VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE

Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 45 lei / Abonamentul pe un an 500 DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
jumătate an 260 lei / Redacţia şi administraţia, Sibiu, Str. Carmen Sylva No. 12
p e Dr. IONEL POP
(Rea. spectat Trib. Ou,. No. 9.) .A N U L X // N o. 2 // 15 FEBRUARIE 1942

REORGANIZAREA INSPECTORILOR JUDEŢENI

Ministerul Agriculturei a aprobat Regulamentul de o comisiune ad hoc, pentru recomandarea .persoanei, care
serviciu al organelor onorifice de vânătoare, intocmit de urmează să fie numită inspector de vânătoare judeţean,
Direcţiunea Economiei Vânatului. E un moment de însem­ care va lucra subt prezidenţia prefectului. Comisiunea va
nătate deosebită acesta in desvoltarca organizaţiunei noas­ trebui să îşi ţină şedinţa, in cursul lunei Februarie chiar,
tre vdnătoreşti. şi va face recomandare pentru I—3 persoane, urmând, ca
Intr'adevăr până acum funcţiunea organelor onorifi­ să decidă apoi Ministerul de Agricultură. De sigur, aceas­
ce era palid conturată, puţin precizată -si întemeiată în tă comisiune va putea recomanda, fie singur, fie împreună
principal pe îndrumări şi mandate incidentale. Temeiul cu alte cel mult încă două persoane, pe actualul inspector.
[uncţiunei îl dădea personalitatea inspectorului, a pazni­ Atragem stăruitor atenţiunea lumei noastre vdnăto­
cului etc, după cum îl ajutau cunoştinţele, după cum îl reşti asupra acestui însemnat eveniment, şi o îndemnăm
îndemna râma şi dragostea faţă de trebile vdnătoreşti. să iee parte cât mai activă la lucrările pe. care le-am schi­
De aici a urmat, că in posturile de Inspectori jude­ ţat mai sus. In prim rând atdt societăţile de vânătoare cât
ţeni, pe lângă cei mulţi şi buni — excelenţi unii — am vă şi vânătorii proeminenţi din fiecare judeţ trebue să-i fie
zut trecând şi persoane, cărora le lipseau calităţile trebui­ la îndemâna prefectului in compunerea, comisiunei ad hoc,
toare, şi în urmare au pot molii institu ţi unea în complectă astfel, încât aceea realmente să cuprindă pe cei mai che­
inactivitate. De aici a urmat, că ne-am pomenit să avem maţi reprezentanţi ai vânătorimei. Iar aceştia., în sfatul
12.000 (!) de paznici publici de vânătoare şi pescuit, a că­ lor vor trebui să-şi dec seama, că recomandarea pe care
ror legătură cu organizaţiile centrale şi judeţene s'a topit, o vor face însemnează pentru întreagă chestiunea vână­
a căror activitate era redusă în 99% a cazurilor la purta­ torească a judeţului progres sau regres, după cat va fi de
rea in portofel a legitimaţiei. De aici şi cei, peste 300 „In­ norocoasă alegerea lor. Avem toată nădejdea, că vor ră­
spectori în Administraţia Centrală" — fără nici o preci­ mâne în afara, pragului casei de sfat orice consideraţiuni
zare de atribiiţiune. fără întrebuinţare. personale, prietenii, duşmănii şi vor influinţa exclusiv fac­
tori obiectivi, recomandându-se numai persoane, care pe
După regulamentul de serviciu, — pe. care il publicăm lângă cunoştinţele şi experienţa lor vănătorească, pe lân­
in întregime în cadrul prezentului nostru număr — se gă prestigiu în lumea socială şi cea a vânătorilor, pe lângă
prevăd patru organe onorifice, care urmează să formeze dovezi de probitate vânătorească, au. — condiţie esenţia­
conducerea locală a vânătoarei: 1. Inspectorii Regionali lă! — hotărârea de a munci cu tragere de inimă şi cu.
(6 pe ţară), 2. Inspectorii judeţeni, 3. Inspectorii de plasă multă jertfă de trudă, timp şi chiar bani.
şi, 4. Comisia de vânătoare judeţeană.
Suntem, siguri, că cei mai mulţi dintre vechii noştri
Dintre toate aceste organe, de cea mai mare însem­ inspectori judeţeni, vor primi această reconfirmare din
nătate e Inspectorul judeţean. El e realmente pivotul, care partea colegilor lor, apre.ciind.u-le aceştia, nu numai, servi­
reglementează şi susţine cauza vânătorească în cuprinsul ciile din trecut, ci arătând. încredere in ceeace priveşte
judeţului — unitatea mare administrativă a noastră. Co­ putinţele de înfăptuire din viitor.
misia de vânătoare judeţeană, e un for consultativ etero­ Nu putem să. încheiem fără a. ne arăta, speranţa, că
gen, inspectorii regionali au in principal atribuţiuni de I). E. V. va găsi mijlocul de a reînfiinţa. — in, condiţiuni
controlori, iar cei de plasă sunt „ochii pe teren" ai celor optime şi ducătoare la, scop — şi garda „paznicilor pu­
judeţeni. Aceştia, din urmă sunt adevăraţii conducători ai blici". Ideea e bună, o serie întreagă, de vânători pot aduce,
vânătoarei locale, şi experienţa nedesminţită de douăzeci excelente servicii, dacă au această calitate oficioasă, —
de ani arată, că progresul vânătoarei româneşti se dato­ dar trebueşte reorganizată instituţiunca, precizându-se
rează in cea. mai marc măsură acestor oameni, care au rostul şi funcţionarea şi făcâ.ndu-se o cu totul nouă numi­
de smintit vorba pornită din concepţie strâmtă, că munca re, pe bază de severă selecţiune.
gratuită nu arc rod.
Dar întreaga această reglementare a funcţionării or­
Direcţiunea Economiei Vânatului, evident recunos­ ganelor onorifice de pe, lângă D. E. V. are o mare însemnă­
când însemnătatea cardinală a. acestor colaboratori — In­ tate principiară: In chip oficial se recunoaşte de nou, că
spectorii de vânătoare judeţeni — intenţionează să facă vânătoarea romanească se ra.zirnă în, primă linie pe marea
o generală revizuire a lor. Voeşte să verifice persoanele masă a vânătorilor, organizaţiunea de stat deţinând nu­
care azi îndeplinesc această importantă funcţiune în orga- mai cele câteva posturi de comandă centrale. Aşadar: prin.
nizaţiunea noastră vânătorească, eventual întocmind cr­ plata importantelor sume pc care le încasează statul ca
eola, unde altcineva s'ar pare a, fi în situaţia, de a aduce taxe de permis de vânătoare, se crează un important exce­
şi mai bune servicii, decât actualul titular. Metoda cu care dent peste chcltuclile administraţiunei de stat a. vânătoa­
voeşte să facă D. E. V. această reformă e una. pe care f, rei. Apoi, din aceste sume statul nu sacrifică nici un sfanţ
aplaudăm. înainte numirile, de Inspector de. vânătoare ju­ pentru scopuri de ameliorări, amenajări, etc. vdnătoreşti.
deţean se făceau dela centru, în temeiul cunoştinţelor per­ Tot vânătorimea plăteşte, şi taxa „benevolă" (care dela I
sonale sau a unor informaţiuni nu totdeauna, cele mai. no­ Aprilie se va urca la peste 500 Lei de permis) din care se
rocoase. De pe urma acestui fel de procedare uneori au re­ crează acel „fond al vânătoarei", care singur e chemat să
zultat numiri nepotrivite, asupra cărora cu greu s'a putut acopere bugetul unei mişcări de, progres vănătoresc. Iar
reveni, apoi, au putut pătrunde, adeseori şi. influinţe strei­ acum vedem, că tot din ceata vânătorilor trebue să se a- '
ne de- lumea, şi preocupările vdnătoreşti. lea.gă aceea, mică armată de. oameni, care. vor sluji pe te­
Direcţiunea Economici Vânatului a adresat Prefec­ ren, gratuit, chestiunea vânătoarei româneşti. („Gratuit":
ţilor de judeţ o circulară in această materie, dispunând, fiindcă alocaţia de Lei 5000.— ce se va plăti inspectorilor
în rezumat următoarele: Prefecţii de judeţe vor întocmi judeţeni nu va ajunge pentru spesele de birou şi depla­
o listă de cel puţin, zece persoane distinse dintre vânătorii, sări).
judeţului, de sein nandu-se aceste „în bună parte, dintre cei De aici însă se impune o concluziune: Toată atenţiu­
mai de seamă preşedinţi ai societăţilor de vânătoare din nea şi solicitudinea pentru această lum.e a. vânătorilor şi
întreg cuprinsul judeţului, ţinând neapărat cont şi de alţi pescarilor sportivi! Pe munca şi dragostea lor e zidită în-
vânători, individuali, cu suprafaţă socială, cari au repu­ learga cinegetică românească, — ei. dau bani, trudă, însu­
taţia, de ocrotitori ai vânatului". Aceşti vânători vor forma. fleţire! ' „C."
 de: Ing. PAVEL GOANŢA
URSUL CARPATIN Caransebeş

Dacă despre leul deşertului se spune că e regele tate; ursul tibelian din Asia centrală şi sudică, — de
stepei, ursului nostru, cu drept cuvânt, i-se cuvine ti­ 1.9 m. lung si 120 kgr. greutate; ursul grizly din A-
tulatura de suveran al codrilor. E cel mai mare şi mai merica centrală şi in deosebi nordică, — care creşte
puternic vânat al nostru. Nu e de loc comun; chiar până la 2,5 m. lungime şi 450 kgr. greutate; ursul
şi pe vânătorii de munte rare ori îl favorizează no­ baribal asemenea din America, de mărimea ursului
rocul de a-1 întâlni. întâlnirea cu el pe plaiurile, în nostru; ursul malaez, ca mărime inferior ursului bari­
văile, sau în codrii munţilor, rămâne neuitată in în­ bal, care trăeşte pe insulele Borneo, J a v a , Sumatra.
treaga noastră viaţă, — şi naşte respect, sau chiar tea­ peninsula Malaeză; şi în fine ursul-brun, răspândit
mă in sufletul omului, indiferent că ursul a manifestat în Europa, în munţii Pyrenei, Alpi, Carpaţi şi Urali,
sau nu semne de agresiune. Trofeul, blana sau căpă- apoi in Asia dela munţii Siberieni până la Himalaia,
ţina lui, ocupă loc de onoare în colecţia adepţilor cum şi în Afganistan, Kashmir, Nepal, Tibet, China
Dianei. Şti nu s'ar crede, şi Japonia. Acest urs brun,
că această splendidă po­ carele e identic cu ursul
doabă a codrilor şi munţi­ nostru, în Europa trăeşte
lor, e prea puţin cunoscută şi se află, in afară de Ro­
chiar multor vânători de mânia, in Scandinavia,
munte. Suedia, Jugoslavia, Turcia,
In cele ce urmează voi Grecia, Rutenia Subcarpa­
descrie unele amănunte a- tică, foarte rar în Elveţia.
supra ursului, culese şi din înainte de a întră în
tratatele cari mi-au parve­ desvoltarea subiectului pro­
nit şi din modesta mea ex­ pus, subliniez, că toţi zoo­
perienţă vânătorească, — logii şi natuarliştii de sea­
cum şi din observările a- mă, în frunte cu marele
dunate dela ţăranii noştri Brehm, au fixat, că ursul
vânători. Ţăranul român, negru, ursul galben, ursul
— frate cu codru — une­ furnicar, ursul gulerat, ur­
ori te surprinde cu obiec- sul sur, cari trăesc şi în
ţiunile ce le face in mate­ munţii noştri, e unul şi a-
rie de vânat şi vânătoare celaş: ursul brun. Ţăranii
şi te minunezi de spiritul noştrii disting două specii:
lui de observaţie şi de pro­ ursul brun zis şi galben,
fundele lui cunoştinţe prin­ care e mai „cracoş", mai
se pe teren, nescrise, ci căpâţinos (mai mare în
păstrate din tată in fiu. cap), cu părul lung şi bla­
Literatura română în jin la fire, — şi ursul ne­
materie de vânătoare, în gru uneori gulerat, —
general, ca şi asupra aces­ mai scund, mai tras (mai
tui minunat vânat, e destul svelt), mai ascuţit la cap,
de modestă. Totuşi, puţi­ cu pârul mai mărunt şi lu­
nele tratate ce le avem, re­ cios si mai rău, mai sân­
vistele noastre cinegetice, geros. Blasius, in Tierle­
— , Revista Vânătorilor" şi ben al lui Brehm, susţine
— din 1933 încoace — ex­ că deosebirea aceasta chiar
celenta: „Carpaţii", — au vădită, intre urşii bruni,
contribuit mult la desvolta- se explică cu etatea lor, şi
rea acestei literaturi. Gă­ adecă ursul negru, sau fur­
sim în aceste tratate şi re­ nicar, sau gulerat, cu tem-
viste, articole şi studii foar­ \uturul cu blana unui urs capital iinpusi.il de el in Valea Igegului perament mai vioi, e urs
te preţioase şi pentru cu­ ilt.iii..ti. Lungimea pielei 2.16 m. b r tânăr,
u n Ursul brun
noaşterea ursului şi a vânătoarei lui. Literatura străi­ (galben) mai desvoltat şi cu firea mai moale, e acelaş
nă de vânătoare e de invidiat. Lucrările zoologice urs brun, însă de etate mai înaintată, mai bătrân.
străine, constituesc izvoare bogate pentru dornicii de In concluzie la noi în ţară trăeşte un singur fel
a-şi înmulţi cunoştinţele. Amintesc celebra Tierleben de urs: ursul brun fUrsus arctos). Aceasta ar fi, sau
a lui Brehm, Die hohe Jagd, în ediţia Parey-Berlin, este determinarea zoologică, mai bine zis ştiinţifică.
apoi lexicoanele, toate depozite vaste de cunoştinţe şi Ceeace nu exclude numirea lui poporală, sau in lim­
toate — în limbă străină şi nici una măcar tradusă ba vânătorească, care-1 distinge după coloare, tempe­
in româneşte. rament şi fizic. Aceasta cu atât mai mult, că ursul
Ursul e plantigrad, adecă umblă pe talpa picioa­ brun din Ural şi Siberia se numeşte var. collaris, du­
relor. Familia urşilor (ursidae) se divizează în două pă F . Cuvier, cel din Kaukaz var. meridionalis, după
subfamilii: Urşii mari şi urşii mici. Ultima divizare Middendorff, in Kamciatka şi China piscator, în J a ­
pentru noi e fără importanţă. Subfamiliei urşilor ponia nordică şi Amur beringiana (după Brehm).
mari aparţin: ursul polar, din mările nordice, care ..Carpaţii" (No. 8—1933) a pus in discuţie, că oare
creşte până la 2.8 m. lungime şi 600—800 kgr. greu­ ursul brun şi ursul negru, sunt numai variaţie de cu-
 loare, sau sunt subspecii ale „ursului Carpatin". După
cunoştinţele mele, discuţia a rămas deschisă.
In înţeles vânâtoresc mai deosebim: urs capital,
mijlociu şi ursuleţ sau pui de urs.
Ursul e bine cunoscut poporului, care in basmele
şi legendele poporale il desmeardă cu nume de bo­
tez: Nicolae, Marcu, moş Martin; ruşii il numesc Mat-
wei (Matei), Mişca, ba îi conferă şi nume de familie:
Mihai Iwanowici; în Kaukaz îi zic David.
Pentru complectarea descrierii mai amintim, că
ursul e mai desvoltat şi mai îndesat decât ursoaica,
care e mai trasă, mai subţire. Bine format, lungimea
ajunge 2.50 m., greutatea 300 kgr., rare ori 400 kgr.
Ursoaica cântăreşte mai puţin. Blana de iarnă e mai
frumoasă, lucioasă şi mai trainică. Culoarea variază:
brun închis, negru, brun deschis, sur, sur argintiu. Cap
puternic, ochi mici şi de culoare cafenie, urechi des­
tul de mici şi rotunzite, coada degenerată de cea 8
cm. lungime, e ascunsă in blană. Omnivor, cu 40—42
dinţi, dintre cari 4 colţi bine desvoltaţi. Picioarele, la­
bele, „brâncile" dinainte mai late decât cele dinapoi.
Cele câte 5 ghiare sunt fixe. Păşeşte pe întreaga tal­
pă, care e golaşă, fără păr. Pielea de pe talpă i-se
cojeşte, ceeace-i produce mâncărime şi pentru alina­
re, îşi linge labele. De aci povestea că şi-ar suge un­
tura din tălpile proprii. Are auzul şi mirosul foarte
bine desvoltate, vederea insă mai slabă. Ursul ,,mor-
măe" şi când e surprins, sau are dureri mari, „răc­
neşte". (Capra neagră când te observă, fîşneşte, şui-
ră; capra roşie, borăe, latră, răcneşte). In mers pâ-
' şeşte cu picioarele dintr'o parte deodată şi din acest
motiv, mişcarea lui pare greoaie, stângace, tândăloa-
să. Pe distanţă scurtă fuge foarte bine. In plină fugă,
face sărituri şi de 4—6 metri. Puterea lui e extraordi­
nar de mare. Creanga, prăjina de brad de 8—10 cm.
o rupe in două. Boul, vaca ucisă, o ridică cu labele
dinainte şi o duce „în picioare". (Krementz-Brehm).
Un urs vulnerat a zdrobit pietre tari în dinţi (A .Uj-
falvi). Un caz foarte interesant descrie Dl A. v. Spiess.
în excelenta monografie: Die Wildkammern des Re-
tezatmassivs, asupra puterii mari a ursului, arătând
cum în stare rănită un urs a perforat cu dinţii ţeava
armei fabricată din material de da-
mast a tovarăşului său de vânătoare.
Păstrează arma aceasta ca o relicvă
de valoare.
Ursul trâeşte singuratic în co­
drul munţilor, unde hrana o are la
indemână şi liniştea nu e tulburată de
nimenea. Nici doi măcar nu stau îm­
preună, nici în pădure, nici în bâr­
log. Fiecare îşi duce viaţa de pustnic,
afară de ursoaica cu pui. După d.
W. N. Kazeef, foarte rar s a văzut
ca doi urşi masculi să sălăşluiască pe
un teren de 20 km. pătraţi, — afară
de cazul, când un belşug de ghindă
temporal îi atrage şi-i concentrează.
Cum căldura nu o suportă, peste
zi se odihneşte, doarme la rădăcina
copacilor între arborii căzuţi, sau pe
locurile stâncoase in desişul brazilor,
unde umbra e groasă. Din spre seară,
până dimineaţa, e în căutarea hra­
nei.
înainte de a trece mai departe,
lămurim, că criteriile de bază la cla­
sificarea mamiferelor, sunt dentiţiunea şi regimul ali­
mentar.
Ursul după dentiţiune, cu cei 4 colţi canini bine
desvoltaţi, e carnivor, după hrană insă, e omnivor. Şi
aşa fiind se hrăneşte şi cu carne şi cu vegetale. Pri­
măvara paşte iarba grasă din jurul stinelor, apoi mă­
nâncă melci, raci, mai târziu; intrând în vară, smeu-
ră, furnici, ouă de furnici (fiţi atenţi, în regiune cu
urşi, la pietrile dislocate şi întoarse din poieni, sau
de pe alungul pâraelor şi la furnicarii scormoniţi de
urşi), — apoi mure, alune, afine, coacăze, — spre
toamnă jir, ghindă, seminţe de conifere — şi, cobo­
rând în regiunile mai joase, ovăz, prune, mere, po­
rumb etc. li place mierea de albine. Se zice că atunci
când găseşte şi atacă câte un stup de albine sălba­
tece, suferă din cauza înţepăturilor albinelor şi pen­
tru a scăpa de ele, fuge in desişuri sau in apa pârâu-
lui, ca apoi să se reîntoarcă din nou la desertul lui
delicios. După mere şi prune se agaţă în pomi şi tră­
gând crengile spre el cu labele dinainte, mănâncă cu
nesaţ şi foarte repede. Urşii bătrâni nu se agaţă în
arbori. Pentru fructe, toamna coboară până la mar­
ginea satelor. Cu câţiva ani în urmă, vânând cu prie­
teni la sitari, pe platoul comunei Obreja, lângă Ca­
ransebeş, in apropierea gării, la o distanţă de cea.
100 metri, am găsit urma unui urs.
După fructe şi în deosebi după hrana lui aleasă
ghinda, se deplasează la distanţe mari, de zeci de km.
dela locul lui de traiu obişnuit. De ghindă se îngraşă
mult. Ursul, care e şi carnivor, nărăvit la carne, ucide
vitele mânate la păşune de munte şi uneori face pa­
gube simţitoare in lunile Iunie, Iulie şi August. Cio­
banii „rândaşi" — cei de serviciu — dela munte, în
decursul nopţilor chioteazâ (chiue), pentru ca să-1
alunge din apropierea stânei. Din luna Septemvrie în­
cepând nu mai e periculos pentru vite. Urşii tineri
sunt cu desăvârşire vegetariani; numai urşii bătrâni
se dedeau la carne şi la uciderea vitelor, atăcându-le
mai cu seamă în vreme furtunoasă. Din victima cap­
turată se înfruptă până la saturaţie, restul îl ascunde
în văgăunile, sau desişurile din apropiere, acoperin-
du-1 cu crengi, pământ şi burueni. Din biletele lui de
l>e i .ii.ii.th .

