S U M A R U L N U M Ă R U L U I 10

N O U A ITIETODÂ Pag.
„C." : Cooperativa vânătorilor — — — — — — — 241—242

SCHIflOLL
D E L t S T R U i r G H E T E L E , etc.
Pro/. E. Botezat:
istoric - -
Prezenţa cerbului uriaş în timpul

Iosif Şterca Şuluţiu : L a capre negre — — —

1 243-244
244 — 247
Col. Aug. v. Spiess: A c v i l e şi vultani în România — 247—252
Ing. N. Naşcu : Căpiala la caprele negre — — 252—253
Discuţii: - 254-258
Al. Brătescu Voineşti: A p e l .
1. Curăţaţi ghetele de praf şi noroi. Un Moldovan : Tirul cu glonte In ţevile lise.
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­ Alex. Sutsu: Iarăşi legea armelor.
luite pe 2 degete, un strat de cremă p e C. St.: Examen pentru purtătorii de a r m e !
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei /• Otvds Balass: D e ce goneşte prepelicarul epurele ?
pentru ca să se disolve stratul vechi de
Cooperativa vânătorilor.
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca noua
cremă să poată intra în porii pielei. Din munţi şi din câmpii — — — _ _ _ _ _ _ 259 — 261
Corax; Necuviinţe.
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză
Nic. Mir: Hecatombă de pasări.
spălată, toată suprafaţa ghetei.
Ing. P . / . : A l t duşman al viperelor.
Luciul e imediat.
Dr. V. A.: A r i c i curios.
Lustruirea aceasta simplă e suficientă
M. T.: Efectul curios al unui glonţ.
ca ghetele să fie conservate şi să dea un
Moş Toma : Lupi în fier.
luciu foarte frumos.
Cărţi-reviste — — — — —• — — — ——— 262
Ştiri mărunte 263—264
de li
D u p ă ce ghetele au fost lustruite în mo­
dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă
cârpă învăluită pe 2 degete, apoi în cremă
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată
cu cremă frecând uşor.
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, r e p e d e ,
Banca
toată suprafaţa ghetei.
Veţi fi încântaţi de luciul obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
Generală de Credit 5. A.
parale.
a) N'aveţi nevoie să cumpăraţi perii şi
să le curăţiţi cu oenzină.
BRA50U
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în
CENTRALA:
perii.
B R A Ş O V , Str. Regele Mihai I N r . 6
O parte din cremă intră în piele, cea­
Telefon 32-80
laltă formează un^strat subţire, dar foarte
rezistent, p e suprafaţa pielei, împiedecând SUCURSALA:
intrarea umezelii sau altor murdării de pe T I M I Ş O A R A I., Str. C. Brediceanu 2
stradă. T e l e f o n : 41-90, 41-91, 41-42.

Toate transacţiunile bancare.

Yanătofi !
Conservaţi şi mai departe bocancii c u Capital deplin vărsat: L e i 100.000.000
renumita unsoare de piele cauciucată Rezerve: Lei 15.000.000
A d r e s a telegrafică : „Credit"
„5CHITIOLL"

DE y\NZARE
CÂINI DE V Â N Ă T O A R E :
1. Prepelicari, foxterrieri, baset-copoi etc. a) căţei, b) câini
tineri puţin dresaţi, c) câini dresaşi, d ) prepelicar perfect a-
porteur de lucruri pierdute.
Neo-Ballistol-Klever
2. U n limier de munte bavarez (Bayerischer Schweinhund) Azi ştiu deja toţi vânătorii, că „Neo-
dresat specialist la căpriori. Ballisf ol"-vil este uleiul de arme ideal
Caut 2—4 pointeri, dela 7 luni în sus, în schimb sau prin Nu este încă îndeajuns cunoscut, că » N E O -
cumpărare. Rog oferte detailate. B A L M S T O L " în aceeaş vreme e un mijloc
excelent de desinfectare şl 'de profilaxie. Ca să
Atentiune ! cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestui
uleiu 'de armă, cereţi'prospect gratuit
Primesc pentru educare si dresaj sistematic prepelicari, spa-
nieli etc. pentru cursul din anul curent. Primesc pentru re­ „NEO-BAIXISTOL* poate fi cumpărat în toate
magaziile de specialitate, şi poate fi cumpărat şi
educare câini dresaţi, cu defecte, asemenea pentru intregirea direct din depozit-.
dresajului câini puţin dresaţi Resultat garantat. Referinţe
prima in toată ţara. F. W . Kîever, Fabrica chimică Koln
Numai amatori serioşi să sg adreseze pentru oferte şi infor- Reprezentant si depozit pentru România i
maţiuni, indicând detailat toate dorinţele. Adresaţi (ataşând GUSTAV SCHOGEF
mărci poştale L e i 7.— pt. răspuns). SIBIU, Str. Dârstelor No. 6
Crescătoria şi dresajul:
Homorod I. Jud. Târnava Mare
 V Â N Ă T O A R E / PESCUIT / CHINOLOGIE
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unui număr 30 lei / Abonamentul pe un an 320 DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
pe jumătate an 170 lei / Redacţia şi administraţia: Sibiu, Str. Carmen Sylva No. 12 Dr. IONEL POP
(Reg. special Trib. Cluj. No. 9.) . A N U L IX // No. 10 // 15 OCTOMVRIE 1941

COOPERATIVA VÂNĂTORILOR
Primim o adresă, pe care o publicăm in extras in sului multor înjghebări cooperatiste. Lucrând cu toată lu­
altă parte a revistei noastre, prin care un mănunchi de mea, abea există o deosebire intre „consumul' coopera­
vânători din Bucureşti — nume cunoscute şi apreciate ale tist şi băcănia din proprietatea unei societăţi anonime.
breslei noastre — anunţă întemeerea unei cooperative vâ- Or tocmai această împrejurare răpeşte adevăratul carac­
nătoreşti. Scopul cooperativei: aprovizionarea vânătorilor ter al cooperativei, şi o aruncă în deschisă concurenţă cu
cu cele trebuitoare şi în special cu cartuşe — aceste ajun­ întreprinderile comerciale capitaliste. Şi această concu­
se a fi speculate pe piaţă cu preţuri telescopice. renţă nu totdeauna aduce izbândă cooperaţiei.
Revista „Carpaţii" a avut prilejul să se ocupe în re- In schimb dacă se lucrează exclusiv cu membrii, în­
peţite rânduri cu problema aprovizionării vânătorilor şi treagă operaţiunea se simplifică, ia aspectul aprovizio­
a pescarilor, şi cea a valorificării produselor vânătoarei. nării şi a vânzării în comun, — oricât de mare ar fi vo­
Am examinat chestiunea în toate posibilităţile ei de solu­ lumul afacerilor. Prin această construcţiune se elimină şi
ţionare, mai în urmă în legătură cu intenţiunea unora de investiţiunile moarte importante: localuri de prăvălie cu
a modifica temeliile „Uniunei", dându-i-se acestei înalte toate angaralele, şi cheltueli recurente: personal vânză­
instituţiuni vânătoreşti caracter şi preocupări comerciale. tor, întreţinere, etc, etc. Şi se mai poate realiza ceeace e
De fiecare dată am ajuns în chip obiectiv la ceea ce ni se esenţial pentru reuşita cooperativei acesteia: restrângerea
pare şi azi ca singura soluţiune: cooperativa vânătorilor. numărului articolelor care interesează.
E naturală deci satisfacţiunea noastră, când vedem Dacă voeşte cineva să facă un comerţ de natura ce­
pe cale de înfăptuire această idee, de care am legat şi le­ lui exercitat de marile noastre case de articole sportive şi
găm cele mai bune nădejdi. Suntem siguri chiar, că dacă de vânătoare — nu întemeiază cooperativă. Dacă e în in-
se va proceda cu seriozitatea cuvenită, cu prudenţă şi cu tenţiunea cuiva să instaleze o prăvălie, în care vânătorul
tragere de inimă, noua instituţiune se va desvolta, ajun­ să găsească tot ce-i trece prin minte, dela arme cu lunetă
gând în curând o formaţiune economică dintre cele mai la praştie, dela corn de vânătoare la fluerice pentru câini,
importante din ţara noastră. Cele ce le scriem aici nu dela plasă de ţânţari până la şubă blănită —.nu va înte­
sunt exagerări scăpate de subt controlul realităţii. Coope­ meia cooperativă. Servirea micilor trebuinţe, a tuturor
rativa vânătorilor şi a pescarilor sportivi serveşte nemij­ preferinţelor, a posibilităţilor băneşti, atât de variate dela
locit interesele acestora, deci cei vre-o 30.000 oameni inte­ om la om, rămâne şi trebue să rămână în cadrul comer­
resaţi vor fi mânaţi spre participare la această formaţiu­ ţului particular. Cooperativa trebue să-şi polarizeze aten­
ne economică. Or o cooperativă cu 20—30.000 membri care ţiunea asupra unei game restrânse, asupra unui număr
cumpără şi vând exclusiv prin ea lucrurile vânătoreşti, de articole limitat, şi pe cât posibil puţin variate ca tip şi
prin însuş acest fapt e asigurată de un viitor strălucit. calitate. Cooperativa trebue să servească vânătorilor arti­
Sunt însă şi alte condiţiuni ale succesului, sau ale colele de mare consum: arme, cartuşe, cuţite, curelărie
deplinului succes. Fără a voi să ne afişăm cu sfaturile obişnuită, aparate optice, vergi de undiţă, mulinete, sfori
noastre, poate nu va fi fără de folos, dacă înşirăm aici câ­ — încă cinci-zece articole. Şi pe cât se poate standardizate,
teva gânduri, ce am dori să fie citite şi de vânători şi sau doar împărţite in puţine tipuri, alese cu judiciu.
pescari, şi de cei ce organizează noua întreprindere. Vânătorul şi pescarul nu e dăunat, când îşi cumpără
Vânătorii cunoscăndu-şi interesul se vor înscrie in odată în zece ani, cu preţ dublu, o piană în pălărie sau o
cooperativă. Şi acest interes al fiecăruia trebue să rămână ţipătoare de chemat căpriorul. Ceace simte el — şi buzu­
temeiul, pentru care se va menţine şi va spori numărul narul lui — sunt cartuşele pe care le consumă cu sutele
membrilor. Să nu se sconteze ca mijloc de atracţiune nici an de an, armele pe care dă îndoitul zecilor de mii, cele­
camaraderia, nici aversiunea faţă de speculatorii pasiu- lalte necesare, esenţiale şi scumpe articole de echipament.
nei noastre. Toate aceste şi asemenea momente sunt vâl­ Or aceste sunt relativ puţine.
vătaia focului de pae. Cooperaţia nu e nici asociaţie de In felul acesta cooperativa serveşte pe deoparte esen­
binefacere şi nici una culturală — e o formaţiune econo­ ţialele trebuinţe ale membrilor, şi nu se expune marei pri­
mică, în scop de a servi interese economice. Pierzând a- mejdii de a se imobiliza în articole fără trecere, sau spe­
ceasta din vedere, pierdem de subt picioare terenul solid. ciale, care îşi aşteaptă la infinit cumpărătorul, consumând
De aici urmează, că cooperativa vânătorilor trebue inutil capitalul.
să fie aşa organizată, şi aşa condusă, încât necontenit
să-şi vadă membrii servite interesele materiale. Articolele Alegdndu-se cu pricepere articolele ce formează obiec­
de care au nevoe să le poată cumpăra mai ieftin; produ­ tul cooperativei, alegându-se bine tipurile căutate, reuşita
sele lor să le poată vinde mai scump decât ar putea să nu poate să lipsească.
facă fără de cooperativa lor. Tot asemenea în celalalt compartiment: al vânzării
Să fim în clar: când se va ajunge să se facă apel la în comun. Trei articole: piei de vulpe, de iepure şi de jder.
platonice sentimente de solidaritate, pentru a cumpăra Dacă ar reuşi cooperativa noastră să organizeze şi să
sau vinde prin cooperativă — s'a tras clopotul ei de quasi monopolizeze vânzarea acestor principale produse
moarte. vânătoreşti, va fi realizat un lucru, al cărui importanţă
Cooperativa vânătorilor să rămână exclusiv a lor, economică aproape nu o putem bănui.
adecă a membrilor. Ceiace însemnează, că cooperativa să Mişcarea actuală îşi îndreaptă atenţiunea asupra,
nu lucreze decât exclusiv cu membrii ei. Să nu vândă un cartuşelor. Va trebui însă să cuprindă toate principalele
cartuş, să nu cumpere o pielcică de iepure decât singur articole. Dacă deoparte o prea mare extindere în ceece
numai dela membrii ei. Ştim, că e grea tentaţia. Tendinţa, priveşte varietatea articolelor e dăunătoare, cooperativa
generală este să nu refuzi cumpărătorul şi să nu înde­ va putea aduna mănunchiu pe toţi vânătorii, şi îşi va pu­
părtezi vânzătorul, dacă ei sunt convenabili — oricum i-ar tea atinge ţinta numai dacă-i va putea aproviziona cu
chema. Şi căderea în această tentaţiune e cauza insucce­ toate mărfurile vânătoreşti esenţiale.
 Atât fantazia şi megalomania, cât şi exagerata mo­ tămână. Realul conducător însă va trebui plătit, el trebue
destie sunt păcate in asemenea cazuri. să fie profesionist, funcţionar, angajat.
O esenţială parte a activităţii cooperativei va trebui E o chestiune ce pare secundară — realmente e de
să o constituiască reprezentarea marilor case producă­ cea mai mare însemnătate. Ea face parte din norma cu
toare, şi serviciile de mijlocitor pentru membrii coopera­ caracter de adevăr fundamental: cooperativa e o societate
tivei. Orice comandă de efecte vdndtoreşti şi pescăreşti, de c o m e r c i a l ă ; ea cere ca orice asemenea societate o organi­
care nu are cooperativa în magazinele ei, trebue să se zaţie realistă, pricepere, corectitate, muncă, spirit comer­
facă prin aceasta. Nu ca o îndatorire impusă membrilor, cial.
ci ca o poruncă pe care i-o dă propriul interes, fiind ast­ Cooperativa vânătorilor va trebui să îşi creeze legă­
fel vânătorul servit mai bine, mai cinstit, mai ieften. turi organice cu Uniunea Generală a Vânătorilor din Ro­
mânia. Cele două formaţiuni reprezintă două terene de ac­
Cooperativa să aibă o politică a preţurilor sănătoa­ tivitate deosebite, servind însă şi aceleaşi scopuri şi inte­
să, bine cumpenită, statornică. Cooperativa trebue să rea­ resele aceloraşi oameni.
lizeze beneficiu din diferinţa de preţ. Repetăm: ea nu e
asociaţie de milostivenie. Avantajul membrilor nu va fi în Cooperativa va creşte în prestigiu, având deasupra
cea mai mare măsură diferinţa de preţ, care de sigur va ci flamura Uniunei, va putea cuprinde mai curând şi mai
exista între marfa cooperativei şi cea a prăvăliei luxoase, solid totalitatea vânătorilor şi a societăţilor âe vânătoare.
dar va consista acest avantaj şi în risturna anuală, fiind In schimb Uniunea va avea organul potrivit prin care să
întoarsă cea mai marc parte a beneficiului comercial işi înfăptuiască unele din ţintele sale cu caracter econo­
membrilor, în proporţia cumpărărilor pe care le-a făcut mic şi de sigur, va avea şi un sprijin material atunci,
fiecare. Risturna e esenţială, şi în aceiaş vreme un mare când cooperativa va fi crescut aripi bune.
punct de atracţiune pe seama membrilor. Această legătură ar trebui să se manifesteze în prim
rând prin o reală şi frăţească colaborare şi mutuală sus­
In fine, să-i fie îngăduit să mai dee un sfat (necerut) ţinere, apoi în forma exterioară, prin asigurarea unui
celui ce scrie aici, şi care pe lângă experienţa sa vânăto- loc în consiliul de administraţiune al cooperativei, pe
rească, mai arc şi una .. . cooperatistă. Unul din motivele seama Uniunei, şi invers.
insuccesului cooperaţiunei noastre a fost... însufleţirea In acest fel s'ar realiza intr'adevăr aceea conducere
altruistă pe care s'au întemeiat cele mai multe unităţi. centrală a trebilor vânătoreşti, care ar reprezenta şi ar
Conducătorii satelor noastre de cele mai multe ori cu foar­ promova interesele spirituale şi materiale ale zecilor de
te bune intenţiuni, au întemeiat cooperative, declarând, că mii de îndrăgostiţi ai vânătoarei şi pescuitului sportiv.
vor lucra gratuit, că cooperativa nu va plăti salarii etc.
Regula generală: un timp oarecare lucrurile merg. Apoi • ••
scade însufleţirea şi spiritul de jertfă şi cooperativa ră­ Prin întemeerea cooperativei vânătorilor se întregesc
mâne fără conducere, — sau altruismul exagerat se trans­ instituţiunile de stat şi particulare menite să reprezinte şi
formă în ocolirea legilor. să asigure interesele vânătorilor. Trebue să fie primită
O cooperativă, mai ales una de anvergura celei „vâ­ călduros această întreprindere, ca una salutară şi de mare
nătoreşti" nu poate fi condusă în „orele libere", furate în­ viitor, iar vânătorii care îşi cunosc realele lor interese
deletnicirii profesionale, şi nici „sportiv", ca amator din suntem siguri, că nu vor întârzia să se înscrie între mem­
pură plăcere. Ea cere om sau oameni întregi, care în chip bri ei — adecă între cei ce se împărtăşesc de avantagiile
profesional să se ocupe de ea, şi numai de ea. Ea cere om importante.
specializat sau care se specializează; care intră dimineaţa Autorităţile noastre vânătoreşti, nu ne îndoim, vor
în magazie şi iasă seara cu cheile în buzunar. Ea cere un recunoaşte însemnătatea iniţiativei şi vor acorda acestui
om, care să-şi lege existenţa de bunul ei mers. Ceilalţi, nou factor de înaintare toată atenţiunea şi întreg spriji­
membri în consiliul de administraţiune, cenzori, etc. pot nul lor.
fi mărinimoşi, amatori, pot jertfi gratuit un ceas pe săp­ „C".

U-e permisă vânarea - şi totuşi să lc cruţăm !

 CAKPAŢII •:• 1941. No. 1«.
PREZENŢA CERBULUI URIAŞ
ÎN TIMPUL ISTORIC
Cerbul uriaş (Megacerus eurycerus, cunoscut şi
sub denumirea M . hibernicus precum şi — fals —
Cervus hibernicus, C. megacerus, C. eurycerus), as­
tăzi dispărut, face parte din genul Dama, căruia îi a-
parţine lopătam! ( D a m a dama), introdus şi cultivat
şi în România pentru scopuri de vânătoare, precum şi
o formă mai primitivă, încă fără pronunţarea lopeţi-
lor dela coarne, care este împins în Mezopotamia, spre
India, ca şi alte forme de cerbi primitivi, — acesta
este cerbul mesopotamic.
Cerbul uriaş era un animal gigantic şi foarte im­
pozant, mai ales prin decorul coarnelor extraordinar
de mari, lopătoase şi extrem de largi. £1 este mai bine
cunoscut după îngrămădirile de schelete aflate în tur-
băriile din Irlanda, (comp. un exemplar în muzeul din
Bucureşti), aşa că în literatura germană figurează şi
sub denumirea „der irische Riesenhirsch". D a r tot a-
ceeaşi formă a existat în genere în toată Europa, în-
tinzându-şi arealul până în Siberia orientală, precum
dovedesc tosilele aflate. Totuşi au fost constatate for­
me variate, diferind în mărime. M a i ales sunt dis­
tinse două varietăţi: una cea de rând sau generaliza­
tă, iar a doua restrânsă la teritoriul Europei centrale
(Germania), dar şi în regiunea Transilvaniei, cunos­
cută sub denumirea Megacerus Ruffi, cu coarnele ca
şi cele de la forma generalizată, dar nu largi, ci în­
guste, orientate mai mult în sus, în acest chip asemă-
nându-se mai bine cu cele de lopătar — ceea ce însă
nu denotă nici un fel de identitate cu lopătarul, în­
trucât aceste două forme distincte au existat contim­
poran. O formă asemănătoare cu M . Ruffi a fost con­
statată şi în Siberia orientală, fapt cu atât mai inte­
resant, cu cât şi genul Cervus este reprezentat în a-
ceiaşi regiune prin o formă mai mult asemănătoare
cu cerbul din Europa centrală, Cervus xantopygus,
caracterizat prin marginea roşcată a „oglinzii", cer­
bul mangiurian. D e altfel şi căprioara, — care în Ru­
sia şi mai ales de-alungul Siberiei este reprezentată
prin o formă cu mult mai mare, având chiar şi denu­
mirea Caprcolus sibiricus, — în regiunea Mangiuriei,
respectiv A s i a orientală spre nord este mai roşă, mai
mică şi mai mult asemănătoare ca cea din Europa
centrală — şi la coarne (comp. între alaţii, Lydekker
şi v. Kapherr). Acele varietăţi se datoresc în chip evi­
dent mediului. Corpul mare, întins, şi coarnele mari
şi largi sunt o adaptare la terenul de stepă, respectiv
dumbravă, asemănătoare cu parcurile, stepa cu bos­
chete de tufişe şi pădure rară, precum în ultimul caz
este asemănătoare faţa vegetală din Taiga siberiana.
In definitiv şi varietatea zimbrului din stepele sarma-
tice (Rusia de meazăzi) se distinge prin coarnele în­
tinse în direcţie orizontală; şi fosile de Bison priscus
din regiunile de stepă din Bucovina arată această for­
mă orizontală (comp. Sahleanu „Mamiferele stinse
din Bucovina", Fig 6 a, Bul. Fac. Ştiin. Cernăuţi,
1931), precum de altfel este cunoscută forma coarne­
lor vitelor din stepele panonice. Formele cu coarnele
mai scurte şi mai înguste sunt produsele regiunilor cu
prevalenta de păduri mai dese şi mai continue.
Rezultă deci, că prin închiderea pădurilor din
timpul glacial încoace, formele de stepă şi dumbrăvi
243
de: Prof. E. BOTEZAT
au fost împinse în spre orient unde s'au păstrat mai
mult acele feţe vegetale.
Cerbul uriaş a existat şi în România de astăzi;
de la Carpaţi în spre sud şi orient în forma cea gene­
ralizată, cu coarnele poate chiar şi mai impozante de­
cât uriaşii irlandezi, cu expansiunea până la 4 m. lăr­
gime. Aceasta par să dovedească unele coarne, pre­
cum este unul păstrat în inst. de Zoologie de la uni­
versitatea din Cernăuţi, unul din muzeul Grigorie A n -
tipa şi unul din muzeul de vânătoare din bucureşti.
D a r mai există şi alte fragmente de coarne şi de cra­
nii cu dimensiuni foarte considerabile (comp. şi Gh.
Nedici „Istoria Vânătoarei" Bucureşti, 1940). Despre
această formă de cerb se ştia, că a existat în timpul
pleistocen, numit şi diluvian, pe când Europa era pe­
riodic acoperită cu întinşi gneţari (formaţiunea gla­
cială întreruptă de perioade interglaciale), şi că era
contimporan al omului primitiv din epocile culturale
ale pietrei, alături de alte animale mari, dintre care
mamutul, rinocerul păros, ursul peşterilor, etc. E l era
considerat stîns, adică dispărut din timpurile istorice
încoace, dacă nu ar putea să fie identic cu el acel cu­
noscut sub denumirea de „Schelch" (sau „Schelk")
din legenda „Nibelungilor" („Nibelungenlied") al
Germanilor, în care se povesteşte cum Siegfried a vâ­
nat un „Schelch aprig' („einem grimmen Schelch").
Deşi indicaţiunile din legende au sau pot avea
oarecare valoare documentară, totuşi aceste nu sunt
suficiente pentru ştiinţele naturale, care sunt conside­
rate şi denumite drept ştiinţe exacte sau pozitive.
Faţă de aceste date este de mare importanţă o pu­
blicare din timpul mai nou — cu regret nu cunosc da­
ta precisă a acelei publicări.
Dr. Adolf Bachofen—Echt studiând odoarele bo­
gate din mormintele principilor din regiunea Rusiei de
sud, morminte care datează cam de pe timpul cu 500
ani înainte de era creştină, a dat peste plăcuşoare de
aur, pe care se cunosc întipăriţi nişte cerbi în stilul
tipic al Schiţilor. Acest studiu 1-a publicat Bachofen-
Echt în Analele Academiei din Viena. Unele din a-
ceste plăcuşoare sunt păstrate în Muzeul de Stat din
Berlin, altele în Muzeul Metropolitan din N e w - Y o r k .
Figurile de pe plăcuşoare arată foarte bine forma cer­
bului uriaş. „Corpul stă pe patru picioare puternice;
aproape răzimate de spate, coarnele lopătoase se în­
tind peste toată lungimea animalului şi arată cinci
raze la lopată. In afară de aceasta au cele trei raze
de tot caracteristice pentru Megacerus, deosebite de
razele de la coarnele de Alces, pe care artistul le-a
desemnat în adins prin figuraţiune ornamentală. Tot
aşa este marcată deosebirea faţă de Alces prin accen­
tuarea unei cozi, care atârnă până la jumătatea coap­
selor. Lui Alces îi lipseşte coada cu desăvârşire, în
timp ce este cunoscut din resturile aflate, că Megace­
rus a avut de fapt coadă. Prin aceasta ar fi dovedit,
că cerbul uriaş a existat cam pe timpul de 500 ani a.
Hr. în stepele din Rusia de sud sau în Caucaz". A -
cest timp denotă de fapt era istorică. Se poate afirma
cu siguranţă, că artistul schit, care în acele timpuri
primitive nu avea la îndămână figuri sau modele, a
trebuit să aibă în faţa sa figura veritabilă a cerbului

