C A R PATI I

A p a r e la Î S a fiecărei luni / Preţul unul n u m ă r 45 lei / A b o n a m e n t u l pe un an 300

pe j u m ă t a t e a n 260 lei / Redacţia şl a d m i n i s t r a ţ i a i Sibiu. Str. C a r m e n S y l v a N o . 12
VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR,
Dr. IONEL
PROPRIETAR
POP
«ASPUNZĂTOR

{Reg. special Trib. Oui. No. 9.) . A N U L X // N o. 8 // 15 AUGUST 1942

COMORILE NATURII DIN ROMÂNIA*)

d o : Prof. AL. BORZA

Au trecut multe veacuri, aproape două milenii, de riot act de naştere pe care îl poate avea un popor, ves­
rând poetul Uvidiu, exilat la Tomis, Constanţa de azi, a teşte prin artisticele sale basoreliefuri însă prea puţin
trimit in Italia primele informaţii despre o parte a ţării despre n a t u r a Daciei. Indică doar vag munţi înalţi, în­
noastre, despre sălbatecele stepe Dobrogene, in neîntrecu­ cununaţi de dacoburguri şi codri nesfârşiţi.
tele sale „Tristia". Şi iarăşi este veche epopeea împăra­ S'au pierdut la voi, in negura vremii şi amintirile
tului Traian, Optinul Princeps, care în lupte îndelungate aduse de harnicii negustori genovezi şi veneţieni din prin­
fi crâncene a zdrobit pe legendarul nostru rege Decebal, cipatele române medievale, deşi noi n'am uitat, că în Ita­
înglobând oficial pentru 16S ani provincia Dacia în ma­ lia cerului senin şi al patriotismului cald şi-a făcut edu­
rele imperiu roman, creind insă poporul român, care de- caţia românul Ioan Corvinul, atletul creştinătăţii în lupta
a-lungul celor 1800 de ani a păstrat în îndepărtata cita­ contra semilunei şi că fiul său, regele Matia Corvinul,
delă carpatică limba şi firea cuceritorului roman, ideea împreună cu celalalt român, Nicolaul Olahus, primatele
latinităţii, tradiţia unui imperiu şi a unui „împărat" îm­ de Strigoniu, au adus din Italia şi au plantat în sudestul
preună cu moşia sa străbună, împotriva tuturor vicisitu­ Europei nobila cultură a Renaşterii italiene, de şi sub eti­
dinilor trecătoare, împotriva tuturor „regilor" şi „ţarilor" cheta unui alt popor.
de mai târziu. Columna lui Traian din Roma, cel mai glo-
Şi n'am uitat că deodată cu credinţa romană, îmbră­
ţişată la 1700 de românii ardeleni, Italia ne-a dat, prin
*) C o n f e r i n ţ ă ţ i n u t ă In l i m b a i t a l i a n ă l a U n î v e r s i t a - conştiinţa obârşiei noastre latine, cea mai puternică ar­
tea d i n R o m a , l a S o c i e t à d e l G i a r d i n o d i n M i l a n o ş i l a mă spirituală în luptele ultimului sfert de mileniu pentru
U n i v e r s i t a t e a d i n B o l o g n a i n z i l e l e d e 16, 18 ş i 2 0 M a i emanciparea neamului nostru de sub tutela politică ne­
1942. dorită şi perimată a neamurilor străine cutropitoare.
 din bătrâni şi o civi­
lizaţie primitivă ru­
rală bimilenară sunt
o realitate vie şi in­
tens trăită.
Dar nu despre
această categorie de
comori ale Româ­
niei îmi piopun să
Vă vorbesc, ci des­
pre bogăţiile ei natu­
rale de valoare idea­
la, din domeniul na-
turei, care vor fi poa­
te mai pufni cunos­
cute onoraţilor mei
auditori. Unii vor a-
vea poate informa­
ţii vagi despre mă­
reţia munţilor noş­
tri şi despre farme­
cul oriental al Sud-
eslului ţării şi vor fi
auzit de caracterul
ei general de o in­
sulă rară a naturii
nealterate, In mijlo­
cul unei lumi cu o-
riginalitatea demult
distrusă de civiliza­
ţie şi de mecaniza­
rea vieţii. Cine poa
te avea însă idee cdt
este de contopit cu
ea şi cdt iubeşte a
ceasta natură romă
nul — urmaşul da
cilor românizaţi şi
Valea Oltului spre Călimâneştl. singurul moştenitor
legitim al acelor tă
Nu cred să mai consultaţi Dvoastrc nici operele ne- ramuri, unde zac părinţii şi nenumăraţii martiri ai aspira
peritoare ale in vătafilor naluralisti, geografi sau arheo­ tiilor lui, — românul, care şi-a aâaptat, in plurimilenara
logi Marsigli, Crisellini, Sestini fi Spallunzaui. cure au lui vieţuire pe acel pământ, fi moâul de vieaţă şi gospo
fost primii exploratori ştiinţifici şi descriitori ai Daciei daria şi concepţia sa geopolitică, naturii locului, cum nu
noastre antice. s'au putut adapta la aceste realităţi niei năvălitorii vre
Generaţia de azi puţin a mai putut afla despre torn melnici, nici „Oaspeţii" de mai târziu, orient au forţat şi
noastră din povestirile legionarilor români transilvăneni ar âori ci aceasta.
din ini mul răsboi mondial, care nevoind să lupte împo­
triva fraţilor lor italieni, s'au înrolat in glorioasa voas­ II.
tră armată, vărsându-şi sângele deodată pentru împlini­
rea idealului naţional al amânâuora: eliberarea teritoriu­ Nu mi-aţi îngădui să fac o lecţie de geografie din
lui etnie italian fi român de sub dominaţie străină. Prea conferinţa mea fi nici nu este intenţia mea aceasta. Atâta
puţine informaţii vă vor fi parvenit in zilele noastre dela pot doar' accentua, că scheletul României este regiunea
fii Dvoaitre, care doar au trecui numai peste (ara noas­ muntoasă a Carpaţilor sudestiei. numită Transilvania
tră, pentru a ajunge pe îndepărtatele câmpii de luptă, un­ care este înconjurată de şesul Tisei şi al Raliatului, al
de se dispută cauza crucii fi u civilizaţiei europene. Munteniei, al vechii Moldove integrale ţi al Dobrogei. Pri
Pentru aceea cred că este justificată conferinţa mea vită dinspre Dalia, România se prezintă astfel ca o [or
de astăzi iu fata Domniilor Voastre despre Natura Ro­ tăreaţă naturală, înconjurată de uu întins „glacis", aşa
ma niei. eu in uu considerat Dacia antică fi strămoşii voştri romani
Şi mai crea, că nu este lipsit de orice interes, pentru ciinil uu pornit .vdf o cucerească, făcând din ea un bastion
un popor, cum este poporul italian, atât de curios să cu­ înaintat in lumea barbară a Imperiului.
noască şi să cerceteze viaţa şi rosturile altor popoare, să Carpaţii sunt, /><• cum se ştie, de origină terţiară
i se prezinte in imagini petecul acela de pământ, frămiiu urând un nucleu cristalin, peste care se întinde o manta
lat şi disputat de atâţia, care a fost însă dela venirea da­ puternică de yrezie şi din care se mai ridică şi insule pi
cilor pe aceste plaiuri, ¿000 ani înainte de Chrislos, lea­ toceşti de calcar. Dar in masivul dela Apus, in Iiihuria
gănul şi va fi etern „spaţiul vital" al unui popor frate, mai găsim şi rămăşiţele unui lanf „hercinic" mai vechiu
care „post multos longosque errores" şi-a regăsit locul care apare cu vârfurile sale senile, rotunjite şi in Dobro
lângă fratele său mai mare, tnfrăţindu-se din nou prin gea de Nord. Puternice catciie si masive vulcanice mezo
tăngele in comun vărsat. zoice şi terţiare străbat Carpaţii orientali pe vechi linii
de fractură. Câmpiile împrejmuitoare, alcătuite din se­
I. dimentele mărilor care s'au succedat, poartă un covor i/ro
de loess diluviul, din care a luat fiinţă solul fertil, cer no
fiind se pomeneşte azi de comorile, naturale ale Ro­ siomul iu diferite nuanţe. Mai trebue oare să amintesc
m/iniei, oricui ii rin in minte neîntrecutele ei bogăţii ite că masivele muntoase, care ating iu Itucegi 2840 metri
petrol, gaz metan, sare şi aur, cărbune şi minereuri de sunt despărţite prin răi erosionale pitoreşti? Nici nu mai
aluminiu; şi se gânâeşle la câmpurile ei roditoare, aducă­ pot iusistu asupra reţelei hidrografice bogate a ţării, măr
toare de pâne binecuvântată, la plantele oleaginoase, la ginindu-mă doar să constat, că apele curgătoare isvordn
tfecla de zahăr, la tutun fi viţa de vie ce rodeşte la noi din masivul carpatic aleargă toate spre Dunărea atât il
îmbelşugat. Cine n'n aflat de creşterea înfloritoare de vite maestoasă fi iu definitiv spre Marea Neagră, aproape u
din România, cu export de carne şi lână? Cine nu ştie de „mare nostrum" al României, prin importantul trafic cu
bogăţia ei iu lemn? Mai puţin se cunoaşte şi este insufi­ mcrcial ce porneşte din porturile sale Constanţa, Ii răii
cient apreciată cea mai mare comoară a tării mele: ţără­ şi Calaţi. Dar este mire pasibil să insist asupra impnrlan
nimea sa sănătoasă, rezistentă, harnică şi modestă, depo­ (ei naturaliste a Danuhiului — o lume aparte, mai ale
zitarii unei culturi sufleteşti străvechi, la care tradiţiile iu regiunea ..Răl(ii" fi a Deltei, o adevărată ţară din po
veşti, cu insule plu­
titoare (plaur), cu o
avifaună paradisia­
ca — pe care a slu-
diat-o in cursul ci
,,banato misie" chiar
un compatriot ui
Dvoastre, Martigli,
încă in secolul al
XVUI-leat
De icoana, fuga­
ră a cadrului geo-
grafic (ine neapărat
fi caracterizarea cli­
mei, a acestui stă­
pân suveran al des­
tinului tuturor vie­
tăţii»'' de pe acest
teritoriu. Iu părţile
răsăritene nici nu
¡mate ¡i alta clima
decât foarte accen­
tuat continentală, cu
veri calde şi secetoa­
se şi cu ierni aspre,
dominate de „crivă­
ţul" tiran. In sud­
es t avem insă clima­
tul benign „helenic",
ini in munţii inulţi
climaturi de munte,
puternic oceanic nu­
anţate.
Aşezată în Sud-
estul Europei, —ce-i
drept, departe de
rulota glaciară a di-
Ia Mumii Bicazului
luciului, — dar un­
de se întâlnesc a-
ţdtea influente climatice, acum ca şi'n trecut, pe unde Mamiferul cel mai rar este la noi insă [oca (Mona­
au trecut atâtea curente migratorii de animale şi plante cii us albicenter) dela Coasta de Argint a Dobrogei de Sud,
din t i m p u r i străvechi geologice, dar mai ales in Pliocen unde sub seulul legilor de protecţie mai Irăesc familii.
fi l'leistocen, e firesc ca România să posedă o faună şi o Delfinul este bineînţeles prezent in Marea Neagră.
floră de amestec excepţional de bogata şi variată. la ini ciuta paserilor şi numai celebrul „paradis al
păsărilor" din Deltă şi Băl(ile Dunării ar fi suficiente ca
III. să plaseze România printre cele mai interesante ţări ci­
negetice din Europa. In împărăţia nesfârşită şi tainică a
Voi nininti din lumen n ni nudelor doar principalele Deltei trăesc sute de pelicani (de două neamuri), egreta
fenomene faunistice, cure Vă pol interesa prin originali­ nobilă şi alţi bâtlani, lopătari, cormorani, gdţte şi rate
tatea lor şi care se deosebesc poate mai pregnant de ule sălbatice, cu întinse colonii mai ales In regiunea Tulcei.
Droastre. Dintre mamifere cea mai râvnită de vânători In /iadurile din apropiere cuibăresc şase feluri de vulturi ţi
este capra neagră, care trăeşte in vre-o 3000 capete in vulturi-pescari cari pare că ar fi jandarmi păzitori ai aces­
jarpaţa noştri. Căci muf Ionul şi Capra Ibex ( = stambec- tei avifaune pestriţe şi gălăgioase. Primăvara, pe timpul
chi), podoaba Parcului Dvoastre Naţioanl „Cran Para­ migraţiunii, Delta mişună de feluritele paseri băltărete şi
dis o" nu trăeşte la noi; încercarea făcută de Vănătorile notăloare, pe care le pofi observa din nemijlocită apropie­
Ilegale de a introduce pe cel dintâi in Retezat, a eşuat re, pare că ar fi o volieră minunată dintr'o grădină zoo­
complet. De altfel se pare că el dispăruse din Carpatii logică. In Balta Brăilei „pofi vedea în cinci minute mai
noştri in timpurile istorice. multe feluri de paseri ca în Europa centrală timp de 5
luni" imi spunea un german. Cocoşul de munte prin bră-
Cerbul (Cervus elaphus) în schimb trăeşte în stocuri
dete şi dropiile mari din stepele şi sămănăturile întinse
importante prin pădurile noastre, reprezentând o subspe­
1 ale Bărăganului, din Basarabia de Sud şi din Banat, încă
cii (C. e. carpathicus) cu varietatea montanus. Şi este
sunt urmărite eu pasiune de vânători.
principala satisfacţie pentru Nimrozii noştri numeroşi să
asculte mugetul lui chemător; mulţi oaspeţi străini lise O podoabă falnică a avifaunei române sunt vulturii
asociază la această plăcere vânătorească. de felurite neamuri, ocrotiţi de legea Monumentelor Na­
Urtul este tncă an oaspe zilnic al stânelor de manie turii. Vulturul bărbos (Cypaetos barbatus) din Munţii Re-
in toate masivele noastre carpatice, ca intr'un mare re­ tezatului a dispărut din restul Europei, unde sunt rari si
ia gin european. alte trei sj>ecii de culturi pleşuvi care vin regulat din Bal­
Dar râsul (Lynx-lynx), aproape dispărut în Alpi, este cani sau chiar din Africa de Nord la noi, curătind prin
încă bine reprezentat la noi şi în urma protecţiei ce i se tr'o adevărată razzie sanitară regiunile muntoase de ca­
acordă devine temporar foarte păgubitor. A fost semna­ davrele pestilentioasc. Pcntruca să termin cu păsările,
lată şi specia meridională Lynx pardina, mai rar. Nu mai trebue să spun, că învăţatul nostru ornitolog, D. Linfia,
fac amintire de mistreţii, pisicile sălbatice, vulpi, şi lupii cunoaşte din tară 402 specii de paseri (pe când din Ger­
numeroşi, care devin uneori o adevărată plagă atât a re­ mania întreagă abia sunt enumerate de Fr. Tischler 345
giunilor împădurite, cât şi a trestisurilor din bălti şi nu­ specii). .97 specii sunt sedentare, ¿00 migratoare sau de
mai prin vânători mari pot fi făcuţi inofensivi. Ca o cu­ pasagiu, 39 oaspeţi de iarnă şi 66 accidentale sau nomade.
riozitate mai amintesc că uneori trec peste Dunărea în­ Foarte variaţi sunt şi peştii, cifrânâu-se la cea 75 specii.
gheţată şi şacali, venind din Balcani. Din fauna inchtiologică se remarcă în special Ganoizii cu
Cel mai de seamă vânat al tării noastre a fost însă 5 specii, dintre care unii Accipenseri pot cântări până la
zimbrul (Bison bonasus), care a fost definitiv stârpit abia 800 kg. O vizită la cherhanalele din Vdlcov in Delta Dună­
pe la t~90. Bourul (Bos primigenius) nu cu mult l-a su­ rii, supranumită şi Veneţia României, este un adevărat
pravieţuit in Moldova voivodală. Tot aşa figurează prin­ eveniment pentru un naturalist, dar şi pentru un econo­
tre mamiferele stdnsc la noi şi castorul, care trăise până mist, iar gastronomul se va gândi cu multă plăcere la
l< 1823 prin apele Banatului. cantităţile imense de icre negre, „caviarul" ce se obţiiie
şi se presează aci. Apele de munte sunt încă bogate în pă­ traleuropeice, respectiv europeo-sibirice-nordamericane
străvi şi este o tradiţie nu numai ca ei să ţie pescuiţi în (cea 62%). >
mod legal şi ilegal de toată lumea, dar şi să fie serviţi oas­ E remarcabil numărul speciilor alpine şi nordice
peţilor de la ţară, cu tradiţionala ospitalitate românească. (unele circumpolare) pe care le cunoaşteţi bine şi Dvoastre
Reptilele sunt de vre-o 40 specii, printre care temutele din Alpii Dvoastre şi care au venit în bunăparte în tim­
vipere cu corn (Vipera ammodites) se află in Banat şi pul glaciaţiunii diluviale a Europei, când migraţiunea era
Dobrogea şi viperele negre (Vipera berus), răspândite în posibilă şi peste munţii mai scunzi, fiind atunci etajele
multe variante până sus la munte. Ţestoasele (Testudo ibe- de vegetaţie mult coborîte.
ra) sunt caracteristice pentru regiunile bogate in asemenea In regiunea câmpiilor este preponderent elementul de
elemente mediteraneane, din Dobrogea şi Oltenia. stepe continentale, care nu a venit numai din ţinutul
Faima vertebratelor din România prezintă în totali­ „pontic", cum ar indica numele lor curent, ci chiar şi din
tatea ei caractere palăoarctice şi în special centraleuro- marele rezervoriu central-aziatic, turano-iranian şi sibiric
peice, dar cu iradiaţii puternice mediteraneane în Sudul de ierburi de stepă; ele au venit în parte în epoci uscate
şi Apusul ţării, cu un amestec important şi. de elemente din terţier şi s'a păstrat în stepele pietroase, carstice-ilirice
nordice şi pontice, în privinţa migraţiunii cărora dăinueşte dela voi şi dela noi şi s'au răspândit mult în timpurile cu
încă o nesiguranţă mare. clima puternic continentală a diluviului, împreună cu noul
„essaim", curent migratoriu diluvial şi cel postdiluvial-
Si mai scurt voi caracteriza fauna nevertebratelor
mediteranian. Acest element de stepă este acum la noi în
din România, care este de-o bogăţie fantastică. Cu sutele
puternică expansiune în urma diminuării domeniului fo­
se numără (gândacii) coleopterele endemice, aflate numai
restier şi a uscării lente a climei. El, mi-se pare, face şi
in anumite regiuni ale ţării, ca şi fluturii şi alte gâze mă­
la Dvoastre progrese în câmpia nordică a ţării.
runte, pe care le adună pasionaţi cercetători de peste ţări
şi mări, care cercetează localităţile mai celebre pentru ase­ Un colorit bogat împrumută florei române elementul
menea endemite, cum sunt Băile Herculane în Banat, ves­ sudic, care la noi este reprezentat prin speciile cu o răs­
titele băi termale din timpul stăpânirii romane la noi. Un pândire a ) in primul rând e s t b a l c a n i c ă s a u m o e s i a c ă şi
fenomen remarcabil este numărul mare de specii mărunte caucasică-anatolică, b ) în al doilea rând balcanică-ilirică
cavernicole, mai ales gdndăcei orbi, cercetaţi in habitatul (cum este liliacul (Syringa vulgaris), Carpinus duinensis,
lor subteran de speologii Universităţii noastre Clujene, sub Quercus lanuginosa, Cerris şi Qu. Frainetto), c) m e d i t e r a ­
direcţia savaritului biolog Emil Racoviţa. Studiul acestor n e a n ă , în înţelesul propriu al cuvântului. De acestea ţine:
animale este de o extremă importanţă generală biologică smochinul sălbatec, Jasminum fruticans, Paliurus spina-
şi deschide perspective luminoase pentru soluţionarea unor Christi şi multe liliacee, orhidee, graminee. Lipseşte bine­
spinoase probleme biogeografice. Ele sunt adecă în genere, înţeles la noi, elementul pururea verde al pădurilor şi
lipsite de aripi, şi fiind adaptate la o atmosferă foarte macehiilor Dvoastre, încât de o z o n ă m e d i t e r a n ă propriu-
umedă, nu pot nici trăi şi nici migra înafară de peşteri. zisă nici nu putem vorbi, ci mai mult de o zonă submedi-
Ele se găsesc deci acolo, unde au putut migra în vechi terană-euxinică. lotuşi este remarcabil, că se păstrează
epoci umede şi unde au rămas mai târziu izolate, diversi- sălbătecit Ziziphus jujuba şi chiar mărul granat în Do­
ficându-se specific. Pentru aceea din distribuţia lor se brogea, ca o reminiscenţă a stăpânirii turceşti, îndelun­
pot trage ingenioase concluzii relativ la succesiva lor gate. Elementul sudic este în parte de mare vechime ter­
imigraţie, începând cu timpurile vechi terţiare (Jeannel, ţiar şi interglaciar şi s'a păstrat în căldări calde de munţi,
Chappuis). Dar prediluvială trebue să fie în cea mai mare poate şi în timpul bejeniei diluviale. Marea lor răspândire
parte şi fauna de atropode terestre, cu admigranţi medi- spre Nord se datorează insă unei epoci calde postdiluviale,
teranieni şi stepici. Astfel de venetici postdiluviali sunt la când după unele urme de cărbuni aflaţi în nordul Basa­
noi şi termitele, descoperite în ascunzişurile lor ferite de rabiei, au pătruns până acolo venind, evident dinspre II-
lumină, la Chişinău, Buzău, Bucureşti, în Oltenia şi Do­ lyria, chiar şi Quercus ilex, copacul Dvoastre atât
brogea caldă. Elemente termofile sunt şi vestiţii scorpioni de caracteristic pentru flora mediteraneană, împreună cu
delà Băile Herculane şi scârboasele scolopendre (Scolo- Buxus sempervirens şi multe elemente considerate greşit
pendra cingulata) din Dobrogea şi Insula Şerpilor din Ma­ „pontice" deşi ele constitue un „element de legătură" cu
rea Neagră. La Mangalia şi in alte regiuni dobrogene poţi mediterană. Mai târziu, când clima a devenit mai rece şi
prinde cu uşurinţă şi frumoase exemplare de Scarabeul mai uscată, multe din aceste tentacule înaintate ale florei
sfânt al Egiptului. mediteraniene s'au stâns, aşa în primul rând Quercus
llex. Au rămas numai câteva colonii răsleţe din această
nobilă floră, adevărate ariergarde a unei armate în re­
IV. tragere.
Elementul estbalcanic sau dacobalcanic este la noi
Am zăbovit aşa de mult la schiţarea faunei noastre, răspândit în munţii înalţi şi reprezintă o floră relictară
fiindcă ştiu, că ea interesează in genere mai mult şi este din masivele muntoase sud-estice a timpurilor vechi, ter­
mai cunoscută decât lumea plantelor. Şi totuşi aceasta ţiare, acum mult fragmentată şi din toate părţile strâm-
este în România de o bogăţie mult mai mare; din ele­ torată de flora centraleuropeică mult mai expansivă şi mai
mentele rare ale florei şi din tipurile speciale de vegetaţie modernă. De acestea sunt Bruckhenthalia spiculifolia, Po-
s'au recrutat cele mai de seamă „monumente naturale" tentilla Haynaldiana, Rhododendron Kotschyi, Symphy-
delà noi; florile se şi întâlnesc pretutindeni, mai uşor ca tum cordatum, Pulmonaria rubra. Cu Crimeea şi cu Coa­
animalele vagabonde, timide şi sălbatice. căzul avem comun Evonymus nanus, răspândit până in
Când îmi propun să vorbesc despre floră, mă gân­ Azia centrală, fagul oriental şi frasinul păros (Fraxinus
desc în primul rând la fanerogame, la plantele cu flori, holotricha). Până în Munţii Himalaya se întinde aria alu­
podoaba fără seamă a ţării noastre şi nu la criptogame, nului turcesc (Corylus Colurna) din Oltenia şi Banat, un
la muşchi, ciuperci, alge şi ferigi, care nici nu sunt la noi copac impozant, cel mai de seamă monument natural la
suficient explorate; doar mixomicetele făcând excepţie, noi, care a trebuit să dăinuiască la noi din timpurile pre-
fiind cele mai binecunoscute din Europa. O scurtă sta­ diluviale. Elemente atlantice, cum aveţi Dvoastre, sunt la
tistică ne dă o idee despre bogăţia florei noastre fanero­ noi ca şi absente. Căci Ilex aquifolium, prezent intr'un
game. Prodan, enumără în noua sa floră 3 7 5 / specii mari singur loc la noi, Ruscus aculeatus şi Tamus communis
şi microspecii geografice de plante spontane sau deplin na­ sunt mai mult mediteraneane.
turalizate la noi, în afară de foarte multe unităţi siste­ Ceeace sună desigur straniu, dar este totuşi adevărat,
matice mai mici; unele poate specii incipente. Numărul este constatarea că la noi se găsesc şi 2—3 elemente net
acesta este relativ foarte mare, căci reprezintă 40% din tropicale, printre care cităm în primul rând splendidul
flora Europei întregi. Avem mai multe specii chiar ca nufăr din apele termale dela Băile Episcopiei lângă Ora­
Italia, din care „Noul ghid botanic" de E. Baroni enumără dea (Nymphaea Lotus var. thermalis), aproape identic cu
abia 3U6 specii. Bogată este îndeosebi flora lemnoasă, Lotus-ul din Africa tropicală. E desigur un relict al tim­
căci din aceste elemente se numără la noi peste 230 spe­ purilor calde prediluviale, care s'a putut păstra aici in
cii. apele calde ale isvorului Peţea.
Cea mai bogată floră se găseşte în colţul sudvestic Cel mai specific element al florei noastre este cel en­
al ţării, în Valea Cernei, în Oltenia şi Dobrogea; cea mai demic, adecă speciile, care numai in ţinuturile noastre se
săracă este a întinselor săraturi din Câmpia română. află sau trec puţin peste graniţă, având centrul lor gene-j
Dacă facem o analiză arealgeografică a florei noa­ tic şi geografic la noi. România este de sigur ţara cea mai
stre, adecă după răspândirea în spaţiu a elementelor ei bogată In endemite din întreaga Europă centrală. Avem
componente, vom găsi. că cele mai multe plante sunt cen- cea 211 specii proprii şi numărul lor nu este exhauriat.
 Intre altele a contribuit toarte mult la cunoaşterea lor rurale, autohtone, muncitoare a pământului, locuind prin
Institutul Botanic al Universităţii din Cluj, care pentru satele văilor şi dealurilor, exploatatoare a minelor, a pă­
o mai temeinică explorare a florei ţării publică o arhivă durii şi a păşunilor, din munca căreia răsare bunăstarea
intitulată „Buletinul Grădinii şi Muzeului. Botanic" şi tuturor straturilor şi ocupaţiunilor parasitare, de graiul
herbarul-tip numit „Flora Romaniae exsiccata", la care şi cântecul căreia răsună şi se înviorează însăşi natura,
colaborează toţi botaniştii ţării. ale cărei taine ea singură le-a pătruns. Şi acesta este în
Evident, că progresând cercetările botanice in penin­ Transilvania poporul român!
sula balcanică, rând pe rând suntem nevoiţi să ştergem Astfel trebue să sesizăm şi covorul vegetal, după în­
câte una din speciile noastre endemice, aşa cum cercetă­ tinsele populaţii de plante întovărăşite în asociaţii sau
rile etnografice comparate încă ne-au obligat nu odată biocenoze, în care nu joacă nici un rol susţinător şi nu
să reducem numărul melodiilor şi al elementelor de fol­ reprezintă nici o importanţă pentru organismul întreg al
iilor socotite absolut originale româneşti, atribuindu-le fon­ covorului vegetal speciile cele mai minunate, dar rare sau
dului comun traco-dacic-illiric sau zestrei strămoşeşti a rarisime.
regiunilor carpato-balcanice. Endemitele noastre certe sunt Nu mai trebue să accentuez, că Botanica dispune azi
in parte relicte terţiare izolate, în parte ncoendemite, mi- de metode de analiză sociologică profundă a covorului ve­
crospecii vicariante la noi, în locul micilor specii din alte getal, de stabilire * tipurilor de vegetaţie fitosociologice,
ţinuturi. Este mare şi numărul hibrizilor permanentizaţi. comparabile unele cu altele şi în care „specule caracteris­
In câmpii şi in etajul colinelor găsim mai puţine specii tice" joacă un rol fundamental, al Fitosociologiei moderne,
endemice, tot aşa şi în etajul pădurilor de munte. Mai că de fapt covorul vegetal nu se compune din indivizi ve­
multe sunt în etajul subalpin şi în cel alpin. Şi iarăşi getali amestecaţi fără nici o regulă, ci din anumite specii
Banatul ascunde cele mai multe asemenea clenodii preţi­ asociate după anumite norme permanente, alcătuind so­
oase (vre-o 2i specii) urmând apoi Carpaţii meridionali. cietăţi numite asociaţii, pe care Ic întâlnim în staţiuni si­
In masivul formidabil al Retezatului se găseşte chiar un milare ivindu-se. în aceeaş compoziţie, uneori pe întinderi
centru genetic de mâna întâi, unde forţele vii ale naturii foarte mari. Plantele asociate se complectează în spaţiul
creiază şi acum, prin mutanţi şi hibrizi, nenumărate for­ aerian, orânduindu-se în straturi de copaci, arbuşti, bu-
me noui, dovedind prin aceasta că opera creaţiunii nu s'a rueni, muscinee şi ciuperci, ocupă complimentar şi solul
sfârşit cu celea 6 zile biblice. şi se complectează şi în timp, alcătuind grupe sezonale,
care se succed în desvoltare, în înflorire. Când societatea
V. este matură, ea prezintă şi o dispersiune omogenă. Când
asociaţia, în condiţiile actuale, de climă, se găseşte în anu­
N'am a.vea însă o icoană justă despre înfăţişarea mit loc în desfăşurare deplină, în producţia maximă de
fiziografică şi caracterul vegetaţiei ţării, dacă am privi-o substanţă vegetală pe un sol matur, şi prezintă un echili­
numai prin prisma diversităţii ei floristice ţinând seamă bru social, permanent, se numeşte asociaţie în climax.
de obârşia speciilor de flori, caşi când cineva ar vrea să Teoretic fiecare etaj de munte, cu clima sa deosebită, ar
traseze graniţele ţărilor după consideraţii istorice, după trebui să prezinte acela s climax. Dunăre însă relieful, na­
diversitatea locuitorilor oraşelor împestriţate cu tot felul tura solului şi microclimatul local creiază atâtea medii
de venetici străini. Călăuziţi de asemenea principii noi ar pentru plante, se nasc şi în aceeaş zonă multe feluri de
trebui să anexăm Oradea la Palestina. Galaţii la Grecia asociaţii, aşa că putem vorbi despre un mozaic de climax,
şi Saşii transilvăneni la Luxemburg!! Şi ar greşi grav cine condiţionate localclimatic.
ar încerca să stabilească caracterul etnic al unei provin­ Mai joacă un rol mare şi asociaţia iniţială din seria,
cii, ca Transilvania spre pildă şi să o delimiteze după pu­ de asociaţii ce se succed până la maturitate, precum şi
ţinii, dar ambiţioşii posesori ai castelelor senioriale me­ trecutul biogeografic al locului, căci asociaţiile saxicole
dievale, după gălăgioşii evrei maghiarizaţi delà oraşe, sau forestiere odată instalate, se menţin cu îndărătnicie,
după chelnerii, birjarii şi frizerii străini pe care ii întâl­ deşi cu vigoare vegetativă slăbită, chiar împotriva vicisi­
neşti la prima vizită în oraşele noastre, după resturile tudinilor unei clime neprielnice ce urmează. Cum se fixea­
unei funcţionărimi colonizate la oraşe pe vremuri, după tot ză cu îndărătnicie, ca să folosesc o asemănare actuală,
felul de străini desnaţionalizaţi de oficialitate. Dacă vrem englejii în Malta sau Gibraltar, ca relicte anachronice, deşi
să facem o delimitare naţională justă, trebue să ţinem este evident că a trecut ..nntimul lor climatic". Uneori, pe
seamă de multitudinea covârşitoare a populaţiei băştinaşe, versantele aceluiaş munte se găsesc asociaţii provenite din