visită, găsite în sfârşit de toamnă, aflăm că ultima
lui mâncare din an sunt scoabele (fructele lui Rosa
Canina) şi afinele, urmând apoi intrarea în bârlog.
Dl Alex. Florstedt, excelentul cunoscător al ca­
prei negre şi al ursului, în foarte interesanta şi valo­
roasa lucrare a sa In den Hochgebirgen Asiens und
Siebenbürgens, în care tratează şi fauna munţilor F ă ­
găraşului, spre surprindere afirmă categoric, că ursul
e curat carnivor. Intru susţinerea acestei afirmări, con­
stată, că vegetale mănâncă numai în lipsa cărnei, —
şi că acelea, intrând în stomac nu se mistue aproape
deloc. „Den dass der B ä r reiner Karnivore ist, be­
weist seine Verdauung: Eicheln, Buchein und Obst
verlassen seinen Darm fast völlig unverdaut wieder".
,,Că ursul e absolut carnivor, dovedeşte digestia lui:
ghinda, jirul şi fructele eliminându-se din intestine
aproape nedigerate". In orice caz afirmaţia aceasta
atât de categorică urmează să fie verificată de zoo­
logii competenţi.
Asupra împărecherii urşilor, care se petrece dis­
cret, fără gălăgie, în forma observată la câini, s'au
întins lungi discuţii în literatura străină. Dl Col. A.
de Spiess, în lucrarea citată, se extinde pe larg asu­
pra timpului de împărechere şi ajunge la concluzia
următoare: „Gestaţiunea, graviditatea ursoaicei ţine
7 luni, cum s'a putut constata şi în captivitate. Un ar­
gument pentru aceasta este faptul, că toate cuiburile
aflate de mine, au fost în timpul Ianuarie—începutul
Februarie, De aici se poate deduce că împărecherea
se produce deobicei în luna Iunie. Aceasta este regula
generală, dar sunt şi excepţii, ca oriunde în viaţa ani­
malelor şi păsărilor". Aşa dar, se împerechează în
lunile Iunie—Iulie, fată în lunile Ianuarie—Februarie.
Spre sfârşitul toamnei, ursul se pregăteşte pen­
tru iarnă, pe care o trece în stare de somn, în „bâr­
log". Bârlogul poate să fie într'o peşteră, vizuină şi
în cazul acesta i-se zice şi „gaură de urs". Poate fi
format însă şi între stânci, în butoarcă, scorbură de
copac, sau între lemnele, arborii căzuţi şi încurcaţi.
Amintesc ca curiozitate afirmaţia prinţului W. Rad-
ziwill, că a văzut un bârlog format din crengi într'un
arbore de brad la o înălţime de 11 m. dela pământ
(Brehm). In ibernare vedem o înţeleaptă orânduială
a naturii întru conservarea speciei, pe durata iernei
hrana lipsindu-i aproape cu desăvârşire. Ursoaica se
retrage în bârlog mai de timpuriu decât ursul. S e pre­
găteşte pentru maternitate, adunând în bârlog muşchi,
putregai, cetină, târsă (iarbă aspră de pădure). înce­
perea ibernării atârnă de referinţele atmosferice. Cu
cât toamna e mai lungă şi caldă, cu atât întârzie re­
tragerea în adăpostul de iarnă. Urşii presimt schim­
barea vremii cu zile înainte. P e durata ibernării ur­
sul nu mănâncă, nu bea apă şi nici nu murdăreşte.
„Trăieşte din propria-i grăsime", şi aşa nu se îngri­
jeşte de rezerve alimentare pe timpul iernii. Stoma­
cul lui, destul de voluminos, în timpul iernii se strân­
ge şi se micşorează făcându-se uneori cât un pumn.
Asemenea şi intestinele, cari în timpul verii au gră­
sime pe ele şi sunt umplute cu gaze, pe durata iber­
nării, se subţiesc ca hârtia şi sunt strâns lipite unele
de altele. Intestinlee în lungime de 20—22 m., dela
eşirea din stomac până la anus, sunt aproape de a-
ceiaş grosime. După forma culcuşului, ibernează înco­
lăcit, adecă nu întins. Ibernarea nu e continuă. Nu
doarme fără întrerupere. In decursul iernii se mai
deşteaptă din starea lui de somn, iese chiar şi afa~ă
din bârlog şi hoinăreşte, ca să se reîntoarcă din nou.
C A R P A Ţ I I - - 1 9 4 2 . No.
: 2.
Dacă iarna nu e grea şi are la îndemână, adecă în a-
propiere, ghindă şi jir, mănâncă şi iarna, —• şi sto­
macul nu i se micşorează.
Ursoaica deşi are 6 mamele (ţiţe), de regulă fată
2—3, rare ori 4 pui, cari (după d. W. N. Kazeef:
L'ours brun, — în fragmentul apărut în traducere în
Revista Vânătorilor No. 11—1939) — sunt de mări­
mea unui şoarece mai măricel, sau cât jumătate de
pumn, cântăreşte unul câte 1 /600 din greutatea mamei
(omul 1/22, câinele 1/45, viţelul 1/13). Au capul tur­
tit, ochii lipiţi — orbia durează 20 de zile —, ghiarele
peste 1 cm., coloarea blanei cafenie deschisă şi gule-
raţi alb. Cu timpul culoarea se schimbă în brună, iar
guleml alb la unii în 2—3 luni dispare cu totul, la al­
ţii însă se menţine şi în etatea de bărbăţie. E izbitoa­
re micimea puilor născuţi, — explicaţia însă o găsim
în înaltele comandamente pentru continuitatea speciei,
— pentru că altfel a r fi cu neputinţă hrănirea prin a-
lăptare în timpul ibernării. Şi cum ursul trăeşte viaţă
de eremit, în bârlog ibernează un singur exemplar, cu
excepţia ursoaicei, care se retrage în culcuşul de iarnă
cu puii din aGelaş an, tolerând şi câte un ursuleţ din
anul trecut. In anul de reîmpărechiere întră singură în
bârlog, despărţindu-se de pui în ajunul ibernării. B â r ­
logul îl părăseşte între 15 Martie şi 15 Aprilie. Ur­
soaica creşte puii cu multă iubire de mamă şi îi în­
grijeşte 15—16 luni. In caz de pericol îi prinde cu la­
bele dinainte şi se refugiază cu ei.
După eşirea din bârlog, ursoaica obicinueşte pe
micuţii săi cu o viaţă de conţinu vagabondaj în căuta­
rea hranei. D a c ă ea este o mamă model, care îşi sa­
crifică chiar viaţa, în schimb e şi foarte severă. La cea
mai mică abatere şi neascultare atât puii tineri, cât
şi cel însoţitor, sunt aspru pedepsiţi. O „palmă" pri­
mită o ţin minte multă vreme.
Puii, în vârstă de 3—4 luni, merg totdeauna ală­
turi, unul în stânga, altul în dreapta; când sunt în
jurul a şase luni, ei merg singuri, dar mama se ţine
gata pentru orice eventualitate, înapoia lor. O întâl­
nire întâmplătoare chiar a vânătorului, cu această fa­
milie, îi va lăsa întotdeauna o amintire, nu prea uşor
de uitat. Deci acela care va zări un ursuleţ în pădure,
n'are nimic mai bun de făcut, decât s'o şteargă cât
mai repede. Ursoaica este în imediata apropiere. B a ­
zat pe experienţa de 15 ani a D-lui W . N. Kazeeff, am
citat şirele din traducerea „L'ours brun", în care auto­
rul descrie grija, cu care ursoaica îşi creşte puişorii.
Numirea de „ursuleţ-însoţitor" e de origină rusă,
zis în limba rusească „Pestun", adecă un fel de paj,
care, ataşat la această mică familie, împlineşte rolul
de ajutor la creşterea puiilor. Aceasta însă e numai în
credinţa poporului rus şi nu îşi găseşte cofirmare în
zoologie.
In iarna ce urmează după fătat, ursoaica se re­
trage cu puii în bârlog, •—• şi numai în al doilea an îi
părăseşte, pentru ca să se împărecheze din nou. Nu
fată în fiecare an, ci numai odată la doi ani. După W .
N. Kazeeff, viaţa sexuală la ursoaică se începe la eta­
tea de 3 ani, după Brehm la 6 ani.
Atitudinea ursului în faţa omului diferă din caz
în caz. Uneori e agresiv, altă dată o şterge ca epurele.
Nici ursoaica cu puii, n'are întotdeauna aceiaş ţinută
demnă de mamă, gata la orice sacrificiu pentru odras­
lele ei. Cunosc cazuri, când, fiind în pericol, a părăsit
puii, fără nici o încercare de apărare. Un caz demn
de remarcat s'a întâmplat spre sfârşitul lunei Martie
în anul 1921. Paznicul meu, Nichet Boeriu, urca ca
gonaş, pe un ogaş din Valea Igegului, dela poalele ma­
sivului Ţarcu. Zăpada încă nu era topită. înainta fă­
ră sgomot. Goana încă nu era începută. La distanţa
de cea 25 m. zăreşte la tulpina unui copac un urs. Ur­
sul culcat tresare, se scoală, mormăe şi se mişcă agi­
tat la tulpina bradului. S e îndreaptă apoi spre paznic
care sta nemişcat, înaintează vre-o 10 metri şi brusc
schimbă direcţia, traversând cu câteva sărituri pâ­
râul din imediata apropiere, răcneşte furios de câteva
ori şi dispare în desiş, unde se izbeşte de linia trăgă­
torilor, găsindu-şi moartea. Scena a durat câteva mi­
nute. Paznicul ajunge la copac, în al cărui scorbură
află 3 pui de urs, de coloarea neagră cu guler alb.
Deschizătura, gaura pentru intrarea în scorbură, era
mică şi numai puii puteau pătrunde în ea. Mama îşi
avea culcuşul lângă copac. Ursoaica aceasta, care era
deja eşită din bârlog, în căutarea hranei a dat cu puii
peste arborul cu scorbură, unde le-a instalat culcuşul.
De rândul ăsta în faţa pericolului, manifestat numai
prin prezenţa omului, îşi părăseşte puii. E admisi­
bilă însă şi ipoteza, că dezertarea mamei în faţa pri­
mejdiei, a voit să fie numai o încercare de derutare a
omului, pentru salvarea puilor, procedură dealtcum
observată de atâtea ori şi la alt vânat.
Brehm găseşte de ciudat că ursoaica, în pericol,
adeseori îşi părăseşte puii mici, până când pe cei mai
mari, îi apără fără frică, trecând chiar imediat la a-
tac. Dacă omul în atari împrejurări ajunge fără câine
în apropierea ei, viaţa-i, e în primejdie.
Cum însă ursul e incalculabil în atitudinea lui.
iată un caz potrivnic acestei caracterizări. Cu 20 de
ani în urmă, ca student la Schemnitz, împreună cu
câţiva colegi făceam aplicaţii de dendrometrie în mun­
ţii Gurghiului. La insistenţa mea, într'o zi de Dumine­
că, s'a aranjat o vânătoare. Gonaşi erau muncitorii
„clupaşi". Goana era spre sfârşite, când mă pome­
nesc din spate cu 3 urşi — o ursoaică cu 2 pui de doi
ani — avansând spre goană şi spre mine. Veniau în
paşi grăbiţi. I-am lăsat până la 8—10 metrii de mine.
La distanţa această mică, cum eram lipsit de orice ex­
perienţă, trag în ursoaică cu ţeava cu glonţ ..Ideal".
Prin fumul cartuşului îi văd contura în poziţie ridica­
tă în picioarele de dinapoi, răcneşte odată, şi eu, în
credinţa, că pe asta am dat-o gata, — descarc a doua
ţeava cu ,,poşte" într'un pui. Această scenă s'a pe­
trecut asemenea în câteva clipe. Nici ursoaica, nici
puiul n'a căzut. Insă, ursoaica fără a manifesta mă­
car vre-un semn de tendinţă de agresiune, dispare cu
pui cu tot, deşi puii, cum am spus, erau mărişori, de
2 ani.
In revistele şi tratatele vechi, aflăm multe cazuri,
cum urşii au atacat pe vânători, gonaşi şi. ciobani dela
turmele oilor. Voevodul Apafi, pentru preîntâmpina­
rea surprizelor, nu a admis la vânătoarea de urs, ca
standul să fie ocupat de un singur vânător. Oaspeţii
invitaţi trebuiau să se grupeze câte 2—3 la o ţiitoare
cu încă atâţia purtători de arme şi cu câte 5—-6 topo-
raşi („baltâsok"). „Toporaşii" erau români iscusiţi şi
curajioşi din partea locului de munte, — şi prevăzuţi
cu săcuri cu dar jale (mânere) lungi; în caz de pericol
veniau în sprijinul vânătorilor si atacau ursii cu to­
poarele. (După Bolyky-V. L. 17—1908).
Răsfoind colecţia revistei „Vadâsz Lap". am gă­
sit în No. 3—1908 următoarea notiţă: Elevul de li­
ceu a preotului din Copăcel, fiind acasă în vacanţă
de Crăciun, a fost la vânătoare de urs, la bârlog. Ur­
sul eşind din vizuină, s'a năpustit asupra tânărului
vânător, înfigându-şi colţii în pulpa piciorului. Câine­
le tânăr al elevului, văzându-şi stăpânul în pericol, a
sărit în spatele ursului, care întru apărare, se întoar­
ce cu furie spre căţel. Fiara atacă, câinele se apără,
— şi fiind locul pieziş, se dau deavalma la vale — şi
astfel elevul licean scapă din ghiarele şi colţii ursu­
lui. Am citat această notiţă, care îmi reaminteşte ca­
zul, mie de demult cunoscut, pentru ca tânărul vână­
tor, despre care este vorba, e ilustrul vânător de as­
tăzi, directorul general al vânătoarei: Dl ing. Aurel
Comşia.
Silvicultorul Krementz, care după clasicul autor
al operei Tierleben, e cel mai prqfund cunoscător al
ursului descrie multe amănunte despre atitudinea ur­
sului şi uneori în contrazicere unele cu altele. Şi fiin-
du-i aşa natura, caracterizarea ursului nu poate fi fi­
xată în forme bine determinate. Cu toate acestea pu­
tem spune, că înzestrat cu miros şi auz fin, în general
e precaut. In căutarea hranei însă, sau la hoit, e cu­
rajos, nu se sinchiseşte de pericol, porneşte înainte cu
demnitate. Nu e perfid sau lacom, ca lupul. Atacând
oile dela stână, prinde una şi fuge, se refugiază cu ea.
Nu ucide mai multe.
E agresiv când e rănit, îndârjit sau surprins, în
timpul împărecherii şi ursoaica atunci, când are pui.
Ursul hotărît şi pornit pentru agresiune, atacă rapid.
Insă cum s'a amintit nu toţi urşii atacă. Krementz a-
firmă, că sunt familii de urşi, dar şi dintre acestea nu­
mai unele exemplare, cari din fire sunt răi şi că a-
cest temperament violent e ereditar. Lângă omul-vic-
timă nu zăboveşte mult. Aplică câteva lovituri cu la­
bele dinainte, sau muşcă şi fuge. De aci credinţa uno­
ra, că ursul nu mănâncă carne de om.
Asupra inteligenţei lui, părerile diferă. îmblân­
zit trebue să ne temem veşnic, că isbucneşte fiara din
el. E interesant de amintit cazul din „Cartea dela San
Michele" a lui Axei Munte, care în lucrările lui arată
iubirea mare. pe care o poartă faţă de animale. O fe­
meie — scrie acest autor —• trăia într'o casă de de­
mult, la marginea unui codru des, departe în miază
noapte. A crescut şi domesticit un urs, găsit în pădu­
re. Ursul s'a făcut mare şi,puternic şi ascultător ca un
câine blând. într'o Duminecă, femeea pregătită ca să
se ducă Ia surorile ei, măritate pe celălalt mal al la­
cului de munte, leagă ursul în lanţ, ca de obicei şi
pleacă. Trecând prin pădure, s'a mâniat tare. când s'a
pomenit cu ursul după ea. L-a cercetat ba 1-a şi lovit
peste bot cu umbrela, care s'a rupt. Ursul s'a întors.
Seara femeea înapoindu-se dela surori, mare î-a fost
mirarea, când i-a spus jupâneasa, că ursul a fost tot
timpul acasă şi legat în lanţ. Fusese alt urs, — care
desigur simţind mirosul ursului de acasă, penetrat în
haine, s'a apropiat de cocoană. Paznicul meu de vâ­
nătoare Silvestru Boeriu din comuna Feneş. situată
lângă Râul-alb, la poalele Muntelui Ţarcu (Banat),
îmi spune, că înainte de războiu, era un trafic ilicit de
blane de urs, între ei bănăţenii şi între camarazii lui
de vânătoare din regiunea Valea Cernii, din Regatul
Român de ieri, pentrucă, valorizarea blanelor se făcea
mai rentabil în B a n a t şi în special în Timişoara. A
fost trimis odată de tatăl lui, Florea Boeriu — vestit
vânător de pe atunci, care a puşcat 29 de urşi — pes­
te munte în Valea Cernii, la Nic. Gâdea din Cloşani.
Ajuns la sălaşul acestuia, a fost întâmpinat de câini
şi a tresărit de fior, când a văzut între câinii şi capre­
le gazdei, un urs deplin desvoltat, care în postură de
apărător al sălaşului, mormăia şi el către străin. Aci
află dela stăpân că ursul a fost crescut şi îmblânzit şi
că mergea cu câinii ,,la capre". Nu se depărta deloc
de ele. Ziua-noaptea era liber cu câinii, şi aparţinea
sălaşului. Cu un an mai târziu a auzit, că ursul a fost
ucis, pentru că într'o noapte a devastat porumbul din
jurul casei.
In ce priveşte etatea maximă a ursului, nu ştim
nimic pozitiv. Singurul indiciu asupra longivităţii lui,
ni-1 serveşte ursul oraşului Berna din Elveţia, care a
ajuns vârsta de 47 de ani. Cum însă captivitatea e în
detrimentul longevităţii, cred că nu greşim, dacă la
anii rotunziţi la 50 ai ursului din Berna, mai adăugăm
în plus un număr oarecare de ani, pentru ursul, care
trăeşte in plină libertate, unde codrii şi munţii îi pro­
cură şi îi asigură condiţiunile naturale de trai. Aşa
că cu acest calcul etatea ursului o putem lua, cu mare
aproximaţie, de egală cu viaţa normală a omului.
Ursul carpatin e stăpânul Carpaţilor, care şi în
vremurile trecute a dus faima terenurilor de vânătoa­
re din Carpaţi. Pe timpul Domnitorilor Ardeleni, erau
foarte vestite terenurile din Ardeal. Sub dominaţia lui
Apafi (1632—1690), cel mai bun teren de urşi, erau
munţii Gurghiului. Intr'un singur an s'au ucis aci peste
100 de urşi mari. Apafi a ocrotit cu paznici speciali
terenurile de munte şi mai cu seamă urşii. După dati-
nele vânătoreşti de pe atunci, era interzisă'împuşca­
rea puilor. Prinderea puilor asemenea a fost prohibită.
Era admisă numai in pădurile proprii şi cu aprobarea
autorităţilor. (După N. Bolyky: Vânătoarele din Gur-
ghiu pe timpul lui Apa.fi, V. L. No. 17—1908).
Dau câteva date în ordin cronologic, chiar şi ne­
complecte privitor la vânătoarele din trecut în c o d r i
Ardealului, cari comportă interes pentru noi. In toam­
na anului 1861, la o vânătoare, care a durat 11 zile,
s'au puşcat 22 de urşi. (După însemnările lui Alex
Ujfalvi). In anul 1884 — după Zs. Szecsi — în judeţul
Bihor au fost ucişi 2 urşi, în Braşov 1. Ciuc 26, F ă ­
găraş 3, Hunedoara 13. Severin 10. Maramureş 47,
Mureş 21, Năsăud 39, Odorhei 3. Sătmar 2, Sibiu 3.
Someş 6, Treiscaune 3. In 1898 in jud. Maramureş
au căzut 20 de urşi. In 1899 in judeţele Braşov.
Treiscaune, Bistriţa, Făgăraş şi Hunedoara 45 ursi.
Statistica oficială publicată de ministerul maghiar, ne
Colosul doborât
arată că in anul 1907 s'au împuşcat în judeţul Bistri­
ţa 2 urşi, în Bihor 4, Braşov 12, Ciuc 29, F ă g ă r a ş 32,
treiscaune 23, Hunedoara 4, Severin 9, Maramureş
33, Mureş 9, Târnave 2, Sătmar 5, Sibiu 14, Turda 2,
în total deci în aceste judeţe româneşti într'un singur
an au fost ucişi 180 de urşi.
Ţăranii vânători de munte, îmi spun, dar citesc şi
în revistele mai vechi şi compar, că în timpurile de
odinioară, numărul urşilor era mai mare, ca în vremu­
rile noastre. Constat şi personal că în munţii B ă n ă ­
ţeni urşii s'au împuţinat mult. Familii, constatate as­
tăzi într'o vale, anul viitor nici urmă de ele. In ,,Răul-
alb", bunăoară, la „Ferecata", a puiat o ursoaică a-
cum trei ani în urmă. In primul an a fost observată şi
văzută cu 3 pui. In al doilea an, parcă i-ar fi înghiţit
pământul. La fel sunt împuţinaţi şi în Valea-Bistrei,
la Poiana Mărului. Deşi terenurile acestea sunt bine
păzite cu paznici conştiincioşi. Se ivesc, se semnalea­
ză, rămân 2—3 staţionari, ceilalţi dispar fără urmă.
De împuşcat nu se împuşcă — şi nici braconierii nu-i
ucid, pentru că ştim îndeajuns ce se petrece pe teren.
Şi uciderea unui urs chiar şi de braconieri, const'tuie
un eveniment, o senzaţie — şi senzaţia se aude; dacă
nu astăzi, mâine. E firească întrebare deci, care e cau­
za emigrării lor? Exploatarea de păduri intensificată
şi avansată pe suprafeţe tot mai mari cu gălăgie spre
fundul codrilor, păşunatul excesiv gălăgios — cânte­
cul vechi —, înmulţirea stocului de vite. — iată moti­
vele, care îl alungă spre alte meleaguri mai proprii,
cari ii oferă şi-i asigură liniştea perfectă — condiţia
esenţială de trai. Mai adaug şi accentuez agonisirei
hranei, care îl face să emigreze pe un timp oarecare.
(Vezi cazul dela Braşov din toamna trecută, unde în­
tr'o singură goană au eşit 6 urşi, subliniind că cu un
an în urmă, nu era nici unul).
Aci amintesc, că în vremurile trecute, acum 5—6
decenii, se iveau urşi şi pe versanţii muntelui Seme-
nic (1406 m.) din Banat, afirmaţie verificată de ţă­
rani de absolută încredere. Astăzi această regiune cu
codrii seculari nu mai adăposteşte acest vânat. Cauza
o găsesc în situaţia oro- şi topografică a regiunei, care
nu întruneşte condiţia de trai a ursului. Şi pot afirma
cu certitudine, că exemplarele observate odinioară
aci, au fost trecători, veniţi din Munţii Ţar­
cului. Construirea liniei ferate Timişoara-
Orşova, cu viaţa ei gălăgioasă, a spintecat
regiunea aceasta, formjnd peatră de hotar
pentru trecerea ursului spre muntele S e -
menic.
Vânătoarea de urşi a fost şi va fi în­
totdeauna plină de emoţie. Vânătorii de
urşi sunt adepţii aleşi ai Dianei. P e vre­
muri această vânătoare în Ardeal şi Bănat,
s'a exercitat cu multă pasiune. Nu rare ori
vânătorile s'au terminat cu lupte înverşu­
nate între vânător şi fiară. Timpurile re­
cente nu prea înregistrează asemenea sce­
ne. Obvin cazuri, însă în mod sporadic.
Ursul se vânează la pândă, cu goana
şi se practică în mod nepermis şi vânătoa­
rea la bârlog.
La pândă, asupra căreia mai revenim,
se recere cunoaşterea perfectă a împrejură­
rilor locale, perseverenţă şi vânt favorabil.
Vânătoarea la bârlog nu este admisă,
pentru că poate să cadă jertfă şi ursoaica
şi puii,
 In goană nu sare cu una cu două. Ordinea apa­
riţiei vânatului la vânătoarea de munte cu goana este
următoarea: primul e lupul, apoi mistreţii, caprele ne­
gre şi ultimul e ursul. Adeseori vine scurt înaintea go-
naşilor. Şi dacă nu merge încet, vine cu gălăgie, poc­
nesc crengile şi sar pietrele de sub povara lui. Tre­
când pe lângă vânător, fără a fi rănit, fuge ca orice
alt vânat. De câini are mare teamă. In goană câinii îl
latră ca pe mistreţ.
La vânătoarea de urs, se recere sânge rece, pre­
zenţă de spirit, curaj bărbătesc, armă bună, raţiune
la puşcătură şi . . . noroc. E foarte important —• în­
deosebi la goană — alegerea pusoarei (standului)
pentrucă ursul rănit în susul pusoarei. indiferent că
cine i-a aplicat glonţul, noi sau vecinul, poate fi agre­
siv celui cu standul din josul lui. fiindcă, rănit, el
caută refugiu totdeauna la vale. Şi cum rare ori ni-se
dă ocaziunea să descărcăm arma în urs. judecă înain­
te dea atinge trăgaciul! Nu fi grăbit! Nu trage ori un­
de în el! Cu lovitura în cap, ori în inimă, se prăbuşeşte
în foc. Dau aceste indicii, pentru că ghinionul la nici
o vânătoare nu este aşa de inerent, ca la cea de urs.
In toamna trecută, in Valea Igegului. am tras cu
Schönauer 8. cartuşe cu cămaşa la vârf deschisă fTeil-
mantel-Rundkopfl. în lopăţica unui urs mascul, —
constatându-se ulterior că i-a strivit omoplatul — şi
totuşi a mai parcurs o distanţă de vre-o 1.5 km. ur­
când un versant foarte pieziş şi stâncos, prăbuşindu-se
apoi. Şi dacă paznicul meu, ajutat de un câine, nu-1
urmărea insistent pe urma de sânge, rămânea pier­
dut. (Lungimea acestui urs e de 2.18 m.).
La vânătoarea de urs în general, se impune armă
ghintuită cal. 8. 9. 9.3 cu încărcătură potrivită (aoli-
cată de fabrici) şi cu glonte cu ..cămaşa tare", ,.H",
..Magnum". care au penetraţie mare, putere de oprire
şi prin diformarea glonţului, cauzează rană mare şi
în corpul vânatului si la eşire. Pentru vânătoarea de
urs mai găsesc de foarte potrivit Drillingul mod. S.
S. R. cal. 12—12 70 cu glonţ 9 . 3 X 7 4 . Primele ţevi în­
cărcate cu Brenneke sau Ideal, cea ghintuită, cu glonţ
in formaţiile avansate de astăzi.
Ursul rănit nu trebuie părăsit. Şi
dacă din semnul lovirii, observat în mo­
mentul puşcăturei, sau din sângerarea
abundentă, constatăm, că lovitura e mor­
tală, ni-se impune urmărirea, care de
cele mai multe ori rămâne fără rezul­
tat.
Vânătoarea raţională a ursului da
câţiva ani încoace, formează obiect de
discuţiune între vânătorii noştri de sea­
mă.
Dl Col. Schneider-Snyder Roland,
valorosul scriitor, balistician şi vânător,
intr'un articol în „Revista vânătorilor"
No. 12—1926. aduce in discuţie regle­
mentarea vânătoarei ursului, arătând că
Soc. vânătorilor din Braşov, a introdus
0 epocă de ocrotire dela 1 Maiu până la
1 Septemvrie, pentru conservarea aces­
tui nobil vânat, cerând severe dispozi-
ţiuni pentru vânătorii abuzivi. Condam­
nă şi cere interzicerea vânării ursoaicei
cu pui, la bârlog, la hoit şi insistă pen­
tru reglementarea vânătoarei lui.
In acest an s'a făcut şi vânătoarea revoltătoare,
cu 15 urşi ucişi în o singură zi, care a fost eternizată
in tabloul publicat în „Carpaţii" (No. 12—1933) şi
care a fost — după cum se spune — una din cauzele
măsurilor stricte, pe care le-a luat Direcţia Vânătoa­
rei pentru limitarea împuşcării urşilor.
Au urmat apoi ordonanţele ministeriale, asupra
cărora revenim mai târziu.
Dl Prof. Dragoş Navrea („Carpaţii" No. 1—1933)
constată, că dispoziţiunile restrictive, nu pot fi respec­
tate cu deplină eficacitate la vânătoarile cu bătaia —
şi propune încurajarea vânătoarei la pândă, care per­
mite a se face cuvenitele constatări cu privire Ia „ca­
litatea" ursului, ce urmează să fie împuşcat.
Dl Ervin Schell, in articolul „Vânătoare de urşi"
(„Carpaţii" No. 4—1934) socoate de exagerată mâ
sura de interzicere a vânătoarei la hoit. „Şi aci. ca şi
la altă vânătoare — scrie autorul — trebuie să ai simţ
omenesc, putere de a te stăpâni, altfel orice metodă
de vânătoare: dibuitul, pânda, goana, devine un sport
condamnabil".
Dl Dr. S. Vulcu, distinsul vânător ardelean, care
acţionează atât de mult, pentru promovarea cauzelor
vânătoreşti române, în articolul „Reglementarea Vâ­
nătoarei de urşi" („Rev. Vân." No. 7-1934). pledează
cu stăruinţă pentru menţinerea opreliştei ministeriale,
pentru că Direcţia Vânătoarei, in această dispoziţie,
a fost călăuzită de gândul de conservare, când nu
admite vânarea ursoaicei cu pui şi a puilor sub doi
ani, — şi pătrunsă de principiul umanităţii, când o-
preşte vânătoarea la bârlog. Condamnă vânarea la
hoit şi cu goana, pentru motivul că la aceste vânători
se produc greşeli regretabile, chiar si din partea vâ­
nătorului experimentat: la prima, din lipsa vizibili­
tăţii, la goană, în fuga vânatului, nu se poate stabili,
dacă ursul este mare, sau mic, dacă este ursoaică sau
de sex masculin, dacă conduce pui sau nu, dacă bla­
na e bună sau nu, şi în fine nu se Doate aplica cu si­
guranţă lovitura mortală. In sensul acestora propune
un proect de ordonanţă, care mai cuprinde interdicţia
vânării dela 15 Maiu, până la 15 Septembrie şi inter-
In smeuris.
zicerea vânării cu alice, sau alt glonţ, decât cu cel tras
din armă ghintuită.
Recomandă metoda verificată de D-Sa, de a vâna
dimineaţa şi spre seară, când ursul se află la păşune.
Această metodă reclamă serviciu conştiincios de ob­
servare din partea paznicilor, însă dă rezultat — spu­
ne autorul —• cu siguranţă matematică.
Din toate aceste articole citate, se desprinde Leit-
motivul: ocrotirea cu orice preţ.
Ursul fără îndoială face pagube simţitoare în vi­
tele scoa&e la păşunea de munte şi în livezile cu pomi
fructiferi şi în porumbul, din apropierea locurilor un­
de se ţine. E îndreptăţit însă la sprijinul nostru de
ocrotire, pentru folosul incontestabil ce ni-1 aduce prin
vânătoarea şi trofeul lui de mare valoare, apoi ca un
monument al naturei şi o podoabă a Carpaţilor ro­
mâneşti.
Dar nu e mai puţin adevărat că efectivul de as­
tăzi al ursului, este extrem de redus faţă de numărul
de odinioară. Astţfel este motivată grija de ocrotire
ce animă cercurile de elită ale vânătoarei. Ni-se im­
pune deci datoria de a-1 ocroti. Ocrotirea ursului însă,
diferă de aceea a caprei negre, bunăoară. E lucru
ştiut, că capra neagră, — sau cele roşii, ca şi cerbii,
— sunt foarte recunoscătoare pentru ocrotirea ce le-o
dăm. Cu grijă şi pază raţională — şi proprietarul sin­
guratic, pe întindere corespunzătoare, le poate fixa
locului, şi stocul lor creşte văzând cu ochii. Ursul însă
nu e staţionar în măsura caprelor negre. Ursul con­
strâns de unele condiţii de trai, pe cari proprietarul
nu i-le poate procura şi asigura — emigrează tempo­
ral. Dl Alex. Florstedt în lucrarea amintită, distinge
ani periodici de urşi — „Bârenjahre" —, care coincid
cu anii belşugului de ghindă. Pornind din aceste pre­
mise, ocrotirea ursului se impune ca o măsură pe în­
treaga ţară. Şi aci accentuăm, că interdicţiile minis­
teriale cu privire la libera dispoziţiune asupra ursului
şi vânătoarei lui, au fost motivate, deplin justificate şi
nu prea târziu venite. In concret.
1. Ţin de foarte salutară dispoziţiunea ministerială
privitor la reglementarea vânătoarei lui, prin care
a) vânătoarea ursului este admisă numai cu au­
torizaţie specială din partea Direcţiei Vânătoarei;
b) este interzisă vânarea ursului la hoit, la vi­
zuină, a ursoaicei conducătoare de pui şi împuşcarea
puilor sub doi ani.
2. S ă se interzică vânătoarea de urşi dela 1 Maiu
până la 15 Septemvrie, afară de cazurile când ei fac
ravagii în vitele scoase la păşune de munte, în sensul
deciziei Ministeriale No. 2047—1939, care are urmă­
torul cuprins:
,.La semnalarea unui urs stricător (nărăvit la car­
ne), proprietarul dreptului de vânat va încunoştiinţa
telegrafic pe Inspectorul judeţean de vânătoare şi pe
Şeful Ocolului silvic respectiv, procedând pe a sa răs­
pundere la vânarea ursului stricător.
Dacă mai târziu se va constata nesinceritatea sa,
inspectorul de vânătoare judeţean îi va putea refuza
liberarea permisului de vânătoare pentru anul viitor.
Sub nici un motiv însă, arendaşul nu va mai putea pri­
mi autorizaţie pentru vânat nobil nici pe anul în curs
şi nici oentru anul viitor".
3. L a braconierii din munţi e răspândită metoda
vandală de a prinde caprele negre şi ursul cu curse.
Te înfiorezi numai gândindu-te la chinurile ce îndură
aceste animale prinse în curse. N'am cuvinte îndea­
juns de tari contra acestui procedeu sălbatic, cu care
în mod mişelesc capturează acest nobil vânat. In a-
ceastă privinţă să recurgem cu insistenţă la ajutorul,
care poate fi foarte preţios, a paznicilor speciali pen­
tru capra neagră, a personalului silvic, a jandarme­
riei şi a paznicilor particulari.
Pentru stârpirea răului, aşi propune sancţionarea
întinderii dc curse, cu pedepse speciale, în concret a-
mendă în bani dela 15.000 până la 20.000 lei, plus în­
chisoare dela 2 până la 3 luni.
Şi aici găsesc locul să fac o apreciere, celor in
drept. Direcţia Vânătoarei a avut fericita idee, a lua
măsuri pentru menajarea caprei negre, — o altă fală
a munţilor noştrii — pe care într'o vreme o vedeam
cu toţii ameninţată cu peirea. Prestaţia paznicilor
speciali pentru ocrotirea caprei negre, s'a afirmat în
mod foarte lăudabil, pentru că stocul caprelor negre,
în măsură vădită, e în creştere. Şi cum activitatea a-
cestor organe foarte utile, se desfăşoară şi în locurile
unde avem urşi, Direcţiunea Vânătoarei îşi amplifică
programul, dacă între îndatoririle acestor organe, în­
şiră şi ocrotirea ursului.
4. Distrugerea răpitoarelor în regiunile de munte,
se practică cu strihnină şi aşa se întâmplă, că adese­
ori cade jertfă şi ursul.
Eu nu sunt aderent al metodei de a distruge ră­
pitoarele cu otravă. Ştim cu toţii că răpitoarele îşi au
şi ele rostul lor bine determinat de Creator în acţiu­
nea de selecţionare naturală a vânatului, împiedecând
degenerarea. Dacă totuşi, ar fi cazul de aplicare a a-
cestei metode, — d. ex, o invazie de lupi, — să fim
prudenţi cu aşezarea otravei! S ă ne ferim de a pune
momeală otrăvită în calea urşilor! Cunosc un caz,
când lângă hoitul otrăvit, s'a găsit morţi un mistreţ şi
un urs.
5. A fost o măsură binevenită, când s'a reînoit o-
preliştea spectacolelor barbare date de ursarii ţigani,
precum şi când s'a interzis prinderea puilor de urşi
prin orice mijloace, pe lângă aplicarea sancţiunilor
Legii Vânatului (art. 23, 27, 29, 84 şi 87) cu rezilie­
rea contractului şi refuzarea permisului de vânătoare,
pe un an, sau pe mai mulţi ani.
6. Codul silvic în general interzice păşunatul în
păduri. Această măsură cu tendinţă silviculturală,
până în anul 1938, nu s'a aplicat ad literam nici din
partea Statului, nici din partea altor proprietari. Mo­
tive pentru concesiuni s'au găsit întotdeauna. Dispo­
ziţiunea ministerială recentă, cu privire la interzice­
rea păşunatului în păduri in înţelesul legii, sprijineş-
te în mod indirect şi ocrotirea vânatului locatar. Şi
dacă această aplicare a legii, se va continua şi pe mai
departe — chiar şi cu mici abateri — vânatul din re­
giunea muntoasă, în special mândriile Carpaţilor noş­
trii: ursul şi capra neagră, vor beneficia în sfârşit de
liniştea codrului.
In decursul timpurilor de atâtea ori s'a confirmat
că, între ocrotirea pădurii şi protecţia vânatului, este
o legătură firească. Ocoalele, cantoanele silvice, care
adăpostesc vânat, sunt mărturii grăitoare, că titularii
îşi fac datoria de silvicultori şi de organe silvice.
7. Consider de lucru esenţial, educarea vânători­
lor români şi în ceace priveşte vânătoarea ursului,
pentru că baza adevărată a oricărei schimbări spre
bine, în definitiv e cultura. Deci să fim vânători edu­
caţi şi civilizaţi! Să studiem ursul cu toate atitudinele
lui, înainte de a pleca la vânătoare.
Vânăm pentru emoţia pe care vânatul şi vână­
toarea ne-o provoacă. Şi dacă această plăcere e stă-
pânită de educaţie şi implicit şi de raţiunea cuvenită,
şi dacă avem şi dragostea pentru vânatul ce-1 vâ­
năm: suntem vânători corecţi.
înarmaţi şi cu aceste gânduri, vom vâna cu co­
rectitudine acest vânat regesc şi cu goana şi la pân­
dă, — sau chiar şi la hoit.
R O M A N U L BRÂNDUŞEI
In padină nu a mai rămas nici o floare. Iarba
măruntă a început a se răsuci şi printre perii ei rari
a răzbit muşchiul. 0 familie de piţigoi cu coada lun­
gă a căzut în bradul din mijlocul poenii. Tot trupul
acestor paseri nu e cât o nucă, şi aripioarele lor deli­
cate abea ar putea acoperi vâslele unui fluture ochi-
de-păun. Ciucuraşi suri, pe care Iarna şi-i aşează în
palmă, şi când suflă cea dintâi răcoare, îi răspân­
deşte în valul rece peste toată ţara. Sst! Au încreme­
nit toţi şi au tăcut deodată, cu capetele întoarse în-
tr'o parte . . . Apoi pornesc de nou hărnicia. Nu a fost
nici vindereu, nici sfrâncioc: o pereche de gaiţe au
trecut spre copacii pădurii.
Trrrrr .. . Gheonoaia cea neagră a simţit subt coa-
je gândacul şi vrea să-1 ridice din patul cald de iarnă.
Se aşază apoi drept în vârful ciungului şi ţipă jalnic
în singurătăţi. Kiiia-kiiia.
Soarele şi-a tras peste cap gluga de nouri. Pis­
curile şi-au legat mijlocul cu brâu dc pâclă.
Intr'o dimineaţă însă, printre ierburile moarte
şi-a deschis ochiul o floare. Şi aici lângă movilita asta
de muşchiu, şi dincolo lângă cărarea părăsită a oilor.
Fragedă ca o iluzie, gingaşe asemenea unui vis.
Iluzia visului arde în potirul liliachiu, întruchipare a
bucuriei de a trăi. De unde a tras oare această brân­
Am adunat in acest mănunchi, cunoştinţe teore­
tice şi practice, pe care mi le-am însuşit, fie din ex­
perienţă, fie din lucrări de specialitate, pentru ca să
prezint in formă şi măsură cuvenită, pe craiul Carpa-
ţilor noştrii, a cărui viaţă, cu toate că e autochton,
încă nu e îndeajuns cunoscută.
de: NEMO
duşe splendoarea diafană a hainei ei; şi oare cum a
răzbătut prin pământul pietros, printre rădăcini şi
printre ierburi moarte, fără să i se fi atins spuma din
care e alcătuită?
A străbătut pământul, şi şi-a deschis numai de­
cât frumuseţa. Toată fiinţa ei e cuprinsă în suava stră­
lucire a celor cinci petale, lungi, ovale, care descopăr
sânul de fecioară, pe când cotoraşul alb şi mătăsos
în vârful căruia au crescut, e încă în pământ, nu a a-
pucat să iasă nici de un deget.
In cupa de purpură floarea păstrează comoară
fără seamăn: fiinţa neamului ei. Tocmai în adâncul
cupei, lipiţi de pereţii petalelor, staminii poartă pe-
riniţe cu polen auriu. In mijlocul lor creşte pistilul
despărţit în trei capete, ridicate sus deasupra purtă­
toarelor pulberei vieţii.
Trebue să grăbească. Cât e sorocită viaţa unei
brânduşe de toamnă? Psalmistul îşi va fi oprit ochii
asupra vre-unei sore a ei din acele locuri aride dela
Răsărit, când a plâns viaţa fugătoare. Trei zile, patru
zile de viaţă, scurtată poate şi ea de bruma unei di­
mineţi, sau de botişorul umed şi fără de milă al unei
căprioare.
Trebue să grăbească. Doar are de împlinit cea
mai mare poruncă. Matca ovarului aşteaptă fremă-
ftrânduşi de toamnă.
 tând ca grăunţele de polen să dee viaţă nădejdilor rea îşi adună grăbită petalele. Le împătură cu grije,
de sămânţă, care mijesc în ea. De pe o periniţă a sta- una înbinată cu cealaltă, apoi strânge bine arcuirea
minului trebue să se desprindă acest sâmbure de fiinţă vârfurilor, In mijlocul acestei cutii, scăpat de frig şi
nouă. Trebue să se aşeze uşor pe vânful pistilului, care de apă, e mântuit viitorul.
îl va mângâia, îl va prinde, şi-1 va coborî în matcă. Brânduşa doarme. (Oare de ce nu ar visa brân­
O! Dar înţeleaptă rânduialâ a fiinţelor vii, a fă­ duşa, când ea poate dori?)
cut ca ele să nu-şi săvârşească viaţa în tristeţa sin­ Dimineaţa, câte un fir de iarbă în loc de boabe
gurătăţii. Brânduşa toamnei are în potirul ei delicat de rouă, poartă nisip de diamant. Trebue să aştepte
şi matca, şi pulberea roditoare. Şi totuşi, ea aşteaptă până se ridică soarele târziu pe acest cer curat, ca în
împlinirea aşezării celei adevărate, care amestecă toiu de vară. Ce frumoasă zi de nuntă! — şi va topi
fiinţele aceluiaş neam, ca să poată alege mai curate cristalele de brumă, şi le va usca deodată cu roua.
însuşirile bune şi să poată lăpăda greşala în care ar Brânduşa aşteaptă.
fi căzut vre-una. Aşteaptă, ca din altă floare de brân­ A simţit — sau doar a văzut? — că s'a ridicat
duşă, să-i vină asupra sânului dornic ploaia de aur, apa. încet, încetinel îşi deschide potirul.
— şi e bucuroasă să-şi dee altei flori tot ceace poar­ Cum a crescut de aseară! Cotorul fin, aproape
tă catifelatele ei periniţe de polen. străveziu, s'a înălţat, a ridicat flacăra violetă, bini­
A ş a se săvârşeşte dragostea adevărată a florilor. şor deasupra ierbii. Uşor înclinată de povara calice-
Şi Cel ce a pus această poruncă s'a gândit cu luare lui, în elegantă linie curbă, floarea întreagă pare mai
aminte şi la brânduşă. A poruncit, ca cele trei căp- sulegedă, mai plină de graţie.
şoare ale pistilului acestei fiori, să se ridice mult dea­ De acum nu va mai întârzia fericirea! Răzbită
supra periniţelor purtătoare de pulbere, ca în acest peste peria ierburilor, legănată uşor de vânt, cu pa­
fel să nu se poată scutura asupra matcei polenul a- lidul violet aprins de focul din cer, — cum ar putea
celeiaş fiinţe. să treacă cel dorit fără să o vadă? Dacă va găsi-o,
Brânduşa îşi descopere sânul şi chiamă, strălucin- cum ar putea trece fără să o sărute?
du-şi frumuseţa. E a nu răspândeşte miros care să a- O clipă a simţit în vârful petalelor fiorul unei
demenească. Dar chemarea dornică arde ca jarul în adieri. O frântură de clipă.
culoarea vie a florilor — stropi mari violeţi în moho­ Nu era cel aşteptat. Un întârziat calul-dracului
reala ierburilor de toamnă. umbla nebun după hrană. Bănuise în ascunzişul brân­
Va veni cel aşteptat! duşei o gâză; îl cercetă din zbor cu ochii lui enormi
0 albină ca o lacrimă de chihlimbar, sau un bon- alcătuiţi din nenumărate căsuţe hexagonale, şi din
zar încins peste burta de popă cu brâu galben, are să întâmplare atinse petala cu aripa lui de sâtă.
vadă de departe frumuseţa. S e va aşeza pe buza pe­ Dinspre Miază-Noapte răsuflă iarna. Crescu de
talelor, va coborî în adâncimea peşterei diafane, ca după munte un nour mohorât. Aierul se umplu de
să culeagă tocmai din visteria ei grăunciorul de miere. picuraşi de apă, mărunţi şi uşori ca pulberea.
0 aripă, un picior, perişorii abdomenului au adus Brânduşa îşi adună grăbită podoaba şi o împă­
praf de aur, ridicat din întâmplare din tezaurul altei tură de nou strâns peste matca rămasă fecioară.
brânduşe. Muncind să culeagă dulceaţa măestrit feri­ A brumărit toată noaptea, vântul a purtat apoi
tă, se va atinge de vârful pistilului, şi va lăpăda apa nourilor pe faţa pământului, toată ziua. Floarea
grăuntele unei noui fiinţe. V a porni apoi spre altă a rămas închisă.
floare cu nouă povară de viaţă. Buza petalelor se tivi cu o uşoară palizeală. Pi­
Piciorul alb, mătăsos, era încă în pământ, când ciorul se înălţase acum mai bine de o palmă deasu­
floarea brânduşei s'a deschis voluptoasă, în cea din- pra pământului; potirul îşi plecă uşor capul, ca obo­
tâe dimineaţă a tinereţei ei. Ca să se împlinească le­ sit, î n c ă o zi de nădejde îi mai rămâne. O zi e un sfert
gea. S ă o cuprindă şi pe ea — în fiinţa ei pe care noi de viaţă a floarei de brânduşă; norocul poate veni in
o socotim fără puterea simţirei —, să o copleşească şi cea de pe urmă clipă chiar, covârşind în lumină tot
pe ea cascada fiorului de mulţumire, cu care Firea ceace a fost trist şi întunecat înainte.
răsplăteşte toate faptele pornite din porunca ei. Nici nu s'a ridicat lacrima de ploaie de pe mă-
Aşteaptă fericirea. tasa ei şi nerăbdarea i-a deschis foile. Părea, că se
Toamna a ucis însă fluturii pudraţi. Albinele săl­ trudeşte să-şi ridice petalele drept spre cer; să şi le
batece care trăesc prin aceste depărtate singurătăţi desfacă largi, ca nişte mâini ridicate în rugăciune.
ale muntelui s'au tras în scorbura lor; bonzarii au P e deasupra trec cintiţoi văduviţi, zbătând scurt
întrat în peşterile republicelor subpământene. P e dea­ din aripile cu oglinzi albe. In crucea bradului din mij­
supra nu e zumzet de gâze, şi în locul fulgerărilor de locul poenii s'au aşezat alăturea doi căldăraşi cu piep­
smarald şi de rubin de astă vară, acum plutesc legă­ tul însângerat şi flueră cântare scurtă din flautul lor
nat şi leneş, fire de funigei, ca nişte fuioraşe desprin­ trist.
se din pâcla de pe deal. Brânduşa se aprinde deodată: soarele sclipi în­
A trecut de miezul zilei. Din văi s'a trezit sara tre genele somnoroase ale nourilor. Cu o tresărire,
şi brânduşa aşteaptă încă suavă şi involtă crainicul care ar fi putut fi observată chiar de rudimentarele
de nuntă. simţuri ale omului, îşi desfăcu floarea, încât aproape
Vântul a coborât în padină un nouraş umed. nu mai atingea petală de petală. O leagănă pe picio­
Brânduşa în mintea ei (oare de ce ar trebui numai rul lung si firav.
decât creer, ca să aibă înţelegere o făptură?) a cu­ Vino!
noscut primejdia. Răsuflarea umedă se va aşeza în Geana de nour s'a închis. Prin cetină a şuerat
stropi nevăzuţi asupra periniţelor pe care e întins prelung.
lucrul cel de mare preţ. II va închega; va omorî vie­ Brânduşa se sfârşea. F ă r ă să fi fost căutată de
tăţile care îşi au în el soarta, 0 picătură de apă a- fericirea destinului împlinit. îşi strânge încet floarea.
junge, ca să se închidă drumul atâtor generaţii. Floa­ Cum se adună, petalele îşi pierd luciul mătăsos, pe-
liţa străvezie se încreţeşte şi se tulbură. Netrebnice
podoabe.
S'a sfârşit dragostea, s'a sfârşit frumuseţea. A
trăit în zadar. S e pleacă încet spre iarba mohorâtă,
luând pe nesimţite faţa mohorâtă a ei.
Deodată se înfioară. S'a întâmplat o minune!
In cele patru zile de aşteptare petalele s'au pre­
lungit, şi au ridicat deodată şi staminele lipite de ele.
In aceiaş vreme însă, pistilul cel cu trei capete a ră­
mas pe loc. Iată în această a patra zi, periniţele pur­
tătoare de aur au ajuns în dreptul vârfului trilobat,
I a u întrecut chiar cu o părere.
Când floarea sfârşită, îşi adună pentru cea de pe
urmă dată petalele necercetate, şi le strânge tare, ca
pe un giulgiu în jurul trupului mort, cele cinci peri-
niţe ating şi îmbrăţişează capetele pistilului. Grăun-
cioarele de polen se lipesc, coboară grăbite în matcă.
Floarea totuşi nu a trăit în zadar. A împlinit po­
runca legii, în urma neînţelesei rândueli a lucrurilor,
O VÂNĂTOARE DE URSI
A venit de nou toamna, cu haina ei colorată ma­
gic, armonios şi melancolic. Sufletul vânătorului tre­
saltă, tremură în nerăbdare: e anotimpul marilor in-
treprinderi vânâtoreşti.
Ca şi toţi ceilalţi camarazi, mă frământam şi eu,
când şi unde să o încep, — când mă pomenesc, că în­
tr'o zi bate cineva la uşa mea. B ă t a e hotărâtă, aspră.
Cine o fi oare?
— Intră! . . . Ptiu! . . . B a t ă - t e ciuda Nene Ghe-
orghe! Dumneata erai?
— După cum vezi, cucoane. In carne şi în oase.
Intr'adevăr carne nu prea avea pe el, în schimb
oasele ciolănoase, mari, ca de cal. E r a mic şi îndesat,
cu un mers de par'că îl învăţase dela urşi, şi nişte la­
be, de credeai că duce în picioare două cufere. Gura
nu i se vedea de după mustăţile stufoase, ochii mici şi
ageri numai câteodată străfulgereau către tine şi de-
obiceiu îi ţinea aţintiţi la pământ, par'că ar căuta pu­
rurea după urme de vânat. Când avea el rost să caute
cu ochii în depărtări, îi strecura printre sprâncenele
dese, şi nu scăpa nimic nevăzut. Arunca o privire din
căruţă, şi distingea numai decât punctul sur ca pă­
mântul, ridicat ca toţi bulgării arăturii, — dar care
era iepure în culcuş.
Acesta era Nenea Gheorghe Prahoveanul, unul
dintre ultimii vânători de urşi renumiţi de pe vremuri,
cari pe lângă puşca cu o ţeava, umplută cu zburaturi,
ca deplin echipament vânătoresc mai avea cuţitul la
chimir şi pipa între dinţi.
Multe „bale" a mai doborât şi acest Nenea Gheor­
ghe, de care aveau teamă nu numai urşii din pădure,
dar şi consătenii lui. E r a om aspru şi tăios. Dacă a-
puca la ceartă, şi pleca de acolo cu un surâs pe subt
mustaţă, toată lumea ştia, că e semn tare rău. Cum­
pătat, muncitor, om cu credinţă, era şi un român în­
flăcărat. Ehei! câţi voinici din Ardeal au putut lupta
pentru libertate în rândurile armatei româneşti de pe
urma lui! Cine cunoştea potecile Vămii Cucului cum
le ştia el!
Mi-a fost multă vreme credincios om şi folositor
tovarăş în vânătorile mele la sălbătăciunile cele mari
ale Carpaţilor.
care face ca această brânduşă să înflorească într'o
vreme, când puţine gâze o pot căuta, dar se îngrijeşte
ca în cea din urmă clipire a vieţii chiar, moartea să
nască totuşi noua viaţă, dacă nu a fost dat să vină
pulbere de aur străină,
Brânduşa şi-a făcut datoria cea mare. îşi pleacă
pe firele de iarbă uscată frumuseţea trecută, petalele
se strâng veştede, se desprind. In ovarul umflat s'au
trezit însă alte vieţi.
. . . . Un fluture coadă-de-porumb vine ca o să­
geată, sfârâe elicea aripilor în repeziciune mare. în­
tinde din zbor o trompă lungă, pipăe delicat, încearcă
să pătrundă printre petalele moarte.
Voia oare să mai guste odată dulceaţa nectaru­
lui, sau încerca să împlinească şi el o poruncă?
Desamăgit se avântă ca fulgerul, drept spre cer,
şi trece grăbit, ca să găsească în coaja unui brad un
solz, după care îşi va îndesa trupul istovit, ca într'un
mormânt.
de: PETRU A. POPOVIC1, Braşov
— Ce vreme te aduce, Nene Gheorghe?
— Bună, Domnule.
— Ian să te aud.
— Apoi bala din anul trecut iară îşi poartă opin­
cile prin hotarul nostru.
— Pe unde se ţine? Când vedem de e l ? întrebai,
nerăbdător la vestea bună.
— S e ţine tot pe muchea hotarului, Şi de apucat
să ne apucăm de el acum îndată . . . Sau nu ai veni? . .
— şi mă privi şiret.
— Ce să nu vin? îmi adun lucrurile, puşca, ceva
de rândul gurii şi pornim. Să-i vedem de cojoc.
— Aşa-i bine!
După un ceas căruţa ne hurduca pe drumul spre
munte. La picioarele noastre cei doi câini de urşi, co­
poi scunzi, învăţaţi anume. Până la poala muntelui a-
veam vre-o 17 km. După masă pe la patru am ajuns
în sfârşit la „Ferăstrău", loc în pădurea comunei R.
Ne-am adăpostit într'o şură de fân. Pături aveam,
lemne de foc erau fără cântar şi fără plată. Focul era
binevenit. Ne găseam la începutul lui Noemvrie, şi în
aceea poeniţă din vale sufla un vânt ca briciul.
Am îmbucat, ne-am făcut culcuşul de noapte, plă-
nuind asupra zilei de mâine.
— Vine cineva, zise deodată Nenea Gheorghe, în-
cordându-şi urechea,
Nu peste mult zăresc în direcţia arătată de vâ­
nător un ţăran, apropiindu-se spre noi, cu toporul pe
mână.
— Ii Lupu, zise încet bătrânul.
Acum am înţeles de ce m'a zorit să nu întârziem
de a ieşi la „bală". II obliciseră mai mulţi pe acest
urs, şi îi era frică să nu-1 doboare careva şi să rămâ­
nem noi cu buzele umflate.
— Cei, Lupule? Ai venit la oi? întrebă cu înţe­
les?
Lupu îmi dădu bună-ziua respectuos, şi să aşe­
ză, mai ferit, pe o buturugă, lângă foc.
— B a nu, dar m'a trimis Domnu P. să mai văd ce
fac sterpele . . .
— Ascultă mă Bistrule — îi taie vorba Nenea