O reconstituire a cerbului uriaş.
uriaş, întrucât a desemnat-o cu notele ei caracteristi­
ce. D a r şi în baza înţelesului decoraţiunilor aşezate
lângă principii morţi, nu se poate crede, că au fost
întrebuinţate figuri copiate. Totul indică, că acest
animal, al cărui vânătoare era destul de anevoioasă
— poate chiar rezervată numai principilor —- şi vred­
nică de eroismul principilor, cari pe atunci negreşit
că erau cei mai viteji şi eroici, trebue să fi trăit pe a-
1
La capre negre
Să v e z i pe R o m â n i i d i n C a r p a ţ i la capre n e g r e ! D a c ă
e m â n d r u T i r o l e z u l şi E l v e ţ i a n u l de v â n ă t o r u l ţ ă r i i sale,
apoi, zău, că R o m â n u l încă are cauză să se fălească cu
al său. I n t r e piscuri înalte, p u r u r e a acoperite cu zăpadă,
unde şi d i n t r e p a s ă r i n u m a i regele lor, vulturul, se încu­
m e t ă a se înălţa, trăieşte c a p r a cea n e a g r ă , care, dacă
s t r â m t o r a t ă de căpău, se urcă şi lunecă, cade în adânci­
m e sdrobindu-şi trupul, unde apoi n u m a i v u l t u r i i se pot
coborî d u p ă ea.
I n t r ' o î n ă l ţ i m e a m e ţ i t o a r e , între cer şi p ă m â n t , unde
adesea te afli d e a s u p r a n o r i l o r , nu-ţi v i n e să crezi că eşti
pe această l u m e . I n a d e v ă r , că nici nu s e a m ă n ă cu l u m e a
aceasta. P i s c u r i , stânci, colţuri şi şghiaburi, care se sgâesc
în ceruri, deosebite f o r m a ţ i u n i , ca nişte j o c u r i fantastice
ale naturei, te fac să a d m i r i m â n a C r e a t o r u l u i .
S o a r e , nori, ceaţă şi n e g u r ă , cald şi frig se perindea-
ză una după alta. A c o l o nu este v e g e t a ţ i u n e şi cel de pe
u r m ă o r n a m e n t d i n flora C a r p a ţ i l o r „ r o z a a l p i l o r " a dis­
p ă r u t . R e g i u n e a b r a z i l o r se v e d e î n d e p ă r t a r e , ca o m a r e
v e r d e . A f a r ă de v u l t u r şi de c a p r a cea n e a g r ă , alte ani­
m a l e acolo nu vieţuesc. N i m i c nu e din aceasta l u m e acolo,
„ n u m a i T u , d o r u l şi a m o r u l T ă u în sân".
A c o l o nu se aude v e r s u l m e l o d i o s al tulnicului şi flue-
r u l păstorului, n i c i m u r m u r u l r â u l u i de a r g i n t care c u r g e
în v a l e . I n m i j l o c u l unei tăceri sărbătoreşti, eşti s i n g u r
între n o u r i , a p r o a p e de D u m n e z e u .
Sufletul îţi rătăceşte în u n i v e r s , p r i v i r e a ţi se cufun­
dă şi se p i e r d e în i n f i n i t . . . în acest h a o s i l u m i n a t de au­
rul şi de p u r p u r a r ă s ă r i t u l u i .
U n prospect şi o p a n o r a m ă m a g i c ă !
De p r i v e ş t i în j o s : abisul i n f e r n te a m e n i n ţ ă î n g r o z i -
' ) I n n u m ă r u l 2 din anul 1936 al revistei n o a s t r e a m
publicat un p r i m a r t i c o l extras din v o l u m e l e de a m i n t i r i
ale lui Iosif Sterca Şuluţiu, a p ă r u t e p r i n 1877 şî a n i i ur­
m ă t o r i . A m dat acolo şi c â t e v a date biografice, la c a r e fa­
cem referire. S o c o t i m folositor să d ă m de nou o bucată
d a t o r i t ă celui ce a fost un m a r e v â n ă t o r , isteţ povestitor,
l u p t ă t o r n a ţ i o n a l şi c o n t i m p o r a n cu m a r i l e f i g u r i ale re­
voluţiei lui A v r a m I a n c u .
tunci încă, constituind prin măreţia tro­
feului de coarne un vânat de frunte.
Cele arătate sunt de mare impor­
tanţă pentru istoria vânătoarei şi din
ţara noastră, întrucât se deschide pro­
blema prezenţei cerbului uriaş din regiu­
nea României în timpul istoric, care ar
trebui urmărită prin cercetări. N u nu­
mai faptul, că pe timpul acela trăiau şi
în regiunile noastre seminţii schitice ( H e -
rodot?), iar regiunile erau oarecum ase­
mănătoare cu cele din Rusia de sud de
pe atunci şi în ce priveşte caracterul flo­
ristic şi faunistic (bourul, zimbrul, anti­
lopa, saiga, calul? ş. a .) , dar şi unele
rămăşiţe fosile de cerb uriaş de pe la
noi par a indica afirmativ acea prezenţă.
In deosebi osul frontal al unui cerb
uriaş (Săhleanu, Fig. 5 b ) , aflat pe întin­
derea stepei Horaiţului (Pătrăuţi pe Su­
ceava), care este proprietatea mea (în inst. zool. uni-
versit. Cernăuţi) îmi era totdeauna suspect în ce pri­
veşte înfăţişarea lui prea puţin schimbată, ca să i se
atribue o vechime din timpul pleistocen. El se asea­
mănă cu fragmentele subfosile de cerb nobil, datate
cu siguranţă din timpuri mai recente, dintre care
multe arată mult mai vechi şi transformate, cu toate
că sunt ridicate din aluviunele râurilor (Prut, Şiret,
Suceava, e t c ) .
de: IOSIF STERCA ŞULUŢIU
t o r . . . prăpăstii, care cască spre tine, p â n d e s c să te în­
ghită.
De p r i v e ş t i î n sus: o r a z ă d i n cerul senin a p r i n s de
a u r o r ă , îţi z â m b e ş t e l i n şi dulce.
U n pas g r e ş i t . . . şi te găseşti în cealaltă lume.
P e aici u m b l ă v â n ă t o r u l r o m â n , p a r e că u m b l ă p e
parchet, f ă r ă g r i j e , f l u e r â n d şi c â n t â n d . . . pe acolo pe un­
de puţini m u r i t o r i au călcat!
# # •
I n anul 1871 e r a m cu f a m i l i a î n t r e a g ă î n Cârţişoara,
în curtea contelui T e l e k y .
A fi în C â r ţ i ş o a r a şi a nu v â n a la capre n e g r e pe N e -
goi, î n s e a m n ă a fi în R o m a şi a nu vedea pe P a p a .
— B i n e că te-a adus D u m n e z e u în pace î n satul nos­
tru, D o m n u l e ! — zise p r i m a r u l satului. — A c u m a să te
duc eu la c a p r e n e g r e . A m auzit că eşti m e ş t e r de puşcă.
— M i - a i face o bucurie de tot m a r e . Eu a m încunju-
rat ţ a r a î n t r e a g ă şi o m a r e p a r t e a U n g a r i e i , a m p u ş c a t
tot felul de v â n a t , ce se afla in aceste ţări, d a r de c a p r ă
n e a g r ă n ' a m avut noroc, deşi a m u m b l a t d u p ă ele pe B u -
cegi şi pe Retezatu.
— L a s ă pe m i n e !
A m plecat la m u n t e , a m d o r m i t într'o stână pe cetină
de brazi. Cu zori de zi a m început a urca pe stâncă în sus,
j u d e l e ( p r i m a r u l ) înainte, eu după el şi alţi doi v â n ă t o r i
cu cânii după noi.
î n c ă nu se l u m i n a s e bine, atunci se crepa de ziuă.
D e o d a t ă v e d e m p a t r u urşi î n a i n t e a noastră, î n t r ' o depăr­
tare de v r e o două sute de paşi.
E r a ursul, ursoaica şi doi pui m a r i . M â n c a u afine.
U r s u l , cât ne-a zărit, a luat-o la fugă, p r i n b r ă d e t în jos,
ursoaica după el, dar p u i i s'au p i t u l a t l â n g ă o stâncă. î n ­
dată ce a o b s e r v a t u r s o a i c a s'a întors, s'a u i t a t u r â t c ă t r e
noi, şi, ca o m a m ă bună, i-a a l u n g a t pe d i n a p o i , la v a l e
în jos.
— D u p ă ci, băeţi! încunjuraţi-i şi îi m â n a ţ i în sus,
— zisei eu.
— D u p ă o l a l t ă , nu-i t i m p de pierdut! ce vă socotiţi?
na! jude, plecaţi!
„C".
 — Ce e asta! nu vă m i ş c a ţ i ? D o a r ă nu v ă e frică? Eu
voi sta s i n g u r l â n g ă stâncă, unde s'au fost ascuns puii,
D-voastră îi g o n i ţ i în sus.
— L a s ă - i p ă c a t e l o r , bale spurcate, — zise j u d e l e . —
Dacă ar fi unul, o r i doi, dar p a t r u . . .
m ' a m aflat pe c e a l a l t ă parte, unde a m simţit u n fior, p â n ă
atunci necunoscut. M ă n ă p ă d i r ă sudori reci.
A m plecat î n a i n t e fără a zice un c u v â n t . I n d ă r ă p t
nu m ' a m uitat ca şi când m i - a r fi fost ruşine de c r i m i n a l a
m e a u ş u r i n ţ ă , cu care a m î n t r e p r i n s a s e m e n e a „ s a l t o m o r ­
1

— D v o a s t r ă nu sunteţi v â n ă t o r i de urşi? —• î n t r e b a i tale' .

eu. — N u te supăra, D o m n u l e ! aşa rău nu m a i este. Du­
— N u , D o m n u l e ! la urşi nu u m b l ă m . D a r la c a p r e pă ce v o m sfârşi g o a n a , către casă m a i a v e m să t r e c e m
n e g r e nu n e î n t r e c e n i m e n i a . peste „ s t r u n g a d r a c u l u i " . A c o l o însă e o punte de brad,
A m c o n t i n u a t d r u m u l necăjit. M i n t e a î m i stătea l a treci uşor.
urşi, nici n ' a m o b s e r v a t l o c u r i l e cele p e r i c u l o a s e pe u n d e — D a r p ă r e t e l e acesta o a r e al cui e, de nu al dra­
a m trecut, p e n t r u c a pe acel „ m i r a c o l ' ' al naturei, pe acea cului? — zisei r ă s u f l â n d m a i liber.
stâncă colosală, pe l â n g ă care D e t u n a t a n o a s t r ă e caşi u n
— Ştii z â c a l a v â n ă t o r u l u i , D o m n u l e ? — reflectă ju­
p u r e c e pe l â n g ă elefant, se afla un fel de p e t r i ş î n a l t de
dele: — „ T e vei î m b ă t a şi vei uita. A d e c ă nu de beutură,
m a i m u l t e u r m e , care se m i ş c a sub p i c i o a r e , ca l a v a , în­
ci de b u c u r i e şi de p l ă c e r e " .
cât n'ai u n pas sigur.
— A v e ţ i g r i j e , D o m n u l e ! că aicea e c a m rău. S'a început g o a n a . Cel d i n t â i ţap, un v o i n i c fălos, ca
tot soiul său, v ă t a f u l t u r m e i sale, a trecut pe la m i n e .
— Unde? — î n t r e b a i eu. — D o a r ă n ' a m m â n c a t turta C â n d m'a z ă r i t a fluerat odată, ca un l o c o m o t i v — sem­
l u p u l u i să m ă duc p e acolo. n a l u l obişnuit, c â n d se sperie, — a sărit în l ă t u r i p r e c u m
— I n t r ' a l t loc n'ai pe unde. I n anul acesta s'a cotro- fel de a n i m a l nu-1 p o a t e i m i t a , a căzut ca p i s i c a în p i c i o a ­
pit poteca pe unde u m b l a m . U m b l a i pe ca de-a d r a g u l , re, z u r ă i n d p i e t r i ş u l de sub p i c i o a r e l e sale.
ca pe u n p l a i . Şi-a sucit odată capul, ca şi când m i - a r fi zis: „pof­
— O m u l e ! ştii Dta, că aicea suntem la o î n ă l ţ i m e de tim, acuma, după m i n e " , apoi a luat-o în sus pe stâncă . . .
şapte m i i de urme? d a r g l o n ţ u l 1-a ajuns, 1-a t r â n t i t la p ă m â n t , i a r eu a m ră­
— V a fi, de fost. E c a m înalt. D'apoi, aşa sunt locu m a s , p r e c u m m i - a zis v â n ă t o r u l , „ î m b ă t a t " de p l ă c e r e .
rile pe aici, D o m n u l e . A m m e r s în altă g o a n ă ,
— S'a î n c u i a t capra, D o m n u l e ! A ş a se n u m e ş t e c â n d
— E i ! zece paşi şi a p o i ai scăpat. De aici nu m a i a- câinele u r m ă r e ş t e v r e o capră s i n g u r a t i c ă , c a p r a de f r i c a
v e m m u l t . A c o l o puşti c a p r a de
bună seamă.
— D a r p e n t r u n u m e l e lui
D u m n e z e u ! ce cugeti? P e p ă r e -
tele acela drept, î n a l t de atâtea
m i i de u r m e , p o a t e să sbori,
a l t c u m nu poţi trece.
— B a poţi, D o m n u l e . E c a m
rău, de fost. Ca să păşeşti nu
poţi, că n ' a i l o c să stai l â n g ă
părete, d a r te î n t o r c i cu spatele
către p r ă p a s t i e , ca să nu a m e ­
ţeşti, cu f a ţ a şi o b r a z u l l i p i t de
stâncă . . . apoi dai cu p i c i o a r e l e
de alăturea, costişi î n a i n t e , şi
o d a t ă eşti de ceia p a r t e . A p o i
acolo i a r ă e bine.
— A u z i j u d e ! eu pe aicea
nu pot trece t o c m a i să şi v r e a u .
Eu a m m u i e r e şi p a t r u copii.
Ce cugeti, p e n t r u D u m n e z e u !
— N o i încă avem muieri
şi copii — zise j u d e l e — şi dacă
a m cugeta, că Dta nu vei putea
trece, nu v ' a m sfătui.
— Ce e d r e p t j u d e l e ne-a
spus de acasă, că, d o m n u l se v a
s u p ă r a pe noi, c â n d v a v e d e a
acest loc, — zise u n v â n ă t o r —
dar t o c m a i eu l - a m m o l c o m i t ,
zicându-i: p r e c u m v ă d eu, că îi
stau D o m n u l u i acestuia ochii
în cap, şi, pe c u m aud, e m a r e
l o t r u de puşcă, apoi e R o m â n ,
ca şi noi. N ' a i g r i j e , că o să
treacă!
Ce să m ă fac, î m i era an­
g a j a t ă r e p u t a ţ i u n e a şi a m b i ţ i u ­
nea şi se l u p t a în m i n e pasiu­
nea cu g r o a z a ,
— T r e i j u d e î n a i n t e ! Dta,
după el! na, du-mi şi puşca să
nu a m n i m i c la m i n e .
Mi-am îmbumbat vestmin­
tele pe trup, a m simţit, că de
voi c h e m a m i n t e a în ajutor, de
2ij|8j|K
s i g u r n'o să puşc capra,
— D o a m n e ajută!
A m păşit pe părete. M i - a m
reţinut suflarea. Ce a m făcut
m a i departe nu ştiu, destul că M a y e r Eberhardt : Capre negre In goană.
câinelui se u r c ă tot m a i sus, tot m a i sus, p â n ă a j u n g e în-
tr'un v â r f de pisc, u n d e c â i n e l e n u o p o a t e u r m ă r i , ci stă
în loc, şi, uitându-se în sus l a capră, l a t r ă necontenit.
D u p ă acest l ă t r a t cunosc v â n ă t o r i i , că c a p r a s'a în­
cuiat. U n d e să m a i m e a r g ă nu are, să s a r ă nu poate, că
atuncia e pierdută. Sade ca pe crucea b i s e r i c i i şi se uită
la c â i n e în jos, p o c n i n d cu p i c i o r u l î n p i a t r ă şi f l u e r â n d
din c â n d în când.
A c u m se î n c i n g e o e m u l a ţ i u n e î n t r e v â n ă t o r i . . . toţi
îşi a r u n c ă p ă l ă r i i l e , t u n d r e l e şi străiţile, n u m a i cu flinta
în m â n ă . T o ţ i din t o a t e p ă r ţ i l e încep a u r c a î n sus pe
şghiab, î n c u n j u r ă m a i m u l t e ore, î n t r e cele m a i m a r i pe­
ricole şi g r e u t ă ţ i , c â n d în sus, c â n d în j o s , p â n ă se pot
a p r o p i a la distanţă de o p u ş c ă t u r ă . C a r e soseşte iute şi o
puşcă, acela e „ e r o u l z i l e i " .
A c e s t n u m e îl şi m e r i t ă , căci de m u l t e o r i îi a t â r n ă
viaţa, ca de u n f i r d e păr.
D u p ă t r u d ă şi î n c o r d a r e nespusă cu v e s t m i n t e l e sfâr-
ticate de t â r â i t u r i , c â n d pe foaie, c â n d pe spate, cu m a ­
nile şi p i c i o a r e l e s â n g e r â n d e , a ajuns j u d e l e cel d i n t â i î n ­
tr'o a p r o p i e r e de douăzeci paşi de capră, f a ţ ă î n faţă cu
ea, p e alt şghiab, căci pe şghiabul pe c a r e stă ţapul, nu
s'a p u t u t urca.
— C a r e sunteţi pe aici? v e n i ţ i u n u l la m i n e . N u m i se
v e d e ţapul, stă î n t r e m i n e şi î n t r e ţap un şghiab, u n d e nu
pot pătrurlde. Pune-te pe foaie, a p u c ă - m ă cu a m b e m a n i l e
de c ă m a ş ă , de după cap, slobozi-mă l a v a l e pe p e r e t e în
j o s şi m ă ţine în s l a v ă , d a r ai g r i j e să nu m ă scapi. Să
v ă d eu o d a t ă în ce loc stă ţapul, o a r e nu s'ar putea în­
cunjură de altă p a r t e . A ş a v e z i ! nu te t e m e ; c ă m a ş a nu
se rupe . . . n u m a i ţine v r ă ş m a ş . . .
— L - a m văzut! dar, t r a g e - m ă î n d ă r ă p t , n u m a i iute...
a p u c ă - m ă şi tu, S o f r o a n e . . . aşa vezi, g r ă b i ţ i d u p ă o l a l t ă !
a m scăpat! P i h a ! u r â t şi g r o a z n i c e acolo.
— Dar, ce e jude?
— Ce să f i e ! m ' a m r ă m â ş i t cu d r a c u l . E r a să-mi pui
capul p e n t r u ţap şi tot a scăpat, m ' a z ă r i t şi a sărit ba-
tă-1 să-1 bată, de ştiu, că nu se m a i a l e g e n i m i c d i n el.
A m p o r n i t către casă şi a j u n s e r ă m l a „ s t r u n g a dra­
cului".
— Cine v a fi dat n u m e l e de „ s t r u n g a dracului"?
— N u ştiu, zău. D a r de c u m v a n ' a r fi botezată, apoi
eu astăzi tot acel n u m e i l-aşi da, — răspunsei eu.
E r a o c r e p ă t u r ă l u n g ă î n t r e două ş g h i a b u r i , de v r e o
doi s t â n i e n i de lată, afundă p o a t e de o sută de stânjeni.
— D a r u n d e e p u n t e a iude?
— Iat-o D o m n u l e ! a r ă t â n d u n b r a d l u n g , tăiat, ciun-
g ă r i t de cloambe, şi a r u n c a t peste p r ă p a s t i e .
— P e aici nu trec! m a i bine î n c u n j u r o j u m ă t a t e de
zi, o zi î n t r e a g ă .
— D a r n'ai pe u n d e D o m n u l e !
— D e v o i cădea în p r ă p a s t i a aceia, apoi, în ziua în­
v i e r i i , de acolo nu v o i auzi t r â m b i ţ a a r h a n g h e l u l u i . . . v o i
r ă m â n e a acolo uitat.
— A c u m a v ă d , că treci D o m n u l e . Să ierţi, d a r când
e r a m c o l o ' l a p ă r e t e , nu-ţi venea a g l u m i . Ce e drept a f a r ă
de Dta, ne acolo alt d o m n încă nu a u m b l a t .
— Era şod, a c u m a e anul, — continuă iudele. — A
venit un D o m n de pe la D e b r e ţ i n aici. C â n d a a i u n s la
acest loc şi a v ă z u t , că n ' a r e î n c o t r o , i s'a făcut rău, a a-
metit. B u c u r i a noastră, l-am apucat de cap si de p i c i o a r e ,
şi l-am trecut, ca pe u n hoit. Dacă s'a trezit s t r i g a c u m ­
plit: nu trec. n u trec! ferea scă-mă D u m n e z e u , nu trec! —
Ce să m a i treci că te-am trecut noi.
— T r e c i iude! să te v ă d , c u m treci, — zisei eu.
— I a c ă aşa D o m n u l e .
— V i n ă şi î n d ă r ă p t ! Ştii, că v ă p i s m u e s c şi v ă a d m i r ,
ce o a m e n i sunteţi!
— N o i , D o m n u l e , t r e c e m pe a i c e a cu ţapul în spate.
D a r ă la p ă r e t e l e ce-1 b l e s t e m a t nu poţi, eşti bucuros, că
treci s i n g u r .
— N a , j u d e ! m u l t e au fost ale dracului, m a i fie şi a-
ceasta. T r e c e m cu ajutorul l u i D u m n e z e u !
A m trecut.
— Vezi, aşa D o m n u l e ! c â n d m a i v e n i m pe aici, v e i
trece, ca şi noi.
N u i-am r ă s p u n s n i m i c , d a r mj\- însumi m i - a m şop­
tit cu u n sfânt f i o r : „ O m u l e ! nu ispiti Z e i t a t e a " !
A m ajuns în sat. U n s i n g u r c u v â n t n ' a m a m i n t i t des­
p r e p ă ţ a n i a m e a î n a i n t e a m u i e r e i m e l e . N u i-aşi fi spus
pentru l u m e a aceasta. A c e s t u n i c secret l - a m a v u t î n a i n ­
tea ei sub t o a t ă d u r a t a c ă s ă t o r i e i m e l e . Şi-ar fi p i e r d u t
o d i h n a şi î n c r e d e r e a în s e r i o z i t a t e a m e a .
• ••
— L a u d ă D o m n u l u i , că ai v e n i t în p a c e ! D a r c u m e
pe acolo? — m ă întrebă soţia.
— Bine.
— A s t ă z i , toată ziua, — c o n t i n u ă m u i e r e a m e a , —
f ă r ă să-mi p o t explica, m ' a c u p r i n s o n e o d i h n ă m a r e . M ' a m
r u g a t l a D u m n e z e u să te scutească de tot p e r i c o l u l , a p o i
m ' a m liniştit, c o n v i n s ă fiind, că la tine m i n t e a p r e d o m i -
n e a z ă pasiunea.
— D a r v i n o , şezi l â n g ă m i n e — c o n t i n u ă ea — să-ţi
istorisesc o m i n u n e . Ş t i i de câteori t e - a m întrebat, să-mi
explici, cu ce aş putea eu a s e m ă n a p a s i u n e a ta p e n t r u v â ­
nat? S e a m ă n ă ea cu p l ă c e r e a ce o a m eu p e n t r u m u z i c ă ?
I n z a d a r î m i descrieai cu cele m a i v i i culori, n u te p r i c e ­
peam.
— A s c u l t ă ! I e r i f i i n d în „ g l ă j â r i e " , a trecut î n a i n t e a
m e a u n o m , era şchiop, r e z e m a t pe o cârjă. L - a m c o m p ă ­
timit.
— A ş a te-ai născut Dta? — îl întrebai.
— D e u n d e ! a m fost sănătos şi drept, ca bradul, d a r
în i a r n a trecută m i s'a î n t â m p l a t o m a r e n e n o r o c i r e . S u n t
v â n ă t o r D o a m n ă d r a g ă . Z i c â n d aceste c u v i n t e s'a î n d r e p ­
tat oblu, a scos un f u m m a r e din pipă, a scuipat p r i n t r e
dinţi şi s'a uitat l a m i n e î n ochi, caşi c â n d ar fi î n t r e b a t :
Ştii D-ta cu cine vorbeşti? a p o i a c o n t i n u a t : I n m u n ţ i i noş­
tri se află m u l ţ i urşi, d a r cu deosebire u n u l e m i n u n a t , ca
un t a u r de m a r e , n e g r u , ca corbul, cu v a r g a a l b ă la g r u ­
m a z . Ţ i - e m a i m a r e d r a g u l să-1 vezi. F i r e a r , să nu m a i f i e !
M i - a m pus î n cap", că cu o r i c e preţ, să-1 puşc; a m î n c u n -
j u r a t m u n ţ i i ziua şi noaptea, toate î n z a d a r : m ' a s i m ţ i t
b a l a . Se p ă z e a tare, n'ar m a i f i .
L a s ă p e m i n e că o să-ţi î n t i n d eu p i e l e a pe rudă, c â n d
va cădea cea d i n t â i z ă p a d a . A m aşteptat cu n e r ă b d a r e iar­
na. A dat D u m n e z e u de a început î n t r ' o zi a n i n g e . M i - a m
g r i j i t a r m a , a m î n c ă r c a t - o cu nădejde, m i - a m l u a t m e r i n ­
de şi a m p l e c a t l a m u n t e . A m u r c a t şi i a r ă a m urcat. N i n ­
g e a tot m a i tare. M i s'au î n c u r c a t şi înfundat c ă r ă r i l e . D e
o d a t ă a p o r n i t un v i s c o l . Sufla c r i v ă ţ u l înfricoşat. B r r ! ce
să m ă fac?
Să m ă î n t o r c acasă fără urs? să aştept p â n ă trece
futuna? E i ! v a înceta şi ea, n'o să tot n i n g ă ; m ' a m t r a s
subt u n b r a d . V o i fi stat m u l t acolo, căci a m s i m ţ i t că m ' a
rasbit gerul.
M ă i ! n u e g l u m ă , a m p o r n i t î n d ă r ă p t , m ă l u p t a m cu
v i f o r u l turbat, ca şi c â n d te-ai l u p t a t cu un povpi, d a r
n ' a m p u t u t răsbi, căci z ă p a d a era p â n ă în brâu, n i c i u n
pas n ' a m m a i p u t u t face.
D o a m n e nu m ă lăsa! aicea o să m ă p r ă p ă d e s c f ă r ă
zile. E r a m d e g e r a t . D e a j u t o r n ă d e j d e nu a v e a m .
C i n e să şi u m b l e pe asta v r e m e în m u n ţ i ? M ' a c u p r i n s
o slăbiciune n e s p u s ă . . . a m adormit.
Cât v o i fi stat acolo nu ştiu.
I n z i u a u r m ă t o a r e m ' a m trezit la m i n e acasă. N i ş t e
o a m e n i d i n sat c a r e tot în acei aş zi au p l e c a t l a m u n t e
d u p ă l e m n e , v ă z â n d v r e m e a , s'au o p r i t la p o a l a m u n t e l u i
l a adăpost, şi, d u p ă c e s'a a l i n a t v i f o r u l , întorcându-se a-
casă, au v ă z u t u n cap de o m în zăpadă, atunci şi-au făcut
t ă p ă l ă g i şi s'au u r c a t p â n ă l a m i n e .
..Acesta e m o r t ! "
M ' a u t r a s de p i c i o a r e p â n ă în vale, m ' a u a r u n c a t p e
car şi m ' a u dus acasă.
M ' a m trezit, d a r v a i şi a m a r ! m i - a î n g h e ţ a t şi a că­
zut c a r n e a : p u l p e l e de pe p i c i o a r e . A m suferit d u r e r i c u m ­
plite. U r l a m , ca lupul.
— I n a d e v ă r te c o m p ă t i m e s c f o a r t e tare, — zise m u i e ­
rea m e a . — S u n t sigură, că m a i m u l t n'o să m e r g i l a v â ­
nat, ai a v u t tristă î n v ă ţ ă t u r ă .
— C u m să nu m ă m a i duc! B a m ă duc, D o a m n ă dra­
gă, î n d a t ă ce v o i putea u m b l a f ă r ă bâtă; î m i v o i a l e g e p e
v i i t o r v r e m e a , c â n d să p l e c l a m u n t e , d a r de dus m ă duc.
T o t eu trebue să-1 puşc! Cine să-1 puste altul?
Z i c â n d acestea i a r ă s'a î n d r e p t a t oblu, a scos un fum
m a r e d i n pipă, a scuipat p r i n t r e dinţi, şi t r a s p ă l ă r i a
„ c a m î n t r ' o ureche", şi a sucit şi răsucit m u s t ă ţ i l e , şi s'a
u i t a t o d a t ă cu dor, z i m b i n d , c ă t r e m u n ţ i , c u m p r i v e ş t e
cerbul din c a p t i v i t a t e spre codri.
•* •
Astfel sunt v â n ă t o r i i r o m â n i ! astfel au fost v â n ă t o r i i
I a n c u l u i , f ă r ă care î n scurt t i m p a r fi fost supus şi n i m i -
cit î m p r e u n ă cu f o r t ă r e a ţ a A l b a Iulia, c a r e cu m a r i jertfe
s'au a j u t a t şi p r o v ă z u t d i n p a r t e a R o m â n i l o r cu cele tre­
buincioase, luptându-se cu h o n v e z i i , care au blocat această
cetate.
Cu o ocaziune, v o i n d r o m â n i i să ducă l e m n e şi căr­
buni în cetate şi f i i n d respinşi de h o n v e z i , t a m b o r u l lor,
un b ă i a t de 12 ani, neputându-se ţinea de lănceri, era să-1
p r i n d ă h o n v e z i i . O b s e r v â n d aceasta t r i b u n u l A n d r e i c a , s'a
întors î n fuga c a l u l u i î n d ă r ă p t , a a p u c a t pe t a m b o r u l de
păr, l'a r i d i c a t pe cal şi aşa a f u g i t cu el. D e s p r e acest tri­
bun î m i zicea I a n c u de m u l t e o r i : „ V e z i t â n ă r u l acesta! de
ar fi s t u d i a t î n t r ' u n i n s t i t u t m i l i t a r , se a l e g e a un o m ves­
tit d i n el. Ce talent, curaj şi v o c a ţ i u n e are!"
Se zice, că un v â n ă t o r b ă t r â n , u n M o ţ — c a r e a puş-
cat m u l ţ i p o r c i şi u r ş i î n v i a ţ a sa, — în cele trei b ă t ă l i i
dela A b r u d , s i n g u r a p u ş c a t peste u n a sută de h o n v e z i .
î n a i n t e de a-şi p u n e puşca la ochi, t o t d e a u n a îşi lua
p ă l ă r i a de pe cap, îşi făcea cruce şi zicea: „ D o a m n e iar-
tă-i păcatele".
— Ce te tot r o g i m o ş u l e la D u m n e z e u p e n t r u d u ş m a n i
— î n a i n t e de a puşca, că ei ne î n j u r ă de D u m n e z e u ?
— M ă r o g p e n t r u c ă el n ' a r e t i m p să se r o a g e , d a c ă
l ' a m l u a t eu odată la v i z i r ( ţ i n t ă ) .
— N u p u n e puşca la ochi m o ţ u l e ! s t r i g a u h o n v e z i i
când i n t r a u în l u p t ă cu m o ţ i i , p e n t r u c ă ei ştiau, că atunci
când puşca m o ţ u l u i t r ă s n e a o v i a ţ ă de o m se s t i n e e a !
De m u l t e ori î m i aduc a m i n t e de fericitul A l e x a n d r u
1
G o l e s c u ) , cu ce p a s i u n e asculta el d i n g u r a p o p o r u l u i is­
t o r i s i r i de asemeni î n t â m p l ă r i . I i p l ă c e a u t a r e m u n t e n i i
noştri. A d e s e a f ă c e a m e x c u r s i u n i cu c ă r u ţ a către Cărpe-
niş şi C â m p e n i . D a c ă v e d e a copii, „ p u i de M o ţ i " p e jos ori
călare, m e r g â n d pe d e a l u r i d u p ă vite, m ă făcea să opresc
trăsura, le s t r i g a din d e p ă r t a r e : „ R o m â n a ş copil de b r a v !
P â n ă c â n d vei fi tu s c l a v ? "
Subt a b s o l u t i s m au fost o m u l ţ i m e de s t r ă i n i în ţara
n o a s t r ă cu deosebire ofiţeri de r a n g înalt, — şi m a i ales
p r i n c i p e l e de S c h w a r z e m b e r g , g u v e r n a t o r u l , — vânători
p a s i o n a ţ i , care au v â n a t î n cele m a i m u l t e p ă r ţ i ale E u r o -
ropei. şi, cu toate aceste, se e x p r i m a u de v â n ă t o r i i r o m â n i
cu m a r e respect, ba îi a d m i r a u .
Cu o ocaziune, p u ş c â n d eu un g l i g a n de m ă r i m e ex­
t r a o r d i n a r ă , un e x e m p l a r rar, p r i n c i p e l e S c h w a r z e m b e r g ,
m i - a z i s : „ C a v a l e r i i ţ ă r i l o r s t r ă i n e n'au n i c i i d e i e despre
v â n ă t o a r e l e din T r a n s i l v a n i a . D a c ă o societate î n t r e a g ă ,
cu câini a n u m e dresaţi, ucid un p o r c sălbatec degenerat,
care aşa s e a m ă n ă cu acesta, puşcat de D-ta, ca pisica cu
leopardul, t o a t e z i a r e l e le u m p l e cu descrierea b r a v u r e i " .
S c h w a r z e m b e r g a lăsat de i-a t r a n s p o r t a t pe cei m a i
î n s e m n a ţ i v â n ă t o r i , pe spesele sale, la Sibiu, din toate păr­
ţile ţării, şi i-au f o t o g r a f i a t .
P e n t r u cât n'aşi da eu să posed a s e m e n e a colecţiune!
O d a t ă un v â n ă t o r r o m â n a scăpat v i a ţ a acestui p r i n ­
cipe, a t a c a t de un urs. M a i t â r z i u însă tot d i n aceia spai­
m ă i-a u r m a t şi m o a r t e a .
De m u l t e o r i î m i r e v o c în m e m o r i e f i g u r a originală
a n t i c ă şi clasică a acestor v â n ă t o r i . . . t i p u r i p l i n e de ex-
presiune, c a r e vorbesc chiar tăcând, cu ochi ageri, ca un
vulture, un a d e v ă r a t „ N e m r o d " , de care şi ursul c â n d îl
atacă, se va apuca dubit ând.
Şi, câţi d i n t r e c o n a ţ i o n a l i i m e i , au cunoştinţă despre
toate acestea . ..?
M i - e t e a m ă , că ar păţi-o şi ei a s e m e n e a u n u i m a g n a t
din Cluj, cu N a p o l e o n cei m a r e .
— Ce a f a c e r i v ' a a d u s î n F r a n ţ a ?
— A m c ă l ă t o r i t p r i n E u r o p a , v r e a u să cercetez şi să
v ă d tot ce e m a i î n s e m n a t şi aici.
— A t u n c i veţi fi c u n o s c â n d de s i g u r cu d e a m ă n u n t u l
tot ce e m e m o r a b i l î n p a t r i a D-voastră?
— Negreşit.
— Ce e scris pe p i a t r a aşezată d e a s u p r a porţii d i n
S t r a d a de m i j l o c d i n Cluj?
— A c e a s t a n'o ştiu.
— C u m nu, e prea frumoasă, s e m n i f i c a t i v ă : se zice
că a r fi descoperire a r c h i o l o g i c ă de pe t i m p u l i m p e r a t o r u -
lui T r a i a n , şi s u n ă aşa:
„ H o s t i s ab i n s i d i i s D o m i n u s nisi p r o t e g a t U r b e m
E x c u b i a e h u m a n a e P r a e s i d i u m q u e nilul".
( D a c ă nu v a a p ă r a D o m n u l cetatea de d u ş m a n i i răi,
T r u d a o m e n e a s c ă şi c â r m u i r e a oraşului n i m i c nu v o r pu­
tea folosi!).