(dela stânga spre dreapta)

iN ROMNÎA
Tulichine g a l b i n ă . Daphne B l a g a v a n a Frey. *\*>num«witelor N a l u r i i «39.
Ocrotită tn Masivul Buceci şi in regiunea
Prahovei.
Tulichina pitică. Daphne c n e o r u m . L. Opri«
tă comercializarea în jurul oraşelor.
Floarea Reginei. Leontopodium a l p i n u m
C a s s . Ocrotită pretutindeni.
Floarea Lotus. C a s t a l i a thermalis (D. C.)
Simk. Ocrotită la Băile Episcopeşti.
Tisa. T a x u s b a c e a t a L. Oprită comercializarea
lemnului in toată ţara.
S â n g e l e voinicului. Nifiritella nigra (L).
Rchb. Ocrotită tn Masivul Bucegilor şi in
regiunea Prahovei.
S â n g e l e volnicului. Nigritella r u b r a (Witst).
Richt. Ocrotită în Masivul Bucegilor şi în
regiunea Prahovei. '
Stanjenei. Iris g r a m i n e a L. Ocrotită în regiu=
nea Bucureşti—Pasărea —Comana.
B r â n d u ş a g a l b e n ă . Crocus m o e s i a c u s Ker.
Oprită comercializarea în capitală.
Smirdarul. Rhododendron Kotschyl Simk.
Oprită comercializarea în Valea Prahovei.
L ă c r ă m i o a r e . C o n v a l l a r i a m a j a l i s L. Oprită
comercializarea în iurul oraşelor.
Ghimpe. R u s c u s a c u l e a t u s L.'Oprită corner»
cializarea tn regiunea de Sud şi de Vest.
P a p u c u l Doamnei. CYpripedium c a l c e o l u s
L. Ocrotită in toată ţara.
Bibilica. Fritillaria m e l e a g r i s L. Ocrotită în
regiunea Sibiului şi în Bucovina.
Bulbuci. Trollius e u r o p a e u s L. Oprită co.
mercializarea în gări, oraşe şi staţiuni bal*
neare.
Bujorul r o m â n e s c . P a e o n i a r o m a n i c a
Brandz. Ocrotită in regiunea Comana-Bu=
curea li.
Coprine'. N a r c i s s u s augustifolius Curt. Opri*
tă comercializarea în iurul Clujului.
evoci diverse: spre Nord din ( i m p u r i reci, spre sud din Analiza de mai sus u florei române după arealul şi
timpuri xeroterme. rum am căzut spre pildă această dis- vechimea elementelor componente, combinată cu studiul
tribuţie lunile [rumiis pe Monte l'rocintn din Toscana, in- analitic al asociaţiilor de vegetaţie, ne permite să fixăm
tr'o excursie fitogeografică organizată de colegul Negri caracterul ei general şi locul ei intre fiarele lumii. j{ .
0

delà Firenze in 1934. mânia (ine incontestabil in cea mai mare întindere a teri­
Este destul de greu să fixezi eu predziune care sunt toriului său —în mod miraculos aproape acoperind spa­
in diferitele regiuni ule (arii. eu un relief atât de frămân­ ţiul său etnic — de Provincia Medioeuropeană u Dome­
tai cu România, climaxele naturale climatice, căci ames­ niului floral cu ropeo-sil>iric-( nord-a mrrican), alcătuind aici
tecul mu ului in gospodăria naturii a schimbat aşa de sectorul ei dacic, cu subdiviziunea Car palilor daciei şi cu
mult jicisujul si vegetaţia naturală, deşi nu atât de funda­ uceen Balcauo-dacică 'pe cure mai nou u denumit-o Ga-
mental şi drastic ca in (ara Dvoastre suprapopulată şi cu jewski „ittrică", nu tocmai fericit şi ferită de echirocuri).
o civilizaţie at&t de veche. Totuşi se poate reconstrui in- De Provinţa Pontică (iarăşi nepotrivit denumită „sarma-
trucătva şi aci. şi in măsură mult mai mare In noi, ve- tică" de unii autori mai noi) a Domeniului stepelor irano-
getaţia originară din martori ramaţi ici-colo: petece <!<• turaniene (ine o zonă relativ mică a (arii, cuprinzând su­
păduri, copaci bătrâni, specii caracteristice ventru anu- dul Basarabiei, Dobrogea şi puţin din Muntenia. De Pro­
mite tovărăşii, pajişti ascunse, profiluri de sol rechin sau ducía submediterană-euxinică a Domeniului floral medi­
chiar subfosil. teranean (ine numai o făşie îngustă n Dobrogei de sud,
ASII putem spune eu multă siguranţă, că şesurile şi acum cedată Bulgariei. Aceste trei muri zone le-am stabilit
dealurile llomdniei au fost initial, — aproximativ la în­ dupăcum domină numeric un clement sau altul in covorul
ceputul epocei istorice a fierului — acoperite de climaxul vegetal general, nu in cuiburi rclictare sau colonii avan­
pădurilor de stejar, cu excepţia stepelor străvechi din Bă­ sate, local-condiţionate. Ţinând acum seamă de endeinite
răgan, din Bugeac şi centrul Dobrogei, deşi ochiuri mici şi de proporţia amestecului acestor flore, putem deosebi
de stepe diluviale au trebuit să existe şi in Câmpia Ardea­ o serie întreagă de subdiviziuni, districte şi subcircum-
lului şi in Moldova de Nord. din care se populează acum scriptii, pe care le fixase ¡uliii cu multă perspicacitate
întinsele ..stepe antropogenè" sau stepele culturale, mai marele fitogeograf al ţinuturilor noastre. Profesorul Fer-
bine zis ..deserturile culturale", considerate şi de geografii dinuiid Pu.r şi pe cure circii înscrise mai bine le roi pre­
noştri adesea ca stepe climatice, făcându-se regretabile zenta la urină.
confuzii şi în hărţile de mare circulaţie ştiinţifică.
Nn treltue să mai accentuez poate, că stejărişele din VI.
Câmpia Romană, din Banat. Basarabia şi Dobrogea suni
de un plăcut colorit sudic, iliric-balcanic şi că celea de Studiul acest II al vegetaţiei nea iu vedenii lot mai
Quercus Cerris, Qu. pubescens şi Qu. Frainetto se aseamă­ clar şi mai convingător, că vegetaţia de azi a (arii este
nă chiar cu pădurile Dvoastre din Italia nordică-ccnlrnlă. adânc influenţată de activitatea de mii âe ani a omului.
iu radulă in aceeaşi epocă posldiln ciulă de aceste păduri. In unele regiuni nle (arii eu s'u desfăşurat in sens destruc-
Net balcanice sunt la noi pădurile de amestec eu Qu. pe- tiv cu o temeinicie diabolică.
dunculiflnra. In schimb etajul dealurilor ( — montan) este Mai ales concepţiile vechi despre întinderea ..stepelor"
acoperit de climaxul stejărişelor de structură ccntrnlcurn- a trebuit să fie revizuită temeinic, căci stepele climatice,
peică. Tot de tip medio-curajican carnaţie sunt făgetele, nalurnle, sunt de relativ mică întindere la noi. ..Câmpia"
care reprezintă climaxul la munte, până la 1200 metri. din Transilvania centrală este un domeniu de păduri me-
N'aşi putea indica rre-o deosebire esenţială structurală în­ zofitice. care cuprinde numai ochiuri de stepă naturala
tre făgetele noastre şi celea maiestousc delà Ynllnnibroso pe punte expuse spre Sud, restul fiind teren de cultură,
din Toscana ori acelea din Corsica. afară doar de unele datorit defrişării şi distrugerii prin păşunat a pădurilor
snecii tovarăşe ierboase diferenţiale pentru fiecare domeniu preistorice. Tot stepă culturală este şi bogata Câmpie Ro­
fitogeografic in parte. Dar usa sunt deosebite şi făqetele mână, spre Sud de Bucureşti şi chiar o parte din Bără­
din Banat sau sudul Dobrogei de celea din restul (arii. gan, unde şi după mărturiile istorice a existat pădure.
Munţii delii ll'iO m. în sus până la 2000 m. poartă un (Rusescu). Toto aşa ne arată Cantcmir. principe şi învă­
climax de moliriş din clasa Vaccinin-Piccctca. de înfăţi­ lui geograf al Moldovei, ¡u n sa „Descripţia Molduviae"
şare europeo-sibiriră. ca şi zona de tufişe ce îi anartine. din 1716, că in Basarabia — şi atunci parte a Moldovei —.
Pluiiirile alpine delà 2000 m. in sus poartă un climax de erau puternici codri, care opreau năvălirile tătarilor. Tot
Cnre.r curvula, în fond ca si cel din Alpi, numai nuternic aşa a fost dovedit, că şesul Tisei era ub iuitin un dome­
nunului locul şi în diferitele masive cu tovarese locale de niu al stejărişelor nesfârşite, cu insule de nisipării slepice
natura reliefară, ceeace le apropie pe celea din Retezat- şi de mlaştini.
Parâng de masivele balcanice. In schimb pădurile rămase şi încă foarte întinse ale
ţării şi-nu păstrat caracterul
original natural destul de bi­
ne, gratie unei administraţii
silvice in parte absente şi nu
trebuc să ne mul Iu mim cu
plantaţii artificiale — cele­
brele Pi netele déla Ra ren na
— sau cu păduri de esenţe
străine, euiii esle cazul ade­
sea în tura Voastră, care a
inimii un vestmânt, ce i drept
strălucit, dur cu totul străin
prin planicie lemnoase intro­
duse ''castan, euralipl. măs­
lin, pin maritim, chiparos şi
altele).
Se ştie. că şi priiturile
sunt produse artificiale, un
..stadiu permanent" dutnrit
casatului sau )iăşunntnlui.
Dar in România şi păşunile
de munte sunt mult lărgite
şi adânc alterate în compozi­
ţia lor sociologică prin supra­
pusa nurca lor. Să nu uităm,
că păstoritul este ocupaţiu-
nea predilectă a Roindnului.
pe lângă munca caninului. El
esle un p o p o r rip p ă s t o r i ş i
ţărani (agricultori), în opo­
ziţie cu germanii şi popoa-
Din munţii apuseni.
rele influenţate de ei, care suni In fond ţ ă r a n i şi răz­ unde eşti neroii să duci acum ru spatele puţinul pământ
boinici. iu doline, ca să poţi cultiva vre-o plantă utilă.
In vieaţa ţi civilizaţia populară rurală fi acum .ve re-
i unoafte pecetea nuri vechi culturi pastorale naţionale. VII.
[triat lucru te poate spune fi despre fiinţa lăuntrică a
limbei romane — cum n arătat S. Puţcariu — căci limba Chiar pustiirile acestea ireparabile pe care le produce
Intinâ vulgară, din care derivă .şi limba noastră, ca si a civilizaţia şi lăcomia printre bunurile naturii, adesea unice
mustră, a suferit o adâncă influenta a culturii pastorale şi specifici', au chemat la vieaţă şi în Itomâniu de după
specifice. răsboiu, mişcarea pentru protecţia Suturii. Grifa pentru
Viaţa păstorească intensivă ţi mai ales migraţiunUe salvarea unor comori naturale periclitate a îndemnat pe
sezonale — transhumanta — erau de mare mportantă eeo- iiuturuliştii români să procedeze la realizări factice. Căci
nomică si de înrâurire asupra vegetaţiei. Păstorii romani înainte de Unire (1919) nu se făcuse nimica în această
— ca si vestiţii „păstorei romanorum" din anticitate si pririnţă deşi ideea era veche şi existau exemple crainice
evul mediu — petreceau rara pe plaiurile înalte ale mun­ de urmat, mai ales in Slutele I'uite.
ţilor cu nenumăratele lor oi ţi rite, coborând toamna in Mişcarea pentru Protecţia Suturii s'a inspirat la noi
câmpiile întinse dela ţes, unde se găsea păşune si iarna. dela cărticica de aur a lui Courenlz şi din pildele germană
\stfd de regiuni erau terenele inundaţiile ale Dunării, ţi poloneză. Multe sugestii şi îndemnuri um primii şi delu
celea din Moldova, din Basarabia si din Dobrogea, unde mişcarea similară italiană, din broşurile pe cure ni-le-a
erau mai bucuros cercetate „răile fard iarnă" din regiunea trimis confratele nostru Profesor Pampauini, acum la Ca-
llalcicului. Spre Vest coborau ciobanii din Munţii Caran­ gliari. unul din protagoniştii mişcării acesteia la Dvoa­
sebeşului pană in lunca Timişului, şi a Mureşului, iar stre. Vizita rea parcurilor naţionale şi a multor rezervaţii
cei din Surdul Transilvaniei in lunca Tisei, pentruca la din Statele Citite, in torărăşia colegului italian Marcello.
timp potrivii sd se înapoieze iar la munte. Aceste migra- ne-a arătat şi părţile luminoase şi şi defectele organiza­
tiuiţi ritmice ţineau populaţiile acestor caste ţinuturi in ţiei americane. în special temeiurile nu întotdeauna ştiin­
contact permanent, dela Siustru pună la Tisa. din Mura ţifice ale acţiunii lor. ci concurenţii comercială intersta­
mureş până la Tialcie şi astfel s'a păstrat unitatea admi­ tală şi naiva admiraţie pentru orcare fiinţă din natură.
rabilă a limbei romane — un adevărat miracol iu mijlo­ Este de sigur adevărat, că natura e măreaţă iu orcare
cul atâtor limbi fărâmiţate in dialecte -; dar pe aceasta făptură a sa. în toate peisagiilc şi configuraţiile geologice
cale ţi-a păstrat poporul român ţi conştiinţa vie a unităţii ţi este înseşi perfecţiunea desăvârşită în comunităţile de
sale. deşi trăia frai/mental in diverse state, sub dominaţii vieaţă vegetală ţi animală, in fiecare individ de animal
străine: din arest fant a derivai ţi concepţia sa geopolitică sau floricică a câmpului: este o operă de artă inimita­
care cerea tot mai năvalnic sfl-şi transforme spaţiul acesta bilă, de raloare estetică eternă şi adesea de importantă
ritul iutr'uu snatiu statal propriu. Acest drept natural al ţtiinţifică şi economică remarcabilă. Şi este desigur demn
său l-a fi realizat după războiul mondial, prin ajutorul tic un om sau de o naţiune civilizată, să ocrotească îm­
înţelegător al surorii sale Italia. Si cine poate înţelege mai potriva desirucţiunii inutile operele magistrale ale unturii,
uşor ca Dvoastre, fraţii noştri de sânge şi limbă, care a(i căci o specie de animale ori de plante odată stârpită nu
reuşii eu atâta trudă si suferinţă sd Vă realizaţi unitatea se mai poate crea pe cale artificială: dar şi o comunitate
Dvoastre naţională, ră la această realizare statală nu poa­ de vieaţă naturală odată distrusă nu se mai poate reface
le renunţa nici ponorul român, un din motire economice, decât foarte încet şi greu. Idealul mare şi ultim al mişcă­
ei din motire etnice, şi udiiiic spirituale şi de justiţie, ni­ rii ar trebui să fie o ocrotire generală a unturii din Pa­
cicând si de dragul nici unei echilibristici dinlomaticei trie.
Mai este apoi clor. efi această concepţie geopolitică COT- Totuşi, cu lerminiil b l i i e c o u t u r u t de „monument al
vato-eentriră este mult mai firească şi mai îndelungată unturii", nu putem tlistiuge decât nrele bunuri sun crea
decât i n i o r n r o t n r p a n a n o n i r ă a aeeluiaş spaţiu, interpre- ţii ale naturii, care trebuese puse sub ocrotire specială şi
lare cinmerieă. la care au renunţat rând pe rând. in cursul trebucsc sustrase exploatării economice pentru totdruuna.
istoriei toate nonoarele din şesurile înconjurătoare stepiee: din motire ş t i i n ţ i f i c » ' deosebit de ponderoase, încă mai
scita din ffi. VI. d. Cbr.). iaznaai (s. I. 111 n. Chr.). golii mult decât din motire estetice ori de pictate. In spiritul
s! gepizii, hunii fs. V.). arării fs. VI). tătarii, neeenegii şi acesta s'a desvoltat mişcarea pentru protecţia naturii în
cumanii din Ernl mediu si rnr trebui să se resemneze de­ ultimii 22 ani. Principiile acestea au fost codificate în le­
finiţie si actualii lor succesori din Pannnia. rări pppacp gea pentru proiecţia monumentelor naturii din 7 Iulie
o s t o m n n t p «i riVal tip "on*p a n n r t i n p KTCYUMIV n o u ă şi n u ­ 1930, adusă deci abia cu 8 ani în urma Italiei, care îşi are
m a i n o n ă . A l o r p « t o . . n n s t a " în m o r t n p p o n f p s t a t n"p n i m p . a. sa „Legge per la Tutela delle liellezze Naturali" din 11
K v i s t ă si « n n ţ n H i s t n r i p p n e u t r a pe' ca S P î m p o t r i v p s c a - Iunie 1922, care de asemeneu ..ha mintii puric net mussimo
r p s t n i rtpstin. Căci aceiaşi nă'tori vi nnricultori români, relievo Vaspetta scientifico deliu questione, ha voluto, cioe
cure s'au aventurat Ui domeniul stenelor pontice şi pano- affrrmurr esplicitumcntc che nella tutela delle Bellezze
nice. imnronrii firii lor. s'au pierdut printre băştinaşii mai Naturali e necessario dare la ţtessa importanzu tanto al
liine uânntuti. \su desimile untura nonoarele. Pentru ce criteriu purumcnle scientifico che al critrrio estetico". Dar
să creăm noi alunei hotare artificiale, pntricnice firii? încă înainte de a urca o lege specială am constituit re-
La dispariţia pădurii nu contrihur la noi în măsură zerratiuni în temeiul legii pentru reforma agrară, sub tu-
aşa de mare ru Iu roi plaga caprelor. Pentru cei
cea 290.0011 km. p. ui tării sunt un număr neîn­
semnat cele 41H.000 de capre. Comparaţi eu a-
ceasta Corsira. unde pe 874A Im. n. sunt 170.000
capre, care far o concurentă neloială hotaniş-
tilor! Mai îngrijorător este si din motive na­
turaliste, dar mai ales din motire economice,
dispariţia stepelor adevărate, pe II rina refor­
mei agrare, a enlnnizatiei interne şi a politi­
cei agrare tot mai accentuate. In Ilusarabia
abia au mai rămas câteva hectare de stepă
neurale şi puţin a mai rămas şi in estul tării
din aceste formaţiuni vegetale, durere. înainte
cu asociaţiile lor să fi fost suficient studiate
din nuiict de rederc fitosociologic. Odată des­
ţelenite coastele ierboase, ploile spală repede
nământul negru (cernoziom) de stenă sau pă­
mânturile degradate de pădure. Prin procesul
acesta rapid se nirrd raluri de nepreţuit ale.
tării, solurile roditoare care nu se pot inlocui.
Căci subsolul aruilos sau marnos ce rămâne,
nu are nici o raloare economică. Aşa se des-
nalesc de altfel si stâncile la munte, âupă de­
frişările nesăbuite de pădure. Aşa s'a produs si
deşertul Vostru stânros drsolunl nl Carstului, V a l c a Cernei.
tela grădinilor botanice din Cluj şi Cernăuţi, ori a Mu­ mitele naturale ale pădurii şi ale creşterii copacilor şi
zeului naţional din Chişinău şi a societăţilor turistice şi despre asociaţiile climatice finale, in climax.
naturaliste din Bucureşti. Acum întreaga acţiune este în­ Bineînţeles că şi acţiunea protecţionistă română s'a
drumată unitar de o „Comisiune a Monumentelor Natu­ pus şi în serviciul ocrotirii copacilor însemnaţi atât din
rii" ataşată Ministerului Agriculturii, compusă din 9 spe­ punct de vedere estetic, cdt şi istoric. Avem un număr în­
cialişti recunoscuţi, având ca organe tehnice: un Birou semnat de stejari venerabili ocrotiţi, cum aveţi şi Dvoastre
ştiinţific ataşat Institutului Botanic al Universităţii din „gli alberi piu vetusti della Toscana" etc. ocrotiţi. Cel dela
Cluj, acum refugiat provizoriu la Timişoara şi un Birou Ţebea umbreşte mormântul eroului naţional Avram lancu,
administrativ care funcţionează la Bucureşti, pe lângă In­ o figură legendară ca şi Garibaldi al vostru, care a luptat
stitutul de Cercetări şi Experimente forestiere. Mai avem cu moţii săi pentru libertatea poporului său contra cu-
Comisiuni regionale consultative pentru Basarabia, Mol­ tropitorilor veniţi în atâtea valuri din stepa Tisei.
dova, Muntenia, Transilvania şi Oltenia. Decretarea unui Încoronarea operei noastre trebue să fie desăvârşirea
monument natural prin comisie trebue să-şi primească organizării marelui „Parc Naţional al Retezatului" in
puterea de drept printrun Jurnal al Consiliului de Mi­ Carp aţii de Sudvest, care va avea o suprafaţă 100 km 2
şi
niştri. a. cărui fondare s'a decretat de ani de zile. Şi teritoriul al­
pin al acestui parc a servit până acum ca teritor de vână­
Arând aceste temeiuri legale şi acest aparat de con­
toare regală, ca fi Parcul Naţional Gran Paradiso al Vos­
ducere de elasticitatea necesară, am procedat la punerea
tru. La noi sunt insă numai capre negre, vulturi şi urşi,
sub protecţia legii a animalelor şi plantelor rare, a spe­
ca cele mai de seamă animale. Aici se găsesc însă plante
ciilor endemice ameninţate de distrugere, — dar numai
endemice rare şi în special un focar genetic al geniului
prin crearea de rezervaţii mai întinse, unde singur se pot
Hjeracium, iar geograful şi geologul poate admira cele mai
desfăşura condiţiile de vieaţă naturală. Căutăm să păs­
grandioase urme ale fenomenelor glaciare din diluviu.
trăm biocenoze caracteristice, dar numai acelea, care pot
Căci gheţari actuali noi bine înţeles nu putem avea la al­
fi conservate pentru durată mare (căci ce este „etern" în
titudinea de abia 2400 metri.
lumea aceasta?) şi care nu lezează interese economice im­
portante. Ar însemna să abuzez urât de răbdarea marin imoasă
a stimaţilor mei ascultători, dacă aşi enumera şi aşi pre­
Dar am ţinut, ca prin crearea unor rezervaţiuni na­ zenta toate acele M rezervaţiuni naturale create până
turale să soluţionăm şi unele probleme fitogeografice im­ acum şi cele 16 specii de plante şi lâ specii dc animale
portante, respectiv să încercăm a le soluţioiia, fiind vorba, decretate ca monumente ale naturii.
de observaţiuni de lungă durată, care întrec o vieaţă de In loc de aceasta vă rog să-mi îngăduiţi să prezint
om. Astfel reserva.ţiile de „stepă" din Câmpia Transilva­ In proecţii luminoase ilustrarea celor spuse de mine cu o
niei, in special cea dela Cluj, urmăresc chiar scopul de a pronunţare destul de neindemânatecă a dulcei Dvoastre
stabili caracterul străbun al vegetaţiei şi numai genera­ limbi, pentru care Vă şi cer respectuoase scuze.
ţiile viitoare vor putea primi un răspuns dela acest „mag- La sfârşit mulţumesc din inimă pentru atenţiunea cu
num experimentum". începuturi de împăduriri pe panta care m'aţi cinstit, şi prin mine aţi onorat mult sbuciumata
nordică a. colinelor indică deja climaxul spre care tinde na^ţiune-soră, r o m â n ă , care cere dela sora ei mai mare ita­
desvoltarea nestânjenită a vegetaţiei. Acelaş scop îl ur­ liană înţelegere, dragoste şi sprijin cald, pentru împlini­
măresc şi marile reservaţii sau „parcuri naţionale" din rea destinului vostru comun: solidaritatea latină, care sin­
munţii Î7ialţi, care trebue să ne dea desluşiri despre li­ g u r ă no v a r i d i c a , p e n o i toţi, u r m a ş i i R o m e i .

