .
A c a s ă n u r ă m ă s e s e n i c i u n c â i n e c a r e a r fi p ă r u t b u n
de v r e o i s p r a v ă : toţi l e g a ţ i doi c â t e doi, de c u r e l e , î n g r o -
ş a r ă c e a t a n o a s t r ă v â n ă t o r e a s c ă , c h e l ă l ă i n d de b u c u r i e ;
c h i a r şi P o r u m b e l , f a v o r i t u l b u c ă t ă r e s e i M a r t a , s p a i m a ie­
p u r i l o r de c a s ă , î n t i n s e g â t u l ca s ă fie p r i m i t p r i n t r e cei
v r e d n i c i . D a r J o s é îl a l u n g ă cu u n „ ţ i b a ! " u r m a t de m u s ­
t r ă r i grele.
L u i s a şi fetele r ă m a s e r ă n e l i n i ş t i t e , m a i ales T r a n ­
sito, c a r e se g â n d e a c ă l o g o d n i c u l ei a v e a s ă î n f r u n t e p r i ­
m e j d i i l e cele m a i m a r i , d e o a r e c e p r i c e p e r e a l u i e r a cu deo­
sebire p r e ţ u i t ă în a s e m e n e a î m p r e j u r a r e .
A p u c â n d p e o c ă r a r e î n g u s t ă şi î n t o r t o c h i a t ă , a m în­
c e p u t a u r c a pe ţ ă r m u l n o r d i c al r â u l u i . S u c i t a l u i albie,
d a c ă se p o a t e n u m i astfel f u n d u l p ă d u r o s al v ă g ă u n i i în­
c ă t u ş a t ă de t a n c u r i , î n v â r f u l c ă r o r a c r e ş t e a u ca p e n i ş t e
c o p e r i ş u r i de c a s ă , feregi c r e ţ e şi t r e s t i i î n c â l c i t e cu b u ­
r u i e n i a c ă ţ ă t o a r e , — e r a î m p i e d e c a t ă d i n loc î n loc de bo­
l o v a n i , p r i n t r e c a r e se s t r e c u r a u şivoaiele î n u n d e r e p e z i
cu s p u m e a l b u r i i şi fulgi n e a s t â m p ă r a ţ i .
M e r s e r ă m m a i m u l t de o j u m ă t a t e de leghe, c â n d
José, o p r i n d u - s e l a g u r a u n e i p r ă p ă s t i i , l u n g ă , s t e a r p ă şi
încremenită în căldări înalte, cercetă nişte oase ronţăite,
î m p r ă ş t i a t e pe p r u n d i ş . E r a u ale u n u i c â r l a n , p u s cu o
zi î n a i n t e c a m o m e a l ă p e n t r u f i a r ă .
M e r g â n d B r a u l i o î n a i n t e a n o a s t r ă , a m p ă t r u n s şi eu
cu J o s é p r i n s t r â m t o a r e . U r m e l e se î n d r e p t a u î n s u s . B r a u ­
lio, d u p ă u n u r c u ş de vreo s u t ă de p r ă j i n i , se o p r i şi n e
făcu s e m n cu m â n a s ă a ş t e p t ă m p e loc. A s c u l t ă f r e a m ă ­
t u l p ă d u r i i , s o r b i tot a e r u l p e c a r e îl p u t e a c u p r i n d e
p i e p t u l l u i ; p r i v i la b o l t a î n a l t ă ce o î n c h e i a u d e a s u p r a
4
n o a s t r ă cedrii, „higuele"") şi „ y a r u m i i " ) , a p o i p ă ş i m a i
d e p a r t e î n c e t şi l i n i ş t i t . D u p ă u n r ă s t i m p , se o p r i i a r ă ş i ;
r e p e t ă c e r c e t a r e a f ă c u t ă de p r i m a d a t ă ; şi, a r â t â n d u - n e
z g â r i e t u r i l e de p e t r u n c h i u l u n u i c o p a c ce se î n ă l ţ a d i n
fundul văgăunii, ne spuse, după o nouă judecare a ur­
melor:
— P e aici s'a s u i t ; se c u n o a ş t e că e s ă t u l şi ştie po­
tecile.
V ă g ă u n a se î n f u n d a , 20 de p r ă j i n i m a i î n s u s , i n t r ' u n
p ă r e t e . Dela p o a l a a c e s t u i a se d e s p r i n d e a u n j g h i a b , p e
c a r e se p r ă v ă l e a u şivoaele de pe c o a s t ă , î n zilele p l o i o a s e .
Cu t o a t e că eu c h i b z u i a m altfel, n e - a m î n t o r s i a r ă ş i
l a ţ ă r m u l r â u l u i şi a m î n t i n s - o î n s u s , p e l â n g ă a p ă . I n
s c u r t t i m p , B r a u l i o a a f l a t p e n i s i p u r m e l e j a g u a r u l u i . De
a s ă t d a t ă ele a j u n g e a u p â n ă l a m a r g i n e a a p e i .
T r e b u i a să n e b a t e m capul să ghicim, dacă fiara tre­
c u s e p e acolo î n p a r t e a c e a l a l t ă a r â u l u i , s a u , ceea ce p ă ­
r e a m a i p r o b a b i l , î m p i e d e c a t ă de p u h o i u l furios, şi-a u r ­
m a t calea, u r c â n d d e - a l u n g u l m a l u l u i pe c a r e n e g ă s e a m .
B r a u l i o , cu p u ş c a p e u m e r i , t r e c u p r i n p u h o i , d u p ă
ce şi-a p r i n s de c i n g ă t o a r e o s f o a r ă , de c a p ă t u l c ă r e i a ţi­
n e a J o s é p e n t r u a feri p e v ă r u l s ă u , ca n u c u m v a f ă c â n d
u n p a s g r e ş i t s ă se r o s t o g o l e a s c ă î n c a s c a d a a p r o p i a t ă .
A m p ă s t r a t o l i n i ş t e a d â n c ă şi a m î n ă b u ş i t c h e l ă l ă i -
. t u r i l e c â i n i l o r , ce e r a u pe cale s ă i z b u c n e a s c ă de n e r ă b ­
dare.
— N u - s de loc u r m e pe aici, zise B r a u l i o , d u p ă ce le
c ă u t a s e p r i n t u f i ş u r i şi p e n i s i p u r i .
D u p ă ce s'a r i d i c a t î n p i c i o a r e , cu f a ţ a s p r e noi, p e
vârful u n u i dâmbuleţ, i-am înţeles gândul, d u p ă semnele
ce le făcea, ca s ă s t ă m n e m i ş c a ţ i .
î ş i l u ă p u ş c a d i n s p i n a r e , o p r o p t i î n u m ă r ca p e n t r u
a t r a g e s p r e t a n c u r i l e ce se a f l a u î n s p a t e l e n o a s t r e , se
plecă p u ţ i n şi, l i n i ş t i t , h o t ă r î t , d e s c a r c ă a r m a .
— Acolo! — s t r i g ă , a r ă t â n d s p r e p â l c u l de a r b o r i de
pe t a n c u r i , ale c ă r o r t r u n c h i u r i n u p u t e a m s ă le d i s t i n ­
g e m ; apoi c o b o r î n d î n s ă r i t u r i s p r e ţ ă r m , a d a o s e :
— Ţineţi-vă bine! Câinii m a i sus!
C â i n i i p ă r e a u că î n ţ e l e g ceea ce se p e t r e c e a ; a b i a
l e - a m d a t d r u m u l , d u p ă p o r u n c a l u i B r a u l i o , pe c â n d José
îl a j u t a s ă t r e a c ă r â u l , că ei şi d i s p ă r u r ă la d r e a p t a n o a s ­
t r ă printre desişuri.
— S t a ţ i pe loc! — s t r i g ă d i n n o u B r a u l i o , p u n â n d
p i c i o r u l pe m a l u l c e s t ă l a l t ; a p o i , î n c ă r c â n d u - ş i a r m a cu
r e p e z i c i u n e , a d a o s e , cu ochii ţ i n t i ţ i la m i n e :
— D-ta aici, D o m n u l e .
3 4
) , ) Arbori din regiunea Cauca, patria autorului,
lumbia).
C â i n i i u r m ă r e a u de a p r o a p e v â n a t u l , c a r e n u p r e a
p ă r e a că u r c ă u ş o r , f i i n d c ă l ă t r ă t u r i l e v e n e a u d i n a c e l a ş
p u n c t al p a d i n e i .
B r a u l i o s m u l s e o l a n c e d i n m â i n i l e lui José z i c â n -
du-ne:
— D - v o a s t r ă m a i t u p i l a ţ i şi m a i l a deal, p e n t r u ca
s ă p ă z i ţ i t r e c e r e a a s t a , f i i n d c ă j a g u a r u l se va î n t o a r c e
î n a p o i p e u r m a lui, d a c ă n e s c a p ă de u n d e se află. T i b u r -
cio s ă s t e a cu D - v o a s t r ă , p o r u n c i el.
Şi î n d r e p t â n d u - s e s p r e L u c a s :
— Cei doi s ă î n c o n j u r e s t â n c i l e p e d i n s u s .
Apoi cu s u r â s u l s ă u d u l c e de t o t d e a u n a , şi cu n ă d e j ­
de îşi î n c a r c ă p u ş c a .
— E s t e u n „cotoi", şi l - a m a t i n s .
D u p ă a c e s t e c u v i n t e n e - a m d e s p ă r ţ i t . José, T i b u r c i o
şi cu m i n e n e - a m s u i t p â n ă la o s t â n c ă b i n e a ş e z a t ă . Ti­
b u r c i o se u i t a m e r e u d a c ă p u ş c a e î n c ă r c a t ă b i n e . J o s é
e r a n u m a i ochi. De a c o l e a v e d e a m ce se p e t r e c e a s u s l a
t a n c u r i şi p u t e a m p ă z i ţ i i t o a r e a h o t ă r î t ă , p e n t r u că a r ­
b o r i i d i n p a d i n ă , deşi groşi, e r a u r a r i .
D i n cei ş a s e c â i n i , doi e r a u scoşi d i n l u p t ă ; u n u l d i n
ei cu p i c i o a r e l e r u p t e de f i a r ă ; celălalt, cu m a ţ e l e v ă r s a t e
p r i n t r ' o c o a s t ă s f à r t i c a t à , v e n i s e să n e c a u t e l â n g ă s t e i u l
u n d e n e a ş e z a s e m şi t r ă g e a s ă m o a r ă , cu j a l n i c e v a i e t e .
Cu s p a t e l e c ă t r ă u n p â l c u l e ţ de s t e j a r i , ş e r p u i n d u - ş i
c o a d a , cu p ă r u l de p e s p i n a r e , s b u r l i t , cu ochii s c â n t e i e ­
t o r i şi d i n ţ i i r â n j i ţ i , j a g u a r u l s c o t e a h â r â i t u r i r ă g u ş i t e ,
i a r c â n d îşi s c u t u r a c ă p ă ţ â n a p u t e r n i c ă , u r e c h i l e p l e s c ă -
n e a u ca n i ş t e c a s t a n i e t e .
I n t o r c â n d u - s e î n t r ' o p a r t e , h ă r ţ u i t de c â i n i i î n c ă n e -
s g r ă p ţ ă n a ţ i , d a r n i c i p r e a teferi, i se v e d e a c u r g â n d s â n ­
ge d i n d e ş e r t u l s t â n g , u n d e î n z a d a r c ă u t a c â t e o d a t ă s ă
se l i n g ă , d e o a r e c e a t u n c i le v e n e a b i n e c â i n i l o r să-1 în-
haţe.
B r a u l i o şi L u c a s , i e ş i n d d i n tufiş, a p ă r u r ă s u s pe
c r e a s t ă , ceva m a i d e p a r t e de f i a r ă , d e c â t n o i . L u c a s e r a
p ă m â n t i u l a f a ţ ă , i a r u m e r i i o b r a j i l o r ce d o u ă m e r e v i n e t e .
F o r m a m astfel, v â n ă t o r i şi f i a r ă , u n t r i u n g h i u , p u ­
t â n d s ă t r a g e m cu toţii d e o d a t ă , f ă r ă s ă n e a t i n g e m u n i i
pe a l ţ i i .
— Foc, toţi o d a t ă ! — i z b u c n i José.
— N u , n u ; c â i n i i ! — r ă s p u n s e B r a u l i o şi l ă s â n d u - 1
singur pe tovarăşul său, dispăru.
A m p r i c e p u t că o î m p u ş c ă t u r ă c o n c e n t r i c ă a r fi sfâr­
şit t o t u l , d a r n e t e m e a m s ă n u u c i d e m c â i n i i . Şi r ă m â n â n d
cu v i e a ţ ă , j a g u a r u l a r fi p u t u t u ş o r face vreo d r ă c o v e n i e ,
d â n d p e s t e n o i cu a r m e l e n e î n c ă r c a t e .
B r a u l i o , cu g u r a î n t r e d e s c h i s ă , r ă s u f l â n d d i n g r e u ,
cu ochii c ă s c a ţ i , cu p ă r u l vâlvoiu, îşi s c o a s e c a p u l d i n
tufiş, p u ţ i n î n a p o i a c o p a c i l o r c a r e a p ă r a u s p a t e l e fiarei.
Ţ i n e a l a n c e a s t r â n s ă î n m â n a d r e a p t ă , i a r cu cea s t â n g ă
d e d e a la o p a r t e r a m u r i l e care-i î m p i e d e c a u v e d e r e a .
Toţi r a m a s e r ă m m u ţ i ; c â i n i i î n ş i ş i p ă r e a u că a ş t e a p ­
tă î n g r i j o r a ţ i s f â r ş i t u l l u p t e i .
José s t r i g ă , î n .cele d i n u r m ă :
— Hubi! Mataleon! Hubi, apucă-1! T r u n c h o !
N u t r e b u i a n i c i d e c u m s ă d ă m r ă g a z fiarei, căci a ş a
f e r i a m pe B r a u l i o de o m a i g r e a p r i m e j d i e . C â i n i i p o r ­
n i r ă d i n n o u l a a t a c cu toţii. A l t u l d i n ei c ă z u m o r t , f ă r ă
a scheuna măcar.
J a g u a r u l scoase u n m i o r l ă i t fioros. B r a u l i o se a r ă t ă
în dosul stejarilor, spre p a r t e a noastră, s t r â n g â n d în m â ­
n ă l a n c e a , f ă r ă v â r f u l r ă m a s cine ş t i e u n d e .
D i h a n i a se l u ă d u p ă el pe a c e e a ş i cale; o m u l s b i e r ă :
— F o c ! F o c ! şi s ă r i î n a p o i de u n d e p o r n i s e . J a g u a ­
r u l îl c ă u t a . L u c a s sfinţise. T i b u r c i o se f ă c u s e m ă s l i n i u
la f a ţ ă . Ochi, d a r a r m a n u l u ă foc.
T r a s e José; j a g u a r u l d ă d u u n u r l e t , î n c e r c â n d p a r c ă
să-şi m u ş t e d i n s p i n a r e şi d i n t r ' o s ă r i t u r ă se a r u n c ă ful­
g e r ă t o r spre Braulio. Acesta, m a i d â n d o r o a t ă stejarilor,
se r e p e z i s p r e n o i s ă a p u c e l a n c e a pe c a r e i-o a r u n c a s e
José.
A t u n c i f i a r a se î n d r e p t ă s p r e n o i . N u m a i p u ş c a m e a
m a i e r a p l i n ă : a m t r a s ; j a g u a r u l s'a l ă s a t pe c o a d ă , s'a
î m p l e t e c i t şi s'a p r ă b u ş i t .
B r a u l i o i n s t i n c t i v se u i t ă î n a p o i s ă v a d ă efectul glon­
ţ u l u i . I n a c e a clipă, José, T i b u r c i o şi cu m i n e n e şi a f l a m
l â n g ă el şi i z b u c n i r ă m cu toţii î n t r ' u n chiot de t r i u m f .
F i a r a v ă r s a pe g u r ă s â n g e cu s p u m ă ; a v e a ochii î m ­
p ă i e n j e n i ţ i şi î n c r e m e n i ţ i şi. î n cea d i n u r m ă z v â r c o l i r e
cu m o a r t e a , îşi î n t i n d e a p i c i o a r e l e t r e m u r â n d e şi s c o c i o r a
f r u n z i ş u l cu f r u m o a s a - i - c o a d ă ce se î n c o l ă c e a şi se r ă -
su cea.
 — Straşnicii ţintire! . ..
Ce l o v i t u r ă ! — se m i n u n a
Braulio, p u n â n d u - s i piciorul
pe ceafa a n i m a l u l u i . In f r u n ­
te! A s t a d a ! e m â n ă s i g u r ă !
José, cu voce î n c ă nu
tocmai s t ă p â n i t ă ; bietul, mult
îşi m a i iubea fiica), grăi,
ştergundu-şi sudoarea frun­
ţii, cu m â n e c a d e l a c ă m a ş ă :
— Nu . . . , n u e chiar
g l u m ă . P r e a sfinte P ă r i n t e !
Ce m â n d r e ţ e de a n i m a l ! Şi
ce al d r a c u l u i ! De t e ' n h a ţ ă ,
îţi iai n ă d e j d e a ! . . .
P r i v i t r i s t la cei trei
câini morţi:
— Sărmană Campanula!
De ea m ă d o a r e m a i mult...
Ce m i n u n e de c ă ţ e a ! . . .
Apoi îi m â n g â i e pe cei­
lalţi trei, c a r e cu limbile
scoase s c o a s e c â t e r a u de
m a r i , g â f â i a u , l u n g i ţ i şi n e ­
p r i c e p ă t o r i , ca şi c â n d a r fi
fost d o a r v o r b a de a p ă z i u n
mânzat neîmblânzit.
José î m i a ş t e r n u m a n ­
t a u a lui, s p u n â n d u - m i : „a-
şează-te, b ă i e t e , că n o i n e a-
laguar.
p u c ă m să-1 j u p u i m de piele,
fiindcă e al d-tale". Apoi c h i u i : ces în f r u n t e , c h e m â n d u - ş i c â i n i i . Din c â n d î n c â n d se
— Lucas! m a i o p r e a p e n t r u a r e a m i n t i c â t e u n a d i n i s p r ă v i l e vâ­
B r a u l i o i z b u c n i în h o h o t de i à s , incheindu-1 cu vor- n ă t o a r e i s a u p e n t r u a m a i t r a g e vreo n o u ă o c a r ă lui
bele: Lucas.
— i P e ă l a o să-1 b ă g ă m î n t r ' u n coteţ de g ă i n i . B ă g ă m de s e a m ă că femeile n e n u m ă r a u şi r ă s n u -
— L u c a s ! — m a i c h i u i o d a t ă José, f ă r ă să a s c u l t e m ă r a u , de c u m n e - a u z ă r i t . Şi c â n d n e - a m a p r o p i a t de
ce s p u n e a v ă r u l s ă u ; d a r v ă z â n d u - n e r â z â n d . î n t r e b ă : c a s ă , se l e g ă n a u î n c ă î n t r e g r i j e şi b u c u r i e , p e n t r u c ă d u p ă
— Ei! ei!, d a ce este? z ă b a v a n o a s t r ă şi d u p ă î m p u ş c ă t u r i l e a u z i t e , se t e m e a u
— U n c h i u l e , ă l a a şters-o de c â n d a m d a t g r e ş cu s ă n u fi p ă ţ i t ceva.
lancea. T r a n s i t o , g a l b e n ă la faţă, a ieşit cea d i n t â i s ă ne în­
José se u i t a la noi, de p a r c ă n u p u t e a să ne înţe­ tâmpine.
leagă. — L-aţi ucis? — î n t r e b ă r e p e d e .
— Ticăloasă haimana!
Si, m e r g â n d s p r e r â u c h i u i a ş a î n t r ' o d o a r ă , ca să-i — Da, fiica m e a , ii r ă s p u n s e t a t ă l s ă u . T o a t e n e d ă ­
îngâne m u n ţ i i vorba. d u r ă r o a t ă , i n t r â n d In v o r b ă p â n ă şi b ă t r â n a M a r t a , c a r e
— L u c a s , firea-i al d r a c u l u i ! ţ i n e a in m â i n i u n c l a p o n de j u m ă t a t e j u m u l i t .
— L a s ă că a m eu cuţit b u n p e n t r u j u p u i t — îl lă­ L u c i a se a p r o p i e s ă m ă î n t r e b e de p u ş c ă şi d u p ă ce
m u r i Tiburcio. i-am a r ă t a t - o , a d a o s e ş o p t i n d :
— N'ai păţit nimic, nu?
— Nu de a s t a , o m u l e ; d a r s c r o f u l o s u l ă l a a v e a t r a i s t a
cu m e r i n d e şi „ A l b u l " n o s t r u p o a t e v r e a s ă î m b u c e ceva, — N i m i c , ii r ă s p u n s e i m â n g â i e t o r şi t r e c â n d u - i pe la
ca şi m i n e , că aici n u - i n ă d e j d e de „ m a z a m o r r a " ) . 5 buze o r ă m u r e a .
D a r t r a i s t a d o r i t ă se z ă r e a t o c m a i î n locul p ă r ă ­ — Eu mă gândeam mereu . . .
sit de N e i v a n ; José, p l i n de b u c u r i e o a d u s e u n d e n e a- — N u s'a coborît pe aici, n ă l u c a a c e e a de L u c a s ?
flam şi î n c e p u s'o d e s c h i d ă , d u p ă ce t r i m i s e p e T i b u r c i o î n t r e b ă José.
la r â u s ă u m p l e cu a p ă c u p e l e n o a s t r e d i n coaje de cocos. — El nu, r ă s p u n s e M a r t a .
M e r i n d e a se a l c ă t u i a d i n t u r t e de p o r u m b t â n ă r , c a s José m u s t ă c i o o c a r ă .
p r o a s p ă t şi c a r n e f r i p t ă cu p r i c e p e r e . T o a t e f u r ă a ş e z a t e — D a r u n d e - i v â n a t u l ? — se a u z i în s f â r ş i t vocea
pe f r u n z e de p l a t a n . S c o a s e apoi d i n t r ' u n ş e r v e t o s t i c l ă doamnei Luisa.
de vin n e g r u , p â i n e , p r u n c şi s m o c h i n e , z i c â n d : — Aici, m ă t u ş ă — g r ă i B r a u l i o . Apoi, a j u t a t de lo­
— Asta-i s o c o t e a l ă d e o s e b i t ă . g o d n i c a sa, se p u s e s ă d e s f a c ă t r a i s t a , ş o p t i n d fetei ceva
B r i c e g e s d r a v e n e ieşiră d i n b u z u n a r e . J o s é ne î m ­ ce n ' a r o p u t u t d e s l u ş i . Ea m ă privi cu înţeles, a p o i s c o a s e
p ă r ţ i c a r n e a c a r e î m b u c a t ă cu t u r t ă de c u c u r u z , e r a o d i n t i n d ă u n s c a u n , ca să m ă aşez pe p r i s p ă , de u n d e p r i ­
m â n c a r e î m p ă r ă t e a s c ă . S v â n t a r ă m v i n u l , la p â i n e nici n u v e a m de s u s s c e n a .
ne u i t a r ă m , i a r p r u n e l e şi s m o c h i n e l e p l ă c u r ă m a i m u l t Abia a fost î n t i n s ă , în c u r t e , b l a n a l a t ă şi m ă t ă s o a s ă ,
t o v a r ă ş i l o r m e i , d e c â t m i e . Nu lipsi nici b i s c u i t u l de za­ că femeile e r a u g a t a s ă ţ i p e ; d a r c â n d a u v ă z u t rostogo-
h ă r , d u l c e l e t o v a r ă ş al c ă l ă t o r u l u i , al v â n ă t o r u l u i şi al s ă ­ l i n d u - s e şi c ă p ă ţ â n a , n ' a u m a i c o n t e n i t cu î n t r e b ă r i l e :
r a c u l u i . A p a e r a rece. Apoi d u p ă a c e s t b a n c h e t r u s t i c fu­
m e g a r ă ţ i g ă r i l e m e l e de foi, b i n e m i r o s i t o a r e . - D a r c u m l-aţi ucis? P o v e s t i ţ i , s t ă r u i a doamna
L u i s a . Toţi s t a ţ i ca pe g â n d u r i .
J o s é e r a deosebit de vesel, i a r B r a u l i o a î n d r ă z n i t — Povestiţi-ne — a d a u g ă Lucia.
s ă - m i zică „ n a s u l e " ! A t u n c i José, a p u c â n d cu a m â n d o u ă m â i n i l e c ă p ă ţ â n a
Cu n e î n t r e c u t ă î n d e m â n a r e , Tiburcio j u p u i j a g u a r u l , jaguarului, a lămurit:
a l e g â n d de o p a r t e seul, c a r e se zice că e b u n la nu ş t i u ce. — F i a r a u m b l a s ă o m o a r e pe B r a u l i o , c â n d d o m n u l
D u p ă ce a u fost a ş e z a t e în s a c pielea cu c a p u l şi la­ ( a r ă t â n d u - m ă ) îi t r a s e g l o n ţ u l ă s t a .
bele j a g u a r u l u i , a m p o r n i t s p r e c o n a c u l lui José. El m i - a A a r ă t a t s p ă r t u r a din frunte.
l u a t p u ş c a , a aşezat-o a l ă t u r i de a sa. pe u m ă r şi a p u r -
Toţi s'au î n d r e p t a t s ă m ă p r i v e a s c ă şi în fiecare p r i ­
vire s i m ţ e a m r ă s p l a t ă p e s t e m ă s u r ă p e n t r u i s p r a v a d e m ­
•"') Mâncare făcută din făină de cucuruz, amestecată cu n ă de fală.
zahăr sau cu miere, obicinuită in America. Şi ţăranii noştri, J o s é a c o n t i n u a t s ă d e p e n e , cu î n f l o r i t u r i , p o v e s t i r e a
prin Muntenia şi Moldova, fac astfel de turtă, căreia îi zic expediţiei. în t i m p ce doftorea c â i n i i r ă n i ţ i , j e l i n d pierde­
mălai. II coc în cuptor sau in ţest. r e a celorlalţi trei.
 B r a u l i o , a j u t a t d e T i b u r c i o , î n t i n d e a pielea p e ţ ă p u ş i .
F e m e i l e se î n t o r s e s e r ă la t r e b u r i l e l o r . i a r e u d o r m i ­
t a m p e a ş t e r n u t u l de p ă t u r i p e c a r e m i le î n t i n s e s e T r a n -
sito şi L u c i a , în o d ă i ţ ă . Ca u n c ă n t e c d e l e a g ă n se î n g â ­
n a u m u r m u r u l r â u l u i , g â g â i t u r i l e g â ş t e l o r , b e h ă i t u l oilor
ce p ă ş t e a u p e d e a l u r i l e î n v e c i n a t e şi c â n t e c e l e fetelor c a r e
s p ă l a u rufe in vale.
N a t u r a este cea m a i d u i o a s ă d i n t r e m a m e , c â n d d u ­
r e r e a a p u s Stăpânire p e i n i m a n o a s t r ă ; i a r c â n d fericirea
ne m â n g â i e , e a n e s u r â d e .