ACVILE ŞI VULTANI IN ROMÂNIA

(urmare)
Cu totul altfel stau lucrurile cu vultanii de stârv
adică cu vulturul negru (Aegypius monachus) şi cu cel
de culoare sur-gălbue spălăcită: vultanul sur (Gyps
fulvus H a b l . ) .
In mijlocul lui Mai, când enormele turme de oi
şi vite, înmulţite îndată după războiu, populează mun­
ţii şi păşunile alpine, îşi fac apariţia şi cei mai larg
aripaţi reprezentanţi ai avifaunei României.
N u e zi lăsată de Dumnezeu, să nu se arate a-
ceşti puternici sburători, planori fără bătăi de aripi,
trecând peste crestele cele mai înalte, în zbor vertigi­
nos, în roate largi, căutând printre stâncării şi pră­
păstii promiţătoare de hrană. Cunoscătorul îi distin­
ge uşor după culoare şi mărime; sunt o apariţie obi­
cinuită a culmilor şi piscurilor noastre.
Singuratici sau strânşi cu sutele după mărimea
şi mulţimea cadavrelor, aceşti vulturi aduc netăgăduit
viaţă în pustiul arid al stâncilor.
Acolo, unde trăznetul a culcat vite mari, ori ur­
sul a năvălit în o turmă de miei, şi sfâşierea a fost
sporită prin prăbuşirea din stânci, în asemenea locuri
se strâng sute de hoitari. Cel ce nu e obişnuit cu ase­
menea hoitari, observând mulţimea lor, stă adesea la
îndoială, dacă vede printre stâncărie o turmă de oi
sau miei poposind, sau altceva.
x
) A l . Golescu a stat m a i b i n e de o j u m ă t a t e de an
1848 la Casa Şuluţeştilor din A b r u d . N . R .
de: Col. AUGUST v. SPIES
Eu am văzut adesea asemenea enorme adunări,
neverosimile chiar şi în ochiul celui obişnuit cu fauna
muntelui înalt.
D u p ă coborârea din munte a oilor şi vitelor, prin
mijlocul lui Septembrie, dispar de acolo treptat şi a-
ceste hiene cu aripi; se îndreaptă spre şesurile Dună­
rii, spre Balcanii cu zăpezi puţine, sau spre A s i a - M i -
că. In această epocă se pot vedea în insulele Dunării,
pe unii copaci proeminenţi mulţime mare de hoitari,
adunaţi umăr lângă umăr. N u e lucru greu să-i vânezi
pândidu-i din ascunzişul colibei de crengi clădită a-
nume în acest scop.
O singură dată am întâlnit, acum 40 de ani, vul­
tanul negru cuibărind în munţii Ardealului, când am
observat că din când în când sburau la cuibul clădit
într'un fag înalt, izolat, trei păsări mari.
A m izbutit atunci să scot din cuib singurul pui
în puf, pe care l-am făcut donaţie Muzeului de ştiin­
ţe naturale din Sibiu.
In Vechiul regat şi în special în Dobrogea pe vre­
muri, cuibărea vultanul negru destul de des. In nume­
roasele mele expediţii de mai târziu, am putut consta­
ta că şi aci lucrurile s'au schimbat, cuiburile devenind
tot mai rare. Vultanul sur a fost observat la cuib, pe
vremuri, în pereţii de calcar dela Brezoiu, apoi în re­
giunea Stănuleţ din masivul Retezat şi în stâncile ab­
rupte în Dobrogea.
în
In mlaştinile Dunării cuibăreşte Gyps fulvus des-
tul de des. A m avut de mai multe ori norocul de a
vedea şi fotografia cuiburile lui descoperite de mine,
atât pe copaci cât şi în pustiuri de stâncă.
Abstracţie făcând de puternicele lor cetăţi află­
toare în plopii negri şi stejarii de pe Dunărea de jos,
am găsit asemenea mari aşezări în pereţii Retezatu­
lui, apoi în pereţii verticali calcaroşi la Giuvegea în
Bobrogea, şi mai des în prăpăstioasele ţărmuri calca-
roasc ale M ă r i i N e g r e , pline de peşteri, pe la Capul
Caliacra.
A c i îndeosebi îşi are aşezările, în stâncile neac­
cesibile, nici din spre uscat, nici din spre mare, şi co-
dalbul (Haliaetes albicila) destul de frecvent pe aici,
căruia i se asociază din când în când câte o pereche
de acvilă imperială şi vioiul, graţiosul Neophron, alb-
negru. D e sine înţeles că în aceste coaste marine vie-
ţuesc şi clocesc numeroase alte păsări. îşi au sălaşu-
rile şi locurile de cuibărit în aceleaşi stânci abrupte
toţi şoimi meridionali, dumbrăvencile, graurii, porum­
beii, pescăruşii argintii, cormoranii, frumoasele gâşte
cu piept roşu ( T a d o r n a ) ca şi regele nopţii, bufniţa
mare, (Strix B u b o ) .
Vultanii negri şi cei suri se îmblânzesc r e p e d e şi
V u l l a n negru (Vultur monachus).
uşor; prinşi chiar bătrâni se fac tovarăşi buni şi plă­
cuţi în curtea omului. înzestraţi însă cu o poftă de
mâncare enormă, ridică pretenţii aproape de necrezut
faţă de g a z d e l e lor.
A s t f e l , am atins cu g l o n t e l e la Dunărea d e jos la
Brăila — în primăvara 1905, doi vultani suri fractu-
rându-le osul aripei. I-am aşezat în două corfe împle­
tite din papură, astfel ca să l e rămână capetele libe­
re, şi i-am putut aduce acasă. A j u n s în garnizoana
mea ardeleană, nu mă puteam mira îndeajuns, când
i-am v ă z u t în voliera mea, aşezându-se liniştiţi lângă
olaltă, fără nici o frică, ca şi când n'ar fi trăit nici o-
dată în alt loc. Cu timpul blândeţa lor deveni atât de
desăvârşită, încât le puteam da drumul să se plimbe
prin grădina casei mele.
N u mai puţin se îmblânzi un vultan negru d e pe
Bărăgan, dintre Bucureşti şi Brăila, p e care-1 atinsei
cu glonţul în oasele aripei atât de norocos, încât
şi-a pierdut facultatea de a zbura numai pentru m o ­
ment, şi l-am putut prinde cu ajutorul şofeurului, care
m ă ducea.
A d u s acasă aşezat în o ladă, în câteva zile atât
d e mult se îmblânzi, că m ă lăsă să m ă apropiu la câ­
ţiva paşi, fără să dee nici un semn de
frică sau mânie. A c u m îmbiat din mână
cu bucăţi de carne l e ia cu gingăşie pri­
vind cu ochi inteligenţi, şi fără frică per­
soanele care îl vizitează.
Din întâmplare primii în toamna a-
nului 1932 un v u L a n negru teafăr, prins
în Dobrogea, la un cadavru de animal.
Surprins de cioban şi câini n'a mai avut
tmp să-şi golească guşa şi să se ridice,
şi astfel a putut fi prins.
L - a m închis în aceiaşi v o l i e r ă cu un
vultan negru pe care îl a v e a m de mult
şi cu o femelă bătrână de vultur codalb.
N o u l locatar al volierei era e x t r e m de
sperios. C â n d ne apropiam d e el se i z ­
bea în reţeaua volierei, tulburând şi pe
tovarăşii săi d e captivitate.
Cei doi vultani negri, prin nimic
deosebiţi ca m ă r i m e şi culoare, şi înţe-
legându-se în bună prietenie, bănuiam
că erau o pereche, ceiace mi s'a confir­
mat la 6. I I I . 1933, când veneticul săl­
batec calcă femela.
In primăvara 1934 s'au împerecheat
din nou, şi după 4 săptămâni ouă feme­
la, lăsând pe duşumeaua goală o v o l i e ­
rei, un ou mare, pătat cu brun.
R e p e d e umplui cu vreascuri o l a d ă
mare de un metru p ă t r a t aşezând oul
la mijloc. L a început p ă s ă r i l e evitau a-
cest cuib improvizat, dar la urmă con­
simţi totuşi femela să se aşeze la clocit.
Bărbătuşul, — putând fi identificat
în sfârşit prin o ghiară mai scurtă la
degetul mijlociu al piciorului drept, —
se îngrijea de hrana femelei în cuib şi
mai strângea vreascuri din jurul v o l i e ­
rei pentru complectarea cuibului.
Când am fost surprins cu oul scă­
pat în colivie, am omis în z ă p ă c e a l ă
a îndepărta de acolo femela de vultur
codalb, ceiace avu după câteva zile ca
urmare că cuibul fu răvăşit de
această rivală. Dar biata femelă
a vultanului a continuat să clo­
cească — coji de ou goale.
In anul viitor 1935 am con­
struit din v r e m e un cuib în vâr­
ful unui eşafodaj. Vulturul co-
dSlb fu momit in voliera vecină,
iar perechea de vultani negri
trăia izolată în compartimen­
tul lor.
După 54 zile de credincioa­
să clocire, oul fu spart şi ieşi un
pui, îngrijit cu multă dragoste
de ambii părinţi. C â n d se apro­
pia cineva, era întâmpinat cu
puternice bătăi din aripi, chiar
şi îngrijitorul cotidian al volie-
relor mele, avea lucru greu pâ­
nă să le cureţe încăperea, să
strângă ciolanele, cu toate că le
aducea în fiecare dimineaţă
hrana, şi deci era bine cunoscut Dela stânga la
de perechea de vultani.
După 3 luni de îngrijire pă­
rintească, puiul negru ca ciaunul era pe deplin des-
voltat, şi a putut fi internat în parcul zoologic din
Sibiu.
Din acel an şi până in primăvara de acum, an cu
an vultanii produceau câte un ou care era clocit timp
de 54—56 zile şi apoi puiul scos era îngrijit cu toată
atenţia de amândoi bătrânii.
M a i puţin numeros decât vultanii de mai sus, e
Vultanul alb sau egiptean (Neophron p e r c n o p t e r o s ) .
F o a r t e rar se găseşte dincoace de Carpaţii Tran­
silvaniei, vechea frontieră, pe când dincolo, şi în deo­
sebi în cursul inferior al Dunărei, dacă nu în număr
mare, dar singuratec se găseşte totdeauna în jurul
cadavrelor de animale.
Neophronul e un şoltic foarte sprinten, neobiş­
nuit de vioi. M i ş c ă r i l e lui, picioarele înalte ca şi pasul
viguros, îţi aminteşte corbul, pe când zborul şi silueta
cu coada lui lungă, ascuţită, aduce cu vulturul băr­
bos. L a malurile abrupte, stâncoase ale Dobrogei de
sudvest şi de sud l-am observat foarte des, chiar v e ­
nind să nopteze acolo, ceeace m'a făcut să presupun
că şi cuibăreşte în acele regiuni.
R e p e t a t e l e m e l e excursiuni in Dobrogea de sud
au venit să confirme presupunerile mele. In a d e v ă r
mi-a succes în cursul anilor să descopăr şapte cuiburi
în stânci ale acestor frumoşi vultani.
In scop de studiu, din trei din ele am ridicat şi
puii.
Resturile de animale găsite în cuiburi erau şerpi,
şopârle şi în deosebi broaşte ţestoase tinere.
In un cuib de stâncă am găsit un puişor cu capul
tare umflat, în stare muribundă. L a început nu-mi pu­
team explica cauza, până când cercetând conţinutul
cuibului am aflat pricina. A m găsit rămăşiţele unei
vipere care fiind adusă în stare vie la cuib, a muşcat
puiul pe când o mânca, ceeace explică diforma umflă­
tură a capului şi starea letargică.
Prinşi în tinereţe aceşti vultani pe când au pena­
jul negru-brun, pătat cu galben murdar, se îmblânzesc
uşor, şi înveselesc pe îngrijitorii lor prin vioiciunea
fiinţei lor.
dreapta i Vultan egiptean (Neophron percnopterus percnopterus); Vultan
sur ( G y p s iulvus fulvus) ţ Vultan negru ( A e g y p i u s monachus)
( G r u p din Muzeul ornitologic Timişoara, - Prof. D. Lln(ia)
Ca o împrejurare interesantă vreau să accentuez
rapiditatea cu care îşi schimbă puii de N e o p h r o n cu­
loarea penajului. P e când puii mici au pete galbene
foarte puţine şi răzleţe, aceste se întind foarte de
grabă, devenind tot mai mari. Ciudată e şi deosebirea
culoarei pielei capului la adulţi şi la pui. P e când la
adulţi e galbenă-auriu, la pui e albastru-cenuşie, ca
la curcani, şi fără încreţituri la gât.
P e cât e d e murdar şi neapetizant penajul spălă­
cit al acestui vultan adult, văzut mai de aproape, pe
atât e de scârbos cuibul. A m găsit acolo nenumărate
bucăţi de hoit, mai mult reptile, şerpi, broaşte ţes­
toase mici, dar şi rămăşiţe împuţite de şoareci, hâr-
ciogi şi de piei de oaie şi de câine.
D e altfel vultanul acesta e un zburător abil şi de
admirat, care înveseleşte pe observator cu penajul său
care văzut din depărtare pare sclipitor alb, din care
iasă aripile negre, şi cu temerarele sale acrobaţii.
O d a t ă cu uraganele de toamnă începe marea mi-
graţie generală şi aduce atât de enorme cârduri de
raţe, gâşte, cocori in câmpia Dunării, încât întunecă
literalmente soarele. Spre a fi înţeles acest fenomen,
trebue să îl fi văzut. Nu-mi vine a crede că fluviile
mari ca V o l g a , Nilul, Missisipi şi A m a z o n u l au un
belşug de avifaună mai bogat, în timpul migraţiunei,
decât prea fertila câmpie a Dunărei inferioare.
A c e s t e nenumărate cârduri antrenează şi pe duş­
manii lor, briganzii întraripaţi. Ei escortează, ca şi
primăvara dar în număr mult mai mare, cetele de pă­
sări, care se îndreaptă spre sud. Puternicul vultur co-
dalb, aquila clanga, şi cel al stepei, apoi şoimul pe­
regrin, porumbarul, milanul şi alţi şoimi. Victimele lor
sunt stolurile păsărilor mari şi mici.
îndeosebi
Vulturul codalb (Haliaetos albicilla)
pretutindenea e foarte comun, încât se pot v e ­
dea în o singură zi 20 şi mai mulţi. Chiar 60 a numă­
rat un prieten al meu, la malul mării.
S'ar putea ucide în nopţi cu lună pe copacii mari
din insulele Dunării pe cari se odihnesc cu predilec­
ţie sute din aceşti răpitori uriaşi, dar Directorul vâ-
nătoarei a prohibit înţelepteşte împuşcarea acestor
frumoase monumente ale naturei, cu deosebire in o-
coalele statului, luând sub ocrotire de asemenea le­
bedele, pelicanii, lopătarii, egretele ca şi gâscă cu gât
roşu ( T a d o r n a - T a d o r n a ) această din urmă destul de
rară.
In Vechiul R e g a t Vulturul codalb, fiind comun,
am avut ocazia să vizitez nenumărate cuiburi ale a-
cestei răpitoare în păduri şi în regiunea Deltei, le-am
cercetat conţinutul şi am inelat mulţi pui.
Cele mai multe cuiburi ale acestui puternic vul­
tur le-am găsit pe plopi negri, foarte grei de escala­
dat, având trunchiurile netede, şi depăşind ca înăl­
ţime p e toţi ceilalţi copaci. Totuşi am găsit cetăţi ale
acestui superb cavaler brigand şi pe o salcie scundă,
foarte noduroasă, în mijlocul unei colonii de cormo­
rani, apoi pe un stejar tânăr subţire, de v r e o 60 de
ani şi chiar în trestiişuri la nivelul solului.
Deosebit de interesantă e varietatea rămăşiţelor
victimelor ce se găsesc în cuib şi sub el. In un cuib la
Cernavoda am găsit bucăţi de crapi, de gâşte sălbate­
ce şi de păsări domestice, un cap de berbec şi chiar
zdrenţe de sac. ( L a ce o fi servit acestea, mi-a rămas
enigmă).
In un cuib la sud de Craiova, pe Domeniul C o ­
roanei Sadova, am găsit în jurul cuibului de codalb
rămăşiţele din 11 găini, probabil furate din marginea
satelor sau moarte de holeră, din epure, din o mrea-
nă, două raţe sălbatece, şi câte una din varietăţile
A n a s querquedula şi penelope.
In A r d e a l am avut o singură dată, în cursul ani­
lor îndelungaţi petrecuţi aci, osebita satisfacţie să
găsesc şi să cercetez un cuib, aproape de Sibiu.
In cei mulţi ani am găsit şi fotografiat cel puţin
50 cuiburi de vulturi codalb şi am examinat rămăşi-
ln vollera autorului o femelă de Vultan negru îşi clădeşte cuibul.
(Foto Spiess).
ţele din cuib şi de sub el. Erau de regulă aceleaşi res­
turi de peşte, vânat şi ouă. A m găsit odată chiar un
pui de vulpe.
Observând că intensificarea exploatării pădurilor
de stejar şi a celor din câmpia Dunării distrugea ne­
numărate cuiburi de codalb mi-am permis în calitatea
mea de director al vânătorilor regale, să cer servi­
ciului silvic central să excludă din exploatare c o p a i i
cu cuiburi de vulturi. Propunerea mea a fost admisă
numai decât şi s'au şi dat ordine de oprirea tăerii
copacilor cu cuiburi. P r i n limitarea vânătoarei vultu­
rilor conform dispoziţiei direcţiei vânătoarei din mi­
nister, de aci înainte acestor majestuoşi reprezentanţi
ai avifaunei române li s'a asigurat pe lungă vreme
permanenţa existenţei.
Vulturul de Piatră, Pajora (Aquila FulvaJ
In munţii noştri e cel mai temut răpitor sburâtor
şi duşmanul cel mai neînduplecat, alături de lup, vul­
pe şi jder, al faunei mărunte. N u sunt în siguranţă de
răul lui, iepuri, câini mici, pisici, iezii caprelor ne­
gre şi ai căprioarelor dar îndeosebi mieii, tot neamul
grotcanilor şi ieruncilor. Odată mi s'a întâmplat să
ucid o pajură trecând deasupra mea in sbor, care a-
vea în plisc o viperă, iar in guşe resturile unui tânăr
pui de râs. In alt rând am alungat o pajură dela un
ied de căprioară pe care îl omorâse, şi am fost mar­
tor ocular când ataca repetat o căprioară care îm­
preună cu căpriorul veni spre mine la chematul din
frunză. Se poate că victima ochită de pajură să fi
fost iedul pitulat lângă mama sa, ceeace n'am putut
stabili.
Un alt episod interesant mi s'a oferit în apropie­
re de Prundul Bârgâului la cătunul Tihuţa în judeţul
Năsăud. D o i ţărani erau la treabă să ridice o clăiţâ
de fân, pentru a o duce in sat, când un iepure ţâşni
în mare grabă prin fânaţul lor, urmărit de o vulpe.
Dar în acelaş moment o pajură se repezi din văzduh,
prinse iepurele, şi o şterse cu el în ghiare. Cumătră
vulpe, care nu a observat acţiunea pajurei, un timp
îndelungat mirosea cu ardoare locuşorul de unde fu­
sese ridicat iepurele, fără să se poată dumiri, ce s'a
ales din el.
Pajura se prezintă regulat la bordeiele de pân­
dă, atrasă de hoit. N u e greu deloc a o ucide sau a o
observa toamna târziu sau în primele luni ale anului,
când e pe cale a părăsi munţii înalţi.
I se întâmplă şi pajurei accidente. î m i povestea
un prieten, descoperirea pe care a făcut-o prin 1897
în valea Ucia-mare la picioarele stâncăriilor abrupte
numite Preluci. Era tocmai pe cale a trece p e subt
stânca Prelucei, peste un grohotiş, când observă o a-
ripă de pasăre mare ieşind de subt un bloc de piatră.
Curios porni a disloca blocul şi găsi sub el o pajură
şi un ied de capră neagră striviţi scândură şi mumi­
ficaţi. O întâmplare prea ciudată şi unică în analele
vânătoreşti: un vultur strivit de prăbuşirea unei
stânci, în momentul când ucide un ied.
In raport cu aquila imperială, ( A q u i l a melanae-
tus) pajura e mult mai feroce. Stăpâneşte majestuos
văzduhul nemărginit şi numai când ucide se precipită
spre pământ, după ce şi-a fixat victima. Vâjâitul care
se aude de departe trădează pe regele văzduhului,
care atinge pământul doar spre a înfige ghiarele sale
în trupul tremurând de groază al victimei.
Grija de pui —• de regulă pajura are unul singur,
care are nevoie de hrană abundentă până să ajungă
sburător, — face să prindă câte odată
si câte un şarpe sau câte un sobol. Cu o
regularitate surprinzătoare, perechea de
pajure sau şi numai unul singur dintre so­
ţii de cuib, iscodeşte în zbor planat coas­
tele muntelui, pereţii, căutând pradă, sau
s t i nemişcat, ca din piatră, pe o creangă
uscată sau pe o stâncă proeminentă, spre
a se precipita cu toată vehemenţa asupra
victimei ochite. O sete de ucidere neîn-
blânzită săgeată din ochii acestei păsări
voinice şi capul ei lungit ca un şarpe ur­
măreşte orice mişcare a victimei care în­
cearcă să scape.
Cu cât victima e mai ageră, cu atât e
mai fierbinte dorul de a o ucide.
D e patruzeci de ani, de când posed
mai multe voliere, niciodată, naturalmente,
nu lipseşte v r e - o A q u i l a fulva dintre pen­
sionarii mei. Prinşi în vârstă sau prinşi în
cuib aceşti splendizi cavaleri-briganzi sunt
puncte de atracţie pentru vizitatorii gradi­
nei mele. După atâţia ani, e uşor de crezut Pe coasta Dobrogeană un grănicer cu un Vultan egiptian. (Foto Spiess)

