Dan Horia Mazilu

0 ISTORIE A BLESTEMULUI
Dan Horia Mazilu (n. 20.04.1943, Pite,ti), profe oor universitar, decanul
Facu!Ul\il de Litere din ca drul Univenitiţii Bucureşti, membru a l Uniunii
S.riit<>rilor. Dintre lucrlrile u le, amintim : Cro„Uarl munt,nl (Min erv• ,
Jlucureşti, 1978); Prozoorotoriul fnliteraluraromdnduech• (2vol.,Minorva,
Burutttti, 1986-1987) ; &dti.nd llteraturn ramdlul vecii<, (Editura Univerait.lţ;i,
Bucureşti, 1998; Premiul Academiei) ; Noi d H p rf! u i/r,/ţi. Fa/1 tratat <U
imagologU (Polirom, "'-,i, 1999)

0 2001 by Editura POLIROM

Editura POLIROM
b Ji, B-dul Copnu nr. 4, P.0 . BOX 200. 6600
Buc"'"'lti,B-dull.C.Britiaouor.6, et. 7
http:/...,..,.,.pnlirom.ro
0-CrierH CIP a Blblloteell Naţionale:

Oi<<ori< a~/ut, ...Ju!/ DonHorio Mol.ilu;- !&1! :Polirom,200 1

Ulp.;23om
 Dan Horia Mazilu

O ISTORIE
A BLESTEMULUI

POLIROM
2001
 Cuprins

Lexicon şi argumente _ _ _ _ _ _ _ __

Printre mitologii.
Omul a fost apăsat de blestem încă de la facere
Dreptuldeable8tema __________
Păcatul a cltematbl~temul
bkstemat
Şarpek
. . 25 27
m·1ulmu11c.... 28
.. pe un pdmâtu bksUmat 31
Bkstemulm,,rţii 31
Şi.,separarea"esteunfeldemoarta. ..... ,.,.32

;::!:~::::;:!:~~::e-,,~-.-.,-,.-..,-,.-.-,,-,=-=-=-====="
Dreptuldeable8temaeobo11rlpePlmint _____
::=u:~=~~:;:~re=-=-----=-=--=-=-=-==-=-=--==-=---
Pentruorice cblestemul _ _ _ __
vină - o unieăpedeapsă

!.::~i;, ::!::~;::ţ:i ~:~~;;:lze-,-,,-::.-::.-::.":.-::.-::.-::.-::.-::.-::.-=

Guatamailfacepeindraeunuc ________
Pentrugreciiceivochi-ca,ipentruemuliilor,romanii-

Pri~l=:=:;~;:::iei:v=:~:i:•_w_o,===========-="
În miturile eline blestemau mai cu seaml femeile.. . 52
~::;::~:~~~~~~,.-,---u-,--------~
Blestemeledin,.romanulDidonei"--------"
_________ . 66
Ovidiu:.lbis" HublestemulouprW1eturat
dettferinţeculturele
În mitologi a ve<,h e g erma n! a funcţionat
u n"bl estemal aundui" - - - - - -- --
fntAiul careaaruncatpedeapsaafootregele Andvari _ _ __
S i egfried a dl.:rutşielvietimăblestemu lu i _ _ _ __ _

cre, tinii anatem.izeazl.

Dar 1,11i blestemi.
P rimiicreştinierau,totuşî,f~tip!gâni _ _ _ _ _ __
Sugestîipentrueancţiunilecreştin e_11 uvenit
'1dinsprerigoriledi.ocip!inei religioaoeiudaioe _ _ __ _ 83
Anatema era (ş i e~te) şi blestem 85
,.Pre ...• _
eretici s li..iprocleţim _ _ _ _ _ _ __
,.Rugăciuni adeeă blestkme!e ale marelui Vuilie,
cAtrăceiacepătimescdeladiavoli •ilatoatăncputinţa" . ........... 98
ReacţiiledurealeVaticanului -------- '°'
Rom â niiş i anatcma __________ no
A( · ·...,Bune · 14r · _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ no
PatriarhulNifim /·a bk.tematpeRadu celMarn _ _ __ n,
Unoouwoducomunicat: MOW! Mooi/tf _ _ _ _ __ U8
C- mai gral.14 de~iunedin istoria ortod,,,;/ei l"OJ'IIM<'fti ...... ............ 122
Ctlrţ,k de blestem _ _ __ _ _ __ _ _ ,ao
. Starea de bkstem •. Ruol!Xfn propUS<J de BiuriM ........ ......... ... ... .. 139

- - - - - - - - - -"'
Blestemul ,1 mentalitatea romlineasci..
intre magie ,1 credinţă
O.Iume"carecredealnenergiileaecretealecuvântului ................... .. ..... 1157
C4teceoodesprn rnentalitat«>~ 157
Ob11e•ii:PdctUul 158
Poctfjnţa 161
Mfmia divinlf 170
JudeootadeApai 170
Spairne:Ofricdadeseacon(irmatd-pdgfmii 171
Molimei,, 177
&medii:Magia . deferuilJtf" 179
CrediJlţa 182
MagiaofeMic·d JiCredinţa
 Oaplicaţw: Morgi,,,.;ul wu . a{uriaitul" cart t~buie uclu.r
Cespuneaulegiuitorii? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,S8
Bleotemulln b&Ame _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ '92
MW.mQt'f,nek - - - - - - - - - - - '92
1h:in.uaualitatffl _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ " '
Blestemul tn universul domestic sau intrarea ln Rlu. . . .. . . .. ... ... . 198
Pilrinttkmdnio.t - - - - - - - - - - 20,
lubitap<'frtlsild-----------208
Excuninmagiadefenaivă·
Blett.emuldindesclnteceoauie~irea dinRlu _ _ _ _ _ 2'8
AgenţiillOCiui----------- 221
1Hvialulfortificd.medicaţia" _ _ _ _ _ _ _ _ 22'
S4nge,du~~fiinte~i«iw.{unc/km.4rii. _ _ _ _ _ _ 229
UnregaldeblestemepUNpe seamafemeiJor _ _ _ _ _ 231
Bleatemeîmpli,:.ite _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 232
E:ccludeiw.dincomumtate _ _ _ _ _ _ _ _ _ '"
Imprecoţiaanticipatlf __________ 23,
Untrdd4tormoarelncllinuri-- - - - - - - " '
Voievoziib!e a temaţi _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 239

Patronul criminalilor· _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,.,

Bksumu/ţwii. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2"
8/u temul sdm.cilor _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ' "
Unelelnjur.lturisuntble1temedegradate _ _ _ _ _ _ ,.,
AulatiEccleaîasaunevoiadeb!estem _ _ _ _ _ _ _ ,st
M4niadomneascd , iurgiadivin.l _ _ _ _ _ _ _ ,si
,.Şiaulegatcumareblilat.lm ••. • - - - - -- - -
Bleatemulpunitiv,blestemul•interdieţie,
ble1temulprotector _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 263
lntenninabileleprocese _ _ _ _ _ _ _ _ __
Hoţiidec.lrţ.i.Bleotemul.deap.lrare•

Cdrţif11/'rXJie
_______
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ '79
,,s
Unhoţidenti/icat----------281
Cdrţir«uperote _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 283
Unbibliofilamatordelicitaţii--------2'<
Stricareadaniei _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,s,
Protejarea propriei b i b l i o t e c i - - - - - - - - - " °
Drumul bleatemelor din elrţi: aptol<imare,
degrada ... ,invenţi e ,\aidzare _ _ _ _ _ _ __
N o ~ - - - - - - -- - - - - - -
 Retorica blestemului
Oretoriclainsistenţei_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3"
Tllutologilaleehinuluişialemorţii_ _ _ _ _ _ _ 322
Conoocareg,,mrald 324
.,L«ţiadeanatomie" 325
Unm,mdr•imbolicr 326
Formalizareşiinvenţie(tntr.un_inventar"dat) _ _ _ __
Formularul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Ierarhizarea 335

~::=/:::,.;~
Situaţii,iges"-'ri

.,a impresiomu.
339
:~
Aplicaţie:Retoric,imprecaţiaoalveazJiuntert _ _ _ __
No•--------------
lmaginarul blestemului
Suferinţa _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Figuriledetestabile _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ a,z
lntliiulucig<if .~ - ~ ~ ~ - - - - - - " '
,.Nesocotilorii lui Dumnueu": Core, Dotan, Miron ........................... 373
, Vdnz<ft-Oriu/" _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3,s
EreticuJ. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 377
lnauportabilul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 37s
Mea-rtea _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3a,
Moartea dedupJlmoarte _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ S,'7
Neputrez:irea _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,,.,
,Odihna"am6na/4 _ _ _ _ _~ - - - - ' "
Companioniispdimoşiaicada~relor _ _ _ _ _ _ _ 392

.Săfieprocletşîneertatşitnlumeaaeea.sta
şitnceaviitoare". SpaţiulşiTimpu l _ _ _ _ _ _ _ 39,
,.Lumeadeaici" _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 393
,.LumeadedituX>lo": l(JduJ. _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,,.
Timpulbleatemului _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ a,s
Unfrnregsanct-Oralpede,nitor 399
Un timp (U rrutmoriei ............................ 402
Untimpliturgic... _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,03
...Şi un timp e, hatologic: ll>tertt$MU ca.p4rdşi"
laJudecatadeApoi _ _ _ _~ - - - - -
" '"--------------
Indice de nume _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Lexicon şi argumente
 În Dicţionarul Academiei, cuvântul blestem este definit astfel (las la
o parte multele exemplificări, doveditoare pentru circulaţia acestui
lexem, a verbului de la care s-a format 9i a derivatelor lor ln romii.na
veche şi ln limba contemporană): .blaapb~me , malediction"; 0 invocarea
unei nenorociri sau a mâniei lui Dumnezeu a.supra cuiva" ; cf, afuri-
senie, anatem4; p. ext . • bătaia lui Dumnezeu sau orice nenorocire
provocatli. pe urma unui blestem". Dupli. opinia autorilor, blutem este
un derivat de la a blestema, verbul venind în românii. din lat. pop.
•blastimare, format din blasphemare ~; aulimare.
[Academia Română, Diqionan,/ limbii rom411e, tomul I.
ra ... I, C. G6bl, Bucureşti, 1907, pp. 5?9-5801

Biblia greacli. utilizează cu precldorc derivatele de la radicalul ora,

cu sensul de ,rugăciune", de ,imprecaţie" (cea do-a doua pusă ln acţiune
de o forţă &uperîoară):
Ara, .,.s '- ,,rugăciune, cerere, imprecaţie, blestem", eJ)<ll'O, -as - _.impre-
caţie"; lwtara, -as - .impre<:aţie, blestem•.
(C. Alexandre, Dict funnair, grec-franţoi~, Hachette,
Pari1.189S.pp, 212,530,753;A.Bai!ly,Dic!ionnain
gru-fron,;ois, Hachetle, Pari", 1950, pp. 257, 723, 10491

ln limba latinl, lucrurile sta1,1 ln felul urmă tor:

Pentru maWietfo, -oriis, 1,1nele dicţionare da1,1 doar sensurile , bâr-
fire, clevetire, defăimare; injurie", în vreme ce altele adaugă şi semni-
ficaţia ,blestem• . Termenul pentru ,blestem" era în latineşte substan-
tivul neutru maledictum, -i- I .•cuvânt injurios, injurie; vorbii de ocară,
insultă" ; 2. , blestem" (la Plinius cu d~-osebire); 3. ,,sfat rău". Al ături
de acest lexem, formele ceva. ma.i .specia.lizate": imprecati-0, -onis -

• lnebraid,ideeade.bleotem• an, ur,inventaroupriruătorde termenl.ln¼chiul

n.,1cm,nl, ouvintelo aceotea Cllnoreti•.a•I re a cţiile violente alo tomporamen-
telor plitim•f<!' oe b]eotema la mânie (z'm), când .., urmărea umilirea cuiva
Crr)u.ua1i.~anadiopreţului(qli),olnderaesprimatde1gu1tul(qbb) .. ucAnd,

ţ~;:'~i~•l=~~nt":;:W':"~~~:2:~~~~•l~.:r~;:iour, Vocabul<>ir, do
l. .invocare, rugăminte•; 2. (frecvent) .blestem, afurisire, imprecaţie"
şi e:rsecrotio, -onis -1. ,jurământ însoţit de blestem ln caz de sperjur';
2. ,imprecaţie, blestem, execraţie"

[L. Quieherat, A. Daveluy, Dictionnairt /ati11-(ra11{'0i3,

Hachette, Pam , 1895, pp. 800,657,515; Felix Gaffiot,
DictWm,airt illuwi laţin,fra"f'lis, Hachette, Paria, 1934,
pp, 941 , 785, 636; G. Guţu , DicţUmar latin-rom<i11,
Editura Ştiinţifică t i Enciclopedkl , Bucnro~ti, 1983,
pp.726,584)

areînu:t:::~:i~:a~ei;urent ale limbii române, lexicul ,impi"ecapei"

ÎnDEX·
BksUm, •e - ,invocare a u•rgiei divinităţii împotriva cuiva; neno•
rocire a cuiva pusă pe seama furiei divine•. Cuvll.ntul este colllliderat
un derivat regresiv de la verbul a blestema , acesta fiind pus în relaţie
cu lat. pop. ·blastimare (.. blasphemart).
Execraţie {cu.vânt rar - zice dicţionanil, trăgându-l din fr. e:dcrolion)-
.oroare, repulsie, persoană. sau lucru care provoacă această reacţie".
Imprecaţie - ,blestem, ocară. Figură de stil care conţine un blestem•.
Pentru provenienţă, dicţionarul trimite la fr. imp/'ecation ,; la lat
imprecatio
[Academia Română, lnAtitutul de Lingri•tieii ,.Iorgu
Iortlan ",Dicţionaru/e:r:plieatiuallimbiirom<tne,ediţia
a li-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996,
pp.103,356,478]

Cu ,definiţii"
ce nu se deosebe!IC prea mult de cele precedente ne
întâmpină dicţionarul .variantei" liter are a limbii româ ne
Blestem, -e (cu variantele populare bldstdm, blăste m) - .imprecaţie
(legată de credinţele superstiţioase) prin care se invocli abaterea unei
nenorociri asupra unui adversar•;
lmprecaţU: - ,blestem, injurie, ocară" .

[Academia Romll.nA, Dicţionarul limbii rpm4ne lit<

rare contemp,;rane, voi. I (A. C), Editura Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1955, p. 249; voi. li ID-L), Bucureşti,
1956,p.449]

in fine, ca figură de stil (încadrată între cele ale ,insistenţei")

lmprecaţU: (eucraţk) sau blestem (din lat. imprecatio - ,.rugăciune
împotriva cuiva"), figură de stil în care se enunţă, la modul imperativ,
dorinţa pedepsirii unei persoane, s.ingulare sau colective, vinovată fie
 LEXICON Ş! ARGUMENTE

faţă de cel ce formulează rugăciunea, fie faţă de societate ori patrie

Este o figură cu o evoluţie istorică ajun.să astăzi, ca şi alte figuri, la
stadiul desuetudinii.

1975,p.79]
Ştiinţifică ,i
[Gh..M. Dragomirescu, Mied endcb:,p;di, af,guriJor de
stil, Editura Enciclop~icli, Bucureşti,

Având în vedere specificitatea termenului pe care încerclim s4-l cir-

cumscriem aici, opinia sintezelor de mitologie t rebuie, cred, cunoscută:
Blestem (Ist. blasphemia - ,huli, calomnie"; gr. blasph~mia - .defăi­
mare") - , act de magie !exicalli, prin care se invocă mânia sau urgia
unei divinităţi asupra unei fiinţo , a unui obiect, a unei acţiuni, adesea
în scop de răzbunare 88.u dintr-un motiv jlll!tiţiar subiectiv".
[Victor Kernbach, Dicţionar <U mitologi• genero/11.
Mituri, divinitllţi, religii , Editura Albatr<a, Bucureşti,
1995.p.85]

BleMemul e un set de magie ve rbală, bazat pe credinţa in puterea

cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. Cuvântul e
de origine greco-l atină (blasph<!mia - ,hulă, calomnie, defăimare").
E constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată , prin care se invocă
mânia sau urgia unei divinităţi asupra unei persoane, a unui obiec~
sau a unei acţiuni. Blestemule utilizat în scop de răzbunare, pedepsire
sau compromitere.
[Iva n Evseev, Dicţionar <U magie, demonologU fi
mitologie romlt,wasc<f, Editura Amarcord, Timişoara,
1997,p, 51]

Între argumentele acestei cărţi (şi ale şirului de cer<;etări ce va trebui

să se oprească lângă această .alcătu iro• literară cam urgisită până
acum, să-i lumineze statutul - fie că e vorba de blestemul popular [cu
o producţie imen.aă) sau de cel ,cult" bisericesc ori laic [la fel de bine
reprezentat], fie că îşi declară identitatea de .figură de stW, de .figură
a textului" ori de .formă literarii" [altceva, oricum, decât .descântecul",
cum credeau mai demult folcloriştiiJ, categoric, deloc .minoră" - ş.i d-i
faeli loc pe un .raft" mai bine plasat al literaturii române, modificând
ici-colo chiar şi .definiţiile " din dicţionare) am pus în paginile ce
urmează câtova texte furnizate de scrisul românesc şi de literatura
populară (este prima mea aventură în zona literaturii folclorice: am
întreprins-o - mărturisesc - cu o oarecare teamă), oprindu-mă, evident,
doar în preajma unor , vârfuri'. Socot că ziijele ,argumente" vor grăi
limpede despre rosturile aceatui demers, in care, ca în toate cărţile
mele, nu voi trece - decât foarte rar - de marginile Timpului Vechi,
Unele dintre ele privesc lnsli mult mai departe. Şi e firesc sli fie Sf&,
lntrucAtpaginileelirţiimelereprezintlidoerurilnceput(celpecaN!eu
ampututsii-lscriu).

fnU.iun.bleatemdefată",aprig,iiacu.nliduf,puternic(cumglliau­
ieşte un catren: .Sii-ţi aduci, bidiţ' aminte/ De tillstlimul ist' fierbinte/
Ci nu-i bliistim de miicuţi/ Ci -î bliistll.m de la driiguţr) fi cu
dorinţa de răzbunare a iubitei tn,elate (I.a publicat Tache Papahagi,
în Po,ezfo liricd p,:,pulard, Editura pentru Literatură, Buc:ure,ti, 1967,
pp.206-207):

Blestemul m4ndrei
Heitu,m!ndru!iorulmeu,
tuat!ta oiite duci,
ptn'veighiplugdecuci,
e<>rbiilamulduclnd,
cioarele pitlfiiclnd
1A mAnâneidinceea pitii,
dfii,mAndruţ ,dei$pit.i,
preeum\i-amfoetdeiubiti
Hei tu, ml ndru!iorul meu,
tuat!taoiteduci,
nouian"penouica·,
noN>CfOhll1loAnu-ţiai ­
mlnea-ţi-arcorbii.tul,
eumm· -a·1u· · norocul;

~::::;~t:i1!t::.:r::t;.,
niee-1 faU,nicinevasU,
nice-1f!oaredepecoa1U,
r.u:~i.::a~:i-;.·::,t
Tuatt tadteduci,
pln'veigbiplu1rdecuci:
noua ani,nouitemniţi,
noul,ecidefl.,.,..,reci,
tuaU.ta.tteporţi­
fiarele,A-\irugineaoti,
picioarele-ţiputrezea1ci,
d-ţirlmlnlciontulirol,
d vnicitmi-ide ufOr
miefiirldrlrufOr;

:!t~~:t~~ ~!' ;;!:!'

0

miefiirldebirbat.
 f; ~~=~ t~!:ţ•ori
fid-ţifacinoulfcdori
fis!-ţiieinouănurori:
cu noruţ.a cea dintli,
da,ol-ţifaciococoniţl
dedu o apălatemniţă
Şi de-acolo de-i ieşi,
tu d -ţiumbliacoldui
ş' la ·ne de-aven·,
du ~i eu te-aş milui
cucojiţ.acuooaană,
urlmt aara-nmul,
cuhllbeledepemas!,
al-;iaduci ,mândru\e,-aminte
totde-ameletreicuvint,,
ooţile- amspusmainainte

~t::;~:\::t,;.~n::tltat,

Bancţiunea spirituald din hrisovul prin cam Matei Ba8arab scotea

mai multe mănăstiri de sub inchinare greceasdi. (I. Brnzoianu, Mănds·
tirile Zis,, tnchinate şicdlugdrii gnci, Bucurnşti, 1861, pp. 140-141) :
Iar cine din domni care ar alege Dumnezeu după petreurea noastrl sau
din vlădici HU din epi8<10pi nu din boieri mari, puternici, d va iapiti
vreodininarl [ ... ] acela om, domn ol fie , epi8<10p nu orice boieri mare va fi
ori străin, ori din ţari, aula om dimpreună cu indemnltorii lui d aibă a
moşteni blestemul ,.,borului, arhiereilor, egumenilor şi a toţi preoţii \lrii.
Cano blutem lnaintea noutrl ,1 înaintea adun~rii a toată ţara în ofdntele
odljdii Imbricaţi şi cu făclii aprin"" ln mâini înfricoşat ,i
groa:tnic
fll.cutu-!-au, fi blestemlnd otin, u-fi-au flcliile cum eate legea bleatemului,
ca.re ble1tem într-acest hrisov al noetru, arătăm , i-l punem lnainte, cum
pre om carele va Indrlzni a oparr• aceut.A •oborniceaocl legllturA dim·

care nu o ,tie fi vAnătoare ce i-au a•cun• •l-1 cuprinzi ,i

pn,ună cu lndemnătorii lui oă·l spargl Oomnul Dumnezeu, să•i vie cursa
lntr·acea cunA
1lcază, oă•ifi.ecurt eacupu•tie şi Intru lleaşul lui să n-aibă cinellcui, oii
••1teargln umele\uidincarteavie\iişicudrep\ii oAnu8"scrie,sâpuie
Dumri&zeu pre piicltosul asupra lui ,idiavolul sl stea do-a dreapta lui,
d.od1ev a judeea1ăiad.o!IAndit şirugăciu.oealuiBllie!ntruplcat ,iol
fie zilele lui puţine fi dregătoria lui o.li. o ia altul, d fie feciorii lni rruna, i
1lraci,imuierealuividuvlşidliegoniţidincasalor,datornidislcaute
toateeAte a unt alelor, 1lljefuia 1cl otri.iniioetenealalor,asfinţitori 1 Anu
aibl,inicl cinevaa-lmilui,olfiefecioriiluidepeire,lntr-unneam olse
m1iture pom ana lui, al ae pomeneHcl otrlmbltatea părinţilor înaintea lui
Dumnezeu fi picatul mini-oa ol nu oe curl\ea.,eA, u d fie lnaintea lui
Dumnneu pururea, •ă cad de duşmanii lui ln deşert, si g0n(!ll8Cl vrijma.
,u1 pe1ufletullui,i1l-lajung1,i1 ăcalu lnplmlntvi1ţa lui 1il 1 0fllrşenie
 alaeiacuplglnii,tn,iuadelnfriCOfl,tljudecatlal nuvaz.lala valui
Dumnezeu,; fie , i opud t i vlnt vihorlt oi fie part<::a pahan.ilui lui, lm p...,..
un11culuda t icuAriatiaceaotaol..,lnt6mple\uianemerilnvaleaml tcil
foculuicutreiori a nat<::mna,318 afinţiplrinţidel aSobon.ilNichii

Blestemul proferat impotriva Hameleonu!ui în Istoria ierogli[i<:if de

Dimitrie Cantemi r (Opere complete, text stabilit de Stela Toma, Editura
Academiei R.S.R, Bucure,ti, 1973, voi. IV):
O, Hameleon, Hameleon, jiganie spurcat!, Hameleon, o, puterile cere,ti
c.tt<:,vlpaeleaipepiiale,atlteapedepaesa-ţidea suptpiiale!O.pricude
nl caz ti pacoate pricaznicl, Hamel60ane! Balaur mic ti zmeu in venin,
Hameleoane ; domnul diavolului fÎ ducilul cacodemonului, Hameleoane,
mrijeadraculuifipai nginal.arl.aru]ui,Hameleoane;o,riuta teariut!ţilor
fÎ viclefugul viclefugurilor, Hamel""8ne; o, duh opurcat de tulburare ti
vi vor necurat de am„tecare, Hamel 60ane; oine pustii ul rlul.ate peste riu-
tate , i plcat peate plcat a grimădi ti-au lnvl~t? Cine rlul vicle4ugurilor
t i a mig~lelor afArtit • nu face ti-au îndemnat? Au te gânde,ti, odnditule,
clcucuvinte , icuite ticuvoroavecâptufite,greţoa.., ,i,c.trnavele-ţifapte
vii aotupa? Au cu aceot chip oocotetti el 1upt cllcâiul altuia puiul
~!\":~~!~~;'.'. ascunde, pro co.rile ln viclenie li-ai zimiolit ,; ln riutate tu
8/utemu/Cflînsoţeştejurlmântuldeveşnicăfidelitatefaţldeorto­
doxie depusderomllnii din Şcheii Bralf<)vului in faţa presiunilor de a
trece la ,unirea• cu Biserica Romano-Catolicl (Radu Tempea, lstoriio
beserecei Şcheilor B~ouului, ediţia de Steric Stinghe, Tipografia Ciurcu
şicomp.,Braşov, 1899,p.59):

larAcareledinnoi,ceiceamvoitdene-amlegatdeaeo!stea,va lndrhni a -,
cAlcafJ.găduinţaaceesta,ijurimântul,carenoin„mţdeniminiamOtcut.
unul ea acela ol fie afurisit ,i b!eatemat de Domnul Hriatoo ,i de Maica
SfAnU PrWe•tii , ; de 318 părinţi ofinţi, carii au fost !n Nichea la !ntiiul
dbor, a ş ijderea ti de alte sfinte &llboare 1i de toţ olinţii lui Dumnezău,
partea lui 8' fie cu apurcatul luda şi cu afurioitul Arie, oă-l lnghi\ă

Il :t~u'i:.\:\!~ ~•~:e:~. ~~r?e"!~:' :~~~~t:n":i~:;.ur!tv~u;:~~r;!;:~:~~:

draci, !acrii.mile ctle de folo• ol nu oă 1teargă de pre faţa lui !n v,d ~i fa\a
lu, Oumnedu ol nu o vui, ce d mo,teneucl focul . neotin"'1 !n vec,. tncă
şidelalmpreunareabe~reciinoutre 1 Afie1c011i•ilmeargăd1Aane
cuaceice1-a r a Mge a 1A uni. ..
Blesteme din poemele lui Mihai Eminescu (culese din Opere, ediţie
critică îngrijită de Pcrpessicius, voi, V, Editura Academiei R.P.R.,
Bucureşti, 1958, p. 470; voi. I, Fundaţia pentru Literatură şi-Artă
. Regele Carol li", Bucureşti, 1939, pp. 484, 183, 115-116; fi din Poesii,
Editura Librăriei Socec, Bucureşti, 1889, pp. 177, 22-24):
 LEXICON ŞI ARGUMENTE

Gemenii
(variantl)
[ ... ]
PevoivAblastemiarAşi, o zei lllrădemill
C-aţigrAmAdituuprl-mibatjocurl,ioill,
Blbtemasuprl•ţi,bll ndAşicuvioadlunl,
DepropriultAufratedte·ndrlge,tinebunl
Şiga!MnlşitristA,deellnvecideparte
SllmplicuduNrelnnop\ile detarte
Petineiarteble•tem,oooarestrl lucit,
Sltmblimii de veacuri de 110rl4a·ndrăgit,
Şi clndvoi-vorcaii-ţiln mare 1l1-adape,
SAoAngerialt!u•ufletpetulburele-iape ...

I:;~!o~~~t:i':"0:".::::1 z:1::1:~ut::':;::iu.
('. .. ]
Cine-aulndrAgit otrlinii,
Mlnca-i-arinimacânii,
~Unca-i-arcuapu1tia,
Şi neamul nemernicia!

Rugdciunea unui Dac

[ .. ,]
SA bleotemepe-oricine de mine-o avea milă,
SA binecuvinteze pe cel ce ml împilă
S.asculte oricegurlce--arvreacao!l mărAdA,
Puteri dpue-nbraţul ce-ar8ta ol mAucidl,
Şi- acelaintreoamenidevinlcellntlliu,
Cemi-arrlpichiarpiatrace-oiupunecApltAiu.
Gonitdetoat!lumeaprinaniimei aAtrec
Pln"ce·oiuoimţiclocbiu-mi delacrime esec.
Cl-n orice om din lume un du,ma n mi M! naşte,
C--aj ungpeminelnaumi a numi mai cunoaşte.
Clchinulfidurereaoîmţirea-mia-mpetrit-o,
CA pot 1li· mi bleatem mama, pe core am iubiţ-o -
Clnd ura «a mai crud! mi a-a plrea amor...

Mureşianu

[. .. ]
El oeceră spinişuldinlucru-ifiirlopori,
Privirealuiecruntă ,ilacrima venin,
Bllotl.mevorba-ioead, aufletullui auspin.
 DecAtoviaţl moarti,un11egruvi• deiele
Mai bina otinge, Doamru,, vi e aţ a naţiu11e i m"1e,
Decât ca S<>1.rta oarbl di11chi11111 chi11 1-opoarte
Mai bine-atinge-\ fruntea cu vântul mArei moarte I

Blestemele lui Tudor Arghezi (111 Scrieri, voi. I: 0 Vereuri", Editura

pentru Literatură, Bucureşti, 1962, pp. 140-142):

Prinundeleholdei , i cimpidecucutA,
Fugacii -au ajunal11 puatie
I.o. ce,u,ul cAnd luna-n :r.Abranice, mut.A,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Şi gll.ndulmeu gândulaceotora-1 ,tie

tn1mpll.rll.ţiedebeznă 4ilutoli oefacll.

Grtd i nabogatâşi-ogradadracă.
C etatea oăcad l-nnămol ,
Pbit.Ade•pinişide gol •
Uaca-s-ar 'zvoarele toate) ma,..,a,
Şi,tinge-•-ar•oa,..,leca lumAna,..,a
Topea ocl-l!e zarea ca so:rumul.
Funingini, cenu,ă, a-acopere drumul,
Sănu mai deap]oai e ,şivA ntul
SlzacA-mbrincitcuplmAntul.
Sobolii şi viermii 1ătreaclpribegi
Prin ot.lrvuridegloriilntregi
Sl fd e în purpură.,oarecii a ute
GA niAniişimoliinecunoacute
Sl·t ifacl-11tezaurcuibare,
Sătuledeaur9imărgăritare.
Pe otrunele de la viori şi ghitare
Sl-ntinzl paianj enii corzi necântătoare.
lntAi, ln •ll.,viaţa.,bolinddeduratil,
Sl nu!nceteze deodat.A,
Şi chinul d -11ceapAcu•ncetul
S l u atureaerulgreu,caoţetul
Sl tchioapete ziua cu luntrea dogită,
Sl -ntAnieoraintimpslse-nghitl.
Şi, nemărgi nit!, oecunda
s a -.; treacă pri11 ouflet, gigantici , unda ·
Pe1t nnatlioasl-aveciei, !n scame
Şi rumea-ltura ol vi ae de.trame.
Gttlej ul, fierbintedeoete,
SAcateocuipa l oloe-mbete,
Şi limba umflatA-ntra buH
SA ling! lumina f Î ea 11 refuze,
Şi-n vreme ce apa din te•url N otrAnge,
 LEXICON Şl ARGUNENTE

Sioolll"hi·nmocirlacopitelor dnge.
Şi atruguriivi eist<:>r,icumuşciturl
Sl laoe cu guri copturi.
Coboare·ae cerul,furtunide alice
1nclmpdv-alungecuate\ele-nbice.
Despice-oepiatra 5ncolţimicidecremeni,
Vlrtej urmlrindu•i pe oemeni.
Odihn!i.eertndu-i,plmtntulo!i.-nţepe
lvindu- oeşe rpiicAndoomnullnc epe .

Pe tine, cadavru•~ :· :u unooare,

Teblntem dte-mpu\ipepicioare
Sl-ţicreasclmldUva, bogat!i.tilargl,
Umflatl-n&0fale,mutatl pe targl.
Slnu oe cunoaocldefruntepiciorul.
Rotund ca dovleacul, ginr,, ca urciorul
Oriundecuzr4rciurirhiceştimtdulare,
Slaimţic!i.tearde puţin fiecare.
Unochi tiHatr4ngifitite • ugn,me
Clipindde-amlnuntul,lnt<:>racltrelume
Celaltsl-ţirlmlieholbatfideochi1
Şirece-mpietritca-ntr-unvi a .
Clnd urate-neacl,i-ţisclnteie-noaoe
Sl vrei peote mie, oi poţi pAn'la ,aoe.
Neca,ul tlu mare 11 dea voce miel,
Si urli, oln-auzi,d vezică ţi-• frică.
!arţie,jiviniging,f glnditoare ,
S1-ţi fie , ezutu! cuprino de zăvoare.
Ficiituluncuial-ţifrlmlnte
Urechea dţipafinaoul 1l-ţicAnte
Sl-ţicn.pemhelele-nrurl
Şi dinţii cu detunături

~~tm~~c:-:'!:1:~:!~t~~ -\i putl,

Ounghiepetiptlm,nl
Sl-ţicoacllaeAt.eom.inl .
. Şi•nzilelededrbltoare
Underet,ide lapicioare.
Depoft.eoJ.- ţiuceobrazul,
De bube d nu-ţi mişti grumuul,
$1-ţiiulcoe<>afl
Şigilci1icucuio-nctm9.fl
Buricul,bubatdinnhca re ,
84-ţi d ngereoubtcinrltoare
De glezne tArlş 11-ţi at lroo
Ghluleledecapete ţlrne,
Rt.njite, scr4,nite şi n erlzbunate:
Mlceluri,osJ.ndl,plcate ..•
 Şi,înfine,ace leaşiBle,te~priviteînog\i ndabazliemânuitAde
George Topîrceanu (Scrkri, voi. I: ,.Poezii", ediţie de AL Slindulescu,
Editura Minerva, Bucureşti, 1983, pp. 108-110):

u,ure,prinle,ta dimineţii,
Laceuulc!nd..,ioclprecupeţii,
Amfootlovitdintreeereobabl
Ce ..,;vi,e-ncalealumii,olabll.
Gind ul, rlmu 1n urma mea,
Oaehicit,iclndpreea
lndoul 1urcele devreasc1l1e faci
Picereletale,fipturlbuimacl