DISCUŢII
I. p r o c u r a t lista t e r e n e l o r c o m u n a l e n e a r e n d a t e , d i n u n u l
d i n t r e j u d e ţ e l e cele m a i b i n e o r g a n i z a t e v â n ă t o r e ş t e : A r a ­
O problemă : terenele fără stăpân d u l . S p r e s u r p r i n d e r e a n o a s t r ă d u r e r o a s ă am c o n s t a t a t ,
că în cuprinsul a c e s t u i j u d e ţ n u m a i p u ţ i n d e 65 terene;
Cea d i n t â i c o n d i ţ i u n e p e n t r u r i d i c a r e a u n u i t e r e n d i n de v â n ă t o a r e c o m u n e , nu s u n t a r e n d a t e , deci se g ă s e s c
p u n c t d e v e d e r e v â n ă t o r e s c şi in g e n e r a l p e n t r u o r g a n i ­ în s t a r e d e p ă r ă s i t e . Datele n o a s t r e s u n t dela s f â r ş i t u l
z a r e a b u n ă v â n ă t o r e a s c ă , este c a s ă n u r ă m â n ă t e r e n e l u n e i Septemvrie L942. P e n t r u a fi exacţi, i a t ă l i s t a aces­
f ă r ă d e s t ă p â n . A c e a s t a n u o s t a b i l i m g â n d i n d u - n e la p i e r ­ tor c o m u n e cu t e r i t o r i i d i n c u p r i n s u l j u d e ţ u l u i Arad:
d e r e a acelei s u m e d e a r e n d ă , c a r e n u a r c cine s ă o plă­ Agrif, Almaţ, Acrum-Iancu, liaia, l'oilesti, liailroijul-Moii,
t e a s c ă , ci la I n t e r e s u l p u r v â n ă t o r e s c : t e r e n e l e a c e s t e a se Chifindia, Cil, Curbesti, Criste$li, Croata, Cruceai, Cuini,
ticăloşesc, c u i b u r i d e b r a c o n i e r i , d e u n d e i r a d i a z ă r ă u l în Donceni, Dulcele, Dumbrava, Dumbrăviţa, Gaiţa, Qhioroc,
t e r i t o r i i l e vecine, u n d e d a c ă i n t r ă u n v â n a t d i n vecini, Gro ţi, Hălmdgel, Hodiţ, Igneţti, losas, losdsel, Irutosul.
n u se m a i i n t o a c e . Joia-Mare, Lazuri, Leasă, Lestisoara, Luiiesoaru, Lupeşti,
A r e n d a r e a a c e s t o r t e r e n e e o f o a r t e a c t u a l ă proble­ Muica. Mdilriyesti, Măyulicea, Măncrdu, Musca, Merinesti,
m ă . Mult m a i a c u t ă şi m a i a c t u a l ă d e c â t n e - a m p u t u t i m a ­ Minimi, Miuiţul (le Sus, Monoristea, Monxla, Musteşti,
g i n a . S u n t e x t r e m de m u l t e t e r e n e l e d i n a c e a s t ă s i t u a ţ i e . Nddălbeţti, Ociţor, ubârşia, Odvoţ, I'ăiuseni, Pdmetli,
S ă n e a d u c e m a m i n t e , c ă d. e. D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â ­ l'ersicaui, l'etris, l'oiuiia, l'oicnari, l'rdjesti. Hd<lesti, Rd-
natului, în recenta sa dispoziţiune referitoare la acţiunea nusa, Hdpsiu, Roşia A o u d , Sayul, Satul Mic, Sărârsiu,
de . . . î m p u ţ i n a r e a i e p u r i l o r , s t a b i l e a , c ă a c e l e v â n ă t o r i Sârbi, Seilin, Seleajeni.
oficiale s ă se a r a n j e z e in p r i m r â n d p e t e r i t o r i i l e n e a r e n ­ E şi edificatoare şi impresionantă această listă. D a c ă
d a t e . Deci a c e s t e s u n t în n u m ă r c o n s i d e r a b i l , — c h i a r po­ in u n j u d e ţ d i n t r e cele m a i d e f r u n t e d i n p u n c t d e vedere
trivit s t a b i l i r e i Dir. E c o n o m i e i V â n a t u l u i . v â n ă t o r e s c s u n t ti.") c o m u n e i n p ă r ă s i r e , n e a r e n d a t e , — n e
Noi n u s u n t e m în m ă s u r a s ă î n t o c m i m o listă a te- putem i m a g i n a , c a r e e s i t u a ţ i a in a l t e p ă r ţ i .
r e n e l o r a c e s t o r a . Ca u n m i j l o c d e c o m p a r a ţ i e , î n s ă , n e - a m C a u z e l e acestei s t ă r i s u n t m u l t i p l e . Amintim r e s ­
t r â n g e r e a posibilităţilor de dobândire de permise de vâ­
n ă t o a r e şi d e a r m ă , — i n c u r i a a d m i n i s t r a t i v ă , — şi n u
v o m u i t a nici a c e e a n e p o t r i v i t ă l i m i t a r e în j o s a a r e n z i -
lor, c a r e se m a i m e n ţ i n e . H ă m â n e î n s ă p r o b l e m a , p e c a r e
o r e c o m a n d ă m cu t o a t ă i n s i s t e n ţ a în a t e n ţ i u n e a forurilor
de c o n d u c e r e a l e v â n ă t o a r e i : Aceste t e r e n e p ă r ă g i n i t e t r e -
b u e s ă a i b ă u n s t ă p â n ! Revine in c e a m a i m a r e p a r t e în
s a r c i n a I n s p e c t o r i l o r d e v â n ă t o a r e , s ă yăsească arendaşi
p e n t r u a c e s t e t e r e n e , s ă a n i m e z e , s ă iniţieze î n f i i n ţ a r e d e
s o c i e t ă ţ i d e v â n ă t o a r e , s ă i n f o r m e z e , s ă facă p u b l i c i t a t e ,
s ă inteiwină p e n t r u s c o a t e r e a î n l i c i t a ţ i u n e acolo u n d e e
vorba d e i n e r ţ i e a d m i n i s t r a t i v ă e t c . D a r î n a i n t e d e t o a t e ,
va t r e b u i s ă se r e v i n ă a s u p r a t e n d i n ţ e i d e c r e a r e d e a-
renzi m a r i ! C h i a r c u o a r e n d ă n u m a i s i m b o l i c ă s ă se a r e n ­
deze i m e d i a t , c e r â n d u - s e î n s ă a r e n d a ş i l o r e x e c u t a r e a u n u i
minimal program — c u m p ă t a t a l c ă t u i t — d e r e f a c e r e a
a c e l o r t e r e n e , d e s i g u r d e g r a d a t e in urma p ă r ă s i r e i .
l a t ă o m u n c ă „ p e t e r e n " , c a r e a ş t e a p t ă s ă fie u r g e n t
făcută.
„C."
II.