„Mai hai Mai, hai!..."
Gheorghe — agiaindu-1 pe porecla. S ă nu te pună
dracu să ne incurci, că o păţeşti cu mine!
— S ă mă bată Dumnezeu, Nene Gheorghe, de
voi fi având eu gând râu. Doar nu m'oi pune să il stric
pe Domnul Petru. Nu am fost noi de-atâtea ori îm­
preună, — şi aţi găsit vicleşug in mine?
— Nu. Dar am văzut, că te-ai cam dat cu străi­
nii. — Şi il ţinti prealungit cu ochii ascuţiţi. Apoi, du-
păce se gândi o leacă: Bine, Bistrule, rămâi cu noi, şi
vii mâne să ne ajuţi.
— Rămân Nene Gheorghe, dar . . . stăm cam rău
de merinde . . .
L'am mângâiat unde il durea, arâtându-i, că in
sacul meu se va găsi şi pentru el o bucătură şi o în­
ghiţitură, înţelesei gândul bătrânului, care voia să-1
ţină subt ochi.
Bistru a văzut că nu are incâtrău, şi s'a învoit.
încă pe la ora două noaptea ne-am ridicat. Eu
am plecat spre culme, la o trecătoare, „Poarta", iar
cei doi spre o poiană lungă, ca să se aţie şi să îndrep­
te ursul spre mine.
Am ajuns după un drum greu de două ceasuri,
orbecăind, cu toate că luna lumina, dar era aburită de
ceaţa care se lăsase.
Nicâiri poate nu e tăcerea atât de desăvârşită ca
in unele nopţi ale muntelui. Dacă nu s'ar văeta câteo­
dată buha, ceasuri întregi nu s'ar stârni nici cel mai
mic sunet.
Pe aici trebuia să treacă ursul spre locul de ho-
dinâ de peste zi. Şi de acum poate să sosească. Era pe
la ora cinci, ziua începea să se zărească.
Mă urcai pe o stâncă in faţa porţii, şi stăteam ca
hitr'un amvon, cu arma gata, cu urechea obosită de as­
cultarea tăcerii.
După o oră şi jumătate, ca o părere numai, auzii
un strigăt îndepărtat şi lătrat de câine. Apoi iarăşi
tăcere.
A mai trecut o vreme de încordare, când de­
odată aud lămurit câinii. B a t pe loc. Nu ştiam ce o
fi. Poate să fi găsit ursul, poate să fi dat de mistreţi,
încet, încet, se lămureau tot mai mult şi strigătele ce­
lor doi gonaşi.
—• Ţine-te Nea Gheorgheeeee! . . .
— Ai grije măi Ioane . . . Hai-
da măăăi!
Câinii au pornit iar. Ţineau de
aproape. După încetineala goanei
am înţeles, că trebue să fie ,,bala".
Ursul pe vremea asta e gras, —
drumul la deal lung şi greu! Nu
trecu mult şi îl zării, suind in ala­
iul câinilor drept spre trecătoare.
Strânsei instinctiv arma.
Venea gâfâind.
Nu mai auzeam larma oame­
nilor, nu mă mai gândeam la mine,
la nimic, — nu mai exista decât
ursul care se apropia şi cei doi
câini care îl atacau voiniceşte.
Mai hai! . . . Mai hai! . . .
Când a ajuns în strâmtoarea
trecătoarei s'a oprit să-şi potoleas­
că gâfăiala. Atunci am tras, la dis­
tanţă de zece paşi. Ursul răspun­
se cu un mârâit scurt, se arun­
că înapoi, il ajunse încă a doua
impuşcătură înainte de a apuca să
se arunce din două sărituri peste muchiuliţa de stâncă
şi să dispară.
Câinii ajung până la mine, dau târcoale mici, trec
şi ei muchea pe urma ursului, şi deodată încetează din
gură.
Apoi deodată dau iar glas, întărâtat, ca şi când
i-ai fi pus pe foc, şi apoi pornesc, pe aici in colo, la
vale.
Nu m'am mişcat din loc. Ce o mai fi şi asta? mă
minunam. După două focuri la asemenea distanţă?
Nu a trecut multă vreme şi iată-1 şi pe Nenea
Gheorghe.
•— Ce e Domnule? Câţi au fost?
— Cum să fie mai mulţi? Unu a fost, lua l'ar
naiba. Unu a fost şi s'a dus.
Ii povestesc întâmplarea. Sâ-1 aşteptăm pe Bis­
tru. El ne spune unde bat câinii. Iată-1 şi pe Bistru.
Venea gâfâind, cu căciula în mână, — ceea ce e semn
de obidă si mânie.
— Ce-i Ioane? îl întrebai.
— Ce să fie? S'au dus toţi de vale.
— Cum toţi?
— Apoi aşa: toţi. Erau vre-o şase de cei mari.
Câinii după ei.
— Ce vorbeşti mâi Bistrule, — sări mânios
Gheorghe. Nu a fost ursul?
— Ce fel de urs Nene Gheorghe. O ceată de
mistreţi, — au trecut în capul Sucelii, pe lângă mine.
— Or fi fost porcii pe la capul Sucelii, Ioane —•
zic şi eu cu o leacă de supărare pentru încâlciturile
astea. Dar venind pe drum la deal nu ai văzut urma
de urs coborâtă cu câinii la vale? Că eu în urs am
tras.
— N'am băgat de seamă nici o urmă.
Povestea nu-mi venea la socoteală. Bistru ăsta
poate are iar vre-o hoţie în cap. Ne încurcă, şi apoi
găseşte el ursul căzut, şi vinde blana.
I-am trimis pe amândoi să descurce urmele. Cum
se poate, că câinii aduc la deal ursul, — eu trag în
urs, — şi Bistru îi vede cum gonesc la vale după cârd
de mistreţi?
— Plecaţi. Pe mine mă găsiţi sus la muche, pe
dunga unde a trecut ursul.
 M'am întors la locul de unde am tras. Am fixat
precis locul unde stătea ursul când am dat primul
foc, apoi locul unde am tras a doua oară. Am cerce­
tat locul glonţului dintâi. Nici o urmă de sânge. Am
mers la locul unde era ursul la a doua împuşcătură.
Ce să vezi! La dreapta urmei sânge, la stânga ur­
mei sânge. Trecuse glonţul prin urs. Sânge roşu des­
chis, cu băşicuţe: lovitură la plumână. Ura!
Am urmărit pe sânge până la un hăţiş. Aici ca
şi când ar fi intrat în pământ. Nici urmă de urs, nici
urmă de sânge. Dau înainte, dau în dreapta, mă su­
cesc în stânga, în toate părţile: nimic şi iar nimic.
M'am hotărât să-mi aştept oamenii. Şase ochi văd
mai multe.
Nu a trecut mult şi îi văd venind. Amândoi cu
căciulile în mâini . . .
— Apoi, porci au fost, — hotărî Nenea Gheor-
ghe, — şi s'au dus dracului. B a t câinii la ei, de se rup.
S au oprit în vârful Poienii-Popii. S ă mergem să fa­
cem un porc, . . . dacă urs nu-i, — sfârşi cu glas scă­
zut.
— R ă u îmi cunoşti puşca. Nene Gheorghe, — îl
întărâtai.
— B a ţi-o cunosc, dar . . . unde o intrat b a l a ?
Că numai în pământ de nu se va fi a d â n c i t . . .
— Hai să ne înţelegem. Iată până aici l-am adus
pe sânge . . .
— Zău?
— Ce ,,zău"? Uite sânge, — şi încă sânge bun.
Ia uite, a i c i , . . . şi a i c i . . .
Badea Gheorghe scoase din traistă o merindare
albă, în care îşi avea învelită pâinea, şi o trecu peste
urma de sânge. Cârpa se petă îmbelşugat cu sânge
roşu-deschis.
— Al nostru e Domnule! Şi badea şi-a pus de­
odată căciula în cap.
-— Acum, nene Gheorghe, să te văd cum duci
PE V A L E A IERII
Timp de două decenii ne-a fost locul nostru de
refugiu dela oraş şi ne-a dat multe bucurii de vână­
toare şi de pescuit.
Când la sfârşitul trudei săptămânii ne adunam
în fiecare Vineri seară în jurul mesei dela restauran­
tul vânătorilor şi al pescarilor din Cluj, regretatul
nostru preşedinte Colonel Aurel Bozac, era supărat
foc pe noi câţiva, cari de primăvara până toamna
târziu, schimbam puşca de vânătoare cu varga de
undit. Ne mustra mereu, c ă i-am împărţit tabăra în
două şi arăta semne de împăcare camaraderească
doar când Luni sau Marţi seara ne vedeam din nou
în jurul aceleaşi mese, gustând împreună carnea albă
şi delicioasă a păstrăvilor aduşi din Valea Ierii, în
coşuleţele garnisite cu frunză de brad. împăcarea ce­
lor două grupări din societate era sfinţită de obiceiu
în aburul dulce al vinului din Alba-Iulia, sau de pe
ţinuturile, cunoscute de vinul lor ales, al Târnavelor.
Această veselă grupare de pescari şi vânători
clujeni, se văzu deodată împrăştiată în toate un­
ghiurile ţării. Nefericita şi afurisita zi de 30 August
1940 desfiinţa brutal aşezările româneşti ale oraşu­
lui cu universităţile Ardealului, silind pe cea mai
mare parte dintre noi să părăsim rodul agonisiei de
urma mai departe. C ă ai nas de căpău şi ochi de râs.
— A l nostru e! E bine împuşcat! . . . Spurcăciu­
nile de potăi, cum ne-au înşelat! Au stârnit porcii şi
au lăsat urma ursului.
— Ia te uită o leacă, Nene Gheorghe, la brăduş-
teanu ăsta. E rupt proaspăt şi îi cu sânge.
— S'a prăvălit la vale. Nu mai poate fi departe.
Acu după el. Numai cu grije! B a l a ! Dumneata Dom­
nule aţine-te tot pe târăitură, noi de două p ă r ţ i . . .
Ţin târşala, înaintăm încet, cu arma gata. Aud
deodată o mişcare la spate. Mă înfior, mă întorc în-
tr'o frântură de clipă.
— Sunt câinii, răsuflă liniştit şi Nenea Gheor­
ghe. De-acum e uşor.
Câinii au luat numaidecât urma şi la câteva mi­
nute au început a da gură şi a mârâi unul către altul.
— E gata, hotărî Nenea Gheorghe . . . Iţi cunosc
eu puşca . , .
— Dar nu a putut să se prăvălească mai la vale,
să nu mai trebuiască să întindem atâta la el! bom­
băni Bistru.
Câinii zăceau lângă urs, hârâindu-se între ei.
E r a un urs mare, de culoare castanie, cu capul
..cărunt", galben-alburiu. Din gura întredeschisă se
vedeau colţii galbeni.
Grăsimea lată îi juca subt piele. Aceasta a fost
pricina, că prima împuşcătură, care căzuse şi ea bine,
nu a lăsat sânge, Grăsimea astupase rana.
Oamenii, învârtind cu isteţime săcurile lor ascu­
ţite, cât ai bate în palme au încecluit un patul de
târâşi, — apoi au aşezat ursul pe el şi am pornit de
vale spre căruţă.
. . . E r a o zi de toamnă minunată. Una din cele,
în care vânătorul mai cu mult drag îşi încearcă no­
rocul.
De data aceasta norocul mi-a zâmbit!
22 de ani de trudă românească. Am lăsat averea şi
casele noastre. Ne-au rămas acolo însă şi sufletele
noastre, purtând în trupul nostru pribeag doar umbra
fiinţelor ce au vieţuit cu tot elanul tinereţe! în capi­
tala scumpă a provinciei noastre.
Acum, când după lovituri de măciucă, prindem
noui puteri, cei împrăştiaţi ne adunăm din nou. Ne­
am dat întâlnire iarăşi pe Valea Ierii, ca să culegem
leacul binefăcător din truda unditului din zori şi
până la apusul soarelui.
Suntem în drum spre Valea-Ierii cu prietenul N.
R, mergând prin alte trecători, deoarece cele bătute
timp de o jumătate de viaţă, sunt astăzi stăpânite de
alţii.
Venind din Turda prin Băişoara suntem la po­
deţul care desparte direcţiile. La stânga ocolim în
vale, la dreapta tabla indică distanţa până la Cluj:
35 km.
M ă cuprinde dorul după oraşul multelor şi fru­
moaselor amintiri din tinereţe. M ă năpădesc lacri­
mile bucuriilor nesfârşite dela începutul glorioaselor
zile ale României. Mari, până la zguduitoarea dramă
dela sfârşitul verii din 1940. Trudit de aceste gân­
duri de durere caut să găsesc mângâiere în undele