~~,e:~~-~~t~,~;~:.:'.:1traivanul.
Sluiţilacetaniitipicul
Şipaalmiitnzi deCrlciun.
Slin-aiduplmultutun.
S1-ţipuU.buricul
Vede-te-aşlnvreofiţuicl
Pi11culiterede--040hioapl.
Curge-ţi-arpe--Onarlţuicl,
PecealaltAnumaiapl.
LAuda-te-arBogdan-Duid
Şi pupa-te-ar Popa lapll

~~~-~:!t~e;lcl:t·~~c::~~::.~jur
Porneaad-oevlntul,clndoomnulîncepe,
Lacapd-ţinecheieomiedeiepe.

Stihia.deHupra,dmacine-nguşe
Ninooride funinginişiploidecenuşe.

~:::.t~ef~~I~~• cC::~~!: ::~!•i.

LaurmAşimun\ii , oculaţilnpicioare,
Cu\abele-n40lduri pornind fiecare,
Pecreştet ol-ţicalce,liiclndu-teturtll.,
Slnu aecunoascăgenunchiideburtă.

Petine,jivinl de mare va loare,

Te blestem 1-adonnide-a-npicioare
Şietndveicercaolmaiocrilvreooudalmili,
Si-ţifet e unşoarece-npalmi

Lafund,cilim araaproapeuac:ati
Slaibl,i-ommcll-necat.l.
Şi,atropidenegreallzvArlindpehlrtie,
Peniţacrlcit.l. &Anuvrea alocrie.
 ~~o~~n!::!t~r;'':~::n;~~mene lungi
laraltul,decoclşi moa!e,atina,
Să,\ simţicA te doar.,.ntr.adin •
Laurmlodroaiedetimpurinefaste,
Profwid imbecile ~i vag pe<leraste,
Să,ţi o trlmbe,nne ,ti reţinuta,igraiul,
Şi·n uliţe crească alaiul
VAruj petrecAndu-te,ncale
Plcate,mls<lri,Ol!anale.
lartu,piazA-rea,
Nute depărta
O..prinpreajma•a
Dă-i In ochi alheaţ.A,
lnpărmătreaţl,
fnna•roteaţ.A,
lninimliunceasdu,
lnpiep\o ocoabl
Şi - n pat o babJ.
Fl din ci plpuş,,,

Să -l • triveuc l-nuş,,
Fată jucăuşe:
Si-i omulgl u=hea ,ii ţAţele,
Si-i curg! prin coate tll.rlţele,
Stuchi-l-armlţcle!

Pentru mine argumentele de mai aua (şi altele cu care nu-l mai
plictiaesc pe cel ce ră.sfoieşte aceste pagini) au fost convingătoare
Sper ca ele aă-1 influenţeze şi pe cititor şi să-l conducă la lncheierea
di aceste .prezenţe•, asociate, veacuri la rând, sufletelor necăjite ori
voievozilor orgolioşi care doreau să-şi eternizeze deciziile - atât de
abundent încărcate de informaţii despre mentalit.at.es românilor din
Evul Mediu, despre spiritualitatea lor, pe palierul prea puţin inves-
tigat la noi al negativului, eIBminate Îll!ll cu destulă atenţie pe alte
meleaguri, şi despre chipurile 1n care au fost compuse te:<tele vehe-
mente şi constrânglitoare -, puţin bligat.e în seamă până acum, trebuie
d beneficieze de .priviri" mai insistente (ce pol aduce, ziceam, chiar ti
un plus de ndc.:vare definiţiilor de prin dicţionare), mai aplicate ti mai
sistematice. Sflmnalând aceste lucruri, nu fac decât să ml asociez unui
interes stimabil, ce a început să se configureze - mai cu seamă între
proiect.ele cercetătorilor tineri-, şi eA încerc un necesar, cred, e:<erciţiu
de persuasiune.
 Printre mitologii.
Omul a fost apăsat de blestem
încă de la facere
 Dreptul de a blestema

Păcatul a chemat blestemul

Învăţaţii n-au putut să precizeie câtă vreme au petrecut prol.o•
pdrinţiiîn raiul pe care Dumnezeu l-a flicut în Eden, spre răsărit (_Apoi
Domnul Dumnezeu a sădit rai în Eden, apre răsărit, şi a pus acolo pe
omul pe care.] zidiae" -Facerea, 2, 8 1) , un habitat.mobilat• mirific
(..Şi a flicut Domnul Dumnezeu d răsară din Jmmânt tot soiul de pomi,
plăcuţilavedoroşicuroadebunedem:l.ncat;iarlnmijloculraiuluiera
pomul vieţii şi pomul cunOljtinţei binelui şi răului" - Facerea, 2, 9),
destinat unei exiatenţe perpetue şi lip!lite de griji. Dar nu şi ferîtil de
.tentaţii" . Iar aceste ~tentaţii" au fost folosite de Începătorul tuturor
relelorpentrua.iatragepeprimiioamenilnpăcat,păcatulprimordial,
originar,cuteribi\aluigreutateontologică(doctrinaiudaicăafirmacă
acea.stăculpăîlvaurmăripeompânălanaşterea\uiMesia),moştenit
deomprinnaştere,darradiat-ziceBiS-Orica-pcntrucreştini prin
Taina Botezului.
Tuologii aunt de acord - în dezvoltarea unei dogme fundamentale - că
ispitadiabolicăafost(şi81ite)pricinuitoareapăcatului.Antimlvireanul,
primulierarhromâncareameditatasupraînvăţăturiisacre,erafoarte
aigurdeaccstlucru:,Căziceloann,la3capetecă:•Celcefacepăcatul
deladiavoluliaste,cădinceputdiavolulpăcătuieşte•".Sigurcăderaie­
rea.-călcareacunoscuteiinterdicţHîntimpurileprimordialeoriculpele
grave mai l-ârziu-nus•aprodusln absenţsvoinţei libere a omului
Teologii timpurilor dintâi ale creştinismului erau convinşi de această
.participare". Sfântul Antonie cel Msre, renumitul pustnic; 0 Rli.ul nici-
decum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de bună voie
s-auflicutdraciirăi,caşiceimaimulţidintreoameni.( ...] Nucelece
se fac sunt păcate, ci cele rele, după alegere• cu voie ...•. Climentdin
AlexandriaşiOrigeneeraudeaceeaşi părere.
Mare\enesupusaparţinătorintâiceteilngeri\oranimeritlniad.tn
cazul lui, pedeapsa a fost necruţătoare. Zice Antim: .Pre diavolul, ca
preunîncepătoraltuturorpllcl!telorşimuncitoriusuflet.elornoastre,
l-au legat şi l-au îmbeznatîntru prăpăstiilec~lemaiadânci ale iadu-
lui". Oamenii cei dintâi, culpabili fiindcă au vrut să se înalţe {sugestie
a Amăgitorului: 0 Dar Dumneieu ştie că în ziua tn care veţi mAnca din
elvisevordeschideochiişiveţificaDumnezeu,cunoscândbineleşi
răul", dar şi expresia a propriei dorinţe: .De aceea femeia, l!OCOtind că
rodul pomului e bun de măncat şi plăcut ochilor la vedere~ vr<1dnic de
dorit, pentru că dă ştiinţă , a luat din el fi a măncat fi a dat fi bărba­
tului său, şi a mâncat şi el" - Facerea, 3, 6), au fost izgoniţi din roi.
Au fost lipsiţi, adică, de vederea lui Dumnezeu. Picatul originar a fOl!t-
afinnli teologii moderni - ,actul de l'Upturli a comuniunii primordiale
dintre om şi Creator"'. Sau, cum spunea Antim Ivireanul (referindu-se,
în genere, la culpă, la culpa nemlirlurisitli), păcatul ,.iSl!lte o despărţire
de la Dumnezeu şi nu te lasli laali să vezi faţa şi slava lui Dumnezeu".

Culpa protopărinţilor - li am ln Îl.cest rând drept lndrumător pe

Dimitrie Cantemir cel din Sacrosanctae sâentiae ind<lpin.gibilU imago
(tn a Vl-a parte din volumul I; vorbeşte, de fapt, Van Helmontl" - a
dereglat fundamental ordinea proclamată de Creator, transformând
.,nemuritorul" în .muritor•. În producerea păcatului, Eva nu a fost mai
vinovată decât Adam. Biblia ne spune cli întn cei doi a fiinţat, de la
facere, o l!Olidaritate (,Şi a făcut Dumnezeu pe o"m după chipul d.u;
după chipul lui Dumnezeu l-a flcut; a flcut bărbat 9i femeie" -
Facerea, 1, 27) ln stare să stingă deOl!ebirile. Femeia n-a fost sel ectată
de Şarpe- im foarte bun dialectician, este de păren Dimitrie Cantemîr-
fiindcl ar fi fost mai ,slahă", ci pentru că acela bănuia cli ea ar fi mai
puţin pricepută, făcută fiind după ce Adam primise dispoziţia divini.
Solidaritatea decan vorbeam a flcut ca Eva d fie creată cu conştiinţa
aceatei interdicţii, transmisii prin canalele secrete ale unei ,copirt:ăşii".
Diavolul s-a jucat cu cuvintele, le-a exploatat, evitând cu grijă să
coboare in aAmburele lor semantic. Eva a fost atraeă ln acest ,joc" care
a modificat sensul opreliştii şi i-a descoperit frumuseţea pj'lmului ;nter-
zia. Necuratul a operat cu argumente perfide. Căderea în păcat a Evei
a reclamat şi cădena lui Adam (vezi unicitatea entităţii). Dacă o .parte"
a căzut !n culpă, pervertirea o va cuprinde fi pe cealaltă. Zicea
Cantemir: .Răuvoitorul era convins el bărbatul are si alunece împre-
ună, în acelaşi timp ~i o dati cu femeia. {... ) CAnd descoperi. că femeia
posedă aceeaşi imagine şi facultate, el trase canclu.ziunea că, dacă 18

::::~: ~~ f:~~i:b:t~n::~::~ [~jfn~e~t:i:n::iu~~o:~s::c:~

gura femeii, bărbatul a fost infectat de corupţiunea simţurilor şi de
~=
lntunecarea imagînei".
Protopărinţii (făptuitori ai primei trădări, căci au înşelat incndena
lui Dumnezeu'), pierzănd vieţuina edenică, au fost lipsiţi de vederea
chipului lui Dumnezeu. Excluderea (căci blestemul lui Yahweh s-a
tranefonnat pe loc în aplicarea nncţiunii) a fost una definitivi (,De
aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din raiul cel din Eden, ca să lucreze
pământul, din car& fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşazat 1n
preajma rlliului celui din Eden şi B pus heruvimii fi sabie de flacliră
vâlvi\itoare, să pă:ooascA drumul către pomul vieţii ...• - Facerea, 3, 23-24)
şi însoţită de câteva blesteme.
Dumnezeu putea să blesteme. În codul veteroteatamentar, ca să poţi
profera un bleatem - spunea cineva - trebuie să ai un 0 drept" asupra
celui pe care ii faci ţinta imprecaţiei: ""-U dreptul oferit de atarea de
paupertate eJ<treml sau de subjugare (cum zice David în Psalmi, 137, 8
şi altele; vezi şi Ioo, 31, 20, 88, Jacoo, 5, 4), sau dreptul garantat de
autoritatea paternă. Sau sl fii Dumnezeu•. Dumnezeu putea - prin
urmare - al bleateme, formula imprecatorie fiind, in acest caz, decizie,
hotlrâre irevocabili, auficientă aieşi, ce ae transforma automat în reali-
tate, flrl amestecul altor .forţe". Întâi în.să el binecuvânta. Blestemul -
zicea Xavier Uon-Dufour, pe care l-am citat şi mai înainte este ca un
ecou inversat al binecuvântării. Adam şi apoi Eva vieţuiri într-o stare
binecuvântată, de fericiţi .culegltori". Vrând să se .înalţe", Adam a
călcat o interdicţie, o condiţie a persistenţei ln aceeaşi ,,8tare" (,.A dat
apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunci şi a zis : , Din toţi pomii din
rai poţ; să mănânci. Iar din pomul cunl>Jjtinţei binelui şi răului să nu
mănânci, cl,ci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!•" -
Facerea, 2, 16-17), cunoscând foarte bine consecinţele . Această con·
diţ;e, odată respectată, conducea la urmări ce puteau ieşi de sub con-
trol. Cunoaşterea binelui şi, mai ales, a răului (a ,semnelor" lor) ti
putea îndemna pe primii oameni al guste şi din pomul vieţii (succe-
daneu aşteptat al .căderii tn cunoaştere": .Şi a zia Domnul Dumnezeu:
•lată Adam s•a fli.cut ca unul dintre Noi, cunoscând binele .şi răul. Şi
acum nu cumva să-şi !ntindl mâna ~i 8ă ia roade din pomul vieţii, 8li.
mănânce şi să trăiască în veci 1...•" - Facerea, 3, 22). Pedeapsa (căci a
fost o ,pedeapsă", urmare a unei judecăţi, şi nu o .ril.zbunare") a-a
declanşat, fiindcl ordinea (dlcarea interdicţiei) fuuee conturbată.
B 1$&temul (comple:r) este, în acea.stă aituaţ;e, doar un efect. Un efect
afteptat chiar ln logica Vechiului Tu/ament. Şi a apii.rut astfel unul
dintrf! cele mai vechi ,trasee narative" - cel de la culpd la peckaf)$d.
Întii.i a fost blestemat .agentul" ispititor.

Şarpele blestemat
Să înţelegem că, lnainte de a-şi produce (din indemn diavolesc} ispitirea
eficientă, şarpele ar fi avut ,; alte mijloace de locomoţie decât cele pe
care le cunoaştem ;i că starea actualii - umilitoare, oricum, dar şi
depozitară, prin factura ei insidioaal, a unor pericole, măcar virtuale -
se datoreazl doar blestemului divin? Nu cred. Când zămislise făpturile
necuvântătoare, Dumnezeu rezervase un loc,; celor care .se ta.rau•:
,.A flcut Dumnezeu fiarele allbatice după felul lor ip animalele domestice
după felul lor şi toate ta.rlltoarele pământului dupl felul lor. Şi a văzut
Dumnezeu.di. e bine" - Facerea, 1, 25), Şarpele se afla intre acelea, dar
Cartea SfAntă ne ~pune că el se evidenţia în chip absolut prin şiretenie
(.Şarpele insă era cel mai şiret dintre toate fia rele de pe pământ, pe
care le făcuae Domnul Dumnezeu" -, Facerea, 3, 1), ins~ire ce trimite
spre malefic. Şiretenia lui (un Dicţionar biblic 11 declară ,creatură
subtilă"') gu"emeazli o seducţie ce face înt.Al apel la logică (,Şi a zis
şarpele către femeie: •Dumnezeu a zia El, oare, să nu mAncaţi roade
din orice pom din rai?•. !ar femeia a zis către şarpe: •Roade din pomii
raiului putem să mAncăm: numai din rodul pomului celui din mijlocul
raiului ... • - Facerea, 3, 1-3), pentru a ajunge apoi la o convingătoare
mistificare (&!!CUnzând ~ destul adevăr, căci vorbea, de fapt, Celdlalt,
omniscient •i el: .Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ,tie că ln ziua în
care veţi mAnca din el vi se vor deschide och,ii •i veţi fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi râul" - J.'acerea, 3, 4-5).
Blestemul divin (de tip .,izolaţionist", dur, respectAnd schema .,cauză­
efect") li duce pe acest simbol biblic al înşelătoriei, dar şi al inteligenţei
negative , la starea lui cunoscută (sau aproape de ea): ,.Zis-a Domnul
Dumnezeu către şarpe: •Pentru că ai fîlcut aceasta, blestemat sli fii
între toate animalele şi între toate fiarele clmpului; pe pântew.l tău
sA te tArăşti şi ţăr;inl să m!nlmci în toate zilele vieţii talei Duşmănie voi
pune între tine~ între femeie, intre sllmAnţa ta şi sămânţa ei; aceasta
îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul•" - Facer~o, 3, 14-16.

Blestemul muncii...
Incitat de eternul Ispititor, Adam a vrut să se lnalţe, a•e . trufit•. Trufia
a fost întâiul act perturbator al ordinii creaţiei, act de rupturll- vedeam
mai sus - intre om şi Creator, materializat lntâi în gestul de nesupu-
nere al lui Lucifer (dovadă că Răul existase lnainte de om şi în afară
de el) şi repetat apoi de , neascultarea" lui Adam (în fond un abuz de
libertate al omului faţă de Dumnezeu, o negare orgolioasă a trans-
cendenţei lui Dumnezeu), dornic Bă se înalţe, să fie aido ma lui
Dumnezeu. Să-l ascultăm pe acelaşi teolog de încredere coflllu!tat ~i
până acum, adică pe Antim Ivireanul, care, într-o didahie, face o suc-
cintă .istorie" a păcatului originar şi a .ridicării" lui':

Pentru căci picatul cel dintli ş i mai mare declt toate picatele Iute
ml ndriia lln alt Joe li zice , trufie" - n.a.J, care o au izvodit şi au năllcut
singur oatana, carele era lnger ş.i oă numii a Luceafăr, pentru multa lumini
ceavea ; caremândriol-augurpatţil-aupogoritcutoat.lceata lui intru
cele mai dejo.s prăpăstii ale iadului. Şidintr-atAta lumină ce avea ••au
/licutdecit toate negreţele şi decât toate lntunerecile mai negru şi mai
întunecat şi iute •ll oe osândească în veci neofi!.rtit pentru ,cAci nu are
timăduială,nicivindecareranalui,căliindduh. nuarepoclinţl
 Şi în acest pAcat al mAndriei, pentru multa lui zavistie, au înp.lat ,; pe
ticJil""ul Adam, de l-au • urpat din cinotea lui , i l-au adus !a moarte , ; l-au
pogorăt ,; pred â ns ullniad.Şiprecumplcatulmândrieiauavutputerede
aupog orătpreLuceafll.r,pll.nlla celemaidejosprlpb tiiale iadului,aşa
şl bunlltatea smereniei are mai multă putere decât măndriia, că au făcut
pre singur Dumnezeu, care iut<l flicătoriul Luceafărului ti s-au plecat atâta,
cătaulăsatooriuri!efitoat.A s!avaşi laudaceaveadetoa.teput<irilecereşti,
de o-au pogorAt pre păm â nt şi a-au fli cut om ş i 8-BU omerit pAnl la moarte,
dupA cum zice fericitul Pavel, moarta de""'-"", şi s-au pogorât,; !n iad de
au sco• pre Adam eu tot neamul lui şi l-au ouit lmpreunll cu dân.oul la ceriu,
unde au foat şi mai tnainte. lară Luceaflirul n-au putut al se mai • ue, clei
li atirna picatu! lnjos.
Până să moară şi aă ajungă in iad (a,teptând salvarea hristică),
Adam a fost exclus din rai. Deşi plasat nu prea departe de mirificul
tărâm (,Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat in preajma raiului celui din
Eden ..." - Facerea, 3, 24), Adam a fost pedepait (,secvenţel e de dup ă
păcat" au, în relatarea din Cronogrnf a lui Mihail Moxa o savoare
aparte: .De-aciia-şi acoperiră rwiinea cu frunze şi se ascunseră supt
desime de turtele. Iară Dumnezeu ştiu ac~stea şi,i ponoslui pentru
neascultarea lor. Şi-i scoase den raiu, de-i pedepsi cu ostenit şi cu
ghimpi ce împung, ş.icu trudă, şi cu durori să so hrănească, şi cu sudori
să lucreze pământul, şi Ev,..a grijă bărbatului-ş şi g reul născutului să-l
poarte, Şi-i invăscu în piei de trup, de lăcuia înaintea raiului şi plângea
nemângâiat"). Asupra lui a căzut blestemul (,sentinţă divină, irever•
sibilă" - Victor Kernbach) de a munci, de a-şi câşti ga cele necesare
traiului prin trudă. Întotdeauna zeii - spunea undeva Erwin Rohde, -
au vrut ca bieţii oamenii să aibă parte de trudă fi de chin, rezervându-şi
doar lor o existenţă scutită de orice dureri. Coborât din stare edenică,
Adam, omul, era proiectat -în condiţia hri firească - de truditor - prin
blestem (eon,truit pe schema acelei logici în care păcatul duce la
sancţiune: Pentru cd ai fdcut cutare lucru - vei suferi cutare pedeapsd):
.Iar lui Adam i-a zis: •Penin! că ai ascultat vorba femeii tale şi ai
mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: 'Să nu mănânci', blestemat
va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate
zilele vieţii talel•"(Faceren, 3, 17)
N ici mediatoarea i• pitei nu a fost iertată: ,Iar femeii i-a zia: •Voi
înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în ·vremea sar.:inii tale; în
dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stă
pâni•" (Facerea , 3, 16).
Păcatul făptuit de Adam (la inspiraţia diabolică) va fi - se ştie -
unul .de moarte•. El va deschide septenilrul (un 7 ,magic", int erpretat
cu entuziasm de teologi, rezultat al unor clasificări petrecute în timp ,
începând cu Sfântul Apostol Pavel U Tim., 6, 10 ; Col., 3-5] şi Ori gene,
Evagrie Ponticul sau Ioan Casian ti continuând cu Ioan Climax şi
Grigore Dialogul), va inaugura şirul picatelor ,capitale" (de la lat
co.put-.cap")1 adică al acelor culpe ce vorfi,,rldlcini" şi capete de serie
pentru alte abateri subiacente•. Şi la Antim descrierea acest,;,r ,purce-
deri" seamănă cu schemele (crengi, crenguţe, rămurele) ce siatematUau
păcatele, născând unele din altele, tn , manualele" confesorilor din
apusul Europei• :.{ ... ] păcatul cel dintâi iaste trufiia, dintru carele să
naşte semeţia şi neascultarea [•cazul adamic,,]; al doilea ia.11te zaviatiia,
dintru carele să n~te vrăjmăşii& şi uciderea ... •. Situaţia celui de-al
doilea păcat ,mortifer", cu răsfrângerile sale, descrie evident starea lui
Cein, .invidiosul criminal". Bleatemat ti el, desigur·
Şi a zia Domnul: .Ce ai ntcut? Gla,ul oAt1gelui fratelui tlu 1trigl cltre
mit1edin plmAnt.
Şi acum eşti bleatem.at de pămlntul care şi-a deochi.o gura oa, ca • • pri·
mea,căsăngele frateluit4udinmJ.nata.
Clnd vei lucra plmlntul, acesta nu- şi va mai da roadele .ale ţi e ; ~buciumat
•ifurarveifitupepAmAnt".
Tot blestemul unei munci infinite ~i ineficiente. Sancţiune maximă,
se vede treaba, dacă şi Noe (cu autoritatea-i pateml) li trasează celui
de-al treilea fiu al său, lui Ham (prin urmiu,ul slu, Canaen, poete
amestecat ln fapta - pileat - a tatllui său), cere văzlli!f! sub cort ,goli•
ciunea tatălui său", tot printr-un blestem, decisiv, definitiv, căci era
. bleatem de tetă~, un destin enat sub semnul travaliului necurmat
tnt.-..o stare de dependenţă Wtală (prefigur And schema trifuncţionall -
a cekir trei ordine; bellat-Ores, orotores t i laborotores - ti fidnd inega-
litatea dintre cei meniţi luptelor, cei ce aveau a se ruga fi cei osAndiţ.i
să muncească. Prin Cana.an, Ham era ble1temat sii ajungă robul fraţilor
săi Sem • i !afet; acest , proiect• nu i-a acil.pat lui Nicolae Co1tin,
înUIOf'ÎB<tţul Ţdrii Moldovei ik la 11idirea lumii pdnd la 1601:

DeatW>Ce·tl ndatlaulnalm11etatreifidori ai olitreideregătorii,1autrel

orAn,oiueletia-'l:ultare,pentruea.fl .,. aredelntii•tatultichemarea- ■ al
phmc:l t i •l vieţuia1cl, cAnd au W:io oătrl tn,ii: Sim, tu d jlrlve,ti,
rogu-ta, ,; d zlb.lvetti eu Su4nt<> &riptur-lJ, oa un preot I Ham, tu arl
,....,.atul ,; păze tte cbniciie t i alte me,te,,uguti trebuitoan, fli oa un
ţărani Iar tu, Afet, otclrmue,ie ti spArl pre ace'1:i doi, ea un fmpint
fi nemi, fi hotarlle lor le llrgeşte I CI Afet oă inţălere 111.raime ,au
llţime,

fi nici lui Innokentîe Hizel, tn Sinop1isul de la Kiev, carte citită fi

tradud. la noi; izvorul amAndurora pare a fi fost polonezul Maciej
Stryjkowok.i): ,.A zi.I [Noe]: • Blestemat sl fie Cana an I Robul robilor sl
fielefreţiisiiil•".Etc.
... pe un pdmdnt blestemat
Printr-un joc lexical adeaea innplicabil în romănette, verbul o munci
ti substantivul muncd vin din vechea slavă (m,qcili, ~a), unde însem-
nau .a chinui" şi .chin" (nu neapărat .chinurile iadului", cum credea
Mircea Vulcănescu). Trebuie să existe nişte tâlcuiri pentru biruinţa
acestui lexem (care, în limba veche, avea încă semnificaţii .etimo•
logice": munca, munci - .chinuri", o munci [pe cineva) - , a chinui,
a tortura", muncitoriu - ,chinuitor, torţionar, călliu"; aceste înţelesuri
nu a-au pierdut cu totul nici astăz.i) fi transformările .emantice pe care
el le-a Buferit. l:ntAmplarea aceasta ,de vocabular" a fleu.t ca în romA-
neşte, la romAni , vorba care denumeşte ,lucrarea• al H aşeze perfect,
ca sens iniţial, peste porunca-bleatem de sorginte divină (,.atigmat",
căci rezultă dintr-o condamnare'"). Muru:a este chin, .dnd vrei să spui
deapre un om că este chinuit, apui că eate muncit"".
Dumnezeu îl blestemă pe Adam să lucreze, apre a-fi duce zilele, un
pămAnt (şi el blestemat) nefertil ori care dă .roade" nefolositoare (bles-
temul .pământului neroditor"): .Spini fÎ păllmidă îţi va rodi el fÎ te
vei hrăni cu iarba câmpului" (Focere,i, 3, 18).•Sudoarea feţei", evocat!
ln prima Carte a lui Moise, va fi amplificat.ă de incertitudinea rezul-
tatelor. La fel vor sta lucrurile şi în cazul lui Cain, ucigaşul căruia
pământul li va refuza pur şi simplu efectele muncii

Blestemul morţii

Adam fusese prevenit că rezultatul neaacu!U.rii ll&le (p4cotul) va fi

moartea: ,.A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis:
•Din toţi pomii din rai poţi să mănânci. Iar din pomul cuno~tinţei
binelui fi răului sl nu mănânci, căci, în ziua ln care vei mii.nea din el,
vei muri negre, it!•" (Focereo, 2, 16-17). Să fi fo8t vorba, dacă ,,starea
de ascultare" a-ar fi perpetuat flră accidente, de o .imortalitate"
implicită exi8tenţei fn psradis7 Greu de spus. Vechiul 'hsto:zment nu ne
comunică în aceutil direcţie mai nimic. Ameninţarea eu moartea nu se
concretizează imediat după flptuirea păcatului. Moartea - cel puţin
cea fizică, defi teologii apun că nu numai deapre aCMt ,.aflrşit", natural
oricum, ar fi vorba în Corteo Facerii, d ,i dupre !sau, poate, mai alea)
cea spirituală - este o ,.secvenţl" a blestemului. Ea a11CCedă unei exia-
tenţe chinuite. Pare a fi chiar o . eliberare•: .în "1dollnla feţei tale tţi
vei manca pâinea ta, pll.nii te vei întoarce în plmlntul din care e,iti
luat; clei pămlnt etti 9i tn plm.lnt te vei lntoarce" (Facere,i, 3, 19).
Pufois u el in puluentm n~erteris - moartea (ca o pedeapd care
cuprinde 9i partea fizică, 9i pe cea spirituali), mortalitatea (blestem
divin) sunt urmări - spăimoase, fără îndoială, temelii ale unei lungi
. teologii a ameninţării", 8 fricii - ale păcatului. Să-l ascultăm iarăşi pe
Antim, citând ln acestrAnd o autoritate incontestabilă: . precum zice
fericitulPavel:•Printr, unomaulntratplicatullnlumeti,prinplicste,
moartes•"(Romani, 5, 12).

Şi ,.separa r ea" este un fel de moarte

SuprimarealuiAbelvaatrageasupraluiCain,ucigll.ljul,bleatemul
Divinităţii. Ebraica biblicii a fost solicitată în fel t i chip pentru con•
cretizarea formulelor imprecatorii. Blestemul rostit la mll.nie (:'m),
blestemul care urmărea să umileascli pe cineva ('rr), blestemul lnclrcat
dedîspreţ(qlt),bleatemulmustinddedezgust(qbb),blestemuleareae
apropiedelnjurliturli('lll)11 sunt -amvlizutlnprimulcapitol-cAteva
forme de realizare dintr-un lexic aproape e1cesiv. Dumnezeu pune în
acestrAndbl eatemulpeaeemaunuipd'.mdntoripiletdesAngeleinocent
scurs tn urma fratricidului: .Şi acum eşti blestemat de plimAntul care
şi•a deschis gura sa, ca să primeescli sAngele fratelui tliu din mAna ta•
(Fa.cerea, 4, 11). Lipsa roadelor(omunclidesfăşuretă deciînvan), un
chinsufletesccuunambitusridicatşiizolareade .grupul"cliruiati
aparţi nea - ecestee sunt poruncile drastice: ,CAnd vei lucra plimAntul,
aceetanu-şivamaidaroadelesaleţie;zbuciumatşifugarveifitupe
plimAnt" (Fa.cerea, 4, 12). Aflat ln directă comunicare cu Creatorul,
Ceinrepetlicondamnareatilideacoperăun subtextagrevant: ,Şiazis
Cain elitre Domnul Dumnezeu: •Pedeapsa mea e mai mare decll.t aş
putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi
aacundede lafsţaTaşivoîfizbuciumatşifugarpeplimll.nttiorlcine
măvalntll.lnimăvaucide••(Fa«rea,4, 13-14).
Ce!ceproferaseblestemulll.linişteşte"pecriminal,spunll.ndu-ică
î! va feri de moartea fizică , .Şi i•a zis Domnul Dumnezeu: •Nu aşa, ci
tot cel ce va ucide pe Cs.in lnşeptit se va pedepsi•" (Facerea, 4, 15).
Expierea - o eliberare, în fond- este amil.nată (Dumnezeu li pune chiar
un ,.semn" pr otector), dar tortura va fi împinsă elitre valori maxime,
Căciinsulestelăsatpradă,pentruuninterval neprecizat,acelei
0munci•interîo11re(zbuciumulpec11reblestemeleromAneştiîlvortrata
ca tremur) necurmate, a.celui chin sufletesc nesfârşit produs de nişte
,.spasme" denepotolit
Şi, ln efsră de aceasta, Cain este condamnat la separare (.Fugar vei
fi tupe păm&nt"),iarsepararea,rupturadegnip,izolarea, intr•un
cuvll.nt 0 punerealadistanţli." 11 ,sunttotoformădemoarl<l. Chiardacli
dispariţiapropriu-zisliestenedatabilă,amAnareaaceasta(agravatlide
imposibilitatea de a vedea ,faţa" lui Dumnezeu) este, în sine, o torturii
teribilii, Rupt de ai sili, pierzându-şi TOJ1turileşi rapor turile cu ceilalţi,
insul moare, clici intră, ln fapt, sub puterea de separare a morţii

Între binecuvântare şi b]estem

Ei;;egeţii moderni apun - am mai pomenit acest lucru - că, ln cărţile

Vechiului '.lhtament, pentru a putea blestema trebuie Bă. ai un ţJrept
asupra celui pe capul căruia arunci imprecaţia. Acest drept este în
primul rând al Creatorului, dar el poate să derive ~i dintr-o autoritate
(cea părinteaJ1că, de pildă} sau •ă fie o ,explozie" a unei stări-limitli
(mizeria materială, aeuprirea ele.). Dreptul lui Dumnezeu de a bles-
tema este incontestabil. Ca lansator de imprecaţii, Dumnezeu pare a fi
un ,monopolist": ,Cum să blestem - a zis Vaia.am /Numerii, 23, 8)- pe
cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Seu cum s6 osândesc pe cel oe nu-l
osândeşte Dumnezeu?". Dar primul gest al lui Dumnezou a fost cel al
binocuvântării. Bine.:uvlintarca s-a metamorfozat în blestem ln faţa
negaţiei ce-l are ca sorginte pe Diavol, negaţia fiind o sursă a morţii,
după ce, la început, născuse minciuna". Sursă a vieţii (,Că două rele
s făcut poporul meu: pe mine , izvorul apei celei vii, m-au părăsit, şi
şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă" - Ieremia, 2, 13),
Dumnezeu binecuvântează, ~i această binocuvAntaro s-a dovedit rezis-
tentă; ca a făcut să cadă în desuetudine blesteme ce păreau definitive
(căci blestemul- s-a apus - eate şi o osândă în urma une.i judecăţi), cel
al ,pântecelui steril" sau cel al ,pământului neroditor". Blestemat în
eternitate (.Zis-a Domnul Dumneaou către şarpe ; , Pentru că ai făcut
aceasta, blestemat să fii intre toate animalele şi între toate fiarele
câmpului, pc pântece.le tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate
zilele vieţii tale t•• - Facerea, 3, 14) a rămas doar Diavolul, Dumnezeu
neapreciind buna demonstraţie de dialectică (zicea Cantemir după Van
Helmont) prin care veşnicul inamic a ispitit-o pe femeie. Umanitatea
n-a pierdut binecuvântarea primordială, ea va trăi, du în circum-
stanţele dificile pe care le fixase blestemul ,i fiind implacabil, inexo-
rabil datată, hotărnicită de moarte. Chiar şi Cain, lntăiul fratricid,

~:::;1gtt;~:: 8f~a':e~~~e(ţ!:~!~~~{;)ff,-::ze:,"i't\:Jt::r:11 ~:11 s~:

p·oeăit şi a vrut - într-un duh foarte ateu şi foarte modern - d trăiască
lnstrăinat de Dumnozeu, a beneficiat de clemenţa unei pedepse amâ-
nate, răgaz garantat printr-un .semn". În volbura mânici, Dumnezeu
a găsit, totuşi, o clipă de pacienţă pentru a-i spune '8-rpelui că din
,sămânţa" femeii - pe care mai târziu o va chema Eva, adică .viaţă" -
se va n~te cel ce-! va înfrânge pc Satana: .Duşmănie voi pune între
 tine şi Intre femeie, Intre sămAnţa ta şi sămAnţa ei; aceasta Iţi va
zdrobi capu.I, iar tu îi vei înţepa [ln alte traduceri zdrobi - n.a.] căkAiul"
(Facerea, 3, 15). Dumnezeu şi oamenii /leuţi de El îl vor lnvinge pe
Diavol. Din trupul femeii se va naşte Iisus Hri stos (.zdrobit" prin riia-
tignire), care li va , .idrobi" pe Ispititor, va lnfrAnge moartea şi pileatul,
va elimina blestemul şi•i va mAntui pe oameni
Rilbdarea divinii a avut totUlji limitele ei. tn lumea creatli de El,
Dumnezeu constata proliferarea răutiiţii şi a violenţei, extinderea
ae:.:ualitiiţii, !!iţirea incontinentli a pileatului. fndurerat de atAta
depravare, lui Dumnezeu ,i-e părut rău şi t•a ciiit că a flcut pe om pe
pămAnt• (Facerea, 6, 6), dovadă că între Creator şi liiptura zămislită de
El e,iata şi o relaţie de afectivitate, cii Dumnezeul începuturilor (i.e. al
primelor cArţi ale Vechiului 'lhtamelU) era încă .personalizat", flicut sii
aibl emoţii, Dar şi reacţii, decizie de a pedepsi total - nimicirea prin
api (tocmai prin apa care fusese leagănul vieţii) - fiind un rbpuna.
Rlibdarea neafArfitA se schimbi lntr•o diepoziţie a Hncţiunii (blestemul
este fi o aentinţ.ă): .Şi a zis Domnul; • Pierde-voi de pe faţa plmAntului
pe omul pe care l•am fAcut! De la om pAnă la dobitoc şi de la t.Arâtoare
p!l\l la pltărilt cerului, tot voi pierde, clici Îmi pare rău că le-am
flcue-• (Facerea, 6, 'I). Umanitatea deterioratl (.Păm!l\tul lnd. se stri-
case înaintea feţei lui Dumnezeu şi IMI umpluse pământul de ailnicii" -
Facerea, 6, 11) si-a aflat şanaa în Noe (un longeviv - ar fi avut 500 de
ani cAnd î a-a nhcut cel dintâi biiiat [Facerea, 5, 32] f i ar fi murit în
virată de 950 de ani [Facerea, 9, 28-29], fiu al lui Lameh f i ultim
patriarh dintre cei zece dinaintea apei pedepsitoare) cel 0 drept şi
naprihinit" (produs evident al binecuvântării, neprihănirea fiind
doblnditl prin credinţă), care IMI ferise de maculare şi preţuia
comuniunea cu Dumnezeu. Lui Noe Dumnezeu i-a comunicat că
aalvarea aa va fi tot prin apă (. Tu lnsl fl-ţi o corabie de lemn de
aalclm ... "), d!ndu-i apoi să înţeleagă că lumea însufleţitli {dincolo de
limitele omenirii), damnatl, blestermd<'l, va pieri (Noe avea atunci 480
de ani). Tot Dumnncu li va fumiia lui Noe ti proiectu.I arcei (cornbU,
deci altceva decât o barcă, cuvAnt rariaim în Biblia ebraicii.; . prototip"
al lui Hristoa, salvatorul - Evrei, 11, 7), ,i dimensiunile ei. fn coţi
{,cotul" celor din vechime avea, după unele păreri, 46 sau 48 cm),
corabia, la care Noe a lucrat 120 de ani, trebuia sii fie lungă de 300,
lati de 50 fi !naltă de 30. Dacii acceptllm valoarea de 46 cm pentru un
.cot•, dimenaiunile acestui dispozitiv de plutire cu trei niveluri, flcut
din lemn de gofer, omogcni2at cu trestii şi .tencuit" cu bitum, vor fi fost
150 m - lungime, 25 m - lăţimo şi 15 m - în!il\ime. Calculele au arătat
cA an:aarfi trebuit să aibă o capacitate de treizeci de vagoane şică ar
11 reUfit sii ad!ipostească aproape 7.000 de specii de animale. Porunca
lui Dumnezeu cu privire la oamenii ce se puteau aa!va pe corabie era
extrem de restrictivi (al•fe) blestemol lşi pierdea eficacitatea).• Puţine
suflete, anume opt, s•au mântuit prin apă" (1 Pdru, 3, 20).•Iar această
mântuire prin apă - le spunea Sfântul Apostol primilor creştini -
închipuia botezul•, care v ă mAntuieşte astăz.i şi pe voi ...• (3, 21).
Blestemul odat:li. concretizat, Dumnezeu le va porunci celor scăpaţi
din diluviu să iasă din corabia (arca &•a oprit pe ,unul din munţii
Ararat• - Facerea, 8, 4 - sau, după opinia babilonienilor, pe muntele
Nisir [-= .salvare"] din Persia de nord-vest") ,i să reîntemeieze viaţa
(Fa,:er~a, 8, 17•22). Binecuvllnterea era restaurată. Mai mult, ea este
flgăduită acum fltră limite temporale, flirll condiţii: ,.Şi lnchei acest
legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului ·tî
nu va mai fi potop, ca să pustiia,,că pământul" (Facf!rea, 9, 11). Este un
legtfmânt cu umanitatea, cu natura, cu lumea (o nouă binecuvântare),
marcat de un umn (foarte .omenească" această Divinitate care avea
nevoie de indicii de aducere aminte a flglduielii) optimist şi constatabil
de ambele părţi: curcubeul.
Apoi a mai zis iarll.,i Domnul Dumnezeu elitre Noe: ,.Iată, ca semn al
!eglmlntului, pe ca...,.J închei eu voi şi eu tot , ufletu.l vi" ce ede eu voi dln
neam lo neam şi dll•a pururi, pun curcubeul Meu Io nori, ea sl fie umn
alleg4.mllntuluidintreMine,ipl.m&nt.Clndvoiaducenoride&SuprapimAn
tului, oe vaarătaeurcubeulMeuînnori fi-Mivaaduceamintedelegămll.n­
tulMeu,pecarel-amlncheiatcuvoişieutot •un e tulviufieutottn,pul,
f i nu va mai fi apa potop, •pre pienarea a toată fll.ptura" (Fou= , 9, 12.15).

Străinii, duşmani prin definiţie,

trebuiau blestemaţi

Aloglosia a-a născut - ne spune Cartea fo'acerii - la Turnul Babei.

,.Amestecarea•, .încur,:area limbilor", a fost o formă drastică de pedeapsl
(blestem?), căci interzicea comunicarea şi cooperarea împotriva celor
care se uniseră, în trufia lor (,Haidem să ne facem un oraş şi un turn
al cărui vârf să ajungă la cer ,; să ne facem faimă înainte de a ne
împră,tia pe faţa a tot pământul!"~ Facerea, 11, 4), împotriva lui
Dumnueu: ,Şi a zis Domnul: •Iată, toţi sunt de un neam ,i o limbii. au
şi iată ce ll•au apucat sil. facil, şi nu se vor opri do la ceea ce ~i-au pus
în gând 611 facă. Haidem dar să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile
lor, ca •ă nu llC mai înţeleagă unul cu altul," (11, 6•7). Numele turnului
(verosimil un templu ln form ă de turn cu mai multe niveluri sau un
zigurat cu mai multe etaje, cu un , vârf care ajunge la cer", de felul
celor care lncep să se construiucă ln Babilon la lnceputul mileniului
al III•lca I. Hr.) şi al cetăţii (în ebraică Biibel - , poarta zeului") - probabil
acea aşezare lntemeiatll, potrivit legendelor babiloniene, de zeul
Marduk -, explicat prin etimologie popularii (în ebraică biilal înseamnl
. amutecare",.confuzie"), asprijinitpedespsa pe care o relatează
Facerea (11, 1-11).•Turnul Babei" (sintagmă de neaflat în Vechiul
Testament) , monument (extrem de înslt) t i . semn" sl trufiei neoonzu-
rate, a devenit un , simbol" al mAndriei omului t i sl ?derii aale inevi-
tabile" ( consecinţă-zicteologii - alntren.iperiipărtătieidintreoameni
tinaţiunicAndoamenii ti naţiunile sunt despărţiţi da Dumnezeu)
Acee.stă explozie a alteritdţi;, a di~r,itdţii - diferenţierea codurilor
lingvîsticeti,implicit,acelormentale- a dus,lntrealtele,tilaapa-
riţia raporturilor inamicale Intre grupurile acum dietincte prin ce~a.
Principiile concrete su fost felurite. Între ele fi ininteligibilitatea,
nelnţelegerea, absenţa comunicării. Cel ce.re vorbea o altă limbă, străi•
nul, e. devenit - aproape automat- dutman. Diferenţele au nă11c:Ut
conflictele.1ncepeastareadebeligeranţii,careaevadovedifil.rădArtit.
1n contextul relaţiilor complice.te care se in.etituielntreneamurile
veterotestamentare, luările tn robie nu erau deloc evenimente rare.
Tl'ansportsrealn spaţiusuneicomunităţi,despărţiree. eidepiimAntul
locuit plină atunci (prietenos miicarln smintire}, aşa cum li a-a
lntAmplatevreilor,erauconcretizărialeunuib\estem . Aleunuibleatem
aruncat uupra popon.ilui alea. De duşmanii IW, fireşte. Dar 0 cel ce te
bin~uvAnteadbinecuvAntataăfie,ficelceteblestemăsăfieblea­
temat" - a zis Valaam, cel pus de Balac să-i hnproatte inamicii cu
imprecaţii (Nu merii, 24, 9). Robia ln Egipt poatie fi considerată un utfel
de blestem. El face legitim contra-blestemul, tnfllptuit de Yahweh, cu
sistemă,printra1Umitereaplăgilor,a 0 urgiilor",aparâurilorprefli.cută
tn sânge (/•firea., 7, 1-25), nlivala broll.ljtelor(care erau ,acre în vechiul
Egipt), ţ.A.nţari ( 0 piiduchi" în traducerile neoprotestante) şi tăuni (iau,
poe.te,_muşte"-8, 1-32),moarteprintrevite(într-unEgiptcareadora
te.urii),bubeşigrindină(9,l-33),lăcustetililaarealntunericului
timp de trei zile peste Egipt (10, 1-29) ti, ultima pedeapd, moartea
tuturor lntAi-născuţilor:
Iar la miezul nopţii B lovit Doma.ul pe toţi tnt4i-nhcu\ii ln plmAntul
Egiptului,delalnt!i-nbcutulluiFaraon,careaveaa,edtapetron, la
intAi-nhcutulrobului,care •talnlnchisoare,,ipetoţilnt!i-n hcuţiidobi­
toBee!or(/efil'f!a., 12,29)
Cu inima,.tnvArt.otatil" până atunci şi neatent, iruienaibilla aceste
-~:~~dă!a.~s:~r~-:a:a~n~:z~~:~
~i, psradoul, dorinţa
(fi~::
!!i~!):l:i::a~':tt::r::
lui Faraon des fi binecuvântat:
ln aceea,i noapte a chemat Faraon pe Moise t ipe Aa.ron
.Sculaţi-vA,iie,iţidinplmAntulpoporuluimeu!Şivoi ♦ifiii lui brael lŞi
,i le -a zi•:
duceţi-vi de faceţi 1lujbl. Domnului Dumnezeului v0$tru, precum aţi zi s.
Luaţi cu voi ♦i o\le ,; boii vo,tri,cum aţi cerut, ♦i vl duceţi fi mi bine-
cu.vAnta\i ♦i peminel'(/•fi,.,.. , 12,31-"32).
 Dreptul de a blestema
coboară pe Pământ

Blestemul ca răzbunare

Cu apariţii mult mai rare ln No!il Thstament (Hristos, răscumpără­

torul din blestemul Legii [Galateni, 3, 13], nu mai predică mânia, ci
iubirea, o iubire care îl eliberează pe om de păcat; el iartă şi bine-
cuvântead., dislocă u fatalitate ce părea până atunci de nezdruncinat,
a sorţii; în afara respingerii dure a celor care nu au împlinit poruncile -
,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care esto
gătit diavolului şi îngerilor lui" [Matei, 25, 41] - şi a acelui decisiv şi
irevocabil ,.Afară cil.inii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închină­
tor ii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! " dintr-o Apo-
calipsă [22, 15] de unde blestemele nu lipsesc, lui Iisus Hristos abia -
dacă i se mai poate pune în seamă o formulă imprecatorie, adresată
unei vegetale, şi aceea cu efect limitat: .Şi văzând un smochin \Angă
calo, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic ln el decât numai frunze , şi a zis
lui: «De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac!•. Şi smochinul
s-a usca t îndată" [Malei, 21, 19]), blestemul inundă literal mente
Vechiul Te.,tamenl.
Este neîndoielnic că această .abundenţă" îşi are originea şi ln
credinţa că urgia lui Dumnezeu putea lovi şi ln urma apelului făcut de
un nedreptăţit. O spune Psalmistul, confirmând iminenţa justiţiei di
vine: ~Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
Cuprinau-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-su tulburat.
Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii. Şi
când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am
strigat. Auzit•a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea,
insintea Lui, va intra în urechile Lui. Şi s-a clătinat şi 8-a· cutremurat
pământu! şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a
mâniat pe P.le Dumnezeu. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc
de la fa\-8 Lui, cărbuni aprinşi de la El" (Psalmi, 17, 4-10)
Strigătele de blestem sunt adesea chemări la răzbunare. Justiţia
divină fiind suprapreciată, Dumnezeu - mereu drept - este invocat Bă
. răsplătească•, după judecăţi ln care poziţia lui pare a fi dinaint e fixată
<~Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi
inimile,irărunchîi,dă-miaăvădrăzbunareaTaaaupralor,pentrucă

,i
Ţi-am încredinţat pricina mea" &au ,.Doamne al puterilor, Cel ee eereetezi
cu dreptate pătrunzi rărunchii ~ inimile, fă-mă eă văd răzbunarea Ta
uupffl lor, că Ţie Ţi-am încredinţat pricina mea!" - Ieremia, 11, 20,
20,12), iar .aelecţit,." eelorpedepaiţi nu poate crea surprize; . Pe mine
tru,ă m_ă cunotti, Doamne, mă veii t i eerceteii dacă inima mea este cu
Tine.Oaebette-ida:ă,capenitteoidejunghiat,tiPregăteşte-ipentn.i
ziua junghierii" Ueff.mia, 12, 3). Blestemele Pe.almistului, cu o inven-
tivitate de reţlnut, .irup din nişte circumstenţe foarte subiective, au un
caracter personal &au de ,.grup"; .Să ae întoarcă nedreptatea lui pe
capullui,ipecreştetul luiailnicia săae pogoare" {P, a/mi, 7, 16 ) ; .Să
fie r\J.\IÎnaţi ti înfn.mtaţi cei ce caută auOetul meu; să se lntoarcă înapoi
ti aăse rutineze cei ce gAndesc rău de mine. Să fie ca praful ln faţs
vAntuluitiîngerulDomnuluiaă-inecăjeaacă.Săfiecalealorlntuneric
,; alunecare ti îngerul Domnului să-i prigonească" ; .Să vin.li asupra !or
laţulpecarenu•lcunogcticuraapecareaua.cuns-osă-iprindJipeei;
tichiarlnlaţul lor să cad.li" ; ,Să fierutinaţi tilnfruntaţi deodată cei
ee ae bucură de necuurile mele ; aă ae îmbrace cu rut ine ti ocară cei
eeaelaudătmpotrivam,ia" (34,4-5,7,25 ) ; ,Sabialor săintretninima
lor~arcurilelorsăsefrl.agr(36, 15). Repetărilenulipsesc-lnPool•
mul39:.Săfieruşinaţişilnfruntaţîdeodatăceicecautăsăiasufletul
meu. Să 118 !ntoarcă înapoi ti aă se rwiineze cei ce-mi voiesc niie rele;
aăfierutinaţi îndată cei ce-mi zic mie; • Bine, bine•" 09-21) ti lncel
de-al69-lea:,Săll8r\J.\1Îneze t iaăaelnfrunteceicecaut.ăaufletulmeu;
să "' lntos rcJilnapoi t i aă se rutineze cei ce-mi voiesc mie rele;
intoarcli.-setndatăruşinaţiceice-migrăieacmie: •Bine , binel ," (2-4).

Binecuvântarea uitată

Păcatele se înmulţesc şi ae agravează. Unui Israel alunecat ireme•

dia.bi! apre apucături rele profeţii îi prezic dezaatre ( 0 Că de cAndvor-
beac, acoţAnd atrigătelmpotrivaailniciei şiroatindpu8tiirea,cuvAntul
Domnului a-11 prefll.cut ln oceră pentru mine ti ln batjocură zilnică." -
Ieremia, 20, 8). Lexicul imprecaţiei devine obligatoriu, căci acet ti
proroci,carelncifreazăvoinţ.adivinăînpreveatirilelor,diatinglnviitor
un blestem generaliiat , i nimicitor.
Iezechiel li ve,teje,tepe 0 prorocii mincinoti" (.vedeniilelor aunt
detarteşipreveatirilelormincinoase") ,peceicare .vădlucrurideşarte"
şi acoperă .zidul" cu . ipsos": . Vai de proroc ii cei mincinoşi, care
urmează duhul lor şi nu văd nimic!" (13, 3) : . De aceea aş a zice Domnu!
Dumnezeu; Iată, Eu, în mânia Mea, voi slobozi furtună mare, ploaie
potopitoare voi văr&a în urgia Mea ti in iuţimea Mea va cădea grindină
pU8tiitoare. Şi voi dărâma zidul pe care voi l-aţi acoperit cu ipsos şi-l
voi doborî la pământ; temeliile lui se vor dezgoli ,!fi el va cădea; o dată
cu el , veţi pieri şi voi şi veţi şti că Eu sunt Domnul" (13, 13-14). Acelaşi
lezechiel li acuză pe păstorii care şi-au neglijat îndatoririle publice
(.oileslabe",.oaiabolnavă",.oaiarănitll",,.oaiarătăcîtll",,.oaiapierdută"),
văzându-şi doar de propria bunăstare {,Dar voi aţi mâncat grii,,imea ~i
cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi înjunghiat, iar tnrma n-aţi
păscut-o") şi devenind astfel culpabili. Pedeapsa (blestem?) este de
neocolit: ,lată eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna
lor şi îi voi împiedica să nu mai pască oile Mele şi nu 80 vor mai paşte
păstorii pe ei înşişi şi voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor
mai fi pentru ei o pradă de sfâtiat• (leuchUl, 34, 3-4, 10), Sunt admo-
nestaţi preoţii irespo nsabili (care .se poticnesc de băutură, sunt biruiţi
de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari, ln vedenii se în~lă,
în hotărâri şovăiesc"), periculoşi în .,lndrumările" lor: ,Şi cuv/Intui
Domnului va fi pentru ei: Jou laţou, ţou laţou, cau lacau, cau locau,
zeher §Om, zeher şam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
regulă peste regulă, regulă peste regulă, cllnd pe aici, c!nd pe acolo),
ca să meargă şi să cadă peste cap, să se sfărâme şi în cursă să fie
prinşi! " (Isaia, 28, 7, 13). Nu pot scăpa de sub incidenţs scestui blestem
atotcuprinzător nici regii (.Jeru.salimului şi cetăţilor lui luda, regilor
lui şi căpeteniilor lui, spre pustiire şi groază, • pre batjocură şi blestem,
precum se şi vede astăzi" -Ieremia, 25, 18), nici palatul (,.Jar de nu veţi
asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine lnsumi, zice Domnul, că
această casă va ajunge pustie" - Ieremia, 22, 5), nici templul (ajuns
,peşteră de tâlhari": , De aceea şi cu cass aceasta, asuprs cărei •·S
chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi încrederea şi cu locul pe
care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am făcut
cu Şilo" - Ieremia, 7, 14), nici cetatea (,Tu vei fi doborAt la pămAnt şi
de acolo se va auzi glasul tău; graiurile tale din pulbere se vor auzi;
glasul tău va fi ca o nălucă ce iese din pămAnt şi din colb, spusele tale
ca un murmur vor părea. Mulţimea vrăjmaşilor tăi \ra fi ca pulberea
măruntă, ceata asupritorilor ca pleava care zboară. Dar aceasta se va
petrece intr-o clipă. Domnul Savost te va cerceta cu tunet, cutremur şi
zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor!~ -Isaia, 29, 4-6),
nici chiar ţara. O respingere neiertătoare"

Pentru orice vină - o unică pedeapsă : blestemul

În Epistola cdtre Romani, Sfântul Apostol Pavel scrie: ,Co vom zico
deci? Au doară legea este păcat? Să nu fie! Dar păcatul nu l-am cunos-
cut decât prin lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă legea n-ar fi zis:
Să nu pofteşti I Dar păcatul, luând îndemn prin poruncă, a lucrat ln mine
tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul este mort. Iar eu cândva trăiam
fără lege, dar după ce a venit porunca păcatul a prins via ţă' (7, 7-9)
Să înţelegem din această formulare, nelipsită de o anumită vecinătate
cu paradoxul, că Legea, prin opreliştile ei care nominalizează culpele
~ le deserie îndeajuns de detaliat, a fost cea care l-a împins pe om
(nevinovat înainte de apariţia interdicţiei) să încerce a se instala ln
seducătoarea (de vreme ce era prohibită) i postază de culpabil? Probabil
că nu, fiindcă paradmml este construit tocmai pentru a demonstra că
firea omene8-!lcă e,ite înclinată spre păcat (fllră a asculta de un indemn
anume) - .Căci nu fac binele pe care !I voiesc, ci răul pe care nu-l
voiesc, pe acela ii săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu
fac ace8-!lta, ci păcatul care locuieşte în mine" {7, 19-20) -, Legea
fiind .sfântă" şi la foi do .sfântă şi dreaptă şi bunii" arătându-so şi
porunca (7, 12)
În veritabilul .cod de legi" pe care li reprezintă Deuteromonul
(a cincea Carte a lui Moise), blestemul este la el acasă. Culpele posibile,
virtuale, sunt toate aşezato sub puterea blestemului. Fie-mi îngăduit
d. reproduc această simfonie de maledicţii, ce urma a fi .interpretată",
pc muntele Ebal, ln faţa întregii comunităţi, do Ruben, Gad, Aşer,
Zabulon, Dan şi Neft.ali. În enumerarea multelor deraieri (tot atâtea
porunci- Legea - ce pot fi călcate), blestemul (un ,blestem-respingere",
oficializat printr-o ,pecete• publică) este sigura pedeapsă·
- .Blestemat să fie cel ce va fsce idol cioplit •au turnat, lucru de mână
de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic!
La aceasta tot poporul să răspundă ~i să zică: Amin!
- Blestemat să fie cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa 1
Şi tot poporul să zică: Amin!
- Blestemat să fie col ce va muta hotarul aproapelui său! Şi tot
poporulsăzică:Amin!
- Blestemat să fie cel ce va abate pe orb din drum! Şi tot poporul să
zică: Amin!
- Blestemat să fie cel ce va jude,,a strâmb pe străin, pe orfan şi pe
văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin!
- Blestemat să fie cel cc sc va culca cu fomoia tatălui său, di a ridicat
poala hainei tatălui său t Şi tot poporul să zică: Amin!
- Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreun dobitoc! Şi tot poporul
să zică: Amin! ·
- Blestemat să fie cel cc se va culca cu sora sa, fiica tatălui său, sau
fiica mamei sale! Şi tot poporul să zică: Amin!
- Blestemat să fie cel oo se va culca cu soacra sa! Şi tot poporul să
zică: Amin! Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora femeii sale 1
Şi tot poporul să zică: Amin!
- Blestematdfiece\cevaucidelnaseunspeaproapele său!Şitot
poporul dzicl:Amîn!
- Blestemat să fiecelcevaluamîtii,casăucidăsufletşi1ăverae
d ngenevinovat! Şitotpoporulsăzică:Amin!
- Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii
acnteia ti nu va urma dupl ea! Şi tot poporul sl zici: Amin!"
~uleronomul,27,15,26)
Şiinsplimlntarea cllcltorilor Legii continui, blestemele(ori lan-
oatefrenetic,ori evo,;ateprinconsecinţelelor)fiindaici limpeiipan-
dantecusensnegativale(un . erouinveraat"al)bineeuvântiirilor·
- .Iar daci nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tliu şi nu. te
vei sili sl împlineşti toate poruncile şi hotlrârile Lui pe care ţi le
poruncesceuastlzi,slvinăasupratatoateblestemeleacesteaşisă
teajungi\:
- Blestemat d fii tu ln cetate şi blestemat sl fii tu în ţarini'";
- Blestemateslfiejitniţeletaleşicămărilatale ;
- Blestematsăfierodulpânteceluităuşirodulplimântuluitliu,rodul
vacilortale,iroduloi!ortale;
- Blestemat săfii tulaintrareatalncasăşiblestematlaieşireata
dincasă;
- Să trimită Domnul asupra ta blestem, tulburare 1Ji necaz în tot lucrul
mAinilortale,pecareteveiapucad-lfaci,pAnăveifist.Arpitşi
cur!ndveipieripentrufapteletalereleşipentruclM-aipărhit;
- Ba d mai trimită Domnul asupra ta ciumă, pfinli te ve stârpi de pe
pămtl.ntullncaremergicasă-lstlpâne ,ti;
- SătebatlDomnulcuoftică,culingoare,cufriguri,cuaprindE!re,cu
secetA,cuvAntriiu,icurugină,şitevorurmiiriace•teapâniivei
pieri;
- Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi

_f!f!11~:lp~:a::,bDt!:en~~:~ dea pământul tău colb; praf din cer d

cadăaaupratapânătevapierdeşipâniiveifipriipiidit;
- Da-te-va Domnul spre bătaia vrăjmaşilor tăi: pe un drum să mergi
asupralor ,ipeşaptedrumurisiifugideeişisiifiilmpriiştiatprin
toate ţările pământului;
- Trupuriletaledfiehranlituturorpiisiirilorceruluişifiarelorşinu
vaficinedlealunge;
- Lovi-te-va Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie , i cu pecin-
gini\, de care să nu te poţi vindeca ;
- Sii te bată Dumnezeu cu nebunie, cu orbire şi cu amorţirea inimii;
- Pe dibuite să mergi ziua ln amiaza mare, cum umblă orbul pipăind
peîntuneric,şisătestrâmtorezeşidteoc:iirasciilntoatezilele,şi
nimenisiinuteapere;
- Cufemeiesltelogodeşti,şialtul silseculcecuea;casăd.zidcşti,
f i nu vei triliinea;vievei sădi, darde ea sil nu te foloseşti;
- Boul t.li.u 11A fie junghiat sub ochii tA.i , ; sil nu-l mănânci tu; asinul
dţi•lia,isănuţi-lmaiaducA ;oiletalesăfiedatevriijmafilort.li.i
tinimenislnuteizbăveascil;
- Fiiitili fifiiceletale8Afiedatelapoporstrăin;ochiitilisă-ivadă
fiaăsetopeaacăîntoatezileledemilalor,dareănuainicio putere
lnmAiniletale;
- Roadele pământului t.li.u şi toete ostenelile tale sil le mănânce un
popor pe care tu nu l-ai cunoscut; iar tu să fii numai strAmtorat şi
chinuit în toate zilele;
- Din pricinacelorce-ţivorvedeaochiit.li.i,îţiveiieşidinminţi;
- Lovi-te-ar Domnul cu lepră rea peste genunchi şi peste fluiere şi din
t.li.lpilepicioarelortaleplnăincreştetulcapuluit.li.u,decarenute
vei mai putea vindeca;
- Duce-te-ar Domnul pe tine şi pe regele tău, pe care-l vei pune peste
tine,lapoporulpecarenul-aicunoscutnicitu,nicipărinţiit.li.i,şi
acoloveislujialtordumnezeidclemnşidepiatril;
- Şîveifidespaimli,depominil,iderAalatoatepopoarele,lacare
te va duce Domnul Dumnezeul t.li.u ... • (Deuteronomul, 28, 15-37)
Opre!IC aici ln,irarea aceasta plină de inventivitate. În a cincea
Carte a lui Moise, . relele" (pagube economice f i suferinţe fizice, de
regulil)cevorveniasupracălciltorilorLegiicontinuă,dovedindu-necă
blestemulaveaunlocprivilegiatinmentalitateaiudaicil.
 În India vedică blestemau înţelepţii

Puteau fi aruncate imprecaţii şi asupra zeilor

Puterea aceaata o aveau, potrivit mitologiei indiene, lnţelepţli, acele

peraoane care, printr-o viaţă de pustnic (l<'ipa) ce le oferea şi o putere
morală coll!liderabilă, ajungeau rşi (ln sans~r. r'li - Jnţelept"), putând
să şi prezicli. Erau fiinţe ale primelor timpuri aceşti r!şi şi forţa lor
se arăta a fi impresionantă. Şapte erau - după mitologia vedîd. -
aceşti fii spirituali ai lui Brahmii.: Gautama (Gotama), Bharadv~a,
Vi8viimitra, Jamadagni, Atri, Vasişţha şi Ka!yapa 20 . La început - ne
spun SolBpolho Br<'ihmo,µ, (II, 1, 2, 4) şi alte surse - aceşti viitori
alcătuit-Ori ai imnurilor vedice au fost urşi (rkşo), ei compunând mai
tAriiu (poate şi dat-Orită unei coincidenţe lexicale) constelaţia ru şapte
stele numită Ursa Mare. Uneori chiar gniparea lor este numită Sap-
tariima,;,dala - .constelaţia cell'r şapte", fiind doar asociată grupului
stelar evocat. Oricum, reşedin• :i lor este ln cer şi pot fi văzuţi în
constelaţia al cărei nume trimite la prima .corporalitate• a înţelepţilor.
Nu sunt fixaţi însă în preajma acestei constelaţii, se mişcă prin
univers şi fac legătura intrn zei ti Jameni În unele tradiţii aparn chiar
un înţelept, Nărada, specializat ln astfel de intercesiuni. Puraritle
(Vairi,Puril!ui, Viş~u -Purii!W) li mai pomenesc pe Bhrigu şi pe DiikJ:ia,
ducând pănă la nouă numărul fiilor duhovniceşti ai lui Brahmâ. !n
Mnhii.bhilrala, înţ-elepţii sunt tot şapte: Mariei, Atri, Angiras, Pul aha,
Kratu, Pulastya şi Vasişţha, pentru ca ln tradiţiile pOBt-vedice d mai .
apară în aceaată ipostază Jahnu, Dhiirma, Trisanku, Pulastya, Pulahs,
V-elmikî şi Vaisampăyana. Cu timpul, între Brahmiipşi mai sunt incluşi
Vyasă, ~va, Ylilmaki, Manu, Yibhan,jăka. Categoria va spori, nu-
meric, în continuare, lângă miticii sfinţi şi poeţi (autori ai imnurilor
din Q.g-veda.), peregrini printre stele, înţelep/i vor fi socotiţi anticii
preoţi ai lui Indra, primii jertfelnici, alţi imnografi (sau interprnţi de
imnuri), .atotştiutorii" (trikiilodariin), chiar când nu sunt .mitici",
asceţii, incoruptibilii (avimîi\lha), întemeietorii de sisteme filosofice,
gramaticienii etc."
întorcându-ne la . cei şapte" primordiali, trebuie spus că mitologia
vedică arhaică le atribuie forţe considerabile şi drepturi rnmarcabile.
Între acestea şi puterna de a-i blestema pe zei. Bhrlgu l-a blestemat pe
Agni, zeul focului, şi acesta, dezlănţuit, a început d pârjolească tot ce
 O !S'l'OIUE A llLESTEMULUI

era flptură însufleţi tă ori neînsufleţită. În\clcptul Agastya a aruncat

blestemul asupra regelui Nahuşa; ca urmare, aoosta a căzut din cer şi
s-a transformat în şarpo . Indra, cel de care va fi vorba şi mai jos, intra
adesea - arogant şi putornic - în conflict cu inţelepţii:
Urlăndcui::lao detunet,i::onindpeholtănorii,
!şi rhe-atunci de dăn,ii pe dnm1 măreţul Indra

Ei,m euluipărurăfiinţedenimie
Deasupralorcufalăşi - a ridioatpidorul
Uria,-darlnmAnialordreapt!l,înţelepţii,
Batjocoriţi de dânsul, au $pu• cuvinte grele
BIC!ltemul devine inevitabil
Ei a!vâr~iră- n taina al focului deoci\ntec

f1 ::!:t:ip:t!! ~~~!~e:."~!):\:0:t:: ~gea

~: 1:;:.:t::~,.i;~•,:~~~i:!-;;•1!0:~\1ai tare
Şimaialăvitcalndraacesta.lng&mfatult

Cute zAtoroagAndu loefulged ş ipururi

Menitsă- ,i schimbesingurputerile şiohipul.

Şifiec a- nvirtutepe-lntlliul•ll-l lntreac!l

Şi teaml-n""ci sliaibăde el,trufaşullndra".

Pe acest Indra l-a castrat, printr-un blcstem-rbbunaro, înţeleptul

Gautama

Gautama îl face pe Indra eunuc

Peste 250 de imnuri ii sunt consacrate, în ~g -ueda, lui Indra, zeitate
extrem de populară, cu un nume care vine, paate, din sanscrită: indu -

~i'!:~~;,!:a:p:~:~!ă s~~m.1eo~;i::::.~~s~rm;!:::a~ ~n~:o:~:1:~~c::

, rege al zeilor" i se spune lui Indra in /Jl{·veda (III, 46, 2; VI, 46, 6),
calificativele care il înconjoară, mai cu scamă în acea vreme când cultul
Iul se afla la apogeu, recompunâ nd un portret complex şi foarte divers,
semn sigur că avem de-a face cu o zeitate căreia i se puneau în scamă
capacităţi felurite: ,Diriguitorul cerului" (Naka•nayaka), ,Domnul
zeilor" (Trida,iendra), ,Domnul Nemuritorilor• (Amara·pati ), .Sflrâ-
mătorul' r.ArkhandaUI), ,Distrugătorul lui Vritra" (Vritrahan), , Dis-
trugătorul de cctăţ.i" (Purandara), ,.Domnul celui de-al treilea cer"
(Tridivapati), .Domnul Cerului" (Tridfoefoara), .Biruitorul" (Jayanta),
,Regele zeilor" {Ikua-raj), .Cel ce păzcşto bine" (Su-traman), ,.Purtă·
torul trăsnetului" (Kuliiadhara), .Cel cu o mie de ochi" (J)a$aiiatak&a),
..Preaputernicul" lSokra), .Darnicul" (Maghauan), .Bufniţa" (Uliika),
. Calul şarg" (Hari-a:lua), .Domnul Somei" (Soma-patiF; apoi ,Stăpll.­
nit-Orul", .Cel ce bea soma", .Prietenul", .Cel ce stil in ca,-" (în conflictele
cereşti circula cu carul Puşpaka, un vehicul magic condu.a de vizitiul
Miitali, după cum se Splllle ln MahiibhO.rata), .Fiul puterii" etc ... ,
Indra - zeitate indiană ce corespunde, cel puţin ln ipostaza/ipos-
tazele din mitologia vedică, zeului indoeuropean al tunetului -, divi-
nitate celestă ce flcea parte din triada supremă, se regăseşte într-un
număr impresionant de mituri. Cu o venire p_ e lume aventuroasă
(mama sa, nenumită in /Jg-veda, a refuzat să-l nască: tn Atharuâ-veda,
mama lui Indra se cheamă Ekastâka şi esto confundată uneori cu Ratri,
,.noaptea"; Indra era socotit fiul lui Dyaus Pitar, zeu primordial -
.cerul"; alte tradiţii apun că tatăl lui Indra a fost Tvă!ltar; alteori este
pomenit Pradjapiiti), acest zeu - închipuit cu patru mâini, ţinând o
suliţă , un fulger sau d.gcata ka/iSO, trăsnetul care lumina cât 10.000
de sori, şi era venerat ln primele timpuri ca protector al cerului senin -
a evidenţiat, eel puţin în perioads vedică, funcţii violente. A .fa.st conaΕ
derat zeu al războiului şi al distrugerii, lovea·cu trăsnetele sale, mânuia
o aăgeată de foc (vajra) care se întorwa singură ln tolbă 'I' un arc uria.lj-
lndra-câpa, curcubeul. Umbla - sm zis - într-un car de luptă magic 'I'
avea ti un elefant fioroa, Airaviita, unul dintre cele opt pahiderme
primordiale. Se lupta cu demonii, cu duşmanii triburilor arice, cu zeii
(f!,g-ueda, IV, 30, 5) - care îi ştiau de frică (f!.g-ueda, V, 30, 6)-, dărâma,
spulbera cetăţi (a fOJJt, se pare, zeul arieriilor care au năvălit în India
şi au cucerit oraşele [puro], pulverizându-le , de unde şi numele de
Purondara - .Distrugătorul de cetăţi"), învingea necontenit. Duşmanii
i-au fost numeroşi (după Vede: Aţbuda, Ayu, Danu, Dasa, Dribhika,
Kutsa, Namusi, Pipru, Siimbara, Susnii şi alţii), i s-du împotrivit în
!pruri, dar au trebuit să cedeze în faţa vitejiei lui şi a intelig,mţei pe
care o arăta în luptă. Specialitatea sa era duelul, când lupta cu o
ghioagă fermecată şi cu armele evocate mai sua. L-a învins şi l-a ucis
pe demonul Vritra, o spăimoasă întruchipare cosmicii. Acesta, împreună
cu un alt monstru cosmic, Tripura sau Tripurasura (.Trei cetăţi demo-
nice "), zăgăzuise sub pământ toate apele lumii.
Învingându -l pe Vritra, ln\lra eliberează apele şi salvează astfol
viaţa. Fapta lui eate una cosmogonică, lntrucăt principiul vital învinge
haosul şi, aşezată lângă celelalte demeniuri de aceeaşi factură (ocro-
tirea soarelui, a cerului şi a zorilor de ziuă, dirijarea apelor slobozite
pe canale), ea duce la conturarea lumii de mari dimensiuni a mitologiei
vedice". De multe ori, aceste încleştări M terminau cu complicaţii
pentru zeu. Aflat în dificultate, Indra intra în perioade de recluziune
umilă, de repliere ispăşitoare, dispărea pentru un timp spre a reapărea
apoi şi a-şi regăsi măreţia şi a-şi relua îndeletnicirile . Aşa s-a întâmplat
ln conflictul cu Vritra. Cum demonul şi monstrul cu trei capete ,.sunt
brabmani care nu pot fi uci şi fără pedeapsă , zeul intră într-un cerc
vicios; hulit pentru imensul său păcat, Indra se roagă păm& ntului ,
copacilor şi femeilor să ia măcar în parte păcatul asupra lor: de aici
apar pe pământ pustietăţi, crăpături ale scoarţei tereatre, coaja crăpată
a arborilor lăsând să se prelingă răşina şi chiar menstrele femeieşti,
până atunci ine,:iatente; păcatul ii vlăguieş te pe zeu de puterea sa
magică, astfel că, dintr-o divinitate a forţai, Indra se vede redus la
dimensiunea unui atom novolnic" 11 • Cu vremea, Indra îşi apropriază şi
funcţii de fertilfaare, apără recoltele, şeptelul, longevitatea, disemi•
nează viaţa ( fără a o crea). Ajunge chiar, într-un târziu, şi protector al
cântăreţilor.
Miturile care ll au ca personaj principal pe Indra (unul dintre coi
mai ,antropomorfizaţi' zei şi maro iubitor de metamorfoze) vorbesc şi
despre frecventele lui pu•eurî erotice. Apetitul lui sexual era egalat,
poato, doar de calitatea sa do insaţiabil consumator do soma, o băutură
zeiască. Uneori n•arc succes. Încercarea do a o seduce pe RUSi, so\ ia lui
Devasărmana, un r# (povestită în Mahâbhiirata, XIII), nu îi reuşeşte.
Pe Ahalyă, frumoasa soţie a marelui Gautama, alt lnţekpt, izbuteşte
lnsă să o înşele. Ca 1n mitul grecesc despre ZeUB şi Alcmena, Indra ia
chipul lui Gautama (,prefacerile" erau, ştim, o specialitate a lui), care
îi fusese - spune tradiţia - şi da$cl l, şi o seduce pe Ahalyă (un mit
arhsic zice că ea ar fi f05t prima femeie făcută de Brahmâ). Înţeleptul ­
care se supunea atunci încercărilor dure ale unor stagii de asceză -
lipsea de acasă. Va afla lnaă de necinstirea căminului său şi li va
blestema pe amândoi. Femeia va fi prefăcută, pentru un mileniu, în
stană de piatră, iar atât de aprinsul zeu va deveni eunuc (Mahiib·
hiirata, V). Blestemul aruncat de un rşi li lovea şi pe zei - vrea să ne
spună acest mit. Un Indra fără bărbăţie nu avea nici o noimă; ceilalţi
zei vor interveni şi îi vor reda puterea luând testiculele unui berbec.
Şi Ahslyă îşi va recăpăta înfiţişarea, când piatra în care fusese
transformată a fost atinsă de praful stârnit de picioarele zeului Răm~
(Riimayand, I, 47-48)
 Pentru grecii cei vechi -
ca şi pentru emulii lor, romanii -
blestemul devine o figurd a textului

P r in imprecaţii grecii invocau Eriniile

Erwin Rohde spune, în excelenta sa monografic intitulată Psyche"",

că răzbunarea unui omor prin sânge, ,legiferată" (ghi limelele sunt
aproape de prisos, căci era într-adevăr vorba de o /.,q/e, omuciderea
aparţinând dreptului privat familia]) în Grecia din timpuri ce se pla-
sează lnainte de începerea .memoriei istorico•, era le gată do cultul
sufletelor. Sufletul răposatului pretindea acest , drept•; el nu-şi afla
liniştea, rătăcea din loc în loc (credinţă aflată încă în vigoare într-o
Aterul a secolelor al V-lea şi al IV-iea I.Hr.) până cAnd criminalul îşi
primea pedeaps11. Cei care trebuiau să producă .răzbunarea prin e.Ange•
erau rudele apropiate ale mortului (de regulii. fiul) - csre , veros.imil, se
interesau prea puţin de motivele şi de circumstanţele în care fusese
făptuită crima -, iar când acestea întârziau să-şi lmplineascli. datoria
(expunându-se unei pedepse aspre din partea zeilor fiindcă nu de
puţine ori criminalii dispăreau, fugind de sancţiunea care îi aştepta),
sufletul mortului ora şi mai iri tat, devenea chiar mAnios pe rubedeniile
neglijente"".
,Sufletul lnBWji devenea în acest din urmă caz un •spirit al răzbu­
nării•; mânia lui putea să ae reverse, teribilă, asupra multor generaţii"
(Erwin Rohde, loc.cit.). În timpurile prehomerice, slntr,l - în formulele
pe care le Imbrica atunci - era aproape indiferent faţă de aceste crime
(,pun oproope, pentru că autoritatea laică observa doar faptul că uci-
gatul era un ins impur, înconjurat chiar de o , duhoare" cu puteri
oontaminatoare), nu deschidea nici o cercetare, nu lua nici o măsură
(flpta~ii omorurilor putând deseori să se sustrag.I!. prin pribegii ln
teritorii sau cetăţi unde jurisdicţia autorităţilor din spaţiul comiterii
uciderii era nu!l; a, a s-a !ntâmplat cu Patrocle, ucigaf - ln copilărie­
al unui prieten ti refugiat la mirmidoni, unde Peleu, tatăl lui Ahile, l-a
primit fără probleme" ), întreaga responsabilitate pentru sancţionarea
celui vinovat revenind rudelor - obligate faţă. de sufletul mortului -
pAnli la al treilea grad. Homer ştia lncă de legalitatea acestei ,răzbu­
nări prin sânge".
 PemAsurAcecredinţaln atotputerniciasuf'letelor,lnputerealorde
alnrAurideciziilecelorrămatilnviaţăslăbeşte(căci .rbbunareaprin
d.nge"era,lnprimulrAnd,oobligaţiereligioad),apareideeade.tran-
2acţie". Criminalul IJi rudele celui uda puteau cădea la înţelegere:
culpabilullncepesăaibăladispoziţiepoaibilitateadea-idcepăgubi
prinbanipeceidatori!li-lrlzbunepemort,supunAndu-seapoi,fireşte,
, i unui ritual purificator. ,.Răzbunarea"
veche devenea . negociere•, şi
această nouă <Ufiniţi.e a recuperdrii (din care aspectul religiOl!I apar-
ţinător unei n,ligii , eminamente civice" şi . profund iatoricizate"", cel
legatdecultulauf'letelor,nuestee2clus,cideplasatpeunpalierceva
mai pragmatic) poate face loc amestecului autorităţii în reglarea(fi
reglementarea) acestor raporturi. Cum ordinea era perturbatA prin
aceste crime, puterea l~i va. e.sume. rhpunderea reîntronării ei. Se
lnfiinţeazAtribunalecarejudccăaccetecuurişilnfaţacărorarudele
celui ucis mişeleşte sunt obligate (au, adică, acest dnpl) d-l unnă­
ree.scă pe ucigaş . (Cititorul va tnţelcge, desigur, cA în timp pasul acesta
a însemnat fOl!lrte mult.) Tribunalele cercetează, anchetează, dispun
sancţiuni. Acestesancţiuniţincontdefelulomuciderii: premeditată,
accidentală, involuntari şi, pe 111.ngă pedeapsa capitală {impusă do
oîntreagA tradiţie
cumva şi firească: 0 răzbunarea prin sânge"), apar
concesii:exilul(sancţiunegravlilnvechimeagrecească)voluutarper­
petuu(odiapariţie din spaţiul unde afostfl.ptuitli crima,deci tot un
felde.moarte"J,e2ilulpeoperioadălimitatăpentruunomorflptuit
fărlivoie,chiarlertarea(lnaintedeizgoniresaudupălntOl!lrcere)obţl­
nutA din partea rudelor (carevorbeac, evident, în numele mortului).
Sul1etului mortului - crede Erwin Rohde - trebuia săi se dea satisfac-
ţie . Prin unnare, şi aceste mijloace instituţionalizate (care îşi asumă,
prinlegişiprocedurispecifice,şipretenţiireligioaseceţindecultul
auf'let.elor)ţincontde ..aeteaderăzbunaresceluiucisşinudefapta
ca stare, ca lncălcare a normelorjuridice•u .
Spre un astfel de tribunal ..s pecializat", cel din Atena, despre care
ştim că era prezidat de regele-arhonte, că îşi avea sediul pe Areopag
(colina zeitAţilor blestemelor: pe Erinii jurau - de altfel- ambele
.părţi"lalnceputuljudecăţii)şicAseintruneaînultimeletreizileale
fiecArei luni(cAt.e o zi pentru fiecare Eriuie), 1-a trimiszeu!Apollo şi
poOreste (dupăcel n tAi l-a aupllB, însanctuarulsiiude.la Dc Hi, unui
,rit de purificare•, stropindu-l cu sângele unui pureel şi spălându-l
apoicuapă;securăţaastfelmirosulgreupecarelle2alacriminalul),
paricid, ucigaf al mamei eale. Speranţele lui Oreste - ln faţa tribu•
naiului el a fost acuzat chiar de Erinii (ne spune Eschil ln Eumenidele,
a treia parte a Orestiei)-erau lnsemnat.e
ZeiţloOlntA - Ateno, din Indemnul lui
Apollon,eu la tine vin. Primeşte-ml prielnic
 Pemineunvinovat,nulnd:neiertat.
Deztntina ti mi-afootm l na,,te araJ. pata
Prinea, ele undeam umblat cu oamenii,
Deeareamdatfugarpemare ,; uscat.
Pe-al luiApollo,fatprofeticrhemat,
M-apropiideloea, ul ,deicoanata
Şijudecata-aci-mivoill.flepta...

• Cazul Ore8te", evocat fugar ti de Rohde, le-a părut tuturor cer-

cetătorilor drept extrem de semnificativ pentru evoluţia pe care am
tncercatsăoprezintmaisus.
Mihtl lui Oreste este foarte vechi. fn compunerea lui s-au 8uprapus
tiîntretăiatcâtevaniveluri,primul,celarhaic,fiindprobabildinepoca
fierului. Când 1.Qchae - zice Herodot(!slorii, I, 68)-a fosttrimi,.,ll
aducălaSparta(unde,spunizvoareletăn:ii,Orestearfidomnitdupll
Menelau)rllmăşiţelepământeştialeeroului,acestale-agăsitintr-un
sicriu 0 lung de şaptecoţi"(Oresteera, verOBimil, ungigent)lncurtea
unui fierar din ora,~] Tegeia. Oreste (o figură stranie în mitologia
greacă.. ), fiu al lu.i Agamemnon ,i al Clitemnestrei, nu se afla la Micene
când tatăl său a fost omorât. Îl ascunsese Electra, sora lui- zice
Homer-8au (dupăPindar)doicalldusesedepartedeţară, .to<:mailn
Focida (unde domnea regele Strophios, tatăl lui Pylade), ca d-i salveze
viaţa. Oreste se va întoarce însă dupl opt ani, şi-i va omorî pe
Clitemnestra, soţie infidelă şi uciga,ă, şi pe Egist, amantul ei. Apollo
l-aimpinsliispelelnsAngeonoareapărintelui şisA-irăzbunemoartea
Zeul, interogat (în Eumenfrkle lui E•chil) de conducătoarea Eriniilor,
recunoaşteacestlucru,justificându-lintr-unfelpeOreste:.Lar.hbu­
nareatatăluil•amlndemnat" .
SituaţialuiOre•tecapătă,lnacestcontext,uncaracterspecific(nu
particular,dcireprezintăolntreagăcategoriedeculpabiH). Ore8telşi
ucisese mama, context în care .răzbunarea omorului prin sânge" nu
maiputeaaveaunagentindreptăţit. ,Dacăfiul şi-aomorâltatălsau
mama,cinelivamairăzbuna,cândrllzbunerearevinerudeiceleimai

::;~r.~~tef~ ~::~zn::e:!;::j;:~, ~a c::i r:ir~:i~!d:

8~ll~:::t ~~:
minal,devenindparicidşi lăsându-l pe ultimul părinteomorâtfil.ră
.răzbunător", intervin Eriniile, divinităţi ale răzbunării. Pentru ele,
crima Clitemneatrei (uciderea lui Agamemnon) este inexistentă, pentru
că,tn pofidaargumentelorluiApol!o:

- Atuncice preţmaisre nunta, legii.tura

OrAnduit!ideperecheaceamai·nalU
Dincer,deZeiu , ide Hera?( ... J
Alnun\iipatceleagăpe-ofemeiec-unblrbat.
Dreptatea-laplrlmsi mu!tcauncuvAnt j ura t,
!IOţianuarecuaoţullegăturided.nge.Ucigaşulveritabil,sancţionabil
după legile tradiţiei, cel ce şi-a omorât mama, rămâne Oreate, şi pedep-
airea lu i reprezintă ţelul principal al activităţii acestor zeităţi ce-şi
lasăreşedinţaaubpământeanăşipornescîntr-ourmărirecaretrebuie,
înfinal,sădeasatiafacţiesufletuluiceluiomorât:

[... JSAni"lede maml-nglie

Stropitnupoatedoar'napoioăvie,
E seursti ri •ipitpeoveeie
Tu-lveiplăli. Dintnipulviuţi-lvoi l Orbi
Totouculro,u,greaţaaotalabAut.
Uscatcaiascasubpămăntveifilneut
C ad răscumpericrima ee-aif!cut"'.

Dupălegea 0 răzbunăriîcrimeiprinsânge• ,oreatetrebuiaaămoară.

Elesteurmărit,chinuit. Oupăuneleizvoareti-aieşitchiardinminţi.
Dacă-l credem pe Eschi\, Eriniile au ţinut să fie acuzatoare ln procesul
judecat de Areopagul ln faţa căruia a ajuns .dosarul" înaintat de Palaa
Atena.Aceastăimixtiuneaeutorităţilorcivile(.detînilenoi")lnafaceri
pecare,pânăatunci, lerezo\vaudoarelclisopare2eiţelorrăzbunării
odetcriorarecumplităaordinii,unat.entatgrav(produsde,.zeiitineri"
can:, ignoră vechile prerogative) la adresa drepUiţii:

Pierzanie de datini noi

Veni-va,dacăbirui - va

~ :::::e~.:~ga"!:: ;%,[.va
Utor!.otomul gatafi-va
Spre-aoemeneaoălbAtidi.
Oe-a lungulVTIOmii,ceurgiil
O e cătepatimi au să să ni.eni
Plrinţii,dupiastl-nfrlngere,
DinmAnapropriilorfii!
Mănianoastr-lloeloreare
:'oamen·urmi ·mnebune,
Nupunemorţii!nfrănare
Şiunuldelaaltulo ... audl
Cumi.emedepă\aniaceacrudA,
DecAte-ndură semeniide-aproape,
Şi n~-i alin de caznl ,; durere
Şi-ngAnălnudaromAngAiere
Totiruiuldar,eăndeamar
L<>vit, s ănu mai strige, !n •adar
,Oreptate lRAzbunarel
Săriţi ~oi Furii!". latâ cum un tata,
O maml proupăt înjunghiată
Va i~bucnilnvlitan,
Oreptatea-iclitinată
lntemelia-iceamaitar.....
 Fundamentele unei lumi par a fi fo,it - dacă judecăm după această
lamentaţie-deteriorate.Şichiaraşaşiera.PrinvotulAteneilnfavoa­
rea lui Oreste (rămll.nem înăuntrul piesei lui Eschil), numărul sorţilor
pentru disculpare a fost egal cu al celor ce vizaucondamnares şi,
potrivit normelor juridice în vigoare atunci, acuzatul a fost achitat.
O . lege• arhaică, mult.li. vreme imuabilă, cădea în desuetudine. Matri•
arhatu! - a zis Engels, examinând tragedia lui Eschil şi întemeindu-e.e
pecercetlirileunuifilologelveţian• -,alcăruidreptllapăraurăzbună
toareleErinii,făcealocpatriarhatuluicurânduieli!esale. Undicţioner
demitologieseriosprecumMi/ynorodovmira, sovieticln.,osatură" ,
conaervaîncălnl982aceatpunctdevedere ... Numaicădelaaşezarea
ln timp a acestui prag - fundamenta! credea Engels , după Bachofen, în
ei:plicerea ideologiei Eumenidelor - trecuse multă vreme. Mai degrabli,
coru,idera Aram Frenki,m, profesor de filologie clasică la Universitatea
din Bucureşti, pare a fi vorba de ,trecerea de la dreptul penal privat
familialladreptulpenalpublic"".
, Cazul" Oreste (care a fost reconstituit mai cu scamă cu ajutorul
tragicilor - Eschil, Ortslia; Sofocle, Electro; Euri pi de, Eum~nidele - ,
scriitori fecunzi din veacul al V-leal.Hr.,abîliîn cercetarea sufletului
omenesc şi a pasiunilor pe care el le dezlănţuie) este tipic pentru
situaţiile în care Eriniile intervin (la lnceput zeiţe ale rhbunării ,;
apărătoarea!e.drepturilor"morţilor,deveniteapoi-peundrumcare
le 8chimbăfuncţiaşi le prefacein 0 Eumenîdo",darcare este pW!încă
aub aemnul întrebării deuniilnvăţ.sţî - divinîtăţi ,binevoitoare",pro•
te<:toarealelegalităţiîşîverit.abileedificatoarealeordiniicosmice").
Miturileelinenemaivorbescşidesprealtezeităţicarcreinstaurauo
dreptateultragiată,precum Dike,numită şi Noîndupl ccata,fiicăa lui
Zeus din însoţirea cu Thcmis (Hesiod , Theogonia, vv. 901 şi urm.) {stă­
până a cheilor de la poarta prin care trec zilele şi nopţile, deci aprigă
urmăritoare a Timpului - cu sabia in mli.nli, zice Euripide în Bacchan·
lele,vv.993·996-,acriminalilorcareincearcăsăacapedepedeapsll."),
sau Nemesis, fiică a Nopţii-Nyx (Hesiod, Theogonio, v. 223) ~i zeiţă a
răzbunării,păzitoaream ăsuriilntoateşiaecOilibruluidintrebineşi
rău, atente să aancţionezeorice faptă
care depă\!Cştecondiţia umană".
Solicitărilecu privire la instaurarea unei justiţii subiective erau
adreaate, de regulă, Erinii/or (gr. Erinnys, cu pluralul Erinnyes), iei-
tăţi htoniene ale rbbunării şi blestemului, născute de Gaia dup.ă ce
fue.eseră conceputedinsângeleceizvoradinponisul mutilata\ lui
Uranos (Heaiod, Theogonia, vv. 184-186)". Pe elo, pe aceste creaturi
spăimoase,lechemautnajutorsunetelemorţilornerăibunaţi(şiVergiliu„
ştiacă,dintreuciga,i,Furiile-aşasenumucacutedivinităţiin ,tran·
acrierea"lorlatină-iichinuiecelmairăupcceiceau vărsat sângele
paterneaumatem)sau cei care nu aveau mijloace să producăsin­
gurimăsuriledepedepsireaucigaşilor.Blulemeelelnselo,fiiceale
Nopţii•Nyi: (după Eschil, Eumenidele):
 [... ]Noapteaceaoumpliti
Nhcutu-ne-a fi ne numim Blbteme
lnbunalocuinţe\or o ubpAmAntene,

Allckto,MegairaşiTiaiphone(romanii,împrumutll.ndu-le,le-aupăa­
tratnumele,zicându-lelaunlocFurii-FuriaesauDivaeOeae)a8Cultau
imprecaţiileşiblestemeleprincareerauinvocate,işipilrbeaulocu­
înţele subterane şi îşi începeau demersurile pedepsitoare. lnflţişarea
lortrezea,paime-demoniorigeniifemininepedepsitoaresubchipul
unor femei in vântil cu aripi din şerpi impletiţi,cuşerpi colcăindu-le
pecap,lnlocdepăr,cuflcliiaprinselnmâini".(ŞiApolloledescrie­
surprinzător pentru un zeu, servindu-se de ,.imagini": , Gorgone-nfrico-
şete şi totuşi negorgonel Cum le-am văzut odată zugrăvite/ Răpind
bucate de la masa luiFineU.11. Eletoate/Suntaripate,groaznice,tntu,
necateJ Le-auzi cum straşnic sforăie cu gemet greu) Din ,x,hi un suc
aelrboa le picură mereu ...".) Eriniile pedepseau lncălcarea . legilor"
ceveneaudinneguratimpului, răzbunaucrimeleflptuitetnfamilie
(ceignorauvoitun.cod " acceptat)şislngeleomenesc,sancţionauln
genere oriceîncălcare a normelor, li urmăreau pe ucigaşi, li chinuiau,
leprovocauin,uportabilemustrărideconştiinţă. Locullorînansam,
blulcredinţelorreligioaseşialtradiţiilor,caşiîncompluul sacralal
vechii Eladeera bine precizat
şi consolidat ca atare. Şi intim legat de
bleateme

În miturile eline blestemau mai cu seamă femeile

Blestemau femeile amăgite, iubitele abandonate, soţiile lnşe!ate şi
părăaite,adicăaceleeroine-aleluiEuripide(480-406i.Hr.),săzicem­
la care ps~iunea iubirii, năvalnică,
devastatoare, depăşeşte limitele,
flcândsunetelesă .explodeze"inrăzbunăricumplite.Şidacă arfi.'Jă
judecăm după disponibilităţile amoroase (cu care Plutarh, biograful
său, nu este deloc de acord) arătate de Tezeu .. (fiu al Etrei şi al
regeluiatenianEgeueau,dupăaltetradiţii,chiaralzeuluiPoseidon),
cel care a ,înşirat", în timp, foarte multe victime (Anaxo, cea pe care
o răpe~te din Troizene; Ariadna, fiica regelui Minos al Cretei, căreia îi
promite Kă o ia în căsătorie, dar o părăseşte; Antiope [căreia unii
mitografiîizîcMelanipasauHi polila],reginăaamazoanelor,cucare
1-aavutpeHipolît;Fedra,tieafiicăarege!uiMinoa,cucareTezeuse
va însura lncel e din urmă; Elena din Spart.a, danaatoareln templul
zeiţeiArtemis, pe careorăpeştecugli.ndul de aşi-o face soţie;fiicele
\uiSinisşiKerkyon,pecarcle-asiluit;Periboia,mamaluiAia:i:,oaltA
nevastă a lui Tezeu; Aigle, de dragul căreia o abandonează pe Ariadna
[ultimele .iubiri" nu sunt confirmate de toţi scriitorii; şi din Hades
Tezeu vrusese aă o· răpea.,că pe Persefona]J", n•am putea spune că
aceste femei-departe de11fi fiinţe din care unscriitorfuncia rmente
misogi n (cumafostr;ocotit,fărădreptate,Euripide)afăcutniştelntru­
chipări rele, perverse-nuaveaumotivesăsedezlănţuie
Medeea - ea să rămânem în preajma aceluiaşi Tczeu şi &li păstrăm
şi o oarecare o.-dine ln vreme - , făptura .cu glezne frumoase"-după
Hesiod""-, fecioară 0bl Andă" - afirm A Diodor din Sicilia - care ii lntAm-
pină pe argonauţi pe ţărmu! Colhidei, în fapt (aici se adună cele mai
multern.ituri)ovrăjit,;,are priceputăsămanevrezeotravaşi să fabrice
unsori careschimbălnfăţişarea şi vârstaoameni!or, fiică a lui Colhos
(sau Eet şi a oceanidei !dia), regele oolhilor, rudă (chia r soră spun
unele tradiţii) a Ci~ei, nepoată a lui HeliDII şi preoteasă a sumbrei
zeiţeHecate,ceapecareTezeuogliseştelângătatălsău,Egeu,la
Ate na, avea - crede ea - întemeiate motive să arunce imprecaţii. După
cei-aajutatpeargonauţiaădobân deasclifaimoaaa/ândde aur (nimic
alt.:evad~At blanadeaamur-eradepărereMilesculnscrierilesale
ră.llărite n e), Medeea a fugitdinColhida, urmli.ndu-1 pe lason(zeîi
interveniseră,fireşte,fllcând-osă aeîndrăgo11te1111cănebuneştedecăpe­
teni11 celor veniţi din Argos), care li făgăduise că o va lua de soţie.
Că!ătoriapemare,p\inădeperipeţii,cuurmăritorişi urmăriţi(casă
lncetineascăgoa n acelorceveneaudupăei,Medcea-ziceovariantă
a mitului - l-a Ucis pe Ab.syrtoa, fratele ei mai mic, aflat cu ea pe
corabie, l-a tăiatln bucăţi şi apoi a aruncat.fragmentele" lnapli,
convinsă fii nd că regele Eet, tată l lor, se va opri aă le adune), cu un
popas în Inaula feacilor (unde Medeea şi lason se şi cbătoresc, în
pripă",căciAlcinou,regelefeacilor,refuzasesăprcdeacolhilor o Medee
mărit.stă) şi cu o 'l"dere mai lungă ln Lole (undo Medeea !I ajută pe
l asonsă aerăzbunepePelîlill, uzurpatoraltronuluipărinteluisAu),se
va sfârşi înCorint(căcifiu! lui Peliaaii izgoneşte din Lole), unde cei
doivieţuiesczeceani4iMedee11îi1111şteaoţu!uieidoifii-peMcnncr
şi pe Ferit. După o vreme, dragostea lui Iason pentru Medeea începe
aă pălească. Bărbatul se simte atras de Creusa (Glanka - ln alte
variante), fiica regelui Creon al Corintului, şi hotărăşte să seînaoare

Aflăm acum, în tragedia lui Euripidc, o Medee înşelată, devenită

i ndezirabilă pe pămli.ntcorintian şi sortită, prin urmare,exilului
{o pribegie ln care copiii nu aveau a-o însoţească). Iubirea Medeei
pentrulaeon11fost aute11ticli,răzbunareaei-cărei11scriitorulgrec,ln
stare să coboare în sufletul femeii, li caută resorturile - va fi aprigă
{disproporţionat,poate,dedură)şimultidirecţionată . Ruperealegăturii
conjugaledecătrebărbatulpentrucarefăcuseatăteasacrificiişicăruis
îifăcuseatAteaserviciiisepsreMedeeideneiertat(îl ajutasepelason
să treacă probele lacarellsupuseseregeleEet,ilanihilasecuoisrbă
fermecată pe dragonul care păzea lâna de aur, li omorâse pe
uzurpatorulPeliasconvingAndu-lcpefiicclcaooluiacii,dacăîlvortii.ia
in bucăiî fi-I vor fierbe intr•un cazan pe tatill lor, ea îl va î nvia -
demoutraţieintelătoarefăcutăuupraunuiberbec[.magieperfidă"]­
lntinerit"J. Această distrugere rupe ordinea firească, deteriorează
.atarea" obişnuităafemeii;ideclanşeazăreacţHviolente.Zice Medeea
(ln piesa lui Euripida):
[. .. ]Femeia-itcmătoaN de-obicei,
Şi-nluptăşovăiocăndvedeflcrlucind,
Cipatulnun\iioalede o-a pAnglrit
Nu-i fiinţă mai necru\lt.oaNdecAtea...
Vafipedepsită ti rivala.Creuaeiiitrimite,tndar(darfunest,iarăşi
.magie perfidli")un văl (peploa)şi o coroană îmbibate cu otravă (u n
bituminf1amabil )l' , şi fiicaluiCreonardedevie. Lafe!şîtatălei,care
a încercat să
oaah-ez.e. Soţului infidel ii este rezervată o pedeapsă
cutremurătoare (Euripide se af1ă intre performerii creatorilor de ten-
siune dramatică). Medeea se va răzbuna pe lason ucigându-şi copiii.
Sancţiunileacesteavorfi,desigur,procedatedeaentinţă,bleslemul,ca
deobicei:
lible,tempeeltipe aoa\l,oil-ivld
Sf!irAm~\i in palat,clei mai înUi
AvurAcurajd-miadudjigniri!
Plirinte,cet.ate,pe voiv-amlA•at,
Ucis,Hni-am frate!e-n mAqav omor...11
1nvrăjbită,ehinult!i,tndurerată, rănită(orgolioasăpeate măsură:
.O,Zeua,nu-liertopecelcem-arănit!"),Medeeanu-imai&eparăpe
eopiiinăscuţideeadesoţulncen,dîncioa. BlcstemulliincludelJ.ipeei:
Copiib\eotema\i, din trupu-mi cumplit,
Oe-ar fi slmuriţiculaoonla rlnd,
UX:a,ulace,tade a-arnlrui11 •
Lipaadecruţareaintenţiilornueicludeezi tările.Medeeapuneea
tnsăşi tn practică propriile decizii (ca vrăjitoare are o relaţie vădită cu
suprafirescul).SefrămAntlitntli,dătnapoi,şovăie,cruzimeagAndului
pare să o sperie. Revine totuşi, 'oferindu-şi alte şi alte motive, Scena
ucideriîcopîilor(blcstemullmplinit),izbutitădeEuripide,nuareegal
in literatura dramatică a lumii:
Copil,copiiimei,cetale-ave\ide·acum
Şica ae-nc al'<! voioălocui\ipeveci,
Lipsiţidemamavoutrl,•ingurl-ndureri
lntr•unţinut strllin mlvoilndep!rta,
Şif!ir' d vicuno,c, voioa.d,fericiţi.
FAr'dv-alegmir<!ul,llr'ol-mpodobeac
Denuntlpatulvootru,faclele purtAnd
Nl pbtuitl, vai, ce mult m-am o umeţit l
Zadam'cv,amcrescutpe v ·, cop"' " me· ,
Zadarnicm-amtrudit,rupAndu-mA·ndureri,
CercatA-nceaoulnaşteriinecruţătorl
O opun, oărmana, va ·, cA -m " b'zu ·am ma · ·e ·
Spera nţamulte-nvoi; oă-mbătr&nesc!a voi;
Murind,oilmA-nveliţicumruta voa, tră,lin,
Deotinr&vnitde muritori . S-ari, ipit
Prea dulcelemeugând.lmivafivai , ·am u
Slvieţuie,cinoinguratl,fiirll.voi
Cuoohii vo,triscumpi n-a\i mai vedoankiclnd
Pemama;veţifiprin.,ifnalterAnduieli,
Alei,dinochi,decemăcercetaţi,copii?
Decemi-nUmpina\icuultimulsurb?
Femei, ce_., mă fac? Mi-e oufletul buimac,
VA.zAndlucirealimpededin oohiilor
Nicin-aşputea.Fugiţivoi,hotbâridinUil
EuamsA-iduca!ar'dinţarApecopii.
Lace-ibunnenorocul d mi-llndoiesc,
Cnooarta fiilorpetatlo!-ldznesc?
Nu,nuvoi fiiptui. Fugiţi voi, hotărlri l
Darce1imţirimAprind?Sau vreau11-ajungdcrh,
Ll,Andu-ipedu,manioăoteanepedepaiţi ?
Ba, trebuied-ncerc.O,cAtde alabA aum
Să port !n inima-mi gândiri ce mokomesc l
lntraţicopiilnca.'le.Ceiopri\idecer
SA steadefa\Alângăjortfacc-o-mplin esc,
Ferească-oe! N-0 ,1 se-moaiemlnamea.
(Copiiiintrdlnpolal)
O, nu,o, ,ufiete , nutu , nu olvlrţi
Mifelniculomor!Slrmane,nu•ilovi
Tucruţl-ipe<:Opii, cilttevorbucura
Deţ i vor vieţui departe, deaplr\i\i
Ba, duhuri, morţi din H.o.dea greu rhbunători,
Nu oe va pomeni el eu mi -am părhit
Copiii-ntredlJlmani, 8'-şibaUjoode ei
Oricum tot vor muri, şi dac! li •·a dat,
Chiar eu am !il-i ucid, că eu mi i-am n,scut
EtotulrAnduit

(... JO,dulcilmbrll.ţişări,
Obraji p!Ap.lnzi,suf\11.ri auave decopii!
Plecaţi,plecaţi!Eunumaiamcurl\)d-ntorc
PrivireacUNei.Nlprunam-azdrobit.
PreoimtcemAqAvie,1gata 1ă ,mplinesc.
MaidArzl-ipatimadecAteminteamea,
NecuuriflirA!leamA-nlume pribegind!
 Şi totu.şi

O, dragi femei, , -a hotărât! Cât mai eu drg,

CopiiiNl-iucid,din \arădgoneoc
Nu vreau, tot pregetând, oă piară fiii mei
Prinaltebra\e,maicumplitelamăcel.
OrieUIIltotvormuri, Oi dacăli $- adat
Chiar eu am să - i ucid, ell. eu mi i-am născut.
Hai, te-nannea,ă, inimă I C., ,ăboveşti
SJ.-ndeplineşti păcatul greu trebuitor.
Hai,\ine spada,\ine-o, biatll.mânamea.
Pur«dec,itr<: altil viaţă de dureri
Nu te -nmuia 1 Nu-\i aminti ell. ount ai tăi
Ac<!şticopiiiubiţi,pecarei·ainlacut
Odipăfiiis!mi-iuit'P-apoioăpl!n,r
Căeu,deşi-iomor,dinsutleti-amiubit,
Şi-am Ali rămân o mamă fără de noroc"
De durere, Iason s-a sinucis (bles~mul ... ). Înainte de a pleca, Medeea
incendiază şi palatul regelui Creon. Zboară apoi intr-un car la care
erau înhămaţ.,i drt ·_ oni {să nu uităm că era vrăjitoare) sau, potrivit
unei variante a mitului, cai înaripaţi. Adăpostită la Atena, Medeea se
căsătoreşte cu Egeu 'P îi fa.te un fecior, pe Medos'", cel din tare se va naşte
neamul mezilor (evident ahi .mezi", nu cei cunoscuţi din istoria Asiei).
Aici, la Atena, o găseşte Tezeu (reperul meu ln această .plimbare"
prin mitologia greacă), venit să-şi cunoască tatăl, pe regele Egeu şi să
fie recunoscut de acesta. Ca să elimine orice obstacol din drumul spre
tron al fiului ei, Medeea încearcă să-l piardă pe Tuzeu (prin otravă sau,
după alte versiuni, prin trimiterea eroului să înfrunte taurul din
Maraton). Dar tatăl !şi identifică fiul (Tezeu purta sandalele şi avea la
ş.old sabia lui Egeu, nelipsită de puteri magice), ca urmare, Medeea şi

Met::.:: !ei:~~iJ!diţ;a a~ază isprăvile lui Tezeu, viteazul în a cărui

zămislire se ,,amestemse• şi Poseidon, supremul zeu htonian) atenienii
îi plăteau lui Minos, regele Cretei, un tribut plin de cruzime. Pentru
tă pusese la cale prin înşelăciune, prin Egeu, moartea lui Androgen,
fiul lui Minos, ora~ul Atena trebuia să trimită în Creta, la fiecare nouă
ani (sau anual, după alte variante), şapte tineri şi şapte fete spre a fi
do.ţ; ea hro.nă Minotaurului (altfel, zisese oracolul, toată ţara urma să
fie bântuită de secetă şi de alte dezastre), monstrul născut din
nofinmsca însoţire a Po.Slpheî, soţia lui Minos, cu taurul trimis în Creta
de zeul Poseidon. :Minotaurul a fost închis in labirintul (împletire de
coridoare întortocheate din care nu există ieşire, traseu al probelor cu
funcţie iniţiatică etc.) construit de arhitectul Dedal.
Tezeu (erou la început mai degrabă atic, dar achiziţionând apoi o
faimă panelenă şi făcAnd pasul dinspre legendă către realitate {vezi
Theui-Onu.l din Atena], reface cumva ciclul , faptelor lui Hercule" - lui
i se atribuie uciderea lui Prokrustes, tâlharul cu statură impresio-
nantă, prinderea taurului din Maraton, participarea la călătoria a rgo-
nauţilor, omorârea Minotaurului, luptele cu amazoanele, descinderea
în Hades -, transformându-ac într-un viteaz ionic, pc potriva ambiţiilor
atenienilor, la fel ca Heraklc, uriaşul doric1~J, personaj în jurul căruia
mitografii au brodat în fel şi chip, alcătuind o poveste complexă, a
cerut să fie inclus în lotul do tineri cc lll'mau a fi sacrificaţi pentru
alimentaţia întruchipării spăimoase do sub pământ.
Tezeu il învinge pe Minotaur (artiştii, din Antichitate şi până in
vremea modernă, vor exulta aşezând în frescă, pe pânză, pc lut smălţuit
ori ln piatră această ispravă ) şi , cu ajutorul Ariadnei, fiică a Juj Minos,
găseşte şi ieşirea din labirint. Îndrăgostită foarte tare de Tezeu,
Ariadna i-a dat un ghem care, deşirat (.firul Ariadnei"), l-a condus pe
erou înapoi către ieşire. Frumoasa fecioară cretană avea, prin lll'mare,
ştiinţa rezolvării enigmelor, cunoştea căile de dezlegare a hăţişurilor
labirintice.
Ca să o recompenseze şi să o scape de pedeapsă, Tczeu o ia pe
Ariadna cu el în fuga noctumă din Creta. Expediţia ajunge pc insula
Naxos. Aici versiunile se despart. Unele spun că Ariadna i-ar fi fost
răpită lui Tezou do zeul Dionysos, îndrăgosti t de ea. Altele afirmă că
aventura ar fi început după ce zeul a gă sit-o pe cretana cea frumoasă
pribegind prin insulă. Ea fusese părăsită de Tuzeu. ş;, ca orice
îndrăgostită părăsită, A..;adna îl blestemă pe infidel, invocând Eriniile
(nişte zeiţ,e aici cn o .arie" mai largă de acţiune) să o rbbune . Aceasta
a fost varianta aleasă de Caius Valerius Catullus - Catul (cca 87-
·cca 57 t.Hr.) -, poet al iubirilor graţioase şi al dragostei sale pentru
Leabia. Am selectat aoonstll. interprelo/io latino a mitnlui (chiar dacă
poetul nu ştie că Eumenidele erau fostele Erinii, devenite 1n timp
.bin!lvoitoare" şi încetând aă-i mai peraecutc pe culpabili), pentru că
imprecaţia {în poezia nr. 64) prin care Ariadna, înşelată, abandonată,
Io cheamă pe vechile zeităţi htoniene aă o răzbune arc forţă ·
[... ]Un0&trov ainguratic 1
Nicioieş iredeaici: te·ncingalembii talazuri,
Nu-inici un chip do fugit, nîcioperanţă, şitoatesuntmute,
Tuate-spu•tii pe•tetot, pretutindeni vezi moartea cu ochii I
Tutuşilntunericu!morţiipeochi lncănumia-apune,
Şi istoyitul meu trup n-o aă-şi piardă simţire a vieţii ,
Până ce zeilor nu le voi cere pedeapsa trădării ,
Până nu chem indurarea cereaocll. !n ceaoul din urmă
Voi, ca.re deci rhbunaţi pedepsind a' bărbaţilor crime,
Voi,Eumenido.cu-avoastrll.cununăde,;erpi,voi, •eiţe,
Care pe frunte purtaţiarzătoareamlniedin o unet,
Rcpede-aiciveniţi,ucultaţităn,i:uirilemele,
 Care !e '><:Ot din adllnc, d.rman a de min e, rl ma&l
FAr-ajutor4ianllnd de mAnie, de-<>patimiMrbă.
Ele fiindcldininimliesfifiindclountdrepte,
Nu •uferiţivo i acum e ca pl&noul 1i-mifiezadarnic,
Ci,dupăcumm-euitat1'hueupărăoindu-ml-aice ,
Tot cu uitarea o.11-ipiardă ,ie!pe-aiolifipe•ine"°.

Blestemeseţes,iînjuru\Fedrei.Fedra,fiiclaregeluiMinos(aorl
deei a Ariadnei) şi a doua soţie a lui Tozeu, rege al Atenei acum. Când
11-a însurat cu Fedra, Tozeu avea un fiu, pe Hipolit, f'!lcut cu regina
amazoanelor Antiope. Hipolit - spun mitografii - era un misogin . V.lna
(un Cflntaur11 lnvlţase acestmeşteşug)împreunlcuArtemis, li era
zeiţei plecat adorator, dari~i păstra castitatea"'. Iritatl de atâta dispreţ
arătat iubirii, Afrodita, mânioasă pe omul care refuza plăcerile
amorului, i-a insuflat Fedrei o dragoste devastatoare faţă de fiul ei
vitreg. Reacţia v.lnătorului a fost cea previzibilă. Respinsă - spune
legenda-, Fedra (care, în întruparea oferită de Euripide, este bună şi
onestă,darincapabllă să seopunăpasiuniidevastatoare")s]egesinu­
ciderea. Insă, înainte de a seomort,tl calomniază pe Hipolit!nfaţa
tatăluiacestuia,Tozeu,lăs.lndşioscrisoareprincareilacuzăcăarfi
incen:at să o violeze. Dragostea incestuoasă este astfel ~ocolită ~i-
credea Euripide -onorabilitatea eroinei sale (la care a ţinut evident)
salvată.
Supărat,Toieuitiblestemăfiul ticheamlasupraluipedeapnlui
Po!eidon. Zeul trimite lnaintea carului lui Hipolit un taur de mare
lnfrico~ător; caii se sperie, răstoarnă carul ~i li omoară pe t.lnlrul
v.lnitor, călcându-l cu copitele. Artemis (ne spune Euripide ln tragedia
Hippolit} li va explica adevărul !ui Tezeu ti îl va lmpăca pe tată cu fiul
muribund•. Prea tAniu !n ! ă ...

Un paricid inocent: Oedip

Către începutul tragediei Oedip rege, preotul lui Zeus, unul dintre
personaje, descrie starea ln care se află Theba:
Oratul, precumvezituin1uţi,oeculremurA
Cumplit, acum, ;icapul nuşi - !poatetrage
DinhiplA-afar',nicidintaluul~ldeo.1ngiuiri,
El piere-n i.ermenii~i roditori ai gliei,
E!piere·nturmelecepaac, , i-nfacerile
Sterilelafemci;unzeuduclnd pârjolul
Sărind oe-arunclciumli.hAdlpecetate.
Sub e\,deşartaecasa luiCadm,i Iadul
Celnegru-mbogiţitdegemetetilacrimi"'.
 Sofode (cca 496-cca 406 l,Hr,) descrie - verosimil dupl!. un pasaj din
Herodot în care erau evocate chinurile pclasgilor după o crimă abo-
minabilă.. - dezastrul care a lovit o Thebă condusă de Oedip : pământul
îşi pierduse fertilitatea, vitele deveniseră sterpe, femeile la fel; lângă
această lipsă de rodnicie generalizată, o molimă teribilă popula cu
morţi ţ;nuturile subpământene. Într-o variantă a lui, mitul mai pome-
neşte şi alte boli înfiorătoare şi o miru,mă groaznică lăsată dos.supra
Oraşului. Erau semnele limpezi ale inliniei Eriniilor, fiindcă moartea
!ui La.ios, fostul rege (tată a! lui Oedip şi soţ al Iocastei), rămăsese
nerăzbunat.li. Consultat, oracolul din Delfi spune că nenorocirile nu vor
înceta până când ucigaşul lui Laios nu va fi găsit ~i pedepsit, izgonit
din Or114. Cândva Pythia îi comunicase regelui Lalos că va fi omorât de
fiul pe care îl va aduce pe lume. Laios îşi meneşte fiul morţii dar,
!l,8.]vator, destinul intervine şi Oedip e scăpat de nişte sclavi (în vari-
ante: păstori) şi cr~te la curtea regelui Polibiu. Fire nestăpânită, când
se va întâlni mai târziu cu Laios , li va ucide - căci acesta ii ceruse să-i
facă loc - fără a şti d. era tatăl lui. Începe astfel comiterea păcatului
lui involuntar şi asupra lui ~dip coboară umbra tragică a culpabilului
inocent. Puterea zeilor este mare - vrea să ne spw,ă Sofocle prin acest
per110naj tragic -, în faţ.a lor omul este un fir neputincios de praf,
damnat Ue un destin ţesut înainte ca fiinţa omene1ucă să se nască
Poetul işi duce eroul mai departe. Oedip rezolvă teribila întrebare s
sfillIUlui (pasărea-iazmă, un sfinx feminin, mâniată, se aruncă de pe
stâncă şi moare), scapă cetatea terorizată (pănă atunci thebanîi li oferi-
aeră zilnic monstrului câte o jertfă omenească) şi binemerită - zice
povestea - tronul Thebei şi mâna loca.atei (mama lui). De la paricid la
incest, totul dincolo de ştiinţa şi de voinţa eroului.
~dip se angajează total in cea de -a doua salvare a cetăţii . Vrea cu
orice chip aă-1 ghească - căci aşa ae rostise oracolul - pe ucigaş şi să
răzbune moartea lui Lalos. Bleatemul împotriva criminalului/crimina
lilor neştiut/neştiuţi eete la locul Iul , căd materializarea lui ar declanşa
ispăşirea·

Iar pe făptaşul fărădelegii, ce •-ascunde

Fiecă-iunul,fiecă-•maimulţi,ilb\e1tem
Să·ţiducăamar nicneagraviaţădeamaruri '
Şible,temcapecaoameadcadăaceeaşi
NA pastA.ce·amrostitacumcAnd eucuştirea
Mea,l-a,adApo,tilavatrameape-acela 1
VAeervouA•ă- ndeplini\itoateacestea
D edragulmeu9i-al zeuluiti-alţării
Ce stearpA,pArhiU de.ei, epierdutA„
locasta încearcă să-! tempereze pe ~dip, dar nu reuşeşte declt d-l
irite. Cu multă ştiinţă a dozării şi filtrării tensiunii, Sofode montează
oanchetăcareinainteazăincetşisavant(. trăglndu-l"dupleape
a pcctator),pecAtdesavant,peatAtdecrud,expulzlndadevărurile
apreexploziafinală.locasta(car<laveacuOedippatrucopîi:doibAieţi,
Eteoc\e şi Polynice [în Oedip la Colonos, o altă tragedie de Sofocle,
tatăl li va blestema să nu ajungă niciodată aă domneascli in Theba), ,;
două fete, Antigona şi Iamena ) ae apănzW"ii. Oedip - in închipuirea lui
Sofode un om reman:abil, cu un suflet nobil, căzut victimă unui destin
nemiloa-îşiscoateochii.Varătlcideacumlnainteprinlumedusde
mAnă de Antigona ...
Înaceaatălumegrecelll!căveche,lntinaăîn apaţiu şi(fabulos)ln
rătăcit (literalmente, clici am ignorat orice sistem!)
timp, prin care am
incăutareablestemelor,amiturilor ( aflateîntr-orelaţiespecială,atlt

~il~Îi~~~::fr:.~~~~;!~a~:}~~;!~~:~ti:::;~~~]1~;
~a"pecialîzafe•. Cei oo nu puteau rilzbuna o cfiinli sau o nedreptate li
invocau pe zeişi aşteptau intervenţialorpedepaitoare. Miturile ne
apundacuteimplicAri nuintArziau. Neputând d-tirecupereze,
contra unor daruri bogate,fata-pe .tmbujorataHriseis" -rApitll.de
Agamemnon, preotul Hriaea, slujitor al lui Apollo, li roagă ee zeu (în
primul cânt dinlliodo)sli.-i sancţioneze pe ahei:
Tu cel cu arcu\deargint,tu paznicu!Hrioei, Sminteuo,
Can,vArtosocrote, tiTenedo, ,iChilo p...,aoflntA,
Dacă ziditu -ţi -am e uvreunmAndrulocqde mărire,
Ori!nchina tu-ţi- a mgraoelebuturidecapre ,itauri,
Gla&u] auzi-mi-I, Doamne, ,i-<1 aingurA vn,re-mplinet te·mi
StropiidepllnocusAgeţilet.aleplAtea...,A-midanail!•.

ŞitabAragroceascăvafiloviUidesăgeţilearcaşului,carerbpA ndeec
o molimă (Ahile o defineşte drep t . cîumil") foarte puternicii., înspAimAn-
tAtoare in eficienţa ei.
Blestemele populează textele, ,împodobindu-le" înfricoşător, cllci devin

U
~:b..;~.•,.•:,~ ;g;;!e~!~=r~.\::~:::r:;."!r:.rc~c~er:.~t:i~c:~:~1i:~~i:~
untlansatecătrecer,însperanţacăvorfieuziteded,viniUiţilerbbu­
nAmsau ,trimise" zeităţilorhtonicneprintăbliţcdep!umbaşczateln
morminte• . Blestemul putea fi un act emis în spaţiul privat de cel oo
nu ma, gli.seaal tă soluţie pentru remstalareaiustiţiei aau aruncat
publicîmpotrivacelorce8efllceauvinovaţidecrimeoridealtepăcate
faţă de comunitate aau de religie. Blestemul putea căpăta funcţii de
proiectare{ameninţAtoare)aunoraancţiuniatunci cAnderainclus,ca
secvenţă de avertizare, ln testamente şi urmărea sii tempereze elanul
celordispuşisiitalcedispoziţii!e. Ble8temulincizatpeplatrafunerară
(şisupraveghealdcdouămâiniridicatesprecercaolmplorareazeilo r)
putea să-i protejeze pe cei morţi ln .locuinţele" lor veşnice, credinţa în
veghea necurmată a forţelor suprafireşti fiind neştirbită şi integrată şi
!
tn cultul defuncţilor. Cum mormintele erau gândite adesea ca necropole
familiale, profanatorii şi jefuitorii trebuiau descurajaţi. ,.Numeroa.se
eunt de pe morminte, prin care, potrivit unei vechi legi a
inscripţiile
oraşului, cei ce tulbură liniştea mormântiilui sunt ameninţaţi cu o
amendă plătită unei instituţii publice. Frecvente sunt ~i
ce trebuie
inscripţiile care pun mormântul sub protecţia zeilor subpământeni,
cheamă a&upra profanatorului lui toate relele de aici şi din lumea
cealaltă. Mai alee locuitorii câtorva regiuni din A..ia Mică, mai slab
elenizate, se întrec ln a profera tot felul de blesteme înfricoşătoare. {. .. ]
Dar chiar şi în locuri în care populaţia era mai curat elenă se tntlllneSC
uneori inscripţii care conţin 8..llemenea blesteme."""
În compunerile poeţilor, blestemul se asociază umwri cu invectiva,
ca la Arhiloh, sau lncepe să CApete dimensiuni impresionante, ca ln
poemul Ibis (,nume" şi .titlu" cu care ne vom mai intAlni ceva mai jos
la Ovidiu), pe care Calimah l-a îndreptat împotriva unui inamic al său

~=r~:~u~~:~~:t;:~~~:~t~r~d!r: ~:~t~:::i:i;:~:~::e_ali:a~nc~
Bj'i.amăîn epoca elenistică
- de preface~ imprecaţia
dintr-o de ~ ,figură
stil" într-o .formă literară" de sme stătătoare. Lucru care s-a şi petre-J
cut, în parte, in Blestemele lui Euphorion.

Mesaje ş i „căsuţe poştale" pentru ze i

Tăbliţ,ele (tabu/ae) de plumb (sau din alte metale) pe care erau scrise
blesteme, puse tn morminte, ne-ar îndemna să credem că romanii (şi
grecii, de altfel) făceau din această practicii o afacere discretă, ferită de
ochii lumii, tratată dired intre ei şi zei (cei subpământeni, de regulă ,
dii inferi), pe care ii rugau să răzbune şi să pedepsească. Am putea
socoti astfel - şi ar ieşi în felul acesta la iveală o trăsătură interesantă
(sprijinită cumva şi de reticenţa lui Ovidiu în a-şi numi deschis
inamicii; vezi mai jo,,) a mentalităţilor strămoşilor noştri-, dacă nu
s-ar fi păstrat şi blestemele incizate pe monumentele funerare, sflste
în văzul lumii, prin urmare, şi care nu aşezau mereu aecuritatea mor-
mântului sub pavăza unei imprecaţii. Ba, dimpotrivă, adesea teitele
proferau deschis e i ecraţii contra unor persoane lesne identificabile
Ble8temele acestea - foarte variate ca retorică - urmau a fi îndepli-
nite prin intermediul zeităţilor, a celor htoniene cu deosebire. Tăbliţ,ele
cu blesteme purtau deci ni şte mesa.ie ce urmau a fi trimise către
, lumea de dincolo" în a~teptarea îndeplinirii soliciU.rii fune ste.
I
Ele alcătuiau un , gen • bine configurat, care a impus şi apariţia
profesionittilor acestor compuneri. Un .oi da logografi (cum erau numiţi
ln Greeiaapecialiştii în compunerea d~IOl'la porunci), nu prea
lnaintaţîinştiîn~decarte(zicalciituirilelor), 1-aconfigurateurapi­
ditate. Aceştiacribi(lntre care unii învlţaţi deaooperl, poate,ti nitte
atrlini,familiari~aţîcudîaeiplineleoculte,veniţi-verosimil-dintr-un
Răsărit deprim cu imprecaţiile) îfÎ atteptau pe atradii clienţii ti lti
ofereauserviciile,contracoat,iarcAnddoritoriinuaplreau,aeriitorii
debleatemeblteaucartiereleora.i,elorcAutlndloeurilelncarearfi
putut al-şi exercite profesiunea. Pe acetti scriitori lacomandl (ce nu
potpretindeinniciunfelatatutulunorclrturaridenivelmediu)cred
el trebuie al-i aşed.m ln postura celorcan, au redactat(lntr-olati-
.neaacll.jalnică)bleatemel11(foartemulte,dacli.judecl!.mdupl!.numl!.rul j
:::rf;':!::::>a~~iatorii din Roma ln,~ercau 811.••i anihil ~
Conţinutul acestor ble,teme (din care nu lipaea niciodată numele
du~manului), chiar dacă dependent de un .formular" deja oonatituit,
era destul de variat. Erau aruncate ,ub puterea distructivii. a formule-
lor magice viaţa inamicului, 8'.nătatea lui, roadele muncii aale, amicii,
rubedeniile. Elemente familiare, comune, extrase dintr•un univers
casnic, dintr-un depozit la lndemAnll., ,atare• care ml face si cred cli.
palierul de pe care se recrutau ,autorii" evocaţi mai SU-I trebuie să fi
fo11tlntr-adevll.rpopular(111u,oricum,unulapropîetdeel).E:i:emplul
pecare-lciteimaijoa" aaparţînutevidentunui,.anatom.iat" :
Malck>Mieon11,ocu/o.,,man ru,dicita•,br,u,ia•,u11ci•,capilo,capul,pe,h•,
femiu, <'<!11/er, um(bi)licu•. p,ctu,, m<>mi/a,, o.,, buca, , <kntt , , IPl,;,,,., =nta,,
fronte(m), , up,r-cilia,.capla,,um•rum,n11rvia•, ""•"•cru•,qu(e),tu,lucrw,
valetudi11..,d,(1eofoostabulaa
(Miconu bla1 t.lm l lntoatet.1bliţela (cari ae voracrielochii,mlinile,graiul,
braţele,unghiile,pArul,capul,picioarele,coa paa,ptntecel e ,buricul,piep-­
tul,ţlţele,gura,obrazul , dinţii,buzele,barba,fruntea, 1prh«mele ,spatele,
umerii,muţchii,oa.oele ,fluierul piciorului,folo.,ul ,dorinţ1m1ide oeam.l,
dnltatealuiMalciu,.)
Tăbliţele cu blesteme ereu puBe în morminte. Conţinutul lor trebuia
sl ajungă la cuno,tinţa zeilor subp.li.mtnteni, f i , cutii• poştale mai
bune dectt locurile de veci anticii n•au putut imagina. Spiritele celor
rlposaţi, lntr-o mi~care ne,ta.njenitl tntre cele două lumi, urmau a fi
.curierii"detncredere,uneorichiardirectintereaaţi(cAndcbuser.li.
victime ale unor crime nepedepsite) pe IAngl Pluton fi Proserpîna.
 Blestemele din „romanul Didonei"
.Cartea Didonei" sau .Romanul Didonei" este denumită ade,rea a
patra carte a Eneidei, editată de multe ori separat", .roman• de dra-
goste şi moarte, irecvenţA de vârf a epopeii unde epicul face liricului un
loc confortabil (ambele fiind supravegheate de o admirabil ă tehnică a
dramaticului) şi pentru a cărei compunere - spun exegeţii - Vergiliu
i-a recitit pe tragicii greci, pe Apollonîos din Rhodo• cu Argoriautica
(într-a treia carte !şi află sediul iubirea lui Iuon şi a Medeii) şi
pe Catul.
Cu o Didonil aparent ezitantă începe cartea a patra a Eneidei. Cu o
Didonil frământată (ce se confesează Annei, sora ei, oonfuhnta pe care
tragediHe greceşti o consacraJ!eră), care Îfi pune în vorbe zbuciumul
produs de dragostea pentru troianul chipeş (.Anna, ce visuri pustii mă
zbuciumă noaptea de spaime !I Ce curios e străinul sosit la casele
noa.stre !I Cât de nalt şi voinic şi cât de vrednic ln arme!/ Uite, cu cred-
~i pe dreptul- că dânsul din zei se sooboarăJ Frica vădeşte pe oamenii
josnici... ""). Sufletul reginei Cartaginei (s au mai degrabă conştiinţa
ei) pare a lupta încă împotriva acestei iubiri ce se lnfiripă (Didona -
spun exegeţii - vrea să ae comporte ca o femeie romană; acestea, deşi
aveau lngll.duinţa de la lege de a se mărita de mai multe ori, îşi puteau
conserva respectul comunităţii doar dacă avuseseră un singur soţ), vrea
adică sil dea prioritate datoriei, dar inima ei (plinii. ca şi a Medcii de
un amor năvalnic, impetuos, cotropitor, irezi,tibil"; .$ă nu uităm că şi
Medeea avea o confidentă, pe sora sa Chalciope) este gata să cedeze în
faţa pasfonii. Anna soror, quae me suspensom iiuomnia terrent fi'
Di dona e ,,11uspendatil" tntre cele două iubiri: cea datorat« soţului mort
(,.De când c sărmanul Sychae us/ Soţul meu, mort şi de când picura ră
de sânge penaţii...") şi impusă de un cod acceptat şi cea năvalnică, de
nestăvilit, pentru Acncas, pasiune irezistibilii., dar aflată în flagrant
dezacord cu opinia grupului (şi chiar cu propria părere). Sentimentul
vinovăţiei (culpa ) nu poate fi oprit să încolţea8Că (întreaga carte este,
de altfel, o lungă şi neizbutită tentativă de aut-Oamilgire), ia r în acest
conflict moral blestemul pe care li aruncă 9.Bupră•şi eroina (un soi de
.autoblestem") nu pare a fi decât un auxiliar menit să fortili.,;:starea
de ~da:Wrie". Un fortifiant ineficient în să, incapabil s ă o salveze pe
lndrăgostitll. de făptuirea pileatului condamnat de zeiţa Pudor, întru-
chipare a sentimentului onoarei la femei" , Oidona che amă asupril•fi
pedepse cereşti:
Sed mihi wl telll,s optem prin• ;,,.,. dehiscol,
¼I Paler omnipoten, adigat m• fulmiM ad umbra,,
PalUnt„ umbra• Er11bi noctemqut" pro/undam
 (lnaAmaibinevoieacolmA-na-hiUidevie plmlntul,
Tatlllputernkdinceruri cufulger 1l·mi mi1tuie trupul,
PalidăumbrAprinladdmltărAiprinneguranopţii.")
(vv.24-26)

De-a lungul intensei frământări a uneteşti a Didonei pe care o reati-

tuie cartea a patra, între tentativele de reechi!ibrare lăuntricl, Vergiliu
plasează .exploziile" provocate de iubirea netmpărtAşitA. Răceala cu
careAeneasliintAmpinăiubirea(definitli. deeroinăcuatătadificultate
şi cu o identitate stabilită în urma parcurgerii unui traseu labirintic,
cu.punctodocontrol"incompatibilelntreele )ducezb uciumulcătre
trăiri paroxistice. Suntem, evident, în preajma blestemului, aoluţie
ultimă. Statutulbărbatuluiiubit(elogiatcAndvalnelanurideneoprit)
eatedegradat,deapuiatdesemneleuneiascendenţceauprafireşti(.Nici
nuţi-emamăzeiţa,mişele,tiniciluiZardanu.s/Nu-ieştinepotlTe-a
nbcutCaucasulcelgroaznicdinaspraatAncă ... ")şiapoiintegratunui
mediutrivialşiferoce:J ... ]tigroaicelelapteţi-audatln puatiulhyrcanic l".
Imprecaţia are, în acest rând, nu forma fulminantă a 0 lansării", ci
peaceea,cevamaîaubtilă,darde\ocvoalatli.,asperanţeiînlegătură
cu pedepsirea culpabilului. Ca de obicei, nădejdea sancţionării este
legată de zei:

l,uque,,. ltali<Jrnventi1.peUr,gm,pcrullda.s.
Spero equfrhm rrudiio •iquid pi<, numim, po„unt
Supp/iciahou,urum1C<>pulJ.etnomineDido
SiU!petJ<>eaturum ...
(Mergi• pr eHeoperiataşicautl- ţîdomniaprinvaluri!
Am oen,din\lcl tu -desunt, eitlţimilostiv e­
Vinapemare•pA,i-.,..vei tu,idegeabaotriga-vel
Numele Dido!" )

Inventarulactuluifunest(lncadrulcli.ruiavictimaîşirezervărolul
unui pedepsitornemilos şifantomatic,lntr-o,.atare" cearurmadeja
plănuitei morţi) este aproape complet. Circumstanţ,ele (alris ignibus -
.cunegreletorţe";năcăl,"iletntunecatellceaupartedinustensilelecu
care Furiile, zeiţe ale răzbunări, îi urmăreau pe vinovaţi) coincid evi-
dent cu cele ale unei execraţii ,clasice":
[. .. J&quoratri.,ignibusabffnl
El, cum frigid,,. mor• anima uduurit ortu.,
Omnibua umbraloci, aduo ...
([ ... ]Şi-nvecieucufllcărideFuriiturbate
Tevoigoni,nevhuUi.Şimoarteacearecetopindu-11\i
Viaţa din trup, te-oi urma ca nllucl. Spl,i•vei tu totul I")
 Plecarea precipitată a lui Aeneas (presat, a crezute!, de Mercur)
declanşeaziimareaimprecaţie. lubiteinşeletllinaşteptlirileei (allnu
uităm cil, destăinuindu-se Annei, Dido apusese cil, după moartea soţu­
lui, doar troianul - singur - iî ,.întonie•e gllndirea" şi 0îi pusese bietul
auflet ln foc", fllcllnd all renască , potolitele flăcări")? Regina - care îşi
ignorasedatoriadeterior/lndu-şivăditcondiţia-rllnităîndcmnit.atea
sa?Vcrosimil f Î una.şi alt.a. Vergiliuştia sllţeaaă,.negativur invers
Ne st.au drept pildă şi argumente stihurile citate mai înainte, ca şi
Bueoli«le, unde pootul vorbeşte adesea despre descAnteCf! (difu:io ) şi
vrăj i"" (fasrinurn, fasânu s"'). Retoric, blestemul din finalul cărţii a patra
aEneidei,imprecaţieasociatllamplificantcusinuciderea(un.funest"
realizat şi un .funest~menit)şi la a cărei concretizare sunt chemate,
Intre alţii, şi arhaicele Furii, este categoric o marc izbâ ndă & lui
Vergiliu:
So.re,tucelee prive , ti fllpturiletoatedin drumu-ţi,
Mijlo,,itoareadurerii ti-ntoatepll.rta şii,tuLuno,
Hecate-ncarul noptatec urlată cu vuiet de neamuri,
Rătbunll.toarelorFurii fi zei aiDidoneicemoare,
Ruga primiţi-mi şi v..,dnici daţi o pedeapd·n te lării !
Ah, 4i-aoc ultaţi-micuvll. ntul!De-iacri1 lalim a nuri1-ajung ll.
Omul aceota mi, el,de-iseriooi seobo.re pe maluri,
Dac ll.- idorinţaluilupiter aata ,i-iţinti meoitl,
El,11trll.mtoratcurhboide-ndll.rll.tnice veacuriinluptl,
Peotehotare·alungat tirhleţde iubitul dululuo ,
Milldeeari.-ngenunchi,,i-ajutor,,i oll.-,ivadiifll.rta\H
Morţide- onev..,doicămoarte şi,chiar,ieerşindu-,iopaee
Jo onicl,n-aibănicizile o,mine,niciţarl ,ll.n- aibă,
Moarll.cuzil e, izac l lip o itde-ngropa..,prin , anţuri!
Aetami-eruga , i-o-ne<:, eapeeeamaidinurml,lnsAnge.
'fyrii, deprindeţi · mivoi pe nepoţi ,i pe ceiceveni-vor
Ură ot -ipoarte,i-adueeţi-mioaselorme leea jertfi
Uradeve<:i l Şi-nfr lţirecu dAn, ii oln-aibiCarthagol
Rhbunl tordeo·arna,te oricine dinoaselemele,
Can,cufie, , icufo,,d goneaocll. pe-ai Aliieiroinici,
Azi t i de-apururi ,i-oricll.ndmai g hi- oe-vorbraţ,, prin veacuri !
Maluri cu maluri !n lupi.A , ; valuri cu valuri d geamă,
Tabericutaberi,,i•nvecioăsebatl tiei ti nepoţii! ..
(vv.604 -626)

ÎoJogica" desfăşurăriiblestemului,coofinnările(coru,ecinţelc,efec­
tele) suntobligatoriiîn probarueficieoţei. Lege ndele romane despre
l ntemeietorziccăAeoeaaarfimurit!atreianidupăcefăcusepacecu
latinii. S-a !necat într-un râu, iar tropul lui a rămaa neînmonnllotat
~:d~:~:a;~:;:1'11 i;::;z1i~!~v-;in:~:~e: ~~~Î:i :.~z:~!~l~i::::o!~7c~
punic, celeeaduratdinanul218pAnăînaoul 2011.Hr., annatelelui
H11nnib11l (ex oşsibu., ultor} au constituit o ameninţare reală la adresa
existenţei Romei. E limpede că Vergiliu a scris blestemul Didonei ascul-
tând vechile legende şi re.:itind istoria (o istorie destul de proaspătă,
de altfel) a Romei

Ovidiu: ,.Ibis" sau bJestemul suprasaturat

de referinţe culturale
Ibis trebuie d fie un pseudonim al . prietenului devenit duşman", al
,amicului transformat !n insmk" inv!'rşunst, sl celui care s lilast deo-
parte bunele sentimente şi a ales trădarea şi antipatia activă. Ovidiu
a împrumutat acest nume do la Calimah (şi campionul poeziei elenis-
tice - cu care, verosimil, poetul.latin a vrut ,să se ia la întrecere".. -
scrisese un poem îndreptat împotriva unui vrăjmlll/ pe care ll chema
Ibis), dar învăţaţilor Io-a fost imposibil să desluşească identitatea celui
csre, aflat la Roma, punea la cale t-Ot soiul de manevre menite să
sporească ameninţările din jurul poetului relegat la Tomis. Se presu-
pune că Ovidiu a scris acest lung poem al indignării şi mâniei (644 de
ver11uri, în distih elegiac, compuse în primii cinci ani ai ~ederii forţate
la Pontul Euxin) împotriva unui personaj care ar trebui căutat printro
acei uneltitori (unii - foşti prieteni, alţii - duşmani declaraţi) care, în
capitala imperiului, fltceau tot ce le stătea îri putinţă ca să-i înrău­
tăţească situaţia şi aă-i picure venin ln suflet: unul a încercat să-i
confi~te averea (ln a ~asea elegie din prima carte a Tristelor, poetul î~i
va lăuda soţia care a avut priceperea şi cutezanţa să anuleze această
tentativă); un altul, solidar cu cei ce nu ezitau să înfigă cuţitul într-un
muribund, fltcea Cierciµi oratorice menite aă conserve o opinie negativă

::~:7!:n":'~~;!~~~!:~\;:~i:e:::~1!î: :aoi;;:adi11n ~=~!~-=~::n:

Tristelor, Ovidiu lasă plânsul încărcat de tristeţe, înclinat mai degrabă
să mediteze ln preajma performanţelor inamiciţiei omeneşti, şi trece la
atac. Îi comunică adversarului că, ln cazul continuării nedemnelor sale

:~::ţ:i,înre:!~:;te::d~:~~z~~::e~:J1!~~!Jlu:a1~:~c:;:::::!~n:,:
nume. Nu face, până una-alta, acest lucru, întrucât speră că, pus în gardă
de avertismentul primit, inamicul fşi va opri opera dejoanic per11CCutor.
Nu-i spune pe nume inamicului nici în Ibis. Cu o eleganţă pe caro
armele primitive ale adversarului nu o meritau, Ovidiu n ascunde,
lncă, sub un pseudonim (greu de spus de co va fi împrumutat klcmai
de la Calimah acest nume fals), neuitând, fireşte (retoric?), la sllrşit &ă•i
menească un trai Intre geţii de la Marea Neagră şi să-l ameninţe că ii
va da totuşi ln vileag, folosind şi un metru adecvat: Pos!nwdo piu.ro
leges et 11omen habentia veru.m, I Et pede quo debent acria bella geri"
 Ovidiu - un Ovidiu iritat, tracasat, mânios, exploziv - scrie în Jbia
(poem ce face o figură aparte în ansamblul versurilor 11ulmonezului) o
invectivă. Specia este veclie. O cultivase cândva Arhiloh. Un tat al Iul
Euphorion se cheamă chiar Blesteme şi înrâurirea acestui poet în epoca
elenistică, mai cu seamă Sllupra lui Ca\imah, a fost însemnau. ... I-a
preţuit şi i-a urmat ~ Euphorion şi Catul, iar acesta din urmă s-a
aflat intre scri itorii cercetaţi de Ovidiu. Am văzut mai Su.8 el îi stârnise
interesul şi lu i Vergiliu
Ura pc care i•o poartă Ibis i se pare poetului uplicabilii. O ,simplă"
relegare a lui Ovidiu la Tomis i s-a părut adversarului uşoaril , supor-
tabil ă ; a încercat prin urmare să obţină transformarea acestei pedepse
în exil; în felul acesta nr fi putut pune mli.na pe bunurile 11u[ihiu-
nitului. La ură - crede poetul - trebuie riu;puns cu violenţii, o v;olenţă
verbală, fireşte, stihurile putând lovi la fel de bine ca orice armă, o
violenţă a declarării identităţii infamului personaj şi a eliminării lui
(sancţiune de maximă gravitate) dintr•un soi de ,ttgistru moral".
Poetul se închipuie, în aproape două sute de versuri, oficiind teri-
fiant in faţa unui altar, pttgătindu-se să-şi sacrifice victima , chemAnd
asupra ei dezastrele prin participarea privitorilor şi prin invocatta
zeităţilor şi mobilizarea lor la acţiuni pede!)llitoatt. Urmează , cart.ea
de blesteme", imensă (de la versul 251 la 688), ln care impttcaţiile
aproape că nu mai sunt . figuri ale textului" (din categoria inşiatenţei),
el se transformă {ntr-o "eritabilă şi extrem de colorată ,formă literară" .
Poetul scotoceşte de-a "alma prin istorie şi prin mitologie şi caut!
sancţiuni şi int.a.mplări spăimoase spre s le programa ca efecte ale
blestemului complex aruncat !mpotri"a lui Ihia. Sunt aceste formulări -
mobilate cu nume ilu.gtre ori care şi-au pierdut prin timp rezonanţa
(dar care atunci, verosimil, încă semnalizau satisfăcător), nurtte apar-
ţinând unor personaje pedepsite sau aruncate de destin tn cin,ulill!tanţe
potrivnice - veş mintele unor blesteme , referenţiale" cdrlurdreşti,
decriptabile categoric doar ln prezenţa unei brume de iniţiere (,au,
poate, mălnşcl?)
Erudiţii n-au fost în stare să limpezească toate , trimiterile", mai
alea că Ovidiu - adreaându•se, ziceam, unor cititori capabili să Intre•
gească naraţiunile - nu povesteşte întâmplări , ci evocă doar consecin•
ţele-nenorociri. De altfel, nici nu cred că trebuie să căutăm chiar peste
tot analogii. O formulare precum Vi&cerc sic aliqun scopulur tua f,gat
\,Măruntaiele tale o stâncă sil le străpungă ...", v. 339) poate fi explozia
unui suflet încrâncenat în căutarea dreptăţii (şi Ibis este un poem
. izvorât dintr•o frământare violentă a sufletului- ). Sau, la fel, nu tn
toate cazurile se cade să pretindem o precizie mHimă identificărilor,
căci ziceri imprecatorii P.r ecum Et tua denie {ero viscere carpot equus
(.Cu un dinte necruţător un cal să-ţi sfâljie măruntaiele", v. 460)"1 ori
Astaeidaeque mod-O Mfua cadeverc trun.co, I Dig n.a /eriş, homini& sit
ooput esca tuum ... (,[ ... J cadavrul tău să fie ţintuit de.un trunchi de
copac şi 11ă11lujeascădrepthrană fiarelor, iarunomsăse-nfruptedin
căpăţAnata" ,vv.515-516)potfisauinvenţiiad-hocsaualuzillafe\urite
cicluri mitologice
Seaflădeparteîntr-adevăracesteimprecaţiide.sugestiile"oferite
ln chip obi,nuitde muze lui Publius Ovidius Naso; ele sună straniu
tntreversuri!ecompuse depoetu!Melarrwrfou/orşi al Fastelor, de
cântăreţul iubirilor gingaşe. Tensiunea sufletească din care a-a născut
Ibîa trebuie d fi fost teribilă, dar, şi în aceate circumstanţe, Ovidiu
rămâneellnauşi.Compuneadicăniştebleatemenvante,încărcatede
referinţeculturale .• Cartealuideblcsteme•estecompusădîn ,cilrţi",
ea propune unJivrosc'ce se naşte din ,livresc"şilndeamnăastfel la
o lectură activă, .roconstructivă". De pildă, ln pasajul(vv. 420-426):
lk,tit.,,.lqualuaa usqua~tiluao~•-
UtUlu• ~r alterno• unda labonr, r«ur,u•
Sublrahiturp,.,,,wmalli, ha,.,,na,xdi,
Sfo tua ,,,,,.,,;o 9"" umper fortuna Uqu,uat,
Lap, fU:/iu~r-,;lia••ffluatu,qium.an""
UlqiuJ><ll•rMJlita, "arfo• mutar,figura,,
Pk nu• inu tincta dntituan [am, ,
ultimul vers - .Cu burta plină d te stingi ars de-o foame de
nesăturat" - trebuie să fie o trimitere la lipsa de pietate a regelui
TheHaliei, Eryaichton . Refuzând cu orice chip a-o cin.ateaadl pe zeiţa
Demeter, aooaeta l-a pedepsit printr-o foame de nepotolit• . Mitologia şi
istoris, adesea şi ea mitică, îi oferă lui Ovidiu serii de pe,:kpşe utili•
zabile lmpotriva duşmanului său. Mitul roman al sabinului Mettiue
CurtiWI spune că acesta, fugind de Romulus, a căzut lntr-o mlattinl
flră fund, numită de atunci LacUII CurtiWI. ,;MergAnd pe ca! - zice
Ovidiu-săteacufunzişisăfiilnghiţitdenoroiulmocirlei ... " (v.444).
Tiranului Mamercusalcetăţii Catonia, descoperit ca trădător, i,-au
tăiat-în anul 344 i.Hr. - membrele; Ovidlusocoteşte că această pe-
deapsă arfi potrivită şi pentru inamicul său (vv. 546-547) :

'li-unea geraş we'-'O m11tilati1 parlibuş ~nu,

Qualfo Mamertae membra fui ,., ~runt

, Pielea ta smulsă să lase cărnurile goale~ - blestemă Ovidiu ln alt

loc,amintindu-şi,probabil,cillnMetomor{rne• povestisecuamănunte
ce păţise faunul Marsyas, fiindcă avusese cute1anţa aă-1 înfrunte, cAn-
tănd, pe zeul Apollo. Cruzimea imperturbabilii. a aceluiaşi Apollo li
oferăpoetuluiîncăorhbunarelnfiorlitosre.fntAmplareaoietorisi.e
tot în Melamorfouto: Niobe o dispreţuia pe Leto, mama lui Apollo ti a
Artemidei; cu săgeţile lui, Apollo i-a omorât, pe rAnd, toţi fiii. Ibis i se
pare lui Ovidiudemndeoeoartăasemănătoare(vv.581•582):
 Utqu, feronl "°"'""" ux cum Dar=sicAtoM {ral,,.,
InteN!llt iecum ,ic genu, omM tuum.
(Cum Damuichton oe spune că a foot hlcuit laolaltă cu cei şase fraţi ai d i,
totaotfelsA moarl!.cu tine tot neamul tău.)
Dacă o formulare (gravii. neîndoielnic, căci chema moartea) precum
.Noaptea nunţii tale sil.-ţi fie ultima din viaţă" (v. 529) poate trimite la
ni~te episoade mitologice minore" , marea mitologie ii pune la dispoziţie
poetului nenumărate ,soluţii" pentru cazne aau expieri înfiorătoare.
După ce Neoptolem (Pyrrhus), fiul lui Ali.ile, a fost ucis de Oreste la
Delfi, oasele lui - se ~tie - au fost impră~tiate pe câmpiile din preajma
oraşului Ambracia, din nordul Greeici. Această , difuzare" trimite evi-
dent la interzicerea odihnei de după moarte. Sancţiunea, evident
insuportabilă pentru o comunitate co avea cultul morţilor, i se parc
potrivită lui Ovidiu pentru . cazul" luat în dezbatere:

Nec/uoquamPyrrhifelicius ossaquiesca111,
Sparsa perAmbrac"as qua, · wtr, ~- • ·
(Qa...,le tale •ă nu- ş i gb ească linişt.!a mai mult d e căt ale lui Pyrrhuo.)
(vv.303-304)
Morţile groaznice, dictate de zei - pilde deci -, abundă in mitologia
greacă. Alegerea celei dictate in cazul lui Eu riloh - mâncat do şerpii
trimişi de zei ca să-l sancţioneze pentru încercarea lui de incest cu
propria soră (sa11 fiică, sp11n alte variante) - pare o rezolvare sprijinită
mai alea de suplimentul teribil de tortură·
Aut vdut Eury/ochi, qui sceptrum cepit ab ii/o
Si'ltartusa"idi,anguibu, u ca tui. (vv.287-288)
Tot supliciul, înfiorător, irumportabil (fi, în urma căruia insul este
, expulzat din definiţia speciei"), este evocat ti de emascularea lui
Uranos do către fiul său Cronos (în mitologia latină - Satumus)""·
Sic aliquis tua numbra seut. Satu"'"' ul ii/as
Sub, ecuitp<zrte,, undec,.,atu• erat.
(Să ţi ae taiebărbă\ia, aşa cumSaturnu• a tăiat-o pe aceea care i-a dat
naştere.)(vv.273•274)

Şi aş putea continua lista acestor dirat proferate de Ovidiu în Ibis

Inventarul lor este do-a dreptul impresionant. ln~enlio era acea parte
a retoricii care îi povăţuia pc scriitori cum să-lji aleagă s11biectele dis-
cursurilor şi .materiile" 11tilizabile. În materie de inue'ltio, Ovidiu a
fost un maestru.
 În mitologia veche germană
a funcţionat un „blestem al aurului"

Întâiul care a aruncat pedeapsa

a fost regele Andvari

Herodot auzise că .spre nordul Europei, aurul pare să se gă9ellllcă

mai din belşug; nici cum ajung să-l dobândellllCă nu aş putea să spun
fără greş; se zice totuşi că e răpit de la nişte grifoni de către arimllllpi,
nişte oameni cu un singur odll. Nu sunt insii. deloc încredinţat cil se
nasc oameni cu un singur ochi, care ln toate celelalte privinţe să fie la
fel cu toţi oamenii. Oricum ar fi, se vede că marginile lumii, care închid
celelalte ţinuturi şi le 5trâng ca într-un inel, cuprind tot ce nouă ni se
pare a fi mai bun şi mai ra..-. Învăţaţii sunt de acord să vadă aici o
răsfrângere a ştirilor despre aurul Nibelungilor, ecou legat de arimaspii
(fiinţe obişnuite cu doi ochi) care şi-ar fi avut locul de baştină într-o
zonă bogată în aur din Altai, atunci când nu sunt identificaţi cu s<:iţii.
Nibelungii sau ni/lungii (nume neexplicat satisfăcător până ln pre·
zent; în germană Nibelunge, in vechea islandezii Niflu.ngor, Hniflungor;
formele acestea au fost puse ln legătură cu germanul Nebel şi vechiul
islandez ni{l - ,ceaţă" ; de aici nebulones - .înceţoşaţi"; s-a presupus şi
că Nibelunge ar fi un nume burgund , împrumutat de la aceştia de
franci .. ), piticii fermecaţi din miturile scandinave (vezi VOlsungasoga)
şi germanice (in Nibelungenlied), au avut o comoară (mult aur), MCUnd
într.o stâncă, şi un inel, tot din aur, care avea puterea să prefacă totul
ln doritul metal preţiOll. Trecând pe lângă complicaţiile produ&e în
legătură cu teiauruL'tezaurcle din miturile scandinave şi germanice,
să constatăm că o comoord de aur (depozitată sub pământ; de la vechiul
islandez ni{l se poate naşte şi interpretarea Nibelungilor ca ,păzitori
subterani ai comorii"'") se afla în stăpânirea gnomului Andvari. Acesta
este tezaurul blestemat - poate primul in mitologia nordică-, în stsre
să aducă doar dezastre celor care intrau tn posesia lui prin mijloace
violente. Blestemu! aruncat de Aodvari a fost unul definitiv ~i irevo-
cabil. N•a putut fi anulat nici do puterile suprafireşti, pn:cum cele ale
lui Loki, întâiul răpitor.
Loki, fiul uriaşului Farbauti ,; al Lauvei, era un zeu infernal
(împreună cu Odhinn ~i cu Honir forma ,treimea• asilor), implicat de
poveştilenordiceîntr-omulţimedeaventuri,Lokil-apescuitcuopluli
pe Andvari, prefll.cut ln ştiucă, şi i-a luat comoara pentru a se putea
rbcumpăra pe sine şi a-i răscumpăra pe Odhinn ,i Honir, căci Lokî
ucisesecuopiatră\Angăocaacadăovidră,nimenia!tcinevadedtOtr,
fiul lui Hreîdmu, la care triada zeiască înnoptase. Blestemul proferat
deAndvari,celviiduvitdetezaur,iivalovifli.riigreş- spunelegenda­
urmaşii lui Hreidmar, FAfnir şi Regin, şi apoi pe Sîegfried.
întA.i pe
Tema .hleatemuluiaunilui",acomoriicarellproîectapeposesor
intr-olume a nenorocirilor(acumulareaaunilui afO!ltaocotităîntot,
deaunaoculpăcetrebuia sancţionatJl.),afO!ltunsdecirculsţieîn
vechile mituri şi în literatura mai nouă. Aulu, Gemu, (ln Nopţi,le
nllice,III,IX,7) vorbeştedeapre .aun,ldela'I'o!osa",adiciiacelebogliţii
furatedecelţidelaDelfi,afirmândcli .toţiceicares-austinsdeaurul
provenitdinaceljafaupieritlnchinurilngrozitoare-.Scandînaviişi
vechii germanici au arătat tn eposul lor o aplecare constant.ii către
această tâlcuire profund moralizatoare .• Blestemul aurului" apare şi
în Edda Veche, şi ln VOlsungasaga, şi Nibelungenlied (compus ln
preajma anului 1200) şi l_a anglo-saxoni în Beowu/[fl.

Siegfried a căzut fÎ el victimă blestemului

Următorul ocrotitor al comorii Nibelungilor a fost dragonul FUnîr,

fiu al lui Hreidmar şi frate cu fieran,l Regin. Balaurul a intrat în
stăpânirea comorii străjuite de ble~tem, ucigându-,i tatli!, implicat
cumva ( căci lui urma Loki Bil-i plilteascil răscumpărarea), după cum
am văzut, în raptul prim. Capacitatea de acţiune a blestemului (moarte
dupămoarte ) vafiintJl.ritădeunFAfnirmuribundprintr-onouilimpre­
caţie aşezată asupra tezaurului ti împotriva celor ce ar râvni la el.
Aflăm această formulare in Edda Vecb, colecţie de mituri şi povestiri
foarte vechi, compusă - in versuri a\iterate - und~va între secolele
al X-lea ti al XII-iea (cel mai vechi manuscris păstrat este cel din Codu
Regius.E.V.şiaf011tredactatinveaculalXIII-lea)descalziidinl1landa
pebaza . subiectelor"mitologicetransportateaoolodeceiceveniserl
din Peninaula Scandinavă•
Pe FAfnir l-a ucis Siegfried (ln vechea islanded Sigurdhr, de la
sigr - .victorie" ; ln germana medie superioară Siurit• ), eroul din mito-
logia germano-scandinavii, incitat (tot comoara blestemat.ii... ) de Regin,
fratecudragonulşifostdascălalluiSiegfried.Regin,careerafierar,
i-afluritluiSiegfriedfaimoa11asabieCoramcucsreacestaî•ade,picat,
încercând-o,nicovala.CAndcâtevapic.li.turidin&AngeleluiFll.fnir(murind,
ne amintim, ace, ta întărea blestemu! uupra surului) au căzut pe limba
luiSiegfried,eroulainceput sălnţeleagăgraiulphiirilortiaaflatde
laaee8teaclRegin Sepregliteasl-lomoare. flva suprima,caurmare,
f i pe Regin. Blestemul aurului îşi flcea datoria ..
Delaacel eaş ipbliri( alclror.grai"lllnvlţase- a pun altetradiţii­
mlncAnd inima friptă a lui Fllfnir), Siegfried afli despre frumuseţea
walkyrie i Brunhilde. Ofacesl-1 iubească şi Bli-idevinllogodnicl,dar,
vrăjit, se va însura până la urmi cu Gudrun, !lOrli a lui Gunnar, regele
burgund, şi fiică a Kriemhildei. Siegfried \'B. fi totuşi ucis de Haven,
cumnatulsliu,earezultataluneimeşinaţiipuse lacaledeBrunhilde .
• Substratuldelegendecavalereşti,mitulmorţiieumbrit dealegoria
blt$temuluiaurului."'"
 Note

l. Aicifilncontinuareeite•duplBiblia u uSftntaScriplurl,tiplrit.t 1ub

lndrum•re• fÎ cu purtarea deJriji • Prea Fericitului Plrinte lu1tinian.
patriarhul Biuricii Ort<>doxe Romlne , cu aprobarea Sf,ntului Sinod,
lnotitutul Biblie f i de Mioiurie Ortodod a l Bit ericii Ortodoxe Romi no,
Bucure,ti.1968
2 Vezi Ion Bria, Dicţionar <U ualogi, ort<XU>%4, Editura ln otitutu!ui Biblic,
Bucure,ti.1981,p.293.
3 Cite. dupi D. Cantemir, Mda/izica, tniducere do Nicodim Locuoteanu,
Bucurefti,1928
( Vezi Traian D. Stinciuleocu, D<,pn H mMI< lroddrii, pnfaţl la CHamayor,
Arla<Ua1rllda.Editun1 ln1titutulEuropean. la1i. 1999,p.6.
S Vezi Xavier Uon-Dufour, Vocabulain de Thk/01i• Bibliqiu, Editiona du Cerf,
Paria, 1981, col. 703; H.C. Briehta, Thc Probhm o(CurH in th, H,bnw Bibk,
Ann Arbor, 1982; vezi ,i Olaf E. Simon, c~ru of IM GM,, Veri tu lnter-
national Pub., Cal1ary, 1977
6 Dic/ionar biblic, Soriotatea mUlionari romlni, Editura Cartea Cre1tinl,
Oradea, 1995, p, 12(1.
7 Citezaid(cum amflcutfiplnlacun,)filncontinuareduplAntiml\'Îreanul,
Op,n, ediţie critici de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, Bucure1ti, 1972
8. VeiiJ„n Delun,eau,Pdcolul fif,ica. Cu/pabilka""' fnOccid<nl(HC. Xlll-XVl/1),
voi. !,Edituro Polirom, laJi, 1997,pp.227,iurm
9. Veti Jocque, Le Golf, .Omul medieval", !n voi. Omul >ntditoal. Editura Polirom,
lafi.1999,p.14
10. Vezi Nicu Gavriluţi, M, nlalit<lţi ,; rUualuri magico-r,/igioau . Sludii ,; ,uuri
,U.,,.ioh,gi,aoacro/ui, Edituro Polirom, i•Ji. 1998,p. 60 ,
li. Vezi Noe loneocu, Cu„ CU tMlafuic/1. Editura Humanita, . Bucuretti. 1991
12. XavierUon-Dufour.op.cil.,CQl.703
13. Mi•• ,n di,tana. Vezi l.ouio-Vincent TbomH, Mori <lpo,,wir, Edition 1 Payo<.
Parii, 1999. p. 17; ve•i Honor. Maihew1. TM Primai CurH, Tho Myth ofCain
andAl>,/inlMTheat<,,Cbatto a odVnndua,Loridra , 1967.
14. R. Schmid, .The Tlozonomy or B,nediclion and Maledirtion", !n Mal«!icta
lnt<rnational Journal of'krbal Ag//nHion, 1988-1989, nr. 10. pp. 240..2'2:
Kield Arne Mor!and, Th• Rh<1oric of Curu in G<>la1;,.n,, Scholaro P reoo,
Atlanta, 1995
15. fnl•1lturlcurelaţiadintre1lngefiblesten,,,ioeXa\'ÎerUon•Dufour,op.âl
(pe oare ll urmez 1n oontinuan,), vui F,u;,na, 4, 23 (.Şi • •i•
Lam• h <itre
femeile oale: «Ada fi Bela, ae,ultaţi glaoul meul Femeile lui Lameh, luaţi
aminte la eu vin tele mele; Am uci1 un om pentru rana mea fi un Unlr pentru
vtoltaia mea,"), Faaua. 9, 4 (.Nun,ai carne ou d ngele ei. ln oare e viaţa ei,
Unumincaţi"), Ma1<i,27,25( .lartotpol"'rulariopu.noti••i•:SlngeleLui
u upranoutrlfiaeopillornoftri").
16. Vezi Dicţionar bibJi<:, ed.oi~. voi. I. pp. 1046-1049 (fi trimiWrile la And"'
Pa rrot, The Flood and Noah'• Ar., carte din 1955, ori J.C. Wbltcomb fi
H.M. Moni1. TMO.M,;. Fl<K>d-lucrare aplrutlln 1969, avlndu-i pe cei doi
ca editori: a ae vedu ti J.A Morillf(lmery, TM Qu••I for Noah'•Ar•, <ercetaoe
dinl972)
17. VfflDicţion<JTbiblic,ed.rit,vol.1,p.120:!lnglcarteadinl955 a luiAndrf
Parrot, Th• 7bwcr of Bal>«/, v01i de acela,i ArcMolOIJU! m~wpou,mU!nn•,
vol.lll,AlbinMichel,Pario,l953 tiAo•nfu,...a,h,o/OIJU/i,EdituraMeridiane,
Bucu.-.,,tl,1981
18, XnierL6on-Dufour,loc.cit,
19, AHCO,lll.lN'"'' ,
.,De Wii ••culte a-Juul Domnului Dumnc.eului tlu, vor veni Hupr• te toate
bin„u•l nttrile ace1teatioevorlmpliniHuprate:
Bin„uv.1.t>tet al fiiin cetatefibinecu v l ntat ll rrl!nţ.arinl' (D,ut.rronomul,
28,2-3),
20. Vui SaU,apa//1a Briihmano, XIV, 5, 2, 8,
lll, Vezi Victor K.ernb,,ch, Dicţionar tu mitolOIJi• pllOrold", Editura Albatroo,
Bucunttl, 1995, p, 640: Mif, narodoo mi,.., Eru:ilo/opodii<,, voL li (K,J'a)
lzd.tel'1<YOSove<14iaEnciltlopedija,Moocova, l 982,p. 384:•••itiJ,•L,Falco,
Malodidion in Jwho-Eu,apca,, :lhuiition, Ann Arbor, 1992,
22, MaMblo<il"<lta, Ardcrft! ,mtllor, t.raduoe..., de A, E, Bacon1ky, Editura pentru
Literaturi Unive,..11, Bucu.-.,,ti, 1%4, p. 20. Unwri zeu! blo•temat "'-uta
ajutoar<1:
Pled. ded tunltorul de<eiolabitimi<i
Ml hnit,<lciounoocu„m!nialorcea droapti
Afl!ndu-lpeKatiapalamunol,llrugl·
.AJuU.-m.l,eU.plnt,dacapd&-.aceotbleatem•.
P omiporundtoru\1l<aute•nţe!ep\ii
Slvadltioittlocumae-ntlmplarltoate
Ei i-au riitpuru: .BI! fie precum vei zi<e tu,
Lajude,atanoa,trivabotb1ascetul l•
Şi- • tunoi otl. pănitoru l gi•indu-ilirivini,
1-almpl<at<ubuneurlrifi!e.avorbit:
.Aceotp.-.,afa\niefodra plinde oclipiride fulger,
De creaton:illwnii,deBrthma-iliurit.. .".
(Mahiibhiirafa,trad.<it.,p.22)
23. Vi<tor K.ernb,,<h,op.<it., p. 264.
24. Mif:,.. ., voi. I (A-K), bd atel '1tvo Sovet1kaja En<ik!opedija, Moocova , 1980,
p.533.
2~- t~.:=i~te~::'~~~,,~~h~:';"'Vri!~,.2!,41'2a6~~.~;;:'tA"i"1K~:!':".1:~:~
and Vrt,ra", fn I, 1935; H. Lommol, D.,
I ndian Cu/tur,, a,iodl< Kri<lf$8Dtl,
Fr•nkfurt pe Main, 1939; ldtm, .Bliu and donner in Rireda", ln o,;, ,.,,
VIll,1955,nr.2;V.A.Gada(l,.Jndra ,theRop,e„ntatlve ofthe HigheatPhy1i
c"1 upeot of Naturo•, !n Anna/o of th< Bhand<t.rl<ar OrU!n<al R.,_,..1, In,fi-
luf<, 1942, 23; W.M. Brown, . lndn'• Infancy Accordin; to &r,-oda IV, ia•, ln
vot Siddhobiirali, I, 1950, pp. 131-136; R.N. Dandekar, . Vrtrah! Indra", ln
Annal, of,,._ Bha,,,JaJ,ar Ori,,ntol &,,arch In,titut,, 1951, 31; W. Ruben,
, lndn'aFightapirutVrtra intho Mahlbhlrata",tnvol.B,lvoAa,F<licitalion
uolum,, Beoa,..,, , 1957 ; A. Venlr.atubiah, .on Indra'• WinniDlil ofCow1 and
Waten•. 1n Z.illchrifl d<r Dtui,,r.Mn M"'lf<nlalldi,.,h,tn 0.H /1,.,ho.{t, US, l96S ;
 S.L. Ne.,.,Jev• , Mitol()6ij,:, d~vMind{iri<>p • -• Moooova, 1975, pp. 60-73
C• dau; ,; lucrlrile cluice, du mai puţin a cct1oibile: A. Holhmann, .Indra
nacll den Vontollungen deo Mahlbhln,ta", 1n Ztitrdlri/1 du O.uo,h,n Mor1<n-
l1indiM:Mn Gou ll,eM/1,32, 1878;/d,,,., .Th• Real Indra ofthe Ri;.Veda",
lnJo~rnal of th• Am<ric<in Ori<nial Soei<ly, voi. 16, 189G, pp. 236-239;
8. WHhburn Hopkin t , .Indra u God ofFertility", ln Jo~rno/ o{IMAmericon
Ori<nta/Soei<ty, 36. 1916,pp. 242-268, ,;, lire,w.di<ţiona,..,led e mi«ilogie
;enerali)
26. VuiMify... ,vol.I .p. 533
27./1.>i<kM,p,833
28. ViotorKernbo<:h,Dk:/io=r.. . ,p.264
29. Ml folo ..., de veni unea romlneHcl rea!i.,.t.l de Mirc,a Popeocu, autor fi al
,Cuvlntuluilnainte", Editura Meridiane. Bucure,u, 1986
30. Erwin Rohde,P, ,ch#.ed.cit.,pp.180-182
31. Veii Homer, /!io.d<J, XXIII. vv. M fi urm
32. Mihai Gramatcpol, .Cuvlnt lnainte" la J u n-Piern, Vernant, Mii 1i r,/iii• ln
GrttU< anticii, Editura Meridiane, BucureJti, 1995, pp. 6-7;ln lea:ltw-lcu
raligia vechilori"<i H poatevodea:UJOBiancbi,Lanlitiono t rc<G,Torino,
1976 ; Ileano ChiraHi Colombo, La r,li,iioM in Gm;io, Roma-Bari, 1983;
LouiHBniiţ.Zidman,PaulinSchmitţ.Pa ntel,LaRdit iontr,equ ,, Pol"Ul, 1989
Poate ii ro1111ultat cu foloo fi capitelul .La Grk<i", M1mnat de A..J. FH tugi~re,
ln Hi,t,»,. &'"'rnk d,r „z;,-,o,.., voi. II, Pa rio, 1944, pp , 27-147.
33. Ibid,m,pp.182-183
H. Eochll, Eum• nidol•, ln vol. ~icii ,,.,;_ Anlok,zU, otudiu introductiv
roment.arii de D.M. Pippidi, Edilu•• de Stat pentru Literaturi.,; Art.I,
,i
BucureJti, l958,p.176(tr•duceredeG.Mun>u)
35. Vezi T. Zielinni, DU. On,Uual{< und dU &cAl~rti.tun,, idH, Berlin. 1899,
pentru alt.I .,direcţie" aloriouA din literaturo elini, vui C.S. B"'wn, .Odyaoeu1
and Polyphemuo. The Name and 1he Cu,..,•, ln Co1ttpa.ralil>C lil•ratun, 1966,
nr.18,pp.193.202.
36.ErwinRohde,op.eil.,p.164.
37. Eochll,op.cil.,pp.lU,177.
38. lbid•m, pp.186-187
39. ln Oriti,,.,, fami/Ui, a proprUtd/ii privau ,1 a ,talului.
40. Mify... ,vol.11,p.261. •
H. Vai Are.m M. Frenkian, Cr,r, do iatotia 1i1«n1utii 11,,..,1;. Ef)QCO da.ic/I
(ue. V-IVl. <. nJ, Editura Didoc\icl , ; PodaJOiicl, Bu~ur"'ti, 1962, p. 43
42. VeJ.iM/fy, .. ,vol. II,p.667
43. Vui V>Ctor Kernl>a<:h, Dic/io,,,,,. .. ,, p. 181
H. /bidom,p.441
4S. /bidcm,pp.182-183
46. Vergiliu,EMida,<lintull!I,v.331
47, VuiVictorKernbach,Dk/ionar ... ,pp.182-183.
48. De.pN 1\!zeu vezi: P.H. Wolgenoinger, ri.,.,.,,
ZUrich, 1936; H. Herur,
. n...oeuo der Jonier", 1n &;.,1,,. Mu,.~m /tir Philol01i•. YOI . 86, 1936; /dom,
.TheHuJ der Alhener", tn·R•i•li„ Mu,,um [llr Pliîlol01i•. vo]. 88, 1939;
L. Radermacher, My1i,,,, r,~d S"lf• l>,i don GrW:h, n, ediţia • II-a, MUnchen,
-Vi-[1943).
49. Vui V,ctor Kernl>a,:h, Dk/ionar. , p. 621.
50 . HHiod,r~,.;,,,v.961.
51. Apolloni09 din Rhodoo, ArgMnuti"", IV, vv. 1100 fi urm
52. Ve,i Pauu.niu, Ducriu ea Elmhi, VIII, ll, 21; Ovidiu, Motorn<J,ti,u, VII,
vv. 297fiurm
5S. Cite• după Euripido, Med«o. tn vol. '!mgicii veci. ed.cit .. traduoeN de
Aloundru Pop,p ..H4
54. VictorKernbach,Dicţionar: .. , p. 355
55. Euripido,op.cil., p , 510
56. lbid,rn,p.508.DindpropriatrllducereaceotuipHaj,A,.,.mFrenkion(op.cil.,
p, 69) scria : .Copii dootinaţi bleot-Omului, ai unei mame odioase' De-aţi pieri
lmpreun!cutatl lv °"trut ilntreagacaold. n p ..., fac i! nruinl" .lnte rve nţia
de,tinului ocltimW.pu\inlocrurile
51. Euripide,op.cil., pp. 546-547, 54 8,553.
58. Apollodoroo,Bibliottca,l,9,28.Înaltevariante, tatălluiMedooarf1fo,tun
..,ge din A,,ia , au un alt wnducător iJ"O< (Victor Kembaclt, op.cil., p. 355).
59. VeziVictorKernbaclt,op.cil.,pp.621,62'.l;VeziMify... ,rolil,pp.502-504.
60. Vezi Catul , Poezii , ln rom! ne~te, cu un •tudiu introductiv'1i noto de Teodor
Naum,Editurapentru LiteraturiUnive„alt, Bucurefti, 1969,p.108
61. VictorKernbach,op.cil.,p. 2'1.
62. Vui Aram F..,nkian, op.cit.. p. 6S
63. Ve•i Mify... , voi. I, pp. 559-560; Victor Kernbacb, op.cit., p. 241. Vezi a ici , ;
rezu matulve r-siuniipotrivitcăreiaH ipolit a footlnviatdeABklepio,(pentru
nce•t.mirneo l",Zeuolivafindo,toruluireJedinţ.aln[nfernJ.Refuzandol1e
'..:/'::cutată! d.u, tAnlrulploaci ln it.alia ,unde ajunge regelepAdurii

64. Sofocle, Oedip ng<, ln vol. 1)-agicii gnci, traducere de Dan Bolto, p. S-49
65. He rodot,I, 1or/i, Vl, 139.
66. Sofocle,op.cil.,p. 358
67. VeziJoan-PierreVernant.op,cil., pp.10,iu,m
68. Homer, li iada, în ro{>llne,te de G. Murnu, studiu introductiv t i come ntarii do
D.M. Pippidi, Editura do Stat pentru Llteraturi l i Aril, Bucureşti, 1959,
p.38
69. Vezi Em. Voutira., ,.A propoo d'une tablette de mol6diction de Pella", !n &uu,
d "ttude,gr,cq u<1, 2, IIW2, pp, 678-682
70. i,;,,..inRohdo,P,yd11, pp. 397•398
71. Foloaindu•ml de V. Urolcescu .• Cl,ţile de blb tlm din trecutul n°"tru•, ln
BiuriM Orl-Odoxll Romanii, ocria a li-a, XLIV, 9, 1926, p. 509 (ouroa evocată
de outor e•te Notizi, degli "'°"; di antichila, Roma, 1900, p. 207). UtilW!z
(cu !ndreptări ne!nsemnate) l i tilmi cirea dată de V. Oroăcea<u
72. Vezi.depildl .Virgilio,lllibrodiDido1U1,teotocontradutione afronteoeguito
do amplo oommento interpretativo ed e,tetico, a cura di Coroo Bu• ca roli,
Societll. anonima editrice Dante Alighiori, Mila no,G,anova•Roma-Nopoli, 1932
73. ln latină: D,genen, animo.s lirnor arguil. unde d<g,,.,,,., " opune categoric
unuigenu• virtu• l,cilciAeneaoerafiulAfrodiu,.i.Pentrucitatele dinorigina-
\ul l atin m-am folMit de ediţi a evOC11.tl mai au,, oub (72), iar pentru Inducere
a m utilizat Vergiliu, Eneida, ediţie critică, traducere ~rge Co~buc, ediţie
!n~rijiti, note , i prefaţă d o Stella Petecei, Edi\ura Univero, Buoure,ti, 1980
74. Vezi Apolloni°" din Rhodoo, ArgaMuticc, TU, ...-. 451 , i u,m

;:: ;:~~i.~.f;~;:;;;; !~;.'?:; ;!6.,;a doul temple.

put eaup.!ltrundedoarfemei\ o că•ltorit,, o o ingurădotă
?n ace.te locuri de ruglciune
71. Vergiliu,E=ida,ed.cit.,p.120
78. P. Virgilii Mar-oni•, Op<ra: E,ui<U, d.rţil e I-VI, traductre de E. Boooiet,
Haohelte.Pari• .1882,p.219;E,uid<>,ed.cil.,p.l36.
79. fn edili• !ninJ citau, p. 219; tn veroiunea r-omln „ ocl dator•U lui Coşbuc,
p.136
80. VeziVergiliu,Bucolic,/, ,VY.S.•109 ti•ltelocuri
81. ,.Fa.,cfoum, f<»<inw, (gr. oo,hni<I), fH cination. Le mot grec et le mot latin,
qui ont pr-obablement la mfme radne, dt1igr,ent en particulier !'influence
pern"c"euoe qu'une penonne peut ueroer ,ur tout oe qu· l'entoure. u n,
reeourirlaucunect~monie, lauouneformule magique,quelquefoi, mfme
„no que„ volon<tyooitpourrien.•(Ch. Dareml>erg,M-E.Sc•rHo,DicMJI
noin d#:• a.,uiqr,itt,p,cqiu,d n:,mai,u,, voi. li, part„a 11,.., Haohette, Pari,,
1926,p.983.)
82. Vergiliu,E>lflida,ed.cil.,pp. 146,147.
83 . Ve•i Nicolae Laocu, Ooidiw. Omul fi podul, Editura Dac!• , Cluj, 1971, p. 351,
G•retb D. William,, Th• cur,• of uil<. A ,1ud1 of Ovid'• lbi, , Cambridge
Univenicy PreH, C• mbridge, 1996.
84. Măfolooeoc d e P.Ovidiu1Nao o, E•iterate R.Merkelii reeognitione,vol.lV,
n-;.1/a., Ibi, , Ez Po""' lib,i Ftuti, editio 1tereotypa, in aedibuo B.G. Teubneri,
MDCCCXCVll,Llp1i•e,p. 120.
8&. NicolaeLaocu,op.<il., p.3,9
86. lbid<m,p.351
87 . Stihfinal a lunuipqaj remareabil·
Atqiu UIÎMlm ~~·· . . 1u1i d• d#:ntibu, orti
Sidoni<>i<JCli, Groiapuaroamanu
E1qu,..Pi11hid#:1t,<i1,pari1, rqu,MoliM1<
E.,.11ianlC<>pi.ti<>OU1 , ini,troluo;
Etquihu1,,iguoutrolucri1d#:oola/il,,Uo,
Corporoproi«la.qu,,ua.pur1a1aqua
Vul>lfln:>l<>lqu•fm:u,qu<>1dici1wrill•tuli,,e,
Cuiu, ak in{, rii1 cult,,<>/,,,,. wkt
Atl011itu1qu• uu,, ul quo, Cyl,,/,ia mat,,
Incitat, od PhrY1ia• vili<I m,mb"' modo,.
D,:qu, oin:> (uu nu f• mi11a ntt vir, ut A.Iii,,
Etqualitu mol/itympono"'ucama11u
lnqu<f)«w, ,ubitoM,:,,g,,,...,.rt<>repar,nti1,
Victo,utHtukrioiclaqu ,,...,rop,d,.
SoloqwLimo>lflpoeMlm>lfl a<nocritiliam,
Eltu<>d,,.l• f•rovi ,c,ramrpal~uu,
(od.ci<., p. 115)
88 , D atorez • ceoUidentifi<lrierudiţieidomnuluiconf.univ. dr.LlviuFranga,de
l• Catedra d" Filol<>fie Claoici a Univenitl\ii din Bueure,ti. li mulţumeoo.
119.Vl,vv.382.fOO
IXI. V[,vv. 146-312
91. Vui unele epierame (opre eu mplu VIII, Z!lll) din Anlho/Cffi<I Pa/alina.
92 . Vui Heoiod, Theol',ni<>, vv. 178-180; Calimah, A.iii<>, fr. 43, 68-71
93. Herodot,l,torii,vol.111,p . 116(vezi,iVi ctorKernbach,Dicţionar .. . ,p,443).
alţii, H. Schneider, Gumani,clu Jl, id<n
94, Deop..,, Nibelunl/i ve~i, Intre "'I•,
vol.l,Serlin,1928;G.Weber,Ni1,, /unJl•nlid,ed iţi aa lll- •, Stuttga rt,l968 ;
 B. Naget, Da, Nibolur,gonlkd. Staff, Form, Et/100: ediţia a II-a. Ft-ankfurt pe
Main, 1970; A.Ja. Gwcl!Vici, .,Prootntnolvennovremennoj ,Konlinuum• •Po, ni
o Nibelungah •",!nvol.7h,dic(loui,Mrii•uOury,MolK:O'"a, 1978
95. Ve ziMi.(y... ,vo!. 11,p.216
96. VeziVictorKernb a cb,Dicţiona, ... ,p.(43.
97. Pentru evoluţiile ulterioare v"'i Chr. Baldick. 0Tho End of Line. The Fami]y
Cu...., in Sborter Gothic Fiction", ln V.V. Trinklor (coordonator), Cur,,. nnd
Dtwlopm,111, in rh• Golhio Ficrfun, Amoterdam. 1995
98. Edda ¼eh, a fo•t numiti aotfel de ce! ce a de,coperit teztul in 1643. epiAcopul
iolandez Bri,ijolfSvej„n
99. De1pre eroul epo1ului germanic şi oeandinav ve.ti: A. Heu,Jer, .Die Lieder der
Lllcl<e im Codez Regino der E<lda", ln cartea H Klein• Schri(len, voi. li, Ber
lin, 1969; l<km, 0.rmo„d(I gtroiO•••ii tpoo i akaznnie o Nibolung,,h (vero. ln
lb. ruol), MooCQva, 1960 ; O. HMler, .Sieffried, Arminiw und die Symbolik",
ln vo!. F'5tochrifl fur F.R. Schro<U!r, Heidelbert , 1954; H. de Boor, ilot
Siq{ried O.kbt, în ,.Zur germanischdeut.ochen Heldensage", Darmotadt, 1965.
100.VeziVictorKembach.op.cit.• p. 674
 Creş tinii anatemiz e az ă• .
Dar şi ble stem ă

• Am rot„ it ln ac„t titlu f i pute tot ln diocunul meu forma verba!l a ana.1,mfaa.

~~;~ hE~ ,~~~:;j:;-;,'~;~.t r;:n;~

;!~:: ~:n:~t!;~:;\:'~:~:•t\;:~
varlanta aanalcma.liza,oonucventulilizatidoopecial if tii indreptbioericeoc
(probabil m b preoiunu verbelor,,._ .. fi latine .. ; ve,itextele din Canci•
/iarum ~umonico, um Dllnta, Bol"i"a, MCMLXXIII), precum 11 derivatele
formate de la ea , p...,.um a11<>1<ma1Um.
 Primii creştini erau, totuşi, foşti păgâni

Caurmare,ein-aurenunţatlaobiceiuldeablestema:deablestema
încercâ n dsă-şifacădreptate,deaapăraprinblestemeunact,dea
I
protejaprinziceriimprecatoriimormintele,deainvocadivinitateaspre
afllptui,pcdcpsind,actereparatorii.Demulteori,vechi!eformuleaunt
preluatetolequo/e,substituitâfiind( .aelua\izându-se")doarforţa
suprafireascâinvocatăspreapunelnpracticlblestemul..Zeusprea­
înaltul" (Zeus Hypst$tos ) va fi, prin urmare, înlocuit de . Dumnezeu ool
prealnalt" (Theos Hypsistos) ln compuneri care invocau sancţiuni
pentru culpabilii nepedepsiţi. Peopiatrăfunerară,păstratăcândvala
Muzeul de Antichităţi din Bucureşti , exista un text' în limba greacă,
incizat pe ambele feţe ale lespezii (ace laşi text), care nu mai apăra
rămăşiţele pământeşti ale celui înhumat, ci transmitea către Cer un
blestem lndrepUlt împotriva unor ucigaşi. Dumnezeu este implorat să
facă dre ptate. Divinitatea creştină ia aici locul arhaicelor Erinii (com-
pararea compunerii puse pe piatră de un creştin cu alcătuiri păgâne
avAndacelaşiţclprobcazll.idcntitatea),cccacedovedcştocăaceastă
0 formA" a mentalului colectiv îşi u rma netulburată traseul prin istoric,
păşinddintr--0 ,lume"ceveneramaimulţizeîintr-oaltacare11einchina
unuisingurdumnezeu.Iatătextulîncareanticeleformedepedepsire
aunuivinovatpotfirecunoscutecuuşurinţă:

Epil,a/aw,,.,,il,aiaxK>ton TMo„u,,.Hypsi , ton, tonkyrWnt6np,uumat6n

Aai pa•h ,nri.o,, epi t<>u• doMi phon•n•<>nt<>• I ph<>rm<>~•u•anla, Un
lal<>ipt,ron a6ron HiraA/.,,,,., echchf!anlru <>ull.t u, anaition aima adiA&, ino
on16.oge"'1ai l0Upho,u„,aio11 outl„lpharmo,l:eusaio„ kailoi, 1,A„oi ş

t::::! 1;:;;;::!~i
out611, KyfU o ponta ephordn J,,,i oi oµ/oi Theou, bpasa paychl en lt O<lm.tron
Io Io
m.tth hipeU,ias ina egdil,i.tff, aima anaition zltlxi•

(Chem ln ajutor şi implor pe Oumne,eul ce! prea !nalt, pe otăplnul duhu-

rilor ,; a tot trupul, fmpotriva acelora cari prin vic!e,ug aw uci1 ori aw
otrlivitpenenoroc:itaHeracleia!nainte devreme,vllr„ndcunedreptateal
eidngenevinovat,pentrucatota,aAAoe!ntAmpleuciga,ilorei1&uotrAvi-
torilor,icopiilorlor.O,Doamne!Tucareletoatelevezi,ivoi,!ngeriailui
Dumnezeu, la care orice ouflet ln •iua de ui cu rugăciune ae umHe,te,
ciutaţiarhbunasAngelecelnevinovat,icltmaicurAnd.')

Uşor impacient, auterul creştin al bleatemului repetă, evident,

formulevechi.Iarcăndpepietreletombale,dea11upratextelorblestemelor
cre ştine, apar incizate şi cele două măini ridicate,implorAnd,spre
cer'-lafe\ca peleapeziledemormAntpăgAne-, se poate spune că
imprecaţiacutotcortegiulei de .semne"atrecutcuuşurinţăpregul
dintre . lumi" şi dintre religii, adaptAndu•u fără dificultate. Creşti•
niamuln•apututeradicaaceW1tăeternăşifoarteomenească.supapă
de defulare". Cred că nici nu şi-a propus. Dimpotrivă, a adoptat-o,
alături de alte elemente păgâne, cosmetizAnd-o ideologic tn aştep­
tarea propriilor construcţii.
Blestemele, creştinate, parte a unei religii populare, condamnau
crimeneaancţionate(caacesttextvăditlnruditcucclprecedent,.oom­
pus" de rudele care cereau răzbunare, de peo piatră de mormânt din
secolele 1-U d.Hr., conservată la Muzeul din Atena• : .Fie ca blăstemele
pronunţatedecătresfinţiipărinţisăcadăaaupraae<lloracaripefurîş
audatmoartesaucariauotrăvitpeaccastlvictimăaşadetAnărăşi
aşa de frumoasă,prea detimpuriurăpitA iubirii noastre sau cariau
vărsat dngele ei nevinovat. Dă blestem asupra ucigaşilor ei, asupra
otrăvitorilorei,blăstămaaupraoopiilorei.Doamne,creatoraltuturor
lucrurilor,şi voi, lngeriilui Dumnezeu,inainteacăruialnaceastă zi
oriceaufletaeumile;terugător,pentrucasărhbunaţifărăîntArziere
dngelenevinovat"}aau,lafelcaace!eapăgAne,încercausăprotejeze
un loc do veci de pericolele profanărilor. Blestemul pe care li
mai cităm
joa(~icareseamănăcualtele păstratedinepocaromană)li mene9te-
ae va vedca - cclui ce•i va tulbura liniştea neodihna eternA. a celor
rămatinelngropaţi(pedeapeămaximătntr-ovechimeevidentpăgAnă).
Compunerea datată după primul Sinod ecumenic (Nicela, 325 d.Hr.),
este oricum anterioară anului 363, cănd s-a stins IulianApostatul,
ultimul împărat evocat în imprecaţie. Economul V. Ursii.ceacu, care
citează', tălmăreşte' ticomenteazăareW1tăexecraţle ,proteguitoare" ,
presupunecăea(dacăopiniavafifiindasa)aparţincveaculuialIV•lea
sau ""lui de-al v.lea:
{... J,...l• ~"'"t,i"ffpi,/ti,şja«at,nan"'•"rgat,cumli,dapart•mhaboat •i
qi,is sepi,/,:ri,m hunc ~i,,Ja~•rit, •ii mi,l,dictu• a Domino Ik<> omnipot, nti ,i
a lrtt<,nti• dtt• m ,t <><Io d•il• ri, patribu , ,t ha•"'• mak dictioni, luda,
proditori, , fiat MbitalU> , orum cum Cho"', Dalan ,t Abiron, luda atq""
Pi/alo, Anania atqu, Sapphira, N, roiu ,t D,oi;,, H•rod•, Iuliana, Va/oriono
<t Simon, M"l(o.
(Slaibăun1fllr1itrlu,al1teanelngropat,1lnumailnvie,1J.aibăparte
cu luda, daci cineva va viola acut mormAnt. SA fie bleatemat de Domnul
Dumnueu atotputernicul 1i de «i 318 plrinţi de Oumne,eu purtltori 1i
m"'ltenitorbleotemuluiluiJud a trldAtorul.SAaibăpa.rtecuChor,,,Data n
t i Abiron, [eul luda t icu Pilat, (cu]Ana.nia ticu Saplira, [cui Neron t i
De<:ius, (cu] Irod, Iulian, Valerian 1i cu Simon Magul.)
 CREŞTINII ANATEMIZEAZA. DAR ŞI BLESTEMĂ

Sugestii pentru sancţiunile creştine au venit

şi dinspre rigorile disciplinei religioase iudaice

CAnd vorhesc despre excomunicare, afurisire şi anatemă, adică

despre acela pedepse ce presupun îndepll.rtares din comunitatea reli•
gioasă, teologii din vremea modernii evocă mlisurila de excludere pe
care le dicta aU.t de severul Vechi Testament împotriva devianţilor,
miisuri acceptate in bunll. parte şi de Noul '.lhtament ~i codificate de
tradiţiatalmudicll.. Înduritat.ealui pilduitoare(,Oriceomsfierositcu
jurământ nu se răscumpll.ră, ci trebuie să se dea morţii" - Levitic, 27, 29),
Vechiul Thstament impunea izolarea, aC(laterea (parţială sau completă)
din comunitatea religioasă şi din ,lume• a culpabililor. ,.Dacă vreun
suflet-ziceacelaşiLeoilU:(20,6)-vaale rga l aceicecheamiimorţii
şilavrlijitori,casiisedesfrAnezeînurmalor,Euvoiîntoar,,efa~Mea
lmpotrîva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui".• Şi cel ce
nuvavenipAnll.întreizile[estevorbadeeventualiiinsubordonaţi
carenuvorsosilaleruHlim!aporuncaluiEzdra],peavereaaceluia,
după sfatul căpeteniilor ti sl bătrânilor, se va pune blestem, iar el
insuşivafiîndepărtatdin obştcacelor cefuseserăinrobie" (Ezdm,10,8)
Despreizolare-camăsurăprolilactică, ferindu-i adică pe ceilalţi de
contagiuneapăcatului,vorbeaSfAntu\ApostolPave\înEpislolaadouo
cdtreThsaloni«ni (.Şi dacă vreunul nu ascult.A de cuvântul nostru prin
epistolă,peacelasă-llnsemnaţi ,isă numaiaveţicuelniciunamestec,
ca să-i fie ruşine" - II Thsaloni«ni, S, 14) şi ln EpUtola cd/re Romani
.Şiviiindemn,fraţilor,allviiphiţi decei cefacdezbinări 1ismin-
teli lmpotriva învăţăturii pe care aţi primit-o, Depărtaţi-vă de ei"
(Romani, 16, 17), Noul Thsta=nt, carte sacră crettină, a preluat (cu
uneleatenuări)ideeadee:,:comunicare ,socotind-outilă - capedeapaă ­
în cazul celor care ignorau repctat(şi periculos) preceptele, codul, şi
perturbau ordinea.
Lavechiievrei,excomunicarea,excludereadincomunitate,detaliatl
apoi de rabini 1i de tradiţia talmudică- spun canoni,tii -avea trei
trepte:cherem,niddui1inezifo' .Celemaimult.edintrecerret./iri!epe
care!e-amconaultatseoprescdoarasupraprimelordouii.Nidduiera
e=munkareamicd,careilizolapecelcegre1isede11inagogl,adicăde
partea religios constituită a comunităţii' . Tradiţia talmudicii nu ne
apune dacă această e:,:cludere era sau nu însoţită de bluteme. Cert
este că Sfântul Evanghelist Ioan o evocă: ,[ ... ) Căci Iudeii pUBeseră
acum la cale că, dacii cineva va mărturisi că El cete Hriatoa, să fie dat
afară din Sinagolj"ă" (Ioan, 9, 22)
Blntemele - ,; lncii unele înfiorătoare-erau catelj"oric asociate
e=municdrii mari, numit.A cherem. Ea aucceda niddui 1i era motivată
delipsadedorinţăaceluisancţionatdeaselndrepta.Chtrem-ulera
excomu11icareapropriu-zisă,i11flexibilăinseveritat.eaei' ;eallpunea
pe cel pedepsit în afara societăţii, îl desfiînţ.apractic, luAndu-i posibi-
litst.ea să se identifice' . Membrilor grupului li seinten:iceacomuni-
careacucelafurisit. Dacliindrlizneacinevasli păstreze o legătură cu
persoanasancţio11atli,erapHibildeaceeaşipedeapd.Clurem-ul11u
put.eafiridicat(sigur,lncazulcăpăclito,iulsecliiaşilşicorijapurtarea)