Cauza împuţinărei iepurilor

B r a c o n i e r i i , s t ă p â n i ai t e r e n e l o r n e a r e n d a t e , n u a l e g m i l l o a c e l e d e u-
cidere. Unul d i n milloacele c e l e m a i preferate este latul, care pro­
v o a c ă o groaznici moarte chinuită.
M u l ţ i c o n s i d e r ă i a r n a m a r e c a r e a t r e c u t (1941—1942)
ca fiind c a u z a î m p u ţ i n ă r e i i e p u r i l o r şi c ă a r m a i fi p i e r i t
şi m u l t e c ă p r i o a r e .
P e la n o i (Roman), nu a m a u z i t s ă s e fi g ă s i t i e p u r i
m o r ţ i p r i m ă v a r a a s t a p e c â m p , şi nici nu este d e c r e z u t ,
căci i e p u r i i g ă s e s c lesne h r a n a l o r i a r n a în p ă d u r i l e d i n
apropiere.
O r i c â t a r fi o m ă t u l d e m a r e , u n i i d i n ei p r e f e r ă s ă
s t e a l a c â m p ; l a nevoie s a p ă a d e v ă r a t e v i z u n i i în o m ă t
p â n ă d a u de verdeaţă, s a u m e r g p e la pepinierişti ca s ă
c o n t r o l e z e c a r e este g o s p o d a r .
C ă p r i o a r e l e c a r e î n p ă d u r i l e n o a s t r e d e foioase, g ă ­
sesc d e a s u p r a o m ă t u l u i t o a t ă h r a n a c a r e le t r e b u e , n u a u
nici o g r i j ă d e o m ă t m a r e , n u m a i s ă n u fie l u p i şi s c o a r ţ ă .
Ori, p e l a n o i , l u p i i p o t fi c o n s i d e r a ţ i c a i n e x i s t e n ţ i
şi î n i a r n a c a r e a t r e c u t n u a m a v u t s c o a r ţ ă .
Mai r a ţ i o n a l este s ă a t r i b u i m î m p u ţ i n a r e a i e p u r i l o r
ploilor a t â t de persistente din p r i m ă v a r a trecută, care a u
d i s t r u s c â t e v a g e n e r a ţ i i şi t o c m a i acele c a r e n e a r fi p u t u t
d a p u i p â n ă în t o a m n ă .
Singurile a n i m a l e care suferă de u n omăt m a r e sunt
porcii s ă l b a t e c i , c â n d n u s'a f ă c u t g h i n d ă nici j i r şi p ă ­
m â n t u l este î n g h e ţ a t s u b o m ă t .
P o t â r n i c h i i l e s u f e r ă şi ele, d a r m a i m u l t d i n l i p s a
de a d ă p o s t c o n t r a h u l t a n i l o r , căci s p i n i i c a r e le s e r v e a u
de a d ă p o s t a u fost d e f r i ş a ţ i s a u s u n t t r o e n i ţ i .
De 58 a n i de c â n d s t a u m a i m u l t la ţ a r ă , In c a r e t i m p
u n l u n g ş i r de a n i c ă u t â n d de m o ş i e a m fost n e v o i t a m e r ­
ge c ă l a r e p r i n t o a t e locurile, i e p u r i m o r ţ i p r i m ă v a r a n u
a m v ă z u t , Î n c â t c o n s i d e r m u l ţ i m e a de c ă p r i o a r e şi i e p u r i
g ă s i ţ i m o r ţ i p r i m ă v a r a ca u n b a s m , a f a r ă de c a z u l i n c a r e
a r fi fost o e p i d e m i e r ă s p â n d i t ă p r i n l o c u r i l e de h r a n ă ,
acolo u n d e c ă p r i o a r e l e se d e p r i n d a veni la a s e m e n e a lo­
c u r i , căci pe la noi, n e a v â n d nevoe de ele n u vin, p r e f e r ă
h r a n a n a t u r a l ă pe c a r e le-o oferă p ă d u r e a .
C â t p r i v e ş t e c i o a r e l e zise de s e m ă n ă t u r ă , este i a r o
d e n u m i r e f a n t e z i s t ă , căci deşi c i o a r e l e a d u c p o a t e o a r e ­
care p a g u b e v â n a t u l u i , p e n t r u a g r i c u l t u r ă s u n t folositoare
ele se a d u n ă în a d e v ă r în n u m ă r m a r e p e s e m ă n ă t u r i , d a r
pe c a r i ? N u m a i pe acele de p â i n e a l b ă s e m ă n a t e cit mdnn
şi d a c ă le o b s e r v ă m cu l u a r e a m i n t e , v e d e m că n u c i u p e s c
d e c â t firele r ă m a s e n e î n g r o p a t e ( p o a t e a r c i u p i şi altele,
d a r n u pot căci n u s c u r m ă ) . Acele n e î n g r o p a t e c i u p i t e de
ele tot n u a r r ă s ă r i . P r i m ă v a r a în u r m a p l u g u l u i , deşi
m u l ţ i ţ ă r a n i a u obiceiul s ă s a m e n e p ă p u ş o i î n a i n t e de a
a r a „pe piele" c u m zic ei, c i o a r e l e se a d u n ă , d a r n u ca s ă
m ă n â n c e firele î n c ă n e î n g r o p a t e de p l u g , de c a r e a p r o a p e
nu se l e a g ă , ci c a u t ă l a r v e l e s c o a s e de p l u g .
D a r a ş a să s c r i e i s t o r i a .
Un Moldovan
III.
Cum se poate face colecţie de urme
M i - a m f ă c u t o colecţie de u r m e de v â n a t î n t r ' u n m o d
foarte s i m p l u . C â n d g ă s e s c o u r m ă b i n e t i p ă r i t ă pe p ă ­
m â n t m o a l e , o a c o p ă r cu f r u n z e ca s ă n u o s t r i c e p l o a i a şi
cu cea m a i a p r o p i a t ă ocazie c a u t s ă o b ţ i n t i p a r u l ei, ceea
ce este f o a r t e l e s n e . I a t ă c u m p r o c e d e z : i a u cu m i n e ipsos,
o farfurie, o l i n g u r ă şi o c a r a f ă cu a p ă .
U n h â r l e ţ n u s t r i c ă s a u în l i p s a lui u n l e m n a s c u ţ i t
pe c a r e îl p u t e m face şi î n p ă d u r e .
D u p ă ce a m d e s c o p e r i t u r m a şi a m c u r ă ţ i t - o de f r u n ­
ze, a m e s t e c î n f a r f u r i e i p s o s şi a p ă , şi cu l i n g u r a îl t o r n
în u r m ă . T r e b u e ca i p s o s u l t u r n a t î n t â i s ă fie ceva m a i
lichid c a s ă p ă t r u n d ă în t o a t e d e t a l i i l e u r m e i . D u p ă u n Puternic cerb Împuşcat In România, in toamna anului 1942 Vânat de
t i m p c a r e v a r i a z ă î n t r e 5 şi 20 m i n u t e d u p ă d i m e n s i u n e a Dl Dr. 11. Muller, ataşat silvic pe lângă legaţia Germană la Bucureşti,
In ziua de 26 Sept. tn terenul Darnău. Măsuri i
u r m e i , i p s o s u l s'a î n t ă r i t s u f i c i e n t . Lungimea medie 127,2 Puncte 63,6
Cu h â r l e ţ u l s a u cu l e m n u l a s c u ţ i t , r i d i c ă m u r m a cu Roze . 25,3 > 25,3
Raza ochiului.. 32,0 . 8.0
ceva p ă m â n t . A j u n s a c a s ă , p u t e m c u r a ţ i p ă m â n t u l f ă r ă Raza medie 31,5 7,9
g r i j ă . A d o u a zi s p ă l ă m u r m a de c â t p ă m â n t a m a i r ă ­ Grosime Jos 17,2 ; 17,5 \
m a s , r e p a r ă m m i c i l e defecte, e g a l i z ă m d o s u l ei. tot cu ip­ a sus 18,0 i 17,5 ) „ 70,2
Numărul razelor . 13
sos, şi d u p ă ce s'a u s c a t , ca s ă a i b ă o c o l o a r e m a i u n i ­ Lărgime 109,2 3
f o r m ă , o d ă m cu c r e t ă d i s o l v a t ă cu l a p t e . N u m a i r ă m â n e Greutate 9,6 19
d e c â t de m o n t a t d u p ă p l a c . Cu t i m p u l p u t e m a v e a o co­ Frumusetă 10
lecţie i n t e r e s a n t ă . Puncte 220,0
U r m e l e s u n t în relief, b i n e î n ţ e l e s . Un Moldovan
s m e u r i ş u r i l e î n t i n s e s m e u r a , coacăzele, m u r e l e ; n u m ă r u l
IV. m i s t r e ţ i l o r e r a n e m ă s u r a t , a t â t de n u m e r o a s e ciurzi e r a u
prin desişuri".
Situaţia vânatului în munţii Ciurului „ D u p ă ce s'au c ă r a t (sic!) a f a r ă Românii, s'a s c h i m ­
L a e l i b e r a r e a A r d e a l u l u i , 1918, r e g i m u l r o m â n e s c a b a t cu d e s ă v â r ş i r e i c o a n a acestei r e g i u n i . D u p ă r e z i l i e r e a
g ă s i t m u n ţ i i d i n r e g i u n e a M u r e ş u l de s u s — Ciuc — H a r ­ c o n t r a c t e l o r de a r e n d ă r o m â n e ş t i a c u m al t r e i l e a a n n u
g h i t a p u s t i i ţ i în ceea ce p r i v e ş t e v â n a t u l . T e r e n e l e de a r e a r e n d a ş t e r i t o r i u l c o n p o s e s o r a t u l u i de acolo, şi deoa­
v â n a t m a r e de acolo e r a u p â n ă a t u n c i a r e n d a t e de dife­ rece la î n c e p u t u l d o m i n a ţ i e i u n g u r e ş t i a u fost c o n c e d i a ţ i
riţi conţi u n g u r i , de s o c i e t ă ţ i de v â n ă t o a r e u n g u r e ş t i , c a r e şi p ă d u r a r i i c o n p o s e s o r a t e l o r acele t e r i t o r i i a u devenit
n u j e r t f e a u n i m i c p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a lor. p r a d ă l i b e r ă n u m ă r u l u i e n o r m al b r a c o n i e r i l o r şi al lu­
î m i a d u c a m i n t e de e. de t e r e n u l S o v a t a , p e c a r e II p i l o r c a r e s'au s p o r i t c a ş o b o l a n i i . Acest t e r i t o r c a r e a d u ­
u m b l a m p r i n a n i i 1920/21 zile î n t r e g i în l u n g şi In lat, cea u n v e n i t de 25.000 P e n g o , azi n u m a i v a l o r e a z ă nici
p â n ă v e d e a m d i n î n t â m p l a r e — şi ca o m i n u n e — o u r m ă 2500 P e n g d a r e n d ă , d e o a r e c e s'a p u s t i i t d i n s t o c u l de că­
de c e r b s a u de c e r b o a i c ă . p r i o a r e 80%, d i n cel al c e r b i l o r 6 5 % , i a r m i s t r e ţ i i s ' a u
S u b t i n f l u e n ţ a s p i r i t u l u i de o r g a n i z a r e r o m â n e s c în p r ă p ă d i t c o m p l e c t (i-a m â n c a t i a r n a şi l u p i i cei m u l ţ i ) .
10—15 a n i a u d e v e n i t vestite In t o a t ă l u m e a . I n t r ' o ex­ N u m a i efectivul u r ş i l o r a r ă m a s cel v e c h i u , b a p o a t e s'a
c u r s i e de 4—5 o r e v e d e a m 40—50 cerbi, ciute, viţei, că­ c h i a r î n m u l ţ i t . Mi-au s p u s p ă s t o r i i , că în l u n a Mai, c â n d
prioare. a u d u s l a m u n t e vitele, pe p â r a i e a u g ă s i t cu s u t e l e r ă ­
„ S u b t o c u p a ţ i a r o m â n e a s c i t , Dr. A. a d v o c a t d i n B u ­ m ă ş i ţ e l e c ă p r i o r i l o r şi ale c e r b i l o r s f â ş i a ţ i d e l u p i " . . .
c u r e ş t i a a r e n d a t d r e p t u l de v â n ă t o a r e al t e r i t o r i i l o r con- . . . „ M a i o r u l P . a p e t r e c u t (în t o a m n a t r e c u t ă ) t r e i
p o s e s o r a l e d i n C i u c s â n m ă r t i n de 2182 jug., d i n C s e k e f a l v a s ă p t ă m â n i , eu a m s t a t m a i m u l t de trei s ă p t ă m â n i în acel
de 7416 şi cele ale D o m e n i i l o r p a r t i c u l a r e d i n Ciuc, de t e r i t o r , şi în fiecare d i m i n e a ţ ă , în fiecare d u p ă m a s ă a m
4400 j u g . c a d a s t r a l e . Acest t e r i t o r de 15.000 j u g ă r e 1-a or­ ieşit l a d i b u i r e , a m o b s e r v a t , a u a s c u l t a t . P. A. a v ă z u t
g a n i z a t v â n ă t o r e ş t e şi 1-a a d m i n i s t r a t de m o d e l . A c l ă d i t c a m 8 u r ş i , d a r n u s'a î n t â l n i t cu nici u n s i n g u r t a u r ,
c a s e de v â n ă t o a r e , a a ş e z a t s ă r ă t o a r e . o b s e r v a t o a r e , a t r a ­ c a r e s ă fi a v u t c o a r n e p e s t e 7 k g . D i n p a r t e a m e a , d u p ă
s a t poteci, şi a v â n d cinci p a z n i c i , a p u s t i i t l u p i i . . . T e r i ­ t r u d e de a p r o a p e p a t r u s ă p t ă m â n i , a m v ă z u t : 4 t a u r i , 2
t o r i u l a c e s t a î n g r i j i t de p a z n i c i i l u i şi d e p ă d u r a r i i con- ciute, 3 c ă p r i o r i şi 6 c ă p r i o a r e . D i n t r e cei 4 t a u r i u n u l e r a
p o s e s o r a t u l u i a v e a u n efectiv de v â n a t a t â t de b o g a t , î n c â t de ş a s e , u n u l de zece, doi de d o i s p r e z e c e . P e cel de zece
v â n ă t o r i i g e r m a n i d e a d r e p t u l e m u l a t p e n t r u el şi se s t r ă ­ l - a m a p r e c i a t că a r e c o a r n e de 4 kg., pe cei de d o i s p r e z e c e
d u i a u s ă se s c o a t ă u n u l pe celalalt d i n a r e n d a r e . A v e a u i-am a p r e c i a t de 6 k g " . . . „ D i n v â r f u l gol al m u n t e l u i M.
m o t i v , c a s ă facă a ş a , d o a r In cele 15.000 j u g ă r e m u g e a u pe c a r e l - a m u r c a t în f i e c a r e zi p u t e a m c u p r i n d e cu p r i ­
25—30 t a u r i In p u t e r e a vArgtei ţ i 20—25 u r ş i p ă ş t e a u In v i r e a 50—60.000 j u g ă r e , şi p u t e a m auzi m u g e t u l d i n 30—