că, sunt în măsură să istorisesc detalii in­

teresante din viaţa lor. asupra unei vulpi care hoinărea pe câmp, la a cărui
F i e pajura sătulă sau flămândă, orice vietate in­ sfârşit însă nu am putut asista deoarece, cei doi duş­
trodusă în volieră, e sortită a pieri sub pumnalele mani s'au îndepărtat luptându-se, pierind din ochii
ghiarelor puternice. Când e sătulă nu se atinge de mei. A l t e observaţiuni însă m'au învăţat că colţii as­
victima ucisă, dar dacă e flămândă, sfâşie din trupul cuţiţi ai cumătrei vulpe n'o pot pune la adăpost de
încă în viaţă, bucată cu bucată, nesinchisindu-se de ghiarele acestui brigand, pe cât de curagios pe atât
zvârcolirile nebune ale bietei sale victime. de abil.
M â ţ a de casă e o bucată predilectă a pajurei. O Interesantă a fost întâmplarea de pe M u n t e l e
pereche de pajuri e în stare să nimicească pisicile Sfeteştilor, când o pajură a răpit un căţălandru, chiar
unui întreg sat din văgăunile munţilor. Biata pisică, din uşa stânei. A p o i atacul asupra unui copil care
nebănuind nimic, s'a hazardat să v â n e z e în poiană se juca pe câmp lângă părinţii lui care munceau în
un şorecel, adulmecând, cu urechile ascuţite, se tâ­ apropiere. Copilul fu rănit astfel, că a trebuit să fie
râie pe burtă prin ierburi, fără grija primejdiei care internat în spitalul civil din Sibiu.
o paşte din vârful uscat al stejarului bătut de vre­
muri, — vulturul urmărindu-i cu ochiu de foc fiecare
graţioasă mişcare. Bucuroasă că a prins un şorecel,
delectându-se în joaca de moarte a victimei, nu ob­
servă că din depărtare se apropie, cu iuţeala fulge­
rului, năpasta răzbunătoare. Şuerând se frânge vân­
tul în aripile vulturului. V r e a acum să fugă biata
mâţă, prea târziu; deja s'a înfipt ghiara banditului în
coapsele ei. Se învârte de geaba pentru a se apăra cu
lăbuţele. încercarea e de prisos. Ghiara cealaltă îi
prinde ca în cleşte capul şi numai câteva bătăi din
coadă mai denotă puţină viaţă in trupul încătuşat.
Ca un acoperiş, cele două aripi şi coada desfăşurată
în evantai impresoară victima muribundă, pe când
învingătorul cu capul zvârlit înapoi, şi cu penele bur-
zulite, tremurând de turbare înfige pumnalele tot mai
adânc în bietul vânător de şorecei. U n minut sau două
s'au scurs astfel. Vulturul se înalţă în picioare. îşi ne­
tezeşte penele şi străpunge din ochiu, victima cu
viaţa stinsă. Câteva puncte roşii pe blana albă luci­
toare a mâţei ucise, sunt singurele urme ale ghiarelor
mortale cari s'au înfipt adânc ca nişte pumnale în
trupul pisicei. —
încă o privire împrejur, examinând dacă nu în­
trerupe nimic ameninţător sfârşitul acestei lupte pen­
tru existenţă atât de scurtă, şi apoi răpitoarea îşi ia
sborul peste v ă i şi munţi, spre un pisc stâncos sau alt
loc sigur, unde pliscul încovoiat cu ascuţiş de oţel
sfăşie în bucăţi calde trupul pradei.
A m avut odată ocazia să v ă d un vehement atac borarea din cuib a doi pui de Vultur codalb. (Foto Spies»).
 Pajura alături de A q u i l a P o m a r i n a — e cel mai
comun mare vultur al munţilor noştri înalţi şi putem
spune, că din primăvară, când începe împerecherea,
până prin August, e un oaspete sigur al regiunilor
subalpine. Cu toate că v e d e m des pajura, nu e lucru
uşor a o prinde, decât doar pe culmile munţilor, toam­
na, în faţa bordeiului cu nadă de hoit. M a i dificilă e
găsirea cuibului de pajură.
Accesul pereţilor de stâncă, neprimitori şi cu­
prinşi de ghiaţă în acest anotimp, cere eforturi extra­
ordinare, iar p e de altă parte cetatea cuibului său la
altitudini mai mici e durată cu atâta precauţie, încât
găsirea ei e chestie de pur noroc. Eu însumi nu am
putut afla, în ciuda întregului meu sistem de informa­
tori p e care i-am angajat, decât despre 5 cuiburi, din­
tre cari unul, în munţii Făgăraşului, pe vârful unui
m o l i d înalt de 40—50 metri, la marginea unei adânci
prăpăstii. Escaladarea la acest cuib, dată fiind situa­
CĂPIALA LA CAPRELE
In ziua de 29 Iunie am plecat într'o excursie fără
ţintă bine precizată, împreună cu 3 tovarăşi, p e R e t e ­
zat, întrucât pe acest masiv am şi eu un teren de vâ­
nătoare am luat cu mine carabina Vierling 5,6 mm.
pentruca întâlnind câini hoinari sau v r e o răpitoare,
să am cu ce să le arăt că s'au întâlnit cu un vânător.
La H a ţ e g însă după ce luarăm o gustare de diminea­
ţă, pe la orele 7, am hotărât să m e r g e m cu toţii la
Râu-de-mori. A i c i împreună cu administratorul do­
meniului Kendeffi am pornit pe vale în sus spre ca­
sele dela Gura Zlatei.
In drum am întâlnit pe paznicul Giovan care a
raportat Dluî Administrator că, ieri a găsit pe v a l e o
capră care prezenta semne de boală, adică încă nu
năpârlise şi se lăsa apropiată de om, dar nu în aşa
măsură ca să poată fi prinsă. P r o b a b i l are căpială.
N e arătase locul unde a văzut capra.
După încă un kilometru de mers p e vale în sus,
la F ă g e t , eu am rămas în urmă admirând apa clară
şi vâltorile ce face R â u l - m a r e prin aceste locuri. D e o ­
dată mă aud strigat de tovarăşii cari o luaseră înain­
te. L a sosirea mea îmi arată la v r e o 50 de paşi în m i j ­
locul fânaţului necosit o capră neagră, care stătea
nemişcată şi ne privea aiurită.
D u p ă un scurt conciliabul constatarăm cu toţii că
este bolnavă şi în unanimitate o condamnarăm la
moarte, căci tot nu mai are şanse de viaţă lungă. M i e
mi-a revenit rolul d e executor, întrucât eram singu­
rul cu armă. P ă r u l de iarnă, surit, (blana devenise
din brun gri închis) prezenta zburlituri şi un roi de
muşte trăda rănile unui cadavru ambulant. F i i n d slă­
bită, cu toţii crezurăm că este capră râioasă. A c e a s t a
din cauza că caprele râioase sunt văzute mai des cu
părul nenăpârlit şi slăbite. U l t e r i o r am constatat că
ne-am înşelat cu toţii, căci era ţap şi încă un ţap des­
tul de bun, întrucât coarnele aveau 25 cm. lungime şi
o conformaţie regulată.
întrucât presupusa capră stătea cu faţa la noi,
pentru a-i putea da o lovitură reglementară, am oco­
lit, venindu-i în partea stângă, la o distanţă de circa
25 m. A m ţintit în spată şi am tras.
Ţ a p u l a făcut stânga împrejur şi a început a a-
lerga speriat.
ţia, era imposibilă, dar în schimb el mi-a oferit oca­
zia a-1 observa timp de doi ani.
S p r e regretul meu, acest ocol de vânătoare a tre­
cut în alte mâni, aşa că n'am mai putut afla nimic de
această cetate stăpânită d e acest cavaler-brigand. Ea
nu era cunoscută de alţii. O altă cetate de A q u i l e ful-
ve, am descoperit-o în pereţii înalţi până la 200 metji,
a cheilor Turzii în Munţii Apuseni, unde am observat
intrând vulturii bătrâni prin o fereastră de stâncă.
Accesul şi la acest cuib era pentru mine cu totul e x ­
clus.
După m a r e l e războiu am mai avut ocazie să v ă d
în masivul Retezatului, un cuib de pajură, aflat în fi­
rida unui perete de 30 metri înălţime, drept la mijloc
şi camuflat de crengile unor fagi şi de tufe, încât nu
putea fi găsit decât foarte greu, necum să fi putut fi
fotografiat.
(Urmează).
NJ-^VJlYl^ d e : Ing. silv. N. NĂSCU
Citisem în R e v . ,,Carpaţi" N o . 4, 1940 un articol
de D l . L t . C o l . S. S. R . că nici la ţap roşu cartuşul
de 5,6 mm. nu este recomandat şi că ţapului roşu i se
cuvine cartuş de 8 mm. Presupun că şi celui negru
care este mai tare. Dealtfel nici nu aveam prea mare
încredere în carabina mea, care până a nu găsi car­
tuşe R . W . S. mi-a adus numai surprize neplăcute.
P â n ă în prezent însă aceste cartuşe s'au dovedit ire­
proşabile. C r e d e a m deci că ţapul se cară, înjurând la
vânătorul care n'a ştiut să tragă sau nu a avut armă
bună.
După v r e o 10 paşi însă ţapul a cabrat şi s'a răs­
turnat pe o parte, iar după puţin timp a sucombat.
Juriul a constatat decesul dresând cuvenitul p r o ­
ces verbal (nescris) şi m'a felicitat călduros pentru
excepţionalele mele calităţi vânătoreşti şi în special
curajul dovedit în lupta cu o capră râioasă.
M a r e ne fu însă mirarea când am constatat că
proectilul a pătruns spata stângă şi a ieşit prin coasta
dreaptă fără a face e x p l o z i e respective expanziune.
Datorită calibrului mic al proectilului, deşi a atins
organe vitale ţapul a mai avut puterea să facă v r e o
10 paşi. N e e x p a n d a r e a proiectilului probabil că se
datoreşte faptului că oasele animalului erau foarte
subţiri.
Cu vre-o 2 ani înainte împuşcasem un cocoş de
munte cu un proiectil identic, însă la acesta partea
de eşire a proiectilului prezenta o rană enormă şi a-
proape jumătate din măruntaiele cocoşului erau eşite.
Paznicul Giovan care singur avea cuţit, i-a tăiat
capul ţapului şi a ţinut să ne demonstreze că la ca-,
p r e l e căpiate, creerul este transformat în apă. A în­
fipt cuţitul pe lângă vertebre în craniu şi a deşertat
lichidul ce se afla în locul creerului.
P i e l e a animalului era plină de răni, căpuşe şi alte
insecte. întreg corpul era slăbit şi avea un aspect hi­
dos. A fost lăsat ca hrană altor animale.
Din cele de mai sus se constată că am contrave-
nit la legea vânătoarei întrucât am împuşcat un ţap
negru în epoca oprită.
A m însă curajul să o mărturisesc în public şi
cred că şi statul va renunţa la amendă după cum şi
proprietarul a renunţat la despăgubiri.
 După reîntoarcerea acasă am cercetat cărţile şi
in'am interesat dela specialişti asupra cauzelor bolii
şi am aflat următoarele:
Căpiala sau căpiatul este o boală de care suferă
oile şi caprele. Boala se iveşte şi printre caprele ne­
-1
gre şi bănuesc că şi printre caprele roşii. F r e c v e n t
ei nu este prea mare, totuşi cred util a atrage aten­
ţiunea camarazilor vânători asupra ei, pentru ca în
cunoştinţă de cauză să poată lua măsuri de prevenire.
Boala este provocată de o tenie ce trăeşte în in­
testinele câinilor, iar de aici prin eliminarea ouălor
împreună cu materiile fecale pe iarbă, este introdusă
in intestinele animalelor ce păşunează iarba infecta­
tă. Puii de tenie se localizează apoi într'o vesiculă
lângă creerul mic al animalelor, între ţesutul osos şi
creer. P r i n creşterea vesiculei se face o presiune asu­
pra creerului, care provoacă turburări în echilibrul a-
nimalului. Creerul nu mai îndeplineşte normal func­
ţiunea de comandă ce o are asupra organelor corpu­
lui. A n i m a l u l se învârteşte spre dreapta sau stânga
sau se dă peste cap după cum vesicula este fixată pe
creerul mic în partea stângă, sau dreaptă, sau la m i j ­
loc. Organismul se resimte şi animalul începe a slăbi.

Când boala este mai avansată animalul bolnav

cade pradă animalelor răpitoare, sau cade in v r e - o
râpă de unde nu se mai poate ridica.
întrucât în majoritatea cazurilor boala se iveşte
la oi, ciobanii noştri au descoperit un tratament spe­
cial al acestei boale, care constă in eliminarea lichi­
dului sau vesiculei întregi, prin trepanaţia craniului.
Animalul simte o uşurare şi revine într'o oarecare
măsură, însă după un timp oarecare moare.
Trepanaţia craniului este foarte uşoară la ani­
malele bolnave, întrucât puroiul ce se formează atacă
ţesutul osos şi după cum se v e d e şi în fotografia ală­
turată în unele locuri acesta este distrus complect,
astfel că este necesară doar facerea unui orificiu prin
pielea animalului.
Ciobanii noştri ştiind că boala este localizata
numai în creer în majoritatea cazurilor taie oaia bol­
navă, iar capul împreună cu creerii îl dau la câini, de
mâncare. Câinii mănâncă creerul. se infectează şi
transmit boala mai departe.
Pentru a preveni frecvenţa boalei este necesar a
se întrerupe circuitul de infecţie, care se poate face
prin distrugerea prin ardere a creerilor animalului
bolnav.
C r e d că ar fi bine să se dea dispoziţii crescăto-
Craniul caprei negre perforat de procesul boalei („căpiata") p r o v o c a ţ i
de părăsitul T a e n i a c o e n u r u s (Coenurus cerebralis).
rilor de oi în acest stns, adică să nu mai arunce capul
animalelor bolnave la câini, ci să-1 ardă.
După D l . medic veterinar general Gr. Hortopan,
combaterea se face şi prin desinfectarea câinilor cari
au tenii după cum urmează: câinilor infectaţi se dă de
două ori pe an, în lapte, câte 5 grame de extract ete­
rat de feregă masculă, după 4 ore se va da un purga­
tiv (0.50 centigr. de c a l o m e l ) . E x c r e m e n t e l e câinilor
vor fi deasemeni arse.
Simptomele boalei le-am luat din enciplodia v e ­
terinară a D-lui M . V . Hortopan precum şi dela D l .
Dr. H ă d a n .
întrucât această boală apare în vara următoare
a anului de infecţie cred că ar fi bine ca Direcţia E-
conomiei Vânatului să autorizeze împuşcarea anima­
lelor bolnave (ţapi şi capre roşii şi negre) în orice
anotimp, cu condiţia ca să se facă dovadă efectivă că
într'adevăr animalul a fost bolnav.

aceeaş v r e m e le leagă şi de puternica spinare, apoi de

Cum înaintează şerpii?
solzii v e n t r a l i .

N e a v â n d picioare, e i . . . şerpuesc, adecă înaintează Ş a r p e l e îşi pune în m i ş c a r e r i t m i c ă coastele m o b i l e ,

prin unele m i ş c ă r i sinuoase laterale. A ş a se crede în g e ­
neral. Kste a d e v ă r a t , că şerpii fac acele c a r a c t e r i s t i c e m i ş ­
cări, însă nu totdeauna şi le fac n u m a i ca m i ş c ă r i secun­
dare, a j u t ă t o a r e ale m e r s u l u i lor.
I n t r ' a d e v ă r şerpii umblă, pe un fel de p i c i o a r e ! U m ­
blă pe . . . n e n u m ă r a t e l e l o r coaste, ce se î n t i n d d e a l u n g u l
trupului lor, dela cap p a n ă spre v â r f u l cozii. Coastele şer­
p i l o r au o construcţiune specială. N u sunt înţepenite în
spinare, ci fiecare coastă acolo unde e l e g a t ă de spinare,
are o articulaţie, c a m a s e m ă n ă t o a r e cu ceea în care se
m i ş c ă din şold piciorul o m u l u i . Aceste coaste m o b i l e sunt
servite de un sistem de muşchi, care le î m p r e u n ă , şi în
aceste, t r a n s m i t această m i ş c a r e l o n g i t u d i n a l ă solzilor de
pe pântecele şarpelui, solzii se p r i n d în a s p e r i t ă ţ i l e de pe
p ă m â n t sau din copaci etc. şi trupul şarpelui a v a n s e a z ă .
A v a n s a r e a e cu a t â t m a i u ş o a r ă cu cât a s p e r i t ă ţ i l e solu­
lui sunt m a i p r o n u n ţ a t e . P e un teren cu d e s ă v â r ş i r e ne­
ted, şarpele nu ar putea înainta, decât e x t r e m de încet, şi
p u n â n d în a p l i c a r e şi m i ş c ă r i l e laterale sinuoase.
Astfel, p r i n . . . u m b l a r e a pe vârful coastelor, şerpii
pot să î n a i n t e z e ţinăndu-şi trupul perfect a l u n g i t în li­
nie dreaptă, apoi pot înainta, se pot ..prelinge" d e a l u n g u l
c r e n g i l o r a r b o r i l o r , pot urca pe copaci, — ceea ce nu ar
putea face p r i n m i ş c ă r i l e ş e r p u i t o a r e ale t r u p u l u i .