dosporiarie <le Mot (lin Y.rlea lorii, (lolot ( .iru.i(ii)
apelor de munte, privindu-le cum grăbesc fâră pri­
hană spre vale, sfârşindu-şi neastâmpăratul lor joc
departe de tot, în fund de Mare-Neagra. Aci vor fi
poate din nou răscolite de alt neastâmpăr venit din
răsărit, care caută să străbată brâul de stâncă al
neamului meu. Acest neam nebiruit, va reda insă aşe­
zare de veacuri acestor ape fără prihană şi fără ră­
gaz, scurse din veacul vremurilor din izvoarele mun­
ţilor ale ţării de Moţi, străbătând in calea lor numai
pământ românesc ce ne aparţine din Apus până la
Răsărit.
Dela deal coboară un Moţ, cu scânduri încărca­
te pe carul îngust. Se vede că vine din drumuri des­
fundate; roţile carului sunt grele de noroi, până in
osii. Se tânguie bietul că-şi omoară vitele venind dela
Someşul-Rece peste munţi. Din satul lui drumul Clu­
jului era scurt şi neted. Acum nu-1 mai poate stră­
bate; îşi cară negoţul la Turda şi la Aiud, oraşe ră­
mase singurele pieţe de desfacere după pierderea
Ardealului de Nord.
Aici se (in păstrăvii cei mari (Valea lerii - roto i „Carpatii")
Mă întreabă de unde-s. Ii spun că
sunt clujan refugiat in Capitală.
Valea-Ierii şerpuieşte furioasă, lă­
sând in urmă unde-i echipa de lucră­
tori, cari durează drum nou şi bun. Sunt
semne bune. Aflu dela inginerul de pe
şantier, că se reconstruesc şase drumuri
principale in Munţii Apuseni, făcând le-
gâturi dela şes spre inima munţilor de
unde coboară Moţii cu ciubărele şi scân­
durile lor, — singura avuţie a unui ţinut
oropsit şi sărăcit din vina celor fără în­
ţelegere pentru aceste ţinuturi cu glo­
rioasă tradiţie şi glorioasă menire.
Sosim la casa paznicului Eremia
Costan, poreclit ..Ghindă". Când ne au­
de, i se luminează întreaga faţă, de bu­
curie. Ne ies cu toţii în cale, cu soţie, cu
copii. Micul Romulus, băiatul lui ,,Ghin­
dă", ţipă cât îl ia gura: ,,Domnule! eu
fug să vă aduc râme", iar fetiţa mare
de un cot, toată se prăpădeşte să ne a-
jute la descărcatul bagajelor din auto-
tomobil. Suntem foarte veseli. înconjuraţi de atâta
bunătate şi atenţiune uităm de amărăciunea sufletu­
lui şi ne bucurăm revăzând familia paznicului nostru
credincios, rămas neschimbat la datoria de paznic şi
ocrotitor al peştelui râvnit de toată lumea, ce se stre­
coară pe vale'n sus şi pe vale'n jos.
Nu-i timp de pierdut; mai avem doar două-trei
ore de după prânz potrivite pentru unditul de seară.
Desfacem varga. întindem struna, potrivim muştele
artificiale şi peste câteva minute măsurăm apa lă­
sând să lunece lin musca dusă de undele străvezii.
Râmele aduse de micul Romulus le las prietenului
meu, mai specialist ca mine în această ,,artă". Zice
acest prieten, că păstrăvii mari stau la fund şi-i poţi
scoate numai cu anumite mijloace alese în care nu
intră şi musca artificială.
încep să undesc cu sârguinţă. Cobor depe drum
la malul apei şi caut să mă apropii precaut şi mas­
cat după tufe, grijind ca struna să fie pururea întin­
să. Două-trei aruncături la buza malu­
lui opus dau rezultate bune; peştele ră­
sare din adâncuri şi de după pietrele
rostogolite de mult în apă, — o uşoară
smucitură şi s'a prins singur.
O doamnă, cam miloasă din fire,
îmi imputa odată cruzimea de a ucide
peştii în cârlige. Ca să-o împac i-am
răspuns că peştii se sinucid, voind să-mi
fure jucăria de muscă cu care plesnesc
apele. Ei sunt sortiţi deci să plătească
cu viaţa îndrăsneala aceasta. Astfel mă
mângăi şi-mi justific isteţimea de a face
peştele să se prindă singur.
Pescuit bun să dea Dumnezeu! ne
ura la încheierea articolelor sale „Bătrâ­
nul undiţar". Dumnezeu să-1 odihnească
cu cei drepţi. Ne-a făcut adese să gus­
tăm mierea din poveştile lui de sfătos
pescar. Nu .ştiu dece îmi revin mereu in
gând aceste minunate cuvinte ale ..Bă­
trânului undiţar" ori de câte ori mă bu­
cur de o captură bună, şi văd agăţat în
cârligul strunei zbătându-se cu vioiciune
câte un păstrăv zdravăn. Micul Romulus îl prinde re­
pede şi-1 vâră în coşul de nuiele, anunţând cu veselie
numărul de ordine al victimei recente. De câte ori mai
vâră câte unul în coş, ţipă cu mare însufleţire ,,al un­
sprezecelea . . . al cinsprezecelea" . . . , până când sea­
ra la asfinţitul soarelui coşuleţul s'a umplut şi umă­
rul băieţaşului se îndoaie de greutatea păstrăvilor
prinşi.
L a sfârşitul zilei când ne adunăm cu toţii în faţa
casei lui Ghindă, asistăm ,,în consiliu" la curăţatul
peştilor. Examinăm stomacurile şi facem deducţiuni
interesante şi savante.
Intr'un păstrăv, curăţindu-1 şi deschizându-i sto­
macul, am găsit un tipar de 8—10 cm. Acelaş păstrăv
purta însă pe burtă urma unei muşcături a unui ti­
par, care s'a desprins de peşte abea când l-am scos
din apă şi l-am atins cu minciocul. S e vede că lupta
pe viaţă şi pe moarte între păstrăvi şi ţipari este fără
hodină.
S e a r a târziu, la lumina unei lămpi ţărăneşti, po­
vestim fiecare câte ceva din însemnatele evenimente
ale zilei. Copiii s'au culcat de mult îngrămădiţi în
pacelele lor şi dorm duşi obosiţi de alergatul de peste
DE U N D E ŞTIE CÂINELE CALEA SPRE C A S A ? » )
E un fapt verificat de nenumărate ori, c ă unii câini,
vânduţi de stăpânul lor şi transportaţi l a distanţe mari,
cu căruţa, automobilul sau trenul, ştiu să se întoarcă l a
casa vechiului stăpân. Au fost cazuri, când asemenea câini
s'au întors dela distanţă de 80 km. în linie aeriană, tra­
versând regiuni cu totul străine. împrejurarea, că se po­
vestesc multe asemenea reveniri, între împrejurări fan­
tastice, cu exagerări mari, sau sunt unele chiar pe de-a-
întregul inventate, — nu schimbă întru nimic faptul, că
cei m a i mulţi câini într'adevăr nimeresc la vechea lor
casă.
Lucru interesant e, că nici literatura ştiinţifică, nici
cea chinologică nu cuprinde experimente organizate cu
bun plan. pentru a apropia problema puterei de orientare
a câinilor. Nu se întreba nimenea, cum s'a putut întoarce
câinele; în ce fel a procedat: a venit oare în linie directă
sau a ajuns pe căi indirecte; dacă oare a venit fără în­
trerupere, sau doar a hoinărit, s'a oprit pe la curţi străi­
ne, prin păduri, prin clăi de fân, etc.
In faţa m e a s'a pus de mult problema foarte clar, că,
adecă, puterea de orientare a câinilor trebueşte supusă
unei examinări foarte atente. In mod practic, eu am în­
ceput asemenea cercetări în luna Octomvrie a anului 1931,
Şi a m publicat rezultatele obţinute în „Zeitschrift fur Hun-
de forschung", subt titlul „Rezultatele începătoare ale ex­
perimentelor făcute referitor la problema orientării câi­
nilor". (Voi. I I , Pg. 133—15(3).
Dela început am fost convins, că o singură persoană
observatoare nu poate executa nicidecum asemenea ex­
perimentări, şi pentru a se putea obţine rezultate serioase
e nevoie de un întreg aparat de conducători de câini pro­
fesionişti, de mijloace de locomoţiune şi de un serviciu de
ştiri întins. A trebuit ca în prealabil să am repetate con­
ferinţe cu proprietarii câinilor, j a n d a r m i şi alte persoane,
care cunoşteau câinele respectiv, raportul lui cu familia
stăpânului, comportarea lui faţă de persoane străine, faţă
de copii, câini, apoi puteau da informaţiuni privitor l a
.«'radul de alipire a câinelui faţă de casa, curtea stăpânu­
lui său. Trebuia apoi să se cunoască, de câtă vreme c câi­
nele respectiv în proprietatea actualului stăpân; dacă are
fire de vagabond; dacă vânează; dacă e muşcător; în ce
m ă s u r ă cunoaşte împrejurimile casei stăpânului, până
unde a umblat, singur sau în tovărăşia stăpânului, etc.
*) Din cartea „Begegnund mit Tieren" (Ed. Knorr &
Hirth, Mikichen) a celebrului cercetător al psihologiei anima­
lelor, Bastian Schmid.
zi, P o a t e visează cu peştele cel uriaş, care se spune
că stă ascuns în cuptoarele de sub stâncile văii, la
apă adâncă şi întunecată.
Noi undiţarii ,, tineri" credem în puterea unor ase­
menea visuri, Doar nici un vis nu-i mai plăcut ca a-
cela care poate mângâia ambiţia noastră de pescari
trudiţi. Ne vedem realizabile ambiţiunile, câte odată
exagerate, cel puţin în vis, Realitatea — o ştim noi
prea bine — nu întotdeauna este atât de darnică cu
noi, cum sunt visurile cu peşti cât mâna până'n umăr,
şi cu coşuleţe pline cu peşti, păstrăvi, l i p a n i . , .
Obosiţi ne retragem în culcuşurile noastre. P a t u ­
rile de scânduri cu saltele umplute cu paie, sunt bune
aci la picior de munte, unde somnul este mai dulce şi
mai adânc decât acasă în paturile de puf şi mătasă.
înainte de a mă da somnului, mă furişez în o-
grada casei umile de ţărani săraci depe Valea-Ierii
şi sub bolta cu milioane de licurici a acestei nopţi ne­
uitate de Iulie, mă rog lui Dumnezeu, să ne îndrume
din nou şi cât mai curând pe drumul vechi şi bătut
de atâtea ori cu buni şi neuitaţi prieteni.
V. P., Undiţarul pribeag
DIN L I T E R A T U R A S T R Ă I N Ă
de: BASTIAN SCHMID
In fine am cules cele m a i amănunţite informaţiuni refe­
ritor la regiunea în care u r m a să se facă experimentele.
Câinele de experienţă a fost totdeauna închis într'o
corfă specială pentru transportul câinilor, corfa a fost
aşezată într'un camion complect închis, care apoi a m e r s
la locul destinat eliberării câinelui, făcând drumul cu fel
de fel de ocoluri, reveniri etc. L a nici un caz, drumul nu
a fost acela, pe care urma — verosimil — să se revină câi­
nele.
U r m ă r i r e a câinelui, în drumul lui de întoarcere, tre-
bue să se întâmple cu cea mai m a r c băgare de seamă, c a
nu cumva câinele să fie abătut din drumul Iui. Câinele
peste tot nu trebue să ştie. că este urmărit. De aceia se
stabileşte dinainte celeritatea urmăririi, distribuirea bicic-
liştilor urmăritori, signalele ş. a.
Cu fotul am făcut nouă experimente, cu trei câini:
un câine-mascul, o căţea, şi un câine castrat. Câinele s !
castratul erau câini ţărăneşti, căţeaua era dela oraş —
toţi trei erau câini-Iupi, nu de rasă curată.
Câinele ..Maxi", era acasă în localitatea Pucheim, de
lângă München a fost eliberat într'o regiune cu totul de
alt aspect şi conformaţiune ca cea natală. Pucheim e si­
tuat în şes. lângă Amper, — locul eliberării, Rinnerhof,
zace la înălţime despărţit de localitatea a m i n t i t ă m a i
înainte, prin păduri şi coline, fără a se putea vedea dela
o localitate la cealaltă. In afară de aceasta, în ziua ex­
perimentului (23 Oct. 1931) cerul era complect acoperit
şi vederea foarte limitată. Pentru timpul experimentului
punem în gâtul câinelui o zgardă obduşă eu pânză albă,
pentru a. putea fi observată de departe; de zgardă e le­
gată o cutiuţă de aluminiu. Cutiuţa conţine o fişă, cu
numele si domiciliul proprietarului, staţiunea de jandar­
merie a circumscripţiei, ambele cu numărul lor de tele­
fon, apoi avertismentul, că acel câine e de experimentare.
Nici în cursul examinării prealabile, şi nici cu ocaziunea
executării experimentului, nimenea nu avea voe să fi expri­
mat numele câinelui. Cicliştii, care însoţesc câinele, nici
nu e îngăduit să îi cunoască numele. Participanţii nu vor
a r ă t a câinelui nici prietenie, nici duşmănie, ci se vor com­
porta faţă de el cu desăvârşire indiferenţi. De asemenea
e oprit să se vorbească cu voce înaltă în locul experimen­
tului, chiar şi vorbirea cu voce scăzută e bine să se evite,
pe cât se noate.
Toţi observatorii au fost aleşi dintre conducătorii de
câini cei m a i încercaţi, si înainte de începerea experimen­
telor, i-am instruit referitor la toate amănuntele: atenţiu­
ne la ţinuta corporală a câinelui, felul cum îşi ţine coada
— sus, sau lăsată jos, rigidă sau mişcătoare; — atenţiune
la felul cum îşi ţine botul: în aier sau la pământ; daca
câinele adulmecă, sau caută urme; situaţia câinelui faţă
de şosele şi de alle căi de comunicaţie, faţă de şinele de
tren, de automobile, căruţe, biciclişti, faţă de oameni, faţă
de câini şi de alte animale.
Ne găsim la ţinta noastră. La orele 9,35 deschidem
corfa câinelui. Câinele Maxi — care acum fusese pentru
prima dată în automobil — iasă din corfă sfios, bănui­
tor. Apoi priveşte spre diferite puncte ale regiunei com­
plect necunoscute, şi in această perindare de direcţiuni,
rămâne ataşat în chip trecător direcţiunea spre casa stă­
pânului. F a c e impresia, că în internul câinelui lucrează
ceva. F ă r ă îndoială, examinează şi se lămureşte asupra
lucrurilor care îl înconjoară; din vreme în vreme îşi
schimbă locul de observaţie. Noi, cei din jurul lui îl inte­
resăm tot atât de puţin, ca şi lătratul unui câine de curte
din apropiere. Atitudinea şi aspectul lui din clipa elibe­
rării s a m ă n ă mai mult cu cea a unui câine sălbatec, decât
cu a unui câine de casă. F ă r ă să vrem. avem impresia,
că suntem în faţa unui animal sălbatec, răpitor, din de­
plină libertate, care tocmai se orientează asupra situaţiei
sale. încetul cu încetul începe să-i dispară nehotărârea. Se
concentrează rând pe rând tot m a i mult asupra direcţiu-
nei Puchheim, localitate pe care — după cum am spus —
nu o poate vedea; se opreşte lung cu faţa către pădure şi
către casa stăpânului, apoi porneşte, la ora 10.05, adecă
după o j u m ă t a t e de ceas socotit dela eliberarea din corfă.
Dupăcum se vede din procesele verbale şi schiţele obser­
vatorilor. Maxi a evitat toate pădurile, cu excepţia unui
mic boschet, în care a fost alungat de un automobil, care
venea din direcţia opusă — după cum de altfel avea ten­
dinţa să ferească din calea oricărui vehicul. Tot aşa s'a
comportat şi faţă de sate şi cătune. Unde avea posibilitatea
evita aşezările omeneşti. Când a ajuns în satul al doilea
vecin cu cel de origine, şi a recunoscut şoseaua, a pornit
în galop spre Puchheim, cu coada ridicată. A sosit a c a s ă
la ora 11.13. (Liberat la 9.35; durata experimentului 1.3S
ore; timpul alergării efective 1.08 ore).
Mi-am pus întrebarea: oare cum se va comporta a-
cest câine, dacă vom repeta experimentul? îşi va mai a-
duce oare aminte de drumul parcurs odată? Nu se putea
afirma aceasta cu siguranţă, şi de aceia, la 7 Noemvrie,
adecă după 18 zile am lăsat de nou pe Maxi să vină. acasă
din acelaş loc. L'am transportat cu un alt camion în­
chis. Pe când de data trecută, câinele a avut nevoe de 30
de minute pentru a porni la drum. de data aceasta i-au
fost îndestulătoare 5. Cea mai mare parte a drumului a
făcut-o precis pe urmele primei întoarceri, — aşa că de
fapt am făcut un experiment privind memoria câinelui.
Odată a tăiat chiar un ocoliş. De data aceasta a făcut dru­
mul în abea 43 minute, faţă de 08 minute dela experi­
mentul I.
F a c e m al treilea experiment. Proprietarul lui Maxi
îşi schimbă domiciliul la 15 Februarie 1932 si duce cu sine
şi câinele. Noua aşezare e la nord-vest de Puchheim, la o
distanţă de 4 km. In ziua mutării a bântuit un puternic
viscol de zăpadă. Câinele a făcut drumul pe jos, după că­
ruţă. Nu s'a mai întors la Puchheim.
Am ales, ca termen al unui nou experiment, ziua de
7 Mai 1932. Intre experimentul II şi I I I era deci o distanţă
de timp de şase luni. De data aceasta problema era să sta­
bilim, dacă oare câinele a mai păstrat în memorie încer­
carea II, sau va lua un nou drum: apoi dacă va dovedi o
atracţie mai mare faţă de casa originală sau faţă de stă­
pânul lui. De data aceasta Maxi r ă m â n e 35 minute în a-
propierea locului de eliberare, pare nedecis. Porneşte apoi
ca şi cu ocaziunea primelor experimente, la vale. prezen­
tând însă semne de nesiguranţă. Apoi e tulburat de dife­
rite vehicole care vin dinspre München, care îl silesc să
facă o deviaţie spre satul Geisenbrunn; aici se orientează
din nou şi porneşte pe un drum nou. îşi aduce aminte de
Ioc numai când dă de şosea şi acum porneşte repede spre
Puchheim. Deşi în casă şi în curte erau acum oameni
noui, se simte acasă, cercetează locuinţa, şura. grajdul şi
dă bucuros din coadă când vede câte un om cunoscut, din
sat, trecând pe dinaintea casei. Deci şi în această privinţă
a dovedit o memorie mare.
Motive serioase m'au îndemnat să împachetez încă
odată pe Maxi şi să-1 mai eliberez odată, acum între Puch­
heim şi noua locuinţă a stăpânului său, Gröbenzell. De
data aceasta nu a mai mers la Puchheim, ci deadreptul
la casa stăpânului. Când a ajuns ca la 100 metri de a-
ceasta, a început a galopa şi a da din coadă vesel. Intră
în curte la orele 10.58 si j o a c ă fericit în jurul oamenilor
lui. Trebue să amintesc, că această casă nouă a stăpânu­
lui nu o putea vedea câinele dela 100 metri, întrucât era
complect acoperită de linia ferată München-Augsburg, şi
şi de altfel e situată într'o adâncitură de teren. Cu ocaziu­
nea acestei a treia încercări, câinele a parcurs o distanţă
de 12 km. Când Fam transportat la locul de eliberare, fă­
când ocoluri voite, am parcurs 18 km.
Durata acestui experiment, începând dela eliberare
(dela eşirea câinelui din corfă, până la Puchheim) a fost
1.47 ore, dintre care câinele a mers spre casă 1.12 ore.
Mai trebue să adăugăm încă cele 18 minute, câte i-au tre­
buit pentru a ajunge după a doua eliberare din cursul
experimentului III până la noua casă a stăpânului, dis­
tanţă de 3—4 km. In contrast cu cele două experimente
dintâi, de data aceasta, după plecarea stăpânului din casa
veche, se observă la Maxi o şovăire, o nesiguranţă. In
vârful colinei se opreşte. întâlnirea cu amintitele vehico­
le, îl face să devieze, şi când ajunge în cursul acestei de-
viaţiuni lângă satul Geisenbrunn, se opreşte şi se orien­
tează din nou. Dacă nu ar fi dat de vehicule, poate a r fi
ţinut tot. drumul cel vechiu. Trebuind acum să iee unul cu
totul nou, totuşi s'a întors la urmă în direcţia cea bună,
la drumul cunoscut.
Această încercare i i i trebueşte considerată în parte
ca un experiment al facultăţii de orientare, de altă parte
ca unul pentru încercarea memoriei câinelui.
In cursul unui alt experiment u r m a să î n c e r c ă m fa­
cultatea de orientare a unui câine de oraş. care a fost eli­
berat într'o parte a oraşului München, cu desăvârşire ne­
cunoscută lui. E r a vorba despre căţeaua Nora, câine-lup
nu de rasă. curată, în vârstă de doi ani şi jumătate. Ani­
malul a ajuns la vârsta de 14 zile în posesiunea stăpânu­
lui actual. După. 4 luni Nora a fost adusă în centrul ora­
şului pentru a fi anunţată la poliţie. In afară de aceasta
(după cum ne asigură stăpânul ei şi un comisar de poli­
ţie) nu a mai ieşit din împrejurimile nemijlocite ale casei.
Oraşul, şi în special un oraş mare. nu poate fi cu­
prins cu vederea de pe o stradă sau v r e o piaţă a lui. In
cazul dacă oraşul — cum e şi München — zace în şes.
eventualele deosebiri de nivel nu sunt bătătoare la ochi,
şi la nici un caz nu pot fi asemănate cu deosebirile pe
care le prezintă regiunea parcursă de Maxi. După păre­
rea mea, orizontul strâmt clin oraş. uniformitatea aproxi­
mativă a străzilor şi a caselor, pune în faţa câinelui eli­
berat probleme cu mult mai dificile, decât cele din teren
deschis. Când părăseşte Nora corfa ei, se vede într'o piaţă
m a r c (Joliannisplatz), clin care se deschid străzi în di­
recţii diferite. Aceste străzi sau nu sunt drepte, sau la
mici distanţe sunt Întrerupte prin străzi transversale, în­
chise — aşa, că vederea este mult limitată. Când. la ora
4.30 (28. IV. 1932) dăm drumul lui Nora. aceasta prezintă
o atitudine foarte asemănătoare cu cea alui Maxi. T i m p
de 25 minute se orientează, insistând în direcţia în care
se găseşte casa stăpânului. Apoi pleacă, şi ţine drumul
cel bun. In Piaţa Tassilo e acostată de un câine, care cu
jocuri o deviază dela d r u m u l ' l u a t şi o face să plece în­
tr'o direcţie cu totul alta. După un timp mai îndelungat
se redeşteaptă în Nora dorul de casă. Se opreşte, se orien­
tează temeinic (în această vreme mai e tulburată şi de
un alt câine), fixează direcţia casei, porneşte direct şi a-
junge pe malul râului Isar, în faţa casei de dincolo de apa.
care aici curge vijelios. Vrea să se arunce în apă pentru
a o trece înot. Îngrijorat de viaţa căţelei, las să fie prin­
să, şi dusă la un podeţ din apropiere. Căţeaua se orien­
tează scurtă vreme şi apoi in câteva minute ajunge acasă.
După 40 de zile am făcut un al doilea experiment cu
Nora (18 Iunie, ora 4 dimineaţa). De data aceasta nu a
fost tulburată de câini străini, aceştia dormind încă la o
oră a t â t de timpurie. Nora — ca şi Maxi — a stat abea 5
minute în P i a ţ a Johannis, a luat aceiaş direcţie ca şi în
28 Aprilie, până la Piaţa TassUo — acolo unde a fost de­
viată în rândul trecut — şi se angajează pe cel m a i scurt
drum. care merge acasă. Durata experimentului a fost 37
minute, faţă de cele 93 ale primului, inclusiv în aceasta
din urmă, jocurile şi înconjururile amintite. Primul drum
făcut a fost 8.5 km., — al doilea 5 km.
Încercările făcute în trei rânduri cu câinele castrat,
care trăia într'o fermă singuratecă şi avea 9—10 ani, au
dat greş. (Executate la 19 Martie 1932).
Nici unul dintre cei trei câini nu cunoştea regiunea
in care au fost eliberaţi, nici unul nu vedea casa stăpâ-
nului, nici unul nu putea avea impresia, ca e urinării sau
influenţat in drumul Ini.
Din experimentele acestea s'a dovedit, că simţul vi­
zual (despre simţul auditiv şi olfactic nu poate fi aici vor­
ba nu ne dă suficientă cxplicaţiune peniru deslegarea pro­
blemei găsirei drumului casei. Nora avea in fa ţa ei culise
,|c case foarte apropiate, care ii includeau veilerea din
loate părţile. La punctele unde a Interveni! o deviare dela
direcţia iniţială (la Maxi ca şi la Nora), câinii s'au orien­
tal din nou. şi au găsit iarăşi drumul cel bun spre casă.
Castratul „lux" a alergai totdeauna in direcţie opusă. Ce
va fi oprit pe căilalţi doi câini, să nu facă şi ei ca şi Lux,
i u i insiste in direcţii greşite'.'
Stăm în faţa unui mister, in faţa unui sinii necu­
noscut, pe care l'ain putea nunii simţul dr orientare abto
lut. intre animalele noastre domestice prc/.intă un aseme­
nea simţ de orientare in prim rând calul, dar şi mâţa. La
paseri, animale care nu suni legale de pământ, simţul
orientării e şi mai bine desvoltat. Îmi aduc aminte de e-
întreţinerea încălţămintelor
A/i când e o poruncă să fim emiţători cu toate ma­
terialele, fiindcă treime să ne gândim la ziua de mâine,
are o şi mai mare însemnătate chestiunea conservării si
îngrijire! ghetelor. Viaţa ghetelor, in special a bocanci­
lor, poate fi mult prelungită, prin aplicarea unor mijloace
de conservare şi de curăţire potrivite, si prin buna între­
ţinere a lor.
Ar trebui să fie o regulă generală, ca nimenea să nu
ice in folosinţă ghete de sport - adecă bocanci de vână­
toare, de ski. cizme de vânătoare şi de pescuit etc., până
mi au fost tratate cu mijloacele de conservare indicate.
înainte de toate să ne însemnăm, că ghetele trebuesc
liniile pe şanuri (calapoade), când nu sunt in uz. Preţul
di' altfel redus al acelor şanuri, se amortizează de grabă
piiu menţinerea în bunăstare a tncălţămintelor.
Să vedem, cu ce trebuesc preparate ghetele înainte de
a fi luate in folosinţă.
1. Mai întâi să luăm talpa si cusăturile talpei. cusă­
turi, care treime să fie făcute cu aţă de in Lată de flax"
- cum o numesc cizmarii) şi nu cu aţă de cânepă.
(«&.
\einplul acelui Soim -peregrin, care a /.burai din Diissel
dorf liană la (loddllo. apoi de extraordinara facultate de
orientare a paserilor migratoare. Ast&zi ştim, că paseri
migratoare tinere. ca privighetoarea, cucul, răpitoare
de zi şi altele găsesc fără şovăire drumul lor spre Afri­
ca de Nord. cea ecpialorială şi chiar pană in Africa Su­
dică, singure, fără conducători bătrâni, făcând prima lor
niigraţiuiie. Misterul acestor fenomene consistă în împle
jura rea. că paserile acestea pleacă fără de veste, deodată
- şi totdeauna nimeresc rula cea bună. <> dovadă bună
pentru acest fenomen o constituesc experimentele in stil
mare, făcute de profesorul I. Thienenian cu cocoslârci-pui,
cari ,.fără de orice călăuzire" au plecat din Rositten spre
Sud sau Sud-Ost, imediat dttpăce au fosl eliberaţi, fără
nici o Întârziere, semne d e nehotărâre, sau zburătoriri fără
rost înspre alte direcţiuni. Totul s e petrecea ca dinainte
Întocmii polrivit unui plan precis si planul acesta se
găseşte in puii de cocostârc gata. desăvârşit!
DISCUŢII
Amestecăm 300 grame tileu de in sau tlleil de in fiert,
cil 200 gr. apă de Sticlă < ilaswasser, care se găseşte iu
oricare drogherie până se formează o emulsiune. Încăl­
zim această emulsiune, apoi cu ajutorul unui penel lătă­
reţ, ungem repetat şi îndelungai cusăturile tălpii şi talpa
insăşi. a t â t a vreme, până când pielea şi aţa refuză să mai
înghită emulsiune. V;,\ să mărim puterea de BUgere a pie­
lei, aşezăm ghetele cu tălpile înspre o sobă. giijind insă
să nu le ardem. Se va mira omul. ce cantitate mare de
asemenea emulsiune suge talpa unei perechi de bocanci!
Tălpile manipulate in felul acesta devin impermeabile, ca
şi o talpă de cauciuc, şi sunt cu desăvârşire ferite de in-
Fluinţele apei.
Prin această tratare e ridicată enorm şi durata tălpii,
fiind neasemănat mai rezistentă faţă de uzaj. O pildă: Ani
constatat din experienţa proprie, că tălpile unei pereebi de
gbete de oraş. tratate in felul arătat mai sus. an durat
peste un an!
II. S ă trecem acum la pielea de deasupra. K greşii
şi dăunător, să folosim uleiuri pentru conservarea aces­
tei piei. Cu cât e uleul mai lichid, cu atât i rău! Se pot
admite cel mult uleiuri foarte vâscoase. I'. cu totul gresii
să ungem ghetele cu uleiu in aşa măsură. Incâl să se iin-
bibeze şi căptuşala de piele a ghetelor, deoarece ghetele
astfel tratate ţin aşa frig la picioare, Incâl nu le apără
A reuşit...
nici călţunii de lângă groşi. Incălţămintele tratate cu uleiu fără să se slrecure o singură picătură de umezeală. In
nu vor fi niciodată impermeabile pentru mai multă vre­ privinţa aceasta înlocuiau perfect cizmele de gumă.
me, fiindcă apa spală curând uleiul din porii pielei. Acea­
sta mai ales, dacă umblăm prin iarbă umedă (care acţio­ Li. Col. Roland Schncider-Snyder
nează ca o perie cu apă), sau prin lapoviţă. Efectul defa­
vorabil al ungerei cu uleiu poate să fie neutralizat într'o II.
oarecare măsură, ungând pe deasupra ghetele cu Schmoll-
pasta, care aşează deasupra un strat subţire isolator. Simplificarea formelor . . .
P â n ă când rezistă, acesl strat opreşte apa să scoată din
porii pielei uleiul. In legătură cu chestiunea simplificării formelor de
Se poate obţine o bună şi durabilă impermeabilitate obţinere a permisului de vânătoare, chestiune în care s'au
a pielei bocancilor, dacă e frecată bine cu unsoare de ba­ făcut propuneri în numerile din 15 Xoembrie şi 15 Decem­
lenă cauciucată, puţin încălzită. Unsoarea de balenă c brie 1941, îmi permit să fac şi eu unele sugestii.
vâscoasă, înmoaie pielea şi o face impermeabilă pentru Iată-le:
apă, — cauciucul împiedecă, ca apa să scoată din pori a- Dacă, după cum se a r a t ă în No. 12 de către Dl Dr.
ceastă unsoare. Dupăce pielea a sbeut complect această un­ E. M. există teama că comisionul ce se va pretinde de
soare, ungem ghetele cu Schmoll-pasta, de culoarea potri­ C. A. M. ar înghiţi o bună parte din venit, ceeace — în
vită. Ghetele obţin un lustru mat, şi se mai suprapune un treacăt fie zis — poate fi stabilit la un procent rezonabil,
strat izolator, protector împotriva apei, a ierbii umede ele. pe bază de convenţiune, cu C. A. M.. s'av putea hotărî ca
Ghetele tratate în felul acesta devin şi rămân multă blanche!ele permiselor să fie trimise Inspectorului Jude­
vreme impermeabile. ţean de Vânătoare, de către Dir. Ecou. Vânatului, cu bor­
III. P r i n ungere cu uleiu de ricină, se înmoaie pielea derou prin care să se stabilească suma ce este de recu­
care s'a întărit în urma neglijării de a fi îngrijită, sau perat delà fiecare inspectorat în parte.
care a fost prost tratată. Acest uleiu însă nu poate fi re­
comandat pentru folosinţă stabilă, în scopul obţinerei im­
permeabilităţii ghetelor. In schimb e bun pentru îngriji­
rea hainelor făcute din piele nappa, de ren sau chevreaux.
Hainele unse cu uleiu de ricină devin moi, impermeabile
pentru vânt şi apă. Şi aici e recomandabil să se dee în ur­
3 <
m ă cu Schmoll-pasta, primind hainele de piele luciul fru­ S 3 i
tn u (
mos şi mărindu-se rezistenţa impermeabilităţii.
IV. Ţiţeiul de mesteacăn e „uleiul de iuft", cu care O) ;
se tratează şi se fac impermeabile incălţămintele de piele -o £
de iuft. Am văzut în Rusia, că ţăranii aveau o oală de
o a . -o
tinichea cu ţiţeiu de mesteacăn şi din acesta ungeau pe
cizme cu ajutorul unui penel. Am încercat şi eu această o t
primitivă metodă. Da, e bună, — face impermeabilă pie­ -l
lea, însă numai pentru un timp relativ scurt. Dacă folo­
sim însă m a i îndelungat acest ţiţeiu. el arde pielea. Pen­
tru vânători metoda nu e recomandabilă din cauza miro­
sului penetrant, pe care îl răspândeşte ţiţeiul de mestea­
căn.
4
I
Şi uleiul de rapiţă e vâscos, şi mai ales pescarii, îl
folosesc pentru a-şi unge cizmele do toval. F a c e pielea re­
lativ impermeabilă, fără a fi însă recomandabil, din mo­
tivele arătate mai sus. In schimb e potrivit uleiul de ra­
piţă pentru a face rezistente apei hainele uşoare. Am vă­
> o