P e c â n d Munţii Ciucului erau in grile b u n i r o m â n e a s c ă . ' (Cerb puternic
l a S o v a t a d e D l D r . 1. C o s t i n e s c u , 1938).
10.000 j u g â r e ; d a r in tot acest t e r i t o r e n o r m , n u a m auzit
d e c â t doi cerbi, m i o r c ă i n d . n o a p t e a . V â n a t u l u t i l e d u r e ­
ros de p u ţ i n , şi c ă t este n u c u t e a z ă să m u g e a s c ă , d e o a r e c e
i m e d i a t îi s ă r e a u în g â t lupii''.
„Cine a c u n o s c u t a c e s t e t e r i t o r i i de v â n a t d i n Văile
U z u l u i şi a C i o b ă n e a i pe v r e m e a a r e n z i i D l u i Dr. A., şi
Lupi şi c ă p r i o a r e fără frică
S'a sfârşit de mult iarna, pregătindu-ne chiar
pentru următoarea, şi despre lupi nu s'a vorbit prea
multe, poate din cauza multiplelor ocupaţii care ră­
pesc azi timpul tuturor îndrăgostiţilor de natură.
Deşi cu destulă întârziere, redau un amănunt ob­
servat în timpul gerului din iarna trecută, prins în
fuga unui tren care mă ducea spre Bucureşti.
P o a t e că aş fi uitat să scriu aceste şire dacă o
scenă de contrast văzută tot acolo nu mi-ar fi rea­
mintit că revista „Carpaţii" poate multiplica această
ştire, şi determina pe alţii, din regiunea ceia să com­
pleteze şi cu alte amănunte.
— Era 23 Ianuarie la înserat, iar trenul fugea
spre Bucureşti grăbit de întârzierea avută, când deo­
dată la circa o oră de drum dela Ploeşti, cineva care
putea privi afară pe geamurile îngheţate, pronunţă
alarmat „uite lupii".
Capetele curioase şi-au găsit loc pe unde să pri­
vească şi printre ei şi eu, observând în adevăr o cea­
tă de lupi înşiruiţi pe lângă marginea pădurii pe
lângă care treceam, stând nepăsători la apariţia tre­
nului, încurajaţi de foame şi chirciţi de frig.
d o r e ş t e a c u m s ă le a r e n d e z e in te­
m e i u l s i t u a ţ i e i de p e a t u n c i , s t ă în
f a ţ a celei m a i m a r i d e s i l u z i i d i n
v i a ţ a lui, d e o a r e c e s i t u a ţ i a a c e l u i
t e r i t o r a t â t de b o g a t pe v r e m e a a-
ceea, azi e c â t se p o a t e de t r i s t ă ,
a t â t d i n p u n c t de v e d e r e v â n ă t o -
r e s c , c â t şi d i n cel silvic . . . Azi în
a c e s t t e r i t o r a p r o a p e că n u se gă­
sesc d e c â t l u p i şi u r ş i , — a p o i de
sigur: braconieri. In acest teritor
d e v a s t a t şi p ă s c u t pretutindenea
î n c e p â n d d i n 1 Mai la 1 N o e m v r i e .
n u m a i e x i s t ă nici u n s i n g u r c e r b
stabil. Ca v â n a t în trecere, m a i
h o i n ă r e s c p r i n t e r i t o r cele c â t e v a
exemplare care trec peste h o t a r u l
ţării venind din domeniul de
300.000 j u g ă r e al P r i n ţ u l u i G h i c a ,
d a r nici a c e s t e c â t e v a e x e m p l a r e
n u a u a ş e z a r e aici . . . P o t s ă a-
firm, cu t o a t ă s i n c e r i t a t e a , c ă a-
ceste t e r e n e o d i n i o a r ă b u n e şi ves­
tite, azi n u m a i p l ă t e s c o c e a p ă de­
g e r a t ă , şi n u a ş d a a r e n d ă nici de
5 filleri pe u n j u g ă r al l o r " . . .
C r e d e m , că s u n t s u f i c i e n t e a-
ceste s p i c u i r i , p e n t r u a n e d a sea­
m a , ce a f ă c u t m u l t l ă u d a t a a d m i -
nistraţiune a c t u a l ă cu acel raiu
Împuşcat v â n a t o r e s c . Noi t r e b u e s ă n e î n g h i ­
ţ i m şi a c e s t a m a r , şi s ă n e g â n ­
d i m l a o r g a n i z a r e a refacerei a c e l o r
t e r e n e . Va t r e b u i , s ă li se r e t r o c e d e z e t e r e n e l e v e c h i l o r a-
rendaşi, din primul moment, prelungindu-li-se arenzile
p e n t r u u n t i m p , în c a r e s ă p o a t ă reface ceeace a b e a doi
a n i de j ă c m ă n e a l ă şi i n c u r i e a d ă r â m a t p â n ă la p ă m â n t .
Dar câte asemenea d ă r â m ă t u r i va trebui să refacem!
N.
A trecut apoi timpul până la 27 Februarie când
trecând pe acelaşi drum, cu timpul mai încălzit însă,
când aud exclamaţia asemănătoare cu aceia pronunţ
ţaţă cu o lună mai înainte: „uite c ă p r i o a r e l e " . ^ ^
Cam în acelaşi loc un grup de cinci căprioare tot
fără frică, ca şi lupii, stăteau liniştite la 4 0 — 5 0 m.
de linia ferată adăpostite de un boschet de salcâmi.
— Oare câte vor fi fost înainte de a fi sosit lupii
pe acolo? — Sau lupii sunt oaspeţi permanenţi ai a-
celor păduri?
Cu frigul şi foamea de care au suferit în iarna
trecută, oare nu le-a venit nimeni de cap?
. . . Sunt întrebări la care vom primi poate un
răspuns tot pe această cale.
/. Lup Braconierul
C i n e a fost p ă c ă l i t ?
Vânarea vulpei la vizuină a devenit un sport
foarte puţin practicat. Cu părere de rău trebue să
constatăm, că şi aceasta e o urmare a profundei — şi
defavorabilei — transformări, prin care trece în ge­
neral vânătoarea. Vânătorul tot mai mult renunţă la
practicele vechi, care reclamau eforturi fizice, price­
pere, experienţă, răbdare, spirit de observaţie şi in-
 ventiv. A p o i „vânătorul" aproape e numai trăgător. plesnesc, când trece valea, sau — dacă aş greşi-o
Maistrul de vânătoare îl a ş a z ă ca pe un ţăruş la „nu­ cu primul foc — când urcă pe costişa din faţă. Numai
mărul'' respectiv, şi nu mai are alta de făcut decât dacă s'ar lăsa p ă c ă l i t ă !
să... greşească (rar: să împuşte) iepurele, vulpea, 0 gaiţă m'a descoperit, şi a început să mă înjure.
mistreţul, adus dela spate de gonaşi. Paznicul îl con­ Nu mă îndoesc, că vulpea a înţeles rostul acelor ţi­
duce; paznicul caută în tăetură cerbul, face planul pete, şi s'a încolăcit şi mai strâns în fundul cotlonu­
de apropiere, ia de mână pe „vânător", îl duce până lui. A ş a m'a canonit gaiţa o bună bucată de vreme,
la cutare buturugă, îi arată „piesa" şi vânătorul bi- până s'a întâmplat să treacă pe deasupra un uliu-
nevoeşte să potrivească crucea lunetei şi să apese tră­ porumbar. îndată a tăcut, şi a bătut din aripile scur­
gaciul. A p o i tot paznicul caută urma de sânge şi e- te grăbind să dispară in lăstăriş.
ventual urmăreşte vânatul rănit — îndeletnicire, prea
anevoioasă pentru „domn". — Tot asemenea, nu se Acum, dacă a tăcut şi gaiţa, trebue să iasă! Asta
prea înţelege azi plăcerea vânătoarei cu baseţii sau înseamnă, că şi gaiţa a văzut trecând primejdia din
foxterrierii la vizuina vulpei sau a bursucului. Prea e preajma casei. Mă îmbărbătez să mai înfrunt frigul,
complicată şi puţin spectaculoasă această vânătoare! care îşi găsise cărări până la piele, şi rămân mai de­
Şi apoi, cine mai are azi câinii speciali trebuitori parte nemişcat, cu arma despiedecată.
acesteia? Abia îmi fac această judecată, şi fără de veste îm­
Eu am rămas cu multe din vechile datini şi prac­ proaşcă în gura vizuinei vulpea, ca un bulgăr roşu.
tice. Deci g ă s e s c plăcere şi în vânătoarea „de subt Dar în loc să o iee înainte, sau în dreapta, în stânga,
pământ", care întra'devăr e plină de peripeţii şi te se întoarce ca fulgerul, sare la picioarele mele, şi cu
ţine dela început şi până la sfârşit în acea dulce agi­ a doua săritură e in lăstărişul dela spate. Nu am avut
taţie şi aşteptare, pe care o căutăm în vânătoare. De atâta vreme, încât să ridic arma la umăr.
data aceasta vreau să povestesc un episod din o ase­ Nu aş fi voit să fi fost vre-un fotograf prin apro­
menea „goană subt pământ", din care a ieşit între­ piere, să-mi eternizeze faţa de viţel la poartă nouă!
barea — nerezolvată încă de mine — pe care am
pus-o în fruntea acestor şire.
A v e a m un baset, din felul acelor câini puternici,
lungi, cu pieptul lat şi coborît până la pământ, care
•o
cu nimic nu sunt mai prejos în luptă decât cel mai
voinic câine ciobănesc. Extrem de rânzos şi de pa­
sionat, lucra la vizuină foarte bine. A v e a însă un
desavantaj. Uneori dădea de câte o vizuină gâtuită,
aşa cum îşi fac adeseori vulpile, îngustând foişorul
care iasă în cotlonul din fund. Prin a c e a s t ă poartă
îngustă nu putea trece ori cât ar fi săpat. Ieşea din
asemenea locuri plouat, fără răsuflare, cu gura pli­
nă de pământ, cu ochii pungi de nisip.
A ş a s'a chinuit şi în ziua aceea de Ianuarie, când
am găsit una din vizuinile din „Valea caldă", um­
blătoare. Urmele pe z ă p a d ă arătau limpede, că vul­
pea e acasă. Mai bine de un ceas a lătrat câinele în
adâncul pământului. Noi — eram cu un paznic — am
îngheţat aşteptând cu armele gata de foc. Vulpea nu
voia să iasă la iveală. D e sigur s'a retras în dosul
unui asemenea gâtlej şi se hârăeşte cu câinele care
nu poate pătrunde. Pun paznicul să cheme câinele,
şuerându-i, aplecat în gura vizuinii.
Iasă bietul câine, pe deasupra şi cu buza sfâşia­
tă. II luăm la curea, ca să nu se repezească din nou
în vizuină, şi ne sfătuim, ce e de făcut. Câinele nu
va putea scoate vulpea. Să o săpăm, nu aveam unel­
te, şi e şi un lucru urâcios.
Măi Ionuţ! Tu să iei câinele şi să te depărtezi
până colo spre Săcătură. Eu m ă aşez să o aştept;
Poate iasă dacă nu va mai auzi larmă pe afară.
D e câteva ori am recurs la această stratagemă,
cu rezultat. Vulpea năcăjită de câine, îndată ce i se Gaiţa, scăpată de primejdia porumbarului s'a
pare, că s'a depărtat primejdia de afară, iasă din întors să mă înjure o leacă. A potrivit-o prost de data
bortă. Se simte mai la siguranţă la lărgime. A ş a d a r ă asta. Mi-am vărsat mânia pe ea, şi — cum face omul
mă aşez la aşteptare, deasupra găurii umblătoare, în asemenea venin lucruri urâte — am mai şi călcat
având la spate lăstăriş des de fag tânăr, iar în faţă cu bocancul, până în fundul zăpezii, pasărea moartă.
vale liberă, care dincolo se ridică în tăetură de anul
trecut. F a c semn paznicului care pleacă vorbind tare. Ionuţ nu m'a mai întrebat: citea din ochi şi par­
Chipurile: să a u d ă vulpea, că au plecat oamenii. că şi câinele era ruşinat. Mergea cu capul dăbălă-
Locul era foarte potrivit pentru păcăleala pe ca­ zat_şi cu coada coborîtă.
re o pregăteam şiretei. Cum va sbughi din vizuină, o
 •MCÄRTI/REVISTEL1
Buletinul de Informaţiuni al Institutului de cercetări pisci­
cole (Nr. 5/1942). Dl D r . N i c o l a e G a v r i l e s c u a r a t ă efectele
n o c i v e a s u p r a p e ş t i l o r a l e s c u r g e r i l o r de ţ i ţ e i u şi a p ă s ă ­
r a t ă p r o v e n i t e d i n e x p l o a t ă r i l e p e t r o l i f e r e , şi p e n t r u î n l ă ­
t u r a r e a lor p r o p u n e u r m ă t o a r e l e :
„Toată atenţiunea trebue îndreptată n u m a i asupra
m i j l o a c e l o r t e h n i c e celor m a i eficace p e n t r u c a p t a r e a t o ­
tală a u r m e l o r de ţiţeiu. Batalele primitive trebuesc re­
f ă c u t e şi p r e v ă z u t e cu d i s p o z i t i v e d e s i f o n a r e , c a r e p e r m i t
s ă se r e ţ i e l a m a x i m u m u r m e l e d e ţiţeiu. A s e m e n e a b a t a l e
a u fost c o n s t r u i t e şi f u n c ţ i o n e a z ă î n p r e z e n t l a u n e l e so­
c i e t ă ţ i , c u m a r fi de e x e m p l u l a : A s t r a - R o m â n ă , S t e a u a -
R o m â n ă , Creditul Minier.
P r o p r i e t a r i i de e x p l o a t ă r i m a i m i c i şi b a t a l i ş t i i s ' a r
