V Â N Ă T O A R E / PESCUIT / CHINOLOGIE

Apare la ÎS a fiecărei luni / Preţul unul număr 45 lei / Abonamentul pe un an 300 DIRECTOR. PROPRIETAR RÂSPUNZA TOR i
Dr. IONEL POP
pe jumătate an 360 lei / Redacţia şl administraţia • Sibiu, Str. Carmen Sylra No. 12
{Rea- special Trib. Qaj, No. 9.) ANUL X N o. 5 15 MAI 1942

ARENDARE PRIN LICITAŢIUNE SAU PRIN

BUNĂ Î N V O I A L Ă ?
lată o temă, în jurul căreia s'au făcut întinse discu- ziliază contractul din cauza neplăţii arendei. Si se aren­
ţiuni în tot cuprinsul epocei, de când e în vigoare legea dează terenul din nou, cu doi bani: teren fără valoare.
noastră de vânătoare. Practica de asemenea a oscilat, Cunoaştem şi nu vrem să ascundem, şi abuzurile pu­
cdnd spre una, când spre cealaltă soluţiune. Acum când e ţine care s'au făcut cu eliberarea permiselor de licitat, şi
vorba să se dee o formă, definitivă chestiunei de fond şi alte nepotriviri ale sistemului. Erau însă de procedură,
de procedară a arendărilor, ea e de mare actualitate, şi nu de fond. Se puteau remedia foarte uşor. Nu trebuia o-
socotim util să ne ocupăm de ea, ţinând seama şi de anu­ morâtă instituţia pentru a corecta modul de aplicare. Şi
me tendinţe, pe care le-am putut observa în ultima vreme. suntem siguri, că dacă se va judeca obiectiv, se va ajunge
înainte de toate vrem să arătăm, că socotim greşită la reînfiinţarea acelor autorizaţiuni.
leza, care se pune cu insistenţa unei axiome: „Proprieta­ 2. Direcţiunea economiei vânatului trebueşte să-ţi re­
rul preferă Ucitaţiunea, — vânătorul preferă arendarea zerve dreptul discreţiona), de a alege liber între diferiţii
priit bună învoială". Nu e aşa! Adeseori proprietai-ul pre­ ofertanţi, care du oferit sume aproximativ egale.
feră să arendeze din mână liberă, putdndu-şi astfel pune In marea majoritate a cazurilor Direcţiunea Ec. Vdn.
in valoarea preferinţele personale, apoi de multe ori pu­ nu va interveni nefiind interese apreciabile vânâtoreşti, ca
tând obţine arenzi mai mari dela cei ce vreau să arendeze un teren să fie arendat de A şi nu de B. Va lăsa deci joc
cu tot preţul, şi în urmare au răcoare de riscurile inerente liber ofertelor.
licitaţiunei. In schimb, vânătorul de foarte multe ori so­ Dar va interveni, cdnd reale interese vănătoreşti, de
licită şi râvneşte la licitaţiune, fiind singura cale cdnd echitate, de interes general indică preferirea unei persoa­
poate să aibă nădejdea arendării unui teren, pe care pro­ ne ofertante, chiar dacă oferta ei e inferioară.
prietarul nu voeşte să îl dee lui, şi de multe ori, singurul Şi aici va trebui să se iee în seamă în prim rând
mijloc, să se fixeze o arendă normală, faţă de cea exa­ chiar interesul just al societăţilor de vânătoare. Lumea
gerată, pe care o pretinde, în liberă transacţiune, proprie­ noastră vânătorească în marea ei majoritate e înglobată
1
tarul. în societăţi, şi tot aceste reprezintă în cea mai mare mă­
In urmare, atunci cdnd e vorba să discutăm cele sură progresul vânătoresc. Conducerea trebilor noastre
două sisteme de arendare, e necesar sa eliminăm inexis­ vânâtoreşti trebue să caute întărirea societăţilor de vână­
tentul antagonism ce s'ar prezenta în această materie în­ toare, selecţionarea lor, şi susţinerea lor şi în ceea ce pri­
tre proprietar şi vânător. veşte apărarea patrimoniului lor de terene de vânătoare.
Proprietarul mare, particular, face ce vrea cu drep­ Nu este admisibil, ca o societate, în care sunt cuprinse in­
tul de vânătoare rezervat pe seama lui. II foloseşte el, îl teresele vănătoreşti ale unui număr însemnat de vânători
cedează gratuit, îl dă în arendă cum vrea şi cui vrea, în localnici, să fie expuse capriciilor unor licitaţiuni, care
ceeace priveşte arenda. — tehniceşte — pot să le facă să rămână pe uscat, iar te-
In toate celelalte cazuri de arendare (stat, comună, renele îngrijite, şi de care depinde uneori chiar existenţa
cornposesorate, etc.) norma generală trebuie să fie Ucita­ societăţii, să fie răpite de oarecare necunoscut din oraşul
ţiunea publică. Aceasta formă e cea care prezintă garan­ al zecelea!
ţiile necesare în materia administrării averilor publice sau In afară de aceasta, nu e nevoe să înşirăm cazuri
străine. prea numeroase: vechiu arendaş, care a creat terenul, —
In materie de vânătoare însă, această generală nor­ vechiu arendaş care a făcut o operă de colonizare natu­
mă trebue să sufere unele restrângeri şi corective: rală în favorul terenurilor din jur, — distinsă personali­
1. Nu e admisibil, cu oricine să fie lăsat la masa de tate în lumea vânătorească, care a adus reale servicii vâ­
licitaţiune. nătoarei, dar care nu poate concura cu punga plină a ex­
Dupăcum nu oricine poate, să fie arendaş de moşie, portatorului de porci sau a fabricantului de talpă, etc.
nu oricine poate să participe la Ucitaţiunea unei furnituri, Sau invers: ofertant înalt ca sumă, şi pe dreptul suspec­
nu oricine poate să concureze la obţinerea unei comenzi tat în ce priveşte corectitatea vânătorească.
din partea statului, — ci trebueşte să aibă şi oarecare ve­ Acest drept discreţional îl va exercita Dir. Ec. Vdn.
rificate calităţi personale, — tot asemenea nici Ucitaţiunea cu toată seninătatea operei cuminţi şi cinstite. Ca şi la
dreptului de vânătoare nu poate să fie deschisă tuturor arendările prin bună învoială, nici aici nu trebue să fie
aventurierilor, oamenilor incorecţi, fără garanţie, nici în oprită mâna, care vrea să iee o măsură salutară, de teama
ce priveşte îndeplinirea condiţiunilor materiale, dar mai bănuielilor nedrepte.
"•Ies cele speciale vânâtoreşti din contract şi din afara con­ Împotriva oricărei licitaţiuni, în 8 zile se va putea
tractului. face contestaţiune la Dir. Ec. Vdn., — fie pentru vicii de
A fost o mare eroare, care s'a făcut abolindu-se „au- formă, fie pentru a se cere preferinţa de care vorbeam
lorizaţiunea de licitaţiune". Experienţa s'a făcut suficient. acum. A da dreptul acesta discreţional pe mâna organe­
In ziua licitaţiunei, s'au pomenit societăţile şi vânătorii lor locale, însemnează a deschide zeci de portiţe pentru
localnici cu un necunoscut, care a început să ofere sume abuzuri, favoritism, etc.
fantastice. A obţinut terenul, l-a cedat sau l-a vânat până In cazuri excepţionale, fie din punct de vedere obiectiv,
l<i distrugere, a rămas In suferinţă cu arenda, şi pe ur­ fie chiar şi din punct de vedere personal, se va putea face
mă .. . s'a topit în necunoscutul din care a răsărit. Sau arendarea şi prin bună învoială. Care pot să fie aceste ca­
a
scos din şea pe vechii arendaşi cinstiţi, care au ridicat zuri „excepţionale"? A le înşira ar fi peste putinţă. Ca
terenul. A doua zi, a treia zi, până la finele sezonului (poa- pilde amintim: Executarea unei politici de blocare într'o
t e
şi după aceea) neîntrerupte vânătoare, cu toţi cei ce singură mână a unor terene ce formează o unitate vână­
v
oiau să se întovărăşească la livrarea de iepuri pentru torească, şi e destinată fortificării efectivului de cerbi, etc.
°ruş. Intr'un an, doi, terenul distrus complect. Apoi se re- Apoi — din cealaltă categorie — remunerarea în acest fel
a unei activităţi folositoare în mod deosebit chestiunei vâ­ zurile excepţionale despre care vorbim. Vânătorul tânăr
nătoarei. Din cele câteva posibile asemenea cazuri unul îşi găseşte locul lui, dacă să iau anume măsuri. Dar înain­
cere insă o tratare ceea mai amănunţită: te de toate, să i se dea posibilitatea să aibă o cioarsă de
In diferite rânduri mu arătat părerea noastră, că ve­ armă, — posibilitate pe cure uzi nu o are! Nu in elimina­
chiului arendaş, care a dovedit in cursul arenzii vechi des­ rea vechilor arendaşi buni. e soluţiunea sucrescenţei râ-
toinicie, spirit de jertfă, şi rezultate cu deosebire de fru­ nătoreşti!
moase in materia ingrijirei editatului şi a organizării a- t) Greşala provine din disconsiderarea totală a ele­
celui terilor, trebueşte să i se asigure drept de preferinţă mentului principal in toată vânătoarea: elementul spiri­
la nouile arendări. In urmare, existând această împreju­ tual, sentimental. Cei ce conduc vânătoarea noastră, tre­
rare, să i se arendeze în continuare, sau să i se prelun­ bue să aibă înţelegere mai ales Iută de aceasta parte a,
gească vechiul contract de arendă. vieţii vânătoreşti. Şi trebueşte să cinstească şi să protejeze
Intr'o lucrare quasi-oficială, am găsit în această pri­ sentimentul unui bătrân vânător, care se leagă cu toată
vinţă următoarea argumentaţiune, pentru punerea vechiu­ puterea lui de dragoste de un teren, de o regiune, de sălbă-
lui arendaş pe aceeaş treaptă cu oricare alt amator, la ex­ tăciunile, care au crescut subt ochii şi subt dragostea lui.
pirarea contractului de arendă: Rezumând partea aceasta a considerentelor referitoa­
„Ce e de făcut în cazul, când vechiul arendaş, indivi­ re la principiile arendării:
dual, a obţinut terenul in mai multe cicluri succesive, to­ Normă generală lieitaţiunea, cu menţinerea dreptu­
talizând azi 20 sau mai mulţi ani; având astfel ocazia, in lui discrcţional pe seama Direcţiunei Economiei Vânatului,
acest interval luntj de a-şi culege roadele investiţiunilor să aleagă liber intre ofertanţi, indiferent de mărimea ofer­
iniţiale. Este oare just ca să i-se mai dea din nou prin telor. In cazuri speciale arendare, prin bună învoială. A-
bună învoială, de dată ce alţii „fac coadă" la uşă? Căci rendaşii vechi şi buni să aibă nu numai preferinţă la li­
intre timp s'au născut şi format noi generaţii de vânători citaţi uni. dar să li se prelungească contractele prin bună
de care trebue ţinut cont. Nu pofi bloca tu pe vecie păr­ învoială, eu arenzi stabilite echitabil.
ticica de (ară, fără să mai tii seamă şi de alţii. Dacă to­ „C."
tuşi tu nicidecum nu te poli despărţi de acest teren, atunci
fă efort şi ia-l cu orice pref; în care caz mulţimea se va
împrăştia decepţionată dar in tot cazul fără murmur".
Pentru salvarea lostriţei
Nu putem subscrie nici la spiritul care domină acest
text, nici la argumentaţia, nici la sfârşitul la care ajunge.
a) „Investiţiuni originale" care se amortizează în câţi­ împrejurările .schimbate, şi nu m a i puţin negligenţa,
va ani? lată un alt rezultai al ipertrofîerii economicului! au dus p â n ă in m a r g i n e a dezastrului două din a n i m a l e l e
Dar vânătoarea nu e teren tnţelenit, pe care arenâaşul cele mai alese ale faunei Itoinâniei: capra n e a g r ă şi los-
trebue să-l spargă, să-l guuoiască, şi apoi după plan, să triţa. O acţiune însufleţită, dusă cu elan şi cu i m p o r t a n t e
îşi scoată şi cheltuielile spartului şi ale gunoiului, şi câş­ sacrificii băneşti, a putut I n t r ' a d e v ă r salva capra n e a g r ă .
tigul normal şi cinstit, — iar la urmă să îşi iee pălăria B â n d pe r â n d terenele c a p r e l o r n e g r e au ajuns în m â i n i
şi să plece. de o c r o t i t o r i serioşi, s'a trecut în o p i n i a publică locală o
o a r e c a r e necesară disciplină, şi există „ A s o c i a ţ i a " care
Vânătorul adevărat nu „investeşte iniţial". Un an,
veghează neîncetat asupra ocrotirei antilopei noastre.
doi, zece, douăzeci, el investeşte fără întrerupere. Şi nu
numai bani, dar muncă, pricepere, dragoste. Aceste nu se l ' r o b l e m a salvării lostriţei a fost pusă de m a i mult
amortizează, şi in materie de vânătoare adevărată, nu se v r e m e , şi revista noastră a insistat asupra ei în repeţite
„culeg roadele", ca 0 cifră care egalează soldul la finele r â n d u r i . Oficialitatea noastră a cam neglijat această ches­
contului. tiune, şi şi aici tot i n i ţ i a t i v a p a r t i c u l a r ă e m e n i t ă să ini­
ţieze şi să pună în c u m p ă n ă m i j l o a c e l e de voinţă şi jertfă.
b) Alţii, care fac „coadă la uşe"? Oare de ce fac coadă M e r i t u l i n i ţ i a t i v e i şi a stăruinţei de pe u r m a c ă r o r a s'a
tocmai la uşa terenului excepţional (repetăm) în care a înjghebat o serioasă o r g a n i z a ţ i u n e pentru s a l v a r e a lostri­
muncit şi a jertfit acel urgisit arendaş 20 şi mai bine ani? ţei, îi r e v i n e Dlui Inspector g e n e r a l pentru Pescuitul în
Oare de ce nu fac coadă la uşa unui teren, in starea de­ A p e l e de Munte, A l e x a n d r u I. Brătescu-Voineşti. De an'
plorabilă in care se găsea acum sunt 20 de ani, cel pe care de zile ţine la suprafaţă această problemă, si cu a d m i r a
îl râvnesc acum? Oare de ce nu se îmbulzesc să facă ei bilă s t ă r u i n ţ ă îi caută soluţiunile.
ceea ce a făcut acest prigonit vechi arendaş de douăzeci A c u m a luat fiinţă „ A s o c i a ţ i a pentru o c r o t i r e a lostri­
de ani: jertfă de bani, de muncă, de timp? Răspunsul îl ţei" ( „ A . P . O. L . " ) , „ p e n t r u a a s i g u r a salvarea lostriţei
cunoaştem cu toţii, li atât de uşor să te aşezi intr'un teren a m e n i n ţ a t ă să dispară din pricina insuficienţei m i j l o a c e ­
îngrijit, dacă ai punga plină! Şi e atât de uşor să îl dis­ lor de ocrotire de până acum". Se c u v i n e să p o m e n i m pe
trugi! Sau doar aceşti bieţi râvnitori la situaţia vechiului c o l a b o r a t o r i i Dlui Brătescu-Voineşti, fondatori ai acestei
arendaş nu au terene în care să facă ceea ce acesta a fă­ a s o c i a ţ i u n i : C. G. A l e x i a n u , N . T . Istratty-Dabija, Ştefan
cut 20 de ani? Câte terene degradate vânătoreşte nu avem Coirileanu, Carol M a r i g h e t t o şi V a i e r Pascu. N u m â r u
în fara noastră! Să iee în manile dornice de muncă cine­ m e m b r i l o r va putea fi ridicat până la 15.
getică un asemenea teren. II pot arenda ieftin — şi să Scopul asociaţiei nu se l i m i t e a z ă la ocrotirea şi în­
creeze. m u l ţ i r e a efectivului de lostriţe din apa Bistriţei, s i n g u r a
c) Dar ce principiu zace in fraze ca aceea, că „Nu unde azi acest s a l m o n i d mai trăeşte la noi. — ci va „ î n ­
poti bloca tu pe vecie părticica de tară, fără să mai tii cerca",— cum spune modest statutul — r e p o p u l a r e a a p e l o r
seamă de alţii"? E admisibil acest principiu într'un stat, care au adăpostit lostriţa in trecut. De sigur, g â n d u l mer­
care are încă respectul proprietăţii? De ce să nu aplicăm ge la splendida apă a Cernei, cea mai dureroasă v i c t i m ă
acest principiu al nerăbdării şi in materie de proprietate? a incuriei din trecut.
De ce să admitem, ca Dl X. să „blocheze" pe vecie moşia Această asociaţie are o altă factură decât cea înfiin­
cutare, excluzânâu-mă pe mine dela binefacerile situaţiei ţată pentru ocrotirea c a p r e l o r negre. Deoarece nu a v e m
de mare moşier? Deci argumentul nu e unul admisibil decât o s i n g u r ă apă — Bistriţa — cu lostriţe, e n a t u r a l ,
chiar, necum să fie valid. să nu se poată crea un o r g a n i s m c u p r i n z ă t o r al u n o r te­
d) De ce să râvnim să ne omonim bătrânii? De ce să rene vaste, cu arendaşi sau p r o p r i e t a r i mulţi, — un o r g a ­
introducem şi în camaraderia vânătorească principiile ne­ nism aşezat pe deasupra celor ce uzează de dreptul de a
norocite ale tinerelei ca drept, ale bătrânelei ca păcat? Ce vâna resp. de a pescui. „ A . P. O. L . " e in aceeaş v r e m e şi
mulţumire va putea avea un vânător tânăr — dacă e vâ­ a r e n d a t o a r e a Bistriţei, m e m b r i i ei a v â n d şi drept de a
nător adevărat, dacă e om de omenie — când va vedea pescui in aceea apă. D a r cu ce r e s t r â n g e r i ! „ I n p r i m i i cinci
pe bătrânul vânător, atât de redus şi in timp şi în puteri ani nici un m e m b r u al asociaţiei nu este autorizat subt
fizice, plecând cu lacrimi în geană, din teritorul lui drag. sancţiunea excluderei, să prindă mai mult de 5 (cinci) los­
din care a fost izgonit, fiindcă . . . nu a putut face acel triţe anual".
efort, ca să iee terenul „cu orice preţ", poate tocmai din ( l a n d u l f o n d a t o r i l o r şi litera severă a statutelor indi­
cauza, că prea mult a jertfit in cei 20 de ani pentru ridi­ că obiectivul p r i n c i p a l , a p r o a p e exclusiv: s a l v a r e a lostriţei.
carea acelui teren. S a l u t â n d călduros această r e a l i z a r e de m a r e v a l o a r e ,
e) Dar câţi vânători bătrâni avem? Oare generaţiile ne a r ă t ă m ' nedejdea, că oficialitatea noastră vânătorească
de care trebue să avem atâta grije cresc mai curând de­ va da şi atenţiunea cuvenită şi m a i ales s p r i j i n m a t e r i a l
cât pleacă bătrânii? Cei ce au grija sucrescenţei vânăto solid acestei asociaţii, care realmente a n g a j e a z ă sarcini,
ieşti fşi noi în nenumărate articole din „Carpaţii" am do­ care ar fi în datoria o r g a n i z a ţ i u n e i cinegetice de stat.
vedit că avem aceasta grije),. nu au să se oprească la ca­
CARPAŢH •:- 1942. No. 5
URŞI
Transilvania şi ursul sunt noţiuni ce nu pot fi
separate. Transilvania e cunoscută în toată lumea
ca ,,Ţara urşilor", şi de fapt, nicăiri în lume nu
sunt urşi în număr — proporţional — mai mare, ca
în acest colţ de ţară. Ori cât de bogată ar fi viaţa
mea de vânător în întâlniri cu urşi, şi ori cât de
mulţi urşi am împuşcat — aventurile mele de această
natură, care s'au terminat cu împuşcarea ursului sunt
foarte puţine. E de mirare cât ghinion are omul la
vânătoarea de urs, şi de câte ori se întâmplă, că
atunci, când crezi mai mult, că îl ai în mână, îţi
scapă totuşi. Nu numai mie mi s'a întâmplat acest
lucru, ci şi tuturor vânătorilor de urşi din Transilva­
nia, ca d. e. Colonelul Berger şi Colonelul v. Spiess.
Cu nici un alt vânat nu ai atâtea surprize neplăcute.
Cauza e în prim rând nestatornicia modului de trai
a ursului, în ceeace samănă mult cu jderul, şi se deo­
sebeşte mai ales de viezurele cu vizuina stabilă. Să
ne închipuim, că voim să împuşcăm un jder. Câtă
* ) Alexander Florsted a devenit unul dintre cei mai
cunoscuţi vânători carpatini din ultimele decenii. Prima dată
a călcat Munţii Făgăraşului în 1890. După câţiva ani, în urma
unui grav accident de vânătoare pe care 1-a suferit in marea
lui moşie din Germania, şi-a pierdut aproape complect uzul
manei stângi, şi i-a fost zdruncinată plâmâna stângă. A venit
in Munţii Făgăraşului, să-şi mai trăiască „cei doi-trei ani'"
de viaţă, cât îi dădeau doftorii. Şi-a durat aşezare frumoasă
in gura Văii Arpaşului şi — a trăit şi a vânat încă vre-o 25
de ani. făcându-se sănătos. Aici ai trăit şi a fost cel mai mare
ocrotitor al caprelor negre din acei munţi. Bucata pe care
o dăm aparţine lăsământului literar al acestui extraordinar
vânător.
115
de: ALEXANDER FLORSTEDT*)
vreme trebue să petrecem, şi câtă cale avem să căl­
căm până vom împuşca unul, chiar dacă ne-am găsi
într'un teren bogat în jderi. Fără zăpadă bună pen­
tru urmărit şi ocolit, cu greu am putea ajunge la
rezultat. Tocmai aşa e şi cu ursul. Cu excepţia aşa
numiţilor ,,ani de urşi", împuşcarea unui urs rămâne
totdeauna atârnătoare de coincidenţă, e o chestiune
de noroc. Să impuşti un urs mare la hoit, de aseme­
nea nu e uşor, — abstrăgând dela faptul, că acest
mod de a-1 vâna e unul lipsit de nobleţe. Dar la
urma urmei trebue să recurgi uneori şi la pânda lângă
hoit, dacă celelalte metode au dat greş. Despre îm­
puşcarea ursoaicelor cu pui, sau a urşilor mici lângă
hoit, nici vorbă nu poate să fie — aceştia nu sunt
un vânat ce poate fi răpus. Şi — durere! — la hoit
se împuşcă deobicei asemenea urşi. Cei ce dobândesc
asemenea trofee aproape totdeauna tăinuesc greuta­
tea ursului împuşcat. „Ursul e urs; un număr în plus!"
Pe când am început anii mei îndelungaţi de vâ­
nătoare în Ardeal, nu existau încă carabinele de azi,
cu razanta enormă a glonţului, şi cu atât mai puţin
lunetele cu luminozitate mare, cari să permită focul
şi după înserare. Durere, în pândele mele de noapte,
am greşit foarte mulţi urşi. Urmăririle pe care le fă­
ceam a doua zi cu câinii mei de urşi şi de mistreţi
— câini excelenţi, dar care nu erau dresaţi pe sân­
ge — foarte arareori au dus la rezultat. In schimb
eu încă nu am văzut câine limier, care să ducă urma
ursului rănit; am avut limieri din Harz, am avut
limieri bavarezi: nici unul nu a fost utilizabil pe ur­
mă de urs. Cum au adulmecat mirosul ursului, au
mârâit şi şi-au tras coada între picioare; nu au mai
făcut nici un pas pe urmă. Cum se poate să prinzi un
urs rănit, îşi poate imagina numai cel ce cunoaşte
peisajul unde se împuşcă urşii: pădure seculară, pe­
reţi de stâncă, o mare de ratini, în care dacă ai in­
trat poţi muri de foame, dar nu mai poţi ieşi. Odată
am pierdut un urs, pe care l-am împuşcat bine în
culmea unei prăpăstii. Ursul s'a prăbuşit în prăpastie
şi a rămas atârnat în furca unui fag uriaş, ca o pe­
reche de desagi. După un timp îndelungat (nu mă
puteam împăca cu gândul pierderei acestui urs şi
revenii să-1 caut), l-am dibuit cu nasul. De sigur, că
era în putrefacţie.
In visele mele mă obsedează până azi acele în­
tâmplări cu urşi pe cari i-am greşit sau pe care i-am
pierdut.
Deoarece aceste metode de vânătoare cereau
prea multă vreme, şi erau încununate cu prea puţin
succes, dela un timp m'am mărginit să împuşc urşi
sus, la golul de munţi, întâlnindu-mă cu ei din în­
tâmplare. De asemenea am vânat urşii şi cu câinii
mei de mistreţi, împuşcând câţiva dupăce câinii i-au
oprit pe loc.
„ A n de urşi" însemnează an cu multă ghindă.
Aşadar, când în munţii transilvani era multă ghindă,
se adună în locurile cu acest belşug, mare mulţime
de urşi, venind unii şi de peste munţi din vechea
Românie. Astfel, dacă se făceau în aceste locuri goa­
ne, adese cădeau mulţi urşi.
România a oprit asemenea masacre şi sperez, că
legea va fi sever respectată.
In unii ani, aproape toţi urşii de pe versantul
ardelean al Carpaţilor, trec în Vechiul Regat, dacă
găsesc acolo hrană mai bogată; în alţi ani se întâm­
plă contrarul. Cei mai răi ani pentru vânarea urşilor,
sunt cei în care e rod îmbelşugat de jir. Aceasta din
cauza, că regiunea fagului e foarte întinsă, urşii pre-
tutindenea găsesc hrană destulă, se împrăştie pe în­
tinderi mari, nu poţi da uşor de ei. In schimb steja­
rul creşte în relativ puţine locuri, în adevărate in­
sule mici.
In fine vânătorul mai avea posibilitatea să-şi
încerce norocul la hoit, chiar şi pe vreme de zăpadă
mare. In acest scop eu mi-am construit în regiunile
extreme înalte ale bradului pătule închise, în faţa
cărora am pus hoituri de cai. De obiceiu urşii apro­
piau aceste hoturi cu extremă grije. Dacă noaptea
era cu lună bună, nu veneau decât după ce apunea
luna. A m remarcat, că în serile cu lună plină şi cu
cer senin, urşii nu vin la hoit!
Dacă aveam pe vremea aceia lunetă ,,Ajak" cu
mărire de 6, de 8 ori, aş fi împuşcat cu cincizeci de
urşi mai mulţi! Pe atunci am avut prilej să preţuesc
pe deplin ce însemnează un cartuş bun, pentru vâ­
natul mare. Când am început să trag cartuşe 9 mm.
şi 9,3 mm., ambele cu o încărcătură de 3,5 grame
s'a schimbat situaţia, şi nu am mai pierdut nici un
singur urs. In anul, când mi-am procurat acea armă
nouă, urşii au trecut toţi pe versantul de sud al
Carpaţilor, unde, după cum am înţeles se făcuse
ghindă multă...
Paznicul meu Franţ mi-a raportat, că în afini-
şurile de pe Gârdoman a găsit mult băligar de urs.
Mai aveam câteva zile, până urma să plec în altă
regiune la muget de cerbi. Cum vremea era splen­
didă, m'am hotărît să mă urc la munte, mai ales ca
să mă încânt de priveliştile de toamnă atât de mi­
nunate în aceşti munţi. Deasupra pădurii aveam o
cabană de vânătoare bună. M'am aşezat în ea. In
anul acela s'au făcut puţine afine; in faţa (iârdoma-
nului erau însă destule, ca să ademenească acolo
un urs.
încă de după masă m'am aşezat după un bolo­
van mare. Până se vedea să trag nu s'a arătat însă
nici un urs. A doua zi crăpatul zorilor m'au găsit
aşezat deja in acelaş loc de pândă, şi cum s'a făcut
lumină, am observat deasupra lizierii pădurii o ur­
soaică cu doi pui. Nu ar fi fost deloc greu să mă pi­
tulez în un şurlău apropiat, şi să apropiu urşii Ia
bună împuşcătură. Dar nici prin gând nu mi-a trecut.
După cum e o crimă să împuşti scroafa cu purcei,
tot asemenea e şi împuşcarea ursoacei de lângă pui.
Că bătrâna avea la răboj în vara trecută cel puţin
o sută de oi — nu putea-i să iei în nume de rău. De
ce e ursul carnivor? De ce au oamenii mai multe oi
decât pot ei mânca?... Când s'a ivit soarele, am ob­
servat un urs puternic, departe, in coastă. Venea
tândălind la vale, ţinând o cărare a oilor. Şi de da.ta
aceasta mă mir de iuţeala şi isteţimea cu care îşi
aşază labele... De câteva ori apare pe coama părae-
lor, dispare iar.
Aşteptare plină de nădejde! Se va coborî oare
până la goapa lângă care stau ascuns, sau are să
iee la vale un şurlău, şi va ajunge în pădure, fără
să-1 mai văd?
Iată-1; apare pe coama de dincolo a gropii! De
multă vreme stau cu carabina despiedecată aşezată
gata pe piatra după care sunt ascuns, şi când ursul
se aşază frumos cu latura către mine şi cercetează
locurile spre pădure, trosneşte arma, la o distanţă de
cel mult 120 metri. După împuşcătură porneşte ursul
la vale, rostogolindu-se ca o uriaşă minge de cauciuc,
cu viteză tot mai mare. In decursul acestei călătorii
urlă şi mormăe tare mânios; dar nu se poate opri.
Cu o copcă mare dispare peste o treaptă de stâncă
înaltă în pădurea de brad, şi auzim limpede o bufni­
tură surdă. Am mai pierdut un urs în felul acesta,
după cum am amintit mai sus. . . Dacă merge
înainte în felul acesta, curând ajunge în Valea Uci-
şoarei! Apoi avem ce-1 căuta câteva zile. Ne-am co-
borît deci foarte curioşi, şi spre bucuria noastră ve­
dem, că teama noastră nu era întemeiată. Ursul ros­
togolindu-se peste treapta de stâncă, a zburat şi s'a
bufnit de un perete, care se ridica între brazii pă­
durii: nu mai avea în trup nici un os întreg. Această
lovitură am auzit-o mai înainte. Era un urs mare,
bătrân.
Rămân lângă urs, iar paznicul se urcă la caba­
nă, şi aduce deacolo oamenii. Până când îi trag pie­
lea, stau deasupra lor pe o stâncă şi cercetez cu
binoclul coastele de dincolo de vale. Iată, colo, dea­
supra marginei pădurii, descopăr un urs capital, ne­
gru ca tăciunele, care adună hămesit afine. Nu mai
poate fi vorba să trec valea şi să-1 ajung. După un
timp oarecare vine un cioban, păşind pe o cărare de
oi, abia la 30 paşi pe deasupra ursului, verosimil
fluerând fără grije. Văd lămurit cum sare ursul după
o tufă de ratini şi se tupilează acolo. Chem paznicul
să vadă şi el scena. Ursul zace lungit la pământ în
dosul tufei. Când ciobanul fără grije a dispărut, iasă
încet ursul, ca şi când nu s'ar fi întâmplat nimic
şi continuă lin'ştit să îşi culeagă boabele. A m regre­
tat că pe coasta de dincolo nu era nici o cabană; alt­
fel mă mutam numaidecât acolo.
 Când m'am întors dela muget de cerbi din Bu­ căzu in foc, şi eram convins, că l-am lovit în spată.
covina, veni soţia unui pădurar, care trăia într'o vale Oamenii mei se găseau în permanentă stare de alar­
învecinată, şi mi se plânse, că noapte de noapte vine mă, în casa de vânătoare dela vre-o 600 metri depăr­
in grădina ei un urs şi îi mănâncă merele şi perele. tare, ţinând gata şi câinii mănători. Le poruncisem,
Din adins întinsese nişte cearceafuri pe gardul gră­ că dacă aud împuşcătură să vină numaidecât.
dinii, şi pe acest fond alb a desluşit bine figura ur­ Am încărcat tava din care am tras şi m'am co-
sului. borît din pom. Ursul zăcea în faţa mea, nemişcat.
— Bine, — zisei — întinde-ţi albiturile de nou Auzeam paşii oamenilor mei, care se apropiau cu
pe gard; mâine merg acolo. câinii legaţi după ei. M'am întors şi le-am strigat să
Din nenumăratele urme din grădină am consta­ sloboadă câinii. Deodată aud la spate un foşnet uşor,
tat desamăgit, că era vorba de un urs mic. Pe la ora şi mai mult am simţit decât am văzut, ridicându-se
9 şi jumătate s'a prezentat într'adevăr ursul, şi se ve­ o umbră. M'am înturnat repede, şi am sărit înapoi
dea minunat pe fondul alb servit de cearceafuri! Nu câţiva paşi, îngrozit. Mai aproape de doi metri de
am tras, fiind numai un urs de vre-o trei ani. L-am mine, ridicat în două labe, se înălţa în toată mărimea
decretat ,,ursul de casă" al pădurarului şi i l-am re­ lui — ursul. Mă feresc, îmi ridic carabina cu două
comandat în deosebită grijă... Fără îndoială femeea ţevi şi arunc glonţul în direcţia pieptului, intre brân­
a primit o răsplată bună pentru ideea ei originală cu cile dinainte. Brum! — cade la pământ şi urlă în­
cearceafurile albe. Eureca! Cine vrea să vadă bine grozitor. In clipa aceasta năvălesc câinii asupra lui
urşii noaptea să le întindă
ca fond, cearceafuri de pat
albe.
Apoi îmi sosi o ştire de­
la vânătorul meu din Porum-
bac, că un urs mare vine re­
gulat la poame, la mere şi
prune. In Valea Porumbacu-
lui, după ce îşi încetase func­
ţionarea o fabrică de sticlă
care era acolo, din şcoala
părăsită a coloniei am făcut
o casă de vânătoare, în care
locuia şi paznicul meu.
M'am mutat aici, împreu­
nă cu întreaga mea haită de
câini de urşi şi de mistreţi,
cu gândul să-i împrietenesc
lângă vre-un urs împuşcat de
curând, şi pe unii tineri şi
incă neînvăţaţi — să-i fac să
cunoască ursul. In valea pă­
răsită de glăjari se găsea un
mare număr de meri, pe cari
ii cercetau harnic urşii, dupâ-
cum se vedea din urmele gă­
site. Mi-am făcut un patul în
coroana unui măr mare. Chiar
in prima seară, pe la ora ze­
ce, a apărut ursul; un exem­
plar zdravăn. Deoarece era
foarte frig, mi-am fost tras
mâinile in mânecile cojocului.
Deci când mi-am scos mâini­
le, ursul care se găsea numai
ca la 30 de paşi, a auzit acest
sunet uşor, abea perceptibil,
şi cu o săritură a dispărut.
Credeam că acest urs e spe­
riat definitiv; totuşi după câ­
teva zile apăru din nou lân­
gă un măr deosebit de plăcut,
din cauza merelor dulci pe
care le avea. Seara următoa­
re mă găseam pe o scară de
pândă, aşezată în mărul din
vecin. Ursul veni pe întune­
cime şi am tras la treizeci de
paşi cu glonţ 9,3X7,4. Ursul
Ţara lui.
ţi îl înhaţă. Ursul se ridică din nou şi se scutură de
câini, trântindu-i cât colo. Mă găseam la un metru
la spatele ursului şi îi pot aşeza un alt glonţ în ceafă.
De data aceasta se răstoarnă mort. Cel puţin au avut
câinii o plăcere cum-se-cade!
Am constatat acum, că primul meu glonţ nici pe
departe nu a lovit în spată, ci a pătruns matematic
în mijlocul ochiului drept, apoi fără a atinge creerul
a produs o lovire a osului, aşa, că ursul a fost îm­
bătat de cap — pentru un moment. In clipa focului
trebue, că şi-a întors capul, ceeace eu nu am obser­
vat din cauza întunerecului. Norocul meu a fost, că
împuşcătura a distrus ochiul ursului de partea unde
stăteam eu — altfel desigur nu mai ajungeam să mai
descriu această întâmplare.
Era un urs mare, splendid, cu părul închis,
greu cam 250 kg.
După trecerea alergatului caprelor negre, o sin­
gură dată am mai găsit în zăpadă urmă de urs. De­
oarece ducea la deal, în gol, spre un câmp de jepi