DISCUŢII
i peşte din apele ţării noastre.
Apel
Constatând că, în ciuda m u l t i p l e l o r noastre referate.
Statul se află, pentru m o t i v e d i v e r s e şi valabile, tn i m p o ­
sibilitate de a o p u n e s i n g u r b r a c o n a j u l u i p r a c t i c a t pe
B i s t r i ţ a altceva decât o serie de m ă s u r i a c ă r o r s e v e r i t a t e
î n c e a r c ă z a d a r n i c că c o m p e n s e z e lipsa de m i j l o a c e prac­
tice de poliţie şi control al pescuitului;
a v â n d , pe de altă parte, în v e d e r e i m p o r t a n ţ a pe care
o p r e z i n t ă această v a l e , d e o a r e c e aci trăieşte încă lostriţa,
d i s p ă r u t ă de peste tot aiurea în ţ a r ă ;
ţ i n â n d seamă de a d e v ă r u l că, dacă pescuirea nestă­
v i l i t ă p r a c t i c a t ă până a c u m v a continua, nobila lostriţa
va dispărea şi din acest râu, l ă s â n d în u r m ă - i o a m i n t i r e
şi totodată o p r o b r i u l asupra celor care au putut d a r n'au
făcut n i m i c pentru a salva o specie dela p i e i r e :
c o n s i d e r â n d . în fine. că o i n t e r d i c ţ i e totală a pescu­
itului i m p l i c ă i a r ă ş pază şi că această pază nu se poate
obţine g r a t u i t .
a m hotărât să f a c e m apel la aceenş i n i ţ i a t i v ă p a r t i ­
culară căreia i se datoreşte cea m a i m a r e p a r t e din rea­
l i z ă r i în d o m e n i u l v â n ă t o a r e i şi pescuitului în apele de
m u n t e , pentru a asigura salvarea şi o c r o t i r e a eficace a
lostriţei.
P e n t r u a a t i n g e acest scop, a m socotit că d r u m u l cel
m a i bun este înfiinţarea unei „ A s o c i a ţ i i " , care să ia în
sarcină a d m i n i s t r a r e a p o r ţ i u n i i celei m a i interesante din
Bistriţa, din acest punct de v e d e r e ( V a t r a D o r n e i — P i a ­
tra N e a m ţ ) .
P u n c t e l e p r i n c i p a l e c a r e v o r călăuzi această asociaţie
sunt:
A ) O cotizaţie m a r e (opt m i i de lei a n u a l ) .
B ) C o n t i n g e n t l i m i t a t de lostriţe (şaizeci de lostriţe
anual, pentru toată Bistriţa în p r i m i i cinci a n i ) .
C) N u m ă r l i m i t a t de lostriţe de fiecare asociat,
D ) P r o c u r a r e a de v e n i t u r i s u p l i m e n t a r e , pentru asi­
g u r a r e a unei poliţii severe, p r i n :
a) e v e n t u a l e donaţii, legate, s u b v e n ţ i i ;
b) a c o r d a r e a unui m a x i m u m de 200 p e r m i s e cu
, , „ , , , , . , , rmscuitul tuturor c e l o r l a l t e specii de peşti:
c) a r e n d a r e a şi exploatarea u n o r terenuri înveci­
nate de v â n a t nobil şi a u n o r p â r a i e do p ă s t r ă v i , cu ten­
dinţa de a crea un î n t r e g c o m p l e x vftnat-pescuit, ale cărui
v e n i t u r i v o r fi integral afectate pazei, î n t r e ţ i n e r i i şi î m b u ­
nătăţirii apelor şi t e r e n u r i l o r f o n d u r i l o r .
F a c e m pe această cale apel la acei care se simt atraşi
de i n i ţ i a t i v a n o a s t r ă şi au putinţa să o s p r i j i n e . N e v o i a
unui a j u t o r real este cu atât m a i m a r e cu cât începutu­
rile sunt grele, în acţiuni de acest soi. D a r n ă d ă j d u i m că
apelul v a fi auzit şi rezultatele ne v o r î n d r e p t ă ţ i să ne
b u c u r ă m că a m reuşit, p r i n m i j l o c i r e a p a s i u n i i noastre
sportive, să c o n t r i b u i m la s a l v a r e a unei nobile specii de
Alexandru Brătescu-Voineşti
(Nota Tlc<Iae(iei). P u b l i c ă m în acest loc apelul de
m a i sus al D-lui Inspector g e n e r a l al pescuitului în apele
de m u n t e , pentru a-i da c u v e n i t a î n s e m n ă t a t e , apoi pen-
trucă el î n t r a d e v ă r cuprinde un obiect v r e d n i c de a fi
discutat.
S u n t e m s i g u r i , că se v o r găsi n e î n t â r z i a t cei vre-o zece
a m a t o r i nescari de m a r c ă , pe care v r e a să-i aibă a l ă t u r e a
de sine Dl. A l . B r ă t e s c u - V o i n e ş t i . I n sportul pescuitului
a d e m e n i r e a şi î n v i n g e r e a lostriţei are t r e a p t a cea m a i din-
sus, d u p ă c u m e v â n ă t o a r e a cerbului în celalalt c o m p a r ­
1
t i m e n t . Visul unui pescar s p o r t i v e să „ j o a c e ' lostriţa.
p e t r e c â n d zile de neuitat în r e g i u n e a m u n t o a s ă unde e
ea s t ă p â n a r â u l u i . ( ) s ă p t ă m â n ă , zece zile petrecute în
r ă c o a r e a lui N o e m v r i e în acele l o c u r i . — în t r e m u r u l no­
bilei pasiuni, e c h i v a l e a z ă cu cea m a i r e c r e a t o a r e şi bo­
gată vacanţă.
C â n d î n d e m n ă m pe pescarii noştri sportivi de m a r e
m a r c ă să se înscrie în asociaţia aceasta, o f a c e m nu n u m a i
pentru a vedea a s i g u r a t ă astfel d ă i n u i r e a şi p r o s p e r a r e a
lostriţei, ci şi ca un sfat c a m a r a d e r e s c în v e d e r e a înalte­
lor plăceri s p o r t i v e pe care şi le pot a s i g u r a .
P e de altă p a r t e acest apel c u p r i n d e s â m b u r e l e unei
discuţiuni utile, p o a t e necesare chiar.
Cum e posibil, ca din fondul de pescuit, din fondul
de v â n ă t o a r e să nu se poată detaşa sumele r e l a t i v m i c i .
t r e b u i t o a r e pentru salvarea acestui unic peşte nobil? Bani
sunt la dispoziţie, — m a i ales dacă ne g â n d i m , că î m p r e ­
j u r ă r i l e nu a d m i t să se execute m u l t e d i n t r e capitolele
bugetului F o n d u l u i de v â n ă t o a r e . Sau doar g r e u t ă ţ i l e stau
în l a h i r i n t e l e biurocratice? P o a t e să r e v e n i m a s u p r a aces­
tei interesante t e m e . ( P e r s o a n e l e interesate se v o r adresa
Dini A l . /Brătescu-Voineşti, Bucureşti. Str. V a s i l e I.as-
c a r N r . 70).
II
Tirul cu glonte în ţevile lise
A m cetit cu m u l t interes articolul D-lui S c h n e i d e r
S n y d e r , r e l a t i v la tirul cu g l o n t e în ţ e v i l e l i s e , publicat în
N r . 8—1941 al revistei „ C a r p a ţ i i " .
Dată fiind bine cunoscuta c o m p e t e n ţ ă a autorului în
m a t e r i e de balistică, articolul prezintă pentru m i n e mult
interes căci şi eu, pe t i m p u r i , m ' a m o c u p a t de această
chestiune. N u a m cunoştinţe speciale în balistică, d a r o
lungă experienţă m ' a adus la unele concluzii pe care le
voi e x p u n e m a i j o s .
P â n ă la crearea forajului choke, s'a t r a s cu g l o n t e
în ţevile lise, î n t r e b u i n ţ â n d un g l o n t e r o t u n d care, când
 era în a d e v ă r sferic şi bine calibrat, dădea r e z u l t a t e satis­
f ă c ă t o a r e la distanţele la c a r e să t r a g e cu alice; nu d ă d e a
insă p r e c i z i a ţ e v i l o r g h i v i n t u i t e . C â n d a v e n i t f o r a j u l
choke, f a b r i c a n ţ i i au a v u t g r i j a să î n s e m n e z e p e ţevile
cu noul foraj că n u să poate t r a g e cu g l o n t e cu ele. A c e a ­
stă restricţiune a n e m u l ţ u m i t pe m u l ţ i v â n ă t o r i , de aceea,
i n v e n t a t o r i i au căutat d i f e r i t e g l o a n ţ e c a r e să p o a t ă fi
trase în ţevile cu noul f o r a j .
S'au g ă s i t d i f e r i t e soluţiuni. Sunt în a d e v ă r g l o a n ţ e
care -pot ţi trase în ţevile choke, dar că dau o a r e o bună
precizie, este o altă chestiune. V o i spune de l a început că
nu cred să se g ă s e a s c ă un m o d e l realmente bun. V o i ex­
pune pe ce să b a z e a z ă c o n v i n g e r e a m e a . G l o a n ţ e l e între­
buinţate sunt de două t i p u r i care c u p r i n d toate m o d e l e l e .
1. A c e l e cu o coadă p r i n s ă de ele, b u r ă sau a l t c e v a
(T. R . B r e n n e k e sau altele). L a aceste m o d e l e , b u r a nu
este şi nici nu p o a t e fi r i g u r o s în a x a g i o n t e l u i şi la tre­
cerea p r i n choke, n e r v u r e l e m a l e a b i l e ale g i o n t e l u i nu se
d e f o r m e a z ă î n m o d absolut egal pe toată p e r i f e r i a g i o n ­
telui. I n a s e m e n e a c o n d i ţ i u n i c u m să p o a t e spera precizie?
2. M a i sunt g l o a n ţ e f ă r ă bură, tot cu n e r v u r e m a l e a ­
bile, astfel e c h i l i b r a t e î n c â t nu să întorc î n t i m p u l m e r ­
sului. L e găsesc ceva m a i bune; a m construit şi eu un
m o d e l pe care îl t r a g în ţ e a v a cilindrică.
A m cetit în „ C a r p a ţ i i " u n a r t i c o l în c a r e u n d o m n
spunea că m a i m u l ţ i v â n ă t o r i au t r a s câte o focuri, la
30 m e t r i î n t r ' o ţintă de 1 X 1 m . şi că n u m a i v r ' o câţi-va
au reuşit să p u e toate g l o a n ţ e l e , nu în centru, dar u n d e v a
în ţintă. C u m este p r o b a b i l că au t r a s cu choke sau cu
Vi choke, r e z u l t a t u l obţinut este foarte n a t u r a l . Se p o a t e
deci t r a g e cu g l o n t e î n ţ e v i l e choke dar, d a c ă se n i m e ­
reşte, este c u m s p u n e m n o i v â n ă t o r i „ f ă r ă ştirea lui
Dumnezeu",
Ca sa a v e m un bun rezultat, nu trebue să t r a g e m
decât cu ţevi c i l i n d r i c e şi ca să a v e m p r e c i z i e trebue să
d ă m g i o n t e l u i o rotaţie.
P o a t e că se obţine p r e c i z i e cu g l o a n ţ e cu a r i p i î n spi­
rale, d a r nu sunt bine c o n v i n s . L a o distanţă m a r e se
p o a t e că aerul să p a r v i e a i m p r i m a g i o n t e l u i o r o t a ţ i e ,
d a r î n fracţiunea de secundă pe care o pune g i o n t e l e ca
să p a r c u r g ă 30 sau 40 m e t r i este dubios să p o a t ă aerul
să î n v i n g ă forţa de inerţie.
A d e v ă r a t a soluţie a tirului cu g l o n t e î n ţevile cilin­
drice este cartuşul g h i n t u i t . Este un cartuş c o m p u s d i n
două foi subţiri de a l a m ă , î n v e l i t e cu h â r t i e . I n t r e acele
două foi de a l a m ă , sunt trei s â r m e în spirală. Cunosc
acest cartuş de peste 50 ani. A m t r a s două f o c u r i în v â n a t
şi a m â n d o u ă şi-au atins ţinta. N u m a i f i g u r e a z ă a c u m a
în c a t a l o a g e cred că din cauza f o r a j u l u i choke; nu m a i
putea fi î n t r e b u i n ţ a t în acele ţevi. Cartuşul să încărca,
p e n t r u cal. 12, cu 3,5 g r . p u l b e r e n e a g r ă , un „ c u l a t " sub­
ţire şi o bură de p â s l ă tot subţire. Giontele c â n t ă r e a 45 g r .
A c e l e pe care le a m a v u t erau p u ţ i n m a i m a r i decât
ţeava pustei mele, d a r cu o p i l ă şi cu r ă b d a r e le a d u c e a m
la d i a m e t r u l dorit. Este de sine înţăles că nu trebue să
aibă j o c în ţ e a v a d a r n i c i nu trebue să forţeze, cea ce ar
o p r i r o t a ţ i a p r i m i t ă de la cartuş.
Că p r i m e a u aceste g l o a n ţ e o rotaţie, o d o v e d e a u r m a
lăsată în ţ e a v a în spirale.
D a c ă aş fi m a i t â n ă r şi m i - a ş putea p r o c u r a d i n aceste
cartuşe, aş a b a n d o n a puşca cu a treia ţ e a v a ghintuită
care nu serveşte decât î n cazuri cu totul speciale şi mi-aş
c o m a n d a o puşcă cu trei ţevi, toate cal. 12 care m i - a r
servi în toate î m p r e j u r ă r i l e la v â n a t u l pe care îl a m ,
capră, porc, e p u r e şi v u l p e .
Cu g l o n t e , la 80 m e t r i , sunt s i g u r să pot reuşi l o v i t u r i
frumoase.
A c u m a că a m a r ă t a t c u m văd chestiunea t i r u l u i cu
g l o n t e în ţevile c i l i n d r i c e aş dori să cetesc p ă r e r e a celor
m a i c o m p e t e n ţ i decât m i n e .
Un Moldovan.
III
Iarăşi legea armelor
A m cetit cu p l ă c e r e şi a p r o b a r e j u d i c i o a s e l e observa-
ţiuni, pe care le-a făcut r e v i s t a n o a s t r ă în n u m ă r u l ei
trecut r e f e r i t o r la noua lege a p o r t - a r m e l o r . A m observat,
că s'a o m i s o chestiune, care deşi nu e una strict v â n ă t o -
rească, d a r interesează m u l t ă l u m e , şi m a i ales pe m u l ţ i
o a m e n i dela ţară, d i n t r e care se r e c r u t e a z ă m a j o r i t a t e a
v â n ă t o r i l o r . E v o r b a de r e g l e m e n t a r e a a r m e l o r de apă­
rare.
I n A r t . 12 se a r a t ă , că p i s t o a l e l e (sau r e v o l v e r e l e ) nu
pot a v e a un calibru m a i m a r e de 7 m m .Deci sunt cu de­
s ă v â r ş i r e p r o h i b i t e cele cu un c a l i b r u m a i m a r e .
Ce î n s e m n e a z ă aceasta? Cei m a i m u l ţ i au ca a r m ă
de a p ă r a r e r e v o l v e r e cu butoiaş, adecă v e c h i u l sistem. S u n t
a r m e m a i p u ţ i n p r i m e j d i o a s e , m a i p u ţ i n ofensive. E l e au
cartuşe cu g l o n ţ de p l u m b m o a l e , n e î m b r ă c a t în c ă m a ş ă
de oţel. D a r au c a l i b r u m a i m a r e , peste 7 m m . I n s c h i m b
pistoalele m o d e r n e t r a g g l o a n ţ e blindate, cu cămaşă
tare, — a v â n d aceste şi o p r e c i z i u n e m a i m a r e şi o pu­
tere de p e n e t r a ţ i u n e i n c o m p a r a b i l m a i p u t e r n i c ă , Deci
sunt n e a s e m ă n a t m a i p r i m e j d i o a s e . Or aceste a r m e în
m a r e a l o r m a j o r i t a t e au un calibru de 7 şi subt acesta.
Deci în u r m a m ă s u r i i din A r t , 12 se v o r scoate d i n
c i r c u l a ţ i e m a i i n o f e n s i v e l e r e v o l v e r e cu b u t o i a ş şi cu
g l o a n ţ e de p l u m b , înlocuindu-se cu pistoalele a u t o m a t e cu
m u l t m a i p r i m e j d i o a s e d i n toate punctele de v e d e r e .
O r nu aceasta s'a intenţionat, — şi deci e necesară o
revenire.
Alexandru Sutzu
Consilier la î n a l t a Curte de C o n t u r i
IV
Examen pentru purtătorii de arme?
P o a t e să conducă a u t o m o b i l n u m a i cel ce a r e trebui-
toarea p r e g ă t i r e de specialitate. N u p o a t e ieşi pe s t r a d ă
nici cu o m o t o c i c l e t ă , decât cel ce a trecut un e x a m e n ,
p e n t r u a d o v e d i n u n u m a i că e în stare să deosebească
m o t o c i c l e t a de un c a r cu boi, ci îi cunoaşte şi m ă r u n t a i e l e ,
m o d u l de întrebuinţare, semnele şi r e g ú l e l e m â n u i r e i ace­
lui vehicul. Cu un cuvânt, p o a t e c ă l ă r i o a s e m e n e a m a ­
şină n u m a i dacă a d a t p r o b a p r i n e x a m e n , că e î n stare
să iasă între o a m e n i f ă r ă să p r o d u c ă p r i m e j d i e p r i n ne-
d i b ă c i a sau l i p s a de cunoştinţe speciale.
E de neînţeles, de ce o a r e statul, care p u n e aşa m a r e
p o n d de cunoştinţele de specialitate când e v o r b a despre
conducerea v e h i c u l e l o r cu t r a c ţ i u n e m e c a n i c ă , — n u face
o b l i g a t o a r e n i c i o e x a m i n a r e p r e a l a b i l ă a celor ce a u să
m â n u i a s c ă un i n s t r u m e n t tot atât de p r i m e j d i o s în m â i n i
n e c h e m a t e , a r m a de foc. D a c ă la c o n d u c ă t o r i i m a ş i n i l o r e
necesar e x a m e n u l , — l a cei ce u m b l ă cu a r m e d e foc a r
trebui să fie p o r u n c ă .
Cel ce v r e a să p o a r t e o a r m ă , sau chiar să u m b l e cu
ea între o a m e n i , trebueşte să fie e x a m i n a t în p r e a l a b i l ,
dacă oare ştie î n t r ' a d e v ă r ce fel de i n s t r u m e n t are în
mână?
N u e de ajuns, ca cineva, a v â n d m i j l o a c e l e băneşti
trebuitoare, îşi c u m p ă r ă o a r m ă şi se înscrie î n t r ' o socie­
tate de v â n ă t o a r e . D a c ă a r r ă m â n e l a atâta, evident, nu
ar f i nici un n ă c a z . D a r i n d i v i d u l v r e a să şi folosească
acel instrument, — şi de a i c i se nasc r e a l m e n t e cele m a i
m u l t e d i n desele accidente de v â n ă t o a r e , cu r e l a t a r e a că­
r o r a sunt p l i n e ziarele.
E necesar să se i n t r o d u c ă e x a m e n p e n t r u toţi cei ce
v r e a u să obţină un p e r m i s de p o r t - a r m â , — fie a r m ă de
v â n ă t o a r e , fie de altă n a t u r ă .
E x a m e n u l a r fi să se e x t i n d ă p â n ă l a cele m a i m i c i
a m ă n u n t e r e f e r i t o r l a a r m ă şi m â n u i r e a ei, — d a r se v a
cere, ca cel ce solicită p e r m i s u l de p o r t a r m ă să cunoască
cel p u ţ i n construcţia şi m o d u l de f u n c ţ i o n a r e a a r m e i sale.
Să cunoască — cel p u ţ i n în m a r e — d i f e r i t e l e sisteme, —
să p o a t ă d i s t i n g e m i l i m e t r u l de calibru, să ştie ce p o a t e
să p r e t i n d ă dela a r m a lui, ca efect. Să nu m a i a u z i m , c h i a r
şi dela v â n ă t o r i , g o g o r i ţ e l e cu care suntem s e r v i ţ i adese:
„ C u expressul m e u , la o sută de paşi lovesc un c a r t u ş
M a n l i c h e r ! " , sau „ D r i l l i n g u l m e u duce ca trăznetul. D e l a
300 de paşi îţi î m p u ş c cutia de chibrituri".
V â n ă t o r i i a p o i v o r trebui să d o v e d e a s c ă cunoştinţe
şi în ceea ce p r i v e ş t e fauna v â n ă t o r e a s c ă , m o r a l a , obiceiu­
rile, p r a c t i c e l e v â n ă t o r e ş t i .
O b u n ă p a r t e a a c c i d e n t e l o r de v â n ă t o a r e e c a u z a t ă
de a r m e l e rele, cu construcţie proastă, sau î n v e c h i t e , bune
a fi a r u n c a t e la g u n o i u . V a trebui deci să aibă candidatul
cunoştinţe suficiente şi î n ce p r i v e ş t e a p r e c i e r e a unei ar­
m e , din punctul de v e d e r e al s i g u r a n ţ e i publice.
O recentă î n t â m p l a r e m ' a î n d e m n a t să scriu cele ce
preced, şi să pun în discuţiune e x a m e n u l pentru cei ce
obţin p e r m i s de port a r m ă .
V â n ă t o r u l X . î n a i n t e cu câteva zile, m ă caută şi î m i
 a r a t ă o p e r e c h e de ţevi de a r m ă cu alice, e x p l o d a t e î n t r ' u n
chip . . . perfect. L i p s e a cu d e s ă v â r ş i r e c a m e r a de e x p l o z i e
a a m b e l o r ţevi, in î n t i n d e r e de vre-o 15 c m . Şina dintre
ţevi, s f â r t i c a t ă şi ea de puterea exploziei, a v e a f o r m a spi­
r a l e i d e l a ceas. E r a o p r i v e l i ş t e interesantă, d a r şi î n n o -
r ă t o a r e , c â n d te g â n d e a i la î n t â m p l a r e a care a p r o d u s a-
ceastă d i f o r m a ţ i u n e . V â n ă t o r u l î n j u r a f a b r i c a de u n d e
p r o v e n e a i a r b a utilizată. A m e n i n ţ a . L a î n t r e b a r e a nua,
că ce c a r t u ş a folosit, a î n c e p u t a se fâstâci, a î n c u n j u r a t
un r ă s p u n s clar. A m înţeles c u m stă treaba: voia să trea­
că v i n a în s a r c i n a altuia. N u ain insistat. I n s c h i m b m i - a
p o v e s t i t î n t â m p l a r e a . A c u m p ă r a t , c a m p e subt m â n ă , ar­
m a asta m i c ă , u ş o a r ă , d r ă g u ţ ă . D e o a r e c e însă cartuşele
nu i n t r a u în ea, a „ a j u t a t " o leacă, p â n ă putea cu o a r e ­
care g r e u t a t e î n d e s a u n a s e m e n e a cartuş. A ieşit l a vână­
t o a r e . A tras. V â n a t u l a c ă z u t . . . D a r şi v â n ă t o r u l s'a
t r â n t i t pe spate, şi a l ă t u r e a pe i a r b ă zăcea a r m a în sta­
rea de a c u m . B u c a t a de t a v ă sfârticată a zburat cine-ştie
unde.
Ţ i n â n d în m â n ă p e r e c h e a de ţevi şi cartuşul întreb:
„ Ş t i i D o m n i a ta ce c a l i b r u a r e a r m a asta?"
„ C u m să n u ştiu? E de 16".
„ D a , cartuşul e de 16, d a r ţevile sunt de 20!"
E de necrezut, d a r aşa s'a î n t â m p l a t . M a i m u l t : acest
v â n ă t o r , m ă î n t r e a b ă cu faţă n a i v ă , de unde ştiu că a r m a
l u i e de 20?
Deci: examen! Neîntârziat!
C. St.
V m a i m u l t se p o a t e strica un câine dresat.
De ce goneşte prepelicarul epurele?
R ă s p u n s u l este p u r şi s i m p l u : P r e p e l i c a r u l , care nu
g o n e ş t e epure, nu este p r e p e l i c a r , nu este câine de v â n ă ­
toare, n u a r e p a s i u n e a p e n t r u v â n a t . Goneşte deci, f i i n d c ă
a r e această însuşire d i n s t r ă m o ş i i sălbatici, c a r e ca r ă p i ­
t o a r e t r e b u i a u să g o n e a s c ă acel v â n a t , pe care nu-1 pu­
teau s u r p r i n d e î n culcuş.
Gonesc e p u r e (sau a l t v â n a t p a d r u p e d ) toţi c â i n i i .
Gonesc şi c â i n i i ciobăneşti, gonesc şi c â i n i i de casă, g o ­
nesc şi c â i n i i de poliţie, g o n e s c chiar şi c â i n i i de lux.
A c e a s t ă î n c l i n a ţ i e , p a s i u n e a t a v i s t i c ă este o condiţie
sine q u a n o n la c â i n i i de v â n ă t o a r e , f i i n d c ă f ă r ă această
î n c l i n a ţ i e nu i-am putea folosi la v â n ă t o a r e , f i i n d c ă f ă r ă
această p a s i u n e nu s'ar interesa de v â n a t , nu ar căuta
vânat.
L a acei câini, pe care nu-i f o l o s i m l a v â n ă t o a r e , pa­
siunea p e n t r u v â n a t a r fi un m a r e d e s a v a n t a g i u . Ce f o ­
los ne-ar face d. e. u n câine de poliţie, cu p a s i u n e p e n t r u
v â n a t , c a r e l u c r â n d pe c â m p , sau în p ă d u r e pe u r m a de­
l i c v e n t u l u i u r m ă r i t , s'ar lua după v â n a t în m o m e n t u l
c â n d îl vede, sau îi s i m t e u r m a caldă? Ce folos a m a v e a
d i n c â i n e l e ciobănesc, care însoţind t u r m a , pe care trebue
să o păzească, ar u m b l a î n t r ' u n a d u p ă vânat?
D u p ă o r i g i n e toţi c â i n i i sunt c â i n i de v â n ă t o a r e , dar
d e c â n d o m u l a pus c â i n e l e î n m a i m u l t e feluri de servi­
cii (să p ă z e a s c ă casa, t u r m a , să ajute p o l i ţ i e i î n u r m ă r i ­
rea i n f r a c t o r u l u i ) îi prăseşte s e l e c ţ i o n â n d şi dresându-i
după scopul ce-1 u r m ă r e ş t e . F i i n d însă v o r b a de o însuşire
atavistică, a fost g r e u , f o a r t e g r e u să fie e l i m i n a t ă cu de
s ă v â r ş i r e . V e d e m şi azi c â i n i ciobăneşti, care gonesc vâ­
nat, v e d e m , că a p r o a p e toate j a v r e l e dela ţară, n u m i t e
„ c â i n i p ă z i t o r i de casă", gonesc v â n a t şi v e d e m şi câini de
poliţie, care posed această pasiune. N ' a fost uşor a face
din câine o „ r a s ă rece", (care nu are p a s i u n e a de a m â n a
v â n a t ) . L a rasele m a r i , g r e o a e (fundlandez, b e r n a r d i n , d o g
g e r m a n şi d a n e z ) şi la c â i n i i de m ă c e l a r i a fost m a i uşor
acest procedeu, f i i n d c ă pe aceştia îi ţ i n e m m e r e u în
curte, pe l a abatoare, n'au a v u t o c a z i e în m u l t e g e n e r a ţ i i
în sus, să v a d ă v â n a t . Ştiut este, că însuşiri interne pe
c a r e nu le d e s v o l t ă m , nu le e v o c ă m din tată î n fiu în m a i
m u l t e g e n e r a ţ i i , se p i e r d , i a r acelea pe care le d e s v o l t ă m
în m a i m u l t e g e n e r a ţ i u n i p r i n dresaj, p r i n practică, se
moştenesc în m a i m a r e m ă s u r ă .
N u este p l ă c u t nici practic, ca p r e p e l i c a r u l să se ia
d u p ă f i e c a r e epure, pe care-1 v e d e fugind. N e strică v â n ă ­
toarea. Deci se p r e t i n d e , ca p r e p e l i c a r u l să nu g o n e a s c ă
epure. Şi ş t i m cu toţii, cât e de g r e u — p e n t r u acela, care
nu este dresor — să desveţe p r e p e l i c a r u l de acest obiceiu.
î n a i n t e de a t r a t a — ca dresor cu m u l t e e x p e r i e n ţ e
— c u m să d e s v â ţ ă m p r e p e l i c a r u l nostru de acest „ r ă u "
obiceiu, v o i u p u n e î n t r e b a r e a :
Să l ă s ă m p r e p e l i c a r u l t â n ă r (în curs de dresaj) să
g o n e a s c ă epure, sau nu?
iMajoritatea v â n ă t o r i l o r , care n u sunt dresori experţi,
dar totuşi p r e f e r ă d i n m a i m u l t e m o t i v e , să-şi dreseze sin­
g u r i p r e p e l i c a r u l (au dreptate!) opresc p r e p e l i c a r u l tâ­
n ă r (sau b a r e m i î n c e a r c ă să-1 o p r e a s c ă ) să m â n e epure.