TIMPUL DE ÎMPERECHERE AL URŞILOR

DIN MUNŢII ROMÂNIEI * ora*»
Pentru a putea expune în mod sistematic şi uşor
de urmărit toate fenomenele, care duc pe urmă la
epoca dragostei urşilor, trebue să încep cu toamna
târzie, când urşii îşi caută bârloagele de ibernare.
In păşunile golurilor de munte şi în văile munţi­
lor înalţi, unde în tot decursul verii au păşunat tur­
mele de vite — cai, vaci, boi, porci, capre, şi mai ales
oi — sunt anume locuri, unde se adună vitele la po­
pas obişnuit şi la mas, şi astfel gunoiesc aceste locuri
din belşug, an de an. Cam la două săptămâni după ce
se coboară turmele din munte, în aceste locuri din
apropierea stânelor creşte iarbă dulce în unele părţi,
otavă, sau după cum i se mai spune în unele părţi
stoină. Otava nu e pretutindenea peoformă de abun­
dentă, de dulce, de fragedă, nu creşte pretutindenea
deodată. Toate aceste atârnă de înălţimea locului, de
înclinarea spre nord sau spre sud, de direcţia vântu­
rilor dominante, şi de alte multe împrejurări locale,
unele cunoscute de noi, altele neştiute. Tocmai aşa
se întâmplă şi primăvara, înainte de a se sui vitele
la munte. Cu cât binecuvântatul soare încălzeşte mai
curând şi mai îmbelşugat acele păşuni de munte, cu
cât au o înclinare mai norocoasă aceste poieni ascun­
se adeseori în marea nesfârşită a codrilor carpatini,
cu atât va creşte otava mai curând, mai mustoasă,
mai nutritoare. Această otavă formează toamna târ­
ziu cea de pe urmă hrană abundentă şi substanţială
a ursului, care se pregăteşte să intre la bârlog, — şi
« « * - « * .
tot colţii de iarbă din aceste locuri îl hrănesc şi pri­
măvara, după postul îndelungat.
In ceea ce priveşte aplicarea spre îngrăşare, ur­
şii se aseamănă mult cu porcii. Dacă au hrană abun­
dentă — şi în special ghindă, jir şi felurite fructe de
pădure — pot să se îngraşă încât să ajungă dublul
greutăţii lor normale. Cu deosebire ursoaicele însăr­
cinate au pornire spre îngrăşare. Prevedere a natu-
rei! Trebue să stabilesc aici, că ursoaicele sunt mult
mai statornice în locurile lor de trai, pe când urşii
adeseori întreprind vagabondaje îndepărtate, arătân-
du-se când aici, când în altă parte. Ca să nu fiu
rău înţeles, trebue însă să arăt, că ursoaicele, chiar
şi cele cu pui, încă trebue să calce locuri mari, pen­
tru a-şi putea aduna hrana, variată şi bogată, de ca­
re au nevoe. De sigur, că aceste terene pe care le
cercetează o ursoaică, „stabilă", în întinderile enor­
me ale pădurilor seculare carpatine, sunt cu mult mai
vaste decât aria pe care o cercetează vânatul din
ţările unde el e cultivat, şi decât îşi poate imagina
omul, din acele ţări înaintate. Totuşi ursoaicele nu
fac depărtările pe care le ating urşii.
Toate ursoaicele, şi în deosebi cele ce sunt grele,
îşi aleg locuri pentru bârlog foarte ferite, totdeauna
îndreptate spre soare, în coastele liniştite, accidenta­
te ale pădurilor seculare carpatine, în apropierea că­
rora curge vre-o apă şi se găsesc şi locurile de iarbă
bună de primăvară. Ele cercetează aceste bârloage
 cu câteva săptămâni mai
înainte de a intra în ele
pentru ibernat. In această
epocă mânâncă tot mai
puţin, şi preferă jerburi ca­
re au un efect purgativ.
In aceste locuri, pe vre­
mea amintită, găseşti băle­
gar de urs în mare cantita­
te, — a cărui însemnătate o
cunoşte numai vânătorul cu
experienţă. Munţi întregi,
cu nemărginirea lor de pă­
duri virgine, au cu toată în.
tinderea lor enormă numai
puţine locuri atât de favo­
rabile pentru ibernat, încât
să le putem numi, cum am
făcut-o eu în diferitele me­
le scrieri, „patria urşilor".
Urşii masculi, cu de­
osebire cei bătrâni, moroşi
şi foarte bănuitori, îşi cau- .
tă locuri de ibernare în te-
rene inaccesibile, cu totul-
feritei şi adesea surprin­
zătoare. Uneori îşi au bârloagele şi în dosuri şi în go­
lurile de munte stâncoase. De sigur şi aceştia preferă
locuri însorite. Dar grija principală a ursului mascul
e cea mai desăvârşită siguranţă personală şi numai
in locul al doilea un bârlog călduros, săpat adânc în
pământul muntelui. Normă generală e căutarea unui
scut foarte bun, împotriva vânturilor aspre, gheţoase,
.degerătoare. Intrarea în bârlog e totdeauna atât de
mică, încât adeseori te miri, cum poate să se înghe-
suiască prin ea un animal atât de mare. In jurul aces­
tei intrări găseşti pământ scos din bârlog, pietre fe­
rite, rădăcini rupte şi scoase afară, — aşezate gră­
madă, aşa încât formează o perdea în faţa vântului
şi a viforului. Foişorul care intră in pământul mun­
telui ca un tunel lung de 10 la 20 metri, la început
urcă uşor, ca să formeze şi acesta un scut împotriva
vântului şi a apei, apoi formează de obiceiu un cot,
coboară puţin, ca să se termine într'o scurtă urcare,
la capătul căreia e cotlonul, locul de ibernare propriu
zis. Acest loc are formă de covată, şi e căptuşit bine
cu muşchi, cetină de brad, coajă de copaci, lemne pu­
trede ect. Ursul cară cu gura acest material de pat.
Presimţirea vremii, simţ atât de depărtat şi de neîn­
ţeles pentru noi oamenii, e atât de desvoltat la urşi,
încât pare că ei ştiu când are să urmeze o iarnă se­
veră, grea, lungă, şi se pregătesc potrivit, ca să o
poată înfrunta. F ă r ă îndoială trebue să considerăm
ca o minune a naturei, că un animal atât de mare şi
de puternic, cum e ursul, poate să zacă în bârlog trei
luni de zile, fără să mănânce ceva, trecând peste iar­
na grea într'un fel de somnolenţă letargică. Mai
mult! In acest timp de ajunare complectă dă viaţă
ursoaica puilor, îi încălzeşte, îi hrăneşte, îi îngrijeşte.
E curios şi faptul, că un animal atât de mare, are
pui atât de mici. Puii de urs, când se nasc, nu sunt
mai mari decât căţeii de o zi ai unei căţea-baset. Mai
amintesc aici, că genitaliile ursoaicei, ca şi ale ur­
sului, sunt foarte puţin desvoltate, — testiculii mas­
culului sunt extrem de mici.
La multe dintre sălbătăciuni epoca dragostelor
se plasează în timpul când ele sunt în carne bună.
Moş-Martin, fiind regele codrilor româneşti, trebue
Hegiune de urşi şi de capre negre din Carpaţii sudici.
să fie o excepţiune. Dacă împerecherea ursului ar fi
ca ceea a cerbului, toamna, de unde ar putea să mai
iee el puterea, după ce a fost isvorit de dragoste, şi
unde ar mai putea el găsi hrana îmbelşugată, care să
îl poată trece peste lungul ajun al ibernării. Vitele,
din care şi-ar putea lua dijmă, au coborît de mult la
vale; sălbătăciunile regiunilor în care se ţine ursul în
acea epocă, adecă caprele negre, cerbii, căprioarele,
sunt cu mult mai iuţi de picior, decât să poată fi
prinse. Ibernarea pare deci o necesitate impusă de
natură. Ursul zonelor mai calde are un timp de iber­
nare foarte scurt şi nu îl petrece în bârloage subte­
rane. De altă parte urşii regiunilor nordice, cum e
de ex. uriaşul urs brun al Siberiei, a Kamşatcăi, iber-
nează un timp mult mai îndelungat, şi intră în bâr­
log curând, îl părăseşte mai târziu.
De îndată ce căldura şi moina subţiesc zăpada, se
mişcă şi ursul în bârlog. Cei ce au iernat în bârloage
din coaste de faţă, încălzite de soare, iasă mai curând
de cât cei ce şi-au ales bârlogul în vre-o prăpastie
de dos, unde primăvara soseşte mai târziu. Dacă în
Februarie sau în Martie vin zile frumoase însorite,
ursoaica iasă cu puii în faţa bârlogului, la căldură, la
joacă. Sara se întoarce din nou în bârlog. In această
vreme se hrăneşte sărăcăcios cu muşchi de piatră,
cu muşchi bărboşi de brad. Când dă apoi colţul ier­
bii în locurile grase amintite mai sus, şi când puii sunt
mărişori, aşa încât pot să urmeze bătrânei, ursoaica
pleacă şi se ţine în apropierea locurilor otăvite, cu
hrană tot mai îmbelşugată. Totuşi, în nopţile reci, sau
în vreme de viscole gheţoase, care se deslănţue mai
ales în acest prag al primăverii, foarte probabil, că
ursoaica se trage din nou în scutul vizuinei. In acea­
stă epocă muntele nu dă altă hrană de cât aceste fire
de iarbă, şi alegându-şi cu prevedere bârlogul în
apropierea locurilor grase de otavă, nici nu e silită
ursoaica să facă drumuri lungi pentru căutarea de
hrană.
Când a apucat ursul mare, mascul, să se ridice
din bârlogul lui aşezat în loc sălbatec şi neprietenos,
orice vreme urâtă ar urma, orice viscol s a r năpusti
asupra muntelui, el nu mai reintră în bârlog, ci se
fereşte de vremea rea în scutul căzăturilor, pe subt
rădăcinile copacilor doborîţi, uneori în peşterile stân­
cilor.
In Carpaţii de sud, timpul împerecherii urşilor
începe deja în a doua jumătate a lunei Mai. începe­
rea şi sfârşitul acestei epcce diferă după altitudine,
după primăvara timpurie sau târzie, după alte deo­
sebite împrejurări externe. In terenul meu de vână­
toare, excelent de urşi, care se întindea în regiunea
izvoarelor râurilor Râul 1 )oamnei, Dâmboviţa, Râul
Sor, Jimbaru, fiind ajutat şi de personalul meu de
vânătoare, am căutat să fac observaţiuni cât mai
precise privitoare la împerecherea urşilor. După ob­
servări extrem de răpitoare de vreme, obositoare şi
atente, care s'au întregit şi s'au îmbunătăţit în cursul
multor ani, am putut să trec din starea de complectă
necunoştinţă, în cea a presupunerilcr şi apoi să ajung
la stabilirea unor fapte sigure. A ajunge la aceste re­
zultate, — atunci când e vorba de o sălbătăciune,
care îşi trăieşte viaţa în tainiţele cele mai ascune ale
unei imense întinderi de păduri şi munţi accidentaţi,
— se poate numai fiind ajutat şi de o bună doză de
noroc şi de jocul coincidenţelor.
Am făcut d. ex. observaţiunea, că urşii se mişcau
pe la începutul lui Mai neobişnuit de mult, ceea ce
era de înţeles socotind sărăcia mâncării în acea epo­
că, — dar în aceeaşi vreme am stabilit, că vânatul se
străduia spre anumite coaste ale muntelui, cu încli­
nare spre răsărit şi spre miază-zi. Alte observaţiuni
îndelungate, dificile, pedante in preciziunea lor, ne-au
dat convingerea, că aceşti urşi trec spre locurile anu­
mite, spre locurile nuntă. Aceste observaţiuni, făcute
din mai multe locuri, şi înălţimi, au fost stabilite nu
numai de ochiul înarmat cu binoclu, ci adeseori şi nu­
mai cu ajutorul auzului. Nu doar din motivul, că ur­
şii ar da anume glasuri de dragoste, — lucru ireal —
ci din motivul, că în această epocă atât ursul cât şi
ursoaica mornăe foarte des, — de altfel obişnuitul
lor mornăit. Ca să ilustrez toate acestea, vreau să
descriu o asemenea escursiune de observaţiune, în un
asemenea „loc al urşilor".
In regiunea izvoarelor Dâmboviţei — o regiune
sălbatecă, muntoasă, slavă Domnului! încă puţin cu-
D i n a s e m e n e a locuri o b s e r v ă m ursii.
noscută, şi foarte bogată în urşi, din Vechiul Re­
gat, — în care am petrecut şi am hoinărit zeci de ani,
cunoşteam nu unul ci mai multe asemenea ,,locuri
ale urşilor". M-am înţeles cu paznicii mei, să între­
prindem o tură de zece zile în acea regiune, pentru
a culege noui cunoştinţe. Ziua de raport era de obi-
ceiu Sâmbăta. I )eşi am plecat deja Luni la miezul
nopţii, am ajuns la locul destinaţiei abia Marţi la
amiazi. Urcuşul, când mai ai în spate şi raniţele gre­
le, nu e un lucru uşor, dacă el ţine o zi întreagă! Am
ales loc de noptat într'o coastă cu faţa către apus,
fiindcă era ascunsă, şi avea dincolo coastă însorită.
După ce am odihnit puţin, am început să adunăm
lemne de foc. De sigur, ne-am ferit să le tăiem cu
securile, şi chiar vorba dintre noi o ţineam în ton
scăzut. Nici un zgomot nu era îngăduit să tulbure
desăvârşita linişte şi majestuositate a acestei ţări a
urşilor. Tocmai de aceea nu am adus cu noi nici cai,
nici asini, nici câini, în schimb aveam un om cât un
uriaş, care aducea in spate proviantul. In prima zi
a sosirei noastre, cei doi oameni încredinţaţi cu „gos­
podăria" abea au prididit să aranjeze coliba, pace­
lele de cetină, lemnele de foc, apa. Lăsându-i la trea­
ba lor, eu, împreună cu paznicii mei, am plecat neîn­
târziat la diferitele puncte de observare, pe care le
fixasem dinainte. E de sine înţeles, că mi-am ales
pentru mine locul cu mai multă nădejde, — mai ales
din motivul, că, cu ajutorul lunetei mele excelente
puteam să ţin subt bună observaţie, într'un triun-
ghiu uriaş, o mulţime de locuri otăvite, mai mari, sau
mai mici, — şi în aceeaş vreme eu nu priveam nu­
mai cu ochii, ci şi cu inima. Oamenii mei erau români
din partea locului, vânători carpatini vrednici, pri­
cepuţi, — care însă, obişnuiţi cu frumuseţile naturei
între care trăiau, nu păreau entuziasmaţi de ele.
Era o după masă de primăvară minunat de fru­
moasă. Aici, in altitudinea aceasta, în mijlocul lui
Mai, şi în loc de dos era încă destul de răcoare. Se des­
chidea în faţa mea o privelişte dumnezeiască, peisaj
de munte şi de pădure seculară, care nu poate fi des­
crisă în întreaga ei splendoare, după cum nu pot fi
puse pe hârtie nici sentimentele, care m-au năpădit
şi m-au copleşit. Ce sunt în stare slabele mele facul­
tăţi să redee din ceea ce
vedeam: Colo sus văd câm­
puri de zăpadă şi de ghiaţă
uriaşe, subt ele pereţi de
stâncă suri şi prăpăstii şi
pustietăţi de piatră, —
văd câmpuri enorme de ra-
tini, văi adânci care se în-
şiruesc una lângă alta, coa­
me puternice, păşuni cu­
prinse de verdele fraged şi
plin al ierbii, şi pretu-
tindenea unde alunecă o-
chiul, un ocean de pădure
seculară, negru-verde, —
ici colo pătat de golurile
căzăturilor. Imagínele îşi
schimbă colorile ca într'un
caleidoscop. Toată această
minune tăcută, e copleşită
de lumină vie şi acoperită
de cortul azuriu al cerului
înalt. Inspir frumuseţe, să­
nătate, putere şi viaţă!
 Mi-am făcut un postament solid pentru ochianul
meu telescopic, şi cercetez fără încetare toate golu­
rile ierboase, toate stâncăriile, poeniţele, ca să gă­
sesc vânat. Această treabă îmi ia tot timpul şi toată
atenţiunea încordată. Pipăind cu deamânuntul, ajung
spre dreapta la un loc, unde descopăr câteva păşuni
cu otavă, deosebit de frumoase. îmi potrivesc cât se
poate de bine ochianul, şi caut cu cea mai mare aten­
ţiune. Ridicându-mi odată privirea, observ cu spai­
mă, că de după creasta stâncilor de cremene din
stânga se ridică pereţi de nouri grei. Se coboară în
vale, se frământă domol, acoperind şi descoperind
locurile. Astfel, că deşi nu mai aveam soare, am pu­
tut să continui vre-un ceas căutarea. Cortina sură s'a
intins intre timp până la dreapta departe, şi s'a în­
cuiat magica privelişte. De ploaie nici că îmi pasă.
Am cu mine impermeabilul meu bătrân şi credincios,
am luleaua şi punga cu tutun: ingroş şi eu nourul cu
clăbucii de pipă, sloboziţi cu voe bună! Când nourii
se înegresc, şi începe vântul aspru, mă ridic şi mă
apropiu de tabăra noastră. Rând pe rând îmi sosesc
şi vânătorii mei, fără să fi văzut sau să fi auzit ceva.
îndată au plecat toţi oamenii, să mai aducă lemne
de foc, şi lemne cu care să mai acopere din multele
găuri ale colibei noastre.
Ce putea să fie mai gustos — după marşul forţat
de azi — decât masa noastră simplă, cu ceaşca de
ceai fierbinte, care o mântuia, — şi apoi tihnita pu-
făială din lulea? Vânătorii mei trăgeau din ţigări ră­
sucite de ei. Nimenea nu avea aici altă preocupare
decât vânatul. Deci despre ce puteam să pălăvrăgim
decât despre urşi, despre cocoşii de munte care încă
nu au terminat rotitul, despre râşi, şi în fine să reîn­
cepem nesfârşita temă: mistreţii. Apoi veni somnul.
Mi-am mai dat seama, că bătrânul şi credinciosul
meu vânător Nicolae, s'a ridicat în picioare în preaj­
ma uşii, şi-a scos căciula de oaie din capul cu păr
sur, încâlcit, şi-a făcut cruce cu multă evlavie, şi a
început să se roage încet şi din suflet: ..Hoamnc Dum­
nezeule mare...", — apoi m-am adâncit in ţara vi­
selor.
Cu mult înainte de crepatul zorilor am văzut
pospaiul de zăpadă care
s'a aşezat pe la miezul
nopţii. Ne dădea deci din
belşug treabă vânătoreas-
că. Am stabilit cu toată
băgarea de seamă şi cu
deamănuntul traseurile, pe
care urma să le facem fie­
care în proximele 15 cea­
iuri, hotărind pentru fieşte
care şi calea pe care să o
iee venind spre colibă, de­
seară. Orice urmă găsită
trebuia să fie însemnată
cu bastcnul, trebuia să fie
măsurată şi trecută în
carnetul de serviciu. Era
oprit să se tragă foc.
Am mâncat zdravăn,
grăbiţi, şi am plecat încă
pe noapte. De sigur, nu e-
ra permis să trecem prin
nici o poiană cu otavă.
Pentru cazul, că soarele ar
răzbate printre nouri, şi negurile s'ar ridica, am sta­
bilit pentru fiecare câte un loc de observaţiune, un­
de urma să se oprească. Intr'adevăr, pe la amiazi a
urmat aceasta. — Raportul de seară grăia: Urma de
urs pretutindenea, în special la „Lucele", — apoi ca­
pre negre de pădure. In patru munţi au dat oamenii
peste urme de râs. Şi de data aceasta atât eu cât şi
doi dintre paznici, am descoperit câte un nou loc de
bătaie, unde cocoşii roteau încă.
Parola pentru ziua de mâine era: Deoarece la
pânda de seară au fost văzuţi numai doi urşi în Lu­
cele, trebue să luăm în cercetare regiunea dimprejur.
Această zi urma să ne descopere diferite lucruri in­
teresante. Ca să putem ţine întregul front al părţii
de sud a acestui sistem de munţi, a trebuit să cobo-
rîm două ceasuri ca apoi să urcăm alte două ceasuri
pe coasta dimpotrivă. După ce urcarăm cu toţii vre-un
ceas, deodată auzim dintr'o pârlitură bătrână, care se
întindea deadreapta noastră, spre sud, un mornăit
adânc. De aici, de unde ne găseam nu am putut ve­
dea nimic. Cu grabă m-am aşezat la locul de pândă
proxim, şi am trimis pe cei doi vânători să urce mai
la deal, la posturile lor. Fiecare din noi avea să în­
semne locul pe unde a mers, aruncând din loc în loc,
bucăţele de coaje etc, în scopul, ca la caz de nevoe,
să îi pot găsi, şi ei să mă poată găsi.
Abia mi-am luat în primire locul de pândă, ob­
serv deasupra mai multe capre negre, iar într'o poe-
niţă mică, un căprior cu coarne foarte bune. Păştea
liniştit, în plin soare. De din jos am auzit de câteva
ori mornăit tare, — fără să pot ajunge cu ochiul la
pârlitură amintită. Cam pe la ora 11 a trecut peste
o poiană largă de deasupra un urs mare, lung. Venea
de din sus, coborînd deacoasta. F ă r ă să se oprească
a coborît grăbit, până ce mi-1 accperi o creastă de
deal. Judecând după culoare, şi după celelalte sem­
ne pe care le-am putut observa, deşi animalul era în
mers grăbit, cred, că era o ursoaică. Cei doi paznici
de deasupra trebuiau să fi văzut şi ei acest urs. După
ce până la ora trei nu s'a mai arătat nimic, în schimb
de din jos am auzit în repeţite rânduri mornăit de
urs, deci trebuia să fie acolo o ursoaică în călduri, —
•
Doi dintre paznicii mei.
 m'am hotărît să caut mai întâie pe paznicul N. Ajuns
la coama apropiată, am însemnat locul unde am stat
cu o bucată de hârtie, şi am plecat la vale. Călăuzit
de bucăţile de coaje de culoare deschisă, am găsit
fără de nici o greutate minunatul loc de observaţie,
pe care şi 1-a ales acest paznic. Mi-a povestit, că
pe la ora zece doi urşi mari au traversat întinsa pâr-
litură, care acum era acoperită de iarbă înbelşugată,
în urma gunoirii cu cenuşe. A remarcat în deosebi fi­
gura enormă a ursului-mascul, care urmărea de aproa­
pe ursoaica, mai mică de statură, şi ea brună, şi de
altfel bine desvoltată. Ursoaica a încercat de mai
multe ori să pască, dar ursul nu i-a dat pace, o îm­
pingea cu capul, o necăjea, încât nu a putut mânca
nici o mână de otavă. Ursoaica se ridica mânioasă,
cu laba sus, gata să lovească, — dar ursul se ferea
numaidecât, şi nu era ajuns. Intre timp ursoaica mor-
năia cu glas tare. Văzând dela un timp că nu reuşeşte
să pască, ursoaica a pornit la deal, a intrat în pădure,
cu ursul după ea, şi nu a mai putut fi văzută. A mai
auzit de câteva ori mornăitul adânc al ursoaicei. Du­
pă un ceas, aceiaşi urşi au ieşit din nou la luminiş,
venind şi de data aceasta din partea de din jos. în­
cercările repetate ale ursoaicei, care voia să pască,
au fost zădărnicite de fiecare dată de neastâmpărul
ursului. Cum raoorta Niţă: „Ursul cel mare nu-i dă­
dea pace nici de cum, — apoi a căpătat o palmă...
numărul unu". Apoi privindu-mă sălbatec, continuă:
,,Ce crezi, domnule, că ursul i-a întors palma? De
mi-ar da mie nevastă-mea o palmă de să mi se clă­
tească capul, cum i s'a clătinat celui urs, — zău, nu
ştiu ce s'ar întâmpla". — Eu: „Taci din gură, mă
Niţă! Doar te ştiu eu ce viteaz eşti tu. Dacă Veronica
ta îţi trânteşte sara o palmă de asta „număru unu",
o bagi şi tu la buzunar, şi faci..." — „Eu o bag la
buzunar?" — ,.Da, da, tu. Dar acum să lăsăm pal­
mele de acasă. — să-mi spui ce au mai făcut urşii
ceia...". „Ce să mai facă? Prostul cela mare nu i-a
dat pace nici o clipită, o strâmtorea, o năcăjea, până
au dispărut amândoi, colo sus, după căzătură. Astă
dimineaţă am văzut si două capre negre, sus de tot.
Altceva nimic". — ..Da caprele le-am văzut şi eu...".
In clipa aceasta paznicul mă întrerupe, şi arată agi­
tat în dreapta, pe coasta de dincolo: „Uite alţi doi
urşi. Nu-s cei de astă dimineaţă. Aceia erau mai
mari...".
Da, erau doi urşi mijlocii, şi din nou o pereche
în dragoste. Aici ursoaica, care mergea înainte era
mult mai mică decât domnul mire. Cu ajutorul paz­
nicului îmi durez repede un suport bun pentru ochia-
nul meu lung, telescopic. Deoarece însă noi stăteam
în umbră, iar coasta de dincolo unde erau urşii era
în plin soare, pe de altă parte depărtarea nu era
prea mare, — deocamdată am lua în cercetare pe­
rechea drăgostoasă cu ajutorul excelentului meu bi­
noclu. Prin binoclu puteam urmări cu mult mai bine
vânatul, care se găsea în mişcare.
Cu toate că această ursoaică e mai mică, şi de
sigur mai tânără decât ursul cu cel puţin un an, avea
părul cu mult mai deschis. Ursoaica păştea harnic,
avansând încet, şi nu se sinchisea de loc de semnele
de dragoste ale peţitorului. Din vreme în vreme şi
ursul începea să pască. Apoi deodată ca trezit din
somn, căuta după ursoaică, şi gonea la ea. trecând
fără nici un ocoliş, în salturi, peste bolovani, trunchi
etc, tare grăbit. Când vezi acest animal făcând ase­
menea salturi şi mişcări, iţi dai într'adevăr seama
de enorma putere musculară pe care o are. Ajuns
lângă ursoaică, plin de dragoste, primul lucru îi era
să îmboldească cu botul lui gros spatele partenerei,
şi atât de energic, încât aceasta icnea înainte câţiva
paşi. Aceasta, mânioasă, — era într'adevăr ceva de
nesuferit să te deranjeze un nebun îndrăgostit, când
naşti iarbq asta gustoasă! — se întoarce repede ca
fulgerul, bătea din fălci şi mornăia scurt şi puternic.
Trebue să recunosc, că aceste scene repetate de mai
multe ori, nu aveau ninvc din gingăşia dragostei, şi
ursoaica cu urechile ciulite, cu dinţii clănţănind, cu
ochii mici mânioşi, nu era prototipul gingăşiei feme-
nine. Demnul, însă, părea, că se aştepta la o ase-
merea primire. In aceeaşi clipă ursul cu o smâncitu-
ră, şi ţinându-şi capul înălţat, se arunca înapoi, ca şi
când ar fi voit să evite o palmă de brâncă. Nu mor­
năia, nici nu-şi arăta colţii. — nici nu-şi ridica mă­
car brânca in apărare.
Paznicul de lângă mine
şopteşte: „Ai văzut?" Eu:
„Taci din gură!"
Ursul şi ursoaica au con­
tinuat apoi să pască liniştiţi,
ca şi când nu s'ar fi întâm­
plat nimic. Această peţire a
ursului s'a repetat de mai
multe ori, apoi pe semne răz­
bit de foame, au păscut ală­
turea îndelungat, foarte paş­
nici. Noi ne găseam despăr­
ţiţi de cei doi urşi numai
printr'o vale foarte îngustă
şi preţipişe, astfel, încât de­
părtarea de ei, în linie aeri­
ană nu era mare. Uneori au­
zeam chiar zgomotul pe care
îl făceau rupând iarba.
Tocmai eram pe cale să
schimb binoclul cu telesco­
pul, când mă îmboldeşte Ni­
ţă: „Ursoaica se udă". In a-
ceeaşi clipă am văzut prin te-
lescop cum îşi ridică ursul capul, şi în clipa următoare
a şi bufnit cu botul în oglinda ursoaicei. Aceasta s'a în­
vârtit în loc, a mornăit puternic, şi şi-a ridicat brânca
— dar în aceeaşi clipă domnul mire a sărit înapoi, cât
colo. Spre norocul lui! S ă primeşti o palmă dela
această ursoaică, ar fi însemnat ceva ce întrece cali­
ficativul de „numărul unu". Ursoaica a trecut înainte
spre culme, continuând să pască, şi în curând au
trecut dincolo, pierzându-i din ochi.
M'am suit din nou la observatorul meu, ca să
petrec aici timpul scurt care ne mai despărţea de
amurg. După înserat, ne-am întâlnit cu toţii la poa­
lele coastei. Fiecare avea câte ceva de istorisit. Cei
doi paznici cu observatoarele mai înalte, au văzut
ursul despre care am amintit mai sus. Paznicul din
paza cea mai de sus, a raportat, că după ora patru,
o pereche de urşi a trecut coama goală a muntelui
venind din valea de dincolo a Lucelelor, şi a cobo-
rît grăbită la otăvile din faţa soarelui. A fost inte­
resant, că deasupra poienii, la picioarele unei stânci
ursoaica s'a golit, răzimându-se cu spatele de stâncă.
Apoi s'a culcat în acelaş loc. Ursul a trecut mai pe
din jos, a ajuns în pădure încât nu a mai putut fi ur­
mărit. Verosimil a imitat pilda consoartei sale, — s'a
culcat. Abea seara după ora opt au ieşit apoi amândoi
în luminiş, la păşune. Ambii urşi, exemplare puter­
nice, au păscut paşnici, până a plecat paznicul din
locul lui de pândă. După cele ce îmi povesti paznicul
cel mai din jos, a observat şi el urşii pe care îi vă­
zurăm noi, Niţă şi cu mine.
Ursul te înşală cu vocea lui adâncă şi puternică,
întrucât auzându-o subestimezi depărtarea care te
dssparte de el. E regretabil că nu am reuşit nici unul
dintre noi să vedem vre-odată actul împerecherii. De
asemenea nu am văzut niciodată, ca o ursoaică înso­
ţită de un pui din anul acesta, să fie urmărită de
vre-un urs. E dovedit, că perechile de urşi în călduri
trec peste munţi şi văi, departe, şi deşi între timp
urşii mai şi păşunează şi ei înaintează în pasul domol
obişnuit de urşi, totuşi fac distanţe neînchipuit de mari
în cursul unei asemenea „nunţi". Ursuleţii mici, nu
pot încă răsbi asemenea drumuri şi oboseli, şi deci
ursoaica nu îi părăseşte.
Cu toată forţa enormă şi cu toate armele puter­
nice pe care le au urşii, ei nu prezintă în timpul dra­
gostei nici pe departe agitaţia şi furia bătăioasă, pe
care o vedem la cerbi, mistreţi, căpriori şi la ţapii
negri. Dimpotrivă, potrivit şi firei lor în general, ur­
şii şi în dragoste sunt cu totul flegmatici. Judecând
după puterea lor musculară, după formidabilii dinţi,
şi mai ales după forţa pe care o are o lovitură de
brâncă, apoi aducându-ne aminte de furia pe care o
manifestă urşii stricători atunci când atacă şi doboară
vitele mari, — ar trebui să credem, că în timpul îm­
perecherii luptele între urşi sunt dese, şi din ele se
alege câte un adversar, dacă nu cu răni mortale, dar
la tot cazul cu unele foarte grave. Realitatea este
însă alta, din mai multe motive: In primul rând sunt
mai multe ursoaice decât urşi; apoi această proporţie
e mai ales pregnantă, în locurile în care se adună ur­
şii în acel timp; în fine, locurile preferite pentru
nuntă sunt destul de îndepărtate unele de altele, ca
să nu se certe stăpânii, — şi în fine, de obiceiu urşii
masculi vin pe rând în locurile amintite. Apoi, atât
eu, cât şi oaspeţii, şi în prim rând paznicii mei, am
constatat, la otavă, ia hoit, la hoit făcut de urs, ca şi
la locurile de zmeură şi coacăză, că în general ursul
are respect faţă de celalalt urs.
Atât eu, cât şi toţi vânătorii carpatini, am împuşcat
cerbi, vieri, ţapi roşii şi negri, care purtau urmele unor
răniri din timpul împerecherii, provenite din lupte
le pe care le-au dat. Am găsit chiar cerbi ucişi de
rivali, ţapi negrii răniţi de moarte. Având în admi­
nistrarea mea, timp de îndelungaţi ani, unele terene
de vânătoare foarte bine populate cu urşi, am avut
ocaziunea să împuşc şi eu, să conduc şi mulţi oas­
peţi care au împuşcat urşi, în număr foarte mare. Nici
la un singur urs nu am putut constata urmele unor
asemenea lupte, Nici nu am auzit, să se fi găsit vreo­
dată urs mort, ucis în timpul împerecherii.
In cursul multor mele străduinţe, ca s ă observ
urşii în timpul împerecherii, ca şi cu ocaziunea vâ­
nătoarelor noastre, de sigur, am văzut câteodată ur­
soaice păscând în poieni, întovărăşite de pui foarte
slăbuţi. Dacă s'a întâmplat să se apropie de această
grupă un al patrălea urs, mai tare, a cărui prezenţă
a fost observată din partea ursoaicei, aceasta a ră­
mas atentă, până noul venit a ieşit şi el în loc liber şi
a început să pască. Atunci şi ursoaica şi-a continuat
păscutul. Dar dacă ursul nou sosit s'a apropiat la o
distanţă nedorită de ursoaică, aceasta a mornăit ta­
re, mânios, încercând să-1 sperie, — s'a întors cu faţa
către el, gata de atac, Ursul sărea numai decât, şi la
distanţă respectabilă îşi vedea de păscutul lui. Acest
mornăit ameninţător, puternic, era cu deosebire de
înfiorător şi impresionant, dacă se întâmplă ca ursul
să se găsească în faţa ursoaicei cu pui, pe neaştepta­
te, de pildă venind ambii faţă în faţă în loc îngust.
Ursoaica reaga tot cu un mornăit sperietor şi când
se întâmplă să zboare din apropierea ei, cu obişnuitul
zgomot, vre-un cocoş de munte.
Nici un alt animal, nu joacă culori atât de pro­
nunţat, ca ursul, după cum e fondul, după cum bate
vântul, cum cade asupra lui lumina, în ce poziţie stă
faţă de ochiul omului. Blana ursului e splendidă din
luna Decemvrie până în Februarie, Din cauza nă-
pârlirei încete şi a frigului, care stăpâneşte până în
vară înălţimile munţilor, ursul îşi păstrează blana de
iarnă până pe la mijlocul lui Iunie, afară de cazurile
unor desprimăvărări foarte timpurii.
Timpul împerecherii durează până la finele lui
Iunie, până la mijlocul lui Iulie, uneori şi mai târziu.
Ursul şi ursoaica ajung capabili de procreaţie în
anul al patrălea. In cursul multor ani, în care am ob­
servat viaţa urşilor, nu am putut constat o „nuntă"
de urşi, la care să fi luat parte şi indivizi mai tineri.
Cu ocaziunea vânătorilor din timpul împereche­
rii, m'am ferit să aşez hoituri în locurile cunoscute ca
locuri de întâlnire a urşilor în căldurile dragostei.
Aici veneau urşii şi fără hoituri. De altă parte hoi­
turile aşezate în trecătorile cunoscute, locurile cu
otavă, şeile de munte adânci, şi în special gurile dife­
ritelor văi ofereau excelente ocaziuni pentru vână­