întins, nu am mers pe ea. Zăpada era mare, şi urşii
care nu au apucat să treacă culmea, nemai având ce
să mănânce, s'au băgat în bârlog. Nu era în acel an
în regiunea noastră nici jir, nici ghindă.
Aş vrea să istorisesc aici o amuzantă întâmplare
cu un urs, pe care am trăit-o cu un an mai înainte.
In toamna acelui an aveam ca oaspe la mine pe prie­
tenul meu, Doctorul Bessler din Eisleben. Ne-am suit
la munte. Prietenul meu, însoţit de şef-vânătorul
Luchi Raţiu a trecut în cabana de pe Albota, aşezată
într'un loc încântător, ca să îşi facă de acolo di­
buirile. Eu m'am aşezat pe aceeaş coastă, într'un
bordeiu săpat pentru pândă la hoit, în o crepătură
de stâncă. Cu mine era vânătorul Franţ.
Intr'o zi dibuiam dealungul unei coaste cuprinse
de smeuriş şi auzii în faţa mea suflarea aspră a unui
urs. Incetinel înaintai spre sunetul bine cunoscut mie,
când deodată, abea la zece paşi de mine, se ridică
ursul. Un morăit scurt, puternic, semn că m'a recu­
noscut şi s'a speriat! Intr'o clipă i-am aruncat focul
între brânci, în mijlocul pieptului. Ursul urlă groaz­
nic şi fugi. Când trecea peste o creastă mică de stân­
că l-am prins de nou în cătare şi i-am mai putut da
un glonte, care lovindu-1 în inimă, îl doborî numai­
decât. Durere, era o ursoaică bătrână, foarte mare.
Nu am observat însă lângă ea vre-un pui. Primul
glonţ a sfărâmat brânca, pe care o ţinea întinsă îna­
inte, şi apoi îi intră în pântece. Dacă rămânea ur­
soaica numai cu această primă împuşcătură — fără
îndoială, că nu o mai găseam în acea regiune sălba­
tică şi greu de umblat.
Pe când stăteam lângă ursoaica ucisă, am ob­
servat, că deşi nu adia nici un vântişor, vârful unui
molid care se înălţa mai jos pe coastă, se legăna în­
coace şi încolo. A m cercetat cu binoclul acel vârf şi
am descoperit în el un ursac, care stătea căţărat toc­
mai în vârful copacului. Deci biata ursoaică totuşi
avea cu ea un pui, care s'a salvat urcându-se în pom.
Ne-am coborît pe coastă până la rădăcina copa­
cului şi i-am grăit paznicului Franţ:
— Vom aprinde aici un foc, ca să împiedecăm
să se coboare ursacul; te sui apoi la Albota şi îl
aduci la vale pe doctorul, să împuşte ursacul. Dacă
am făcut neghiobia să împuşcăm pe bătrâna... Ră­
mân peste noapte aici. Dacă vă grăbiţi, până mâine
dimineaţă vă puteţi întoarce.
Judecam, că nu avea nici un rost să lăsăm în
viaţă bietul ursac, fiind sigur, că îl vor sfăşia lupii,
sau se va prăpădi în cursul iernii, lipsit de sprijinul
bătrânei. M'am desbrăcat de aproape toate hainele,
şi le-am atârnat aşa, încât ursul trebuia să le vadă:
am făcut din ele, cum se spune vânătoreşte „stafii",
ca să nu se încumete ursacul să se coboare la pământ.
Apoi am adunat vreascuri uscate, ca să ţin treaz focul.
Când lucram mai bine, văd că ursacul se coboară
Ia vale, cu mişcări de acrobat, printre crengile dese
ale molidului. Aceste crengi ajungeau, dese, până
aproape de pământ. Sării la carabină, ca să opresc
ursul, lovindu-1 cu patul armei. Când ajunse la un
rând de crengi la înălţimea capului meu, am început
să-1 îmboldesc în coaste destul de tare. A m consta­
tat acum, că aveam de a face cu un ursac de anul
trecut, un „pestunY
„Pestun" e cuvânt rusesc şi însemnează îngriji­
toare de copii. In Rusia e răspândită credinţa, că
ursoaica sileşte cu lovituri de brâncă pe unul din
ursacii din anul trecut să rămână lângă ea şi să în­
grijească puii din anul acesta. Cred, că e numai o
legendă ţărănească; zoologia nu cunoaşte asemenea
obiceiu al urşilor. Dinpotrivă, azi se crede, că ur­
soaica puiază tot numai al doilea an, — ceea ce e
justificat şi de experienţele mele personale. A m ob­
servat adeseori în toată liniştea ursoaice cu pui, dar
nu am văzut niciodată ursoaică deodată cu pui de
doi ani şi din acel an. Totdeauna pe lângă ursoaică
am văzut fie numai pui din anul trecut, fie numai din
anul acesta. De altfel, luând în seamă firea nepriete­
noasă şi nesociabilă a ursului, trebue să presupunem
cu siguranţă, că ursoaica nu sufere în apropierea ei
pui mai bătrâni, când are un nou rând de pui. Excep-
ţiuni şi aici pot să existe. Toamna în goană, se în­
tâmplă câteodată, că vine în faţa vânătorilor o în­
treagă ceată de urşi, dar aceştia desigur, că au fost
adunaţi grămadă chiar prin aceia goană. Dacă nu mă
înşală memoria eu am văzut în asemenea împreju­
rări adeseori lângă ursoaicele cu pui mici, câte un
urs tânăr, în al treilea an. Modul de viaţă a ursului
e încă acoperit de multe mistere!
Ursacul meu — deci — ajunsese coborîndu-se,
până la o creangă de jos a molidului, la o înălţime
cu mine. Era tare mânios, dădea să muşte tava armei,
şi se răstea către mine neruşinat. Imboldelile mele
nu au avut nici un efect. A m început să mă iau la
trântă cu el, în toată legea. Deodată primii fără veste
o aşa palmă în ceafă, încât mă prăvălii departe pe
coastă la vale, şi rămăsei o clipă la pământ, fără
cunoştinţă. Puiul de urs m'a făcut knok-out după
toată regula artei! Nu-mi puteam închipui, că acest
pui de urs să aibă o aşa putere straşnică.
Când mi-am revenit în fire, ursul era trecut cine
ştie pe unde. A m strigat în ruptul capului după vâ­
nătorul meu, ca să se întoarcă. Inzadar: era trecut
de culme, nu mă mai putea auzi. Am mers deci la
bordeiu, să mă culc.
A doua zi, la crepatul zorilor, prietenul meu sosi.
Bordeiul era aşezat într'o crepătură de stâncă,
într'un aşa numit „cuptor". Ajungeai în el într'un
chip original: ridicai coperişul uşor, cum ai ridica de
pe o cutie capacul, întrai în „casă" şi coborai la loc
coperişul. 0 construcţie genială! Subt bordeiu, pe­
retele de stâncă se adâncea perpendicular douăzeci
de metri.
Dimineaţa când a sosit doctorul cu cei doi vână-
 tori, îmi făceam tocmai toaleta şi coperişul casei era
ridicat, Deodată aud o huruitură puternică, şi deo­
dată cu o grămadă de bolovani, prietenul meu să
prăvăleşte în casa.., deschisă. Obosit de drumul neo­
bişnuit şi lung dela Albota până la mine, de terenul
extrem de greu, când a ajuns la vârful „cuptorului"
a alunecat şi a căzut la vale. Deoarece el nu cunoştea
că din jos e bordeiul meu, şi văzând prăpastia de
din jos, a crezut, că nu se mai opreşte decât în iad,
,,.când s'a pomenit în palatul meu, care 1-a primit
cu toată ospitalitatea.
Foarte neverosimilă întâmplare — şi totuşi foarte
adevărată!
Stând la pândă lângă ursoaica ucisă de mine, a
impuşcat încă în aceiaş dimineaţă ursacul care m'a
pălmuit atât de straşnic. Nici nu era atât de mic acest
ursac; avea peste 65 kg. In special, acest ursac ne-a
livrat o carne atât de delicată încât mi-am adus
aminte de vorba lui Paul Niedieck: trebue să stai în
genunchi când o mănânci.
Ori care altă fiinţă s'ar prăpădi, dacă ar trebui
să îndure o aşa foame şi lipsă de hrană, cum îndură
ursul iarna. Ursul petrece acest timp de mizerie în
somnul ibernării. E de mirare la urs mai ales împre­
jurarea, că el se îngraşe toamna şi mâncând o hrană
cu totul nepotrivită firei lui adecvate, ca ghindă, jir,
poame. Ursul e un animal complect carnivor. O dove­
deşte aceasta procesul de digerare al lui: ghinda, jirul,
fructele părăsesc intestinele lui fără să fie digerate
cât de puţin. In băligarul ursului, merele mai ales
sunt ca şi când numai le-ar fi muşcat şi le-ar fi scui­
pat din gură deîndată. Tot aşa întreagă e ghinda şi
jirul. Afinele iasă de nou la lumină ca cea mai fru­
moasă cerneală albastră, plină cu frunzuliţe. Toate
răpitoarele noastre europene — jder, viezure, chiar
vulpe, în afara felinelor, de sigur — digerează fruc­
tele cu mult mai bine decât ursul. Acesta în schimb
digerează excelent oasele.
In urma împrejurării, că ursul fără de îndoială e
nevoit adeseori să se hrănească cu vegetale, mulţi
vânători cred, că pot afirma, că ursul e un animal ve­
getarian. Aceasta e însă o mare eroare. Cu toate că
ursul, mai ales când e tânăr, de nevoe sau poate din
nesaţ se nutreşte mai mult sau mai puţin vegetarian,
— totuşi toate împrejurările denotă că e un carnivor
desăvârşit. Animalele carnivore nu se deosebesc de
ierbivore prin ceea ce obişnuesc să mănânce, ci prin
felul digestiei şi prin lungimea intestinelor.
Să comparăm de pildă digestia şi eliminările ur­
sului cu cele ale mistreţului, de pildă, şi vom vedea,
că porcul fiind omnivor mistueşte foarte bine ceea ce
în schimb ursul elimină complect nemistuit. Amândoi
mănâncă cam aceleaşi alimente.
Mama Natură e plină de contraziceri!
Ca altă pildă aş aminti, că iepurii de casă —
prototipul ierbivorului, — mănâncă foarte bucuros
carne crudă!
Mulţi urşi se hrănesc exclusiv cu carne, de vite
domestice sau de vânat. Aşa d. e. vestitul vânător
ardelean, Colonelul Berger, a împuşcat în Arpaşul
mare, în Octomvrie, deci pe timpul, când muntele e
mai îmbelşugat cu afine, coacăze, etc. şi într'un an
în care acestea s'au făcut — o ursoaică mare, care
se hrănea exclusiv cu carnea mistreţilor pe care şi-i
omora singură. Ursoaica aceasta părea special înzes­
trată cu însuşiri care o făceau să poată vâna uşor
mistreţii: avea statură înaltă, elegantă, era foarte
mobilă, rapidă în mişcări. In cursul unui an întreg,
cât a fost observată şi urmărită, a avut în băligar peri
de porc sălbatec.
Trebue să mai amintesc, că toate animalele care
ibernează — marmota, hârciogul, popândăul, etc. —
îşi adună provizii pentru iarnă — ursul însă nu.
In munţii României ursul de sigur nu cade într'un
somn de iarnă atât de adânc, ca cei din Rusia. Aşa,
dacă aşezăm iarna hoit de cal, foarte adeseori se
întâmplă că ursul vine la el, dacă zăpada nu e prea
mare, mai ales în vreme de moină, — mănâncă ur­
seşte până nu mai poate nici răsufla, apoi dispare în
bârlogul lui pentru săptămâni şi luni întregi. Aceasta
nu e însă regula, ci o excepţiune. De altfel am obser­
vat această ieşire a ursului în timpul ibernării numai
până la sfârşitul lui Decemvrie. Depinde totul dela
asprimea iernei. Gerul aspru e neplăcut pentru urs,
din cauza tălpilor lui goale.
Anul trecut pe la mijlocul lui Decemvrie a apă­
rut de câteva ori un urs la hoitul pus de mine. Era
un urs mare. A m aşezat un cal nou, şi am aşteptat
o săptămână până să stau la pândă. Ursul nu s'a
mai arătat.
Hoitul era pus în mijlocul unei poeniţe, legat bine
cu o fune puternică de un brăduştean singuratec, ca
să nu-1 poată duce ursul. Noaptea era cu lună splen­
didă. Se vedea ca ziua. A u venit trei jderi, care s'au
vârît în pântecele calului îngheţat pe o bortă abea
cât pumnul de mare. Când băteam în peretele de
scândură a pătulului meu, îndată ieşeau cei trei jderi,
şi se avântau în brăduştean, unde rămâneau nemiş­
caţi, atenţi. După ce se linişteau, intrau iarăşi în cal.
De câteori ciocăneam, scena se repeta întocmai, N i ­
ciodată jderii nu au fugit mai departe, I-aş fi putut
împuşca pe toţi trei cu un foc de alice.
Deoarece la hoit am găsit şi găinaţ de acvilă, am
rămas în observator toată noaptea, până a doua zi la
amiază, şi pe la ora 11 am împuşcat o splendidă
acvilă de piatră. E un lucru vrednic de remarcat, că
acvilele nicicând nu vin la hoit de dimineaţă, ci tot­
deauna în jurul orei 11. A m împuşcat multe acvile de
piatră — şi totdeauna în jurul acestui timp.
Nici o fiinţă nu e — proporţional — atât de
mică, la naştere, ca ursul. Puiul de urs când se naşte
nu e mai mare decât o jumătate de pumn; deci nici
atât de mare, cât un pui de baset când îl face mamă-sa.
Mama Natura a rânduit şi lucrul acesta foarte
înţelepţeşte, după cum cuminte le face toate. Deoa­
rece ursoaica naşte pe la mijlocul lui Februarie, în
mijlocul ibernării, deci într'o vreme, când mama
hămesită nu poate să dea laptele decât cu picătura,
puiul de urs e atât de mic tocmai, pentruca puţinul
lapte să ajungă pentru cei doi sau trei ursuleţi.
O ursoaică, pe care am împuşcat-o la 10 Fe­
bruarie, în Urali, Rusia, avea trei pui, care nu erau
mai mari de câteva zile. Erau extrem de mici — peste
orice închipuire. I-am purtat mai multe luni aproape
neîncetat, în sân, între cămaşă şi piept, ca să-i ţinem
în viaţă pe gerul de 40°. A m reuşit această grea în­
cercare — aproape. Numai dragomanul nostru şi-a
strivit puiul, pe când dormea în cursul unei călătorii.
Dacă luăm în seamă toate aceste, trebue să con­
statăm că ursul e cea mai mare minune pe terenul
zoologic al Europei. Experienţele şi întâlnirile mele
cu urşii sunt atât de numeroase, încât aş putea scrie
o carte întreagă asupra lor. M'am restrâns aici să
istoriresc numai aventurile cu urşi cam dintr'un sin­
gur an. Şi acest an nu a fost pentru mine un ,,an de
urşi" bun!
O METODA ORIGINALA DE V Â N Ă T O A R E
A MISTREŢULUI de: V. G.
Vânătorului vechiu in meşteşugul vânatului, că­
ruia însă nu-i stă în putinţă să-şi aibă terenurile pro­
prii, populate cu nobilul vânat mare, urs, cerb şi ca­
pră neagră, fără îndoială, că vânătoarea mistreţului
îi procură cea mai complectă satisfacţie vânătorească.
Cel puţin pentru mine, vânătoarea porcului sălbatec,
este singura, care mă face să mă simt oarecum în ele­
mentul meu. De aceea, ori de câte ori am timp şi pri­
lej, sacrific cu cea mai mare plăcere chiar zile întregi,
în căutarea acestui hoinar şi atât de viclean vânat ne­
gru. Şi curios lucru — nu mă descurajează câtuşi de
puţin rezultatul negativ al unei astfel de expediţii
obositoare, rezultat care este negativ numai în sen­
sul, că a trebuit să vii, ca de atâtea alte ori, cu tolba
goală acasă, căci altfel, dela o vânătoare de porci,
întotdeauna ai ceva de câştigat.
Aşa am ajuns şi eu în decursul anilor de când
am îndrăgit acest fel de vânătoare, să fac anumite
constatări şi să experiez anumite lucruri, tocmai cu
privire la vânătoarea porcului sălbatec. Astfel la în­
demnul şi insistenţa câtorva prieteni şi buni camarazi
de vânătoare, m'am hotărât să dau publicităţii aceste
constatări ale mele, rugând în acelaş timp onoraţii
colaboratori şi cititori ai valoroasei noastre reviste
„Carpaţii", pasionaţi de această vânătoare, să ne co­
munice dacă nu cumva li s'a întâmplat şi lor în lunga
lor activitate vânătorească, să împuşte din „întâmpla­
re" mistreţi în împrejurări similare? Fără îndoială,
că toate aceste „întâmplări" similare, ar opta în a-
cest caz, pentru întărirea constatărilor mele, sau a
„metodei originale", despre care vreau să vorbesc în
cele ce urmează.
Şi acum să vedem, despre ce este vorba?
Ne-am obişnuit încă din moşi-strămoşi să vânăm
porcul sălbatec cu câini speciali de porci. Această
metodă de vânătoare dăinueşte din timpuri imemo­
riale. Este considerată şi azi încă, drept cea mai pa­
sionantă şi mai cavalerească metodă de vânătoare a
porcului sălbatec. De aceea şi azi, elita vânătorilor
noştri, — nu a acelora cari au pretenţia să împuşte
mistreţul de pe scăunelul de vânătoare aşteptând să
le vină plocon înaintea puştii, mânat din urmă de câ­
teva duzini de gonaşi, — vânează mistreţul numai cu
câini.
Dar pentru ca această cavalerească vânătoare să
aibe sorţi de reuşită, ai neapărată nevoie de cel pu­
ţin doi câini buni speciali de porci şi să fii în tovără­
şia a cel puţin încă doi-trei, tot atât de buni tovarăşi
de vânătoare. Şi fiindcă este ştiut că fiecare rău îşi
are şi partea lui bună, aşa mi s'a întâmplat şi mie. Aş
fi vânat mistreţi, dar nu-mi stăteau la îndemână câi­
nii buni de care aş fi avut nevoe, ci a trebuit să mă
mulţumesc cu bătrânul şi credinciosul meu tovarăş
de vânătoare „Medor", o corcitură de copoiu şi pre-
pelicar, cu înfăţişarea tipică a celui de al doilea. A -
cestuia de altfel dela început i-am dat o întrebuinţare
universală. îmi căuta tot atât de bine iepurele ca şi
sitarul, şi vulpea ca şi căpriorul rănit, pe urma nevă­
zută a căruia, mă purta fără greşală. Iar de când în­
tâmplarea a făcut ca să rănesc un mistreţ la pândă
şi să-1 aflu numai datorită lui, mi-a devenit şi cel mai
bun tovarăş la porci.
GUSAN
In tovărăşia acestui câine, mi s'a întâmplat în
iarna anului 1934, să împuşc un vier capital, în îm­
prejurări curioase.
In timp ce mă aflam în munţii C. jud. Hunedoa­
ra, la un anumit punct de întâlnire cu câţiva vânători
dintr'o comună vecină, cari însă intârziau mult peste
ora fixată, — plictisit şi îngheţat de prea multă aş­
teptare, m'am hotărât să hoinăresc puţin prin brădet,
in speranţa că voi da de vre-o urmă de jder. Mare
mi-a fost însă surprinderea, când chiar la câteva sute
de metri, am dat de urmele proaspete ale unui vier,
mare, singuratec.
Instinctiv, am luat-o pe urma lui. Zăpada, avea
binişor peste 20 cm. Câinele a început să miroase in­
sistent urma. L-am legat la curea şi am pornit încet,
pe urma care cobora în jos spre un isvor. Ajuns la
isvor, aflu râmături adânci şi proaspete, printre fere-
gile ce se aflau din belşug pe aci. Câinele mă trăgea
cu putere, adulmecând cu nasul în sus spre coasta din
faţă, unde brădetul era mult mai des şi pe unde nici
nu mă gândisem să întru, fiind cetina încărcată cu ză­
padă, îmi pregătesc încet arma pentru porcul pe ca-
re-1 presimţeam parcă prin apropiere, lăsând să alu­
nece două gloanţe „Ideal" în ţevile armei. Am dat
apoi drumul câinelui pe urma porcului spre coastă —
iar eu am luat-o încet în urma lui. Cred că nu am fă­
cut mai mult de 30 de paşi pe soastă în sus, şi aud
pe Medor dând glas scurt şi furios. Nu putea să fie
mai departe de 40—50 paşi de mine. Câinele continua
să latre furios şi din când în când se hârăia, ceeace
mă făcea să bănuiesc că porcul este in zăcătoare şi
nu prea să sinchiseşte de prezenţa câinelui. Tocmai
mă gândeam cum să mă mai apropiu câţiva metri de
ei, deodată, aud câinele scheunând şi un tropot în­
fundat însoţit de pufăituri din direcţia câinelui. Toa­
tă această gălăgie, se apropia grabnic spre mine, când
deodată, văd brăduii din faţa mea izbiţi în toate păr­
ţile şi de subt ei apărând câinele îngrozit, cu părul
zburlit şi alb de zăpadă, iar pe urma câinelui printre
brădui, la 15—20 paşi de mine, zăresc namila neagră,
care se oprise un moment, pentru a asculta probabil
după câine. In acelaş moment însă îi şi trimit glon-
tele în spată. Ca o furtună a pornit-o pe coastă la
vale pufăind ca o locomotivă, iar câinele în urma lui.
Cum lătratul câinelui îmi părea că se îndepărtează
prea mult, am urcat in sus la locul puşcăturii, unde
am aflat zăpada şi brazii din jur înroşiţi de sângele
spumos, ţâşnit din plămânii porcului. Cum însă coas­
ta avea o înclinare din ce în ce mai mare, până la ur­
mă prefăcându-se într'un adevărat povârniş, porcul
a început să alunece pe coastă in jos şi nu s'a mai
oprit până in fundul părăului, unde câinele 1-a ajuns
din urmă şi-1 ţinea pe loc lătrând în jurul lui. Porcul
de-abia se mai ţinea pe picioare. A m coborât şi eu
repede, scurtându-i chinul cu o a doua împuşcătură.
A fost un vier straşnic, ai cărui colţi stau încă şi
astăzi în fruntea trofeelor mele de vânătoare. Avu­
sese 220 kgr. N'am să uit însă niciodată greutatea şi
necazul cu care am scos acel colos, la cea mai apro­
piată potecă, de unde să-1 putem transporta spre
casă.
Socoteam pe atunci această întâmplare, ca una
din rarele întâmplări norocoase din viaţa unui vână­
tor. Totuşi m'a preocupat mult această întâmplare no­
rocoasă, căci n'aş fi crezut nici când, ca un porc săl­
batec să se înfurie până într'atâta, încât să alunge un
câine 30—40 paşi dela locul lui de odihnă.
La câteva săptămâni după această întâmplare —
cătră sfârşitul lunei Februarie, am plecat din nou, în­
soţit de astădată de un pădurar, care venise să-mi
spună că iarăş avem porci la munte. Era un ger de
crepau lemnele, iar zăpada nu era prea mare. A doua
zi dimineaţa, ne aflam la locul destinat, unde într'a-
devăr am aflat foarte multe urme de porci. I-am po­
vestit şi pădurarului întâmplarea cu ultimul meu porc,
spunându-i că aveam de gând să-mi încerc şi de astă­
dată norocul. A dat neîncrezător din cap, acceptând
totuşi să plece el în pusoare, iar eu să fac pe gonaşul.
Mi-am dat seama insă, că de astădată fiind mai mulţi
porci, între cari desigur
şi „mărunţiş", încerca­
rea putea să nu reuşeas­
că. — Aveam de par­
curs o cale lungă şi a-
nevoioasă. Din fericire
brădetul era destul de
rar, dar erau foarte
mulţi brazi doborâţi de
vânt. Deocamdată mer­
geam încet cu câinele
legat, pe urmele proas­
pete ale porcilor. După
l
aproape / l oră de um­
blet în cea mai mare li­
nişte, ajungem la desi­
şul pe care mi-1 descri­
sese pădurarul. Mă a-
şez în partea de jos a
acestuia, căutându-mi un
loc potrivit de unde să
pot vedea cât mai de­
parte şi apoi dau dru­
mul câinelui care o ia
repede înapoi spre ur­
mele porcilor pe care le lăsasem în urmă. Aşteptam
cu cea mai mare nerăbdare să văd cum se vor desfă­
şura lucrurile, căci porcii, după indicaţiile păduraru­
lui, numai aci puteau să fie. Cred că nu au trecut nici
zece minute şi am auzit câinele lătrând sus la vre-o
150—200 m. dela mine. Plec încet şi eu in acea di­
recţie, aplicând toate regulele apropiatului, dar mai
ales cea a vântului bun, care este şi cea de bază la
acest fel de vânătoare.
Scurt după plecare, m'am trezit deodată cu câi­
nele în urma mea. Venise să mă caute. L-am asmuţat
din nou spre porci. După câteva secunde, iarăş l-am
auzit bătând in acelaş loc — semn că porcii erau tot
acolo. Problema cea mai grea era de-acum, să mă a-
propiu şi eu cât mai mult posibil, cu tot scârţăitul ză­
pezii. A m reuşit oarecum să mă apropiu până la circa
40 paşi distanţă, dela care distingeam până şi sufla­
rea aspră a câinelui care lătra într'una. Cred însă că
porcii au devenit bănuitori căci deodată aud un pu­
făit puternic, şi apoi, — ca la comandă, — răsboiul
de poziţie de până aci, s'a schimbat intr'un furtunos
răsboiu de mişcare, de goană in urma câinelui, —
care avea să se retragă şi de data aceasta spre mine,
după cum mă aşteptam, — dar care de astă dată,
din cauza numărului mare al porcilor care atacau s'a
zăpăcit şi a luat-o bietul pe unde i s'a părut drumul
mai scurt. După tropăiturile înfundate şi pufăiturile
porcilor, păreau a fi cel puţin zece, iar după scheu-
natul câinelui, am bănuit că acesta a fost ajuns din
urmă şi spintecat de vreunul din porci. Am rămas ne­
mişcat. Tactica mea dădu-se ce-i drept de astă dată
greş, dar numai datorită faptului că câinele a greşit
direcţia de retragere. Căci dacă câinele se retrăgea
spre mine, cu siguranţă şi de data aceasta aveam pri­
lejul să trag în porci. Pe coasta stâncoasă din faţă se
afla „trecătoarea lupului", la această ţiitoare păzea
pădurarul trecerea porcilor, cari în curând trebuiau
să ajungă aci, căci in direcţia aceea o luaseră. Dar nu
aceasta mă interesa pe mine acum, ci soarta bietului
Medor care sigur era greu rănit, de nu mai dădea
nici un semn de viaţă. Fluer, îl strig pe nume şi în-
tr'un târziu îl aud scâncind de durere. încet câinele
Vierul înfuriat trece la atac.
se apropia de mine oprindu-se mereu şi lingându-se
în partea dinapoi. Intre timp aud două puşcături la
„trecătoarea lupului" — erau ale pădurarului. — La
sosirea câinelui constat o tăietură de aproape 10 cm.
lungime şi foarte adâncă şi care sângera din abun­
denţă. O terminasem deci pentru ziua aceea, cu câi­
nele care era destul de greu rănit. Rezultatul a fost
totuşi un grăsun de 50—60 kgr. căzut la „trecătoa­
rea lupului". • •
Iernile următoare, am continuat cu experienţele
mele şi din alte şapte cazuri când am reuşit să mă
apropiu de porci în felul acesta, în patru cazuri, stră­
dania mi-a fost încununată de succes. Dar aceste în­
tâmplări, toate vrednice de a fi cunoscute, —• pentru
a nu da aci o extindere prea mare acestei lucrări, le
voiu descrie tot la acest loc, într'un alt număr al re­
vistei noastre.
Important este, că toate aceste întâmplări, trăite
de mine, confirmă titlul acestei lucrări şi întăresc afir­
maţia mea, că în acest fel de vânătoare, avem de-a-
face cu o neobişnuită — până acum — dar cu totu­
lui „originală metodă" de vânătoare a mistreţului.
Şi acum să vedem în ce constă originalitatea şi
mai ales practicitatea acestui fel de vânătoare?
Pentru vânătorul zis „dintr'o bucată", acest fel
de vânătoare poate să fie o adevărată revelaţie. Căci
nu oricărui vânător îi este dat să le aibă toate cele
necesare vânătoarei de mistreţi la îndemână; câini vier înfuriat, care de regulă este mare şi care ne ata­
buni şi camarazi destoinici. In asemenea împrejurări că câinele cu vehemenţă. Câinele simţindu-se încolţit
de regulă trebue să te mulţumeşti cu invitaţia priete­
nilor mai favorizaţi de soartă in cele materiale decât
tine. Şi cu toate că uneori este oarecum umilitor pen­
tru tine care te cunoşti şi ştii ce poţi, totuşi primeşti
să stai zgribulit ceasuri întregi intr'o aşa zisă pusoa-
re, (special improvizată pentru tine), pe unde însă
nici măcar din întâmplare, nu s'a văzut trecând vre­
un porc, — numai de dragul de a putea participa şi erau atât de furioşi, încât dacă nu i-aş fi nimerit mor­
tu la o vânătoare de porci. Iată însă că folosindu-te tal, cu certitudine că m'ar fi lovit pe mine in locul
de aceasta simplă metodă, poţi avea şi tu mândria
de a-ţi împuşca singur şi independent de alţii, mult
doritul mistreţ. A i lipsă pentru aceasta numai de un
singur câine, care nici nu trebue să fie prea extraor­
dinar, (un câine ciobănesc voinic, cred că uşor ar pu­
tea fi dresat în acest scop — dacă nu chiar câinele ori mi s'a întâmplat să dau de porci şi aceştia după
"nostru de vânătoare — care însă nu trebue să se în­
depărteze prea mult de noi), să dea numai glas la
aflarea porcului şi să se ştie retrage spre stăpân când
este atacat, ceea ce învaţă instinctiv orice câine. Să
ai o puşcă bună cu care să tragi precis, cu glonţ, până
la cel puţin 20—25 paşi şi în sfârşit să dispui de cu­ menea cazuri, că ne-a simţit şi pe noi — fie că ne-a
rajul bărbătesc şi prezenţa de spirit, cari trebue să
fie specifice oricărui vânător de porci.
înarmat cu aceste accesorii absolut indispensa­
bile reuşitei, întreagă pădurea cu toţi mistreţii e i . . . preferinţă în timpul împerecherii, când vierii în ge­
îţi aparţine ţie.
Dar iată şi procedeul la o astfel de vânătoare:
Timpul cel mai potrivit, sunt lunile Ianuarie şi Fe­
bruarie, zăpadă moale sau prăfuită ca să nu scâr­
ţâie sub picioare. Ajuns pe teren, îţi iai câinele legat
la curea (nu la lanţ, care sună) şi porneşti în căuta­
rea porcilor în pas liniştit, evitând orice sgomot.
Când crezi că te-ai apropiat deaj uns de cocinile por­
cilor (locurile unde de preferinţă să ţin porcii) dai
drumul câinelui, urmărindu-1 mereu din ochi şi as­
cultând la fiecare sgomot din jurul tău. II urmezi ast­
fel în cea mai mare linişte, căutând ca să ţii neîntre­
ruptă legătura cu el. Când câinele a inceput să dea
glas, încremeneşti locului. Arma o ţii pregătită în aşa
fel, ca să poţi trage în orice clipă. In cazul când câi­
nele a dat peste un vier solitar, acesta cu siguranţă
va ataca în cel mai scurt timp câinele, care ştiind un­
de ne aflăm, (câinele când e singur şi simte miros de
gadină mare porc, lup etc, nu se îndepărtează prea
mult de stăpân) se va retrage după gradul de furie
al atacatorului, uneori încet, de cele mai multe ori însă
scheunând şi fugind cu coada'ntre picioare pe unde
nimereşte, căci în asemenea cazuri namila furioasă
nu-i prea dă răgaz câinelui să-şi aleagă locul de re­
tragere. Acesta de altfel, este şi punctul culminant al
vânătoarei, când dintr'un moment într'altul, porcul
îţi poate apare la câţiva paşi în urma câinelui.
Are această metodă şi două cusururi, pe cari
mulţi din tagma noastră a vânătorilor, le vor numi
poate „foarte mari". Iată-le:
Acest fel de vânătoare, nu poate avea reuşită,
decât dacă se face „de unul singur", adică vânătorul căsătoria: abea d n p ă c e ai îmbucat-o. observi că a r e c â r l i g " .
nu poate să fie însoţit decât de singurul său câine.
Aceasta pentru motivul arătat şi mai sus, al apropie­
rii în cea mai mare linişte şi de folosirea la maximum
a vântului bun, lucru care in doi, ar fi aproape cu
neputinţă. Şi aceasta nu este pe placul decât a celor
mai puţini.
Al doilea „cusur" al acestui fel de vânătoare ar
fi, că vânătorul întotdeauna are să tragă asupra unui
de aproape şi fiind singur, se retrage grabnic spre noi
aşa fel, că puşcătura trebue să o aplicăm repede şi
precis, altfel riscând să pierdem partida, sau să. . .
fim noi atacaţi. Deşi nu s'ar putea generaliza în toate
cazurile, totuşi din cele cinci cazuri în cari am îm­
puşcat porcul care-mi ataca câinele, doi i-am împuş­
cat nu mai departe de 6- 7 paşi. Amândoi aceşti vieri,
câinelui, care în ambele cazuri, se pusese la adăpost
in spatele meu.
Să nu credem însă, că oricând vom afla vierul
dispus să ne atace câinele, şi astfel să ne vină „plo­
con" în faţa puştii la câţiva paşi. De foarte multe
de-abia câteva lătrături să o ia din loc. Aceasta cred
că o fac de regulă cei tineri, dar şi vierul mare dacă
de curând a mai fost mişcat de cătrâ cineva, sau
chiar gonit de câini, nu se lasă oprit de un câine, ci
pleacă numai decât fără a ataca. Să ne temem în ase­
auzit apropiindu-ne, fie că a primit vânt.
Trebue deci ca această vânătoare să o practicăm
într'un revir liniştit, unde nu-i multă „umblare" şi de
neral sunt foarte nervoşi şi aplicaţi spre bătaie. O
afirm aceasta, pentrucă toţi cei cinci vieri pe cari i-am
împuşcat în acest fel, purtau tăieturi adânci în pla­
toşele spetelor, unele de câte 12—15 cm. lungime şi
foarte adânci, multe din ele proaspete. Dar în acest
timp, vierul nu mai este nici prea prevăzător, aşa că
de regulă nu se lasă prea mult lătrat de câine, ci se
repede, bătând din fălci, după câinele îngrozit şi el
de furia fiarei. Nicicând nu este mai îndreptăţită nu­
mirea de „fiară" dată mistreţului, ca în aceste îm­
prejurări, când fără exagerare, te înfioară vederea
lui.
Cred că nu strică să mai amintesc de încheiere,
că nu sunt excluse nici surprizele neplăcute, acciden­
tele, la acest fel de vânătoare şi aceasta cu atât mai
vârtos, că vânătorul este întotdeauna singur. De aceea
şi aici, ca de altfel ori unde, când omul lucrează pe
cont propriu, se recomandă judecată sănătoasă şi
multă prudenţă, însuşiri, fără de cari am putea ajun­
ge uşor în situaţii neplăcute.
Şi acum, să auzim în curând de încercări încoro­
nate de succes!
Undiţarul: T e r o g să inii îngădueşti să scot nişte
râine de aci d i n g r ă d i n a d-tale. Dacă p r i n d peşti, îţi dau
şi d-tale vre-unul.
Ţăranul: D a r dacă nu prinzi nici un peşte?
Undiţarul: I n cazul a c e s t a . . . îţi tnapoiez r â m e l e . . .
U n d i ţ a r u l către peştele p r i n s :
„ V e z i . m ă i prostule, şi cu musca artificială e ca şi cu
— Gâci câţi iepuri a m împuşcat d u m i n e c a trecută?
— Douăzeci şi cinci la sută!
— C u m vine asta?
— F o a r t e s i m p l u : Douăzeci şi cinci la sută din cifra
pe care ai de g â n d să o spui . . .
PYGARGUS de: Lt. Col. i. r. ROLAND SCHNE1DER-SNYDER