p u t e a asocia p e n t r u c o n s t r u i r e a d e b a t a l e c o m u n e siste­
m a t i c e , î n t r ' u n loc p o t r i v i t p e n t r u c a p t a r e a t u t u r o r s c u r ­
g e r i l o r d i n t r ' o s c h e l ă s a u d e l a schelele vecine.
Spiilungul rezultat dela foraje n u e d ă u n ă t o r , d a r
a p a s ă r a t ă , p r o v e n i t ă d i n s o n d e , a r p u t e a u n e o r i s ă con­
stitue obiecţiuni; t r a t a r e a lor însă din p u n c t de vedere
p r a c t i c este a p r o a p e i r e z o l v a b i l ă . I n A m e r i c a (Texas) s ' a u
f ă c u t î n c e r c ă r i p e n t r u a i n j e c t a a p a s ă r a t ă d i n n o u In p ă ­
m â n t , d a r t e h n i c a a c e s t o r o p e r a ţ i u n i s'a d o v e d i t a t â t d e
c o s t i s i t o a r e î n c â t s'a r e n u n ţ a t l a ea. P e l â n g ă a c e a s t a n u
trebue pierdut din vedere că m u l t e a p e n a t u r a l e din re­
giunea petroliferă s u n t s ă r a t e dela izvorul lor s a u în dru­
m u l lor, s p ă l â n d iviri de s a r e m a s i v e . A ş a d e p i l d ă î n b a ­
s m u l Ialomiţei: m a s i v u l dela Lăculeţe, Glodeni, Malul Ro­
şu; în basinul Prahovei: masivul Poiana, C â m p i n a ; basi-
n u l Teleajenului: m a s i v u l dela Slănic, Opărita, Păcăloaia,
e t c ; basinul Buzăului: masivul Valea Muscelului, Bădila,
T â r c o v , Goideşti, etc. I n g e n e r a l a n a l i z a c h i m i c ă dovedeş­
te c ă a p e l e s ă r a t e d i n r e g i u n e a petroliferă, scurse în
c u r s u l p r i n c i p a l a l r â u r i l o r , se d i l u e a z ă f o a r t e m u l t şi p r i n
u r m a r e n u c o n s t i t u e n i c i u n n e a j u n s p e n t r u c a l i t ă ţ i l e chi­
m i c e şi biologice a l e r â u r i l o r . T o t n e a j u n s u l p o a t e p o r n i
n u m a i dela prezenţa r e s t u r i l o r de ţiţeiu".
L. R. s c r i e d e s p r e „ i n f l u e n ţ a a p e l o r D u n ă r i i a s u p r a
p r o d u c ţ i e i piscicole a M ă r i i N e g r e " . Apele D u n ă r i i n u s e
p i e r d n u m a i d e c â t î n a p a de m a r e , ci f o r m e a z ă u n c u r e n t
de a p ă d u l c e , c a r e m e r g e s p r e S u d şi c a r e î n g e n e r a l r ă ­
m â n e n e a m e s t e c a t c u a p a s ă r a t ă a m ă r i i . A c e s t a d ă fe­
n o m e n e zoologice şi biologice e x t r e m d e i n t e r e s a n t e . — R e ­
v i s t a a r e o b i ş n u i t u l şi p r e ţ i o s u l ei m a t e r i a l i n f o r m a t i v .
Revista Vânătorilor (No. 9—10/1942). N u m ă r u l d u b l u de
S e p t e m v r i e — O c t o m v r i e a l „ R e v i s t e i " se p r e z i n t ă î n f a ţ ă
nouă, î n s e m n â n d o n o u ă conducere. Augurul e b u n , atât
î n ceea ce p r i v e ş t e e x t e r i o r u l , c â t şi c o n ţ i n u t u l . U r ă m n o u i i
c o n d u c e r i p e r s e v e r e n ţ ă î n cele b u n e , şi m u l t ă r ă b d a r e f a ţ ă
de i n e r e n t e l e m a r i g r e u t ă ţ i a e d i t ă r i i î n î m p r e j u r ă r i l e d e
a z i . — Dl A. C a z a b a n n e o b o s i t v â n ă t o r , n e d ă î n c ă u n a
d i n s a v u r o a s e l e D-sale p o v e s t i r i v â n ă t o r e ş t i . A d e v ă r a t „ v â -
n ă t o r e ş t i " : P e c â n d v â n ă t o r u l (în s p e ţ ă c h i a r a u t o r u l ) n u
r e u ş e ş t e s ă d o b o a r e cu p u ş c a n i c i o p r e p e l i ţ ă , u n f l ă c ă u
d e l a a r i e face p e „ p r e p e l i c a r u l . . . b i p e d şi ocheşte, şi
p r i n d e cu m â n a s a u cu b o n e t a p r e p e l i ţ a t u p i l a t ă s u b t sufă
de bozie, s a u î n t r e „ s i p i c ă î n f l o r i t ă " . — Prof. E . B o t e z a t
p l e d e a z ă a r g u m e n t a t p e n t r u c o l o n i z a r e a l a n o i a cocoşu­
l u i de m e s t e a c ă n . (N. B.. P r i m a i l u s t r a ţ i e d i n a c e s t a r t i c o l
e g r e ş i t a r ă t a t ă ca r e p r e z e n t â n d cocoş de m e s t e a c ă n . I n
r e a l i t a t e e i m a g i n e a u n e i i e r u n c i ! ) . O s c h i ţ ă p l i n ă de a t ­
m o s f e r ă „ Ş o a p t e l e a m u r g u l u i " s e m n a t ă de n o u l c o n d u c ă ­
t o r a l „ R e v i s t e i " Dl G. S c r i o ş t e a n u . A r t i c o l e cu c a r a c t e r
t e h n i c , s e m n a t e d e Lt. Col. R. S c h n e i d e r S n y d e r . D. S a v u
T i m a r i u , u r m a t e d e o e v o c a r e a vieţii d i n c o d r u , d e D. I o a n
Bolboca, p l i n ă de î n v ă ţ ă t u r i v â n ă t o r e ş t i .
N u m ă r u l 11/1942. — D e r e m a r c a t este î n acest n u ­
m ă r i m p o r t a n t u l s t u d i u a l D l u i P r o f e s o r D r . E. B o t e z a t
„ P a t r i m o n i u l v â n a t u l u i şi e c o n o m i a v â n ă t o r e a s c ă " . Şi aici,
ca şi î n u l t i m e l e s c r i e r i a l e e r u d i t u l u i p r o f e s o r , se î n ­
f ă ţ i ş e a z ă m a i a l e s p a r t e a s u f l e t e a s c ă şi e t i c ă a v â n ă t o a r e i .
Suntem prea recunoscători autorului, pentru aprecierea pe
c a r e o face „ C a r p a ţ i l o r " a t r i b u i n d u - i u n f r u m o s r o l î n
propagarea la noi a „concepţiunei vânătoarei moderne",
c a r e a c c e n t u i a z ă a c e a p a r t e s p i r i t u a l ă şi n e î n l ă t u r a t ă î n ­
d a t o r i r e a o c r o t i r e ! — Dl Al. C a z a b a n n e î n v e s e l e ş t e de
n o u c u u n a d i n i s t o r i s i r i l e l u i v â n ă t o r e ş t i „O l o v i t u r ă m a ­
gistrală". — P u r u r e a actuala temă „întreţinerea armelor
de v â n ă t o a r e " g ă s e ş t e cel m a i c h e m a t a u t o r , Dl L t Col.
Schneider-Snyder, c a r e d ă i n s t r u c ţ i u n i practice, p â n ă la
cele m a i m i c i d e t a l i i . — Dificila t e m ă ( p r i n u z u r a ei) a
e v r e u l u i î n g r o z i t d e l u p i , e p r e z e n t a t ă o r i g i n a l şi h a z l i u
de d i r e c t o r u l revistei. P o a t e . . . d e s n o d ă m â n t u l e prea
„ s h o c k i n g " . — Dl Gh. B u t n a r u - F ă l t i c e n i „ s c r i e c u a m ă ­
r ă c i u n e " d e s p r e p u ţ i n a c u c e r i r e p e c a r e a u p u t u t - o face
î n c ă l i t e r a t u r a şi c u n o ş t i n ţ e l e v â n ă t o r e ş t i p r i n t r e v â n ă ­
t o r i i n o ş t r i . — I n s e r i a d e a r t i c o l e m e d i c o - v e t e r i n a r e , Dl
Dr. S a v u T i m a r i u s c r i e d e s p r e f e b r a a f t o a s ă l a a n i m a l e l e
de v â n a t .
Hans Fuschlberger: „Das Hahnenbuch" (Ed. F . C. M a y e r ,
M ü n c h e n , 1942, 560 p a g i n i cu 201 i l u s t r a ţ i u n i ) . E d i t u r a M a ­
yer a proiectat î n a i n t e cu trei a n i o m a r e l u c r a r e „Der
Deutsche Gebirgsjäger", care u r m a să cuprindă, în trei
v o l u m e , c a p r a n e a g r ă , t e t r a o n i d e l e şi a p o i c e r b u l . î n a i n t e
cu v r e o 3 a n i a a p ă r u t p r i m u l v o l u m „ D a s G a m s b u c h " ,
d e s p r e c a r e a m s c r i s l a r â n d u l s ă u , şi c a r e a s t â r n i t u n
m e r i t a t interes î n toate cercurile vânătoreşti, fiind a l ă t u ­
rea de m o n u m e n t a l a lucrare a lui Couturier: „Le c h a m o i s "
cea m a i b u n ă m o n o g r a f i e a a c e s t u i v â n a t . A c u m n e d ă
e d i t u r a a m i n t i t ă „ C a r t e a cocoşilor". C u t o a t e r e s t r i c ţ i u -
n i l e i m p u s e de r ă z b o i u , g ă s i m a c e i a ş î n g r i j i r e şi p r e z e n ­
tare tehnică impecabilă, aceiaş h â r t i e velină, aceleaşi ilus­
t r a ţ i u n i f r u m o a s e , c a şi î n p r i m u l v o l u m . E o c o m p l e c t ă
m o n o g r a f i e a celor t r e i t e t r a ö n i , c a r e i n t e r e s e a z ă a t â t d e
m u l t l u m e a v â n ă t o r e a s c ă : cocoşul de m u n t e , c o c o ş u l d e
m e s t e a c ă n şi i e r u n c a . — A t r e i a c a r t e a c i c l u l u i — d e s p r e
c e r b — n u v a m a i a p a r e : H . F u s c h l b e r g e r a m u r i t zilele
trecute.
Dr. Traian Heroin: Conducere şi responsabilitate proprie în
sectorul silvic ( T i p . „ B u c o v i n a " 1941). O b r o ş u r ă s c r i s ă do­
cumentat, care conţine înşiruirea revendicărilor pe care
le f o r m u l e a z ă o r g a n i z a ţ i a n o a s t r ă s i l v i c ă î n i n t e r e s u l m a ­
r e l u i b u n n a ţ i o n a l , p ă d u r e a . A u t o r u l face u r m ă t o a r e a con­
s t a t a r e î n ceeace p r i v e ş t e l e g ă t u r a d i n t r e p ă d u r e ş i v â ­
nătoare:
„ P ă d u r e a f o r m e a z ă u n u l d i n t r e cele m a i p r i e l n i c e
medii pentru desvoltarea vânatului, i a r pâraele de m u n t e
p e n t r u a c e l a a l p e s c u i t u l u i ( s a l m o n i d e l e ) . V â n a t u l şi v â ­
n ă t o a r e a , a ş a d u p ă c u m de altfel, este c a z u l î n t o a t e ţ ă ­
rile, s u n t s t r â n s l e g a t e de o r g a n i z a ţ i a f o r e s t i e r ă , c a r e este
cea m a i a p t ă î n t o c m i r e p e n t r u a s a t i s f a c e a t â t e x i g e n ţ e l e
c u l t u r i i p ă d u r i l o r , c â t şi a c e l e a a l e c u l t u r i i v â n a t u l u i .
E s t e d r e p t că v â n ă t o a r e a l a n o i , a fost p â n ă î n p r e ­
zent a p r e c i a t ă m a i m u l t d i n p u n c t d e v e d e r e s p o r t i v şi
d i n m o t i v e p e c a r e n u e l o c u l s ă le d i s c u t ă m a c i , a fost
ţ i n u t ă în a f a r a oragnizaţiei forestiere.
In interesul economiei naţionale însă, viitorul trebue
s ă a d u c ă şi s ă consolideze o r g a n i c v â n ă t o a r e a î n c a d r u l
ei firesc şi s ă o facă u n i z v o r p r o d u c ă t o r de v e n i t u r i .
De altfel, a c e a s t ă d i r e c t i v ă s'a m a n i f e s t a t d e j a p r i n
n o u a c o n d u c e r e şi o r g a n i z a r e c a r e s'a d a t „ D i r e c ţ i u n i i eco­
nomiei vânatului.
Mărirea contingentului de vânat, pregătirea v â n ă t o -
rimei, educarea publicului, m ă r i r e a veniturilor la unita­
t e a de s u p r a f a ţ ă , etc. e t c , c o n s t i t u e p u n c t e l u m i n o a s e î n
v i i t o r u l e c o n o m i e i v â n a t u l u i , c a r e se v o r a t i n g e n u m a i
p r i n t r ' o s t r â n s ă c o l a b o r a r e cu A d m i n i s t r a ţ i a silvică".
Apoi c r i s t a l i z â n d t e n d i n ţ e l e , r e f e r i t o r l a v â n ă t o a r e
cere:
„Amenajarea pădurilor pentru favorizarea vânătoa­
r e i şi o r g a n i z a r e a a c e s t e i a p e n o i b a z e c a r a c t e r i s t i c e p o p o ­
rului român".
R e g r e t ă m , c ă î n c a d r u l s t r â m t a l u n e i b r o ş u r i d e 60
p a g i n i , n u s'a p u t u t p r e c i z a g â n d u l a u t o r u l u i cu p r i v i r e
la a c e a s t ă n o u ă o r g a n i z a r e a v â n ă t o a r e i .
B r o ş u r a e de m a r e v a l o a r e c u p r i n z â n d a r g u m e n t e l e
c a r e se a d u c de a t â t a v r e m e p e n t r u c r e a r e a u n e i a u t o n o ­
mii a silviculturei, concretizată p r i n u n „Minister al p ă ­
durilor".