torii, care voiau s ă împuşte în acest fel urs. De mai
multe ori s'a întâmplat, că oaspeţi de ai mei au făcut
dublete de urşi fie lângă hoiturile aşezate potrivit,
fie în trecătorile care duceau la locurile cunoscute a
„nunţilor". A ş a d. ex. în anul 1 9 ? ? un domn din Ger­
mania a primit autorizaţiune să împuşte urşi.' Un
urs venea la hoitul aşezat în unul din cele mai bune
locuri din muntele Dragsina. Am mers călare până
la acel loc, şi urma ca a doua zi pe la ora patru, vâ­
nătorul să îşi iee locul în patului de lângă hoit. In
interesul oaspelui, şi cu cele mai bune intenţiuni, i-am
recomandat să iee lângă el pe unul dintre paznicii
mei, om cu multă experienţă vânătorească. Durere,
acel domn se încăpăţinează să rămâe singur în pândă,
cu toate că nu văzuse niciodată urs în libertatea
muntelui şi nici nu a mai avut fericirea să vâneze
într'un teren bine populat cu urşi. Totdeauna e bine,
ca vânătorii care nu au experienţă cu urşii şi în ge­
neral nu au vânat mult în regiunile carpatine, să nu
se sfiască să iee cu ei vre-un paznic, obişnuit cu
această vânătoare. Deci, acel domn se aşează la
pândă, singur. îndată după ora şase, trec prin faţa
lui, la o distanţă de 40 metri, curmeziş peste poiana
largă din faţă, doi urşi capitali, în pasul lor domol,
obişnuit. Era în ziua de 29 Mai, — deci în timpul îm­
perecherii, — şi ursul colosal de mare, cu o blană
neagră frumoasă, urmărea de aproape o ursoaică ce­
va mai deschisă la păr, şi ea de proporţii impresio­
nante. Ajunşi urşii din josul cadavrului, au prins
vânt dela acesta, s'au oprit deodată şi au adulmecat
lung, cu desăvârşire liniştiţi şi fără nici un semn de
alarmă. Ce ocaziune unică, să poţi fotografia o pere­
che de urşi, în timpul împerecherii, lângă hoit! Ce
scenă minunată din viaţa tainică a muntelui, eter­
nizată pe placa fotografică! Câteodată Diana cea pli­
nă de toane, întinde vânătorului plin-plinuţ paharul
cu bucurii. Domnul vânător îşi ridică carabina mo­
dernă, cu două ţevi, încălecată de cea mai perfectă lu­
netă, o razimă cu grije de balustrada pătulului con­
struit bine şi perfect camuflat, şi trage în urşii de
colo. Dacă ar fi fost de faţă vre-un om care are pri­
cepere pentru vânătoarea ursului, ar fi putut spune
numai decât dacă oare vreunul dintre cei doi urşi a
fost rănit sau nu. Domnul, care natural nici idee nu
are cum chitează ursul glonţul primit, nu poate da
nici o lămurire. Totuşi emite părerea, că a tras ală­
turea... din cauza unui defect al lunetei, sau din cauza,
că' încă nu e obişnuit cu acea armă... Scurtă e bucu­
PREPELIŢA
Deabia trecu eretele deasupra miriştei ţepoase ca
o barbă, alunecând uşor în căutarea unui pâlc de
umbră, că prepeliţa îşi şi arătă deasupra grânelor
verzi, capul ei sur de şopârlă.
După ce privi înlemnită câteva clipe lungi, aruncân-
du-se înainte, se strecură ca un şarpe printre ierburi
şi paiele de curând secerate, scoţând din guşe câteva
note înăbuşite: veau, veau, veau.
Cât ai bate în palme a şi ajuns la marginea de­
părtată a porumbiştei din faţă. Acolo din nou se
opreşte o clipă, se svâcneşte vertical, subţiindu-se
precum o minge de cauciuc pe care o strângi între
degete, pe picioruşele subţiri de chibrituri şi ascultă
acum tăcută zgomotul vântului prin frunzele de po­
rumb.
Asigurându-se că nimic deosebit n'a tulburat li­
niştea pământului, îşi scutură la fel ca o găină fulgii
în adierea vântului, apoi porneşte ca o dură în cău­
tarea altor gândaci şi a grăunţelor scuturate de pe mo-
hoare.
Ajunsă sub horbota foilor de dovleac şi a vre­
jurilor ţepoase, simţi o mulţumire, singură în adevă­
rata ei casă, sub streaşini blindate. Din aceste culcu-
ria — lungă e părerea de rău! Ursul din faţă, adecă
ursoaica, îndată după împuşcătură a sărit cu câteva
copce mari în pădurea din apropiere. Ursul din urmă,
s'a întors şi a venit în salturi puternice deadreptul
spre patului vânătorului. La opt paşi dela acesta, a
sărit şi el în pădure. Domnul, când a văzut cum vine
deadreptul spre el Moş Nicolae, a voit să încarce din
nou şi să tragă. Dar dintr'un motiv oarecare — el
spune că din cauza lunetei, eu cred, că din cauza per­
plexităţii — nu a reuşit să deschidă arma şi să reîn-
carce. Ajunge, că uriaşul urs a avut timpul necesar
să între şi el în scutul pădurei, cu toate că venise
deadreptul spre moarte.
Aceşti doi urşi nu aveau nimic a face cu hoitul,
şi fiind în împerechere au trecut pe acolo numai din
întâmplare. Cercetarea pe care am făcut-o apoi în
dreapta şi în stânga a dat numai un rezultat: am spe­
riat şi ursul, care se obişnuise la hoit. Carabina ace­
lui vânător avea un calibru mare, şi dacă ar fi atins
ursul, de sigur acesta lăsa vre-o urmă, care să nu
poată scăpa atenţiei alor câţiva experimentaţi vâ­
nători de urşi, cum eram eu şi paznicii mei. E ade­
vărat, că după cinci luni, jos în valea Dragsina a fost
găsit scheletul unui urs mare. Mă îndoiesc însă, că ar
fi fost al vre-unuia dintre cei doi urşi amintiţi.
Numai brânzoii au norocul să dee peste ei vâ­
natul în a ş a fel. Dacă prima şi ultima vânătoare de
urşi a acelui domn s'a terminat cu acest nesucces vâ-
nătoresc, şi dacă acel domn într'adevăr e un vână­
tor, va trebui să afle o mângăere în minunata prive­
lişte, care i-a fost dat să o vadă, Şi celui mai bun din­
tre noi i se poate întâmpla, să tragă alăturea. Nu
suntem zei, cu toate că uneori ne ridicăm în sfere
cereşti, purtaţi de visele şi fericirile vânătoreşti.
Bucuria vânătoarei o poate gusta din plin numai
acela, care a avut parte şi de durerea amară de a
pierde un vânat capital, mult dorit.
de MIE Al MOŞ ANDREI
şuri cu lumină verzuie, nimeni nu o va mai putea
scoate: nici vulpea, nici câinele, şi nici chiar bocan­
cul vânătorului.
Când dela gurile Nilului pornită, a trecut cris­
talele de lumină ale mărilor mai limpezi decât piatra
safirului, câmpiile dunărene erau încă umede de ploi
şi secara înverzită era aşa de rară, încât chiar tu-
pilată abia de îi acoperea spatele.
Dacă vânturile de Miază-Noapte porneau să se
repeadă, căuta grăbită brazda adâncă, să-şi poată
ascunde linia pământie a trupului.
Cerul primăvăratec era atât de schimbător, şi
norii fugeau pe el atât de grăbiţi, încât i-se părea că
ameţeşte oridecâteori privea în sus. Pământul îi fugea
sub picioare ca o minge pe care a-i fi învârtit-o
repede.
In zările frumoase zorile rumeneau în smalţuri
vişinii, apoi soarele ieşea roşu şi umed ca o inimă
smulsă din măruntaiele pământului. Când pe picio­
ruşele de piele galbenă se ridica să-1 privească, un
cântec ca o boabă îi sălta gâtlejul cu atâta furie,
încât îi turtea pieptul ca la o broască ce se umflă,
şi se desumflă. Glasul pur înfruntă depărtările, cu
timbrul lichid al pietricelelor aruncate in iazuri a-
dânci: pit-palac, pit-palac, pit-ver-vec...!
Asemenea unor mărgele trimise înapoi de o ra­
chetă nevăzută, înmulţite de piepturile altor prepe­
liţe, ele se întorceau izbind timpanul, de peste su­
prafeţele mărilor de verdeaţă.
Picăturile acestea de argint, răsfrânte fără de
încetare de oglinzile nevăzute ale ecoului, brodau
răsăriturile şi asfinţitul, de mandolinate sonore, atât
de dulci auzului vânătorului, desfundător de singu­
rătăţi şi bărăganuri.
Imaşurile fără fund ale acestei nemărginiri se
brobonau atât de mult sub această grindină de note,
încât ele păreau zurgălăi de argint prinşi la gâtul
pământului negru.
Totul sfârşea într'un vag tremur şoptit parcă de
buza brazdelor fericite, de belşugul cu care le in-
cărcase Dumnezeu.
Când soarele se ridică mai mult pe
cer, şi căldura lui începea să coboare
văpăi încingând pământul ca o plită de
tuciu, atunci toate aceste tainice glasuri
încetau.
Scurmătoarea prepeliţă căută groa­
pa de ţărână, lăsându-se în somnul ei
suptă de glie, de inima humei.
Aripile lăsate, ciocul căscat, limba
tremurătoare ca la un câine ce gonise,
ar fi părut pentru ochiul ce ar fi pu­
tut-o descoperi, un cap de năpârcă.
Peste tăcerea sămănăturilor, se
desluşea acum bine, mireasma uriaşă de
pâne caldă, purtată în coşniţă de bru­
tarul vânt.
*
Lumea cea multă nu ştie bine ce e
o prepeliţă, dar care e vânătorul să
n'o fi cunoscut încă dela primele lui ie­
şiri de copil, pe de rost, după unghia
dela picior lăsată în pulberea drumu­
lui, sau de pe fulgul prins de vreun
scăete.
Pucinski i
Rotundă ca o lămâie, pestriţă ca
un bulgăraş de pământ nins, sosirea şi plecarea ei va
rămâne veşnic un subiect de discuţie pentru puşcaşi.
Cântecul pitpalacului chiar auzit sub plasa unei
colivii, mi-a trezit bucuria întâilor lanuri nesfârşite,
când pierdut printre ele păream şi eu o gânganie
smulsă şi rătăcită de vânturi.
Glasul ei sfâşie lumina, când căruţa cu cai mă­
runţi, îşi curmă clinchetul de lanţuri şi roate dealun-
gul şesurilor veştede de tomna timpurie.
Gări mărunte de cărămidă roşie, cresc din pă-
puşoaie ce urcă mireasma iute de cânepă a bălăriilor
sălbatece. Căruţa pe făgaşuri prăfoase înţeapă cu
oiştea soarele roşu ce se înfige în pământ ca un har­
buz rostogolit dintr'un car.
Câinele tremură obosit de goană sub râurile de
miresme ce curg peste el ca o mare, gata totuş să sară
la prima oprire a daradaicei.
Această vastitate a câmpurilor te îmbată uneori,
la fel ca unele vinuri tari păstrate în sticle culcate, la
răcoarea pivniţelor.
Mergi acum înainte tot înainte, fără vreo călău­
ză, fără să ştii unde, fără să întâlneşti vreun om, pâ­
nă ce cazi obosit în braţele grânelor cu câinele lângă
tine, şi el tot atât de pătimaş în căutarea păsărelii
cu glas de argint.
Mersul nu ţi-e punctat decât de cumpenele rare
ale puţurilor, spânzurate de cer ca nişte bice, sau de
şindrila strălucitoare a vreunui conac şi peste care
privirile se lasă ca nişte hulubi obosiţi, de prea mult
azur.
Simţi atunci cum iubeşti acest pământ, cu patima
fiului rătăcitor. II simţi alintându-ţi faţa cu palma lui
răcoroasă de vânt. Sufletul ţi-1 linişteşte de cele mă­
runte şi meschine, brazda, cu mireasma ei de veşnicie.
Când adierea rece de seară, sună cu sgomot de
aramă foile de porumb, te opreşti îngrijorat cu mâna
încleştată pe armă, ridici ochii de pe albul spate al
prepelicarului ce aleargă ca o nălucă, priveşti zările,
aşteptând parcă animalul fabulos al acestor singură­
tăţi să se ivească. Cum totul sub genunchii tăi se lea­
gănă, pari un călător pe o mare deslănţuită, ce plu-
Prepelife.
t e s t e graţie unei minuni.
Când ierburile se cutează şi fâlfâie sub tine ca
mii de coame, te opreşti să sorbi aerul în pieptul
obosit.
Dar abia ai încetinit mersul, şi din picioare un
piruit sfielnic sfredeleşte tăcerea şi o prepeliţă sare,
ca să se rostogolească apoi repede ca o minge de
fulgi, sub bubuitura năpraznică a ţevilor de oţel.
Când cu greutate o găseşti în mirişte, carnea ei
caldă tremură încă precum o gingie, de durerea tot
mai lăuntrică, mai alinătoare.
Ciorchinarul dela geantă se rotunjeşte mereu sub
greutatea acestor balonaşe de fulgi cafenii, colecţio­
nate cu migăloasă răbdare dealungul ogoarelor.
Numărul prepeliţelor agăţate e acum atât de im­
punător, încât pare o pilotă de puf, sub care atârnă
zeci de picioruşe galbene, lucrate parcă în ceara cea
mai plăpândă de albine.
*
Scena s'a sfârşit!
In noaptea unui stog de coceni, sub oboseala de
plumb: geantă, câine şi vânător, totul se surpă fără
urmă de împotrivire.
La orizont sub dunga brazdelor, soarele mare se
înfundă grăbit, scurmând pământul, asemenea unui
viezure prins de lămpile electrice ale urmăritorilor.
Lumina lui e aceea a unui felinar afumat.
Milioane de broaşte de cealaltă parte a cerului,
încep corul lor fără sfârşit, sub cornul lunei noui,
izvor de răcoare, ca o fântână mult căutată.
In noapte vânătorul îşi suge luleaua amară, aprin­
să parcă din soarele scăpătat, în timp ce prepelica-
UNELE OBSERVAŢIUNI PRIVITOARE LA
OCROTIREA COCOSULUI DE MUNTE
' •
Când după o iarnă grea, adie primul vânt călduţ,
mă gândesc iarăşi la jocul cocoşului de munte, care
după timpul sitarilor, anunţă vânătorului reîntoarce­
rea primăverii în munţii noştri.
Aci sus, întâlneşti vechii şi bunii cunoscuţi: stur­
zul, prihorul, bufniţa pitică, iar câteodată şi pe cuc.
Şi dacă nu eşti numai trăgător şi nu vrei să vezi co­
coşul de munte gata împăiat în camera ta, atunci poţi
să observi multe şi să faci multe şi interesante con­
statări. Nu-ţi ajung numai clipele scurte în care pui
arma la ochi să tragi în animal, pentru a-1 cunoaşte,
ci trebue să-1 studiezi şi să-1 observi bine timp înde­
lungat, pentruca să se trezească în tine acel sentiment
de ocrotitor de vânat şi abia atunci devii din simplu
trăgător adevărat vânător şi prieten al vânatului.
Cocoşul de munte este una din cele mai vechi
specii de păsări care până în ziua de azi şi-a păstrat
nealterată figura şi particularităţile sale caracteris­
tice. El este mândria pădurilor noastre carpatine, iar
nobleţea lui nu suferă nici o pierdere prin faptul că
adeseori, poţi să-1 împuşti mai uşor decât pe o cioară
de pe un copac. Cei mai mulţi vânători cunosc jocul co­
coşului de munte, numai în acest fel, că unul sau doi
cocoşi se strâng pe acelaş loc de joc. Eu însă îmi aduc
aminte de timpul când pe locul de joc al cocoşului de
munte se strângeau 10—20 cocoşi. Acest tablou îmi
rămâne pentru totdeauna viu în amintire. Astăzi, în
cele mai multe regiuni nu se mai găseşte un număr
aşa de mare de cocoşi.
Cine poartă vina, că acest minunat vânat care
nu cauzează nici o pagubă nimănui, s'a împuţinat aşa
de tare în cele mai multe regiuni ale pădurilor noa­
stre? Răspunsul cu privire la această problemă spe­
cific carpatină, vreau să-1 dau singur, bazându-mâ pe
experienţele adunate timp de 20 ani de mine, cu aju­
torul unui personal de vânătoare bine şcolit.
In prima linie trebue să înregistrăm vrăşmaşii
vânatului nostru, cari pretutindeni sunt aceeaşi.
Primul este omul-braconier, care ucide fără mi­
lă pe cocoş ca şi pe găină.
Azi acest pericol, în cele mai multe regiuni nu
mai joacă un rol important.
Urmează animalele răpitoare: râsul, vulpea, jde­
rul, bursucul, uliul şi bufniţa mare.
Cocoşi rupţi de râs, asupra căruia am şi tras, am
văzut personal, şi nu erau mai puţin de cât cinci pe ace­
laş loc de joc. Ei au fost numai puţin mâncaţi, apoi
ascunşi în zăpadă. Tot aşa am găsit de mai multe ori
cadavre sau rămăşiţe de cocoşi şi de găini de munte
rupte de vulpe şi de jderi. Cu privire la bursuc, tre­
rul asemenea unui copil răsfăţat, îşi lasă tot mai mul­
ţumit guşa lui moale, peste jambierele prăfuite ale
stăpânului.
Din bezna drumului, se aude clinchetul de osii şi
lanţuri ale căruţei ce se apropie şi care cu trudă te
descopere.
E noapte de stepă sau margine de pământ?
de Dr. I. PHIL1P0WICZ
bue să spun că acesta nu e aşa de rar în munţii noştri
după cum în general se crede. Eu am împuşcat bursuc
sus de tot pe poiana „Dosul Stânişoarei" în Munţii
Rodnei, la o înălţime de 1600 m. în clipa când a pă­
răsit hoitul unui cal expus drept momeală pentru
vulturi.
Am observat personal ca şi vânătorii mei, că
uliul în deosebi iarna vânează cocoşi de munte. Am
găsit de mai multe ori cocoşi rupţi de uli. La fel şi
joimariţa (bufniţa mare), e un mare vrăşmaş al aces­
tui vânat, ceeace ne dovedesc rămăşiţele şi penele de
cocoşi şi de găină găsite în cuibul ei.
Această stare de lucruri e îndeajuns cunoscută
în pădurile noastre. Ea era totdeauna aşa, însă nu
producea pagube prea bătătoare la ochi. Azi când
toate aceste animale răpitoare s a u împuţinat, cu ex­
cepţia uliului, ele joacă un rol şi mai mic în ceeace
priveşte împuţinarea cocoşului de munte în pădurile
carpatine.
Astăzi trebue să recunoaştem că vrăşmaşul şi
nimicitorul principal al cocoşului de munte nu e altul
decât câinele ciobănesc. Mirosului său fin, nu-i scapă
nimic din ceeace chiar ochiul ciobanului nu zăreşte.
Tocmai pe timpul când găina cloceşte sau scoate puii,
adică pe la sfârşitul lui Mai sau începutul lui Iunie,
turmele de oi, urcă pentru păşunat la munte. Dela
început oile rămân pe poieni, căci în pădure e încă
zăpadă. Şi tocmai la marginea pădurii, cloceşte găina
de munte. Ce se întâmplă? Ori găina care stă în cui­
bar e prinsă de câini, cuibul distrus, sau — ceeace
se întâmplă mai des, găina se refugiază, iar ouăle
sau puii sunt mâncaţi de câinii ciobăneşti sau chiar
de însăşi ciobanii.
In unele regiuni, se pot uşor reconstrui, întâm­
plările mai sus amintite.
A ş a aveam vreo trei locuri de bătaie unde la
2—4 cocoşi veneau vreo 15 găini. Eu mi-am propus
să cruţ complect aceste locuri timp de trei ani, pen­
tru a-mi înmulţi efectivul.
După acest timp însă nimic nu s'a schimbat cu
privire la numărul vânatului. Aceasta dovedeşte că
de când numărul stânelor a crescut, nici un singur
cuibar n'a scăpat de câinii ciobăneşti. Pe când găinile
au putut scăpa, pentrucă numărul lor a rămas acelaş,
puii s'au pierdut.
Ce se poate face împotriva acestei stări de lu­
cruri? Cred că deoarece numărul urşilor şi al lupi­
lor a scăzut simţitor în pădurile noastre, trebue s ă
căutăm ca şi numărul câinilor ciobăneşti să scadă
la fel. Ajunge dacă numai unul sau doi câini însoţesc
 turma la păşune, pentru a găsi la nevoie o oaie ră­ etc. Totuşi în privinţa aceasta nu am făcut nici o
tăcită iar ceilalţi câini să rămâie legaţi lângă stână experienţă şi inci nu am auzit că în pădurile carpa­
unde sunt trebuincios! pentru paza oilor noaptea. tine această boală ar juca vreun rol. Dealtfel am fă­
Cu privire la ciobani, cred că s'ar putea ajunge cut două foarte interesante observaţiuni, care după
la un rezultat bun promiţându-li-se premii pentru cât îmi este cunoscut, la noi încă nu au fost amintite
ocrotirea vânatului. de nimeni şi despre
In două cazuri am în­ cari numai o singură
cercat această me­ dată am întâlnit o no­
todă cu succes. tiţă în literatura ger­
Trebue de re­ mană.
marcat că multe cui­ Mă gândesc la
bare sunt puse chiar pieirea cocoşului de
în pădure şi deaceea munte, cocoşului de
ar trebui reprimat cu mesteacăn şi a găinu­
desăvârşire păşuna- şei de aluni în timpul
tul în păduri până la
iernilor lungi şi cu
data de 1 Iulie. Acea­
sta ar fi de mare fo­ multă zăpadă. Nici
los şi pentru cerbi şi Cink nu aminteşte
căprioare ai căror vi­ nimic despre această
ţei şi iezi sunt ex­ problemă.
puşi nimicirii acelo­ Precum ştim, hra­
raşi câini. Cocoşul de na acestora constă în
munte înmulţindu-se timpul iernii numai
destul de repede, nu din frunze şi muguri
e nici o îndoială că de brad. Acestea con­
luând aceste măsuri ţin foarte multă ce­
am ajunge la rezulta­ luloză. Părţile com­
te vădit de bune chiar ponente, hrănitoare,
in decurs de doi ani. provenite din celulo­
Pentru stârpirea ză, însă nu pot fi asi­
uliului care e un ma­ milate de aparatul di­
re inamic al găinuşii, gestiv ale acestor pă­
nu se face la noi a- sări dacă mugurii nu
proape nimic. Dacă sunt bine măcinaţi.
ici colea se găseşte Pentru a-şi ajunge
un pădurar care ni­ scopul acesta păsări­
miceşte cuibul uliu­ le înghit o mulţime de
lui sau îl prinde câ­ pietricele. Rânza lor
teodată că i-a făcut musculoasă care e de
pagubă printre găini o mărime uriaşă, ma­
— aceasta e sigur cină hrana cu ajuto­
prea puţin. Trebue rul pietrelor înghiţite
remarcat că toamna prin contracţiuni e-
ji iarna vin şi petrec fectuate de muşchii ei.
la noi o mulţime de
nli din părţile nordi­ Ca urmare sucul
ce care provoacă pa­ gastric al intestinului,
gube enorme în vâ­ în special al apendi-
natul nostru. Aceste celui, care la aceste
păsări răpitoare se păsări este destul de
pot împuşca numai mare, poate să-şi e-
stând la pândă lângă fectueze lucrarea sa
un cadavru pus drept de fermentaţie, de
momeală, sau se pot mistuire şi de resor­
prinde cu capcana. bire. Aceste pietre se
Nu e de crezut găsesc iarna numai în
:e mulţime mare de apropierea isvoarelor
uli poate să treacă în unde apa nu înghiaţă
decursul unui an pes­ şi pământul e liber
te o anumită regiune. de zăpadă. Păsările
Aşa de exemplu în regiunea Revna lângă Cernăuţi, cunosc foarte bine aceste locuri şi vin din depărtări
brigadirul silvic Clemens Pichelmeyer, a prins în de­ mari până la ele. 1 )acă însă din cauza zăpezii prea
cursul unui an nu mai puţin de 70 uli in capcana, pe mari păsările nu pot găsi aceste pietricele trebuin­
care a pus-o pe vârful unui copac uscat pe o colină cioase, atunci ele sunt nevoite să moară de foame cu
din o pădure unde ulii trecători se opreau de obiceiu. toate că rânza şi guşa lor e plină cu hrană. La disec­
Cocoşul de munte suferă şi de boli, ca viermi ţia lor se găseşte că intestinul nu conţine o papă de
hrană cum e normal, ci e plin de muguri şi frunze de
brad complect nemistuite.
Câteodată se poate observa iarna că aceste pă­
sări zboară peste drumuri făcând distanţe mari. Ele
sunt în căutarea pietrelor trebuincioase pentru mis­
tuirea hranei şi în timpul acestor zboruri sunt foarte
des atacate de uli. Cred că s'ar putea veni în ajutorul
lor amenajând în unele locuri cari sunt frecventate
de ele în căutarea pietrelor, un acoperiş de crengi de
brad la o anumită înălţime pentru a feri locul de o
totală înzăpezire.
Cu aceasta am schiţat pe scurt cele mai impor­
tante cauze de împuţinare la noi a acestui vânat
preţios.
Ajungem la vânatul permis de lege. In tratate
vânătoreşti, se suţine că vânătorul are dreptul să
vâneze jumătate din numărul cocoşilor care se află
pe un loc de bătaie. Ba unii vânători cer obligatoriu
aceasta, cu motivarea că dealtfel locul de bătaie al
cocoşilor se strică. Observaţiunile mele proprii au
dat unele rezultate interesante care nu corespund cu
părerile mai sus citate. La noi în pădurile carpatine,
cocoşul de munte are mult mai mulţi vrăjmaşi decât
în vestul Europei unde inamicul lui principal este
numai omul. Prin urmare acolo poate numai puşca
omului să reguleze efectivul păsărilor din districtul
respectiv şi să facă calculaţie destul de precisă cu
privire la numărul lor. La noi însă, vânătorul are de
a face cu o mulţime de concurenţi primejdioşi, aşa
încât din aceste motive la noi nu se poate aplica
obiceiul din apus.
Mai departe am observat că dacă instinctul se­
xual al vânatului nu este satisfăcut, el în aceeaşi se­
siune îşi schimbă locul de împerechere, Ba chiar nu
este neobişnuit ca vânatul să-şi schimbe din diferite
motive din an în an locul de împărecheat. Astfel
aveam un foarte bun loc de bătaie pe dealul „Scoruş"
de pe muntele Rodna, unde însă în fiecare an tre-
buiam să-1 caut în altă parte, câteodată chiar la o
distanţă de mai bine de o jumătate kilometru de lo­
cul cel vechi.
Cred că dacă ne-am ţine după regula obişnuită
în apus de a vâna jumătate din efectivul cocoşilor
care se găsesc pe locul bătăiei, fără să cercetăm mi­
nuţios şi celelalte locuri de bătaie din districtul silvic
respectiv, am comite o mare greşală.
Deci înainte de a fixa numărul cocoşilor ce se
poate vâna, trebue neapărat cercetat numărul total
al cocoşilor ca şi al găinilor din ocolul silvic şi abia
după aceasta se poate vâna pe un loc mai mulţi, pe
altul mai puţini, iar pe al treilea poate chiar de loc.
Vânătoarea a jumătate din efectivul cocoşilor se poa­
te admite numai în cazul când raportul numeric între
cocoşi şi găini este normal, adică un cocoş la 2—3
găini, când înmulţirea la fel e normală şi se propagă
egal, şi la urmă când numărul tctal al cocoşilor în
comparaţie cu mărimea districtului este destul de
mare.
Dealtfel cred că la noi se poate admite împuş­
carea numai a unei treimi din efectivul dat. In unele
districte se vânează foarte des numai în anumite lo­
curi de bătaie, iar altele care sunt mai depărtate nu
sunt frecventate de loc de vânător. Aceasta bine în­
ţeles are o influenţă asupra înmulţirii vânatului nos­
tru, căci cu acest procedeu se împuşcă în unele locuri
de bătaie toţi cocoşii tineri iar în celelalte locuri ră­
mân cocoşii bătrâni care se luptă intre ei, şi astfel
se fugăresc unul pe altul.
Eu personal obişnuiesc să procedez astfel: In-
tâiu las să se constate precis numărul cocoşilor din
teren, care lucru nu-i prea greu pentru un pădurar
iscusit, dacă vremea e bună,
In răstimp de 2—3 ani, scotocesc în tcată regiu­
nea locurile de bătaie vânând sau cruţând alternativ
fiecare loc după circumstanţe.
Este totodată foarte important de a nu vâna până
ce majoritatea găinilor nu este fecundată, adică înain­
te de 20 Aprilie.
La sfârşit, să dau un sfat, îndeosebi vânătorilor
tineri. Cocoşul de munte în poziţia sa de joc ni se
pare foarte mare, în special jos pe zăpadă şi la lu­
mină bună. El ese aşa de clar în relief încât greşeşti
uşor la distanţa care se pare vânătorului mai mică de­
cât e în realitate. La lumină proastă însă distanţa
pare a fi mai mare. E o mare greşeală să tragi asupra
vânatului dela o distanţă prea mare, riscând pierde­
rea lui. Unii vânători se încred în bătaia lungă a puş­
tii lor. E însă lucru cert şi la anumite locuri de ex­
perimentare, cu ajutorul a 10.000 puşti s'a dovedit,
că bătaia alicelor la o distanţă peste 35 metri, adică
50 paşi, nu mai e de tot sigură. Deci aceasta ar fi
distanţa maximă admisă pentru a trage asupra coco­
şului de munte cu o puşcă de primă calitate şi acea­
sta abia după ce ai ochit bine şi cocoşul stă liber,
neacoperit de crengi.
Cu glontele poţi împuşca se înţelege dela distanţe
mai mari, dar rişti să-1 greşeşti, sau să-1 pierzi ră-
nindu-1 numai, sau să-1 rupi în aşa fel încât să devie
impropriu a fi întrebuinţat.
Lovituri
In descrierile v â n ă t o r e ş t i citim a d e s e d e s p r e lovituri
„ p r e c i s e " î n s p a t â , în o m o p l a t . D e f a p t . . l o v i t u r ă î n s p a t â "
e n u m a i aceea, caro d i s t r u g e î n s u ş i o m o p l a t u l . Cu cât
m e r g e g l o n t e l e m a i î n a p o i , el t r e b u e s ă l o v e a s c ă t o t m a i
sus. pentru a atinge omoplatul. Dintre toate „loviturile în
s p a t ă " , a c e a s t ă lovitură î n ă l ţ a t ă e cea m a i s i g u r ă . Cele
m a i m u l t e lovituri d e s e m n a t e e a „ î n s p a t ă " s u n t de f a p t
u n e l e c a r e a t i n g şi fac d i s t r u g e r i în torace, f ă r ă s ă a t i n g ă
s p a t a . L a î m p u ş c ă t u r a in s p a t ă . p r o p r i u zisă, glonţul n u
d i s t r u g e o r g a n e i n t e r n e , ci d i s t r u g e n u m a i o m o p l a t u l —
cea m a i f u l g e r ă t o a r ă l o v i t u r ă . D . e. c ă p r i o r u l primind
a c e a s t ă l o v i t u r ă , c a d e n u m a i d e c â t , s a u în n e m i j l o c i t ă a p r o ­
p i e r e . C u l o v i t u r ă în i n i m ă v â n a t u l m a r e m a i m e r g e 2 0 — 6 0
p a ş i . C u l o v i t u r ă în p l ă m â n ă c a d e n u m a i d e c â t s a u i n c u ­
r â n d , n u m a i d a c ă e l e z a t şi o m o p l a t u l . Altfel t r e b u e s ă îi
l a ş i c ă p r i o r u l u i d. e. u n t i m p d e 1—2 c e a s u r i , c a s ă s e
î m b o l n ă v e a s c ă şi s ă s e a ş e z e , — d a c ă n u v r e i s ă îl p i e r z i .
A c e e a ş i e s i t u a ţ i a şi l a î m p u ş c ă t u r i p r i n r i n i c h i , p r i n f i ­
cat — i a r d a c ă ai a v u t n e î n d e m â n a r e a să tragi prin
i n t e s t i n e , v a t r e b u i s ă î n c e p i u r m ă r i r e a a b e a d u p ă 3—£
ceasuri. D a c ă glonţul a atins prelungirile vertebrelor, vâ­
n a t u l c a d e c a t r ă z u i t , s e r i d i c ă . î n s ă c u r â n d şi f u g e c a
n e a t i n s , d e a c e e a , c â n d c a d e î n a s e m e n e a fel, s ă n u c r u ­
ţ ă m cu al d o i l e a g l o n t e . în g â t . L o v i t u r i l e în g â t s u n t m o r ­
tale d a c ă sfârtică artere s a u d i s t r u g coloana vertebrală.
P e n t r u fiecare v â n a t trebue s ă c u m p e n e m proiectilul po­
trivit. Nici u n u l c a r e d i s t r u g e , nici u n u l c a r e r ă n e ş t e nu­
m a i . Amintim, ca un curiosum, că celebrul autor g e r m a n
F . v, G a g e r n , în c a r t e a s a „ B i r s c h e n u n d B o c k e " , s o c o ­
teşte ca a d m i s i b i l s ă se î m p u ş t e c ă p r i o r u l c u alice de 5
m m . l a o d i s t a n ţ ă s u b t 30 p a ş i . D e s i g u r , a c e a s t ă c o n c e ­
s i u n e f a ţ ă de n o r m a s e v e r ă a g l o n ţ u l u i s ' a r p u t e a f a c e
n u m a i pe s e a m a u n o r v â n ă t o r i cu m u l t ă e x p e r i e n ţ ă şi
cumpătare.
R. S. S.
 a d m i n i s t r a t i v , în m o d cu d e s ă v â r ş i r e e r o n a t , n e c e s i t a t e a
DISCUŢII împuţinării iepurilor.
i. Leacul împotriva acestor daune e unul singur: ocro­
tirea trunchiului p o m u l u i tinăr. A m a r ă t a t în repeţite r â n ­
„Să stârpim iepurii]" d u r i m e t o d e l e a t â t d e s i m p l e ş i de ieftene, c u m s e f a c e a-
ceastă ocrotire. D a r aceste î n d r u m ă r i trebuesc populari­
Când încheem redactarea prezentului număr, primim z a t e . V o r fi m u l ţ i p o m i c u l t o r i , c a r e n u l e c u n o s c ; v o r fi
informaţiunea, că Direcţiunea Economiei Vânatului, prin- alţii, c a r e vor p r o t e s t a că n u le-au c u n o s c u t , s t r i g â n d a p o i
tr'o d e r i z i u n e m i n i s t e r i a l ă i n t e n ţ i o n e a z ă s ă d e s c h i d ă vâ- de n o u m o a r t e a s u p r a i e p u r i l o r , cu t o a t e c ă n u m a i i n d o ­
n a r e a iepurilor la 1 Septemvrie. A c e a s t a , din c a u z a strică­ lenţa lor e v i n o v a t ă p e n t r u d a u n e .
c i u n i l o r p e c a r e l e - a r fi f ă c u t i e p u r i i î n p o m i i r o d i t o r i î n P e n t r u a l ă m u r i p e cei n e c u n o s c ă t o r i , p e n t r u a p r e ­
i a r n a t r e c u t ă , deci ca u n p r e v e n t i v p e n t r u i a r n a ce vine veni pe indolenţii învinuitori, p r o p u n e m , c a D i r e c ţ i u n e a
şi în c o n s e c i n ţ ă : în s c o p u l î m p u ţ i n ă r i i i e p u r i l o r . C u t o a t ă E c o n o m i e i V â n a t u l u i s ă i n i ţ i e z e şi s ă e x e c u t e o campanie
seriozitatea izvoarelor din care a v e m a c e a s t ă informaţiu- de lămurire a p o m i c u l t o r i l o r privitor la o c r o t i r e a p o m i l o r
ne, s p e r ă m c ă e a n u este î n t e m e i a t ă , s a u , c ă în u l t i m u l î m p o t r i v a r o a d e r e i clin p a r t e a i e p u r i l o r . S ă e d i t e z e D . E . V.