M a r e e r o a r e ! F i i n d c ă astfel p r o c e d â n d a m strica pre­
pelicarul, i - a m t ă i a p a s i u n e a de v â n ă t o a r e , l-am i n t i m i ­
da, l - a m î n v ă ţ a n o i înşine să nu se m a i intereseze de epu­
re. A m g r e ş i şi m a i m u l t , f i i n d c ă ( p r e s u p u n â n d că a m
reuşi să-1 o p r i m ) u n astfel de p r e p e l i c a r nici o d a t ă nu s'ar
face bun a p o r t e u r de epure şi n i c i o d a t ă nu v a fi în stare
să u r m ă r e a s c ă ( f ă r ă să-1 v a d ă ! ) epurele fugit rănit. Cu
alt c u v â n t n i c i o d a t ă nu v a d e v e n i „ c ă u t ă t o r de v â n a t ră­
n i t " ( V e r l o r e n a p o r t e u r ) . Ca un p r e p e l i c a r să devie bun
a p o r t e u r de epure p i e r d u t rănit, t i e b u e să aibă p r a c t i c ă ,
a n t r e n a m e n t pe u r m a epurelui. D a r . . . ca p r i m ă condi-
ţiune trebue să aibă în sine talentul de a ţine u r m a v â n a ­
tului, ceeace nu depinde, c u m susţin unii, de calitatea na­
sului. De ex. p r e p e l i c a r u l englez, care a r e cel m a i bun
n a s d i n t r e toate rasele de p r e p e l i c a r n i c i o d a t ă nu devine,
sau n u m a i f o a r t e rar, un bun a p o r t e u r de epure p e r d u t
rănit. I n s c h i m b p r e p e l i c a r u l g e r m a n , dresat şi a n t r e n a t ,
e bun „ v e r l o r e n a p o r t e u r ' ' , ba v e d e m că şi j a v r e (ca să nu
a m i n t e s c copoiul, u r m ă r i t o r u l dela sine înţeles) ţin b i n e
urma vânatului.
Cu cât e m a i p a s i o n a t a p o r t e u r de e p u r i p r e p e l i c a ­
rul nostru, cu a t â t m a i g r e u este să-1 d e s v ă ţ ă m de obi­
ceiul de a m â n a epurele în care nu s'a t r a s şi cu a t â t
S ă v e d e m , c u m se strică p r e p e l i c a r u l dresat, care î n
m o m e n t u l , c â n d soseşte dela dresor, sau îl c u m p ă r ă m
gata, nu m â n a epure.
P r o p r i e t a r u l , care nu ştie să conducă l a v â n ă t o a r e
un câine bine dresat, crede, că o d a t ă ce este dresat, îl
p o a t e lăsa î n v o e a lui, f ă r ă să-1 corecteze, c â n d face câte
o m i c ă g r e ş e a l ă . î n c r e z u t că p r e p e l i c a r u l î n c e r c a t la p r o ­
bă şi d o v e d i t „ v e r l o r e n a p o r t e u r " î i aduce toţi epurii, în
care a t r a s şi f i i n d c ă crede, că f i e c a r e epure î n care a t r a s
este rănit, a s m u ţ ă i m e d i a t c â i n e l e : a p o r t e !
P e n t r u u n câine bun a p o r t e u r este m a r e p l ă c e r e ,
d i s t r a c ţ i e să a p o r t e z e epure, ştiind, că face o f a p t ă p e n t r u
care v a fi l ă u d a t (să facă d o w n la focul de a r m ă , sau l a
i v i r e a epurelui, este p e n t r u câine o pedeapsă, d a r o face
d i n s i m ţ u l de d a t o r i e pe care i 1-a i m p u s d r e s o r u l ) . Stri­
g ă m deci, d u p ă fiecare foc, ce a m t r a s î n e p u r e : a p o r t e !
P r e p e l i c a r u l este cel m a i i n t e l i g e n t câine de v â n ă t o a r e , şi
cel m a i a t a ş a t stăpânului, nu v a m a i aştepta c o m a n d a :
a p o r t e ! ci v a s ă r i i m e d i a t să p r i n d ă , să a p o r t e z e .epurele
„ r ă n i t " . De aci n u m a i u n p a s p â n ă la cea m a i m a r e g r e ­
şeală, să s a r ă (să a p o r t e z e ) şi e p u r e l e în care n ' a m t r a s .
Este g a t a „ g o n i t o r u l de epure"! Ce fac cei m u l ţ i în acest
caz?
C â i n e l e după o g o a n ă , cât îi p e r m i t p l ă m â n i i şi p i ­
cioarele, v i n e se î n t o a r c e la noi, se u i t ă la n o i , p a r c ă a r
v r e a să ne spună: „ N u l-am p u t u t p r i n d e " . N o i însă înfu­
r i a ţ i că d i n cauza lui a m s c ă p a t un epure, î l p e d e p s i m .
Ce să c r e a d ă c â i n e l e : „ M ' a bătut, f i i n d c ă nu i - a m a d u s
epurele. A l t ă d a t ă a m să fug şi m a i t a r e şi m a i m u l t , ca
să nu m a i scap epurele. A m să-i fac p l ă c e r e a , căci d o a r
c â n d îi a d u c e a m epurele, m ă m â n g â i a , m ă lăuda!" Şi în-
t r ' a d e v ă r , fuge d u p ă epure şi m a i iute şi m a i departe.
I a r îl p e d e p s i m . „ E i , — zice c â i n e l e — d a c ă n u p r i n d epu­
rele, nu m ă m a i duc la el, să nu m ă m a i bată, c â n d n u
sunt de v i n ă ! " Şi nu m a i v i n e la noi, ci se opreşte la o
o a r e c a r e distanţă, uitându-se la noi, d a c ă f a c e m mina
să-1 b a t e m sau nu. N o i însă î n f u r i a ţ i de a t â t a „ o b r ă z n i ­
cie" î l c h e m ă m la noi cu voce tare, care a r a t ă s u p ă r a r e a
noastră. Câinele nu vine. S c h i m b ă m tactica, ca să p u t e m
p u n e m â n a pe el, căci d o a r nu-1 l ă s ă m nepedepsit, îl che­
m ă m cu v o c e dulee: „ H a i l a tata căţeluşule". V i n e , f i i n d ­
că crede, că ne-a trecut furia şi nu-1 v o m bate. D a r n o i
îi d ă m o b ă t a e dublă: 1. p e n t r u că a g o n i t epurele, 2. pen­
tru că n'a ascultat, c â n d l-am chemat. S'a dus „ a p e l u l "
nu m a i ascultă. V a a v e a g r i j e să m a i a j u n g ă l a î n d e m â n a
noastră, v a lucra independent, neascultându-ne, având
n u m a i g r i j e a să ne a p o r t e z e un epure!
A m spus cu aceasta, c u m să ne c o m p o r t ă m cu câi­
nele dresat: N u c o m a n d ă m i m e d i a t : a p o r t e ! şi m a i ales
să nu c r e d e m , că fiecare epure, care fuge „ ca u n e p u r e "
este rănit. C â n d ni se pare, că totuşi l-am r ă n i t , d a r şi
m a i corect ( m a i v â n ă t o r e s c ) c o n d u c e m câinele cu semne,
cu c o m a n d a la locul în care a m t r a s în e p u r e şi d a c ă v e -
(Icni că p r e p e l i c a r u l ani renal pe urma epurelui rănit pu­ rii şi n u m a i atunci să ne d i s t r ă m cu prepelicarul, calul
ne nasul pe urina epurelui şi pleacă pe urmă, ¡1 l ă s ă m să a v e m la ce vâna.
lucreze, c u m ştie el. Dacă epurele este de fapt rănit, câi­ 2. Există însă un sistem, care nu ne cere mulţi epuri,
nele v a ţine urina, se va lua după el. Să nu c r e d e m , că ba c h i a r n ' a v e m nevoe de nici un epure sălbatec, fiindcă
cu această î n t â r z i e r e a m dat epurelui un prea m a r e avan­ îl p u t e m înlocui cu un un epure d o m e s t i c de m ă r i m e a şi
taj. Epurele rănit, d a r n e u r m ă r i t de duşmanul său, se v a c u l o a r e a epurelui sălbatec. (De ex. epurele „ U r i a ş de Bel­
pili la un loc p o t r i v i i , unde va fi găsit de câinele u r m ă r i ­ g i a " ) . A m să l ă m u r e s c acest sistem, cu un e x e m p l u . U n
tor şi c u m că in acest interval din cauza r ă n i l o r va în­ a d v o c a t din B u d a p e s t a (Dr. K . G.) un vechi prieten al meu.
ţepeni, câinele îl va p r i n d e m a i uşor. a v e a un p r e p e l i c a r g e r m a n i m p o r t a t gata dresat din Ger­
Cum să c o r e c t ă m această greşeală? Sunt mai multe mania. C â i n e excelent, d a r prinsese n ă r a v u l să gonească
feluri de sisteme, r e c o m a n d a t e de r e n u m i ţ i dresori, ca 0 - epure. Să-1 dea la dresor, nu-1 indura i n i m a . î m i p r o m i t e
berlaender, H e g e n d o r f f si alţii, eu insă public două meto­ plata unui dresaj complect, dacă mă duc din când în când
de, pe care nu le-am citit la alţi autori, d a r cu c a r e eu a m la el să v â n ă m î m p r e u n ă dresându-i câinele. A m plecai
ajuns la r e z u l t a t e bune. cu un epure de casă in raniţă. A j u n ş i pe teren, m ă des­
part de prietenul meu şi mă aşez camuflat după un pom
1. F o l o s e s c acest sistem la câini tineri, sau c h i a r şi în m a r g i n e a unei pădurici dintre două m i r i ş t i . Leg o sfoa­
mai în vârstă, care însă nu sunt „ g o n i t o r i nebuni". ră de p i c i o r u l epurelui şi-i dau d r u m u l pe m i r i ş t e . P r i e ­
tenul, după instrucţiunile p r i m i t e , v i n e cu prepelicarul
Epurele sare, c â i n e l e se ia după el. II las să fugă căutând spre m i n e . Când p r e p e l i c a r u l ajunsese destul de
după epure, căci in z a d a r aşi striga, nu m ' a r asculta. ( A - a p r o a p e , ca să observe epurele, s m u c i n d sfoara fac epu­
cel câine, care sare după epure, d a r se î n t o a r c e imediat rele să salte. Ca o furie să repede câinele la el, d a r în m o ­
când îl chem, nu este „ g o n i t o r de e p u r e " ) . I n t r e t i m p caut mentul, când era a p r o a p e , să aporteze iepurele, a m sărit
culcuşul epurelui şi stau l â n g ă el aşteptând să vie câine­ (până atunci nu mă v e d e a ) si i-ain tras una cu un biciu
le. Ori cât de d e p a r t e să se ducă, să m â n e epurele (sau şi lung. Câinele se î n t o a r c e chelălăind l:i stăpânul său. care
alţi epuri care eventual ar sări m a i a p r o a p e de e l ) , c h i a r îl mâns'âe şi-1 î n d e a m n ă să caute m a i departe. (Notez, că
după m a i m u l t e ore ( a m avut c a z u r i ) tot se va î n t o a r c e la a m ales un loc u n d e nu putea nici î n t â m p l ă t o r să se gă­
locul, de unde s'a luat după epure, ca să vie înapoi la stă­ sească epure sălbatec). I n t r e t i m p eu m'ani aşezat în nil
pân. Nu-1 pedepsesc, nici nu-1 dojenesc că m ' a r înţelege loc. Cazul se repetă. La a treia repetiţie, câinele nu se mal
greşit. (Vezi m a i sus). II iau de z g a r d ă şi cu c â t e v a suni- repede la epure, cu toate că s m u c e a m bietul epure, de să-
cituri îl t r a g la culcuşul epurelui, îl pui în poziţie de do- rea în sus şi ţipa. S t r i g prietenul „ T r a g e în vânt!" Natu­
\vn, aşa ca nasul câinelui să a j u n g ă la m a r g i n e a culcu­ ral, că p r e p e l i c a r u l . care era un a p o r l e u r pasionat, s'a
şului. Nu-i permit să a d u l m e c e m i r o s u l culcuşului, îl do­ repezit să aporteze. P r i m e ş t e iar l o v i t u r a cu biciul.
jenesc, şi îl ..leg cobză", adică îi trec a m b e l e p i c i o a r e an­
terioare p r i n z g a r d ă . Astfel legat nu poate să se scoale. ( „ V a i ! — v o r zice unii — aşi strica câinele, de nu ar
Când mişcă, se scutură, vrea să se ridice, îi dau una cu mai aportat" R ă s p u n s : „ D r e s e a z ă ! să aporteze „par for
palma (nici o d a t ă nu bat câinii cu cravaşa, dar nici nu ce" şi c â i n e l e nu va refuza aportul". C u m se dresează câi­
iau cu m i n e c r a v a ş a , când d r e s e z ) , şi-1 pui i a r în d o w n . nele cu forţa, să aporteze, voiu spune cu altă ocazie. N o ­
Când stă liniştit. ¡1 m â n g ă i u , şi dacă încurajat de acest te/ aci numai atâta, că „ p a r f o r c e " nu înseamnă să o m o r i
gest v r e a să se scoală, i a r îl ocăresc, i a r îi dau u n a cu câinele în b ă l a i e , d o a r a m a m i n t i t m a i sus, că azi nu se
palma. mai bate c â i n e l e la dresaj!)
T r e c în alt loc şi dau d r u m u l epurelui. (cu sfoara
C â i n e l e s i m t e m i r o s u l epurelui, vede că-1 pedepsesc, la picior, ca să-1 pot p r i n d e ) şi m ă duc la prietenul m e u .
M o m e a m î m p r e u n ă spre epure, care sărea uşurel păs
când vrea să se scoale, p r i n u r m a r e la noţiunea „ e p u r e "
când. C u m îl vede câinele, acesta se uită la el, d a r în­
a d a o g ă şi simţul de n e p l ă c e r e . îi i m p u n e deci p r e c a u ţ i u n e . toarce capul şi caută în altă parte. T r a g e m două focuri în
Dresajul m o d e r n niciodată nu bate c â i n e l e , c u m \ â n t . A ajuns simpla c o m a n d ă „ D o w n ! " ca p r e p e l i c a r u l
băteau d r e s o r i i vechi. U n e l t e l e noastre sunt: d r a g o s t e a să se culce.
nou st ră către c â i n e şi
d r a g o s t e a câinelui că-
tre noi. L u c r ă m cu psi-
c h o l o g i e şi nu cu bar­
barie. Cu p s i c h o l o g i a a
ceasta t r e z i m în câine
două s i m ţ u r i : plăcerea
ce-i v i n e parte, când a
executat o r d i n u l şi sim­
ţul durerei ( p e d e a p s ă )
c â n d nu v r e a să as­
culte.
II ţiu aşa l e g a t cel
puţin 10 m i n u t e , a p o i
ii dau d r u m u l să caute
si repet lecţia la p r o x i ­
m u l epure. Sunt câini
inteligenţi, ascultători,
care după 4—.") lecţii
repetate în aceeaşi zi,
nu m a i m â n ă epure.
V o r zice unii, că
i—5 epuri să găseşti
intr'o zi la dresaj, nu
se face pe o r i c e te­
ren. L a această obiec­
ţie p ă r e r e a m e a este, că
acel teren, care nu ne
dă i — e p u r i î n câte­
va ore, cât ne o c u p ă m
de dresaj nu este teren
de vânat. P e n t r u astfel
de teren nu ne trebue
prepelicar, ci ne trebue
s i m ţ de v â n ă t o r gospo­ * - s - l
dar, de s a c r i f i c i i bă­
neştii să î n m u l ţ i m epu- Unde vânătorul nu <ire câine...
 A m r ă m a s de a c o r d cu prietenul, ca să v i u la el după
p a t r u zile. A treia zi p r i m e s c dela el un telefon: „ V i n o ,
d a r nu m a i trebue să aduci epure, f i i n d c ă a m fost eri cu
L a d y la epuri. L a p r i m u l epure a sărit, d a r la c o m a n d ă
s'a culcat i m e d i a t . N ' a m î m p u ş c a t nici un epure, a m fă­
cut n u m a i şcoală".
In t o a m n a acelui an L a d y a luat p r e m i u l I l a un
concurs de p r e p e l i c a r i , unde s'au p r e z e n t a t m u l ţ i câini
buni.
A l i c e l e . O b e r l a e n d e r şi alţi dresori g e r m a n i , r e c o m a n ­
dă, dacă nu a v e m î n c o t r o , dacă „ ş e a u a " şi alte m i j l o a c e
nu ajută, deci dacă p r e p e l i c a r u l e un a d e v ă r a t „ w u s s t e r
H a s e n h e t z e r " ( g o n i t o r sălbatec) să t r a g e m î n el cu alice
m ă r u n t e (de v r ă b i i ) cu j u m ă t a t e cantitate de pulbere.
T r e b u e însă să f i m precauţi, să nu t r a g e m , decât atunci,
când câinele stă cu dosul spre noi, să nu t r a g e m , decât
cel puţin dela 40 de paşi; câinele să nu fie de fire t i m i d ,
etc. (Să împuşti un c â i n e t i m i d , ar î n s e m n a să p r i n d ă
„ f r i c ă de a r m ă " , să nu m a i caute, când ne vede cu a r m a
în m â n ă , să fugă acasă, când a m t r a s p r i m u l foc. U n de­
fect, care foarte g r e u se p o a t e corecta, u n e o r i chiar n u se
p o a t e corecta de l o c ! )
A m folosit şi eu c â n d v a acest sistem, d a r de când a m
i n v e n t a t sistemul cu epurele de casă, nu m a i a m n e v o e
de „ S t r a f f s c h u s s " (pedeapsa cu foc de a r m ă ) .
A m a v u t odată în dresaj un p r e p e l i c a r g e r m a n de 6
ani, care era un a d e v ă r a t copoiu, nu altceva. C â n d l - a m
dus p r i m a dată la dresaj de c â m p , s'a luat după un e p u r e
d i m i n e a ţ a la o r e l e opt şi n u m a i d u p ă a m i a z ă l a o r e l e trei
l-am r e v ă z u t . ( I I c r e d e a m p i e r d u t şi m ă g â n d e a m să des­
p ă g u b e s c pe s t ă p â n p e n t r u acest câine de o r i g i n e exce­
lentă şi de o f r u m u s e ţ e m o d e l ) . L - a m corectat cu epure
de casă n e î n d r ă s n i n d — c â i n e s t r ă i n — să-1 pedepsesc cu
alice. D u p ă două s ă p t ă m â n i făcea d o w n c â n d se i v e a epu­
rele. A m a v u t n e v o e de d o u ă s ă p t ă m â n i , nu ca să-1 corec­
tez, să nu gonească, epure, ci m a i m u l t , ca să facă d o w n
la d e t u n ă t u r a a r m e i .
f Otvbs Balrizs
VI
Cooperativa vânătorilor
In editorialul n o s t r u n e o c u p ă m de s a l u t a r a m i ş c a r e
de a se î n t e m e i a o cooperativă a vânătorilor. D ă m mai
jos apelul lansat, şi î n d e m n ă m şi a i c i cu toată căldura
pe toţi v â n ă t o r i i să se î n s c r i e î n această o r g a n i z a ţ i u n e
economică a lor.
Stimate Domn,
1
L i n i ş t i t a şi t r a d i ţ i o n a l a „ p r a c t i c ă a v â n ă t o a r e i ' —
î n d e l e t n i c i r e a a t â t de s c u m p ă n o u ă tuturor, — a suportat
în u l t i m u l t i m p r a d i c a l e s c h i m b ă r i .
U n şir de n o i m ă s u r i şi f o r m a l i t ă ţ i , i m p u s e v â n ă t o r i ­
l o r de a u t o r i t ă ţ i l e de Stat. au î n g r e u i a t d e s i g u r într'o
o a r e c a r e m ă s u r ă , p r a c t i c a dreptului de v â n ă t o a r e .
N o i v â n ă t o r i i , s u n t e m însă pe d e p l i n conştienţi, de
p r e o c u p ă r i l e o r g a n e l o r de o r d i n e de stat, şi s u n t e m cei
d i n t â i c a r i ne s u p u n e m şi î n ţ e l e g e m m o t i v e l e c a r i au de­
t e r m i n a t l u a r e a acestor m ă s u r i , m e n i t e să trieze din m a ­
rele c o n t i g e n t al v â n ă t o r i l o r , pe acei. cari nu î n d e p l i n e s c
c o n d i ţ i u n i l e de m o r a l ă şi siguranţă, atât de p r e ţ i o a s e
ţării, în aceste clipe e x c e p ţ i o n a l e .
Cu toate m ă s u r i l e luate, p r a c t i c a v â n ă t o a r e i nu este
p r o h i b i t ă n i m ă n u i , şi ca în alţi ani şi în acest început
de sezon ne p u t e m cu toţii satisface n o b i l a n o a s t r ă pa­
siune.
Sunt însă alte p i e d i c i m u l t m a i m a r i , cari, se pun
în calea p r a c t i c e i v â n ă t o a r e i , si î n t o c m a i p e n t r u a l e în­
l ă t u r a ne a d r e s ă m astăzi D - V o a s t r e cu n ă d e i d e a că v o m
ayea cinstea de a v ă putea n u m ă r a p r i n t r e acei. cari POT*
p î m la o acţiune de hotăi-Ată e m a n c i p a r e de sub tutela
acelor cari speculează p a s i u n e a n o a s t r ă .
Este v o r b a despre acei c o m e r c i a n ţ i , d e ţ i n ă t o r i a unui
g u a s i m o n o p o l al v â n z ă r i i cartuşelor de v â n ă t o a r e , si cari
speculează nestinErheriti p â n ă î n t r ' a t â t a s u p r a acestor p r o ­
duse, încât t r a n s f o r m ă ei v â n ă t o a r e a într'o î n d e l e t n i c i r e
prohibită, pentru m a r e a m a j o r i t a t e a v â n ă t o r i l o r .
U n e l e m a g a z i n e de specialitate, p r e t i n d astăzi p e n t r u
un cartuş de v â n ă t o a r e . — deci pentru cel m a i î n s e m n a t
a r t i c o l de v â n ă t o a r e — 26 lei pe bucată.
Aceste spuse, s o c o t i m inutil să m a i c o m e n t ă m aci
i m o r a l i t a t e a acestui procedeu, p r e c u m şi u r m ă r i l e de­
zastruoase ce d e c u r g d i n el pentru v â n ă t o r i m e a ţ ă r i i .
U r m â n d p i l d a a l t o r ţări, şi în acelaş t i m p neînţele-
g â n d să ne s u p u n e m r e s e m n a ţ i acestui sistem de specu­
laţie, un m ă n u n c h i de v â n ă t o r i a m hotărât, să p u n e m
bazele unei „ C o o p e r a t i v e " de a p r o v i z i o n a r e cu cartuşe,
a r m e şi a r t i c o l e de v â n ă t o a r e a v â n ă t o r i l o r din R o m â n i a .
A c e a s t ă c o o p e r a t i v ă , constituită după toate f o r m e l e
l e g a l e , u r m e a z ă să î n t r u n e a s c ă un n u m ă r de cel puţin 100
de m e m b r i i v â n ă t o r i , subseniitori ai u n u i c a p i t a l de m i ­
n i m u m 500.000 lei.
N e î n d r e p t ă m deci şi către D - V o a s t r ă , f i i n d siguri că
veţi a p r e c i a dezinteresata n o a s t r ă strădanie, şi v ă veţi
a l ă t u r a acestei i n i ţ i a t i v e , m e n i t ă să înlesnească a t â t ca­
m a r a z i l o r v â n ă t o r i cât şi D - V o a s t r ă p e r s o n a l e m a n c i p a r e a
cu un ceas m a i de v r e m e , de sub dependenţa speculaţiei,
a a c e l o r stăini de sufletul, p a s i u n e a şi interesele n o a s t r e .
D i n u n i r e a n o a s t r ă v a i s v o r î puterea n o a s t r ă , şi cu
cât v o m fi m a i n u m e r o ş i , cu atât s c o p u r i l e p e n t r u care
l u p t ă m v o r fi m a i a p r o p i a t e şi m a i r e a l i z a b i l e .
S u m a m i n i m ă ce p o a t e fi subscrisă este de 500 lei.
s u m ă ce dă dreptul Ia obţinerea unei unităţi de partici-
paţie ( a c ţ i u n e ) .
S u m a m a x i m ă care p o a t e fi subscrisă de un s i n g u r
v â n ă t o r este de lei 10.000, aceasta p e n t r u a e v i t a acapa­
r a r e a într'o s i n g u r ă m â n ă a u n u i p r e a m a r e n u m ă r do
acţiuni.
Se subînţelege că singurul scop u r m ă r i t de coopera­
t i v ă v a fi p r o c u r a r e a p e n t r u D o m n i i m e m b r i , a m a t e r i a ­
l e l o r de v â n ă t o a r e cu m i n i m u m de preţ, toate interesele
cu caracter •personal, ( s a l a r i i beneficii etc.) a celor ce v o r
conduce această c o o p e r a t i v ă fiind excluse.
L a înfiinţarea cooperativei, Domnii m e m b r i subscri-
i t o r i . v o r depune j u m ă t a t e d i n s u m a subscrisă, — restul
u r m â n d a fi depus după î n f i i n ţ a r e .
A d e z i u n e a D o m n i e i - V o a s t r e p r i n c i p i a l ă , î m p r e u n ă cu
a r ă t a r e a s u m e i ce b i n e v o i ţ i a o subscrie, v ă r u g ă m să
b i n e v o i ţ i a ne-o t r m i t e p e adresa D o m n u l u i I n g i n e r C.
Ceauşu Str. Dr. L u e g e r nr. 14 Bucureşti.
C o n v i n ş i că acţiunea p o r n i t ă , m a r c h e a z ă un pas de
p r o g r e s în e v o l u ţ i a v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i , v ă m u l ţ u m i m
cu a n t i c i p a ţ i e şi v ă r u g ă m să p r i m i ţ i cel m a i c o r d i a l sa­
lut v â n ă t o r e s c .
Comitetul de iniţiativă: Alexandrescu Iulian, Alexianu
G., Col. B e r e a A l e x a n d r u , B r ă t e s c u V o i n e ş t i Alex., Ceauşu
Constantin, C h i m C . C o m ş i a A u r e l , C r ă s n a r u Gh., F r i g a -
t o r M . , A m i l c a r Georgescu, H o c i o t ă D u m i t r u , L e h r e r Gh.,
L i n ţ i a V . Maiorescu Th., M a i o r Miclescu Emil, Niţescu N . ,
M a i o r O r ă ş i a n u C . P a s c u V a l e r i u , P a v l u D., P e i a Corne-
liu Petrescu Const,. P o p e s c u R o m u l , R ă d u l e s c u M . E l i -
ade. M a i o r R î ş c a n u I o n . Serbănescu, S t r o i c i Const.. Stro-
ici M a n o l e . Stănescu R o m e o , T e o d o r e s c u R a d u . V i ş o i a n u
C. M a i o r V o i c u l e s c u V . , W i m e r A . , W i t z e l E m i l .
S â m b ă t ă seara ne a d u n ă m cei 6—7 v â n ă t o r i d i n oră­
şelul nostru foarte m i c , în o o d ă i ţ ă f e r i t ă a „ m a r e l u i "
,.Restaurant l a R e g e l e A n g l i e i " , şi pe l â n g ă o ulcicuţă-două
de v i n , p e t r e c e m câteva ceasuri bune. S u n t b u n e aceste
ceasuri, m a i ales, că aici se deşartă sacul cu p o v e ş t i l e adu­
n a t e t i m p de o s ă p t ă m â n ă .
La ultima noastră întâlnire, camaradul Niculiţă, —
vestit p r i n î m p r e j u r a r e a , că t r a g e f ă r ă a l e g e r e în o r i c e îi
v i n e î n a i n t e a puştii, — ne povesteşte cu m u l t ă c o n v i n g e r e :
— Ce g h i n i o n a m avut! M i e r c u r i pe înserate, ies la
p â n d ă de ţapi. A b e a m ă sui în o b s e r v a t o r u l n u m ă r u l 4 —
ştiţi cel de l â n g ă g r a n i ţ ă — i a t ă i a s ă l a treizeci de paşi o
c a p r ă b ă t r â n ă , grasă, stearpă. O l a s să t r e a c ă : nu a v e a m
î n v o i r e pentru capre. N u trec zece m i n u t e , şi uite colo,
abea la patruzeci de paşi u n c ă p r i o r . De şase! Cu nişte
c o a r n e ! . . . E r a să m o r de n ă c a z : păştea liniştit la doi
m e t r i d i n c o l o de l i n i a g r a n i ţ e i ! Cu n i c i un chip nu s'a
î n c u m e t a t să treacă b r a z d a de m e j d i e ! A m stat ce a m stat.
apoi i - a m fluerat, să plece d r a c u l u i !
— H m , h m ! — dădu din cap p r i e t e n u l F i l i p , f a r m a ­
cistul.
— Ce? N u crezi? D a r tu ce ai fi făcut în locul meu?
— se răsteşte N i c u l i ţ ă .
— Ce să fi făcut? — r ă s p u n s e F i l i p . — Ce să fi fă­
cut? A ş fi m i n ţ i t şi eu, ca şi tine!
Necuviinţe
Un camarad mi-a arătat o fotografie „minuna­