decât tot de autoritat.ea care ii pronunţ.ase. Cherem-ul este chiar un
bleslem;elerarostitpub!ic,cănderaudefaţăcelpuţinzecepersoane.
Formulările, oovArşitor impr.,.,atorii, erau de o duritate extremă şi
. proiectate• pentru eternitate. Cel puţin aşa ne face să credem acel
text de cherem, conservat de tradiţia talmudică şi păstrat în limba
latină. Gh. Ciuhandu'" l-a reprodus după o carte ungurească", lnso-
ţi ndu-l şi de o traducere in limbs romAnă":

Ex u nun1ia Domini DominMum •it in anat/u,mau (clurem) in utraq"" dom<>

indicii, Sup,,orum se. ol 1"(, rorum in anathem<>U iUm Sanctorum u~l-
,orum, in alUltMm,,te S,raphin et Opha,lim, in alUlt/urru,t« d, niqu• totiu•
,cclesi<u maxim<>rum ei minorum. Sint sup,r ip1um plaga, magMe et firkle,,
morbi magni ,t horribilu . Domu , ejus rit habitaculum draconum,
ca/igino,urn fiai •idu• ,ju• in nubibuş, ,it in indignatîon,m, iram ,t
ucande,~ntiam;codoaer eju• objiciatur feri• , 1 ur,untibu, , la«Untursuper
ip,o hNte, ad!Jf!raarii; argentum et aurum ipsiu• dentur aliis, et omn•• /îlii
ejUIJ ad ostium inimirorum ip,iu ş ş int up0siti, supu di,,~"' obstup•Scant
p,ntui. Sit rru,/Nictu• ex ore Addiriron d Achcartel, u; ore Sandalphon •t
Hadrani,,I, ez ore An, i1i,,I •I Patchi,,I, u ore Seraphid et Sfl/lanHUI, tx or,
Michael ,t Gabriel, u or, Raphael ec Meschartiel. Siat aMthemUatus, ex·
ore Z,w:zaoif •t tx ore Hafhavif, qui „ 1Deus iii• magnuş, etu;or,uptuaginta
nomfoum Regi• tu maximi, et u ore deniqu• T%ortaA, cancellarii magni.
AbS()rb•atur aicut JG,rah el r,/us ejus : cum ~ rror, • I tremor, egr,diatur
anima eju,; i,u;repatio Domini ocddat eum .- stranguktur, ut khilophel, in
co...,ilio r110:sicutkpraGochasi 1il k praiprius, ...,que ul/aril r,1 urrectio
ruinMeju s :inupulturahra,/i ş non,it ş,pultura ,ju , :alU<ni, d,turuxor
ip1i11•,<l•11p, r rompro, tranto•• a/Uinm<>rte eju,.lnhocana1h,ma1,,it ...
et hatt şit ha, r,ditas ipsiu ş. Su~r m• aul• m et sup,r /olum Jsraelt m
expon<Ult Deu, pac, m el be...,diction, m suam (tn continuare oe ci1"uă din
Deuteronom,19,18-W)
(Prin porunca Domnului Domnilor d fle aub anatemă [aub blăat4m - n.t.] în
amJ.ndoullocuriledejudecatJ.,acelordeauo f iBcelordejo1,aubblhtemul
ollnţilor celor alefi, oub blă.$tJ.mul Serafimilor fÎ al Ofanimi\or, apoi oub
blhtAmul bi...,ricii celor mai mari fi a celor mai mici. Să fle pre&te el certări
m&ri fiotatornice,bo.alemari tiingrozitoaN.Casaluiolllellcaşdradlor,
oteaualuioău!ntuneoe!nnori,Alipetreacălntulburareoufletească,ln
mAnie fi lnfurie;cadavrullui să fle aruncat llarelortiterpi!or; oa ae
bucuredee\vrljmaşiipotrivnici;argintulfiaurulluili ae deiea\torafi
toţi fiii lui d oteie pe la uf & duşmanilo, d i; de viaţa [ziua ] lui d oe
 CREŞTINII ANATEMJZE.o\ZA. DAR ŞI BLESTEMĂ

lngrozead urmat ii d.i. Sl fie blb tAma t prin gura lui Addiriron , ;
Achta rtel,pringuraluiSandalphon , iHadraniel,pringuraluiAn1i1iel t i
Patcltiel, prin gura lui Seraphiel •i Saganaael, prin gura lui Michael , ;
Gabriel, prin gura lui Raphael ,Ji Me1ehartiel. Sli fie a nat<::miut prin gura
lui Zavzavir , ; prin gura lui Halh avif, oare est<:: Dumnueu .,.,J mare, t i prin
gura.,.,lor70denumealepreama...,lui """' , i tn 1flrtitprin gura lui
Tzortak,mareleolujitor.SlfielnJhi\it(depAmAnt]ca,iKorah t iceatalui ;
lntrugroazloitremur N -iiad 1unetul;certarea \uiDumnezeu 1ii•l ucid A;
ca,iAchitophel,oli oe ougrumeln o fatul olu;ca t ilepraluiGechuoă fi e
lepra dAnaului; ruinele lui d nu .., mai Ina Iţ e ; morml ntul lui d nu fie cu
mormAntulluil a rael,soţi a lui oă fiedatliot r 4inilor. (. .. ]Subacestblllatem
oAfie[ ... )fiaceaotaoăfiemoştenirealui . PeoU.mine fipes U. l ntn,gu!
lorael lnd, Dumnezeu oă reven e pace a , 1 bineouv, ntarea aa .u)

Anatema era (şi este) şi blestem

Mi se pare în afara oricărei îndoieli că Sfântul Apostol Pavel (cel

atât de atent la te:rtul Deu/eronomufoi atunci când scria , în Gala-
teni,3, 10, 13:~Clicitoţicâţisuntdinfaptele Legii, sub blestem s unt,
cliscrîseste: Blestemat este oricine nustliruie Intru toate cele scrise
încarteaL<'!gii,ca alilefacă"şi ,Hristoane-arliscumpliratdinblestemul
Legii, flcAndu-Se pentru noi blestem; pentru cli scris este: Blestemat
eate tot cel apAnzurat pe lemn"), când folosea -ln Galateni, 1, 8-9 -
ruvAntul grecesc anatema, avea în vedere , idees de blestem•, de
sancţiunepentruignorarea aaucălcarea învliţăturii: .Darchiardacli
noi &a uunîngerdincerv-srvestialtăEvangheliedecâtaceeapecare
v-am vestit-o - aă fie anatema I Precum v-am apu.s mai înainte, ti acum
vii spun îarlişi: Dacă v, propovăduieşte cineva altceva decât aţi
primit-slifieanatema!".
Acelaşi sfânt apootol a fol0,11it cuvântul analemn ticu sensul de
. e:rcludeN din Bisericii~ (ne amintim cli iudaicul cherem îndepărta din
eomunitate alliturâ nd şi blestemul lui Dumnezeu), spunAndu-le Corin-
tenilor (în prima epiatolă, 16, 22)că,Cel ce nu iubeşte pe Domnul să
fie a natema! Maran atha ! (Domnul vine)". Ioan Hrîsestom comentează
scest verset, chiar termenul cu pricina, şi îi iioleazli se mnificaţia
(avAnd categoric în vedere ,idees de izgonire• pe caro evangheliile
sinoptice - Luca, 6, 22;10011, 9, 22 ,i 34 - nu ouitaserli)·
Ce eate ana tema ? AscultA-1 pe dânsul ce opun e , Cel ce ou iubet le pe
Domnul nootru liouo Hriotoo oA fie a natemll, adicl oA fie e%olu1 din
comuniune t idlie otrlintuturora.Clciduplcumnu-i lnglduita seatinge
cu mAna ,i nime ni nu oe poate apropia de ceea ce eate conoacrat lui
Dumnezeu, tot utfel ""I ce este uc!u1 din Bi oe rică tr<:buie oă rA mAnă
 departedetoţiceice1untcredincio,i8i&ericiitinimeni1lnucutezea1e
apropiadedlnaul,lngrozindu-sechiar,ide atinge..,alui"
Cuvântul anatema, care în Biserica Ortodo:i:li. 11 ajurui aii. denumeucii.
pedeapsaceamaicumplităcucareputeafisancţionatcineva - .e:i:du­
\
derea totală a un~i creştin din Biaerică" ", des_Părţi..,a lui definitivă de
Dumnezeu (temem] mwteatamentar al aceste, mhuri - .condamnare,
e:i:cluderedin110Cietate, pieireve,nică" -eateevident)-,provinedintr-un
verbgr~esc,pozitiv"(dacăsepoatespunceşa):anatithlmi-,.sua,în
sus"(<ana),.pun,aşez" (<tithlmiJ,p.cxt . • aaducedarurizeilor".Ana-
1emaera, prin urmare, lucrul aşezat sus, pealtar,pentrua fisduscs
ofrandăzeilor:darulconsacratdivînităţilorputesfişiars(orid.istrus
ln sltchip)cajertfl. Cu oensul de 0 d11r"(8Cump),ceae sflăîntemplu
aauesteadus latemplu,cuvântulanalemaestefolositdeevanghelistul
Luca(21,6),atuncicândspunecătempluldinleruaalimesteornatcu
lespezi minunate ,icu .daruri" (analhemasin) " . Şi la Eusebiu de
Cezareea, ln Vita Constarllini", anatema are. înţelesul de .dar" _deose-
bit, de 0 ofrandli.": ,lntr-insa -ziceEusebiu descriind Biacrica Învierii
Domnului de la Ierusalim, a cărei !nălţare este pusă de tradiţie pe
seama lui Constantin cel Mare-erau douăsprezece coloane, după
numărul apostolilor lui Hristos, şi fiecare era împodobită cu un vas
mare de argint, daruri preţioase (anathlma lralliston)dăruite lui
Dumnezeu de împărat"".
fnexplicaţiapecarePitui/ionul '" odli.cuvAntuluîanalemaamputea
afla m~anismul transformli.rii semantice (drastice) pe care a suferit-o
aceastăslovă:..Anatemaaeziceatâtlucrulcelcesedespărţeştedela
oameni şi ae afieroseşte lui Dumnezeu, care şi anatima ae numeşte; cll.t
tiacelacesedcspartede!aDumneuutidelaBisericacreştini!orşi
se afieroseşte diavolului, care s-a şi obicinuit mai mult a se zice ana-
tema şi nu anatima. Şi precum nu indrhneşte cineva a apuca cu mâna
sa ori a atinge lucrul cel-au afierosit lui Dumnezeu pentru cinstea şi
sevuul cel către Dumnezeu, [. .. ] asemenea şi cu omul acelace&eva
despli.rţidelaDumnezeuşideBisericăşisevafaceafierosit diavolului,
nimeneacuteazăaseadunaşiasetmpărtăşilmpreună,citoţicredin­
cioşiîsedcspartdedânsul.Dreptaceeaşiunaşialtaanatema,fiindcă
sedespartedeoameni,nusedeoaebe8Clntreele,insăpentrncăuna se
afieroseşte lui Dumnezeu, îarăcealalt.ăseafieroseştediavolului, aunt
foarte potrivnice una alteia".
Într-adevăr, cel lovit de anatemă (pedeapsă disciplinară pe care
Biserica a adoptat-o, căutându-i sugestii ln dreptul natural şi pozi-
tiv divin - vezi Malei, 18, 17111 ; 1Cor., 5, l ; 16,22;/Tim., 1,20 ;
Rom., 9, 2- şi legitimAnd--o prin canoane - Can. 4 Petru al Aleiandriei, 7
li ec.,88 Sf. Vasile cel Mare, 52 Elvira, 5 apoat., 2şi 29 Laod., 13, 14
şi 17Gangra21 )eraexcluatotaldinoomunitato.. ,\ipsitdeoricemijloc
 CREŞTINI! ANATEMIZEAZĂ.. DAR ŞI BLESTEMĂ

afinţitor al Bisericii fi de orice posibilitate de mântuire fi .predat

diavolului".Treccreaaceastaireversibilli.subjurisdicţiaSatanei ..,de
care vorbeşte Ioan Hrisostom în Adversus Anomeos, interzice celui
anatemizat orice acces spre abaolviro: .[... ] nu mai este nici o mAntuire
pentruel tîf ...JeatecutotuiatriindeHriatos".Aplieabilli.atAtclericilor,
cât şi mirenilor (Sinodul de la Gangra a operat această extindere)-
eelordin unnă sancţiunea a.ceasta bisericească le aducea, în Imperiul
Biia nti n , şi mari neplăceri ,civile", căci buileii (Iustinian, Leon
alVI-lea Sophos) au formulat legi speciale pentru pedepsiNa celor
anatemizaţi -, putAnd fi dictată şi împotriva celor vii, da.r şi contra
celor d.vA11iţi din viaţă,. (mhură cu un caracte r mai mult profilactic
ce-i avealn vedere pe cei aflaţi în viaţă; al V-lea Sinod ecumenic l-a
anatemizat pe Origene - dupli ce acesta primise aceeaşi pedeapsl de
la patriarhul Teofil al Alexandriei; ae<!laşi sinod a aruncat anatema
asupra lui Teodor de Mopaueatia, a lui Didim, a lui Eva.grie, a lui Anton
deTrebizonda,aluiSeve r şialui PetrualApameei-toţifiind morţi
de mult.li vreme). Dictat.li de episcopi or i de Binoade (ecumenice tifsau
locale),anatemaafo,it(şîestelncli)definit.licudestulliimprecizieşiin
sine,şiînraportcualtes.anc~unibisericeşti
Deosebiriaparşilntreformulărilespecialiştiloraparţinll.ndaceleia~
confesiuni, şi intre opiniile canoniştilor ort-Od<>C4i şi catolici.
Cu aiguranţă că ln primele timpuri creştine sensul de . blestem"
(sprijinit_ de tradiţia chere.m-ului ta.lmud_ic) a fost mai puternic tn cazul
anateme,,unbleatemdumnezeiescasoc,at pedopsei(saureprezentlnd
t
~deapsa îilllil$i) ~ o perioadă lirii,tată (un blestem . datat": .Şi acum
,atămll.naDomnuluieste asuprata şiveifiorb, nevlilindsoarelepll.nă
laovreme.Şiîndat.liacăzutpesteelopll.clăşiîntunericşi,dibuind
împrejur, căuta cine să-l ducă de mll.nă"-Fapte, 13, ll)aau pentru
totdeauna.AC<!stinţelesa dăinuitlămuritlnconcepţiacon ducjtorilor
Biiericii, de vreme ce ln epocile combaterii ereziilor a-au - alcătuit
0 actele
0 sau
0 cărţile de afurisenie" adică 0 de anatemă şi blestem"
împotriva feluritelor mişcări deviantedeladreaptacredînţă. Şi, din
moment ce erezia era anatemizat.li, blestemu.I cădea automat asupra
tuturorcelorcareîitmpărtăşeauideile.
Registrele Patriarhie i ecumenice evocă anatemele sinodale dictate
contra monoteliţilor în anul 715, anatema hotărât.li tot de un sinod,
iniiiîul. 756, împotriva elU.s~pului Niceta de Heliopolis, epistola -
datată 790- a patriarhului Tarasie al Constantinopolului ln legătură
cu hirotoniile simoniace, anatema sinodală (1ynodiltlls anathema)
contracălugli.rilordelaMli.năstireaStudion,dinanul845 ... Sinodul
constantinopolitan din anul 842 a hotărât să re.:apitulne toate
delictele (ereziile, de regulă) anatemizate ş i a recomandat ca, ln fiecal"f!
an, ln prima duminică a Postului Mare, zisă şi Duminica Ortodoiiei,
.liata~aceastaslfieadusălacunoştinţacredincioşi\or.promemoria".
 Intre canoniştii romlni, sensul de ,blestem" al anatemei (aşa cum o
înţ.elege toologia ortodoxă) a fo,it- potrivit tradiţiei- luat in consi-
derare plnă in epoca modernă. Autorii Regulamentului pentru cazuri
deofuriseniiJianaleme,adoptatla20maîl9IO,socotescafuriaenia • i
anatema(cenupotfiaplicatedecAtcuautorizareaSflntuluiSinodşi
după o foarte temeinică investigaţie, căci Biserica - zic teologii• [şi
articolele, .g\avele", 33-40 din !ndreptarea legii, Târgovişte, 1652, cu
recomandările lor la precauţie, rigoare - dar ln absenţa blestemelor -
şicercetareaserioasăaabate rilornupotdecâtsăconfirmeaceastă
atitudine]-rosteşteoastfeldepedeapsănumaiinextremisficumultă
durere,doarlnsituaţii\ecândaltepoaibilitllţidecorijarenuselntre-
văd)drepto.extremi\mlisuri\deblestembisericesc"'"'. ..-'.
StAndînapropi_ereatrad.iţie.îapoatol.iceşipatristice,IoanPetreuţ.•,
profesor de teologie, coll8tată Intre sensurile termenului on,;itema pe
( cel de ,.excludere din Biserici\" (.excludere totali\"- va preciza el în
sceeaşilucrare'"),pecelde .blestern • ş1pecelde .pieireveşnică". Pnn
anii '80, pr. prof. Nicolae V. Dură, lntr-un foarte documentat studiu
consacrat dreptului canomcb1sericesc,reţineapentruaceutăgravă
sancţiu nc ( ,ceama,cumplităpedeapsăcucaN!poatefilovitcineva•)
maialesînţ.elesul de.excluderetotalăaunuicreştindinBiseriCă" ;
adăugaautorulcăunanaU'.mîzatpoatefiintegratlncomunitateacreş­
tină(căci şi Sfântu!Apoat<-.!Pave!l-a iertatpeinceatuosuldinCorint,
pecareilanatemizasepentrupăcatelesale-ICor.,6,lşiurm.),iertat
adicA,daclisancţiu neanu afostdatăpentruerezie(imprescriptibilli)
sau dacă vinovatul nu a hulit împotriva Sfântului Duh (păcat de neab-
solvit); condiţia o reprezenta, evident, o căinţă sincerli şi respectarea
penitenţei ordonate•. Acelll'li Nicolae V. Dură observa tă ln lucrările
mai noi ale dogmatiştilor ortodocşi români sfera semantică a cuvântului
analemd"eateserio,i reatrânsă:pedeapaalnaearnnă-lntr-undicţionar
despecialitateaplirutlaînecputulanilor'80-eondamnareaşiexc\u­
dereadincomunitateabiserieeascăacelorcelmbrăţifeazăideileunei
ereziidedoctrinăsaudeetică...
Odată intraţi în spaţiulromano-cato!ic,complica\iile-generatetot
delipsadeprecizieatermenilor-gporeacşisediversifică.Celorveehi,
se pare, lucrurile le apăreau mult mai limpezi. Dubiile lor erau minore
Când a tălmăcit canoanele în limba latină, Dionisie Exiguus (cel Mic,
ce!Urnil,celSrnerit),undaeo-rornanlnvăţatdlnScythiaMinorcarea
ajuna profosor faimos la Mănăstirea Vivarium din Roma, a tradus
cuvântul anatema prin onathema sit!". Deti canonittii Vaticanului
spun că termenulgrecescdominăin scrierile de drept bisericesc apu-
sene până prin veacul al IV-iea , lexeme sau formule precum e:rilium,
uterminare, qu1ni utra. terminus ejicere fiind apariµi tardive, Yeatul
a adoptat cuvântulucomunicare pentru pedepsirea celorîndArii.tnici,
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR ijl 111..ESTEMĂ

~~::tmd~~ne~ ;:,i:: !:t;:i:sr::~~~:i!!i:~s"~;,!'..~"t~~~~':r~r~:

termenilor Bnotemd - excomunicare ca dublet ainonimic, de mult aoxep-
tată, persistă şi astăzi în Apus. Anatema ar fi pentru canoniştiî catolici
o 0 fonnă aolemnă a excomunicării majore• (R. Naz), sinonimă - prin
urmare - cu excomuniearea, adică excluderea din Biserică, cu diferenţa
el col anatemizat pierde putinţa mAntuîrii, rămâne într-o perpetuă
stare de damnaţie, de pieire veşnică (oot.irnum ex &itium)..
Mi se pare de prisos tă mai cobor î n amănuntele care descriu treptele
excomunicării ori deosebirile aplicării ei în cazul dericilor ori al laicilor.
Ar fi o dezbatere cu un caracter mult prea special. Ea ar depăşi şi
trebuin~le de informare ale aceetor pagini şi , fireşte, ttiinţa mea
Cititorul meu răbdător a îrl~les, cred (dacă nu, vina lmi aparţine în
întregime), că Bnat~mo, prin conţinut şi urmări, este altceva decât
ucomunicBreB . Opresc, ca Urmare, aici acest excurs (util, socot, discu-
~ din paginile care urmează), întocmit cu sprijinul consistent a l unor
canonişti de frunte, dar lipsit, repet, de orice ambiţie de a participa !a
dezbaterea lor.
Anatema, pedeapsa atAt de aeveră (cu rosturi atât de complexe, căci
dincolo de îndreptarea păcătosului - ce putea regăsi astfel calea spre
salvare-, ea urmărea şi repunerea pe piedestalul ei a legii ignorate şi,
desigur, atenţionarea celorlal\i credincioşi asupra păcatului sancţionat)
care lntrerupe drastic legMura dintre culpabil şi Dumnezeu şi aici, şi
în lumea de dincolo, se„'irăndu- 1 integral pe anatemizat de Biserică
(lipsindu-l de rugăciunile Biaericii, nedându-i voie să primească Sfin-
tele Taine sau chiar 8A participe la serviciul divin, cu deosebire la
Liturghie, eliminându-l din categoria celor care au dreptul la o înmor-
mântare oficiată creştineşte - cimitirul, locul de odihnă, fiind şi ci un
spaţiu sacru ce nu-i poate adăposti pe cei izgoniţi de Biserică")şi repar-
tizându-l {cum apunea Sfântul Apostol Pavel) Satanei şi domeniului

;~umîZi~u;:::~~.t a~:8 !r~ş~t:i~e!;~;, ': 1 ~:;ta:c::7:ţ~~:nitc~~:! ~:

era tocită) un veritabil bleatem ce ii excludea pe vinovat, făcând din ol
un marginal, un ostracizat (nici un membru al comunităţii neavând
voie 8A intro ln legătură cu el), privându-l de drepturile !a care li dăduse
aoxes Taina Botezului, rupându-l de Hristos t i plasându-1 ln categoria
celor cărora mântuirea le era interzisă.
Ideea de blestem legată de anatemă (impre<:aţia fiind inclusă ori
măcar asociată) străbate, de pildă, prin at-At de folositele (la noi şi
aiurea) şi tot atât de anticele ,cărţi de blestem• (akătuiri - ce deschid
fereatre e:,:trem de profitabile spre mentalul colectiv - la care mă voi
mai întoarce ln câteva rânduri). lmprecativ este, cu siguranţă, şi
sensul cuvântului anatema din formularea .,Anatema lui Mahome<ţ.
 învăţăturii sale şi ndepţilor să.i", alcătuită înainte do 1180, în vremea
împăratului Mmuil I Kmnnfuios (cel care, la foJ cu împăratul CoW1tantin
Porfirogenetul prin 1026 sau ca, mai târziu, Mihail al VIII-Ies
Paleologul, dădea legiuiri prin care adversarii bazîleului trebuiau
anatemi=ţi). Formula era folosită la botezul mahomedanilor care se
converteau la creştinism•. Erau cuvinte de lepădare categorică şi defi-
nitivă (Mahomed nu putea fi, în nici un caz, sancţionat ... ), prln care
neofitul se despărţea de Islam, blcatemându-1, abjurând, sortindu-l
.pieirii veşnice ". Aceeaşi semnificaţie de blestem înfricoşător trebuie
să atribuim şi cuvintelor anatema maranotha (lexeme scripturistice
devenite formulă simbolică, magică chiar), prezente multă vreme în
actele occidentale de danie ori de întemeiere .. (!e vor folosi - rar, e
adevărat - şi clericii români în .cărţile de blutem"). Cel ce s-ar fi simţit
îndemnat să înstrăineze bunurile donate ori să deterioreze &')edmân-
tul cu pricina era proiectat sub (şi înfricoşat de) puterea pedepsitoare
a blestemului. Tot ca ,blestem" trebuie interpretat termenul anatema
şi in rugăciunea care se citeşte pentru .iertarea tuturor păcatelor celor
de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul",
prezentă între cele din Molitvenic. So roagă preotul ca acela cc a păcă­
tuit .,sau sub blestem şi afurisenie de la arhiereu ori de la preot au
chut [. .. ] asu din mânia cea fără socoteală pe vreunul din creştini a dat
anatemei. .. " (au afurisit sau au blestemat - în alte ediţii) să fie iertat
Un mirean nu putea să anat-emizeie pe alt mirean, n-avea cum să
dicteze împotriva lui o pedeapsă bisericească. Sena ul cu care este folosit
aici cuvântul este categoric cel de .blestem" (act aflat la îndemâna unui
laic), şi nu de ,.excludcro totală din comunitate". La fel, în rugăciunea
dinaintea Tainei Spovedaniei preotul îl roagă pe Dumnezeu să-\ ierte
pe cel care .a căzut sub anatemă", să-l dezlege şi să-i ierte .robului
sllu"şi .anatema şi blestemul". Nu avem a ne îndoi că şi aici anatema
înseamnă tot .blestem". Ioan Petreuţă, de la care am preluat aceste
exemple, judecă astfel: .Pc cel [sensul] de pedeapsă disciplinară, de
pedeapsă pronunţată de forul judecătoresc extern, nu-l poate avea din
următoarele motive: a) rugăciunM aceasta se citeşte tuturor peni-
tenţilor care vin la mărturisire; or, ştiut este că aceştia, in general, nu
snnt anatematizaţi, şi b) ea are un caracter de absolvire, de dezlegare.
Absolvirea o poate da însă numai cel care a anatematizat. Şi cum
anatematizarea o poate da numai episcopul (sau episcopii în sinod),
înseamnâ că şi absolvirea o poate formula numai episcopul. fn realitate
însă, această rugăciune o citeşte orice preot duhovnic. Şi o citeşte cu
acopul ca să liniştească şi să llijureze conştiinţa acelora ce sunt apăsaţi
de păcate sau de vreun blestem venit asupra lor, fie din partea lor
înşişi, fie din partea altora"". Sensul de .blestem• (aprig) este dat

V~;!#i~1Jt~:~~.~~:;~~~!fcr:\:e:er:::~:: cf:en vc:r:i ~:a~~:

 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR ŞI BLESTEMĂ

fixează într-o . istorie a nelegiuirii" pe ucigaşii lui Mihai Viteazul

(bleatemul e•te de fapt a! lui StaVTinos, a cărui poemă cronicarul o
urmează cu fidelitate):

Căcieraajutorcrottinilor ,i statarecaunviteazbunpcntiuai,clltfăcw,e
pre lur<:i de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele neamului
cre~ tine'l<'nul-aulhat,ciiaticăcumeşl efUguriloluiaulntT9tprininima

~?*E~~~i~JlJif~it~:~~~ix;~~l~~~~~ng~~J;~
ţn mentaluJ p2pular, •~~',l;o.!!!_~vlnte - ne arată ~ ontex.!:.._ul de

:fia~:::, -;:~ă~:~~~:::~~~a~_::~~l:~:b:/f/;1,,,~:;~:L,)
Rodoful, că l-au belit do viu la foale ... •. _.....-
Chlar dacă .drumu]• de la veraetele psalmice, citate undeva în aceat
capitol, şi până la contextul rugăciunilor pomenite mai sus esto lung,
se poate afinna, cred, că anatema şi-a păstrat, ln limbajul bisericesc,
şi semnificaţia de .blestem"

.,Pre eretici să-i procleţim ••• "

Aceut.a e,te credinţa creştinilor - le apunea mitropolitul Var la an, cititorilor

(f i aoeultătorilor) di într-o predică din Cartea r<>man,a,od' d, ltwd'/d'tur4
dinl643 -,t icineovaţincavaml\rgeinvia\adev0ci,iarAcineovapArhi
va m~rgeîn munci. Pentr-acea &A ne lnchinAm crucei, să ciruitim gâvoa,dele,

~}~~~f[~~~~?~·:.f~~;ii:,;!;~;;~~rii~:~:t• E!':;:r~ i
Despre credinţă este vorba în acest lnceput de pledoarie a lui
VaTlaam (din cazania la Dumeneca a treia sdpt(t.mlfnd ln post.
Evanghelia dilll MarC() ÎII treidzeci şi ştpte de cap..te"'), despre credinţa
încorporată în respectul pentru imaginile sacre, despre acea credinţă
dreaptă (,tocmala") apărată de conciliile ecumenice (,.Pentr-acea şi noi,
o, iubiţii miei creştini, să îmbiăm şi noi dupâ zisa svcntelor săboarâ şi
învăţllturile a ~6pte săboarâ 8li le priimim ~i într-ănimile noastre ca
lntr-uîn visteriu în v~ci să le ferim" .. ) în veacurile sfâ~iate de nume
roasele mi~cări deviante, cunruicute îndeobşte sub numele de erezii.
Mileniul bizantin, primele sale BCoole mai cu seamă, a fost marcat
(~i minat) de numeroase dezvoltări centrifuge ln raport cu dogmele
Biserjcii. Nevoită să lupte, Biwrica (o veritabilă Ecclesio militans) a
reprobat cu operativitate aceste ,.îndepărtări" pernicioase, i-a .procleţit"
(i-a blestemat adică) pe ereziarhi şi învăţăturile !or.
Întâiul mare inamic al tainei Sfintei TTI,imi, cel care a încercat aă
reducă dogma creştină la un cult al lui Dumnezeu, Creatorul lumii,
incontestabil şi unic, a fost Arie (256-336), un preot {ls Varlaam -
,diacon") foarte învăţat (Varlaam zice ,învăţat foarte şi filosof') - căci
fusese elevul lui Lucian din Antiohia - din Alexandria, important
centru al religiei creştine la sfârşitul secolului al III-iea şi începutul
celui de-al IV-iea. Un dei.am cu puternică încărcătură filosofică ,tră­
bătea tezele arianismului (o erezie teologică), bazat pe principiul
Dumnezeului unic, cel de dinainte de toţi vecii. Spre deosebire de
Dumnezeu, Hristos n-a existat din eternitate; el a fost creat, făcut.
Aiitfel stând lucrurile, Iisus este deosebit de fiinţa Tatălui, este doar
,asemănător• - lwmoiousios; el a fost chemat din neant, primind gloria
şi forţa Tatălui, achiziţionând o .dumnezeire" de împrumut (din divi-
nitatea Tatălui) şi ajutându-şi Tatăl la crearea lumii (idee gnostică,
evident eretică'°).
Arianul lnsă cum oii primească de la BisericA Sfllntul Spirit - va udama
irit.al Fericitul Ieronim" - , el, co"' n•o o.jun a nici la iertarea păcatelor - de
vremecenucredelnn imioaltceva(vAro gastupaţi - vAureehile,ceiceaveaţi
degAndoAucultaţi, 8pre anuvămurdăricuounetcleunoiat!tdemari
impietăţi) decât !n Tatlll ca aingurul Dumnezeu adevArat, iu ln liaua
Chri•to• ca ti creatură, pe cAnd în Sfântul Spirit ea slujitorul amândurora?
Convocat de împăratul Constantin cel Mare (care a pus la dispoziţia
participanţilor multe dintre mijloacele materiale ale curţii), Sinodul
de la Niceea (o localitate aflată lângă Nicomedia, capitală şi a lui
Constantin, ca mai înainte a lui Dioclcţian), socotit apoi a fi întâiul
Sinod ecnmenic , a început la 20 mai şi 8-a încheiat la 25 august 325.
Este greu de apus dacă împăratul Constantin cel Mare a participat
la toate şedinţele, conducând ln fapt dezbaterile - aşa cum afirmă
Eusebiu de Cezareea tn Vilo Con., !antini (unele propoziţii ale mereu
exta2iatulul biograf, încântat tă.ră încetare de faptele .subiectului" său,
trebuie privite cu oarecare rezerve)-, a căror îndrumare li fusese încre-
dinţată episco pului Hosius de Cordoba (şi el rezident mai mult la
Nicomedia ). Este sigur cll împăratul a fost de faţă la mai multe
întruniri ale părinţilor sinodali şi, în mod cert, în ziua de 19 iunie 325,
când a fost citit ~i aprobat textul Simbolului credinţei. Informaţii
directe despre acest sinod nu s-au phtrat. Ştirile au parvenit ln felurite
.redacţii",lnc!irţileistoricilorEcclesiei ,întreearerucistădeosebirimai
mult sau mai puţin semnificative. Furnizorii acestor dato, unii dintre
ei prezenţi la lucrări, nu se înţeleg nici în privinţa numărului partici-
panţilor. După Eusebiu de Cezareea (prezent la sinod, căci - ne spune
Fericitul leronim - adepţii lui Arie, Arie însu'}i au fost ~i ei invitaţi:
 CREŞTINI! ANATEMIZEAZĂ. DAR ŞI BLESTEMĂ

,Euaebius, episcop în Nicomedia, Theogn.is, episcop niceean, Saras,

preot în Libia pe atunci, Eusebius, episcop in Cezareea Palestinei, ,i
alţii pe care ar fi prea mult ~ă-i înşir; chiar şi preotul Arius, căpetenia
acelora şi cauză a relelor, ~i diaconul Euzoius, care mai apoi a ajuns
episcop ln Antiohia după Eudoxius; ln sfârşit, şi Achillas cititorul..."),
trebuie să fi fost peste 250; Eustatie de A,Hiohia a numărat 270;
Atanasie, care pe atunci era secretar al patriarhului Alexandru al
Alexandriei, crede că au fost de faţă 300 ; peste 300 zice că au parti-
cipat Ghelasie al Cyzicului; ln fine, Ilarie aduce la 318 numărul
părinţilor adunaţi la sinod". N umărul acest.a a fost reţinut Iii de
tradiţie (ceva mai încolo vom examina şi o posibilă explicaţie)".
Mitropolitul Varlaam - ln predica Lo dumene<,a o şip/ea dupd Poşte.
!mufţdturd pentru svenţii oteţi ce•au fost la sdborul diinutiu 318 ln
Ni.chei - îi prezintă cititorului o .imagine• din locul unde s -au strâns
sinodalii , cu o participare uşor dOformată de tra!Iiţie, dar cu subli-
nierea prezenţei unor ierarhi abia scăpaţi din chinuri, nişte ,martiri
ln viaţă"·
DecisăadunarătoţilnNichei3I8deoteţi. lar11.imp4ratuldeacaaudzic4
~ băuturi împărăteşti • i daruri
•-au adunat !n Nichei, le tremi,e bucate
Era acolo adunaţi şi ai:iutorii lui Arie cu nusul, '}i impăratul le ,ţ~de ti lor
locdeosebid.şadză oăaăîntrebe.larsvenţiiote\işedzurlldeopartel59,
de altă parte iarăşi 159.Atunceoll!!Cul ăşitmpâratulsăngurşisăduseln
aăbor şi şedzu în mijlocul lor, iar svcnţii otcţi să scularl toţi înaintea
lmpAratului de i se lnchinară ,i-i mulţumi«~- Mai mari aceluia ollbor era:
Silevestru papa de R!l.m, Mitrofan patriarhu! de Ţarigrad, Alezandru
patriarhul de Alexandria, depreună cu marele Athanasie, Eustathie
patriarhul de Antiohiia, Macarie patriarhul de leruoalim •i alţi părinţi
: ~;::! t :c~~1~-l~~au:;;: ~~ :~i:1:C: ;:~~uu~::~1:1:~att::':1:1s.tiiat,
Să-l lăsăm şi pc Antim Ivireanul să ne propună o imagine a întru-
nirii ierarhilor (sos,ti din Palestina, Egipt, Siria, Fenicia, Mesopotamia,
Macedonia, din părţile Dunării, un episcop .scit", din Africa, Spania,
Galia, Italia - papa Silvestru a fost reprezentat de preoţii Vitus şi
Vincentius din Roma -, Persia") în prezenţa împăratului Constantin
cel Mare (care a ţinut neapărat să nu se deosebească prin dimensiunile
scaunului de ceilalţi, căci prin ,..smerenie" - crede Antim - începe calea
sproBacralitatc) :
Să turbura lini, tea cea bi s ericească de dobitoceasca pornirea eresului
a riano!IC 1i pravoolaviia cr e dinţii oi lupta cu valuril e ne credinţii. Şi la
aUltanevoe au strălucit oteaoa cea luminoaoA, blagocestivul Conotandin.
Şi, adun.tnd la Nichea oăborul ~I lăudat, au potolit turburarea heo~ricii.
Şi precum firea natte iarba cea de vindecare la locul unde rlloare odrasla
cea purtătoare de moarte, precum să v<!do: are otravă de moarte scorpiia,
 iardupl moarte ll prefacetrupuleilniarblde vindecare;mllf(:Anlplrca
de moa rte ,iar dint.rupul ei ll face tiriacul, ca..,Je iH tetmpotrivaveninului,
lntr-acest a~ chip au rl nduit dumnueiaoca pronia ca pe vremurile
necuratuluiArie olotrlluceudblar,,eeotivulCoru,ta.ndin,pentruca ll
rlo ipe u c l culumin a credinţiinorul e .., 1 uluiariane ac .
[... ]Şicutoa te ac btepricini,ca ..,Jelllnde mnaa premlndri e c a preun
lmpll.rat t i împărat !nfri«>4at, o!lvit ,; purtltorde biruinţă, vedeţi-l cAt
i aotede de~ plrţitde a~i .o. cadcuveniiasl-l ar.o.tevre dniciia,oll.cuvenii&
c.o.unbirotonit!ntocmacuapo 1tolii.nudeo.menii,cide !n 1 uşi1rhiereul
celdeoAvlrtitHriotoa, d fuAlntlilaSfintela slboarl, iarl c.o. un • riuirin
nu1-auarltatniciod.o.tl1ltu ldenuv..,aatedea lntlitoţpărinţii tinu
lnacaunnalt,lmpi riteoc,cilnocaunocu.nd , iproot".
SinoduladezblltutideileluiArie(nupentruprimaoarA,căcidoc•
trinapreotului elexandrin,abildialectician, mai fuseae examinat.ă ti
condamnat.ălaniştesinoadeprovinciale;unastf'eldesinodconvocaae
patrîarhulAlcxandrus!Aleundriei,adunAndcamosutldeepiscopi
dinEgiptfidinLlbia,careaucondamnatlnvăţăturacentrifugl fil-au
excomunicat pe ereziarh; un alt sinod avusese loc chiar în anul 325, la
Antiohia,cuaceleaşi rezult.ate) şi adovedit,pe baza textelor sacre, că
!iau.a Hri stos esteşi Dumnezeu adevărat, şi om adevărat. El este .de
ofiinţllcuTatăl",homoouaioştoPntri,co111ubsta11tlnlt$Pnlri. Sinodul
a redactat în acest spirit Simbolul credinţei (Crezul valabil şi astăzi
pentru ortodocşi) ...
fntrucAtn-avruto.ărenunţelaconvingerileeale şiniciell aemneze
Simbolul acceptat de ainod, Arie a fost anatemizat. La fel şi cei doi
partizani fervenţi ai sli- Theonas de Marmarica şi Secundus de
Ptolemaida (s cettia, fiind şi epi1copi, au fo st depuşi din rang).
Blestemulbi&ericesctiloveaastfel(cilcîîntrefuncţîileanatemeieraşi
cea de reprobare a ereziilor ti de pedepsire a tuturor celorcaretmpăr­
tllşeau ideile deviante) pe toţi ce.i ce doreau . sli aserveaBCli biserica
catolicăşiapostolică"şicare s uaţineau(.tezele" aufostreflcutedin
informaţiile păstrate, puse tn relaţie) cil . era un timp cAnd [El] nu
exista",cl.lnaintedeaaenaşte[E\]nuexista" ,cll .[Iisua]afostfll.cut
dinnimic aaudinsltll 1ubstanţ.ăsau 1 ubzi stenţ.ă" sauafirmau ,căFiul
lui Dumnezeu e subiect al unor schimbări ti mutaţii"". Ulterior, împă­
ratul a completat pedeapsa fÎ i-a nilat pe cei trei in l!lyricum (probabil
tnSingidunum-Belgradul deastllzi),poruncindca ,crierHelor,ă
fiearse"
Plrinţii întruniţi la Niceea au hotărât să trimită o acrieoare (de
altfel,dinactelesinoduluiaceaet.ăepistolă s-11pllstratşi,alllturideea,
un decret asupra Paştelui [care era fixatln prima duminicii după
lunaplinăce succedăechinocţiuluideprimăvară,cucondiţia,ănu
coincidă cu Paştele evreiesc], Simbolul credinţei şi 20 de canoane
disciplinare) Bisericii din Egipt - Epistuln nicami concilii ad
 CREŞT!Nll ANATEMIZEAZĂ. DAlt Ş! BL!:ST~ MĂ

Aegypti-Os -, întrucât erezia lui Arie apăruse in acea zonă şi făcuse

destul de mulţi adepţi. Hotărârile conciliilor erau, de regulă, comuni•
cate întregii comunităţi creştine, dar, ln acest rând, o apăsare specială
a foat socotită nece~arli pentru ca, ln chiar spaţiul de generare a erezie.î,
11A fie bine lămurite primejdiile pe care ea le aducea. Era un fel de
semnal de alannă, un ultimatum chiar, adresat şi capilor Bisericii
egiptene (dileclissimi fro.tribus per Aegyptum, Libyam el Pentap<Jlîm ... ),
şi credincioşilor:

Qu,miam per gratW.m Dei pii,simo imp,ratorti Con.,tarltiM nru congr,ganh!

,x dJwr•U. ac multis prooi11<:ii• , ancl<I ac magna ,yn<>du, apwJ Nîcawm
COrlt>tn"t, omn" rn;,do nu.ssar ·um o"wm est a oacro """'''" et 'am ad"""
I/Itera• dare, ut cognoacalis. qull<! •unt mota, quae eentilal<I, qull<! <Hra
p/acita. Primum quidem uaminatum est~ impid ate a<: •c•k"' Arrii el eiu,
,ociorum , ub pnu„nlia pii„imi imperntorU. Cons1an1ini. El ex omnfom
, ententia definiim!ts aniit/umatizarf/ gWrificoticnem eiu, impiam , t uorba
nu,/edicla ac "'"-'""• quibus ut,batur bla,plumon. Dei Fi/im et dioon• ex
nihila es„ et antequam =scert1tur non fui,se •I Jui,s, lempus, quando non
erar; et propeia pototau uirtuti• ac malitiae ,.., capac,, Fufom Dei, a.,un,u
cr,aluram eu • d facturam. Hou <>mnia po,suit anatluma Mnctam
c,,ncilium, ud nec audir, glori(ico.tio""m impiam et inmanitatem ac
ma/edicta uerba sustinuil. Et ilU qui,um quem exitum voi fin,m habuuit
,,...ritorum forsitam auditis wl audietis, ne ina1tltar, homini videomur
obprobrium peccato dignum perpesso. Tanium auum praevo/uit eius
impkta.,, ut diam cume<> patentur Theona, de Marmarica el Securnlu, de
Prolemaidt. nametipsiquoq1Umer1Urunt ..."

O umbră de bleatem trebuie să fi existat - încearcă să ne convingă

tradiţia, care i-a păstrat (i-a ,eternizat• aş putea zice) pe cei 318 sfinţi
părinţi niceeni în postura de primi emitenţi ai unei imprecaţii oficiale -
în pedeapsa aplicată lui Arie, cel care a dezbinat creştinătatea (cu
destul succe11.) şi a negat cu înverşunare consubstanţialitatea Fiului cu
Tatăl, de vreme ce ereticul a sucombat (în anul 336) într-o privată
{spune tradiţia - Varlaam zice ,eşitoa re"), victimă derizorie a unei
diareiflrăsfârşit ...
Ereziile s-au ţinut apoi lanţ, mai toate aflându-şi sâmburele teoretic
•în tezele, subtil demonstrate, ale arianismului (arianismul a fost, se
pare, erezia cu viaţa cea mai lungă din istoria creştinismului; fiii şi
urmaşii lui Constantin cel Mare [chiar sfântul împărat ,şi î ntocmai cu
apostolii" a fost botezat pe patul de moarte de un adept al lui Arie -
episcopul Eusebiu de Nicomedia) i-au protejat pe arieni; ,eretici" arieni
au mai fost semnalaţi şi după trei veacuri de la Sinodul din Niceea).
Conciliile au avut ce dezbate (lntr-un proces amplu şi destul de sinuos,
care a iru,emnat înaăşi dezvoltarea teologici, adică .pătrunderea cu
ajutorul raţiunii a adevărurilor revelate ale credinţ.ei fi cunoll!jterea
raporturilor lor reciproce ".. ) , i - vorba lui Varlaam al Moldovei-
pe cine .procleţi" : mncedo11i$mul (fondatde patriarhul Macedonie al
Constantinopolului; ettzia aceasta [tot 0 teologică"], anatemizată de
al Ii-lea Sinod ecumenic - Constantinopol, 381 -, contesta dum-
nozoirea Sfântului Duh), 11estorio11ismul (întemeiat de patriarhul
Constantinopolului Nestorie,aceastliettzîe)>ristologică"-combătură
deChirilalAlexandriei-consideracăîniisusHristoscoabiteazădouă
persoane deosebite, una dumnezeiască ~i una omenească, şi că,
prin urmare, Fecioara Maria nu poate fi 10<:otită Născătoare de
Dumnezeu, ci doar mama lui Iisus-omul; sinodul ţinut ln anul 431 la
Efes, chiar in catedrala Sfintei Fecioatt, cu o desflişuratt sinuoasă,
sfârşeşteprinacondamnaşiaceastăereiie),mono(ui$mul(delacuvin­
tolegreceştim,mephysis - 0osingurănatură";călisus Hristosareo
s ingură natură, cea dumnezeiască, în care s-a dezvoltat natura umană,
a susţinut egumenul Eutihie din Cmutantinopol). După o încercare
eşuat.â,ţinutălaEfes,monofizismul(şie\0 0 deviere" defacturăhristo­
!ogică) s fost obiectul dezbaterilor Sinodului din Calcedon, întrunit
intre 8octombrie şi l noiembrie 451 în cspitala Bitiniei. A fost acest
sinod din Calcedon, convocat de împăratul Mar<:ian (soţ al Sfintei
Pulcheriaşisuccesorlatronalezitantului Theodosiusalll-lea),cucei
630deepiscopiparl.icipanţi,ultimulmaresinodră.săriteanimportant.
Impozanta adunare a demontat argumentele lui Eutihie şi a condamnat
monofizismul, aclamând decizia dogmatică trimisă de papa Leon cel
Mare - faimosul 1bmus ad Flovionum - (F!avian al Constantinopolului
fuseseprimulcarellafurisisepeegumenu!etttic)custrigătul .Petru
a vorbit prin gura lui Leon" (dând în felul acesta - apun is toricii - un
argument, foarte uzitat, pentruproclamettainfailibilitiiţiipapei)"' .
Şianatemizărileaucontinuat.Căcifanteziaettziarhiloreradeparte
deaseconsuma(aşevocaaicidoarnumolelirmulpatriarhuluiconstan­
tinopoliten Serghie, din veacul al VII-iea, care era de acord cu dubla
naturăaluiHristos,darosocoteasubordonatiiun eiunicevoinţe);in
Răsărit lncep ln secolul al V-lea apostaziile, iar Apusul înregistread
propriile mişcări deviante. Nu este însă roatul acestor pagini să le
inventarieze. Orice istorie a Bisericii ile poate prezenta cititorului în
chip satisfăcător.
Deciziile grave - şi anatemizarea reprezenta o astfel de hotărâre -
trebuie să fie ttamintite oamenilor. Dincolo de rememorare, evocarea
periodică face actuală, pentru virtualii devianţi, şi ameninţarea ce
preced/I sancţiunea . ,¾a au gândit, verosimil, părinţii adunaţi în Sino.
du! din anul 842 de la Constantinopol cAnd au convenit ca în fiecare
an, in prima duminică din Postul Mare, zisă şi Duminica Ortodoxiei, să
fierecapitu!atelntimpu!oficierii toatemişcărilecentrifugeeareau
fostpedepsiteprinanatemizare" .Clindliatacavehementpeeretîci,în
pttdîca pomenită mai sus, mitropolitul Varlaam al Moldovei punea pe
hârtie tirada severA tocmai în spiritul acestei hotărâri.
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR ŞI BLESTEMĂ

Nu ştim dacă ln Biserica Moldovei, cea păstorită de Varlaam, se

ofieia atunci acel serviciu special de Duminica Ortodoxiei. Nu pesto tot
ti ln toate timpurile acest serviciu, numit .Rânduiala Ortodoxiei" s-a
ţinut. Ioan Petreuţă ne spune că în bisericile din Transilvania aceaet-6
practică nu exista" .· Ea era prezent-6 lnaă ln Basarabia dintre cele două
războaie mondiale. Îşi avea timpul după terminarea Liturghiei şi ora
rezervată episcopului însoţit de preoţi şi de diaconi
Episcopul înălţa întâi o rugăciune de protejare a Bisericii de pri.•
mejdla mişelirilor eretice, implorându-l pc Dumnezeu aă-i întoard la
credinţa cea adevărată pe cei rătăciţi şi să consolideze convingerile
tuturor credincioşilor
Celaceaizidi1lumeaaceastapentrualavaTa,fă<aticeiooae!mpotrivesc
cuvântului Tlu ol se întoarcă şi, lmpreun l cu toţi credincioşii, !n cnxlin\a
adevăratlişiblagoc,sti e săTeolAv e asdpe'l\n e [ .. ,) ,iarlacei rătăciţil e
luminod ochii cu lumina Tu cea dumnezeiascli, ca d cunoască adevArul
Tă u ;înmoaielnl•prirealor4ideschide11mullorca&ăcuno11scllglasulTău
şi aă oe întoarcă către Tine, Mântuitorul no.otru. lndcpărteazl, Doamne,
rhvrlitireaunora şi viaţalotncunitllcublagocestiacre ştinească ......

Urma apoi ,reanatemizarea" simbolică a ,procleţilor" eretici: cei care

neagă existenţa lui Dumnezeu; cei ce afirmă că Dumnezeu nu este duh
8au se îndoiesc de diferite particularităţi ale sale; cei ce nu recunosc
fiinţarea Trinitli.ţii; cei ce declară inutilitatea sacrificiului salvator al
lui Iisus Hristos; cei care nu admit prezenţa necesară a barului divin
în opera de îndreptare a omului; cei cc contcsUl virginitatea Fecioarei
Maria; cei care pun sub semnul întrebării nemurirea sufletului Bau
neagă sfârşitul lumii; cei ce nu admit Judecata de Apoi şi sentinţele ei ;
cei ce cârtesc im potriva Sfintelor Taine; cei care nu au rcspcct:ot deci-
ziile sinoadelor; cei ce duşmănesc ~fintele imagini, emit blasfemii şi
pun la cale rebeliuni împotriva Bisericii etc.
Al treilea .act" al acestui serviciu dedicst îl constituie pomenirea
celor care au combătut pentru dreapta credinţă,._
Pare a li vorba in oficierea aceatui ooremonial în Basarabia (şi numai
acolo - din căte ne comunică izvoarele ce mi-au fost accesibile) de o
înrâurire a practicii liturgice ruse~ti pentru Duminica Ortodoxiei. Şi
am şi o dovadă în acest sens. Aflat, prin 1770, împreună cu Vartolomei
Măzăresnu (egumen la Mănăstirea Solca pe atunci), în Ruaia, în
cuprinsul unei ,deputăţii' moldovene ce dorea să o omagieze pe împă­
răteasa Ecaterina Alcxeevna, Venedict, egumenul do la Mănăstirea
Moldoviţa, 11 participat, la Moscova, la o slujbă semnificativă. O şi
relatează in însemnările de călătorie pe care Ic-a lăsat:

DuminkA am men, la arhiereul Moscului. arbi epiocopul Amvrooie, şi,

lmpreunAndu.ne cu Prea Sfinţia Sa, acolo arn mâncat şi bucate şi petrecând
dp\lmina mare a Sf. Po.o\; în Duminica pravoslaviei. iarllşi am fo,t chie•
ma\i de Prea Sfinţia Sa la masă, fă<ând , ; sobor la blăstămul ereticilor°'.
 Ctnd, fn 1581, Coreei tipii.rea la Braşov Evanghelia cu tm1d/dtur4
(Caza11iaall-n),traduail.dupil.unizvorincontestabilortodoz,elscotea
dincuprin1predicalaDuminieaOrtodoziei,flcAnd,sezice,unactde
bunlvoinţil.cil.trepatroniisil.iluterani. Dupil.842,mişcil.riledivergente
faţil.dedreaptacredinţlnuîncetaseril.săaparl, firullorcreacuse.
Varlaamiicun01jteapeacefti .noieretici" şi,aşezatconrortabiltnjilţul
1il.udearhiereualuneiţlriortodoxe,leveştejeaconvingerilereligioase,
polemizând cu ei (. numai Bil.nguri calvinii şi liutranîi, ereticii din
vRmea d~cmu, legii.ture. lucrurilor celor bune nu o vor. f n volnicîia
trupului fi inodihntvor, carelndulceftetrupul. Şi crucea lui Hristos
li-iuril.tt... "") fiprotejlndu-ipeai ail.i.

,.Rugăciuni adecă blestemele ale marelui Vasilie,

cătră ceia ce pătimesc de la diavoli
ş:i la toată neputinţa"

. Domnului sl ne ruglim" - su nil., dupi tipic, lnceputul primei rugli-

ciuni pe care Antim lviree.nul (in.otalat, din l 705, în jilţul epi!ICOpal al
RAmnicului) o includea, sub titlul de mai su s, ln cartea intitulatl
Euhologhion adtt:d Molitvenic şi tiplritA. ln 1706 de , Mihai lştve.novici
(înalte rll ndurie.cestatrllucitelevalluiAntimvaoemnaŞtefe.novici)
ipodiaconultipograful" cu ,teatA.cheltuială"proupltuluiepi!ICopa]
Rllmnicului" .
Dumnezeul Dumne.eilor , ; Domnu! Domnilor, flicltoriul c~te lor celor de
roc,ilucrltoriulcelcumeşu.,ugalputernicilor relorflirlde trupuri,me,­
terulalcelorceretti t ia!celorpAmAntefti, pre<are!enimenidinoameni
nu \-au vhut, nici poaU! lli-1 vad, de carele 1A t<!me t i ol cutremuri toatl
fliptura,careleprem •imarelelngerilot'celace-, 1nllţa.oarecAndvumuii
,; 1lujbaaa cu nea1culta re a u lep,da t, !- ai lep l dat pre pl mAnt f i pre
tngeriicein u acu!tAtoridimpreunAcudAnou\,carii1-a ufliculdia vo!i!ntru
•dlnculcelintunecata!tartaruluii-aidat.DAbleoU!mululaceatuia dfie
duhlffitlntrunumeletiucellnfriooşat.dlt<!meriaceotuipovAţuitoriual
vicleniei,iatoatAtahlralui,care auchutdimpreunlcudl nauldin
purtareadeluminAceadeam,4i-llntoa rcepredAru,u!lnfu&l,4i-lcearti
predAn1ul , iprediavoliilui ald depirteze deoivArtit, ca nimica cu1tri-
clciuni1inufa<llmpotriva <hipuluireluiperetluil[ ... ] ca•lcakepreate
,1
flrpi pre1te 1corpii t i prn U! toatl put<!rea vrl jma, ului, el ol dnt4 t i li
mir.!tU!fidetoatldlhaniacufricil1Aallvţ,ie 1ntrutot a fAntulnumele
tlu, al Tatllui ,; al Fiiului ,; al Sflntului Duh, acum fi pururea,; !n vkii
vkilor.Amin."
 CREŞTINII ANA1EMlZl!.AZĂ. DAR ŞI BLESTEMA

Aceaataeateoruglciune(chiardacăi se apune.blestem";oruglciune
1ubformldebleatem)deexorcizare,de 0 acoatereadiavolului" : 0 [ ••• )şi-l
tntoarcepredlnsulinfugl, t i-lceartlpredânaul f iprediavoliilui ail
al depil~zedeslvârt it,canimicacu atriclciunislnufacilîmpotriva
chipului celui pect!tluit...•. Teama de demoni, de cei rilu dispuşiln
relaţ;e cu omul (clei gr. daimonion - .forţil divini", daimon - . divi-
nitate", lat. daemon - .apirit" ins..mnau cilndva t i .duh binevoitor"), de
acţiunea apiritelormalefic<! (intr·o . lume"insubordonaUJ., bAntuitli.da
forţe ale Riului, de întruchipări diavole,ti de la csre veneau bolile,
nenorocirile, moartea)anhcutexorcizarea.
Stă, se ttie, ln obiceiul diavolului de a 0 intra" din clnd ln cl ndln
cltecineva(.aintratdracullnel" -zicromAnii),flcAndu-l alaecom-
porteatraniu,caun .tndrlcit",anormal,11thimbAndu-şivoeea ,clpltlnd
un comportament sexual aberant, lmbolnilvindu-se ori manife•tlnd
capacitlţidivinatorii•. Cum 1pirite!emaleficeaupopulatdensdintot-
deaunaspaţiuldinjurul omului, .pltrunderea" s-a flcutcu uturinţl,
afoat identificat& din timpuri ancestrale şi ia-au clutat a oluţii.
E:.:erciţii de exorcizare au fii.cut f i şamanii, şi vracii, şi preoţii.
Antichitate• demonizării datează ,; vechimea considerabi\A a e:ror-
cidrii. Alungarea demonilor {gr. ek ,orklş mo, lnseamnil . izgonirea
demonilor")alcltuiaoveritabilii 0 ceremonieritualil,ln110ţităderugl•
ciunişigeaturimagicedeiigonireademonilordintrupulunuipo,iedat,
dintr-olocuinţ!etc. "" aau
.pentruapilrareadeinvaziademonilor>a.
Dacilln¼chiul'lhtamenteazuriledepoaedaredemonicA• (auper-
Btiţie-zicceimaimulţidintrepaihologiimoderni;ocupa readecli.tre
demon a unei faţete reprimate a peraonalitlţii umane, loc de unde
acţionează producAnd, de reguli, stlri depresive-afirmi teologii
temperaţi,porriindde lafaptulcli.SfAntaScripturlnutnş irlcondiţiile
care faciliteazl po,iedarea demonicii. .. ) aunt destul de rare (Sau), cel
plrilsit de Duhul lui Dumnezeu şi , muncit de un duh rilu eare venea
de la Domnul" ar putea fi un e:remplu), Noul Thstament conaacrl un
teribil asalt al puterilor răului, lnmulţindu • !M! ti demonitlrile, şi e:ror-
ciamele. Provocat parei de Diavol (cum spunea cineva), Ii$u8 Hristos
i-a eliberat pe po,iedaţi, transferând spiritele Rău.lui fn animale
(,Şi trecAnd El dincolo, in ţinutul Gadarenilor, L-au tntlmpinat doi
demonizaţi, care ie9eau din morminte, foarte cumpliţi, lnclt nimeni nu
putea Bil tresei. pe' calea aCf!ea. [. .. ] Departe de ei era o turmă mare
de porci, pilscll.nd. Iar demonii li rugau, zicll.nd: Daci ne scoţi afară,
trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vi . Jar ei, ieş ind,
a-au dus ln turma do porci. Şi iatl, toatil turma a-a aruncat de pe ţlrm
tnmaretiapieritlnapr- Matei,8,28,30-32)aaugonindu-lepurşi
simplu (.Şi plecAnd ei, iatA au adus la E,l un om mut, avAnd demon. Şi
fiind l!COB demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicll.nd:
Niciodalilnu a-aarltataşalnla raeJ--Matei, 9,32-33),avindecatboli
provocate de încuibarea diavolilor {.Atunci au adus la El pe un
demonizat,orbşimut,şil-avindecat,încAtcelorb,imutvorbea,i
vedoa" - Matei,12,22),deoaebind u-ledeoolecuprîcinipatogene.Le-a
poruncit,idiscipolilorsăisăprOCf!dezelafol,săelimineadicăsuferin­
ţele(careuneoriputeaufiteribile,caîncazulepilepsiei:,.Şioriunde-1
apucă ,llaruncălapămAnt,ifaoospumelagurăşiscrâşneştedindinţi
şi înţepeneşte• - Marcu, 9, 18), expuliând forţele malefice (.Tămăduiţi
peceineputincioşi,înviaţi peceimorţi,curlţiţipeceileproşi,pe
demoniaooateţi-i;îndaraţiluat,indaraădaţi" -Matei, 10,8). Şi
apostolii l-au ascultat(,Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untde-
lemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau"-Morcu, 6, 13),iarBisericaşi-a
asumat aceste decizii,făcând din exo.-.,izare(manîfestatil.înprimul
rAndinbole:)ooperaţieoocombinaruglciunile,specializate" cuaim
boluri creştine {Sfânta Cruce, icoanele miraculoase, relicvele sacre,
citirea din textele sfinte) şi cu elemente ale vechilor ritualuri (!Angl
apasfinţitil.cucareestestropitce\posedat,fumuldetil.mAie,peseama
căruia erau- şi sunt- puse calităţi apotropaice, amintea de vechile

fuf!g1~t::.{·ura n088trl medievală, cea mai veche ,.rugăciune de 80081.ett

adracului"esteceacopiatil.depopaGrigoriedinMăhaciln· 1bomicul
său scris la îngemănarea veacurilor ol XVI-iea şi al XVII-iea, dovadl
cil.ortodoxia româneascăasocotitaceast/1.atribuţiedreptfiroască
(făcând concurenţă exo.-.,iştilor mireni care li bombardau pe Ucigă-1
toaca cu descântece). Fragmentu! copiat de popa Grigorie (înai nte
de1583,fragmentdintr-o ,conjuraţie"-conaideraHasdeu}'făooaparte
dintr-o .Rugăciune de scoatere a dracului din apl" şi descindea cate-
goric dintr-un original slavon (pe care B.P. Hasdeu, primul editor al
textului române.., .. , considera că l-a compus tot un preot romAn, popa
GrigorîenefăcAnd altoovadeciltaă-ltraducă}:

[... ) h<>m ,i Mioshom ,i Avednsgl Opreoeu-te, disvole, cu cele doao !urniri

ce•auf"AcutuDomnul,ooare!edzilee i tiluranopţi e i,dn·aibiputearea
strica nemk/1. tn cre,tiri ! Opreocu-te, diavole, Sltanu, cu heruvimii ti cu
1erafimiiluilau1Hriotooşic.lntareanetlcutli,icuslno1trusluul
Slne fied<>(o\01u , ideiopovedanietiacumfipurun,a,ilnveciedeveacu,
amin! 07 •
Judecând după presupusul original slavon ~i dupli oversiunecom-
p!etă a unui exorcism asemlin/1.tor, descoperită de Nicolae Drlige.nu
într-un manuscri s din secolul al XVIII-iea" (ve raiune dependentli
probabil de alt origina]), se poate afirma că fragmentul din Code:,;
Sturdzanus (ca şi alte e=,:orciame prezente în Molitvenic, cum ar fi
Molitvd casei clind are vreo supdrare de drdcii, farmece şi (ifpluri
drdceşti sau R6nduiala cu rugdâune pentru cei ce se tulburd de duhuri
necurate şi bântuiesc, semnalate de Artur Gorovei într-o tarte de
 CREŞTINII ANATEM!Z!'.AZA. DAR Ş! BLESTEMĂ

rugăciuni din 1650" ) făcea parte dintr-un blestem de izgonire a

diavolului (verbul :r:oklinali din fragmentul slavon, chiar dacă aflat
într-o inexplicabilă formă de imperativ plural {2ok/il1(life] urmată de
un vocativ [diavole], datorată, probabil, unei erori de transcriere
[normal ar fi fost u.klinam te - , te blestem... '], nu lasă loc nici unei
îndoieli"), îndatorat unui . tipar" ce venea de foarte departe din timp
Cum vor fi arătat acei diavoli cu care se războia, ex.orcizli.ndu-i,
Sfântul VMile cel Mare, arhiepiacop al Capadociei, către afărşitul vea-
cului al IV-iea? ·
De prisos să căutăm un răspuns la aceaată întrebare în cartea
marelui polihistor Mihail Pa.-,l\oa (un dialog, de fapt) Timot/U!os e peri

~: j~_t::~:n~~:::~~n di:::~~~!n ~4;;~!;a1

De operulione daemonwn; a fost o lucrare de succe;, - spw,
~:~~~fri~~:: ~~:~
exegeţii - ,
tălmăcită în câteva limbi apusene şi participantă în chip decisiv la
consolidarea faimei biiantinului tn Europa Occidentală, mai mult eh-iar
decât scrierile sale de istorie sau de retorică)
De operati-One daemo,11,m, singura cercetare bizantină de demono-
logie critică (privită cu suspiciune, e adevărat, de savanţii timpului
nostru, fiind acuzată de incoerenţă şi lipsă de sistemă), nu ne poate
ajuta fiindcă este o carte a veacului al Xi -lea, în care Pselloa, mare
amator - altfel - de inspecţii ln zona ştiinţelor oculte, desprinzându-se
parcă de sub presiunea teologiei ortodoxe, care s-a interesat mai puţin
de demoni, o6turând în felul acesta calea imaginii diavolului şi a Intre•
gului .anticosmos• infernal în programele iconografice (E.V, Malteae),
încearcă să analizeze foarte complicata fenomenologic diabolică
Participanţii la dialog (motivând suficient-atenţia care trebuie acordată
Celuilalt) aproape ignoră preocuparea teologilor pentru . natura"
(.physis) şi .substanţa" (ousio) demonilor şi abordează chestiuni , dia-
bolice• practice: proxis•.ul (,modul de lucru'), eurgeia , cu concretizări
dintre cele mai ,pământeşti", chipul (limbile) în care comunică diavolii,
formele sub care pot apărea, sexul !or, alimentaţia, sexualitatea (întoc•
mind adită un fel de zoologie demonică"), fllră a omite împărţirea
maleficelor .nefiinţe" în el.a se: leli-Ourioi - . etericii", .incandescenţii";
aer/oi - .aerienii"; chtonioi - .diavolii pământeşti"; hydraioi, imo/ioi -
.acvaticii", ,,marinarii"; hypocht-Onioi - .subteranii"; m~ophaei - .inamicii
luminii". Şi Psellos a fost oarecum incomodat (chiar serios incomodat)
de o ,demonologic" care arăta un respect nemlirginit tradiţiilor primelor
secole ale creştinismului, literaturii patristice {aşa cum ae prezintă ea
în cartea Sfântului Ioan Damaschin Pege gn&e6s). Această den,ono-
logie - cu secvenţe importante în literatil.ra Bisericii - admitea pre•
zenţa răului diabolic, un Rău violent ~i totodată capabil de soluţii
s ubtile de instalare în preajma omului, dar ii figura într-o lpostad
relativ puţin perieuloasă, oricum lesne ncutralizabilă prin mijloacele
Ecclesiei.Depozitulpopularbiiantin,decealaltăparte,îiputeafurnin
tnvli.ţatului, care - ca sli. ae descurce - a apelat firii. di scuţie la
neoplatonici,laProklo1 maicu seamli.,ovli.dităsena ibilitatelaacţiuneil
distructivii.a diavolului. Oameniiderlndll aflaupeSatannudoarln
toate fantasmele spli.imoaae, ci şi ln toate fonnele de suferinţii fizicii.
(căci Rlul, durerea au avut mereu ln mentalitatea popularii. o sorginte
aupranaturalA), pricinuită lndeob, te de bol i. Nimic altceva nu &-a mai
putut afla la îndemâna lui Mihail Pselloa , ;, mâcar din această cauzl!.,
izbândaluideinveetigatorestedelludat.
Sfântul Vasile cel Mare a trăit lnsli. în veacul al IV-Ies. Prin urmare,
Diavolul pe cal'f! lncearcl IA-I goneB.BCli. prin bleate~le asle nu putea
li semene deţ!lt cu spiritele malefice din crediniele populare şi din
literatura,consistentil.deja,carelşiaşezacona trueţiile pe a ce1te
imagini(mlgtndesclahagiografiişîlaaltespeciialeliteraturiimonas­
tice). Demonii nu mai sunt zeii elini (căci trebuie să rămânem lntr-o
lume , bizantini" ce lncepea 811. devină tot mai pronunţ.atgreceascl)
e:i:pulzaţi din templele lor de un cre~tini sm biruitor şi siliţi sli.se
aacundlînmunţi,lngrote, lnpustiuri,lnape, lnaer,es:ercit!lndu-şide
acolo înrâuririle malefice. Ei a-au , trsn•fonnat• (o , prefaceN" prin
lnglobare) ln diavolii (gr. diauolo~ - , ca.re desparte", ,calomni a.tor";
lat. medieval Dîabolus; romAnii le vor s.icedra.ci din lat. droro - , dregon";
simbol al rli.ului univen,al, întrupare a distrugerii, inemic al Creaţiei
!~!:e~~:~~~~l~~t,:;:~rf::•i'~tt!:~t!:ru~\;;:~:~J!\iiu'::;:tc:
Lucifer, alteoricuSatan, ,prinţal acesteilumi", vicleanprindefiniţie
tivrl,jmafprinvocaţie"), careîiemoţionauatAtapecreştiniifragili
uneoritnconvingerilelor. Intr-un Bizanţ în tare teologiaşiliterstura
NligiouA BBvantli. au impin, cumva in planul secund problemele demo•
nologiei(blocAndlntr-un fel accesul imaginii diaboliceln programele
de picturii.; este aproape paradoxal-spunea uncercetli.tor-dezinte-
reaul acesta faţă de Principiul Răului lntr-olume altfel foarte atentli.
la funcţia paradigmatică a semnului şi a simbolului"), reprezentlrile
populareconsumli.extremde multi energie pentrucontura reatntru-
chipArilor diavoleşti şi aacţiunilordemonilor(lntr-o ..sistematizare"
carecompenseazli.lnbunAmlaurAlipaadocuriozitateacelorlalţi).
Elementele unei demonologiipopularecepotficolectate din vieţile
sfinţilor(operaţielntreprinsădeP.P. loanou",cal'f!s , citit" pestedouli.
iute de hagiografii redectate sau refii.cute - după ven,iuni mult mai
vechi, desigur-intre secolele al IX-iea t i al Xi-lea) ne conving cA natura
demonilor stătea ln permanenţii.sub semnul variabilului, al unei
schimbli.ri perpetue. Diavolul putea Bi aparii. sub orice fonnli. sensibili,
polimorfiamultistli.tealadiapoziţiointr-odoschidereşiointerpretare
impNaionante (~i deloc restrictivo la nivelul imaginarului) ; el putea
fi-înagresiunilesalenetncetatelaadrosaomului(înte:i:teleanalizate
 CREŞTINII ANATKMJZEA7.!.. DAR ŞI BL&'ITEMĂ

aflat în ipostaza de monah, adesea de pustnic)- un cline uriaş, şarpe,

pasăre,insectli.,JJCorpion, piaică,pitic,negro, femeie(gataaă-liapi­
tească pe cel a\e 1 dreptţintă),chiar, inger, un norlntunecat, fum,
tăciune arzănd etc., apariţii fireşti ori stranii, mereu materiale.
Demonii fac zgomote şi emană mirosuri specifice", lfi schimbă proteic
lnf.l.ţişarea,darrămănsproapemereuinexteriorolceluiuupracăruia
atentează. Eîintrărarlnom;posesiuneademonicăinhsgiogrsfiise
producetnmodcutotulexcepţional,iarcăndareloc-zictextele-,ea
dlefecteceaparţinpaihicului:nebunie{celmaifrecvent),dezechilibru
mental, l!-Chizofrenie, epilepsie, lunatism, tulburări comportamentale,
depreaie,irităriexceaive".
Polimorf (potrivitreţeteloracestuiimagina r)esteşidiavolulpecare
li alungii SfAntul Va.sile cel Mare cu un al doilea text (,.Alt.I. rugăciune
a e.celuiaş"} inclus de Antim ln Molituenic 71 , un blestem autentic de
această dată (,.Blestemu-te pre tine, lncepătoriul răutăţii ti al hulii,
lncepătoriul sculării împotrivii şi însuţi \ucrltoriule al vicleniei.
Blestemu•tepretinecellepiidatdinpurtareadelumillaceadeausti
aurpat;osîntrulntum!reculadlnculuipentruînii.lţarea ... "),excelent
blindat (clei divinităţile chemate în sprijin ocupă vlrful ierarhiai:
,.Blestemu-te pre tine cu Dffinezeu, carele prin cuvlnt toate le-au zidit,
fÎ Domnul nostru Is. Hr., fiiul lui cel unul născut ...•) şi prevăzut cu o
veritabilătidend „miirturia iredecredinţă" ,tenaionatdeporuncî
irevenibile: .T~me-te, fugi, fugi, dcpiirU!zl•te, diiavole necurste t i
spurcate, pridedesuptule, adAncule, înşălltoriule firă de chip, cel
vlzutpentruneruşinarea,nevlzutpentrufilţăriie.,oriundeeşt.isau
unde mergi".
Diavolii au - la Vuile cel Mare - lntruchipiiri omeneşti, lnfilţişări
deanimale,reale,identificabileuufantaatice(nulipseşteniti 0 Hîara•
însuţi eşti Belitebul,
apocalipticii), alcltuiri mai greu de definit (0 Sau
saucelacecutremuri,aaulnchipulşarpelui,aaulnfaţaHierii,8auca
văpaia, aau ca fumul văzut, sau ca bărbatul sau ca muiarea, .au ca
;iganiia,saucapasilrea ..."),unantropomorfism(ln i!ustraţii\edin
cAteve.sbornicecuprinzAnd omiliialeluîGrigoriedeNazianz,diavolii
au corp omenesc ş i capete de animale) şi un zoomorfism (în miniaturile
ce lmpodobesc manuscrise ale Sccfrii lui Ioan Climax, demonii apar cu
lnf.l.ţişaredeşarpe)cevindinspreacelsşiimaginarpopular.Şi,maicu
seaml,eisuntpestetot,e.ulalndemlnlovarietatede,.sedii"(multe
necunoscute, altele funeste), dispun, ln fine, de o ubicuitate ce.re le
spore,tepericulozîtatee. :
(... \ u u de dn~va te-Ai trimil, sau ai 11<).& it l'iid. v~ste, uu din msre, aau din
d.u, aaudinpJ.m,nt,1audinfAntAnl,.audin 1urplturl,Hudingroapl,
oau din baltl, oau din noroae, .au din aburul pJ.mJ.ntului, oau din
apurcliciune,oaudinlunci,osudinpldure,1s udincopaciu, oa udinpaslre,
aau din tunet, i au din acoperlmAntul Blii, aau din 1clldltoarea apelor, uu
 din mormânt idolesc, sau de unde ştim, sau de unde nu ,tim, sau cunoscut,
uuoecuno8CUt şidiolocu!celoe«rcetat

Aceşti diavoli, care pot manevra timpul vectorial şi şi-l pot repartiza
(, [.. ,] sau care te schimbi cu luna, sau care te tntorci ln oarecare vremi,
aau cel de dimineaţă, sau ce! de amiazăzi, sau cel de amiazănoapte, sau
al vreunii fără de vremi oarecare, sau al răvărsatului zorilor... "), produc
îmbolnăviri, îi supun pe cei ,posedaţi" unor suferint,e fizice, psihice şi

;;r:~::b:~ri;t:;!:~•:~t~%~i~~e~o~:~i!I:o:c:~~::: :utrf:::
greu de refăcut cu aj U.torul antologiilor de exorciame a căror apariţie
poate fi plasată Intre primele secole de creştinism - interval util dis-
cuţiei noastre - şi veacurile al XIV•lea şi al XV-iea; antologiile aveau,
toate, o difuzare remarcabilă, acoperind aproape întreaga ,.lume"
grecească bizantină ,.. ), diavolii, acţionând ca duhuri necurate ori
materializându-se (e xorcisme\e ll coajură pe doimonion omorphon t
J)Olymorphon, în fond aspecte ale uneia şi aceleiaşi .naturi" - Enrico
Val do MalteBe), infestează, îmbolnăvesc, ucid, prin contacte superficiale
sau ,posedare demonică". Produc .îndrăciţilor" febră , nebunie , epilepsie
(Blestemele Marelui Vasilie erau specializate pentru cazurile de epilep-
sie şi de alienare mintală, căci suferinţele nervoase erau socotite in
primul rând ca materializări alo acţiunii diavolului care li chinuie , îl
,munceşte" pc suferind"'), hemoragii menstruale nesfârşite, împiedică
meşteşugurile şi ocupaţiile casnice , distrug recoltele, dezagregă fami-
liile, sperie copiii. Au la dispoziţie, indiscutabil, o infinitate de căi de
agresiune şi , fireşte, o pluralitate de forme de matrifestare, toate oco-
lind rigiditatea şi dând prioritate aspectelor concrete ce evită convon-
ţionalul şi agravarea dramatismului circumstanţializat" .
Maligni, veritabili agenţi patogeni, şi periculoşi {măcar in plan
moral) sunt şi diavolii evocaţi în blestemul Sfântului Vasile cel Mare:
. [. .. ] sau cel ce în somn gre_u, sau Intru boală, sau ln neputinţă, sau
care porneşti spre râs, sau care faci lacrămi iubitoare de dăzmirdări,
sau curvariu, sau cu rea lmpucitiune, sau pohtitoriu, sau făcătoriu de
dăzmirdare, sau vrăjitoriu cu stea.oa, sau vrăjitorîu de casă, sau fiiră
de ruşine, ~au iubitoriu de pricine, sau neastâmpărat. ,.•. Hristos rezol-
va aceste situaţii, vindeca maladiile - deosebindu-le pe cele produso de
cauze naturale de cele datorate posedării demonice (.Cel ce pe fiica
ca naneencei a i izbăvit-o de demonul cel cumplit", se apune în a şoseo
rug<'l ciune la Taina Sfântului Maslu) -, trecea UlJOr limitele firescului
spre un miraculos convingător: , [...] acela ce au cercetat vântul şi au
alinat valul mării, cel carele au gonit cea ta diiavolilor şi luminile
ochilor orbului celui ce-i lipsiia din pânroce prin tină le-au fllcut să
vază şi au înnoit zidirea cea de demult a neamului nostru şi pre cei
muţi„ i-au îndreptat să grăiască, ranelo celor stricaţi le-au curăţit, pre
morţi din gropi i-au lnviiat şi pAnă la lngropare cu oamenii au
 CREŞTINII ANATE!ll!Z&AU. DAR ŞI BLESTEMĂ

vorovit ... " .CumslujitorilorMântuitorului,aflaţilnpoaeaiaharului,le

era inten:is accesul spre intervenţia miraculoasă, pentru alungarea
diavolilor ei au recurs la ruglciuni, la , cetanii""' şi la blesteme. Cu
temeiacripturistîc,apostolicfipatristic{discuţiadinacestcapitoleste
edificatoare),BisericaOrtododaacceptate:ii:orcizarea(alungareaDia-
volului, pricinuitor al rll.ulu.î fizîc ş i paihîc fiindînpurArelaţie şi eu
taumaturgia duhovniceascii), proclamând în ea o concretizare a forţei
Sfll.ntului Duh, un triumfal Sacrului asupra Maleficulu.î, al acelu.î
Sacruce-iputeaapiirapeoamenideprimejdiilece-ipândeaudepretu-
tîndeni(Demonuleraubicuu)şiliajutaslrezolvemultenecunoscute
care li înconjurau, liinapiiimânţauşi îi ucideau. Este nelndoielniccA
Blujbele de ,.acoatere a dracului" impresionau puternic mentalitatea
popularii., clici ele plltnmdeau în nccunoseut;cste la fel de sigurcii
apariţiapreoţilor"'-purt.lltoriaiharuluişimijlocitoriîntr-ocompetiţie
cu.Celllalt"-,rostindruglciuni,făclnd .cetilnii"(]ecturadirijaSacrul
dintextcltresuferind)şîmanevrlndsimbo!urileritualice,tnipostua
de . purificator" a servit şi consolidat credinţa în Biserică
înţelegemdeceporuncileluiVasilecel Maredealungareademo-
ni!or, de descurajare şidedemobilizaro alorsuntdrastice(.eşi", .te
depărtează", 0 tl\me-te",.fugî", 0 fugi", .deplirthli-te", . taci", .nu te
lntoarce, niciteaseunde",.deplirteazâ-teşiteschimbli";.ruşinează-te",
iar fonnula de eiorcizare eate foarte decisă, o irevocabilă izgonire
în pustiu;
[... JUme-tedeMlmlnacealuiDlilnueucelui rntrupattinuteaMunde
lntrurobul\uiDmne•eu(Culore/~),clltoiagulceldehier,,icupto{iulcel
defoc, , itartarul,,i 1crA,nireadin\ilor,rbplltineaneaocultAriitea•teaptA
pretine.T~me-te,taci,fu~, nutelntnarce,nicitea1cundedimpreunJ.cu
altiiviclenieaduhurilornecurate,ceteascundeinplimlntfllrădeapJ.,
pustiu, nelucrat, Intru care om nu lăcue, t.e, Dmneuu dngur cerceteazJ.,
ce\aceleagăpretoţiceiac e vatlmi tirău ofit uescuuprachipuluilui,

::t,:,1,•;:nJ:!ni ~~~!:~!~i;\4nu,:~:~•;,:i~~• ::~~\~:•fi~Fiiului

mare iaote frica lui Dlhne,eu; t i mare mirirea, Tatlilui
e
:v•~l~itdi
a ti a
a Sfatului Dh, acum , ; pururea ,; ln Vl!cii vecilor. Amin• .

Reacţiile dure ale Vaticanului

Dacă al meu cititor ar avea bunăvoinţa al întoarcă înapoi câteva
pagini ale acestei cărţi, până la fila pe care am reprodu~ cherem-ul
iudaîc,şiaraşezaacelblestem,plstratdetradiţiatalmudică tiajuns
lanoilnversiunelatinll,\ângătextulprincarepapaClementalVI-lea
ii pedepsea, ln 1346, pe regele Ludovic de Bavaria din dinastia
Wlttelsbach, ar constata între ele mai multe asemănări. A identificat
cândva (cel pu~n pentru mine ) aceste aimilitudini Gh. Ciuhandu, autor
al unui studiu despre ..cărţile de afurisanie ssu de blăstem- (tn textul
papal, pe care ii voi reproduce şi eu ceva mai jos, par a avea atingere
cu blestemul iudaic secvenţele: .pământul să se deschidă şi să-l inghiţ.ă
de viu"; .toate meritele sfinţilor celor ce au adormit să-l ruşineze
[surpe] pe er; ,.să trimită peste el în aceasU viaţă certare [pedeapsă]
vădită"; .casa lui să fie deşartă", .să-l bată Domnul cu nebunie şi orbie
şi turburarea minţii" ; ,.fiii lui să fie izgoniţi [... ] şi dâruml să vad/I.
cu ochii lui cum dânşii cad în mâinile duşmanilor""), subliniind ş i
prezenţa aceleiaşi filiaţii în preluarea do cli.tre Biserica apuseană
a rigorilor disciplinare _veterotestamentare. Împrumuturi din aceea~i
parte severă a Bibliei o.par şi în alte formule de excomunicare (mied
sau man) catolice. Preţuit a fo.at o vreme (şi nu doar de catolici) Psal·
mul 108, numit şi . Psalmul morţii" sau .Psalm de blestem" (utilizat, ca
şi Psalmul 67, şi ln cărţilo româneşti de blestem), cu blutemul dur pe
care îl cuprinde între versetele 5 şi 14:
Pune pe,te dln,ul pe cel plcltos ,; diavolul al stea de•a dreapta lui. Cind
•e va judeca să iasă osândit, iar rugămintea lui sl se prefaci in pllcat. SA
fiezilelelulpuţine~dregătorialuioăoiaaltul.SJ.ajungăcopîiilujorfan.i
•! femei~ lui văduvi. Să fie strămutaţi copiii lui şi oă cer,ea"':i, al fie~\
d,n curţile caselor lor. Să smulgi cămAtarul toatA averea Im, aA răpească
otrAinii ootenelile lui. Să nu aibl •prijinitor ,i nici orfanii lui miluitor. SI
piară copiii lui fi !ntr-un neam d se otingă numele lui. SA ~e pomeneaoc!
ll.rădelegea pArinţilor lui !naintea Domnului , ; picatul maicii lui al nu oe
,teargi. Să fie înaintea D<,mnului puru""a şi d piară de pe pămAnt pome-
nirea lui, .Pentru cA nu şi-a adua aminte d facă mill.
Un ~bleetem bisericesc• cu astfel do .prescripţii" tnsemna nu doar
e:i:cluderea unei persoane de la binefacerlle Sfintelor Taine, privarea
ei de mijloacele harice ale mântuirii, îndepărtarea din comunitatea
creştină (un soi de moarte spirituală .. ) şi trimiterea lntr•un fel de exil
interior mai aspru chiar decât marginalizarea, ci şi ştergerea insului,
cu faptele sale rele (dar şi bune), din memoria colectivă. Era o izgonire
dinistorie
Vaticanul n-a ezitat niciodată să ia asemenea măsuri. Principiile
teocratice şi doctrina .papocezarismuluî" (cu~ustifi.cli.ri apocrife precum
faimoasa Dorrntio Constcmtini), pretenţiile de supremaţie duhovni-
cească şi laică i•au îndemnat pe papi spre o exigenţă (uneori orgolioasă)
întinsă şi asupra credincioşilor de rând, şi a capetelor încoronate.
Precedente existau: Sfântul Ambrozie al Milanului 1-a excomunicat ln
o.nul 390 pe împăratul Theodoaius I (cel care a fli.cut din creştiniem
religia oficială a Imperiului roman), pentru că, reprimând o răscoală
din Grecia, acesta a dispus omon>.rea orăşenilor din Salonic, indiferent
 CREŞTIN!IANATEMIZEAZA.DARŞ!Bl.&.!m:MA

de prezenţa sau absenţa culpei. lmpăratul afilcut penitenţi opt luni

(cum Cf! rea canonul), şi epiacopu!Milanului a ridicathotlr&reade
excludere din Biserică, iertându-l. C&teva veacuri mai târziu, papa
Grigorie ol VII-iea (Hildebrand), suveran pontif din 1073 pAnă ln 1085,
reformator al Bisericii fi adept convins al auperioritiiţii autorităţii
ecle,;îaetice asupra celei laice, l-a excomunicat pe Henric al IV-iea
al Germaniei (rege Intre 1056 şi 1083, apoi împărat, din 1084 p&nă
ln 1106). Doeumentele Vaticanului li lnvinuiuc pe lmpărat de felu-
rite abu,;uri, de conduitii imorală şi desimooie. PapaGrigorieal VII-iea
l-a admonestat de câteva ori. Fără urmări - zic aceleaşi documente.
tmpăra tulnunum aicănuşi-acorijatpurtarea, dar,lncreziltortnforţa.
aa (izbutise să-i potolească pe marii ariatocraţi centrifugi, revoltaţi
lmpotrivaautorităţiicentra!e),aconvocat,lnanu\1076,unconciliula
Wonns şi l-a depus pe papă, acuzându-l de ocuparea ilegală a scaunului
pontifical şi de purtare tiranică". Mai mult, episcopii atrân~i la
WorIIU1, toţi sprijinitori ai împăratului, l-au anatemi2at pe papă. Ca
răspuns, papal-aexcomunicatfielpeHenricalIV-leaînacelaşian.
1nace\timp( nu şimaitârziu),oaaemeneapedeapsăllputeaizolape
un suveran; supuşii lui erau dezlegaţi de jurământul de credinţă;
monarhul putea rămâne chiar lării. tron. De toate aceste elemente
Henric al IV-iea a trebuit al!. ţinli. seamă. Mai alea eii sentinţa pon-
tificalii. a ghit mulţi susţinători între principi i germani. Şi utfel
lmpăratul a fost nevoit să plece genunchiul la pământlaCanossa,in
anul 1077. S-a umilit, consacrând victoria Sfi\ntului Scaun, dar a foat
o victorie mai mult pentru public, căci vechiul conflict nu a-a atiru,
· ( neinţelegeri!edintreeipomiseră,defapt,delalu ptapentruînves­
tituraepiscopilor)ti nici comportareasuveranuluinu1-amodificat.
Iertarea de la Cnnoaaa a fost anulată, şi papa Grigorie al VII-iea a
aruncatdinno11,în 1080,anatemaaaupra încăpăţâ natului şi nesupu-
sului monarh.
ln secolul al XIIl-lea, papa Grigorie al IX•lea (Ugolino Segni, suve-
ran pontîflntre 1227 9i 1241), un rigori.at(care a fii.cutdînlnchiziţie
o forţă fn slujba Bisericii Romano-Catolice), a separat excomunicarea
mied (minor) de cea mare (major), adică de excluderea din întreaga
comunitate creştină. Pentru uniicanonifti,exoomunicareamareeste
ooincidentăcuanatema,alţiteologisll8ţinopiniaeiitipulgravdeexoomu­
nicare se asociază (1au se poate uocia) cu anatema. Excomunicarea mare
(anatema) se pronunţă în cadrul unui ritual (descria in Pontif=k Roma-
num) a cărui solemnitate era menită să impresioneze fi să cultive teama:
Epiocopul aratJ.intr-o ACurtlcuvantare delictulcomU, pedeapoa pentru
aceatdelict, Indemnul ,ilne<!rcareafăcutlpe ntru!ndreptareaplclto­
•ului, puoiotenţ.a aceatuia ln picat, aminte,ie apoi porunca Domnului ti
a Sfinţilor ApMtoli cu privire la unul ca acu ta fi apoi citette sentinţ.a,
lnconjuratfiind de 12preoţi, toţilmbrlca\ilnodtjdil fÎ cu lumtniri
 aprinse !n mlini. Oupl pronun\area >M!ntinţei, lumlnArile 1unt 1tinse fi
aruncatelaplmAnt"" .

. Ostructură-tipaaentinţelordeeicomunicaremajorăafuncţionat
!n Biserica apuseană. Chiar şi textul inc!Ull ln Ponti(ux,le Romanum,
partea a III-a:
Mafr,r e,rcommunicatio, quam PontiftxJHr U nl•ntiam , criptam l,ge,,,Jo pro•
mul.gal, /toc mM-0 pro(trtur: , Cum •li'? N (lal , m] primo, $eCundo, Urti"<, et
q""rto ad maliliam convinundam legitim, monuuim, ul (tal, quid] facir.r
{"'11 11<>n faciot}, ips,
V<ln> mandatum ltujusmodi comi.mp!>frit adimpler, ,
quianihiJaidutturobediMtfoprMU•Mltumilibu, ,aicontemptu, contu,
madbu• nan IHM••d : iddrco auctaritat, lki amnipotenti, Porri, et Fi/ii
, i Spiritu, Sancti, et beolarum Apo, tolorum Petri d Pouli d omnium
Sanctorum,exig · ;_·u• co11tumac·a, ;_,.umexcomu11·co ·,.1,·, n :.,t ·•et
tamdiu ipsum vita,ulum denuntio, d,,~ adimpl,v, rit, quod mandatur, ut
•pîritu•~u•indiejudiciiMluu, (ia1 ..',
af011tfol011itdoar dincăndîncAnd.
Elite greu, din această cauză , să încadrăm într-o categorie textul
pedepsei aruncate asupra lui Ludovic de Bavaria, în 1346, de papa
Clement al VI-lea. Minia Sllntuluî Părinte trebuie să fi fost mare, căci
sentinţa este - ziceam şi mai •w; - un veritabil chaem, un blestem
\io prig (anatemă?). Rostit ln bazilica San Pietro, cu ceremonialul amintit
mai înainte, ble~temul - de inspiraţie vădit .deuteronomidi" 9i, mai
larg, scripturistică (vezi, mai sus, Psalmul 108) - trebuie să fi avut o
rezonanţlimemorabilli , cutremurlltoaN:

Dfoi11<1m , upp/i.t:ilor imp/oramu• u11U11liam. al Lud,,viâ pra,fati con{utd

insa„iam, deprimai et elidat •uJHrbiam d eum ,h;,Ura, sua,, virtute pro$•
ter11at. ipsumque in manibu, inimicorum auorum ,t eum peruquentium
corn:ludotettradatcorruent,mante ip,;,n. \kniat•ilaqueu,qutmi/Jnorot,
et cadat ;,. ip,um, Sit mahdictus ingrtdien,, ,it malt dictu• •grtdi,n•
Perculiat eum dominus omMlia ,t caedtat, oe m,ntia furart. Coelum 8UJHr
eumfulgura mi/lot. Omnipotanti• Dei ira el b,otarum Petri el Pauli, quorum
udesiam pro••ump•il ,r pro,aumit , uo poH• confun<krt. iii hoc et futuro
soecu/o exard„ cal in iprum. Orbi, terrorum pugnd contra cum, aJHriatur
terra el ipaum ab,orb,at vi~um. ln gen,ration• una <kkotur n<>m•n eiua, et
dispereat d, tura m, 111<>ria eiu.: Cun.iia e/,m,1110 •int ei contraria.c
Hobitatio eiu• fiai d.,,,,a, el omnia Mnctarum qui•=111ium merita illum
confu,ulant,etinhacvita •uJHr • umapertan,,vindi.t:taostendant,filiiqu•
ip,iu, eii.t:iantur <khabitationibu,s • uisetvi<kntibu• eiu,0<;u/Uinma11ibu•
h0ştfomf<>&perdentiumconcluda11tu .....

(Cu cucernicie cerem pedes pn dumne:tciaoci. p,::ntru ca Ludovic, cel mai

lnaintepomenit,d-lbaUcunebunie,el-icerte ,ieă-itnfrăngltrufia,1A-l
eupunlpre elcuputereadrepteisale,AA-lracA 1AcaziinmAiniledut•
manilpr •li tialecelorce-lprigoneoc pedhoul , inimicitai-l deielor.
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR $1 BLESTEMA

Si-i vi$ wrn de ca re nu ~ie ,; ol cad 5n ea. SA fie bl eotema t dnd intră,
all. fie bleatemat dnd ieH. SA-I bată Oonmu! cu nebunie , ; orbire IJi cu
turburarea min\ii. Ceriul •li trimită fulgere u upra lui. Mlln ia atot puter-
nicului Dumnezeu ti a fericiţilor Petru ti Pavel, a cArora biaericA a cuteut
ti cutead Ali o 1trice, d rlmll.ie aprin 1i uupra lui ti ln veacul de awm ,i-n
cel viitor. ToatA lumea all. se lupte Im potriva lui; pimlntul ol oe deachidli
•id-llnghitadeviu.lntr-ogeneraţieall.Aefteargll.numeleluiti•ăpearll.
amintirea lui de pe plmll.nt. Toate elementele (atihiile) ol fie Im potriva lui.
Caoa(locuin ţa )lui a! fiede,,...rt.A titoate meritele a finţilorcelorde au
adormit•ll.-lruşine,ee(,urpe)peel,şi1itrimiUpesteellnaceaotiviaţll.
certare(pedeapaă)vădit i ,fiiiluidfieizgoniţidinlocuinţelelorlJidân•ul
vadi cu ochii di cum dtn,ii (fiii) cad ln mAinile du t manilor cari sâ·i
11,l
peuzi peei."')
Când intereaele Vaticanului erau lezate, papalitatea a intrat în
conflictchiarşicuautoritateapolitică"' aspaţiuluipecareîşiducea
existenţa. Într-o Italie in af!l.rtit unificau., prin intrarea ln Roma, ln
1870, a armatelor regelui Victor Emmanuel al II-iea (până atunci, între
1 849şi 1861,regealSardinici;dinanul 1861 şi până în 1878,regeal
ltal iei),situ11ţi11statuluip11paldeveneadelic11Ui. Un referendum ţinut
la Roma i n luna octombrie II anului 1870 a arătat că doar 1.507
vota nţi erau pentni conse rvarea statului condus de Papă, ln timp ce
alţi 133.681 aucenitdesfiin\area lui şi încorporarea întregii Rome in
,,noua"ltalie. în acestecondiţii,papa Pius al IX-lca(GiovanniMaria
MastaiFerretti;suve ranpontifdin 1846piniinanul 1878),unpar•
tizan11lideilorconaervato11re(celpu\ina.ş11ziceistori11şiencic!icas11
Sylabusdîn1 864)şiadeptconvin11alprincipiului11utoritll.ţiipontificale
(in timpul lui, Conciliul I de la Vatican a definit, în 1869, dogma cu
privire la infailibilitatea papei), i-11 excomunicat (o excomunicare
majord),111 ! noiembrie 1870,petoţiceicareausţineauidcearelntre­
giriî poli tice şi naţionale a Italiei, şi- evident-pe regele Victor
Emmanuel al II-iea. Citez mai jos acest text - într-o. traducere rom ll.-
neaacii. veche• (tot dupi Gh. Ciuhandu") - , cici, dincolo de urgia lexi-
ca li ce denunţi ,păcatul" atentatorilor, el araUi limpede căe1:e<1mu­
nicareomare nufăcea11lt.cev11decâtsllan11temizezeşisâbluleme:

PrinplenipotM/a atotputunicului Dumnezeu, a Fiului fi a Sfdntului Spirit,

fi o 1/inte/cr canoane fi a 'nemaculatei Fuioare Maria, Maicii rlacumpl·
rll.torului nostru,oiapu/eri/orurevti,arhanghelilor,tronurilor,o, tilor,
puterilor,cheruvimilor,i 1erafimilor,ti11olin\ilorp11triarhl,profe\i,,i11
tuturor dinţilorcelornevinovaţi,care1-aulnvrednicitacântaimnurinoull.
lnainteaSf!l.ntuluiMid; tiaafinţilor,martiriapirituali,virginetiatuturor
1finţil or,dimpreunAcubinecuvAnta\ii,i ale,ii Domnului,tlu«imunicdm
Ji-1 anatemizdm pre d1J.11sul, fÎ-1 u.ludemr, din bi•eeica cea 1/411111 a
atotpwtunicului Dumnueu; al fie torturat 111 munea u a der/16 cu Dathan,
Adriam"" ,icu toţi aceia, cari cll.trll. Dumne,eu .tic: .Du-te de la noi, noi nu
vaim a umbla pe calea ta•. Şi precum 1e1tinge focul , i apa, a,a d se ·
 •ting! lumina lui pentru totdeauna I Afurioeatc:l-1 Ta tlil, care l-a creat!
Aful'Ulea.aei-lFiul,cal"(:apătimitpentrunoi1Afurioeasel- lSpiritulSflnt,
Intre ca.rele ne-am botezat! Aful'Ueasel-! Sfil.nta Cruce, pe care • ·• i uit
Hri, t<» 8pre a ne reKumplra pre noi t i apre a triumfa uupra contrarilor!
Afuri oeaKi -1 Sfil.nt.o. Fecioarl Maria, ma ica lui Dumnezeu! Afurioeaocl-1
SflntulMihail,phitorul apiritelorcelor afinte lAfuriHaac!•llngeriifi
arh anghelii,pu teril e,ipote n tl ţile ,ito ateo,tile oere,ti!AfurioeaocU
Sf.Ioan, fnaintemargătorul, Sfintul foan Botedtorul, Sfintu! Petru,
Sfi ntulPavel,Sf.Andrei,itoţice i la lţiapo1toli ailuiHri1toa!Afuri1ea.ael-l
,iceilalţilnvlţ.icei ti evanghelifti (cariprincuvintaulnvl.ţatlumeatoatl)
fi 1flnt.o.,iminunataoaateamartirilorşiapiritualilor(earicu , aerificiul
1ingelui au apl rat pe Dumnezeu atotputernicul) ! Oo.lndea ocl-1 Corurile
Virginelor «.ret ti, cari din amoare d itrl Hri1t<» au urit lumea i Nu-l 1uferl
plmAntul,i afintelelucrurice a laflllntr- inaul.0•4nditMJfua,:oşd'.filn
tabd...:l.pe otradlpublicl f ipeclilaterale,lnpldure,ln aplfilnbi oericl l
Afuriaitdfie fnn ~ terealui,fnmoartealui,fnmi ncare,ibeuturl ,ln
poştire ti o !turare,lnliniştea ,iin aomnullui,lnpreveghe re tilnumblan,,
tnlucru t i lnodihnA,lnucrementelefi lndngeleluilAfuri1ita l flel11
toateputerile oorpuluilui1Aful'Uit ,l fie dinlluntru •idinafarl!Alurisit
olifielnplrulluilAful'Uit tncreieriilui!Afuri1itln ae<>perl ml 11tulcapului
,ipetlmp\elelui 1Afuri oitpegene t i!nochi 1Afuriaitpeobraze t ilnn!iri1
Afuri1itpedinţi .im beletAfuri1itlngrumui ,ipebuzele luitAfuriaitl11
umerii,ilnpulzurilelui!Afuri1ittnbra\e,mAni , idegetel Afuri1itfniUrl,
pept, tninimll Afuri, itol fle ln toatem aţ e letrupuluilui,lnvinel e , ;
arterele lui,lncoa pHfil!enitalii,tngenunehi,lnflueril e picioa rele" Ji
unghiile !uilAfurioit aă fielntoatelndoieturile,imldullrile ,delacap
pini la picioare I Sl nu aib!i oln!tate defel !A[uriuo,cd-1 Fiul lui Dum-uzeu
~iu l111oatd 1pletuU><!.na.1111lfe•14/ii lui/Ceriul cu toate puterile u.le
c,,11,J
1l oe uneatc:llncontra lui 1pre a-l afuriai , iooindilAminl
Astfel de cher.1m-uri papale (fioroasi Jecţie de anatomie" - adaugi
Gh. Ciuhandu) s unt prevlzute ,; tn noul Codiu de Dr.1pt ol RorMi
papale - vezi canonul 2.267 din Codexjuris cn,wnîci de la 19 17. Ele, 0

ata cum ae vede, se vor mai păstra şi ln viitor, nu numai ca măsură

disciplinard, tk ucludere din Biserici, ci şi ca b/4slem ce tnsoţ;efte
excluderea."''"'

Românii şi anatema

Afurisirea unei ţdri

Dintr-un act d e ocuzon îndreptat lmpotriva patriarhului ecumenic

Mateil(l397-1410},lnanul 1402, în cadrul unuiprocea de , tria-
epiacopat• intentat de un sinod ce avea acordul lui Ioan al VII-iea
Paleologu! (regent atunci al imperiului, cJlci unchiul slu, lmplratul
 CREŞTIN!IANATI!MIZEAZĂ.DARŞIBLESTEMĂ

Manuilalll-lea fll.ceaundelicatvoîajlnApusdupiajutoa.-e),aflim
ca.-e au fost principalele etape ale conflictului dintre Patriarhia Ew.-
menici tî Moldovacitreafârtitul veaculuialXIV-lea. 0 !nvinuirile"-
zece(adu11eceluicareafll.cut aisestingitotuşiaceastldîsputlcuunniri
aU.tdegrave)-aufostrezumatetntr-unmemoriualluiMacarieal
Ancyrei, lnsoţitor pe atunci al Im piratului ln cilitoria 0<:eîdentali'•';
AlfllH leamotivdeacuza re. Cl este iarl,icateri1it,afuri1itti • co•cutotul
lnafaraBioericii,duplcepeepii,,opiicateri, iţilnchipcanonicdecitr e
dumnezeiescul ainod de aici din Con1tantinopol al celor fapte epiKOpi
dinvremeapreaoflntului patriarhchirAntonie, caprofanatoripefaţiai
BioericiiMavrovl ahiei, prin pa1ajulcanonic alacelui act.1înoda\conform
ciru.ia, daci dupi acea caterieire cAlcltorii aceia (oi ~pivotai d d noi) ar mai
lndrizni ol punlmAnapevreunoliciuarhiereac,allieafurioi\itiei,
precum ti toţi ,:,:,i care oe vor ana tn comuniune cu dAntii nu li vor aplra,
duplcu.mlmufide\inltoruldemnit.Aţiipatriarhaleoepune- clcîaltfelu
zice cl adevi rul oeafli de parteace!ordoiepiscopinecanonici,de vremece
alţidoiargumenteazldinacel~ipunctdevederetilnchipcanonicfaptul
contrariu - • abrogat [patriarhul Matei li acea.pruio" o inodall ■ celor
mulţi, iar pe unul dintN IIC<!i zi Ji cllcltori de lega promovlndu-1 chiar
mitropolitlntr- ■ ltmo><lnecanonic,adiclnefiindacelavota t,!- a a f"Htc ■
mitrop0\italace!eia,iMavrovlahii,afltndu-1echiarlncomunitarecue\,
careeote1C01cutotuldincadrele Bi1ericii,lnchîpcanonicdecltrez.i1ul
oinod. Şi acestea toate ln VNme ce mitrop0Htul legitim al acestei Mavro-
v\abii, chir lerernia, oe afll lnci ln viaţi, d rman ln \arl atriini...1...
!ntr-o mitropolie a Moldovei, care e:<iata ca eparhie pendinte de
Patriarhia din Constantinopol (recunoacutăcanonicdecltre aceuta),
înfiinţată dupl 1380 şi oricum lnainte de 1386 (c!nd apare evocată
tntr-un Manuol d e cancelorie bizantin), adîd ln vremea lui Petru
MuşatVQievod (ocupant al tronului vreme de tai spre2ece ani, ctitor
al Mlnăatirii Neamţu, dătător de legi ti organizator al ţării din multe
punctedevedereJ,tivacantatătntr-unchipne<:1.1noacut,patriarhul
Antonie al IV-iea a vrut al impună un mitropolit grec, pe un anume
Ieremia. Estetreabaiatoricilor şiacelorcarecerceteazltrecutu\Biae­
ricli româneşti sl tncer.:e sl precizeze momentul lntemeierii aceatei
eparhii (, provincie edniasticr înfiinţată cu aprobarea lmplratului,
singurul eare avea aceaatl prerogativă). Condica Patriarhiei Ecumenice
nu a lnregistrat evenimentu!. Dar nu s fost aceasta singura . tnU.m-
plare" tnsemnatl ,uitatr de cei care consemnau afacerile Marii
BiscricilnregistrulpatriarhaLMitropolîaMoldoveiesteat.estatllnsă
lnpomenitu!Monualdecancelorie(redactatînanull386)'°':,,Afost
fli.cut ln timpul nostro un mitropolit !a V.din [înfiinţarea mitropoliei de
la Vldins-apetrecutlnanul 1381Jti altullnMavrovlahia"(numeaub
careapare,dereguli,Moldovaînactelebizentine;maiestefolositlşi
denumirea de Rusovlahia), iar dovada cea mai limpede privind aceutl
e:ciMen/d (de care cercetători aviuţi ai trecutului Bisericilor din
Răsăritul Europei nu se îndoiesc) o reprezintă tocmai cearta dintre
Moldova şi Patriarhia din Constantinopol
l ritatdedeciziamoldoveni\ordea-şiconduce singuritreburilebiae­
riceşti (mitropolitul de Halici îi sfinţise episcopi pentru Moldova, ln
chip canonic - zic istoricii-, verosimil după 1387 [oricum înainte
del391,cândmitropolitu1Antoniea! Haliciuluisestingeadinviaţă],
pe Iosif Muşat, rudă cu voievodul Petru Muşat şi fost egumen la Neamţ,
şi pe un anume Meletie; pe primul, poate, pentru Cetatea Albă, deşi un
documentdin1401sPunecăafosthirotonit.episcopalMoldovlahiei»)
şifideluneihotărârisinodaledîn1355' .. ,orgoliosulpatriarhecumenic
Antonie al IV-iea (1389-1390 şi 1391,1397) a numit în Moldova pe un
ierarh grec. El dorea să curme acea stare de nesupunere prin ca re
Moldova(caşiSerbiacândva)tşiidentificanăzuinţa-limpedeafirmată
devoievodşidcaristocraţie-dcaaveaunarhierculocalnic.Maimulţi
ist-Oriei sunt do acord că, în fapt, afacerile ecleziastice ale Moldovei
eraudiriguitedelosifMuşat,aflatmerculăngădomn(Nicolaelorga'"°),
rudasa
E posibil ca primul mitropolit trimis de la Constantinopol să fi fost -
cumcrcdea,flirădoveziîn1ă,uninvăţatfrancez 100 -ace1 Teodosîe,care
n-astatpreamultăvremeînMoldova.DacăocălătorielaSuceavaa
luiTeodosie(!ângă al cărui numepuţineleizvoarecetlpomenesc nu
aşazănicîunrangecleziastie) esteincerl.ă,sosireaîncapitalaMoldovei
a lui Ieremia, numit mitropolit al Moldovei de către patriarhul Antonie
al lV-lea (trcinsferot, de fapt, ln fruntea Bisericii moldovene,ti), nu
poate fi pusă laindoială, El a ajunsinMo!dovaprobabil în anul 1392
(numaidevreme 1.. ), căd,dinmartiel393,iscăleşteînregistru\patri­
arhicesc ca leremio ol Movro~lahiei . Semnează în registrul conatan-
tinopolitan , întrucâtlaSuceavanuastatprcamu!tăvremc. El n-a fost
acceptat de voievod şi deboiericalntAi-stlitătoral Bisericii Moldovei.
Mânioa,aplecatafurisind - faptlntrutotule:rcepţionallngravitatea
sa-intreagaţară:pedomn,pcboicri,poporulşipeceidoiepiscopi,
sfinţiţi la Halici, care formau ierarhia ecleziastică a Moldovei. La
întoarcerea în Constantinopol, un sinod (greu de datat, !ntrucAt
deciziile lui nu au fo st trecute în condica Patriarhiei) a confirmat
sancţiunile dictate de Ieremia, precizând că episcopii Iosif Muşat şi
Melctie ou fost suspendoţi. C A ţîva episcopi (şase după unele surse,
şapte - dup~ altele) întărcauhotĂrârcaunuiprelatalungnt,m;\niosşi
iritatînmândrialui,şiaruncauastfelMoldova - delacelcarcşedea
pe tron şi până la ultimul poporean - sub anatemă, măsură care
(interpretată mai mult ca excomunicare), zice J. Darrouz~s. lnvă~tul
francezloalccăruîîncheierinmmaiapelat,inten:iccaoricesăvârşire
a Sfintelor Taine, întrucât e:rcomunicarea întregii populaţii însemna
automat suspendarea orică rei oficieri.
 CREŞTJNJI ANATEMIZEAZA. DAR Ş! BLE.',"TEMA

Ambiţia unui patriarh {inflexibil ln decizia sa de a pune în fruntea

Bisericii Moldovei - avea acest drept, căci era vorba de o , eparhie
bizantină" - un ierarh grec, vrând l!-ă ,.normalizeze• adică ~iaţ.a apirituală
a unei .provincii ecleziastice" unde conducerea treburilor religioase
fusese ,uzurpată" do doi .serboopiscopi", întrucât Constantinopolul
fu.se!W informat că Iosif şi Molctio ar fi fost doi .venetici" veniţi din
Patriarhia sărbă) şi orgoliul unui grec gonit din locul unde visa să
stăpânească (să recunoaştem totuşi că şi Ieremia avoa un temei -
măcar parţial - pentru afurisenia dictată, căci al XXXVI-lea canon
apostolic dispwie ca slujitorii Bisericii unei .cetăţi" care nu primeau pe
cel hirotonit lor ca episcop să fie afurisiţi ca slabi .învăţători" ai unui
.popor" nesupus'°") au proiectat Moldova într-o stare gravă , filră pre-
cedent, a cărei remediere a necesitat multe demersuri.
Cei din partea cărora au pornit incorcările do stingere a conflictului
cu Patriarhia Ecnmenică au fost moldovenii, cei plasaţi 1n afara comu-
nităţii creştine. Au întreprina aceste tentative fără a renwiţa nici un
moment la năzuinţa lor de autonomie în diriguirea treburilor bise·
riceşti. Din partea lui Ştefan Muşat a sosit la Constantinopol, aducând
scrisori de conciliere, un protopop Petru. El ae .va întoarce la Suceava
având puterile unui e:tarh patriarhal, delegat fiind să conducă - zice
&crisoarea do recomandare - şi să administreze mitropolia Rusovlahiei
(adică ,Vlahia" de !Angă . Rusia", aşa cum . Ungrovlahia" însemna
.Vlahia" de lângă .Ungaria"} ca un veritabil mitropolit. Altfel înaă,
patriarhul Antonie al IV-iea - ln supărarea lui conaecventă - nu dă
nici un pas înapoi. Nici vorbă despre ridicarea afuriaeniei sau a sus-
pendării celor doi episcopi în absenţa cedării totale. Doar duritate
(,Izgoneşte-i pe aceştia [pe cei doi episcopi-n.a.] de acolo şi atunci te
voi avea eu, părintele tău, patriarhul ecumenic, iertat întru Sfântul
Duh, şi binecuvântat împreună cu tot poporul şi ţara ta, precum 'I-l cu
toţi morţii tăi") fi aroganţă sfidătoare, aroganţa 5tăpanu!ui care cere
ascultare, în scrisoarea lui din 1395 către Ştefan Muşat: . Cât despre
biserica mea caro se află in ţara ta, am binevoit să- l fac pe protopopul
chir Petru cxarh şi în numele smereniei noastre să lndeplinească acesta
toatecelehisericeşti".
Până la urmă cerbicia patriarhului Antonie al IV-!ea s-a mai tocit
S-a schimbat şi contextul politic (importanţa Ţărilor Române crescând
spectaculos în situaţia ameninţărilor otomane), au apărut noi exigenţo
militare, a intervenit, se pare, şi împăratul Manuil al Ii-lea Paleologu],
au bătut calea Sucevei vreo doi delegaţi ai Patriarhiei şi, printr-o
decizie sinodală (pe care condica uită din nou să o consemneze) s-a
ajuns la scoaterea poporului Moldovei şi a episcopilor de sub anatom ii
(pedeapsă tratată cu destulă indiferenţă - spun unii istorici - de cei
sancţionaţi) . S-a întâmplat acest lucru prin 1397. Au răma s mai
departe sub puterea blestemului bisericesc .cei de sus", boierii
 În anul 1397, în septembrie, după o scurtă ~dere lnjilţul patriarhicesc
a lui Calist al 11.lea Xsntopoulos, în fruntea Marii Biserici a Ră8A•
ritului vine patriarhul Matei L Pe trenul Moldovei urca, in 1400,
Alexandru cel Bun. Şi Moldova, şi Bizanţul, admiţând o conciliere în
etape, au S-Ocotit că timpul împăcării sosise. Patriarhul Matei I recu-
noaşte ca legale hirotoniile făcute de losif Muşat. Episcopul nu mai
er11, prin urmare, sub anatemă. O importantă delegaţie din Moldova
soseşte la Constantinopol, cu scrisori şi cu un limpede mandat de a
acţiona pentru stingerea conflictului. Sinodul din 1401 ia act de aceste
cereri şi decide ca doi trimişi ai Patriarhiei Ecumenice, Grigorie şi
Manoil Arhon, să meargă la Suceava şi, dacă cele spuse de moldoveni
se adeveresc, aă-i dea lui Iosif MUl/at , dreptul de a oficia •!ujbe, a
hirotonisi şi a îndeplini toate cele ecleziastice flră piedică, să facă adică
flră oprelişti hirotonisiri de •ubdiaconi şi diaconi, de preoţi şi alţi
clerici, sfinţiri de lăcaşuri sfinte, pe scurt toate drepturile ecleziastice•.
Suspendarea dictată de sinodul din 1394 împotriva lui Iosif Muşat
(Mcletie murise probabil între timp) era oficial ridicată. Dar sinodul
din 1401 nu pomeneşte nimic de recunoaşterea lui Iosif ca mitropolit
al Moldovei. Mai mult, sinodalii au grijă de Ieremia (ajuna intre timp
mitropolit de TArnovo) şi introduc în mllllurile favorabile moldovenilor o
~surdină' ce ţinea cont de pretenţiile prelatului neacceptat. Patriarhul
Matei I merge mai departe în scrisoarea sa către AleISndru cel Bun
(pe care ii socoteşte ,.fiu preaiubit al smereniei neutre"), în care li
recomandă pe cei doi delegaţi, şi afirmă că exarhii au dreptul- tn cazul
unui rezultat favorabil al anchetei - ,.să ridice afurisenia din tndr-
cinarea smereniei noa~tre", şi pe Iosif Muşat .să-l reetabi!ească· [. ..]
drept episcop legitim acolo ln virtutea scrisorii sinodale a smereniei
noastre de caro sunt ţinuţi, pentru ca acesta să oficieze slujbe, să
blagoslovească şi ca un mi tropolit legitim (6s guhiin mtlrop,;litts) s ă
le facă pe toate cele ce ţin de competenţa lui"'...

Patriarhul Nifon l•a blestemat pe Radu cel Mare

În Viaţa şi traiul sfinţiei $ale pdrinle/ui nostru Nifon, patriarhul
Ţorigrodului, coh au slrdlu,:it lnln multe patemi şi ispite ln. Ţari.grad
şi 1n Ţaro Mun/eneascof... , Gavriil Protul afirmă că Radu cel Mare,
impresionat de calităţile fostului arhiereu (depus din rang prin lucra'
rea eternului inamic al crucii, Nifon trăia lntMm fel de domiciliu forţat
la Adrianopol, fără a-şi Schimba - zice autorul - ,luptarea şi podvigul
său în care era deprins, adecă cu ajunul şi cu ruga şi cu alte fapte
bune ... """) şi convins do eficienţa demersurilor aale, l-a 0 cerşut" de
la sultan şi a obţinut lnvoîrea ca Nifon să se strămute in Ţara
Românească. Amestecul diavolului în întâmplările neplăcute pe care
 Cll!i;Ş'l'IN!IJ.N,I.TEMIZJIAZĂ. DARŞIBLE$TEMĂ

i-afo1tdatalle trliascl JuiNifon(al doileacuaceatnume lntirul

patriarhilorecumenicişitntA.i-stltltorîndouArAnduri-intre1486ti
1488fidin1497pAnli.ln l 498)erapuţinprobabil.A.D.Xenopolerade
pArerecApatriarhulafo1t 0 deatituitdeturci",fiindcii.-'l-arfidatdrnpt
ca rudi fi moştenitorul predecesorului sAu, patriarhul Simion, care
lbaaemulteaveri,lntArindaceaatiilnrudirnaluiprinjuriimAntula
treimartorifalşi„ 11 .Ocer.:etaremainoul(ofoartesolidAmonografie
coru1acratii lui Nifon 11, datorată lui Nicohe M. Popestu"') S<:ot.-.a în
evidenţ.iitotnişteîncurclturifinandare ,ln legii.turli.cubunurile
Patriarhiei, în care intrase acest arhiereu oriolios şi am biţios, deloc
tnclinatsiiseresemnezeşisA-şivadii.de.podvigu!" luicAlugii.rest(cum
lnceard 8A ne convingă Gavriil Protul, care scrie, totu.şi, o hagiografie),
cidi1pu18iiaelupteculncrAncena repentruredobândireajilţulU:i
patriarhicesc.
RaducelMareaignoratştirilepuseincirculaµedeturcî pe scama
foatuluilnaltprelat,ba,mai mult,le-asocotitdrepthulire şi,aolidar
cu creştinătatea orientali, a vAzutln detronarea şi trimiterea în exil
un soi de peuecuţie, iar ln Nifon - un martir anat la discreţia
plglnllor. L-a invitat, ca urmare, pe fostul patriarh la Târgovişte să
reorganizeze Biserica Ţării Româneşti. A fost acesta un act însemnat,
lntrucAtpre2enţa celui ce îndrumase Marea Bisericii. ln capitala
Valahiei dldeaa\t1tatutEccle1ieiungrov!ahe,dupAcum, \afel,peste
c&ţiva ani, IJ8derile îndelungi în Ţara Românească ale lui Gavriil Protul
traru,feraucumvaaiciconducereaSfll.ntuluiMunte .
• Eualdomneac-i-arfizisvodii.patriarhuluiNifon-,iarltu8Ane
îndereptezişisii.nelnveţilegealuiDumnezeuşislfiitatlşipistoriu
mie ti tuturor oamenilor ti ailitoriu la Dumnezeu". GAaind .turma
neplecatltineascultAtoareşibisericaizvrii.titlşicuobiceaiurereleşi
ne1ocotite",Nifon,unathonitriguros(care1o.siînsoµtdemulţiciiluglri
rrecil,a-apuapetreabiconfonnlnţelegerii: diacip!inAclernl,hirotoni
doiepia,copi(eparhiilelnfiinţatedeel suntRâmnic-NoulSeverin ti
Buzlu), ur.:i chiar - crede A.D. Xenopol"' - ln scaunul mitropolitan
(deşi tn lista mitropoliţilor Ungrovlahiei, lntocmitl de Nicolae Iorga,
pentru intervalul 1500-1508 se menţionează doar: , Organisaţia
Patriarhului mazil de Constantinopol, Ni/on ""'), difuzi cu ardoare
,.tnvAţlturi"(Gavriil.transcrie"-invcnt.And,dcsigur-unlungdiscurs
pareneticadrna.atvoievodu!ui)ţesutecupreceptisticaintransigentii;i
durl aDeuteronomului.
A lncereat apoi Nifon, ln acela~i spirit orgolios şi dominator, IA
introduciilnviaţa publici un fel de , papocezariam" lntr-o ţarii. unde
autoritateavoievoduluinufuseseniciodatii.lngrlditii.deintervenţia
eapuluiB isericii.PicAturaceaumplutpaharul,declarindde, chiscon-
n;ctul, afo8tdecizialuiRaducel Mare de a-1 deepArţipelogoflltul
Bogdan de soţia legiuită spre a-l însura cu o soră a sa. Manevră
politică, evident, ce a atârnit însă reacţia prelatului intransigent
Transcriu - după Gavriil P rotul - mustrarea lansată de Nifon (public,
se pare), de o vehemenµ (cititorul va fi de acord) ln stare să irite un
cap încoronat·
Nu aJa, doamne, nu a şa. Ce te indireptează după legea lui Dumne>eu şi pre
ti~e ş i pro boieri. ca nu cumva s ă porniţi ~i oă aduceţi mâniia lui Dumnezeu
a•upra voaslrll şi ln ţara voastră; cil văz că ll.ră legile voastre curând va
d se sloboază pre voi. lară mie nimic nu-mi eate de a~stea ce.mi ziceţi voi,
c!I. puterea şi tăria mea este·!egea, ce Iliră de ruşine şi Iliră lliţll.riegrăesc
fnnainteamlriitale~boierilortuturor.Căpr(!Suru•ta,careoaimăr itat
după Bogdan Brii lege, având el muere ou lege şi o au lăsat ll.ră de nici o
vină şi au luat pre soru-ta, el este curvariu şi soru-ta ca o prea curvă. Ce-i
desparţi ,; dA barb.t.tului muerea oa şi potoleşte mâniia lui Dumnezeu mai
nainte plină nu .oe porneşte pre voi
Rezumată in Istoriile d-Omnilor Ţdrdi Rumâneşti (, Ci dar scandă•
lisându-se cu Radul-vodă, pentru un lucru făr ' do Mge ce au tăcut
Radul • vodă, de au făcut pă un boiar, anume Bogdan [pre carele ii
iubiia], de ,-au lăsat muierea, şi i•au dat domnul pre o sor-a lui ...""' ),
întâmplarea ţine mai puţin de dreptul (ce nu putea fi negat) al voi e•
vodului de a pronunţa divorţuri (111 români - precizează A.O. Xenopo\ -
.aşezământul despii.rţcniei" existase întotdeauna, aceştia abuzând de
el după plac .contra sexului slab"""), cât de un conflict politic intre
puternica familie a boierilor Craioveşti, dornică să•şi asigure auto•
ritatea în ţară, şi facţiunea rivală, cea II boierilor buzoieni, condusă de
Bogdan. Voievodul încerca să se sprijine pe această grupare spre a
slăbi forţa ol tonilor. Nifon a optat pentru Craioveşti şi, firesc, ŞÎ·fl atras
·nam· "fa domnulu·.
Replica voievodului (un monarh alterat, ţinllnd lnsă la demnit atea
şi autoritatea sa) la această atitudine a lui Nifon este demnă de pana
unui mare scriitor: , Pase şi eşi den ţara noastră că vii aţa şi traiul şi
învăţăturile tale noi nu le putem răbda, că strici obiceaiurile noastre• .
Şi ex-patriarhul a trebuit să plece (după ce a mai fost o vreme adăpostit
de Craioveşti), însoţit, verosimil, de pensia viageră făgăduită i:le dotbn
La plecare - spun Istoriile domnilor... - .ieşind don Târgovişte , şi•au
scuturat papucii dă prah", semn că nu dorea al! păstreze nici o legătură
cu ţara care li tratase cu Ingratitudine. Şi mai zice cronica atribuit.li
lui Radu Popescu: .[... ) şi l-au afurisit pe domnu (cum s-au şi aflat

du}! ;;:~:;;;riarhului Nifon nu există

nici o mărturie
despre ace'ast.6
excomunicare (prudenţă?), pe care, Intre altele fie spus, Nifon, ca
patriarh depus din rang, nici nu ar fi avut dreptul canonic să o dicteze.
O rememorare, pe care o introduce în text autorul după mosrtea lui
 CIIEŞTlNII,I.N ,1.1'1l1t1Itr,..u,/,..O,I.IIŞJBLES'l'EltlĂ

Nifon (patriarhul a răposat ln 1508)- .ca şi de Ţara Muntenească,

ctlnd zise cllitre eghemonul Radu, grăind aşa: -văz, zice, pogortlndu-se
prevoişipretaravoastrăpentrunetocmireabisericiişipentrumulţi­
mea fii rădelegilor voaatre mAniia lui Dumnezeu••-, ne sugerează că
aceaat.A ,predicţie" poate ascunde şi un l>lu~m. mas<:at evident lntr-o
formulare premonitorie
Că pare, într-adevăr, d. fi fo~t vorba de un blut'lm ne confirmă
urmărilepeca.-ele-ausuferitcelaupracăruiafusuearuncat-ăimpre­
caţia ,i,evident,taraundeelstăpllnea;

Deciidecae,ifericitu\NifondenŢaraPanonii,nutrecuvrememultAce
căzu eghimonul Radu! intr-o boa]! rma•nicl ,; rumplitl , ; alte rluUţi
multelllncun,iurarA.Şinu se m aiuş uranevoile,cedecemergea,deaceia
1lmaifna:reui a grijile.ŞiAA1cornlrlln\arAri!utAţifigi!ltevi,ibi•ericii
netocmire,i 1i!1f"Arfi Radul Vodllntru niştetlmpllrire\eca aceotea.
Ldopiseţul Contocuzinesc reproduce aproape în întregime textul
Vieţii. Autorul Istoriilor domnilor Ţdrtii Rumtineşti este, ca de obicei,
laconic:
[. ,.lcarele,chind!nbo11.li1rounid, 11. umurit, ,il-au!nrropatla
:~~:ti;:;}uiden Deal,lnmormlnt,ca rele4i-lgltiaeel,cioplitlnpiatrl

Patriarhul Nifon (,.sfântul" - cum zice Gavriil) era răzbu nat.

Deasupr a ţării atârna însă afurisenia. Sunt convins că acela care
a redactat Istorii/,: domnilor. .. s -a foloait de un izvor bine informat
fn Ţara Românească uncţiunea dictat.A de Nifon lmpotriva lui Radu
cel Mare(afurisenie? blestem?)era cunOJ1cută. Altfel, gestul flcutde
Neagoe Baurab (un act de iertare, de dezlegare, de ridicare post-
-mortem) n-ar avea nici o explicaţie. Neagoe Basarab ştia (potrivit
coduluimentalalvremii)căprin 0 afurieirea"voievodului(chiarneînre­
gistratălnt'lxte)consecinţelepotafectalntreagatară.Alncercat,prin
urmare, remedierea situaţiei, reintrarea ln normalitaW.
Cutesanţadea cere moa,tele sfântului de laSftlntulMunt'l(pre-
tenţiecareaalArnitcut.-emurareprintrecălugăriiatoniţi),ifastulcu
care relicvele au fost transporl-ate ~i în!Ampinate tn Ţara Românească
erau, amtlndouă , pe potriva celui care era socotit .ctitor a toatA
Sfetagora" (Gavriil Protul) şi care flcuse pAnă atunci destule gesturi
bazilcice (sA nu uitAm tă Gavriil Protul scria Vio/o ... prin 1520). Toată
aceastlînşiruirede.tablouri"-carepentrupub!ictrebuiausilalci­
tuiasdiu n spe.:tacol alpietilţii(NeagoeBasarablifusesediscipollui
N ifon; acesta . li lntăriaculnvăţăturilesale,casA c-rcascăşisăse
lnalţăîn toate faptelecelebune ..."),alcinstirii{.Dcciidomnul Neagoe
Vodă văzând că fac moaşt'lle sfântului atâtea minuni, deade de Bcu
sicriiultotdeargintcuratşi-lpo!eicu11.urşi-lînfrumseţlcumărgăritar
frumos şi cu alte pictri scumpe şi cujmalţ.. .. ") şi chiar al asocierii la
glorie(.[ ... Jşidoasuprapreplehupli.,scrisochipulsfAntuluitnl.rf!g;iar
jos, la pkioarele sfântului, să acrise pre sine ln genuchc, rugAndu-ae
sfinţiei sale ... ") -era, in fapt,un demers al reintroducerii ordinii. Cel
care, ofensat, arunca!Ml anatema şi ool anatemizateraufll.cuţi Bi186
!ntA!neaaci1 după moarte. h 1,.. mai departe pe Gavriil Protul:
Şi duurl •icriul cu moa,tele oflntu!ui, cu t<>ţi oamenii, Intru cinotita
mlnbtire Oului, unde eote hramul oflntului ,; flclt<>riul de minuni ierarh
Nicolae,,i.Jpuoerl deaoupra mormlntuluiRaduluiVodl.Şiflleurlbdenie
toatl n<>nptea lmp,.,unl cu domnul Neagoe Vodi, rugindu-oe 1fin\ti 1ale
pentru ertăciunea pJ:catului Radului Vodă, carele, flirl de d,.,ptate, au
lepidatpr eo fAntuldela•ine,il•augonitdenţara oa
la aocultaţi ce Bcu Dumnez.eu. CAnd fu dupre oflr,itul utrănii vrAnd
Dumnezeu ol arate acve ertarea pkatului Radu!ui Vodi ,; a! altora, urii
!i flicun nevoe , ; sclrbl ofAntului, vhu dngur Neagoe Vodl deocoperi,., ca
aceuta de la Dumnezeu: unde •••u rupt ocoabe!e cele de fier,; acope-
rlmAntul monnlntului Rad ului Vodl ti degrabl oe deaflicuri marmurile şi
.a ivi trupul din lluntru al Radului Vodă groaz.nic ,; lntunecat, plin de
puroi fide putoare. latiacii' oedc4<0h!oedcriulcumoaşteleoflntului
Nifon,iizvor1del aofl ntulizvordeapă,Ji spllitottrupu!RaduluiVodi
Şi·larltăluminat.Şiapoiiarînoe,itoateln_ouitorile,ipietriledngure
o-au lnchiA fi o-au incuiet,eaţi mai nainte. Şiai &rltl,Jidomnul Radu
Vodil !ui Neagoe Vodl ,;.; fllcu mare mu!\ l mire, pentru lucrul cel de mii,,...
tenie oeeuflicutpentrudAnoul.Şiacii,fu un eunetoarec efÎliduo e

::n~;:,~:e:h;~~:!~\•ui";~::g::~~:i:•:::v~:::-~;r;:;.::ni!~e~I!~ ~~
,; mulţlmia lui Dumnueu de aceut.o. fÎ ,Untului Nifon fll.cltoriul de

Iertarea (dezlegarea?) ae produsese. Concis ca întotdeauna fi

aduclnd suprafirescul apre un .real" definibil ca oniric (Neagoe
Basarab primeşte vizita lui Radu cel Mare în vis, nu în acea stare de
incon,tienţli. comandatl pe care o presupune viziunea din Vfo/ll
ptltriarhu/ui Nifon), autoru l Istoriilor domnilor... află ~i acum o
adnotare margina!li. corectă: , $flintul Nifon iarti pe Radul•vodi, ci-I
afurisise"

f.!n. voievod excomunicat: Moise Movild

Sunt destule sem ne cil mitropolitul Petru Movilii. a ţinut mult la fratele
său Moise, cel care a reuşit să reînnoade, pentru un timp, firul
domniilor movi!enc. Iorga 8Cfiachiar, cu destuli iritare,ci1 Petru,fiul
lui Simion Movili, ur,:lnd cu atAta repeziciune şiatrllucire treptele
ierarhieibi&ericeşti,i-arcamfiuitatpeceidinmijloculcli.rorapornise,
 CREŞTINU ANATEM!zuz.A. DAR ŞI BLESTEMĂ

flc8.nd loc în testamentul redactat înainte de moarte în limbile latină

şi polonă doar fratelui Moise (căruia li lasă nişte moşii din Galiţia:
Welikie Oczy, Zmiew8ki, Mogilew şi Wolka). Afirmaţie grăb;tă şi
nedreaptă, contrazisă de insistenţa şi mândria, aş zice, cu care mitro-
politul şi-a proclamat ascendenţa rom8.nească, de numeroasele demer-
suri depuse spre creşterea culturală a Ţărilor Române, de legăturile pe
care le-a păstrat cu cărturarii români, cu oamenii Bisericii şi cu
capetele încoronate de la Iaşi şi Târgovişte
Este adevărat că a ţinut mult la Moise, fratel e mai mic, cel care
(mai norocos decAt Mihai, fiul cel maro al lui Simion Movilă şi rival
al vărului său Constantin, urmaşul lui Ieremia) a izbutit să urce pe
tronul părintelui său în două rândlll"i- în 1630·1631 (după Alexandru
Coconul) şi ln 1633-1634 (după cea de-a d<'ua domnie a lui Miron
Bamovschi). Arhimandrit lncă al Lavrei Pe.:erska din Kiev în vremea
primei domnii a lui Moise , Petru Movilă li consacră fratelui său un
. subtiraj" al Trnxtului înflorit (o carte de i·itual) apărut in 1631 (este
vorba de un mic tiraj dependent de a doua .tranşă" a tipăriturii"'),
împodobit cu stema lui Moise Movilă lntovărăşită de o Epigrammd,
alcătuiUI. - probabil - de Tarasie Zemka. tipograful cărţii. În aceste
exemplare, prefaţa-dedicaţio (în slavona ucraineani'i., ca şi întreaga

• :,Z,~, c!!::;~:[~~~~;t: ~::!li~!~~ ;~:~:!~"!~~c:J;:;roa~mŢă::~:;

Moldo-Vlahiei, frate uterin ... • este semnată de Petru Movilă şi cuprinde
•foturi pentru domn, un text de micii lntinderc, dar neobişnuit de dens
fi, mai ales, _de o deosebită importanţă istoriro•literară", putând fi
aşezat ,.tn istoria culturii noastre [... ] alături de efaturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Theodosie"'" ·
DeoarecedreaptaatotputerniculuiDumnezeu,o,preaslllvitedoamne,prea·
dorite,idintr-om,un.lfrate,te-asşezatpe ocaunulpărinteoc,preferAndu-te
rivs lilortăi,recun01>Cllnddestoiniciatasunetcaocăpentniaceastldreaptă
cârmuire - li scrie arhimandritul fratelui ollu - , dator eşti nu numai all ai
grijl de tine,ci şi ol aduci foloooupufilor,d teoeupi nu numai de cele
politi~ti,cislltedeprinzilntruceleduhovnfreşti[ .. .],nunumaisăsUlpA•
neşti,cidfiipildlpentniaupu,;

Convin• că fratele săU posedă calităţile trebuincioase unui bun

stăpânitor (.nobleţe, dreapta credinţă, buna cinstire, filosofia şi frica
de Dumnezeu" - Movilă, iubitor de aloglosie, face loc în text lexemelor
gn-,eeşti corespunzătoare), autorul {intr-o relaţie confirmată de acest
aoi de compuneri: . prelatul il consiliază pe prinţ") ii recomandă să
vădeS11Că nobleţe în toate lmprejurările, fie că e vorba de o obligatorie
simţire patriotică (,.Pentru libertatea patriei şi a ~upuşilor să lup~i
bărbăteşte"), fie că se referă la relaţia cu inst1tuţhle fundamentale:
.Sl fii ctitor, ziditor şi binefăcător al Bisericii şi al şcolilor"""·
 E greu de spus dacă aprecierea pe care o pune în pagină Miron
Costin, atunci dind contemplă prima domnie a lui Moise Movilă, ar
trebui să fie interpretată ca o evaluan, a unei . domnii bune" sau a
uncia .,slabe".Sauşiuna,şialta,căciunvoievodtncadrabilinportretul
realizatdeCostineste,maimereu,departedeoconduităautoritară:

După mazillia lui Aleundru-vodA, feciorul Raduhli•vodA, au venit cu domniia

Moyoei Moghila - vodă, feciorul lui Simion-vodl, om blhdil, un miel~ la hire,
nelacom,nemlruiariu. Multecasede jpoo ,!ip oite, au&eo o infruntealăcui-
1.(>rilor \lrâi, ale• pre Ciogol~, ti. Pa~ din l.(>ate pJ:rţile, numlli de dlltornici
turcimareotr! n 1ori , i1ile, ,i a,e a 1 Aîmplu o.l ţau , i1e oa menirii ,cAt
" ""d~re cubulucuri!mbla,depr!da fijecuiiaoamenii ,ipre l lngl oraşil

Scos din scaun de . nepriietini" (. mai alea domnii mai mulţi ne-
priietiniau,c:umcopaeiiceimaiinalţ\maimultevivoarlşimaimare
vânturi sprijinescil."}, Moise Movilă î~i va phtra datele fundamentale
şiinadouadomnie(acurtlşiea,unandezile),confirmăndcumva­
prin purtarea civilizată faţă de familia vom.icului Lupu, rămasă în
Moldova (,Iară caMi lui şi îmmei sale , ; surori ce au avut, dacă au
vcnitiiMoyseiil-vodăln s caun,nici asuprealăn-aullcut,ceîncăsoco­
tinţăaveagiu pâneasaluişicuconiideMoysei-vodă ... 0) -judeclţi!epe

;::"te18cJ:!:!t8~i:an :.::~~ pari::\

îndată
~:;:~~~o"1A:
1 !:.:;:el l~;i: : •
ce au mlirSU Lupul-vom.icul ln Ţarigrad, îmbia după domniie",
Acest , mielilla hire", întrupare a virtuţilor pretinse de prettptele
general acceptate(. hire creştină"), a fostexcomun\catdecltre Chirii
Lukaris, patriarh al Constantinopolului (el a urcat în jilţul lntAi-
•Stltltorilor ecumenici în 1622, sprijinit de ambasadorul olandez"°),
faimosul 0 criptocalvin"(is-apu s înseamă,maialesdatoritlrelaţiilor
sale cu olandezii, un catehismlntreţ.esut de idei reformate, aplrutin
E!veţia,lainceputulanilor'30aisecoluluia\XVII-lea) ,unfami\iar
altfcl-înaintedeadevenipatriarhecumenic-alcurţiidomneştidin
Târgovişte. Prin 1613-1616 (când era deja patriarh al Alexandriei;
fu.sesea!e11lnaceatcinînl602,înloeulluiMeletiePig,u,),ChirilLukaris
rostea predici t n Biserica Domnea&eă din capitala Ţării Româneşti la
sărbătorile mai importante"'. Cunoştea excelent 0zona•, clici fusese
prin Galiţia încă ln 1594 lntAi ca .singhel" al patriarhului Meletie
Pigas, apoica 0 exarh", în 1599, al aceluiaşi, îndeplinind misiuni deli-
cate, legate mai ales de apariţia Bisericii ucrainene 0 unite" cu Roma,
Că Moise Movilă, voievodul unei ţliri ortodo~e, a folÎt anatemizat de
cltreChirilLukariseste n eindoielnic.Avcmladispoziţiescriaoarealui
Petru Movilă, păstrată în traducere latineascti (va fi fiind oare o tăl­
măcire sau chiar originalul, căti Movilă scria curent în latină?)
în Arhivele Vaticanului, către patriarhul Chirii Kontaris, succesorul
 CREŞTINUANATEMIZ&AZĂ.DAltŞ!l:IL&STl::MĂ

lui Lukari8, p ri n care ecumenicul e8te rugat aă ridice anatema.

P.P. Pa naitescu afirmă că scrisoarea este din 27 octombrie 1638'...
Editat Intre anexele unei monogi-am conucrate lui Petru Movilă de
Arkadij Zukovskyj"' , textulestedatat27octombrie 1639. Pe undeva,
dintranscriereîntranscriere,a-astrecuratoeroare"'(careartrebui
corijată).
MitropolituldeKievliscriepatriarhuluiKont.ariadeapreniştecărţi
patronate de Frăţia(Con/rolemiJas) ortodoxă din Lvov, despre baia
Kopynskyj ~i. dcpl&ngănd moartea lui Chirii Lukari1, fşi ia lngăduinţa
să-l roage pe noul patriar h (a cărui alegere - p recizează semnat.arul
epistolei-abucurattoatăBisericaucraineană) 0 lntr-otreabăprivată" :
s ă ridiua n atcma(,.nemaiauzitălntreoameni" ) aruncată de Lukari1
asupra fratelui său Moise :
Aliud U l quod a Tua Sanctitat• abtin•r, .,,/um in,.. s,,il/u t priuata no«tr<1•
M<>hil, ana• domu, , cuiu, prcfnn•W ol grati animi iam pridem fotereuse r,
trga SanctitaUm Vu tram o(ficia tum a nobi• ip•i•, tum ab lllu, tri••imo
gormana ""'tro D.no Mo:tH Mohila. palatino torrarum Molda via•. in q" m
a pia« ""'moria• pr<U!d,couor, San,:tîtati• Tua« D.no Cyril/o p,,triarcha
quoriindam hominum au, u imJnlrat« n i ucomunic«tio, ut illa'm i,ritam
/«cerc Sua Sanctiu., digrwtu,; ,niu itcrum atqu• iUrum PMlu/0 10•
(Alt lucru este el a4 vrea al
obţin de la S~nctitatea Ta ln privinţ a unei
cheotiunideliună oeamăprivatl a cao e inoa stre Movili,ale clreiata,ament
4i ouflete recunouătoaredeja de mult au mijlocit oarece t reburi pentru
Sancti tatea Voaotră, fi, din parte·ne, fie din partea atrA\ucitului noetru
frate Domnul Moi&e Movilă, palatinul Ţării Moldovei, !mpotriva clruia a
fo1 tpronun\ a tă,pentrulndrhneala[lui]fa\Ade ni ,te oameni,oexcomu•
nicare de dtro predece&Orul SanctitAţii Tale, de pioad aducere-aminte,
Domnul Cyrill Patriarhul, [1A obţin] ca Sanctita tea Sa IA binevoia.ci d
anuleze,v-<>cer oUru.itoriarA,i , iiarA, i."')
Mitropolitul nu spune nici de ce(evocAnddoar 0lndrăzneala" lui
Moise . faţădenişteoameni"), nicicAndafostrostităaceastăafuriscnie
care,fii.cAnddinfostulvoievodun 0 exdu11",afectagravimaginca . casci"
Movilă . Poate că explorarea regi strului Patriarhiei - deşi am văzut
mai sus că disciplina consemnărilor in aceatinventar era relativă­
ar oferi răspuns la aceste întrebări. Rămânem, prin urmare , ln cămpu!
supoziţiilor formulate de învăţaţi şi zicem, împreună cu ei, că ana-
temizarea lui Moi&e Movi!ă ( actde supremăgravitate) trebuiedfi
avut loc ln timpul celei de-a doua domnii (1633-1634) sau la puţină
vreme după ce a cesta a părăsit tronul Moldovei şi s-a refugiat în
Polonia. Pe Lukaria -desprecareştimdelaNicolaelorgacăerauşor
iritabi l şiseinflamarapid;prigonise şiexilascmulţiarbiereilnvremea
patriarhatului său'" - nu l-au oprit nici condiţia deosebită a voievo-
dului Moldovei, nici lnruditfla sa cu Petru Movilă, care, in 1633, era
 O ISTORIE A BLESTEMULUI

sfinţit ca mitropolit al Kievulu i. Pricina dictării excomuniclrii tN!buie

săfifost(pentrupatriarh) unafoarteacută.
Obligataălasepentruadouaoarăscaunuldedomnitor alMoldovei,
Moise Movilă nu s-a mai îndreptat spre Istanbul (cum fiicuse după
primadetronaN),locunderezidauderegulăvoievoziimaziliţiînattep­
tareaviitoarclor şanse.MoiseMovilăafugitîn Polonia.Istanbululera
pentru el un 0 loc interzis", 0 pentn., multe dstorii - ne spune Miron
COlltin - ce avea Moyse-vodă ln Ţarigrad". Moise Movilă făcW1e aceste
datorii, categoric, încercând aă obţină din nou tronul, fiindcă 0 domnia
de Moldova" C011tamult. Este posibilcalntl"<lcreditor i să se fi afla t fi
patriarhul Chirii Lukaris . Suntdateceneconvingcă Lukariaseinte­
resa destarea fmanciarlapretendentului. Deşitrăiaseparatdesoţia
sa Caterina, fiică a voievodului Radu Mihnea (poseaor al unei averi
imense), Moise Movilă încerca, prin 1632, să devină moştenitor (Radu
Mihnea murise de vreo şase sni) al mulţilor bani depuşi de socru! său
inbănci!edinVeneţia.Aveanevoiedesumeîmportante sprefldobAndi
iarăti domnia Moldovei. Chirii Lukaris a intervenit pentru ca Moise
Movilă, aflător atunci la Istanbul, să intre ln posesia acelor bani' 11•
Îl împrumutase, verosimil, pe postulant şi obţinuse de l11acestafi
făgăduiala unor s ubsidii ln8emnate pentru Patriarhia ecume nică.
Timpulfoarte scurtpetre.:utdeMovilăpetronu\Moldoveinul-alăaat
să-şiplăte11scădatoriileşisă-şiîmplineescăpromisiunile.Patriarhul11
devenit impacient şi a ajuns la pedeapsa supremă . .,Noi ,tim - afirmă
P.P. Panaitescu'" - că patriarhul era interesat ln chestiuni le băneşti
ale fostului dom~ şi putem pres upune, apd~r, că ultimul do~ romAn
din nesmul Mov1le; t1lor făcuse mari datoru chiar de la patrrnrh, el
făgăduise, dacA isc va da domnia, să ajute Biserica fi, din pricina
timpului ..:urt, nu-f i putuse împlini îndatoririle luate şi căzuse sub
ble,temul patriarhului."
Nu este exclus ca întregul .context constantinopolitan•, ostil lui
Moise Movilă, să fi fost agr11vat ,; de .amestecul" vornicului Lupu ,
doritorsăobţinătronulţ.ărîi(cum seva,ilntAmpls)'""·
, Nu ştim - l; i încheia P.P. Panaitescu cons ideraţiile asupra acestui
subiect- nici care a fost rezultatul intervenţiei lui Petru Movilătn
favoare11 fratelui său, după moartea patriarhului Chirii Lukari1, dar
putem bănu i că vaza lui în toată lumea ortodoxă atAmă greu ln
favoareafrateluinenorocitşielobţinuier-terea. " '"

Cea mai grovd defecţiune din istoria ortodoxiei româneşti

Campania declanşată de ; ezuiţii cardinalului Ko!lonicb, primat al

Austriei,pentruconverlireal11catolicismaromll.nilorardeJenilncepu.ee
maiinaintedeapariţiainfrunteaBisericiiOrtodoxedinTran1ilvani11
 CREŞTlNHA.NATEM!ZuzA. DARŞl8wtS'TE)l{Ă

a mitropolitului Athanasie Anghel. Presiuni îtaemnate ded'ătura.seră

aceftioataşiai,.SOOietiiţiiluiliaua"(ine.ld.reiduhfuseseeducat,lntre
altelefieapua,şilmpiiratul auatriacLeopoldl)asupre.predecesorului
\uiAnghel,mitropolitu\Teofil.Iera rhulromln,clttigatdeideeaunirii
romlnilor cu Biserica Romei, a convocat şi un s inod ln acut acop,
neţinlnd seama de natţia vehementă a lui Constantin BrAncoveanu"'·
Soborul a-11 încheiat la 21 martie 1697 prin compunena unui document
tnHmb11l11tină(redactatdeiuuitulB11ran11yiP11ul,milit11ntferventin
chestia unirii - lşî ticea, lncii din 1690, episcopus sevoe nolionis
volachiciw[epiacopalaălbaticeinaţiunival11hel-tic11mpion,împreunii
cu Heveneaay Gabriel, al întregii acţiuni) pentro unin' ... Numai că le.
12iulie 1697 Teofil murea, iar catolicii au depus eforturilnaemnate
pentru ca în fruntea romAnilor ortodocşi din Ardeal aă fie ales
AthanaaieAnghel,fiul popiidinBobllna,ieromonahpeatunci,blocAnd
printoatemijloacelecaleaapreaceatcinaluilonŢircii,iereulnviiţat
şi susţinut de calvi ni. Athane.sie Anghel, ale a de sinod, va aoai la
Bucureşti ln ianuarie 1698 apre a fi sfinţit mitropolit. Bănuit de
,.alăbiciun e" şi
de înclinaţii pro-catolice, AthanuieAnghel va aştepta
mult, vreo 9apte luni, ls Bucureşti, hirotonirea. Actul se va produce
totuşi. Ath11na1ie depusese un juriimAnt de credinţă faţă de orto•
doxie (erau de faţA Theodosie Veştemeanu, mitropolitul Ungrovlahiei,
patriarhul Dosithei Nottaraa al leroaalimuluî, Clement, episcop de
Adrianopol, episcopul Neofit ti Axentie, episcop al Sofiei) şi primise de
lamitropolitulTheodoaieşidelapatriarhu\Doaitheio 0 mărturiairede
credinţă" severă (ln douăzeci şi două de puncte), ce încerca Bd prevină
eventualele abateri de la dogma ortodod, insufle.te de o confesiune
striiinii,catolică,darşi calvină . fntoatiiace8l!tă vreme,cAndautţ>­
rităţiledel11.Bueunştiîşi puneausperanţetnfidelitatealuiAthan8l!Îe
Anghel faţă de ortodoxie, voievodul Constantin Brlncoveanu n-a lnce-
tat aă-l sprijine pe ierarhul ardelean. Un act domneac, datat 25 me.i
1698(conaervatazilaMuzeul BrokenthaldinSibiu'" ),dAruiamitro•
polieitranailvlnene(.csredintroaeatemelieesteflicută fiiniiliatAde
răposatul Mihai voievodpevromeaclnd afostcrsitntr-aceaparte de
loc",.tnvlluită"acumde 0 multefelurideettticinecredincioşi")aume.
de6.000debe.nideaurlnfiecaresn,cucondiţiacamitropo!itul.,,ii
unnete şi aii 118 plece lnviiţiiturilor celor bune ale prea sfântului[ ... )
chîrTeodoaie,icAtetocmeliceareacaunulUngrovle.hieisiilepiizească
neschimbate tn toată eparhia u "'"'· Mitropolitul udelean a plecat
de la Bucureşti cu daruri bogate, straie bisericeşti ,; cărţi de cult.
Generozitatea lui BrAncoveanu(atitudine în caretrobuiesăvcdem şi
otentativiidecontracarareapromisiunilorvieneze)nuvalncetanici
mai tlrziu. Cum nu vor î nceta nici demersurile de a-l consolida pe
ierarh ln dreapta credinţii. D01ithei Nottaras li acria ln 1698 lui
AthanasieAnghel: ,.111lujbadetoat.ezileledt.enevoiettîcudinadinsul
d.1ăciteascătoatăpolimbaslovineascăsauelinească,iarnurumA­
neşte sau într-alt chip" (solicitare pe care, într-o mai veche carte a
mea,ointerpretamconaiderll.ndlnprimu!rll.ndlmprejurliriletiaoco-
tindcllnuavemde-afacecuointerdicţiedrasticăprivindintroducerea
limbii vernaculare în Biserică'•).
PAnă când a-a produs ireparabilul. Căci, ademenit(aau .amilgit"-
vor,punemait.11.rziuautoriidecronicirimate,carevorridiculiza.nai-
vitatea" mitropolitului}depromiaiunilecuprivirelaprivilegiilansate
de Aula vieneză şi apăsat, probabil, de insistenţele cardinalului
Ko!lonich, Athana.sie Anghel a convocat, la 7 iulie 1698, 110borul de
. unire" al acelor protopopi ardeleni care au con11imţit să-lunneze. În
redacţia românească a protocolului, sinodalii declarau că . din buna
voie a noastră ne unim cu biserica Romei cea catolicească şi ne
mărturisim a fi mădularele acest.ei biserici sfinte catolicească a Romei".
Versiunea in limba latină, scrîd de Paul Bsranayi, 1tipulead nitte
obliga\ii dogmatice inexistente ln textul romAnesc. Inuitul ungur a
falsificat cu bună ~tiinţă actul, punând bazele unei rupturi profunde
Treizeci şi treîdeprotopopiausemnatacestact;nu ,i mitropolitul
Athanasie Anghel. Propaganda, abil condusil de administraţia impe-
rială şi de iezuiţi, încărcată depromîsiuniprivindunaltstatutce va
fiacordatpreoţ.ilorcarevoraoxepta .unirea",a fostconvingătoare
Mitropolitu\AthanasieastrAnsunnousinodlaAlba-luliaînseptem-
brio 1700. Au foit de faţă 54 de protopopi ~î 1.563 de preoţi ortodocşi;
eiauconvenitdaoxepteaupremsţispapeişiintegrsreauneipărţia
Bisericii Ortodoxe (căci maramureşenii, cei din ţinutul Hunedoarej şi
dinŢaraBArseiaurefuzatcuhotărAre .ponturileflorentine")lnEccle­
siaromano-.:atolică.SegAndeauaceştipreoţilaavantajele materiale"',
deloc do neglijat, pe care le făgăduia
Curtea vieneză (şi pe care le
precizadlplomaimpăratuluiLeopoldldin 17martiel701).Athan asie
Anghel a semnat şi el, în sfArşit, actul de unire la 20 martie 170 1
La 25 martie ln acelaşi an, primatul Austriei li sfinţea din nou ca
episcop al românilor,îicorea să renunţe la relaţiile cu autorităţile
ecleziastice şi politice din Ţara RomAnencă (. Oe astăzi încolo -
promiteaproaspătul.unit"-mlli lepăddetoat.ăcorespondenţa{ ... ]şi
prieteşugulşişmaticilor,acrcticilorşiacraiuluivodlliiŢăriiRomAneşti;
niciocartedeacumlnaintecuaceiarăspunanuvoiavea•»•Jşiilaşeza
subsupraveghereaunuiteologiezuit(oriceellirţişiscrillOrivaprimide
acumincolo,ziceAthana1ie,levaarăta .teologuluişisfetniculuimeu•).
Oficial, unirea ortodoxiei româneşti cu Biserica Romei a fo11t anunţată
la 25 iunie 1701, la Alba-Iulia, ln cadrul unei adunări la care arfi
participat- zic arhivele iezuiţilor - 54 de protopopi, 1.000 de preoţi
şi2.000 de ţărani '"
 CREŞTINI! J,NJ,T!;;l,\lZ8Al'.Ă. OA.R ŞI RUSTEMĂ

Sancţiunile ÎJ!.Cepuse:ră însă (fără

a face să înceteze opera de ajutorare ,
materială şi •pirituală, a românilor din TTansilvania întreprinsă de
Curtea domnească do la Bucureşti'" şi de ierarhii Ungrovlahiei)
Sinodul constantinopolitan, în frunte cu patriarhul ecumenic Calinic,
îl afuriseşte pe Athanasie Anghel în mai 1701 "'· Textul hotărârii patri-
arhiceşti, pe care îl include Radu Tempea in a sa Istorie o bestrecei
Şcheilor Braşooului'", este lnsA datat . let 1701 avg. 5" (data traducerii?).
Părinţii constantinopolitani (.Al lraclieî Neofit, al Rizicului Gavriil,
al Comidiei [Nicomedieil Parthenie, al Halkidonului Gavriil, al Iconici
Anthim, al Evriposului Callinnic, al Derconului Nicodim, al Prico-
nisulul Mitrofan, al Agathopo\eos Roman") ~; Calinic (.cu mila lui
Dumnezeu arhiepiscop Ţarigradului şi a toată lumea patriarh")
denunţă vehement îndepărtarea (cu premise într-o duplicitară compor-
tare pre-mitropolitană: .încă mai nainte pănă a nu luoa hirotonii a
arhierescului cin, să arăta cu marc făţărie cum că cr~de şi ţine dircpt
dogmele be!lerecei Răsăritului...") lui Athanruiie Anghel de la dreapta
credinţă (potrivit informaţiilor trimise patriarhului e.:umenic de mitro-
politul Theodosie Ve~temeanu) :
1 [.,.liarădupăcesuluoathirotoniiaauariltataltăfire!mprotivnică,ceavea
el ascunsll. în inima lui,suiindla preasfin\itul mitropolit al Ungrovlahiei ,;
zicândmulte!treineşifllrdecalebeOCr<:ceiRăaăritului,fiimpotrivapra­
v011lavnioeinoastrecredinţe,i lepădAnddesăvă"itlmbrăcămintcaceacu
chipdeoae,arătatu-o-suaia.velupmAncătorideoăngelnmijloculoilorluiHs . ,
,;săsile,teajunghia şiapiiardeturmaaCOia,idetotaosurpalnrâpc
9iln11dâncJri,9idnevoiaşteîntotchi pulcureledeprinderiascestepre
cre,tinidinceademo ,iealorblagocestivădogmă,i a -ilntoareeopre .treine
fi poznate închinăciuni bes~rec,,i Rhăritului, carele noi, cs ni9te irnpo--
trivnici ce sAnt besOrecei noaatre, le l epădăm şi pAn la moarte le g:onim
Dat fiind faptul că numitul Athanasie îi .turbură pre creştini şi să

:~~iW.,r";;\!:~:,.~~l:_Pf:c!:re;:as~';'1"ş~" ~1u:::rz~:il~: sinod a dovian-

1-- -1 jude<:at-am fi am aflat, nici lntr-un chip a fi fllrA numai • -l goni din
turma lui Hr. pe mAnoăloriul de sânge, acela lup cu praştiia Duhului Sfânt.
Actu! transcrie sentinţa, nerefudlndu-şi şi un sugestiv ,joc onomastic" :
Thlrept11cfia ,criem9iadevărămaăborni<:e, te,lmpreunăcuceidefaţăs-au
aflatpreaafinţiţarhierei,ipreacinstiţlntruDuhu!Sfântiubiţii noştri fraţ
şi dimpreunâ olujitori, ca acel rău gânditori şi amăgitori rău Athanasie, sau
maivArtosaziceSatanuie,cathorisit d fi e, ide,golitde toatăarhiereasca
slujbl ş iorânduialii,şi sclipat şiscosdinarhieresculcinşilipsitde
dumnedeocul dar, neavând n ice o voe de a d lmbrăcs cu arhiereaoca
podoabl tiarhiereaocaslujbăasăv!rşi,cauncatherisittifărdepreoţie ,
t i unul din cei pro9ti cunoocăndu-sA f Î de cAtră toţi lepAdat , ; gonit.
 CAţi ii vor recunoaşte in continuare - clerici (.iară carii ar cuteza a
să îmbrăca cu dânsul, au a sluji împreună, au ca pre un arhiereu a -l
cinati, au mAna a-l aăruta, sau blagoslovenie şi sfinţenie de la dân.eul
a priimi, sau venit bisericesc a-i da lui") sau laici (,de vor fi tineri sau
bătrâni, cll.ţ neascultll.nd de beser eceuca poruncă, împreună următori
să vor arăta ajutori vicleanului acestuia") - erau ameninţaţi , primii cu
interzicerea de a oficia (.opriţi, să fie de toată slujba preoţiei") şi cu
afurisenia, iar ceilalţi cu afurisenia ( 0 afurisiţ eă fie de la Dumnezeu")
şi cu un blestem greu şi . complex":

,iblbtlmaţi,ineertaţşidupămoartenedezlegaţ,Jioartea lorouluda,ti
prooopoealt. •A nu vazt., f i afarl da beMreca lui Hr., neprimindu-oă ln
beoerecifsauafinţindu-1.l.,intrugrealert.turt. fiBfuri..anie ot.fie,pt.nloe
•t.vorlepAdadevicleanulacesta,lntr-altohip sănufie"".

Decizia pare a fi una de caterisire. Depunerea din rang, lipsirea de

prerogative şi interzicerea practicării oficiilor harice, caterisirea, era o
etapă obligatorie - zic canoanele apostolice - atunci când unui cleric
urma să i ae aplice pedeapsa disciplinară maximă. Mi se pare neîndo-
ie lnic că în cazul lui Athanasie Anghel a fost vorba de excomunicare
(afurisenie) nu numai fiindcă pedeapsa va fi pomenită mai târziu de
Theodosie Veştemeanu într-o scrisoare, ci şi pentru că textul evocă lim-
pede excluderea lui din comunitatea creştină (,,fără numai a-l goni din
turma lui Hr. pre mll.ncătoriul de sânge"; , de cătră toţ lepădat şi gonit"),
şi fiindcl eventualii neatenţi la .besereceasca poruncă" aspră nu
puteau fi pedepsiţi mai dralltic decll.t principalul vinovat. Or, clericii
care ar fi ignorat hotărârea sinodală ar fi urmat .opriţ sl fie de toată
slujba preoţiei" şi 0 afurisiţ", iar mironii ar fi fost proiectaţi Jntru grea
legătură şi afurisenie" (ca aă nu mai vorbim de bleatem ... ).
Şi mitropolitul The-0dosie al Ungrovlahiei, difuzând hotărârea patri-
arhului ecumenic şi cerând popularizarea ei, îi sporette caracterul
obligatoriu, ameninţându-i pe cei tentaţi să o ignore cu afurisenia:
La care preot va veni acea~tl carte, ai o oeteucl în beSllrecl sl aud tot
1lborul,iară oine nu o va ceti, oe va ota împotrlvl, ol fie afuri•it"•.

(Aceasta să fie oare acea .anatemă" ridiculizată de cardinalul

Kollonich - când ii numea pe mitropolitul Ungrovlahlei .The-0dosie
bucureşteanul, aşa-zis arhiepiscop" - sau arhiereul muntea n va fi
pronunţat tn .cazul Athanasîe" ~i o sancţiune în nume propriu?)
Spre aceeaşi concluzie - act de caterisire fi afurisenie - ne duce şi
semnalarea deciziei patriarhiceşti (şi sinodale) ln colecţia Hunnuiakî,
voi. XIV, partea I, p. 3:?6""· Formula de adresare este aproximativ
aceeaşi (modificările se pot datora traducătorului):
 CREŞTINU ANATEMIZEAZĂ. DAR Şl BLESTEMĂ

Radu Tempea

Cinotiţilor clirici 4i alţi smeriţilor
preoţidinŢaraArdHlolui,cin•tiţilor
l>oiarifineguţltori,,ial\blago•oloriţ
cre,tini, carii va aflat Intru acea
partede loc:tiduplpravoolari e &ăn­
teţ 1 upllilprea1flntei 1iibornioo•tii fi
ap<>Atolettiibe1treceinoutreaRbl-
ritului,
[... ] nobilii, clericii fi to\i popii din
Ardeal,domni,negustoritialţicreş­
tini bine cuvântaţi dintotAr<lealul,
cariaţirlmucafiiiubiţilnHri,to. ,
lnpreaofllota,apootoliceaocaiicato-
~~:~!;~.~tcre.lincioaoa Biserici •~al-

.Semnăturile" sunt aceleaşi - cu unele deformări, ln vereiunea

romlneasci, a numelor reşedinţelor episcopale (Comidia ln loc de
Nicomedia, Iconiei în IOC de Nicosiei, Evripos în loc de Europole). Apare
şi ,jocul onomastic": .rău ipoerit Atanasie ori mai curA.nd Satana.sie".
Aceste apropieri ne pot convinge ci Radu Tempea a copiat ln lsloriia
sa traducerea rom i neasci a actului constantinopolitan autentic. Iar în
re.iumatul din colecţia Hunnuiaki se apune clar că patriarhul ,afu-
riseşte, cu sinodul, şi cateriseşte po acel •rău ipocrit,,"
Muntenii au intArziat trimiterea ln Transilvania a hotărârii patriar-
hiceşti, Nădăjduiau că mitropolitul ardelean rătăcit se va intoarce !a
dreapta credinţă. Brâncoveanu a militat, în felul lui, pentru această
revenire. Intransigentul Dosithei al Ierusalimului (eare va face şi o
clilătorie în Ardeal, unde va predica împotriva . unirii") li pretindea lui
Athanaaie Anghel, lntr-o scrisoare din noiembrie 1701 (ulterioară deci
deciziei wnatantinopolitane), aă se întoarcă la ortodoxie.
Ne-a opus un tanAr - li ocrie Dosithei lui Athaoaoie, pe care ll con•iderl
,lnceplto.r al rlutlţii, călăuz al pieirii, du,man al Sfinţilor Plrinţi, fnstrli-
nat ,; apootat fllţi, al Sfintei Biserici a lui Hrilltoo" - cum ci te-a vhut la
Viena , ; ai liturghioit cu cardinalul , ; alţi popi frlnceşti, ,; de două ori ln
acea liturghie frinceaocă te-ai lepădat de Bioerica Rblritului [... ],;ai
mlrturioit Bioerica Romei, adec.ă Biserica a o parte din lume fi papi11A-
şe aocl, ceiaceln..,amnl: schi,maticl1ie~ticl.

Calea de întoarcere a celui care (pemici011) a lncereat să facă şi

prozeliţi (,ai strâns pe preoţi şi li-ai făgăduit iertare de d!\jdi ş.i alte
lucruri lumeşti, numai să fie un.iţi') spre ortodoxie este departe de a fi
obturată. Culpabilul trebuie să-ş i înţeleagă eroarea (despărţirea de
Dumnezeu şi unfrea cu Antihristul Papa), să desprindă adevărul de
neadevăr (.papistaşii sunt străini de Biserica lui Hristos 1i, de1i spun
multe dulci şi cu înfăţişare de adevăr, cu puterea Inţelepciunii lumii
acesteia, dar, dacă te vei gândi bine, afli că. sunt toate înnoiri, şi toate
nepotrivite cu credinţa după Apostoli şi Sllnţii Părinţi şi potrivnice
Bisericii lui Hristos, a toată lumea') şi sli dea prioritate absolută
mântuirii sale şi a celor pe care ii păstoreşte prin ortodoxie"'·
 Nici mitropolitul Theodoaie, răapunzAndu-i lui AthanHie, ln mai
1702 (ocazie cu care li trimite şi decizia •inodalli),nuvoiaa\teeva. El
condiţiona împlinirea cererilor pe care ierarhul ardelean le adress
Bisericii din Ţara RomAneascA de revenirea aceluia la confesiunea
Btrămoşeaacă:

lţi • punoă-ţide,chiziochii 4illl.pbhe ,tice-ailnceput,i atuncicAndvom

1edeaotatorniciatafiiuclfaţădeBi.,,,ri caOrtodod,flrăvă ll"ăţarn ic.lţi
iţi
vom trimite nu numai Octoihr,/, ci ,; 7H<>dul ,i P,nt~tarul, ln •l"ii"1it
vomtrimite totc e veicere.So-iica ,lopunprealnllţatuluidomn a lŢ!,rii
RomJ.ne şti oă-ţi trimită 7}J<>dul 4i Prnticostarul 4i alte cărţi. Am vorbit cu
pl'1!aînăl\atul domn, care nu Vl'1!D lll-\i trimit! nimic, de vreme ce te vede
:~~:c!;u~~:.r~~J;·! t;;a::~ :.:\:,;i:~cui::~::l•::.:t1~:!·~~:
Bioerica Ortodo~.l ,ite-a i face fiul ei aocultător, cum ai foit la început,
deeltd acămi „ uplltibanii.Ce·mifolo1escbaniitli,dac.l pien:iatltea
1uflote?Ce-ţifoloseşte \ie toată cinstea ce aidob.lndit-o din trufie, daci
aicizutinafuri ,ani e, i!nanatemi?latl,lţi a! itur!naceastl oc:ri aoa ra
h0Uirareatuturorpatriarhilor ,imitrop<1liţilor,can:,arunclpo:,capultiiu
afurioania ş i anatema,ca1lfii,i1lrlimAioutrupul,iou1ufletulve,nic
anatema,daoAnu teveilntoarce laoflntamaie!Bioerica Ortodoxa'"·

Blestemul aruncat asupra lui Athanasie Anghel s-a împlinit, mâcar

în parte. Cu sunetul îndi.rcat de regrete pentru pasul făcut in 1701,
mitropolitul murea la 13 august 1713. Nici un rom.ln - 1pun izvoarele -
n-a fost lângâ groapa lui. A fost înmormântat de iezuiţi. Unul dintre ei
a rostit un elogiu în latine,te, iar altul a vorbit în ungureşte ... "•

Românii din anumite zone a le Transilvaniei &-au lmpotrivit - arâtam

mai ~u.a - cu înver,unare .unirii cu Roma• .

Noi, cei ce 1unU:m fii adevăraţ ai 1fintei Aibornice,tii ,; apostoli,tii

bes.!reci a RhAritului - scriau bra~venii !ntr-un memoriu din 1723 -, carii
ne afllm şedtori !n Şeh~i, lAngli cin otita cetate a Bra~vului, unde-i zic
B<,lgariia,preoţiilmpreunăcugocimanii , icual \i orli,ani,bJ.trini,itinori,
dela micpini lamare; ,inoi,aialalţipreoţ;,i al\ioamenirumlni,carii
llouimlnoatele ŢAriiBluii,care1AţindeBra ,ov;,inoi,neguţltorii a:reci
din companiia Greoilor din Bra,ov, carii ma i jos anume ne v,>m i8Clli [... ]
nefiind oiliţ de nimini, num ai din dumnediucl r J.vnă, de nou ne-am
strinsd ,; ne-am adunat cu toţii la oflnta ,; dumnez.liucJ.bedreca

::~:·.~~~:t:~nt..:!:;~; s :r~::~~;;t~ip:.:::i~~itr~:::::1:t
precum ne-am fnvlţat ,; am luat de la ofinţii ,; dumnezăeştii Apoşto!i
şide la purtltorii de Dumnezeu plrinţi [...],;precum au ţinut părinţii
:::.::,:; noi pinl u tiiz, intr-aceota, chip , ; de acum înainte al \inem şi 1l
 CREŞT!N!l ANA.TEM!ZEAZĂ. DA.R ŞI EILESTEMĂ

Declaraţia aceasta de fidelitate eate întărită printr-un ble s tem

fulminant eu rezonanţe psalmice (obicei vechi: blestemul ~; consoli-
darea legăturii), combinat eu exi genţele unei anateme, ce merită -
pentru oonsiatenţ.a lu i - a fi s cos din pagina lstorki ... lui Radu Tempea:

larA carele din noi [ ... ) va î ndrăzni a- ş călca fA a-Aduinţa aceaot a şi

jurământul (... l unu! ea acela d fie afurisit fi blestemat de Domnul Hr. ,;
de Maica Sfll.ntA Prl\cestA . ~i de 318 pArinţ i sfinţ i , carii au fost ln Nichea
la lntAiul sAbor, a ~ijderea şi M alte sfiitte •Aboan fi de toţ sfinţii lui
Dumnezău , partea lui oii fio eu spun:atul luda , i cu afuris itul Arie, d-l
Inghiţi pământul de viu, ea pre Dathan ,)i Aviren, sl-l aju ng ă cutremurai
lui Cain , ; buhele lui Ghiui, •• fie ca,.._ pu, tie ,; muiarea lui văduvă, ,)i
fecioriilui o ăraci,lacraimileC<!\edefoloadnuoă t tearg•deprefaţaluiln
v6cî, ,; faţ a lui Dumnez,u , A nu o vazl, ce oi mo,teneucl focul neotinsil
ln v~ci. Inel şi de la lmpreun~a be,~recii noutre d fie •co• ,; ol meargă
oă al alle cuaceioeoraralegeaBAuni.Înclticinearştipreunulcaacela,
caredupăfăglduinţ.aaoea.sta"-armutadindogme!enoa ot r•lfi l- ar tăgldui
t iaoelasll.fie•upbltotble•temulce•criemai • n1 "'·

Ierarhii ortodo~ i din Transilvania au avut de înfruntat ln conti-

nuare presiuni din partea autorităţilor menite să sporească numărul
credinci"'lilor tî al clericilor care acceptau .unirea". Episcopul ortodox
de Arad Gherasim Raţiu (s -a af1at în fruntea eparhiei din anul 1835
p Anli. !n 1850), considerAnd aceste insistenţe, ca şi cazurile, tot mai
frecvente, de trecere a unor preoţi le Biserica Greco-Catolică, ii evoca
mitrop,Qlitului de Karlovcţ, superiorul său, trebuinţa instituirii unui
.jurămAnt de fidelitate" faţă de ortodoxie, pe care să-l depună cei ce
doreau să fie hirotoniţi preoţi. A ti compus acest "text, probabil le
începutul episcopatului său"°, cons olidând jurămAntul - un . anga-
jament bisericesc" solemn:
Eu, pre<>tul N.N. mă jor (... ] cum el [... ] legea mea cea pravoolavnică a
Bisericii Ri d.ritului neunit! , Intru cel'1! m-am nlseut, botezat,; crescut, o
voiu ţinea pl nă la cel mai de pe urml ceu a l vieţii mele şi nu ml voîu
lăpAdadeea, citntr-lru!aauatrăi,auamuri.lncămăjorcumcl eu,după
hirotonia mea în tru preot, chemaraa mea cea pre<>ţeuc.i cu toatl cinstea,
curăţenia o voiu păzi,; pre oamenii cei ce-mi vor fi mie lncredinţaţiln
Legea lui Dumnezeu fi în credin\a pra voolavnieă a Bisericii Rll.şăritului
neunit/I !ivoiulnvlţa,tntlri,creşte f i•ivo iuphip ll nAlamoarte,
cu un blestem (un autoblestem) sever:
Mai depa rte de cumva eu aceat<, da mine mai sus ,ise cuvint<, nu le voiu
\inea, sau numai dacă voi gândi a mA lipida de ele, fie-mi plNl tlno uşi
Atotputernicul Dumne,eu; nu-mi deie nici o ţâr i de odihni, ci pre tot locul,
ln toat! vremea şi 1n tot lucrul, urgia, minia t i 0811.nda lui, şi tn vi aţa
aceuta tiln oealaltă, ll mlcuprindă ş i d m l gcn-Oasc l;fi lne l viuliind ,
 al mi minlnce viermii; t i .tl,..;tul vieţii mele aşa al fie, cAt oi nu mi •e
ttie mormAntul, nici ol-mi rel>de plmAntul oasele mele, ci al le vene, ti al
fiehiarelorrlpitoareaproroadereneamul mcutitotgonuncholefamiliei
mele d fie blhtlmat, duriait fi nenorl>COS.

Cdrţîle de blesum
În 1713 (,la leat 7221, aprilie 24, in care an s-au început zidirea bes6-
ricii") s-a epucat Antim Ivireanul, mitropolit el Ungrovlahiei (eliberat
într-un fel de presiunea conflictului din 1712 cu voievodul Constantin
BrAncoveanu), să redacteze !nvdţdturi pentru aşazdm.tntul cinstitei
mdrn'lstiri a Tuturor Sfinţilor, adectl Capete 32 Intru caN!le ad coprind
toatd chiverniseala mdndstirii şi rânduiala milelor ce •-au hotarât •d
u fa.ca pre an la ,drac; şi la lipsiţi din venitul casei •.. '"'. Şi a isprăvit
de scris aceatAşd'.zdm<inl (tn fapt o Regulii care să guverneze existenţa
lăcaşului, regulii. tn care virtutea fundamentalii. era cea a milosteniei,
a generozitllţii) cam peste trei ani (mănăstirea o terminase ln 1715).
Antim ştie sll. compunll. un regulament, un act oficial ce norma sta-
tutul mănăstirii, pe care o dorea ,lnchinstli." ,cu mu!tli plecăciune ,i
cucerie" doar .,marelui Dumnezeu şi mântuitoriului nostru lisue Hristos•,
şi actîvitll.ţîle ce urmau să se desfăşoare ln incinta ei. Alcătuite concis,
limpede, .capetele" indicii. felul în care aceat III.caş urms sll. se ataşeze
lumii romlneşti, cuprinzlnd şi ameninţările (trei aunt şi au cam
aceeaşi semnificaţie: afurisenia, anatema şi blestemul) caN puteau -
potrivit codului mental al timpului - 811. le asigure imuabilitatea
Ideea de autonomie, de independenţii., răzbate din articolele de început,
care flceau din zidirea lui Antim un .Ioc al non-intruziunii", un spaţiu
sacru (cu un 0 hram• abil ales) al ortodoxiei româneşti. Orgoliu? Mai
degrabă demnitate. Domnitatea celui caro lnfruntase mânia voievo-
dală'", demnitatea celui care ae opusese amestecului !nalţilor ierarhi
greci în treburile Bisericii romAneşti . Şi, fireşte, o fermă autoritste:
.[... ) Drept ac~ia - proclamă ctitorul în capitolul l: .Pentru sll. nu fie
măniistirea supusă" -, cu hotll.răre, desă vârşit vom aA fie slobodă,

~~:tr::!hşi~;ee:~::i: ~ed:~!~~. ~~c~b::~:U~u~edti:;:~~î!;

dorea Antim mai cu sesmă )li.caşul ferit de intenţiile de dominare pe
care le manifestau marile sedii ortodoxe. Un grec ~autohton" - concede
gruzinul care, în Bisericii., a dus cea mai autenticii. politicii. romA-
neascll. - putea fi acceptat ca egumen, ~om strein" lnsă, ln nici un caz:
,[ ... ] lnslt aA nu pue egumen vreun om strein, cu gâlceavă, adecll.
svetagoreţ au sinait, au ierusalimlcan, pentru multe pricini care s-ar
putea întAmp!a". Va repeta aceste dispoziţii şi in Hri-$ooul arhieresc,
BOiid ar ca ad juridic cu Aşd'.zdmântul, dar redactst dupll. acesta:
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR ŞI BLESTEMA

lnd vouc ca aceutt Sftntl Mlnhtire care am lnllţat-o fi am

lnfrumuseţat...,cuameacheltuia llaifieolobodl, ainguriieitlegiuitoare,
aingurl ,tăpAnitoare fi nimănui ,upu8ă, numai lui Dumneuu ti sfinţilor
tuturor,clroraam4ilnchinat...,,niciauptvrednici edomnea1Cl,nicişupt
tllptn·rca arh'ereulu" ţăr", n·c · 1upud vreunu ' bo'a ·u, n"c" vreune·
mll.nhtir", ver" mare, ver" m"cll., c" numa· numele cel ca.non·ceac al
preasfinţitului mitropolit1A oe pomenească Intru i a,după rl nduiala cea
bise ricească, iară mll.nhtirea d oe dll.plneascll. fi d se lndrepte,:e lntm
toate numai de egumenul şi de cei cinci epitropicuunglndtntrutoate,
dupărlnduialaceamaşăzatfnce le32decapete

!aril de va lndrhni cinen - 11e spune ln încheierea capitolului l - (veri· cu

ce mijloc pentm vreo pricină ce o va naşte mintea lui), a u din ceata
I
bioericească,audinceatamireneaoc! o ! oaupuepred!nsa fiAlotnchine
undeva, au dc•ale ci ceva, unul ca acela 8l fie afurisit f Î noertat f Î ln cest
veac fi ln cel viitor de Domnul Dumnezeu atotţiitoriul fi aupu1 v6,inicei
anathemii şi la lnfrico-,ata ri a JudecA\ii •A aib! pAr!ş pre toţi sfinţii.

Şi .anathcmele", ,afurisaniil e" şi ,blestemele" continui, .]egAnd",

:.:.~!~":i~•s';l::=~d fi apărând intangibilitatea dispoziţiilor din

Capitolul 14: Pentru liturghii

Aceaatll. ,lujbă f i aceaeU niilo,tenie lu cu blestem oi ae faci neconUnit ln
toţianii,pAnll.vaotabeoţrica
Las cu mare blestem ca cine va aluji la a ceutl cas!, veri om bun va fi. veri
rău, nici cu un mijloc d nu i 11e opre8.$CA simbriia ...

Capitolul 17: Pentru tipografie

Înoil d nu tndrll.znea,cll. tipograful sll. tipll.reucă vreo ca rte !mpotriva
be•6rieii1ialegiinoaat,..,mlcarda i-ardapecoallcltalOOdegalbenide
aur.lardevacAlcaporuncaoăliaalanathemii...
Lae cu ble•tem ,; aceae~ : •A aibi do.torie tipografu! el 11,veţe me,ter,ugul
tipografiqiunul dupăaltul,pentruca oă nupiarlace1tmetUrfU1fdinţari. .. ,

Capit-olul 18.: Pentru vivli-Oticd

Capitolul 24: Pentru purtarea de grij<'l a epitropilor

(... 1 fi ol nu !ndrbnerucă nimenea den dumnealor •A etrice carkumva
vreuna din obiceae\e , ; aşbll.mlnturile ce ,._au fleut la """""tt
be86ricil,
pe?-truca oă nu cazi ln bleotel':ul_fi în )~gltura afuri1aniei ce ••auflcutcu
hrLSoave a cAte patru patria ,,, a, hunu fi al nou ru ...
 [... ) lu cu blestem, egumenul carole va fi după vremi d aibl datorie din
toate veniturile o! pue Mciuiala banilor ln lada he•ericii ...

Capitolul 32: Pentru cetaniia capetelor

, [ ••• J [egumenul] •ă poarte de grije 811 cetea•cl ac.lote capete toate ~i d ..,
nevoia!!Cll sll le plinească dup! cum scriu, ca d nu rămâi e in blestem
În şirul .dispozij;iilor finale" se află un adevărat , text de afurisenie":
De va tndrlizni cineva veri ce fOl de obru ar fi, au parte besericeascll, au
parte mireneaocll, au mic. au mare, au de loc, au otreini d , trice au all
strămute ceva din dintru actstea ce cu bunăvoinţa mea le-am aşă.at, unul
ca acela s~ fie afuri•it de Tatăl, de Fiiul şi de Duhul Sfl\nt şi sl aibă p4rilş
la !nfric~ataziaJudecăţiipret<,ţiafin\ii

În fine, un .titlu" :
.Cap osebii, carele smereniia noastră acum l-am aşăiat, la leat 7224
[1716], martie 15 dni şi vom să se păzească nestrămutat în vCci, în grea
şi nedezlegată afurisenie"
Hrisovul arhieresc"' , redactat la 20 iulie 1715 şi menit să oficializeze
dispoziţiile din Aşezdmbnt, reia ameninfările cu urgia pedepsei bise
riceşti maxime şi schiţează chiar un blestem concis:

lară de va vrea cineva[.,.] d •upue acea.Ul s lobodă a noastră mănbtire

altui obraz sau altei mănhtiri sau va strămuta ceva, din cele ce s-au
hotărât de a noastră bunii voe in cele 32 de cap,::te, unul ca acela eă fie
afurillit de Dumne•eu atot\iitoriul ~i proclet şi neertat ,; în lumea acew,ta
fÎînce aviitoare. da ibllpArifinzioaJudedlţii ceiiînfri~atepretoţ
sfinţii,iprooopsealâsănuvazlllntoatezilelelui"'·

Din cei patru .patriarşi" ai .Răsăritului, pomeniţi de Antim într-un loc

fn Aşdzdmbnt, doi - cel al Constantinopolului ~i cel al Ierwialimului -
au emis .grammate• prin care confirmau starea de neatârnare a
Mănăatirii Tuturor Sfinţilor din Bucure~ti. Textul actului întocmit de
Hrisanth Nottaras a fost editat, doar în greceşte, în Hurmuzaki,
Documente ... , voi. XIV, partea 1, pp. 660-662. Din grammata lui Cosma
al Iii-lea, patriarh ecumenic, datată 20 septembrie 1714 (tipărită în
original şi cu traducere românească de Nicolae Iorga tot în colecţia
Hurmuzaki, voi. XIV, partea 1, pp, 629-634), aflăm că !naltul
conducător al Marii Biserici se asocia atât dorinţei lui Antim de a lăsa
după sine o ctitorie .slobodă" (prelatul conatantinopolitan rezumă
conţinutul Hrisovului arhieresc, lucrând însă pe un alt text, verosimil
al unei scrisori a mitropolitului de !a Bucureşti, căci Hrisovul va fi
compus după un an), cât şi în!păimântării cu .anatema veşnică" a celor
care a-ar gândi cândva .a strica vreodată ceva, mult ori puţin, din cele
lntărite ti statornicite"''"'·
 CIU'Ji'I'INII ANATJ;;!lf!ZF.Atl. OAR ŞI BI..ESTJ;;!lfĂ

,Legătura" prin blestem şi ameninţările cu sancţiuni bisericeşti,

formulate (tn atâtea rânduri) de Antim Ivireanul şi întărite de gram-
mata patriarhicew,cli, au atârnat foarte greu. Mentalul presa. AC(I\Q
sălăşluia o teamă iilzibilă ln fa\a acestor ameninţări. De aceea
Mitrofan de Nisa {duşm an înverşunat al Ivîreanului), cel care va
deveni mitropolit al Ungrovlahlei după moartea lui Antim, nu va fi
deloc liniştit doar cu permisiunea - dată lui de patriarhul ecumenic
leremia al III-iea"• - de a se amruiteca fn treburile Mănăstirii Tuturor
Sfinţilor (şi Hrisanth Nottaras - alt inamic al gruzinului - a fost de
acord, semnând scrisoarea din octombrie 1717), ci va solicita şi ridi-
carea grabnică a blestemului. Ceea ce ecumenicul şi face·

[ ... Joituaţiadeaineatiitătoare şiautocefalA,ori111aicurAndacefalA,cauna

ceefll.răro,,t ş inusepoateprimi,sAfie ofArâmatli fi fll.rAvaloare,iaracea
sfăntli mAnliotire a Tuturor Sfinţilor pe care a clădit-o din temelii ln
Buclll"eft.i footul mitropolit al Ungrovlahiei Antim, de acuma şi ln viitor a.A
petreaci ,ioifieouptatipinireaşi 111pravegheruşichiverniaireaceluide
acum preasfinţit mitropolit al Ungrovlahiei, chir Mitrofan [ .. .], iar b/<J.,!,f.
murii, 1i p,:depseh cuprinu ln gramm,,/a patriarhald'" [... ) de mai nainte
s4 rdmd;., ,tricate şi (ara efect şi d„(dcute şi s4 fie mai presw, şi liberi de
<>Mmenea bldst/Jmuri şi ped,pse [A.a .] [ .. .) chir Mitrofan [ ... ], ba chiar,; cei
dupăvremiepitn,pişi e gumeniaiaceleiminbtiri

Evocat (mereu apăsător ~i culpabilizant) ca o perspectivă amenin-

ţătoare sau chiar formulat explicit, blestemul a fost prezent (şi atunci
când n-a fost folosit în anateme) ln texte emise de oamenii Bisericii. Ai
unei Biserici care nu s-a opus ca formulările imprecatorii s!i. constru-
iasc!i. substanţa, din timpuri str!i.vechi, a unor elaborări speciale. Este
vorba
r
târziu
pent
depa
venţia lor era necesară ori Ic compuneau ,,la cerere", întărindu-le cu
autoritatea cinului pe care ii deţineau. Am mai pomenit, cred, textul
incizat pe o piatră de mormânt antică, conservată azi într-un muzeu
din Atena'" :
Fie ca blhtimele pronunţate de elitre afinţii pArinţi al\ cadă aaupra acelor
caripefuri 1 audatmoarleBaucareauo td.vitpeaceutăvict.imlaşade
tlnărl ~i aşado frumoad, prea de timpuriu răpid iubirii noaotre oau cari
au vărsat sângele ei nevinovat. DA blllAtAm asupra ucigaşilor ei, u upra
otrăvitorilor ei, blhtlm uupra copiilor lor. Doamne, creator a! tuturor
l11crurilorşivoi,lngeriiluiDu111nezeu,lnainteadruiatnacea•tl zi orice
•ulletse umîl"f\eruglitor,pentrucad răzbunaţi fll.rliîntăr,iere , Angele
nevinovl!i\iei 1'".
Ellncb.îpuiefli.rAîndoi11.lli~e11tcm",acri11lpeunauportgreu
perisabil,prin care rudele ncmAnglliatcalevictimei 0 p<Jdep11eau"o
crimă de neiertat
Niciodată pomenite şioficializato (cel puţin în ortodoxia romll.neQCl*),
dar frecvent folosite (mai ales în veacurile e.l XVI.lea, al XVII-iea şi
alXVTII-lea),conturAndu-şiunritualpropriu (pecarecllrţileBiaericii
nu-]f,xculi,de.rcarea-adesfll.turatdenen1,1mărateori,devremece
cronicariîilrelatcazA;elaemănacu,re<:venţelear1,1ncăriianatemeişi
îi convocapciorarhi-mîtropolittîepiacopi-fipepreoţi,d1,1pAieşirea
cu Sfintele Daruri, lectura b].,,.temulu.i fiind unnatA de lncuviinţarca sa
printr-un ,.Amin" public şi de stingerea lumfnllrilor întoarse tu na.
căralnj011,aemnalcondamnărlienergiceacelorblestemaţi;ierarhu.l
adlh1ga:,.A8tfel11ăteatingitu,familia t.aşitoţia.itAiînveci,dacAnu
vei apune adevărnl") fi asigurllnd1,1-,; . eternizarea" ln rugăciunile de
de.dcg11re{cAcie.ceataoide 0 bleateme.rhiere11e"este,probabil,celpe
careîlţineminte-atuncicAndn1,1eravorb11de anatemă-Rugtfciu~
incl1,111.ă!nMolittJl!nicşimenităd obţină 0 iert&reatuturorpAcatelor
celordevoieşicelorf'Arădevoie"J,.cArţiledebleatem"auoist-Oriea
lor(e11tcp011ibilcaln 0 vedenia" luiZahariadinVechiulThşta,,,,.11td
avemde-afacecuoprimăevocareauneiastfelde.cărţi": .ŞiiarAtiam
ridicatochiişiamprivittiiatăunauldecartecareseinAlţainzbor.
Şi II grăit cl.Lre mine zicând: •Ce vezi tu?,. Şi am zî1 : ,Văd un sul de
cartecarezboarA,lungdedouAzecidoooţişilatdezcce-.Şielmi-a
tlllcuit: •Acesta eatc blostemul care BO răBp!ndeşto peste faţ.a. a tot
plmllntul,cAcioricefurvafinimicitdoaicişioriceomcarejurA1tr!mb
vafipierdut-"-Zaharia,5,1-3),foarteintercsantilşiplinldesemni­
ficaţiipentrucercetarcasensibilitAţiire!igioasedc•alungultimpului.
Aceate ta,;te-punitive, de interdicţie sau de confirmare juridică, au
înfricoşat întotdeauna (în vremea veche cu deosebire), au impre-
aîonatmentalitateacolectivă,indifercntde .palie,-",cA.cioameniid.in
aocietAţiletradlţionale,rom!niitntreei,aufostmereutemătorilnfaţa
forţei insondabile a Negativului. De aici .consideraţia" lncArcatA de
1 paimearlite.tăcArţilorcuimprecaţii,pedeoparte,şî-pedealtA
parte - implicarea ierarhilor Bisericii ln formularea şi rhpllndirea
unor astfel de compuneri. Patriarhii Rădrituluî, mereu în trecere
prin Ţările Române, dădeau 0 cării de blestem" atunci când erau
aolicite.ţi, mai alea pentru lămurirea unor pricînijudecAtoreşti. Pe
2februarie 1698, Oosithei Nottarllll, patriarh al leruaalimu.lui, dA o
.cartedeble1tem"pentrnom01jioaepiacopieiR.llmniculu.idin111.tu.l
B Ar11eşti, judeţul Argeş"'· Un deceniu şi jumătate mai tAn:iu, la 18
august1714,A:J::intcUric11riulobţineadelaHrisanthNottar11.1,acum
pat riarhal IerusaHmului(.prietencuuricariul"-nuuităslnespunA
Nicolaelorga),o ,cartcdcblcstem•pentru1ti11g,,reapriciniipecareo
avea cu o anume Axinia MArdAroaia, căreia cronice.ml li datora nişte
 CREŞTINII ANATE.\IJZEAZĂ. DAR Şl BLESTEMĂ

bani pentru un sat'... O aolemnitate aparte e.igura prezenţa unui

patriarh, încărcat de faimă ~i lnconjurat cu consideraţie, clipei când
blestemul rostit obliga la autoscopie şi la mărturisirea adevărului:

~~ ~ : ~ !~;:!,,~~î~:eav':r~\l:::: :~=:~;!:.-:::, :~~~ ;.:1::

ti:~;i~td!"t~ao::;,~~rem~;:.;;:,t:~~:.::~li td::el!!f~nto:~:.;,1~:~
~~~:~: 0,:1,;:i ~:;:·:~1a:. :~~u~n;ă:. ~:pi.:~r~~~:::~:!~r;
tale fie Intru periciune ,i mAnia lui Dumne,eu cea viilllare Ml pogoare
o.A o.A
capul tlu. Faţa
lui Dumnezeu nu o vezi la Jude-c:ata de Apoi
oă ~i ieti oă
o,ândil
pe
şi
diavolul ateie de-a dreapta ta. Sl te lmbraci cu
al
intr..ohainlişiuntdolcmnul d între lncorpultău,;prioopoeala!ntrutoatl
ca blăAtem