Omul dela munte e socotit a fi un gânditor tă­ muntelui, şi mi-e plină inima de rămasul-bun, pe care
cut, uneori chiar înţelept. Obişnuit la dibuirile tainice l'am spus astă toamnă altor îndepărtate regiuni. Cum
şi singuratice, nu e nici o mirare că el îşi găseşte că­ scârţâe cremenea şi stânca în dinţii de fier ai bocan­
rarea şi între potecile atât de încâlcite şi mocirloase cilor grei! E alt sentiment, decât să înoţi prin nisi­
ale vieţei. Omul doreşte — alţii hotărăsc. Şi câteodată puri adânci.
hotărăsc într'un chip genial. Ca de pildă atunci, când ,,Larga" e una dintre cele mai frumoase, cele
porunca nu m'a dus în locuri de şes, ci m'a aşezat în mai idilice şi fermecătoare văi de munte prin care
munţii splendizi ai regiunei mele de origine. am trecut vreodată. Rămurită în multe vâlcele late­
Un cavalerist e, după cum ştie toată lumea un rale, e desenată în brădetul străvechiu. Lângă pă-
„călăreţ prost". Totuşi ajuns prin noroc in acest loc răul care murmură încet, arinii şi alunii înfloriţi răs­
al visurilor mele, mi l'am fortificat numai decât, încât pândesc miros plin de voluptate, iar alăturea răsco-
să nu pot fi scos din el, făcându-1 mai formidabil de­ lindu-ţi simţirile şi îmbătându-te îşi arată toată splen­
cât linia Maginot, plus linia Siegfried. doarea tarlichinele. Răzimat de un molid privesc,
Inima îmi sălta, asemenea unei privighitori! . . . mă încânt, mă bucur de sosirea primăverei. In fala
. . . Şi în felul acesta mă găseam in căsuţa mea mea se întinde poiana, râmată în lung şi în lat de
din munte, tocmai la piciorul străvechiului brădet, mistreţi — caşicând ar fi arat-o. Paserile mai cântă
care se urcă negru pe muntele Postovaru. Dincolo de încă, mai ciripesc. O mierlă gulerată şueră şi in mij­
padină codrul se caţără pe Piatra-mare. Munţi ai pa­ locul concertului se trezeşte chematul delicat al coco-
triei mele, munţi ai dorului meu, plini de farmec şi de şelului de ieruncă.
iluzii! Stăteam uitat in jelţul meu, şi mă pierdeam in Sară; atmosferă de înserare plină de balsam şi
gânduri bune care se adună şi se risipesc, lin, aseme­ de cântec. Doamne Atotputernice, pe tine te preaslâ-
nea clăbucilor din luleaua mea arsă negru. Mă adâncii vim, Ţie îţi mulţumim, fiindcă de manile Tale a fost
intr'un fel de euforie de mulţumire nelămurită, se­ zidit şi acest rai al muntelui şi ai rânduit, ca el să fie
1
nină — de care în puţine clipe am avut parte în cursul patria i n e ' In această biserică alui Dumnezeu e atât
vieţii mele prea bogată în peripeţii. de dulce să visezi visuri —, duioase şi înălţătoare.
Pe genunchi îmi zăcea o carte bună: Valenti- Pădurea freamătă incetinel.
nitsch — Tetras bonasia. O monografie zoologică — Se aude in pădure un zgomot de crengi frânte.
deci ceva cu totul departe de sgomotul armelor. . . Un căprior brăhneşte mânios. In sărituri mari ţâşneş­
Aţipiam, mă trezeam. De jumătate. Ochii mei leneşi te din desime un ţap, iasă în luminiş, urmărit sălba­
rătăceau peste peria codrului. Aierul greu de miros tec de un al doilea. Deodată se opresc amândoi, adul­
crud de brad se primenea neîncetat in camera casei, mecă. Cel alungat s'a oprit abea la 12 metri de mine,
cu toate că ferestrele încă rămâneau închise cu bă­ cu ceva mai depărtişor potrivnicul lui. Acesta a în­
gare de seamă. Era doar încă numai Aprilie, şi aici cremenit intr'o poziţie plină de voinicie, o statue în
la această altitudine rece deabinelea. Zăpada scor­ care se oglindeşte natura străveche, putere, rassă.
ţoasă acoperea încă muntele, ghioceii au început însă Are coarnele încă în mot. Coarne bune, în formă de
să sune din clopoţei veni­
rea primăverei, iar pe poe-
nile alpine primula carpa­
tină bătea deja ţînte gal­
bene ca pucioasa. In mar­
ginea pădurii parfuma îm­
bătător tot aierul tulidrina
lupului; alăturea de dedi-
ţei ce îşi ridicau florile
suave prin covorul frunze­
lor căzute.
Când m'am deşteptat
din această luluială, mă
cuprinse ceea ce stăpâneş­
te negreşit inima vânătoru­
lui in prag de primăvară,
când trec sitarii puiţând şi
corăind în sborul lor de
nuntă.
Cu drillingul pe umăr
trec coama Pârliturii-bă-
trâne, ajung în Valea-lar-
gă, unde e un pasaj de si­
tari atât de bun. Nesăţios
inspir mirosul bradului, ră­
sufletul codrului trezit din
somnul de iarnă. îmi um-
plu, până în ultima lor
fibra, plămânii cu ozonul
Atenţiune.'
liră. Aşa acoperite încă de pielea cu păr scurt par şi
mai groase, şi mai grele.
Fără de veste se întoarce, şi păşeşte spre pădu­
re în mers înţepat, sfătos. Acestui bătrân şiret nu i
sa părut ceva a fi în ordine. Cel alungat e încă tot
în faţa mea. Nu bănueşte prezenţa mea; acum paşte,
şi acum ascultă cu capul ridicat, atent. O imagine
ruptă din ţara visurilor. Capul acestui căprior e îm­
podobit cu nişte coarne uriaşe, largi, încovoiate spre
spate — groase, par'că ar fi şi ele în moţ încă. O for­
mă de coarne cu totul străină în pădurile noastre,
îmi vine în minte o poveste, o vorbă veche vânăto-
rească, care susţine, că în pădurile noastre se ţine
câteodată şi câte un ţap oriental, — sau cel puţin se
găsesc uneori căpriori, ale căror coarne dovedesc o
puternică încorcire a sângelui siberian.
In faţa mea stă un Pygargus, înfăptuirea acelei
legende vânătoreşti. II observ, sorbindu-1 din ochi.
Da! coarne de Pygargus. Căpriorul ridică botişorul,
adulmecă — paşte apoi mai departe. Se scarpină cu
piciorul dinapoi după ureche— asemenea unui filosof,
căruia nu-i vine gândul căutat. Apoi pleacă, încet,
foarte încet, la vale, spre locurile cu iarbă mai frage­
dă şi mai mustoasă.
Pe acesta trebue să mi-1 dobândesc, colo în luna
Mai!
Pe deasupra trec sitari piscuind, corăind. Când
pocneşte arma şi paserea cade bufnind în pământul
reavăn, în vuetul răsunetului se învălueşte şi brâh-
netul lui Pygargus. Din pădure răspunde ţapul cel
bătrân, care îl fugărise. Pe acest bătrân mi l'am cu­
cerit apoi la sfârşitul lui Mai. Dar doi ani a trebuit
să mă căznesc dibuind şi stând la pânde lungi, până
am putut aduce acasă pe Pygargus. L'am văzut de mai
multe ori, în lumina scăzută a amurgurilor şi la lu­
mina lunei, dar el apărea, se mistuia numai decât, ca
o vedenie. Totuşi trebuia să i se împlinească şi soarta
lui. Timpul mi-a adus şi acest dar.
Dupăce am stat inzadar la pândă într'o coastă a
Pietrei Mari, m'am coborât în Valea Timişului şi câr­
mii în Valea-Largă, cu gândul să scurtez calea tre­
când prin această vale şi peste Pârlitura-veche. Era
pe vremea înfloritului molizilor, aierul era cald şi din
codru se răspândea valuri după valuri balsamul
greu. In faţa mea se întindea luminată de lună, va­
lea. Numai în frânghiile marginilor de pădure dom­
nea întunerecul.
Am obiceiul înrădăcinat de mult, că de câtsori
fac asemenea drumuri singuratece, ţin arma gata de
tras, şi păşesc cu băgare de seamă, cercetând atent
împrejurimile. Aceasta pedeoparte din motive de si­
guranţă personală, parte fiindcă . . . neaşteptatul se
întâmplă adeseori. Cositoarele din Valea Largă sunt
căutate nu numai de căprioare, ci nopţile apar acolo
foarte des şi mistreţi, care se scaldă în locurile mocir­
loase ale părăului.
In partea de sus a văii trece peste aceasta un val
de pământ aparţinător rudimentarelor lucrări de dre­
naj de odinioară, care porneşte din marginea de din­
colo a pădurii şi coboară până la drumul de lângă
părău. Calea prin pădure e tapiţată cu iarbă deasă,
aşa încât, zgomotul uşor al paşilor vânătorului care
dibueşte cu luare aminte e înghiţit cu totul de mur­
murul apei.
Simţeam în mine o neînţeleasă nelinişte nervoa­
să, înainte de a înainta, cercetam prin binoclul pu­
ternic locurile. Lunca plină de flori se mişca în ritmic,
bătută de vâ.ntuleţ. Subt lumina lunei totul primea o
înfăţişare misterioasă. Uite! colo deasupra valului de
pământ se ridică în zare capul unui căprior. Priveşte
atent. O clipă disting vârful coarnelor, albe ca zăpada
— apoi vedenia dispare. De sigur, paşte liniştit mai
departe, dincolo de val, dupăce s'a încredinţat, că nu
îl ameninţă nici o primejdie. Atenţiune! Atenţiune!
Mă culcai la pământ, şi mă târâi înainte, evitând
cel mai mic sgomot. De aş ajunge până la cornul va­
lului; numai până la cornul valului! De acolo voi a-
vea vedere liberă peste lunca de dincolo. Căpriorul
trebue să se găsească nemijlocit în dosul valului de
pământ, şi foarte aproape de copacii, care umbresc
cărarea de pădure, pe care înaintez ca melcul.
. . . O jumătate de vecinicie . . . Dar iată-mâ a-
juns... In luncă, abea la douăzeci de metri păştea
un căprior. „Căpriorul". El trebuia să fie, Pygargus!
Din vreme în vreme îşi ridica grăbit capul, să cerce­
teze împrejurimile. Pygargus! Era aproape în ace-
laş loc, unde l'am văzut pentru cea dintâe dată. Iarba
înaltă şi florile stăteau să-1 acopere cu totul. O ase­
menea ţintă nu e una potrivită pentru lumina înşelă­
toare a lunei. Prind însă clipa, când îşi înalţă capul
să cerceteze. Ii pun musca oblic în linia împreunării
gatului cu trupul; detunătură aspră, un snop de fla­
cără roşie — şi dincolo căpriorul doborât pe loc, ca
lovit de trăsnet.
Fără sgomot repetez ca să am în tavă cartuş viu,
şi mă apropiu cu arma gata. Nu se mişcă nimic, —
căpriorul zace . . . Da, colo zăcea „căpriorul", Pypar-
gus, întins pe năsălie de flori, înconjurat de ochiul-
boului şi de bulbuci de aur, cuprins în raza de argint
a lunei.
Pypargus! Bucurie de vânător — regret de vână­
tor! Musca armei se aşezase bine, dar lumina de lună
a înşelat de nou. Punctul de argint din buza ţevei s'a
îngroşat în raza de lună, împuşcătura a mers ridicat
— glonţul a lovit drept în mijlocul frunţii. In faţă
gaură potrivită calibrului armei, în ceafă bortă încât
poţi băga degetul cel mare. Din rană curge creer sân­
geros, mestecat cu aşchii de os. Ţeasta e zdrobită.
Sună, par'că ar fi o oală plină cu hârburi.
Cifrele de fosfor ale ceasului îmi arată ora 22.
Era ziua de 8 Iunie 1930.
Cu mare greutate mi-am ridicat în spate căprio­
rul. Era greu, curgea din el sângele. A m ajuns la şo­
sea cu genunchii înmuiaţi, de abea mă ţineau. O ma­
şină ocazională m'a coborât în Dârste. Cântarul crâş-
marului a arătat 37 kg. De acolo până la căsuţa mea
de pădure mai sunt trei km., peste care m'a zburat
automobilul în abea câteva minute.
Eram acolo numai cu servitorimea; ai mei erau
plecaţi. A m golit o căntuţă de vin greu de pe Târnave
— cred de mai multe ori.
Trofeul acestui căprior mi-a dat mult de gândit.
Deşi nu mai putea fi vorba să fie preparat cu craniu
întreg, dar oarecare os frontal totuşi trebuia să aibă.
Am adunat deci cu mare băgare de seamă toate os­
cioarele — lipsea numai ceace pulverizase glonţul —
ŞÎ le-am curăţit de sânge înbăindu-le. Cleiul, creta, şi
arta dermoplastică a d-şoarei Gunde von Bomches
din Braşov au făcut restul — cea ce era omeneşte cu
putinţă. A ieşit o frunte tăiată scurt, dar în perfectă
formă. Lungimea coarnelor atinge 31 cm., lărgimea
20 cm., grosimea 8 şi 8 V 4 cm.; rozele 14 şi 1 4 V 2 . In­
tre roze o strungă de I V 2 cm. Culoarea coarnelor su-
re-negrii, vârfurile albe. Experţii au stabilit, că aces
trofeu aparţine unui căprior „siberian" — capreolus
pypargus — resp. unui căprior indigen, cu foarte mult
sânge de Pygargus. Nici când nu am prezentat acest
trofeu vre-unei expoziţii. Cuprinde locul de cinste pe
perete, între corniţele mele de căprior.
Pentru mine trofeele nu sunt obiecte menite să
concureze în lupta după recorduri cu ocaziunea ex­
AM FOTOGRAFIAT C1CARI... (PETROMYZON)
In iubita noastră revistă „Carpaţii" No. 11/1938
şi 4/1939 s'a scris despre cicari şi au fost prezentaţi
ca nişte adevăraţi piraţi ai râurilor de munte, în stare
să reducă numărul păstrăvilor sau chiar să-i exter­
mine.
Am văzut şi eu păstrăvi mărişori purtând rana
caracteristică ce o lasă gura cicarului, însă mă îndo­
iesc că ar putea produce efecte atât de mari.
Judecaţi şi D-voastră:
In vara 1941 am participat la o excursie în to­
vărăşia unor pescari de lipani, cari vroiau cu orice
preţ să mă iniţieze în metodele cele mai sigure cu
cari se poate convinge un lipan ca să înghită cârligul
decorat cu pene de cocoş. După un stagiu destul de
apreciabil, în care am pus la încercare răbdarea şi
nervii, fără a reuşi câtuşi de puţin în meseria lui Sf.
Petru, am început hoinăreala în lungul Râului Mare
sau „Râul de Mori" cum i se mai zice, din judeţul Hu­
nedoara, şi la un moment dat mi-a fost dat să observ
un cicar care a venit în inspecţie, într'o porţiune a
râului cu apa mai mică, cu fundul nisipos.
Hadina de coloare metalică, a făcut o deosebită
impresie asupra mea prin modul conştiincios cum ştie
să cerceteze toate cutele terenului, fiecare peatră şi
mai ales crăpăturile de stâncă. Sub impresia celor ci­
tite m'a cuprins o pornire foarte vrăjmaşă faţă de a-
cest peşte cu chip de şarpe şi prima grijă a fost ca
să-1 arunc la ţărm şi să-1 iau în mai de aproape cer­
cetare. Aruncatul a reuşit cu băţul dela undiţă şi în
acelaşi timp am reuşit să înnod aşa de bine sfoara,
încât am realizat un nod mai desăvârşit decât ce-1 în­
văţat pe timpul cercetăşiei.
Abia am terminat cu operaţiunea scoaterii pe us­
cat a victimei, a şi apărut alt cicar. Undele apei îl de-
viau din direcţia ce vroia să urmeze, însă totuşi reu­
şea destul de bine să cerceteze cutele terenului. In
mersu-i săltat de undele apei, îţi reamintea ceva din
galopul neastâmpărat al prepelicarului care cu na-
su'n vânt cercetează după vânat.
Imediat a apărut altul şi apoi doi deodată, aşa
că trebuia să urmăresc unduirile alor 4 cicari. Aceş­
tia s'au retras destul de repede.
După retragerea lor am observat că pe nisip sunt
3 schelete de sglăvoace. Unul avea şi ceva carne pe
el, iar celelalte numai oasele.
Câteva minute nu au mai apărut cicari şi am pro­
fitat de ocazie să stau pe colţul unei stânci ce era si­
tuată nu departe de ţărm şi să fumez o ţigară. Stân­
ca pe care şedeam era un colţ mai ridicat dintr'un
bloc mai mare, din care furia apei a rupt bucăţile cari
au fost crepate, iar apa, care zilele anterioare a fost
mare, a dus întreg nisipul, astfel că stânca era goală
şi spălată încontinuu de valurile apei, cari se repetau
la intervale mai mari, întocmai ca şi ţărmul mării.
Gât fumam ţigara, am observat că peste umăr am
poziţiilor. Ele au o singură însemnătate: amintiri ale
unor zile fericite. Aţipesc şi visez între ele şi mă gă­
sesc de nou subt bolta brazilor străvechi sau pe mar­
gine de livadă înflorită, cu gândul şi cu inima cople­
şite de acel sentiment de mulţumire pe care nu ţi-1
poate da nimic în lume mai desăvârşit decât nobila
pasiune a vânătoarei.
o curea de care atârnă un obiect, care m'a încurcat
foarte mult în timpul cât m'am luptat cu cicarul pe
care am reuşit să-f scot la ţărm. Era aparatul de fo­
tografiat. Mă necăjeam că am scăpat ocazia potrivită
când puteam să fotografiez nişte animale cari ar fi
putut să fie obiect de curiozitate în albumul unui ama­
tor fotograf.
Privind la valurile de apă cristalină ce se revăr­
sau peste stânci, observ că într'un loc mai liniştit un
cicar devora în tihnă un peştişor. O sglăvoacă căzuse
victimă. Din când în când cicarul mişca din coadă,
ca să se menţină în poziţie şi să nu fie târât de valu­
rile apei.
M'am apropiat încetişor şi am reuşit să-1 prind in
faţa obiectivului şi cu telemetrul am căutat să obţin
distanţa minimă la care se vede clar.
Aparatul fiind de format mic ( 4 V 2 X 6 ) regretam
că nu am un aparat cu burduf, ca să pot fixa pe placa
aceasta tragedia dintre sglăvoacă şi cicar, în mărime
cât mai apropiată de realitate.
Oglinda apei în continuă mişcare m'a făcut să
aştept până ce valurile s'au liniştit şi după cum se
vede în fig. 1, am reuşit destul de bine să fixez ima­
ginea acestor animale.
După ce am terminat cu operaţiunea fotografia­
tului, prima grijă a fost ca să arunc la ţărm şi acea­
sta hadină.
Operaţiunea a reuşit incomplect, întrucât cicarul
a căzut tocmai la limita apei şi a putut prin zvârcoliri
să ajungă repede la apă şi să dispară fără urmă.
Fiii. 1. - O r a r u l devorează in tihnă o s g l ă v o a c ă .