Tuturor colaboratorilor şi cititorilor noştrii le
facem cele mai călduroase urări de Sfânta zi a
Naşterei Mântuitorului şi de Anul nou.
Anul pe care îl începem de ar aduce Pacea şi
de ne-ar repune Ţara în vechile şi dreptele ei
hotare. „Carpaţii"
••*
Alăturăm acestui număr ca supliment o reproducere după
u n tablou al pictorului c e h Vîncenţiu Melka ( f 1911), r e p r e ­
zentând o s c e n ă de vânătoare din munţii Rodnei. încadrată,
această imagine, e a va i i o modestă podoabă a caselor v â ­
nătorilor noştrii, ş i în a c e e a ş v r e m e o neîncetată a d u c e r e
aminte a datoriei noastre d e desrobire a fraţilor noştri.
•••
D ă m î n n u m ă r u l a c e s t a , cu c a r e se t e r m i n ă s e r i a a r ­
ticolelor d e s p r e u r s , î n s e m n a t a l u c r a r e a m u l t r e g r e t a t u ­
l u i Dr. G h e o r g h e Nedici, u n u l d i n t r e î n t e m e e t o r i i v â n ă t o a ­
rei r o m â n e ş t i m o d e r n e . E u l t i m a l u c r a r e a lui, î n c r e d i n ­
ţ a t ă n o u ă cu p u ţ i n ă v r e m e î n a i n t e de m o a r t e . P u b l i c a r e a
ei e şi u n o m a g i u c e l u i ce — a d e s e î n m i j l o c u l u n o r fră­
m â n t ă r i potrivnice — a s t ă r u i t p â n ă în capet, să m u n ­
cească în binele v â n ă t o a r e i noastre.
I n a n u l , p e c a r e îl v o m î n c e p e î n c u r â n d , f ă r ă a con­
t i n u a sistematic seria articolelor despre urs, vom m a i d a
c â t e v a î n s e m n a t e l u c r ă r i cu a c e e a ş t e m ă , a t â t de i n t e r e ­
s a n t ă şi i n e p u i z a b i l ă .
• • •
S o c i e t a t e a g e r m a n ă p e n t r u c i r c u l a ţ i a cu a u t o b u s e l e ,
a p o i D i r e c ţ i u n e a P o ş t e l o r R e i c h u l u i a u o r d o n a t , c a s ă li
se dee p r e f e r i n ţ ă l a t r a n s p o r t u r i v â n ă t o r i l o r c a r e se j u s ­
tifică p r i n p e r m i s u l de v â n ă t o a r e şi c e r t i f i c a t c ă a u î n
l i n i a m e r s u l u i t e r e n s a u î n d r e p t ă ţ i r e de v â n ă t o a r e . Ace-
l e a ş a u t o b u s u r i v o r t r a n s p o r t a şi v â n a t u l u c i s — î m p a ­
c h e t a t r e g l e m e n t a r —, a p o i c â i n i i de v â n ă t o a r e . — I n Ger­
m a n i a — deci — se r e c u n o a ş t e î n s e m n ă t a t e a v â n ă t o a r e i
c a m i j l o c de a c o n t r i b u i l a a l i m e n t a r e a p o p u l a ţ i e i . A r t r e ­
b u i s ă v a d ă cei î n d r e p t , şi l a n o i , c ă d a c ă n u li se î n l e s ­
n e ş t e v â n ă t o r i l o r t r a n s p o r t u l ei n u p o t s ă a d u c ă n i c i o
contribuţie la soluţionarea grelei probleme a a l i m e n t ă r i i .
In mijlocul oraşului n u se poate v â n a !
• • #
F a ţ ă de î m p u ţ i n a r e a a c c e n t u a t ă a f a s a n i l o r i n Ger­
m a n i a , o r g a n e l e v â n ă t o r e ş t i r e c o m a n d ă s ă se r e n u n ţ e l a
î m p u ş c a r e a f a s a n i l o r , cu t o a t e c ă l e g e a a d m i t e v a n a ­
r e s lor.
• * *
Dare de seamă
a S o c i e t ă ţ i i de V â n ă t o a r e B r a ş o v r e f e r i t o r l a v â n a t u l pe
t e r e n u l s o c i e t ă ţ i i î n a l t r e i l e a t r i m e s t r u 1942
I n V a l e a T i m i ş u l u i şi p e v e r s a n t u l de Vest a l C r i s ­
t i a n u l u i M a r e a u fost c o n s t a t a ţ i 4—5 u r ş i s t a b i l i ţ i a c o l o .
In Muntele P e r s a n u l u i (Rotbav-Măeruş p â n ă la Augustin)
este u n u r s m i j l o c i u , î n t r e c e r e .
Porci mistreţi avem în general puţini. In unele părţi,
u n d e î n a l ţ i a n i a u fost t o t d e a u n a m i s t r e ţ i m u l ţ i n u s'a
g ă s i t î n a c e s t t r i m e s t r u n i c i o u r m ă de p o r c . Deci şi p a g u - ^
bele f ă c u t e de p o r c i m i s t r e ţ i a u fost a c u m m a i p u ţ i n e c a
în a n u l trecut. S'au î m p u ş c a t n u m a i 4 mistreţi.
M a i m u l ţ i c e r b i s ' a u c o n s t a t a t î n V a l e a T i m i ş u l u i şi
în m u n t e l e P e r s a n u l u i .
C a p r e l e r o ş i i a u s u f e r i t şi î n a c e s t t i m p m u l t d i n c a u ­
za l u p i l o r . L u p i s ' a u g ă s i t p r e t u t i n d e n i şi m u l t v â n a t a că­
z u t p r a d ă lor. S ' a u f ă c u t p r e g ă t i r i p e n t r u d i s t r u g e r e a l o r
în timpul iernei, p r i n intervenţii la Direcţiunea Economiei
V â n a t u l u i p e n t r u a o b ţ i n e o t r a v ă , f ă c â n d şi r e c u n o a ş t e r i
de locuri potrivite p e n t r u a p u n e curse în timpul iernei
a ş e z â n d a c o l o ţevi de l u t a r s î n g r o p a t e î n p ă m â n t , u m -
plându-le cu m a ţ e l e s a u c a r n e a diferitelor a n i m a l e pen­
t r u a a t r a g e l u p i i c h i a r de a c u m a . L u p i i fiind o b i ş n u i ţ i de
a t r e c e d i n c â n d î n c â n d p e acolo, ei v o r c a d e î n c u r s e l e
p u s e în t i m p u l iernii în aceste locuri.
L u p i i a u f ă c u t m u l t ă p a g u b ă î n t u r m e l e de oi. L a
R o t b a v a u m â n c a t u n cal c a r » a r a l a p ă ş u n a t . Cu t o a t e e i
v â n ă t o r i i , p r e c u m şi toţi p a z n i c i i a u s t a t n e c o n t e n i t l a
p â n d ă n ' a c ă z u t d e c â t u n s i n g u r l u p . Se înţelege, c ă n i c i
g o a n e l e oficiale o r d o n a t e , d i n c a u z e l e c u n o s c u t e , n ' a u d a t
vre-un rezultat.
V u l p i şi p i s i c i s ă l b a t i c e a u fost m u l t e . S p e r ă m c ă l a
15 Nov. c â n d î n c e p e m v â n ă t o a r e a de v u l p i , m u l t e v o r fi
î m p u ş c a t e . D i n p ă c a t e a m v ă z u t şi m a i m u l t e v u l p i râ-
ioase.
A m c o n s t a t a t că n u m ă r u l i e p u r i l o r n u e r a a t â t d e
m a r e c u m a m a v u t i m p r e s i a în trimestrul trecut.
I e r u n c i şi p o t â r n i c h i a m v ă z u t p u ţ i n e .
D i n n u m ă r u l celor 70 de ţ a p i r o ş i i a p r o b a ţ i p e n t r u
î m p u ş c a r e de D i r . E c . V â n . a b i a ¡¿4 a u fost î m p u ş c a ţ i , d i n ­
t r e c a r e a fost u n ţ a p c u c a p a l b . ( V a r i e t a t e a a c e a s t a s e
găseşte în Muntele Persanului).
P l a g a c â i n i l o r a fost şi î n p e r i o a d a a c e a s t a f o a r t e
m a r e a t â t p e c â m p c â t şi î n p ă d u r i . T o a t e d e m e r s u r i l e fă­
c u t e a u r ă m a s f ă r ă n i c i u n r e z u l t a t . T u r m e l e d e oi a u p ă ­
ş u n a t î n t o a t e p ă d u r i l e . D i n c a u z a secetei i a r b a p o i e n i l o r
u s c â n d u - s e , t u r m e l e de oi a u p ă ş u n a t e x c l u s i v î n p ă d u r i .
A f a r ă de a c e a s t a este de r e m a r c a t , că c o m u n e l e a u a r e n ­
d a t p ă ş u n i l e n u î n r a p o r t cu î n t i n d e r e a t e r e n u r i l o r d e p ă ­
ş u n a t , ci p e n t r u u n n u m ă r cu m u l t m a i m a r e d e oi. D i n
c a u z a a c e a s t a oile a u i n t r a t î n p ă d u r i f ă c â n d p a g u b e m a r i
şi p ă d u r i l o r şi v â n a t u l u i , i a r a u t o r i t ă ţ i l e î n d r e p t n ' a u
l u a t nici o m ă s u r ă .
Distrugerea animalelor răpitoare: Paznicii societăţii
a u î m p u ş c a t 13 c â i n i v a g a b o n z i , 13 p i s i c i v a g a b o n d e , 4 p o ­
r u m b a r i , 7 p ă s ă r a r i , 13 c i o r i , 32 coţofene. C a p r e m i i so­
c i e t a t e a a p l ă t i t p e n t r u a c e s t e r ă p i t o a r e 9520 L e i .
O r n i t o l o g i e : I n z i u a de 16 A u g u s t b e r z e l e a l b e s ' a u
a d u n a t în n u m ă r m a r e l â n g ă Braşov, plecând spre Sudest.
L a începutul lui Septemvrie a u plecat p o r u m b e i i săl­
b a t i c i . L â n g ă H â r m a n a u fost o b s e r v a t e g â ş t e s ă l b a t i c e l a
începutul lui Septemvrie.
S t a t u t e l e n o i a l e s o c i e t ă ţ i i a u fost v o t a t e c u u n a n i ­
m i t a t e l a 29 S e p t e m v r i e . D e a s e m e n e a s ' a u î n t o c m i t d i r e c ­
tivele n o i p e n t r u e x e c u t a r e a v â n ă t o a r e i p e t e r e n u l socie­
t ă ţ i i ş i s ' a u d a t n o r m e p e n t r u s e r v i c i u l i n t e r i o r î n socie­
tatea noastră.
B r a ş o v , l a 30 S e p t e m v r i e 1942.
Colonel Schnell
M a i s t r u l de v â n ă t o a r e
• • *
D E C I Z I U N E . — P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă Nr. 48815
d i n 17 O c t o m v r i e 1942, a u fost n u m i ţ i î n f u n c ţ i u n e a d e I n ­
s p e c t o r i de v â n ă t o a r e o n o r i f i c i de P l a s ă D - n i i :
Judeţul Arad: 1. Dl D r . Ş t e f a n P o p o v i c i , p e n t r u p l a s a
A r a d u l - N o u ; 2. Dl D r . P e t r u P o n t a , p e n t r u p l a s a C u r t i c i ;
3. Dl D r . R a d u P o p o v i c i , p e n t r u p l a s a C h i ş i n e u - C r i ş ; 4. Dl ,
I o a n C ă l i n , p e n t r u p l a s a G u r a h o n ţ ; 5. Dl I n g . A n d r e i L o -
g o f ă t u , p e n t r u p l a s a H ă l m a g i u ; 6. Dl Dr. G h e o r g h e H e n -
ţ i u , p e n t r u p l a s a I n e u ; 7. Dl D r . A v r a m U r s u ţ i , p e n t r u
p l a s a P e c i c a ; 8. D l D r . V a s i l e V a l e a n , p e n t r u p l a s a R a d n a ;
9. Dl I o a n C r i ş a n , p e n t r u p l a s a S ă v ă r ş i n ; 10. Dl I n g . A t a -
n a s i e D u m i t r u , p e n t r u p l a s a S f â n t a - A n a ; 11. Dl I n g . I o n
H a l m a g i a n , p e n t r u p l a s a S e b i ş ; 12. Dl D r . R o m u l L a z a ,
p e n t r u p l a s a S i r i a ; 13. Dl Cpt. G h e o r g h e U r s u ţ i , p e n t r u
plasa Târnova.
Judeţul Botoşani: 1. Dl Lt. Col. D. C o n d r e a , p e n t r u
p l a s a B o t o ş a n i ; 2. Dl Dr. C e z a r R o t ă r e s c u , p e n t r u p l a s a
S u l i ţ a ; 3. Dl C-tin P r o d a n , p e n t r u p l a s a Ş t e f ă n e ş t i ; 4. Dl
I o a n Goilav, p e n t r u p l a s a B u c e c e a .
Judeţul Braşov: Dl I o a n N e m e ş i u , p e n t r u p l a s a Z â r -
n e ş t i ; 2. Dl N i c o l a e G o ţ i a , p e n t r u p l a s a I n t o r s u r a B u z ă u ­
l u i ; 3. Dl K u r t S t e p h a n i , p e n t r u p l a s a H ă r m a n ; 4. Dl R u -
dolf D e p n e r , p e n t r u p l a s a Codlea; 5. Dl H e l m u t h D e p n e r ,
p e n t r u p l a s a F e l d i o a r a ; 6. Dl N i c o l a e Odor, p e n t r u p l a s a
Cernatu.
Judeţul Buzău: 1. Dl S t a n V a s i l e s c u , p e n t r u p l a s a
B u z ă u ; 2. Dl V a s i l e M a r i n , p e n t r u p l a s a P ă t â r l a g e l e ; 3. Dl
Av. I o a n P o p e s c u , p e n t r u p l a s a P â r s c o v ; 4. Dl I n g . Silv.
Gh. S ă n d u l a c h e , p e n t r u p l a s a G u r a D i m i e n i ; 5. Dl B u c u r
D r a g o m i r , p e n t r u p l a s a M ă r ă c i n e n i ; 6. Dl I o a n Z. M a r i -
n e s c u , p e n t r u p l a s a P o g o a n e l e ; 7. Dl Nic. M ă n e s c u , p e n t r u
p l a s a M i h ă i l e ş t i ; 8. Dl Gh. I o n e s c u , p e n t r u p l a s a Mizil.
Judeţul Cluj-Turda: 1. Dl V i c t o r P e t e a n , p e n t r u p l a s a
Mociu.
Judeţul Făgăraş: 1. Dl A v . M i r c e a Derlosea," p e n t r u
p l a s a F ă g ă r a ş ; 2. Dl Dr. G r i g o r e B i a n u , p e n t r u p l a s a Cin-
c u l ; 3. Dl C ă p i t a n rez. C o r n e l P o p , p e n t r u p l a s a Ş e r c a i a ;
4. Dl Dr. G h e o r g h e M o l d o v a n , p e n t r u p l a s a A r p a ş u l d e j o s .
Judeţul Hunedoara: 1. Dl I n g . N a ş c u N e r v a , p e n t r u
p l a s a Deva; 2. DI I n g . B r u n o R o m o ş a n , p e n t r u p l a s a A v r a m