m o m e n t D. E . V. v a r e v e n i a s u p r a a c e s t e i m ă s u r i . u n a f i ş pe c a r e să-1 d i s t r i b u e p r i n I n s p e c t o r a t e l e d e v â n ă ­
Ne ridicăm modestul nostru cuvânt împotriva aces­ t o a r e t u t u r o r a r e n d a ş i l o r terenelor de v â n ă t o a r e din re­
tei m ă s u r i , î n d e m n a ţ i p e u r m ă t o a r e l e c o n s i d e r e n t e : g i u n e p o m i c o l ă , contra cost, c u î n d a t o r i r e a p e n t r u a c e ş ­
1. D e s c h i d e r e a v â n ă t o a r e i d e i e p u r i l a 1 S e p t e m v r i e tia, s ă afişeze în fiecare c o m u n ă a c e l e i n s t r u c ţ i u n i , şi
e o m ă s u r ă ilegală, contrară cu dispoziţiunile Legii vâ­ deosebit, p r i n m o d u l de p u b l i c a r e local obişnuit, s ă a t r a g ă
n ă t o a r e i . I n t r ' a d e v ă r , A r t . 21 a l a c e s t e i l e g i o r g a n i c e d e ­ atenţiunea populaţiei a s u p r a acestor afişe şi î n d r u m ă r i .
c l a r ă c ă „ V â n a t u l e s t e cu desăvârşire oprit în u r m ă t o a r e l e î n d e p l i n i r e a a c e s t o r Î n d a t o r i r i s e p o a t e p u n e în s a r ­
e p o c e : . . . . V I . I e p u r i d e l a 1 F e b r u a r i e p â n ă l a 15 S e p t e m ­ cina a r e n d a ş i l o r chiar cu s a n c ţ i u n e a r â s p u n d e r e i lor pen­
vrie". Textul categoric al acestui articol, a p o i c o r o b o r a r e a t r u d a u n e l e c a u z a t e d e i e p u r i . I n s c h i m b , d a c ă s e v o r fi
l u i c u d i s p o z i ţ i u n i l e A r t . 15 ş i ;!4 d i n a c e e a ş l e g e n e d u c e a f i ş a t şi p u b l i c a t în felul de m a i s u s a c e l e î n d r u m ă r i , şi
la concluziunea solidă, că Ministerul nu are dreptul de a e l e n u v o r fi l u a t e î n s e a m ă d e p o m i c u l t o r i — d a u n a c e
s c u r t a e p o c e l e d e o c r o t i r e , ci n u m a i a le p r e l u n g i . D e c i d i n v o r s u f e r i v a fi ş i m a i e v i d e n t d i n v i n a l o r , ş i n u v o r p u ­
m o m e n t ce l e g e a s t a b i l e ş t e e p o c a d e o c r o t i r e d e l a 1 F e ­ tea a v e a nici u n cuvânt de reproş.
b r u a r i e l a 15 S e p t e m v r i e , M i n i s t e r u l n u p o a t e a d m i t e v â -
Acţiunea trebueşte începută n u m a i decât, a ş a încât
narea începând din 1 Septemvrie.
în O c t o m v r i e s ă fie f ă c u t ă p r e t u t i n d e n e a a f i ş a r e a , c a cei
2. P r i n m o l i m e l e d i n a n i i t r e c u ţ i , p r i n i a r n a e x c e p ­ interesaţi să-şi p o a t ă a s i g u r a din v r e m e mijloacele de
ţ i o n a l de g r e a c a r e a u c i s cel p u ţ i n 5 0 % a v â n a t u l u i m i c , protecţie, şi s ă p o a t ă face legăturile de ocrotire.
n u m ă r u l iepurilor a s c ă z u t dezastruos. P o r u n c a e ocroti­
S p e r ă m , c ă p r o p u n e r e a n o a s t r ă v a fi p r i m i t ă ş i e x e ­
r e a l o r şi n u a c c e n t u a r e a d e z a s t r u l u i ! S ă m a i l u ă m e x e m ­
c u t a r e a v a u r m a în t i m p util şi în m o d potrivit. „C."
p l u ş i d e l a a l ţ i i , c h i a r d a c ă n u n e - a r fi p r i e t e n i : M i n i s t e ­
r u l d e a g r i c u l t u r ă u n g u r e s c , p r i n d e c i z i u n e a N o . 20.000/ III.
1942 d i n 9. V I I . 1942, m o d i f i c ă t e r m e n u l d e î n c e p e r e a v â ­
n ă t o a r e i d e i e p u r i , a m â n â n d u - 1 l a 15 O c t o m v r i e ! Ş i a c o l o De ce au rămas păpuşarii
a u suferit iepurii, şi acolo a u fost d a u n e în p o m i i şi aco­
lo a u ţ i p a t î n g a z e t e n e p r i c e p u ţ i i ! cu coarnele In p ă r ?
3. P r i n p r i g o n i r e a i e p u r i l o r , n u s e e l i m i n e a z ă d a u ­
Apreciind realele foloase a d u s e de mult iubita n o a s ­
nele. S ă r ă m â n ă î n t r ' u n h o t a r n u m a i 5 iepuri, şi vor fa­
t r ă r e v i s t ă „ C a r p a ţ i i " , V ă r o g fiţi a ş a d e b u n ş i p u b l i c a ţ i
ce d a u n e , d a c ă n u v o r l u a p o m i c u l t o r i i m ă s u r i l e o b l i g a ­
în paginile acestei reviste u r m ă t o a r e a situaţie constatată
toare. Or i d e a l u l este s ă a v e m şi i e p u r i m u l ţ i şi p o a m e
de m i n e :
m u l t e ; m i j l o c u l e : s ă n u fie p o m i c u l t o r i i i n d o l e n ţ i ci s ă
P e terenurile unei Societăţi de v â n ă t o a r e , u n d e cu
î ş i p r o t e j e z e p o m i i , a ş a c u m o f a c cei c e î n t r ' a d e v ă r s u n t
a n i în u r m ă , s ' a u v â n a t c ă p r i o r i c a p i t a l i , a l e c ă r o r trofee
gospodari.
fac cinste ţării, prin expoziţiile din străinătate, începând
4. M ă s u r a d e a p r e l u n g i e p o c a d e v â n ă t o a r e î n s e m ­
c u a n u l 1940, o b s e r v ţ a p i t i n e r i ( s u l i ţ a r i ) c a r i î n t o i u l v e r i i
n e a z ă o victorie a d e m a g o g i e i f a ţ ă de interesele v â n ă t o -
a u corniţele î m b r ă c a t e în p ă r . A c e a s t ă stare e m a i pro­
reşti şi faţă de r e a l i t a t e a lucrurilor. In trecut, la începu­
n u n ţ a t ă î n v a r a a c e s t u i a n , c â n d d. e. l a d a t a d e 7 I u l i e
t u r i l e o r g a n i z ă r i i v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i , cel m a i m a r e d u ş ­
a . c. a m î n t â l n i t 5 e x e m p l a r e d e a s t f e l d e ţ a p i .
m a n al vânătoarei era aceeaş demagogie. L u p t a împotriva
Deci, g ă s i n d u - m ă în f a ţ a unei situaţii, a s u p r a c ă r e i a
ei n u a f o s t u ş o a r ă , d a r a f o s t d u s ă c u h o t ă r î r e ş i f ă r ă
î n c ă n u a m c u r a j u l s ă m ă p r o n u n ţ , d e ş i d e 17 a n i c a u t
de nici o c o n c e s i u n e — la victorie. O c o n c e s i u n e în a c e a s ­
să pătrund biologia acestor animale, m ă adresez tuturor
t ă p r i v i n ţ ă e u n p r e c e d e n t c a r e p o a t e n ă r u i tot c e e a c e s ' a
v â n ă t o r i l o r ce c u n o s c ş i i u b e s c a c e s t v â n a t şi le p u n ur­
făcut.
mătoarele întrebări:
5. I n S e p t e m v r i e m u l t e iepuroaice m a i alăptează,
— P r e z e n ţ a c ă p r i o r i l o r t i n e r i ( s u l i ţ a r i ) c e au* c o r n i ­
m u l t e s u n t c h i a r pline. N u m a i a r g u m e n t ă m , î n ş i r â n d ce
ţ e l e î n p ă r l a d a t a d e 7 I u l i e 1942, e s t e u n s i m p t o m a l d e ­
însemnează a î m p u ş c a aceste iepuroaice.
generării, s a u , este o m a l a d i e vremelnică, datorită iernei
Dacă Direcţia Economiei Vânatului va face această
grele prin cari a u trecut?
concesiune presiunilor nechemate, vdnătorimea românea­
scă are datoria să se opună: să nu uzeze de acea deciziu­ — Aceşti c ă p r i o r i t r e b u e s c toleraţi în teren s a u ex­
tirpaţi?
ne, să nu împuşte nici un iepure până la 1 Octomvrie!
Facem un foarte călduros apel către toţi vânătorii — I n c a z u l c ă s e t i n d e l a o d e g e n e r e s c e n t ă ,a c ă p r i o a ­
noştri în acest sens. In special rugăm cu insistenţă socie­ relor din a c e s t e terenuri, c a r e este leacul?
tăţile de vânătoare, să hotărască formal, că pe terenurile C r e d , c ă v o i fi l ă m u r i t d e a c e i c e n u a u p r e g e t a t n i c i ­
lor, -vănarea iepurilor va începe numai la l Octomvrie! o d a t ă s ă j e r t f e a s c ă din tezaurul experienţei şi cunoştin­
ţelor lor! Emil Băreanu înv.
V o m publica cu plăcere numele acelor societăţi, ca­
re vor a d u c e a s e m e n e a h o t ă r î r i — d a c ă ni se v a f a c e co­ Şeica-Mare
m u n i c a r e —, p e n t r u a servi de e x e m p l u al s p i r i t u l u i de * • •
ocrotire şi puterei de r e n u n ţ a r e a v â n ă t o r i l o r noştrii. C u r ă ţ i r e a coarnelor o fac căpriorii de obiceiu în Apri­
lie. D u p ă c u m a c e s t v â n a t p r e z i n t ă p o a t e î n t r e t o a t e ce­
lelalte cele m a i m u l t e n e r e g u l a r i t ă ţ i în t o a t e p r i v i n ţ e l e ,
a ş a şi în c e e a c e p r i v e ş t e t i m p u l c u r â ţ i r e i , p e l â n g ă e p o c a
Să prevenim daunele cauzate de iepuri? n o r m a l ă , a u fost c a z u r i o b s e r v a t e şi în I a n u a r i e , c a şi în
Septemvrie.
Ne a d u c e m a m i n t e de „ c a m p a n i a a n t i - i e p u r e a s c ă " de P e n t r u căprior curăţitul e o operaţiune destul de
a s t ă p r i m ă v a r ă , o c a z i o n a t ă de î m p r e j u r a r e a , c ă în u r m a a n e v o i o a s ă , c a r e pretinde a p l i c a r e a unei î n s e m n a t e forţe
i e r n i i g r e l e , a z ă p e z i i m a r i şi m a i a l e s a n e g l i j e n ţ e i u n o r a fizice şi în a c e i a ş v r e m e şi a u n e i p u t e r i de v o i n ţ ă . V e r o ­
dintre pomicultori, în unele locuri iepurii a u ros coaja simil, c ă p r i o r u l e î n d e m n a t să-şi frece şi î n d e p ă r t e z e pie­
pomilor, pricinuind î n s e m n a t e d a u n e . Nepricepătorii şi lea de pe c o a r n e ( „ m o ţ u l " ) p r i n u n s e n t i m e n t de m â n c ă -
g r ă b i ţ i i a u c e r u t d e a d r e p t u l s t â r p i r e a i e p u r i l o r şi s ' a a- r i m e . D e s p u i a r e a m o ţ u l u i , s f â r t i c a r e a pielei î n c ă vii, s â n ­
j u n s p â n ă a c o l o , c ă r e f e r a t u l o b i e c t i v ş i r e a l , p e c a r e 1-a g e r o a s e , n u p o a t e fi f ă c u t ă f ă r ă d u r e r e ş i f ă r ă e f o r t . D e
făcut Direcţiunea Vânătoarei nu a obţinut aprobare decât a l t ă p a r t e , m o ţ u l p o a t e fi î n d e p ă r t a t n u m a i î n t r ' u n a n u m e
„ î n p a r t e " — a c c e n t u â n d u - s e şi d i n l o c u l cel m a i î n a l t timp, destul de scurt, într'o a n u m e epocă a desvoltării lui.
D a c ă căpriorul, din un oarecare
motiv întârzie să-şi curăţe coarnele
în t i m p oportun, m o ţ u l — pielea
de pe coarne — se întăreşte, pri­
m e ş t e o c o n s i s t e n ţ ă m a r e , d e v i n e re­
zistentă şi se lipeşte de c o a r n e . Ur­
m a r e a e, c ă d e a c u m c ă p r i o r u l ş i
m a i p u ţ i n o p o a t e Î n d e p ă r t a şi r ă ­
m â n e c u e a p â n ă îi c a d e — d e o ­
d a t ă cu c o a r n e l e . De m u l t e ori c ă ­
priorii c a r e a u r ă m a s cu c o a r n e l e
in a s e m e n e a piele î m b ă t r â n i t ă , o
freacă p â n ă n u r ă m â n e p ă r p e c a
fără însă s ă o poată desprinde de
pe corniţe.
( . a r e s ă fie î n s ă c a u z a c ă u n i i
c ă p r i o r i nu îşi f r e a c ă c o a r n e l e la
t i m p , şi a s t f e l r ă m â n c u p i e l e a î n ­
t ă r i t ă , l i p i t ă d e corniţe'.' D e s i g u r
o deficienţă fizică. U n căprior, ca­
r e a r e d . e. p i c i o r u l d i n a i n t e r u p t
s a u beteag, care a r e o leziune la
spinare, etc, nu poate s ă se spri-
jinească, s ă facă mişcările multe
şi e n e r g i c e , c u c a r e îşi f r e a c ă c o a r ­
nele de tufe, c r e n g i şi îşi d e s p r i n ­
d e şi î n d e p ă r t e a z ă m o ţ u l . Rămâ­
n e c u el, ş i i s e î n t ă r e ş t e p e c o a r ­
ne. O s l ă b i r e g e n e r a l ă , c o n s e c i n ţ ă
a unei boli (paraziţi, e t c ) , s a u a unei ierni grele, a r e a c e -
l a ş efect: c ă p r i o r u l n u a r e p u t e r e a şi e n e r g i a s ă - ş i c u r ă -
ţ e a s c ă la t i m p corniţele, p i e l e a s e î n g r o a ş e şi r ă m â n e a p o i .
U n c ă p r i o r r ă m a s cu m o ţ u l pe coarne, a r e deci c e v a
n e a j u n s . D a c ă f e n o m e n u l e d e s , n e a j u n s u l t r e b u e s ă fie
uimi care a atins într'o m ă s u r ă m a i m a r e s a u m a i m i s ă
tot e f e c t i v u l d e c ă p r i o a r e .
De a i c i u r m e a z ă , c ă d a c ă s e prezintă a c e a s t ă a n o m a ­
lie s p o r a d i c , în c a z u r i r a r e , f o a r t e v e r o s i m i l , c ă p r i c i n a e
u n a i n d i v i d u a l ă şi d e c i e b i n e s ă fie e l i m i n a t a c e l c ă p r i o r .
D a c ă fenomenul e frecvent, s ă n u ne g r ă b i m cu extirpa­
r e a . P r i c i n a p o a t e fi u n a t r e c ă t o a r e : i a r n ă g r e a , p r i m ă ­
vară întârziata, fără h r a n ă bună.
De s i g u r , d a t ă f e n o m e n u l revine a n de an, m a i mulţi
d u p ă olaltă, va trebui b ă n u i t ă o descreştere a vigoarei ge­
nerale, ceea ce duce la d e g e n e r a r e a întregului efectiv.
L e a c u l îl i n d i c ă m o t i v u l d e c ă d e r e i : p r o p o r ţ i e r e a a s e x e ­
lor, s u p r a p o p u l a ţ i u n e , Î m p u ş c a r e a e x a g e r a t ă a c ă p r i o r i l o r
v i g u r o ş i ş. a.
In cazul de faţă, din Î m p r e j u r a r e a c ă fenomenul p a r e
a s e m ă r g i n i la ţ ă p u ş a r i , a d e c ă la c ă p r i o r i tineri şi l a m a i
m u l ţ i d e a coi a ş v â r s t ă , c r e d e m , c ă m o t i v u l anormalităţii
este i a r n a g r e a p r i n c a r e a m trecut. Tineretul a resimţit
m a i m u l t mizeriile acestei ierni, a ieşit foarte slăbit din
e a , n u a a v u t e n e r g i a şi p u t e r e a s ă îşi c u r ă ţ e l a t i m p
(Aprilie) corniţele.
Noi r e c o m a n d ă m s ă se m a i a m â e e l i m i n a r e a acestor
ţ ă p u ş o r i . S ă fie ţ i n u t efectivul s u b t o b s e r v a ţ i e , ş i d a c ă şi
după o iarnă n o r m a l ă fenomenul se v a repeta, se va iu­
ţ e a p r o c e d a l a e l i m i n a r e . D e o c a m d a t ă a r fi i n d i c a t , s ă s e
î m p u ş t e 1—2 a s e m e n e a e x e m p l a r e , p e n t r u a s e v e d e a c o n ­
d i ţ i a în c a r e s e g ă s e s c , şi in s p e c i a l , d a c ă n u a u o a r e c a r e
boală sau paraziţi. (Diaree, cntcromycosa, un exagerat atac
de H y p o d e r m a D i a n a , s a u de C e p h e n o m y i a stimulator,
căinează, limbrici, etc). Kiind evident vorba de o a n o r m a ­
litate c a r e i n d i c ă o d e g r a d a r e fizică, trebueşte petrecută
e v o l u ţ i a c u t o a t ă a t e n ţ i u n e a , şi s l a b i l i n d u - s e c a u z a , s e v a
p u t e a p r o c e d a p o t r i v i t , fie p r i n o m a i p r o n u n ţ a t ă o c r o t i r e
d e i a r n ă (trifoi) s ă r ă r i ţ e p r i m ă v a r a e t c , fie p r i n m ă s u r i
de extirpare a elementelor bolnave, prin refacerea propor­
ţiei s e x e l o r , p r i n r e v i z u i r e a p l a n u l u i d e î m p u ş c a r e .
„C."
IV.
Cartuşe de alice reduse şi b u r e s u r o g a t
Din tuburile, c h i a r de m a i m u l t e ori t r a s e p u t e m con-
fe< ţ i o n a c a r t u ş e r e d u s e p e n t r u a r m e d e a l i c e c a l . 20, IC, 12.
înlocuim c a p s a Gevelot, netezim bine g u r a cartuşului
cu u n l e m n s c u r t d e o f o r m ă c i l i n d r i c ă , i a r p e u r m ă o în­
t ă r i m — u n g â n d n u m a i i n t e r i o r u l t u b u l u i c a m l a 10 m m .
a d â n c i m e — c u s y n d e t i c o n , o s o l u ţ i e d e clei s a u d e g u m ă
a r a b i c ă . U n t u b a s t f e l r e c o n s t r u i t e s t e în b u n e c o n d i ţ i u n i
de sertizat. V o m folosi pulbere n e a g r ă , folosind o î n c ă r c ă -
Ţăpuşdr cu coarnele in m<>(. (Foto t I. Stoichi(ia).
t u r ă , c a r e a r e r a p o r t u l î n t r e p u l b e r e ş i a l i c e d e 1:5, s a u
1:6. Ş i r e f e r i t o r l a b u r e l e d e p u l b e r e e x i s t ă a z i o c r i z ă ,
d a r ne p u t e m ajuta, p u n â n d pe pulbere o b u r ă de alice,
iar pe u r m ă un dop f o r m a t din câlţi, d e a s u p r a apoi ia­
răşi o b u r ă de alice. G r o s i m e a dopului trebuie se u m p l e
g o l u l î n t r e p u l b e r e ş i a l i c e , a d i c ă s ă fie d e 23—30 m m . ,
c h i a r ş i m a i m u l t . A c e s t d o p v a fi b i n e p r e s a t c u a j u t o ­
rul unui lemn de o f o r m ă cilindrică, l u â n d astfel f o r m a
tubului. P u n e m alicele, b u r a de alice, iar pe u r m ă serti-
z ă m tubul. U n astfel de c a r t u ş r e d u s v a a v e a l u n g i m e a
normală a cartuşului, corespunzătoare locaşului cartuşu­
lui în forajul ţevei.
D a c ă s u f e r i m şi d e c r i z ă d e b u r e d e a l i c e , a t u n c i n e
vom a d r e s a unui a r m u r i e r s a u mecanic, care din o ţeava
v e c h e n e v a c o n f e c ţ i o n a u n „ţtanţ" (tipar) ascuţindu!
bine, ca pe u n cuţit. N a t u r a l că, calibrul interior al tipa­
rului trebuie s ă a i b ă calibrul burei obişnuite. Cu ajutorul
a c e s t u i a p a r a t şi al u n u i ciocan p u t e m t ă i a foarte u ş o r
b u r e d e a l i c e d i n u n c a r t o n d e 0,75—1 m m . g r o s i m e . ( C a r ­
ton m o a l e , nu tare!).
Şi bure de pulbere p u t e m confecţiona foarte uşor. Şi
a n u m e : l u ă m o ţeava calibrul căreia c o r e s p u n d e cu cali­
b r u l b u r e i o b i ş n u i t e . O u m p l e m c u c â l ţ i m u i a ţ i î n s e u to­
pit. U m p l e m ţ e a v a şi p r e s ă m c o l o a n a de câlţi. D u p ă ce
s'a î n t ă r i t seul, s c o a t e m c o l o a n a de câlţi cu a j u t o r u l u n u i
l e m n d e o f o r m ă c i l i n d r i c ă ş i v a e ş i u n c i l i n d r u d e formai
u n e i l u m â n ă r i . D i n a c e s t „baston" vom tăia cu un cuţit
f o a r t e a s c u ţ i t r o n d e l e d e 12—15 m m . g r o s i m e . B u r a e s t e
g a t a . B u r a se a ş a z â între d o u ă bure de alice, ca pulberea
ş i a l i c e l e s ă fie i z o l a t e d e i n f l u e n ţ a s e u l u i .
U n alt procedeu: t o c ă m dopuri de plută, d a r foarte
m ă r u n t , c a şi r u m e g u ş u l , — d o p u r i vechi de sticle de vin
etc. In l i p s ă v o m folosi r u m e g u ş de lemn.
T o p i m p a r a f i n 8 0 % , s e u de 2 0 % şi în s t a r e a c a l d ă
cu tocaturi de p l u t ă s a u cu r u m e g u ş vom f o r m a o turtă
consistentă, c a şi o c r e m ă de ghete.
T u b u r i l e s u n t î n c ă r c a t e c u p u l b e r e şi cu o b u r ă de
carton. Pe acest carton vom pune din torta de m a i s u s
— Înainte de a se răci, a d i c ă p â n ă când este încă plastică,
c a şi lutul folosit l a f a b r i c a r e a c ă r ă m i z i l o r — o c a n t i t a t e
suficientă pentru f o r m a r e a u n u i cilindru, dop, b u r ă de
12—15 m m . g r o s i m e . I ' u n e m p e e a o r o n d e l ă de c a r t o n
ş i t o t u l îl a p ă s a m b i n e c u l e m n u l d e f o r m ă c i l i n d r i c ă .
B u r a astfel rezultată corespunde principiului burelor
f r a n c e z e Gabel ( f ă c u t e d i n t o c ă t u r a d e p l u t ă ) şi b u r e l o r
i t a l i e n e Tell. C h i a r şi în A n g l i a s ' a u f ă c u t — p e v r e m u r i
— încercări, p e n t r u Înlocuirea burelor de p â s l ă cu r u m e ­
guş. Aceste s u r o g a t e c o r e s p u n d la perfecţie pentru înlocui­
rea burelor de p â s l ă la încărcături de pulbere n e a g r ă .
L a pulbere fără fum, care este foarte capricioasă, a ş
r e c o m a n d a n u m a i folosirea burelor-surogat făcute conform
p r o c e d e u l u i a r ă t a t de m a i s u s , din câlţi şi seu, p e n t r u
a evita provocarea unei presiuni prea mare, care a r putea
s ă fie d ă u n ă t o a r e p e n t r u a r m ă . IA. Col. S. S. I{.
f Dr. Ioan Marciac
In vrâstă patriarhală s'a dus dintre vânătorii din
Alba-Iulia decanul lor, şi unul dintre cei mai vechi
şi mai statornici prieteni ai revistei noastre. Ii închi­
năm aici câteva rânduri, ca să pomenim nu de un
„vânător sălbatec", care cutreeră vijelios întinderile
şi munţii dornic să împuşte mult şi ales, ci pe cel
ce a fost prototipul micului vânător^din oraşele noas­
tre, aceea simpatică figură, pe care o necăjeşte fără
dreptate denumirea de „vânător de dumineca".
Dr. Ioan Marciac, om respectat şi înălţat în opi­
nia publică a regiunei în care a trăit, îşi avea tot­
deauna prepelicarul. II cumpăra de căţel mic, îl edu­
ca, îl dresa cu nesfârşită răbdare, îl învăţa să apor-
teze de pe uscat şi din Mureş, iar când învăţăcelul
ponta pentru primadată, însemna pentru stăpân o săr­
bătoare. Aproape zilnic, stăpânul îşi lua din cui ar­
ma, şi pornea cu câinele voios spre via de sub Cetate.
Făcea-dregea prin vie, apoi îşi fluera câinele şi ieşea
la mirişti sau prin postăţile de porumb. Poate s'ar
ridica vre-o prepeliţă sau vre-o potârniche din faţa
câinelui. Poate rar era atârnată vre-una de ciorchina-
rul dela brâu — dar vânătorul se încânta câteva cea­
suri de ambianţa liniştitoare, şi deodată cu sara, se
strecura prin liniştitele străzi ale oraşului spre casa
lui. îşi atârna arma, curăţită, în cuiul ei, mângâia şi
recompensa tovarăşul de vânătoare, şi în tihna unui
fotoliu re trăia câte o scenă, descâlcea câte o „aven­
tură" cu o potârniche care a sărit întors, sau cu un
iepure, care a dus împuşcătura în plin. Acest corect
vânător a închis poarta vieţii, octogenar, cu cele din
urmă zile luminate de nădejdea bucuriilor din toam­
na care vine. „ S ă ştiţi — spunea el abea cu câteva
zile înainte de adormire —, că la toamnă, vreau să
merg şi eu la toate goanele dela Vingard. Veţi angaja
un car cu boi, care să mă poată scoate, domol, la
deal. Mi-s cam slabe picioarele...". Şi de sigur, se
gândea de pe acum la bucuria, pe care o vor avea şi
de aceste daţi tovarăşii, când după amiaza din ju­
rul focului, bătrânul îşi va adânci mâna în raniţă, şi
va scoate pântecoasa ploscă cu pelin şi cele câteva
pere de aur — ca şi care pelin şi pere nu se mai gă­
sesc altele pe suprafaţa pământului.
A plecat dintre noi un vânător bătrân, un suflet
bun de copil.
Odihnească în pace!
încă o d o v a d ă a lăcomiei păstrăvului
Intr'una din după amiezile lunei Mai din anii
trecuţi, am plecat la pescuit de eleni, pe râul Cibin.
Era una din minunatele zile, când cleanul nu poate
rezista momelii pe care i-o îmbii cu vicleşug. Am
prins câteva exemplare foarte frumoase. Ca momea­
lă, foloseam greerele şi gândacul de Mai — fără plu­
tă. Spre seară, la reîntoarcerea în comună, trecând
pe la moara comunală, unde se afla o bulboană ma­
re şi adâncă, formată de căderea apei de pe scocul
morii — de unde foarte arareori s'a prins peşte cu
undiţa, — mi-am aruncat aşa într'o doară undiţa,
pe care aveam încă un greer. In timp ce stăteam de
vorbă cu tovarăşul meu, care î-şi adunase deja acare­
turile die pescuit, am lăsat cârligul să ocolească la
adâncime potrivită de câteva ori, porţiunile mai în­
semnate din bulboană, fără a simţi cea mai mică miş­
care. Mi-am înlocuit atunci plumbul uşor cu unul
mai greu, pentru a putea sonda şi adâncimile apei,
care pe unele locuri treceau de 2 metri.
Se înserase binişor şi amicul meu dădea semne
de nerăbdare insistând să plecăm, când deodată, am
simţit o smâncitură puternică. In mod spontan am
răspuns cu o contrasmuncitură cam pripită, fără
să-mi dau seama, ce se întâmplase în adâncimile bul­
boanei. Vergeau mi se arcuise în semicerc, cu toate
acestea peştele acăţat, refuza să se arate la supra­
faţă. Ii dădusem treptat peste 10 metri de sfoară şi
acum îl aveam din nou subt mine, nu era însă chip
să-1 pot scoate cumva la apă mică, iar mincioc nu
folosisem în viaţa mea. Nu-mi rămăsese altceva de
făcut, de cât să-1 arunc cu putere la mal. încerca­
rea aceasta nesocotită însă avea să mă coste mult,
căci deabia l-am ridicat un metru deasupra apei şi
peştele mi-a recăzut cu un plescăit puternic în apă,
însoţit de struna care mi se rupsese. Am rămas ca
năucit văzând cele întâmplate. Fusese un păstrăv de
munte enorm, ca şi care nu se mai văzuse altul pe
la noi.
F a ţ ă de amicul meu, care asistase cu oarecare
indiferenţă răutăcioasă la toată scena aceasta, nu
mi-am vărsat întreg necazul. „ D e ! dragul meu. A ş a
se întâmplă de obicei când nu-ţi verifici sculele de
pescuit din timp!" Acesta era în realitate adevărul
şi nu putea de cât să-mi servească de avertisment
pentru viitor. Eu însă, toată noaptea mi-am frămân­
tat creerul de felul cum aş face ca să mai acăţ şi a
doua oră acel fantastic peşte.
A doua zi, mult înainte de răsăritul soarelui,
mă aflam din nou pe marginea bulboanei — după ce
fireşte în prealabil îmi înarmasem vergeaua cu stru­
nă şi undiţă nouă. Pun de astă dată în cârlig, câteva
râme roşii, cărora le las o bună parte din lungimea
corpului liberă, pentru a putea face cât mai multă
mişcare, ca astfel să atragă peştele, de sigur rănit,
— dacă s'ar mai afla aci.
Ceva mai sus de locul unde muşcase aseară păs­
trăvul, am lăsat să se adâncească cârligul până a-
proape de fundul apei — circa 1,80 m. adâncime şi
apoi, cu o mişcare naturală, am abătut momeala exact
spre locul unde atacase păstrăvul aseară. îmi venea
să-mi reţin până şi răsuflarea de emoţionat ce eram.
Vârful degetelor mâinii stângi — între care ţineam
sfoara — îmi erau numai nervi, aşa că cea mai uşoa­
ră mişcare ce s'ar fi produs în adâncimile apei, ar fi
fost înregistrată cu fidelitate. Deabia au trecut 2—3
minute şi am simţit cum sfoara să întinde incet dar
perzistent. Verific dacă nu cumva mă înşel, ridicând
incet de vergeaua, aceasta însă, începe a-şi înclina
vârful, semn că nu mă înşelasem. Pândesc momentul
prielnic când să pot înţepa peştele — care, dacă e
tot cel de aseară, de sigur de astădată va fi foarte
prudent. Şi momentul s'a ivit numaidecât, căci sfoa­
ra, a început să se deplaseze încet spre peretele mo­
rii, unde se aflau nişte bolovani enormi, pentru pro­
tejarea pereţilor. Aci îşi avea cotlonul de sigur şi
păstrăvul meu. Cu o mişcare bruscă l-am înţepat. —
A urmat o luptă scurtă dar înverşunată, după care
inevitabila capitulare. L-am ridicat cu o oarecare
greutate — dar deastădată cu deplină încredere
în rezistenţa strunei — la suprafaţă şi apoi, cu
un avânt uşor, l-am aruncat la mal. Era cel de
aseară. Ii atârna încă în gură trei sferturi de metru
de strună, pe care se afla încă şi plumbuşorul fix,
iar cârligul era bine înţepenit în cartilajul buzei su­
perioare aşa fel, că nu suferise prea mult de pe urma
acestei răni. Aşa mi-am explicat numai că cu toate că
îl supăra de sigur struna cu plumbuşorul care se târa
pe fundul apei şi poate uneori se mai acăţa de câte
ceva, deabia după câteva ere dela prima lui înţepare,
totuşi nu putuse rezista lăcomiei de a încerca o altă
aventură.
Era un exemplar de păstrăv de munte, ca şi care,
nu-şi mai aminteau pescarii noşti să se fi prins altul
cu undiţa, în apele de pe teritoriul comunei noastre.
Iată şi dimensiunile acestui păstrăv: lungimea
totală 520 mm.; greutatea 986 gr.
Aş mai remarca împrejurarea, că foarte adeseori
păstrăvii cei bătrâni şi mari îşi aleg locul de trai in
regiuni mult mai joase decât cele ale semenilor mai
mici. Motivul poate să fie şi faptul, că aceşti metu-
zalemi trăiesc aproape exclusiv din peştişori, de care
găsesc mai uşor şi mai în abundenţă în regiunea clea­
nului şi a mrenei.
Vânătorul Cilu — Orlat
Vizuina curioasă a unei vidre
Acum câţiva ani am descris in paginile „Carpa-
ţilor" două culcuşuri originale, făcute de o iepuroai-
că şi o scroafă de mistreţ pentru puii lor. I )e atunci
am mai auzit dela un vânător bucovinean că, şi el a
găsit culcuşuri acoperite, în care stăteau purceii de
mistreţ. Ca să se exprime mai plastic, mi-a spus că
scroafa sălbatică face uneori un adevărat ,,coteţ"
pentru purceii ei. Se vede deci că ce am observat eu
n'a fost un caz izolat, ci se repetă relativ des.
Azi vreau să descriu alt culcuş interesant, anu­
me al unei vidre. L-am găsit in primăvara trecută
(1941), pe marginea părâului Behela, in apropiere
de Timişoara, într'un loc unde acest părâu se lărgeş­
te, formând o baltă. Pe malul bălţii au rămas din a-
nul precedsnt mai multe grămezi de stuf mărunt şi
papură, cosite de oameni şi uitate aici. Aceste gră­
mezi erau înalte de cea. 1/2 m. şi late cam de 2,1 2
m.; pe vremea, când am descoperit toată povestea,
apele erau ceva mai ridicate şi acopereau baza gră­
mezilor. Tocmai într'una din ele s'a instalat vidra
care pare să-şi fi amenajat înăuntru o adevărată vi
zuină.
Prima dată am văzut-o la 19. IV., în Sâmbăta
Paştilor. Venind tiptil pe malul bălţii, am observat
figura unui animal, care şi-a ridicat capul deasupra
stufului tânăr şi a dispărut imediat. Mişcarea a fost
atât de repede, încât n'am putut distinge, ce a fost
deşi distanţa nu era prea mare. După culoare şi as
pectul general m'am gândit întâiu la iepure. Am re
perat bine locul şi m'am dus direct acolo; spre sur
prinderea mea am văzut că e în apă. Ce să caute ie
pure aici? Ca să văd mai bine, am sărit pe grămada
de stuf, căreia la început nu i-am dat nici o importan
ţă. Imediat însă am simţit că se mişcă ceva înăuntru
sub picioarele mele, apoi au răsărit câteva băşici de
aer în apa mică^de lângă stuf, iar după ele am zărit
şi figura vidrei, ieşind ca o săgeată de sub baza grâ
mezii şi dispărând prin vegetaţia acvatică. Examinând
locul, pe unde a ieşit, am văzut că avea acolo amena­
jat un adevărat tunel, cu deschidere sub apă. Eram
foarte curios să văd şi cum era culcuşul dinăuntru,
dar n'am vrut să-1 stric, crezând că voi putea face şi
alte observaţii. Acum regret că n'am făcut-o imediat;
dar în acea zi am plecat de acolo cu gândul să re­
vin curând, să stau la pândă în apropiere şi să ob­
serv vidra în voie. F ă r ă îndoială, când am zărit-o
prima dată, stătea afară pe vârful grămezii de stuf
şi se încălzea la soare; am găsit şi excremente, dova­
da că petrecea acolo timpul destul de des.
Intr'adevăr am mai venit de câteva ori; am găsit
din nou excremente proaspete; iar intr'o zi am ob­
servat iarăşi cum s'a mişcat ceva înăuntru; probabil
vidra m'a simţit şi s'a aruncat în apă. Dar tot nu gă-
siam timp să stau câteva ceasuri la pândă, s'o văd
când va ieşi afară. Peste puţin timp însă au venit
inundaţiile mari, apa a acoperit grămezile de stuf
peste vârf şi desigur vidra s'a dus în altă parte. I )upă
ce apa s'a retras, am desgropat grămada de stuf, dar
nu se mai cunoaşte nimic, totul era muiat şi căzut
jos. Nici vre-un semn al prezenţei vidrei pe acolo
n'am mai văzut. Astfel în dorinţă de a vedea mult,
am scăpat prilejul de a vedea şi puţinul, care l-aş fi
putut vedea: cum era amenajat culcuşul. M'am ales
numai cu o fotografie, care arată vederea din afară
a grămezii de stuf (înainte de inundaţie mare); să­
geata indică locul tunelului de ieşire, din care însă
se vede prea puţin, căci restul e sub apă.
Ing. S. Paşcovschi