agoni$ealataoănuoaj,nicisăaealeaglidecaoatadecAtpra(ul, plnlinu
vei mărturi!iadevărul' ..

Cum asupra acestui soi de blesteme voi reveni mai jos în cartea mea
(datoritămultiplelor funcţii ce le-au foet încredinţate ln lumea romA•
nească), îi propun cititorului să privim acum !a cl'Jrţilt dt bltsttm (sau
.cărţi_d'!_ afu:!°i"'l!nio".Ji_se mai zice, cu precizarea cA aceasuţ .afllriiiiiie"
este evident altceva decât exoomunicarea) Cere au cireiilaflnTriinsilvaîua.
M-am oprit asupra acesteî,;pl.rţi..,, R pliîiinfulU1 românesc, pentru că
aici universul mental (în care blestemele !şi au locul lor) al oamenilor
are o întruchipare particulară, atllt la nivel individual, cllt ~i la nivelul
colectivităţii (al ,colectivităţilor• mai bine zis}, datorită societăţii şi
complexităţii factorilor (de la cei etnici şi politici pllnă la cei religioşi,
culturali şi sociali) din care se adun!
Vechimea textelor care au circulst în Tr11na.i!vania (pe cli .secrete",
fiind trangmise din tată în fiu ln familiile de preoţi, pbite cu grijă şi
aproape deloc publicitate) este incontestabilă. Nu pot e:rista îndoieli,
de pildă, in legătură cu această vechime în cazul acelei ,cărţi de bles•
tem", comunicată de Gh. Ciuhandu (op.cit. , [I], p. 33~), compUllă !n
exclusivitate (cu modificări neînsemnate) din versetele (blestemele .da-
sice") ale DeuteroMmului (28, 15-68), care lncep astfel: .Iar dacă nu
vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi nu te vei sili să impii•
ne,titoate poruricile şi hotArllrileLnipecareţileporuncescşiasthi,
să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te ajungă: Blestemat
să fii tu în cetate şi blestemat să fii tu ln ţarină ... •.
Acest blestem, redactat indiscutabil într-un mediu cărturăresc
(diferenţe le "faţă de textul Sfintei Scripturi sunt minime) ,i
primit cu
dificultate (precauţiile pe care le luau preoţii po11e~ori ai ,cărţilor de
blestem" împiedicau transmiterea) de Gh. Ciuhand11 de la un slujitor
al altarului din judeţul Arad (bihorean după nB.l!tere), răspunde per-
fect .definiţiei" pe ca.re autorul pomenit mai sus o lncearcă, eate adică
,omaledicţiune,saucontraruldelaceeacelnseamnăbinecuvântarea:
eateoimprecaţiune,unblăstem, ro11titdingurăpreoţ,ească la adresa
uneipen1oane".Compunerea,carepareanterioară .cllrţi!ordeblestem•
obîşnuito,pentrucănuarenimicdînstructuraacestora,8edesparte
fundamental de ele
Preoţiiardeleni{cei,foartepuţini,careleaveau)sefereausăle
fo\osească. lntrebuinţarealor,decaresetemeaupânăşi.beneficiarii"
(cal'f! - zice Gh. Cîuhandu - doar .în mari strâmto rări", când erau