Fig. 2. — Sglăvoacă stă liniştită şi lasă ca cicarul să treacă pe dea­
supra. (Figura imediat lângă s g l ă v o a c ă e umbra cicarului).
Am mai aşteptat niţel la această parte stâncoasă
a râului şi nu peste mult au apărut o droaie de cicari,
pe rând unul câte unul şi în grupuri de câte 4—5 şi
chiar mai mulţi. A m mai făcut fotografii şi cu aceştia
însă fiind în continuă mişcare, nu am putut ţine sea­
ma de oglinda apei, astfel că nu am reuşit să-i prind
în grup.
Observând mişcările lor unduite, am văzut la un
moment dat 2 sglăvoace vii cari se ascundeau pe sub
pietre şi între crepături. Am căutat să văd ce vor face
ele la apropierea cicarilor. Mă aşteptam ca să văd
aceeaşi scenă de spaimă, ca şi la păsărele când apare
uliul sau chiar la peşti când apare omul. A m văzut
însă că, aceşti peştişori cu mişcări greoaie, au păstrat
cel mai desăvârşit sânge rece şi la apariţia duşmanu­
lui, se mulţumesc să se dea la o parte pentru a evita
o întâlnire şi numai când cicarul vine din dos, o iau
înainte şi dispar lateral, iar uneori nici nu se feresc
din calea lui şi îl lasă să treacă în imediata apropiere.
Cicarii au mirosit probabil prezenţa pradei, căci au
devenit mai nervoşi in mişcări. Cicarii urmăreau toa-
Fig. 3 . - Cicarul dupăce a cercetat amănunţit cutele terenului, pleacă
spre alte porţiuni neexplorate.
te unghiurile formate de stâncă, iar sglăvoacele stă­
teau mai la o parte. Figura No. 2 arată cum cicarul
trece pe deasupra sglăvoacei fără ca aceasta să intre
în panică.
Faptul că am reuşit să prind scena atât de bine,
dovedeşte că s'a repetat de mai multe ori.
Intre timp un cicar văzând că nu este în stare
să prindă o sglăvoacă vie, a început să dea târcoale
sglăvoacei părăsită de cicarul aruncat de mine la
ţărm. întocmai ca un purcel care dă de-a dura un bos­
tan ca să descopere o parte mai potrivită unde să-1
poată încolţi, tot aşa şi cicarul nostru îl împinge cu
botul spre o stâncă de care să-1 razime pentru a se
putea ancora de el.
In opintelile lui de a se alipi cu gura lui circu­
lară de corpul sglăvoacei a deplasat-o pe aceasta vreo
15—20 cm., dealungul unei crepături de stâncă. Du­
păce s'a prins bine de corpul victimei s'a lăsat târât
de ondulaţiile apei, făcând mişcări lente pentru a se
menţine cât posibil în acelaşi loc. A venit alt cicar
care a vrut să se ospăteze la aceiaşi masă, însă nu a
reuşit să se ancoreze de corpul victimei.
Am observat în acelaşi loc intrând şi alţi peşti­
şori, fără a putea determina specia, cari însă păreau
mai prudenţi faţă de cicar şi au dispărut repede din
raza de observaţie.
In acest râu numărul cicarilor trebue să fie foar­
te mare, întrucât abia într'un sfert de ceas am văzut
Flg. 4 . - Autorul a reuşit să-şi fotografieze umbra proectată pe s t â n d
şi o parte a corpului unui cicar, ce se v e d e clar In apa limpede ca
cristalul.
cel puţin 50 de piese, între nişte stânci acoperite cu
2
apă lină, în suprafaţă de circa 10 m , peste cari se
revarsă din când în când câte un val de apă.
Cu toate acestea, râul amintit, după constatările
specialiştilor este unul din cele mai bine populate ape
cu salmonizi. Este adevărat că în locul observat den­
sitatea lipanului pare a fi mai mare decât, acea a păs­
trăvului, care fapt s'ar putea explica prin aceia că
cicarii pe aceştia din urmă îi atacă mai cu greutate,
din cauza solzilor.
Această proporţie însă este datorată faptului că
observaţiile sunt făcute în partea inferioară a râului,
imediat din sus de comuna Râu de Mori la altitudine
de circa 550 m. unde apa este abundentă şi ceva mai
încălzită de razele soarelui.
Din cele observate de mine deduc următoarele:
1. Hrana de predilecţie a cicarului o formează
sglăvoaca.
2. Sglăvoaca fiind un peşte care se hrăneşte (după
Dr. C. S. Antonescu) în deosebi cu icre şi pui de peş­
te, prin uciderea ei se aduce un folos pentru apele de
munte.
3. Mişcările cicarului fiind ondulate şi mult in­
fluenţate de valurile apei, nu se poate apropia de
victimă în linie dreaptă.
4. Mişcările cicarului fiind mult mai lente ca cele
ale peştilor, pe aceştia nu-i poate prinde decât la
strâmtoare.
MOŞUL
I n t r e m o a r ă şi pod, a l b i a p ă r ă u l u i se s t r â m t e a z ă a t â t
de m u l t , încât apa ia a v â n t şi porneşte în ş u v o i u r i sălba­
tece.
D u p ă c e se î n v o l b u r e a z ă p r i n t r e stâncile spălate ţâş­
nind, v â j â i n d , p l e s n i n d şi u r l â n d , — a p a se p u l v e r i z e a z ă
in s p u m ă a r g i n t i e şi se p r ă v ă l e ş t e î n t r ' o b o l b o a n ă .
A c e a s t ă b o l b o a n ă e c u p r i n s ă de stânci cu pereţi înalţi,
ale c ă r o r v â r f u r i i a s ă d i n apă. Intre temeliile acestor
stânci se f o r m e a z ă c ă l d ă r i m i c i , in care pe v r e m e căldi-
cică înoată leneş babeţii.
O g l i n d a bolboanei are o m i n u n a t ă c o l o a r e v e r d e -
închis, şi e a t â t de clară, î n c â t îţi p ă t r u n d e p r i v i r e a p â n ă
în fundul apei, pe care îl v e z i a l c ă t u i t d i n b o l o v a n i ascu­
ţiţi, încrestaţi cu fel de fel de b r a z d e şi g ă u r i . L a supra­
f a ţ ă b o l b o a n ă e î n c o n j u r a t ă j u r - î m p r e j u r cu stânci, î n a-
d â n c i m e însă se deschide ca o p o a r t ă î n semicerc, î n care
se l e a g ă n ă n e î n c e t a t c â ţ i v a l u g e r i l u n g i şi v e r z i ai unei
plante a c v a t i c e .
I n această p o a r t ă de stâncă stă „ M o ş u l " . P e s c a r i i ,
cari u m b l ă pe aici d u p ă p ă s t r ă v i şi d u p ă l i p a n i , înşelân-
du-i cu l i n g u r i ţ e l e şi cu m u ş t e l e m i n c i n o a s e , aşa au n u m i t
p ă s t r ă v u l e n o r m , de s i g u r m a i g r e u de trei k i l o g r a m e ,
care trăieşte î n b o l b o a n ă asta. Stă î n p r a g u l p o r ţ i i de pia­
tră şi aşteaptă p r a d a , pe care i-o trece pe d i n a i n t e a g u r i i
puterea apei. T o a t ă h r a n a trebue să treacă p r i n a i n t e a lui,
— şi de aceea dela o v r e m e s'a făcut foarte a l e g ă t o r . N u
îl m a i interesează v i e r m u ş o r i şi m u s c u l i ţ e . I n s c h i m b îi
cade p r a d ă o r i c e p ă s t r ă v , o r i c e lipan, o r i c e alt peşte care
înoată pe acolo, o r i c e şoarece, o r i c e pui de pasăre, o r i c e
g â n d a c de m a i , o r i c e rac.
De obiceiu stă ascuns subt p o a r t a de stâncă, î n c â t i
se p o a t e vedea d o a r capul g r o s , alburiu. C â n d însă a r d e
soarele fierbinte î n a p a b o l b o a n e i şi o l u m i n e a z ă p â n ă î n
p i a t r a d i n fund. i a s ă şi el d i n spelunca lui de bandit,
î n o a t ă încet şi m a j e s t u o s î n c o a c e şi încolo, r ă m â n e pe loc
un r ă s t i m p scurt, se î n t o a r c e ca un nouraş, care se aşază
în faţa soarelui, se c o b o a r ă d i n nou î n ascunzişul lui.
Când cade pe o g l i n d a a p e i r o p o t u l unei p l o i r e p e z i de v a ­
ră, când toţi p ă s t r ă v i i şi toţi l i p a n i i pornesc bucuroşi la
v â n ă t o a r e de muşte, şi când şi aici şi d i n c o l o a p a r e câte
un peşte a u r i u sau a r g i n t i u ca să d i s p a r ă p l e s c ă i n d în
-apă, — se r i d i c ă şi b ă t r â n u l p â n ă a p r o a p e de faţa apei.
5. Capturarea unui peşte este posibilă numai da­
că acesta este mort, sau bolnav sau este strâmtorat
între pietre sau rădăcini, eventual se încăpăţinează
să stee pe loc, până ce cicarul a reuşit să-şi aplice
gura în formă de ventuză pe corpul lui.
Ştim că peştii şi în special păstrăvii îşi menţin
corpul în perfectă stabilitate mai mult timp înnotând
în contra curentului apei şi nu se deplasează nici când
vin pe apă bucăţi mai mici de lemne sau alte corpuri
plutitoare. A r fi interesant de observat dacă cicarul
nu profită de acest obiceiu al păstrăvilor pentru a se
alipi cu buza lui de corpul peştelui,
A m observat timp mai îndelungat în aceaşi zi un
lipan şi un păstrăv la circa 1 m. unul de altul, înno­
tând pe loc în aşteptarea hranei. Nu am observat însă
să se fi apropiat de ei nici un cicar. Un lipan însă
mort (prins cu undiţa şi pus în apă), în scurt timp a
atras 2 cicari. Se pare că cicarul preferă hrana moar­
tă celei vii. Dacă acesta ar fi adevărul, atunci ar tre­
bui botezat cicarul ,,agentul sanitar al apelor de
munte".
Nu am pretenţia de a combate părerile autorilor
din publicaţiile citate, nici de a face o nouă biologie
a cicarului, mă simt totuşi obligat a expune observa-
ţiunile mele, pentruca şi alţii să se simtă îndemnaţi a
urmări acest animal respingător ca un şarpe şi plăcut
la gust ca un tipar.
Ing. silvic N. Naşcu
D I N LITERATURA STRĂINĂ
de: HERMANN LONS
D a r nici p r i n g â n d nu-i trece să se r e p e a d ă după vre­
u n a d i n m u l t e l e m u s c u l i ţ e , care j o a c ă î n n o u r i d e a s u p r a
o g l i n z i i , şi c h i a r de se î n t â m p l ă să cadă în b o l b o a n ă v r e ­
un g â n d a c g r a s sau vre-un fluture de noapte, nu pune
g u r a pe el. A r e bun m o t i v să se ferească:
P e c â n d era încă t â n ă r şi prost, a făcut şi el ceea ce
fac toţi ceilalţi p ă s t r ă v i : sărea d u p ă o r i c e se a r ă t a pe o-
g l i n d a apei, şi apuca tot ceea ce trecea p e deasupra, şi în
câte o seară p â n t e c e l e lui a u r i u fulgera de sute de o r i
subt a r i n u l de pe buza apei. î n t r ' o zi însă veni un o m ,
care a v e a b o c a n c i ţintuiţi şi călţuni l u n g i , şi m e r s e dea-
l u n g u l p ă r ă u l u i ţ i n â n d în m â n ă o v a r g a de u n d i t c o m p u ­
să d i n m a i m u l t e părţi, l a m â n e r u l v e r g i i cu o v â r t e l n i ţ ă
s t r ă l u c i t o a r e . Dela v â r t e l n i ţ ă p o r n e a un f i r de m ă t a s ă ,
care trecea p r i n o serie de o c h i u r i , p â n ă la pleasna v e r ­
gel, şi m a i j o s de ea. D e sfoară era a t â r n a t un f i r l u n g ,
s t r ă v e z i u ca sticla, d o b â n d i t d i n m ă r u n t a e l e v i e r m e l u i de
m ă t a s e , t o c m a i în epoca, când acesta era g a t a - g a t a să îşi
î n c e a p ă gogoşul. D e f i r u l t r a n s p a r e n t e r a î n t ă r i t un c â r l i g
mic, ascuns în pufuşori şi p e r i ş o r i r â n d u i ţ i cu meşteşug,
aşa î n c â t p ă r e a u o m u s c u l i ţ ă de p r i m ă v a r ă , d i n n e a m u l
celor ce r o i a u pe d e a s u p r a apei î n f i e c a r e seară.
O m u l î n a i n t a pe p ă r ă u la deal cu m a r e b ă g a r e de
seamă. Se o p r e a ici-colo, şi cu o m i ş c a r e liniştită a braţu­
lui a v â n t a a t â t de isteţ sfoara, î n c â t m u s c u l i ţ ă d i n v â r ­
ful ei se aşeza pe a p ă uşor, t o c m a i ca u n a n a t u r a l ă . F o a r ­
te des, s ă r e a câte un p ă s t r ă v după m o m e a l a m i n c i n o a s ă ,
şi î n a i n t e de a observa, că a r e î n t r e buze pene şi p e r i ş o r i ,
o m u l d ă d e a undiţei o scurtă c u t r e m u r a r e , î n c â t acul pă­
t r u n d e a în buza peştelui. P r i n d e a apoi m a n i v e l a v â r t e l n i ­
ţei, a d u n a sfoara şi a r u n c a la m a l peştele, ca să îl p r i n d ă
cu m â n a , — sau dacă se î n t â m p l a , ca p ă s t r ă v u l să fie d i n
cei m a i m ă r i ş o r i şi se a p ă r a violent, îl p r i n d e a în m i n c i o c .
P e ş t i i m ă r u n ţ i , subt m ă r i m e a a n u m i t ă , îi a r u n c a i a r în
apă, celor m a i m ă r i ş o r i le d ă d e a o l o v i t u r ă scurtă l a ceafă
şi îi luneca în corfa pe care o p u r t a în spate. E r a un pes­
c a r s p o r t i v cu m u l t ă experienţă, care a r u n c a m i n u n a t
sfoara şi cunoştea toate m e ş t e ş u g u r i l e artei. D e v i z a lui
era: „ P ă s t r ă v u l sare totdeauna, — d a c ă l a capătul un­
diţei se găseşte un pescar bun".
C â n d a observat, că subt acel a r i n se r i d i c ă a t â t de
des un păstrăv, a a r u n c a t precis a c o l o m u s c u l i ţ ă a r t i f i -
cială, şi n u m a i decât a simţit m u ş c ă t u r a şi a răspuns.
P ă s t r ă v u l a început să înoate în dreapta, în stânga, fu­
rios, d e î n d a t ă ce a s i m ţ i t înţepătura, — d a r se s i m ţ e a în
aceeaş v r e m e t r a s irezistibil spre m a l , apoi r i d i c a t în aer,
p r i n s intr'un cleşte. D ă d e a din coadă, d a r nu putea să sca­
pe. „ U n p ă s t r ă v bunişor, de un sfert de funt" — zise pes­
carul şi v o i să-i dee l o v i t u r a la ceafă. A p o i se socoti: „ A m
destui pentru hotel pe z i u a de a z i " ! . . . îi scoase acul din
g u r ă cu o s m â c i t u r ă scurtă, sigură, şi îl aşeză în apă. O
clipă r ă m a s e nemişcat p ă s t r ă v u l , î n c r e m e n i t de frică, apoi
ţâşni ca o s ă g e a t ă spre a d â n c şi se ascunse Intre rădăci­
nile a r i n u l u i . U n ceas î n c h e i a t nu s'a m i ş c a t de acolo.
Abea m a i s i m ţ e a r a n a m i c ă d i n falca de sus, d a r era cu­
p r i n s de un sentiment apăsător, de g r o a z ă . N u m a i d u p ă c e
s'a întunecat bine a î n d r ă z n i t să iase din ascunzătoarea
lui, — d a r nu a avut curajul să se r i d i c e la faţa apei, ci
a v â n a t după v i e r m i pe fundul părăutui.
De atunci a v e a o r o a r e de o g l i n d a apei. N u m a i a v e a
î n c r e d e r e în nici o m u s c u l i ţ ă , care cădea în apă. Ca de
g l u m ă , pescarul m a i încercă de a l t ă d a t ă să-1 prindă, d a r
peştele nu m a i sări d u p ă m u s c u l i ţ ă uscată. î n c e r c ă apoi
pescarul cu o m u n s c u l i ţ ă adâncită, t r ă g â n d m o m e a l a la
un lat de m â n ă subt faţa apei. De trei ori î n o t ă m u s c a pe
subt nasul p ă s t r ă v u l u i , — a p a t r a o a r ă se repezi peştele,
d a r îndată simţi î n ţ e p ă t u r a şi puterea s t r ă i n ă care trăgea
spre ţ ă r m , — şi n u m a i decât se găsea de nou în m â n a
pescarului. A c e s t a îi scoase c â r l i g u l din gură şi voi să îl
o m o a r e . D e o d a t ă îi veni însă să s t r ă n u t e . . . şi scăpă d i n
m â n ă p ă s t r ă v u l . Căzu pe prundiş, făcu două s ă r i t u r i şi
căzu în apă. P e s c a r u l îl p r i v i c u m dispare, râse şi ii spu­
se: „ C a l e bună, fârtate"! P ă s t r ă v u l se o p r i însă în dosul
r ă d ă c i n e l o r de apă ale a r i n u l u i , c a r e se m i ş c a u în undă
ca nişte fire l u n g i roşii-roz. Stătu a c o l o î n c r e m e n i t şi abea
îşi m i ş c a a g a l e a r i p i o a r e l e . O zi î n t r e a g ă nu a m â n c a t ni­
m i c , apoi se repezi între crăieţii şi puii de p ă s t r ă v din
fundul apei, şi p r i n s e din ei p â n ă se satură. Dela muşte
însă şi-a luat g â n d u l pentru totdeauna.
I.
Cum să ne dresăm prepelicarii: cu forţa
sau cu blândeţea?
In c e r c u r i l e c h i n o l o g i l o r p â n ă azi dăinueşte discu-
ţiunea, asupra î n t r e b ă r i i , c u m e o a r e m a i bine să d r e s ă m
p r e p e l i c a r i i , a p l i c â n d u - l e o m e t o d ă forte, sau „jucându-
te".
P r i n m e t o d a „ p a r - f o r c e " ne i m p u n e m v o i n ţ a a s u p r a
câinelui, f ă r ă c o n s i d e r a r e la a p l i c ă r i l e lui i n d i v i d u a l e , fără
m i l ă , d a c ă trebue p r i n m i j l o a c e brutale, c h i a r crude.
C e a l a l t ă m e t o d ă , n u m i t ă „ j u c â n d u - t e " , este dresajul
î n t e m e i a t pe baze p s i h o l o g i c e , p o t r i v i t căruia, d u p ă c e a m
recunoscut i n c l i n ă r i l e câinelui, d e s v o l t ă m b u n e l e lui în­
suşiri p r i n o c o l a b o r a r e blândă, p r i n r a p o r t u r i prietenoa­
se, şi- ca şi când ne-am juca, îl î n v ă ţ ă m l u c r u r i l e pe c a r e
trebue să le ştie.
A d e r e n t u l cel m a i cu n u m e al metodei forte a fost
O b e r l ä n d e r , vestitul c h i n o l o g g e r m a n , — i a r t a b ă r a opusă
a r e în frunte pe alt c h i n o l o g g e r m a n , tot a t â t de celebru,
H e g e n d o r f . A z i fiecare d i n t r e aceşti extremişti îşi are par­
tida lui, — d a r p a r e că creşte din zi în zi a treia g r u p a r e ,
care m e r g e pe d r u m u l m i j l o c i u .
P r i n dresajul par-force nu a d m i t e m să se m a n i f e s ­
te î n s u ş i r i l e bune ale câinelui p r i n însuş câinele, deci nu
î n g ă d u i m să iasă la i v e a l ă spontan c a r a c t e r i s t i c e l e firei
lui, ci p r e t i n d e m să î n d e p l i n e a s c ă e x c l u s i v v o i n ţ a noastră,
o r i c â n d , în orice î m p r e j u r ă r i , cu orice sacrificii şi greu­
tăţi. Deci câinele u r m e a z ă să îşi î n d e p l i n e a s c ă l u c r u auto­
mat, ca o m a ş i n ă . Dacă câinele, din orice m o t i v , nu v r e a
să îndeplinească p o r u n c a noastră, îl silim să o facă a-
ceasta, cu m i j l o a c e , care m e r g până la brutalitate.
I n t r e asemenea î m p r e j u r ă r i p r e p e l i c a r u l nostru nu ne
e acel mult lăudat „ t o v a r ă ş de v â n ă t o a r e " , ci o slugă, o
unealtă, care îşi îndeplineşte slujba fără elan, f ă r ă suflet,
asemenea unei a u t o m a t e . I n s c h i m b , n i c i c â n d nu se poate
î n t â m p l a , ca un câine perfect dresat după această metodă,
să refuze î m p l i n i r e a p o r u n c i i pe care i-am dat-o.
L a m e t o d a a doua, dresorul trebue să aibă talent de
observaţie, p u t â n d să cunoască c a r a c t e r u l câinelui pe care
îl a r e subt m â n ă . î n a i n t e de toate trebue să v a d ă , dacă
o a r e acel câine î n v a ţ ă uşor sau e g r e u de cap, e sensibil,
n e r v o s , sau e m a i tare în fire, — şi p o t r i v i t c o n s t a t ă r i l o r
P e s t e zi r ă m â n e a în ascunziş, şi abea seara pleca l a
v â n ă t o a r e . Î n o t a încolo şi încoace, căuta m i c i crustacee,
v i e r m i , m e l c i , l a r v e şi puieţi de peşte. A ş a crescu, şi se
făcu tot m a i m a r e . I a r c â n d p ă s t r ă v u l cel b ă t r â n , care de
a n i î n d e l u n g a ţ i îşi a v e a cetatea în b o l b o a n a dela piciorul
cascadelor, se lăsă p r i n s în plaşca unui b r a c o n i e r , îi luă
locul, în p o a r t a de p i a t r ă din adâncul apei, şi n u m a i d e c â t
a a l u n g a t pe toţi p ă s t r ă v i i care v o i a u să-i iee acest loc de-
pândă m i n u n a t , cel m a i bun pe o l u n g i m e de m i l ă în j o ­
sul şi în susul p ă r ă u l u i . D e a s u p r a şuvoiului se aplecau
spre faţa apei fel de fel de c r e n g ă r i i , şi din ele' cădeau în
a p ă neîncetat g â n d a c i , o m i z i , fluturi, câte o d a t ă şi c â t e
un pui de pasere încă nesburător, câte un şorecel tânăr.
D a c ă v e n e a o p l o a i e torenţială, p ă s t r ă v u l nu trebuia decât
să-şi caşte g u r a , aşa belşug de m â n c a r e trecea p r i n poar­
ta de p i a t r ă . N i m e n e a nu-i putea face vre-un rău acolo. L a
u n d i ţ ă nu se dădea, fie că era pe ea musculiţă, sau nă­
lucă sau c h i a r r â m ă gustoasă, — fiindcă calfele dela moa­
ră pe ascuns întindeau u n d i ţ e de noapte. Observa n u m a i
decât, că r â m a nu î n o a t ă c u m e legea, şi nu se m a i inte­
resa de ea, a v â n d ziua-noaptea h r a n ă î m b e l ş u g a t ă . N i c i
cu m â n a nu putea fi p r i n s în ascunzişul lui, fiind acolo
a p a m u l t p r e a adâncă. Şi în felul acesta a crescut să fie
cel m a i m a r e p ă s t r ă v din î n t r e g p ă r ă u l .
T o ţ i pescarii, care treceau pe acolo, îl cunoşteau ş i
se străduiau din toate p u t e r i l e să îl p r i n d ă . U n E n g l e z ,
ale cărui acareturi de pescuit preţuiau două m i i de m ă r c i ,
şi care a pescuit în D u n ă r e lostriţa, în N o r v e g i a s o m o n u l ,
în C a n a d a p ă s t r ă v u l de lac, în Ocean bibanul uriaş şi
peştele-lună, îi oferi patruzeci de diferite feluri de muscu-
liţe a r t i f i c i a l e , totatâtea feluri de cosaşi a r t i f i c i a l i şi alte
g â n g ă n i i . F i i n d c ă pusese r ă m ă ş a g cu un alt pescar, p e
bani m u l ţ i , că el va p r i n d e pe „ m o ş u l " . A destinat pentru
această treabă o s ă p t ă m â n ă — şi a r ă m a s l â n g ă aceea
apă trei s ă p t ă m â n i încheiate. A p r i n s mulţi peşti f r u m o ş i ]
d a r cel pe care nu 1-a putut acăţa, a fost „ m o ş u l " .
DISCUŢII
pe care le face va a l e g e m e t o d a aplicată şi dosajul dresu­
rii. — fără a aplica însă niciodată m i j l o a c e brutale.
Cei ce aplică dresajul uşor, a r g u m e n t e a z ă , că prepe­
l i c a r i i noştri de azi, de pur sânge, au la spatele lor un
şir l u n g de strămoşi, care au trecut prin şcoala dresajului
şi a v â n ă t o a r e i practice, — aşa încât au în f i r e a lor, i n ­
stinctiv, a p l i c a r e a spre dresură, pe care o acceptă uşor.
A m b e l e m e t o d e au a v a n t a g i i l e lor, 'dar în aceeaş v r e ­
m e şi d e s a v a n t a g i i l e .
M e t o d a forte are a v a n t a j u l , că ne dă un câine, c a r e
v a executa p o r u n c i l e în o r i c e î m p r e j u r a r e . In schimb
însă, dacă c â i n e l e e m a i fin, m a i s i m ţ i t o r , v a intra f r i c a
în el, aşa, î n c â t pentru v â n ă t o a r e a p r a c t i c ă v a fi inutili­
zabil. In s c h i m b d e s a v a n t a j u l d r e s a j u l u i uşor e, că câi­
nele p o a t e să denege ascultarea la un m o m e n t dat. Se în­
t â m p l ă , că din o a r e c a r e m o t i v nu-i place să facă lucrul c e
i se cere, — şi nu-1 face. De p i l d ă , dacă apa e m a i rece de­
cât e plăcut, nu i n t r ă să a p o r t e z e clin ea, sau d a c ă v â n a t u l
e p u t u r o s — vulpe, c i o a r ă — refuză să îl aducă.
A m cunoscut un p r e p e l i c a r cu p ă r s â r m o s , al c ă r u i
stăpân punea pondul p r i n c i p a l pe aport. Acest stăpân era
un v â n ă t o r începător, şi nu ştia, că lucru pe c a r e îl î n ­
v a ţ ă m a i uşor şi îl face m a i cu p l ă c e r e p r e p e l i c a r u l o toc­
m a i aportul. V o i a . ca îndată dela început, c â i n e l e lui, a b e a
ieşit din vrâsta de căţel, să fie un a p o r t e u r perfect. C â i ­
nele a p o r t a odată, de două, de zece o r i , apoi se plictisea,
şi nu m a i v o i a să aducă obiectul respectiv. S t ă p â n u l l u i
îşi ieşea din fire, şi de câteori refuza câinele să aporteze,
îl bătea z d r a v ă n . U r m a r e a a fost. că câinele — şi c a m fri­
cos de fire — d u p ă c e cădea v â n a t u l şi auzea o m i n o s u l cu­
v â n t „ a p o r t ! " începea să t r e m u r e , şi nu ştia u n d e să s e
ascundă, sau c u m să se î n d e p ă r t e z e m a i curând dela stă­
p â n u l urlător, şi care nu îşi dădea seama că şi c â i n e l e a r e
facultatea de a se g â n d i .
Mai a m i n t e s c un caz r e f e r i t o r la metoda brutală. î n a ­
inte cu vre-o 25 de ani, pe când e r a m in Banat, v â n a m
m u l t cu un prieten, c a r e a v e a u n p r e p e l i c a r , de altfel bun,
dar care a v e a n ă r a v u l să g o n e a s c ă după iepure. S t ă p â n u l
lui nu şi-a luat osteneala, ca să îl desveţe de acest n ă r a v
p r i n o d r e s a r e de c o r e c t a r e î n d e l u n g a t ă şi a n e v o i o a s ă , ci
a încercat m e t o d a pe care a auzit, că duce la rezultat:
când a l e a r g ă câinele după iepure, îi t r a g i o î m p u ş c ă t u r ă cu
alice. La p r o x i m a o c a z i u n e . c â n d c â i n e l e g o n e a un i e p u r e
şi nu a voit să se oprească nici la f l u e r a t şi nici la stri-
căţele o m u l u i , a t r a s în el. D a r uitase, că cei ce au m a i
iplicat această b a r b a r ă metodă puneau în a r m ă alice m i c i
de tot, a p r o a p e inofensive, — şi a t r a s cu o bună î m p u ş ­
caţii iă de alice „ d e iepure". C â i n e l e a bolit l u n g ă v r e m e ,
iar apoi, de câteori auzea vre-o î m p u ş c ă t u r ă , cât de de­
părtată, a l e r g a şi se aşeza t r e m u r â n d la spatele stăpânu­
lui. A d e v e n i t c o m p l e c t i n u t i l i z a b i l pentru v â n ă t o a r e .
Dresajul uşor, după c u m a r ă t a m , duce uneori la lipsă
(le executare a poruncei.
A v e a m un p r e p e l i c a r foarte bine dotat, care dela în­
ceput s'a dovedit foarte docil şi inteligent. Deşi era încă
tină t-, căuta cu pasiune p o t â r n i c h i l e rănite, şi le a p o r t a cu
bucurie. C â n d însă a m împuşcat p r i m a dată o c i o a r ă în
văzul lui, l-am t r i m i s s'o aducă, a mers, a m i r o s i t cioara
şi a refuzat să o iee în g u r ă . A m fost foarte s u r p r i n s de
acest lucru. Ş t i a m că c i o a r a are un m i r o s respingător, d a r
deoarece c â i n e l e aporta pasionat orice obiect, nu m ă aştep­
tam la acest refuz. A m luat la m â n ă acest câine, şi m a i
cu buna m a i cu răul, fără să a p l i c însă nici un m i j l o c
brutal, după o trudă destul de l u n g ă l-am făcut să apor-
teze şi ceea ce nu îi plăcea. L a u r m ă aducea fără nici o
zăbavă cioară, ţarcă, uliu, mâţă, — i a r n a intra în apă şi
îmi aporta raţa sălbatecă, deşi evident nu îi făcea plăcere.
Cu acest câine m i s'a î n t â m p l a t , că cu ocaziunea unui con­
curs m ' a făcut de ruşine, refuzând să a p o r t e z e vulpe. A -
casă l-am silit să facă şi acest lucru, luându-1 m a i aspru,
— dar de asemenea fără brutalitate.
Deci nu e la locul ei nici severitatea e x c e s i v ă şi nici
un t r a t a m e n t prea delicat. Să fim destul de severi cu câi­
nele, f ă r ă însă a fi brutali. F a ţ ă de un p r e p e l i c a r fricos
din fire, simţitor, cu n e r v i i prea fini, să f i m m a i d e l i c a ţ i , ,
— i a r la c â i n i i m a i r e c a l c i t r a n ţ i , m a i d â r j i , putem aplica
şi câte o pedeapsă, repet, fără însă a cădea în păcatul
urât al b r u t a l i z ă r i i .
S e v e r i t a t e a liniştită, consecventă. îşi aduce r o a d e l e ,
şi câinele v a deveni perfect ascultător. După experienţa
mea, p r i m a şi cea m a i de căpetenie regulă a dresajului o
ca să fim consecvenţi. Dacă a m dat o poruncă, trebue să
insistăm să fie î m p l i n i t ă . î n t â i cu vorbe bune, apoi cu
vorbe aspre, în fine c h i a r şi cu a p l i c a r e a unei u ş o a r e co-
recţiuni, trebue să c o n s t r â n g e m câinele să execute şi să
nu r e n u n ţ ă m , până execută. Câinele încă are creer şi se
gândeşte, şi astfel se c o n v i n g e , că nu poate scăpa din
mâna noastră până nu face ceea ce îi p o r u n c i m . De si­
gur, treaba aceasta nu se face atât de repede, c u m o pot
scrie eu aici. E î m p r e u n a t ă cu trudă, cu m a r e r ă b d a r e , şi
de m u l t e o r i transpiră m a i întâi î n v ă ţ ă t o r u l .şi abea apoi
învăţăcelul.
Dresorul trebue să aibă două însuşiri: să fie o fire
răbdurie, liniştită şi apoi să iubească c â i n i i . Cel ce e ner­
vos, cel ce se m â n i e uşor, cel ce nu iubeşte a n i m a l u l , să re­
nunţe să dreseze p r e p e l i c a r .
Să ne g â n d i m , câtă r ă b d a r e trebue să aibă învăţă­
torul, care învaţă copii la şcoală, deşi dela început îşi în­
ţeleg g r a i u l . D a r dresorul, care nu înţelege g â n d u l câine­
lui, d u p ă c u m câinele la început nu înţelege nici vorba
nici intenţiunea o m u l u i ! N u trebue să r e c u r g e m n u m a i
decât la c o r a l şi la zbici, dacă bietul căţel nu înţelege ce
îi cerem.
T e m e l i a o r i c ă r e i î n v ă ţ ă t u r i e înţelegerea, răbdarea
*i dragostea.
C. S.
II.
Formulele pentru evaluarea
trofeelor vânătoreşti
V â n ă t o r i i vorbesc des despre clasificarea trofeelor
prin a p l i c a r e a u n o r a n u m e „ f o r m u l e " . P r e a puţini cunosc
insă aceste f o r m u l e şi tehnica a p l i c ă r i i lor. N e s i g u r a n ţ a a
crescut în u r m a î m p r e j u r ă r i i , că u l t i m u l c o n g r e s al
„Conseil I n t e r n a t i o n a l de la Chasse" ţinut în B e r l i n , 1936,
a m o d i f i c a t unele dintre vechile f o r m u l e , aşa d. e. şi for­
mula N a d l e r , pentru trofeele de cerb.
S o c o t i m , că e bine să f i x ă m în p a g i n i l e revistei noa­
stre f o r m u l e l e azi în v i g o a r e , p r i v i t o a r e la sălbătăciunile,
( a r e interesează pe v â n ă t o r i i noştri. V o r avea în felul a-
cesta c a m a r a z i i noştrii la î n d e m â n ă î n d r e p t a r u l autentic,
după care v o r putea e v a l u a corect trofeele lor, ca şi cele
străine, ce i-ar interesa.
V a l o a r e a unui trofeu e e x p r i m a t ă în „ p u n c t e " . T u n e ­
tele se stabilesc p r i n a p l i c a r e a u n o r f o r m u l e . Cu cât are
un trofeu m a i multe puncte, cu a t â t v a l o a r e a lui — din
punct de v e d e r e c o m p a r a t i v — e m a i înaltă.
I. CERB
M ă s u r ă t o a r e a se face cu ajutorul unui metru-bandă
de oţel, flexibil, lat de % cm., p r e v ă z u t cu g r a d a ţ i i de m i ­
limetrii.
Se iau în considerare valori p â n ă la 0.1 c m . (1 m m . )
şi p â n ă la 0.01 kg. M ă s u r ă t o a r e a cu banda se face strâns
pe corn.
0,05—0,09 puncte se v o r rotunji la 0,1 punct.
1. Lungimea prăjinilor. Medio lungimii ambelor prăjini,
in cm. înmulţită cu 0.5.
M ă s u r a r e a se va face separat pentru f i e c a r e prăjină,
p o r n i n d dela cea m a i lungă înfurcitură a coroanei, tre­
c â n d cu banda d e a l u n g u l prăjinei în partea e x t e r i o a r ă a
acesteia, p â n ă la cânta de din j o s a rozei. B a n d a nu se va
apăsa în e v e n t u a l e l e c o n c a v i t ă ţ i ale cornului. In cazul,
dacă în calea aceasta a bandei se găseşte vre-o rază care
î m p i e d e c ă , se va m ă s u r a d e a l u n g u l p ă r ţ i i din dos a pră­
jinei.
2. Lungimea rozei ochiului. Media l u n g i m i i a m b e l o r roze.
înmulţit cu 0.25.
Se m ă s u r ă dela m a r g i n e a rozei, p â n ă la vârful razei.
N . B.! P o r n i n d dela m a r g i n e a de sus a rozei nu se v a lipi
banda în sânul care se f o r m e a z ă n e m i j l o c i t aici, ci se va
î n t i n d e deadreptul spre vârful razei, lipită de aceasta. Se
prescrie acest fel de m ă s u r a r e , pentru a nu se a v a n t a g i a
trofeele cu r a z e ale ochiului aşezate pe prăjină m a i sus
ca n o r m a l .
3. Grosimea rozelor. Media lungimii ambelor roze in cm.
înmulţit cu 1.
Boza se m ă s o a r ă j u r î m p r e j u r , fără a intra în even­
tualele c o n c a v i t ă ţ i .
4. Grosimea inferioară. Crosimea în cm. dintre raza
ochiului şi cea mijlocie, in locul cel mai subţire, înmul­
ţit cu 1.
N u se ia în c o n s i d e r a r e e v e n t u a l a existenţă a razei
de g h i a ţ ă . Dacă, deci, există şi raza de g h i a ţ ă , se v a m ă ­
sura g r o s i m e a deasupra acesteia, în locul cei m a i slab.
5. Grosimea superioară. Crosimea măsurată în cm. Iu
locul cel mai subţire dintre creanga mijlocie şi coroană
(înfurcirca terminală), înmulţită cu t.
D a c ă există raza lupului, se va trece ca g r o s i m e su­
p e r i o a r ă m e d i a g r o s i m e i dintre r a z a m i j l o c i e şi a l u p u l u i . ,
apoi între aceasta din u r m ă şi c o r o a n ă .
6. N u m ă r u l razelor, înmulţit CU i.
R a z e subt 2 cm. nu se iau în c o n s i d e r a r e . B a z e rupte
se socotesc ca existente, d a r pot a t r a g e p e n a l i z a r e . B a z e
a p l i c a t e a r t i f i c i a l trebuesc penalizate. Se socoteşte n u m ă ­
rul exact al r a z e l o r a m b e l o r p r ă j i n i .
7. Greutatea coarnelor. Se socoteşte pentru fiecare 1 kg.
câte 2 puncte.
D a c ă m a x i l a r u l superior e î n t r e g şi nu numai frun­
tea şi osul nazal, se scade p o t r i v i t până la 0,7 kg. din g r e u ­
tatea trofeului.
8. L ă r g i m e . Se m ă s u r ă cea m a i m a r e d e p ă r t a r e inter­
nă d i n t r e p r ă j i n i . ( F ă r ă g r o s i m e a p r ă j i n i l o r ) .
Dacă această l ă r g i m e e m a i m i c ă de 60% din l u n g i ­
m e a m e d i e a p r ă j i n i l o r z=z'A punct; — până la 70% 1
punct; — până la 75% =\'A puncte; — p â n ă la 80% = 2
=
puncte, — p â n ă la 85% = 2 ! 4 puncte; — peste 85% = 3
puncte.
9. Culoare. După a p r e c i e r e 0—2 puncte. C o a r n e l e al­
burii 0; cu cât m a i întunecate se consideră m a i f r u m o a s e .
10. P e r l a j . 0—2 puncte.
11. Coroana. 0—2 puncte pentru trofeu f ă r ă coroană,
sau cu coroană din vârfuri scurte, subţiri.
3—4 puncte, coroană cu v â r f u r i puţine însă lungi,
puternice; sau coroană cu v â r f u r i m u l t e însă subţiri şi
scurte, în cazul când f o r m a coroanei este nobilă.
5—6 puncte, c o r o a n ă de f o r m ă nobilă cu vârfuri
multe, l u n g i , puternice, p r o p o r ţ i o n a l e pe a m b e l e p r ă j i n i .
Se poate da 5 sau 6 puncte, n u m a i unor c o r o a n e excep­
ţ i o n a l e ca b o g ă ţ i e , tărie, frumuseţă. N u m ă r u l de puncte
6 e deci rezervat unor cazuri cu totul speciale.
C o r o a n e l e se arbitrează fiecare separat, şi se face
apoi m e d i a .
12. Terminaţia razelor 0—2 puncte. Cu cât sunt m a i
ascuţite şi m a i poleite alb sunt m a i de preţ.
13. Pentru frumuseţă, simetrie, f o r m ă nobilă se pot a-
tribui 0—3 puncte.
 14. Penalităţi: 0—:i puncte. I.ipsă dc s i m e t r i e , f o r m ă bine perlat (perle m a r i şi m i c i pe toate părţile prg
puţin frumoasă, l ă r g i m e prea mică sau e x a g e r a t ă . j i n e i ) , 3 puncte;
P e n t r u e l e m e n t e l e dela 9 la 14 de m a i sus se pot atri­ foarte bine p e r l a t (perle b o g a t e pe toate p ă r ţ i l e pr
bui şi j u m ă t ă ţ i de puncte. j i n e i ) , 4 puncte.
P e n t r u o m a i u ş o a r ă î n ţ e l e g e r e să d ă m un e x e m p l u : c) R o z e :
slabe (joase şi s u b ţ i r i ) , 0 puncte;
m i j l o c i i (în f o r m ă de streşină, etc. ceva m a i latei,
1 punct;
bune (în f o r m ă de c u n u n ă ) , 2 puncte;
tari (cunună, înaltă, l a t ă ) , ,'i puncte;
foarte tari (cunună foarte lată şi foarte înaltă),
puncte.
d) L ă r g i m e (cea m a i m a r e distanţă internă intre p r ă j i n i ) :
foarte înguste (subt .'¡0% a l u n g i m e i p r ă j i n e l o r ) ,
puncte;
înguste (30,1—40%), 1 puncte;
m i j l o c i i (40,1—50%), 2 puncte;
bună (50,1—60%), 3 puncte;
foarte bună (peste 60%), 4 puncte;
n e n a t u r a l de m a r e (peste 7 5 % ) , 0 puncte.
e) V â r f u r i :
t â m p i t e şi necoapte, 0 puncte;
t â m p i t e şi f ă r ă luciu, 1 punct;
ascuţite şi poleite alb. 2 puncte.
f) T e r m i n a ţ i i :
fără înfurciri sau cu v â r f u r i scurte. 2 puncte penale;
înfurciri u n i l a t e r a l e sau slabe. 1 punct penal;
normale, 0 puncte;
vârfuri bune, l u n g i , 1 punct în plus;
liH. v â r f u r i foarte bune, 2 puncte.
NB! P e n t r u 4, a, b, c, e se pot acorda şi j u m ă t ă ţ i de
punct.
Mă­ Con­ 5. Defecte. Din totalul p u n c t e l o r obţinute c o n f o r m
E L E M E N T Puncte
sură stantă lor dela 1—4 se pot
scade m a x i m a l 3 pen­
tru defecte, ca nesime-
«• lungimea med. = 108 108 0.5 54.- trie, constituţie poroa­
să şi alte defecte de
2. R a z a ochiului ^ 3 7 media = 37.5 37.6 0.25 9.6 frumuseţa.
- _ dr. 26.6 6. Adăugiri: Coar­
ne care se d i s t i n g prin
3. Grosimea rozei . . . 27 6
s t frumuseţa lor, p r i n for­
m e d i a = 2 7 cm. 27 27.-
16 16.— m a lor nobilă, pot pri­
4. Grosimea inferioară dreaptă . . . mi în plus cel m u l t 3
„ . stângă . . . 15.8 16.8
14.6 din punctele dela 1—4.
5. Grosimea superioară dreaptă . . . 14.5
14.- 14.- Exemplu:
, , stângă . . .
6. Greutatea in kg 9.5 19.-
7. Numărul razelor • . 18.- 18.-
8. Culoare 1.—
9. Perlaj 2.-
10. L ă r g i m e 90 c m = p e s t e 85% . . . 3.-
11. Coroană 3.-
12. Terminaţie 1.-
197.9
13. Pentru frumuseţa aspectului g-ral 2.-
199.9
14. Scădere pentru o rază frântă . . 1 -
Puncte finale . . 198.-