ii.
1ÇÂRT I / REVI STEI
11 1 11111 I I 1111II11111 I I M 1 M I I I I M I I I I 11 I M I I I 1 1
B u l e t i n u l de I n f o r m a ţ i i al Institutului de c e r c e t ă r i piscicole
al R o m â n i e i ( A n u l 1, N o . 1, B u c u r e ş t i , S t r . L o n d r a 4 1 ) . I n ­
stitutul dc cercetări piscicole a început p u b l i c a r e a u n u i
b u l e t i n , a l c ă r u i r o s t îl p r e c i z e a z ă D l D r . G. D i n u l e s c u ,
directorul Institutului prin următoarele cuvinte intro­
ductive:
„ S t u d i i l e tehnice p i s c i c o l e a u , în c a d r u l M i n i s t e ­
rului de Agricultură, ca u r m a r e p r a c t i c ă i m e d i a t ă :
1. D i r e c t i v e l e p e n t r u t o a t e l u c r ă r i l e t e h n i c e n e c e ­
s a r e m ă r i r i i p r o d u c ţ i e i şi v a l o r i f i c ă r i i a p e l o r piscicole.
2. î n c a d r a r e a a c ţ i u n i i p i s c i c o l e î n p r o g r a m u l a g r i ­
col g e n e r a l a l ă t u r i d e c e l e l a l t e c o m p a r t i m e n t e a g r i c o l e
rurale.
3. î n d r u m a r e a p i s c i c u l t u r i l o r . a p e s c a r i l o r şi a
organelor tehnice piscicole.
4. R i d i c a r e a e c o n o m i e i g e n e r a l e a ţ ă r i i .
I n f o r m ă m , î n d r u m ă m şi c o o r d o n ă m t o a t ă l u m e a
şi t o a t e o r g a n e l e i n t e r e s a t e l a r i d i c a r e a p r o d u c ţ i e i p e s -
căi'eşti din apele r o m â n e ş t i .
Pentru aceasta:
Funcţionarii tehnici şi a d m i n i s t r a t i v i piscicoli,
din toate a d m i n i s t r a ţ i i l e p e s c ă r e ş t i de S t a t ori p a r t i ­
culare, organe administrative săteşti, piscicultori, agri­
cultori, p e s c a r i , v â n ă t o r i profesionişti, i n d u s t r i a ş i de
p r o d u s e pescăreşti, p e s c a r i sportivi, paznici de pescuit,
vă r u g ă m s ă citiţi cu a t e n ţ i e î n d r u m ă r i l e n o a s t r e . Ce­
reţi alte sfaturi, u r m ă r i ţ i - n e cu încredere!
C u toţii d o r i m m ă r i r e a p r o d u c ţ i e i p e s c ă r e ş t i şi
ridearea agriculturii româneşti.
T r e b u e s ă r ă s p u n d e m înţeleptei c h e m ă r i a M a r e ­
şalului, Conducătorul nostru".
B u l e t i n u l c u p r i n d e u r m ă t o a r e l e a r t i c o l e d e m a r e in­
teres p e n t r u p i s c i c u l t o r i : S c o p u l şi o r g a n i z a r e a I n s t i t u t u ­
lui d e c e r c e t ă r i p i s c i c o l e ; — S c u r g e r i l e i n d u s t r i a l e din
fabrici produc p a g u b e economiei piscicole: — Transportul
i c r e l o r f e c u n d a t e ş i al p u i e t u l u i d e ş a l ă u : — îndrumări
piscicole: apoi b o g a t e i n f o r m a ţ i u n i de specialitate. — S u n ­
tem siguri, că „buletinul" va aduce m a r i foloase piscicul­
t u r i i r o m â n e ş t i . Ii u r ă m p r o s p e r i t a t e şi i z b â n d ă .
L. de Boisset: L'ombre. Poisson de sport ( L i b r a i r i e d e s
C h a m p s - E l y s é e s , P a r i s 1941). „ D e v e n i t p e s c a r d e l i p a n i , r ă ­
m â i p e n t r u t o t d e a u n a p e s c a r de l i p a n i " — d e v i z a cu c a r e
îşi i n t r o d u c e a u t o r u l l u c r a r e a î n c h i n a t ă acestui neîndrep­
tăţit obiectiv al sportului p e s c ă r e s c . „Neîndreptătit"? — c
u n m o d de a vorbi, i n s p i r a t n u m a i de p u n c t u l de vedere
egoist omenesc. Pentru lipani, socotim, că ideala situaţie
a r fi s ă m e a r g ă a c e a s t ă n e d r e p t a t e p â n ă l a m a r g i n i l e e i :
o m u l s ă u i t e că în a p e l e v i i e l i o a s e d e m u n t e p e l â n g ă
p ă s t r ă v u l cu nete roşii m a i t r ă e ş t e u n peşte, c a r e se a r u n ­
că minunat l a m u s c u l i t ă . s o l u p t ă v o i n i c e ş t e şi — p e
m a s ă — f a c e c i n s t e m a r e g o s p o d i n e i ( c a r e îl ş t i e s r ă t i ) . —
A u t o r u l SDecializat î n c u n o a ş t e r e a s i p e s c u i r e a l i p a n u l u i ,
îl p r e z i n t ă complect: zooloaic. biologic, snortiv, culinar,
cu n e n u m ă r a t e a m ă n u n t e , novete. anecdof<\ făcându-i c h i a r
„ i s t o r i c " , î n c e p â n d d e l à A e l i a n u s , s o f i s t u l , c a r e îl d e s c r i e
p e n t r u p r i m a d a t ă în istoria s a n a t u r a l ă (veacul II). N u
p u t e m s ă nu r e p r o d u c e m din „istoria" Imanului lauda
p e c a r e i-o f a c e S f â n t u l A m b r o s i e . ( v e a c u l D I ) î n a l s ă u
„ H e x a h e m e r o n " : „ C u m a ş p u t e a s ă n u te l a u d în c u v â n ­
t a r e a m e a . pe tine T h v m a l u s , tu. c a r e ţi-ai l u a t n u m e l e
d e l à o f l o a r e ? . D e v e i fi n ă s c u t d e a p e l e T e s s i n u l u i s a u
cele a l e d n l c e i A t e s i a . — t u e ş t i o f l o a r e . C e p o a t e fi m a i
f r u m o s decât f o r m a ta, m a i delicios decât g u s t u l tău, m a i
p a r f u m a t decât, m i r o s u l tău"?. — P a r t e a cea m a i î n s e m ­
n a t ă a c ă r ţ i i e r e z e r v a t ă „ s p o r t u l u i " , : u n e l t e şi e c h i p a m e n t ,
muşte, tehnica pescuitului. — ca apoi să termine cu...
sfârşitul oricărui lipan: cratiţa din bucătărie. R e c o m a n ­
d â n d foarte călduros pescarilor sportivi a c e a s t ă excelentă
c a r t e , c a r e s e c i t e ş t e n u n u m a i c u f o l o s , ci ş i c u m u l t ă
p l ă c e r e , c i t ă m d o u ă p a s a a i i , î n c a r e a u t o r u l f a c e o com­
p a r a ţ i e î n t r e p e s c u i t u l p ă s t r ă v u l u i ş i cel a l l i p a n u l u i :
„ P e s c u i t u l l a p ă s t r ă v i evocă, c h i a r şi p e n t r u p r o f a n i ,
torentul de m u n t e cu c a s c a d e s t r ă l u c i t o a r e , râul rapid,
care curge într'un decor romantic s a u şerpueşte în albia
TI
sa de alge d e a l u n g u l poenilor pline de m i r e s m e , — viziu­
n e a u n o r m i n u n a t e zile a l e p r i m ă v e r e i p l i n e d e s o a r e , s a u .
a l e v e r e i î n î n t r e a g ă s p l e n d o a r e a ei. P e s c u i t u l l a p ă s t r ă v i ,
— în u m b r a p ă d u r i i s a u în l u m i n i ş u r i l e p o e n i l o r — e u r ­
m ă r i r e a u n u i a n i m a l de p r a d ă , feroce, foarte bine înar­
mat, care luptă împotriva duşmanului — omul — prin
v i g o a r e a m u ş c h i l o r şi p r i n b r u t a l i t a t e a a p ă r ă r i i l u i . E m a i
mult o v â n ă t o a r e decât un pescuit. Iată cauza pentru care
el p a s i o n e a z ă î n t r ' o m ă s u r ă a t â t d e m a r e p e a d e p ţ i i l u i ,
şi p r o v o a c ă a d m i r a ţ i u n e a mulţimei.
C â t d e altfel e p e s c u i t u l l a l i p a n i , şi c â t de c u g r e u
pot î n ţ e l e g e cei m u l ţ i , c ă o f o r ţ ă i r e z i s t i b i l ă î m p i n g e p e
p e s c a r u l d e l i p a n i s ă p e t r e a c ă zile î n t r e g i c ă l c â n d a p a ,
într'un a n o t i m p , c â n d te s i m ţ i m a i bine l â n g ă v a t r a cal­
dă. V a r a t r i u m f a l ă a făcut loc toamnei, care prevesteşte
i a r n a a p r o p i a t ă . L u m i n a e b l â n d ă , florile a u veştejit şi
p e s c a r u l n u m a i c a l c ă i a r b ă p a r f u m a t ă , ci c o v o r d e f r u n ­
ze m o a r t e , c a r e c a d l e g ă n â n d u - s e în j u r u l l u i . P e ş t e l e d u p ă
c a r e u m b l ă n u e p ă s t r ă v u l ce se r e p e d e d i n a d â n c u l to­
r e n t u l u i , ci l i p a n u l f u g a r ş i d i s c r e t , c a r e n u îşi t r ă d e a z ă
p r e z e n ţ a d e c â t celor iniţiaţi. P r i n d e r e a acestei p r a d e a l e s e
r e c l a m ă isteţime, r ă b d a r e , tact, fineţe, — calităţi, c a r e n u
a u n i m i c s p e c t a c u l o s . E t r i u m f u l a r t e i î n e m u l a ţ i a el c u
f o r ţ a . I a t ă , d e ce n u e d a t t u t u r o r s ă p o a t ă a p r e c i a p e s ­
c u i t u l l a l i p a n i . P e n t r u a fi p e s c a r d e l i p a n i , t r e b u e ş t e
să ai unele aplicări p a r t i c u l a r e : s ă nu râvneşti s ă prinzi
m u l ţ i p e ş t i , s ă n u fii u n „ v â n ă t o r p e n t r u o a l ă " , s ă t e m u l ­
ţ u m e ş t i şi cu puţin, s ă a t r i b u e ş t i m a i m u l t ă î n s e m n ă t a t e
dificultăţilor decât n u m ă r u l u i peştilor prinşi. Trebueşte
s ă iubeşti s i n g u r ă t a t e a , t ă c e r e a şi p a c e a , şi s ă ai în i n i m ă
destul calm s a u destulă credinţă, pentru a îndura fără
m e l a n c o l i e p r i v e l i ş t e a a n u l u i , c a r e f u g e , se. s f â r ş e ş t e " .
Deutsche J a g d ( N e u d a m m , N-rii 9—12). F r a n z V o g t , c u ­
n o s c u t u l î n t e m e e t o r şi d i r i g u i t o r al p a r c u l u i de v â n ă t o a r e
„ S c h n e e b e r g " a r a t ă într'o s c u r t ă notiţă efectele h r a n e i
speciale şi a selecţionării, pe care a făcut-o a s u p r a că­
p r i o a r e l o r de acolo. C â n d a î m p r e j m u i t p a r c u l , c ă p r i o r i i
a v e a u o g r e u t a t e m e d i e d e 15 k g . , g o l i ţ i ş i c o a r n e s l a b e . I n
u l t i m i i a n i , g r e u t a t e a m e d i e s ' a u r c a t l a 25 k g . i a r c o a r ­
n e l e a u d e v e n i t c a p i t a l e ( l u n g i m e 33 c m . ) , r i v a l i z â n d c u
trofeele c a r p a t i n e şi siberiene.
Dl I o n D a n c i u , H a ţ e g , a c e s t n e î n t r e c u t c u n o s c ă t o r a l
Ratezatului ne comunică:
L a î n c e p u t u l lui I u n i e s ' a u a b ă t u t a s u p r a regiunei
R a t e z a t u l u i roiuri m a r i de m u s c ă c o l u m b a că, venind c a
de obiceiu din s p r e m a l u r i l e s t â n c o a s e ale C a z a n u l u i . In
vitele de c a s ă s ' a u î n r e g i s t r a t p a g u b e m a i mici. In 5 I u n i e
m ă avizează un cioban dela o s t â n ă din Dealul-Negru-de-
jos, terenul Bucova, că a u găsit un urs mort. G ă s i n d u - m ă
la c a r i e r a m e a de m a r m o r ă dela p o a l e l e a c e l u i m u n t e , a m
lăsat să coboare ursul mort p â n ă acolo. L ' a u a d u s . E r a
m o r t n u de m u l t , u n u r s de p a t r u nni, cu b l a n ă d e i a r n ă
p e el, s l a b . L ' a m j u p u i t ; n u a v e a n i c i o u r m ă d e r ă n i r e
s a u d e l o v i t u r ă , în s c h i m b t o a t e s e m n e l e d e o t r ă v i r e î n u r ­
m a î n ţ e p ă t u r i l o r m u ş t e i c o l u m b a c e . N ă r i l e îi e r a u umflate-,
i n t e r i o r u l u r e c h i l o r de a s e m e n e a . î n p r i m ă v a r a a n u l u i a-
c e s t u i a a m observat, că urşii nu s'au arătat, ca în alţi ani.
D u p ă g ă s i r e a c a d a v r u l u i u r s u l u i m o r t de m u s c ă , a m cre­
zut, c ă a u p i e r i t m u l ţ i de a c e a s t ă p l a g ă . D e o d a t ă l a înce­
p u t u l l u i I u l i e s ' a u p r e z e n t a t în n u m ă r m a r e şi în c u r â n d
a u făcut p a g u b e î n s e m n a t e în vite. A m i n t e s c aici, c ă s e
v ă d m u l ţ i i e z i d e c a p r ă n e a g r ă . D . e. l a u n c â r d d e 11 c a ­
p r e , 7 a v e a u c â t e u n ied, i a r 3 a v e a u c â t e 2 iezi!
* * *
P r i n D e c i z i a M i n i s t e r i a l ă N r . 11069 d i n 9 I u l i e 1942,
Dl a v o c a t A d r i a n P o p - B ă l e n i , din C ă l ă r a ş i a fost n u m i t
I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e , onorific, al j u d e ţ u l u i I a l o m i ţ a .