I a n c u ; 3. Dl I n g . A g r . D u m i t r u Chefneux, p e n t r u p l a s a
B r a d ; 4. Dl S i m i o n G h e r m a n , p e n t r u p l a s a l l i a ; 5. Dl
Prof. V a s i l e S t o i c a , p e n t r u p l a s a D o b r a ; 6. Dl P e t r e M a r -
cu, p e n t r u p l a s a H u n e d o a r a ; 7. Dl I n g . silv. T h e o d o r Cor-
b e a n u , p e n t r u p l a s a O r ă ş t i e ; 8. Dl D r . I o a n M a r t i n , p e n ­
t r u p l a s a G e o a g i u ; 9. Dl Prof. P e t r e O l a r i u , p e n t r u p l a s a
H a ţ e g ; 10. Dl l o a n D a n c i u , p e n t r u p l a s a S a r m i s e g h e t u z a ;
11. Dl A l e x a n d r u H o r d , p e n t r u p l a s a P u i ; 12. Dr. I o n e l
Moga, p e n t r u p l a s a P e t r o ş a n i .
Judeţul Ialomiţa: 1. Dl M i r c e a I o n e s c u , p e n t r u p l a s a
C ă l ă r a ş i ; 2. Dl Victor C h i r a c u , p e n t r u p l a s a F e t e ş t i ; 3.
Dl Vasile P o p a , p e n t r u p l a s a L e h l i u ; 4. Dl I o n P o p e s c u ,
p e n t r u p l a s a U r z i c e n i ; 5. Dl Gh. F o c ş n e a n u , p e n t r u p l a s a
Slobozia; 6. Dl I o n C ă p r i c e r u , p e n t r u p l a s a Ţ â n d ă r e i ; 7.
Dl Gh. S u t u , p e n t r u p l a s a D r a g o ş V o d ă ; 8. Dl Alexe Do-
bre, p e n t r u plasa Cazaneşti.
Judeţul Mehedinţi: 1. Dl Al. G ă m ă n e s c u , p e n t r u p l a s a
B ă l ă c i t ă ; 2. Dl Gh. B o l o c a n , p e n t r u p l a s a B ă c l e ş ; 3. Dl
N a e Tolescu, p e n t r u p l a s a B r o ş t e n i ; 4. Dl I o n A r g i n t a r u ,
p e n t r u p l a s a B a i a de A r a m ă ; 5. Dl J. C i o p o n e a , p e n t r u
p l a s a C u j m i r u ; 6. Dl Av. D. C ă r j o e s c u , p e n t r u p l a s a De-
v e s e l u ; 7. Dl l a n c u Scafeş, p e n t r u p l a s a S t r e h a i a ; 8. Dl
T r a i a n Vâlcea, p e n t r u p l a s a T.-Severin; 9. Dl A. M a r i n -
c h e s c u , p e n t r u p l a s a M a l o v ă t u ; 10. Dl Gicu P l e n i c e a n u ,
pentru plasa Vânju Mare.
Judeţul Muscel: 1. Dl Const. I. D i a c o n e s c u , p e n t r u
p l a s a C â m p u l u n g ; 2. Dl I n g . Silv. O v i d i u G e o r g e s c u , p e n ­
t r u p l a s a D o m n e ş t i ; 3. Dl V i l i a m K o r b l , p e n t r u p l a s a S t â l -
p e n i ; 4. D l l l i e V l ă d e s c u , p e n t r u p l a s a Ş t e f ă n e ş t i .
Judeţul Uit: 1. Dl Av. i l i e S i m a , p e n t r u p l a s a S l a t i n a ;
2. Dl I n g . Alex. F l o r e s c u P a l a d i a n , p e n t r u ' p l a s a D r ă g ă -
n e ş t i ; 3. Dl I o n G e o r g e s c u , p e n t r u p l a s a P o t c o a v a ; 4. Dl
Av. C-tin G o g i u l e s c u , p e n t r u p l a s a V u l t u r e ş t i ; o. Dl Av.
N i c H r i s t e s c u , p e n t r u p l a s a S p i n e n i ; 6. Dl M i r c e a F l o r e s -
cu, p e n t r u p l a s a V ă l e n i .
Judeţul Prahova: 1. Dl D r . V e t e r i n a r P o p e s c u , p e n ­
t r u p l a s a C â m p i n a ; 2. Dl I. Socolescu, p e n t r u p l a s a B ă l ­
t e ş t i ; 3. Dl I n g . Ş t e f ă n e s c u M o r e n i , p e n t r u p l a s a F i l i p e ş t i ;
4. Dl Av. R a d u R a c o v e a n u , p e n t r u p l a s a P l o e ş t i ; 5. Dl I.
D r ă g h i c e s c u , p e n t r u p l a s a P o e n a r i i - B u r c h i ; 6. Dl I n g . Al-
b u l e s c u , p e n t r u p l a s a U r l a ţ i ; 7. Dl C-tin S i d e r i , p e n t r u
p l a s a D r ă g ă n e ş t i ; 8. Dl I n g . L a z ă r , p e n t r u p l a s a V ă l e n i ;
9. Dl I n g . C o b a n , p e n t r u p l a s a S i n a i a ; 10. Dl Gh. P ă t r a ş c u ,
pentru plasa Slănic.
Judeţul Putna: 1. Dl N i ţ ă P ă c a l ă , p e n t r u p l a s a Bi-
l i e ş t i — F o c ş a n i ; 2. Dl A n t o n M. A l a c i , p e n t r u p l a s a M ă r ă -
ş e ş t i — P a n c i u ; 3. Dl C o n s t a n t i n O p r e s c u , p e n t r u p l a s a G â r ­
lele—Odobeşti; 4. Dl D u m i t r u P o r u m b o i u , p e n t r u p l a s a
Z ă b a l a — N ă r u j a ; 5. Dl I o a n M i h ă i l e s c u , p e n t r u p l a s a T r o -
t u ş — A d j u d ; 6. Dl V. T. C h i l i a n , p e n t r u p l a s a V r a n c e a —
Vidra.
Judeţul Romanaţi: 1. Dl N i c u I o n e s c u , p e n t r u p l a s a
C a r a c a l ; 2, Dl N i c o l a e P a n d e l e s c u , p e n t r u p l a s a Dioşti;
3. Dl Gh. F . Deliu, p e n t r u p l a s a C o r a b i a ; 4. Dl I o a n N i ţ u -
lescu, p e n t r u p l a s a B a l ş ; 5. Dl Gr. S t ă n c e s c u , p e n t r u p l a s a
P i a t r a ; 6. Dl I o a n S t o i c a , p e n t r u p l a s a B o ş o t e n i .
P e n t r u P l ă ş i l e î n a c ă r o r r a z ă se a f l ă şi A p e de M u n ­
te, I n s p e c t o r i i de v â n ă t o a r e r e s p e c t i v i se c o n s i d e r ă n u m i ţ i
şi p e n t r u P e s c u i t u l î n Apele de M u n t e d i n c u p r i n s u l ace­
lor P l ă ş i .
* • •
Direcţiunea Economiei Vânatului a prezentat u r m ă ­
t o r u l r e f e r a t i n t e r e s â n d p r o c e d u r a de a r e n d a r e a t e r e n e -
l o r de v â n ă t o a r e :
„ I n b a z a Legei p e n t r u m o d i f i c a r e a u n o r d i s p o z i ţ i u n i
d i n L e g e a p e n t r u P r o t e c ţ i a V â n a t u l u i şi R e g l e m e n t a r e a
V â n ă t o a r e i , p u b l i c a t ă î n M o n i t o r u l Oficial N r . 191 d i n 19
A u g u s t 1938 şi î n c o n f o r m i t a t e cu Decizia M i n i s t e r i a l ă jl.
14214/1941, p e n t r u a r e n d a r e a d r e p t u l u i de v â n a t de p e te­
r e n u r i l e c o m u n e de v â n ă t o a r e ( p r o p r i e t a t e a l o c u i t o r i l o r ) ,
d i n diferite c o m u n e , a v e m n e v o e de d a t e d e l a P r i m ă r i i l e
r e s p e c t i v e şi a n u m e : s u p r a f a ţ a t e r e n u l u i , felul v â n a t u l u i
e x i s t e n t , p r e ţ u l de e s t i m a ţ i e , etc.
Aceleaşi d a t e s u n t n e c e s a r e şi p e n t r u t e r e n u r i l e p r o ­
p r i e t a t e a S t a t u l u i ( p ă d u r i şi bălţi) p e n t r u c a r e n e folo­
s i m de o r g a n e l e locale ale i n s t i t u t e l o r r e s p e c t i v e (C.A.P.S.-
P.A.R.D.-P.P.J.).
I n f o a r t e m u l t e c a z u r i î n s ă a c e s t e d a t e , cu t o a t e r e ­
p e t a t e l e n o a s t r e r e v e n i r i c a r i r ă m â n f ă r ă r e z u l t a t , fac ca
l u c r ă r i l e de a r e n d a r e s ă se efectueze cu î n t â r z i e r i de l u n i
şi c â t e o d a t ă c h i a r a n i . Aceste î n t â r z i e r i a u ca r e z u l t a t
r e c l a m a ţ i u n i d i n p a r t e a a r e n d a ş i l o r s a u refuz de viză d i n
p a r t e a fiscului, î n a f a r ă de p a g u b e l e ce se a d u c C o m u n e ­
T
l o r şi S t a t u l u i p r i n a r e n z i l e şi t a x e l e c a r i r ă m â n n e l n c a -
sate, p e n t r u aceste perioade.
Pentru a preîntâmpina asemenea întârzieri propunem
ca s ă se a c o r d e ca t e r m e n de r ă s p u n s a c e s t o r a u t o r i t ă ţ i
10 zile libere d e l a d a t a c o m u n i c ă r e i n o a s t r e , c o n t r a r Di­
r e c ţ i u n e a n o a s t r ă s ă fie î n d r e p t de a p r o c e d a l a e s t i m a r e
şi a r e n d a r e f ă r ă a c e s t aviz".
Dl S e c r e t a r g e n e r a l Dr. I. R a d u l o v i c i l a d a t a de 12
Nov. 1942 a p u s p e r e f e r a t u r m ă t o a r e a r e z o l u ţ i e a p r o b a ­
t o a r e (No. Jl. 14330 d i n 12—XI—1942 Dir. V â n . ) :
„ I n t o a t e a d r e s e l e de a c e a s t ă n a t u r ă se v a a r ă t a , c ă
î n c a z u l c â n d n u se p r i m e ş t e r ă s p u n s î n t e r m e n de 30 de
zile, e v a l u a r e a se v a face de D i r e c ţ i a E c . V â n a t u l u i " .
• • •
A f l ă m cu m u l t r e g r e t , că Dl Al. I. B r ă t e s c u - V o i n e ş t i ,
a d i m i s i o n a t din postul onorific de Inspector g e n e r a l al
p e s c u i t u l u i î n a p e l e de m u n t e şi d i n c a l i t a t e a de m e m b r u
î n C o n s i l i u l S u p e r i o r al V â n ă t o a r e i . P r i n a c e a s t ă d e m i -
s i u n e — d a c ă ea a r fi p r i m i t ă — o r g a n i z a ţ i u n e a n o a s t r ă
c i n e g e t i c ă c e n t r a l ă a r fi l i p s i t ă de c o n c u r s u l u n u i a d i n t r e
cei m a i b u n i c u n o s c ă t o r i ai p r o b l e m e l o r p e s c u i t u l u i î n
a p e l e d e m u n t e şi a u n u i a d i n t r e p u ţ i n i i p r o m o t o r i a i p e s ­
c u i t u l u i s p o r t i v d e l a n o i . S p e r ă m , că se v a g ă s i m i j l o c u l
de a se o p r i a c e a s t ă p i e r d e r e a u n u i p r e a p r e ţ i o s şi p o a t e
neînlocuibil concurs.
* **
P i a ţ a e cu d e s ă v â r ş i r e l i p s i t ă de c a r n e de v â n a t . C a u ­
za e p e de o p a r t e n u m ă r u l e x t r a o r d i n a r de r e d u s al i e p u ­
rilor, a p o i — m a i a l e s î n ceea ce p r i v e ş t e m i s t r e ţ i i — g r e u ­
t ă ţ i l e de t r a n s p o r t , c a r e i a u a s p e c t u l u n e i t o t a l e o p r e l i ş t i
de v â n ă t o a r e p e n t r u toţi l o c u i t o r i i o r a ş e l o r .
4?
S u b t No. 59223 d i n 4 N o e m v r i e 1942 D i r e c ţ i u n e a E c o ­
nomiei Vânatului a dat u r m ă t o r u l ordin circular:
L a i n t e r v e n ţ i a „Uniunei Generale a Vânătorilor din
România", Domnul Mareşal Antonescu, p r i n ordinul nr.
9878/M. 1, d i n 20 O c t o m v r i e 1942, a r e v e n i t l a o r d i n u l a n ­
t e r i o r şi a d i s p u s ca v â n ă t o a r e a de i e p u r i s ă se o r g a n i ­
zeze de c ă t r e Uniunea Generală a Vânătorilor din Româ­
nia (U. G. V. R.), u r m â n d ca pieile s ă fie d a t e a r m a t e i , i a r
c a r n e a S u b s e c r e t a r i a t u l u i de S t a t al A p r o v i z i o n ă r i i . In
c o n s e c i n ţ ă o r d i n u l c i r c u l a r al D i r e c ţ i u n e i E c o n o m i e i Vâ­
n a t u l u i , d a t cu n r . 39490 d i n 5 O c t o m v r i e 1942, se m o d i f i c ă
î n s e n s u l u r m ă t o r : De azi î n a i n t e C e n t r u l de D i r i j a r e Ju­
d e ţ e a n se v a c o m p u n e d i n :
— I n s p e c t o r u l de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n ; S u b i n s p e c t o -
r u l P r e g ă t i r e ! P r e m i l i t a r e J u d e ţ e n e ; D e l e g a t u l U n i u n e i Ge­
n e r a l e a V â n ă t o r i l o r d i n R o m â n i a , d e s e m n a t de I n s p e c ­
t o r u l de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n , d i n t r e p r e ş e d i n ţ i i S o c i e t ă ţ i ­
l o r de V â n ă t o a r e ; Şeful O r g a n i z a ţ i e i A p r o v i z i o n ă r e i d i n
j u d e ţ ; Şeful O. R. A. P . - u l u i d i n j u d e ţ .
Acest C o m i t e t v a e l a b o r a şi p u n e i m e d i a t î n execu­
t a r e u n p r o g r a m de l u c r u p e n t r u v â n a r e a i e p u r i l o r , in
cadrul legilor şi dispoziţiilor in vigoare; a n u m e d u p ă p r i n ­
cipiile u r m ă t o a r e :
1. P e n t r u a p u t e a p u n e l a d i s p o z i ţ i a a u t o r i t ă ţ i l o r o
c a n t i t a t e c â t m a i i m p o r t a n t ă de i e p u r i şi b l ă n u r i , fiecare
v â n ă t o r va d a g r a t u i t doi i e p u r i , î n c u r s u l a n u l u i v â n ă -
t o r e s c 1942/43, o r g a n u l u i S u b s e c r e t a r i a t u l u i de S t a t a l A-
p r o v i z i o n ă r i i , de pe l â n g ă P r e f e c t u r a j u d e ţ e a n ă , s a u n o ­
t a r u l u i din c o m u n a u n d e domiciliază. Aceste a u t o r i t ă ţ i
v o r c e r t i f i c a p r i m i r e a d i r e c t p e p e r m i s u l de v â n ă t o a r e . Vâ­
nătorii din Bucureşti vor p r e d a iepurii Societăţei „Crucea
R o ş i e R o m â n ă " , l a s e d i u l d i n s t r . B i s e r i c a A m z e i n r . 29
(Telefon 2.28.67), c a r e v a e l i b e r a o a d e v e r i n ţ ă de p r i m i r e ,
î n b a z a c ă r e i a I n s p e c t o r u l de v â n ă t o a r e al j u d e ţ u l u i Ilfov,
v a d a c u v e n i t a c e r t i f i c a r e p e p e r m i s u l de v â n ă t o a r e . Vâ­
n ă t o r i i de s u b p u n c t u l (1), c a r i n u ş i - a u p u t u t î n d e p l i n i
a c e a s t ă î n d a t o r i r e v o r d e p u n e l a C. E. C., C o n t u l n r . 556
al D i r e c ţ i u n e i E c o n o m i e i V â n a t u l u i s u m a de lei 300, p e n ­
t r u f i e c a r e i e p u r e . S u m e l e r e z u l t a t e u r m e a z ă a fi v ă r s a t e
de n o i l a d i s p o z i ţ i a M i n i s t e r u l u i î n z e s t r ă r i i A r m a t e i . Re-
c i p i s a de d e p u n e r e a s u m e i v o r p r e d a - o p â n ă l a 1 M a r t i e
1943, I n s p e c t o r u l u i de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n , c a r e v a cer­
tifica a c e a s t a p e p e r m i s u l de v â n ă t o a r e . P o t fi s c u t i ţ i de
p l a t a a c e s t o r r ă s c u m p ă r ă r i , acei v â n ă t o r i c a r i d o m i c i l i a z ă
î n r e g i u n i u n d e n u s u n t i e p u r i şi n u a u n i c i d r e p t u l s a u
p o s i b i l i t a t e a de a v â n a î n a l t ă r e g i u n e . A c e a s t ă s c u t i r e
r ă m â n e l a a p r e c i e r e a I n s p e c t o r u l u i de V â n ă t o a r e J u d e ­
ţ e a n s a u de P l a s ă , c a r e o v a n o t a p e p e r m i s u l de v â n ă ­
toare.
2. I n a f a r ă de cei doi i e p u r i o b l i g a t o r i p e n t r u f i e c a r e
v â n ă t o r , cu o c a z i a v â n ă t o r i l o r o r a g n i z a t e in grup, se v o r
p r e d a S u b s e c r e t a r i a t u l u i de S t a t al A p r o v i z i o n ă r i i de pe
l â n g ă P r e f e c t u r ă , 30% d i n n u m ă r u l i e p u r i l o r r e z u l t a ţ i
d i n v â n ă t o a r e a f ă c u t ă p e terenurile arendate şi 50% d i n
n u m ă r u l i e p u r i l o r r e z u l t a ţ i d i n v â n ă t o a r e a de pe terenu­
rile nearendate.
3. I n c a z u l că i e p u r i i n u p o t fi t r a n s p o r t a ţ i l a r e ş e ­
d i n ţ a j u d e ţ u l u i , î n t i m p u t i l , a c e l a ş i n u m ă r de i e p u r i n e -
j u p u i ţ i se v o r p r e d a , c o n t r a d o v a d ă , n o t a r u l u i d i n c o m u n a
cea m a i a p r o p i a t ă , c a r e îi va d i s t r i b u i d u p ă n o r m e l e u r ­
m ă t o a r e , în o r d i n e de p r e f e r i n ţ ă : V ă d u v e l o r , o r f a n i l o r şi
i n v a l i z i l o r de r ă z b o i ; M a g i s t r a ţ i l o r ; Ofiţerilor; P r o f e s o r i ­
lor; M e d i c i l o r ; P r e o ţ i l o r ; I n s t i t u t o r i l o r ; î n v ă ţ ă t o r i l o r ; F u n c ­
ţ i o n a r i l o r a d m i n i s t r a t i v i ; M u n c i t o r i l o r c a l i f i c a ţ i ; Şefilor
de a t e l i e r e d i n I n d u s t r i i l e m i l i t a r i z a t e . C â n d o c a t e g o r i e n u
a r e x i s t a î n l o c a l i t a t e , se va l u a c a t e g o r i a i m e d i a t u r m ă ­
toare.
4. S o c i e t ă ţ i l e de V â n ă t o a r e c a r i o r g a n i z e a z ă v â n ă ­
t o r i î n a l t e j u d e ţ e d e c â t cel de r e ş e d i n ţ ă , a u l a t i t u d i n e a
de a p r e d a i e p u r i i Ia u n a d i n a u t o r i t ă ţ i l e i n d i c a t e s u b
p u n c t u l (1), d i n l o c a l i t a t e a cea m a i a p r o p i a t ă .
5. D i s t r i b u i r e a g r a t u i t ă a i e p u r i l o r , p e r s o a n e l o r a p a r ­
ţ i n ă t o a r e c a t e g o r i i l o r i n d i c a t e s u b p u n c t u l (3), se va face
d e a s e m e n e a c o n t r a d o v a d ă , s p e c i f i c â n d c a l i t a t e a benefi­
c i a r u l u i , cu o b l i g a ţ i a p e n t r u a c e s t a de a r e s t i t u i î n t e r m e n
de 4 zile, p i e l e a b i n e j u p u i t ă şi u s c a t ă , a u t o r i t ă ţ i i d e l a
c a r e a p r i m i t i e p u r i l e . A u t o r i t ă ţ i l e de s u b p u n c t u l (1), v o r
ţ i n e pieile la d i s p o z i ţ i a c o l e c t o r u l u i S o c i e t ă ţ e i „O.R.A.P.",
c ă r u i a i le v a p r e d a î n c a s â n d p r e ţ u l . L a p r e d a r e se va
face u n P r o c e s - V e r b a l , în t r e i e x e m p l a r e , î n c a r e se v a
m e n ţ i o n a n u m ă r u l p i e i l o r p r e d a t e , p r e c u m şi p r e ţ u l p l ă ­
tit. U n u l d i n a c e s t e P r o c e s e - V e r b a l e se v a î n a i n t a I n s p e c ­
t o r u l u i de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n .
6. S u m e l e p e c a r e le î n c a s e a z ă a u t o r i t ă ţ i l e de s u b pct.
(1), d e l a O. R. A. P., se v o r v ă r s a l a d i s p o z i ţ i a S o c i e t ă ţ e i
C r u c e a Roşie, p r i n P r e f e c t u r a j u d e ţ u l u i , i a r o copie a do­
vezii se v a t r i m i t e I n s p e c t o r u l u i de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n .
7. L a o r g a n i z a r e a v â n ă t o r i l o r î n g r u p , S u b c e n t r e l e
P r e m i l i t a r e v o r d a c o n c u r s u l , l a c e r e r e a I n s p e c t o r u l u i de
V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n . P r e m i l i t a r i i vor servi în acest caz
ca b ă t ă i a ş i . V â n ă t o r i l e î n g r u p , p e n t r u t e r e n u r i l e a r e n ­
d a t e , v o r fi o r g a n i z a t e de c ă t r e S o c i e t ă ţ i l e de V â n ă t o a r e ,
c u c o n c u r s u l I n s p e c t o r u l u i de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n . I n te­
r e n u r i l e n e a r e n d a t e , v â n ă t o r i l e î n g r u p v o r fi o r g a n i z a t e
n u m a i de I n s p e c t o r u l de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n , s a u I n s p e c ­
t o r u l de P l a s ă , cu c o n c u r s u l S o c i e t ă ţ i l o r de V â n ă t o a r e .
8. I n s p e c t o r i i de v â n ă t o a r e j u d e ţ e n i v o r t r i m i t e Di-
r e c ţ i u n e i E c o n o m i e i V â n a t u l u i , p â n ă l a d a t a de 1 M a r t i e
1943, o s i t u a ţ i e de n u m ă r u l t o t a l al i e p u r i l o r p r e d a ţ i a u ­
torităţilor.
9. A c e s t o r d i n C i r c u l a r a fost î n t o c m i t de c o m u n a-
cord cu r e p r e z e n t a n ţ i i „ U n i u n e i Generale a V â n ă t o r i l o r
d i n R o m â n i a " , M i n i s t e r u l u i de I n t e r n e , S u b s e c r e t a r i a t u l u i
de S t a t al A p r o v i z i o n ă r i i , O. R. A. P . - u l u i , I n s p e c t o r a t u l u i
General al P r e g ă t i r i i Premilitare, cari la r â n d u l lor a u d a t
d i s p o z i ţ i u n i s i m i l a r e o r g a n e l o r j u d e ţ e n e î n s u b o r d i n e , cu
c a r i Dvs. u r m e a z ă s ă l u a ţ i c o n t a c t .
«• • *
A f l ă m că Dl G e n e r a l N. S a m s o n o v i o i a d i m i s i o n a t d i n
p r e s i d e n ţ i a C o n s i l i u l u i S u p e r i o r al V â n ă t o a r e i . N u c u n o a ş ­
tem motivele acestei foarte regretabile h o t ă r â r i .
• ••
R e v i s t a d i n B u d a p e s t a „ V a d â s z u j s â g " , No. 31/1942,
p u b l i c ă u n a r t i c o l s e m n a t de P e c h y - H o r v â t h Rezso, î n c a r e
a u t o r u l a r a t ă , că a v ă z u t p e I n e u o c a p r ă n e a g r ă . Ş t i r e a
e i n t e r e s a n t ă , — d a c ă e v r e d n i c ă de c r e z a r e . A r fi p r i m u l
indiciu a existenţei încă a caprelor negre în aceea r e g i u n e
P i e t r o s u - I n e u . — Ca u n c u r i o s u m a m i n t i m , c ă a u t o r u l ex­
c l a m ă : „ I n t r e p e r e ţ i i de s t â n c ă b r u n i - s u r i i , i a t ă s t ă colo şi
p r i v e ş t e ţ i n t ă î n a i n t e , s i h a s t r u l l u m e i de s t â n c ă r i e : c a p r a
neagră ungurească"!