:1:::~:ţ~;a:~:~0:i~f{~~:=~:~?~;i:~~ţ:;:: f;~~:i;~:~
toua legii, codicele de legi tipărit de Matei Basarab la Târgovişte 1n
1652 (,.glava 38": ,[C aută, o preote]: lară care preot va afurisi pre
vreun creştin fliră voia arhiereului său, acela va să dea seamă Domnului
nostruls.Hs.laadouavenire,căCflaudespărţitprecreştinideslava
lui Dumnezeu, că afurisaniia este despărţire de Dumnezeu"), mai ales
cănueravorbadeosancţiunebisericească.Piedicaeragenerată,cred,
şidegTavitatea{născătoaredefiorişidea.paime)aactuluiproferării,
darşideoprellştile-oolpuţina,anecomunicătradiţiiloconservate
în familiile de preoţi transilvănene-dictatedeautorităţi.Auexistat,
M!pare,interdicţiiformalelnaCflstsens. Blestemul aruncat de preoţii
romlnî era temut. RocunoacuVca forţă, am zice, şi ca eficienţă . După
cum la fel de recunoscut şi căutat era ,darul" lor de exoreîşti şi de
vindecători prin rugăciuni şi , Cfltanii". Eterodocşii ardeleni, saşii şi
ungurii {luterani,ca\vini,catolici),lifreeventaupeaooştipreoţi(oprac­
tid numărândcâteva.secole),faimoşipcntru .trecerea"lorpelllngă
Divinitate ~i pentru relaţiile privilegiate pe care le avea.ucu 0 supra-
fireacul" (poate şi datorităaimbolurilorcucareselnconjuTau) .•Şi
atunci - se î ntreba Gb. Ciubandu-de ce nu ar fi putut fi /emule şi
blbtemele lor?"',. Nuarfidelocaurprindtoareodecizie(incareteama
&e acoperea prin putere) a conducătorilor unguri ai Ardealului (deşi
Gb. Ciubandu nu a aflatn.ici up tell:tîn acest sens şi se bazează doar
pece a .auzit")care ,săauneastfel:azoldhpapol, neofurisuiljanolt
(.preoţii valahi să nu afurisească) .
• Conjuraţiile" acestea(cărora autorul citat mai aus le află un sena
ju..•liţiar(ojuatiţieconotatăre\igioa]-neuităndcondiţiiledetotală
oprimareîncaretrăiauromâniiinTransilvania-şiojustificareislo­
ricifşimorol4"'),careîilncredinţau!uiDumnczeusancţionareacclor
Cfl nesocoteau nonnele de convieţuire, urmăreau să-i dea în vileag pe
răufăcătorii nedescoperiţi (şi pc compliCii lor), pe cei ce-şi agresau
semenii sau le deteriorau starea materială. ,Cărţile de blestem• îşi
asumau, prin urmare, răspunderea de a face dreptate. Erau invocaţi
aatfel,lncadrulunuiactdemagiealbă,osumedeniedesfinţi(aranjaţi
în secvenţe numerotate), într-un inventar sanctoral impresionant,
 CREŞTINII ANATEM!ZEAtl. DAR ŞI BLESTEMĂ

pentru a-l .bate" - prin intermediul lui Dumnezeu - pe vinovat

(pomenit uneori doar .categorial": .Şi pârâ torul şi asupritorul carele
t""'e înainte, opreşte.! de a mă păgubi pre mine ... ")·