zut la pescarii vânători, că purtau pantaloni si h a i n ă din

ţesătură de bumbac de casă, impregnată cu acest uleiu.
Perfect impermeabile. Ar face bine vânătorii şi pescarii fi
sportivi, dacă în lunile de vară ar încerca aceste îmbră­
căminte rezistente oricărui avers.
V
V. Ceva despre utilizarea parafinei. Disolvăm 0,5 gr. -a
parafină în 1 kg. benzină, şi anume încălzită în baie de
apă caldă, — deci nu la foc. din cauza primejdiei de ex­
I 3

plozie. Această soluţie o turnăm peste ghete şi înlăuntrul a >

ghetelor. Soluţia străbate numai decât pielea şi talpa. A-
cest tratament face pielea impermeabilă, pe o durată des­
tul de lungă — până parafina devine sfărâmicioasă. Des-
m T3 3

avantajul e, că şi ghetele preparate în felul acesta dau o

"3
u
o
cn
sensaţie de răceală, care nu poate fi înlăturată, orice cio­ V
rapi groşi am avea în picioare. Deci nu e recomandabil > O
acest metod de impregnare.
. i V
VI. Ce trebue să ştie vânătorul, turistul şi pescarul? u i 3
3
Trebue să ştie, că formaţiunile militare româneşti df S j Q o
munte au azi cele mai bune încălţăminte, — m a i bune nici i/2 3 ._
O.
1 .«
nu îţi poţi dori. Sunt confecţionate precis după modelul |i 3 CD u
..Goiser", croiu şi lucru. Ar fi de dorit, ca atunci când tim­ 3 tn
"03
purile vor permite aceasta, acest model şi această fabri- * ; u E
caţiune să fie adoptată unitar de vânătorii şi turiştii din ! cu ai

România. .-2 û3 -M Ü 3 SJ 03

Trebue să ştie, că cizmele folosite în a r m a t a r o m â n ă 3 m a. -o Cu

sunt excelente, mai bune ca şi care nu are nici o altă ar­
mată. Cizmele aceste sunt confecţionate din piele imper­
meabilă, partea dinainte are o căptuşală de asemenea re­
zistentă apei. Soldaţii mei de ani de zile laudă impermea­
bilitatea acestor cizme. Deci de asemenea ar fi de dorit,
ca uzinele, care confecţionează aceste cizme, atunci când
va fi posibil, să pună la dispoziţia publicului calitatea şi
modelele acestea.
Eu am avut ocaziune să tratez asemenea bocanci şi
cizme potrivit metodelor arătate mai sus subt I şi II, am
intrat cu aceste încălţăminte, şi am stat ore întregi în apă,
T3 a
Din timp, fiecare inspectorat va cere Dir. Ec. Vâna-
tului, pe baza informaţiilor primite dela societăţile de vâ­
nătoare — informaţii cari să indice numărul de membrii
ai fiecăreia, numărul de Mánchete de care va avea nevoo
pentru sezonul respectiv.
Odată pe săptămână, sau oricât de des va găsi nime­
ri!, inspectoratul va vărsa sumele încasate din vânzarea
permiselor. Administraţiei financiare, cu borderou la care
se va ataşa şi copiile (duplicate) permiselor de vânătoare
(după cum arăt mai jos).
Odată pe lună, va înainta Dir. Ec. Vânatului tripli-
catele permiselor do vânătoare eliborale. rari vor servi
atâl ra fişe statistice dar şi ca indicaţii asupri i sumelor
ce numita direcţiune are de primit delfi Minisd irul <lo Fi-
liante din vânzarea de permise de vânai.
Alăturat trimit un proect de formular d< • bianche!
de permis de vânătoare, care cred că este mai complet de-
cftl cel propus şi mai simplu. fiindcă nu \ i mai a von aga­
ţatc de el fişele de control propuse.
pe hârtie
nînncbetul ar fi formal diiitr'iiii original în fiecare
mai plină, de o culoare oarecare scliimbăloare
an şi 3—4 copii, cari să servească drept fişe ile eoni rol şi
pentru scopuri Btatistice, urmând a fi trimise: duplicatul
Ministerului de Finante prin Ad-ţii financiare. ( are le pri-
nii'şte odată cu depunerile făcute de către inspectoratul de
vânătoare; triplicatul se va înainta Dir. F.c. Vânatului, în
scopul arătat mai sus: rfuadruplicatul se va înainta fie
chesturii sau prefecturii judeţului respectiv, dacă s'ar Kăsi
cu cale să se ştie la un loc central de pază a ordine! pu­
blice, cine posedă arme de vânătoare şi quintuplicatul să
se păstreze în arhiva Inspectoratul judeţean respectiv.
Toate acestea s'ar scrie dintr'o singura dată cu niânn
sau la maşina de scris, cu ajutorul liârtiei indigo.
Permisul original în afară de timbru sec al Dir. E c .
Vânatului, va trebui să poarte un timbru sec şi peste fo­
tografia posesorului, timbru ce se va aplica de către in-
pectoral în momentul eliberării permisului.
Deasemenea, cred ci n'ar fi rău, să aibă şi semnă­
tura preşedintelui societăţii de vânătoare al căreia mem­
bru se găseşte a fi solicitatorul permisului. — Nu va sem­
na, desiiitir. nimeni pentru preşedinte permisele acelora
cari n'au nevoe să facă parte dintr'o societate de vână
loare neutru a le putea obţine.
l'ână la un punct oarecare, este neapărat necesar ea
permisul să fie semnat de către posesor în chiar faţa in-
spectorului de vânătoare, adică c h i a r în momentul elibe­
rării şi nu oricând i-ar conveni purtătorului.
Am introdus în corpul permisului şi numărul auto­
rizaţiei de purtat armă. aşa încât să nu existe putinţa de
a se elibera permis fără prealabila obţinere a autorizaţiei
de port armă.
Permisele se vor numerota astfel: Primul n u m ă r va
fi numărul de ordine al judeţului, socotind că pentru sco­
puri statistice s'ar voi să se ştie la Dir. F.c. Vânatului sau
Institutul naţional de statistică. — fără multă bătae de
cap. câţi vânători se păşesc în fiecare judeţ, respectiv ce
venituri se obţin pe judeţe din vânătoare. Astfel, să zicem,
iudeţul Ilfov va purta No. 50. Permisele ce se vor elibera
deci de către Inspectoratul de
vânătoare al iudetului Ilfov vor
purta No. 50/1. 50/5. 50/3. etc..
du pil cum dacă iudeţul Arad ar
avea ca n u m ă r de ordine 1. ner-
inisele eliberate în cuprinsul a-
cestui iudeţ vor purta numerile
1/1. 1/5. 1/3. 1/4, etc.
Virgtt Al. leremia, Pucheni
lor. Hedăm mai jos. in esenţa lor, lispoziţiunile noul,
care interesează mai deaproape linie i vânătorească.
'/) Dispensa de permis de port armă stabilită pentru
ofiţeri şi subofiţeri activi, ofiţerii d( politie judiciară, a
genţii şi ofiţerii poliţiei si siguranţei nu e referă la ar-
mele de vânătoare, pentru care ci sunt upuşi aceloraşi
obligaţiuni ca orişice particulari.
b) In regiunile subt stare de asediu, permisul se elibe
rează de Comandantul de Corp de Armată, apoi pentru ar­
mele cu alice. în baza unei delegaţiuni şi de Comandanţii
de garnizoană din capitalele de judeţ.
c) Pentru armele de vânătoare permisul de p o r t a r m a
nu e valabil, decât dacă e însoţit de permisul de vânătoare
pe anul în curs.
d) Permisul de a poseda şi purta a r m ă de vânătoare
implică şi dreptul ele a ş i procura un număr de cartuşe
stabilit prin instrucţiuni speciale, sau elementele speciale
pentru confecţionarea lor, in vederea utilizării acestora.
Această prescripţiune se referă numai la cartuşele arme­
lor lise. Prin această corectare se redă vânătorilor faculta­
tea, atât de însemnată, de a ş i confecţiona singuri cartu­
şele cu alice — lucru de cea mai mare însemnătate.
e) Vânătorii cu permis în regula îşi pot împrumuta
Intre ei arme şi cartuşe de vânătoare.
fi Contravenţiunile la această lege pol fi constatate
cu procese verb; le şi de organele prevăzute de legea vâna-
tului.
(j) Personalul silvic, dacă e însărcinat cu paza şi a l l ­
tura vânatului, va putei fi înarmat şi cu arme de vână-
toare.
h) Se pol elibera permise de a purta arme de vână­
toare si minorilor, insă mimai pentru arme de vânătoare
cu alice şi anume numai aceluia care practică efectiv spor­
tul vânătoarei si numai pe răspunderea, cu aprobarea şi
sub supravegherea părinţilor şi tutorilor legali. Pentru ob­
ţinerea acestor permise atâl minorii, cât si părinţii sau
tutorii legali, vor trebui să dovedească îndeplinirea condi-
ţiunilor prevăzute la Ari. 14, şi că fie minorii, fie părinţii
sau tutorii lor posedă drepturile de vânătoare prevăzute
la alin. <i).
Au r ă m a s nerezolvate, şi verosimil rezolvirea lor a
fost rezervată regulamentului de aplicare, următoarele
chestiuni atinse şi în articolul nostru amintit: aj preciza­
rea noţiune! ..arme albe" în raport cu vânătoarea: b) re­
glementarea utilizării armelor de tir. cu calibru mic; c)
vânzarea armelor între vânători particulari,

III.

Un succes al „Carpatf-
lor" — modificarea
legei portului armelor
In numărul nostru °—PH1.
comentând Legea NO. 077 din
1011 asupra portului şi vânzării
armelor, n e a m , văzut datori să
relevăm câteva inadvertenţe si » v 7 »• » ^
câteva greşeli ale acelei lesi
Avem satisfacţinnea să consta­
tăm, că observaţiunile noastre
au fost luate în seamă, şi leffea
077 a fost modificată în sensul
nărerilor pe care le-am formu­
lat în interesul vânătnrimoi.
In Monitorul Oficial No. 50
din 31 Ianuarie 1045 a ană rut
Decretul-T.ege No. 311. modifica
Intre ioame şi fiică.
DEL/FCENTPAlrAWRNITOLOGICA^POMANA
DIN O B S E R V A Ţ I I L E UNUI R Â Ţ A R
de: VICTOR PAŞCOVSCHI, inginer agronom
Mc nimici tatălui meu, oănă
tur fi marc. amator al naturii, in pentru verificarea odată luai mult a observaţiilor directe.
chin aceste rânduri. Numai Intr'un caz. când factorii menţionaţi nu pot avea
decât o influenţă minimă şi neavând un alt sistem mai
Un vânător «Ic baltă nu poată să nu fie — cal de pu­ sigur, le considerăm valabile fără nieiun corectiv. Acest
ţin — şi ornitolog. Abundenţa şi diversitatea speciilor, me- caz — dealtfel de un interes primordial pentru scopurile
dilll lor de trai de un colorii biologie incomparabil, miste­ noastre — este calcularea densităţii relative. Prin acest
rele ascunse în Instinctele si atitudinile lor, estetica de termen — din necunoaşterea unui allu, posibil existent
forme şi de culori — cele mai desăvârşite din lol regnul — înţelegem raportul procentual între diferite specii, cal­
animal — le îndeamnă să înveţi, să cercetezi, să şlii. Dacă culat fie ca o medie iţcncrală a anului, fie pe luni şi lo­
singurătatea liniştită a peisajului de munte evocă măreţia calităţi.
Divinităţii, viaţa bălţii cu miile ei de forme — (lela iufu- Un alt termen din cadrul expunerii, care necesită ex­
/orie şi până la maesloasa lebădă - este o mărturie de plicaţie esle densitatea absolută a speciei. Această expresie
imensitatea geniului creator al Naturii. înseamnă răspândirea numerică a unei specii, la o sta­
Cine nu simte această \ia|ă. cine nu vrea să o cu­ ţiune, sau la mal multe staţiuni — dacă ne ocupăm de
noască şi trece nepăsător, orbit de alte pasiuni şi interese, toate odată iu perioada de abundenţă cea mai mare
nu este vânător de baltă, nu este ruiiutor în general. din cursul pasajului. Vom deosebi deci: densitatea abto
1
Jurnalul meu de vânătoare şi excursiuni dela l!).'i:i Iută de primăvară Şi densitatea absolută di toamnă.
l!t:!!l serveşte ca material brut pentru această comunicare. Scara de densitate, o folosim aceeaşi ca şi in comu­
I'e lângă metoda nicarea noastră
obişnuită a obser­ Si privitor la Linii
vaţiei directe, ca colac (nev. Vân.
re niciodată nu No. 1 si 3/1941). O
se poate emanci­ reproducem pen
pa corni lei de su­ tru integritatea
biectivism, Intro expunerii:
ducem In spriji­ I. Excepţia
nul concluziilor nai. In această
noastre şi un ele­ clasă se reparti­
ment de obiectivi­ zează specii atât
tate matematică. de rare. încât ca­
Este statistica ra­ zurile cunoscute
telor sălbatece îm­ sunt numărate şi
puşcate în timp merită să fie seni
de 8 ani şi jumă­ nalate în liter i-
tate. Totalul ge­ tură.
neral al situaţiei II. Foarte
este 1352 piese. rar. Specii care a-
Repartizată par sporadic In­
>e specii, locali­ tr'un n u m ă r re-
tăţi şi decade — >lr;ins. Nu ne vi­
in cifre absolute zitează anual, ci
şi procentual — numai iniânrtlă-
această statistică
L
exprimă in ci- T a b l
°"- ' III. Rar. Spe­
fre, variaţia ferevenţei fiecărei specii din cursul anului şi cii care ne vizitează anual, insă intr'un n u m ă r rest re i s .
raportul numeric între diferite specii pe staţiuni şi in total. Chiar în toiul pasajului, nu poţi da zilnic de ele.
Se poate obiecta, că compoziţia sistematică a stocu­ IV. Puţin. Specii care se pot vedea zilnic în timpul
lui raţelor recoltate, nu poate corespunde exact compozi­ frecvenţei maximale, însă în număr de numai câteva e-
ţiei efectivelor existente în natură şi anume, din urmă­ xemplare.
toarele motive: V. Potrivit de mult. Specii care se observă la staţiune
1. Raţele de diferiţi' specii nu se împuşcă la fel de în zeci de exemplare.
uşor. fiindcă au obiceiuri diferite şi variază ca viteză şi VI. Mult. Specii care se observă la staţiune în sute
caracterul sborului; de exemplare.
I.a vânătoare, preferinţa la împuşcare se acordă VII. Foarte mult. specii care se observă în mii de
speciilor mai m a r i : exemplare.
'.'<. Vânătoarea la raţe nu se face la fel de intensiv în Această scară o aplicăm şi pentru caracterizarea va
lot timpul sezonului şi, prin urmare, specii de iarnă sunt naţiilor numerice iile unei şi aceeaşi specii din cursul a
expuse mai puţin, faţă (le cele obişnuite din timpul toam­ nului. In acest caz întrebuinţăm şi termenul frecvenţă' .
nei şi primăvara. Observaţiile care fac obiectul acestui articol se refe
Aceşti factori sunt atenuaţi dacă se practică siste­ ră la patru bălţi de pe malul Limanului Nistrului.
mele variate de vânătoare, dacă tirul in general este bun. Având în vedere că mai multe din concluziile noastre
dacă nu se acordă preferinţa după mărime, dacă numă­ sunt în strictă legătură cu caracterele staţiunii - - deose­
rul eşirilor pe teren din timpul iernii este suficient de bite dela caz la caz — dăm mai jos. sub forma unui tab-
mare şi dacă timpul la care se referă statistica este des­
tul de lung
In cazul nostru, aceste condiţiuni au fost in lamă ') Scara de frecvenţă f o l o s i t ă in comunicarea privitor
parte respectate. Totuşi interpretăm datele statisticei noa­ la Limieolae (Rev. Vân. No. 1 şi 3/1941), prezentând anu­
stre' cu toată prudenţa şi le folosim ca un mijloc ajutător mite neajunsuri, am renunţat la ea.
lou, datele necesare pentru a-şi face ideea cum se pre­ pasajului de primăvară. Pasajul este masat şi repede,
zintă fiecare din aceste patru bălţi. (".rosul frece câteodată in •>—3 zile. Deseori, din cauza re-

dela malul
Depărtarea
Întinderea

mării Kl.
întinderea Cum se prezintă Apropierea
Denumirea cea Ha. Apa Adâncimea apei
staţiunii Vegetaţia lacurilor cu apa Limanul locuinţelor
liberă în vecinătate omeneşti

1 dela mal pe o lă­

lacuri mici şi ţime mică, apa
trestie mare şi puţine faţă de mică, pe urmă
Domaha 8000 50 dulce adâncă si mijlocie din ce în ce izolată
deasă întinderea stu­ mai adâncă
j fului Fără vegetaţie
i pe fund.
Pe de o parte un
un lac mic la golf cu apă mică
trestie şi papură, mijloc, iar pe si vegetaţie pe
300 25 dulce mică şi în puţine pe margini margini, apă mai înconjurată cu
Mologa fund, pe de altă
locuri mijlocie rogoz şi iarbă multă sau mai parte lacuri mai multe case
puţină după adânci cu fundul
anotimp nisipos.