II. CAP1UOR

1. Media lungimei ambelor prăjini in cm. î n m u l ţ i t ă

i ia. 2. Fig. 3.
cu 0,5. Se m ă s u r ă până la 1/10 cm.
2. Greutatea, cu sau f ă r ă osul nasal, în g r a m e , în­
m u l ţ i t cu 0,1. Deci 1 g r a m = 1/10 puncte. D a c ă craniul e Mă­ Con­
E L E M E N T Punde
î n t r e g (fără m a x i l a r u l i n f e r i o r ) , se v a scade din g r e u t a t e sură stantă
90 g r a m e .
3. Volumul c o a r n e l o r , fără c r a n i u , m ă s u r a t prin eli­ 27.6 0.5 13.8
1. L u n g . prăjinilor ^I^TS m e
d. 27.6
m i n a r e de apă. în c m . cubici, î n m u l ţ i t cu 0,3.
4. Frumuseţa. 2. Greutatea cu craniu 470, scăzut 90 380 0.1 38.—
162 0.3 48.-
a) C u l o a r e :
2.—
deschis sau colorat a r t i f i c i a l . (I puncte;
3.-
galben sau brun deschis, 1 punct;
3.—
brun m e d i u , 2 puncte;
d) lărgime 131 cm. ( 4 0 - 5 0 % ) . . 2.—
brun închis fără luciu, 3 puncte; 2.-
închis, p â n ă la n e g r u , cu luciu, 4 puncte.
b) P e r l a j : 112.4
neted, 0 puncte; Scăderi sau adăugiri:
salb p e r l a t (perle singuratece, sau împrăştiate), 1 Pentru infurciri foarte bune . . . . 1.-
punct; 2 -
p e r l a t m i j l o c i u (perle m u l t e , m i c i ) , 2 puncte; Totalul punctelor . . 116.4
^ R P A T I 1 •:- 1942. No. 5
A 131

jn f o r m u l a de m a i sus, cititorul va găsi un element, I V . CAPRA NEAGRA

care ¡1 poate încurca: v o l u m u l c o a r n e l o r . C u m să stabilim
a' i volum? Există c â n t a r e hidrostatice, a n u m e construi­
c e s T o a t e m ă s u r i l e sunt în c m . precis.
te pentru d e t e r m i n a r e a v o l u m u l u i . Aceste sunt însă apa­ 1. Mediu lungimii coarnelor, m ă s u r a t ă dela baza te-
rate scumpe. Să a r ă t ă m două m e t o d e , care stau la înde­ cei, d e a l u n g u l părţii anterioare, p â n ă la v â r f u l cornului
mâna oricui. î n t â i a m e t o d ă publicată de P r o f e s o r u l D. î n m u l ţ i t ă cu 1,5.
Volz in „ W i l d und H u n d " 17. V I . 1932.
2. Inăl(imeu, adecă l u n g i m e a liniei p e r p e n d i c u l a r e ,
L u ă m un c â n t a r obişnuit pentru c â n t ă r i r e a scrisori­ care p l e c â n d dintre coarne, dela sutura c r a n i u l u i , m e r g e
lor, si >' aşezăm pe două mese a p r o p i a t e (vezi f i g u r a ) . De p â n ă la un liniai aşezat deasupra i n c o v o e t u r i i , în locul
braţul mobil al c â n t a r u l u i î n o d ă m o ată subţire, cu laţ cel m a i înalt, î n m u l ţ i t ă cu 1.
h) celalalt capet. L e g ă m de aţă corniţele de c ă p r i o r şi aşe­
zăm subt ele un vas cu pereţii t r a n s p a r e n ţ i (de sticlă) aşa 3. Grosimeu cornului celui m a i gros, m ă s u r a t ă la l o ­
încât turnând apă în vas, corniţele să ajungă subt a p ă cul cel m a i gros, inclusiv r ă ş i n a de pe el, — î n m u l ţ i t ă cu
precis până la începutul osului alb. O b ţ i n e m aceasta fie 4. (Dacă e depozitată prea de m u l t ă răşină, se pot scade
prin ridicarea sau c o b o r â r e a treptată a vasului cu apă, p â n ă la 5 p u n c t e ) .
fie adăugind resp. scoţând din apă. S t a b i l i m a c u m g r e u ­ 4. Lărgime. Cea m a i m a r e distanţă dela m i j l o c de
tatea pe care o a r a t ă scala c â n t a r u l u i (fiind coarnele subt corn la m i j l o c de corn, m ă s u r a t ă la locul cel m a i l a r g ,
apă). Apoi această g r e u t a t e o scădem din g r e u t a t e a tro­ în r e g i u n e a i n c o v o e t u r i i , î n m u l ţ i t ă cu 1.
feului m ă s u r a t în aer, cu acelaş cântar. Diferenţa va fi L a coarne cu o l ă r g i m e a n o r m a l de m a r e , pentru lăr­
volumul coarnelor. E x e m p l u : Greutatea trofeului uscat g i m e nu se poate acorda un n u m ă r de puncte m a i ma>'e
370 g r a m e . Greutatea la m ă s u r a r e a cu coarnele subt a p ă decftt pentru înălţime.
220 g r a m e . 370—220 = v o l u m u l = 1 5 0 cmc. Exemplu:
T o t profesorul V o l t z a stabilit o metodă, pentru a se
socoti (cu a p r o x i m a ţ i e b u n ă ) punctele de greutate şi de
volum, deodată, fără dificultate: î n m u l ţ i m greutatea uscată
a trofeului (tăiat scurt) cu 0,225. Rezultatul e suma punc­
telor pentru greutate şi pentru v o l u m .
Exemplu.
Greutatea 410 g r a m e . 410X0,225 = 92,25 puncte pentru
greutate plus v o l u m .
De sigur această a două metodă, P r o f . V o l z dă rezul­
tate a p r o x i m a t i v e . Ea se va utiliza n u m a i pentru m ă s u r ă r i
particulare, care nu au pretenţia preciziunei absolute.

III. MISTREŢI
trofeul mistreţului îl dau colţii lui (4). V o r fi eva­
luaţi după u r m ă t o a r e a f o r m u l ă :
1. Mediu lungimii a m b i l o r colţi din jos, m ă s u r a t ă în­
cepând dela bază dealungul cantei exterioare, p â n ă la
vârf. în cm. — î n m u l ţ i t ă cu 1. I n cazul, dacă un colţ e
defectuos, se m ă s o a r ă n u m a i l u n g i m e a existentă.
i. Mediu diametrului (lă(imei) a m b i l o r colţi inferiori,
măsurată — cu clupa — la locul cel m a i g r o s în m m . , în­
mulţit cu 3.
3. Circumferiiitu a m b i l o r colţi superiori, la locul cel
mai puternic, în c m . î n m u l ţ i t cu 1.
4. Adăugiri: P e n t r u colţi deosebit de frumoşi se pot
acorda m a x i m a l 5 puncte de frumuseţă.
5. Defecte: P e n t r u a n o r m a l i t ă ţ i se pot scade p â n ă la
FIA. S.
cel mult 10 puncte. (Colţul rupt nu se consideră a n o r m a l .
Colţi a n o r m a l i nu pot fi p r e m i a ţ i ) .
Exemplu:
E L E M E N T Mă­ Con­
sură Puncte
stantă

ţ . dr. 27.2 .. 0 7
Lungimea . 26 8s (
m e
o , a
27 . . . . 27 1.5 40.5
17 1 17
9.2 4 36.8
15 1 15.3
Puncte . . 109 3

V . URS (piele)

L a urşi şi lupi se consideră trofee pieile, şi separat

c r a n i i l e . A i c i t r a t ă m pielea. T o a t e m ă s u r i l e în cm.
a) Lungime, dela vârful nasului, dealungul mijlocu­
l-ia. 4. lui, p â n ă la vârful cozii.
b) Lăţimen pielei, la locul cel m a i îngust.
Mă­ Con­ aX b
E L E M E N T Puncte
sură stantă
c) Puncte de frumuselă, până la 30% a valorii —
1. L u n g i m e a părului dela 0—10%: 2. E g a l i t a t e a desi-
Lung. colţilor inf. f f * g j 4 med. 31.7 31.7 1 31.7 mei părului 0—10%; 3. L u c i u l blanei şi desimea părului
0—10%.
Diam. colţ. inf. m m -
media21.5 21.5 3 64.5 aXb
Formula JQQ + c.
p„ . .... drept 8.2 cm. 16 2 1 Exemplu:
urosimea colţilor sup. ţg g
s t â l
16.2
3_Xb
Adaus pentru colţii de jos puternici . a = 195 cm., b = 8t cm : 163,8
100
Puncte . . 114.4 Lungimea părului —0%; Egalitatea - 5 % ; Luciul
= 8%; S u m a p u n c t e l o r de frumuseţă 0+ 5+ 8=19. Din c) Puncte d« frumuseţă, p â n ă la 25% a sumei
163,8 s o c o t i m 19% = 2 1 , 1 . a X (bi + b 2 )
P u n c t e 163,8 + 21,1 = 184,9. 200
1. L u n g i m e a şi r e g u l a r i t a t e a părului, până la 5%; 2.
V â r f u l u r e c h i l o r şi mustaţa, p â n ă la 5%; 3. Pete, p â n ă la
5%; 4. F a v o r i ţ i p â n ă la 10%.
a X (b, + b j
l ormula ^ + C.

f * If \ , A

—
I

I
i.rvri|N\e. -
I
ItU
I
IC

t
b
1

ir
I
1 i«. 6.