tă". In imagine să vedea acest camarad călare pe un
mistreţ împuşcat, căruia i-a pus intre fălci o pipă şi
pe cap o căciulă de oaie. Camaradul meu aştepta să
mă declar foarte încântat de această bună idee şi
glumă . . . vânătorească, şi s'a mirat când mi-am per­
mis să-1 dojenesc o leacă, invocând dreptul celui mai
bătrân să facă asemena lucru.
A c e a s t ă întâmplare mă face să amintesc cama­
razilor mei vânători, prin paginile revistei noastre,
că vânatul mort are şi el drepturile lui, pe care nu e
cinstit să le violăm.
A m învins o fiinţă, pe care am urmărit-o. I-am
luat viaţa, şi din pasărea care brăzda văzduhul, din
cerbul, mistreţul, căpriorul sau iepurele, care îşi trăia
viaţa în libertatea lui sălbatică, sau din răpitorul
fără frâu, am făcut un hoit la picioarele noastre. A m
stâns o viaţă, uşor biruitor, cu ajutorul perfecţiona-
telor mijloace născocite de mintea omenească.
Ceea ce mai rămâne din fiinţa învinsă nu poate
fi obiectul unor gesturi de ură, de d e g r a d a r e din par­
tea noastră.
A m văzut de multe ori asemenea gesturi urâte.
Iată câteva pilde, luate din cele mai obişnuite.
Vânătorul răneşte o vulpe, şi o găseşte numai
după îndelungată şi anevoioasă căutare. Când dă de
ea, moartă, o izbeşte cu piciorul, şi îi trage câteva în­
jurături urâte. E mânios, fiindcă . . . biata vulpe nu a
binevoit să cadă chiar în focul rău tras, ci a căutat
să-şi salveze viaţa.
Un iepure rănit a fost prins de viu, cu picioarele
dinapoi rupte. N u i se dă focul de graţia, ci e lăsat
la bună distanţă în faţa vânătorilor, ca aceştia să
tragă pe rând în el. A p o i e l ă p ă d a t cu scârbă: hoit
ciofâlţit de atâta amar de alice.
Iepuri târâţi prin glod, până la căruţă, e de ase­
menea o faptă urâtă, ca şi iepuri ciufuliţi, tăindu-li-se
,,din glumă" urechile. A m văzut un vânător, care îm­
boldea mânios cu bastonul hoitul unei lupoaice. în­
jura şi îi arunca vorbe de ocară, ca pedeapsă pentru
multele stricăciuni pe care le-a făcut.
F o a r t e obişnuitele fotografii, cu vânătorul ce stă
biruitor deasupra cerbului, cu piciorul pe spinarea
celui căzut. — sau chiar deacălare pe leşul nobilului
animal, sunt a d e v ă r a t e atentate la bunul simţ vânăto
resc.
 Vânătoarea, dupăcum s'a scris de nenumărate ori
şi în această revistă, îşi are etica ei. E a e frumoasă
numai, dacă cei ce o fac, se încadrează în atmosfe­
ra ei de nobleţă şi corectitate. Atragem deci atenţiu­
nea camarazilor asupra acestor urâte obiceiuri, care
trebuesc scoase din uzul nostru. Trebue să cinstim
vânatul căzut!
Corax
Hecatombă de pasări
Zilele trecute, umblând după primii iepuri ai
sezonului, am ajuns în apropierea unui stâlp de fier,
din cei mulţi înşiraţi, pe care se sprijinesc firele unei
conducte electrice de mare tensiune, ce leagă o serie
de sate şi oraşe. Spre groaza mea am văzut pe jos
mulţime de pasări moarte. Erau trei ciori, apoi un­
sprezece grauri, alte pasări mai mici, din care am
putut identifica câteva cinteze şi o codobatură.
Evident, victimele curentului electric. Din curio­
zitate am cercetat încă patru asemenea stâlpi, şi în
tot locul am găsit cadavre, unele mai noui, altele biete
schelete.
A m citit în revistele din ţările unde electrifica­
rea e mult mai progresată, ce primejdie mare formea­
ză conductele pentru avifaună. Socot, că accidentele
se întâmplă în apropierea stâlpilor susţinători, unde
pasările, care se aşază pe stâlp sau pe fire, din în­
tâmplare ating deodată şi sârma şi fierul stâlpului.
Dacă se aşază numai pe stâlp, sau numai pe fir, aşa
încât să nu se intercaleze între aceste două, nu li se
întâmplă nimic.
D e sigur, nu se poate renunţa la conductele elec­
trice din cauza acestor accidente. D a r s'ar putea lua
măsuri, pentru ca ele să fie evitate, pe cât posibil.
A ş a de ex. am citit, că s'a experimentat cu mult suc­
ces următoarea metodă: Pasările îşi aleg ca locuri
de odihnă stâlpii şi firele electrice numai din nevoe,
neavând în apropiere copaci. S'a constatat, că acolo
unde conducta trece prin pădure, sau pe lângă ar­
bori mari, pasările nu se aşează pe alcătuirile de
metal, preferind crengile copacilor vii. Deci au fost
plantaţi în apropierea fiecărui stâlp de conductă elec­
trică, copaci care cresc înalţi, şi s'a văzut, că pasările
ce căutau loc de odihnă nu se mai aşezau decât în
arbori. P e când lângă stâlpii rămaşi fără vecinul ver­
de s'au găsit şi mai departe stârvuri de pasări, lângă
cei cu amintita apărătoare foarte rar a căzut câte o
pasăre electrocutată.
Chestiunea e de interes general, avifauna fiind
de mare însemnătate pentru agricultură, horti- şi sil­
vicultură. Prin urmare nu ar strica, dacă studiindu-se
toate sistemele de apărare, societăţile care instalea­
ză sau exploatează asemenea conducte electrice de
mare tensiune, ar fi obligate să ieie măsuri pentru e-
vitarea hecatombelor de pasări.
Nic. Mir.
Alt duşman al viperelor
A m cetit cu mult interes articolul de dăunăzi din
„Carpaţii", semnat de D l Lt. Col. Roland Schneider-
Snyder, referitor la aceste prea puţin prietenoase
fiinţe ale munţilor noştri, şi am admirat fotografiile
care eternizează biruinţa viteazului arici, asupra unei
veninoase vipere. N u va fi fără de interes să amin­
tesc o experienţă a mea, care dovedeşte că sunt şi
alte animale care mănâncă vipere, şi nu se sfiesc
prea tare de dinţii veninoşi.
Cu ocaziunea unei dibuiri printr'o tăietură de
brad încă neplantată, căutând vre-un căpior bun,
descopăr la rădăcina unui trunchiu tăiat un animal,
care motroşeşte ceva pe loc. Prin binoclu recunosc o
mâţă sălbatică. Razim arma, ochesc prin lunetă cu
îngrijire, şi ucid mâţa. Când să o ridic, văd subt ea
o v i p e r ă . . . grasă, ucisă de curând, şi din care os­
păta mâţa. A v e a spinarea frântă în mai multe locuri,
şi după cap de asemenea urme de dinţi (sau ghiare?)
puternice.
Stricasem, evident, ospăţul de după o învingere
asupra şarpelui.
Aşadar, nici mâţa sălbatecă nu se dă înapoi să
atace vipera, şi am găsit că şi mâţa sălbatecă aduce
vre-un folos . . .
Ing. P. I.
Arici curios
Stăteam la pândă de ţapi, într'o dimineaţă de
vară. M i - a m ales locul în marginea unei păduri, în
faţa mea câmp deschis unde speram să iasă căprio­
rul. Nemijlocit lângă scăunelul pe care şedeam, mi-am
aşezat raniţa, în care aveam merinde pentru întreagă
ziua.
A u d frunzărind la spatele meu. Ş-ş-ş-ş. Paşi mă­
runţi — nu poate fi vânat mare. Zgomotul uşor ajunge
până aproape: întorc cu grijă capul şi văd la doi
paşi un arici. Venea deadreptul la raniţa mea. A ajuns
la ea, fără să facă cel mai mic semn din care s'ar fi
văzut că m'a observat. Cerceta foarte grăbit şi inte­
resat raniţa. O mirosea, o îmboldea cu râtuşorul; cău­
ta parcă loc pe unde ar putea pătrunde în ea.
Mi s'a părut că vrea să roadă pânza şi atunci am
dat cu piciorul în pământ. Imediat a tresărit ariciul
şi a alergat cu paşii lui mărunţi spre adăpostul pădurei.
S'a întors de vre-o două ori, ca să privească cu ochi­
şorii mici negri spre misteriosul sac din care emanau
mirosuri atât de ademenitoare. D e sigur era în cum­
pănă în faţa grozavei tentaţiuni. In urmă a învins cu­
minţenia şi a dispărut pe subt frunzăria pădurei.
Dr. V. A.
Efectul curios al unui glonţ
Eşisem la pândă de mistreţi la o margine de pă­
dure şi aveam cu mine o armă de mare calibru (9,3x
74) potrivită pentru acest vânat rezistent. încă înain­
te de a însera, a ieşit în poiana otăvită un căprior.
Dupăce am stat în cumpănă, să trag sau să îl las, —
gândindu-mă la nesiguranţa pândei la mistreţ şi apre­
ciind foarte bune corniţele căpriorului, m'am hotă­
rât, cu toate că îmi era teamă că glonţul arhiputer-
nic are să sfârtice trupul plăpând. L a o distanţă de
100—120 metri trag. Căpriorul rămâne pe loc, clăti -
nându-se, de par'că ar fi fost beat. Apoi, ca trezit
din somn, o ia la fugă nebună pe coastă la vale. D u p ă
o alergare de 50—60 metri, se opreşte, stă o clipă
din nou nemişcat, apoi deodată se ridică în picioa­
rele dinapoi, drept în sus, şi se răstoarnă pe spate.
Prin binoclul cu care ii urmăream aceste atitudini,
l-am v ă z u t rămânând nemişcat in locul unde s'a pră­
buşit.
P e urmă a m constatat, că glonţul i-a perforat
plămânii, fără să atingă os. Nici apertura de ieşire
nu era mare, abia dublul calibrului glonţului, — ur­
mare a lipsei de diformare a glonţului, nelovind os.
In chip normal, lovit căpriorul în plămân, ar fi
trebuit să facă săritura înaltă îndată după rănire, şi
după câteva salturi să se prăbuşească fără a mai
face „figura" de incheere a celui despre care scriu
acum. E o p i l d ă în plus, că şi în privinţa semnelor de
rănire pe lângă regula generală sunt nenumărate fe­
nomene care se abat dela aceasta, şi în urmare vână­
torul nu poate să-şi facă o judecată definitivă numai
din acele clasice semne. D e câteori se întâmplă, că
vânatul nu face nici un semn de rănire, şi dacă vâ­
nătorul e leneş să caute totuş locul, animalul căzut
în a p r o p i e r e rămâne pradă răpitoarelor. Şi invers:
căpriori semnalând perfect cea mai frumoasă lovi­
tură de inimă, au dispărut pentru totdeauna, verosi­
mil perfect sănătoşi.
M. T.
L u p i i n fier
E primejdios să pui regule în comportarea ani­
malelor ajunse în unele situaţiuni speciale. Sunt ie­
puri, care în faţa primejdiei se arată foarte . . . viteji,
sărind în capul duşmanului, zgâriind, muşcând, şi
sunt răpitoare mari care se comportă ca nişte laşi de
ultimul grad. C a şi la oameni, la animale firea e
foarte diferită, individuală. D a u acum două pilde,
pentru a se vedea cât de diferite atitudini pot lua
unele animale de aceiaş specie, în aceeaş situaţie.
L a un paznic de vânătoare am văzut o piele de
Bert Frike.
lup d e toată frumuseţa, enorm de mare, încât ajungea
din grindă până jos, şi îşi mai târa pe podină jumă­
tate din coadă. Lupul a fost prins iarna în fier. Cre­
deam, că a avut de furcă paznicul cu această fiară
atât de puternică, mai ales, că se prinsese întrun
fier relativ slab. D a r spre mirarea mea, paznicul mi-a
povestit, că a găsit acest lup prins . . . abea de un
deget al piciorului dinainte. D a c ă s'ar fi smâcit odată
bine, i se rupea acel singur deget, şi scăpa. Chiar
când s'a apropiat omul nu s'a rupt din fier, ci s'a pi­
tulat la pământ, şi a putut fi împuşcat dela câţiva
paşi. P e semne era un lup prea simţitor faţă de du­
rere, şi a preferat să steie ţintuit decât să accentu­
e z e durerea . . . unui deget.
In schimb în iarna trecută am văzut o scenă
complect contrară. Petrecusem o săptămână la mun­
te, şi într'o dimineaţă am însoţit pe paznicul Ilie F.
pe la fierele, pe care le-a pus în cărarea lupilor, sau
pentru jderi. Intr'un loc, Ilie mi-a arătat locul fie­
rului, şi dâra pe unde fiara l a târât. După urme, era
lup. I I trecuse peste coama dealului, şi pe când am
ajuns noi în luminişul de sus, Ilie îmi făcu semn să
mă plec, să nu ne v a d ă . Lupul era abea la treizeci
de paşi după creastă. Ivindu-ne cu mare grije, l-am
putut observa în v o e . Şedea pe coadă şi îşi rodea pi­
ciorul dinainte prins în capcană. Dupăce a căzut subt
poştele paznicului, am constatat, că de fapt şi-a ros
osul şi piciorul abea mai ţinea de o aşchie şi de o
pielcică. D e nu nemeream, scăpa. Deci un lup viteaz,
care de dragul libertăţii şi a vieţii, şi-a făcut crân­
cena operaţie, de sigur neasemănat mai dureroasă
şi mai îndelungată, decât amputarea unui deget.
:
Două animale, două firi . . . Intr'adevăr, că n i c
două picături de apă nu se asamănă între ele, dar
două fiinţe v i i . . .
Moş Toma
I up.
 ggga==--;"."¿»—======================= ===========:jgB
I1111 I I I 11 H k\ 1 I I I I I M I I I I I I 11 ' I I I ' I 111 I ' I 11 I 11 1
Buletinul pisciculturii româneşti (Bucureşti, N o . 4,
I u l i e - S e p t e m b r i e 1.941). P u b l i c a ţ i u n e a de s p e c i a l i t a t e a A -
sociaţiei p i s c i c u l t o r i l o r d i n R o m â n i a , c o n t i n u ă să a p a r ă
în aceleaşi c o n d i ţ i u n i bune, r e d a c ţ i o n a l e şi tehnice. D. M .
l o n e s c u scrie despre „ N u t r i ţ i a a i e v i n i l o r de c y p r i n i d e " , a-
j u n g â n d la r e z u l t a t u l că „ f a c u l t a t e a de a a l e g e h r a n a este
destul de slabă la a l e v i n i i de c y p r i n i d e , această facultate
m ă r g i n i n d u - s e n u m a i l a g r u p e l e m a r i de o r g a n i s m e da
a p ă dulce, c u m sunt: C l a d o c e r i i , R o t i f e r i i , Copepodele,
m i c i l a x v e de insecte şi A l g e u n i c e l u l a r e " . — D l i h . B u ş -
niţă dă p r e ţ i o a s e date r e f e r i t o r l a p u t e r e a de p r o d u c ţ i e
(în peşte) a d i f e r i t e l o r a p e ale ţ ă r i i . A j u n g e la concluziu-
nea, că a p e l e i n t e r i o a r e au o p r o d u c ţ i e a n u a l ă r e l a t i v m i ­
că: R â u r i l e de m u n t e 20.000 kg.; P â r a e l e şi r â u r i l e m i c i de
şes 150.000 kg.; R â u r i l e m a r i de şes 5Ü0.OÜ0 kg.; I a z u r i şi
l a c u r i i n t e r i o a r e 500.000 kg.; E l e ş t a e s i s t e m a t i c e 250.000
kg. F a ţ ă de aceasta r e z u l t a t e l e d i n l a c u r i l e d u n ă r e n e sunt
n e a s e m ă n a t m a i m a r i . D e ex. î n a n u l lt)40—41 s i n g u r Del­
ta D u n ă r i i a dat 9.339.314 k g . peşte! — Studii r e f e r i t o r l a
„ S a r e a ca m i j l o c de c o n s e r v a r e a peştelui" (Dl I . P i t i ş ) ,
„ M o r t a l i t a t e a c r a p u l u i î n b ă l ţ i î n p r i m ă v a r a 1941 ( D l T h .
B u ş n i ţ ă şi l n g . 1. P o j o g a ) . D e m a r e interes a r t i c o l u l D-lui
I n g . 1. P o j o g a r e f e r i t o r l a t r e c ă t o r i l e (scările) p e n t r u faci­
l i t a r e a trecerei peştilor peste obstacole.
H . Z o l l e r : L a care vrâstă e deplin desvoltată capra neagră?
I n t r ' u n a r t i c o l a p ă r u t î n caietul 1—2 „ Z e i t s c h r i f t für Jagd­
kunde", a u t o r u l stabileşte, că u n m a m i f e r p o a t e fi socotit
a j u n s l a d e p l i n a l u i d e s v o l t a r e î n ce p r i v e ş t e m ă r i m e a , a-
tunci, c â n d oasele m e m b r e l o r — a n t e r i o a r e , p o s t e r i o a r e —
au î n c e t a t să m a i crească. F ă c â n d a p l i c a r e a acestei n o r m e
asupra caprelor negre din regiunea Tirolului, ajunge la
concluziunea, că acestea îşi a j u n g d e p l i n a d e s v o l t a r e la î m ­
p l i n i r e a celui de al 5-lea a n de v i a ţ ă . I n b a z a teoriei aces­
teia se p o a t e stabili şi v r â s t a pe care a avut-o o c a p r ă nea­
g r ă a f l a t ă m o a r t ă , f ă r ă a m a i a v e a c a d a v r u l obişnuitele
m ă s u r ă t o r i ale v â r s t e i : c o a r n e l e şi m a x i l a r u l i n f e r i o r .
Deutsche Jagd ( B e r l i n - N e u d a m m ) , N - r i i 23—26).
A p r o a p e î n f i e c a r e n u m ă r al r e v i s t e l o r g e r m a n e gă­
sim descrieri de stări şi î n t â m p l ă r i v â n ă t o r e ş t i , d a t o r i t e
s o l d a ţ i l o r trecuţi pe t e r i t o r i i s t r ă i n e . I m p r e s i o n a n t e sunt
— ca d. e. a r t i c o l u l D-lui L . N o a c h d i n „ D . J." — cele ce ne
desvăluesc situaţiile d i n r e g i u n i l e s t ă p â n i t e c h i a r şi pa­
s a g e r de bolşevici. P u s t i i r e c o m p l e c t ă . C a l e de s ă p t ă m â n i
î n t r e g i , făcută p r i n p ă d u r i , c â m p i i , nu se întâlneşte nici o
sălbătăciune. — C o n d u c ă t o r u l r e v i s t e i r e v i n e din n o u la
t e m a a t â t de m u l t desbătută şi r ă m a s ă în t e o r i e : v â n ă ­
t o r i i să î m p u ş t e pe cât p o s i b i l n u m a i i e p u r o i i , c r u ţ â n d
i e p u r o a i c e l e . S'au dat şi p â n ă a c u m n e n u m ă r a t e lecţii,
p r i v i n d c a r a c t e r i s t i c e l e celor două sexe ale i e p u r i l o r . C u m
zace î n covru, c u m sare, c u m îşi p o a r t ă urechile, c u m e
construcţia trupului, care sare m a i curând, care v i n e m a i
î n t â i î n g o a n ă etc., etc. T e o r i i . Cât v a fi v â n ă t o r u l de în­
v ă ţ a t şi de s t ă p â n pe sine, cu g r e u v a p u t e a face d i a g n o s ­
ticul i e p u r e l u i pe c a r e îl p o a t e p r i n d e î n snopul a l i c e l o r
sale d o a r o p a s a g e r ă clipită! — K . S c h e u m a n n scoate la
i v e a l ă m a r e l e foloase pe c a r e le aduce fasanul î n a g r i c u l ­
t u r ă şi s i l v i c u l t u r ă , s t â r p i n d c a n t i t ă ţ i i n i m a g i n a b i l e de
insecte v ă t ă m ă t o a r e . I n p ă d u r i l e şi î n l o c u r i l e c u l t i v a t e
unde sunt fasani m u l ţ i , s'a p u t u t constata p r e c i s efectul
b i n e c u v â n t a t al acestor h a r n i c i stârpitori.
D e r Deutsche Jäger ( M ü n c h e n , N - r i i 23—26). R e m a r c ă m
descrierea e x p e r i e n ţ e l o r făcute de Dl A , L e i t n e r r e f e r i t o r
la pretinsa i m u n i t a t e a a r i c i l o r faţă de o t r a v a v i p e r e l o r .
A u t o r u l a t r ă i t m u l t ă v r e m e în m u n ţ i i M a r a m u r e ş u l u i r o ­
m â n e s c şi a colectat p e n t r u scopuri ştiinţifice n e n u m ă r a t e
v i p e r e , pe care le t r i m i t e a v i i p r i n B u c u r e ş t i în G e r m a ­
nia. Astfel a avut la î n d e m â n ă m u l t m a t e r i a l , c u p r i n z â n d
toate speciile de v i p e r e C a r p a t i n e . De şapte ori a a r u n ­
cat î n faţa câte u n u i a r i c i v i p e r ă . I n toate c a z u r i l e a r i c i u l
a a t a c a t i m e d i a t . D u p ă repetate î n c e r c ă r i de a t a c ale v i ­
perei, î n cursul c ă r o r a v i p e r a m u ş c a în ţepii a r i c i u l u i
m s â n g e r â n d u - ş i g u r a , de c â t e v a o r i a constatat a u t o r u l
l o v i t u r i în plin, a p u c â n d v i p e r a botul a r i c i u l u i . Cu toate
acestea d m cei şapte a r i c i expuşi m u ş c ă t u r i l o r şi m u ş c a ţ i ,
n u m a i unul, u n e x e m p l a r f o a r t e tinăr, a m u r i t a d o u a z i .
Ceilalţi d o a r s'au u m f l a t puţin, au fost o zi c a m m o r o c ă -
noşi, a p o i şi-au r e v e n i t pe deplin. A u t o r u l crede, că ari­
cii au o o a r e c a r e i m u n i t a t e faţă de v e n i n u l v i p e r e l o r , d a r
lipsa efectului u c i g ă t o r se p o a t e e x p l i c a şi p r m î m p r e j u
r ă r e a , că p r i m e l e a t a c u r i şi m u ş c ă t u r i a l e şarpelui s u n i
p r i n s e de p l a t o ş a de ţepi, şi pe c a n d a p u c ă v i p e r a să m u ş -
le In viu, sacul cu o t r a v ă e deja g o l , u t i l i z a t în a t a c u r i l e
sterpe. l>ără î n d o i a l ă însă, a r i c i u l consideră v i p e r a d r e p t
o aleasă t r u f a n d a , o o m o a r ă şi o m â n â n c ă de c â t e o r i o
întâlneşte. — S c r i i n d despre cauzele catastrofalei d i m i ­
n u ă r i a p o t â r n i c h i l o r in G e r m a n i a , un c o r e s p o n d e n t din
F r a n ţ a o c u p a t ă arată, că in r e g i u n e a L o i r - e t - C h e r cu tot
n u m ă r u l e n o r m al v â n ă t o r i l o r ( m un sat cu 800 l o c u i t o r i ,
sunt 110 p e r m i s e de v â n ă t o a r e i ) , p o t â r n i c h i l e abundă.
C a u z a : î n t i n d e r i l e m a r i de i e r b ă r i e , care r ă m â n e necosită,
şi deci dă loc de cuibărit, ascunziş şi h r a n ă p o t â r n i c h i l o r .
Deci nu în c r u ţ a r e a s g â r c i t ă , ci î n c r e a r e a de c o n d i ţ i i de
t r a i bun, z a c e secretul o c r o t i r e i p o t â r n i c h i l o r .
Sliant/. H . L . : Necessary concepts in big g a m e management.
( „ T h e U t a h J u n i p e r " 11, 1940). A u t o r u l t r a t e a z ă condiţiu-
nile unei n o r m a l e densităţi a v â n a t u l u i m a r e , şi l i m i t e l e
acestei densităţi. M e n ţ i n e r e a unei v e g e t a ţ i u n i b o g a t e , v a ­
r i a t e e m i j l o c u l cel m a i bun p e n t r u a a s i g u r a o p o p u -
l a ţ i u n e de c e r v i d e b o g a t ă . P r i m a condiţiune a u n u i stoc
de a s e m e n e a v â n a t este, ca h r a n a suficientă să fie pre­
zentă şi în t i m p u l iernei. Deci să nu m ă s u r ă m c a p a c i t a ­
tea u n u i teren d u p ă b e l ş u g u l v e r i i , ci d u p ă c a n t i t a t e a şi
c a l i t a t e a de h r a n ă p e care o p o a t e el da i a r n a . U n d e acest
c r i t e r i u denotă u n stoc p r e a m a r e , v a trebui să i n t e r v i n ă
e n e r g i c v â n ă t o r u l , reducându-1 la n u m ă r u l r a ţ i o n a l . Du-
păcum o împuşcare numai a elementelor tari e dăunătoa­
re, — o selecţionare c a r e î n c e a r c ă să scoată e l e m e n t e l e
slabe, d e g e n e r a t e este a p r o a p e i m p o s i b i l ă . M a i s a l u t a r ă e
n o r m a , să se î m p u ş t e p r o p o r ţ i o n a l a n i m a l e d i n toate v r â s -
tele, şi de a m â n d o u ă sexele. P u b l i c u l m a r e p o a t e da pre­
ţioase a j u t o a r e operei de o c r o t i r e a a n i m a l e l o r m a r i , no­
bile, l i r e v i n e însă specialistului — şi nu toţi v â n ă t o r i i
sunt specialişti — d a t o r i a să î n g r i j e a s c ă , să c o n t r o l e z e
stocul, şi să i n t e r v i n ă cu a r m a , a c o l o unde trebueşte.
A l b e r t V a n S. Pulling: T h e animal „census". (Jurn. W i l d -
life M a n a g e m e n t P a . ) . A u t o r u l dă u r m ă t o r u l cuprins:
T r e b u e să t r a g e m l a î n d o i a l ă exactitatea rezultatelor, pe
care le dă „censul", n u m ă r ă t o a r e a , stocului de a n i m a l e
sălbatece. C h i a r d e n u m i r e a „ c e n s " este i m p r o p r i e , şi ar
trebui î n l o c u i t ă cu cea de „ e v a l u a r e " . D a r nu n u m e l e e
de î n s e m n ă t a t e . V a trebui însă să v e d e m realitatea, şi să
r e n u n ţ ă m l a f i x ă r i cifrice, m u l ţ u m i n d u - n e , să c a r a c t e r i ­
z ă m densitatea v r e u n e i specii î n un a n u m e teren p r i n ex-
p r e s i u n i ca „saturat", „ a b u n d e n t " , „ f r e c v e n t " , „ r a r " , „ s i n ­
g u r a t e c " , „ î n r ă m ă ş i ţ e " , „ e x t i r p a t " , sau altele s i m i l a r e .
M a i ales unde e v o r b a despre a n i m a l e , care p r e z i n t ă den­
sităţi ciclice, o n u m ă r ă t o a r e cifrică e cu d e s ă v â r ş i r e ero­
n a t ă î n rezultatele ei. N i c i m e t o d e l e de „ n u m ă r ă t o a r e " nu
sunt cele ce duc la r e z u l t a t e r e a l e . V a trebui, ca p a z n i c i i
şi o a m e n i i de ştiinţă care se o c u p ă cu c o n t r o l u l sălbătă-
ciunilor, să î n v e ţ e a r t a v e c h e şi u i t a t ă a t r a p p e r i l o r , să
ştie citi o u r m ă , să ştie a p r e c i a d u p ă densitatea l o r den­
sitatea a n i m a l e l o r . P u t e r e a de a face aceste o b s e r v a ţ i u n i ,
apoi i n t e l i g e n t a l o r i n t e r p r e t a r e e t e m e i u l o r i c ă r e i acţiuni
de control al s ă l b ă t ă c i u n i l o r . S p e c i a l i ş t i i de azi se res­
t r â n g î n o b s e r v a ţ i u n i l e lor şi în n u m ă r ă t o a r e l e l o r m i g ă ­
loase la a n u m e terene r e l a t i v m i c i . S i n g u r n u m a i obser­
v a ţ i u n i l e făcute în terene l a r g i , p r i n i n t e r p r e t a r e a corectă
a u r m e l o r şi a altor semne e de r e a l ă v a l o a r e , c â n d e vor­
ba ca pe ele să se î n t e m e i e z e m ă s u r i de c o n s e r v a r e sau
de control.