(... ) I. Sl-1 batl Domnul cu Preacuviosul Simwn ţi cu Naşterea Preasfintei

Năsdltoarei deDumnezeu,. cu Înălţare_a cinsti"tei şi de viaţ!I fâcll.toarei Cruci.
2. Bat.li-I Domnul cu of. apo•tol Toma , , cu •f. apostol lacov. 3. Bat.li-I Domnul
I
cu dumnezeieştii părinţi Ioachim ~i Ana, cu af. mucenic Cornelie. BatA-l

~701;;~:g:::,i;~r ş7~::;~!:~:~~:~.7::;;~
gh.eliat Ioan Teologu. 4.
t~::·:;. !. !!!~':f'e:a:~ J
11

Domnul cu of. apostol Toma, cu of. apostol

Bată-!
0

Iaoov,cusf.apolltolFi!ip,cucuvioaoanoastrăParaochiva,euovangheliatul
Luca, cu Iacov, fratele Domnului şi cu marele mucenic Dimitrie. 5. Bată -i
Domnul cu doftorii cei fll.ră de arginţi Cooma şi Damian, cu •oborul maiIIU1.-
rilor voevozi MihaH şi Gavril, cu •f. părintele no3tru Ioan, cu cuviooul păr.
no.stru Nil, cu •f. păr. n. Ioan GurA de aur, cu of. apootol Filip, cu evangh.
Matei. Bată-l Domnul cu Intrarea în biocrică a Preasfintei Născătoarei de
Dumn_ zeu, _ •[ muoen · ţ·•··Ecater'na, cu •f m. mucen·c Mereur'e, cu of. ap.
Andrei cel dmtlh chemat

Şi aşa mai departe pe lncă aproape o pagină tipărită. La lndemâna

Divinităţii pentru acţiunea distructivă aunt puşi şi sfinţi mari şi mai
mărunţi, dar şi evenimente care se cinstesc in Biserică (siirbători:
.Naşterea Preasfintei Născătoarei do Dumnezeu", .înălţarea cinstitei
şi de viaţă făcătoarei Cruci", .Intrarea în biaericii. a Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu•, .Tăierea capului sf. Ioan", ,VestmAntul
Născătoarei do Dumnezeu"). Capacitatea de impresionare a lextului
consta,_ probabil, in găsirea a cât mai mulţi ,a~enţi", şi în construirea
unui şir cadenţat de repetarea, dătătoare de ritm, a verbului.
Mult mai personalizată (şi ln privinţa comanditarului, şi în cea a
destinatarului blestemului) şi limpede direcţionată contra unui , invi-
dios" (pizmaş), a unui invidios agresiv şi eficace, altă carte de blestem
ardelenească pretinde la început citirea Psalmilor 67 (,Să ae scoale
Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui şi să fugă de la faţa lui cei
ce-l urăsc pe el") şi 108 (,.Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere.
Că gura păcătosului şi gura vicleanului a.11upra mea • -au deschia"),
,psalmi de blestem", tocmai pentru a crea , desigur, atmosfera trebuin-
cioasă imprecaţiei. Autorul acestei .cărţi de blestem" (a treia în seria
celor publicate de Gh. Ciuhandu; nici aceasta, nici cea pe care am
prezentat-o mai înainta nu par a fi mai vechi de sewlul al XIX-iea) este
mult mai inventiv. Înşirarea sacadată a sfinţilor şi a sărbătorilor invo-
cate spre pedepsire (să remarcăm ~i înmulţirea lor considerabilă, şi
faptul că omnipresentul ,Bată•l Domnul cu ... • este înlocuit aici cu
µo?.iţii de prim-plan şi cu răspunderi repartizate , personajelor"
chemate în sprijin:
 Batl-1 Dumneuu pentru roa;lciunile Sfinţiei .ale a Naşterii..., baU-l
of. m. m. [mare mucenic] Dimitrie; bat!-! H. mai marii Voevo,d ai lui
Dumnezeu Mihail ,i Gavriil ; batl-1 apootolul Filip,; poatul a linţiei Hle a
Crlciunului etc.,
fie<:are .conjuraţiune" fiind pecetluitli printr-un .,Amin"} este din clnd
inclndîntreruptl. Sau pentru adecoI1.11piranumele . pizma,ului"·

I
Bat!-! ooborul PreHlintei Nhc. de Dz.: baU-l tAierea lmprejur a D-lui la ..
H, . fi cu marele a lui Ha. Arhiereu Vuilie: bat.A-I of. ti d-zeia8Ca arltare

\:,:~:/~:~~17eu~ ~=:::h~::~l
lui H• . BIIU,m pre piz,.,,,,ul ""'"
:.;~~i:::; ~:•~:~:~~~~;!1.~Z;!~1.:::
(cUIBrth) [1.a.]; batA-1 Dumin""a cea
dintlieamareluipoat,

SAtrimitl Dz. preotepi:una,ulmeu ,carel emlnl,Ajaşte,lip o l,i foamete

lncualui,caremlneclje,te,

Batl-l mari fi minunatel e minuni a lui Dz. pre pizm"ful meu, pre acela ce
auflcut a ceutloalodlHupramea,

lntoarce, Doamne, durere pre eapul vdJma, ului meu şi !n cre,tetul lui
nedreptatea. lui o pogoarl [... ] d piacl de pre plmint pomenirea celor ce au
flcut a<>eutlpagubd mare cu mine şi cu ioK,gu/ [avutul, vitele - n.a.] meu'"
Sau pentru a face loc (ln a doua jumătate a teatului, care se
deosebe,tefundamentaldeprimadatoritii, veroaimil,utilizlriialtui
model) unor paaaje lungi care amintesc de blestemele cre~tine .clasice"
,i uit.li. . formularul" clrţilor de imprecaţii obişnuite. Fragmentul pe
care li citez în continuare are ceva din .mobilierul" deuteronomic şi
pareoe.i<primarerninuţioaBldepstologfo;

BlllaUm• t ,; afuri1it al fie de Di. t i !n satul elu, ,; fn eau u, f i pietrile

de 1ub tllpile catei lui. Blhtemat ,; afurisit Al fle de Dumnueu ,; plntecele
lui,,ipicioarelelui,tivlneletrupuluilui, 1itoate mldul•rilelui. Amin
Blhtein• t ti afuri,it d fie de D-,eu cbd va intra inlluntru t i clnd va ieti
afarl; [... ] blbteme-l D1. pl nl ce-l va pierde ti·l va topi de pre faţa plm l n-
tului fi plnl ce-l va eflr,i de pre faţa pAmlntu!ui acettia lumi dinlre
01meni,id-lbatl D1.cu\eprl,cu!ungoare,cu anurl,icufriguriticu
urdinare, eu vlnt , triclcloe ,Ji cu a:llblnare. Batl-1 D1. cu ranl •a:hip-
teneaoc.l I■ ,tzut ,; cu rit dlbated ti cu u1lurime, ,; tn,pul lui cu a:raba
11 ll.1 mort, mtncare pblrilor ceriului fi fiarelor plmlntu!ui, ti d nu fie
cineal-l ■copere.Batl-lD1.cud1ametecie,icu0rbie ,icu ietir•dinminte,
,Jalpiplel1emneHhica a ltu!lntn,lntunertt, ti1lnupoatlniclodatl
norocllncliletifndrumurile:11!, ddfie anat tlttiutdeto\itiaeuprit
da toţi oamenii,,; domni d nu fie cine 11-1 aj ute. Bat.A-I Dz. cu rlnire peate
 CltEŞ'l'!Nll ANATEMJZKAZĂ. DAR ŞI BLESTEXĂ

genunchi f ipreate pulpefi •lnu oe p0aUvinde<'adalaUlpilepicio•relor

pi nililnorettet,unabubl1ilifie pre1tetottrupullui, t inidoum1ili nu1e
poaUvindeca... '" ·
Este extrem do aprig acest inventar clinic lnspll.îmAnt.li.tor, cu boli
cunoscute şi cu maladii exotice, cu auferinţe generali•ate, intratabile
ti incurabile, cerut ca pedeap,il ~i rhbunare pentru defecţiuni gTIIVe
provocate de un .blestem• suportat. Cel ce cheamă acum pedepsele
acestea groaznice asupra ,vrijmaşului"nuuit.li. să-i aminteascili lui
Dumnezeu (căruia li cerc 811.-1 Ateargli" pe inamic de pe faţa pământului
şisl-îanulezeamintirea)decreditulpecareelpersonalllarelncer
şidesuferînţclelndura te ( aicievidentopierderemateriall)- .tare
m-au prii.dat ~im-au supărat şi apre durerea ranelor mele au adaos
flrilidelcgea lor"-,totat.li.tea temeiuri spre a pretinde săiaefael.
dreptate prin blestem

. Starea ck blestem". Ruolvdri propuse de Bisericit

Biserica - spune un liturgist contemporan'• - a crezut întotdeauna ln
puterea blestemului ca formă de manifestare a drept.li.ţii divine. A accep-
tat bleatemul pe temei scripturistic, evoclndu -1- intre alţii - pe regele
David,căut.li.toraljuatiţieiascultatdeDumnezou:,.Şiclndmănec"l­
jeau am chemat pe Domnul, ti cilitre Dumnezeul meu am 1tri gat
Auzit-a din IOC"'lul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea
Lui, va intra în ure<:hile Lui. Şi a•a clătinat fi 8•& cutremurat pământul
şitemeliilemunţilor a-autlllburatfi a-audll.tinatclS-amAniatpeel e
Dumnezeu. Intru mA nia Lui fum 1-a ridicat şi parl de foc de la fliţa
Lui, cll.rbuni aprinşi de la El. Şi a plecat cerurile şi S-a pogorât fÎ
negurlera1ubpicioareleLui"(Psalmul 17,7-11). Afoloaitble1temul,
codificAndu•l aub fonna anatemei, dar reeurglnd la el cu multi pre-
cauţie ,1 doar ln cazuri e:rtreme. A mai recurs la imprecaţie (am vbut
maia\l.9) filn ,clrţi!e"apecializate,careprotejausauinterziceaucev1.
A avut aceeatiBiserică ti contribuţia ei în coneervarea tn mentalitatea
oolectivlaforţeide 11coperireamAnieidivinemateriali111t.li.tnble1tem
(fonnldee:rprimareadreptliţii)încazurilcdevexaţieautenticl,atunci
când Dumnegeu reacţionează - aeloctAnd, firette, clei ajutor fi rlz-
bunare poate aili pretindli şi un plcăto. !nveterat - la invocarea ce
aolicit1ju1 tiţia.
Spunee.ml1tnceputulaeesteiclrţicl,pentruaamnca~ul,
trebuia 1ili fii tn.dreptll.ţît, Bl fii un părinte mArii01, ,.,-. fi suferit o
nedreptatetlai"fantl,Blaiautoritateaneeeaarlproferl riiaausUii. ..
I
Dumnezeu. Imprecaţia are de mul te" ori o aorjjiileiub1~ ~nd
rot titl tn 1ituaţ1i tn care Ecclesia recomandă iertarea, conaiderAnd
bleatemul formulat din porniri egoiste şi tn circumstanţe dominate de
emoţie - supărare, mânie, depresie - un păcat) ee ignoră apre,cierea
corectă a lucrurilor.Alteorieaprovinedelaperaoanedominate de
feluriteleformedematerializarealeuneigAndirinegative(Paalmul108
nuseaflă,amvil.zut,preadepartedeunutfeldetipderaţionament).
,Strigătul după dreptate• conţinut în blestem (o răzbunare, în fond)
trcbuiesăfiemotivatdeatentatelmpotrivaadevărului,adreptăţii,a
legîimorale,căcielceredeclanşareagravăaurgieidîvine.
Vieţuind şi evoluând în comunicare cu mentalul cole,:tiv stăpânit
vremeîndelungată,tnVeaculdeMijloccudeosebîre,deunsentiment
putemicdenesiguranţă,de a paimeînchipuitesauadevărate,dene­
linişti flrănumăr, care îi fumizau-în .lumile " creştine-sugestîi şi
conccpte,Bisericaaaccept.at ficredinţeletnexistenţaşitncapacita:tea
de acţiune a blestemului, alnţeles d vinălnîntâmpinareace\or
convinşică,.11emnele" relepropusedetraiu!cotidian,boala,suferinţele,
imposibilitateaatingeriiunorţeluri,lipsadeconfortsufletescsaufizic,
neorânduiala din . economia" ce ti lnconjura, absenţa succesului în
dragoste(.legarea"cădtoriilor,depildă)sedatorcazli,întrealtele,fi
blestemului ce a fost aruncat asupra lor 1• ş; care i-a .legat" inter-
zicându-le categorii lntregi de demenuri fire şti. Calmarea acestor
indivizi însemna ln primu l rAnd despovărare, adică o purificarec..,._;
puteareintegraîntr-o .ordine" ne<:onturbatărestituindu-leechilibrul.
Ateastă eliminare a .legăturii" şi a !nrâuririi malefice a blestemului
(pe care Biserica o practică de multe veacuri), precedată de un act
confes iv (cel ce se crede .blestemat• trebuie să se mărturiseascA
preotului; la fel cel care a aruncat un blestem asupra cuiva ori a-a
.autobleatemat""• ), se realizează prin rugliciuni. fnMolifoenic, anto-
logie de ,.alujbe, rânduieli şi rugăciuni săvArşite de preot la diferite
trebuinţedinviaţacreştin;Jor""',existămaimultetexte(încapitolul
.Oedegări")careaolicităiertare(şi, evident, anularea imprecaţiei)
pentru cei aflaţi în ,.starea de blestem•. Astfel, în Rug4ciunea pe care
o citeşte orhiereul sau preotul, pentru iertarea tuturor pdcalelorcelor
de uoie şi celor {ifrd de voie şi pentru lotjurdm6ntul şi blestemai,
iertarea divină (0 Iubitorule de oameni Doamne, miluieşte-i fÎ le iartă
lortoate")eateinvocatăpentruceicare,.aauaubblestemşi afurisenie
delaarhiereuoridelaprootaucăzut,saulnşişîpesinea-aublestemat,
sau cu jurământ pe numele lui Dumnezeu a--au jurat şi l-au călcat; sau
dinmAniaccaf/1.răaocotealăpevreunuldincreştiniauafurisitsauau
blestemat... •. Alte douii rugăciuni (Rugdciurn, pentru cei ce sunt fn
bleslemşipesineşicujurdm6nls-oulegatşiRugdciunededezlegore
lobleslem)suntşimaiprecia lndreptateapreeliberareadepreaiunea
nefastăaformulelorimprecatorii: 0 Turugămpentrufratelen011tru(Jl),
care stă înaintea Ta: dă-i lui mila Ta, rupe legătura jurământului şi
a blestemului cu carea-a legat, ,ioricea vorbit din neştiinţă sau
din nebăgare de seamă, sau din slăbiciune sufletească a lucrat• şi
 CJU:ŞTJNII ANAîltJ.filE.'.ZA. DAA ŞI BLES"l"E MĂ

,Tu,StăpAne, ,; pe robul Tău (N) liberează.] cu bunătatea Ta de

leglituraceeatepuaăaaupralui, ,i-idăruie,telui d aeapropiefărăde
păcat,întoatăvremeaşiîntotlocul,cuîndrăznirecătreslavaTh ... •.
Pentru . Marea Trecere", povara blestemului {aa u a , autobleste•
mului") trebuia înlăturată. A f asea rugaciuM a Tainei Sfântului Maslu
(aacrame ntfaţădecareortodocşiiau arătattotdeaunaomarecon•
fienţii.,fiindconvi n,icărugăciunileluipotchiarsăvinde.:eunbolnav
aflatpepatuldemoarte ) inşirălntregre,e lilepentrucareesteinvocată
iertarea ş icăderea ,)l ubblestempreoţeac,saualtatăluidu,sau_ al
mamei sale", iar în marea Rugdciune de ier/(lre din slujba înmorm/1.n-
tării aflarea răposatului _sub blestemul tatălui său, sau al maicii aale,

aa~~~!:~:"t:~\:i~i ~~~:i~ e~i:;~;::~-s r şi în ultima clipii.'" ;-,

chiar dacă in ortodoxia rom/1.ne aacă nu au existat acele .cărţi de
dezlcgaredoafurisaniesaudeblcstem•(prezcnţăposibill) -cumpre­
aupuneacineva"'(luând probabil în considerare situaţia din Biserica I
Romano-Catolică"') - ş i s-au utilizat astfel de .cărţi " in greceşte
(syg haritiria), redactate de ierarhii Răsăritului aflaţi in trecere prin
;:!~:i!~~!::~:::,~~~!~!e~!:!~ica romAnească şi-a pus la pu~
 Note
l. I! reproduc dupi V. Unaceaeu, .CArţilc de blhtAm din trecutul n„tru", ln
Bi.H,ie<> Ortodo%<'1 Rorn4...,, Hri• • 11·•• XLN. 9, 1926, p. ~09
DupiV. Uni<:eocu,loc.cit.
fin public•t do Gr.G. Tocilucu, In M<>11u1M"1< epigra(î""1, vo!. V, part„ I,
p. 4H. Vui , ; V. Unlceocu, op.cil, pp. 509-510
4 Dupi Diclfonnaire du A.ntiquiti1 chr-ttionnu. L'Ab'• Martlgny. Hachotte,
Paria,p.12
TraducerepecaN!ofol...,octieu.
Vezi Nicolae V. Duri, .PTeei•lriprivindune!enoţiunialedreptuluicanonic
b"Hrceoc (depunere, cater,·,e, ucomun·c•re [afo ·,·re] f an.tem a) ln
lumin• lndţleurii ortodou. Studiu canonic", li, ln Owxlo;:ia. XXXVIII, 3,
1987,p.120.
7 Vezi L'AWe Be~er, Dictiomu,ire dt Thio/ogic, voi. III, Toulou1e, 1823, p. 304
(cit,,t de Nicolae V, Duri. op.dt., p. 120, nota 351). Vezi ti Gh. Ciuha ndu,
.Clrţi de afurioanie sau de bliotem" (li), ln Rtt>iO!n 1<ologkd, XX, 9-10, 1930,
p.378
8 Vezi R.S.T. Ha ,fohunt, Som• A.ccou1U1o/tMPeniuntial DiM:iplin,:ofth, E<>rly
Chureh,Londn, l92l,p.3(duplNicolaeV.Durl,op.cil.,p. 120,nota350).
9 ŞialteneamuripracticauucludeN!ade \ a olicie rea serviciuluidivin.Galiili
izolau pe nu upufi;oel uclu1eraoco!itd e toţi membrii comunităţii, nu oe
putea adrenju,ti\iei,inuputeaocupaniciofun<:ţiepublicl(Caiuoluliuo
CH oar, De ~I/o 110/lico, VI, 13), Vechii 1ermanici ti pedel""'au ]1 M pe cri
friCQ4i ln luptl. Opr<>!,riul ~pului oe ..,vl,o• u upra loc (Tlcitua, G.ermani<>,
ca rte•Vl;duplF.Kober,DcrKir<:h•nbann,Tilbin,en, 1863,pp. 2•3).
10. Op.cit.,pp.319-380.
11. Szeltrinyi ~.,., A.rhoolo11i• biblic6 (ln limb• ma1hia rl). partea a li-a ,
pp.203-204
12. Traducarea,!laloanPetl'flUţl.,A.nat<1>1a,.Concordia"Gh.Munteanu,Acad,
1941,p.13.
13, Cucltevacorijlrinelnoemnale,duplOh. Ciuhandu,op.cil.,pp.379-380.
14. Vezi Ioan Hru<:,oom, Hamil. XVI in •P· ad. Romo""', P. Miine, Pom,logi,:,
Gnuca,80,619.
16. Ve1ilot1nPecreuţ.l,op.cit.,p.3;cf.fiF.Kober,Dc,KireM11ban11,pp.l-2;ve zi
ti Mt1rc Drosia, A.nctlw1>10 I m•di,ll<ll ,criN, and tlw hi1tory of book cwrn t,
Totowt1,N.J., 1983,
16. Ibid,m, p.4.
17. Cattualll•a,oapltolul38(inMltn•,Potrologi,,G,....,..,20,ll00).
18. C/. loanPetreuţl,op.ci1 .• p. 4
19. Fil1269(duplioanP1treuţ1.,op.dt.,p. 4,nota l;ac Ht1.afolo1it1diţi1de
la MlnhtirH N Hmţu, 1844).
20, .Şidenu-ivaaocultlpoei, opun 1-l BiHrieiilard • nuv• ucultaalcide
BiNrlcl,d-ţill•ţiecaunpl1lntlvamef."
21. Vezi Nicolae V. Duri, .Pncillri privind unele noţiuni ale dreptului canonic
biuric11c ... •. 1n Ortodo.-ia, XXXVIII, 3, 1987, p, 136
::: fn~::;:,"ir"i"o':~\i~,.Şi:-!i:::i~' ~l'!~~J~ ~:•~:-~ii~?;ola tl do toatl
lnf'lllciun.. ,liul• •ldlnolulul,vrljm&fuloatoatldreptltea ... ". !arSflntul
 ApntolPavel,ln/Cori1u,,.;,5,6,poru~:.,8lda\ipeunulcaaceota „tane!,
op,- piei,-• trupului, oa duhul ol H mlntuiHel ln ziua Domnului liouo".
2,. Canoanele 81 Cart., 22 !V e-c., 35 VI e-c. tndrituieoe pedep1irea celor mnrţl .
Era, zice•m, o mburl luo.tl pentru protejarea celor vii. Anatema de aceet fel
era,.ln intere1ulmemhrilorvii aiBiHridi, prineeeaceliHarata•ce1tora
cl ripou tul,,.pectivnua(o.tvrednicde comunitatea bUlericeaa<idincauza
plutelor " le, care au devenit cunoscute numai dupl inoartea lui:,; prin
unnarodlnfiiauntdatori al fntreru]>lorieeeomunitateapiritualleuacel•,
nu leeotepermi ool oe ro111e„u ol aducl SflnttJertflpentrv.dilllul,
numele lui H va , ieriie din diptieele biHriee, ti ,1 , daci Nte J)Olibil, H va lipii
fi da monnl ntul biHriceoc" (Nikodim Mild , Ca,wa=I, Biuri.âi Ortod=,,
!nooţitedecom e ntarii,tradu oe deN.PopovicitiU.Kovincici,vol.11,porteal,
ATad,1936,p.245).
25. lnre~otrate, toate, la Nikodim Mild, op.cit., voi. I, ]>lrţile I ti a Il-1. Vezi
Nicolae V. Durl,op.cil.,p. 139.
26. Vezi Nicolae V. Durl ,op.cit.,p.136.
27. Vezi Cbiru C. Cooteocu, Col, cJi1<11t a de legi, rqulamontt, acte, dechiu11i,
ţ_~~~;'.•i:.~ri_(~u;:~~;;~.1.,';;J{:n~:";~b~i:~~!ti;ot91\~: fi.;~/o~°:\:~
1><nlruca.,urideafuriH11ii , ia11<Zlt""')-
28. Op.cit.,p. 11.
29. Vezi NloolaeV.Durl,op.cil. ,pp. 136, 14l
30. v„i l, Bri• , Di</ionar 4 1<0/ogi, ortodoJUI, p. 31; Nicolae V. Duri, op.cit.,
p.136
31. Vezi Ch.E. Turner, Ecckom Occidtnlolit Mo111<1>1t n/a Juri, Antiquin ima,
voL n, partea a II-a , 01onii, 1913, p. 207 (dupl Nicolae V. Duri, op.cir., p. 139,
nota468).
32, Nicolae V. Duri (op.ţii., pp. 139-140) trimiu, la 1peciati,ti veotiţi, precum
Ch.E. Turner, And~ D'Avallon, R. Naz, P. De Letter ,; alţii.
33. VellNicoluV.Durl,op.cit.,p.139.Şia!cll•vorulapuH anfolooit eo teunul
ilu1tru - abau!eBe,iier.
a,. Vellloan Petreut',,op.cit.,p.45.
36. Vui E. Popovici, /auria Biffricea,c6 Uni H raald, tradu.,.,. do A, Mlroneocu,
Miţl1 a ll-1,vol.lll,Bueure,ti-Cernka,l927,p.l72
36. Ve1iF.Kober,Dcr Kircllon~1111,p.43
37.A1141•mo,pp.9-10.
(o.op„ an<Zltmd vezi,;: Van Erpen, Ju, Ecc/.,iast.:Cum uniotroum, vol. IV,
Venetii-, 1769; JooifFeu ler, 0.r Kin:luM01111 """ MIM Foepn, Viena, 1860;
$. Achnor, Com1><11dium Jurit Ecc/<1ia11.:Ci, ediţia a III-a, Brui""•• 1890;
Dra1omir DemetrNCU, .DiKipUo• b!Mrieeaocl !n prim1l1 tNi veacuri a\1
creftir,ttaţU", 1n Bit1riro OrU><U>J<d R.om4"4, 32, 1908-1909; Nilr.odim Mild,
Drepti,/ BiMrice,c Ori,11t"1, 1rad11<en1 de D.I, Comil11eu ,; V. Radu, revlzutl
del.~,B=tti,1916;!".ritonAll<ZIMmalaf,Atena,1917;Coda,Juri,
Co11011ici , Roma, 1926; A,,1dn,i11t,t, Ap,,1tolice, tr1d11<1„ da I. Mihtl.,.1cu,
M. Plllaru t! G.N. Niţu, C~lntu, 1928; C. Dron. CallOOMle, voi. I, B11<..,...Ci ,
193S,vol. !l,Bucur1fti[(.a.J;D.G.Boroi1ou,Drep1uJl>iHrice1cJHnlr1<Mmi-
nariill '"""'6i.,., itdiţi• a IV-1, BucurefU, 1933; Şt.Gr. Berachet, .,D„ptul
ff<hllor 1104tri \ererh! ln judecau• mirenilor", ln BiH riro Ort<>dozd: Rom4nd,
61 , 11-12,1938)
38. lnVarlum,Co,ania./643,ediţieloari,iittdeJ.Byek,Fundaţlarer•ltpentru
UteraturtfiartA,Bucuretti,l9"3;tiroJnou,EdituraAcademieiR.S.Romtnlo.,
Bucure,H[C.1.J,p.48
 CREŞTINII ANA.Tl!lil!ZEAfJ.. DAR ŞI BLESTEMĂ

39. lnv4//Jturdlndum,n«a!ntdi4<Zt<>dntuluipo,l~luim=,lned.cit.,p.31
40. Pr.dr. Ioan M. &ta, l rtaria l>iKridi uni.,.,,ni.. Ji a l>iurioii romdMfli <U k,
criJlini p6.n4 ln ~j/.,/1 IIO(Jltr,, CHa de edilutl ,Viaţ.o. cre,tinr, Cluj-Napoca.
19'95,p.32
41 . Sfântul lel'<lnim, Dialog lmpolrlva lucif,ri,ni/or, traduce.., p note de Dan
Ne1:oeocu, Editura Paideia, Buouretti, 1999,pp.30-3I.
42. Varlum,Cazanio,ed.cit.,pp.134-135
43. Veoi Conciliorum O«um,,.;,,,,,.,,. lkcrf/14, edidit lnotituto per le ocien„ reli-
gîou, &lO(lna, MCMLXXIII, p. 2. Deop.., Arie ve,i Manfred Fuhrmann, , Rom
in der Spatantilte", fn Rcwohlt E,uy•l<>pădi ,, 1994; H.I . Marrou, .,Ariani,mul
ca fenomen aleundrin", ln vol. PatrillW Ji umanfam, traducere de Cri,tina
,iCootin Popeocu,Editura Meridiane,Bucure,ti, 1996,pp.401--414
44. Dizionario <Ui Concili, oub direcţia lui Pietro Palu,ini, voi. [ (A-C), Roma,
lnotituto Giovanni XXIII, 1963, p. 86. Apuoeni au foot, oe vede limpede. puţini;
dealtfel a fot tprezeot.1.camoplltri.medincein,emnaatunciepiocopatul.
45. 0 Cuv , ntde!nviţttur l ladinţiifilntomcacu apoo toliilmplraţCon1tandin
fi Elena•, ln Antim lviruaul, O~.-., ,diţi• critici fi otudiu introductiv de
GabrielŞtrempel, Editura Minerva,Bucure,ti, 1972, pp.116-117.
46. Ve1iLudwirHertlin1:S.l.,1,/oria Bi„ricii,ediţielngrijitt,itraducerede
pr.prof.dr.EmilDumH .Editura MILonga,Bueure,ti,1998,pp.92-94; JuatoL.
G<>nU!e,, TI,,: $Io'] o{Chri,tia11ity, voi. [ (.The Early Church te the Dawn of
theReformation"),Harper$anFrancisoo[f.a .J.pp . 158-l67;1oanGeor1:eocu,
!tMtiabi,,ricii=Jli,..univ,rml,,ediţiaa III-a, Blaj, 1931,pJ!.17-20.
47. DUioncrio... , -.ol. [,p.SS.
,s. Vui I. Ortiz de Urhino, Nidt ,, Co11ttan1inoplc (ln oeria Hittoir, <k• C<>ncil••
O.cumtniqu,,]. ~:ditiono de L'Orante, Pari, , 1963, p. 63. A fon dittruU
Thalia,carte decintttt,e...,tiu,celehrilnepoca aceu,compuoeoauanto-
logat.edoArie.
49. Conoiliorum 0.oumu;,,,rum Dtor11a, pp, 16-17. Veroiun„ latinl a epinolei,
cafia c e lorlaltaacte a leainodului,11.parţineluiDioniaioEiipu,.Thanocriem
lnC<'lntinu a retndueerea(nufoarteenctl)romt.neaoci(cueu:epţiaformulei
de1 alut)peca..,JoanPetreuţl(op.ci1.,pp.38,39)apreluat-<1delaC.Dron,
Coll<)(JMl,.vol.11,Bucure,ti[f.a.J,p.80·

or::,:::~u r:p t!.~:::,"~:~.~i-~:~~~~·;1te:i:·;l'()~:~t!.t:

0
.,:~~~

ţinlnd la Niceea un mare t i1fl nt1inod,am aocotitcl eote trebuitor1lvl

:;.m~:::,::~::i•;;•P.., •ttieeeaceo-a propu.o, ,-ace....,tat.o-aotatornicitti
Mai lntli •· • cercetat, tn P"'te nţa prea iubit.orului de Dumnezeu lmpliratul
Conotantin, rt:Uoi..,a lui Arie fi• tovari,ilor 11ii, hotlrtndu,oeln unani-
mitata ■ i ■ e dH a natt-mei nelogîuita „ pi..,,., p,...;um fi bula ,i b\u(emia
ce aduce Fiului lui Dumne.eu, apunAnd ci Fiul lui Dumnezeu u fi din n~ic,
diafo1tuntimpclndnuui1taficlprin-.oinţaoaliberlputea1lfaclbine
.. urlu,,inumindu-]cr,etur,oaulucruflcut.
Toat.e •ca•tt-• , Untul oinod le-a anaiematint. lntruclt nu putea d a0tulte
aoemenea pAT<!ri aelegîuile fi oimţiri neobi,nuit,,. O.,,,p.., calo ,;e •-au flcut
împotriva lui {Arie] , fie ci aţi aflat. fi~ ci nţi afla în curlnd, nu vom aminti
nimic aici, 1preanuplreaclhulimunom,caT<!pentrugre,ala„a primit
oslndaceioecuvenea.At&ltdeputerniclafo•t rAtlcirea,rncltamolipoitpe
'11,onao de Marmarica ,i pe Secund ai Ptolemnaidei, cari au primit aceea,î
pedeapoica,idlnoul"
50. LudwirHertlinrS.1.,1, 1.,,-iaBi..,iâi,p.90.
51. Note•aiei,1ubbeneflciudelllvMtar,afirma\ia!uilvanEYteevdinDiefio""'
d,t ma.,W, d<mol>OU>#WJi mi1olot,Wrom<1,,...,c,1, Editura Amareord. Timitoara.
1997, p. 51 (reluaU integn,l. eu tot articolul .Blootamul", in En,;ido/lfflia
..,.,,..,u,, , 1 , imboluriloreullurol, ,Editur1 Amo.reord,Timif(lara, 1999,p.63):
.ln practica Biaerioii ere,tine e1i1tl o formi a ble,temului denumiUo""lt""'
(gr. onoth.tmo), inotituiU la Soborul ecumonio din Ca lc.ci<inia (451) oa
pedeapal aupremt. ti inlloţitl de excluderea din comunitatea biuri<:eu cl ... •.
52. Ve,i Nikodim Mild, D~ptul Bi ..,~..,... , p. 410
53. Op.oil.,p. 35.
64. Gurie, arhiepioropul Chi,iniului, Rdnduiala OrlodoxWi, Ch~inlu, 1926,
pp,5--6
05. Veoi Ioan Petreuit. op.cir., pp. 35·36.11 re,umi pe Gurie, arhiepiac:opul
ChWnlului . .,p.cil.,pp.3,iurm.
56. lnArhfoarom4,,...IC<l,edi\iaa ll,a,vol. [,Ja,i, IUO, pp.252·253
57. Veoi Varlaam, ,La Dumeneca ltoatului brl ndzei. Evanghelia din Mathei în
npteoprld,ea<ecapete" .lnCozanio. l64J,ed.cit.,p.28.
58. Euhclogion,O<kcdMolilwnic, 11<umlntdilnl,-au,tachiptipari11ia,,wtdupd
rdnduiala ului 1Jnc<li<! Intru al /8{,Jeo] an a Jnd/ţal<i domnii o pr«i/,,mi•
,,.,,,,lui ab/<fd,./fOrfo o 100111 'Ţnro Rom4MO>cll loonn Co,..t<zndin B(msarnb]
B[rd,..,...,,,,nu )00111<!00,fiindmilropalitţlln1ichirTheodolic,prino11<,,.../o,i
taatll ch, ltuio/a i1<bitori„h,i d,tD!;MMtt!; chir An1him lvi=nul, ,pittopul
R4mnicului. th Mihai 1.,,,.,,.,..,ici ipodiaoonul, tipogro/ul, !n H4mnk, la on"l
d,t la Hri , too 1106; veti Dimitrie Beja n, Edi/iik rom4MJli ole Mo/itotnicului,
BucureJti,1931,p.4;0.nie!aPoenaru,C„n1rib1</iilobibliogrnfu,rom4nfflKd'
v,cM,Tlirgovişte,1973,pp,173,174.Molilv,.niu/,(y e ti,lt>trealtele,tradu
,:erea datati 1650-1675, Cooti ln colt<ţlo Gu ter - Chr,.,o,,..,/ÎC ... , voi. I,

!~!~!;:.1 ~~rti!,!~!;'~"d!~~:~f:::. !~~.:;~::. ~~~ aduu;;~::::~

mo„ a! lui Petru Movili de .,meritul ,; mult pioitooul Vartbo!omei
!~
Mad1"ria nul arhimandritul" !n 1776 (mariuocrio foot la MlnlltÎrH Nea miu;
azi la BAR. oub rir. 2951) exi1tll, firette .• molit...,le cel e de bliotllm aaupra
acelora,id uhurinecurote".M o.nr.2896,totunMolilv,.nic, .. tecopiatdu~
tlllmlcirea din 1776 (Y0<i Gabriel Ştrempel, Catal06UI man1<,crU,/.,,. romd-
Mlli, voi. li, Ediluro Ş<iinţificl, Bucure,ti, 1978, pp. 409, '23). Rugiciuni de
uorciu.ra(Rdnduia/4d,trug4c/um,pcntruUbllvinaulorup61im•••<klnt><l-
luiri li d,011<p,./•k duh„ri/or ulor "'"""' " ~i rug6ciuni d,t b/,.t, m a.ouprm
aulorafiduhurivi<l,n,)copia-dovadia.<ererii"- prinl78(,1Dtr-unmi...,-
laneu ("'i mo. nr. 4458 B.A.R.), loroflltul lacoY, .,aret<• din l<U do Vifoi, ln
lunci, llnii DA111ta diiaooriului Gheorghe". La f. 41: .Sflrtitu! bleotemului
aoupradr1culuifiluiDumnezeulaudl"(vui GabrielŞtre mpel,op.cit.,vol.IV).
59. VuiMolitvcnic, ed.dt.,f. 190r-Y.
60. VHiDicţiona,bib/ic,Yol. l(A-l),pp.333-334
61. Ivan Ev1eev,Dicţionord, mogic. dtmo,,Q/06W,imitol<>1ficrom4~,ed.cit.,
p. 131; vui ,i J acqu,a Collin d&Plu1oy,Di</ionardiaboli<,vol . 11,Editura
.ViaţaRomln„acll",BucureJti, 1992. a.Y
62. VictorKernbach,Dicţ.ion.ar... ,p . 191
63.Pe.DtnJobeatiurrileprivinddemonizarea,ipoaedareademooi<!i,DicJUNUJrulbiblic
citat,; pini • cum (voi. I, pp, 333-33,) trimita la cercetlri de W.M. Aluander
(Drmonic f'otH•oion, 1902), M.F. Unger (D,mon., in ,~ World Thdoy, 1971),
V. Whote (God mnd lh• Uncow<iou t , 1952, capitolul X fn opecial) ele
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ._ DAR ŞI BLESTEMĂ

64. VuiDicţio,,,..,biblic, vol.l,p. 334

65. Vezi Vict.,r Kernbach,Dic/icnn~ .. . p, 191; lnU'-0 vi,iuno mentaliotl cheotiunea
eote cerutată de Alexandru Ofrim, ,Mentalitlţi t i atitudini n,ligioaH ale
•aşilor,; maghiarilor faţt de preoţii romini t.ranoilvlneni (oecolele XVIII.XX)",
ln 0/ltnin. S1udii f i comunic<lr~ /X. Elnogrcfl•, Editura Aiu1, Craiova , 199'9,
pp.142•143
66. Cu,.,.,nl• d,n b<ltrdni, ediţie îngrijitl de G. Mihlill, voi, II, Ediţura Didactiol
şi Pedagogică,Bucur"'i'ti, 1984,pp. 142•1'4
67. Dupl CO<U"z S1urdtonu, , 1tudiu f~ologic, otudiu lingvi,tic, e diţi e de teJ:t fÎ
indice de cuvinte de Gh&ergho Chivu, Editura Academiei Romlne , Bucure,ti,
1993,pp.276•277
68, Tr&n,criu dup! Cod,z Slurdzanu,, ed .cit., p. 276(, ub, ol)·
.Opre..,u-te, diiavole, cu Dumnezlul viu adeverit! Cuntenucu-te, diia,•nle, cu
SfAnta Marie, giuratului Iosif! Opreocu•te, diiavole, cu totlnprii ce f..,e
Domnul! Cunteneocu•te, dii.voie, cu patru unghiuri a ceriului! Opreo,u-te,
diavole,cupatruevanghelitticeţinceriul,iplmlntul!Opreocu,te,diavole,
cu cetate cu mal'O a leruoalimu!ui ln caro•~ odihnescu toţi direpţiil
Cunteneoru-te, diiavole, cu 12 apostolii Oprea<n•UI, diiavole, cu 16 pron><i
ofinţi ! Cuntene,cu•te, diiavole, cu 40 de ofinţil Opreacu•te, diiavole, cu 318 de
p!lrin;iofinţice•u footlnNichie ,dn-<oiblpute reprelucrulcre,1inilor,a
ploaieploaiacufoa,! Cunteneocu·te,diiavole,cu4rAuriceiudinraiu,Fioon,
Ghion, Tigru, Efrat, ce incungiurl toat! lumo, ol n•aibi putere a otrica lucrul
craştinilorl Opre, cu.te, dliavole, cu ana:h•lii fi cu arha n11helii Domnului
noatru,[ouoHriot<>o,iopăoitoriulnoatrulCun(eneocu·te,d ii a vol o ,cun"'tere a
lui Hriotool Opneocu•t•, diiavole, cu botezul Domnului nMtru, buo Hri•toa,
iophitoriul nMtru ! Cuntene•cu·te, diiuole, cu înviere lui I..nr ! Opreocu•te,
diiovole, <U Dumineca Florilor a Domnului nootru, huo Hriotoa, iophitoriul
nootru I Cunteneacu•te, diiavolo, cu lnviert Domnului no11tru, lui loUII Hri• to•,
iopb itoriul noatrul Cunteneocu•te, diiavole, cu iuire Domnuluino1tru, lui
louo Hriotoo, lophitoriul DOltru I Opre1<u-te, diiavo]e, cu frlm 1ea ţe Domnului
nootru,lui bu1 Hrilt01, ceoe inchipuipentrunoiladzuaPreobrajeniilorl
Cuntene1cu•te, diiavole, <u puten,cinotitei ,; deviiati, flcltoareicruci, N
n·aibiputeroabate a:rlulcreJtinilorJiholdele·il',
69, Vezi 0 De1<intec:ele roml nilor", !n voi. Utemturd" populara:, •diţie Iordan
Datcu, vol. li, Editura Minerva, Buoureftl, 1976, p. 39.
70. Vesi Codu Stu,<lmnu, , ed.cit., p. ll8.
71. Enrico Va ldo Malteee, Dimonoioni bil>all/inc, Donnc, a"loli • domonl ,..1
Modio••oo 8"""' (TorinoJ, Paru-ia Scriptorium [1995], p. 65.
71. v ..; \lictorKernbach,op.cil„pp, 160·151
73, Ve,i Enrico V• ldo Ma\teoe, op.cit., p. 51
74. P.P. loanou, , I..• r:royanc„ d,monologiqu"" au XJ• 1!kl1 l Byuno1", lnAcu,
du vr Congt"U lnt<,..,.,,lion<U d'Etudfl byzon11 ...,, 1, Parii, 1960; Idem, .,Do!mo·
oologie populaire - d,monolo11ie oritique au XI" •l•cle . La vi• 1n,dite de
S. Auxence par M. PHlloo", 111 Sch,ift• n ~u• O.i,t,,..,ohichU de, ~lli.clw
Europa, V, Wierbaden, 1971; v""i , ; Robert Muchembled, M<11l11. f i vr<ljltorlc
ln Europa din Eoul Medfu pdntl a,1<1,;i, Editura HumanU.0.1, B ~ , 1997,
;:: :b':1.°~ Va!do Malteoe, op.cil., p. 144
77. Euhol"6hlon adtC<I Mo/itv,nic, ed.cit., f. 190 v, Cu totul 1unt trei ut(1l do
ru&'lciuni. Ele oe ro•teoc - ne opune cartea rurlciunilor utllilatl uide
ortodoxia roml neaooA - !n >lua de 1 ianuarie, de Sflntul Vaaile adki, pentru
 capeparcu,-ulanuluimir,anolfi••liminatllnrlioriroa diavolului.Semai
ro1teocod1tl cu o!ujbo agheomeic,Jelmict„ua.re,taniei(irl unnauoor
oolioitlri) .. u 1tuncic&nd • numitepe ,-oa ne .pltim•1<: d• !• diavol"ori1unt
lovite de neputinţe de aceu,i oo,iinte (Nicol ae D. N«ul• , Tmdiţit fi 111...,;,..
ln ,lujinolila.-giro, Editura Epiocopiei Duniriide Joo, Gal aţi, 1996, pp. 309-313).
78. Dintr-un MoJir"cnic. imprimat la Bucurefti hi a nul 1794, G. Teodore1cu-
•Kirilnnu • luat a cest bl estem al Sllniului Vu ite cel Mare. IDtr-o traducere
moinoul, ,il -apublicat,lnatudiul .Credinţipopulare irlcirţibioeri<:efti",ln
ş,.i,1,.,,,,..,., IX. pp. 86 , i urm , I.A. Ca ndrea 1-• reprodu.o (inoomplet) dupj
reviot.1 pomenitl ,; 1-• ooment.lt auc<intirl Folclorul m , dic<II romdn oomparol
Privîrt6•Mrold.M•dicinaffl"6ic(J,edi\io1 1!-a,1tudiuintroductivd• Luci1
B<,rda n. Editura Polirom, 1a, i, 1999. pp. 152-153. Mai tn ainte li folo1ioe Artur
Gwovei W o,cdntecrlo ramhi/ar, Studiu de folclor. Imprimeria Naţionali,
Bucure, ti,1931,p.(5)·
.Teme-te ,fugi,fugi,depJl.rteazi-te ,diavole,n„urat•ti • pur<ate,c•ldin cel•
de de1 upt. adlncule,!n,elltorule,flrlde chip,celvhutpentruobrlznicia,
n e vlzutpentruflţlri a .oriund eef ti[ •. .J oaucela ce eut.remuri, oau lnchipul
,arp,lui,oaufaţldohiari,uucaaburul,oauca rumulvh ut, u uoablrbatul,
n u ca mu" erea. oau ea f 11an· • • H U •• paalrn , oau vorb·to"' noapţ_ oau
•unl, u umut,oaucel ace irlfricote•ilnc, 1.lltorie, u ucelac,, rumpi, oaucola
eeblintuef tÎ,Hulnoomn1reu,Hulntruboall•autnneputinţl, u ucar<, le
porne1ti apr<, rfia, u u ear<,lo fad llcrlmi iubitoare de dumienllri, oau curvar,
uucureaimpuţiciune,oaupof\itor, aa u/lci tordod o•fltare, oauotrhitor,
H U Iubitor de neutlmp'1-are, oau vri,j itorcu otelele, u u vrl jitor de cu,, oau
flrlde ru,ine,oaucarele teachlmbiculuna,oaucar<,lete!ntor<!!n oarec1re
vremi, nu c,] de diminea\l, H U ce! de omiulri, u u c, 1 do am.iul-noapte,
oau al vreun, · firl vrem· oareclreo, 11u ' revlru tulu" ,o "lor, oau dupj
irltlmpirla.., te-ai !ntlimp!nat [... )n ude aJti din ma..,, aa u din rl u, oau din
plmlnt, u udinflntlinl, u udinourpl turl , u udinrroapi , oaudirl bal ti ,
HU din tre1tie, n u din noroaie de P"' pl mlnt. HU din 1purcl ciune , oau din
lunci, u u din pjduro, n u din copa<i, n u din pldri, aau din tunet, aau din
acoperlmlntul b.lil, u u din 1clldltoarea apelor, oau din mormlnt idoleac,
.. ude unde ,t1m, u u de unde nu ftim. lnfrio,,.eul-te, cutr<,murl-te, teme-te,
dapl r14tul -te,p!anl,..to,ru1P,duhulvicle1uplui,duhulceld!nnoapte,cal
din1i,duhulnlluelrii,duhulc,ldinlntlimpinue , u uceld1 pe pl ml nt, .. u
din apj,11udinplduri, oaudintr<,1tle,11udinprlpl1tii, u udinrfi1pl ntii,
1audintroi cli, uudinhele,teie, Hudinrfuri,!n0He, tncurţi1ic1role
umbli irl bli fi otrioi , i tchimbi minte• omone u c,•.
79. Vul A.A. Vaa ll!av, Ânotedot<1 G1'<11co•Byzanlina, Moacova, lB93; F. Pra dai,
.Griachiache und 11lditalieni1che Gebete, BeochwOrun„n und Re1epte de,
Mittelaltero", ln Rd<#ion,p,.,hich1/ichl1 V.ro~ch• und Vo"'r~it<n, HI, fH c, 3,
O!HNn, 1907. ln acu te antoloai!, uorciome!• •unt &c<>mpaniate d• nţete
m•ll••• du clntac1 da deocbl, !ncantoţU, formula a potropalca, antldoturi
m arice contr11infeoţiilor, a durerilorderiniohi ti • c•loulilorrenali, 1 durerilor
da plapt, formulo m11P„ lmpotriva hoţilor, <Uiiciuni pontru un peoeult „ u
ovlnito1repri1lnice,nţetapontrufiltN , ipoţ.iuni(dednro1te,depildi),
lnoc ripţii pentru a mul ot e 1to. (vHi Enrico Va!do Ma!teoe, Di>nu t io~i
biz<1ntl,..-, .. p .• n dil?Olo I Bu&nrio: demonoloai• dotte. a tndi.toni popol ari",
pp.49tlurm..J
80. Intratlnoorpulom en e1 c,Dl1volull fi lmpun u puter HfÎ provoca1uferinţ1
(i.;impunea propria voin\l,mereu ner ativl).Doar uor<i1me!e puteau aduc,
 CREŞTINI! ANATEMJZE..\ZA, DAR ŞI BI.ESTEMĂ

..,[va.rea, ,Un maro principiu fi•iol~ro-poiboloiio - , oria cAndva Si'!'wn

Manci uca,lu6ndlncon1iderareexorciomelebib!ic,,fiObi<eiwil" bl„ricilor
orettine - uiotl !n oredinţa poporului rom ln , oum ol atunoi oind ori<ar, om
eote dat do rlu fi pentru oeeltatea JÎ ollbieiunea oimţ;tl la inima oa, nu oe
poate ln1l nJ.tOfi8 ou medicina din apoteci ti alte mijloao•, a tunci trebuio
lii ·Ji faoA •PH lntlriro•, adecll. trebuie II H duel la un preot cu leac 1l-l
cete•ool,llfaolrugl oiunipen1ruelcon\rada1uluiderlu oau 1l H duclla
doac:l ntltouea ou lea,: ... • (.Do me<afi,ke magiol a credinţei, imacin•ţ;unei Ji
a ruglioiunei",inCdiindariuljulianu, g n!gorianufipoporuluromdn,Biseri<a
Albă, 188-3, p, 37)
81. Vui Enrico Va.Ido Malte..,, op.cil., p. Ml.
82. Pentruadadoarunoxemplu:Mat,i,9,32-33;12,22
83. fncrodoreaarlilat.tl.deeterodocfiitranoilvlnenioapacitl\iloruorci•antealo
preoţilor romlni (<onvinglitor do11<riol de Aloundru Ofrim, op.cil,) oote mai
multdecll.tgră i toaro .
84. Vui Vaoile Coman, Ecrorciflii ln dr,pcu/ biuricuc, Brato•, 1945
85. Euholcyhionrui«ofMolilvenic, ed.oit.,f.l93r.
S6. Publicat tnt!i Io &ui,la 1,0/ogicd (XVII, li, 1927, pp. 33l,3U; XX, 9,10,
· 1930, pp. 269-284;XX, 11-12, 1930.pp. 450-456) fitranoformatapoilntr-o
carte(Cofr/il,dcc/ur i,cni,,cud,blofmmdinArd,ol,Sibiu,1930).
87. Gh. Ciuhandu, .Clrţi... "(Il),pp.383-384 .
88. V«i Broniolaw Goremek, ,.Ma~nalol" ln voi. J acqueo Le GotT, Omul -,!i-
'"al, pp. 322,323. Nifte ,.a.natemi,a\i din oficiu• (adici marcinali - clria.r daci
lfi du c,,auviaţaln interiorul«ireliiionarilorlor - In raport cu majoritatea

~:t:~~e:~;; :;t::;: ::;;:t =~;;~;:;;·~;,:::.~::·:.,~' ;:"i:: ~:~~

E0 1
Muilu. Noi duprt ccilal/i. Fel, •rotat de i""'lo/0/fi<, Editura Polirom, lati,
l999,oapitolul.Romlnii - ni1tetoleranţ i ?",pp.133-142). Pentrutraducitorul
uneiclrţi a lu i Thwfa n.patria.rhulleruoalimului(indull.!nm.o . nr. 330ld e
la B.A.R., un mioc,,la.oeu datat 18-43-1846, f. 125--129), un a nume .Simon, al
doil ealogoflit",.arm<!aii",caroln..,rc uerl1l -Ji apropriezepe cliilidte
(.-.l pi tule ru m"'te1ug") un miracol (.minunea of. lumini care ol pogoarli la
of.noutre Pa1ti, Io af . cetate • Ierusalimului, !n Bi oorioa M~rmlntului
Dnmnuluinoatruliau0Hri•to1"),pretinttndtl el 1-apetrecut,laplngiritela
!or P atti•, ountevidentprocle;i, adkl .blutema\i", adici . a natomizaţi ".
Bleotema;i,eutoaterigori!euneia.\fel de_.t.tl.ri" ,era ufi<lmAtarii,oo lndiţ;
fiindcl vindeau timpul, bun al lui Dumnueu. Aron J. Gurevit (. Neeustorul",
tn voi. Jacqueo Le Goff, Omul m,di,ual, p. 231) raporteuli o tra d iţie care
re la teul cl ln anul 1240, la Dijon.în timpul unei cloltorii.unclmltar
a muritlovitln oapdoo pungloubani dinpiatri,c.but.tl. din mina unui
otm.it.ar repre<0ntat pe porticul de a pu• a.I bioericii, unde •• te de reguli
figurat.A ocenaJudeclţiideApoi
89. Ve1.lloan Petreuţl,Ancl•mc,pp . 26,27.

90. Jbid, m,p. 35,note I.

91. Vo,iF. Kober,op.cit., p. 176
92. Dupi Gb . Ciubandu, op.oii .• p. 382. Autorul trimite la F r, Heiter, D,r Kalo-
lizi,mu, , pp. 330-331
93. TbtduplGh .Ciuhandu.op.cit„pp.382-383
94. Ş i Biseri o aOrtodoii(uneloBiooricinaţ ionalo) o-aaflatu neQriln<e<>ntradicţie
cuputere a politi<l oa urepretentan\i a ivieţiipolitic,,orieultur a le.M are v l lvt
aotArnit afuri1irea. tn l 900. a conteluiLevNikolaeviciTo11toi.inamicfanatic-
 tn 1crierile oale (zioo textul anatemei) - al . tuturor dogmelor ortodoxo f i al
oredin\ei 1n Hri•to••· Sinodul Bioerioii greoeşti, oareplnlatw>oi „ ocupue
de . devianţi "( ilafurioe•e. tn 1863. pe Ioan King,pentruooartoplinA deere•ii
la adreoa Sfintei Fecioare ~ a unor Sfinte Taine), [.a anatemizat, in anul
1916. pe cunoocutul om politie Eleft.erioa Venfaeloo pentru vederile , ; a cţiunile
..ale antimonarhice ,ianticlerioale. Totocheotiunebiaericeaoclaprovocat,in
1937, ,i rnlnia SflntuluiSinoda\Bi..,riciiiugoslave.GuvernuldolaBelgrad
alnchei1tlnl93511DConcordatcuSfintulScaun,iardoianimaitârziul-a
oupua opre ratificare parlamentului. Cum celelalte proteote organl,ate de
BiaericaOrtodorlnufuaeser,1uateinoeaml,Sftintu!Sinod a1runcatan1-
tema u upra tuturor membrilor ortod<>cf Î ai guve,nului. O pedeapo.ll. eficient.I,
oâcineouti•uliugoolav a retraoa<or<luldinparlament , i,unanmaiUrf.iu,
: ,::~:nit ol ţinl 8<'aml de principiul egaliUţii !n toate cheotiunlle ecle-

9~. ::-t::ul~~~~:~~vi•ta arădean! Sp,,ran/a, II!, 1872, nr. 4. De aici f i unele

96. Vezi Gb. Ciuhandu, .C!rţi ... • (III), în R,visla t,ologic~, XX, 11·12, 1930,
pp.450-151. Anatema a foot reproduoă t i de [(>8.n Petreuţl. op.oit., p. 37 (cu
97 _ ~~J:J:!•.rvenţiiinteit)
98. Defo,maro. Corect: Abirom (ln toxtale romAne, ti do ble, teme : Avin>n)
99. Vero,1.milpieiocnlor.
100.Gh. Ciuhandu.•Clrţi..." (III). p. ~5 1
101.Tuan$Criut,aducereadup!ArhimandritCiprianZahari a ,lo,i[Muşot,lntâiul
mort krarh rom~n, Editura Episcepiei Romanului , i Hufilor, 1987, p. 102 Oa
aceaotlluorareapele,conoiot<intînaoeoteapito!l
102.Sau, 1n alt! redacţie (ponku earo m-am fol„itde aooea~i carte a lui Ciprian
Zaharia,p.103):
.l'iindc!aoe•taarblumatoele•Av!r1itetnohip oinodaldeoUN ,a,e epio·
copi,procedlndlmpotri•acanoanelortmpreunăcuceidoia,a•zi,iepisoopiîn

:e"";,,::.~ti..:o!,"::!":"i:o~::: ~t !~~tu~~ ~;r:::~ .•;:~:;~fn:~!gd:::;:

actul oinodalcanonicdatpenlruchirleremiaalMavrovlahioi!noa,.,eote
cenţinutfaptul ol dumneieieooul oinod din vremea pNaafJlntului patriarh
Antonieadeclaratdepu,ipeu<urpatoriidl,dinainteaiaceleia,iMavrovlahii
eaprofanatori aican<>anelort1dAugirldol,dacldupAt1ceotet1armaiilldrbni
U punt mina pe vr,w, afidu arhiereoo, vor fi afuri1i\i nu numai ei, ci,; cei
coreoe•oraflainoomuniuneoaulivoraplrapeace,tia. Aoeloradeci,eare
înaeeaotisitua\ie oeafll.adiolocOfidinoadrelebi..,ricii,conformcucanonul
28 al Sfinţilor Apo,toli , patria,bul aceata acor<ll ndu-le iert.are, ba inoil 1i
pr,;movi ndlnmodneoanonio,adiclflrl oAfifootvotat,peunuldin eica
mitropolit al aceleiati Mavrovlahii, ill vreme ce phtorul legitim al ac,ateia,
numitulcbirloremia,este!nclillvi•ţJ,afllndu•oe!nrangul1lupropriufi
neYOinddslocoAdemiAione, e ,ci oArman fiindin ţa,,,t.-lii nli ... ".
103. Editat ill câteva rAnduri (eliotll o tiplrire Goo, ,; una Mjgne, ln Patrologia
Graeca, 107, pp. 398-418). Ve,i ultima ediţie, realizat! do J. Darrouzh ,
.Ektbeoi• nh . Manuel de. pitiakio du xrv• 1it ole", !n R~ouo de, tJ"d..
hy,anti,,.,, XXVII, 1969, pp. 5-127
104.Se 1puneatndeciziaaceluillinod:.lnviito,patriarhiava 1ocoticalucru
neouviincioa şiehlarprirnejdi ""oaoAoonumoucAlnvrednioiademitropoliţi
eandidaţidinlocurile(w>d o1 ilpA•toreuo J)poporul,r eze,-,,tndaoe aotlloin1te
 CREŞTINl!ANATE.\IIZEAZA. OARŞIBLE8l'E)l{Ă

uclu1ivpentruclerulridicat,ibinecuvlnt.1tdeDumneteudin1!lvit.1ceu.t.1
a Con.tantinopolului"(vu iGh.l. Moioeoeu,Şt . Lupaf,Al. FiliplfCU,ftloria.
B.iuridiRom.tn,:, vol. I,Bucun,Jti, 1957,p. 178).
105. Vezi Niro!ae !ora-a, l•UJria Bittriâi Rom.tn,:1ti fin ";,ţii r,ligionH a rom.t>lilo,,
e<liţi a a!l- a .vol.l,Bucun, fti.l929.p.60
106. V. Lauunt, ,.Aux origine• de l'tgliH do Moldav!e. Le mHropoli t<i J6rimi1 et
l'h~que Joseph", !n R, "u• M , ltu<k• byznnti=•• V, 1947. Deopn, .oonruetul
moldavo-amst.lntioopolitao• « mai poate vedu: J_ Darroudo, Le r,giatrc
1111odnl du polrinrcot by;n111i11 au X/V' 1ifclt-. Etud• p,,ltographiq,u .i
diplomntiqu<, Pari a, 1971; l<Um, U, R,ge,10 d„ actu du p,,tria.rcat <U
Co,u/anti11opl<, fuc. V, Pori, , 1977, fu c. VI, Porio, 1979; V. L1ur1nt,
.Le tri d piocopat du pa tri archa Mathiou I"' (1397-1410). Un ll'"l nd pro,cl,1
ca nonique l By:xan<:e au d~but du XV' oikle", !n R," u, du ltudu by"'1n•
lin.,, XXX, 1972, pp. 5-166; vui t i oontribu\iile ln 1cu t domeniu ale lui
Ştefan S. Gorovei. AihimaodritCiprianZaharia,op.cil., pp.23-112.
107.Ve•i J. Darrou•k, Ur Rqu tu ... , fuc. VI, p. 240 (ap1<d Ciprian Zaharia,
op.dt.,p. 49.oot.a60)
108. Ve•i Nikodin, Mil d, Canoa11<I• Bitt•kiL, voi. I, partea 1, pp, Ul, 243
109. Dupl, CiprianZaharia,cp.dl.,p. 101
110.A.ici,imaide~ ci tezduplGavriilProtul,.Viaţl .. ." ,tuttditatln
Liura11<ra rom/11111 ,,..,1,e,
voi. I, Editura Tineretului, Bucnretti, 1969, de Dan
Zamfireocu(pp. 66--99).
111. Veoi A.O. Xenopol, lrUJ ,ia Romll11ilor din Dacia. Troian<!, text nabilit de
Niool ae Stoic""" , ; Ma ri a Simioneocu, note de Nioolae Stoiceoeu, voi. li,
EdituraŞtiinţific i, iEociclopedica,Bucur"'lti,1986,p.38-l
112.NiooluM. Popoocu, .Nifon II,patriuhulCon•taotinopol11\u.i",lnA.,w/,U
A.ca,Um;,; Rom/111<, oeria a II-a , voi . XXXVI, Bucu...,, ti, 19J.4 (e:rtru)
113.0p.cil., p, 385
114. Veoi Nicolae io!'la, /•UJrioBiH ridi Rom.tM, ti Jia i, ;,ţii ,../igi4nH D rom.t11ilar,
tdiţi a a!I-a,revhutifiadiulliU,vol.ll,Bueur•,ti,1932,p.319.
115. Ml foloH1< de Cronk<>rî m1<11u11î, e diţi e tn1rijitl de Mihail o...,1oria n, voi. II,
EdituraMiner-va,Bucure,ti, B.P.T.,1984,p.33.
116.0p.cil., p. 385.
117. AceuU . t••ntl" an,, po cele mai multe uemplare, otema lui Potru Movilt. , ;
verouridel a udjoonoa crat<laceluiati.Primul tiraj a l t-irţii,ouprJvtahutde
lnumnelefamilieiZamoilki(indiciual . patronajului"),cuprindeotihuriheral.-
dice 1crlae tot de Taruie Zemka Ji o p...,fa ţ l u mnatl de Petru Movilt
(,.e:,.J J a. Zapuko, J a . laaievici, Kata/oh , 1arcdrokiv, o:,"411,cll "" UJrNJji>li,
patt<11 I, L~ov, 1981, p. 52, nr. 220)
118. Opinii ale lui P.P. Panaiteocu, Pd ruMovil<J f i rom.tnll, Bueurtftl, 1942. Tutui
aceatu!1tudiuafootreeditattn P.P.Pana it.ucu.Pc1ruMo"il<l.Sludii,tdiţie
lngrijiti,po 1tfaµ,note ,i<omont.1riide ŞeefanS.Gorovei,iMariaMa1dalena
Sdkely,EdituraEodcloptdicl,Bucurefti,1996,pp.76-96.
119. Traducerea dupl G. Mihlill , tn Liuro,ura ,..,m4n<l v«hc, voi. JI, Editu••
Tineriotulul,Bucure,U,1969,pp.2&1·265.
120. Vezi Nitoloe io!'ll , /1/oriaBi H rlcii Rom4n,,ti fl <> ulc/ii ,../t,loan n l'<)m0nilar,
•1!.cit.,vol.1,p.257.
121.Vui Gh.l, Moiooocu fi ni., laUJri<> Biu ,;,ii Rom.o ... , vol. l , p. 3~.
122.Pc1ruMouild1iromllniî,lnod.cit.,p.8'.
123. v„.i Arkad~ tukoVllyj, Petro Mohyla i pyU!.nr,jaj,dnoşty cer~ov, P u i , , 1969,
p.226(ooriso,,rula pp . 226-228)
124. ArclrivumS.Congreratiode Propagond a Fide.U1u .... cntich• ,v.61, 1,602.
Ve:,i E . $muclo, IA &.fot Siig• ot l'Orknt Onhodou R u ... 1609-1654, Praga,
1926, pp. 151-154; Monununta Ucrofoo,, Hi,torica. Romu , 1965, voi. II,
pp. 2'8-251; în traducen, romAneud,, ocri, o.area a foot edit.oul do L Lupaf .

!i::!:(ţJ=~~i:: ;:1~::.~~:249
127.Vozi Nioolao lorga.op.cif.,vol. [,p.317
128. Vezi Eudoriu do Hunnu...ki, Doc"f"'lllo pri.oifooro kl i,tori<, rom41ulor. voi, Nlll ,
Bw:urefti, 1884.p. 46l(ra portdin20octombrie 1632) f i462 (raportdin26 .
noiombrio l632)
129. 0p.cit., p. 85
130.Vozi Ernst Chr. Suttner, ,Vu ii• Lupu und dio griechi, che Kircl>e zu Anfanr
d or vieniger Jahro du 17. J ahrhundern", în Kfrch, im O,ten, 32, 1969,
pp, 33--34 fi nota 2 (vezi P.P. Panaite0<u,PelruMouîld fi rom4nii , ed.cit., ,.Not,
f ioomentarii", p. 141)
131.Op,cit .• p. 85
132. Voievodul muntflan promi.... ea U va depune din ra nr dacă nu va curma
demerourilepro-<otolic o .Ameninţarea!if~ .. • dw,l la cun "'l tinţ.!luiTe olil
d e Ladiolau Dindar, oecratar a l lui Brâncoveanu. Ve.i:i G. Popoviciu , Uniun , a
rom<!,U/.,,. din 1hu,,si/uania cu biw.-ica roma,u,-a,to/icd , ub lmpdrotu/ UOpo/dl,
Lugoj, 1901, pp. 32 fi urm.
133. Ve:ti Ş tefan fone• cu, Epoc« br4ncov,ne,uotf. Dimeniuni politia. Finali la I<
cultw-ald, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 33
134. Ve:ti G. Popoviciu, op.cit, pp. 71-72; Ştefan Ioneocu , op.cil., p. 3( , nota 34.
135. G.Popoviciu,loc.cil..
136. Veti Dan Horia Mazilu, &citind literatura romdnd: 11<eh,, vol. !, Editura
Unlv e roittţi! din Bucure jti, 1994, p, 346
131.SilviuDraromir.,,R<,mAniidin Ttanoilvoni• tiunireacu biserioa Romei",tn
Srudii , ; m<>l<ri<ll• M i,/Qric medi,. m. 1959. pp. 323 şi urm
138. Vezi Ştefa n Mete,. Reloţiiic biuricii romd:1•~11i ortodou din Ardeal cu prin-
cipa foic rom4~ ln ~ u l al XVlll-ica , Sibiu, 1928, p. 9; Mircea PAcutariu,
.U,giturlle Bi•oricii Ortodou din Ttanailvania cu Ţara RomAneuc! t i
Moldova 1n , ecolele XVI-XVIII", Sibiu, 1968 (ntra• din Mitropdia Ardealului,
XIIl,1-3,1968).
139.VeziŞtefanloneocu,op.cil., p. 40.
UO.I. Rimurn nu, . C<inalantin Brinooveanu oprijinitor al Ort<>doxiei". !n BiHrica
Ortod,,:<IJ Rom6nd, LXXXIJ, 11-10. 1964, Munt,ni\ au trimi.o 1n Ardeal clrţi de
cult (produu ma! cu oeaml !n tipografia d• la R l mnic a episcopului Antim
lvire a nul),tlpografi( pe MihailŞtdanovici), 1 ub 1 idi i , . agen\i"ca ro.t\l particip o
l a eonoolid a re a c ro dinţei
Ul . Vezi Ştefa n lonH CU. op.cit., p. (0, nota 49. Datarea .ma iu" din Hurmu,a ltl,
D<>cum,nt, , XN, l, p. 336 eate cu aemnul !ntreb,rii.
142. Vezi Radu Tempea , op.cit., pubHcatl cu cheltui ala biaericii Sf. Nicolae din
B,a..,v (Şch e iu) de St<rle Stinghe, Bratov, Tiporrafia Ciurou , ; eomp„ 1899,
p.40.
143.RaduTempea,op.cil.,pp. 39-40
144.Jbid.lm,p. 40.
 CREŞTINII l<N>.TEMIZEAZĂ. DAR Ş! BLESTEMĂ

145. Din păoate, la Eudo~iu Hurmuzaki, Do.um,nte privitoa.-. la ;.,oria rom<lni/or,

,ol. XIV,partea l,Bucure ş tl, 1915,p.336,nu o,,afl.ldedto,trimiten" ou
un rezumat foarte conci s . Ponlru intn11ul ted •ezi Mille•, . Symbo!ae ad
il!uotrandam hi•t-Oriam Eoole11ioe orientalis", ln/Hrri• corono,. S. Stephorii, li,
lnnsbruok,18%,pp.348-361
146. Eudoiriu Hurmuzaki. Dc<umenJ•---, voi. XIV, partea I, pp. 342•344.
147. Vozi Nicolae M. Popeoou, . ln Alba Iulia odinioarA (1698) ,; acum (l94S)", ln
Bi,arico Ortodoxd Romarnt, LXVI, 11-12, 1948, pp. 617-620.
148.Şt.efan lone•cu.op.ci1., p. 40.
149. RaduTempea,lstoriia ... , ed.cit., pp, 56-60.
150.Gh. Ciuhandu, oare 11 M itează (.Cărţi ...• [li], pp. 375-377), îl dateui 1835.
151.A,cf«lm6nlul a fost edit.st de Gabriel Ştremp el ln Antim Ivireanul, Op,r<,
pp.325-346
152. De .1_,, viclenit" pe Brlnooveanu, cum pntindeau acuzatorii de după 1711, o.li.
flo -de<larA rit-00 Antim în ocriooareo de apGra,-,, daUIU l3 ianuarie 1712-
-'"Pt legAtura cea g,..,a a afurioeniei". Dar de nu - nu uiU oel ofenoat- . ol
fie cei ce augrAitrGucl\rGmGriia·t••
153.Consorvat azi la Arhivolo Statului Bueuro,ti, Suluri 13
154.DupA Gabriel ŞmmpetAntim /uir•cm~I. p. 335
165.lbidem.p.336
156.Cel care !1 cat.eri · "" pe Antim l•ireanul la cererea lui Nicolae tdO"rocordaţ,
mergând mai departe şi flic~nd din fonul mitropolit un adevArat ,,:clu,·
,,l .. .J ,isAnu!ndrătneaoclnimeniafilnrelaţio cudJnaul,oauacoHturgiai.
saua-lonoraoap,..,unarhi~reuoaua•io.11.ruuirnJ.na lui.oauaprimide\adAnsul
b"ru,ouvântaref ofi \"re. , aua-·davreunven"thloc ·o„ cmareoau ·c, oub
greutsteaopririi,iafurioireine o ohlmb ! t-Oare.Aşadfi e ,ronformhotir ! rei ".
157. Înoare putemvedeaclriaro.cartedebleatom".
158, Publicată de G--r.G. Tooilosou în Monum,nU <piGra/iee, ,ol. I, p, 443.
159. După V. Ursllcescu, .Cărţile de blăstăm din neoutul nootru". pp. 509·510
160, Sino-dul Bioerioii Ortodou din Grecia emitea, 1n oeoolul al XIX-iea ,i mai
târziu - aflll Gh. Ciuhandu ( .Cărţi ... " Ulll, !n ReoUta teologi.cd, XX, 11-12,
l930,pp.453-45()delaprofe""ruldeteolog-ie Mu,dueedeSauînaoelaşi
timp Waş ohri, WcM He/las. Leipzig, 19111, pp. 279 ti urm.), c.irţi de bl„tem
lmpotriva răufăeltorilor (hoţi, criminali), oua oe!nM1amnlc.6 !n Grecia codifi.
dirileedeziastioeadmiteaua, tfeldeintervenţiicevizauoonoe rvareabunelor
moravuri f i umoţionarea. unor atentato. Un ezemplu:
J ...J Aceia dintre voi, cari în mod in tenţionat, •au din de„onoiderare, .au
penlrud ş tig,oau 1 prep o.ti: uba ş iopre s tricareaaltor a nudaţiaooul u, ,..,
acet1t-0r pGrini.e,ti f Î mllntui'°""' admonl\ii ,; •faturi [ ... ]. Sl fie bll otemaţi.
o ănuprimeaacAiertare,iollnupoatăfidezlegaţinicidupjmoarte.SUnoile
,ifierul o Gsot-Opeuoă,eiîn 1 iinu . SAouopineşi8llt,..,murepepdmânt,ca
,;cain. PAmAntul o.li. oe de,fac.6 fi •11-i Inghiţi, ca pe Datan ,; Aviron. Sl
moşteneaocăeilepraluiGhiet!şipartealoroăfie culudovln•ăt-Orul.lngeru\
Domnului M -i prigoneaoc!I cu oabie de foc. Mânia lui Dumnezeu oă apeoe

t:rnu:~!:::~r:~::~t~;".~;/~:::::~:~~:,~~. 1f;c~~n°;1~~:,ni :i :::;;

puatii , iniciunul 1lnuma!locuiascllnele.Slfiepe oteeiblhtemolotuturor
sfinţ ilorşid e Dumnueu purUl...,rilorPărinţi ai Bi o ericii "
161 \'en Atanasie Mironesou, S/(Jnla Ep isct>pie" Rdmnicului - Noul -Seoerin /,.
<ncu<,iacum ... ,Buoure,ti, 1906,p. 84.
162. Vezi Nicolae !orga, Ştiri <Uspr, Axink Uricariul , Imprimeria naţională,
Bucureşti, 1934, pp. 26-27.
163. G.M. Jonescu,I, toria mitropoli,i U"lfl"O'Vlahi, i. voi. li, Bucu...,,ti,Alb<nBa~r,
1914,pp.234-235.La W'Ca...,apetron a luiConsta ntinŞerban,boi e rii,armata,
o l ujitorimea a udepuo -i nprerenţapatriarhuluiMacarie a!Anliohiei- un
jurimint (eu mina pe Evaghclie ~i pe cruce) de loialitate faţă de voievod
Jurământul a r„tinoo ţitd o blestem: . Iar dac! vli veţi ar! ta trădăt-Orii -
notea>l diu onul Pa ul de Alep, uitându~e pe tezt, clei era do faţă -, .. u
oonap"rat-0 ·. iau neOncer", oau n„m· ·, veţi 'T ··,comun·•• r ( 'opărtaţi p ·n
Sflnta Tr<!ime , prin celo ,apte Sf Soboa..., fi prin gu,;, patriarhului chir
Macarie d e Antiohia; , i ceea ce cbu asupra asirienilor, a.,upra Sodomei fi
Gomorei, aaupra lui luda 1i asupra lui Arie va cădea asuprA-vli şi veţi fi

r!':i"ol~::.t:'an:e!~:~:~:!::1:;ă~~~:::;i ~:::r!~:: :: ~i patriarh Macarie

aemisunactcare atestatnchinaroauncirnlinli,tirifaţldePatriarhiaecu•
menică , i ran&<1l ei de •tavropighie . Patriarhul n dat un u tfo! do iw,rikon
,!n , oţindu - 1 cu blesteme , anateme etc." (ve,i C<ll<l<oriil• pa<ria.rhului Macar~
<k Antiohia ln Ţ<lril, &,mdn, /1653- 1658). Socec. Bucureijti. 1900. pp. 113, 13li)
164. 0p.cit. (I), p. 333. De• pre !ncrederea cu care u ngurii fi HfiidinAI'deal li
Investeau pe preoţii români ln ipoota,a de exo<eifti f i tăm!iduit-Ori, vezi
AlexandruOfrim,op.cil
165.Mult mai , umane• - ,;.., Gh. Ciuhaodu - erau aceste .aforioani i" (temute ti
ele.evidentldeclltafa·•ioeleJudecii\ialeluiDumne,eu"princar,autoritii\ile
maghiare (prob obil ln Evul Mediu?) lncer<•u oă ·i oepare pe culpab;! i de
nevinov a ţi.ToţiceiuupraclroraplanaoausplciuneerauobligaţisA\foiitn
mAnlobucatiidefierlo'°'itÎ!I foc,fier.sfinţit'deepisco pul locului. Dacii
fieru lnupro duceanicioplogli,inocenţaoelui!noer<ata•tfelerado,editli
(Gh. Ciuhand u, op.cil. '!I), p. 373, trimite la Bunyiray (sau Bun;-itay], V,
A Va.rodi pU•piJJ<~g w,un,u, voi. !, p. 76).
166. Gh . Ciuhandu. ,CArţi..."(ll. pp. 33R•~40
167.ll>idtm .p.339
168.Ni<X>lne D. Neeuln. T,-i,di/~ şi lnn<>i r, Zn tlujir,a liturgi<<l . p. 316
169. lbid,m, p. 313. Clei io oocietatea tradiţional ! concepţia de,pre r ău e,te
peroecutiv!:boala, et"cul loafacerilo pen ona!e, ao~a•a ,unttrimi•ede
altcineva prin vriiji .au printr-un b!e,tem, intermediari fiind de cele mai
multe ori ogen\ii un ui aupronatural molefic(AlexondruOfrim, .,Mantalitli\i
tiotitudinire.ligioa..,a l eaa1 ilor 1im a ghiarilorfa\ădepreoţiiromAnitranoH
vă neni (oecolele XVlll-XXJ", p. 143).
170. Şi Antim hire.anul iJi indemna preoţii duhovnici - ln lnctpdtur<I ţi 1~"4/dlurd
pu,/n, ispc"•danie (un deuo .manuol al confe,oru!ui") - ,ă obţină, prin
fotrebilri,delacei'°ni\ioă„ opo,edeuoărăspuosurilolegbturăcuoiiderea
oubinciden\a.,.furi1aniei':.[. .. Ja u
dooriiaifurotcevaşimoipreurmăo•ou
fAcutafurisonie?Souaufurataltulşiauodu 1 lotina?Şideveififur a tceva,
a ălntorci; ti! ndatăcum veiîntoaroeaăalergilaarhiereuşioA•ţi iei canon
delad ! n o ul t i d teiartedeafurioanic.•ă!nt-Orci,adecă,lpUtetti "
Altăintrehar e: .Sau ai nnathimil pre om?" (ln Antim Ivireanul, Op..-,,,
pp . 235-236).
171.M-am folooit de Molit{, lni<, Editura lnotitutului Biblic , ide mioiune al
Bisericii Ortodoze Romlne, Bucuce,ti, 1998, pp. 299, 301-303, 130-132,
195-196(trimiterile1untînor<lineaincare a mabordat,ugdciuniu}
 CREŞTINII ANATEMIZEAZĂ. DAR ŞI BLESTEMĂ

172.!nBiMlricaOrtodo:ui -!n ab„n\a unoi(onnulefin.ta- ridicaru.afuriaanioi

(excomuniclrii)ae(ace - eote d e plre N! u n!nvlţat - printr-oruglirlilţatl
cltN! Dumnezeu: , PN!abunulo Do,,mno, miloetivette·W 4i-i ridiel • •••tuia
leeitura f ijue,,lpuaH upra lui fi-idlrui•fteluiiertaredeplin.t. ca unbunfi
~u~i~:1.~e„7:t.:~I i~;:.;~nd:.~p~,ţi.rcu·~::.,.~';~. ' !1~::~-=:i~t
f i-llnvrednicefte al devin.t. i&rlfi mot tenitor a l lmplrl ţieiTale"(veo i
F.Kober,op.cit., p. 554; dupl Aureli•n Catrina, .Cirţile de afurioenie aau
bleowm foloeiw în tnaitul Bioericii noH <l"e", tn S1udii <cok,gict . 9-10. 196:i,
pp.590-591).La catolicilucrurilet untmaicomplicate(voziF. Kober,op.dl. ,
p,557).
1 73.VHiAure l ianCatr i n a , . Clrţil e d ea furi M ni e.. . ", pp. 590-691.
17'. Und e unele tipuride indul eenţelfiat um, ace aotlre•p0naabili tata;.,A u<tori ­
tataDei omnip0tanti1. etbeatorumApoetolorumPetrietPauli. atqueoanct.e
Eccleoiae auaeotea,quafunJOr,abaolvete a vinculotalioe..comunicationio,
qu.autalecau1a li11atu1erH.lnnomine Patri1 etFilii etSpiritueSancti"
Şi ap0i : . ~duco in gemium oanotao matl"UI Ecdeziu et ad eonoortium et
communiunem tutuii <hri1tianitati1, • quibu1 fu era t per uoomunioatio-
Dil „ ntenti am eliminatul et veotituo et participati•ni •oclu iaotkorum
Saora m• ntorum. Innomine Patri1etFiliietSpirituo Sancti"( duplAurelian
Catrina, op.cil., p. S9l).
Blestemul şi mentalitatea românească.
Între magie şi credinţă
 O ,,lume" care cr edea în e nergiile secr et e
ale cuvântului

Să ne reamintim 0 definiţia " eu care Victor Kernbach începea

articolul deapre blestem ln al său Dicţio11or de m itologie ge11erold
(p. 85): . act de magie lexicală, prin care se i nvocă mânia sau urgia unei
divinităţi asupra unei fiinţe, unui obicd, unei acţiuni, adesea ÎII soop
de răzbunare sau dintr-un motiv jus tiţiar subiectiv". ,.Act de ma gie
verbalii - zice şi Ivan Evseev (Dicţionar de magie, demonolog ie ţi
mitologie romline<lscd, p. 51) -, b1uet pc credinţa în puterea cuvântului
de a institui, de a modifica o stare existentă".
Cele două formulări se complctouă una pc cealaltă: prima reali-
zează o circumscriere a blestemului antic cu .prelungirea• sa cre ştină
(împlinirea imprecaţiei implicând intervenţia unei divinităţi), iar cea
de-a doua desemnează un cerc larg a l generalizării ce include . moder-
nizarea• şi . laicizarea• (c~nstrângerea ca o provocare adresată .ţinroi"
şi celor din jur fără apelul la Suprafiresc şi cu potenţarea magiculu i).