20 trestie, pe mar­ un lac mare şi

Ceair 500 dulce mijlocie şi mică Idem Idem
gini rogoz câteva mai mici
scundă de sără- trei lacuri mai un golf cu apâ
mică si puţine turâ (Salicornia, mari şi nume­ mică şi vegetaţia
Bugaz 1000 — sărată lacuri mijlocii Juncus, Cvarex), roase jepşi mai abundentă pe izolată
foarte puţ. trestie mici fund

Observaţiile şi concluziile noastre au un caracter
st rict local.
Scopurile principale urmărite sunt: stabilirea epocii,
ordinea comparativă şi locurile de popas în timpul pasa­
jului, densitatea absolută şi comparativă în total şi pe
staţiuni, în funcţie de caracterul bălţii, frecvenţa în cursul
anului, clocitul.
Din aceste puncte de vedere vom examina fiecare
specie pe rând.
RAŢA S Ă L B A T E C Ă MARE
(Anas platyrhincha platyrhincha (L.))
R a ţ a mare apare la primele desgheţuri, în
Fia. 2. - Harta şi poziţia geografică a regiunei.
venirii gerului, r a ţ a m a r e este obligată să se retragă din
nou la Sud. Acest lucru se întâmplă aproape în fiecare an,
iar în p r i m ă v a r a 1938 s'a repetat de câteva ori. In acest
an, în a doua j u m ă t a t e a lui Ianuarie şi în Februarie tim­
pul a fost moale. L i m a n u l se clesgheţa încetul cu încetul.
F r u n t e a pasajului de raţe se grămădise la Bugaz aştep­
tând pornirea apelor Nistrului. L a sfârşitul lui Februarie
timpul încălzindu-se deabinelea, m a r e a m a s ă a raţelor
m a r i trece la Nord şi în locul lor apar speciile din eşa­
lonul de mijloc al pasajului. Insă în primele zile ale lui
Martie temperatura scade brusc. Bălţile şi L i m a n u l se a-
copere din nou cu ghiaţă. R a ţ a mare reapare la Bugaz,
fruntea iar speciile mai sensibile se retrag spre Sud. îngheţul nu
durează decât până la 6 Martie, iar până la 10, pasajul
reintră în stadiul dela sfârşitul lui Februarie. In ziua de
12 termometrul arată — 8 0 . Ninge. Apele sunt îngheţate.
Retragerea pasajului se repetă. Abia pe la 20 Martie lu­
crurile au intrat în normal.
Densitatea absolută a speciei la pasajul de primăva­
ră este:
Domaha cl. V. (potrivit de mult, zeci de exemplare)
Mologa cl. V i (mult, sute de exemplare)
Ceair cl. V. (potrivit de mult, zeci de exemplare)
Bugaz cl. V i l . (foarte mult, mii de exemplare).
Pentru clocit, r ă m â n e un n u m ă r relativ redus de pe­
rechi.
Bălţile de care ne ocupăm, nu oferă condiţiunile de
nidificaţie pe placul raţelor mari. Bugazul este prea des­
chis. Aci nu este loc decât pentru câteva perechi. Ceairul
şi Mologa au prea puţine locuri uscate, iar pe margini ve­
getaţia scundă nu prezintă un adăpost suficient şi este
călcată mereu de vacile şi oile oamenilor. L a Domaha,
trestia mure şi apa adâncă deasemenea nu sunt prielnice
facerii cuiburilor, cu excepţia câtorva grinduri — reduse
ca suprafaţă — ameninţate şi ele de vite.
Totuşi, a t r a s ă de abundenţa hranei, r a ţ a mare re­
nunţă cu greu la perspectiva seducătoare de a-şi scoate şi
creşte progenitura în aceste locuri. Ingenioasă dela n a t u r ă
în căutarea locurilor pentru cuibărit, soluţiile găsite câ­
teodată sunt surprinzătoare. Intr'o primăvară la Ceair,
trecând pe drumul care desparte balta de locurile rive­
ranilor, dintr'un colţ nelucrat al unei grădini de legume,
peste un gard viu de cătină, sboară o raţă. Avea acolo un
cuib. Distanţa până la drum — destul de frecventat — nu
a fost m a i mare de 4—5 m.
Altă dată, sunt înştiinţat de custodele muzeului is­
toric din Cetatea Albă că a găsit în curtea cetăţii pe lân­
gă un zid, un cuib eu mai multe ouă, ascuns printre pic-
^46
Hg. 3. — In locul indicat cu .xţ'raţa mare şi-a făcut cuibul*
t i r şi vegetaţia abundentă de urzici. (Fig. 3). De pe cuib
a sbural ti rata. După ouăle şi puful identific raţa mare.
Pani la apa Limanului bobocii eşiţi a r trebui să ridice
un val de pământ de 4—5 ni., să se suie pe un zid de un
metru, să sară de pe acest zid dela înălţimea de 4—5 m.
in curtea exterioară a cetăţii şi să mai facă pe jos printre
pici re şi buruieni cea. .">(> ni. Pană la cel mai apropiat
pâlc de stuf. ar trebui să mai înoate în apele Limanului
cea. 1 km. in lungul caselor oraşului de pe malul apei.
Acestea toate desigur, dacă raţa-mamă nu ar prefera pen-
iiu transportul copiilor, drumul aerului.
Informându mă cu această ocazie la paznicul cetă­
ţii, aflai că nu este primul caz cănd raţa mare îşi face
cuibul în ruinele cetăţii. Mi se şi a r ă t a r ă în două locuri
resturi de cuiburi devastate de copii. Unul fusese aşezat
pe contrafortul unui zid la înălţimea de cea. 4 m., iar ce-
1 iu- 4. Pe vârful acestui zid ra(a mare şi-a ales locul pentru cuib.
CARPAŢII -:- 1942. No. 2.
lalt — pe vârful unei porţiuni de zid rămase
dela un turn prăbuşit, la !)—10 ui. deasupra
plajei Limanului, acoperită in acest loc cu
pietriş şi cu pietre mai mari. (Fig. 4;. Ce sb >r
periculos ar trebui să i a c ă nouii născuţi, de
nu le-ar fi botărit soarta mai înainte derbedjii
mahalalei!
liaţa mare împreună CU gâscă m a r e se
împerechează şi începe ouatul mai devreme
decât toate celelalte specii de apă.
lluţele mari sosesc in bună parte impere
cinate, sau in cârduri mici, compuse din un i,
două femele şi câţiva curtezani. Perechile lo­
godite duc o viaţi retrasă şi nu mai sboară
ziua, ca in timpul peţiliilui. Din această cauză,
precum şi datorită faptului că pasajul raţelor
mari este masai şi scurt, numărul victimelor
la vânătoarele de primăvară este relativ re­
dus, reprezentând aproximativ 10% din totalul
1
raţelor recoltate din toate speciile . Dintre ele
abia un sfert sunt femele. Pentru acest motiv,
când se pusese chestiunea reducerii ternieiiu-
|fifl| lui de p r i m ă v a r ă pentru vănarea raţelor din
consideraţiunea că la sfârşitul lui Martie raţa
1
mare începe oualul, opinai contra ) pentru
1
• . ! i ' i , •,, i i ., i : : , | ,;i - , i |.
' Desigur in bălţile interne, unde raţa ma­
re este specia predominantă şi clocitoare situa­
ţia se prezintă altfel. Problema şi-a găsii cea
luai fericită soluţie prin fixarea unui termen special pen­
tru raţa mare, împreună cu gâscă mare.
Efectivul raţelor mari creşte dela sfârşitul lui Mai,
când răţoii încep să se întoarcă dela Nord.
Frecvenţa m a x i m a l ă este in lunile August şi Septem­
brie.
In această perioadă densitatea speciei pe staţiuni se
1» ite evalua in modul următor:
Doinaha — ci. VI le densitate (mult, zilnic sute de
exemplare);
Mologa —• cl. V d densitate (potrivit de mult, zilnic
zeci de exemplare);
Ceair — cl. VI dce densitate (mult, zilnic sute de e-
xemplare);
Bugaz cl. \ clo densitate (mult, zilnic sute de
exemplare).
Odată CU deschiderea vânătoarei, felul de viaţă a ra­
ţei mari se schimbă. Hărţuite mereu, păsările părăsesc
bălţile; şi petrec ziua la Liman in anumite locuri cu apă
mică. Le putem vedea cu sulele la Bugaz in faţa abatoru­
lui, in golful intre oraş si Ceair, Intre Mologa şi Seimeni,
precum şi in lungul Coastei Roşie. Seara, după ce petre-
cură toată ziua pe apă, caută locuri uscate: la câmp, pe
săraturi deschise, p e grinduri, plauri, sau pe încâlcituri
de papură, care suportă greutatea pasării. Cu cât mai în
spre iarnă, cu atâl Sborul d e seară se face mai târziu, c h i a r
noaptea.
Efectivul se reduce din ce în ce.
In timpul iernii, raţa mare se menţine în n u m ă r re­
dus, cal timp mai sunt locuri neingheţale la Liman. S t a u
pe ghiaţă pe marginea apei in tovărăşia speciilor nordice,
cu care rivalizează iu ceeace priveşte rezistenţa la frig. l'e
urma se retrag la mare şi numai in cazul gerurilor prea
mari, dispar.
14 Ianuarie 1937. Frig şi zăpadă mare. închidem se­
zonul la epuri in lunea Nistrului. In mijlocul unei pădu­
rici, aştept la ţiiloare, vulpea. Deodată deasupra sălciilor
un vâjâit puternic al unui sloi mare de raţe. Focul arun­
cat la întâmplare printre crăci .şi-a găsit o victimă: un
răţoi bătrân in toată frumuseţea penajului de nuntă. A-
ceastă întâmplare îmi dă posibilitatea ca în diagrama ele
frecvenţa raţelor mari in cursul anului (Fig. .">), să trag o
linie şi în rubrica decadei a doua din luna Ianuarie, sin­
gura rămasă liberă până atunci.
In ceeace pliveşte densitatea comparativă a raţei
mari, din statistica pieselor împuşcate se constată că a-
eeaslă specie faţă de totalul tuturor speciilor reprezintă
in medie — 19.2%, sau
la Doinaha 4.8% (în cifre absolute — 11 piese):
la Mologa 11.7% (în cifre absolute — 28 piese);
la Ceair 23.5% (în cifre absolute — 171 piese);
la Bugaz 32.7% (în cifre absolute — 50 piese).
') In calitate de Inspector judeţean de vânătoare.
 Te izbeşte regularitatea curbei. Care sunt cauzele?
E x a m i n â n d cu toată prudenţa formarea acestor cifre
din situaţiile desfăşurate pe decade şi ţinând seama de
caracterul fiecărei bălţi, putem face următoarele conclu­
zii: Densitatea redusă a raţei mari la Domaha treime să
fie explicată prin: a) aşezarea in afară de drumul princi­
pal al pasajului; b) condiţiunile nefavorabile pentru cui­
bării. Cauzele a şi b au determinat faptul că din 50 piese
Fig. 5. - Graficul reprezintă frecventa ratei mari In complexul celor
patru bălti. Negru=cl. VII. (mii de exemplare); haşurat d e s = d , VI.
(sute de exemplare); haşurat mai rar cl. V. (zeci de exemplare); ha­
şurat r a r = c l . IV. (câteva exemplare). Diagrama de sus reprezintă den»
sitatea relativă a ratei mari în cursul sezonului de vânătoare, In balta
Ceair (după statistica pieselor Împuşcate).
de diferite specii recoltate la Domaha primăvara, nu figu­
rează nici o raţă m a r e ; c) lipsa locurilor potrivite pentru
regimul de viaţă de toamnă (ziua —• apa mică, noaptea —
locuri uscate); d) lacuri prea mici cu vegetaţie înaltă; e)
concurenţa din partea speciilor care sunt aci în condiţiuni
optime şi se adună în n u m ă r mare.
Bugazul din contră prezintă condiţiunile favorabile
la toate punctele, cu excepţia punctului 6, unde se poate
admite egalitatea situaţiei ca efect, deşi cauzele sunt deo­
sebite.
Celelalte două bălţi prezintând caractere interme­
diare, m a i mult sau mai puţin pronunţate, ocupă locul
mediu.
Ca o împrejurare nefavorabilă felului de viaţă a ra­
ţei mari am menţionat la punctul d: lacuri mici cu vege­
taţia înaltă. Această regulă este valabilă numai pentru
toamna şi iarna. Pentru primăvara şi vara, din contră
astfel de locuri sunt preferate, cu condiţia însă ca apa să
nu fie prea adâncă. Acest lucru se demonstrează de curba
descrescândâ a densităţii relative la Ceair în August şi
Septembrie. Din contră la Bugaz densitatea relativă evo-
luiază în sens invers (Fig. 6).
Fig. 6. — In lunile August şi Septembrie, ratele mari părăsesc bălţile
interne şi se deplasează în lagunele maritime. Graficul reprezintă evo­
luţia densităţii relative a ratei mari In aceste două luni Ia Ceair (balta
internă) şi la Bugaz (litoralul mării).
Cât priveşte evoluţia densităţii comparativă în timpul
anului nu putem lua în consideraţie decât cazul bălţii
Ceair, unde n u m ă r u l eşirtlor pe teren este destul de m a r e
şi destul de regulai repartizat in cursul anului. Totuşi şi
în acest caz constatăm, că materialul statistic nu este su­
ficient pentru a u r m ă r i evoluţia pe decade. Pentru acest
motiv construim curba pe luni, netezind variaţiile deter­
minate de factori întâmplători şi de numărul insuficient
al variantelor care formează media.
Din diagrama (Fig. 5 sus) se constată că densitatea
comparativă ridicată din luna August (.30.2%) scade a-
proape la j u m ă t a t e în Septembrie (16.3%) ca să atingă
minimul în Octombrie (12.15%), datorită abundenţei celor­
lalte specii care migrează prin lacurile noastre în această
lună. In Noembrie densitatea relativă revine la nivelul ce­
lei din Septembrie (1(1.4%), iar în Decembrie face un salt
mare (58.3%); m a r e a m a s ă a pasajului celorlalte specii a
trecut, r a ţ a m a r e însă a r ă m a s in cantitate de predomi­
n a n t ă absolută. In I a n u a r i e şi Februarie este aproape sin­
gura existenţă (100 şi 80%), iar în Martie scade vertiginos
la 9.3% din cauza marelui val al pasajului de primăvară.
Preferă raţa m a r e apa dulce faţă de apa sărată? Nu
am putut constata nici o deosebire.
In ceeace priveşte vecinătatea locuinţelor omeneşti,
r a ţ a m a r e este destul de indiferentă, natural fără a de­
păşi anumite limite de prudenţă necesară.
RAŢA PESTRIŢĂ
(Anas sterpera L.)
La pasajul de p r i m ă v a r ă urmează după raţa m a r e
la un interval de o săptămână până la zece zile. Nu vine
p â n ă ce apele nu se curăţă complet de ghiaţă. Pasajul este
m a i lung şi mai puţin masat faţă de raţa mare.
Densitatea absolută de primăvară este:
Dohama — cl. VI (mult, sute de exemplare);
Mologa — cl. V (potrivit de mult, zeci de exemplare);
Ceair lipseşte;
Bugaz lipseşte.
Privitor la clocit, nu am decât o singură indicaţie:
grădinarul oraşului Cetatea Albă a ţinut în captivitate
o pereche de raţe pestriţe, primite cadou, când fuseseră
încă boboci, dela un locuitor care, după spusele lui le-ar
fi prins la Bugaz. Din nefericire nu am putut lua contact
cu locuitorul în cauză şi regret foarte mult, deoarece ca­
zul prezintă un interes deosebit din motivele, la care voi
reveni mai jos.
T o a m n a se poate vedea câte un exemplar solitar, sau
în grupuri mici începând cu a doua decadă a lui August.
In Septembrie devine mai comună, iar frecvenţa m a x i m ă
cade în a doua j u m ă t a t e a lui Octombrie şi în Noembrie.
In acest timp densitatea absolută a speciei este:
Domaha — cl. V I (mult, sute de exemplare);
Mologa cl. II (foarte r a r ) ;
Ceair cl. I I I (rar);
Bugaz lipseşte.
Este de r e m a r c a t că primăvara in toiul pasajului
densitatea raţei pestriţe la Mologa este mult mai ridicată
faţă de toamnă ajungând până la cl. V (zeci de exem­
plare).
L a primele îngheţuri mai serioase raţa pestriţă dis­
pare. F a c e impresia că nu se împacă cu temperatura scă­
zută. I a r n a nu se observă. Această constatare este intere­
s a n t ă faţă de epoca târzie a pasajului de toamnă. Conclu­
zia ar fi, că r a ţ a pestriţă preferă timpul temperat, evitând
şi căldura şi gerul.
Cercetând densitatea comparativă după statistica pie­
selor împuşcate constatăm:
Domaha 10.9% (25 piese);
Mologa ¿.1% (5 piese);
Ceair 0.9% (7 piese);
Bugaz 0.0%
sau în medie 2.7%.
Este surprinzătoare aşezarea inversată a gradaţiei ci­
frelor, faţă de r a ţ a mare. Deşi considerată cea mai apro­
piată rudă a acestei din urmă, raţa pestriţă, după cum se
vede, are cu totul alte obiceiuri. Iată cauzele care deter­
m i n ă răspândirea deosebită a raţei pestriţe, faţă de cea
mare:
a) R a ţ a pestriţă nu suportă apa sărată. Pentru acest
 motiv origina celor doi boboci din bazinul grădinarului,
pretinşi clociţi la Bugaz ar fi foarte interesantă de lămurit
exact. Dacă este adevărat, avem de a face cu o excepţie
rară.
b) Evitând apele sărate, drumul de pasaj al raţei pes­
triţe se trasează la o depărtare dela mare şi dela lagune,
având ca etape lacuri şi bălţi cu apă dulce.
c) Şi toamna şi primăvara, raţa pestriţă frecventează
cu plăcere ochiuri mici cu apă adâncă. Nopţile de toamnă
le petrece deseori în astfel de locuri.
d) Este mai precaută şi mai sporioasă decât raţa
mare. Vecinătatea prea apropiată a aşezărilor omeneşti
nu-i place.
RAŢA F L U E R Ă T O A R E
(Anas penelope L.)
Apare în m a s ă primăvara între raţa mare şi cea
pestriţă. In n u m ă r restrâns se observă şi mai devreme.
Sboară în cârduri de câteva zeci de exemplare. Abia la
sfârşit, o putem vedea în grupuri mai mici şi chiar pe­
rechi. In prima decadă a lui Aprilie pasajul este ter­
minat. Densitatea absolută de primăvară este:
Domaha cl. IV (puţin, câteva exemplare);
Mologa cl. IV (puţin, câteva exemplare);
Ceair cl. I I I (rar);
Bugaz cl. VI (mult, sute de exemplare).
In August se observă foarte rar, înmulţindu-se din ce
in ce spre mijlocul şi sfârşitul lui Octombrie, când este
m a x i m u m de frecvenţă.
In acest timp densitatea speciei este:
Domaha cl. V (potrivit de mult);
Mologa cl. V (potrivit de mult);
Ceair cl. V (potrivit de mult);
Bugaz cl. V (potrivit de mult).
R a ţ a fluerătoare este unica specie care strigă toam­
na destul de mult şi în acelaş fel ca şi primăvara. Flue-
ratul ei prelung şi trist se armonizează de' minune cu tab­
loul posomorât de toamnă al bălţii: vânt, frig, foşneala
stufului uscat, apa piumburie şi încreţită; nu se aude
nici o voce de vietate, numai de undeva de sus din ceaţă
un şeurat singuratec, monoton şi lugubru. P r i m ă v a r a a-
cest strigăt se pierde în mulţimea vocilor naturii renăs-
cânde.
Fluerătoarea dispare înainte ele îngheţarea apelor.
In Decembrie nu am văzut-o decât o singură dată. Dintre
toate speciile din genul Anas, raţa fluerătoare are cele
mai scurte perioade de şedere în ţară.
In privinţa timpului de sosire de primăvară şi de
plecare toamna se a s e a m ă n ă mult cu raţa pestriţă cu
toată deosebirea mare ca zonă de nidificaţio.
Densitatea comparativă a speciei este (după statis­
tica pieselor împuşcate):
DOCTORUL SCOLOPAX
Dacă citeşti în vechile cărţi de zoologie şi de vână­
toare, găseşti unele uimitoare produse ale fanteziei, privi­
toare la obiceiurile şi modul de traiu al unor animale. Lu­
cruri de necrezut, care de sigur — socoteşti — sunt tra­
diţii pe care omul le-a primit şi le-a transmis fără nici o
critică. Ceeace e curios insă, că dupăce oamenii pricepuţi
au aruncat la coşul cu vechituri netrebnice unele aseme­
nea „credinţe greşite" — vin alţi oameni tot atât de pri­
cepuţi, şi scot din coş unele din acele superstiţii şi le sus­
ţin ca adevăruri.
Aşa s'au ţesut în jurul sitarului fel de fel de legende.
Unele confirmate, altele abandonate. Dar din aceste aban­
donate, unele i a r ă ş i . . . confirmate de fapte. Deci: mistere.
Alăturata fotografie e o „dovadă", că totuşi va fi ceva
adevărat din ceeace se spune despre sitar: că îşi vindecă
piciorul rupt, aplicându-i un bandaj de frunze şi tină, a-
semenea omului, care imobilizează osul frânt punându 1
în lopăţele, în ipsos, i a t ă încă un „mister" dintre cele mul­
te în care se î m b r a c ă sitarul, şi care a r trebui lămurit —
pe cât posibil — prin no'ui şi precise observări.
Documentul pe care îl publicăm aici e unul, credem,
preţios. B u l g ă r u l de argilă aşezat pe osul piciorului de
sigur a fost anume potrivit acolo, şi nu ajuns printr'un
accident oarecare.
Sitarul cu acest picior obloşit a fost împuşcat lângă
Mediaş.
Domaha 3.5% (8 piese);
Mologa 2.9% (7 piese);
Ceair 2.7% (19 piese);
Bugaz 2.6% (4 piese)
cu o medie de 2.8%.
Densitatea comparativă este practic egală la toate co­
lo patru staţiuni. P r i n urmare, raţa fluerătoare este indi­
ferentă faţă de variaţii de condiţiuni. Putem totuşi face o
singură r e m a r c ă care deşi nu s'a oglindit în cifrele de mai
sus, s'a constatat totuşi prin observaţie: în timpul pasa­
jului de primăvară r a ţ a fluerătoare se ţine de malul mă­
rii, fiind mai abundentă la Bugaz decât în alte părţi.
RAŢA CU F R I G A R E
(Anas acuta acuta L.j.
P r i m ă v a r a este foarte nerăbdătoare să pornească la
Nord. In Februarie şi chiar în Ianuarie sunt suficiente câ
teva zile calde ca să se prezinte însoţind raţa mare în cău­
tarea locurilor desgheţate. Grosul pasajului însă trece cu
câteva zile mai târziu faţă de raţa mare. P a s a j u l este re­
lativ întins. O vedem destul de abundentă până la sfârşi­
tul lui Martie şi chiar în Aprilie.
Densitatea aboslută de primăvară este:
Domaha cl. IV (câteva exemplare);
Mologa cl. V (potrivit de mult, zeci de exemplare);
Ceair cl. IV (puţin câteva exemplare);
Bugaz cl. VI (mult, sute de exemplare).
Ca o excepţie r a r ă se întâlneşte în cursul verii, proba­
bil exemplare bolnave sau sterpe. La deschiderea vânătoa­
rei nu mai este o raritate şi se sporeşte repede. P a s a j u l de
toamnă este lung ca şi cel de primăvară. Dela a doua de­
cadă a lui Septembrie şi până la sfârşitul lui Octombrie
este în maximul de frecvenţă.
Densitatea absolută din această perioadă este:
Domaha cl. IV (puţin);
Mologa cl. IV (puţin);
Ceair cl. V (potrivit de mult);
Bugaz cl. V (potrivit de mult).
In Noembrie descreşte repede, in a treia decadă nu am
mai constatat-o.
Densitatea comparativă este (după statistica pieselor
impuşcate):
Domaha 1.3% (3 piese);
Mologa 5.0% (12 piese):
Ceair 4.1% (30 piese);
Bugaz 4.6% (7 piese).
Media 3.8%.
Prin aceste cifre se confirmă preferinţa cunoscută a
raţei cu frigare faţă de apele deschise şi întinse. Ochiuri
mici înconjurate cu ziduri de trestie înaltă, cum este la
Domaha, nu sunt pe placul ei. P r i m ă v a r a nu a fost con­
statată acolo niciodată. F a ţ ă de celelalte condiţiuni se ara­
tă indiferentă. (urmează)
Ceea ce nu se poate tăgădui, e destul de frecventa
existenţă a unor asemenea „bandaje" — şi că subt ele s'au
găsit leziuni care interesau osul sau numai pielea şi ten­
doanele. Explicaţia dată do ceice nu admit că ar fi vorba
de o conştientă acţiune a sitarului e, că locurile lezate sân­
gerând adună frunze căzute, fire de iarbă, argilă, care se
închiagă cu sângele, se întăreşte. Paserea nu îndepărtează
acest búlgaras, cauzându-i durere orice atingere. F a ţ ă de
aceasta: de ce oare numai sitarul are această particulari­
tate, doar accidente sufere şi alte paseri? . . .
Ciocănitoare c i u n g ă infirmitatea ei, destul de gravă pentru o pasăre, în
viaţa căreia picioarele joacă un rol atât de mare.
In August 1940 am împuşcat într'o grădină din Ing. Sergiu Paşcovschi
Lipova o ciocănitoare pestriţă mare. Cât timp am ob­
servat-o vie, n'am remarcat nimic deosebit în purtarea La „Iepure înnotător"
ei. Am împuşcat-o ca să văd, dacă nu e cumva o cio­
cănitoare balcanică; la distanţă ambele specii se deo­ Citind rândurile domnului Dr. Ion V. Todea, des­
sebesc greu, apoi ştiam preferinţa celei balcanice pen­ pre un iepuraş care a traversat, înotând, apele unui
tru grădini şi parcuri din sate şi oraşe, pe când cio- râu revărsat, mi-am adus aminte de observări simi­
cănitoarea obişnuită preferă păduri. După foc nici lare, pe care ţin să le povestesc ca să se vadă, că ie­
n a căzut jos, ci a rămas agăţată cu ghiarele de scoar­ purele intră mai des în apă, decât s'ar crede.
ţă (aceasta de altfel se întâmplă destul de des cu cio- Mergând într'o iarnă pe malul râului, unde spe­
cănitori de orice specie); a trebuit să se urce un om ram să găsesc ceva raţe, ţâşneşte dintr'o tufă de bu­
pe arbore ca s'o ia de acolo. Când mi-a adus-o, am ruieni un iepure, care, deşi avea în faţă câmp liber
văzut că nu e ce am căutat, ci o ciocănitoare pestriţă cât vedeai cu ochii, a preferat să cotească în spre râu
obişnuită. Dar am mai văzut că n'avea decât un sin­ şi să treacă apa, ca şi când aceasta ar fi cea mai o-
gur picior; celălalt era retezat, ceva mai jos de înche­ bicinuită dintre isprăvile iepureşti. Notez, că eram
ietura femurului cu glezna; rana veche, perfect vin­ fără câine, deci nu era nici un motiv de zăpăcire sau
decată, acoperită cu pielea crescută peste os. După spaimă a iepurelui.
cum am spus, ciocănitoarea umbla pe trunchiu cu a- Mi-se pare chiar, că iepurii „riverani" şi mai cu
ceiaşi uşurinţă, ca şi una sănătoasă; era grasă şi cu experienţă, practică acest procedeu în mod obicinuit.
penaj frumos, lucios. Deci nu părea deloc s'o supere Acum câteva săptămâni, veneam iarăşi pe lângă râu,
însoţit de cei doi spa-
nieli ai mei. Intr'un cot
al râului, erau tulei de
porumb în picioare. Tri­
mit câinii, ca să scoto­
cească şi într'adevăr ie­
se un iepure, dar cam
departe, aşa că am re­
nunţat să trag. Iepure­
le, cu câinii după el,
dar mult în urma Iui, o
luase aţă în spre râu.
Ajuns la mal, fără ca
să evite o clipă, se arun­
că în apă şi trecu pe
malul opus, lăsând din­
colo câinii zăpăciţi, c ă ­
rora nu le venea să
creadă şi căutau de zor
urma, dealungul malu­
lui.
Intr'un rând am vă­
zut trecând apa, chiar
W/W'" ' «¿"^¿§5- un iepure rănit. Un om
de pe câmp, a stârnit un
iepure, care pe urmă
mi-a trecut prin faţă.
S'a întâmplat păcatul,
ca să-1 lovesc prost, pa-
Ciocănitoarele sunt dintre cele mai cunoscute paseri ale noastre, cu toate-că putini sunt cei care cunosc ralizându-i partea dina­
toate speciile lor. In sbor ciocănitorile pot fi identificate foarte uşor i zborul lor e unul ondulat, in vaiuri. poi. Iepurele, ce era a-
Bătăile repezi ale aripilor se învrâstesză cu clipe când paserea Înaintează tn puterea inerţiei, «cordându-
se aceste intervale cu valurile zborului. In desenul de mai sust In stânga ciocănitoarea veide (Pirus viri- proape de malul apei şi
yis Pinetoruml, !n mijloc ciocănitoarea pistrită (Dryobafes major), în dreapta ciocănitoarea neagră (dc munte) în care nu am mai putut
(Drvocopus martius martius).
trage din cauza unor buruieni dese, se târâse destul ginea ei, era un copac gros înconjurat de mladă care
de repede în apă şi a trecut-o, cu chiu cu vai. Când era tăiată ca să poţi întoarce puşca; la rădăcina co­
a ieşit apoi pe malul celălalt, i-am dat lovitura a pacului era un butuc pentru scaun. Erai bine ascuns
doua. Râul, despre 'care amintesc mereu, are o lărgi­ dar se vedea bine prin mladă.
me de 2 0 — 3 0 m. şi maluri destul de abrupte. După ce m'a postat, Odobaşa s'a dus mai la vale
P e terenele pe care am ocazie să vânez, sunt mai să urle.
multe scurgeri mici de apă, cu lărgimea de 3 — 4 m. In scurt timp, au venit vre-o trei lupi tineri, după
Mai ales pe timp ploios, curg şuvoaie de apă, chiar cât am putut cunoaşte de pe foşnitură, căci nu i-am
şi pe unde nu le doreşte nimeni. N'am observat nici­ văzut. Au scâncit puţin şi au plecat. Nu a trecut mult
odată, ca iepurii stârniţi s'ar sinchisi de aceste ape. (puşcaşul tot urla) când s'au întors, erau acuma
Din contră, trec prin ele, de te miri, chiar şi pe timp mulţi, cam vre-o doisprezece.
răcoros. S'au oprit în pădure la spatele meu, la 30 sau
Desigur, animal ,,aquatic" nu este bietul ,,Va- 35 paşi şi mi-au dat cel mai frumos concert pe care
silache", dar nici decum nu se sifieşte de elementul l-am auzit în viaţa mea. Unii schieunau, alţii urlau
umed. Alte rozătoare, ca bunăoară şobolani, am vă­ subţire, alţii, în fine, mai gros. E r a imposibil să-i văd.
zut deseori înotând prin apă, fără ca să fie nevoiţi Regret şi astăzi că nu am tras după auz. După ce au
din cauza vre-unei pericol. Poate o face şi iepurele urlat de două ori, a răspuns un urlet gros în deal,
Dar pe el, cine 1-a mai văzut făcând ceva — în tihnă? după care au plecat cu toţi într'acolo.
C. A. V. Popescu Vremea stricându-se, nu am putut continua
pânda.
C u m a m auzit lupii urlând Mai târziu, aproape de Crăciun. Nu era îngheţat.
Am plecat călare, însoţit de un puşcaş tot călare care
Am avut ocazia să aud lupi urlând mai de multe ţinea copoii legaţi, ca să mergem la un prieten la Ha­
ori. dar în trei împrejurări au urlat foarte aproape, cu . dâmbu de unde a doua zi să mergem la capre.
toate aceste nu am putut să-i văd. Când am ajuns în Lunca Hadâmbului, câinii erau
In anul 1886, eram în al treilea an de vânat. P e neliniştiţi. In urma noastră a urlat toată potaia des­
moşia Hadâmbu din jud. Iaşi, învecinată cu noi, stri­ pre care am vorbit precedent. Dar ce puteam face?
cau porci la păpuşoi. Ne-am continuat drun ul.
E r a o pădure mare în care un lan lung de peste Eram acuma în jud. Roman, 20 ani mai târziu.
trei km. înainta ca o limbă lungă. Acest lan avea din P e la finele lunei August, m'am dus la pândă de
spre asfinţit pădure, iar la răsărit era lunca Hadâm- ţapi cu un prieten şi un pădurar bun. Eram în pădure,
bului, pe timpuri pădure, acuma suhat cu tufe. P e pe o culme; în faţa noastră o vale şi peste vale altă
marginea luncei era un părău mic care toamna nu culme care era hotarul jud. Iaşi, un complex mare de
mai curgea; erau numai câteva băltoace în care se tă­ păduri.
văleau porci. Peste părău era iar pădure mare. Spre seară, pădurarul a ţipat cu frunza şi a căzut
Luna fiind bună, m'am decis să cerc pânda la un ţap.
băltoace. Am luat cu mine un puşcaş ca să-mi poarte Marginea pădurei fiind cam departe şi deoarece
mantaua şi ne-am postat fiecare la o băltoacă. era greu să ne întoarcem, ne-am decis să dormim pe
Cum a înoptat, am auzit tropăind peste părău, loc, ca să mai putem face o pândă dimineaţa. Ne-am -
tropăitură care nu putea fi atribuită decât unor lupi. culcat cum am putut, dar ne mâncau ţânţarii.
Nu vedeam nimica, căci deşi era lună, nu căzuse frun­ P e la ora 10, au urlat pe culmea din faţa noastră
za şi se stie că în asemenea condiţiuni, nu se vede, ori­ trei potaie de lupi, cam la 2 km. de noi. De pe glasuri
cât ar fi luna de frumoasă. Acuma, după 54 ani mă am estimat că fiecare potaie era compusă cam din 4
gândesc ce ocazie aş fi avut dacă aveam un mic far lupi.
montat la armă! Dar nu aveam. La cererea noastră, pădurarul a urlat, lupii au
După vre-o două ore. au început a urla lupii în răspuns, s'au adunat şi au pornit spre noi, răspun­
pădurea dinspre asfinţit. Am chemat puşcaşul ca să zând când şi când la urletul pădurarului. Noi, cu puş­
cercăm să ne apropiem de ei. Nu am reuşit, am ple­ tile pe braţe, încărcate, aşteptam.
cat acasă. Ajunşi la vre-o 80 metri, toţi lupii ne-au dat un
A doua seară am venit din nou. Am găsit la o c o n c e r t . . . în trei voci.
arie pe puşcaşul Odobaşa din Mironeasa care ştia bine Pădurarul ne-a spus că nu mai urlă, căci lupii
să urle, l-am luat cu noi. sunt prea aproape, ar cunoaşte.
Patru seri de-arândul, lupii au răspuns la urle­ După puţin timp, i-am auzit venind spre noi, îm­
tul lui Odobaşă fără să ne putem întâlni cu ei. pânziţi ca hăitaşii, am văzut chiar ochii unuia din ei.
A cincea seară, ne-am postat ca în sările prece­ D a r probabil că ne-au simţit, căci s'au făcut nevăzuţi.
dente; până la ora 11. lupii nerăspunzând, ne-am a- Urlete ca acele pe care le-am povestit nu are un
dunat ca să plecăm. Odobaşa ne-a spus că dacă nu vânător ocazia să le audă de multe ori în viaţa lui şi
suntem obosiţi am mai putea cerca. Am convenit; ne-a acuma, când lupii au devenit rari, cel puţin în regiu­
postat şi a spus că el se duce sus în poiană ca să nea noastră, nu cred că vânătorii tineri să le mai au­
urle. dă; nici pădurari cum am apucat eu, nu prea sunt.
S'a dus dar în capătul poenei ca să urle. După ,,Si jeunesse savait, si vieillesse pouvait".
aproape o jumătate de ceas, eram surprins că nu urlă, Pădurarul ne-a spus că, cu câteva zile înainte,
când am auzit un foc. S'a întors cu un lup tânăr. Ne-a mergea noaptea spre sat, a fost urmărit de toţi lupii
spus că, a găsit în poiană lupii cei tineri care se ju­ (evalua numărul lor la cel puţin 1 2 ) . S'a temut să
cau. S'a ascuns după o tufă şi când s'au apropiat a tragă. Avea o cutie de chibrituri, pe care le-a trecut
împuşcat unu. pe toate, aprinzând câte unul.
Seara următoare m'am suit sus în poiană. In mar­ Un Moldovan
 CÂRTI/REVISTE
T4:
Revista Vânătorilor (No. 1/1942). Dl G. C. Lecca scriind
despre „Vânatul bun naţional" revine asupra primejdiei,
mari a „cultivării şi înmulţirei vânatului'' fiindcă în
acest caz vânatul a r ieşi din „starea lui sălbatecă de azi".
Nu e bine — credem — să se insiste asupra acestei „pri­
mejdii" — inexistente. Problema care se pune azi dealun-
gul şi dcalatul Ţ ă r i i e ocrotirea (dacă vreţi „cultivarea şi
înmulţirea") vânatului. Avem prea puţin vânat faţă de po­
sibilităţile ţării noastre, şi avem prea puţini adevăraţi o-
crotitori ai vânatului. Dar să ne oprim o clipă: oare în-
tr'adevăr ocrotirea face să îşi piardă vânatul firea lui săl­
batecă, să fie quasi îmblânzit? Am dori să ne arate mult
apreciatul scriitor cinegetic Dl Lecca, cum s'ar prezenta
oare acel vânat care şi-a pierdut sălbătăciunea? I n aştep^
tarea aceasta să trecem noi în revistă principalele animale
vânătoreşti, alăturea de normala lor ocrotire: Ursul nu se
va îmblânzi, dacă nu-1 vom ucide fără milă, ursoaice cu
pui, ursaci, vara-iarna. Cerbul, căprioara nu ne va m â n c a
din mână, dacă nu îi vom hăitui cu câini, dacă vom pune
un grunz de sare, o m â n ă de otavă iarna. Este adevărat,
că în unele regiuni unde omul nu e pururea duşmănos
faţă de cerbi şi căprioare, unele piese din acest vânat se
obişnuesc cu omul. D a r aceasta nu c o urmare a ocrotirei
vânătoreşti, ci a deprinderei cu omul. (Am văzut cerboaică,
care umbla fără frică printre tăetorii de lemne, şi pe lân­
gă bucşele arzânde ale cărbunarilor! D a r nu am văzut că­
prior sau cerb împuşcat dela zece paşi. privind idiot pe
vânătorul, care îl apropia!) Mistreţul, dacă are oarecare
ocrotire nu va pierde nimic din firea lui sălbatecă. I n te-
rencle cu mulţi iepuri aceştia sunt oare m a i puţin sălba­
teci, s a r mai a lene. fug m a i încet? Dacă vom limita îm­
puşcarea dropiilor, a sitarilor, a gâştelor, raţelor, potârni-
ehilor, — dacă vom pune grije să nu li se strice cuiburile,
dacă vom mai rări răpitoarele, care le decimează, — aceste
paseri se vor îmblânzi. încetând să m a i fie vânat adevă­
rat? Nu! Porunca de azi e ocrotirea, îngrijirea, înmulţirea
vânatului nostru!
Calendarul Plusărilor (Ed. Soc. inginerilor agronomi.
Lei 56). Un călindar destinat agricultorilor — şi servind
perfect gândul din care a născut. Cele 216 pagini sunt cu­
prinse, în afară de o scurtă parte calendaristică, de mul­
ţime de sfaturi gospodăreşti, istorisiri, poezii potrivite Ui­
mei noastre dela ţară. Calendarul dă şi epocele de vână­
toare şi pescuit.
Magyar Vadaszujsâg (Budapesta. No. 5, I a n u a r i e 1942).
Profesorul Godri Ferenc. care înainte vâna des şi cu plă­
cere în societatea vânătorilor români din Ghoorgheni, st­
rat ă în un articol cu titlul „Cerem anărare" situaţia grea
în care au ajuns vânătorii localnici de pe acolo. Toate te­
ritoriile de vânătoare sunt arendate cu preturi m a r i de
unii ..străini" — adecă oameni veniţi clin altă parte •—
astfel. încât intelectualii localnici, cu mijloace materiale
mai mici nu mai not aiunge la un teritor de vânătoare.
Undo aceşti intelectuali unguri săcui puteau vâna înainte,
azi li se închide calea de sumele enorme, pe care le arun­
că uşor nouii veniţi amatori de vânătoare. Mai snune au­
torul textual: „A doua plângere a noastră este. că se pus-
tiesc pădurile fără nici un plan şi fără nici o măsură.
Ori în cătrău mergi, nu găseşti un colţişor de pădure un­
de să nu sune loviturile de săcure. Vânatul nu are linişte
de o clipă. Aşa. merge asta de. dimineaţă până seară, ba
chiar şi noaptea l ă lumina lunei. Nu avem pădurari, care
să îşi îndeplinească datoria. Mă întâlnesc cu o sută de
hoţi do lemne, până când în urmă reuşesc să văd şi un
pădurar" . . .
Deutsche Jagd (Neudamm, Nrii 39—42). F r . Evers are
o notiţă referitoare l a întrebarea dacă paserile disting cu­ şi căldurei cu care ele au fost spuse, nu pot întârzia roadele
lorile. Sunt unele paseri, care în scopul de a se face greu
vizibile, se aşează cu predilecţie pe locuri care au coloritul turile ei, vânătoare, pescuit. Trebue să constatăm, că in­
penajului lor. Experienţele arată, că paserile nu a r recu­
noaşte culoarea albastră şi verdele-închis. E întrebare, dacă rit de un timp încoace, şi antagonismele nenorocite pali-
roşul sau galbenul îl văd a ş a cum îl văd oamenii. Multe,, - * i s c subt lumina bunăvoinţei reciproce.
paseri — între care şi curcanul — se înfurie, când au îna­
intea ochilor ceva roşu (d. e. o h a i n ă roşie). F r h r . v. Dün­
gern arată încă o lăture dezastruoasă pentru vânat a în-
grăşemintelor artificiale. Un naturalist a cercetat pămân­
2
tul luat de p e o suprafaţă d e 1 m şi până la o adâncime
de 40 cm. A găsit în acest p ă m â n t peste 7000 animale mici,
gândaci, larve, etc. (nu microorganizme!). Aceste formea­
ză h r a n a principală a puilor de potârniche şi de fasan.
P r i n îngrăşămintele. artificiale pământul devine acid, a-
ceste animale se prăpădesc, lipsind do hrană puii. In afară
de aceasta unele îngrăşăminte au asupra vânatului un
efect deadreptul otrăvitor. U n braconier, care punea laţuri
pentru căprioare şi iepuri, ( I . Müller din Coburg) a fost
condamnat l a m u n c ă silnică p e 2 ani. i a r crâşmarul, care
a cumpărat dela el carne d e căprioară, la şase luni închi­
soare.
Der Deutsche Jäger (München, No. 39—42). Un colabora­
tor recomandă să se procedeze la împuţinarea ţărcilor în­
dată după cedarea frigului de iarnă, când aceste atât de
stricăcioase duşmane ale vânatului m i c încep a-şi căuta
locurile de cuibărit. In pâlcurile de arbori în care se adu­
nă în acest scop le poţi apropia destul de bine. Dar m a i
uşor e să faci goană la ele: Vânătorul stă ascuns bine, şi
un ajutor se apropie din cealaltă parte dc pâlcul de co­
paci unde cârâesc ţăreile. Aceste vor zbura negreşit în di­
recţia opusă, venind sigur la împuşcătură. S e pot goni a-
celeaşi ţărci zilnic, de 2—3 ori din acclaş loc. Apoi vin ţăr­
cile sigur l a o tovarăşe m o a r t ă — împăiată — pc care o
culcăm pe pământ. Sc opresc undeva în apropiere şi ţăr-
cănesc până — le ajunge glonţul. Mai bine e să se t r a g ă
cu 22 Longrifle. Nu face zgomot şi c mai amuzant. — D r .
Denker recomandă vânătorilor, care nu voesc să facă şi
prăsilă de câini, să îşi castreze căţelele. Căţelele castrate
r ă m â n tot atât de vioaie, de agere la vânat şi de pasio­
nate, c â şi înaintea operaţiunei. In schimb scapă stăpâ­
nul dc neplăcerile celor două epoce anuale de călduri. Că­
ţeaua are de altfel multe avantage faţă de câine, având
acesta multe năravuri neplăcute. Căţelele sunortă uşor o-
peraţiunea. — Dl colonel August v. Spiess descrie viu şi
interesant vânătoarea de cerbi din B o r c a şi Broşteni (Mol­
dova). — Watzdorf dă sfaturi privitoare la prepararea col­
ţilor de mistreţi. De obiceiu colţii montaţi creapă în sen­
sul lungimii, si astfel se strică. Cauza e. că au fost fierţi
şi în urmare lipsiţi de unsoare. Deci nu fierhem fălcile de
mistreţi. Tăem fălcile a ş a încât să nu se vateme rădăci­
nile colţilor, apoi le opărim cu apă fierbinte, fără a le fier­
be. Aşezăm apoi fălcile pentru câteva zile la un loc ferit.
Când începe putrefacţiunea. putem scoate colţii din maxi­
lare, (trăgându-i spre înapoi). Scoatem nervii din colţi, îi
uscam la loc nu prea călduros, dupăce i-am curăţit cu o
perie aspră. Locul nervului îl umplem cu său topit.
Analele Institutului naţional zootehnic al României. Voi.
VIII/1941. î n a l t a ' instituţiune de subt direcţiunea D-lui
Prof. Dr. G. K. Constantinescu într'un volum de 170 pa­
gini dă o serie de articole de specialitate roade ale cerce­
tărilor ştiinţifice ale celor grupaţi în jurul acelui centru de
ştiinţă si muncă. Institutul are două secţiuni, care ne in­
teresează în special: Secţia de piscicultura de subt direc­
ţia D-lui D r . Gh. Dinulescu, şi secţia cinegetică condusă dc
D! Dr. G. D. Vlasiu.
Viata Forestieră (No. Oct.—Dec. 1941). Găsim o foarte
cuminte şi caldă circulară pe care a trimis-o societatea
„Progresul Silvic"" tuturor membrilor ei, ingineri silvici,
îndemnându-i la o participare activă la opera de ridicare
a vânătoarei româneşti. Dacă se va da u r m a r e cuvintelor
bune: înfrăţirea celor ce au dragoste pentru pădure, făp­
teresul corpului silvic faţă de problemele cinegetice e m ă ­