P r i n D e c i z i a M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r
N r . 19689 din 3 S e p t e m v r i e 1941, D l Dr. I e r o n i m Stoichiţa,
a fost n u m i t I n s p e c t o r G e n e r a l onorific de v â n ă t o a r e al
Ardealului.
P â n ă la e l a b o r a r e a R e g u l a m e n t u l u i r e f e r i t o r la m o ­
dul de f u n c ţ i o n a r e al O r g a n e l o r Onorifice ale D i r e c ţ i u n e i
E c o n o m i e i V â n a t u l u i , I n s p e c t o r a t u l G e n e r a l de v â n ă t o a r e
al A r d e a l u l u i , v a a c t i v a p o t r i v i t i n s t r u c ţ i u n i l o r ce va pri­
mi delà acea D i r e c ţ i u n e .
# # * ROMÂNIA
I n n u m ă r u l d i n 11 S e p t e m v r i e al M o n i t o r u l u i Oficia],
a a p ă r u t Decretul-lege p r i v i t o r la i n e l a r e a p ă s ă r i l o r în
scopuri ştiinţifice. D ă m câteva d i s p o z i ţ i u n i m a i p r i n c i p a l e
ale acestui decret-lege:
I n e l a r e a p ă s ă r i l o r sălbatece nu este a d m i s ă decât nu­
m a i î n scopuri ştiinţifice şi în b a z a unei a u t o r i z a ţ i u n i elibe­
r a t e de M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r e i , „ C e n t r a l a O r n i t o l o g i c ă
R o m â n ă " . ( A r t . 1).
A c e a s t a a u t o r i z a r e se p o a t e elibera n u m a i persoane­
lor, care o f e r ă toate g a r a n ţ i i l e m o r a l e , şi de seriozitate,
de p r e g ă t i r e necesară în m a t e r i e de p r o t e c ţ i u n e a n a t u r i i
şi legei r e f e r i t o a r e . ( A r t . 2 ) .
N u pot p r i m i a s e m e n e a a u t o r i z a ţ i u n i : cei subt 18
ani, — cei ce se ocupă î n sens c o m e r c i a l cu p r i n d e r e a şi
ţinerea p ă s ă r i l o r , — cei ce au fost pedepsiţi p e n t r u contra­
venţii l a l e g e a v â n a t u l u i , a p r o t e c ţ i e i naturel, a protecţiei
animalelor. (Art. 4).
P e r s o a n e l e a u t o r i z a t e v o r p u r t a a s u p r a l o r aceste
dovezi, a p o i sunt d a t o a r e să î n t o c m e a s c ă t a b e l u r i l e de ine­
l a r e p r i m i t e delà C e n t r a l a O r n i t o l o g i c ă , şi să le restitue
acesteia p â n ă la 1 D e c e m v r i e a fiecărui an. ( A r t . 5, 6).
I n e l ă r i l e se v o r face n u m a i cu inelele oficiale ale Cen­
tralei O r n i t o l o g i c e R o m â n e . I n e l a r e a p a s e r i l o r - v â n a t se
face cu p e r m i s i u n e a p r o p r i e t a r u l u i sau a r e n d a ş u l u i drep­
tului de v â n ă t o a r e . ( A r t . 9 ) .
P ă s ă r i l e p r i n s e v o r fi i m e d i a t inelate şi apoi elibe­
r a t e f ă r ă î n t â r z i e r e . ( A r t . 11).
C o m u n i c a r e a cu centrele o r n i t o l o g i c e din s t r ă i n ă t a t e
o p o a t e face n u m a i C e n t r a l a Orn. R o m . , în ce p r i v e ş t e tri­
m i t e r e a i n e l e l o r găsite, cerere de i n f o r m a ţ i u n i şi l ă m u r i r i .
A r t . 12).
C o n t r a v e n i e n ţ i i sunt s a n c ţ i o n a ţ i cu a m e n z i delà 5000
la 10.000 L e i . ( A r t . 13).
• ••
P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă Jr. N r . 14715 d i n 5 S e p t e m ­
brie 1941 s'a r i d i c a t restricţia i m p u s ă cu D e c i z i a M i n i s t e ­
r i a l ă N r . 23661 d i n 22 N o e m b r i e 1940, r e f e r i t o a r e la o p r i r e a
v â n ă t o a r e i i e p u r i l o r î n p a r t e a de Sud, a j u d . I a l o m i ţ a , în
r e g i u n e a c u p r i n s ă î n t r e l i n i a f e r a t ă Constanţa—Dunăre şi
în r e g i u n e a de N o r d a judeţului, pe t e r e n u r i l e c o m u n e l o r :
Crăşani, Copuzu, Cocora, R e v i g a , U r z i c e n i , M o l d o v e n i , Şte-
făneşti, Odaia, L e h l i u - S a t , L e h l i u - G a r ă , F r u m u ş i c a şi H o ­
ri a.
V â n ă t o a r e a acestei specii r ă m â n e l i b e r ă pe a n u l în
curs, epoca l e g a l ă .
• ••
P o t r i v i t o r d i n u l u i M i n i s t e r u l u i de I n t e r n e N r . 16670
d i n 6 S e p t e m b r i e 1941 — a d r e s a t t u t u r o r P r e f e c t u r i l o r , p o ­
sesorii de p e r m i s e de p o r t a r m ă de v â n ă t o a r e cari nu şi-au
p r e s c h i m b a t î n c ă p e r m i s e l e de v â n ă t o a r e pe a n u l în curs,
v o r p u t e a cere p r e s c h i m b a r e a l o r .
P r e s c h i m b a r e a se va face de către D-nii P r e f e c ţ i de
judeţe, i a r p e n t r u M u n i c i p i u l Bucureşti, de c ă t r e Dl P r e ­
fect al P o l i ţ i e i C a p i t a l e i , pe b a z a a v i z u l u i C o m a n d a m e n ­
tului M i l i t a r r e s p e c t i v şi al I n s p e c t o r a t u l u i j u d e ţ e a n de
v â n ă t o a r e şi n u m a i d a c ă solicitatorul p r e z i n t ă a d e v e r i n ţ a
că a d e c l a r a t în t e r m e n , a r m e l e ce posedă, c o n f o r m art.
43 din noul Decret L e g e a s u p r a p o r t u l u i a r m e l o r .
N o u i l e p e r m i s e v o r fi v i z a t e de către C o m a n d a m e n t u l
M i l i t a r respectiv.
P e b a z a acestor p e r m i s e vizate, c u m şi a d o v e z i l o r
de d e c l a r a r e a a r m e l o r , v â n ă t o r i i v o r putea v â n a în a n u l
în curs p â n ă la e l i b e r a r e a n o u i l o r p e r m i s e de p o r t - a r m ă
ce se v o r da după a p a r i ţ i a R e g u l a m e n t u l u i L e g e i a s u p r a
portului a r m e l o r .
* »*
Dl M a n o l e S t r o i c i a t r i m i s v â n ă t o r i l o r care s'au în­
scris atât de n u m e r o ş i în „ C o r p u l v â n ă t o r i l o r civili contra
paraşutiştilor" următoarea scrisoare:
Stimate Domn,
A ţ i b i n e v o i t să r ă s p u n d e ţ i la apelul făcut de subsem­
n a t u l în ziua de 25. V I . 1941 în care s'a constituit „ c o r p u l
v â n ă t o r i l o r civili, contra paraşutiştilor", corp care s'a pus
l a d i s p o z i ţ i a a u t o r i t ă ţ i l o r m i l i t a r e cu tot elanul şi p a t r i o ­
tismul r o m â n .
A m o n o a r e a v ă t r i m i t e în copie s c r i s o a r e a M i n i s t e ­
r u l u i A e r u l u i , p e n t r u a l u a cunoştinţă de conţinutul ei, şi
vă r o g să credeţi că v ă v o i ţine la curent şi în v i i t o r , dacă
p r o b l e m a va d e v e n i actuală.
Cu desebită s t i m ă :
(ss) Şuteu Gheorghe
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
Subsecret. de Stat al A e r u l u i
Secretariatul General
N r . 5478
Bucureşti, 29 A u g . 1941
Domnului M A N O L E S T R O I C I
Consilier S. S. A .
S t r a d a I . G. Saita 6
Bucureşti
Ca răspuns la p r o p u n e r e a scrisă ce ne-aţi a d r e s a t la
19 I u n i e 1941, p r i v i n d „ O r g a n i z a r e a u n u i C o r p de V â n ă ­
t o r i v o l u n t a r i contra p a r a ş u t i ş t i l o r " vă c o m u n i c ă m u r m ă ­
toarele:
I n u r m a adresei S. S. A . , M i n i s t e r u l A p ă r ă r i i N a ţ i o ­
nale, a a p r o b a t p r i n c i p i a l o r g a n i z a r e a acestui corp.
S i t u a ţ i a o p e r a t i v ă g e n e r a l ă , e v o l u â n d însă de aşa na­
tură, î n c â t î n t r e b u i n ţ a r e a acestui C o r p de V â n ă t o r i nu
m a i este acută, vă c o m u n i c ă m aceasta şi v ă r u g ă m să a-
duceţi la cunoştinţa t u t u r o r v â n ă t o r i l o r civili c a r i au în­
ţeles să-şi ofere s e r v i c i i l e v o l u n t a r e p e n t r u a p ă r a r e a Ţ ă ­
rii, că S u b s e c r e t a r i a t u l de Stat al A e r u l u i , le a d u c e p r i n
D-Voastră, toate m u l ţ u m i r i l e şi a s i g u r a r e a că dacă v a fi
nevoie se va face apel la s e r v i c i i l e c r e d i n c i o a s e ale v â n ă ­
torilor români.
D. O.
Şeful S e r v i c i u l u i Secret G e n e r a l
Comandor Aviator
(ss) Suteu Gheorghe
•• *
P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă Jr. N r . 14943 din 9 S e p t e m ­
brie 1941, se opreşte v â n ă t o a r e a p o t â r n i c h i l o r p e n t r u anul
v â n ă t o r e s c 1941/42 în cuprinsul Judeţului T i m i ş - T o r o n t a l .
• ••
P r i n adresa N r . 56199 d i n 10 Sept, 1941, M i n i s t e r u l
A p ă r ă r i i N a ţ i o n a l e face apel la sentimentele p a t r i o t i c e
ale l u m e i v â n ă t o r e ş i , c ă r o r a le cere să contribue l a echi­
p a r e a de i a r n ă a a r m a t e i cu pieile i e p u r i l o r v â n a ţ i , des­
tinate să servească l a căptuşirea m ă n u ş i l o r ostaşilor
noştri.
F a ţ ă de i m p o r t a n ţ a acestui g e s t şi fiind cunoscută ri­
sipa p r i n n e v a l o r i f i c a r e a acestor piei, M i n i s t e r u l găseşte
că astăzi s t r â n g e r e a şi c o n s e r v a r e a l o r din p a r t e a v â n ă ­
torilor, î n bune condiţiuni, este nu n u m a i un gest ci şi
o datorie.
A v â n d s i g u r a n ţ a că l u m e a v â n ă t o r e a s c ă va î n ţ e l e g e
i m p o r t a n ţ a acestei acţiuni, c r e d e m că f i e c a r e v â n ă t o r , va
g ă s i de d a t o r i a sa să execute u r m ă t o a r e l e :
1. C e d a r e a p i e i l o r de i e p u r e deja c o n s e r v a t e .
2. N i c i u n i e p u r e să nu m a i fie cedat sau v â n d u t de­
cât j u p u i t .
3. Jupuirea se va face î n f o r m ă de burduf, p i e l e a astfel
j u p u i t ă punându-se la uscat nesărată, însă întinsă, pe o
s c â n d u r ă sau c r a c a n ă ;
4. P i e i l e astfel întinse şi uscate, se v o r s t r â n g e p r i n
societăţi sau direct l a I n s p e c t o r a t u l Judeţean de V â n ă ­
toare, care le v a p r e d a Cercului de R e c r u t a r e respectiv,
sub a d e v e r i n ţ ă de p r i m i r e .
I n s p e c t o r a t u l v a t r i m i t e M i n i s t e r u l u i spre p u b l i c a r e
o copie după b o r d e r o u l de p r e d a r e - b o r d e r o u r i cari v o r cu­
p r i n d e n u m e l e şi adresa societăţii sau a v â n ă t o r u l u i .
S p i r i t u l de s o l i d a r i t a t e şi bunele s e n t i m e n t e n a ţ i o n a l e
atât de v i i î n l u m e a v â n ă t o r e a s c ă , se v o r a f i r m a , suntem
siguri, şi de astă dată, ca şi în cazul acţiunei a n t i p a r a ş u -
tişti, când î n s c r i e r i l e au fost a p r o a p e u n a n i m e , deşi d i n
fericire fără aplicare.
 A f l ă m cu p l ă c e r e , că Clubul de v â n ă t o a r e „ D i a n a " din
Storojineţ, şi-a început d i n nou a c t i v i t a t e a , după un an
de î n t r e r u p e r e pe t i m p u l ocupaţiei bolşevice.
A d u n a r e a g e n e r a l ă ţinută în 22 S e p t e m v r i e a hotă­
rât c o n t i n u a r e a d ă i n u i r e i , î n c e p â n d z i d i r e a i a r ă ş i dela
temelii, d e o a r e c e din toată a v e r e a şi a ş e z ă r i l e asociaţiei
nu a m a i r ă m a s n i m i c .
Clubul are 28 m e m b r i , şi a ales u r m ă t o r u l comitet:
Preşedinte Gheorghe Medweczky mare proprietar, Vice­
preşedinte X e n o f o n S i r e t e a n u m a g i s t r a t , Secretar S i l v i u
P o p e s c u pensionar, Casier A d r i a n C o n s t a n t i n o v i c i i n g i ­
ner, M a e s t r u de v â n ă t o a r e I. Dorofteiu Repciuc, brig.
silvic şi I I . C a r o l Cerne, brig. silvic. D i n j u r i u l de arbitri
fac p a r t e d o m n i i : Dr. R a d u G r i g o r c e a , Şerban F l o n d o r şi
Conte A l f o n s L a w a u l x .
U r ă m societăţii î n v i a t ă d i n d u r e r i l e a n u l u i blăstă-
m a t , să poată continua t r a d i ţ i a f r u m o a s ă de c a m a r a d e r i e ,
conştiinţă v â n ă t o r e a s c ă î n a l t ă şi o p e r ă de o c r o t i r e a vâ­
natului.
• • •
D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a t u l u i a î n a i n t a t autori­
tăţilor competente următoriul memoriu, cerând revenirea
la v e c h e a o r g a n i z a r e a j a n d a r m e r i e i de v â n ă t o a r e , o r g a ­
n i z a r e , care a dat excelente resultate:
Este cunoscut î n trecut ca şi astăzi caracterul pro­
p a g a n d i s t i c al v â n ă t o a r e i u t i l i z a t ă m a i ales de vecinii
noştri m a g h i a r i .
M a i ales v â n a t u l nostru î n special cerbul constitue
cel m a i b u n m a t e r i a l p e n t r u acest scop. I n toate expozi­
ţiile i n t e r n a ţ i o n a l e de v â n ă t o a r e , R o m â n i a a cucerit p r i ­
m u l loc p r i n c a l i t a t e a trofeelor.
Şi în trecut d a r m a i ales astăzi d e ţ i n e m r e c o r d u l
m o n d i a l p e n t r u acest v â n a t .
D i n n e n o r o c i r e , p r i n c e d a r e a unei p ă r ţ i a A r d e a l u l u i ,
ţ a r a n o a s t r ă a p i e r d u t şi cele m a i bune r e g i u n i de cerb,
astfel că ne-a r ă m a s d o a r % d i n stocul de cerbi d i n tre­
cut. P e d e a l t ă p a r t e , a v e m î n ţ a r ă întinse suprafeţe pădu-
roase, n e p o p u l a t e cu cerbi, dar e x t r e m de p r i e l n i c e pen­
tru o c r o t i r e a cerbului p r i n :
1. E l i m i n a r e a b r a c o n a j u l u i d i n M u n ţ i i M o l d o v e i , pen­
tru a face p o s i b i l ă i n f i l t r a r e a pe o s c a r ă m a i m a r e , a
cerbilor din Secuime;
2. M ă s u r i pt, p a z a p u ţ i n e l o r insule de cerbi, pe care
le a v e m în M u n ţ i i de M i a z ă z i a i A r d e a l u l u i şi care suferă
d i n cauza p r e s i u n e i b r a c o n a j u l u i .
P e n t r u a s i g u r a r e a reuşitei, s'a f ă c u t apel la C o r p u l
J a n d a r m e r i e i , care, p r i n adresa nr. 132470 d i n 3 F e b r u ­
a r i e a. c „ a a c c e p t a t f u n c ţ i o n a r e a a 17 P o s t u r i speciale de
J a n d a r m i de v â n ă t o a r e , dispuse în u r m ă t o a r e l e puncte:
Bicaz, B o r c a , B r a t e ş şi T a s l ă u din j u d . Neamţ; A g ă ş ,
Slănic, P o i a n a - U z u l u i şi Scutari, d i n j u d . Bacău; V a r -
l a a m , d i n j u d . Buzău; M ă l i n i , j u d . Baia; G u r a L e p ş i i şi
M o r ă r e ş t i , d i n jud. Putna; Crasna, j u d . Braşov; Valea
B o g ă ţ i i , d i n j u d . Târnava-Mare; P a r d i n a , S a r i n a - S u f şi
C a r m e n - S y l v a d i n j u d . Tulcea; ( u l t i m e l e 3 p o s t u r i au fost
destinate p c z e i v â n a t u l u i în D e l t ă ) .
î n f i i n ţ a r e a p o s t u r i l o r s'a f ă c u t pe baza Deciziei M i ­
nisterului de I n t e r n e , N r . 132470 d i n 3 F e b r u a r i e 1941;
i a r M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi-a l u a t s a r c i n a de a suporta
u r m ă t o a r e l e cheltueli:
a) L o c u i n ţ ă şi m o b i l i e r ,
b) Cheltueli de î n t r e ţ i n e r e , cifrate la lei 36.000 pe an,
pentru fiecare post.
c) O a l o c a ţ i e l u n a r ă de 700 lei p e n t r u fiecare r e a n g a ­
jat, 300 lei p e n t r u f i e c a r e j a n d a r m în t e r m e n şi 1.000 lei
p l u t o n i e r u l u i secretar la S e r v i c i u l V â n ă t o a r e i d i n Inspec­
toratul G e n e r a l al J a n d a r m e r i e i ,
P o s t u r i l e a r ă t a t e m a i sus, sunt în p l i n ă a c t i v i t a t e i a r
m o d u l c u m au a c ţ i o n a t p â n ă în prezent, ne lasă să între­
z ă r i m că scopurile p r o p u s e v o r fi c o m p l e t r e a l i z a t e .
F a ţ ă de cele de m a i sus, p r i n o r d i n u l I n s p e c t o r a t u l u i
G e n e r a l al J a n d a r m e r i e i N r . 107081 d i n 20 S e p t e m b r i e 1941,
s'a dispus d e s f i i n ţ a r e a b i r o u l u i de v â n ă t o a r e , detaşat pe
l â n g ă D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a t u l u i , birou care a v e a
r o l u l de a c o o r d o n a şi a î n d r u m a î n t r e a g a a c t i v i t a t e a
acestor posturi, î n sensul unei p a z e cât m a i efective.
N a t u r a l , că lipsiţi de această l e g ă t u r ă , i a r posturile
după c u m r e z u l t ă logic, t r e c â n d la L e g i u n i l e respective,
v o m a j u n g e la ceeace a v e a m deja şi î n a i n t e de î n f i i n ţ a r e a
J a n d a r m e r i e i de V â n ă t o a r e , a n u m e posturi t e r i t o r i a l e .
Ori, î n f i i n ţ a r e a acestor postul speciale, s'a făcut toc­
m a i pentru a î n l ă t u r a insuficienţa p o s t u r i l o r t e r i t o r i a l e ,
care preocupate cu a p l i c a r e în î n t r e g i m e a m ă s u r i l o r de
poliţie şi d i s p o z i ţ i u n i ale diferitelor legi, nu m a i a v e a u
t i m p suficient să se ocupe de d i s p o z i ţ i u n i l e de a p l i c a r e a
L e g i i V â n a t u l u i , care cer t i m p întrucât, acţiunea dă re­
zultat dacă c o n t r o l u l se face p r i n p a t r u l ă r i , în afară, z i u a
şi chiar noaptea.
Dl M a i o r I . R î ş c a n u , şeful acestui serviciu, s'a do­
vedit u n e l e m e n t p r i c e p u t şi destoinic şi absolut necesar
pentru ca aceste p o s t u r i să p o a t ă da r a n d a m e n t u l scontat.
C r e d e m deci, că este necesar a se r e v e n i a s u p r a aces­
tei m ă s u r i , de n a t u r ă să c o m p r o m i t ă însăşi rostul aces­
tor posturi şi deci rezultatele scontate în a p l i c a r e a L e g i i
V â n a t u l u i , în special acţiunea de a j u t o r a r e a i n f i l t r ă r i i
şi f i x ă r i i cerbului în M u n ţ i i M o l d o v e i , cel m a i i m p o r t a n t
şi a p r e c i a t v â n a t al ţării noastre.
* *•
C i t i m în revistele de v â n ă t o a r e u n g u r e ş t i o publica-
ţ i u n e de licitaţiune, p r i n care u r m e a z ă să fie a r e n d a t e
unele terene de v â n ă t o a r e r o m â n e ş t i , s c u m p e sufletelor
noastre. S c h i m o n o s i n d f r u m o a s e l e n u m i r i r o m â n e ş t i stră-
.vechi ale locurilor, p a s a g e r i i p o r u n c i t o r i de acolo publică,
că v o r a r e n d a terenele F i a d , R o m u l i , Telcişor, R ă b r a , Cor-
m a i a , V a l e a V i n u l u i , B i s t r i ţ a aurie, T e ş n a , T i h u ţ a , L e ş u ,
Colibiţa, V a l e a Dornei, V a l e a H a i t e i , D r ă g ă i o a s a . . . P u -
b l i c a ţ i u n i l e se m â n d r e s c cu efectivul s p l e n d i d de v â n a t
nobil, pe care îl au acele terene, p r e c u m şi cu perfectele
i n s t a l a ţ i u n i v â n ă t o r e ş t i , cabane, poteci, s ă r ă t o a r e , obser­
v a t o a r e , care se găsesc acolo, l o a t e aceste terene erau a-
r e n d a t e de v r e d n i c i v â n ă t o r i r o m â n i , care r e a l m e n t e au
creat p r i n j e r t f a şi t r u d a l o r r a i u l v â n ă t o r e s c din acei
M u n ţ i ai R o d n e i . Ca şi în alte d o m e n i i , d e s m i n ţ i n d cele
m a i e l e m e n t a r e noţiuni şi sentimente de dreptate şi echi­
tate, toţi aceşti v â n ă t o r i au fost e l i m i n a ţ i d i n terenele lor,
contractele le-au fost anulate, pentru s i n g u r u l m o t i v , că
a r e n d a ş i i erau r o m â n i .
N e g â n d i m cu frăţească d r a g o s t e şi c o m p ă t i m i r e la
cei i z g o n i ţ i d i n d r e p t u r i l e l o r şi d i n r o d u l m u n c i i şi al
jertfei lor, şi le a d u c e m a m i n t e , că m a i este un D u m n e ­
zeu în Cer, şi h o t ă r â r e şi putere r o m â n e a s c ă aici.
* * #
Ştirile p r i m e , care ne sosesc r e f e r i t o r la d e c u r g e r e a
m u g e t u l u i de cerbi din anul acesta nu sunt d i n cele m a i
bune. P r e t u t i n d e n e a b o n c ă l u i t slab, leneş, f ă r ă elan. P â n ă
a c u m nu ş t i m decât despre un cerb puternic, de peste 200
puncte, î m p u ş c a t de D l v o n K i l l i n g e r , m i n i s t r u l G e r m a n i e i
la Bucureşti, în M o l d o v a .
# * *
In r i d i c u l a d o r i n ţ ă de a şterge orice u r m ă a străve-
c h i m e i a ş e z ă r i l o r n o a s t r e r o m â n e ş t i din p ă m â n t u l robit,
cei dela B u d a p e s t a au a v u t g e n i a l a idee să s c h i m b e nu­
mele bătrânului „Pietrosul" din Maramureş, numindu-1
după u n o m politic. D e n u m i r i l e aceste p r i n decret sunt
frunze uscate în v â n t u l v r e m i i . Ceea ce e de t e m e l i e şi de
d o v a d ă , ceea ce e crescut p a r c ă din însuş m u n t e l e , e nu­
m e l e lui cinstit, care îl înfrăţeşte de v e a c u r i şi zeci de
v e a c u r i cu a d e v ă r a ţ i i s t ă p â n i ai p ă m â n t u l u i .
P i s c u l stâncos „ F r ă ţ i l e a s a " , apoi „ B u c i n u l " , m u n t e l e
„ G ă i n o a s a " , p o i a n a „ D r ă g u ş a " , şi câte altele din p ă m â n ­
tul săcuimi, nu sunt d e n u m i r i artificiale, făcute pe h â r t i e
t i m b r a t ă , ci sunt vechi p e c e t l u i r i de r e a l i t ă ţ i şi de drep­
turi.
V o m şti să le a f i r m ă m m a i i n t r a n s i g e n t decât î n
trecut!
** *
I n repeţite r â n d u r i a m c o m u n i c a t aici diferitele în­
lesniri şi c h i a r porunci, care tind în G e r m a n i a la m a j o ­
r a r e a recoltei de v â n a t , în vederea crizei a l i m e n t a r e . A p r o ­
v i z i o n a r e a cu carne e o m a r e g r i j e şi p e n t r u ţara n o a s t r ă .
C a r n e a de vânat ar putea uşura situaţia în bună m ă s u r ă ,
m a i ales a c u m în t i m p u l t o a m n e i şi a iernei, când v â n ă ­
toarea e în m a r e sezon, şi carnea p o a t e fi m a i uşor con­
servată la t r a n s p o r t şi p ă s t r a r e . L a noi însă r e a l m e n t e e
î n g r e u n a t ă , poate chiar a n i h i l a t ă v â n ă t o a r e a . In special
restnieţiunile de t r a n s p o r t u r i pe căile ferate şi cu autove­
hiculele sunt deadreptul p r o h i b i t i v e .
A m i n t i m în special e n o r m a abundenţă de m i s t r e ţ i ,
care se p r e z i n t ă în a n u l acesta pretutindenea. Cea m a i
e l e m e n t a r ă c a l c u l a ţ i u n e a r a t ă necesitatea să . fie î m p u ş ­
caţi cât de m u l ţ i , pentru a aduce carnea lor în circula-
ţiune şi a î m p u ţ i n a daunele pe care le cauzează.
C e r e m insistent m ă s u r i concrete pentru f a c i l i t a r e a
vânătoarei!