Dată fiind sintagma fundamentală a celor două definiţii - .act de

magielexicală(verhalll)" -,esteohligatorie,cred, oscurtllprivireasupra
atitudinilor, sentimentelor şi comportamentelor românilor din Veacul
de Mijloc, asupra acelui set de deprinderi, temeri, năzuinţ.e şi obsesii
care formează me11talitatea românească medievală (căci, dincolo de
apelul la textele populare, indatabile cele mai multe [atunci când nu
conţin ele mente ce cronologizează: spital, tren etc. ), mi-am cules infor-
maţiile din textele zise . vechi"), asupra datelor ce formau sensibilitatea
colectivă şi, evident, defineau religiozitatea pe diverse paliere ale
colectivităţii, asupra instrumentelor cu care analizau românii mediul
(inclusiv asupra mijloacelor de acţiune de orice fel, a capacităţii cuvân•
tuluî de a provoca modificări , unul dintre ele, de tip destructiv desigur,
fiind ~i blestemul), asu pra chipului in care se autodefinceu şi îi
descriau pe cei din preajmă (aflaţi aceia mai aproape sau mai departe)

Câte ceua despre mentalitatea românească

Numărul cercetărilor de istorie a mentalităţii româneşti, întreprinse

din felurite unghiuri şi cu ţeluri diferite , a crescut în ultimul timp .
Astăzi el este, cred, satisfăcător. A scăzut, in schimb, cu toate că nu în
aceeaşi măsură, numărul lamentaţiilor care proclamau imposibilitatea
efectuării la noi a unor astfel de investigaţii. S-a mai •tins dramatismul
afirmaţiilor care declarau impo•ibilitatea pătrunderii în mentalul
românesc datorit.li absenţei .martorilor", a textelor edificatoare, a sin te•
zelor. Aceste .lipse" erau invocate flril temei. Şi în absenţa infonnArii,
fiindcă studiile care au încercat să aducă la lumină acel depozit profund
al marilor şi fundamentalelor deprinderi - ce au guvernat in bună
măsură mersul lucrurilor in trecutul rhilritean -, al matricelor esen-
ţiale ascultiltoal"{I de .forma de universs\itate" răsăriteană au fost, de
la apariţia lor, nişte reuşite.
Cititorul va băga de seamă că şi in aceaatil carte - dincolo de sec-
ţiunea specializată ca priveşte relaţia dintre bkstem şi mentalitatea
romdne,:iscd, obligatorie, in înţelegerea mea, pentru circumscrierea
chestiunii care mă interesează aici - există foarte multe alte elemente
care î;i propun (nu ştiu şi în ce măsură reuşesc) să lumineze aspecte
ale aceleiaşi structuri mentale II lumii româneşti din11inte de Timpul
Modern.
Mă voi opri ceva mai mult, ln cele ce urmează, cercetând - evident
fllril a avea pretenţia epuizării - . obsesiile", .temerile" şi .,,fricile"
românilor medievali, precum şi ,remediile" pe cere aceştia le-eu
imaginat pentru problemele complicate, asupra sentimentului religioa
şie reflexelor sale (căci, .religie a izbăvirii", creştinismul le vorbea

:r:!ii7;~ş~1 :'"xi~~e~;:!~g~!n::irJ,;e ~ :~i:pe;ea:~t!~~~:l:n::t:r:

ostilităţii dintre om şi Dumnezeu şi despre despresurarea din sclavi11
pileatului, dar şi despre pierzanie şi lipsa do acces la salvarea definitivă
a sufletelor') şi fiindcă avem !a dispoziţie textele, extraordinare pe
alocuri, ale lui Antim Ivireanul, şi pentru cil între pdcat, de pildă, ca
expresie a acestei sensibiHUiţi (cu atât de multe . rhfr/1.ngeri" ln exer-
ciţiile cotidiene ale vieţii publice şi private), şi blestem a existat mereu
o relaţie importantă

Obsesii: Pdcatul
Cercetându-şi păstoriţii, mitropolitul Antim Ivireanul cons),ata, cu tris-
teţe, apetitul lor neostoit de a ignora cu lncăpilţănare ,calea dreptlţii",
de a cădea în culpă, de a produce devieri şi abateri lăsându-se în voia
Necuratului. Mentaliştii ar spune sathi cil este vorba de o veritabilă
obsesie, născută dintr-o atructură mentală ce nu izbutea să se opună
tentaţiilor. Antim tratează chestiunea ca nn teolog, incriminând absenţa
credinţei, . soliditatea• precară a poziţiei credindotilor fragili:
 BLESTEMULŞlMENT"1.lTA~ROMĂN&I.SC.l

Cicifiindrobiţ-zice el-de de,ertliciunileCOle lumefti,nune bucurlm!a

altceva flu-' nunai la lucnirile fnt~ricului veacului aceotuia ; ,; "'ntem
porniţcutoţiioprerliuta\,caoro at.A cAnddldevale1inu 1lPQateopri
tiolntemtoţ,eutotul,ceniştedobitoacenecurete,tlvllindu-ne!nrbll·
ciunile c~le 1purcate fi de nimica.
Şi ae<!otia toote nud trag dintr-olto, flrl numai din necredinţa noutrl;
clni1-au!mpietritinimile! ntrurlut.Aţ,caa!uifa raon,,iumblicanitte
caioirepl,flr'dedball , ifilr'deru,ine,plnlvomcAduintr-ovreo
propaotie ,i vom peri. Cu ac~1te (apte ne lludlm ci olntem cre, tini I O, vai
dacapeteleno utre1Şicucre,tinlt.ateaceavempoateci vomfioocotind
el numai cici "" numim <:reftini ne vom spbi I Ba 1 Ci mai nare o.lndi
vom al luom, de nu ne vom pocii,; de nu ne vom llu de rlutlţil e noa1tre
Ci 1ice Hri1to1, .Nu cei ce-m 1ic mie 0...mne, D<>amne, vor Intra Intru
lmplrlţiaceriul ui,cic e ice(acvoiomea".Spuneţi-mi,roil!•vA,cleupoate
cl-m voiu 11 e1it din J\re, care voe a lui Hrîotos facem, uu care PQruncl
ţinem?Eunupocicunoatteoltoeva,flr'numalunnumeuocat1ioec,ce
aw,mflr'deniciofaptlbuni.Şilnclotlmdenemirlmclcinune face
Dumnezeu pe voia noaotrl pentn.i clci ne numim creftini I Ba ind bine el
nune prlpldeftecape aodomiteni,clw,demdepirtarea!uiDumnezeucu
ochii nottri fieunoa,temd dinrl utlţile noaatn! ne vin atlta. f~liuri de
morţi tialte nevoitiacArbe,inicideeum nune venimlnfire,ta-.Ane
plrUimdert.utll.ţilenoaotre.

Antim tnvinoviiteşte, culpabiliteazA (pluralul incluziunii fiind unul

retoric), ameninţi cu moartea veşnicii, unici ,rlaplatl" ti .rod" de
neocolitalplcatului(Romnni,6, 21-23;7, 24).Eraaceastlarltare
necontenitl a vinei o datorie a discur3ului teologic. Ie,îrea din acest
.creştini 1m"de.:larativ,uscatşiae.:,golşiformal,oasîgurlidoarp<>ed•
inţa (Antim Ivireanul tipărise la Râmnic, când era episcop, fn 1705, o
lnv4ţ4turdprescurt~ntrutninapocdinţii),re11].lfireşte,tainaprin
care _spiritul se achîmbil"(melnn-0in) primind un , sl doilea har", 0,11
doua iluminare• din psrtea unui Dumnezeu iertltorşi generos: . Ci
iată cil vil zic, iubiţilor miei, şi vl lnvlţ cu frica lui Dumnezeu, ca un
plrinteaufletescşipbtoriucevle4nt,alvlveniţiînfireşî!llvlcliţî
de lucrurile cele ne.:uvioaae, el Dumnezeu ieste milostiv tî deacl va
vedealntoarcereanoastrlşipoclinţaceabunl,nevaerta.Clziceprin
rostul laaiei: J ntoar.:eţi-vl cltrl mine şi ml voiu lntoarce şi eu
cltrlvoî•"-
Antim conatatl Intre enoriaşii a.li nu ,deraieri" temporare, apH-
cabîle prin ,.allbiciunea" omeneaacl, cî o stare generali de MOrcullore
(provoca.toare,fiNfte,dedezordine)aDivinitliţiî,agravatldeosenai­
bilitate vlditl lpN 1ugestiile malefice. Românii tnjurl cu nesaţ de
lucrurileafinte,blesteml(,prebltr4nili necinstim, predomnişi pre
boieri li blestlmlm, pre arhierei nu-i ţinem lntr-o nimica, pe dlluglri
iiclevetim,prepreoţtioclrtm,beM!ricileleţinemcaniştegrajduri ... •-
omilîa La Dumin t cn Vametului), nu acordl consideraţia cuvenită
.delegaţilor" lui Dumnezeu pe pămAnt. Mai mult, . pre Dumnezeu nu
voim aă-1 a11<:ultăm, la ~le ce ne învaţă 8â facem, pentru binele şi folosul
nostru cel aufletesc, ce ne par lnvlţlturile lui gr~le şi rele şi pentru
aOOianu-lcinstim,cacAndni•arfivrăjmaşdemoarte.Iarpreoamenii
cei ce nu sl tem de Dumnezeu, nici să ruşinează de f~ţe!e omenetti îi
ascultăm la OOlece nelnvaţăd le facem spre pierzania sufletelor
no&11treti apreneclnsteanoastrltispreaneclevetitoţşianebleatema
pentru nedreptlţilecefacem;şipriimimlnvăţ.ăturile lorcudragOllte
şilefacemcumarepohtăşinebucurlmdeiale ... •.Suntconturbate,
grav, zice predicat.orul (ln Cuvânt de lnvdţdturd la Stretenia Domnului
nostru/isusHristos), chiarfundamenteleordiniicreştine,aaiguratede
supunerea (act hriati~) în faţa 0 legii". Paeudocreştinii, pe care tncearcil
sl-isalvezedemareleblestem(.DreptaOOiadară,sillbaţitoateprici•
nileintr-opartecăsântdeşertlciuni;şinuvlferiţiafaceosteneală,
nicivădaţile neviei,căcîveţicădealn bleatem,dupăcumziceS/ânta
Scripturd la Ieremia ln 48 de capete: • Blestemat cela ce face lucrul
Domnului cu lene•• - în lnvd/dlurd biserU:e,ucd ... , TArgovitte, 1710') fi
ale căror faptele veştejeştemitropolitulneoatenitlndidahii,neagil
chiar aceste temeiuri:
lOporuncidntacri1elnMgeşiniciuna nuţinem
Porunca cea
dintăiu zic,, AA nu •~em alt dumne,eu lnaintea lui, iar noi
avemmamonulnedrep tJ.ţii
A doua porunci '-ÎCe ol nu ]ulm numele Domnului Io detJ.rt, iarl noi li
purtlmpringurilenoH tre,cao nimka
A treia poruncă zic,, ol ofinţim dmblta, ad&Ci d cin1tim , ; ol ţinem
pra_,nicile,_iarA_noii:tuncefacemlucrurilee<!lemaimulte,ilucrurilee<!le

fn sistematizarea lui Antim Ivireanul, omul greşeşte (e vorba,

desigur, de păcatele .personale" - între ele şi cele . pedep1ite" prin
blesteme [blestemul fiind o pedeapsd care cheamă - ori poate chema -
o altă ~eapsd] - nu fÎ de cel ..-trăm~eac", moştenit prin naştere, cu
greutatea lui ontologicl, ştel"!I prin Taina Botezului) din .slăbiciune",
din .ne~tiinţă" şi .din firea cea rea•. Păcatele din ultima categorie,
fiind,lmpotrivaDuhuluiSfânt", 1untdeneabsolvitOorlisepotslătura
şi ,păcatele de moarte"). Î n vremea lui Antim, septeriaru/, un 7 alcătuit
din 4-cifră a trupului- 1i 3 - 1"ifră a sufletului-, aflat şi ln cele 7
vâl"!ltealeomuluisauîncele7virtuţimi!itsntecontracelor7vicii ,era
constituit, fire, te. Antim numeşte plcate!e din această categorie . de
moarte"(avAndpesemnefnvedereimposibilîtateaobţineriiabsolvirii­
pentru supremul Judecător păclitoşii din această ,c!asil" vor fi blea·
chinurile lor, eterne, producAndu-i 0tntristarenemliaurată"-şi
ternaţi,
asprimeapedepaeicesevainstituilnviaţaviitoare: .ClvadvieFiul
Omului Intru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi şi atunci va rlsp!ăti
 BLESTEMUL Şl MENTALITATEA ROMANEASCĂ

fiecAn.iiadupAfaptelelui"-Malei,16,27),darînţelegereapecarele-o
conferi - aceea de .nAscAtoare ale altor abateri" - sesmAnA cu cea
proprie termenului . capital", ad ică rădăcini ,i capete de serie pentru
abaterile subiacente•. , Lista" lui Antim nu se deosebette de cele pre·
zenteîn,manualele"epllileneeleconfesorilor.
În altă didehie (Luna lui dtthemurie, 6. Cozm,ie la S{(Jntul Nicolae'),
dupiiun ,joc",subtil ,cu numereleproduciitoeredecorespondenţe &em•
nificative (,Pentru ciid ia.ote omul fii.cut de Dumnezeu, tndoit, de suflet
cuvAntiitoriutidetrupsimţitoriu,areti bunli.tăţîndoite :sufleteşti şi
trupefti. Şi d.nt bunătăţile c~le sufleteşti 4: vitejii&, Inţelepciunea,
dreptatea ti curiiţeniia. Buniit.ăţile C<!le tn.ipeşti lncA sAnt 4: t.ăriia,
întregimea, fromo~ţia şi săniit.atea. Şi dintr-ac~ste bunătăţ ale sufle•
tului ,i ale trupului nasc alte 4 bunătăţdeobşte: credinţa, nădejdia,
dragostea şi smereniia"), Antim zăboveşte asu pra primului dintre cele
7 păcate . capitale" - ,mândriia" li zice acum; ln site rânduri tl va numi
, trufie" -, căutând s'ă-şi convingă ascultătorii (şi cititorii) di aceste
greiieli sunt, în fapt, fii.cute împotriva virtuţilor teologale, lucriiri -
acelea - ale Duhulu i SfAnt.•MAndriia" (trufie), ect perturbator al
ordiniicreaţieitiderupturAlntreomtiCreator,materializatîngestul
de nesupunere al lui Lucifer (dovadă că Răul fusese, existase înainte
deomşiînafarădeel)tirepetatde.neascultarea"luiAdam(lnfond
unabuzdelibertatealomuluifaţădeDumnezeu),dornicdselnslţe,
aiifieaidomaluiDumnezeu,estevAditopuslvirtuţil.smeren iei"{,Tot
cel ce se lnalţă se va smeri" - Luca, 14, 11). Antim avusese griji sl
descrie cele 4 virtuţi ( .bunătăţ de obşte": ,Credinţa, dupJi cum zice
fericitul Pavel la 11 capete către evrei, iaste ...• , .NAd~jdia isste ... •,
. Dragostea tncA iaste .. .", ,Smereniia lncă ia.ote .. ."), plasând virtutea
smereniei (cunună a virtuţilor, ,sfllrtitul, legătura ti pec~tea tuturor
bunătăţilor") într-o elocventă vecinătate cu viciul incriminat(.mlln•
driia,careoauizvoditşiaunhcutainguraatana"),într-o,.istorie"a
picatuluioriginartia ,ridicării"lui.

Pocdinţa

Pentru şiruldeabatcripecarelecercetează(izbllnzi ale diavo!uluiln

faţaunuiomalab,incapabilsAseeliberezedeaceastăobsesie),reme­
diul (,tiimăduiala" ) nu putea fi decât unul-pocdinţo, taină sacră pe

r;:~ ;i::;i!;?~t;::El~~;t~:~~; i~~!f::t~1;~

ti cu post ti plângere şi cu tânguire
1
rumpeţi inimile VOll8tre ti nu
hainelevoastre,imăvoiulntoarcecătrAvoi,ziceDomnul,lnloil,ln2
capete"),indreptardestinatmaicuseamăcredinciotilorchemsţisă-şi
facăunneîntrerupte:rnmendeconştiinţă , lndiciucertalbunăvoinţei
divine, al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, .dar mare" destinat tn
e:1clusivitateop.menilor,tainăaflintă, pocdl/'lţo(ritual purificatorvechi,
confirmat încă ln scrierile din epoca patristică, la lgnatie din Antiohia,
Policarp, Iustin Martirul, lrineu, Climent din Alexandria, Tertulîan,
Ciprian etc. ) este calea s pre mântuire a creşti ni smului (căci, altfel,
obaervă Antim ln treacăt, 0 păcătuicac şi jidovii, şi turcii, îsr nu le
folo8Cşte, nici le ajută pocăinţa, nimic, căci d nt ln afară de lilge").
O.îatorie"culea.sădin Scriptură(IVRegi, 15) 11ajută,abil tAlcuită ,pe
scriitord acoatii ln evidenţă semnificaţiile pocăinţei, capacitatea
acestei .prefaceri" de a achimba un .destin", de vreme ce .tnviază
a u0etulcelmortalpăcătosului,fidiiiarăpodoabadumnezeesculuidar
ceaupierdut,lideschîdeuşilcceriuluipecareile-aulnchispilcatul,
ii face soţie fericiţilor lngeri, ii face mrnitean, likRŞ lui Dumnezeu şi
pilrtaşalaveiluiceidumnezceşti". Pocilinţacatolnatares.li-lînvingil
peDumnezeu,aăbiruisscăun Dumnezeucxcedatdcdevieri\enesflr­
şite,incruntatşirăzbunător(lnapilimântătorprin,mesagerii"aăi;frica
morţii,cutremurul .munciideveci",.ziuace alnfricoşatăajudecăţii",
dreapta răsplătire a lui Dumnezeu):
Şidndi aatemA nioado,udă!milo,denecinstirila,idahulelece-ifae!n
toatazile!epAcl.to,ii,cufapte\elorc~!ef!rl.del~ge,cuotrAmb!t!ţilel<>r,cu
jafurilelor,eumultaalortrufie,cuuvi1tiecelrrineaclninimalor,cu
at!tea necu riţiicu care le apun:i , itrupul fia ufletul,atA1ataal faci
uupralorriaplAtire,a.Aarunceasupralortrbneteleurgieiaale,1il·i piardi
depe faţapimlntului.Ale ar1i atunce poclinţa ,; cuocucernicllndrlz•
neall,cudoaolacrlimecevara4dinochi,cuw,1uspincelnalţ1lace riu
dintru adlncul inimii (cutei a zice), ci. leată mâinile lui Dumnezeu, li ia
armele a dr~ptei lui rhplltiri, preface urgiia lui 1pre erticiune, il face
blând,ertlitoriu,lndelungrlbdltoriu,milo1tiv,iubitoriuasupraceluiplcl-
toa,careleatltal-auneclnatil,inul-aubJ.gatlnoeamA.
Antim ameninţă, fără îndoială, ii ameninţă pe culpabili cu urgia
pedepsei divine. Dar pune ln celilla!t talger al balanţei putinţa de
.alvare - p<)Căinţa,cucondiţiacaeasăfie.adevăratil,iarnuminci­
noaaă",.curatA, iar nu vicleanA", .a inimii, iar nu a gurii". Un astfel de
act,depuscusinceritate,poatelnfliptuimiracolul,poatepreface.pJica•
telec,ledemoarte",şapte,invirtuţilecare!i aeopun, ,adec:ăaăprofaeă
trufiialn smerenie,iubireadeargint inmîlostonie,pilcatulceltrupesc
lncurăţenie,zavistiiaindragoste,lileomiaînpost,mâniia lnblAndeţe
şilenealnrugăciunetiintr•altefaptebune".
Pocdin/oera-dacil potspuneaşa-oobsesieateologilor,unsetde
directive cu caro ei încercau !il corijeze (o llcuserll ti mitropolitul
Varlaam ln Carte rom oineascd de lnud/rJtur4, fi alţi traducltori
de omifii) o dîBponîbilitate nocivă a mentalului rom Aneac (fi nu
numai). Antim era pe deplin abilitat să dezbatil această temă gravii..
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ

El publicase - spuneam - în 1705 o cărţnlie (un fel de tratat de teologie

practică) intitulatălnvilţdturd pre scurt pentru taina pocdinţii', lucrare
,rotundă", bine echilibrată ln structura ei, ce-şi afla cititorii şi intre
deservenţii de cult (a căror elevare duhovnicoască o urmărea), şi între
credincioşii pe care vlădica ii dorea luminaţi şi foriţi ~e păcate, (Antim
Ivireanul participa astfel, printr-o compunere proprie, la un .efort de
explicare" lnccput ,pai de mult ln literatura teologică românească; in
aceeaşi acţiune se lncadrează, cred, şi tipăritura buzoiană din 1702 -
lnvdţdtură preoţilor pe seuri de şapte tai~ a beslrecii, cu dreple d-Ove-
diri din pravilo sfinţilor pilritlţi - care ar putea fi atribuită lui
Mitrofan, pc atunci episcop de Bu.zău.)
Celor două categorii de .utilizatori" le vorbea acela~i Antim, ierarhul
responsabil, 0 directorul de conştiinţe" dornic să facă din participanţii
la taina mărturisirii nişte persoane infor mate, Că unii dintre preoţi,
destul de mulţi (ajutoarele sale - va scrie mai târziu mitropolitul; .ca
nişte ochi să vază toate, ca nişte mâini să lucrtze c~le trebuincioase şi
ca nişte picioare să alerge cu mijlocul lor la trebuinţa tuturor"), aveau
nevoie de astfel de elemente de sprijin este neîndoielnic, O va spune şi
Ivireanul in Învăţl'Jtura besericeascd la dle mai trebuincioase şi mai de
foi-Os pentru lnvdţdtura preoţilor (Tărgovişte, 1710'), o foarte densă
Summa cuprinzând felurite îndrumări, constatând cu îngrijoram lipsa
de pcrl'ormanţă (nu doar .profesionalii") a unora dintr,:,, &lujitorii altarului':
ClîntracOlOlalte ocârbece am,demă răne&clainimă, iaste aceaotacea
mai Jrea de ml lntriotez ,; ml mlhnesc mai mnlt, el vă.t intre preoţii miei
atitaprootic,atfitancinvăţiturlJiatltanedumireall,câtcunosccănu
puteţi face vreun lljutoriu oau vreun folos ticli<>aoei turme. Şi pentru acea
multă proatie a voutrll şi ne~tiinţă Io afllnta carte, m-am îndemn,at, fiind
cuprinsdefricadumnezeia•cA,avăln,tiin\acuacea•tAmicllclrticea,,,

Cnrtea din 1705, ,.îndrumar" al eredinciosnlui şi, deopotrivă, , manual

al confesorului" (unul dintre puţinii , martori credibili" ce pot fi con-
sultaţi în legătură cu mentalul religios românesc de la îngemănarea
veacurilor al XVII-iea şi al XVIII-iea; ar fi aceasta o explicaţie a insis-
tenţei mele, în paginile de faţă, asupra lucrării în chestiune), ne arată
un Antim adept al unei pastorale drastice (nu foarte deosebit de cel
din Didahii). Într-o lume a cărei decădere morală, eusperantă, este
examinată cu o asprime laconică (,noi creştinii ne-am abătut atâta de
mult la patimile c~le trupeşti şi ne-am fllcut robi păcatului şi diavolului
şi vase împuţite, adevărat vrednice veşnicilor munci şi atâta ne-au
stăpânit răutatea şi păcatul şi am venit la dobitocie şi la desăvârşită
nesimţire"), pileatul (încă o dată cercetat ln amănunţime), ce are drept
.pricini" 0 neinvăţlitura" , ,neslovnirea" (,pentru că nu iubim 8ă cetim şi
să lnvăţăm carte, nici să auzim măcar pe ducalii cari ne !nvaţl
cuvântul lui Dumnezeu, dumnezeeştile lui porunci, credinţa şi calea
mAntuiriinoaatre.CăomulcarelenuştiecartecasădteascăSfl\nta
Scripturlişidirţilebealiriciinoaatreşiafintelepravile,audenu aeva
lnvăţade laalţiicarele,tiu,aă aaamllnăcudobitoaceleOOlenecuvlln­
tăreţecarelenuştiucefacdevr6mecen-auminte ... •J şiignoranţacare
deafiinţea1ă .cuvăntăreasca blagorodnie", este denunţat cu duritate
(nudoarlexicală)şivehemenţli,cucunoacutelerepetiţiiinaistente.Să
deducemdeaidcă facultateade ,acuvAnta" craanulatăprinabsenţa
inatruirii,călipsaaccstei.nobleţi " (.blagorodnie")poatetrlmitefiinţa
umană, fii.cănd-o vulnerabilă, într-o deplorabilă regresie pe scara
însufleţitelor? Antim este nelndurător:

Darpentrurutinataace utanelnvlţlturlfaeematitea timaririutAţiti

pileate de moarte, fll.ră fri<a lui Dumnezeu ti ru,inea omeneaocll: toată t.ioa
beţi,borlţi lnlluntruln c4rciume,porniţila curvii tila preaourviide multe
f~liuri,laned.ireptăţi,larăniri,l.acuvintemincinoau,lajurăminte otrAmbe,
l a marturiimincinoauşilahule,laucideri,laolevete,lauviotii,lavrijbi
ti la goniri fi la altele, nenumllrate, cu cal"1'le bolnăv~,te ticaloonl nMtru
sufletboalldemoarte.
lnBeriasuperbădeinterogaţiiceţinte&e.deimetidrea" păcătoşilor
(,0,creştinilor,o,părinţilorşifrsţilor,pAnăcAndinrăutateşiînpăcat?
PllnăcAnd dormim în patul lenevirii, somnul cel greu şi purtătoriu de
moartea păcatului? Pentru ce pentru puţintel vin al beţiîi, pentru o
dulceaţliamarăauniilmpuţitecurvii,pentrubanicareaAntpămAnt,
pentru măririle
lumii, carele sAnt toate necinsti, pentru mAndrii şi
deşertăciuni, facem pre ziditoriu! şi părintele nostru Dumnezeu
vrăjmaş şi ne dăm pre noi de voie vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al
noetru, diavolului, ca aă ne muncească fii.rli. milă?"), Antim vrea să fia
patetic,darln fapt este ameninţlitor(adieăteolog). El incriminează,
supralicitează abaterile, pentru ca păcătosul Bă-şi cunoască vina, săse
sperie de ea şi să se cutremure, astfel lncAtculpa să atingă acele
dimenaiunicer&!amăoaancţiuneaapră.Pedepseledivinenuaulipsit
ln istorie. Un Dumnezeu pedepsitor (nu răzbunli.tor) ,.au trimis de multe
oriînlumeînfrico~atepedepse:autrimispotopşiaulnecatpretoţicei
ceaupăcătuit;pierzarelaSodoma,prodiavoluldinceriuşipreAdam
şi pre Eva din raiu i-au gonit". Nu este uitat nici macabrul unui ima·
gînaraldamnării,duplcumniciclipaSupremeiJudecăţinu11earată
afi,pentrupăcătoşi,maîpuţininfricoş,Hoare.
Păcatulnemărturisi_t şi neispăşit prin pocăinţă, păcatul care-zice
lviresnul- ,iaateodeapărţiredelaDumnezeuşinutela.săsăvezifaţa
şialavaluiDumnezeu"(tcologiimodcmivorbeacdespre,.actulderup­
tură a comuniunii primordiale dintre om şi Creator"' ), ,.&eurtează viaţa•
(era de părere Dimitrie Cantemir în Divanul ... : .Că adevărat acesta
folos ai, că de ţ-ari şi ceva viaţa mai lungă fi, mai &eurtă ofac;şi aş~
tot puţină de11fli.tarea şi acurtă-ţiiaste viaţ11 şi din cea.a ce trece, încă
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

mai scurtându-o o sfârşeşti" ) şi trimite iremediabil spre sancţiuni

teribile (vorbele terifiante nu-i lipsesc lui Antim, după cum nici ştiinţa
de a imagina pedeapsa „prin lipsă"):
Şi de se va întâmpla fi va muri ticllosul , i nepriceputul om neisp◊vedit
tinepocAit mo!rge în focul cel v~cinic, întru lntunerecul cel den afară, tn
viiarmele cel neadormit, în l!Cărşnirea dinţilor, în mAna diavolului fi să
lipso!fte de slava lui Dumne•eu, de bucuri ia tngerilor, den frumus!\\ile
r aiului,dendesfiitareaofinţilor,denferidtaviaţ.l

,,Pocăinţa cea adevărată" - crede Antim - , taină in care trebuie sii.

vedem o parte fundamentală a amplului proces creşti n de răscum­
părare (recomandată tuturor creştinilor, căci - zice evanghelistul - . de
vom zice că păcat nu avem, pre noi lnşine ne inşelăm şi adevărul nu
este întru noi" - Ioan, 1, 8), . de trei părţi are fiinţa ei. Întâi den
înfrângerea inimii. A doua den ispovedaniia păcatelor la părintele cel

~':tivă ~in f,.~~ţdtt;;';; b:Sericeascd, cel~ t~ pi1rţi ~{~tui~c .materia"

pocăinţei. ) Sinooritateaşi severitatea trebuie să prezideze toate aceste
secvenţ.e, in suooesiunea lor, şi mai cu seamii. ,uamenul de con.ştiinţă,
acea , înfrângere a inimii" (Antim va mai zice 0 rumpere" ,ş.i ,sfărâmare"),
adică achiziţionarea stării de regret profund (.pre carea - va spune
mitropolitul în alt loc - o numeşte Apostolul Pavel lntristarc dumne-
zeiască") pentru greşelile comise, regret {remuşcare adâncă, mai eJ:act)
in stare nu doar să , recapituleze" abaterile, ci şi sii. se traosfonne în
voinţa de a nu mai cădea 1n culpii.. Şase sunt dispoziţiile transmise de
directorul de conştiinţe unui penitent (pe care nu incetează d-l
. sperie" : .[păcatul] te face judecat v~cinicii munci, te şterge din cartea
vieţii şi acolea unde erai fiiu lui Dumnezău, te face rob diavolului şi
din lăcaş Sfintei Troiţă te face peşteră tâlharilor şi lăcaş vasilischilor
şi cea mai r ea te face să te lipseşti de dorita faţa lui Dumnezeu").
Inspectarea sufletului, sub semnul sfârşitului ineluctabil şi al înfri-
coşatei judecii.ţi, trebuie aii. fie absolută·

/. .. ) gAndeşte cum că nice o p◊runcă ,; o lnvăţJl t ură a lui Dumnezău n-ai

pbit,cumclţ-aispurcat sunstultitrupulcucurvii,preacurvii, sodomii,
!IOblazne, cu heţii , ; cu multe mâncări; mâinile tale cu pipăiri grozave, cu
atrAmbătllţi1icurăpiri,cuucideri1icualtele ; auzuriletalecuclnte« ,i
cueuvinte • purcate,icuolevetirilece!orlalţi;otbiitliicunecuvioasevederi
~cuso!mnocurvcşti ; limbscu•udălmi,cupAri fi cudevetelafraţiicreştini,
cu jurAminte ,; cu mărturi s iri mincinoase , ; cu hule, carele le obicinuiuc
a le zice oareo;o.re spurcate guri şi lnjură Mgea, crucea, pravila, p reoţii,
tainele , ; acellnfrico ş stnume a iluiDumnezeu
(Aici la urmă scriitoru! pare a proiecta acel faimos pasaj despre
,înjurătura la români" din Cuv6ntul de lnvdţdturd la Dumineca Vame-
şului, pasaj de care mă voi folosi mai la vale in acell!ltii. carte.)
 OdaUi identificate,păcateletrebuiemărturisite(,.Acea.etll.ispovedanie
foarte o iubeşte Domnul...") unui duhoY'llic; tn alegerea acestuia pre-
cumpănitoare vorfi calit.lţilepreotului: .să fie cu evlavie ti lnvăţat",
să fie .cărtulariu ti invă~at la dumnezeeştile pravile şi canoane".
I mpo8toriişi ignoranţii (pe care ii identifică,în treacăt, ln Cu11d:11tde
l11vtfţdtunl la DumiMca /,fu,tului de br6.112d: ,.iiă alergaţi la duhovnici
deiapravă,lacariiaţicunoaştecă a,'1. ntmailnvăţaţicasăvăîndrepteze
apre ct\le de fo!o~, iar nu la fieştecare blestemat, Că unul ce 8ă ţine
doftortinuttieavindecaranele,cefoloava să facăceluirănit?~a
şicel ce să ţine duhovnic, deaca nu ştie carte şi tainele beHricii şi
deaca n,are frica lui Dumnezeu, ce folos va Iii facă celui ce mMge la
d&nsulsăse i spoveduiască?")trebuieocoliţi;lafclceim&naţide
intenţiimaipuţinsacre.Dealtfel,portretul-robotalconfasoruluiideal
(şiabilitat,.hiorot.esit",.siiaibăvoeaispoveduidelaarhiereul"),
.responsabil" totuşicumAntuireaceluiceisomărturisea,porttetpe
caro fi i.zbut.eşto, din . plusuri" ti .minusuri", Antim Ivireanul în lnvdţd­
tunl prt scur1 ... , este, literar vorbind, o mică izb&ndă, pentru că, citite
tn.og!indă",particularităţilepretinseindiellaituaţiaindezirabililor
(nu puţini, probabil):
laotedari,iacelpre<>tcarelevavrealilpriimeasdacea1tlîfea 1ardnA
,icunevoeaispovedanii 1AliebAtrlndevărstA,m.l.carcAtdepuţin1.l.fie
de4Ode ani, llifiedecin1te,cucernic,deviaţlbunl,isc:u1it!ncuvintefi
!n fapte, d nu fie beţiv. ei nu meargi la eAreiume, d nu lie mi ni.,,., huli,
toriu,i!njun1toriu ,iln1curtcAt vaficuputinţl1in fere aoc adnudes
ecanda\i tl r-ea pricini la norod. A doao, să lie Im podobit cu carte,; cu fap~
bun e,al priceapl1fintel ecJi.rţifi canoa nelebeHri ciinoutre ... Banidnu
uaripentruiopovedanie,nicipentrualtitainl ...
De ce oare atAtea precauţii? Din mai multe motive, pe care Antim
Ivireanul, mai cu ,eamă în Didahii, nu va ezita iă le aducl la lumini.
Unu l - poate cel mai important pentru !naltul păstor - trebuie li fi
fo1tgrijaarltatllintegTalit.ăţiiucramenta!eamlrturi1irii,periclitatll.
gTav de acei de~ervenţi de o condiţie cărturărească cu totul precară
(evocaţi global tn mai 1u1 pomenitul Cuvd:11t (U lnvd/d"turd la DumiMca
/tfşn/11llli<k ~r4nid": .Adecă, fiind ci proşti tî de carte şi dechibzuiall,
cu ce vor putea tnvăţa norodul?"). Altele ae cade aJi. fie căutate ln
năravurile,uneorieurprinzătoareprintr,oteribillinve ntivitateln arta
eludării, ale ~redincio~ilor. Abilitatea dobândirii unei .mântuiri prin
efracţie" li era bine cunoecutămitropolitului.
Antim ştia foarte bine demen;mrile unor campioni ai raporturilor
calpe cu Divinitatea 1pre obţinerea unei ,.iialvări n egociate". Le va
denunţ.a (ln Cuvd:nl de lnvdfd"!11r,f la Dumineca Florilor) :
- duplicitariicarepracticlltai n amărturi8iriicudoi confeaori: ,alţii
iară au c&te doi duhovnici, unul la ţară ~i altul la Orllf; la cel de la
ţ.ară,calaunompT"Ollt,8punepăcatele,ct\leceso,.:ot\\şteelciid.nt
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROM.\NKAScA

maimari,iarlaceldelaoraşpăcateleOOlece110COt.!Şteelcăd.nt
mai mici, negu~torind şi me~terşugind taina iapovedaniei";
- făţarnicii cere fac dinpocăinţăoaupunere (fald)înfaţaunor
convenienţe, producând- prin ace&!ltă pietate aparentă- un gest
calp,igTav: .Şiînscurtecuvinte,niciunul din noi nu vom aăne
iapoveduimdebunăvoe,pentruevlavieşicugAnddesăvArşit,ca&l
nepărhimdepăcate,cinumaitnved~rieoamenilor,pentrupricinile
ce am zis, până ne vom cumineca, apoi iar &l ne lntoarcem, să mă
ertaţ,cacAinelelsborăturilesaleşica8Croafalatăvăliturilede
impuciciune, după cum zice fruntaşul apostolilor, Petru, în doao
capete, la a dooa carte. Adi, în pripă ne ispovăduîm şi ne cuminecăm
şiaciiln pripăiarăşineapucămdopăcatelec~leobicinuite şiatAta
nebucurămdeieleşi neparebine,căcilefacemcacândamc~tiga
mare bogăţieşimarebunătateşi nelăudămîntr-ln1J.ele .. .";
- ceicerefuzăcubunăştiin~săidentificeşiaămărturiseascăveri­
tabilelepăcate(scoaterealorlaivealăarelimpeziaccentedecritică
socială;acuzabis.eriooasciioste,cred,celpuţinlafeldeimportantii,
întrucâtceiîncauzll-mariiaristocraţi,veroaimildelocdispuşisă
ajungă la 0 frAngerea inimii"-erauşidetestabi!i perturbatori, prin
devieri, ai tradiţiilor Ecclesiei ortodo:re): .Şi cAnd m~rgem &ă ne
ispoveduim nu spunem duhovnicului că mAncăm carnea şi munca
frateluinoatru,creştinului,şi-ibemaAngeleşisudoareafeţeiluicu
lăcomiile şi cu nesaţul cc avem, ci spunem cum c-am mâncat la masa
domnescA,miercureaşivinerea,peftefilnpoatracişiuntdelemn,
şi am băut vin.
Nuspunemcăţinembălaurulcelcu7capete,zavistiia,încuibatîn
inimilenpastre,deneroadetotdeaunaficaţii,caruginaprefier ti
cacariulprelemn,ce zicem că n-amfăcutnimănuiniciunrău
Nu ,punem atrAmbătiţile ce facem totdeauna, clevetirile, voile
veghiiate,f'liţăriile,mozaviriile,vAnzărilefipA rălecefacemunul
altuia, ca aă-1 aurpăm din ciill!ltea lui, ce zicem: sm face mi!A, ce nu
nedăîndemAnA,căavemnevoimultetidAri tiavemcasăgreafi
copil&'lca-ngloatAşioamenimulţicariisăocroteecprelAngănoi[ ... ],
Nu spunem că pre carele U vedem că jAfulaşte şi pradă şi căzneşte
pre săraci, li liudAm şi zicem ei iaate om lnţelept, li ajunge mintea
latoateşii&!ltevr<!dnicşifacedreptăţi,iarprecareleilvedemcă
nu,eame,tecăîntr-aceliallfacemblestemat,mojictinevrc!dnicşi
cumnu-iajungeminteaaăfacăjudecăţişidreptate,neaducAndu-ne
amintedecuvAntulcez icclaaia!acapul64cA:•pentrunecurAţeniia
noll!tră dreptatea noaatrl lnaintea lui Dumnezeu i&!lte cacArpa
muerii ce are pre aine (şi dntem necuraţJ•. Şi pentru ca Bă nu mai
lungesc cu vorba, toate rlutlţile cAte facem avem mme fi mijloace
caaceleadeleaăvArşimduplpohtainimilnoaatre,iarpentruOOle
suflţteştinuputemaflavrc!me"
 lnacea.atălumea 0 necurăţeniei" disimulate,duhovnicul,chematsă
lnregistreze abaterile şi să le .pedepsească" prin epitimil, trebuie -
chiardacăseapropiedemodelulpropu s demitropolit-săfiepreparat.
Antim a scris (după ce adunase destule ,sfaturi pentru credincioşi") şi
trei 0 manuale ale confesorului" (ultima secvenţă a !nvdţdlurii pre
scurl... din1705: ,Cesăcadeatntrebaduhovnîculprecelcesăispovă·
duieşte şiwmsăinceapr,parteaintitulată 0 Învăţăturăpentruispove.
danie" din lnvdţdturo beuriceascd publicată ln 1710, texte aproape
identice,şi ,didahia" lncepdturd ,ilnvdţdturdpentruisp<,vedani<!,com•
punere gTeu de datat, ulterioară oricum primelor două, dar aflată într-o
limpede relaţie cu ele), ipostaze (lndn:ate de.ştiri") ale discursului
teologicdinaceltimp,lnstarf!sădeaseamăasupraunorsedimentări,
aunormi..,ăridinment.alşiareflexelorlorlnstareadesensibilitate
inlegăturăcucare Bi,;ericalnvăţ.litoare,Bieerica.._,.,nzor,dar~Biserica·
-protector,sesimţeadatoa resăiapoziţie. ·
Duhovnicul este învăţat ca, după aflarea ,.stării de culpabilitate"
(.cAnds•auispoveduitşi a-aucumenecatşide-suphitacelecei-auzis
duhovniculşide-suflcutcanonulcei-audst" ),săstabileascăcircum­
stanţele ce marchează 0 identitatea• celui ce se mărturiseşte, starf!a lui
materială, poziţia aocială,condiţiacivilă, .pentru ce să înţeleagă
dentr-ael!stecumî!vaîntrebaşilacelelalteşicumsă-llndirept.eze"
Sondarea conştiinţei propusă de Antim î n lnvdţdturd pre scurt ... se va
face prin raportare la cele 0 10 porunci ale lui Dumnezeu" (tip de
interogatoriudezvoltatpelargşi trans formatînveritabile 0 capetede
invăţăturr)şi la , cele 12alcătuiri ce cuprindeln s inesfântul Simvol
adecăveruîu",chestionaredoarevocată.,.Adoaosănujureînnumele
lui Dumnezeu,nicidiropt,nici strâmbu la tot cuvâ ntul lui ş i lucrul,
nici întru sfinţi, nici alt jurămâ nt".
Lista deintrebări care urm68.ză, lungă(,.să întrebe duhovnicul pre
~Jcesăispoveduiaşteşialtea!eluiplcate,saudemoartesaumai
uşoaro;adeeădevafihulitlaDumnezeusaulasfinţi,saulataine,sau
altlhulă,saudevafidatdraculuiprecineva,sauauanathemioitpre
cinevaauviu,aumort,saudeaufllieutfarmece, sauauaruncatlnbobi
şiinclrbuni ... "),foartelungl,inchipuiesconnonireaunorexistenţece
se consumau merou în preajma ispitei, foarte aproape (periculos de
aproa pe)deunteritoriupecarediavolulilcontrolaşi-lrezervacxpe•
rienţelor magice(tentanteşiele),maitot.deaunasubsemnulabaterii.
Daclamjudecadupă structura 0 interogatoriului" propusconfcso-
rului în predica !ncepdlurd şi lnvdţdl!ml pentru ispovedanie (unde
aflllimşiunconcis .penitenţial"),s-arzicecl,lntrepăcatele.demoarte"

:a:a;:1::e'~~~an:!:e:~n~e,.,,:_nf!t~,.:~:tis:;:::~~e 1t!;~:1
curvitşiiioferllocu!altreilea,dupl.lrufie " şi ,iubireadeargint".
Bisericaafostmerouuninamicalsexualităţii(pentrucl .poftaclmii"
 BLESTEMUL ŞI MENTALJTATEA ROM.\NEAScA

vine de la diavol), admiţând-o doar în cadrul căsătoriei şi acolo numai

cu îndreptăţirea asigurată de procreaţie.
Subiectul acesta (cu o întreagă ,moralii." , cea sexuală, ţesută în jurul
lui) a fost - spo.mea Jean Delumcau - mereu unul dificil pentru teologi,
şi nu doar pentru cei mai aspri dintre ei. Căci sexualitatea pare a na~te
păcatul chiar în interiorul c.blltorioi. Ştie lucrul acesta şi Antim ; .Iar
de va fi însurat ace l ce să ispovăduillljte să-l întrebe : spune-mi, fiîule,
au doară ai cbut în păcat cu făm6ia ta, poste fi re, afară den fire? Au
doară mai nainte de nuntă , fiind logodit cu dânsa, ni căzut în păcat? ... •.
Departe de a atinge bogăţia de amănunte ş i . rafinamentul" ,con-
fesionalelor" apusene în chestiunile privind deraicri lo cuplurilor şi
detaliile actului amoros, întrebările formulate de Antim dedară tot""
existenţa unei sexualită ţi ,vii", dinamico, insubordonaţo, depăşind cu
obstinaţie barierele marelui şi intransigentului . cenzor", e:<presie evi-
dentă a unei senzualităţi cu o exuberanţă ce nu se mai supunea vechilor
canoane. Adulterul (.preacurvie" în terminologia vechilor pravile româ•
neşti) este condamnat cu vehemenţă (el macula, umpl ea de ,necurăţie"
Taina Co.munioi) - .Au doară ai căzut în păcat cu mulare? Sau şi cu
câte ai căzut şi ce chipuri au fost: de OOle văduve au de <:ele cu bărbat?
Pentru că cela ce cade în păcat cu muiarea c6ia ce are bărbat, acela să
chiamă preacurvariu. Aşijderea şi muiarea carea va cădea în păcat cu
altul, având ia bărbat ae chlamă preacurvare" -, dar sunt cercetate şi
adele sexuale .,împotriva firii", legăturile incestuoase, zoofilia: .spune-mi,
fiiule, au doară ţ,e-ai stricat curăţii a ta cu malachiia? Şi iar îmi apune:
au doară ai căzut !n păcatul sodomiei cu cineva sau cineva cu til\C? [.. .]
Şi iar ii întreabă pre acela, pentru amestecarea de sânge: spune-mi,
fiiule, au doară ai căzut cu rudeniile tale, sau cu fină- ta, sau cu năşă-ta
au ce chipuri au fost? Că achtia să chiamă amestecarea de sAnge.
Spune-mi au doară ai căzut cu dobitoc sau cu pasăre?" .
• Sfârşitul" pocăinţei - zice Antim în lnvdţdtura besericeascd - .,îaate
să aă curăţeaacli. omul de pli.cat şi să câştige iarăşi darul lui Dumnezeu"
,Facerea canonului" (parte a ,materiei" pocăinţei) ajută acest proces de
purificare, dar ci, canonul, dictat ,după cum aă va cuveni", să nu fie
. nici foarte greu, nice foarte uşor (înţelegere ortodoxă I), ci să socotească
după vârsta lui, tânăr iastc, au bătrân; însurat iaste, au neînsurat;
bogat au sărac, preot au mirean au monah; cărturari, au necărturari".
În plus, blândeţea ortodoxă (căci ,epitimiile" sunt ,ajutli.toare", ele nu
unnăresc pedepsirea păcătosului , ci îndreptarea lui şi ispăşirea păca•
telor) nu admite (ca la catolici) cumularea sancţiunilor. Antim este
limpede ln acest sens : .Şi lncăş să socotească păcatele celui ce a-au
ispoveduit şi carele va fi mai mare, pentru acel păcat să-i dea canonul.
Adecă să zicem un om a făcut curvie şi ucidere; uciderea iast-e mai
mare păcat ş; să-i dea canonul uciderii pentru toate".
 Inspecţia flcută de Antim Ivireanul (un rigoriat, ln stare ali faclio
figură foarte onorabilă aşezat lAngă .directorii de conştiinţe• din
Răsărit ti din Apus) ,..111tării de culpabilitate• a romăni!or de la inoeputul
secolului al XVlll-lea eete în stare 8li-l mulţumealll'li pe orice istoric al
mentalităţilor.

Mdniadir.,ind
De priso8 este, ned, după această (mult prea) in,istentă privire arun-
cată păcătoşilor incurabili, să spunem cli- si mţindu-se mereu culpabili,
darncizbutindsli-şireprimeniciodatăaplecarcacltredeviere,romllnii
dinVesculdeMijlocerauobsedaţideideeapedepBeidivine,setemeau
de urgia lui Dumnezeu. Îl simţeau peste tot pe Dumnezeu {căci, pentru
omul medieval - zice Jacques Le Goff - ,. 111upr11naturalul inipe la tot
pasullnviaţ.scotidi11nă"),cu .agenţii"l uiuneoriciud11ţi ( 0 pligllnii"),
dar nu se puteau opri al nu asculte şoaptele Diavolului. Teologii nu
osteneau să le prezinte - am văzut - un Dumnezeu nemilos cu cei care
nu-i ascultă poroncile, veghetor, atent, obiectiv (Antim vorbea despre
0 dreaptarlispllitire"aCeluideSus),carelşitrimiteîntreoamenimesa­
geri ce acţionează (istoria a.seră depune mărturie) şi împrăştie spaime -
frica morţii, 0 munca de v~ci",.zioaceslnfricoşatliajudecăţii" -şiîşi
anuntămereu.trlisneteleurgieisa!e"
Teama aceasta neascunsă de pedeapsa divină spune, pe de altă
parte,cii.romllniierau stiipâniţideunevidentspiritdereligiozitate.în
e:ristenţslorstâtdefrământ..ată,eiincercautotuşisii.preîntAmpine
. mânia" Celui Preaînalt respectănd obiceiurile unei ortodo:rii populare.

~:~~r~~ 0
~~~:r!~ts7c:.!t!~~~:~~~i:~!r:gr sluJ~t~: :::c:1:~~u~
Brâncoveanu, supravieţuindu-i acestuia şi servindu-i apoi şi pe
Ştefan Cantacuzino şi pe Nicolae Mavrocordat - a observat sceet lucni
Zice (socotindu-i chiar e:rcesîvi) ln Istoria ... sa, publicată la Veneţia·
,.Suntfoartegrijuliiaăfscămereucnici,eAndtrecprinfaţauncibiaerici
sau icoane ~î ţin cu st/Ita strliljniciepooturile lor, inclltnu vor sA audă
nici măcar de scutirile canoanelor 8finte pentni prilejurile de boală".

Judecata de Apoi
Acelaşi sentiment religios - pertinent dar mereu . agreHt" compor-
tament.al - îi făcea. pe români să fie obsedaţi de 0 înfrîcoşătoarea
judecată a lui Hristos". Relaţia s tabil întreţinută cu morţii (cei 0 de
dincolo"),slujbelede pomenire şi măsurile pocara ei le iau pentru
absolvirea propriilor păcate (r,:ergând pAnă la mărturi sirile calpe,
veştejite de Antim Ivireanul lntr-o didahie) apun limpede că, pentru
 IILESTEMUL ŞI HENTAUTATEA ROMÂNEASCA

români, între .lumea de aici" fi 0 lume11. de dincolo" nu exi11"8 o .eparare

de netrecut. ve,nicia - spunea deja pomenitul Jacqun Le Goff - era
pentru omul medieval foarte aproape. Judecata de Apoi, î n care -
poate - începuseră 111 nu mal creadă nu putea fi scoaBă din calcule.
Raiul - cu .populaţia" lui măsurată strict - şi Iadul, lnclpător ,; plin
de pedepse fnfiorătoare, Ml puteau dedan,a oricând.

Spaime: O fricd aCUsea confirmata - prlgânii

Omul medieval trăia lntro certitudine şi nesiguranţ.ă. Pe de o parte, el
~ra aproape de Dumnezeu (seu măcar se socotea aproape), de .inima"
Sacrului, de o Divinitate caro reprezenta centrul inconte,tabil al 0h1mii
de dincolo" şi care, ln schimbul unor prestaţii morale, li garanta
mântuirea şi condiţia de .fiinţ.ă a lui Dumnezeu... Pe de altă parte,
din.spre aceeaşi .lume de dincolo", dinspre un _suprafiresc• ce comunica
nestânjenit cu .firescul" soseau semnale ,i mesageri capabili 8'-1sperie
pe acelaşi om. Legate de acelaşi Dum nezeu, spre care Ml îndN!ptau şi
nădejdile de mAntuire, erau şi aşteptirile ei eshatologice (producătoare
de fiori), frica de Divinitatea supremă şi de urgiile ei, teama de diavol
şi de repl"flzllnUirile demonice. t.ot ceea ce .lnfricoşitorul" putea delega
ea necunoscut, ca misterioa'•. Negativul era învingător ln ansamblul
acestor per-<:epţii, şi omul medieval, românii din Vencul de Mijloc, nu 88
putea sustra,e unui sentiment de inse.:uritate, unor frici - unele
adevărate, altele doar născocite dar bine lntre~inute - aşezate mereu
ln preajma sa. Lumea flcută 9i guvemat4 do Dumnezeu, dar can, lui
îi rezerva numai taine era plină, suprapopulată {cu lngăduinţa ace-
luiaşi Dumnezeu care , promia", dar şi contabiliza păcatele fl pedepsea)
de tot 110iul de forţo demonice, de duhuri necurate, de a~nţi neprie-
tenOţ1Î ce produceau suferinţe de varii tipuri şi aduceau, tn cele din
urmă, moartea.
Rlu,iritul medieval ortodoz nu şi-a construit, poate, un univers al
,paimei, inventând inamici şi factori malefici, cum s-a intAmplat în
Apue. Sau, atunci cll.nd a flcut--0, a a'}Czat aceste lnchipuiri aducătoare
de fricl pe nişte poziţii jUlltificate de inventarul de nelinU/ti şi angoalle
propriu mentalităţii estice. De cele mai multe ori, ln această parte a
lumii, spaimele au fost reale, operante ~icu nesfârşite . dâre• de conse-
cinţe. E dCBtul să-l invit pe cititor să parcurgi peginile cal"f! urmează .

• Turcii - con,tata Grigore Ureche ln cartes sa do istorie - sântu

lăsaţi de Dumnezeu certare creştinilor şi groazll tuturor vecinilor de
primprejur.• Din adversari cruzi şi duşmani ai neamului, ai .legii", ai
crucii şi ai civilizaţiei crnştine, ·aşa cum Ic fuBCscră în timpurile de
combatere pe un limes care apăra Europe, turcii deveniseră pentru
români (fliră ca ,.atarea de luptă" să îneeteze complet) ni\lte suzerani
Jacomi,capricioşi,gt(ludesatisfilcutşilafeldecrnzi.
Restituită de cronicari, lumea romAnească a Veacului de Mijloc are
toate datele unui spaţiu creştin, vegheat - zicea cândva Mihai Ben:a -
de o Divinitate cu balanţa veşnic in mână, cu privirea atentă ti memo-
ria lungii. Acest Dumnezeu nu prea îşi lăsa desl~ite intenţiile şi -
eraudepârerevccli.iinoştriclirturari-puteauzadeinstrnmentefoarte
diverseînaplicareadeciz.iiloraaleîncontestabile.Tradiţional,gesturile
oatilealeturcilor(şialetătarilor-tieitotpds(lni,aliaţişi.substituţi"
adeseaaieelordintAi)erauconsiderateşieleexprimlirialepedepsei
suprafireşti. lncarnli.rile celui Rău deveneau .agenţi divini".
Nu toată lumea - afirmam acum câţiva ani lntr-o carte oonaacrată
.alterităţii"văzutede români -a fost de aoord cu Alphonse Dupront,
când acesta a afirmat că, în Veacul de Mijloc, războaiele au prilejuit
cuno"'lterea reciprocă dintre colectivităţi. Conflictul armat - s-a ipus -
nu poate favorizacunoaiiterea. Eucredcăînvliţatulfrancezare drep-
tate,maîcuaeamli.atuncicândeatevorbadeo.stareoonflictuală"de
lunglidurată,cuacutiziirişicuperioadedereflux,cuizbucniriviolente
ticumomentedeex pectativă,aşacum s-auînfll.ţişatraporturiledintre
români şi turci(Bau tătari). Adevărat este cii un astfel de , contact•
prilejuieşteo ,.cercetare" unilateralli (şiunivocii)şicăincheierilelui
aunt,monotone",eleoonturAnd-întabiiraagresată-lnexcluaivitate
aproapetrădturi\euneialleril4ţioslile.Aceste.încheieri"fixeazii,de
regulii,câteotrlisăturli,foartedrasticdcfinită,lângiicarelşifaclocşi
rezultateleunorobserviirialefirii(cu.urcări"aprecaracteridriglo­
bale).Şiturcii,şitătarii,depildă,suntprlidalnici(nPrll.da"fiindaso­
ciatăcudistrugereaaşeziirilorşicu . robia"locuitorilor),neatatomici,
lipsiţidecuvAnt{nCreştinului-ziceMironCosUn-niciodatăcuv!ntul
nu-l ţine, nice este a-l amăgi ruşine, toato precum iaste vremea face"),
excesivi.
Constatările scriitorilor noştri din vechime cu privire ls turci &unt
destul de monotone .•I maginile", puţine şi ele, vin dintr-un soi de
Fizi-Olog al rlipitoarelor: .Cli ei [turcii] ca nişte lei căsca gurile sii-i
înghiţli pre toţi, fiind ţara plinii de nevoi şi de slirlicie" Cutopise/ul
Cantacuzinesc)sau,.sAstea~islipheascădeatriciiciuneatlitarâlor•ii
nufacli,maialcsalinurobeasdprecineva,ş i slinurăpeasclicani4te
lupideoameni"{RaduGreceanu). Locul.purtătorilor-circumstanţiali­
de sa ncţiuni divine"estefixatlntrece1 ,filriicredinţlişirlii" , între cei
străini funciar de bunele moravuri. O vorbii ce aminteşte de o antică
polarizareapareadeseainte xtelevechiromll neşti (deşio ,specialiure•
~emanticii nu poate fi excluaii); sultanul este varvar, tătarii aunt

Siini-lreamintimpeMironCo•tinlncepllndu,şi Letopiseţul:
 BLESTE.'l!UL Ş! ldENTAUTATEA ROMÂNEASCĂ

Fost-au gândul mieu, iubite cititorule, ol fac l,!t<>pioe\ll! Ţărâi noaotre

Moldovei din deadleeatul ei c.,J dintâi, carele au fostu de Traian-împăratul
şi urdzisAm şi lncepiltura let<>pise\ului. Ce t-00:Îră asupra n<aotrl cumplite
ac.,stevr<!mide aemu,denustlim de scrisori, ce degriji ♦i suspinuri.Şi la
acest\l fel de oclUoare gAnd,ls\obod ,; fărA valuri trebuieşte. Iar! noi privim
cumplite vrCmi şi cumpănă mare pământului nostru şi nouă
Sintagma .cumplite vr6mi" va reveni obsesiv în text. Primejdiile,
pericolele, ameninţările, dar şi spolierile foarte lesne de analizat
veneau din partea asupritorului extern, ale cărui pretenţii materiale
erau din ce in ce mai greu de împlinit. Costin este, indiscutabil, exclu-
sivist (un .exclusivism• ce poate fi motivat istoriceşte şi care coincide
cu atitudinea mai tuturor scriitorilor. noştri de istorie), nu ins! şi exn.·
gerat. Tributul incriminat adesea, mereu mai apăsător, nu era nici pe

::;!;,;;:~:Î~a~::ţ!!tŢă~::t:â~;:::: !!;=':~7 e~;~t:tii~

economice consecvent guvernate şi concretizate în forme extrem de
variate. Acestei campanii de secătuire i se adăuga un pericolmult mai
mare, venit din partea aceluiaşi puternic suzeran. Era primejdia ce
ameninţa de câteva secole neamul românesc şi pe care vitejia poporului,
lmpletitâ mai inUi cu îndrăzneala, apoi cu abilitatea politică a unui şir
de domni, reuşise aă o anihileze ln bună parte
Cărturarul şi politicianul Costin a înţeles, poate mai bine decât

;:~:::io~::~i:le':!1s:t:a:"mii-:e~ţ~team~!:!t:~ i:~:~i:tă~ro~:~:~:~":~
cronica aa, Ion Neculce, mare admirator de altfel al lui Miron Costin,
reproduce vorbele pe care, potrivit tradiţiei, cutezătorul logofăt i le·ar
fi spus, în 1672, marelui vizir Kiipriili după ce turcii luaseră Comeniţa:
,Sân tem noi moldovenii bucuroşi să să lăţască [Imperiul otoman - n.a.]
in toate părţile tAt do mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine aă
se lăţască". Accastâ .lăţire" a împătăţiei tu_rceşti,_~upar~a definit!vă
a Moldovei, devenea foarte po~ibilâ în condlţiile de m•tabihtate politică
şi de slăbire tot mai accentuată a potenţialului ci economic. Fiindcă, în
mod curent, Ţările Române erau supuse unui jaf permanent, asociat cu
celelalte .activităţi " ale expediţiilor de pradă.
Când turcii, cănd tătarii, ba parcă mai des aceştia din unnă ( 0 cu
chip de fiară şi cu inimă sălbatică', zisese Azarie cândva) - .păgânii"
(nu uită să•i definească istoricii) -, lovesc pământul românesc, robesc,
ard, pradă.
Istoriile domnilor Ţdrâi Rumâneşti
Iar Suliman, lmpăr Btu l turceacu (nim oni altul decât Solim•n Magni-
ficul - n.a.], cu oa•tea lui şi tăt!lrască, au robit •iau prAdat ţara, ajunglnd
pln'la Suceava; (Gheorghe Ghica-vodă] nevoindu-oe Ali îndrepteze ţara,
denlllr&măturac.,oflirAmaseoştileturoe,tifitătlrll.şti,pentrunebuniile
românilor.
 Letopiseţul Cantacuzinesc:
În zilele auotui domn (e!lte vorba de Alexandru Coconul - n.a.J, a intrat
Utarii în ţarl, fliră v~ote, de au robit ţara până ln Olt, şi 1-au intc,r, de
acolo cu mare plean, cit au rămas până aathi Uit pămlntul acela pu•tiu"
Din vreme ln vreme, cronicarii constată că, jefuind şi incendiind,
aceşti siniştri .vi.iitatori" îşi urmează năravurile (.după păgânescu lor
obic~iu, fllră alte jafuri şi stricăciuni, ce sântu obicinuiţi a face creş•
tîilllor..." sau ,fll.r' de alte jafuri şi stricăciuni ale lor ce a face Bântu
obicinuiţi..."), ori .scapă" câte o imagine: ,iar turcii şi tătarâi \-au robit,
ti ca o iarnă grea au căzut pă dânsul" (Istoriile d-Omnilor... ). l}e cele mai
multe ori însă, obosiţi parcl de frecvenţa acestor incursiuni puatiitoaro
. (puse la cale uneori do <:Ate un canilidat la tron: .Iar când au fost la
fevruar 17 dni, Intrat-au Mihnea [este vorba de Mihnea al 111-lea
Radu - n.a.] cu turcii şi cu tătarii, de au robit mulţime de oameni şi au
prădat ţara ... "), renunţă oă descrie cu detalii {abia dacă l-am gbit pe
Radu Greceanu dispus să stăruie aaupra unor fapte din această
categorie•: •fi pentru nemţi tltarli venise, şi la priimejdie şi de istov
prlpădire ţara ajunsese, cât nimeni don creştini poate iice că n-au
rămas de pradă ti de sărăcire scăpaţi, care de tătari, care de nemţi,
lăsându multă sărăcime, care arşi de tătari şi căzniţi au murit, fll.r' de
robi ce au luat"),; adoptă un stil lapidar (.Iar So\iiman-lmpărat (. .. ] au
arsu, au robit, precum le iaete obiceiul lor" sau .şi multe vărsări de
alnge au f.!icut t n CI'f!Ştini atuncea turcii"), într-un fel de -"tel'f!otipie
o.ororii".
Trei verbe ale destrucţiei (obiectelor şi oamenilor) se N!petll. cutre-
murător ln aceste discursuri: .an:ănd, tăind, robind"

DinspM un btanbul unde pofta de cuceriri (.lăţfrea") trimite în

uitare şi propriile ,fabule" ce propovăduiau precauţia {Cantemir
povesteşte una dintre ele ln Istoria Imperiului Otoman: .Pe când
sultanul Soliman [Soliman Magnificul- n .a.] asedia Viena, i s-a arătat
Muhammad ln vis~ i-a zis: «Dacă nu vei îmblânzi mănîa lui Dumnezeu

~~~:;:~ii::~eaa r:p!~~c:in~ad~ ~:!e~i; :~1:'a"n:1~i 7:t~~P!:ţf;"~i;i:;:

derile ln ostaşi pe care avea să le sufere ln timpu! asediului.
Constatând adevărul acestei ziceri, Solim an I i-a legat cu jurământ pe
succesorii săi să nu mai atace Viena .•Chiar dacă această istorie n-o
adeveresc alţi istorici ai lor [... ] - continuă Cantemir-, turcii atât de
tare cred în ea, încăt nu-şi fae nici un scrupul de a afirma în public că
pierderea lor fatală de la Viena [1683], ce s-a întâmplat pe timpul meu,
a urmat numai aceea că au călcat pe pământul unde, prin blestemul
lui Soliman I, nu le-a fost permis a intra."), dinspre un Istanbul unde
banii .reglau" până şi mecanismele justiţiei şi unde o alternanţii. cu
 BLESTEMUL ŞI MENTAUTATEA ROMANEASCĂ

"'80rturi mUlterioa.se (Dumnezeu fiind mai rar implicat: ,.nemairâbdAndu

Dumnezeu raot.ăţile lor şi mâncăturile ce fl.cea creştinilor") aducea,
din cAnd tn c.lnd, c.lte un vizir .înţelept" sau . bun ti bl.lnd" ca BA
lntrerupA tirul cArmuitorilor pentru care Radu Greceanu expune un
lntreg lexicon negativ (0 pilgAn rlu, vriijmat cret tinilor, trufat, blea-
temat", ,.nebun şi rlu", .om nebun, rău t i lacom" ,.i proci" - vorba
acriitorulu.i)vinflriloprire .ceriri"şi.porunci"cetrebuiautmplinite:
reparaţii prin imperiu,.zaberele" pentru oştile otomane care voiajau
lnoolo,ilnooace,.conace• pentruaceleaşi armateetc. lmprevizibilulti
capriciile (.aumailuatpAgAnulchibaiafilr'deniciopricinil,numaicu
plaAneaaca ti tirAneaaca !Acomiia sa, 80 de pungi, la ce.re şi mAriia-sa
Conatandin-vodA t itoatAboierimeaaltn-auavutcemaizice ...")agra•
veazl inaaţietatea suzeranilor. Radu Greceanu brodează lndelung ln
jurul llkomi, ip6g6.ne,ti , fll.cAnd din turci (,lupi răpitori", 0 1tingAtori
deţlri", 0 JacomipAgAni ") nitte apoliatorineoboaiţi: 0 PrecumlAcomiia
păgAneaacl mod ti sa ţiu n-are ... " aau • VhAnd domnul ci nealţioa.aa
IAcomieaturcilorticumplitele t iflrAdemililalelorcereri nicidecum
nuconteneacu,cimaimult 1AaţAţA ş iaAIAţescu ... •.
Ace.ti:,pretonţiiuriatc,aglomcratelaunmomcntdat-dinpricina
contextului politic - doar Hupra Ţării RomAnet ti (. iar tn vremile
ace1tea ajunglndu Ţara Moldovei tn mare 1!Abiciune, de multe ti
neapuae călcări şi prăzi, cAndu de tătari, cAnd de Mşi, şi Ţara Ardea-
lulu.i fiindu aupt biruinţa nl!mţilor, rAmaa-au tot greul pre aceaatA ţarl
şinumaideaicilecereatoatecA teletrebuia,carenuputeazicenimi­
nea el va mai a.ta cinevaşi pre pAmAntul acesta ... "), mereu reclamata
decronica ri{evocatelntr--0 predicA şideAntim:,.fiind lncongiuraţi şi
lngrAdiţilntrehotarAlecelor ~triinidefelfilmpresuraţideatAtanevoi
[cevin )tiscArbecevintotdeauna,nelncetat,delaceicestApAneac
pAmAntulacesta"},riscau ailprovoaceoapocalipticl.Soliree.spaţiului"
de toate auxiliarele exi stenţe i : , cltputeaiicocineva clnuva sl mai
rAmAielnţarilnicibou,nicioaie,nlcical , nicinimic,flrilbanicesA
dapreundesArAnduia" . • Cereri\e"necontenite(in fondo ai1tematicl
secătuire a ţArii) şi chipul olw:ur al declanşării lor - con atatA Radu
Greceanu - nu ae aupun înţelegerii; . Deci dar fieştet:e lnţeleptu ail
10COte&1cldepoate minteaaauputin\aomenea1cl ailcoprinilalelor
tnvlrtituritî e.ucîtep0rund". 0 Ininteligibile"fiaşezatodeaaupraprice­
periiraţionale,ele nupotfidecltexpree.iialeunuiabaurd .tirilneac".
A fost acesta, categoric, t î {poate mai ales) un timp al spaimei. O
fricdacelornetnarmeţi , adicilamariimajorit.ăţiap0pulaţiei,oxpusil
lnpermanenţAexceselorarmatelorinvadatoare, care ori M!preglteau
deluptA,orilşi .manifeatau " entuzia.a mul înurmeunuiriizboicAştigat
ori11eretrlgeaudupAcAteoînfrA ngere. Secvenţadevastatoarecrade
neevitat,clcirhboaielesedesfll.şurau,deregulă,pepilmAntromAneac
(o . regulil" a agreaiunii),,ise producee.aproapeflrAe:rcepţie,chiarşi
în vremea eroică a lui Ştefan cel Mare : .Iară turcii [... J aşa au alobozit
năvrapii aăi, de au prădat toată ţara, şi de aici a-au întors prin Ţara
Munteneasd,şi a -auduaînapoi" sau .Iarăturciis-auînto ra spre
SuceavaşiauaratArgulşideada a-aulntors lnapoi,prădAndşiarz&nd
ţara"(Grigore Ureche).
Uneori aveau de suferit, în urma incursiunilor turcilor şi ale
tătarilor,doarzonelimitate;.SCrieMtopiseţulnostrucătnanii6947,
noiemvrie28,întrat-auînţarloastet.ătărasd.deauprădatşiauars
până la Botoşani, şi au ara şi t Argul Botoşanilor. Aşijderea la anul
dupăaceaatăpradă,înanul6948,dechemvrie12,iarăt auîntrattlitarii
în Ţara-de.Jos de au prădat şi au an Vasluiul şi BArladul" (Grigore
Ureche sau Simion Dasclilul). tn alte rAnduri însă, .ţara" - mai cu
seamă în urma unui insuceea militar - era expusă ln întregime: , Iar
apoi procleţii de turci, ei a-au înturnat înapoi şi mulţi creştini tăiară
şi au f09t izbânda turcilor" (Letopiuţul Ca11tcmuinesc).
Unveritabil ,.infemterestru" (un . iad" lncarelocalniciierauarun-
caţiprintr-unsoide .destine:rterior",nii.vălirilefiindofatalitatede
neocolit") inataleazii.aceateprezenţeoatilelnapaţiul romAnea.c. Un
.iad"(aiclruiagenţi auntaceşti .strlini",trimişiailuiSatan,şiunde
suferinţele ae deelanşeazii. ln urma unor culpe) ce produce vidul,
.deşertizeazl",inllturlviaţa(creştlnl- aeînţelege)şiaduceunpusfiu
definitiv: . Iară dacă aupierition-vodl(co!Viteaz-n.a.]-povesteş te
Ure<:he-tătariis-aulii.aatinpradii.pestetoatăţara,deaurohit,de
n-11uf011tniciodatămaimsrepuatiet11teînţarii.decAtatuncea,cilpre
toţii-auacoperitfărlgrijăpelacaselelor;undepAnăaatA.r.i lntrePrut
şilntreNistruaurlmaa pustiet.ăţi,denu s-aumaideacălecatoameni"
Doar ştlroa sau temerea el s-ar putea să nlvlilcascl Utarii declanşa
ospaimăcareflce11,ţar11"1ăsebăjeneucii.:.altAsamădeboierifugiţi
pen munţi, iar oamenii cei pro,ti, iar fugiţi pen pliduri, penmunţi
(pentru o dste ce veni&e, cli vorsli robească ţara tlitarAi)"(lstoriile
domnilor... ). Cronicarii SUTJlrind această fricii. impinsli până la paroxism
(ei zicgroazd), care - ca nlvlilirile barbare din timpuri imemoriale -
producedepopulare,retragereatnlocurialesupravieţuirii.dinfaţa"
extincţiei(maicu soamăcAndsurseleizvorAtoaredespaiml&ediver­
sificli. şi se multiplică), clei pedepsele trim ise de Dumnezeu ln acest
infern , proxim" aunt mereu concrete: .Că doaă groază - zice Radu
Popescu-avea oamenii, deoparte de cătane, de moarte fi de jafuri,
dea\t.ăparte,auziiaclvor alvietlitarll isl- i robeascl, tislmirace
vor să facă, lnootrovor să să duel, ca să scape de aceastli nevoie".
Momentelede ,reapiro",cAnd,into11ipelalocurilelor, ,creştinii"
.toţi da laudli lui Dumnezeu" (Istoriile domnilor. .. ), sunt rare. Aceste
. reîntoarceri"(, repopullri" temătoare) nu fac decAtsl potenţeze
frecvenţa refugierilor: ,.Atuncea săraca ţarii. - scrie Radu Greeeanu -
dentr-atAtanespuslnevoie,fiindcl!cat.ădeatAtea0ţ1ti,tnceput-.au
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATSA ROJ.lANEASCĂ

a ieşi de pren munţi, şi du pr en pll.111.ngi, ti după pretutindenea,

cineş i la locul lui...".
Să-l lhăm pe Antim Ivireanul (antiotoman convins şi consecvent
toatăviaţa} săzugrăveascll.-intr-untab!oudcApocalipsll.(turciierau
,bleatemaţi") ,supravegheatdeaceleşiduhcreştin - insuportabilaopre­
siune turcească, .înta.mplările 00\e de multe f~liuri " care prefăcuseră
lumearomA.nea8Căîntr-un ,l0<:" ceitiaşteptasfârşitu];

Noriice negre1cvh duhul,fulgerileceorhe1cocltii,tunetilecelnfricotad

toaU inima vitead. d nt lntJ.mpllrile c~le_ de multe f~liuri, neaţte p,tate
paguhe,lnfricotlrilevrljmatilor, 1upilirilinle,necu uril e cenev1ndela
eeldinafnl,jsfurile,robiile,dlrilegr,le t ineo uferitecarele lel u i
Dumnueu t ine lncuni\urll,pentrucadcunoascien,dinlanoastrlfi •l
nevazlribdarea
Mitr opolitul n u putea decA.t sA. se roage (. ruga" lui suni însă a
revoltl ...) ·
[... ] Fecioarlprulludatl,nlMjdiac:elorplcltofÎ f Îlini fteBCelorbAluţide
valurile picatelor. caută s supra norodului tău, vezi mo,tenirea ta, nu ne
\ba prenoi,plcAtot ii, ci ne plzia,ie,; ne mt ntuia,te de vicle, uguril e
diia volului,clne-au!mpre1urat 1cArhele, nevoile , rlotlţile ,inecuun1e.
Di-nemt nlde ajutoriu,Fecioarl ,cl perim ...".

Molimele
Moartea, care - pentru omul medieval (afirmi Jacques Le GoffJ - era
o vecini apropiată şi o ameninţare permanentă", putea veni şi de la
epidemiile ca re bA.ntuiau aşezirile omeneşti cu o anumitl regularitate,
de nimeni (aproape) şi de nimic atlpAnite. Erau şi ele, aceste epidemii
(dcduratl,u neori , şi cuoohortedovict.ime),decareoameniinu s e
puteauaplradedtlnchipprecar,opedeapsătrimisădeDum n ezeu
pentrupăcatelecomise. Oe aicifricapecareonăşteauşiomenţineau
ace8tefenomene maladiveinoontrolabile.
Scriitorii n Oljtriceivechiaufost,deobicei,parcimonioşiînconsem­
nareaprezenţci ace8torflagelurilnspăimântătoare (pâ nllainforma-
ţîile despreci umazisA.aluiCa ragea").lci-coloprincronicicA.teoştire
despre o molî ml care com pleta un şir de , rele" (, Pe aOOia vn!me fiind
multe răzmeriţe de oşti, s-au făcut foamete mare in ţară, ş i, pentru el
1ă mt nicse Dumnezeu pe rumâni, de atâtea nebunii şi morţi, ce făcuse,

;:!~;:; 1tciou,.;~i. f:tA.";u:i,~i~~a:~:!:•ciu:/~o~~~~ 0 ~%~~ fo!i:~

mare t n 2 ani , a patra multe boale şi nevoi gr~le şi cu tot chipul de
bube" - în Letopiseţul Cantacuzinesc ) sau infriCOlja curtea domnea8Că
(J .. .l pentru că nu putea intra in Bucuret ti (Constantin Brâncoveanu]
fiind ciumă pre acele vremi 1n târgu, să.vai că despre istovul şi contenirea
ei era acestea toate, pentru nenumărate păcatele noaatre socotindu-le
că venia, nici un fel de rău văzându-Hă că. nu lipaiia după aceat ticăloa
de pământ ... • - Cronica lui Radu Greceanu) ~i o silea să părhească
oraşul de !IC a un, iar pe boieri ii trimitea pe la reşedinţele lor de la ţară:
rar câte o însemnare pe pagina unei cărţi sau pe un manuacria menită
să ferească de uitare suferinţele produse de epidemii. Şi cam atât
Mai genero,, cu viitorimea a fost braşoveanul Radu Tempea, care a
lăsat o mărturie ceva mai consistentă deNpre epidemia de ciumă din
anii 1718-1719, care, zice el, a lovit .toate satele Ţărei Bârsei, şi în
toată Ţara Munteneaacă, şi în Moldova, şi mai în toată Eoropa".
În Braşov, molima a venit din Secuime:
[. .. ]lunaiulie25 [a anului 1718]1-aulnceputamurideciuml!:nBra1ov,
şi lntr-aeesta chip a-au tâmp lat, eă murind un dcui lnlluntru !n vro doao-
·trei 1ate de ciuml, foot-au mer• un oa• din cetate mloari la 1ci nduri
lntr-aeolo, 1i viind aeal! numaidecU • u murit. D(!ci ne1imţlndu-d de acea
hoall,mere-aurudele t il-augrijitde o-aulngropatcum\eeraobioeaiu,ti
dintr-acela o-auumplutrudeleşiauln<:ef>utamuriunulsstlz,altulml!ne ...