PUBLICAŢIUNE
Tablou d e terenurile comune de vânătoare, pădurile statului c e urmează a s e arenda prin
licitaţie cu oferte închise, pentru dreptul de vânat, de către direcţiunea e c e n o m i e i vânatului.
C o m u n a Judeţul Supraf. V â n a t u l Estimaţia Data licitaţiei

Alba 24?5 h a iepuri, căprioare 2100 lei 16 Ian

3195 , 2000 ora
Arad 1320 „ iepuri, fazani 15000 11 »
2734 , iepuri, căprioare, vulpi, lupi.
ţapi, fazani 3000 M
Valea Seacă Bacău 2244 „ iepuri, căprioare, mistreţi, pre­
peliţe 2800
Botoşani 2508 „ iepuri, potârnichi, prepeliţe 3000 » »
Baia 4384 , iepuri, potârnichi, prepeliţe, vâ­
n a t de baltă 2500
Cluj —Turda 2365 » iepuri ¿000 li y
Constanţa 6196 „ iepuri, prepeliţe 6000 w w
Dolj 1563 , iepuri, potârnichi, prepeliţe, raţe,
gâşte 5000
Hunedoara 1342 j g . iepuri vulpi 1500 u
n 2468 „ iepuri, vulpi, mistreţi 1500 w

W
2544 . vulpi, mistreţi, iepuri, lupi, ţapi,
capre 1600 ir

Ilfov 2200 ha iepuri potârnichi, prepeliţe 11000 • M

Obştea Moşnenilor Rucă u r ş i ' mistreţi, căprioare, jderi,
reni din R u c ă r . . . . Muscel 6344 , vulpi, lupi, cocoşi de m u n t e 50000 » »
Olt 2823 „ iepuri, potârnichi, fazani, dropi,
prepeliţe 1600 M m
Putna 737 . iepuri, vulpi, lupi 10000 W »
Putna 1251 , iepuri, căprioare, mistreţi, pre­
peliţe 2000 H
Râmnicul Sărat 631 „ iepuri, prepeliţe 2000 M »
Satul Cutina din com. iepuri, potârnichi, fazani, pre­
Severin 1228 . peliţe 3500 t; H
Tulcea 2721 „ iepuri, potârnichi, prepeliţe 3000 it W

Tulcea 7923 „ iepuri, căprioare, potârnichi,

prepeliţe 6000 If
Tutova 2115 „ iepuri, vulpi, lupi 3000 n »
T â r n a v a Mare 2667 . mistreţi, iepuri, căprioare, vulpi 16000 n „
Teleorman 5623 „ iepuri 6000 » t}

Vaslui 3746 , iepuri, vulpi 3000 V

Vadu-Lat Vlaşca 924 „ iepuri, potârnichi, fazani, dropi,

prepeliţe 200J * n
 P ă d u r e a Ocol s i l v i c Supraf. V â n a t u l Estimaţia Data licitaţiei

Cutu Vânători Roznov 1 1 6 1 ' - ha iepuri, vulpi, capre, jderi, urşi, 3400 lei 14 Ian. 1943
bursuci, mistreţi si pisici ora 11
Calu-Iapa . 7119 - , „ „ 15000 „
Nechit „ 2582'- „ , , 4500 ,
Vânători , 447'- „ „ „ 950 »
Brăesti Griviţa 339'07 , iepuri, vulpi 700 „ „
Fundul m a r e Brăila 551'— „ sitari, păsări de baltă 1800 „ „
Greaca Nitreni 504'— , raţe, gâşte, vulpi 2500 „ „
Vadul lui Isac . . . . Galaţi 5 8 - - „ lupi, vulpi, iepuri si potârnichi 500 . „
Găvănoasa , 290 — „ „ „ 1500 ,
Vameş , 104-- , 700 „
Fârţăneşti „ 64 - , , „ 300 , „
6 0 0
Atârnaţi Verbila 1 3 0 — , iepuri, vulpi ,, «
Cepture Văleanca
Cotroceanea Muscel , 93' — „ iepuri 300 , „
Fundul lui S t a n . . . . „ 155-— „ iepuri, si vulpi 500 „ ,
Ghigheanca , 305-- „ t 1500 „
Iordăcheanu » 236-- „ , 800 „
Pâcălosia si Lacul Sărat „ 217-— „ n 700 „
Plaiul CorDului , 127'- „ „ 300 „
Valea Păcurii, Vârfu Pie­
trei si Ursoaia . . . . „ 597-40 „ , 500 „ „
Bordea 127'- . „ 500 „
Valea Surlei şi Bârzila , 48-— „ iepuri 400 „ „
Verbila . . . " » 2251 — , iepuri, vulpi, lupi 4500 ,
Cărbuneşti „ 305-50 „ „ 600 „
Măcelaru Aninoasa 1456 — „ capre n e g r e şi roşii, urşi, lupi,
jderi, vulpi, cocoşi de' m u n t e 3000 „ ,
Plaiul L u n g „ 882 - , / ^ 2000 .
Faţa Bânzei , 163' — „ iepuri, vulpi, lupi 600 „ „
Priboaia . • » 267 60 0 iepuri, vulpi, lupi si pisici sălb. '00 „ ,
Vierosanca „ 55-40 „ „ 200 „
Căteasca „ 64-30 „ „ b 250 ,
Valea Vrsului Ii210 „ , n 350 „ „
Negesti Siliştea . . . . . 120 10 „ iepuri, vulpi, lupi 380 , »
Valea Siliştii „ *4f-85 , , 600 „
A n i n o a s a Mânăstir . . . , 146-70 , n 500 „
R a e n a — C a p u l Piscului . „ 446-25 , iepuri, vulpi, lupi, mistreţi, râsi "°0 „ ,
4
Obârşie.. Caroîl 610--,, l u p i , urşi în trecere ' 1200 „ 15 Ian. 1943
1 5 6
Hârţesti , ^ ' „ iepuri, vulpi, lupi,mistreţi, viezuri 3500 „ ora 11
Bratieşti „ 818-- , , . 2000 „
Grădiştea ?î, » » » ^ *
Câlceasca „ •• iepuri, vulpi, lupi 500 ,
Opreşti „ 164-- „ „ 500 „
Prizlop 303- „ , 600 „
Coasta cu fragi şi vârful
Ruginoasa
Cotneana Cotneana 8692-- . , 10000 ,
Răjelul Govora . . . . „ 3?4- „ . 600 „
Răzleţu Vierosi , 620 - „ „ 600 „ ,
Săracu-Ciomăgesti . . „ 479-39 „ „ 600 „
T a p a n a u a de A r g e ş . . „ 1202-46 , . , 1500
T a p a n a u a de O l t . . . . „ 482-24 , B 600 „
d 5
Tutana R a d u Negru 3158-— , lupi, vulpi, iepuri, jderi, bursuci °0 „ ,
şi mistreţi
Topliţa „ 300.- , idem, fără mistreţi °°0 „
Mănicesti „ 72-— „ iepuri, vulpi, lupi j>00 „ „
Merisori „ 234'— , ^00 „
Zig.rani 62 - „ „ 160 „
Alimăneşti T u t a n a . . . „ 262-- . f* «
Băiculesti . » 86 55 „ „ „
Brăteasca 90 05 „ „ 200 ,
Borleşti . 85 60 , 200 „
Ciocăneşti . „ 150 94 „ „ 500 „
Flămânz'eşti „ 418-29 „ „ 1000 ,
u u
Zăvoiul Vâlcele . . . . 34 65 „ „ * «
Mitropolie cu zăv. Cor-
sani, z ă v . Negoiasca,
z ă v . Cioroiasul, z ă v .
Sărindaru . " Slatina 226'63 , „ 2400 ,
Viişoara, Călugăreasca,
Boanta, Dealul Bobului,
Cimetul, Bercica, Cio- . .
roiasul Caracal 1764-—,, lupi, iepuri, vulpi, viezuri, sitari 45000 „
Pitigus si T i s a Deva 646-15 „ iepuri, vulpi, ţapi, căprioare, 3000 „
* mistreţi si 1 — 3 cerbi
Balta Grea Ilfov 1 0 0 0 - - „ v â n a t de baltă 20000 ,
Amatorii vor înainta oferte închise, sigilate şi timbrate, p â n ă la datele menţionate In dreptul fiecăreia, orele 12 a. m.
la Direcţiunea Vânatului, S t r . Polonă Nr. 8 Bucureşti.
Pe plicul închis, se va specifica . O f e r t ă închisă* pentru terenul, p ă d u r e a , fondul de pescuit
jud. (ocol. silv.)
Vincenţiu Melka: In munţii Rodnei

(Supliment la Reoisu .Carpala A'o. I2!l942i