f Luchi Raţiu
Când înaintai pe Râul Aruuşului la deal, lăsând de­
parte satul, şi ajungeai la poarta îngustă unde începe de­
fileul ce se lărgeşte la înălţimile cele mari în golul T a r a ­
tei, — deodată, tocmai în pragul muntelui, te surprindea
o aşezare omenească. Case durate temeinic, cu cerdacuri
largi, curte încăpătoare, grajduri. Dacă te potriveai în
lunile de vară, trebuia să treci printr'o luncă numai
flori, ca să ajungi la portiţa din împrejmuirea de şipci.
Când scârţâia această portiţă, şi de după casă dădea glas
câinele, îţi ieşea întru întâmpinare un om înalt, uscat ca
un schimnic, cu ochii ageri. Sau, — ceea ce des se întâm­
pla — dacă omul era pe cărările lui de munte, te întâm­
pina o bătrânică cu faţa zimbitoare. şi te poftea în ca­
merele bucuroase de oaspeţi.
Aici au trăit peste j u m ă t a t e de veac, ca un Philemon
şi o B a u c i s nepotriviţi în zilele noastre. Luchi Raţiu şi
ceea căreia toţi cunoscuţii îi spuneau T a n t i E m m a . Aici
a închis ochii in 20 Ianuarie Bătrânul, şi a fost aşezat să
odihnească de veci, pe buza de munte, unde îl aştepta cel
ce s'a jertfit pasiunei de ocrotitor al vânatului. Victor
Raţiu.
Luchi Raţiu a fost cel mai bun cunoscător al Mun­
ţilor Făgăraşului, cea mai desăvârşită călăuză a vânăto­
rilor. De t â n ă r stabilit aici, 1-a secondat în opera de ocro­
tire a caprelor negre şi în cărările lui vânătoreşti pe ce­
lebrul Florstedt îndelungaţi ani. a găzduit în casa lui şi
a călăuzit prin munţi prinţi si capete încoronate, ca şi
oameni de seamă şi de rând. care aveau caldă dragostea
acelor munţi.
F a i m a lui Luchi Raţiu i-a creat-o însă m a r e a lui pa­
siune: ocrotirea vânatului şi in deosebi a caprelor negre.
Ca şi aşezarea dela malul Arpaşulul-Mare. tot casă de găz­
duire era pentru el Ucişoara, Gârdomanul, Arpaşul, Arpă-
şelul, Podragul şi Podrăgelul. Târâta, Albota, Bâlea, Va­
lea Doamnei, Laita . . . Aici avea el fiinţele lui dragi.
Hoinar neobosit al potecilor dintre brazii bătrâni, al
piscurilor pleşuve, el se încânta ca un copil de cântecul
cocoşului de munte. — asculta însufleţit şuerul haiducesc
al caprelor negre, le petrecea cu ochii ce nu se oboseau să
admire salturile măestrite ale lor, — se delecta ore în­
tregi privind pe „Mos-Nkolac" cum se ospătează din smeu-
riş şi afiniş.
In această lungă viată de observator, a adunat cu­
noştinţe bogate asupra vieţii animalelor, ca nimenea altul
de seama lui. Păcat, că abea câteva a avut răgazul să le a-
şeze pe hârtie.
O singură dată s'a despărţit de Munţii Făgăraşului.
Câteva luni. — hoinărind prin înălţimile mari ale Asiei
Mici. prin Taui'us, Antitaurus. căutând caprele s ă l b a t e c ,
cu coarnele enorme.
Cu Luchi Raţiu dispare o figură unică în m a r e a fa­
milie a vânătorilor şi ocrotitorilor români, care fugind de
vuetul profan al lumei, şi-a trăit viaţa aspră în mijlocul
măreţiei munţilor şi a făpturilor lor necuvântătoare.
Pe mormântul lui proaspet de subt streşina muntelui,
aşezăm duioşi crenguţa de brad şi îi şoptim: Dormi în
pace, Luchi-Baci! Şt. B.
Rugăm pe abonaţii noştri ele mai jos, să ne comunice
neîntârziat actualele lor adrese. Numărul 1/1942 ne-a fost
re turnat, mutându-so ei dela vechile adrese: Tvan Tachi,
Galaţi, — Neculai Kapri, Bucureşti. —Ing. Gh. Urdăreanu.
Bucureşti, — Drngoş Bolgiu, Bucureşti, — Cpt. Georman
Dragoş, Bucureşti, — Cpt. M. F ă g ă r â ş a n u , Bucureşti.
Rugăm să ni se anunţe orice schimbare de adresă,
pentru a nu suferi primirea revistei noastre.
„C."
s % %
Suntem recunoscători următorilor prieteni ai „Carpaţilor"
pentru ajutorul pe care l-au dat revistei, prin câştigare de noui
abonaţi:
Valcriu Pascu, Bucureşti, — Ştefan N. Popescu, Bu­
cureşti, — Oh. Iliesai Brunceni. Bucureşti, — Ing. C. Co-
manescu. Bucureşti, — Pluf. S. Dobrău., Broşteni, — Sta-
•nislas Krajewslri, A său, — Dr. Aurel Haicu. Arad, — Ing.
T. Botezat. Cernăuţi, — Mireea IleUade Radule seu, Bucu­
reşti, — „Pelicanul", Bucureşti. — Vlad I. Dan, Braşov.
« #m
P r i n decizia Ministerială J r . Nr. 20.053 s'a oprit vâ-
nnren iepurilor dela 1 Februarie 1942 până la 1 Februarie
1944, pe terenul comunei Coţofanii din F a ţ ă (jud. Dolj).
jt
w w w
P r i n Decizia Ministerială J r . Nr. 5/941. Dl Dr. Avram
Vesa, subprefect al judeţului Alba, a fost delegat în mod
onorific, cu girarea lucrărilor Inspectoratului fie Vânătoa­
re al judeţului Alba. în locul decedatului Dr. loan Victor
Vancea.
•••
Rezultatele obţinute in anul acesta cu ocaziunea vâ­
nătoarelor de fasani din terenole din Arad-Timişoara, ad­
ministrate înainte de Direcţiunea Vânătoarei, au fost dea-
dreptul dezastruoase. Punem aici alăturea, în cifre rotun­
de rezultatul vânătorilor din sezonul 1940/41 şi cel din
1941/42: P i s c i n a 700—70 fasani; Bistra 500—80: Casa Verde
1800—300; Chişinău-Criş -4850—100! S'ar putea spune, că
timpul nefavorabil a nimicit cuiburile etc. Nu e, o expli­
caţie, fiindcă alte terene bine si cuminte îngrijite, din a-
celeaşi regiuni şi-au păstrat stocul de mai înainte. Apoi
terenele regale din Vechiul Regat, administrate de Curtea
Regală, deşi colonizări tinere au dat rezultate frumoase
(Gherghiţa şi Drăgăneşti, fiecare peste 400 fasani). Direc­
ţia Economiei Vânatului treime să se sesizeze de această
decadenţă si să-i găsească leacul, neîntârziat.
3= % #
La Ministerul Agriculturei (Dir. E c . Vân.) este în
pregătire un decret-lege ..pentru înfiinţarea Fondului Con­
tribuţiei benevole a vânătorilor" — ecace însemnează re­
glementarea fiinţei ,,Fondului de vânătoare". Fondul se
alimentează din cota ..benevolă" pe care au contribuit-o
vânătorii ca o majorare a costului permisului de vânătoa­
re. Destinaţia fondului e „executarea lucrărilor şi acţiuni­
lor de interes general în legătură cu promovarea econo­
miei vânatului şi a educării vânătorimii". Administrarea
se face de Consiliul superior al Vânătoarei, prin Directo­
rul Economici Vânatului. Sumele cuvenite fondului se vor
administra la B . N. R. Se va întocmi un buget, aprobat
de ministrul Agriculturei. Directorul general poate an­
gaja cbeltueli până la 20.000. Cbeltueli mai mari se anga­
jează cu aprobarea Ministerului Agriculturei cu avizul
conform al Consiliului superior. După exerciţiul anual
actele justificative se vor trimite pentru verificare înaltei
Curţi de Conturi. Atât bugetul, cât şi darea de seamă vor
fi publicate în revistele de vânătoare.
•• •
Pentru a veni în ajutorul vânătorilor, la intervenţia
Direcţiunei Economiei Vânatului, Ministerul de P'inanţe,
prin Deciziile Nr. 1274 şi 1275 din 20 Decembrie 1941, a a-
probat o reducere de 50% din taxele vamale ad-va'lorem
şi monopol, la cartuşele de vânătoare, ce urmează a se
importa prin Cooperativa Vânătorilor şi Pescarilor Spor­
tivi Români, Societatea Naţională de Reprezentare şi So­
cietatea „Someşul".
REGULAMENTUL DE SERVICIU AL O R G A N E L O R ONORIFICE DE
V Â N Ă T O A R E ŞI PESCUIT ÎN APELE DE M U N T E
Inspectoratul de vânătoare judeţean
(L V. J.)
A) Principii de încadrare
AH. I. — Inspectoratul de vânătoare judeţean este or­
ganul principal al Direcţiunei Economiei Vânatului, pen­
tru controlul şi aplicarea Legii Vânatului şi Pescuitului
in Apele de Munte. Activitatea se extinde asupra întregu­
lui judeţ.
Este obligat a cunoaşte toate îndatoririle şi drepturile
ce decurg din funcţiunea sa, pe care trebue s'o îndepli­
nească cu deplină răspundere.
Este organ instrumentator în caz de delicte sau in­
fracţiuni la Legea Vânatului şi la Legea Pescuitului în
Apele de Munte.
Este expertul în materie de vânătoare şi pescuit în a-
pele de munte, faţă de autorităţile judecătoreşti, poliţie­
neşti şi-administrative din judeţ.
Art. 2. — J . V. J . supraveghează şi îndrumează toată
activitatea vânătorească şi piscicolă a vânătorilor şi pes­
carilor de păstrăvi.
Supraveghează şi îndrumează organizarea şi buna
funcţionare a societăţilor de vânătoare şi de pescuit in
apele de munte din judeţ, u r m â n d a se creia cât mai pu­
ţine societăţi, organizate în schimb cât m a i solid şi cu
fonduri cât m a i m a r i pentru paza şi ocrotirea vânatului.
Are supravegherea tuturor terenurilor de vânătoare
şi a fondurilor de pescuit în apele de munte din judeţ şi
este obligat a se îngriji ca acestea să nu r ă m â n ă nearen­
date sau negospodărite.
Art. 3. — I. V. J . este obligat a promova interesele
juste ale vânătorilor şi pescarilor de păstrăvi, a urmări
în acelaşi timp desvoltarea unui spirit de corectă exerci­
tare a vânătoarei şi pescuitului, precum şi cultivarea ca­
maraderiei, dând el însuşi pildă.
Trebue să u r m ă r e a s c ă producerea şi menţinerea unui
stoc robust şi sănătos de vânat, împăcând interesele gos­
podăriei vânatului cu acelea ale agriculturii şi silviculturii.
In interesul promovării vânătoarei, este obligat a-şi
creia şi menţine strânse legături personale de cooperare
cu autorităţile judecătoreşti, poliţieneşti şi administrative
din judeţ.
Trebue să ştie să câştige, prin tact şi obiectivitate, în­
crederea vânătorimei, pe care să o ajute fără preget în
revendicările sale juste. In contactul sau cu vânătorimea,
ţinuta sa trebue să fie a unui conducător destoinic. P e de
altă parte, el va da o deosebită atenţiune acelor vânători,
a căror simţ de etică vânătorească lasă de dorit. Numai
pe căile acestea, vor putea fi atinse înaltele ţeluri ale Le­
gii Vânatului şi Pescuitului.
Va ţine la curent vânătorimea, personal şi prin cola­
boratorii săi, despre toate dispoziţiunile oficiale, precum şi
asupra evenimentelor ce se petrec în domeniul vânătoarei
Şi pescuitului în apele de munte.
Art. i. — I. V. J . este obligat a avea un biurou la
Prefectura de judeţ, unde va fixa şi va avea ore de lucru,
cel puţin î n t r u n a din zilele de lucru ale săptămânii, pen­
tru a primi publicul vânătoresc şi pe pescarii sportivi, în
scopul rezoivărei chestiunilor de serviciu.
I. V. J . nu poate îndeplini o altă funcţiune onorifică
şi nici să primească a fi membru în consiliul de adminis­
traţie a vre-unei societăţi de vânătoare sau pescuit, din
cuprinsul judeţului său. Este inadmisibil ca el să asocie­
ze, sub o formă sau alta, chestiunile sale particulare cu
activitatea de serviciu. Pentru lucrările care aparţin din
oficiu funcţiunei sale, el nu are voie a primi remuneraţii,
cadouri sau servicii.
In exerciţiul funcţiunei sale, este obligat a păstra cu
stricteţe secretul oficial. Nu va putea formula reclamaţiu-
ne în contra superiorilor, decât numai pe cale ierarhică.
Pentru terenul de vânătoare propriu, I. V. J . este
obligat a cere autorizaţia de împuşcare — prevăzută de
dispoziţiunile în vigoare — dela Inspectoratul de Vână­
toare Regional.
Art. 5. — I. V. J . este obligat a se ţine neîntrerupt l a
curent cu literatura vânătorească şi piscicolă din ţ a r ă şi
eventual din străinătate; precum şi a fi abonat — pe spe­
sele proprii — cel puţin la una din revistele de vânătoare
româneşti.
Este obligat, în colaborare cu filiala judeţeană a U-
niunei Generale a Vânătorilor din R o m â n i a (U. G. V. R . ) ,
să supravegheze organizarea şi buna funcţionare a Socie­
tăţii de T i r a vânătorilor din judeţ, după normele stabi­
lite de conducerea centrală a U. G. V. R. Se îngrijeşte c a
să se ţină in capitala judeţului, cel puţin odată anual, un
concurs de tir.
Organizează împreună cu filiala judeţeană a U. G.
V. R., la 3 ani' odată, în luna Februarie, o expoziţie jude­
ţeană de-vânătoare, după normele stabilite de către Direc­
ţiunea Economiei Vânatului ş i ' U . G. V. R.
Este obligat a da concurs Comisiei Monumentelor Na­
turii şi Centralei Ornitologice Române, pentru promova­
rea şi susţinerea intereselor acestor instituţii.
Locţiitorul I. V. J . , în cazuri de absentare, este In­
spectorul de vânătoare al acelei plăşi, a cărei sediu este
însăşi capitala judeţului.
B) Alegerea inspectorului de vânătoare judeţean
Art. 6. — Inspectorul de vânătoare judeţean îşi înde­
plineşte funcţiunea sa în mod onorific. El se numeşte pe
timp nedeterminat, de către Ministrul Agriculturii şi Do­
meniilor, la propunerea Directorului Economiei Vânatului
şi cu avizul Consiliul Superior al Vânătoarei şi Pescuitu­
lui în apele de munte. înlocuirea sa din funcţiune se face
de către aceleaşi autorităţi, fără motivare.
El este asimilat funcţionarilor de Stat în ce priveşte
exercitarea atribuţiunilor funcţiunei sale şi primeşte din
Fondul Vânătoarei, o indemnizaţie fixă anuală, pentru a
coperirea cheltuelilor de biurou şi de deplasări în intere­
sul serviciului.
Criteriile de apreciere pentru propunerea persoanei
Inspectorului de Vânătoare Judeţean, se stabilesc după
cum urmează:
a) S ă aibă cel puţin bacalaureatul sau studii echiva­
lente. In cazuri cu totul excepţionale, Consiliul Superior
al Vânătoarei va putea face derogare dela aceasta;
b) S ă aibă cunoştinţe vânătoresti corespunzătoare;
c) S ă fie om de iniţiativă şi de probitate recunoscută;
d) S ă aibă cel puţin vârsta de 30 ani;
e) S ă poseadâ o constituţie care să-i permită şi cele
mai grele deplasări pe teren;
f) S ă fie de cel puţin 3 ani domiciliat în judeţul res­
pectiv;
(j) S ă aibă domiciliul permanent în capitala jude­
ţului;
h) S ă aibă o cât m a i independentă situaţie materială.
C) Atribuţiile de biurou ale inspectorului de vânătoare
judeţean
Art. 7. — Inspectorul de vânătoare judeţean eliberea­
ză şi vizează permisele de vânătoare şi pescuit în apele
de munte, pe care le va înregistra într'un • registru-tip.
înainte de a da viza pentru permisele de vânătoare sau
pescuit, este obligat a se documenta, dacă persoanele în­
deplinesc condiţiile Legii Vânatului, ale Legii pescuitului,
precum şi ale Legii pentru reglementarea posedărei şi
portului-armă, sau a altor dispoziţii în vigoare. Refuzul
vizei se va motiva în scris.
Eliberează autorizaţii de împuşcare pentru speciile
prevăzute în permisul de vânătoare. în cadrul programu­
lui anual de împuşcare; program stabilit de către Comi-
siunea de Vânătoare Judeţeană şi aprobat de către Direc­
ţiunea Economiei Vânatului, pentru judeţul respectiv.
 Ţine evidenţa vânatului împuşcat in cursul anului
vânătorese, într'un registru-tip.
Ţine evidenţa în câte un registru-tip, a terenurilor
de vânătoare şi a fondurilor de pescuit.
Se îngrijeşte de publicarea arendărei terenurilor de
vânătoare şi a fondurilor de pescuit în apele de munte, în
Monitorul Oficial Judeţean, eu (i luni înainte de expirarea
contractelor de arendare.
Pe planşa pusă la dispoziţia sa de Direcţiunea Eco­
nomiei \ aliatului, va contura graniţele terenurilor comu­
ne de vânătoare, cu culoare roşie, a celor care sunt pro­
prietăţi particulare cu albastru, iar cele proprietăţi de
Stat, cu culoare galbenă. Zonele care conţin cerbi, că
prioare, capre negre sau urşi, vor fi haşurate în întregime
eu verde. Pe altă planşă va contura fondurile de pescuit
în apele de munte, m a r c â n d suprafaţa bazinului de scur­
gere a fiecărui fond, in culoare diferită de a celui vecin.
Ţine un registru-tip despre Societăţile de Vânătoare
şi a celor de Pescuit cât şi de arendaşii terenurilor de
vânătoare.
întocmeşte repertorul paznicilor particulari de vână­
toare şi de pescuit în apele de munte.
întocmeşte cazierul fiecărui Inspector de Vânătoare
de Plasă, împreună cu menţionarea realizărilor sale pe te­
ren şi cu aprecieri asupra persoanei.
Ţine într'un dosar aparte, rapoartele periodice ale
Inspectorului de Vânătoare al Plâşii.
Ţine repertorul vânătorilor şi pescarilor condamnaţi
pentru braconaj, sau cărora li s'au refuzat permisele de
vânătoare ori de pescuit, cu indicarea motivelor.
Ţine repertorul de copoi.
Ţine registrul de intrare-eşire, precum şi condica de
expediţii.
Ţine registru-tip despre inventarul biuroului ee apar­
ţine Statului (registre, cărţi, publicaţii, reviste, hărţi, im­
primate şi alte obiecte).
înaintează Direcţiunei Economiei Vânatului, în luna
Aprilie, un raport amănunţit, conform instrucţiunilor care
i se vor da. Va trimite, în copie, acest raport şi Inspecto­
rului de Vânătoare Regional.
D) Modul de corespondenţă al inspectorului de vânătoare
judeţean.
AH. S. — Corespondenţa se va face cât mai scurt şi
clar, ţinând seamă de formula obicinuită faţă de autori­
tăţile superioare, de subalterni şi faţă de public.
Corespondenţa cu persoanele particulare, se va face
cu observarea strictă a politeţii cuvenite. In deciziile date
faţă de persoanele particulare, trebue neapărat a r ă t a t ă şi
calea pentru apel, atunci când va fi cazul.
Inspectorul de vânătoare judeţean, este obligat să
expedieze răspunsurile la corespondenţa curentă în cel
mult 3 zile dela primire, cu excepţia actelor care ar nece­
sita cercetări în afară de biurou, sau avizul vre-unei auto­
rităţi.
Pentru corespondenţa de serviciu, Direcţiunea Eco­
nomiei Vânatului va pune la dispoziţia 1. V. ,L, imprima­
tele şi ştampilele necesare.
Este cu desăvârşire interzis a utiliza stampila ofi­
cială, sau orice material cu imprimat oficial, în scopul co­
respondenţei particula re.
E) Preluarea fi predarea serviciului de către inspectorul
de vânătoare judeţean
AH. 9. — Preluarea serviciului se face de către I. V.
J . nou numit, dela predecesorul său, care ii face predarea
în asistenţa delegatului Direcţiunei Economiei Vânatului,
acesta putând fi Inspectorul de Vânătoare Regional, sau
un Inspector de Control dela Centru.
Vechiul I. V. J . este obligat a da toate lămuririle ce­
lui care preia serviciul.
Preluarea şi predarea se face în baza unui proces-
verbal cu prestarea jurământului legal, de către noul 1.
V. J .
Vechiul I. V. J . răspunde de eventualele lipsuri în
inventarul Statului, pe care l'a avut în administrarea sa.
(^omisiunea de Vânătoare Judeţeană (C. V. J.)
Art. 10. — ("".omisiunea de Vânătoare Judeţeană, este
organul auxiliar al Inspectorului de Vânătoare Judeţean
şi se compune din 4 membri de drept şi 3 membri cooptaţi.
Sunt membrii de drept în Comisiune:
— Preşedintele ei, în persoana Inspectorului de Vâ­
nătoare Judeţean;
— Comandantul Legiunii de J a n d a r m i ;
— Şeful Serviciului Silvic Judeţean;
— Delegatul Camerei de Agricultură Judeţene.
Membrii de drept, vor coopta pe ceilalţi trei membri,
dintre vânătorii din judeţ. Membrii cooptaţi vor trebui să
întrunească următoarele condiţiuni:
a) S ă fie vânători cu multă experienţă;
b) S ă fie buni cunoscători ai situaţiei vânătoreşti din
judeţ;
c) S ă fie persoane de probitate recunoscută.
In judeţele cu ape de munte, trebue ca cel puţin unul
din membrii comisiei să fie pescar sportiv, sau cel puţin
cunoscător al problemei păstrăvilor.
In alegerea membrilor cooptaţi, se va căuta a se avea
cât mai bine reprezentate cele .'1 categorii: vânatul de mun­
te, vânatul de şes şi vânatul de baltă, după împrejurările'
locale.
La propunerea 1. V, J., confirmarea membrilor coop­
taţi, se face de către Direcţiunea Economiei Vânatului.
Membrii Comisiei de Vânătoare Judeţeană »unt în
acelaşi timp organe instrumentatoare în cazuri de infrac­
ţiuni sau delicte la Legea Vânatului şi la Legea Pescui­
tului în Apele de Munte: in care scop vor primi cărţile de
recunoaştere respective.
Art. 11. — Atribuţiunile Comisiei de Vânătoare Ju­
deţeană, se fixează astfel:
a) Avizează către Directorul Economiei Vânatului, u-
supra planului general de împuşcare a vânatului ce nece­
sită autorizaţii speciale ,şi care se va întocmi de către
I. V. J . , în cursul Junei Martie a fiecărui an. Acest plan,
cu avizul Comisiei de Vânătoare Judeţene, se va înainta
imediat spre aprobare, Direcţiunei Economiei Vânatului.
b) Avizează către Directorul Economiei Vânatului, a-
supra restricţiunilor locale, care s'ar a r ă t a necesare în do­
meniul vânătoarei şi pescuitului în apele de munte.
c) Avizează către Directorul Economiei Vânatului, a-
supra înfiinţării sau desfiinţării societăţilor de vânătoare,
sau a celor de pescuit în apele de munte.
d) Avizează asupra arendării terenurilor de vânătoa­
re şi a fondurilor de pescuit în apele de munte, conform
normelor stabilite.
cj Avizează către Directorul Economiei Vânatului, a-
supra numirii Inspectorului de Vânătoare al Plăşii.
f) Rezolvă eventualele neînţelegeri ivite între vână­
tori, sau între pescarii sportivi.
g) Rezolvă, pe măsura posibilităţii, litigiile în legă­
tură cu daunele cauzate de vânat.
h) Avizează asupra oricărei probleme puse de către
Directorul Economiei Vânatului, sau de către 1. V. J .
Comisia funcţionează în mod onorific şi se va con­
voca prin invitare în scris, pe lângă menţionarea ordinei
de zi, de către I. V. J . , cel puţin odată în fiecare trimestru.
Comisia va numi clin sânul său un secretar de şedin­
ţă. El va consemna desbaterile, pe scurt, într'un registru
de Procese-Verbale de şedinţă. Procesele-Verbale vor fi
semnate de către toţi membrii prezenţi.
In caz de paritate de voturi, decide preşedintele. L a
şedinţă trebue să participe cel puţin trei membri, în afară
de preşedinte.
Când preşedintele crede necesar, poate convoca la
şedinţă şi pe Inspectorii de Vânătoare ai Plâşilor, care vor
avea vot consultativ.
Inspectorul de Vânătoare al Plăţii îl. V. P.)
Art. 12. — Inspectorul de vânătoare al plăşii este; or­
ganul observator şi ajutător al Inspectorului de Vânătoare
Judeţean, pe care îl sprijineşte în orice chestiune de vână­
toare şi de pescuit în apele de munte, din plasa care ii
este încredinţată.
I. V. P. este organ instrumentator în caz de delicte
sau infracţiuni la Legea Vânatului şi la Legea Pescuitu­
lui în Apele de Munte. El este în acelaşi timp expertul în
materie de vânătoare şi pescuit, faţă de autorităţile jude­
cătoreşti, poliţieneşti şi administrative din judeţ.
Funcţiunea 1. V. P. este onorifică. Numirea sa se face
de către Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, pe timp nc-
determinat, pe baza recomandarei făcute de Comisiunea
de Vânătoare Judeţeană, care va lucra în acest scop cu
toţi membrii săi.
 Criteriile de apreciere pentru recomandarea I. V. I \ ,
se stabilesc după cum urmează:
a) S ă fie vânător cu multă experienţă;
b) S ă i'ie bun cunoscător al situaţiei vânătoreşti din
plasă;
cj S ă aibă domiciliul permanent în plasă;
d) S ă aibă o situaţie materială satisfăcătoare;
c) S ă fie persoană de probitate recunoscută.
Înlocuirea din funcţiune a I. V. P., se va face de că­
tre Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, in u r m a propu­
nerii Inspectorului de Vânătoare Judeţean, cu avizul Co-
misiunei de Vânătoare Judeţene.
Dispoziţiunile prevăzute de art. 1, alineatul 2; art. 1,
alineatul 1, 3; art. 3, alineatul 1, 3, 4; art. 4-, alineatul 2, 3;
art. alineatul 1, 4, — se referă şi la Inspectoratul de Vâ­
nătoare al Plăşii, în ceeace priveşte plasa sa.
I. V. P. nu are biurou propriu zis. Corespondenţa ofi­
cială o poate face pe hârtie cu imprimat, întrebuinţând si­
giliul. E l este obligat a ţine la curent pe Inspectorul de
Vânătoare Judeţean, atât personal cât şi prin două ra­
poarte anuale, la 1 Martie şi la 1 Septemvrie. Aceste ra-
poarte-tip, vor cuprinde punctele următoare:
1. Situaţia vânatului, după specii, pe ultimele 6 luni
şi la fel a pescuitului în apele de munte.
2. Situaţia braconajului în ultimele (5 luni şi măsu­
rile luate din iniţiativă proprie, pentru combaterea lui.
Lista braconierilor urmăriţi şi a celor condamnaţi.
3. Situaţia copoilor şi măsurile luate din iniţiativă
proprie, în ultimele ti luni, pentru o chibzuită reglemen­
tare a lor.
4. Situaţia societăţilor de vânătoare şi pescuit în
apele de munte.
5. Lista acelor proprietari de terenuri de vânătoare şi
a fondurilor de pescuit, care, cu toate avertismentele pri­
mite, nu-şi dau silinţa de a introduce o bună gospodărire.
6. Situaţia pagubelor cauzate plugarilor, de către vâ­
nat: lupi, urşi, mistreţi, cerbi, căprioare şi eventual vâna­
tul de pasaj, precum şi măsurile luate din iniţiativă pro
prie, pentru înlăturarea pagubelor în viitor.
7. L i s t a terenurilor de vânătoare şi a fondurilor de
pescuit r ă m a s e nearendate, cu a r ă t a r e a cauzelor şi a mă­
surilor luate pentru îndreptare.
8. Descrierea felului cum a colaborat cu organele ju­
diciare, poliţieneşti şi administrative, în ultimele 6 luni.
9. Propuneri.
Inspectorul de Vânătoare Regional (1. V. R.)
Art. 13. — Inspectorul de Vânătoare Regional este
organul observator al Direcţiunei Economiei Vânatului,
în toate chestiunile de vânătoare şi de pescuit în apele de
munte, din regiunea ce îi este încredinţată.
Numirea sa se face pe timp nedeterminat, de către
Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, la propunerea Direc­
torului Economiei Vânatului, cu avizul Consiliului Supe­
rior al Vânătoarei şi Pescuitului în Apele de Munte. L a
fel şi înlocuirea sa se face de către aceleaşi foruri, t a r ă
motivare.
Funcţiunea I. V. 1!. este onorifică. El nu are un biu­
rou propriu zis. Corespondenţa oficială o poate face pe
hârtie cu imprimat, cu întrebuinţarea sigiliului.
I. V. R. supravhegează bunul mers al gospodăriei vâ­
natului şi pescuitului în apele de munte, din toate punc­
tele de vedere al legilor respective, semnalând imediat Di­
rectorului Economiei Vânatului orice defecţiune, cu pro­
puneri pentru îndreptare.
Este organ instrumentar pentru cazuri de infracţiu­
ne sau delict la Legea Vânatului şi la Legea Pescuitului
în Apele de Munte.
Este obligat a fi la curent cu realizările Inspectorilor
de Vânătoare Judeţeni clin regiune, având dreptul a-i ins­
pecta şi a-le cere oricând rapoarte de situaţie.
I. V. R. raportează amănunţit odată pe an, (la 1 Mai),
Directorului Economiei Vânatului, asupra:
1. Rezultatului activităţii fiecărui Inspector de Vână­
toare Judeţean, din regiunea sa.
2. Situaţiei generale a vânatului şi a pescuitului în
apele de munte, din regiune, pentru ultimele 12 luni.
3. Situaţiei generale a braconajului în regiune şi e-
fectele măsurilor luate pentru remediere.
Concomitent cu acest raport, care trebue s ă conţină
şi propuneri, va înainta foile de apreciere ale Inspectori­
lor de Vânătoare Judeţeni din subordine.
Aceste rapoarte anuale ale I. V. R., sunt confiden­
ţiale şi se vor trimite recomandat, Directorului Economiei
Vânatului. Ele vor fi păstrate strict secret.
1. V. R. poate lua parte la şedinţa Consiliului Supe­
rior al Vânătoarei şi Pescuitului în Apele de Munte, cu
vot consultativ.
El poate propune înlocuirea Inspectorului de Vână­
toare Judeţean, cu motivare documentată.
El este obligat a fi abonat cel puţin la una din revis­
tele de vânătoare româneşti.
Foile de apreciere
i
Art. li. — In luna Aprilie a fiecărui an, Inspectoi'ul
de Vânătoare Judeţean, întocmeşte şi înaintează Direcţiu­
nei Economiei Vânatului, foile de apreciere ale Inspecto­
rilor de Plasă in subordine. Acestea vor con (ine următoa­
rele puncte:
' 1. Cum se prezintă ca om de iniţiativă.
2. Cum se prezintă ca realizator.
3. Cum se prezintă în privinţa probităţii.
Notele ce se vor da, sunt: „ t o a r t e bine", „bine", „sa­
tisfăcător", „nesatisfăcător". Justificarea acestor note nu
este obligatorie, decât numai în cazul când este cerută de
Directorul Economiei Vânatului.
In luna Mai a fiecărui an, Inspectorul de Vânătoare
Regional, întocmeşte şi înaintează Directorului Economiei
Vânatului, foile de apreciere ale Inspectorilor de Vânătoa­
re Judeţeni din subordine, după aceleaşi criterii de m a i
sus.
Reglementarea întrebuinţărei copoilor şi a altor
câini -mănători
Art. /ii. — Întrebuinţarea copoilor pe terenurile pe
care se găsesc cerbi, cerbi-lopătari (damă), căprioare, ca­
pre negre sau mufloni, este cu desăvârşire interzisă. Dea-
semenea este interzisă întrebuinţarea pe astfel de terenuri,
a oricărui câ?ic mănător, de statură înaltă sau mijlocie,
care ar avea obiceiul de a urmări, în tăcere sau lătrând, în
mod sistematic şi cu perseverenţă, vre-una din speciile vâ­
natului susmenţionat.
Nu cad sub această interdicţie: câinii de arat, limie-
rii, br.seţii şi foxterierii de rasă pură; precum nici acei
câni mănători care, prin dresajul lor, sunt învăţaţi s ă ur­
mărească, în tăcere sau lătrând, exclusiv urşii, mistreţii,
râşii sau lupii.
Întrebuinţarea copoilor se limitează n u m a i la iepuri
şi la vulpi; şi numai pe terenurile de vânătoare cu o su­
prafaţă mai mare de 1500 Ila.
In cazul când vecinii s a r plânge, în mod întemeiat,
că prin vânătoarea cu copoi s a turburat liniştsa vânatu­
lui lor, autorizaţia se va retrage imediat.
Autorizaţia pentru întrebuinţarea copoilor, precum
şi a câinilor mănători care sunt specializaţi exclusiv la
urşi, mistreţi, râşi sa-u lupi, se va elibera de către Inspec­
torul de Vânătoare Judeţean, cu J.vizul Comisiei de Vână­
toare Judeţene. Această autorizaţie r ă m â n e valabilă până
la retragerea ei de către aceleaşi autorităţi.
Inspectorul de Vânătoare Judeţean este obligat a re­
glementa cu stricteţe, în sensul de m a i sus, întrebuinţa­
rea acestor două categorii de câini de vânătoare în jude­
ţul său; deoarece numai aşa se poate realiza propăşirea
vânatului cu coarne, care trebue neapărat, să aibă posibi­
litatea de răspândire, aşezare şi înmulţire.
Preşedintele Consiliului Superior al Vână­
toarei şi Pescuitului în Apele de Munte
General de Corp de Armată:
(ss) N. Samsonovici
Directorul Economiei Vânatului:
(ss) A. M. Comşia
 „A R M U N
BUCUREŞTI
Direcfia G« Calea V¡do«ei 3 3 l-tS - Tel. 5-74.91