V I . LUP (piele)

M ă s u r i l e în cm.
a ) Lungime, dela vârful nasului până la rădăcina
COZII.
b) Lăţimea, la locul cel m a i îngust. F i j . 7.
c) Puncte de frumuseţă, până la 25% a rezultatului
aXb E x e m p l u : a ) = 122 c m . : b i ) = 51 cm.; b2) = 128 cm.
124V(51+12!8)
100
200 = 109,2. L u n g i m e a p ă r u l u i = 4 % ; vârful ure-
1. L u n g i m e a p ă r u l u i , 0 p â n ă la 10%; 2. Desimea şi
r e g u l a r i t a t e a părului 0 la 10%; 3. L ă r g i m e a g u l e r u l u i 0 csilor = 4 % ; pete = 5 % ; favoriţi = 8 % . S u m a p u n c t e l o r
la 5%. frumuseţă 4 + 4 + 5 + 8 = 21% din 109,2 = 22,9.
aXb P u n c t e 109,2 + 22,9 = 132,1.
Formula f-c.
100
Kxemplu:
aXb I X . MÂŢA SĂLBATECA
a = 180 cm, b = 78 cm. 1 3 8 , 4
100 ~
L u n g i m e a p ă r u l u i = 0 % ; d e s i m e a p ă r u l u i = 5 % ; gu­ a) Lungime, dela vârful nasului până la rădăcina
ler = 5%. S u m a p u n c t e l o r de frumuseţă 6 + 5 + 5 = 16% cozii.
ceeace face d i n 138,4 = 22,1. b i ) Lăţimea, la locul cel m a i îngust.
P u n c t e 138,4 + 22,1 = 160,5. b2) Lăţime, m ă s u r a t ă direct dela vârf de g h i a r ă la
vârf g h i a r ă între p i c i o a r e l o r d i n a i n t e .
V I I . CRANIU DE URS Şl DE LUP c) Puncte de frumuseţă, p â n ă la 25% a sumei
a X (bi + ba).
a) Lungimea craniului, m ă s u r a t ă între două perpen­ 200
d i c u l a r e delà vârful nasului şi delà partea p o s t e r i o a r ă a 1. L u n g i m e a cozii şi n u m ă r u l inelelor negre, 0—10%;
craniului. 2. M u s t ă ţ i 0 la 5%: L u n g i m e a şi r e g u l a r i t a t e a desimei pă­
b) Lăţime, m ă s u r a t ă între două p e r p e n d i c u l a r e delà rului 0—10%.
cele d o u ă l o c u r i m a i î n d e p ă r t a t e ale c r a n i u l u i . a X (b, + b ) 2

c) înălţimea, m ă s u r a t ă pe o p e r p e n d i c u l a r ă la cel Formula goo

m a i înalt punct al c r a n i u l u i .
M a i sunt stabilite f o r m u l e pentru u r m ă t o a r e l e ani­
d) Media cir conferinţei a m b i l o r c a n i n i din m a x i l a r u l m a l e e u r o p e n e : cerb d a m ă , elan, m u f l o n , c a p r a ibex, zim­
inferior, î n m u l ţ i t ă cu 2. bru, bou moşus, m o r s ă — a n i m a l e care nu interesează
M ă s u r i l e în cm. L a m ă s u r ă t o a r e c r a n i u l se aşează in m o d deosebit pe v â n ă t o r i i noştri.
pe m a s ă . 1 c m . = l punct.
F o r m u l a : a + b + c + d.
III.

VIII. RAS Ce e cu fasaneriile din Arad"Timiş ?

M ă s u r i l e în c m . In n u m ă r u l nostru trecut a m p u b l i c a t o î n t â m p i n a r e
a) Lungime, dela vârful nasului la v â r f u l cozii, a d-lui D i r e c t o r S i l v i c M o g a , A r a d , r e f e r i t o a r e la o notiţă
b i ) Lăţimea la locul cel m a i îngust, a p ă r u t ă în n u m ă r u l nostru 2/942, care a r ă t a , că terenele
b î ) Lăţimea m ă s u r a t ă în linie dreaptă, dela vârful r e g a l e din vestul ţării, a d m i n i s t r a t e a c u m de C. A . P . S.
g h i a r e l o r la vârful g h i a r e l o r p i c i o a r e l o r d i n a i n t e . sunt în decădere.
 Îndată după primirea acelei î n t â m p i n ă r i ani cerut
e r e f e r i t o a r e la această chestiune, dela i n f o r m a t o r u l
hostru. A m p r i m i t un dosar întreg, cu i n f o r n i a ţ i u n i , de­
claraţii de m a r t o r i , etc. T e r m i n ă i n f o r m a t o r u l nostru cu
•ratarea nevoei unei anchete obiective şi severe din partea
Krecţiunei E c o n o m i e i V ă n a t u l u i r e f e r i t o r la î n t r e a g ă ges­
tiunea vânătorească a o c o a l e l o r Casa V e r d e şi Chişinău
Suntem datori — a l ă t u r â n d u - n e acestei cereri de an-
— să a r ă t ă m , că i n f o r m a t o r u l nostru roagă pe dl
(11. Ing. A u r e l C o m ş i a , să facă D-sa personal a-
anchetă pentru a fi a s i g u r a t ă perfecta i m p a r ţ i a -
tc.
Din acel d o s a r şi din m u l ţ i m e a i n f o r m a ţ i u n i l o r spi­
cuim abea câteva, care se referă nemijlocit la situaţia te-
renelor de v â n ă t o a r e Chişinău Cri.ş, trecute din a d m i n i ­
straţia Dir. Ec. V a n . în cea a ocolului s i l v i c :
1. In luna F e b r u a r i e 1941 s'a predat D-lui Şef al Oco­
lului Chişinău-Criş în v o l i e r e 320 fasani de v â n ă t o a r e şi
70 fasani de lux. A u m a i fost prinşi pentru voliere c a m
100 de fasani. După aceşti vre-o 400 fasani, rezultatul clo­
citului (şi a c h e l t u i e l i l o r ) din p r i m ă v a r a 1041 a fost 150
junasutăcincizeci!) fasani de v â n ă t o a r e şi .">0 fasani de lux.
Deci după 400 fasani bătrâni — 200 pui! Cât costă o a r e
un pui?
In aceiaş v r e m e la Casa V e r d e au fost crescuţi 4000
pui!
2. R e z u l t a t e l e dezastruoase ale v â n ă t o r i l o r 1041/42
sunt a se căuta în lipsa v â n a t u l u i , iar nu în zăpada m a r e
din zilele de v â n ă t o a r e . V â n ă t o a r e a la C h i ş i n ă u în 1939/40
s'a făcut pe z ă p a d ă şi g e r m a r e şi totuşi a dat 4000 piese!
(aceasta e cifra exactă!)
3. P r e l u â n d ocolul silvic Chişinău a d m i n i s t r a ţ i a te-
renelor de v â n ă t o a r e , a concediat personalul specializat în
creşterea fasanilor, înlocuindu-1 cu o a m e n i fără cunoştinţă
şi practică. (Ca o pildă a cunoştinţelor şi m e n t a l i t ă ţ i i vâ-
nătoreşti: In F e b r u a r i e 1942 „ f a s a n i e r u l " a împuşcat o . . .
dropie, fără să ştie ce fel de pasere e, şi că e oprită v â n ă ­
toarea de d r o p i i în F e b r u a r i e ! ) F a s a n e r i a dela Chişinău
tntr'un an şi-a schimbat de ,'i ori şeful — de s i g u r lucru,
care nu denotă o stare prea bună.
4. I n i a r n a g r e a 1941/42 v â n a t u l (în special f a s a n i i )
nu au fost hrăniţi c u m trebueşte: In pădurea L u n c a nu
s'a h r ă n i t de loc: în Şinlea nu s'a hrănit, în afară de po­
rumbul pus la cursele de prins f a s a n i ; la Adea hrănire
foarte redusă la Ş o m o ş chiar în timpul g e r u l u i celui m a r e .
timp de 11 zile nici o h r a n ă : pe t e r e n u r i l e N a d a b , T i p a r .
Şepreuş, Chereluş. Sintea-Mişca şi L u j e n i : n i m i c :
Z ă p a d a de pe „ l i n i i " în p ă d u r e a fost curăţită n u m a i
Odată în pădurea Adea şi Ş o m o ş , în rest niciodată deşi
există p l u g de zăpadă şi cai.
5. R ă p i t o a r e l e s'au înmulţit peste măsură; paznicii
primesc pr un n u m a i 10—15 cartuşe!
Î m p u ţ i n a r e a r ă p i t o a r e l o r s'a făcut fără pricepere, lil­
iac s a u p r e p a r a t n i ş t e . . . t a r t i n e ; pâne unsă cu pastă
jtosforată. C i o r i l e , care au m â n c a t clin această „ o t r a v ă "
s'au îngrăşat . . . A p o i s'a procedat în felul u r m ă t o r : A
fost muiat, t i m p de 12 ore, în soluţie de s t r i c h n i n ă po­
rumb. A fost apoi aşezat în diferite locuri. Această otră­
vire a dat rezultat bun: m u l t e c i o a r e m o a r t e . D a r ce au
greşit bieţii fasani, p o t â r n i c h i l e şi iepurii, care încă m ă ­
nâncă p o r u m b şi încă m o r de strichnină?
0. A u fost prinşi pentru reproducţie în iarna aceasta
cam 1000 fasani în Şomoş. S'au mai prins şi în alte p ă d u r i .
Dar în voliere nu se găsesc decât vre-o 500. A n c h e t a va pu­
tea stabili ce s'a ales din rest.
7. Spiritul v â n ă t o r e s c este inexistent. D o v a d ă : O im­
portantă persoană în acea o r g a n i z a ţ i e de stat, care are
datoria s u p r a v e g b e r e i pazei şi a l e g a l i t ă ţ i i , a împuşcat în
«opt. 1941 — deci în t i m p oprit — iepure, şi fără autoriza­
ţie un cerb şi un l o p ă t a r .
R ă m â n e rezultatul: In p ă d u r i l e L u n c a şi Sintea nu
so mai găsesc fasani, i a r in restul p ă d u r i l o r e d i m i n u a t
numărul f a s a n i l o r cu 80—90%, a i e p u r i l o r cu 00%, a că­
prioarelor cu 30%, a p o t â r n i c h i l o r cu 90%.
Concluzie: Sau d e s f i i n ţ ă m acele o r g a n i z a ţ i u n i şi aşe­
zări vânătoreşti nu de m u l t atât de î n f l o r i t o a r e . — sau
Căutăm şi g ă s i m boala — şi o v i n d e c ă m .
IV.
Tot goana de sitari, primăvara
Extragem u r m ă t o a r e l e g â n d u r i d i n t r ' o scrisoare a
unuia d i n t r e cei m a i calificaţi scriitori cinegetici r o m â n i ,
p r i v i t o r la discuţiunea ce s'a iscat în jurul chestiunei dacă
Irebue sau nu oprită g o a n a la sitari p r i m ă v a r a :
„ . . . V e z i , f o r m a ţ i u n e a mea vânătorească mă duce din
p r i n c i p i u spre s u p r i m a r e .
Structura mea intelectuală fiind pe plan ştiinţific,
mă duce şi ea spre aceiaşi concluzie, — pentrucă datele
cunoscute ale p r o b l e m e i tind spre această concluzie. Aşi
ceda însă, foarte obiectiv, în faţa u n o r date ştiinţifice, de­
m o n s t r â n d c o n t r a r u l . Aceste date c o n t r a r e nu s'au p r o d u s
însă, de n i m e n i .
In fine, etica mea. nu poate fi de acord cu un gen de
a r g u m e n t e , cari, c h i a r pe plan p r i n c i p i a l al eticei, nu pot
fi susţinute. „ C a ce să fac eu, dacă nu face v e c i n u l " e un
l e i t - m o t i v echivoc. Dacă ar trebui să fac n u m a i ce face ve­
cinul e r a m de mult fripturist şi pungaş — iar tu m i l i o ­
nar. I a r , „ c a ce" să pun eu p r i m a r cinstit în satul meu,
când roată în jur, în tot judeţul, toţi sunt hoţi. e un argu­
ment care, pentru m i n e cel puţin, nu e un a r g u m e n t .
Aşa că eu sunt pentru ocrotirea sitarului p r i m ă v a r a .
'Căci despre asta e vorba, să nu u i t ă m ) .
N o t e z însă numai decât, că e posibil să n ' a m drep­
tate. D a r atunci ini-ar trebui a r ă t a t e probe ş t i i n ţ i f i c e : să
se d e m o n s t r e z e cu date că nu e a d e v ă r a t că la bătăi se
împuşcă tot atâtea, dacă nu mai multe, femoiuşti decât
bărbătuşi; să se d e m o n s t r e z e cu date că nu e a d e v ă r a t că
la p ază femeiuştile sunt în a d e v ă r o c r o t i t e într'un procent
foarte i m p o r t a n t ; să se d e m o n s t r e z e cu clate certe că nu
c a d e v ă r a t ă împuţinarea europeană a sitarilor, etc.
P e n t r u un spirit ştiinţific a r g u m e n t e l e ce a m văzut,
fac să zâmbeşti. A a f i r m a e foarte departe de a dovedi. La
noi nu se poate decât a f i r m a . P â n ă şi pentru date statis­
tice un a u t o r e silit să ia c i f r e . . . clin F r a n ţ a . . . de a-
c u m . . . 35 ani! (Ba chiar stările din B r e t a g n e . dintr'un
condeiu, d e v i n identice cu cele dela Băduleşti sau Găeştil!
Să fim serioşi!). P e n t r u F r a n ţ a , dacă interesează (vânat de
m i g r a r e e cu totul a l t a ) , aşi r e c o m a n d a cunoaşterea exce­
lentei m o n o g r a f i i , din toate punctele de vedere a t i n g â n d
acel sitar, de o. Benoist, „Becasses el Becassiers".
P o a t e acest m i c războiu — „ d a n s un verre d'eau".
cum spui tu — va decide pe si tarar ii noştri să nu fie nu­
m a i buni (sau m a i puţin buni) t r ă g ă t o r i , ci să dea la
i v e a l ă d a t e statistice serioase, observaţii de m i g r a r e (a-
supra acestui punct toţi a f i r m ă fără să aibă cea m a i mică
idee asupra c ă i l o r de m i g r a r e , nu numai europene, d a r
c h i a r din ţ a r ă ) , proporţii de sexe, densitatea c u i b ă r i t u l u i
la noi. e t c . etc. Să dea aceste date. să tragă concluzii co­
recte — şi m ă înclin. Alţii le-au făcut. P â n ă la proba con­
t r a r ă , pe plan ştiinţific, sunt v a l a b i l e .
U n a u t o r ironizează „ a r d e l e a n u l " care împuşcă în
t i m p de d r a g o s t e cerbul şi cocoşul de munte. T o c m a i : cer­
bul, nu ciuta; cocoşul, nu găina.!
Cu p r i v i r e la „ a r d e l e n i " încă ceva: sunt acuzaţi că ei
v â n e a z ă vânat „ c u l t i v a t " , iar regăţenii v â n a i „sălbatec",
încă o a f i r m a ţ i e g r a t u i t ă . In afară de câteva terenuri de
fazani — în afară de orice discuţiune — desfid să m i se
indice un s i n g u r teren cu vânat „ c u l t i v a t " în tot A r d e a ­
lul. I n t r e a păzi şi ocroti şi între a „ c u l t i v a " e o prăpas­
tie. A m vânat pe-acolo şi n'am întâlnit nici un v â n a t cul­
tivat ( o a m e n i v â n ă t o r e ş t e c u l t i v a ţ i , d a ) . A m păzit şi ocro­
tit şi eu, mulţi ani v â n a t u l ce a v e a m , d a r n ' a m observat
niciodată că Iepurii se opreau să mă salute, ori - dropioii
veneau să-mi ciugulească din m â n ă .
Eu înţeleg foarte bine, din punct d e vedere subiectiv,
ca s i t ă r a r i i noştri să sară in sus la g â n d u l că n'ar m a i
putea trage sitari cu h ă r m ă l a i a copiilor hăitaşi şi ar fi
reduşi la s i n g u r a t e c a şi poetica v â n ă t o a r e la pază. înţeleg.
D a r e aci o chestiune pe plan personal, subiectiv, şi nici
decuni pe plan obiectiv, de interes g e n e r a l . Ori, o m ă s u r ă
de luat în a n s a m b l u l e c o n o m i e i v â n a t u l u i , n'are nici o le­
g ă t u r ă cu plăcerea i n d i v i d u a l ă , decât dacă se pot a r m o ­
niza între ele.
Eu cred că sitărarii noştri, dacă sunt sinceri, ar trebui
să spună atât: „nu-mi lua această bucurie". P u n c t . D a r
dacă v r e a u să şi d e m o n s t r e z e , atunci . . . să găsească a r g u ­
m e n t e valabile, pe plan obiectiv-ştiinţific".
134 CARPAŢII -:- 1942. No

DE L PC ENTPA t f t W R N ITO LOGI< POMA»

INEL ARE A PÂSÂRILOR
In majoritatea ţ ă r i l o r din Europa şi din celelalte toate m ă r i m i l e , începând dela păsărele şi până la pelican
Continente se studiază actualmente viata, obiceiurile, de­ după cum se poate vedea şi în tabloul a l ă t u r a t ( F i g . j M
p l a s ă r i l e p ă s ă r i l o r , precum şi alte m u l t e chestiuni inte­ Inelele sunt de două feluri. Cele cu seria E. F. G.
resante pentru a c ă r o r u r m ă r i r e se p r o c e d e a z ă la inela- H . L . au l a m a astfel îndoită la unul din capete încât
rea s b u r ă t o a r e l o r cu pene cu ajutorul unui inel de a l u m i ­ ceasta se poate îndoi peste m a r g i n e a opusă. închizându-i
niu prins la unul din p i c i o a r e l e lor. ca o clapă ( F i g . 2 ) . Cele din seria M . N . P . R . sunt s i m f l
L a noi în ţară chestiunea inelarii este încă ceva nou (Fig. 3). L a p r i m a serie de şase, inscripţia este u r m ă t o a r
şi nu a r a r e o r i prinderea unei paseri p u r t ă t o a r e de inel a
dat naştere la neplăceri din partea a u t o r i t ă ţ i l o r , ce ve­ CENTR. ORN1TOLOG.
deau în aceasta un m i j l o c de s p i o n a j , nefiind puse la cu­ BUCAREST
rent cu m e n i r e a şi întrebuinţarea inelelor. ROMÂNIA
In trecut s a u efectuat inelari de p ă s ă r i şi în R o m a a v â n d tipărit înaintea inscripţiei şi de-a-curine/.işul la
nia, însă cu inele a p a r ţ i n â n d institutelor Ornitologice m e i : inform, apoi după inscripţie litera seriei şi n u m ă r
străine. Cea de a doua serie de patru litere are aceiaşi inscripţ
Centrala O r n i t o l o g i c ă Romani şi-a fabricat la Mone- lipsind c u v â n t u l inform, i a r inelele din seria I ' . şi 1!. dj;
tăria N a ţ i o n a l ă a Statului inelele de a l u m i n i u . Acestea cauza m i c i m e i au inscripţie u r m ă t o a r e :
sunt primele inele romtiiieşti.
Ele cuprind 1 0 serii (E. F. O. B. I I . I . . M . N . I ' . R.) P. = C. O R N I T O L O G . R. = C. ORN1TOL.
n u m e r o t a t e pentru m o m e n t dela 1 la 1110(1. fiecare serie ROMANIA ROMANIA
pentru o a n u m i t ă m ă r i m e de păsări, putându-se inela cu l i t e r a seriei şi n u m ă r u l .

INELELE CENTRRLEI ORNITOLOGICE ROMÂNE

ÎNTREBUINŢATE PENTRU MRRCRRER PRSRRiLOR
»
ÌN SCOPURILE CERCETRR/LOR STÌÌHTÌFICE

im : r P ELÌCMI.

oo IFMÎJMH
CD&Ì1X1 G - C0DRLBÌ, DROPII.
F - LEBEDE, HCVILE DE MUNTE.

o D3HM B - BERZE, VULTURI DE PEŞTE.