D u p ă c u m cititorii „ C a r p a ţ i l o r " de s i g u r îşi a m i n t e s c ,
î n M a r t i e 1938 a f o s t o m o r â t d e o l a v i n ă i n s p e c t o r u l de v â ­
n ă t o a r e Victor R a ţ i u . licenţiat în drept, p e c â n d c ă u t a s ă
s t a b i l e a s c ă d a c ă m a i e x i s t ă c a p r e n e g r e în P i e t r o s u l M a ­
r a m u r e ş u l u i . „ C a r p a ţ i i " a iniţiat o colecţie p e n t r u a s e a-
d u i i a f o n d u r i l e t r e b u i t o a r e p e n t r u a s e r i d i c a o c r u c e de
p o m e n i r e în l o c u l n e n o r o c i r e i , „ T u r n u R o ş u " d e p e P i e -
trosu. Vitregia vremilor a împiedecat realizarea acestui
plan.
P â n ă atunci a m crezut de bine, c a s ă d ă m o destina­
ţ i e a p r o p i a t ă s u m e i d e 0 3 0 0 lei i n t r a t ă l a „ C a r p a ţ i i " — s ă
c o n t r i b u i m la c h e l t u e l i l e d e r i d i c a r e a u n e i c r u c i d e p i a t r ă ,
l a m o r m â n t u l Iui V i c t o r R a ţ i u , d i n a ş e z a r e a p ă r i n t e a s c ă
d i n A r p a ş u l de s u s , chiar s u b t m u n t e l e lui d r a g .
Dl Octavian S t o i c h i ţ ă , d i r e c t o r d e f a b r i c ă , R r a ş o v , c ă ­
r u i a i - a m î n c r e d i n ţ a t s u m a d e m a i s u s , f a c e p r i n noi ur­
m ă t o a r e a d a r e de s e a m ă :
Fondul a d u n a t d e „ C a r p a ţ i i " lei 6300.—
Fondul a d u n a t de prieteni 4000 —
T o t a l lei 10.300.—
Cheltuelile r i d i c ă r i i pietrii de m o r m â n t , cu litere si
cruciuliţă intraurită, pe p l a c ă de m a r m o r ă lei 7.060.—
R e s t u l a fost d a t o r f a n e l o r lui Victor R a ţ i u lei 3.234 —
T o t a l lei 1 0 . 3 0 0 . —
D ă m ş i i m a g i n e a c r u c e i , s u b t c a r e o d i h n e ş t e cel c e a
fost u n u l d i n m a r i i î n d r ă g o s t i ţ i a i m u n ţ i l o r r o m â n e ş t i , şi
d i n t r e cei m a i b u n i s p e c i a l i ş t i în c h e s t i u n e a c a p r e l o r n e g r e .
C o n f o r m d i s p o z i ţ i u n i l o r a r t . 56 d i n l e g e a p e n t r u p r o ­
tecţia vânatului, posesorii câinilor de v â n a t sunt obligaţi
a a c h i t a la A d m i n i s t r a ţ i a F i n a n c i a r ă de c a r e a p a r ţ i n , ur­
mătoarele taxe:
1. P e n t r u p r e p e l i c a r i ş i l i m i e r i lei 2 5 . —
2. P e n t r u b a s e ţ i , f o x t e r i e r i ş i c â i n i s p e c i a l i pentru
m i s t r e ţ i lei 50.—
3. P e n t r u c o p o i lei 1 0 0 . —
4. P e n t r u o g a r i lei 1 0 0 0 . —
P e n t r u a p u t e a Î n t r e b u i n ţ a 1« v â n ă t o a r e , c â i n i d i n
s p e c i i l e a r ă t a t e l a p u n c t e l e 1, 2 ş i 3, p o s e s o r i i s u n t o b l i g a ţ i
a s e p r e z e n t a cu r e c i p i s a de plata t a x e l o r l e g a l e la I n s p e c ­
t o r a t e l e d e v â n ă t o a r e j u d e ţ e n e r e s p e c t i v e , s p r e a fi v i z a t e
ş i a i n d i c a p e r e c i p i s ă t e r e n u l In c a r e c o p o i i ş i c â i n i i s p e ­
c i a l i p e n t r u m i s t r e ţ i p o t fi f o l o s i ţ i .
I n c a z d e n e c o n f o r m a r c v o r fi s u p u ş i r i g o r i l o r l e g i i .
Direcţiunea Economiei Vânatului
P r i n D e c i z i a M i n i s t e r i a l ă N r . 11250 d i n 13 I u l i e 194$
a u f o s t n u m i ţ i In f u n c ţ i u n e a de I n s p e c t o r d e vânătoare,
onorific, de P l a s ă . D-nii:
Judeţul Argeş: 1. N i c o l a e A d a m e s c u , p e n t r u p l a s a C .
d e A r g e ş ; 2. N . I v ă n u ş , p e n t r u p l a s a C o s t e ş t i ; 3. G r i g o r e I.
T . P o p e s c u , p e n t r u p l a s a H o c i u ; 4. P a u l G h e o r g i u , p e n t r u
p l a s a T i t e ş t i ; 5. C â r c e a g 1., p e n t n p l a s a J i b l e a ; 6. I o n P a -
r a s c h i v e s c u , p e n t r u p l a s a D e d u l e ş t i ; 7. G . G . N i c h t , p e n t r u
p l a s a Piteşti.
Jude(ul Bacău: 1. l o a n G e o r g e s c u . p e n t r u p l a s a R i s t r i -
ţ a ; 2. P e t r e S u t z u , p e n t r u p l a s a D o m n i ţ a - M a r i a ; 3. G h . D i -
m i t r i u , p e n t r u p l a s a M u n t e l e ; 4. I o a n P o p a , p e n t r u p l a s a
O i t u z ; 5. A v . V i c t o r T i r o n , p e n t r u p l a s a Ş i r e t ; C. C o n s t .
Paşcanu, pentru plasa Tazlău.
Judeţul Baia: 1. D r . v e t e r i n a r M e d t M i h a i l , p e n t r u p l a ­
s a M ă l i n i ; 2. G h . G i u r ă s c u C u c i u r e a n u , p e n t r u p l a s a R o -
r o a i a ; 3. T . I o n e s c u , p e n t r u p l a s a D o l h a s c a ; 4. G h e o r g h e
Rucan, pentru plasa Paşcani.
Judeţul Bihor: 1. S i l v i u B o r l a n , p e n t r u p l a s a B e i u ş ;
2. I o r g u l e s c u I o n , p e n t r u p l a s a V a s c ă u ; 3. A n a t o l i e G e r b u -
l e n c u , p e n t r u p l a s a C e i c a ; 4. S a m u i l S a b ă u , p e n t r u p l a s a
H o l o d ; 5. V a i e r J u r c a , p e n t r u p l a s a T i n c a ; 6. V a i e r B e j a n ,
p e n t r u p l a s a B e l i u ; 7. T r a i a n S f â r l e a , p e n t r u p l a s a C i u m e -
ghiu.
Judeţul Brăila: 1. G h . C a v a d i a , p e n t r u p l a s a I o n R r ă -
t i a n u ; 2. M i h a i F i l o t i , p e n t r u p l a s a I a n c a ; 3. C ă p . S e r e s c u
N i c o l a e , p e n t r u p l a s a S i l i s t r a r u ; 4. E n a c h e Teodorache,
p e n t r u p l a s a V ă d e n i ; 5. N i c o l a e P a n a , p e n t r u p l a s a V i z i r u .
Judeţul Caras: 1. I n g . P f a n d l e r A r n o l d , p e n t r u p l a s a
H o z o v i c i ; 2. A l e x . T ă t ă r u ş a n u , p e n t r u p l a s a M o l d o v a ; 3. D r .
G e z a S t o i a c o v i c i , p e n t r u p l a s a B o c ş a M o n t a n ă ; 4. G h . I o -
n i ţ ă , p e n t r u p l a s a R e ş i ţ a ; 5. I o a n P c r i a n , p e n t r u p l a s a
Sasca.
Judeful Constanta: 1. A v . N i c o l a e R u j o r , p e n t r u p l a s a
C o n s t a n ţ ă ; 2. A v . G h . A l d e a , p e n t r u p l a s a M a n g a l i a ; 3. T u -
d o r e l S u d i t u . p e n t r u p l a s a M e d g i d i a : 4. D r . R a d u A n a s t a -
s i u . p e n t r u p l a s a C o g e a l a c ; 5. I n g . S i l v . L u c i a n N i c o l a c s c u ,
p e n t r u p l a s a C e r n a v o d ă ; 6. R o m u l u s D u ţ e s c u , p e n t r u p l a s a
l l â r ş o v a ; 7. I n g . S i l v . I l i e C u n e ţ c h i , p e n t r u p l a s a N e g r u
V o d ă ; 8. I n g . S i l v . C o r n e l i u R o t a r i i , p e n t r u p l a s a T r a i a n ;
9. M a i o r N ă s t a s e S t r o i e , p e n t r u p l a s a O s t r o v .
Judeful Dămboviţa: 1. I o n I. C o n s t a n t i n e s c u , p e n t r u
p l a s a T â r g o v i ş t e ; 2. C o n s t . D . I v ă n e s c u , p e n t r u p l a s a D r a -
g o m i r e ş t i ; 3. T r a i a n I o n e s c u , p e n t r u p l a s a P u c i o a s a ; 4. G h .
G r . D i ţ e s c u . p e n t r u p l a s a V o i n e ş t i ; 5. N i c o l a e J u g h i d e , p e n ­
t r u p l a s a G ă e ş t i ; 6. I l o r i a B u c o v i n e a n u , p e n t r u p l a s a T i t u ;
7. B u c u r N i c u l e s c u , p e n t r u p l a s a G b e r g a n i ; 8. F l o r i c ă I.
N i ţ e s c u , p e n t r u p l a s a B i l c i u r e ş t i ; 9. G r i g o r e l o r d ă c h e s c u ,
pentru plasa Valea Mare.
Judeţul Fălciu: 1. I o a n P a n t a z i , p e n t r u p l a s a F ă l c i u ;
2. D u m . O g h i n ă , p e n t r u p l a s a R ă d u c ă n e n i ; 3. V a s i l e I o r ­
d a n , p e n t r u p l a s a E p u r e iii.
Judeţul lasi: 1. N e c u l a i R ă s n o v a n u , p e n t r u p l a s a C o -
p o u ; 2. I o n P r i c ă , p e n t r u p l a s a B i v o l a r i ; 3. G h . G a r a b e -
d e a n u , p e n t r u p l a s a P o d u l I l o a i e i ; \. Aurel T o t o e s c u , p e n ­
t r u p l a s a T â r g u - F r u m o s ; .">. I o n A l e x a n d r u , p e n t r u plasa
Rucium.
Judeţul Roman: 1. F m i l C h e f e n a u x , p e n t r u p l a s a R o -
m a n - V o d ă ; 2. Ovidiu M o ş i n s c h i , p e n t r u p l a s a M i r o n C o s -
t i n ; 3. I. C . R a n u . p e n t r u p l a s a M i r c e ş t i ; 4. V a s i l e M a f t e i ,
pentru p l a s a Şiret.'
Judeţul R.-Sărut: 1. P e t r e Gaginschi, pentru plasa
R â m n i c u l : 2. C o s t i n M i h a i l . p e n t r u p l a s a P l ă i n e ş t i ; 3. K n e
N e g r e a , p e n t r u p l a s a H o l d u ; 4. I n g . A g r . A. I o n e s c u , p e n t r u
p l a s a M ă i c ă n e ş t i ; 5. N . S ă r a r u . p e n t r u p l a s a D u m i t r e ş t i .
Judeţul Severin: 1. M a i o r R a r b u T r a i a n , p e n t r u p l a s a
O r ş o v a ; 2. I o a n B i c a , p e n t r u p l a s a T e r e g o v a ; 3. G h . N e a i n -
ţ u , p e n t r u p l a s a C a r a n s e b e ş ; 4. D r . V i c t o r l o v i t ă , p e n t r u
p l a s a L u g o j ; 5. A n t o n V l a d , p e n t r u p l a s a R a l i n ţ ; 0. D i n u
P o p e s c u , p e n t r u p l a s a F ă g e t ; 7. D r . I o a n G a i ţ a , p e n t r u p l a -
s a B i r c h i ş ; 8. A n t o n D a m s b e r g , p e n t r u p l a s a M a r g i n a ; 9. de v â n ă t o a r e . I n t r a d e v ă r e d e s l ă n ţ u i r e a c o n c u r e n ţ e i i l o i a l e
Dimitrie Hubian, pentru p l a s a Sacul. a „negustorilor d e v â n a t " î m p o t r i v a vânătorilor corecţi şi
Judeţul Sibiu: 1. D r . I o a n F u l e a , p e n t r u p l a s a M e r c u - a societăţilor de vânătoare. Noile arenzi — remuneratorii
r e a ; 2. D r . I . G e l e r i u , p e n t r u p l a s a O c n a - S i b i u l u i ; 3. L i v i u p e n t r u cei ce v o r v i n d e a p o i a t â t de s c u m p v â n a t u l m u l t
R o ş e a , p e n t r u p l a s a S ă l i ş t e ; 4. L t . c o l . T i t u s P o p , p e n t r u r e c o l t a t — n u p o t fi s u p o r t a t e n i c i d e v â n ă t o r i i p a r t i c u ­
p l a s a N o c r i c h ; 5. N i c u l a e P o p a , p e n t r u p l a s a A v r i g ; 6. W i l - lari care n u v â n e a z ă p e n t r u p u n g ă şi nici de societăţile
helm Albrich, pentru p l a s a Sibiu. în c a r e s e î n t o v ă r ă ş e s c d e obiceiu intelectuali oraşelor,
Judeţul Teleorman: 1. D r . I o a n M a r i n e s c u , p e n t r u p l a ­ oameni cu foarte modeste mijloace. M e r g â n d pe acest d r u m
s a A l e x a n d r i a ; 2. P r o f . G h . S i m i o n e s c u , p e n t r u p l a s a B ă ­ dezastruos în c u r â n d v a deveni v â n ă t o a r e a ceva într'ade-
l ă c i ; 3. V a s i l e G e o r g e s c u , p e n t r u p l a s a C ă l m ă ţ u i ; 4. P e t r e v ă r şi c u totul „economic", o exploatare; terenele „exploa­
C r i s t e s c u , p e n t r u p l a s a R o ş i o r i i - d e - V e d e ; 5. C . M ă r ă ş e s c u , t a t e " s e v o r golii d e v â n a t , d i s p ă r â n d a p o i f ă r ă u r m ă ş i
p e n t r u p l a s a S l ă v e ş t i ; 6. G h . G e n e s c u , p e n t r u p l a s a T . - M & - a r e n d a ş u l , care n u m a i a r e nici u n i n t e r e s . . . economic
g u r e l e ; 7. I o a n P o p a , p e n t r u p l a s a V . - C â i n e l u i ; 8. G h . G e o r ­ p e n t r u m i n a de a u r s e c ă t u i t ă . I n a c e i a ş v r e m e s e v o r a n e ­
gescu, pentru p l a s a Zimnicea. mia, vor dispare şi societăţile de vânătoare, aceşti piloni
Judeţul Turda-Cluj: 1. D a n R o m e o , p s n t r u p l a s a M o - ai p r o g r e s u l u i v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i . A u t o r u l în fine cere
c i u ; 2. D r . V a s i l e B a n u , p e n t r u p l a s a S a r m a ş ; 3. I o a n R u - prelungirea actualelor contracte de arendare.
s u , p e n t r u p l a s a L u d u ş ; 4. P e t r u T e b a n , p e n t r u p l a s a C ă ­
p u ş ; 5. D r . D u m i t r u B a r b u , p e n t r u p l a s a C â m p i a - T u r z i i ;
6. D r . E m i l M a i o r , p e n t r u p l a s a T u r d a ; 7. D r . G e o r g e R u s u ,
I n z i u a d e 12 V I I . 1 9 4 2 s ' a ţ i n u t l a B r a ş o v a d u n a r e a
p e n t r u p l a s a M i h a i - V i t e a z u l ; 8. D r . V i o r e l M e r c e a n , p e n t r u
generală a Federaţiei Protectorilor şi Vânătorilor de Capre
p l a s a B a i a - d e - A r i e ş ; 9. I n g . S i i v . I o s i f M u r e ş a n , p e n t r u
N e g r e d i n R o m â n i a s u b p r e ş e d i n ţ i a D-lui Dr. V a l e r i u N e -
plasa C â m p e n i ; 10. I o s i f M o r c a n , p e n t r u p l a s a S ă v ă d i s l a ;
grilă.
11. O c t a v i a n B i c a , p e n t r u p l a s a I a r a ; 1 2 . I n g . S i l v . I o s i f P o -
A u l u a t p a r t e 17 m e m b r i i .
poviciu, p e n t r u p l a s a Câlăţele.
D u p ă deschiderea şedinţei s'a intrat în ordinea de
zi, d e s b ă t â n d u r m ă t o a r e l e c h e s t i u n i :
1. S ' a d a t d e s c ă r c a r e a c u v e n i t ă c a s i e r u l u i ş i c o m i t e ­
Prin decizia dlui inginer inspector general silvic E u ­ t u l u i d e g e s t i u n e a f i n a n c i a r ă a a n u l u i 1941 c o n s t a t â n d u - s e
gen R ă u ţ ă , directorul r e g i m u l u i silvic al B a s a r a b i e i , N r . c ă f a ţ ă d e î n c a s ă r i l e d e l e i 82.092, p l ă ţ i l e a u f o s t n u m a i d e
83 d i n 2 2 I u n i e 1 9 4 2 , s e n u m e s c î n f u n c ţ i e d e s u b i n s p e c - lei 8 6 0 6 ş i c ă s o l d u l b u g e t u l u i e x c e d e n t a r d e l e i 73.486 —
tori onorifici d e v â n ă t o a r e d-nii: L i p c o v s c h i V s e v o l o d , pen­ se află d e p u s l a F i l i a l a B ă n c i i A l b i n a din B r a ş o v .
tru p l a s a B u d e ş t i , j u d . L ă p u ş n a , p e d a t a d e 1 A p r i l i e 1942; 2. S ' a a p r o b a t b u g e t u l p e n t r u a n u l î n c u r s î n s u m a
Ionescu Metodiu, pentru p l a s a Călăraşi, j u d . L ă p u ş n a , p e d e l e i 188.486 ş i a n u m e :
d a t a d e 1 A p r i l i e 1942; c p t . r e z . B a l t a g a C-tin, p e n t r u p l a s a
I a l o v e n i , j u d . L ă p u ş n a p e d a t a d e 15 I u n i e 1942; S t a n c u a ) La venite:
Ştefan, pentru p l a s a Hănceşti, jud. L ă p u ş n a , p e d a t a de a ) T a x a d e m e m b r u , 100 m e m b r i i â l e i 3 0 0 lei 30.000.—
15 I u n i e 1 9 4 2 ; H a g i o g l u M . , p e n t r u p l a s a C a n t e m i r - L e o v a , b ) T a x a d e î n s c r i e r e , 2 0 m e m b r i i â l e i 100 lei 2000.—
jud. C a h u l , p e d a t a d e 1 A p r i l i e 1942 şi C r i c o p o l V a s i l e , c) T a x a d e a u t o r i z a ţ i e , 200 a u t o r i z a ţ i i â l e i 200 l e i 4 0 . 0 0 0 . —
pentru p l a s a Ion Vodă, j u d . Cahul, pe data de 1 Aprilie d) S u b v e n ţ i a S t a t u l u i lei 40.000.—
1942. e) S o l d l a 10 V I . 1 9 4 2 l e i 73.486.—
f) Neprevăzute . l e i 3.000 —
Total încasări l e i 188.486 —
In u r m a reorganizării serviciului de vânătoare, S u b - b) La cheltueli:
direcţia R e g i m u l u i Silvic din Chişinău a numit pe u r m ă ­ a) Premii pentru paznici . . . . . . . . lei 20.000.—
torii I n s p e c t o r i j u d e ţ e n i de v â n ă t o a r e : b) Spese de birou . lei 20.000.—
1. C ă p . B r o t e a D u m i t r u p e n t r u j u d e ţ u l L ă p u ş n a ; 2 . c) Pt. studii şi cercetări, h a r t a zoogeog-rafică lei 100.000.—
A v o c a t D r a g a n c i u V i c t o r p e n t r u j u d . S o r o c a ; 3. C ă p . R a d u d) F o n d de deschidere de credite . . . . . lei 48.486.—
A u r e l p e n t r u j u d . B ă l ţ i ; 4. A v o c a t R o ş e a C o n s t a n t i n p e n ­
T o t a l c h e l t u e l i l e i 188.486 —
t r u j u d . O r h e i ; 5. C ă p . L e l e s c u C o n s t a n t i n p e n t r u j u d . T i -
g h i n a ; 6. A v o c a t C r i c o p o l T e o d o r p e n t r u j u d . C a h u l ; 7. I n a c e s t b u g e t s ' a p r e v ă z u t s u m a d e l e i 20.000, c a r e s e
P r o p r . T r e t i a c e n c o C - t i n p e n t r u j u d . C h i l i a ; 8. P r o c u r o r va împărţi personalului meritos din corpul poliţienesc în
A x i n t e G h e o r g h e p e n t r u j u d . I s m a i l ; 9. L t . c o l o n e l P e l l i a n sărcinat cu p a z a caprei negre.
Cristian pentru jud. Cetatea-Albă. Se r o a g ă Dir. Econ. Vânatului s ă comunice printr'o
c i r c u l a r ă a c e s t f a p t p e r s o n a l u l u i s p r e a-1 s t i m u l a l a o a c ­
tivitate m a i rodnică.
Din buget se m a i poate constata, că cotizaţia a n u a l ă
E x t r a g e m u r m ă t o a r e l e d i n o r d i n u l c i r c u l a r N o . 12070 s'a m ă r i t d e l a l e i 2 0 0 l a l e i 3 0 0 .
d e l a 23 I u l i e 1942 t r i m i s d e D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a ­ 3. I n u r m a p r o p u n e r e i c o m i t e t u l u i ş i î n c o n f o r m i t a t e
tului, D o m n i l o r Inspectori d e V â n ă t o a r e judeţeni. c u o r d . D i r e c ţ i e i E c o n o m i e i V â n a t u l u i N o . 20342 d i n 27 V I .
1. D i r e c ţ i u n e a t r i m i t e a f i ş e d e p r o p a g a n d ă , p e n t r u a 1942 s ' a s t a b i l i t n u m ă r u l d e ţ a p i n e g r i ş i d e c a p r e n e g r e
fi d i s t r i b u i t e î n c o m u n e l e î n a c ă r o r t e r i t o r s e g ă s e ş t e v â ­ ce u r m e a z ă s ă f i e a u t o r i z a t p e n t r u 1942 s p r e î m p u ş c a r e
n a t m a r e (cerb, c a p r ă n e a g r ă , d r o p i e ) , î n v e d e r e a c o m b a - precum urmează:
t e r e i p r e v e n t i v e a b r a c o n a j u l u i . A c e s t e a f i ş e v o r fi a f i ş a t e I. Retezaţii şi Parângul:
la primării, p o s t u r i de j a n d a r m i , ocoalele silvice. a) J u d . H u n e d o a r a ţ a p i 54, c a p r e 58, t o t a l 1 1 2 .
2. I n s p e c t o r i i v o r p u t e a o p r i s a u r e s t r â n g e I n t i m p b) J u d . G o r j ţ a p i 2, c a p r e 2 , t o t a l 4.
v â n a r e a potârnichilor. Restricţiile s a u opreliştea totală se c) J u d . S e v e r i n ţ a p i 4, c a p r e 5, t o t a l 9.
v o r p u t e a o r d o n a n u m a i p e n t r u î n t r e g u l j u d e ţ şi nu p e n ­ T o t a l ţ a p i 60, c a p r e 6 5 , t o t a l 125.
tru s i n g u r a t e c e terene s a u zone. R e s t r i c ţ i a s e v a p u t e a or­
I I . Munţii Făgăraşului:
dona n u m a i d u p ă consultarea Comisiei de Vânătoare J u ­
d) J u d . F ă g ă r a ş ţ a p i 39, c a p r e 44, t o t a l 8 3 .
deţene.
e) J u d . A r g e ş ţ a p i 11, c a p r e 12, t o t a l 23.
3. S e c a u t ă a m a t o r i p e n t r u a s e c o m p l e c t a u n e l e l o ­ f) J u d . M u s c e l ţapi 8, c a p r e 7, t o t a l 1 5 .
curi v a c a n t e din posturile speciale de poliţie de vânătoare. g) J u d . S i b i u ţ a p i 3, c a p r e 3, t o t a l 6.
4. I n m u n i c i p i i s e a d m i t e î n f i i n ţ a r e a u n u i n u m ă r m a i T o t a l ţ a p i 6 1 , c a p r e 6 6 , t o t a l 127.
m a r e d e s o c i e t ă ţ i d e v â n ă t o a r e d e c â t c e l a d m i s pentru I I I . Piatra Craiului, Bucegi:
câte-o p l a s ă . h) J u d . B r a ş o v ţ a p i 10, c a p r e 10, t o t a l 20.
5. P r o p r i e t a r i i d e c â i n i d e v â n ă t o a r e v o r p u t e a uti­ i) J u d . P r a h o v a ţ a p i 5, c a p r e 5, t o t a l 10.
liza aceşti câini n u m a i d u p ă ce Inspectorul J u d e ţ e a n v a k ) J u d . D & m b o v i ţ a ţ a p i 2 , c a p r e 2, t o t a l 4.
v i z a p e s p a t e c h i t a n ţ a d e p l a t ă a t a x e l o r către stat. T o t a l ţ a p i 17, c a p r e 17, t o t a l 34.
6. D e b i t e l e C . A . M . s u n t d a t o a r e s ă reprimească I V . Munţii Lotrului, Parângul:
blanchetele de permise de vânătoare stricate, p â n ă ce ele 1) J u d . V â l c e a , ţ a p i 2, c a p r e 2, t o t a l 4.
n u p o a r t ă s e m n ă t u r a I n s p e c t o r u l u i . C. A. M. n u r e s t i t u e ş t e V . Total general:
banii, ci d ă în schimb altă blanchetă. Ţapi negri . . . . 140.
„ U n i v e r s u l " ( N o . 2 0 3 d i n 28 V I I . 9 4 2 ) î n t r ' u n j u d i c i o s Capre negre . • • • 150.
articol s e m n a t E . S . s e r i d i c ă îmDejfcriva sistemului d e l i ­
beră concurenţă l a l i c i t a ţ i u n e , p e n t r u arendarea terenelor T o t a l g e n e r a l 290.
 In l e g ă t u r ă cu s t a b i l i r e a n u m ă r u l u i caprelor negre, REORGANIZAREA SOCIETĂŢILOR DE VÂNĂTOARE
c e u r m e a z ă a fi a u t o r i z a t s p r e î m p u ş c a r e p e n t r u 1942, l a I.
propunerea preşedintelui a d u n a r e a generală a rugat pe Direcţiunea Economiei Vânatului a trimis Inspecto­
Dir. E c . V â n a t u l u i , s ă d e a o c i r c u l a r ă l a I n s p e c t o r a t e l e de r i l o r d e V â n ă t o a r e J u d e ţ e n i s u b t N o . 9309 d i n 16 I u n i e
v â n ă t o a r e din j u d e ţ e l e c u c a p r e n e g r e , c a s ă c e a r ă l a eli­ 1942 o i m p o r t a n t ă c i r c u l a r ă d i n c a r e r e d ă m u r m ă t o a r e l e :
b e r a r e a autorizaţiei de î m p u ş c a r e , ca dela piesa u c i s ă vâ­ D u p ă c u m a ţ i p u t u t v e d e a d i n c i r c u l a r a N r . 1396 d i n
n ă t o r i i s ă t r i m e a t ă d i m e n s i u n i l e trofeelor şi d u p ă p o s i b i ­ 27 I a n u a r i e 1942, i n t e n ţ i u n e a n o a s t r ă e s t e d e a r e o r g a n i z a
l i t ă ţ i g r e u t a t e a c o r p u l u i în kg., s p r e a s e p u t e a u r m ă r i ş i S o c i e t ă ţ i l e de V â n ă t o a r e , pe n o u i b a z e m a i reale şi m a i s ă ­
s t a b i l i e v o l u ţ i a d e s v o l t ă r i i . i n a c e s t s c o p s ă s e f a c ă for­ nătoase. M a i îiitâiu de toate trebue procedat la o reducere
m u l a r u l m o d e l , c a r e s ă s e d e a I n s p e c t o r a t e l o r s p r e a le s u b s t a n ţ i a l ă (acolo unde este cazul) a n u m ă r u l u i societă­
distribui d e o d a t ă cu autorizaţiile de î m p u ş c a r e . ţilor, fie p r i n d e s f i i n ţ a r e , fie p r i n f u z i o n a r e s a u c r e a r e
L a p r o p u n e r e a D-lui Dr. V. N e g r i l ă a d u n a r e a a ho­ de noui societăţi cu conducere foarte b u n ă şi cu r e s u r s e
tărât, c ă în vederea selecţionării caprelor negre v â n ă t o r i i materiale cari pot satisface pe deplin cerinţelor unei bune
în a n u l c u r e n t s ă n u v â n e z e n u m a i ţ a p i f r u m o ş i , ci d i n administraţii vânătoreşti.
c o n t r ă î n p r i m u l r â n d ţ a p i şi c a p r e d e g e n e r a t e s a u s l a b Este foarte esenţial c a viitoarele societăţi de v â n ă ­
desvoltate. t o a r e s ă f i e persoane juridice, p e n t r u a fi s u p u s e î n t o a t e
Dl Dir. g e n e r a l A. C o m ş a a m a i i n v i t a t a d u n a r e a g e ­ privinţele controlului D-voastră.
nerală, c ă caprele autorizate să se vâneze cât m a i târziu, in a f a r ă de societăţile p e r s o a n e - j u r i d i c e , d u p ă cât
p e c â t p o s i b i l n u m a i d u p ă 15 O c t . c â n d i e d u l e s t e d e j a ştiţi, m a i este a d m i s i b i l n u m a i o s i n g u r ă f o r m ă , a n u m e a-
bine desvoltat. c e i a a Asociaţiei ocazionale de vânătoare, care se înfiin­
ţ e a z ă şi f u n c ţ i o n e a z ă c o n f o r m p r i n c i p i i l o r c u p r i n s e în a l ă ­
L a p r o p u n e r e a D-lui L o i c h i ţ a , c ă în cazul v â n z ă r i ­
t u r a t a E x p u n e r e de Motive privitoare la statutul-tip. In
lor a u t o r i z a ţ i u n i l o r e l i b e r a t e , v â n ă t o r u l r e s p e c t i v , s ă fie
l e g ă t u r ă cu înfiinţarea acestor Asociaţii Ocazionale de
o b l i g a t c ă o c o t ă p a r t e a s u m e l o r î n c a s a t e s ă s e folo­
V â n ă t o a r e , v ă r o g s ă procedaţi cu cea m a i m a r e g r i j ă şi
s e a s c ă p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a terenului. D-nii B o e r Şt. şi
d i s c e r n ă m â n t , p e n t r u a n u leza interesele s u p e r i o a r e ale
S t o i c h i ţ a Oct. a u p r o p u s , c a F e d e r a ţ i a s ă n u s e a m e s t e c e
ocrotirei v â n a t u l u i . In c o n s e c i n ţ ă , veţi a d m i t e a t a r i a s o ­
p r e a mult în chestiunile p a r t i c u l a r e ale v â n ă t o r i l o r —
c i a ţ i i , d e cel m u l t z e c e m e m b r i i , n u m a i î n c a z u r i c â n d a-
p r o p u n e r e p r i m i t ă de a d u n a r e a generală.
veţi g a r a n ţ i a m o r a l ă a p e r s o a n e l o r , c ă v â n a t u l v a benefi­
6. D l p r e ş e d i n t e a a r ă t a t s t a d i u l , î n c a r e s e g ă s e ş t e cia într'adevăr de o b u n ă a d m i n i s t r a ţ i e .
studiul a s u p r a situaţiei caprelor negre din ţară.
P r o c e d u r a D-voastră — î m p r e u n ă cu C o m i s i a de Vâ­
Dl Dir. g e n e r a l A. C o m ş a a fost de p ă r e r e de a s e nătoare Judeţeană — cu privire la reorganizarea societă­
simplifica chestionarul trimis tuturor membrilor, nece- ţilor de v â n ă t o a r e şi t r a n s f o r m a r e a lor î n p e r s o a n e j u r i ­
r â n d u - s e proporţia claselor de v â r s t ă . P e n t r u obţinerea d i c e (una sau cel mult două de fiecare plasă), v a fi u r ­
d a t e l o r s t a t i s t i c e b i o l o g i c e ( p r o p o r ţ i a s e x e l o r , etc.) D - s a c r e ­ mătoarea:
d e , c ă a r fi b i n e , c a î n f i e c a r e j u d e ţ s ă s e î n c r e d i n ţ e z e c â t e a) D a c ă î n t r ' o p l a s ă e x i s t ă n u m a i u n a s a u d o u ă s o - ,
3 s p e c i a l i ş t i în m a t e r i e de v â n ă t o a r e , c a r e d u p ă n o r m e l e c i e t ă ţ i d e v â n ă t o a r e , a căror sediu este în cuprinsul jude­
stabilite de Dir. E c o n o m i e i V â n a t u l u i s ă s t u d i e z e şi cerce­ ţului ş i d e s p r e c a r e c r e d e ţ i c ă d u p ă o c o r e s p u n z ă t o a r e r e ­
teze s i t u a ţ i a caprelor n e g r e din judeţ. A c e a s t ă e c h i p ă a r o r g a n i z a r e a r f u n c ţ i o n a s a t i s f ă c ă t o r (în s p i r i t u l n o u l u i s t a -
p u t e a s t a b i l i şi limitele t e r e n u r i l o r de v â n ă t o a r e p o p u l a t e tut-tip), veţi m e n ţ i n e a m b e l e s o c i e t ă ţ i ;
c u c a p r e n e g r e p r e c u m şi l i m i t e l e r ă s p â n d i r e i c a p r e l o r n e ­ b) D a c ă î n t r ' o p l a s ă n u a r e x i s t a î n s ă n i c i o s o c i e t a ­
gre, v e r i f i c â n d h ă r ţ i l e z o o g e o g r a f i c e î n t o c m i t e de F e d e ­ t e d e v â n ă t o a r e cu sediul în cuprinsul judeţului, veţi c r e i a
raţie. deocamdată una singură;
Adunarea generală a admis propunerea făcută. c) D a c ă î n t r ' o p l a s ă e x i s t ă m a i m u l t e s o c i e t ă ţ i d e v â ­
S'a m a i hotărât, că d u p ă întocmirea definitivă a hăr­ n ă t o a r e , cu sediul in cuprinsul judeţului, dintre care însă
ţii z o o g e o g r a f i c e a c a p r e l o r n e g r e d e c ă t r e D l Otto W i t t i n g , n i c i u n a n u a r c o r e s p u n d e c e r i n ţ e l o r , fie d i n o r i c a r e p u n c t
s ă s e a n g a j e z e u n d e s e n a t o r , c a r e p e m a s i v e s ă copieze şi de v e d e r e , le veţi c o n t o p i î n t r ' u n a s i n g u r ă s a u cel m u l t î n
înmulţească hărţile întocmite, prevăzându-se pentru acest două societăţi;
s c o p şi p e n t r u f u n c ţ i o n a r e a echipelor s u s a m i n t i t e , s u m a de dj D a c ă î n t r ' o p l a s ă e x i s t ă m a i m u l t e s o c i e t ă ţ i cu
l e i 100.000 î n b u g e t . sediul în cuprinsul judeţului, dintre care însă n u m a i u n a
s a u cei m u l t d o u ă a r c o r e s p u n d e c e r i n ţ e l o r , veţi f a c e c a
7. D r . V. N e g r i l ă a p r o p u s , a s e î n c e p e a c ţ i u n e a d e c o ­
restul s ă fuzioneze cu acestea;
l o n i z a r e a c a p r e i n e g r e în t e r e n u r i l e g ă s i t e p r o p r i i . A a r ă ­
e) I n a f a r ă d e s o c i e t ă ţ i l e c u c a r a c t e r l o c a l ( a d i c ă c e l e
tat, c ă C i u c a ş u l c o r e s p u n d e din toate p u n c t e l e de vedere
cu sediul oficial în c u p r i n s u l j u d e ţ u l u i D - v o a s t r ă ) m a i a-
şi c ă s'ar p u t e a începe f ă r ă ca S t a t u l s ă f a c ă cheltueli p r i n
v e m d e a f a c e c u s o c i e t ă ţ i l e nelocale (adică acelea care deşi
d a r e a în a r e n d ă u n e i societăţi p a r t i c u l a r e , c a r e se p o a t e
p o s e d ă terenuri de v â n ă t o a r e în j u d e ţ u l D-voastră, sediul
beneficia de celălalt v â n a t , (cerbi, u r ş i , e t c ) , u r m â n d s ă
lor oficial este în a f a r a judeţului). Aceste societăţi nelo­
colonizeze şi s ă o c r o t e a s c ă c a p r e l e n e g r e p â n ă la î n m u l ţ i ­
cale, D - v o a s t r ă trebue s ă le priviţi şi t r a t a ţ i c a p e o r i c a r e
rea a c e s t o r a în n u m ă r u l recerut.
a r e n d a ş individual, u r m â n d ca p r o b l e m a reorganizării lor
Dl Dir. G-ral A. C o m ş i a a a r ă t a t , c ă a c e a s t a s e p o a t e s ă fie t r a t a t ă ş i s o l u ţ i o n a t ă d e c ă t r e a c e l I n s p e c t o r d e V â ­
r e a l i z a n u m a i în s e n s c o o p e r a t i s t , s o c i e t a t e a î n f i i n ţ a t ă coo­ n ă t o a r e J u d e ţ e a n în a c ă r u i j u r i s d i c ţ i e s e a f l ă s e d i u l ofi­
p e r â n d c u a r e n d a ş u l a c t u a l , d e l a c a r e n u s e p o a t e l u a te­ cial al societăţii respective.
renul în m o d forţat. Dealtfel chestia a r m a i p u t e a deveni Statutul-tip fiind n u m a i u n schelet, s e a d m i t e c a so­
e x e c u t a b i l ă şi p r i n m o d i f i c a r e a a c t u a l e i legi de v â n ă t o a r e , c i e t ă ţ i l e ce s e v o r f o r m a s ă - ş i d e s v o l t e r e g u l a m e n t u l l o r d e
d a c ă în n o u a lege s ' a r p r e v e d e a , c ă în v e d e r e a colonizării f u n c ţ i o n a r e c o n f o r m p r i n c i p i i l o r ş i s p i r i t u l u i în c a r e a-
v â n a t u l u i dreptul de v â n a t se poate e x p r o p r i a dela aren­ cest statut-tip a fost c o n c e p u t (bineînţeles în c a d r u l strict
daşul respectiv. al Legii V â n a t u l u i şi dispoziţiunilor în vigoare), astfel c a
P r o b l e m a s ă se studieze de către comitet şi s ă se facă a m b e l e t e x t e î n t r e g i t e s ă f o r m e z e a ş a z i s u l Regulament de
propuneri concrete. funcţionare a l s o c i e t ă ţ i i r e s p e c t i v e , p e c a r e a c e a s t a e s t e o-
Adunarea a primit această propunere. b l i g a t ă a-1 m u l t i p l i c a (fie t i p ă r i t s a u b ă t u t l a m a ş i n ă ) ş i
D l I. N a p o t e s c u a p r o p u s , c ă î n m o d i f i c a r e a , c e s e v a a-1 d i s t r i b u i f i e c ă r u i m e m b r u d e o r i c e c a t e g o r i e .
face la l e g e a de v â n ă t o a r e , s ă s e p r e v a d ă î n f i i n ţ a r e a de In statutul-tip este prevăzut c ă c o n d u c e r e a r e s p o n s a ­
terenuri de refugiu, i a r paznicii î n s ă r c i n a ţ i cu p a z a vâ­ b i l ă a s o c i e t ă ţ i i o a r e preşedintele activ, c e e a c e n u e x c l u d e
n a t u l u i s ă p o a t ă i n s t r u m e n t a în cazul încălcărilor de hota­ ca societatea de v â n ă t o a r e să-şi a l e a g ă u n u l s a u m a i m u l ţ i
re. A m a i p r o p u s s ă se reinfiinţeze — p e cât a d m i t e b u g e ­ preşedinţi de onoare, care î n s ă în nici u n caz nu pot a v e a
tul S t a t u l u i — posturile p e r s o n a l u l u i , poliţienesc, creiate atribuţiile şi nici r ă s p u n d e r i l e p r e ş e d i n t e l u i activ.
în t r e c u t în interesul" p a z e i . Veţi binevoi a vă documenta în fiecare an, dacă mem­
A d u n a r e a generală — întrucât astăzi oameni cores­ brii Consiliului de Administraţie sunt abonaţi la vre-o re­
p u n z ă t o r i n u se g ă s e s c — a r u g a t Dir. Ec. V â n a t u l u i , s ă vistă de vânătoare, în conformitate cu prevederile statu-
c e a r ă prin o c i r c u l a r ă Inspectoratelor de v â n ă t o a r e să tului-tip. Este foarte necesar acest lucru, deoarece n u m a i
f a c ă p r o p a g a n d a p r i n j u d e ţ e în v e d e r e a g ă s i r e i p e r s o n a l u ­ prin o continuă ţinere la curent cu problemele actuale vâ­
lui n e c e s a r p e n t r u p a z n i c i la cerbi şi c a p r e n e g r e . n ă t o r e ş t i , v o r p u t e a fi m e m b r i i C o n s i l i u l u i î n s i t u a ţ i a d e
E p u i z â n d u - s e o r d i n e a d e zi D l p r e ş e d i n t e D r . V. N e ­ a c o n d u c e şi a d m i n i s t r a cu b u n r a n d a m e n t s o c i e t a t e a .
grilă a ridicat şedinţa. î n t r u c â t caetul de s a r c i n i al a c t u a l u l u i contract-tip
* * # de a r e n d a r e a dreptului de v â n ă t o a r e , moştenit pe u r m a
Legii actuale în vigoare, nu c o r e s p u n d e realităţilor, fiind Asociaţia vremelnică de vânătoare.
unele părţi neexecutabile, v o m năzui ca la m o d i f i c a r e a
A s o c i a ţ i a v r e m e l n i c ă de v â n ă t o a r e ia fiinţă de î n d a t ă
Legii s ă ereiem u n contract-tip, cu s a r c i n i m a i fireşti şi
ce m e m b r i i a s o c i a ţ i s e o b l i g ă r e c i p r o c , p r i n s e m n a r e a in­
c a r e p o t fi a p l i c a t e d e o r i c e a r e n d a ş . A c e a s t a n u m a i ca
d i v i d u a l ă a c o n t r a c t u l u i de a s o c i a ţ i e , s ă a c t i v e z e de co­
chestie de i n f o r m a ţ i e p e n t r u D - v o a s t r ă în l e g ă t u r ă cu for­
m u n acord, în scopul unei r a ţ i o n a l e g o s p o d ă r i r i a v â n a ­
m a r e a nouilor societăţi.
tului şi exercitărei v â n ă t o a r e i .
Directorul Economiei Vânatului,
Administrarea asociaţiei, întrucât nu s'ar prevede alt­
Ing. A. M. Cnmşia fel î n c o n t r a c t , îi r e v i n e c o l e c t i v i t ă ţ i i c e l o r a s o c i a ţ i .
Pentru obligaţiunile din lăuntrul asociaţiei — In
II. l i p s a altor s t i p u l a ţ i u n i p r e c i s e — r ă s p u n d în m o d e g a l şi
Principii de încadrare, şi organizare. s o l i d a r toţi m e m b r i i a s o c i a ţ i ; i a r p e n t r u o b l i g a ţ i u n i l e d i n
a f a r a asociaţiei, r ă s p u n d în m o d colectiv şi s o l i d a r toţi
In n o u a o r g a n i z a r e a e c o n o m i e i v â n a t u l u i , c a r e este m e m b r i i ei.
c ă l ă u z i t ă de spiritul d e s c e n t r a l i z ă r i i , societăţilor de v â n ă ­ A v e r e a a s o c i a ţ i e i — în l i p s a altor s t i p u l a ţ i u n i preci­
t o a r e l e r e v i n e , — p e l â n g ă m e n i r e a u n e i raţionale gospo­ s e — a p a r ţ i n e în m o d l e g a l m e m b r i l o r ei, d e u n d e r e z u l t ă
dăriri a p a t r i m o n i u l u i lor v â n ă t o r e s c , şi rolul esenţial al c ă creditorii a s o c i a ţ i e i p o t a c ţ i o n a a s o c i a ţ i a , c h e m â n d - o în
educărei etice şi tehnice a m e b r i l o r lor. j u s t i ţ i e p r i n toţi m e m b r i i ei c o m p o n e n ţ i .
Pentru atingerea cât m a i perfectă a acestor scopuri, D u r a t a asociatei vremelnice de v â n ă t o a r e se limitează
este m a i întâi de toate n e c e s a r : n u m a i la d u r a t a c o n t r a c t u l u i de a r e n d a r e a d r e p t u l u i de
a) C a s o c i e t a t e a s ă f i e p e r s o a n ă juridică: v â n a t , p e c a r e il d e ţ i n e a s o c i a ţ i a .
b) C a m e m b r i i Consiliului de Administraţie s ă fie a- D r e p t u l de r e t r a g e r e a m e m b r i l o r , din a s o c i a ţ i e , în
leşi d u p ă cele m a i s e v e r e criterii, a t â t din p u n c t de vedere lipsa unor dispoziţiuni contractuale, este s u p u s dispozi­
m o r a l , cât şi v â n ă t o r e s c ; ţiilor C o d u l u i Civil.
c) C a s ă i s e a s i g u r e Consiliului de Administraţie — P e r s o a n a care a r e n d e a z ă dreptul de v â n ă t o a r e , unei
ş i î n s p e c i a l Preşedintelui, ca organ executiv, cele mai a s o c i a ţ i i v r e m e l n i c e de v â n ă t o a r e , p r e c u m şi p r o p r i e t a r u l
largi puteri, pe l â n g ă o corespunzătoare r ă s p u n d e r e ; solului, a u r a p o r t u r i de drept, cu t o t a l i t a t e a membrilor
d) C a R e g u l a m e n t u l d e F u n c ţ i o n a r e p e c a r e şi-1 î n ­ asociaţi.
tocmeşte societatea, s ă c u p r i n d ă , în m o d obligatoriu, toate î n f i i n ţ a r e a , f u n c ţ i o n a r e a şi d i s o l v a r e a s a u î n c e t a r e a
articolele p r e v ă z u t e în S t a t u t u l - t i p d e l a C a p i t o l u l II; asociaţiei vremelnice, sunt s u p u s e prevederilor Legii pen­
e) C a s o c i e t a t e a d e v â n ă t o a r e s ă fie s u p u s ă u n u i p e r ­ tru P r o t e c ţ i a V â n a t u l u i ş i a l e C o d u l u i Civil, de u n d e re­
m a n e n t şi efectiv control al o r g a n e l o r Direcţiunei E c o n o ­ zultă că f a ţ ă de autorităţile de S t a t r ă s p u n d e a s o c i a ţ i a
miei Vânatului; p r i n t o ţ i m e m b r i i ei c o m p o n e n ţ i ş i f i e c a r e d i n e i î n p a r t e .
{) C a s o c i e t a t e a d e v â n ă t o a r e , a v â n d a î n d e p l i n i ro­ Asociaţia o c a z i o n a l ă nu este obligată a a v e a u n re­
l u l d e e d u c a r e v â n ă t o r e a s c ă , s ă fie î n d r e p t ă ţ i t ă a b e n e f i ­ g u l a m e n t de f u n c ţ i o n a r e cu c a r a c t e r p u b l i c , în s c h i m b este
cia de a v a n t a j u l a r e n d ă r e i p r i n b u n ă î n v o i a l ă a dreptului o b l i g a t ă a a v e a u n u l p e n t r u s t a b i l i r e a d r e p t u r i l o r şi obli­
d e v â n ă t o a r e , t o c m a i p e n t r u a n u fi e x p u s ă s i t u a ţ i e i d e gaţiunilor membrilor asociaţi.
a-şi p i e r d e p a t r i m o n i u l v â n ă t o r e s c , în u r m a liberei concu­ N u m ă r u l membrilor asociaţiei vremelnice se limitea­
renţe la arendare. ză, din p u n c t de vedere v â n ă t o r e s c , l a c e l m u l t 10; i a r î n ­
Societăţile de v â n ă t o a r e s u n t de d o u ă categorii, anu­ f i i n ţ a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a a s o c i a ţ i e i este c o n d i ţ i o n a t ă de a-
me: vizul f a v o r a b i l al I n s p e c t o r u l u i de Vânătoare judeţean.
1. Societatea de Vânătoare Persoană Juridică şi (Statutul-tip îl v o m p u b l i c a în n u m ă r u l viitor al re­
2. Asociaţia Vremelnică de Vânătoare. vistei noastre).
* # #
Societatea de vânătoare persoană morală şi juridică
Sudost deutsche Tageszeitung din Sibiu ( N o . 6, A u g .
Societatea de v â n ă t o a r e , p e r s o a n ă m o r a l ă juridică,
este s u p u s ă atât dispoziţiilor Legei pentru R e g l e m e n t a r e a 1942) publică următoarea năsbâtie: „Ciobanul I. Buşilă
P e r s o a n e l o r M o r a l e şi J u r i d i c e , cât şi C o d u l u i Civil şi ale din comuna Malaia jud. Vâlcea, a surprins un urs, care
L e g i l o r A d m i n i s t r a t i v e în v i g o a r e A c e s t g e n de s o c i e t a t e s'a furişat în turmă şi e r a p e cale s ă plece cu o oaie în
ia fiinţă în u r m a m a n i f e s t ă r e i de voinţă a unei a d u n ă r i a
g u r ă . C i o b a n u l a î n c e p u t s ă stinge şi a a s m u ţ a t c â i n i i a s u ­
v i i t o r i l o r m e m b r i , ş i d u p ă î n d e p l i n i r e a f o r m a l i t ă ţ i l o r le­
gale pentru obţinerea personalităţii juridice, ea trebue s ă pra hoţului. Ursul a lăsat din gură prada, s'a năpustit
a i b ă în fruntea s a u n Consiliu de A d m i n i s t r a ţ i e . asupra ciobanului ş i 1-a rănit grav. Apoi i-a scuipat in
P e n t r u o b l i g a ţ i u n i l e m a t e r i a l e f a ţ ă de creditori şi în faţă balele (!) şi a plecat cu prada lui". Relatarea este
justiţie, r ă s p u n d e societatea ca p e r s o a n ă juridică inde- evident incomplectă: Ursul nu s'a mulţumit numai să-1
dependentă, şi n u m e m b r i i s ă i în parte, e x c e p t â n d u - s e ca­ scuipe în ochi pe cioban, ci acest gest de dispreţ 1-a în­
zul c â n d u n u l s a u m a i m u l ţ i m e m b r i ş i - a u a s u m a t r ă s ­
soţit şi cu o s u d a l m ă potrivită.
p u n d e r i p e n t r u societate, în m o d special şi individual, ca
garanţi. ** *
Membrii s u n t r ă s p u n z ă t o r i n u m a i faţă de societate
c a a t a r e , p e n t r u î n d a t o r i r i l e lor, ce d e c u r g din Regulamen­ In n u m ă r u l 7 (Iulie) al revistei n o a s t r e f ă c â n d recen-
tul de Funcţionare ş i n u m a i p â n ă l a l i m i t a c o t i z a ţ i e i fie­ z i u n e a n o u e i c ă r ţ i a D l u i A u g u s t v. S p i e s s s c r i a m , c ă a r
c ă r u i a , în c a l i t a t e a s a de m e m b r u . fi p r i m a c a r t e r o m â n e a s c ă ( o r i g i n a l ă ) a s u p r a u n e i e x p e ­
A v e r e a s o c i e t ă ţ i i n u a p a r ţ i n e m e m b r i l o r , ci s o c i e t ă ­ diţii d e v â n ă t o a r e î n A f r i c a . C o l a b o r a t o r u l n o s t r u Dl G.
ţ i i ; r e z u l t ă c ă d e b i t o r i i ei s e p o t a c ţ i o n a n u m a i d e s o c i e ­ D'Albon, I a ş i , ne a t r a g e a t e n ţ i u n e a , c ă a m greşit, î n t r u c â t
tate. î n a n u l 1897 a a p ă r u t î n e d i t u r a I. V . S o c e c d e d i c a t ă R e -
glui Carol I cartea lui Dim. Ghica-Comăneşti: „O expediţie
S o c i e t a t e a p e r s o a n ă m o r a l ă j u r i d i c ă se î n f i i n ţ e a z ă şi
R o m â n ă în A f r i c a " . M u l ţ u m i m p e n t r u a c e a s t ă rectificare,
funcţionează pe timp nelimitat, cu scop de a servi intere­
şi nu a m dori decât s ă g ă s i m — p e s e a m a bibliotecii „ C a r -
sul o b ş t e s c , a t â t din p u n c t de v e d e r e al p r o d u c ţ i e i şi ex- paţilor" — a c e a s t ă carte.
p l o a t ă r e i r a ţ i o n a l e a v â n a t u l u i , c â t şi al e d u c ă r e i mem­
brilor. * # #
Membrii sunt liberi de a se retrage din societate, d a r
n u m a i în c o n f o r m i t a t e cu p r e v e d e r i l e R e g u l a m e n t u l u i . Dl Prof. Ion Cătuneanu, şeful Centralei ornitologice
R a p o r t u l juridic d e r i v â n d din contractele de a r e n d a r e r o m â n e — c a r e s e g ă s e ş t e p e front — r o a g ă p e toţi c o l a b o ­
a d r e p t u l u i d e v â n ă t o a r e , s e r e f e r ă n u m a i l a s o c i e t a t e ca ratorii lui din cadrele „Centralei", s ă continue şi în lipsa
persoană juridică. D-sale a trimite către „Centrală" rapoartele lor lunare,
C o n f o r m legii p e r s o a n e l o r j u r i d i c e , s o c i e t a t e a e obli­ care îi v o r fi de m a r e folos la înapoierea D-sale. A r re­
g a t ă a a v e a u n R e g u l a m e n t de F u n c ţ i o n a r e , a p r o b a t de greta mult lipsa lor. căci s'ar pierde şirul interesantelor
către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Direcţiunea
Economiei Vânatului. lucrări de r e p a r t i ţ i e , m i g r a ţ i e etc. î n t r e p r i n s e până acum.
„ARMUN BUCUREŞTI
A. IER