SOC. PENTRU P R O P A G A N D A TIRULUI,

FABRICĂ D E CARTUŞE DE V Â N Ă T O A R E

oferă vânătorilor prin magazinul propriu vânzarea exclusivă

pentru Bucureşti - Sediul B-dul Carol 1 Nr. 5, T e l . 5.20.74
(Palatul Carpaţi) — şi prin revânzătorii din provincie, sau prin
expediţii directe dela fabrica noastră :

C E L E MAI R E N U M I T E C A R T U Ş E D E V Â N Ă T O A R E cu alice

ORIGINAL GECO DURLACH

„ E x p r e s s " - R o ş i i „ E l e c t r a " - R o ş i i

Cel mai bun tub special — C a r t u ş e speciale pt. Prepeliţe

Cal. Pro buc. Cal. Pro buc.
absolul ermetic — în culoare Lei încărcătură redusă — cu pul­ Lei
roşie — cu cameră de pulbere bere fără fum — capsa S I N O ­
dublu întărită — şi cu fundul 12/65 1850 12 1450
X I D 6,45, bură de pâslă Nr. 46
de otel — culot înalt, din alamă 12/70 1950 şi cu alice tari, germane din 16 1350
cu capsa S I N O X I D (Gevelot) 16/65 1750 Durlach. 20 13
VI. 1850 L a dorinţă încărcăm şi pen­
16/70
încărcate cu p u l b e r e fără tru calibru 2 0 .
fum: Rottweil şi cu cele mai 20/65 17
bune alice tari, germane din 20/70 1750
Cartuşe excelente cu pulbere
Durlach. 2428/65 1620
1650 neagră (cu fum)
„ Express" - Roşii 2428/70
32 15
sunt încărcate si cu proiectile 1480
36 „ Z e n i t h ' I ' C i
originale „ B R E N N E K E " sau
„IDEAL". T u b special — parafinat —
culot înalt de alamă cu capsa Pro buc
încărcătură specială. Cal. Lei
S I N O X I D 6,45, bură de pâslă
original G e c o Nr. 46 Alice tari, 12 14
original germane — pulbere
16 1350
n e a g r ă (cu fum).
20 1320
„Zenith" Ia sunt încărcate şi
„ G e c o " - V i a t e i cu proectile original „ B r e n
n e k e " sau „Ideal".
T u b special în culoare vio­
Pro buc. încărcături speciale.
letă, cu tipar argintiu. Camera Cal.
de pulbere întărită — Cu guler
de carton. Culot înalt de alamă 12/65 1750 Pro buc
99 E l e c t r a " - V e r d e Cal.
cu capsa S I N O X I D V I . 12/70 1850 Lei
încărcat cu pulbere fără fum 16/65 1650 T u b foarte rezistent — cu 12 13
Rottweil şi cu cele mai bune bură Nr 3 — extra elastică, cu
a l i c e t a r i , g e r m a n e , din 20/65 16
pulbere neagră (cu fum). Alice 16 1250
Durlach. tari. 20 12
24-28 1150
32-36 11

Avem în depozit £< :alibvele ele cartuşe cu ^lonf

Drilling i Caiabii9 msm Cereţi oferta penttu ele.
Valabil dela 19 August 1941. Ne r e z e r v ă m dreptul de a modifica preţurile.