tmmM H = RfiPÎTORRE MUL0CÌI, RRTE.
o
L = CIORI, MRRTl'lii MULOCIÌ, PRSRRRRÌ,
M - NRGFlTI, COŢOFENE, POTfìRNÌCHÌ, GRÌTE,
H = GRRURÌ, STURZI, MIERLE, GHI0N0Ì,
P = LRSTUNÌ, PESCRRUŞi VERZI', PRÌG0RÌÌ,
R = RRNDUNICI, PRSRRELE .
fiii. 1. - Inelele Ceniralel Ornitologice Donnine ţi categoriile de păsări ce se pot inela cu fiecare serie.
CARP A Ţ I I •:- 1942. No. 5
Căutarea p ă s ă r i l o r inelate şi deci o m o r â r e a a cât m a i
multor e x e m p l a r e nu poate decât dăinui, însă nici un inel
găsit din î n t â m p l a r e nu trebue pierdut din neglijentă sau
indiferenţă.
Orice v â n ă t o r ce va găsi. va prinde, va împuşca sau
va auzi că a fost prinsa, împuşcată sau g ă s i t ă m o a r t ă o
pasăre ce p o a r t ă un inel de m e t a l p r i n s la unul d i n pi-
cionrc, este r u g a t insistent să şi-1 p r o c u r e şi să-1 t r i m e a t ă
cât mai g r a b n i c pe adresa: Centrala Ornitologică Română,
Institutul de Cercetări Agronomice al României, Bulevar­
dul Mărăţti No. 61, Bucureşti 11, a r ă t â n d data, locul, felul
păsării şi Î m p r e j u r ă r i l e în care a dobândit-o. B i n e înţeles
aceasta se referă şi la toate inelele cu inscripţii străine
găsite.
Dacă pasărea a fost prinsă v i e , atunci v â n ă t o r u l o va
pune din nou în libertate, sau va insista pe l â n g ă persoa­
ne ce a prins-o s'o elibereze, notându-şi în prealabil pe ce
picior era p r i n s inelul (dreapta = a n cu soţ, s t â n g a = a n
fără soţ), inscripţia, data, anul şi locul unde a fost prinsă
şi data şi locul când a fost pusă d i n nou în libertate. I n
I i«. 2 »1 3. - A m b e l e modele de inele, flg. 2 cu clapă şi flg. 3 fără
clapă.
ori şi ce caz să nu încerce să-i scoată inelul, aceasta dăi­
nuind atât păsării cât şi scopului ştiinţific u r m ă r i t p r i n
inelare.
Dacă nu cunoaşte felul păsării este rugat a o descrie
cât m a i a m ă n u n ţ i t , sau dacă p a s ă r e a a fost o m o r â t ă şi
timpul p e r m i t e e bine a o t r i m i t e cu r a m b u r s Centralei
(pentru cheltuelile de t r a n s p o r t ) . I n o r i şi ce caz dela o
pasăre împuşcată bine să se t r i m e a t ă cel puţin piciorul
cu inelul pe el.
Prin trimiterea inelelor, vânători!, aducc(i un mare
serviciu ştiinţei, căci n u m a i pe această cale v o m putea
afla d r u m u r i l e străbătute de păsări, m a i cu seamă în tim­
pul l u n g i l o r c ă l ă t o r i i ( m i g r a ţ i i ) ce l e fac în p r i m ă v a r a şi
toamna fiecărui an şi v o m putea pune la punct o sume­
denie de alte chestiuni şi p r o b l e m e interesante.
C a m p a n i a de i n e l a r e a p ă s ă r i l o r începută în m i c şi
pentru a n u m i t e specii (feluri) în anul trecut (1941) va con­
tinua anul acesta cu concursul Observatorilor Centralei,
după n o r m e l e stabilite a n t e r i o r de Legea inelarii păsări­
lor după c u m u r m e a z ă :
D E C R E T - L E G F.
pentru inelarea păsărilor in scopuri ştiinţifice.
Art. 1. — Inelarea p ă s ă r i l o r sălbatice nu este admisă
decât n u m a i în scopuri ştiinţifice şi n u m a i în baza unei
autorizaţii eliberate de către M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r i i şi D o ­
meniilor, după a v i z u l dat de „ C e n t r a l a O r n i t o l o g i c i R o ­
mână", cu sediul în Bucureşti, la Institutul de Cercetări
A g r o n o m i c e al R o m â n i e i .
Art. 2. — A u t o r i z a ţ i a de i n e l a r e nu se poate elibera
decât n u m a i acelor p e r s o a n e care:
a) Oferă suficiente g a r a n ţ i i m o r a l e , atât cu p r i v i r e la
o ireproşabilă executare a i n e l a r i l o r , cât şi cu p r i v i r e la
cunoştinţele l o r în d o m e n i u l o r n i t o l o g i e i ; p e r s o a n e ce tre­
ime să cunoască l e g i l e în m a t e r i e de protecţia a n i m a l e l o r ,
protecţia naturii, protecţia v â n a t u l u i , protecţia p ă d u r i i şi
B câmpului;
b) A u î m p l i n i t vârsta de 18 a n i .
Art. 3. — î n a i n t e de a-şi da a v i z u l său (în t e r m e n de
cel mult 60 zile), pentru eliberarea autorizaţiei de inelare,
Centrala O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă , este o b l i g a t ă a lua referin­
ţele necesare asupra persoanei solicitantului, p r i n o r g a ­
nele sale o r n i t o l o g i c e d i n p r o v i n c i e şi p r i n Direcţiunea
Economiei V â n a t u l u i .
A u t o r i z a ţ i a pentru inelare este prevăzută cu fotogra­
fia deţinătorului şi r e v o c a b i l ă f ă r ă termen şi fără p r e a v i z
Pe bază de decizie m i n i s t e r i a l ă .
135
Art. i. — N u se poate elibera a u t o r i z a ţ i a de inelare
acelor persoane c a r e :
a) Se ocupă în sens c o m e r c i a l cu p r i n d e r e a şi ţinerea
p ă s ă r i l o r v â n a b i l e sau a celor n c v â n a b i l e (păsări de coli­
vie);
b) Care au suferit pedepse sau a m e n z i , in u l t i m i i 3
ani, pentru v r e o c o n t r a v e n ţ i e la legea v â n a t u l u i , legea pro­
tecţiei naturii, sau legea protecţiei a n i m a l e l o r .
Art. 5. — P e r s o a n a a u t o r i z a t ă cu inelarea, este obli­
g a t ă a purta asupra sa toate a u t o r i z a ţ i i l e p r e v ă z u t e de a-
ceastă lege şi de a le arăta, la cerere, a u t o r i t ă ţ i l o r poliţie­
neşti, j a n d a r m e r e ş t i , silvice, a g r o n o m i c e sau v â n ă t o r e ş t i .
Art. 6. — P e r s o a n e l e a u t o r i z a t e cu inelarea, v o r în­
tocmi în m o d conştiincios tabelurile de inelare, p r i m i t e
dela Centrala O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă , pe care sunt o b l i g a t e
a le restitui Centralei, cel m a i târziu p â n ă la 1 D e c e m v r i e
a anului î n curs.
Art. 7. — P e r s o a n a căreia i se r i d i c ă pentru o r i c e m o ­
tiv a u t o r i z a ţ i a de inelare, este o b l i g a t ă de a restitui în ter­
men de 15 zile (sub sancţiuni de d e s p ă g u b i r e m a t e r i a l ă )
restul m a t e r i a l u l u i de inelare, r ă m a s în posesia sa.
Art. 8. — T o a t e a u t o r i z a ţ i i l e pentru inelari ştiinţifice,
eliberate de autorităţi în trecut, îşi pierd v a l a b i l i t a t e a o-
dată cu a p l i c a r e a prezentei legi.
Art. ,9. — I n e l ă r i l e se v o r face n u m a i cu inele oficiale,
confecţionate în acest scop şi distribuite de către Centrala
O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă şi n u m a i în regiunea precis indi­
cată în a u t o r i z a ţ i a pentru inelare.
I n e l a r e a în i n t e r i o r u l r e z e r v a ţ i u n i l o r faunistice sau
floristice oficiale de o r i c e natură, sanctuare pentru păsări
şi parcuri n a ţ i o n a l e , se v a face cu o a u t o r i z a ţ i e specială,
în afară de cea m e n ţ i o n a t ă în art. 1.
Inelarea p ă s ă r i l o r pe p r o p r i e t ă ţ i p a r t i c u l a r e se poate
face în baza unei a u t o r i z a ţ i i scrise d i n p a r t e a p r o p r i e t a ­
rului terenului; i a r pentru i n e l a r e a păsărilor vânabile
(speciile a r ă t a t e de legea v â n a t u l u i ) , m a i este n e v o i e şi de
a u t o r i z a ţ i a scrisă a arendaşului sau p r o p r i e t a r u l u i drep­
tului de v â n ă t o a r e .
Art. 10. — I n e l a r e a s p e c i i l o r r a r e sau şi a celor pe ca­
le de dispariţie, v a fi r e g l e m e n t a t ă p r i n r e g u l a m e n t u l aces­
tei legi, sau la propunerea Centralei O r n i t o l o g i c e R o m â n e
pe cale de decizie m i n i s t e r i a l ă , dela caz la caz.
Art. 11. — P ă s ă r i l e prinse, v o r fi i m e d i a t inelate cu
inelele oficiale şi eliberate fără î n t â r z i e r e ; exceptând ca­
zurile când ele a r fi t r a n s p o r t a t e de către C e n t r a l a Orni­
tologică R o m â n ă şi S t a ţ i u n i l e Centralei, în alte r e g i u n i
pentru e x p e r i m e n t a r e a r e v e n i r i i la d o m i c i l i u . U n a t a r e
transport însă nu poate conţine decât i n d i v i z i p r e v ă z u ţ i
cu inele. Se face excepţie dela acest articol pentru păsă­
rile de colivie.
Art. 12. — N u m a i Centrala O r n i t o l o g i c ă R o m â n ă poa­
te c o m u n i c a deadreptul cu Institutele O r n i t o l o g i c e străine
pentru t r i m i t e r e a i n e l e l o r găsite şi pentru a cere deslu­
şiri despre acestea, staţiunile sau o r g a n e l e în subordinea
Centralei, nu pot înainte inelele găsite, sau a cere refe­
rinţe I n s t i t u t e l o r O r n i t o l o g i c e s t r ă i n e decât p r i n Centrală.
Penalităţi:
Art. 13. — Se v o r pedepsi cu o a m e n d ă dela 5000—
10.000 lei acei care:
a) I n e l e a z ă păsări sălbatice fără a u t o r i z a ţ i e oficială
(art. 1 ) ;
b) întrebuinţează pentru inelarea p ă s ă r i l o r sălbatice
alte inele decât acelea p r o c u r a t e de Centrala O r n i t o l o g i c ă
Română;
c) T r a n s p o r t ă păsări sălbatice pentru e x p e r i m e n t a r e a
întoarcerei la d o m i c i l i u , f ă r ă a le fi inelat în p r e a l a b i l ,
sau f ă r ă a avea a u t o r i z a ţ i a în acest scop.
Art. 1h. — Se va ridica a u t o r i z a ţ i a a c e l o r a care, auto­
rizaţi fiind pentru inelare, o m i t î n t o c m i r e a t a b e l u r i l o r de
inelare, sau refuză î n a i n t a r e a l o r către Centrala Ornito­
logică R o m â n ă ( a r t . 8 ) .
Dat în Bucureşti la 10 S e p t e m v r i e 1941.
Vicepreşedinte şi P r e ş e d i n t e a d - i n t e r i m al
Consiliului de M i n i ş t r i ,
MIHAI A. ANTONESCU
M i n i s t r u l A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r ,
General de Corp de Armată I O N S I C H I T I U
O baterie cu tir precis
Un tun, un mortier, e o adevărată uzină, con­
struită după socoteli tehnice, balistice şi după bătaia
de cap şi experienţele multor generaţii şi ale multor
oameni învăţaţi. Chiar cea mai primitivă armă de lo­
vit în depărtare: piatra lansată din mână, presupune
înainte de toate o operaţiune cerebrală atât de com­
plicată, incât intre animale numai unii paviani au a-
juns să o atingă, apoi reclamă o îndemânare, pe care
strămoşii noştrii cei bătrâni de sigur nu şi-au insuşit-o
decât in curs de multe generaţii.
Totuşi unele animale sunt în stare să-şi imobili­
zeze prada ţâşnind din gură asupra ei un lichid, sau
să se apere de duşmanul, care le urmăreşte ţâşnind şi
e l e . . . de altunde fie lichide, fie gaze de o putere.. .
asfixiantă care desarmează pe cel mai îndârjit urmă­
ritor.
Mai puţin cunoscute sunt însă îndeletnicirile dc
artilerişti ale unelor plante, cu toate că ele sunt într'a-
devăr demne de atenţiunea şi admiraţia noastră. Sco­
pul canonadei acestor plante e unul cu totul paşnic:
răspândirea seminţelor. Prin exploziile pe care le fac,
seminţele sunt lansate la depărtări destul de mari,
sunt încredinţate uneori vântului, care le poartă apoi
in depărtări şi mai mari.
Intre aceşti artilerişti, locul de frunte ii revine
Pilobolus < ristallinus (mărit de 30 ori)
insă unei ciuperci mărunte, care trâeşte — neobser­
vată — şi pe la noi.
Cei ce au plăcere să facă asemenea experimente,
pot să işi procure curiosul fenomen al unei adevărat
canonade de acest fel. Singura parte dificilă a expe­
rimentului e, că . . . materia de bază e una cam insa­
lubră. Dacă ne gândim insă, că ţărancele noastre îşi
lipesc prispele şi vetrele pe care ne aşezăm bucure
şi noi, cu lut în care au sfărâmat gunoi din grajd de
cai, dar mai ales, dacă ştim, că ciupercile cele fine
(şi scumpe) pe care ni le servesc în restaurantele de
lux cu atâta prosopopee, cresc în paturi saturate
acelaş „material", — poate vom fi gata să utilizăr
şi noi acest ingrăşământ pentru ciupercuţele noastr
artileriste.
Punem deci in o farfurie (scoasă din uz) o mână
de asemenea „pământ", şi il udăm uşor. Să fie jilav,
bine. Acoperim acest pat cu un clopot de sticlă,
să aibă căldura şi umezeala necesară, apoi întunecau
pe cât e cu putinţă clopotul, aruncând deasupra li
vre-o cârpă neagră.
După câteva zile ne pomenim, că in grădiniţ
noastră de subt clopot a crescut o pădure întreagă de
ciuperci, fire subţiri, fine, gingaşe. In curând fiecare
firicel face un cap, la început alb-lăptos, care apoi se
întunecă la faţă. Aceste purtătoare ale sămânţei cu­
rând se pleacă spre pământ, toată pădurea cade obo
sită, dispare. Iar acum urmează ceea ce e interesant:
După dispariţia primului fel ds ciupercă (a fost cea
numită — atât de frumos! — Mucor mucedo), răsar
o altă pădure. Sunt nişte ciuperci aproape transpa­
rente, atât sunt de subţiri şi de gingaşe. Au înălţime
de 1—2 cm. Fructele acestor ciuperci au forma unor
omuşori burtuhoşi, cu un cap negru ca tăciunele. Bur­
ta acestor omuşori creşte văzând cu ochii, se umflă,
se umflă, de stă să crape. Şi pe urmă crapă. Dar nu
oricum, ci crepătura se produce deodată jur de jurul
gâtului, imediat subt capul negru ca tăciunele. Pre­
siunea din burta omuşorului e atât de puternică, incât
în clipa exploziei, capul e lansat departe, asemenea
unui proiectil de tun.
„Departe" însemnează o înălţime de 80 cm. şi
lungime până la 2 metrii; ceace e enorm pentru planta
mică, plăpândă, aproape diafană.
. Dar adevărata minune o vedem abea deaci
înainte.
Dacă in locul clopotului de sticlă aşezăm deasu
pra grădiniţei noastre o cutie neagră, în care nu intră
nici o rază de lumină decât printr'o ferestruie de
cm-, se întâmplă următorul lucru miraculos: toţi omu-
şorii îşi îndreaptă capetele cele negre spre această
fereastră, şi toate capetele — proiectile — iasă, fără
greş, prin fereastră. Niciunul nu loveşte pereţii cu­
tiei; toate ţintesc şi nimeresc precis cadrul luminos
al ferestrei.
Veţi rămâne miraţi de acest fenomen. Intr'ade-
c a B 1 > A Ţ I 1 •:- 1942. No. 5
Baterie in acţiune.
văr e miraculos! Planta aceasta inferioară vrea nea­
părat, ca acel cap negru (care e „columella" ce con­
ţine „sporii" adecă seminţele) să fie lansat cât mai
departe, la un loc luminos. Dacă această plantă „ve­
de" că jur de jur e întunerec şi numai într'un locşor
e lumină, se hotăreşte foarte cuminte, să-şi arunce
seminţele prin acel mic locşor. Purtată de această
hotărîre, se suceşte, se răsuceşte, se aşază într'o po­
ziţie optimă, socotită cu preciziune (luând în seamă
de sigur şi razanta, curba proiectilului e t c ) , aşa în­
cât proiectilul să nimerească cadrul luminos, fe­
reastra, să treacă prin ea la lumina dorită.
Proiectil după proiectil zboară prin această fe-
restrue, o adevărată canonadă din nişte mortiere de
mare preciziune, ascunse într'o cazemată subtera­
nă...
Nu e miraculos?
Dar ce va fi oare rostul acestui fenomen? De ce
nu-şi lapădă această ciupercă seminţele în apropie­
rea ei, şi mai ales, de ce le aruncă atât de căutat şi
cu trudă în loc deschis şi luminos? Tendinţa tuturor
plantelor e, ca prin fel de fel de mijloace, să-şi răs­
pândească seminţele cât mai departe. Dacă ciuperca
noastră şi-ar lăpăda seminţele în locul umed de lângă
rădăcină, nu ar avea răspândirea dorită. Le lansează
deci. Dar ca acele infinit de mici seminţe, cuprinse în
„capul negru" să poată fi luate de vânt, ele trebue să
fie uscate de soare şi să ajungă în puterea curenţilor
de aier. Or aceasta nu se poate întâmpla, decât dacă
sunt lansate la loc luminos, însorit, liber.
Deci această ciupercă, dacă se vede închisă de
toate părţile şi nu are decât o singură crepătură spre
lumină, soare şi vânt, face ce face, şi asemenea celui
mai dibaciu ţintaş, îşi lansează prin ea seminţele.
Cum se produce această hotărâre, cum se produce
această performanţă precisă — să o spună alţii. Cei
care ar şti-o. Dar să nu se uite, că avem a face cu o
biată plantă neînsufleţită, şi încă cu una categorisită
drept inferioară — o ciupercă.
O chiamă: Pilobolus crystallinus.
Nemo
Cum atacă Ursul ?
In Decemvrie 1920 primesc avizul prietenului
meu S. P. din Târgu-Mureş că în Valea Sovatei la în-
binarea fagului cu bradul sunt mulţi mistreţi şi că în
137
ziua de Sft. Nicolae se va aranja o vânătoare. In
presară sosim la Trocuţa, unde dormim şi in zorii zi­
lei de Sft. Nicolae — pe vremea aceea în 19 Decem­
vrie — plecăm la faţa locului.
Un drum extrem de greu. Zăpada era peste ge­
nunchi. Vre-o 10—12 brigadieri mergeau înainte, să
facă pârtie şi să ne uşureze mersul. Când ne apro­
piem de locul destinaţiei noastre, vedem încă dede-
parte ceva negru şi neobişnuit pe covorul imens de
zăpadă.
Ajungând, găsim un vier cam de 4 ani omorât,
cald încă şi cu intestinele mâncate. Jur împrejur ză­
padă bătucită, de nu puteai împlânta bastonul în ea.
Se vedea că a fost o luptă crâncenă.
Dela terenul luptei se îndepărtau urme de urs.
Examinând situaţia am constatat, că ursul venind din
făget sa suit pe un trunchiu cam la 30 m. pe coastă.
Din partea opusă veneau mistreţii în frunte cu vierul
omorât, căutând gir prin zăpada mare. Ajungând vie­
rul în apropierea ursului, acesta îi sare în spate îşi
înfige ghiarele de dinainte in pieptul, celea dinapoi
în şoldurile mistreţului, iar colţii în ceafă şi urechi,
încleştaţi s'au rostogolit până lângă vale, unde apoi
a fost omorât mistreţul.
Urechile mistreţului erau numai franjuri, iar cea­
fa o rană mare. In urmele ursului încă era sânge, do­
vadă că şi el a fost rănit.
S'a făcut imediat un plan, o goană şi de fapt a
venit ursul. Un urs foarte mare, aşa încât prietenul
S. N . dealtcum un începător pe atunci, n'a îndrăznit
să-1 vadă prin pădurea rară de fag, cu toate că a vă­
zut un iepure venind ceva mai târziu.
Ursul scoborând coasta s'a oprit în vale înaintea
prietenului S. P. postat între mine şi S. N., a întors
capul în partea de unde veneau gonacii. Prietenul S.
P. a tras, ursul a răcnit, căzând. Imediat s'a ridicat
şi a venit drept la mine. Aveam o armă automată, pe
care înainte de plecare am dat-o unui armurier să o
cureţe. Ridic arma, trag-,,ţie" dar foc nu. La acesta
ursul schimbă direcţia, eu încarc, trag, „ţie".
Mai încarc odată trag şi iar „ţie" şi cu acesta
ursul a dispărut pentru totdeauna. La locul unde a
îmbrâncit ursul am găsit mult păr retezat de glonţul
lui S. P.
Din nefericire armurierul a rupt vârful percuto­
rului armei mele . . .
In Munţii Sebeşului am văzut un taur omorât de
urs. îmi spuneau păstorii, că venind ursul la ciurdă,
i-a eşit taurul înainte gata de luptă, strâmbându-se,
cum au ei obiceiul.
Ursul 1-a înconjurat până a ajuns deasupra lui,
atunci i-a sărit în spate, şi-a înfipt ghiarele dinainte
in piept — spete, cele dinapoi în pulpe, iar colţii tot
în ceafa taurului, care a luat-o la fugă cu ursul în
spate, până ce a căzut.
Se vedeau exact urmele ghiarelor şi a colţilor in
pielea taurului.
întâmplarea aceasta a fost vara, iar cea dintâi
iarna pe zăpadă foarte mare, când credeam, că urşii
sunt în bârlog.
Dr. 1. Miclea, Turda
 C^RTl/REVISTElli
1 I I I I I I I I I L I I I I I I I I I 1 I I I 11 I I I I I I I I I I I I I I I I I I I | |
„Transilvaniu", Sibiu ( N o . A p r i l i e 1942).
R e p r o d u c e m , cu î n g ă d u i n ţ a excelentei r e v i s t e p a t r o ­
nate de „ A s t r a " , una d i n s p l e n d i d e l e e v o c ă r i a l e m u n t e l u i
r o m â n e s c , cu care a încântat t â n ă r u l s c r i i t o r C o r n e l i u
A x e n t e pe cititorii lui tot m a i n u m e r o ş i şi m a i i m p r e s i o ­
naţi.
COPIII MUNTELUI
O salbă de piscuri şi lespezi. I n căuşul dintre ele
ochiul l i m p e d e al iezărului îşi p l â n g e intr'un p â r â i a ş sub­
ţire a l e a n u l după v r e m u r i l e d e m u l t petrecute, c â n d — ghe­
ţar n ă p r a s n i c — p r i v e a trufaş peste buza c u l m i l o r spre
v ă i l e , c ă r o r a le t r i m e t e a d i n c â n d în când câte un sloiu
să le vestească a t o t p u t e r n i c i a lui.
P â r â u l f i r a v îşi şerpueşte d u n g a de a r g i n t peste că-
t r i n ţ a de iarbă, pe care şi-a prins-o peste şolduri p o v â r n i ­
şul. Se tot duce g â l g â i n d p â n ă la p o a l e — p o a l e de m u n t e
sau de cătrinţă — unde îl î n g h i t e pădurea.
Z i u a se s m u l g e d i n noapte.
N e g u r i l e fierb pe c u l m e . Le-au î n v o l b u r a t săgeţile
costişe a l e soarelui. Le-au stârnit şi le-au î n s p ă i m â n t a t .
In v ă l m ă ş a g u l lor, se r e p e d p r i n v ă g ă u n i , se năpustesc
m ă t u r â n d lacul, se p r e l i n g pe p o v â r n i ş la vale. D a r nu g ă ­
sesc hodina. N i c i m u n t e l e n u le vrea. V ă g ă u n i l e vuiesc, la­
cul îşi încreţeşte s u p ă r a t fruntea, p o v â r n i ş u l îşi sburleşte
iarba, b r a z i i d i n vale şuieră m â n i o ş i . N u l e r ă m â n e decât
n e m ă r g i n i r e a slavei. S e răsucesc fuioare, se u m f l ă caiere,
se risipesc s t r ă m ă t u i ă şi urcă, urcă, p â n ă se fac nouri.
M u n t e l e răsuflă u ş u r a t şi se p r i m e n e ş t e aşa c u m se
cuvine să p r i m e a s c ă soarele. S t â n c i l e s c h i m b ă feţe, feţe.
A c u m sunt vinete, a c u m roşcate, a c u m verzui. I e z ă r u l , îşi
j o a c ă faţa în m i i de o g l i n z i . P a j i ş t e a îşi scoate g ă t e a l a de
m ă r g e l e şi a t â r n ă î n vârful fiecărui firicel de iarbă câte
un b o b de rouă. Jnepenii î n g e n u n c h i a z ă şi-şi pleacă frun­
tea la p ă m â n t ca pentru r u g ă c i u n e . N u m a i b r a z i i stau
drepţi, cu fruntea semeaţă şi p r i v e s c soarele oblu în faţă.
Dar soarele se uită n e p ă s ă t o r la g ă t e a l a aceasta de­
şartă. O vede d i n s l a v a lui la fiecare pas. P e tot rotundul
l u m i i o întâlneşte de n e n u m ă r a t e o r i d e c â n d r ă s a r e şi
p â n ă când a p u n e în cellalt răsărit. A i c i in căldarea acea­
sta de i e z â r aşteaptă altceva.
Ascultă.
S t r i g ă t e l e v u l t u r i l o r , cântecele p i c u r a t e ale păsărele­
lor fără n u m ă r , b o n c ă l u i t u l cerbului din rariştea dela poa­
le, le-a auzit pretutindeni. P o r u n c e ş t e d o g o r i t o r tăcere.
M u n t e l e şi f ă p t u r i l e se supun p o r u n c i i .
A s c u l t ă soarele, ascultă m u n ţ i i .
Sfios şi m u l c o m un cântec de fluier i s v o r ă ş t e de un­
deva şi-şi unduieşte j a l e a peste î n ă l ţ i m i . Cântecul sare
s p r i n t e i o r peste stânci, se clăteşte în a r g i n t u l p â r â u l u i , se
strecoară p r i n t r e cetina î n m i r e s m a t ă a b r a z i l o r , apoi creş­
te, creşte drept ca o şuviţă n e v ă z u t ă p â n ă la p a l a t e l e ce­
rului.
S o a r e l e râde m u l ţ u m i t .
Cântecul fură şi el puţin din bucuria soarelui şi se
p r ă v a l e Băltăreţ p r i n t r e lespezile v â r f u l u i , î n c i n g â n d cu
ele, cu iezărul, cu pajiştea şi cu j n e p e n i i o h o r ă ca Du­
m i n e c a în sat.
A c u m îi place şi soarelui muntele. Dacă n ' a r fi aşter­
nut din v e a c pe cale lungă şi d a c ă n'ar fi aşa de bătrân,
mai că s'ar p r i n d e şi el în horă. A ş a , îşi t r i m i t e n u m a i ra­
zele să j o a c e poleind vârfurile, i a r el priveşte şi caută să
descopere isvorul cântecului.
Din u m b r a unei colibe a p a r e cântăreţul. S o a r e l e îl
cunoaşte bine. E acelaş cioban de a c u m două m i i de a n i .
Aceleaşi opinci cu vârful în sus, aceiaşi cioareci de p ă n u r ă
albă, aceeaşi c ă m a ş ă încreţită strânsă în acelaş şerpar lat
de piele. Si a c u m două m i i de ani purta cojocul cu m i ţ e l e
în a f a r ă şi căciula ţuguiată.
P e atunci îi zicea D a c ; a c u m şi-a s c h i m b a t n u m e l e în
R o m â n . D a r el tot cel vechiu a r ă m a s .
Iată de ce e nespus de g r e u să lămureşti î n r â u r i r e a
m u n t e l u i asupra n e a m u l u i nostru. Î n r â u r i r e î n s e m n e a z ă
s c h i m b a r e . P r e s u p u n e deci o altă stare i n i ţ i a l ă . D a r R o ­
m â n u l nu a putut fi altfel, i n a i n t e de-a cunoaşte munţii,
pentrucă el in m u n ţ i s a născut. El nu a venit î n munţi.
A n i v e r s ă r i , m i l e n i i nu serbează decât cei ce au fost odată
a l t u n d e v a . î n c e p u t u l începutului nu a r e a n i v e r s a r e .
A c e s t a e un a d e v ă r nu n u m a i pentru cei ce se află
astăzi î n m u n ţ i . I n g r a n i ţ e l e între cari a v ă z u t l u m i n a
soarelui, n e a m u l nostru n'a stat pe l o c . S'a f r ă m â n t a t , s'a
amestecat, a furnicat în toate p ă r ţ i l e . T r a n s h u m a n t a e o
c a r a c t e r i s t i c ă etnică şi nu se a p l i c ă n u m a i c i o b a n i l o r .
O a r e de ce g r a i u l d i n R ă s ă r i t al M o l d o v e n i l o r a r e a-
ceeaşi m e l o d i e şi dulceaţă potolită ca al B ă n ă ţ e n i l o r din
A p u s u l cel m a i d e p ă r t a t al ţării? Oare de ce începuturile
de î n f i r i p ă r i politice ale M o l d o v e i şi M u n t e n i e i se c h i a m ă
descălecări? A c e a s t ă d e s c ă l e c a r e nu î n s e m n e a z ă o a r e co-
b o r î r e d i n munte? D a r o a r e in t i m p u l n ă v ă l i r i l o r , R o m â n i i
unde şi-au ascuns v i a ţ a şi avutul, dacă nu î n m u n ţ i ? M a i
t â r z i u c â n d f a n a r i o ţ i i şi alte lifte sugcau v l a g a neamului,
de unde au coborît h a i d u c i i a d u c ă t o r i de dreptate?
M u n ţ i i nu pot fi despărţiţi n i c i o clipă de v i a ţ a prin
v e a c u r i a n e a m u l u i nostru. A c o l o între lespezile lui, î n v ă ­
g ă u n i l e în cari nici soarele, d a r m i t e duşmanul, nu poate
răsbate, a zăcut m e r e u c o m o a r a nesecată de v i a ţ ă , din
care şi-au î m p r o s p ă t a t străbunii puterile, a s e m e n e a lui
F ă t F r u m o s , care se î n v i o r a o r i de câte ori î l t r â n t e a de
p ă m â n t smeul. De unde au p o r n i t H o r e a şi Iancu?
N ă v ă l i t o r i i şi coloniştii de m a i t â r z i u au isbutit să-şi
facă sate şi cetăţi p r i n v ă i şi pe d e a l u r i . I n m u n t e insă
n'au putut p ă t r u n d e decât ca turişti. S a l b a de sate de pe
coastele sau dela poalele n e m i j l o c i t e al m u n t e l u i au r ă m a s
p â n ă în zilele noastre curat r o m â n e ş t i .
Dar R o m â n u l nu a t r ă i t n u m a i pe m u n ţ i . A trăit
In ei, cu ei. S a u p o a t e m u n ţ i i au t r ă i t î n el. V i a ţ a l o r s'a
întreţesut clipă cu clipă. R o m â n u l s'a înrudit, s'a înfrăţit
cu m u n t e l e . P e n t r u el cutare vârf n u e r a o r i d i c ă t u r ă de
stâncă m o a r t ă . M u n t e l e t r ă i a şi a v e a un n u m e . P i s c u l a-
cela era Omul, sau Baba, sau Morarul, sau Bucura, sau
Păpuşa, sau Bătrâna. N u erau n u m e date la î n t â m p l a r e .
Baba cu colţii ştirbiţi de vânt,, nu' putea să fie decât Ba­
bă. Cine a v ă z u t c u m se găteşte Păpuşa l a r ă s ă r i t u l soa­
relui, ştie de ce o c h i a m ă aşa. I a r colţii Morarului macină
î n t r ' a d e v ă r cerul şi nourii. N u e m â n d r ă Mândra? N u e
p l e ş u v ă Pleaşa? Nu-ţi v i n e să te culci p e Laifa de l â n g ă
N e g o i u l , c â n d o vezi c u m se întinde spre ţ a r a Oltului?
C â n d urci B u c e g i i , nu-ţi v i n e să iei un furcoiu u r i a ş şi să
dai Claia la o p a r t e din d r u m ? Vânălarea (nu V â n ă t o a r e a
cum o n u m e s c greşit t u r i ş t i i ) lui Buteanu nu e v â n ă t ă
o r i c â t de senin a r fi cerul d e a s u p r a ei?
Şirul l o r e nesfârşit: Unghia m a r e care s g â r i e cerul,
Fedeleşul d i n care ies m e r e u aburii unei m ă m ă l i g i cât toa­
te zilele, Vrechia care ascultă şoaptele v ă i i A z u g e i , Şeaua
lepei pe care o fi c ă l ă r i t o d a t ă uriaşul care a rătezat cu
paloşul vârful R ă t e z a t u l u i , Doamnele, c a r i te p r i v e s c î m ­
buibate şi t r u f a ş e . . . Şi atâtea, atâtea altele.
A p o i legendele p i s c u r i l o r şi văilor. P o v e s t e a Răteza­
tului şi a Bucurei, a Vârfului cu dor şi a Pietrei arse. P u ­
ţine sunt scrise, d a r cine î n o p t e a z ă intr'o stână cu baciul
sfătos, pleacă a doua zi m a i departe, nu p r i n m u n ţ i cu
n u m e cetite d i n hartă, ci p r i n t r e fiinţe, cari au fost a i e v e a
şi cari — dacă şi-ar p o t r i v i m i n t e a cu cele ce i-a spus ba­
ciul — poate m a i sunt şi a c u m acolo sub c ă m a ş a d e
piatră.
Dar cadrul b a s m e l o r noastre. Oare nu se simt m e r e u
de faţă codrul şi stânca? S f a r m ă - p i a t r ă , S t r â m b ă - l e m n e ,
o a r e pe unde or fi trăit?
Si e firesc să fie aşa. C i n e şi-a încredinţat v r e o d a t ă
viaţa unui perete de stâncă, drept şi n ă v a l n i c spre slavă,
la poalele c ă r u i a prăpastia te c h i a m ă , te soarbe p ă t i m a ş ă ,
cine a î m b r ă ţ i ş a t atunci cu î n c o r d a r e lespedea, a s i m ţ i t
de bună s e a m ă b ă t â n d i n i m a m u n t e l u i . C â n d nu ai alt
sprijin şi prieten decât o c r ă p ă t u r ă sau un colţişor căi o
nucă, unde să-ţi încleştezi degetele, şi un p r a g sau o b r â n ă
subţire unde să-ţi sprijine.şti vârful î n c ă l ţ ă r i l o r , simţi că
stânca începe să trăiască, să te p r i m e a s c ă sau să te res­
p i n g ă ; m u n t e l e creşte din tine sau tu te topeşti în ol. A b i a
flABPAŢH •:• 1942. No. 5
tunci a j u n g i să-1 cunoşti, să-1 î n d r ă g e ş t i sau să-1 urăşti.
\ u rnai e lespede. E m u n t e . M u n t e l e tău. V i a ţ a ta. Munte,
aşa cum îl înţeleg ciobanii.
Ei nu fac a s e m e n e a c ă ţ ă r a t u r i din m o t i v e turistice;
ei îşi spânzură viaţa pe b r â n e g e sau p r i n h o r n u r i pentru-
e
că aşa rostul lor. Oaia e un copil prost şi n e a s t â m p ă r a t ,
picioarele subţiri şi ochiul l a c o m după un smoc mai
proaspăt de iarbă o duc pe unde nu gândeşti. Şi-apoi, când
g'a rătăcit, începe — p r o a s t a — să behăie. Si ciobanul se
duce după ea şi şi-o aduce la t u r m ă . Şi nici p r i n cap nu-i
trece că a făcut „ t r a v e r s a r e a feţei de apus a peretelui Găl-
^ n e l e l o r " c u m s'ar lăuda cu ifose seara la cabană tu­
ristul.
Se î n t â m p l ă — nu a r a r e — ca să-i alunece o p i n c a şi
să plece in prăpastia, care 1-a pândit cu r ă b d a r e de când
îl ştie. Totuşi ciobanul nu urăşte m u n t e l e . Îşi p r i m e ş t e
toarta senin, pentrucă aşa a moştenit-o de pe v r e m e a când
nu era R o m â n , ci Dac.
Aproape de Bătrâna, d e a s u p r a Păltinişului a m întâl­
nii mai ani o cruce din două r a m u r i de b r a d curăţite
de coajă cu cuţitul. Şi acelaş cuţit a săpat in braţele cru­
cii cu litere nemeşteşugite o poveste tot aşa de nemeşte-
şugil spusă:
Aci şi-au pus viaţa după oi pe vreme grea lonu
Bucur.
M'am închinat şi bradul mi-a spus toată povestea de-a
fir a păr.
Şi-am priceput că nu a s c u l t a m povestea lui l o n u Bu­
cur, ci a neamului acestuia de copii ai muntelui.
Corneliu Axente
Hevista Vânătirilor ( N o . 4/1942). Dl. G. Scrioşteanu a-
rată p r i m e j d i a pe care o r e p r e z i n t ă pentru paserile m i g r a ­
toare f a r u r i l e m a r i t i m e . L u m i n a p u t e r n i c ă a acestor că­
lăuze a n a v i g a t o r i l o r , a t r a g e dela m a r i distanţe p a s e r i l e
in pasaj, — ele se izbesc de far, c ă z â n d în n u m ă r m a r e ,
uneori e n o r m , a d e v ă r a t e h e c a t o m b e . Se caută m i j l o a c e de
împuţinare a acestor v i c t i m e , e l i m i n a r e a totală a p r i m e j ­
diei fiind peste putinţă. — Dl B r i g a d i e r A . A c i u emite
idei a. ca toţi paznicii de v â n ă t o a r e — şi cei p a r t i c u l a r i •—
să fie plătiţi de stat, din un fond creat din c o t i z a ţ i u n i l e
lunare ale societăţilor de v â n ă t o a r e . In felul acesta pe
rând a r fi înlocuiţi paznicii „ c a r i nu sunt de c a r i e r ă " cu
profesionişti. — Dl D. T i m a r i u vorbeşte despre accidentele
de o t r ă v i r e , pe care le sufăr destul de adeseori a n i m a l e l e
sălbatece şi cele domestice. Cele d o m e s t i c e cad v i c t i m e m a i
ales o t r ă v i r e i p r i n a l i m e n t e stricate, — cele sălbatece p r i n
otrăvurile puse cu g â n d rău sau pentru d i s t r u g e r e a unor
animale d ă u n ă t o a r e . D u p ă ce schiţează semnele o t r ă v i r i i
la sălbătăciuni, dă sfaturi p r i v i t o a r e la e v i t a r e a acciden­
telor: aşezarea l u c r u r i l o r o t r ă v i t e în locuri inaccesibile pe
seama v â n a t u l u i , etc. — U n a u t o r a n o n i m îşi închee ast­
fel a r g u m e n t a ţ i a pentru a d m i t e r e a şi m a i departe a vână­
toarei cu g o a n a la sitari, p r i m ă v a r a : „ S p e r însă, că D o m ­
nii cari conduc destinele v â n ă t o a r e i , nu se vor potrivi la
fnsistenţele câtorva persoane interesate". A d i c ă ar fi „per­
soane interesate" cei ce socot că e bine să fie restrânsă în-
tr'un chip v â n ă t o a r e a s i t a r i l o r ! O a r e ce interes păcătos
pot a v e a aceştia, când p l e d e a z ă — pentru toţi — o renun­
ţare? — R e v i s t a soră se s u p ă r ă p e noi, că nu ne-a fost —
şi nu ne este — pe plac o poezie a d i r e c t o r u l u i ei, în care
face exces de expresii pentru a înjura „ b r a c o n i e r u l " .
Ani citat în recenzia n o a s t r ă din N o . 3/1942 u r m ă t o a ­
rea strofă, care ni se p a r e e x c e s i v ă :
„ Ş i c u m de flori, de r o u ă şi de ploaie,
„ D e a u r o r i şi r ă s ă r i t u r i calde
„ S e b u c u r ă şi viermii din gunoaie,
„ C â n d raze m â n g ă i o a s e vin să-i scalde,
„ S o c o t că'ntre câţi viermi hrăneşte cerul,
„Cel m a i nemernic e: b r a c o n i e r u l " !
Observam atunci, că există „ b r a c o n i e r i şi b r a c o n i e r i " . Re­
vista ne face a c u m o i n v i t a ţ i e :
„ S u p u n e m şi noi c i t i t o r i l o r noştri acest ciudat fel de
a aprecia, vânătoreşte pe braconier, al revistei „ C a r p a ţ i i "
Şi — ca să p u n e m punct chestiunei — d e c l a r ă m că Direc­
torul revistei noastre este g a t a să scrie o altă poezie în
care să r i d i c e în slăvi pe „ b r a c o n i e r i " pentru o p e r a lui
de . . . o c r o t i t o r al v â n a t u l u i — ca şi pentru . . . poetica lui
sensibilitate — dacă o n o r a t a r e v i s t ă S i b i a n ă v r e a să pu­
blice acea poezie în p a g i n i l e sale".
A c c e p t ă m oferta. I a r fiindcă autorul poeziei care a
139
pricinuit această c a m a r a d e r e a s c ă discuţie nu poate vedea
in „ b r a c o n i e r " decât o fiinţă m a i „ n e m e r n i c ă " decât c h i a r
„ v i e r m i i din g u n o a i e " , scoatem d i n a m i n t i r i l e noastre bo­
g a t e în a s e m e n e a teme, u r m ă t o a r e l e i m a g i n i : 1. B ă t r â n
„trecut în zilele lui", nu m a i v â n e a z ă de ani m u l ţ i : po­
v a r a a n i l o r . O zi de t o a m n ă cu a u r în toţi copacii şi a r g i n t
de funigei p r i n s de ierburile p â r l i t e — ii răscoleşte sufle­
tul de v â n ă t o r , şi nu poate rezista dorinţei de a m a i călca
odată în v i a ţ ă r ă z o a r e l e unde zac pe v r e m e a asta iepurii
în c ă l d u r a soarelui zgârcit. U l t i m a v â n ă t o a r e . F ă r ă per­
mis, în teren a r e n d a t a c u m de altul. B r a c o n a j , braconier!
2. B ă i a t u l popii din C. de subt m u n ţ i i F. (e abea de 14 a n i ) ,
dibueşte m u n ţ i i , a p r o p i i n d cu a r m a lui p r i m i t i v ă ciopoa-
rele de c a p r e n e g r e . Din moşi-strămoşi îşi t r a g e d r a g o s t e a
m u n t e l u i şi p a t i m a v â n a t u l u i . Băiatul de 14 ani nu are
p e r m i s , i a r m u n ţ i i sunt ai g r o f i l o r T.l B r a c o n a j - b r a c o n i e r !
A ş t e p t ă m versificaţia care va izbi „ n e m e r n i c i a " , sau
va m â n g â i a ceea ce e duios şi v r e d n i c de o vorbă fru­
moasă.
D r . Ernst Z e h : Wildhege (F.d. l'aul P a r e y , B e r l i n , S w .
I l e d e m a n n s t r a s s e 28—30. 91 p a g i n i , B m . 2.60 — cu 25%
rabat pentru B o m â n i a ) .
„ W i l d h e g e " cuprinde n o ţ i u n i l e de temelie ale ocro-
tirei v â n a t u l u i . Deci o carte pentru vânător. Noţiunea
ocrotirei în concepţia lui Zeh e una mult m a i l a r g ă decât
cea obişnuită, întrucât el clădeşte întreg g â n d u l lui pe
ideea o c r o t i r e i p r i n m i j l o a c e naturale, p r e z e n t â n d n a t u r a
şi cultura ca două lucruri care se c o n d i ţ i o n e a z ă , sunt in­
tim legate. I n special capitolele „ W i l d r a u m und Ä s u n g "
şi „ F o r t p f l a n z u n g und A u f a r t u n g " c u p r i n d sfaturi a p r o ­
piate pentru executarea acestei o c r o t i r i „ n a t u r a l e " , care
ia în c o n s i d e r a r e m o d i f i c a r e a biologică g e n e r a l ă a între­
gului spaţiu vital.
C a r t e a trece însă d i n c o l o de interesul v â n ă t o r e s c pro­
priu, î n t r u c â t c u p r i n d e şi o î n c e r c a r e de z u g r ă v i r e a v i i ­
toarei d e s v o l t ă r i a s p a ţ i i l o r v i t a l e ale o m u l u i , p l a n t e l o r şi
s ă l b ă t ă c i u n i l o r . P u n e întrebarea dacă o a r e m a i există ar­
m o n i a de v i a ţ ă între o m , plantă şi a n i m a l sălbatec. Res-
p i n g â n d autorul atitudinea de r e s e m n a r e în faţa unor si­
tuaţii care p a r i n m u t a b i l e , caută soluţii pentru restabili­
rea a r m o n i e i de viaţă, sau cel puţin pentru corectarea po­
sibilă a n e g l i j e n ţ e l o r unui l u n g trecut.
D e r Deutsche Jäger ( M ü n c h e r , N r . 1—4). I n G e r m a n i a
posesorii u n o r p e r m i s e de v â n ă t o a r e vechi nu v o r p r i m i
pentru anul în curs noui l e g i t i m a ţ i i . B ă m â n în v i g o a r e
cele vechi, adăugindu-li-se n u m a i unele foi s u p l i m e n t a r e .
Una d i n t r e aceste foi cuprinde sinopticul e p o c e l o r de vâ­
n ă t o a r e . B e m a r c ă m : N u sunt p r o t e j a t e u r m ă t o a r e l e spe­
cii: iepurii de v i z u i n ă ( c a n i n i i ) , — mistreţii, v u l p i l e (cu ex­
cepţia f e m e l e l o r cu pui în epoca 16/111—15/VI, — lişiţele.
Nu se va v â n a în nici o epocă: urs, z i m b r u , râs, noriţă,
breb, v i d r ă ; — m â ţ e sălbatece; — g ă i n i l e de munte, de ie­
runcă, — prepeliţele cocorii, corbii, lebedele etc. — P r o f .
Dr. G e r h a r d S c h o o p a r a t ă , că vulpile şi viezurii sunt cei
m a i a c t i v i r ă s p â n d i t o r i ai trichinozei. F o a r t e m u l t e v u l p i
şi m u l ţ i v i e z u r i sunt p u r t ă t o r i i trichinelor. D a c ă r ă m â n
n e î n g r o p a t e c a d a v r e l e celora, dau peste ele porcii de casă
sau sălbateci şi se infectează. A u t o r u l r e c o m a n d ă : 1. Ca­
d a v r e l e de v u l p e şi de v i e z u r e să fie î n g r o p a t e la cel puţin
1,5 m. a d â n c i m e . 2. C a d a v r e l e să fie fierte, p â n ă d e v i n sure
şi p ă r ţ i l e cele m a i din m i j l o c ale c ă r n u r i l o r , şi p â n ă ce su­
cul care c u r g e din tăeturile ce le facem nu m a i a r e cu­
loare roşietică. 3. C a d a v r e l e să fie arse p â n ă In cenuşe.
D e r Karpathenjäger ( B r a ş o v , N o . 1).
„ C o n d u c ă t o r u l g r u p u l u i etnic a ordonat ca toţi vâ­
n ă t o r i i etnici g e r m a n i să se unească in Deutsche Jăger-
schuft Rumäniens". Cu această d e c l a r a ţ i e începe noua re­
vistă de v â n ă t o a r e din B r a ş o v „ D e r K a r p a t e n j ä g e r " şi a-
nunţă, că v â n ă t o r i i g e r m a n i dela noi u r i n e a z ă să formeze
un g r u p aparte. Din e x p u n e r i l e a s u p r a scopului acestei
noui o r g a n i z a ţ i u n i vânătoreşti, î n t e m e i a t ă pe considerente
etnice şi politice, nu-i putem găsi nici o j u s t i f i c a r e vdnd-
lorcască. N e e x p r i m ă m calda dorinţă, ca ea să nu tulbure
c o r d i a l e l e şi i n t i m i l e relaţiuni şi sentimente de c a m a r a ­
d e r i e v â n ă t o r e a s c ă , ce au existat totdeauna între v â n ă t o r i i
r o m â n i şi g e r m a n i , din cuprinsul R o m â n i e i .
U n i u n e a G e n e r a l ă a V â n ă t o r i l o r din R o m â n i a a cu­
p r i n s cu aceeaş c ă l d u r ă şi pe v â n ă t o r i i de o r i g i n e etnică
g e r m a n ă , şi în conducerea oficială a trebilor noastre vâ­
nătoreşti (Consiliu al U n i u n e i , Consiliu Superior, Inspec­
tori) au luat loc totdeauna şi v â n ă t o r i g e r m a n i dela noi.
Dar fără a fi impuşi de o r g a n i z a ţ i u n i politice.