Direcţi Generala : Calea Victoriei 3 3 1*18 - Tel. 5*74.91

SOC. P E N T R U PROPAGANDA T I R U L U I ,
FABRICĂ DE C A R T U Ş E DE VÂNĂTOARE
REPREZENTANŢA FIRMEI
G U S T A V G E N S C H O W & Co. A G.' BERLIN
oferă vânătorilor prin magazinul propriu vânzarea exclusivă
pentru Bucureşti — Sediul B-dul Carol I Nr. 5, Tel. 5.20.74
(Palatul Carpaţi) — şi prin revânzătorii din provincie, sau prin
expediţii directe dela depozitul nostru :

R E N U M I T E L E C A R T U Ş E DE V Â N Ă T O A R E
FĂRĂ CONCURENTĂ

ORIGINAL

G E C O
D II D i Ä C H

cu pulbere Rottweil şi cu alice tari

2 — 6 mm.
M a i c a „EXPRESS"
•
Reţineţi cartuşe prin comenzi ferme
pentru sezon

•
A r m e de vânătoare S A U E R & SOHN
„ G E C O " - CHR. FR. T R I E B E L

CEREŢI OFERTE
Găsiţi cartuşele „Express", precum ar­
me şi articole de vânătoare prin urmă­
toarele magazine:
Fraţii B u r z a Arad
Carol Ankele Botoşani
„Căprioara" Bârlad
D. Nicolescu Călăraşi
„Fulger" Lugoj
Remus Branga Orăştie
Andreas Rekker Sighişoara
E. Resch Sibiu
C. D. U d r e s c u T. Severin
Spirache Florea Tecuci
GUSTAV GENSCHOW h X C O A G -
Şi la cel mai apropiat magazin de
specialitate

Magazinele de specialitate c a r e d o r e s c a a v e a m a r f a n o a s t r ă s p r e vânzare, sunt invitate a

s e a d r e s a la Direcţia Societăţii B U C U R E Ş T I , Calea Victoriei Nr. 33, Et. I, A p . 18, Tel. 5-74.91