Poşta întârziată aduce s t ă p â n i l o r t e r i t o r i i l o r de vâ­
nătoare pierdute câte un g â n d al bieţilor paznici rămaşi
părăsiţi:
„ D o m n u l e . . . . cu m a r e bucurie a m p r i m i t m i c a poş-
tală prin care a m aflat de toate. Noi suntem sănătoşi, d a r
asemenea puiului de subt ochii hârăului. Timpul nu e
hun; în „ v i t e " a v e m pagubă m a r e , de iarnă grea şi de
o a m e n i cu alte g â n d u r i decât ai noştrii cei v e c h i . . . "
„ O n o r a t e D o m n u l e . . . . T a r e mult ne-am bucurat de
cartea ce a m p r i m i t delà D-Voastră. Iu a v e r e a D o m n i e i -
voastrc m a i t r a g e m sania să m e a r g ă toate bine. d a r nu
prea putem răzbi. Stăpânul cel nou a ucis multe din „ v i ­
tele" D-Voastre si le-a vândut peste o sută de bucăţi cu
preţul de un pengd pe kg. A m vorbit şi cu bătrânul N i -
c o l a e . . . şi l-am -spus vorba ce mi-aţi trimis, să g r i j a s c ă
cojocul să nu-1 g ă u r e a s c ă tare moliile, că aveţi lipsă de el
cât de curând . . ."
« # *
Abonatului N o . 1433 îi t r i m i t e m c ă l d u r o a s e mulţu­
m i r i pentru prietenia cu care n e a scris. T e m a schiţei tri­
misă e însă una prea bătătorită. F i e c a r e din noi a trecut
p r i n acele valuri de e m o ţ i i în faţa „ p r i m u l u i iepuraş". A ş ­
teptăm ( u plăcere alte istorisiri — scrise cu aceia.ş v e r v ă
şi talent — referitor la isprăvi şi observaţii vânătoreşti de
m a i târziu.
* * *
Ministerul de Interne, a aprobat eliberarea de autori­
zaţii de călători pe ('.. 1'. 1{. v â n ă t o r i l o r , cu condiţiunea ca
aceştia să prezinte permisele de v â n ă t o a r e pe anul 1941/42,
vizate de autorităţile m i l i t a r e .
A u t o r i z a ţ i i l e se eliberează de către C i r c u m s c r i p ţ i i l e
de poliţie in comunele urbane şi de postul de j a n d a r m i
în c o m u n e l e rurale.
# # #
P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă N r . 1870/942 s'a prelungit
până la 1.") M a i 1942, valabilitatea p e r m i s e l o r de v â n ă t o a r e
şi pescuit în A p e l e de Munte.
» # *
Sub ruşi, v â n a t u l din Basarabia, a r ă m a s un bun nu­
m a i pentru o a m e n i i săraci. Har, câteun culac, adică, câte
un o m cuprins, dacă a putut vâna. F o r m a l i t a t e a era f.
simplă.
T a x a de 5 ruble, plătită la percepţie şi p e r m i s u l se
da delà plasă. V â n a t u l , nu-1 ocrotea n i m e n i . Se înmulţea
in voia lui şi se împuşca cât se putea.
C ă p r i o a r e l e delà Cobac şi M â r z o a i a , din pricina bom­
b a r d a m e n t u l u i din timpul luptelor ce s'au (lat pe aicea,
au luat-o din loc. Şi-au părăsit locaşurile lor de ani de
zile şi au pornit-o în alte părţi. De aceia nu m i c ă ne-a
fost m i r a r e a , când a m găsit c ă p r i o a r e în lunca P r u t u l u i .
C a m a r a z i i v â n ă t o r i de p r i n alte părţi de la P r u t de
asemenea au găsit câteva e x e m p l a r e pe l o c u r i l e lor. De
sigur că, odată cu eşirea colţului şi cu a m u g u r i l o r , ne
v o r părăsi ş i . . . ne va părea rău. In s c h i m b spre bucuria
păstorilor, lupii au dispărut. N i m e n i nu s'a plâns de pa­
gube în turme, şi ziarele de asemenea, n'au publicat ca­
zuri cu babe şi cu lăutari sfâşiaţi de haite.
Bieţii reporteri . . .
P r i m i i porumbei popeşti, au sosit la 9 M a r t i e , iar cei
sălbateci, la 15 Faur. Şi pentru unii şi pentru alţii, în­
toarcerea prea timpurie, cred că le va fi fatală. N ' a u mu­
rit, d a r nici nu au ce m â n c a . Si ei se hrănesc n u m a i cu
seminţe. S ă r m a n i i . . .
Dumitru Aniţei
# * *
In unele părţi ale T u r c i e i , mistreţii s'au înmulţit pes­
te m ă s u r ă , p r i m e j d u i n d a g r i c u l t u r a . In u r m a unei ordo­
nanţe care poruncea vânarea intensivă a mistreţilor, in
sezonul 1941/42 au fost împuşcaţi in cele 54 vilaiete ale
T u r c i e i peste 11.000 porci sălbateci.
* « *
In U n g a r i a statul plăteşte câte 20 pengd (cam 600
L e i ) pentru f i e c a r e lup ucis.
In urma m i z e r i i l o r de a l i m e n t a r e pe care le sufe
şi Suedia, s a accentuat în anul acesta v â n a r e a elanilor
P e când in 19.19 au căzut 8910, in 1940 abea N72.">. in sezoi
nul 1941 au fost împuşcaţi 13.306 etani.
* • #
Ţ i n e m să m u l ţ u m i m călduros u r m ă t o r i l o r prieteni
„ C a r p a ţ i l o r " , care ne-au adus recent noui abonaţi: Maior
G r i g o r e I v a n c i u , C e r n ă u ţ i ; Dr. N . Cuiu, Hădăuţi; Hobert
Murat, I a ş i ; Ilie Curea, M e d i a ş ; Brutus P ă c u r a r , Timişoa­
ra; Stelian N . Popescu, Bucureşti; D. Kremie, Kpureni—,
T u t o v a ; O. A v r i g e a n u , B r a ş o v ; Ing. ('.. Dan. G h i m p a ţ i - V l a ş -
ca; L t . col. M i h a i l Popescu, Bucureşti; N . N . Bobancu, Pi­
teşti; M a i o r Bârzănescu, Bucureşti; Ion Budrică, Z'egaia;
Ursu N e c u l a i , F ă l t i c e n i ; Alfred Krajewski, Comăneşti;
Constantin P u n g u l e s c u , Deva.
• #*
P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă Jr. N r . 2018, publicată 1
M o n i t o r u l Oficial N r . 79 din 2 A p r i l i e 1942 s'a a c o r d a t u
ultim termen de 30 zile dela data susmenţionată, arenda­
şilor cari au obţinut a p r o b ă r i p r i n c i p i a l e pentru arenda­
rea dreptului de v â n ă t o a r e al t e r e n u r i l o r şi f o n d u r i l o r de
pescuit în apele de munte.
După e x p i r a r e a acestui termen, se v o r anula aprobă­
rile date şi se va proceda la r e a r e n d a r e a terenurilor şi
f o n d u r i l o r respective.
• »•
M a r e l e Stat M a j o r , a aprobat ca termenul p r e v ă z
de A r t . 52 din Regulamentul Legei P o r t u l u i A r m e l o r , pu­
blicat, în M o n i t o r u l Oficial N r . 71 din 24 M a r t i e 1942, în-
lăuntrul căruia se poate cere preschimbarea permiselor
de port-armă de v â n ă t o a r e să fie prelungit cu 90 zile, cu
începere dela data susmenţionată.
« * #
Din e r o a r e s'a o m i s a se m e n ţ i o n a la fotografia cu
dropii publicată in n u m ă r u l nostru trecut, p a g i n a 100, că
ea a fost făcută de Dl P a o l o de Michelis, consulul Italiei
in T i m i ş o a r a , care a avut bunăvoinţa să ne-o pună la dis­
poziţie.
* **
M u n t e l e nu s'a putut încă d e s p o v ă r a de e n o r m e l e can­
tităţi de zăpadă, pe care i le-a î n g r ă m ă d i t iarna, iar pe la
mijlocul lui A p r i l i e alte zăpezi m a r i s'au aşezat deasupra
celor bătrâne.
Cocoşii au rotit în anul acesta pe c o v o r alb, aproape
pretutindenea feriţi de p r i m e j d i a v â n ă t o r i l o r . Unii vână­
tori duşi prin cele întinderi răsăritene, alţii opriţi de ză­
pezile care au pecetluit c ă r ă r i l e m u n ţ i l o r .
„ A n u l p ă c i i " a r zice cronica acelor sălbătăciuni. A n u l
păcii, în c a r e o a m e n i i au fost buni şi blânzi, şi nu au văr­
sat s â n g e . . .
* **
C o m u n i c m a i j o s datele a p r o x i m a t i v e la cari şi-au
făcut apariţia „vestitorii p r i m ă v e r i i " in r e g i u n e a noastră:
P o r u m b e i i în j u m ă t a t e a a doua a lunei Februarie,
data de 20—27 F e b r u a r i e .
Sitarii in j u r u l datei de 18 M a r t i e .
Cocostârcii la data de 29 M a r t i e .
Hândunelele la data de 10 A p r i l i e .
Codobaturile la data de 19 M a r t i e .
Dr. Ion V. Todea, Orăşti"
• *#
I n articolul de fond al n u m ă r u l u i nostru din 15 Mar­
tie în cursul a r g u m e n t a ţ i e i s c r i a m : „ I n ceeace priveşte
„ b u n ă v o i n ţ a " p r o p r i e t a r u l u i m a r e , b u n ă v o i n ţ a în foarte
m u l t e cazuri depinde şi e în m ă s u r a caprelor, a iepurilor,
a p ă s t r ă v i l o r , a şuncilor de mistreţ e t c , pe care le t r i m i ţ i
plocon, în m ă s u r a cum închizi ochii faţă de abuzurile
silvice şi de vânat pe care le săvârşesc a n g a j a ţ i i m a r i şi
mici".
„Casa P ă d u r i l o r Statului" se socoate vizată de textul
de m a i sus şi ne cere a r ă t a r e a numelui persoanelor din
serviciul ei, care săvârşesc asemenea lucruri.
Dupăcum se vede chiar din acest text noi a m n u m i t
„Caps"-ul şi a d ă u g ă m , că nu ne-am referit la această or­
g a n i z a ţ i e de stat, care ştim, că se strădueşte — şi cu re­
zultate tot m a i desăvârşite — să îşi perfecţioneze întreg
personalul şi din punct de vedere vânătoresc.
 PUBLICAŢIE
Tablou de terenurile comune de vânătoare şi pădurile Statului ce urmează a se arenda pen­
tru dreptul de vânătoare de către Direcţiunea Economiei Vânatului.
Comuna Judeţul Supra[a(a Vânatul Estima[ia Data licitaţie'
lermata Arad 1320 iepuri 600 lei 29 I V 942 o. 11
Moroda 1305 iepuri 500 „
Livada )* 1704 iepuri, fazani, p o t â r n i c h i , gâş­ 3500 „
te, raţe, d r o p i i
l'lopeni Constanţa 4000 iepuri, v u l p i , prepeliţe, potâr­ 1000 „ „ „
nichi
Sulighete Hunedoara 970 iepuri, vulpi 600 „ „ „
Ohab a - P o n o r 321 iepuri, v u l p i , lupi 500 „
Baniţa . . 2330 mistreţi, urşi, lupi, vulpi, că­ 2000 „ „ „
p r i o a r e , j d e r i , cocoşi
Bosia Iaşi 2770 1500
Răsvanu Ialomiţa 3500 4000 „
Feteşti »» 8810 ¿7.000 „ „ „
P o d u l P i t a r u l u i (Cu-
cueţi P l ă t ă r e ş t i ) . Ilfov 5000 25.000
Mărul Severin 3623 mistreţi, vulpi, lupi, iepuri 1000
Chesinţi . . . . , T. T o r o n t a l 9231 4000
Schineni Tutova 2680 iepuri, vulpi, lupi 1000
Fundeni Tecuci 3019 iepuri, vulpi, sitari 1200
Humeşti 2019 iepuri 800
Jurilofca Tulcea 4070 iepuri, gâşte, raţe 4000
Epureşti Vlaşea 2067 iepuri, fazani 4000
Obştea M o ş n e n i l o r Argeş 6500 urşi, c a p r e negre, mistreţi, co­ 0.000
din C o m . Câineni coşi de munte, j d e r i

Pădurea Uc. Silvic Suprafaţa Vânatul Estimaţia Data licit.

Braniştea C a t â r i l o r Corabia 306,53 iepuri, v u l p i 1535 lei 30 I V 1942 o. 11
Păpădia Seria I V . „ 344 vidre 344
v iniţa şi P l a v i ş e v i ţ a Orşova 9433,35 mistreţi, c ă p r i o a r e , iepuri, vulpi,
j d e r i , d i h o r i şi lupi 5000
Dubova „ 2553 idem 2553
Bazarghian . . . . Iînisenlia 112,91 iepuri, vulpi, lupi 960
Ion Creangă . . . . „ 156 idem 400
Meselic „ 410 iepuri, vulpi 820
C a r a Cealâc . . . . „ 123,25 idem 247
Plan. Cârvanul Mare „ 34 idem 68
Plan. Cârvanul Mic . „ 76 idem 152
Ciulinoasa . . . . „ 120 idem 240
P ă c u i u l lui S o a r e . . „ 126 idem 252
Tâlchia „ 601 idem 1202
Florica, Păcuiul-Tâl-
chiei, O s t r o v u l
vechi, Jianu, H o p a
şi P i c h e t u l N o . 1 . „ 301,10 idem 602
Coria „ 307,30 idem 615
Alunet „ 13,69 idem 28
Mârleanu . . . . . „ 55,16 idem 112
Coasta D u n ă r i i . . „ 43,12 idem 87
Beleni şi N e g u r e n i . „ 226 idem 452
Pădurea Mare, Căr-
piniş „ 370,88 idem 752
Băzoarele „ 95,72 idem 192
Pantea, V e l i c h i o i ,
Harapul . . . . „ 330,49 idem
662
C a n a r a u a F'etei, F'ră-
sinetul şi M o a r a
Paşei „ 836 idem
1673
Oltina, Strunga,
Strâmbul, Puiul
Strâmbului, Tale­
rul, I n i m i o a r a . . „ 332,16 idem 665
Satul N o u . . . . „ 148,73 idem 298
Saica „ 13,20 idem 26
llagieni (Hagilar) . Murfatlar 591,12 iepuri, vulpi, lupi 10.000
Oniceni şi B o z i a n c a . R o m a n 171 iepuri, v u l p i , bursuci şi lupi in
trecere 500
Tufari Valea Lotrului 473,77 c ă p r i o a r e , p o r c i mistreţi, vie­
zuri, i e p u r i 40(10
Dumbrava I . . . coair iepuri, v u l p i , c ă p r i o r i şi în tre-
Dumbrava I I . . . l 5 u z l a
S b 8
^ - 1 D
cere m i s t r e ţ i 10.200
('•rohot, Budeasa, Sudrigiu 1700 c ă p r i o a r e , lupi. vulpi, mistreţi 3400
P ă u l e a s a şi G a l b i n a
Frumoasa, Păuleasa R o ş i o r i de Vede 286 iepuri, v u l p i , lupi în trecere 1500
Mâgureni, Anineş, capre roşii, iepuri, cocoşi de munte,
Grădişte, V â r t o a p e , cocoşi de mesteacăn, lupi, vulpi,
Titiana, Godeanu . Orăştie 19922 porci mistreţi, pisici dihori şi ne-
văstuici. 19.922
_ Lacul Taşaul . . . Constanţa 3140 gâşte, raţe, lişiţe 20.000
Amatorii vor înainta oferte închise, sigilate şi timbrate, până la datele menţionate in dreptul tiecăreia, la Direc­
ţiunea Economiei Vânatului, Str. Polonă Nr. 8 Bucureşti.
Pe plicul închis, se va specifica : „Ofertă închisa" pentru terenul, pădurea,
. iud (ocol, silv.)
„ARM UN S.A." B U C U R E Ş T I

D i r e c t a G e n e t a l ă : C a l e a V i c t o r i e i 33/1*1$ - f e l . Sx 74.91

SOC. P E N T R U P R O P A G A N D A T I R U L U I ,
FABRICĂ DE C A R T U Ş E DE V Â N Ă T O A R E

oferă vânătorilor prin magazinul p r o p r i u v â n z a r e a e x c l u s i v ă

pentru Bucureşti - Sediul B-dul C a r o l I N r . 5, T e l . 5.20.74
(Palatul Carpaţi) - şi prin r e v â n z ă t o r i i din p r o v i n c i e , sau prin
expediţii directe dela fabrica noastră :

C E L E M A I R E N U M I T E C A R T U Ş E D E V Â N Ă T O A R E cu alice

O R I G I N A L GECO D U R I . A V - H

„Express"- Roşii „Electr a"-Roşii

C e l mai bun tub special — Cartuşe speciale pt. Prepeliţe
Pro buc. Pro buc.
absolul ermetic — în c u l o a r e Cal. Lei Cal. Lei
încărcătură redusă — cu pul­
roşie — cu cameră de pulbere b e r e fără fum — capsa S I N O ­
12/65 1850 12 1450
dublu întărită — şi cu fundul X I D 6,45, bură de pâslă N r . 46
de otel — culot înalt, din alamă 12/70 1950 şi cu alice tari, g e r m a n e din 16 1350
cu capsa S I N O X I D ( G e v e l o t ) 16/65 1750 Durlach. 20 13
VI. 1850 L a dorinţă încărcăm şi pen­
16/70
încărcate cu p u l b e r e fără tru calibru 20.
fum: Rottweil şi cu cele mai 20/65 17

bune alice tari, g e r m a n e din 20/70 1750

Cartuşe excelente cu pulbere
Durlach. 2428/65 1620
1650
neagră (cu fum)
2428/70
„ Express" • Roşii
32 15
sunt incărc-nte si cu proiectile 1480
originale „ B R E N N E K E " sau
36 „Zentth'-l-a
„IDEAL". T u b special — parafinat —
culot înalt d e alamă cu capsa Pro buc.
Încărcătură specială. Cal. Lei
S I N O X I D 6,45, bură de pâslă
original G e c o N r . 46 A l i c e tari, 12 14
original g e r m a n e — pulbere . 1350
neagră (cu fum). 16
20 1320
„Zenith" Ia sunt încărcate şi
»0 Geco"-Violet cu p r o e c t i l e original „ B r e n -
n e k e " sau „ I d e a l " .
T u b special în culoare vio­
Pro buc. încărcături speciale.
letă, cu tipar argintiu. C a m e r a Cal.
de pulbere întărită — Cu g u l e r
de carton. Culot înalt de alamă 12/65 1750
cu capsa S I N O X I D V I . 1850
,Eiectra"- Verde Cal. Pro buc
Lei
12/70
încărcat cu p u l b e r e fără fum 1650 Tub foarte rezistent — cu
16/65 12 13
Rottweil şi cu cele mai bune bură N r 3 — extra elastică, cu
20'65 16 16 1250
a l i c e t a r i , g e r m a n e , din p u l b e r e neagră (cu fum). A l i c e
Durlach. tari. 20 12
24-28 1150
32-36 Ï Ï

Al v e n a în d e p o z i t t o a t e c a l i b r e l e d e c a r t u ş e c u «$!«»••$ pt.
Drillinjfc ţi C a r a b i n e mzm C e r e ţ i o f e r t a p e n t r u e l e .
V a l a b i l dela 1 9 A u g u s t 1 9 4 1 . Ne rezervăm dreptul de a modifica preţurile.