O condamnabilă ireaporu1abilitate ori o veche credinţă oo lega ,,ineri1-

tenţa" de .nerecunoat tere" şi de .neidentificare• au întârziat nu doar
oficializarea situaţiei - ,şi, deşi cunoştea ce boală e, ei tot o acoperlia
şi să tăgăduiia, până ce au ciumat şi o aască a cantorului ln curtea
beserecei saşilor. Acele îndată cum au priceput, au dat veate ...• -, ci ti
luarea măsurilor de protejare. Tardivă e fost şi lnchiderea cetil.ţii,
organizarea lnhumărilor şi celelalte. Mureau cil.te .2-3" şi chiar . 5-6"
oameni pe zi (ln zilele .bune• . chiar 1") - notează cronicarul, neavând
la dispoziţie totalul morţilor, dar neuitând să spună două vorbe despre
seoota care a-a llllOCiat molimei ,; a dllll la urcarea preţurilor.
În Şchei, intre romii.ni (la fel de puţin dispuşi, la început, 8ă recu-
noască molima) ,.l!•au lnooput ciuma lntr-acesta chip. Aug,.uit 3 au murit
in Ciocrac Mlhai, zet (=ginere) şahanului (•căldărar) Radului, care nu
s-au ivit, socotind cll.nd l•au scil.ldat că oll.nt nişte gA\ci alte, din c&re
tocma la sept. 11 au murit tot într-acea casă o fil.mee streinA, fi , simţind
puţin, n-au cuteza t vecinii să între, pA nă ce au dat ftiro ... •. Agenţii
sanitari tradiţionali din cetate au fost trimişi să constate cazul: .şi au
trimis domnii bărbiiari să vaiă de e ciumată au ba". Şcheienii ti lntrec
în performanţă pe sat i şi împiedică declararea naturii bolii prin mij•
loace de piaţă, operante ln cazul unor trimişi coruptibili: .Care, eum în
urmă s-au apus, să fie luoat oarece bani să zică că nu e de ciumă, şi aşa
au zis ...".
LipSll de răspundere, de-a dreptul criminală, a fli.cut ca numărul
morţilor să crească, şi elementele de blocaj (de care se temeau cei din
Şchei) au apărut: carantina, închiderea şi izolarea (evident neres-
pectate) a caselor contaminate, interzicerea lngropării la biserică
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROl,lÂr,EASCĂ

(întâmpinată cu proteste), fixarea unor , ciocli" epcdalizaţi şi desemnarea

chiar a unui . preot de ciumaţ" : _.[,,,] zis-au domnii că de vor vrea vru nu!
de voe bună să elujască, să nu să am~etece cu alalţ preoţ, nici cu alţ
oameni eănătoş, ca să şuă deosebi şi să fie de acea slujbă" . Comu,
nitatea, deşi toată lumea ,ae priceatuise", căci moartea putea veni
oricând, este din nou tulburată- dezacord, murmure, pentru ca, ln cele
din urmă, să fie hirotonit un dascăl şi destinat acestor cazuri funerare
Numărul morţilor rămâne constant - ba, la un moment dat, se constată
chiar o .înviorare" a molimei (.1719 Ap. 25 după Paşti, iar s-au intărit
ciuma, de muriia de zi 10-15 plin la Rusalii")-, nu este ocolită nici
Biserica, foametea - succesivă secetei - provoacă noi scumpiri.
Bilanţul (de care Radu Tempea şi-a făcut rost) este însemnat, rapOr-
tat la numărul de atunci al populaţiei: .Şi cei morţ de această ciumă
din Şchei s-au găsit, care s-au ştiut, 8.000, iar ln ceta te şi in Blumâna
fi în B raşovechi U.000"" .
Urgia divină lovise fără cruţare,

Chiar când nu îmbrăcau forma unor contagiuni de neoprit în opera

lor distrugătoare, bolile (ale oamenilor eau ale animalelor) erau motive
de frică. O spaimă ce se năştea mai cu seamă din neputinţa de a acţiona
şi do a elimina aceste maladii c:reatoaro de disconfort fizic aau paihic

Remedii: Magia „defensivd"

RomAni j mo~evali erau lnconjuraţi şi asaltaţi de foarte mul~ provo-
clri, celo mai multe - cum vedem - cu caracter diatructiv. Ei nimereau
in situaţii oribile care trebuiau cunoscute şi rezolvate, ae vedeau impli-
caţi in conflicte ce îşi cereau soluţiona rea. Fireşte că rbpuneurile la
aceste chestiuni se aflau în acel 0 depozit" plasat la o mere adâncime
ce.ro adunase foarte multe experienţo a căror vârstă se numâra în mii
de ani (unele , torturante" chiar prin acest caracter ancestral şi prin
imobilismul lor) şi fuseseră obţinute prin colaborarea generaţiilor in
succesiune, ln acel .sistem• (ghidat de felurite concepte fundamentale)
ce furniza înţelegerea şi explicarea lumii - care este mentalitatea" -,
convocând laolaltă elemente religioase, mitice, empirice şi magice ln
proporţii variabile. Mentalitatea tradiţională (lnvăţs,tul pe caro 11 citei
acum ae referea la .mentalitatea satului", a ,ţăranului" , alăturând-o -
î n duhul sociologiei anilor '40, înrâurită de mentalişti - ce lei . primi•
tive"), populară şi ,cultă" (căci, între cele două paliere - apunea cineva -
exist! doar deosebiri date do acuitatea percepţiilor), trebuie înţeleasă ca
un complex de ,.fapte" - magice, r,digioase şi empirice - con•iderate ln
amestecul lor perpetuu definibil, mai aproape de adevăr, ca interferenţă".
Multe răspunsuri la întrebările care 11 tulburau pe omul medieval le
oferea magia (pre<:umpănitoare - credea Gheorghe Pavclescu - în
dirijarea orientării existenţiale a ţăranului român "), adică acel
complex de acţiuni asupra fiinţelor, lucrurilor ş i stărilor din natură
(,,..istem de ceremonii şi acţiuni determinate de credinţa ln puterea
magului de a acţiona asupra realităţilor obiedive cu ajutorul forţelor
supranaturale prin mijloace oculte" - zice Victor Kernbach "), foarte
vechi (dovadă denumirea: akkad. iriigo - .preot"; uir. maga - .sacer.
dot'; gr. mageia - , farmece, vrăjitorie"; lat. magus - , preot persan...},
rezervat cândva doar iniţiaţilor ce puteau ijlJ.pâni forţe suprafireşti -
de regulă pe cele ale Răului" - şi întemeiat pe convingerea că, ln afara
vizibilului , există şi invizibilul la care se poate accede prin puterea
cuvântului <ti, uneori, a geatului). ln această ,pseudOljtiinţii" - era
de părere J.G. Frazer -, care punea totuşi la dispoziţia oamenilor
unelte de cercetare a fenomenelor ln'spăinJântătoare care li înconjurau,
au fost aflate soluţii pentru nelinişti, rezolvări pentru obsesii şi chiar
pentru spaimele foarte vechi ~ chinuitoare. Unii învăţaţi sunt de părere
că persistenţa magiei se explică tocmai prin înclinaţia omului de a
guverna forţe neobişnuite, prin năzuinţa lui Oa fel de veche ca ome-
nirea) de a soluţiona ,necunoscutele" mediului agresiv"', prin nevoia de
a aplana denivelările (de factură sanitară, de pildă, prin magia pre-
ventivă sau defensivă), prin trebuinţa (obligatorie) de a interveni ln
cazul orieărei activităţi sau acţiuni importante al căror rezultat nu stă
cu certitudine în puterea omului».
În contextul mentalităţii româneşti tradiţionale (la care se reforă
cercetătorii consultaţi)- sistem de gândire, religios şi filosofie, cc poate
fi socotit valabil, cu mici corecţii , pentru ,lumea" românească a Vcn•
eului de Mijloc -, magia (cea albd, cu precădere, comună , benefică,
ademonică, întem.-.iată pe forţa cuvântului rostit"' şi inclusă în riturile
agrare, in actele de magie medicală şi apotropaică) este o prezenţă
firească. ,.Popoarele din răsăritul şi sudul Europe i trăiesc până târziu
în perioada feudală într-o lume magică, adică într-o înfrăţire a vieţii
omeneşti cu natura, ca o practică pentru prinderea puterilor naturii in
folosul omului.""" Nu avem do ce socoti practicile magice (care, în virtu-
tea unor vechi credinţe animiste, .psihologizează" lumea şi obiectele ei,
umplli.nd•o - zic teologii- de eresuri), în fond un ansamblu de constante
a le spiritului uman , o .gigantică variaţie pe t<lma principiului cau-
zalităţii" {R. Hubert, M. Malll!S), drept expresii ale unei gândiri primi-
tive , arhaice, inferioare (opinii în circulaţie în mai vechon ştiinţă româ-
nească) .• Recuperarea , reiterarea reală a unui ii/o tempore - notoază

~~:ul:t~~~~:'ndeU::aa::~:;a;.~: :;:::r:t~!:f 1
!;:::..~~:;,~tt.:\v~~
mereu în cura de elaborare, ale cărei componente implicit asumate sau
explicit afirmate sunt propuse în structuri flexibile, coerente, menite
să asigure identitcdea culturald a individului, a comunUd/ii, integri-
tatea acestuia tntr-lnsa, fără de care statutul uman ar fi periclitat."
 BLF,.S'T1'.\IUL ŞI MENTA!..ITAT!l:A ROMÂNE ASCĂ

în soluţîile pe care mentalitatea românească medievală le propune

pentru felurite situaţii dificile (unele de veritabilă ,criză") transpare
substratul magic (P.P. Panaitescu), Magia defensivd este solicitată,
in aceste situaţii, să anuleze Răul, să anihileze acţiunea duhurilor
necurate şi efectele magU!i agresive (farmew , vrăji, făcături ek.),
promovate de profesionişti ai maleficului (de .rangul doi" - spun
specialiştii; în spaţiul românesc purtători ai .magiei negre", ai practi-
cilor vecine mereu cu iniţiativele demonice, au fost vrăjitorii, deloc mai
binevoitori, dar - se zice - mai puţin puternici, .rurali", .cunoscători
ai micilor mistere""'). Agenţii malefici puteau fi identificaţi. Comu-
nitatea îşi declară fllră complicaţii acordul cu privire la cei care fac
farmece, vrăjesc sau proferează blesteme. Găsirea lor nu e,ste dificilă în
cadrul legăturilor din spaţiu! unei coledivităţi ce împărtăşeşte aceleaşi
credinţe şi pentm care agenţii malefici capabili să pună în mişcare
.duhurile necurate• şi să guverneze dereglări grave (senzaţia de dis-
confort psihic, durerea , boala , moartea, insucces în gospodăria sau ln
iubire, secatta laptelui la vite ori dispariţia , manoi" ogoarelor) sunt,
indiscutabil, persoane din apropiere (vecini, rude) care, singure ori prin
mijlocitta unor vrăjitori, pun în mişcare mecanisme oculte. Antipatia
comunităţii se poate co ncentra în astfel de cazuri asupra unei
ssemenea persoane - .centru" ln stare să inspire frică -, do obicei o
femeia (în vArstll.) capabilă să facă rău, să introducă Negativul in viaţa
colectîv:iUiţii .. (în lumea românească .vânătoarea de vr:ljitoare" a fost
un fenomen tardiv şi, verosimil, de , imRort• , dacă judecăm după
spaţiul-Transilvania- de exereitare)
Era chemată atunci in sprijin magia defensivă: o .descântoare",
având, fireşte, acordul declarat al comunităţii - căci succesul exer-
ciţiului magic (,i ofensiv, şi defensiv) depinde (este părerea specia-
li,tilor) de credinţa ln Intreprinderea cu pricina a .emitentului "
(vrăjitor, descântător), a .receptorului" (bolnavul) şi a ,colectivităţii"
(văzută de Claude L<\vi-Strauss ca un .climp gravitaţional" important -
Lucia Cireş).
Este însă foarte posibil ca descdntecul, reacţie do înlăturare a Nega-
tivului'° (,descântecul - spunea P.P. Panaitcseu'° - nu este poezie, o
medicină"), să se arate ineficient. Această .formă de atac" magică a
urmării acţiunilor diavolului (ca ,agent" al pedepsei divine), flexibilă -
într-adevăr, adaptabilă şi capabilă de deschideri impresionante (Radu
Răutu}, transportând un conţinut simbolic ce intenţionead o purifi-
care -, poate întâlni bariere ce vin dinspre aceeaşi magie şl poate fi
blocată.
Un caz de magie terapeutică ne poate lămuri: bolile - după o cre-
dinţ.ă populară - se Im part în cinci clase: 1. Ba!i de la Dumnezeu;
2. Boli de la Fecioara Maria; 3. Boli de la .-'lântele zile grele " ; 4. Boli
de la alţi sfinţi ; 5. Boli de la duşmani.
 Consultată,oblitrânăprofeaionistăamagiei defensive(de&eântătoare
reputatA)eradepărerecll.doarboliledinultimelepatrucategoriipot
fi eliminate cu ajutorul deacântecelor.Nuşibolilecareproveneau de
la Dumnezeu" (cred că trebuie în(eleasă aici funcţionarea unui bleatem
divindeneatinatideneoprit).Teamademâniadivină,lnexpresiaei
supremii., desfiinţa cutezanţa magicienilor.

Credinţa

Insuccesul .căii magice" (previzibil în multe cezuri, chiar dacă pro-

fesioniştii .dcsfaccrilor"crauschimbaţi,dupăo .hună" a faimei, iar
amesteculelementelorcreştîne(ejut.orulluiDumnezeu,ialaltorafinţi]
inincantaţiiletămll.duitoare-un .transcendentcarecoboarăinlume",
cum iicea Lucian Blaga - este evident) li îndrepta pe cei aflaţi în
auferinţA(victimealeunormaladH,deregulă,oriale\ipseidereuşită
domestică)apreEccleoie. Pare a nici nu fi undrumat.âtdelungdela
dcsc11.ntec(venerabilcavArstA,.mitologic"),capabH aă-tiaaociezeele­
mentele creştine (al!. le .anexeze" - apunea cînevan ) şi să le plateze
într-odelocincomodll.coabitarecuunele , mobile"anticc,larugllciunea
ce !şi propunea al!. elimine Răul
Eficienţaacţh1niipreotului,delegatalluiDumnezeu(sllnuignorlim
predicareainaistentll.princeretrebuiesllliaefirepetatnelncetat
credincioşilorcumcll.aingurulşiadevliratu!tămliduitorestetisus
Hriato •)şimarcatdec11.t.evatrhll.turidiatinctive(lntreele ştiinţ.ade
a scrie ~ide a citi, operaţii secrete pentru ceilalţi, aproape sacre"), era
inconteatabill. Preotulera sluji tora!a!tarului,oficiantpentruslava
lui Dumnezeu şi intervenientîn faţa Divinităţii pentru mântuirea
pll.storiţilor1lii.Avealnsll,pe!Angll.obligaţiasalvliriiaufletului,şipe
aceea privindintegritateatrupuluicrodincioşilor,întruc11.tDumnezeu
era primul protector al omului. Credinţele populare socoteau boala o
pedeapsă de la Dumnc~eu. O pedeapsă care sli ,lndrepte" şi nu să
,diatrugr. Do aceea, Biserica Ortodoxă a pus la punct - am v.hut mai
lnainte - mecanismele do salvare, pocăinţa între e!e. Să-i adliuglim
rugll.ciuncarostitădeprootşi vomlnţclcgodoce rom!niicredeaucă
TuinaSflntuluiMMlu(cuunansambludcruglicîuni)estecapabi !ă sli
lndepll.rtezechiarmoartea.
Slujitorii Bisericii participau la aceot complex de comunicare (cei
din Transilvania - zice Alexandru Ofrim - erau faimoşi şi c11.utaţi de
saşii şi ungurîîeterodocşi),nemaiputAndu-sesustrageaplisllrii unui
mental căruia îi aparţineau şi ei. Cu acordul lor {fundamental, căci
erau interceaori tn relaţia om - Dumnezeu), ln jurul Biaericii, al
ritualului, al obiectelor sfinte (cruce, carte •acrll} a•a dezvoltat un
interesant grup de credinţe ln legătură cu modalităţile ln care omul
poatetreceprinboală(aupravieţui,adicli)aaupoatesămoară
 BLESTEMUL Şl MENTIJ,l'l'A'l'EA ROMANEASCĂ

Magia ofensiuă şi Credinţa

Blestemul - .remediu" şi el !n mentalitatea românească pentru situa•

ţiile lncărcate de tensiune - a dovedit că o astfel de .,aeociere• este
posibilă, că între ,produsele" magicianului (cel aupua unei gândiri de
mare cuprindere, cu ţinte ontologice şi pragmatice.., şi convine că diri-
jează forţele auprana.turale într-un univers de legi bine precizate şi cu
o ordine inatacabilă") şi cele cu care era obişnuit să opereze creştinul
(deloc semeţ, umil, pios, stăpânit de puterea lui Dumnezeu şi obsedat
de ea) se poate realiza o .Mocicre", că personajele sacre creştine pot fi
convocate şi implicate într-un discurs cu o .vârstă" mitologică. Nu
insist. Secţiunile de până acum ale acestei cărţi au dovedit, sper,
putinţa de coabitare şi procesele, nu foerte complexe, de preluare
a vechilor depozite imprecative în con$tituirea dogmelor Bisericii
Substituirile (in inventarele de personaje) s-au operat cu uşurinţă,
superstiţiile au fost evacuate doar din ,,spaţiile oficiale"; în tărâmul
privat, ele a.u rămas şi au coabitat cu ozoterismele populare".

FăcA.nd să dia pară cumva diferenţele dintre profan (blestemul .laic"

apeleszii. deaeori la invocarea unor personaje suprafireşti, a lui
Dumnezeu de regulă; prezenţa acestor .implicări" din zona. imprevizi-
bilului poate fi chiar liniştitoare pentru conştiinţe") şi Sacru, bleste-
mul, .produs al •piritului uman, izvorât din obida celui care trudeşte,
manifestare a unei stări de sp irit latente"" , poate fi aocotit un ,arhetip
cultural", .un model cultural" ce depozitează achiziţii vechi (.la
maMdktioµ a des racines profondos psychologiques dans le peuple
roumain, que cot usago est 6tabli de longue date, qu'il est pass6 dans
Ies moours, comme une sorte d'institution""'), trecând dincolo do timpul
obişnuit şi reflectând .mentalităţi, psihoze, speranţe ... , identificabil ln
.durata lungă" (de care vorbesc mentaliştii) a istoriei".
Cătălin Rişcuţa socotea blestemul o forma mentUJ a unei populaţii
nocl!jite, latura spirituală a comunităţii româneşti care a lnlesnit
supravieţuirea. atunci când rezistenţa pa.siv/i. nu mai era posibilă .
• Blestemul a dat omului medieval un sentiment de echilibru, cultivând
încrederea în pedesp ea divină care face dreptate(•[ ... ] l'homme du
peuple ayant pour ainsi dire la conviction qu'il fait reuvre deju•tice, en
verbifiant une ma16diction•"l. Pentru români, blestemul a fost, fără
doar şi poate, cel ce a întrerupt •ordinea latină a gândului şi a formei,
a structurilor mentale•, ş.i care le-a da.t •puterea de a dăin ui •", ln
pofida tuturor vicisitudinilor existenţiale.~
Blestemul - fie cel profan (,.la maMdiction proprement dite, c'est-
-11.-dire le so uh ait du mal, sa.ns appel 11. la divinite""), fie cel ce invoca
ajutorul unui personaj din sanctoral (. la mal~diction dont la formule
contientuneinvocation,un appel /t Dieu..,),fiecclcomplotreligios
(care transforma pedeapsa într-o veri't.abilă _sancţiune spirituală")-,
dificildeclasificatintreproducţiile magiei(,Finalitatea blestemului,
conţinutulsău,caşiimprejurărileîncareesterostit,ateatăaparte­
ncnţalasforamagieinegre"",darvezişiincadrarealuiintreprodusele
, magiei albe" de către VictorKernbach'", pentru care blestemul este
, maimultofăcătură,cuintenţiedecelemaimulteoripersonală""),
aprovocatîntotdeauna(şivirtualului,receptor",şicomu nităţii)teamă,
frică, spaimă,fiindcă i se atribuia capacitatea dea produce boala,
s uferinţ.a,moartea. l sepuneaînseamăşioextraordinarăcapacit.ate
dedăinuire-opersistenţăde99deanisauotnspăimântătoarerema­
nenţăasupraneamului celuicarerecepţionaseiraprecaţia .• Blestemul
depărinţi"(sau.demamă")şicel.preoţesc"a.au.arhieresc"(oimpre­
caţio bisericească oricum) îşi apropie gloria formulelor celor mai de
temut. Şinudoarînspaţiulromănosc"'.

Dreptuldereşedinţă,învecheamentalitateromlinească,11lbleste­
mului(. descAntec" dupăopî niafolclorîştilordinge neraţiilemllivechi,
punct de vedere greu de acceptat astăzi; formulare vădit tensionată
carefacedaparăNegativu!"Jesteinafaraoricăreidiscuţii.Înpoveşti
şi mai ales în basmele fantastice (dovadă a unei antichităţi certe),
blostomole,ccle,profane",darşiaccleaincareesteamestecatsupra­
firescul, declanşeazA metamorfoze: fetele de împArat şi zânele sunt
transformate in monştri, tn lebede şi pupeze, tn broaşte-ţestoase. În
apaţiulortodo:i:deprelungirebizantină,blestemulbisericescşi-agW!it
continuăriceconfinnă(intrândlnstructura .modeluluibizantin")pro­
ceaul de aculturaţie ce şi•a avut sorgintea la Constantinopol" şi a
alcAtuit .forma de univeraalitate" răsăriteană. La Oescua, în ruinele
romane de pe malul sudic al Dunării, , -a descoperit o inscripţie in
slavă veche, care ii invita pe cititor aă-i bleateme-tn duhul vechilor
s inoade-pe .eretîci", adicăpebogumili.Dacănu-i vablestema, ,ăfie
el însuşi blestemat. La nord de Dunăre, tn Oltenia veacului al XIII-iea,
de gâtul unui anume Gheorghe Bratul, care şi-a aflat mormantul la
vreo douăzeci de kilometri do Turnu Severin, rudole au agăţat - cum
făceau romaniiinvechimo-foi doplumbpecaroerau incizate,fn
slavoni, Rugtfciunea Sfântului Sisinie şi un descântec, menite să-l
apere pe mort de duhurile rele. Un român se apăra, după moarte, prin
acelaş i text pc care îl va copia în sbornicul său (Codex Sturdzcmu,)
pesteanişipopaGrigoriedinMăhaci"'.
Din Bizanţ şi din cancelariile slave de la aud de Dunărea pătruns
indiplomaticaromâneaacăveche ,pedespaaspirituală":

Iardadnuvacimti,inuvatnnoi,inuvatntlriaceaatAcarteadomniei
mcl e, ciovarupe fiova •trica ti va ollbiae<! u tlmilui...,adomnieimele,
 BLESTEMUL Ş! MENTALITATEA ROMANEASCA

ae<>la d fi e bleote mat ,ianaţema,iafurioitde318pl.rinţidelaNicheea,

,i•A•ibAparteculuda,icuArie.. ,
secvenţă imprecatorie ce urma să conserve, prin înspăimântarea eventua-
lilor ,.neWICWtători", hotărârea domnească. Blestemul participă astfel la
consolidareaputeriilaice,dupăce,depesteomiedeani,susţinuse,
8Ub forma excomunicării,; anatemei, autoritatea ecleziastică.
,.Afurisenia• (anatema) şi-a păatratln Ţările Române tot t iparul
biiantin şi chiar cutezanţa pe care o aveau, ln Bizanţ, !nalţii iersrhi
care li anatemizau pelmpăraţi (grecul ConstantinHanger!i, depil"dă,
afostblestematdemitropolitul\ării),iarcodiceledelegiimprimatela
mijlocul secolului al XVII-iea (Carte rom6M1ucd de fnvd/dlurd, adică
Provifo lui Vasile Lupu din 1646 şi lndreptBrea legii , tipărită de Matei
Basarab ln 1652) li fac loc ln dreptul care reglementa afacerile bise-
riceştişiprivate ... Totlnjustiţieerauutilizate,amvăzut,şi.cărţi!ede
blestem• - şi ele cu o veche sorginte bisericească şi imperială-,
utilizate la aflarea adevărului prin implicarea (lnspăimantătoare.J a
dreptăţii divine ... . Cărţiledcblestem" ,desprecarevom maivorbiln
aceste pagini,canstruicsco situaţie Mrecumciudată,căd ele reprc-
tintă acceptarea (şi practicarea) de către Ecclesie a imprecaţiei (ln
formulări mereu mai adecvate, mai eficientizate aş zice) - un păcat,
t.atuşi - şi îi pun pe slujit.arii Bisericii lntr-o po1iţie stranie faţă de
blestem: ei sunt, totodată, şi emitenţi (prin zisele .cărţi"), dar , ;
anihilatori(prin .rugăciunilededczlcgare")aiefectelorblestemelor.
Aproapecănumaîestenevaiedeodovedircaparteprivindprczenţa
blestemului in viaţa cotidiană românească - publică şi privată - din
Veacul de Mijloc. Cuvântul , blestem• are o frecve n ţă notabilăaub
penele vechilor noştri acriit.ari. Năvălitorii, cu apetituri de nepotolit,
fie .păg/1.ni"(maidea),fie ,creştini",sunt ,b!eatemaţi" .Eiistă.zilerele"
11au,blestemate• , dupăcumnînţeazăşilocuri lovite de imprecaţii şi
tranaformstelnspaţiialeameninţ.ării,alepericolului.Cutaredomna
venitcaun.blutem" pecapulţării:

Mare şi întunecat nor, ti plindA fulgere t ide trhnete, auobutplŢara

RumlneaocllcuŞlrban-vodl[Cantsc u t.ino - n.a.],eare l e,cacune,tetrh
neţe,curJ.otatea!uiau a part t i a udhrAdlicinatnenum,rateoase dcboiari,
,ide a!ujitori, f i de aliraci, fi pli mulţi au omorât t icu multe feliuri dA
cazne, t ii-au dricitcu multe feliuri dopedepoe. Ci dar,pe.ntrupicatele
oamenilor .au pentru alte judecăţi, ea.re oingur Dumne,eu , tie, au lu at
ŞArban-vodAdomniia ŢlriiRumlnetti(Radu Pope a cu).

Ucigaşiinupotscăpadeblestem.Niciceicarei•auluatviaţamişe-
!eşteluiMihai Viteazul·
Iar dnd fu lntr-o dimineaţă, vhu Mihai-vodli oaotea nemţeud viind clitrA
cortullui,uniiclllri,al\iipedu tri, t isocotiMihai•vodAcA acioteadnt
 ajutorul lui ş i nimica de dânşii nu să temu , Iar ei, procleţii. nu au f06t de
ajutor, ci vrăjmaşi ... (Letopiuţul Cantacuzinel>C),
nici aceia care l-au omorât, pe drumul către Mănăstirea Sfânta Ecaterina
de la Muntele Sinai, pe mitropolitul Antim Ivireanul. Un francez călă­
tor pe la noi, Ulysse de Marsillac, era convins că asupra neamului
Colfescu a c.hut blestemul pentru uciderea Ivire,mului. Mehmedarul
Iordache Colfescu comandase cândva escorta, formată din soldaţi turci,
care i-n pus capăt vieţii mitropolitului. De Marsillac scria - nota bene -
în veacul al XIX-iea". Nevoit să fugii din ţară, Petru Rareş a fost gonit
prin Munţii Neamţului de un popă ; dintre .pietreni":
Şi au tras Petru-vodă înapoi tn popă cu arcul şi !-au lovit cudgeata ln
oblâncul , eii. Şi i-au zis ',lntootte-te, popo, înapoi. nu-\i lh a liturghia
neofllrşit!i".larAdupăceau venitPetru-vodlldomncuadoua domnie,au
l>Cosochiipopei , ipictreniloracclorcel-augonit,ilc-au~cut-ble•tem ,
afurisenie (legenda XII din O ,omd tueuvinl~).
O ameninţare cu blestemul (şi chiar o imprecaţie .preventivă")
poate stăvili un exces - epune Neculce lntr-o altă legendă, cea cu
numărul XXX:11 :
Gheorghe Ştefan-vodă. dupi ce au luat pe doamna lui Vaailie-vodă
,i
(Lupu - n.a.] din Suceava la mâna lui pe Ştefil.ni\ă-vodA, pe fiul 1ău, l-au
lnoemnat la nu puţintel, şi pe doamna- oa au vrut si-ş i rAdă de dAnsa. Ci
doa.mnalui Vaailie-vodăl-auprobozit , iauinceputa-lblestema,is-lsudui
şi a·i zioe dulău fil.ră obraz, cum nu se teme de Dumnezeu, oă i-au fost
domnu-sAu •tăpân, şii-aumAncatpita.Şiaşai-audatpace ...

Tot Neculce, în Letopiseţ de această dată, constată că, în situaţii

ieşite din comun, blestemul putea căpăta şi valenţ.e colective. Excedaţi
de extorclrile la care ii supunea Gheorghe Duca, boierii şi ,ţara" erau
extrem de satisfăcuţi că voievodul ple<:a cu oastea într-o campanie .şi -l
blestema toţi să nu se mai întoarcă de unde merge•.
Avem de-a face ln cazul blestemului, dincolo de semnele carac-
teristice ale unui act de dreptate (o , dreptate a neputinciosului") sau
ale unei răzbunări (cu motivaţii complet subiective), şi cu un gest de
protecţie. Înţelegerea aceasta (care este cea din hrisoave) i-o dă şi
Antim Ivireanul când cere respectarea deciziilor sale din Capele de
pcruncd ... , Târgovişte, 1714 (.[•.,] Şi acestia să le faceţi osebite şi voi şi
cei ce vor fi in urma voastră în veci pentru măriia-sa Io Ştefan voevod
[Cantacuzino, generos dăruitor al Mănăstirii Tuturor Sfinţilor - n.a.]
caNle v-au făcut această mare facere de bine spre aemn de mulţemită
şi de neuitare; iar cine să va lenevi din voi şi nu le va face să fie
supt blestem"'") ; la fel stau lucrurile şi în pl!ania pe care ctitori;
Aşezămintelor Brâncoveneşti din Bucureşti (dispărute din păcate) au
pus-o spre a le apăra zidirea . Şi în al cărei text n-au uitat să pună şi
un blestem"
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCA

Din eecve nţele cupri nzând _sancţiunile spirituale" ale actelor de

cancelarieşidin.clrţile dcblcatem",formulclcimprttatoriiautrecut
fnînaemnlrilede pe cărţi, textececonsemnauodanie sau notificau
proprietatea. Cărţile erau scumpe. Preţurile cu care •e vindeau ~i ae
cumpărauele,implicarealorîn judedţiledemoştenireşiconsideraţia
arătatldonaţiilorceleaveaudreptobiectdoveducaceBl!tlvaloare
(firolu1însemnatalcărţîiînsocictatearomAnească)fărăputinţăde
tăgadă. Furtul de cărţi, scmnalatlanoidestuldctimpuriu, poate fişi
el folosit ca argument tn acela,; sens. Valorile livreşti - care sunt

::d~:!° 2nt;:;!i:8.:'t!;:rnatte~e l:s:;:s~1:::::i:!t ::1:::A~e~~!:i'.

pornindu-se, cred, de la premisa (operantă o bună bucată de vreme)
funcţionăriilui(caproducătordeteamă )intr-ocomunitatemarcatăde
un sentiment religios notabil. Pentru aceBl!tă comunitate, pentru
. lumea" romAnească (avAnd încă în memorie ştirile despre . puterea
cuvAntului"),b!eatemul,inaine,semnificaopedeapsli.drastică.

O aplicaţie: Marginalul sau .afurisitul" care trebuie exclus

lnmediulatătdeomogenşideintrsnsigentortodox( 0 neclătitlnveci"­
zicea un legămănt cu blestem pe care l-am comentat tn a doua secţiune
a acestei cărţi) cum era, la îngemănarea veacurilor al XVII-iea şi
al XVIII-iea, Ţara BAnei, pe cel tentat d lncerce alte experienţe
confesionale (dinoportuniam aau sub presiunile catt au ,întovărăşit"
. unirea" unora dintre romănii ortodO<:Jli cu Biserica Romei) il aşteptau
consecinţe grave. Afurisenia era obligatorie, cum s-a întămplat cu popa
Jipa, fiul protopopului Va ai le Grid, el fnouşi protopop al BArsei:
(. .. 1lnţeler'nd i,lrintele Daniel, mitropolitul Ungrovlahiei, do lucrurile J ipei
(... ) cwn iute el unit de demult ti acum umbla me,te11ugind pe preoţ (avhd
protopopii• Blnei afarl din Bra,ov (... ]) de era lucrul ln cumplnA ca 1i·i
1upueuniel,oocotit-au,iautrimi1porunclcugrea,igr0amicăafuriaa nie
Jipeitlcueilui ,lncilti altorcrettinicariivorlntralncua\uioauvor
f"d ea1lmlnl nce .auelbeacuel,cal"(lporuncă!nţeler•ndu-onoi,cutoţii
ne·amferitdeel tidecaH lui , iam ptzitporun.- arhion1uluino.,tru
Ocolit, probabil, fi mai înainte din cauza opţiunii, , afuri1itul " -
cleric, clirniapedcapeebisericeascăliinterziceaexecutareaoficiilor
harice-deveneaunexclu.1,un 1urghi11nit,unexilatinterior,privatde
mijloaceleobitnuitedemAntuire.Îndepărtatdincomunitateacreştină,
deviantulpedepsit-.eretic'lncazuldefaţă -ajungeaunmarginal,
ocolitdetoţi(temători,firette,deposibilaeitensieasancţiunii).Elera
izgonitpropriu-zi1 din ,lumea"cucareeraobişnuit.PopaJipaenumeră
.s,mcţiunile"dedupăafurisenielntr·oplăngere(diniunie 1726)către
guvernatornl Transilvaniei (clericul ,unit", iată, nu este lipsit de
reacţie ; lngroşându-,i ,auferinţele"ticonvina căaales confesiu nea
protejată de autorităţi, e l cere ajutorul puterii imperiale, laice),
110COtindu-se ovictimăa ,schizmaticilor•, pentrucăera ,dîreptcătre
sfântaunie" ,con.sidcrându-seunaoide . mucenicdeviu".lstoriaitehiar
de .mucenic", . martiriul" are mei multe etape domestice:
(... ] ol vor cunoa, te dW am pătimit de la Khizmatici pentru dci .,_nt unit,
t i plti meiC de multl vrime în toate zilele, plni ln ceaiul da acum, care mai
bucul"O$olnt .o. muri,decUatrAiln aupArlrileae<!atea,,i.itt.icm11oonicde
viu. Claceşti 1chizmaticidinŞcbOi a uflicutaceaatadem•au a furi1itmitro­
polit ul din Ţara Rumlncu cl, pentru care lucru nici astAz poci ol ţi u m.karA
o a lu g i aa u o1 l uj nici,nici c uteazicinev a dinuliţAa l lntn, l nc aa amea,
flir lclndvind ece iuniţi.Şiacumn•aupututdmaiglndea8C lalteasupra
mea, ""de mare pi,mi fi uriciune ce au asupra mea vor •A mA """"-ţii dintre
ci , ; cu tot gândul lor t icu tcatA put, n,a umbli d ia cu a mea de la mine
,i d mll ocoaţA,idinora,, ,; oa ma faclpribeag , i atn,indinlocu\ aceota" .

Excluderea totală, care ameninţa d-şi asocie•e şi un aoi de

e:r pulzare , atccitaeriOJ1 ataşamentulpopeiJipafaţăde,.11fAntaunie ".
Cli ndu•ae ( si ncer,verOJJimil ) şi .blestemAndcuguraluitoateeresurile
Apusului", popa J ipaaprimitcanondelndreptaredeladuhovnic (,.IIA
cet.ească într-un an de 12 ori canonul Sfântuhri Andrei şi vinerea şi
micrcurcaîntr-unan sănumănânce,luni,miercuri tivinerisăfacă
câte 40 de mătănii de zi, să ceteasd psalm. de la 11 cath[iamă] •Bofe
priidoia• [Dumneuule,auven it],intr-unanlntoatezilelecâteod ată"),
afost.crtat•şi .blagoalovit" (căciafurisenianuera ireve niibilă) de
mitropolitul Daniel al Ungrovlahiei{cu precauţiile necesare: ,.iară de
nuvaţinea ...• J,lntr-uncuvAnt-reintegrat(.Dercptaceiavăfnştiinţ.Am
[. . .]sii fie primit la bes6recă şie] şi toată casa lui ti prinoaselelui,ca
uncreştinbun şiadevărat, şiîncaaelevoaatresAaibăvoealntra,
ruiijderea şivoilncasaluî ... -). Pentrucomunitat.eaortodo:rlidin Şchei,
,cazu\Jipa" afostunaucces:era .rătăcitul " recuperat

Ce spuneau legiuitorii?
Sigurcălegiuitorul (autorm11imultalunui .di1Curscanonic"decAt
al unuia propriu-zis Juridic") &•a intereutmai alea de zone .regle-
mentabilA" a b/.,stemului, de ecc le clase dc ofcnaive pedepsitoare ce
puteau fi puse, lntr•un fel, sub ascultare, adică de imprecaţia bise-
ricească.fnsecţiunea sade ,dreptcanonic",codu! juridicalluiMat.ei
Basarab, l ridreptan,a. /.ey/ii, tipărit la Târgovişte tn 1652, t nceard aă
dea blutemului bisericesc (ca şi Pravila imprimată ln 1646 la Iaşi de
Vasile Lupu )ln primul rând sensul de anatemd:, lnfllţişată ca .un act
dejuria dicţiedisciplinară,e:rercitatădeepiacopulcAru ia-îrevi ne
dreptuldearcglementapefiii 1ăiduhovniceşti - clerici timireni-cari
 BLESTEMUL Şl MENTALITATEA ROMANEASCĂ

seabatdelareguleledecredînţli.şidevieţuîrealeBisericii. ... Vomafla

dinarticoleleaceluiaşi codcăanatemaeatemaicuseamă.afurisanie"
(deşiobu nădistingeresefsce,totuşi)şicăes(aceastăpedeapd.folrte
severă: .Nice un om credincios creştin 8ă nu.ş zică anathema, numai
ceaăzicăeretîcilorşicălugări!orcariileapădăchipulşinuvorsăse
mai întoarcă", spune - cu docizia specifică Bisericii Răsăritului, sediu
al , irevocabilului" - al şaptelea canon fixat de cel do•al patrulea
Sinod ecumenic) .iaste despărţire de Dumneteu şi lmpreunsre şi
mo.ştenire Satanei~ . Ca urmare, san cţiunea aceasta supremă - tnapăi•
mAntătoare, dar deloc definitivă( .Iară de vor veni spre p<;1ca anie
primeşte-i şi-i îmbrăţişează, pentru că Domnul nostru Isus Hristos,
care!~ se-au p<;1gorAt de în ceriuri pentru spăsenia noastră zice: n-am
venit8ăchemdrepţii,cipăcătoşiilapocaanie ... ),generatoaredepreo-
cupărilnprivinţaeforturilordeabsolvire( ,U n omcesevaafurisidrept
sau nedrept de arhiereul lui,ace\anucumva sănubagelnseamă de
tpt afurisania, nice să se facă singur socotitoriu, adins eluş, zicând ~ă
penedrcptatese-auafurisît,cesăalergecutoatli.dragosteaşismeren, a
laarhiereullui,caunrob,să•lroageaă-liarte-) -trebuiaal!.reflecte
existenţa unei culpe şi necesitatea marcării acestei deraieri. ,Vina•

~";:a: ~/;~~n~~~:.tăa~:al!;Je:;;n:;i~~~e~=s~:~11~ J::!;:r:~u~!;,~

dispoziţiile sale imperiale care insistă în privinţa lega.litii.ţii: ,!arii
ncaraoaaluilustinianlmpl!.ratgrl!.iaşte: • poruncim,zice,arhiereilor
şipreoţilor,sănuafuriseascăprenlceuncreştinpllnănuva arătavina
lui;de-aceiadevafi ,ivorzicepravi!eleaăseafurisească,a.tunccunul
ca acela să se afurisească•• şi .Poruncim arhiereilor- au zis . Leu şi
Coatandinîmpăraţi",explicăglosa-sănudesparţliprenimeadesfllnta
priceaştenief1irilivinili;iarădevorfsceaccaatallr!ivinăşif1irăde
arătare,aceiasăseoprea&e!idelasfântacuminecăturăunan..,
Vechile canoane afirmau răspicat că sancţiunile puteau fi dictate
de arhierei, singuri sau strânşi ln sinoade. J½a stipula şi Pravila de
ispravd oamenilorU:şi de toatepdcalele şig,.,,şalele, copie (fo,ită a lui
IoanBogdan,careintenţionaaăoediteze;azims.nr.52lldelaB.A.R.)
de pe la începutul accolului al XVII-iea, f1icută dupăunteKt-cu vădite
trăsături moldoveneşti- mai vechi, prohabil din a doua jumătate a
veacului al XVI-lea. Legislaţia românească de la mijlocul secolului
al XVII-iea pare a fi mai înţelegătoare. Cred tă este vorba de o
comprehensibilitate dictată de circumstanţe, pentru că principiile
fundamentale sunt cunoscute ~i declarate. Arhiereii rămAn, evident,
responsabilicupronunţareaB&ncţiunilor(.Ier!iacrtaşiasfurisi ae -au
dat arhiereilor, că se ascamănA chipului apostolilor, cărora Hristos
le-adataceastăputeareşilezise:cAteveţilegaprepămllnt,fi-vor
legate şi la ceriure- ), dar li se caută substituţi, urmându-se calea
definiriiexacteacompetenţelorareaUlrînlocuitorişiaîmprejurărilorln
careeip<;1tacţiona.
 .Preoţilor- zice glava 38- nu li s-au dat alt har, fără numai să
slujascăliturghie,săboteazeşîsăblagosloveasclnunta ş ialtele
împotriva acestora. • Ca unnare, ei nll pot afurisi aau pot 8·0 facă doar
cuvoiaarhioreului,adidiaaceluiacare,.aingurestedascălşiphtoriu
şipurtiitoriu degrijiiaspiisenieioamenilor luiOumneu,u;dreptaceaia
luiis -audatdarul;iariicuputearea şicui.eprăvnicialui,afuriseacu
şi îartii păcatele şi preoţii-. Ocolirea obţinerii acestei permisiuni ln
cazularunciirii 0 afuri11ailiei" -care,li readuce a mintecarteacititorului,
.iaatedespărţireade Dumn ezeu",adiciiinten:icereamll.ntuiril-atrage
grelepedepse(notadinmarginezice .Caută,o,preote" : .Iarcarepreot
vaafurisipevreuncreştinfărăvoiaarhiereuluisău,acelavaaădea
seamă Domnului nostru Isus Hristos la a doua venire"), pe potriva
durităţii sancţiunii. Şiîn 1652, în Ţara Romll.neaacă, şi cu veacuri
multeîn ainte,învremeaprimelorconcilii,.afurisania" eraanaliiată
cu multe precauţii {.dreptaceaia&ecade arhiereului să socotească
foartetndeadin s uldelucrulcelacevasăfacăafurisanie;pentr-aceaia
diutaţidă vedcţifoartebînepentruaceastea.,,.) , formularea ei fiind o
problemă de maximă responsabilitate. Şi, categoric, de competenţi .
Lărgirea cercului ce!orcare erau abilitaţi al ia astfe l de decizii nlt tea
riscuri. Aplrea primejdia ignorării normelor; .Iară care preot va afurisi
pevrouncreştinafarădoleago,fărldevină,acelapreotsiifietnurgie
şiaălM!pedepaească,căceauafurisîtcreştinulfăriivină".Secontureru:ă
şi pericolul unui subiectivism păgubitor: .Grliiaşte sfotll.i Dionisie
Areopaghit,laoposlaniealui,clDumnezeunuaacultă,zice,pomirile
cea !edobitoceştialepreoţilor"".
religioasă lti avea rigorile ei, mai cu seamă
Cum însil o comunitate
lnprivinţapersoanelorcentrifuge,preoţilor-categorie,amvbut,nu
prea iubită de scriitorii Bisericii- li se încredinţează răspunderi în
absenţa arhiereilor. Ei se pot aduna ln sinod şi pot Juadeciiii cu privire
lapedepse:,.Preinbogatelocureundenuaeaflăarhiereu,acolofacu
aăborcliricii,canişteispravnicicesll.ntarhiereuluilor;de-aciasocoteac
lucrulaceladecarelevorsăfacăafurisanie,şiaşadausloboziealse
facă" . Uneori poate fi evitată şi o astfel de hotărAre _sinodalii" , greu•
tateaactuluitrecAndpe umerîiunuiprotopop ( ?): . Iariiprealocurea,
pre unde nu e nîcecum a rhiereu, acolo se aocote~te lucrul acela de
socotitoriul sateloraaualoraşe!oralaceluialoc1auţînut,saude preot
saudeduhovnic,pentrucarelucruşiduhovniciisocotitoridelocurese
chiamătiatafactieiafurisanie•n. ,
Pe practica m ăs urilor ce vizau menţinerea disciplinei bi&ericeşti (o

;P;~~~f~~t:~~:i~!~~~::1esi;~ :: 1:;::t:~~: r:~:.c~~no~;: : :

aspectul de .dupămoartc"alceluiafurisitdepreot: .iarăpentruafu•
risaniapreoţi\ornicecumnuaduceamintecevasăfieaceaata",..) ,ipe
îngăduinţa arătată de Biserică faţă de imprecaţiile ce populau dens
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCA

eiistenţa comunităţilor (intr•un joc complicat, în care este greu de

distins între marile blesteme bisericeşti [cu urmă~ile lor] şi .blestemele
comune" - ca să zic aşa - şi unde acţiunea unora ae amestecă, voit, cu
consecinţele celorlalte) s·a alcătuit tradiţiR blestemelor proferate do
oamenii Ecclesiei, simpli clerici ori înalţi ierarhi. Teribilă a devenit
forţa de ir adiere a acestor imprecaţii, emitenţii lor fiind evident asociaţi
Sacrului ~i puterilor aceluia .• Blestemul preoţesc" ori .blestemul arhie-
resc• au început să concureze, ca forţă şi ca durabilitate (efectele lor
prelungindu-se - zice poporul - până la a 99-a spiţă), .imprecaţiile
părinteşti". Aflăm de multe ori acHte specii, temute, de blestem intro-
duse ln lungile formulări ce-i ameninţă (l"fldundant, sinonimic adesea)
pe hoţii de cărţi:
Cino va lndrăzni a o luai a o otriina într-altă parte sau o va cumpăra -
•cria, ln 1653, pe o carte mitropolitul Ştefa n al Ungrovlahiei (acelaşi cu
:t~~~~!1,re~~!7:a/"ir!:;:• ii::~;:,"!en; lt;li;~~Îih~:~:!!t.:~:~!'. )
aşi,idereaşidevHidiciiamea

Tot într-o însemnare pe o carte, un Petru, preot din Sebet, fşi alătura
fi!"flac ameninţarea - .să fie blestemat şi de mine"" - imprecaţiei ce
,păzea", ln 1698, volumul cu pricina .
• Carele 11.re porunci uu c11.tara, adecli blestem - spune glava 37 din
!ndreptarea legii, întemeindu-se pe reale infonnaţil din deja evocata
c11.rte a Sfintei Sofia de la Solun -, aceluia numai ce i sl ţine denainte
trupul lntreg ...,. ,Nedezintegrare11." fusese, verosimil, sancţiunea acelui
blestem, imposibilitatea revenirii ln elementele constitutive ti, ca
atare, oprirea de la odihnă. Păstrarea fotegralitliţii după moarte putea
să fie şi un efect al excomunicării. Dacă exi~tll 0 îndoire că sau iaste
afurisit sau ba" - zice legea -, se va scoate .trupul acela afară de ln
mormântul cela ce iaste, să-l bsge lntr-11.lt mormânt curat, nou. De-aci a
deaea va treace bogată vrC11.me, să-l caute dă se va afla dezlegat acel
trup întreg, de bine; iară dl se va afla nădăzlegat, să ,tiţî că îaate
afurisit şi ceare sau 11..\'teaptă ertăciune, ea să se izbăvească de Jega,:e11.
afurisaniei""''· Dacă asupra mortului stăruie un blestem proferat de un
preot, ~escompunerea (neidentificarea cu ţărâna din care omul a fost
făcut) - crede poporo\ - este interzisă vreme de şapte ani. .Atunci
(mortu!J t!"flbule scos şi rezemat 40 de zlle de zidul bisericii ~i trecătorii
să-i zică • Dumnezeu să-l ierte•."'' Nu ştim ce se lntâmpla, după moarte,
cu cei pedepsiţi prin blestem pentru delictele enumerate în Pravilo
sfinţilor apostoli (citez dupl o copie Ol.cutii. după tipăritura lui Coresi,
în veacul al XVI-iea; manuscrisul, fragmentar, a (ost găsit la Biserica
din Ieud: ,Cela ce bagă apa 1n vin de-I vinde, sl fie proclet, cine b11.gă
11.pa în lapte, de-I va vinde, al fie proclet ... ").
 ŞidincelearătatepAnăaicisepoatevedeacă,fărăd-loficialiieze,
Biserica n-a ignoratbleatemul, interpretându-I-am mai spus-ca pe
un mijloc de concretizare a justiţiei cereşti. Biserica a acceptat{deşî
discursul teologic ortodox nu consumă mari resune pentru acest
,ubiect•)săemită,cărţideblestem"tiaăoferecredinciotilormoda­
lităţideanulareaacelei.legături• aau .legări"pecareoproduceble•
temul(diatinaevidentde , afurisenie" oride . anatemizare")10.0al!ltfel
deînţ.elegereeatedeneconteatat(chiardacăpravilaevocată .tace"în
privinţa ,cărţilordeafuriunie"defelulcelorcarevorfifolOJ1iteîn
Tranailvaniaşi nu asociad anatema cu vreun fel de . ritual pentru
blăstem"""), din moment ce în prima rugdciune de la capitolul .Dez-
legări" al Molituelnicului, intitulată .Rugăciunea pe care o citeşte
arhiereulsaupreotul,pentruiertareatuturorpăcatelorcelordevoie
şiacelorfărădevoieşipentrutotjurămlntulşibleatemul",eateevocat
(ed rept,lân gă,afurisenie" ) , bleatemulde!aarhiereuoride!a preot• .

Blestemul în basme

Metamorfozele
Infinitetipologicşiaproapenelipsitelnoricenaraţîunecucaracter
fantastic"(specificeepicii-basmelorfantastice,legendelor,clnt«elor
epice, colindelor-, dar găsind locuri de manifestare şi in liricii, unde
îndrăgostitul se poate schimba ln pasăre pentru a învinge distanţa
careilseparădefiinţaiubităsauundelogodniciineforiciţisetrana­
formă, după moarte, în copaci, î n icdorl etc.), metamorfozele - cu
rădăcinile lor antice {Ovidiu Băr!ea le bănuia o explicaţie legată de
concepţiile totemice, cănd între om şi animal sau Intre om şi dreullUltanţe
existaulegăturistrănse)şicuputinţadea!ăsamateriaşispiritulsă
se mişte, fădind să comunice organicul şi anorganicul şi să se amestece
regnuri!e"" - i-au pua lntotdeauna la dîspoiiţie povestitorului soluţii,
lichidlnd(constructivşidăndastfelpoaibilit.atenaraţîuniisăcontinue)
opoziţiişianulăndobstrucţii ... Defiuneorimodificărileaceatea(unde
nuoriceschimbaredeidentitatetrebuieîncadratăînfenomenulmeta•
morfic ori declarată metamorfoză) complică situaţiile epice ...
Pentru discuţia noastră importante sunt atât locul central deţinut
de metamorfoză ln structura basmului ca formă de materializare a
discursului mental(importanţăvădită), cltşirolulimprecaţîeiln
declanşarea procesului modificator. După G. Călinescu (loc.cit.), meta·
mor{oto(pecsreodiatingeade ,proteism")reprezintă ,achimbareaunui
om într-o fiinţă sau un lucru,lnurmaunuiblestem [s.a.] sau a unei
hotăn'iridesu.B" .
 BLESTEMULŞlMENTA.LlTATEAROJd.NEASCĂ

Ca element declan, ator al pro<,:esului metamorfic, blestemul

augmentează relaţiile
- uneori evidente - dintre acest act fi magi.,..
tia..-ză,imaitemeinic 0 prefacerile" ceauloclnbasmelntrecelelalte

1
:::~~~tn!;.~Î;n~;;: :e~~:~~~~,!=~,o~:are~t=e~~:ro;: :~::
rapidăşiradicalăauneicalităţitnaltăcalitate,o,.acbimbarebruscă,
1urvenităînfonna,naturasaustructurauneifiinţeaaulucru,atâtde
con.aiderabilătncltfiinţaaaulucrulrespectivnumaipotficunoscute-,
Metamo rfozându-le, blestemul le pedepseşte (divers, în funcţie de
gravîtateaculpeişidonaturaBpecieiliterare)pepersonaje.Rareoriel
produce tran.afonnli.ri ireversibile sau, cum ae spune, de tip genetic,
defin.itiv (C. Eretescu). Există lnaă şi asemenea Bituaţii, în care schim-
berea a avut ioc cAndva şi, pe beza ei, 1-a nlacut legenda. Fiindcli. un
tânli.ravrutsăselnaoareculleanaCoaânzeana,sorasa,eiaufoat
pl'f!flcuţi în &oare şi 11111<1 ş i diatribuiţi pe orbite care nu le îngăduie
săae lntâlnească niciodată. Astfel au apărut cei doi aştri" (blestem
cunoscut şi folosit de Eminescu). Baba care lşi chinu ia nora - mă
foloae,cîn conti nuare de exemplele aduse, pentru legende, de Ovidiu
BArlea-, C<lrAndu-i fragi iarna şi pretinzând albi rea lânii negre prin
spălare, e transformată de Dumnezeu ln stand de piatrd (legenda Babei
Dochia din Munţii Almăjului ti de prin alte părţi este astfel confi-
gurată). Omul care a vrut să-l sperie pe Dumnezeu, îmbrăcându-se
într-un cojoc, este prefăcut in urs. O femeie tta, ce îşi Indemna bărbatul
IA tragă cu puşca in Dumnezeu, a foat transformată în c6rliţd şi sortită
IA nuiuănicîodată laluminasoattlui (lnalte legende, clrtiţae1te
rezultatul metamorfozării feciorului unui popă lacom). Un lmpărst !şi
blestemă flul cel mare 8ă ae facă cuc, ca să nu oe mai poată întâlni
vreodată cu fratele său. După alte legende,cucul afo•tun hoţ care a
furatboii (sau caii)lui SAmpetru. SfAnt\ll l-ablestemat8liaepre-
schimbe ln pasăre, .să fle cobe rea şi singur •ă-ti spuie numele unde
1-oaDa".OfatăcareiubeabArfealaafoatbleatematăsă•eprefacăln
rlindunicd ,iaă-şi facă adăpo8tul doar prin podurile caselor etc. Şi în
basme funcţionează pedeap•a care transfonnli irevocabil. Un Dăcău
care ajunge popă ae poartă nemiloa cuceî săraci; Dumnezeu li pre-
schimbălncalşi-ldăunuiţigansăc1recărbuni.Obsbăplinămereu
de pretenţii (voia -.ă ajungă .Dumnezeiţi") e transformată în pupăză
(în unele variante Dumnezeu o ble8temli d fie mereu urgisită ~i igno-
rată); soţul ei eate pretlcut tn cuc. Neva•ta infldelă (lşi pretlcuse soţul
îndine)tiibovniculsuntpreschimbaţilnboişil,tjugaţilauncarde
careaeserveatoatălumea
ln basme, de regulă, blestemul nu metamorfozează irevocabil
Uneoriace1tedegradărirezultateprinscbimbareaidentităţii(căcieste
categoric vorba despre o depreciere, despre o involuţie care, ln urma
unei relaţii de impunere 8tabilite Intre două peuonaje, împinge
,llmanlll" 1pra ,.allb-llman", 1pre .animal", .vegeta\• ori .mineral) lllnt
proiectetepentro llntimplimitat.
Unele metamorfozlri at!ml de o condiţie, ta ln CHlll voinicv.llli
(fe.:ior de lmplrat) blestemat al fie Vllipoi (cil pllteri allprafi~ti, clei
plltea1llmpietreascloamenitijivine)plnlvaaveacinevamillde
dlnalll (Pcudno mdiculrd - din colecţia Petl"f! lapîrescll). Ori cllm ae
lnt4mpll Cil brouca-ţe1toul (fatl de lmpArat trimill tntl"f! batracieni
de , ble1tematele de farmece"), fericitl el fllaese cerlltl tn cllitorie
(condiţieJ:Jţifoartemlllţllmesc,dra1111lmell illbit. [... ]Cllv4ntllltlll
a aflr4mat toate farmecele ce ml ţineall tnlAnţllit.l. Tu etti w-sitlll.
inimii mele ... • (Broosca /Utoasd uo f,:rmecold - din colecţia Petre
Ispîre1cv.).Altemetamorfozealllimitecronologice,pred1r11:ate;nere.•
peetaroa lor complicl imens lllcrllrile ti transferl blestemlll (Hll o
parteallli)fÎlllllpraintervenienţilor(inabili,darp!ini,deobicei,de
bllneintenţii).Fecioroldelmplratcareaarllncatlnfoccele,.11aptepiei
deb\llniţ.l",aparţin4ndlnflţiflrHorzoomorfealellneiz4netialeroa­
beloraceateia,vaprimioba.ervaţiafetei-,.Aifoatncre<:llnoa.cltor.Cll
bine te-am gJlait, Cil bine aă rămâi. PAnă nllvei izbllti al faci ee n-a
făclltompelllme,aăn1ldaicllmlnademine" -fill8vas1lplln11lflei
illngi călătorii (1ancţillne?) s pre a o recupera (Zdno :rd"'11or - din
colecţia Petre bpil'Cllcu). Alt fecior de lmplrat a compromis, an:And
precipitat ln cuptor pielea de broucă-ţfftoall de care se .dezbrlca"
peste noapte fata bleatematl, tcnnenlll eliminării .legăturii": .Rlu
ai fiicllt, eram zAnl, blestematl să fill broască 9 ani, ti mai aveam
câteva zile şi scăpam de blestem ...• (Omul de {ier - din colecţia Ion
C. Mlldlre&cv.). O altă fată de fmpârat, blestematl 1l ,tea în piele de
broască, mai avea după nuntl, până la terminarea blestemului, doar
noulsprezecezile. Nerăbdător, 1oţularde pielea debroască,i fata
se prefacetnzmeoaiclşi fuge.încetatea(ei)deate<:llcuiarb11de
măta al".
Sunt preschimbaţi, ln urma unor blesteme, în jivine (exotice ori
monstruoase)aallînplanteşifeeiorii(llneoridetmplraţi):tn411rpe
(ardereapieiî tr anaferlbleatemulşiasupra ne vesteine rlbdltoare );
indovleac(aruncatşiellncuptor);lnbalaur(aceetalepldanoaptN.
numaipllţindenoulpiei;aree,acesteaproducdesplrţireadeaoţia
hulr<:inatl: .M-ai mâncat fript, mai aveam trei 2ile al mă fac om ...
Plecşiteblestem:alaeincinglllncercdefierînjurolplnteceluitău
fiplnănuvoiatingeeucerculalplesneascl,sănlla.enasclcopillll.");
în porc. În PouHttm porcului de Ion Cuangl, feciorol de lmplrat, rămaa
flrl , pielea"de peatezi, estevehe ment :,.Alei1 femeienepriceplltă-
1triglel-ceaiflcllt?I Detc-alnvăţatcineva, rAllţi-spriit;iarde-ai
flcv.t-odincapllltlu,rllle&paiaV11t! "( pentrubleatemvezitrimiterea
antcrioară).Nicicel(lafcldeconspirat)dinbaamulPorculcelfermecol
(colecţia Petre Iapireacu) nu este mai liniştit:
 BLESTEMUL ŞI MU•'TALITATEA ROMĂNEASCĂ

ee.a if.lcut,nenorocitGIMai a veamtrei•il• ,ti ..:lpamdaepurca tela a stea

de vra,ii;acumcine , tiec!tvoimai a vea d portaceaatiacl rboa„ piele de
dobitoc.Şinumaiatunciveida cumlnada mine,c!ndveirupetreiperechi
deopincidefierfielndvaitociuntGiJ& de~l,căutlndu•inl, el eu.mădu,:: ,

Nu ftim dacii. metamorfozele ln urma clrora au apii.rot, din doul

femei aurori - ne apune basmul 7Ynueţe {11.rd bdtrdneţt ti oin/d fdrd de
moarl• -, Ghionoaia fi &orpia au avut un caracter definitiv, irever•
1ibil.Sepoate &ii.fifoetastfel,daclavemlnvederecăeatevorbade
alcătuire a unor monştri. Ghionoaia - zice mitologia romAneasel - este
opasăregigantică,ofiinţii. fabuloaaA, dominatăde1piriterele,pro1t
di epuaA înrelaţie cu oamenii; a foi t cândva femeie .ca toate femeile -
necomunicăbasmul-,darblestemulpărinţîlorpecarenu•iasculta,ci
litotnecăjes,afăcut-osăfieGheonoaie".Imensă (,.grozavădemare")
şirea(.nimeneanucalcăpemoşiaei,fărălăfieomorlt"), Ghionoaia,
aorăaScorpiei,îşi străbate moşiiledoborAndcopadi şi diatruglnd.
Dacii.Fiiialogul,manualuldezoologieşiaimbologiepopulară,atltde
iubit la noi în Veacul de Mijloc, eate mai parcimonio1 ln privinţa dimen•
aiunilor şieat-Ompeazl .lnspăimAntătorol" arltăriifabuloue(reţinlnd,
verosimil,mai multtrhă turialeciocdnilorit);

Gheonoaia iu te pMAre frumoaali t i peotri\A, ,; zboară din copaci ln copaci

, ;batecupli ..: ulpl!in ăt,iface dla tu ticuib l ntr,-!nH .Aşa titu,ome,c A
lmbll!i t i dra cul din om în om t i clarei : ca re iute • lab f i flir.li. minte, 11 tn,a UI
,io.li.!ncuibeadlntr•lnoulpAnl!i!iiaoufletul fi•lduc,:,lnmatcafoculuiM,
inschimbcredinţelepopularepunGhionoaiainrelaţiecu.fete!eîncre•
zute,neascu\tătoare,fuduleşirăutăcioase• (care,.,dinblestemulpărinţ.ilor
oridin a upărareavreuneidne [..,]1untprefăcuteînzgripţuroaice,
gheonoaieoriacorpiiîngrozitoarelavedereşiatltdeurlte,pecltle
erăutateademare-) şiconsiderăcăacesteanu,epotmăritadeclt
cu dracul. DinaHtfel(ie !mperecherirezultăcopilurlţişirăi ...
Cel de-al doilea monstru cu care trebuie să aibă de•a face Flt•
-Frumos tn basmul Tinereţe ftf.r(J bdtrliMţe, .. este Scorpia. Descriind-o,
povestitoruldrcumacrie .înapăimântătorul " generattotdeunblestem:

Aici 1untempemo,iauneiScorpii,1oricuGheonoaia ;de re\e ce 1unt,nu

p,:,t 1ă trăi u căl a unloc ; bl utemulpărin\ilorle-a ajun o, 1 id• •ia o•auflicut
lighioi, a,a precumlevezi,vrifmlit ialor egro.aznici,nevoie de ca p,vor
1l·t irlpea1clunade laaltaplmAnt;cl ndScorpiaestenecljitii.rlu,varo.li.
foc t i omoali; .., vede el a avut vro cearti cu oori •oa ti, viind 1,0 gonea1ci
depetirlmul ei, apl rlitiarWpeunde a trecut;eaeotemaireadecAt
oori•••fi &re t reicapete11 .
Aproapecii.n-armaifinimicdeadih.Lgat.Altede.eripţiitpunci,
fiinde,,:tremdeveloce, pentru a-şi prinde victimele, Scorpia soarbe
aerulcuelecutot"'.SângeleScorpiei,confundatii.cuScorpionul(lna
cărei figură poporul a p\1.9 şi reminiscenţe din te,,:tele biblice, unde
monstrul acestazburil.tor, învina de liaua Hriato.!I, esteîncil.r catcu un
aîmbolismdiabolîc: ,latli.,v·amdatputeresil.eil.lcaţipeateşerpişipeste
scorpii,şipestetoatăputereavriijmaşului,şinimic nuvli.vavli.tli.ma• ­
Luen, 10, 19) - al cărei .sinonim" este, zic învătaţii -, al'f! un d.nge
miraculos:poatevindeca,poatedainvulncrabilitate(cu i scsealdătn
el), poate lecui orbirea şi regenera braţele şi pidoerele, dar, ambiva-
lentca ,iotrava, poate sli.fi ucîdăN.
Altetransfonnil.ri ,ornitologice " dinliteraturapopularăauntcusîgu.
ran ţă limitate ln timp. Motivul fetelor-păstiri apal'f! frecvent în basmele
româneşti. lată-I într-o baladă ('Ih,i lebede .. ) din Muntenia:
Feţi-rrumoşi ,itreiooconi,
Feţi-frumo, ifeoioridedomni,
Arcurile
nu-ncorda\i,
Sigeţile
nu-nţiglaţi,

~; :~ ;;:,;el;::;;•:;be
Cuoapul
de diamant
Şicu ochiul
de1 marand;
Nicitreifeţidelmpăr.o.t,
Ce-aupleoat
~ -mi_sur.o.~, mz"'nu, ·:

Curent tnsă,
~~=
Un a e, u,Vinerea,

1 8D~!,"';~:
fetelf! de împăratsuntpreflicute tn U!bede de aceeaşi
imprecaţiepatema. Un împărat, la vânătoare fiind, găseşte lângă un
Iaco lebădă pecarevreasăoîmpuşte. Lebăda prinde glas ·
lnilţate lmpărate !
SUiilnlocnumi-mpu.şca,
Cămă doareinim11 !,

Împăratul(insensibillaexerciţiilevocalealepăsării)duselcbădala
palatşîodădulabuclltăriounciţigănci,sAogllteascăpentrucină.
Lebăda - iice Ladr Şălneanu, comentând acest basm bucovinean• -
, se smâci din mâ na.i şi se prefăcu într-o feti't')arli. frumoasă fliră sea-
mli.n". Ea ii spuse împăratului cil. e fată de impii.ral, dar cli. blestemul
părinţi l orle-aprefăcutpetoate treifotele-maiaveadouăsurori-in
~~~-~-_Împăratul se îndrăgosteşte pe loc de frumoasa fată şi se însoară

Din nou blestemul popular al epiculu i.

 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCA

'lhmssexualitatea
Şi schimbarea suului este o metamorfoză, prezentă in basmele fantas-
tice, posibilă, căci suntem in domeniul fsbulrnmlui, unde orice este cu
putinţă, Fiindcă eate vorba de o transformare gravă (care nu implică
in nici un fel ideea de degradare, de depreciere), de trecerea dintr-o
,jumătate• a umanităţii în cealaltă (cu un nou .echilibru" realizat),
este nevoie - zicea G. Călinescu - de o .hotărâre de sus""'.
Pornită într-o demonstraţie de forţă în faţa tatălui ei (cel lipsit de
fii), fata cea mică a împăratului din basmul Din {atd - fi,cio r" îşi con-
sumli. aventurile (între ole şi ajutorul dat unui balaur, care era fiul
lmpăratulu i Roşu şi căpătase forma monstrului blestemat fiind de
plirinţ;i săi pentru neascultare) şi împlineşte cererile unei Ilene
Cod.nzene nlizuroase. A doua pretenţie era să i se educă , feredeu de
la Dumnezeu şi do la Sfântul Soare ştergătoare". Ajutată de Galben,
un cal fermecat desigur, fata urcă plină la cer şi, în absenţa lui
Dumnezeu şi a Sf'!lntului Soare, fură obiectele cerute. Înton, acasă şi
deacoperind lipsa lucrurilor cu pricina, Soarele li roagă pe Dumnezeu
aă-1 blesteme pehoţcil ,de-a fi fată, sl se facil fecior şi de-a fi fecior,
fată aă ae facă!". Blestemul divin nu putea intAlni piedici şi fata de
împărat se prefilcu ln fecior ...
Şi in basmul Ileana Simziana - dintre oole adunate şi publicate de
Petre Ispîrescu" (cu o 0 schemă" asemănătoare cu a celuilalt, adică
reductibil la aceeaşi structură oo ordonoazll'"") -, vitejiile le faoo fata
cea mai mică a unui lmpărat ce nu avea feciori. Pricepută în a-şi aloge
auxiliarele (Intre ele un cal fermecat - Galben-de..,,oare -, remarcabil
afli.tui tor în ciuumstanţele dificile), ea trece probele la care este supusll,
alămind - fireşte - alte şi alte cereri. Solicitările le formulează, ~i în
acest rând, Ileana Simziana, mobilând cu dificultăţi drumul spre mâna
sa. Suprema încercare consta în aducerea unui ,vas cu botez", păstrat
într-o ,bisericuţă de peste spa lordanului" şi păzit de câteva călugăriţe
(aflate sub ascultarea unui pustnic), care ,nu dorm nici zi, nici noapte".
Srn.tuită de Gelben-de-soere, fate izbuteşte să se strecoare (călugăriţele
ersu .,la ascultare" ls pustnic) şi s1l fure , vasul cu botez•. Singura
călugăriţii lilsată de pază

oimţi, olri od ată in 1us 4i, vAzAnd el lipgeşteva&u!, lncepu a se boci deţi
Be rupea rărunchii de'mill, Indat!i ae adunarl căluglriţele ~i oe vAiclreau
de focul ce !e ajunoese. Pustnicul, daci vAzu el s·a spilat pa mlini de vuul
cu botez, citi citre fata de împlrat ewn zbura cu Galben-d e-ooare ş i, ridi
dnd mAinile ln sus ~i îngenunchind, o hlnteml zicl nd ·
- Doamne, Dosmne dinte I fli. ca neleJiuitul care a cutezat d puni mina
lui pinglritl pe ,Bntul vao cu bot<oz d oe facă muiere, de va fi bJ.rbat; iarA
devafimuiere,BlaefacAbirbat!
 Şi lndată rugăciunea pu1tl'licului " 111CUltă. Fata lmplratului oe Bcu un
· fllclude,.ţiera dragl!umeadteuiţilael 1 "'·

Transsexualizarea eate, prin urmare, rezultatul unui blestem divin

sau a.I unei imprecaţii, rostită de un ,.delegat" al Celui de S\1.11 ti pU!!IA
imediat ln practieA de Acela. ·

Blestemul în universul domestic

sau intrarea în Rău

CAnd cineva se îmţ,olnăvea, cllnd starea sănătii.ţii sale nu mai era

cea normală, colectivitatea românească tradiţională privea imediat
spre diavol (sau spre duhurile necurate - ,.manifestaţii ale diavolului,
forma sub care el se prezintă"'"), cauză unicii a deregllirilor de acest
fel. Se cade ca, în unele dintre aceate •ituaţii, - crede poporul - a.le
deteriorărilor fizice grave, lll vedem ln diavol (care poete lucra direct,

~::;~~:::~e°:c::c~:~!rt~~;;a~ă8ti!,~t-~~r.:.r:.:~~aria;5::v~~
duale sau colective, pentru păcate (la a cliror comitere tot diavolul
fusese .sfătuit-or") ce nu puteau ocoli raţ.iunea . Ar fi, în acest cu, mala-
dia (cu efecte asupra unor persoane sau - atunci când capătă proporţiile
molimei - asupra unor comunităţi) ,t
o îndemnare către pocăinţă şi
peniten~ă. Ca şi legiuit-orii ori teologii din vechime'"', poporul era con•
vina că ln aceste stricări ale echilibrului sanitar trebuie constatatli
. urgia divină" (pe caro Sfânta Scripturii, aspră, o evocă limpede ln
L,ivitU:, unde se vorbeşte despre .binecuvântare şi blestem• [26, 16] :
.,Atunci şi Eu em d. Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voaatrli
fs"~~a~~~~:~-~~•\!~ftn~:~~~!~:,e i:~ ;~
;:;.,:~~;:ire~:~:~v:;;.:~
caţiilor [28, 22-28]: .Să te bată Domnul cu oftică, cu lingoare, cu frilJllri,
cu aprindere, cu scootli, cu vânt rău şi cu rugină, şi te vor urmări
acestea până ve.i pieri. {...] Lovi-te-ar Domnul cu lepra Egiptului, cu
trâaji, cu râie şi cu pecingine, de care nu te poţi vindeca. Să te bată
Domnul cu nebunie, cu orbire şi cu \lmorţirea inimii..."'"") şi a produs
cu uşurinţă Citrapollrile, con•ider4nd că , nu num&î Brldelegile şi
păcatele grele sunt pedepsite cu boli şi cu tot felul de neputinţe [vedeam
mai sus câ Biblia aşeza maladiile înş irate sub semnul incurabilului] şi
de ~::z;~:~t~;i:r~c~';;!~i~:i'a:~',!1:i~•=~dicinei populare (care
formalizează, de obicei, un conţinut cu sens magic, lncărcat de
simboluri, utilizat pentru atingerea lnslinătoşirli) - vorbesc de,pre
.nouăzeci şi nouă de feluri" de boli, la lista de .pricini" malefice de
care - ln credinţele populare - se foloseşte diavolul pentru transmiterea
 BU:STEMµL ŞI MEN'l'AL.ITATEA ROMÂNEASCĂ

maladiilor (ameţeald, apd rea, ape, bttulurd, boorea pdm/J11tului,

cdlcttturd, cale[, .. ], crdpttluro pdm/Jntului, cui, culcare, cumpdnd, cuţit,
d4tdturi, deocheat [ ... ], fântfJ.nd pdrdsild, fiubin/eald, (de necu110scute,
frig, friguri curate, friguri necurate[ ... ), fntâmpindturd, ldcomie sc<ir•
boo.sd, lovituri, m41ai etc., etc.) Artur Gorovei adaugă lncă trei; .Boala
mai provine din iuţeală, din dragost e şi din blăstăm"'°'· Ble,lemul
poate, prin urmare, sl perturba e.:hilibrul. O poate face prin vehemenţa
şi tensiunea revărsării unei stări sufleteşti ce atinge paroxismul,
,încărcături" impuse celor din jur (cu forţa unor constrângeri),
încredinţaţi - ca şi emitentul - că vorbele au forţa lor incontestabijă,
impuse - evjdent - .ţintei" impre.:aţiei. Şi enumeră Gorovei (loc.cit.):
.Bliistămul însuşi poate să fie; bliistăm de tată, de mamă, de frate,
de soră, de moaşă, do naşă, do cumnată, do văduvii fără bărbat, de fată
mare fără cosiţă în cap, do surată, de vecină, de străină, de blltătureasl
bunii"'°", dându-ne a inţelcgo că nu taata aceste categorii au efecte
identice ca putere ~i ca durată.

Dacă omului - apune 1.-Aurel Candrea - , i se vâră boala (sau bete-

şugul) în trup, dacă se leagă boala de el, dacll ii ajunge (li găseşte,
il loveşte) boala, dacă a intrat (a cllzut, a dat) în boală, dacii e apucat
(cuprins) de boală", atunci individul ,e bolnav (sau beteag), s-a îmbol-
năvit (sau s-a bolnăvit), boleşte, cade la pat şi zace (de boală)", .geme,
se vaietă, ae jeleşte: nu mi•e bine, nu prea mi-e bine, nu mă simt bine,
n-o duc bine deloc, nu mi-e îndemână, mi-e rău, mi-e tare rău; mii
doaro capul, pieptul , illlma {a stomacul), mijlocul, mă dor măselele,
fălcile, mâinile, picioattle, şalele, mi s-a desfăcut capul; îmi arde capul,
îmi ard mAilllle, obrajii; am călduri, fierbinţeli, mii la cu cald, cu căl­
duri, cu fiori; mli apucă fiori; îmi dau fiori (reci) prin trup, ml ia cu frig
ti cu ameţeală; ml trec năduşelile; aunt numai o apl!.; imi clănţănesc
dinţii; mii cuţiteaiă; ml junghie; !mi dă un cuţit prin inimă; mă săge­
teaiă prin trup; nu-mi pot trage sufletul; am cârcei la inimă; simt o
greutate la inimă; am o sfârşeală la inimii; îmi vine să vărs; am vărsă­
turi et-c."100•
Un bolnav - era de părere A. Gorovei - poate sli. aibă şi să simtă ·
ameţeald, aprindere, apucdtunf, arsurd, cdlcdturd, copturd, cuţite, dor,
durere, du.rime, duroare, fdrdmdturd, fiori, fioruri, friguri, furnicdturd,
greaţd, greutate, hurducare, tnci11gere, lndeşldturd, lncordare, lncurcd,
turd, lmpunsăturd, lnfr(mgere,junghiuri, mâncdrime, mânie, moleşeald,
m,l,uneald, neputere, ol,rlintiturd, pdienjeneald, piroleald, poceald,
pohoiele, rdceald, rdcori, rdulate, roşald, ruşaltt, edgetdturd, sdgeţi,
sfdrşeald, strdşnicie, str(;ngere, slrlinsurd, supdrare, slrdcnet, s/rdpun•
gdtură, târomeald, trlinddveald, /dpi, um/îdturd, usturime, venind·
turd, zdrol,iturtl, zgârceald, zgârci, znopeald, zobea/of, din care cauze
(o . aimptamatalogieff impresionantă ca varietate, ln s cărei producere
blestemele trebuie implicate) stările pe care le trăieşte pot fi calificate
astfel: ameţ,'t, apucai, beşinat, bolnlfvit, bujorat, c/flcat, cllftirn:Jt, tktu-
nat , fărâmat, fumicat, lncleştat, îngreuiat, mâncat, mdrăcinat, muţit,
obrdntit, ol-Ogit, orbit,pisat, rdsuit, s/frbezit aa faţlf), scuturat, spdimdn·
tot, spuzit, sucit, surzit, trâ.ndlfvit, trântit, turburat, umflat, urzicat,
uscai, zlfprit, zdruncirn:JI, zgdrcit, zobit, zugrumat"'

În această cazuistică atât de diversă şi de complicată, blestemul (ca

pricinuitor de maladii) trebuie alăturat diavolului (selectat în aceeaşi
ipostază), mai cu seamă tn ,imprecaţiile laice" (ele contează frecvent pe
putinţele Necuratului), în care auprafirescul creştin nu este ameate.:at
decllt foarte rar (.În folclorul românesc, blestemul are rareori un carac-
ter spectacul011 şi nu porneşte decât prin eicepţie din aursă divină; el
se produce în genere la nivelul magiei vrăjitoreşti" 111 ), ponderea însem-
nată aparţinând magiei .de consum". Capacitatea magică a cuvintelor -
în care (aşa cum spuneam) cred şi emiţătorul, şi ,deat;natarul", şi
comunitatea ce-i înglobeuă pe cei doi - declanşează o .pătrundere în
Rău", un Rău vhut ca o întrupare a suferinţei .
• Starea de boală", adesea nedeterminată, este chemată (uneori prin
invocarea formalizată, rutinieră, a Divinităţii) asupra inamicului ca o
situaţie greu de suportat, nefirească:

Dare-ar Dumnezeu oă dea,

Să-ţidca,vezi,de-oboalăgrea,
SătemutecuAalteaua,
Să te-adape cu lingura.

Precizia, atunci când apare, solicită ori un chin (se vede lesne că
exemplele alese de mine sunt din nişte cântece de dragoste, cu un nşor
iz de .folclor urban• sau, oricum, binişor îndepărtat de matdcea
populară''") mai îngrozitor decât cel al morţii, amânând - în fapt -
expierea:
BleatematăBli fii,ncicl,
i~Ad:i ~~:~~::.,";.:ezeu
Să suferi cum 1ufllreu
Şiclindoramorţiitale
Ovcnicasăteia,
Sănupoţimuri,copilă,
Moartea-nra\at8.oăotea
S!laiparteca şi mine
D~ dureri, de •uferin\i ... ,
ori o maladie de durată şi ireversibilă:

• Dsr-arDumnezeusădea
De-o pereche de friguri
 BLESTEMUL ŞI MENTALlTATEA ROMAN.l!ASCĂ

Să te ţie nolJA luni

Ci\ndţi--0 li,mâodră,maibine
Şapte doctori lângă tine
Pat,;udtedoftorească
Şit~isăte\ocuiucă,
Leaculllănu\i-lgăsească,
Cutinesiise,fârşe,..că

Pdrintele mânios
,.Prestigiul" ble~temului pdrink•c {.blestem de mamă", . blestem de
tată"), imprecaţie apă.9ătoare, gravă, durabilă, cu oeputinţă de dez-
legat, este vechi în mentalitatea românească (ia foi ca în mentalul altor
popoare). Ca greutate, românii îl aşază lângă .blestemul nrhicresc" şi
ii acordă efecte de temut .•Blestemul do mamă" - zico tradiţia
populară -, realizator al unei .legături' trainice, ineitricabile, îşi
întinde consecinţele pAnă la a nouăzeci şi noua ,spiţă" (avAnd un regim
special tn conte,i:tul formulelor imprecative, participând cu siguranţă
mai mult decât celelalte la formarea convingerilor privind urmările
acestor .forme de răzbunare• ~ide ,.instaurare a dreptăţii" şi alcătuind
o literatură populară cuprinzătoare"'). Imprecaţia proferată de un părinte
ve:,:at (, Iar de te vor blestema - scrie intr-un Fiziolog din anul 1777 -
blestemul te va ajunge, că blestemul părinţilor dezrădăcinează până la
al treilea neam") împotriva propriilor copii este grea ~i de neevitat:
Ble,temulpărinţilor
Ecapiatra munţilor:
Cadegreuccpiilor.
Tensiunea ei atinge el<cepţionalul ·

:1::~::: ~:l t:J~i:.te

Antichitatea incontestabilă a autorităţii de care se bucura blestemul
p<'frinlesc o· aflăm şi într-un hrisov ln !imba slavonă, din vremea lui
Ştefan cel Mare, prin care marele vistiemic luga dăruia un sat Mănb­
tirii Putna . • Şi cine nu va ţinc această învoială a noastră - scria'"
piaaruJ la 25 ianuarie 1476 -, lako~y budei pod k/Booju olCeskoju. A ina
ni i m, budet' (acela aă fie sub blestemul părinţilor. Altfel nu este şi nu
va fi). Blestemul părinţilor apare în act în poziţia care, în hrisoavele
domneşti (vezi ceva mai jos în cartea noastră), era rezervată ,pedep-
sei spirituale" (blestemului religios). Cancelaria ţinea la nişte reguli
fixate de protocolul aulic. Voievodul, ca reprezentant şi delegat al lui
Dumnezeu pe pământ, putea să formuleze blesteme bisericeşti. Marele
viBtiemic îns'a. a trebuit Bă găsească, pentru menţinerea valabilităţii
hotărârii aale,o altă wluţie. Şi a apelatlablutemulpdri11teşc, cuo
gravitate unanim recunoscută.

În concertul . motivelor migratoare", cel pe care germanul BOrger l-a

flicut faimos prin balada Le,iore (şi care include între secvenţe şi
aprigul . blestem de mamil") - 0 cilllltoria morţii" - a fost prelucrat
(înzone.careneî ntereseazllpenoi ) inaproe.petoe.telitere.turîle
populare balcanice (ln compuneri, ln vers uri şi ln proză) şi în cea
maghiară. li cunosc insll şi ucrainenii, lituanienii, cehii şi polonezii.
Ca 8ll nu mai vorbim de nemţi...
lnversiunile balcanioe- afinn!i L&drŞlineanu'"-,penonagiilelnacţiune
ounturtdeaunaunfrate ,iooori;laceleolavice ,iromanicelioe aubni-
tuieoc unmiretiomiread.Punctullordeplecareeturburarea\iniştei
rlposatuluiprinl>ocetelemameiuu prin vaietele logodnicei: mortul ieoe
atuncidinmorrnlnt,pome şteciilarelaiubita!uişi,lulnd-ocu , ine,e a
moare de opaiml; aau el readuce mamei vidu vite pe ooră·•a măritat! ln
oldin!Uiţi (dupl cum o pr<>miMoe ln viaţi. fiind) fi arnlndoul, mama şi fiiea,
cadmoarte,af1Andcineoadu,eu.lnver1lunileba\canice maijoacăunrol
,irepugnanţadea-,icAaltorifatacuunomdinaltăţarăoaudinaltoat,

~!::~~~c'.,"p•i~:{t1ri,~fn:~:~'.:'~~~~~:U~~:ţufŞ~::::~t:.~
laţlraniin04tri.

fnlegendabu!glireaacli,lnprozli, aoraunicliacelornouăfraţi,
numită.Vekia,primeştepeţitoriveniţi .depe•tepliduriven:i,depeste
nouă sate şi 1n al ze,:elea". Un frate pe nume Dimitrie in•i• tii ca mama
lordincuviinţeze acea.stăclidtorie, făgăduind •ăovizitezeanual.
Fata pleacă, ciuma(.boalacea mai rea din toate") loveşte casa ti li
omoară pe toţi. ln viaţă rămâne doar mama blltrânli, care-l blestemă
peDimîtriesAn-aibllpartedemormântpAnlicAndnu-ivaaducefata
Dimitrie ieae din mormâ nt, o recuperează pe Vekia ti o însoţeşte
(.voiajulmortului"),stArnindmirărilefireştilavedereaunuicadaVTU
căllitor,lablltrâna!ormamll.Scenariulestecamacelaşişiinversiunea
greceascllintitulatăSlrigoiul. Fiulcelmaimie(dintreceinouăfraţi)
se numeşte Constantin (nume ce va domina legendele rom â neşti), iar
sora cerută ln căsătorie, tocmai de la Babilon, Aretia (.Virtuoasa"). Tot
mezinulin•ist.ii.canuntasii.sefacli,angajindu-secilvamorgesăo
viziteze lnpofidaoricăroroprelitti. Ciuma ii omoaril pe toţi cei nouă
fraţi, iar Constantin eate implorat de mama u Bll- şi ţină fligăduiala.
leşind din monnAnt, Constantin pleacă după soră-sa, 1n împrejurări
speciale(şi-a flieutcal dintr-un nor,ostea i-a slujit drept frâu, iar luna
i-afosttovarlşdedrum)şioconvingeBă-linsoţeascllsprecasA. Pe
drum,vhAndu-i,păaărileselntrebau: 0Cineavăzutpeunmort. ducând
o fată frumoasllr. Replica lui Coratantin: .Proaste pbări, Bă cAnte,
proastepAaări,sllspupăcevor 1 " .,.Mi-efricădetine- şopteşteAretia -
 Bl.ESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMĂNEASCA

mirOljiat.ămAie!" ErpHcaţiafratelui:,.Aaearlnedu11erlmlaSf. Ioan

şi popa aril<! prea multl t.ămlie !". Aretia ins iată; . Spune-mi unde,i
plrul, unde e mustaţa ta ?". Constantin; ,.Am zlcut de-o boall grea
şi-miclzurlpilrulşi must.aţa ... "
Şi în ven.iunea aromlnil (unde familia care prilejuieşte ,.istoria" este
numeroasă: mama are opt fii, opt nepoţi, opt neveste, nurori, cinci-
sprezeceargaţişidosrosingură fatli.-Gîemfichia), ovenimenteleau
odesflşurareasomănăteare.Măritatilduplunfecioreelocuiallngl
mare,fataselntoarcetntr-unsatdepopulatdeociumăgroaznid.Doar
Constantin (iarăşi Constantin), fratele ei, iese din mormlnt {nemai-
avlnd de ce ll se angajeze î n .eăliltoria mortului") ş i îi stârneşte
obişnuitele nedumeriri :

- Spuno-mi,frateConatantine,
Şinute . aprnpi a demine ,
Clamucigai , ipl mi nl ml ,....; t
Spune.mi,mortoriviu e,ti ?
Cin~ triie~ e.cinemuri,
De cAnd eup!ecai?
- 'Tuţitrăie&etnmorm!nte,
Fraţiimeifi p!rinţiitii.
Numa · e u ,1 ărmanul,ln ·a·,
Din,ro.ap!ml ..,.,,!ai,
Cu dor mare alergai,
Veniiacidets-a,tteptail
fnliteraturapopularăromină, 0călătoriamorţii" aparelnlegende
ln versuri{cuvariantecu!eeeîn Bucovina'",; lnArdeal"') ,i Increaţii
lnproză(cuorăapândirenord•şi aud•dunărcană "°,ilndatorate - zice
Lazăr Şăineanu' 10 - alcătuirilor ln ,tihuri). Dedli,urlirile - 1n care

, :~~:n:~i:::::~:;es~:,r:~:a~: :~::::: ~~~;:~;

,iomamăbătrAnă,carenicinuvreasăaudădemărit.işuleiprintre
::~=~]~;::;
atrăini.Celmaimicdi.ntrefraţi,Conatantin,liconvingepeceilalţicA
Sflntul Soare, .tânăr, mlndru, foarte tare, de la apa llicrămioareî",
Cllteunmirepotrivitpentrusora!or.LespunechiarcăBobiţ.avaveni
acasă înainte do a trece anul de la cununie. Peste aceaatli familie ,e
nilpusteşte ciuma cea nomîloasli (.păgOnă", prezentli - am vlzut - în
toate versiunile balcanice, antic flagel invincibil care, ln credinţele
romlnilor, mereu infri00<1aţi de aecaatli boa!A, arc uneori cap de om,
coamedebou,coadăcadeşarpetnvârfulcăreiaseaflilunghimpe
marc, .cu care tnghimpează oamenii şi-i umple de boală"'• ; ca '1l intre
tn relaţii bune cu ea, românii i•au zis ciumei Albo, Fru.m.ooSG, Ma.ioo•
-&Jtr4na., Ma.ica•CdldtoaN! şi au încercat să•şi apropie ajutorul unor
sfinţi, Intre.ii peSfitntul Haralambie, cu moriterecunoseute ln lupta
împotriva acestei maladii nemiloase"') şi toţi bilieţii mor.
 Supărată, mama li blestemă pe fiul cel mai mic:

Co,·ant·ne,celma·m·o,
Dintre fraţi cel mai voinic,
N.a[avealocinp!mlnt
ŞiniciţimilamormAntl
Monn,ntul dte·arunce,
Pln'peBobiţa-iaduc,:,I

Blestemul se eoncretlzead, şi Jocul de odihnă" (anulat prin apusele

mamei) îl expulzează pe Constantin. Urmează drumul plnA la .cua
Soarelui" ş i aducerea Bobiţei acasă. A doua etapă a cli\ătoriei este
tensionată de intervenţia unei .pblrici"{care îl identifică pe mort,
prezenţAstranieîntovărlişiauneifiinţevii) fidedlscuţiiledintrefrate
şisorli

Dednd aunttlm·amniacut,
Declndlumean-amvhut
C as!n primble morţli
Ali tureaouviiit
-Fră\ioareConatantine,
lsnuoult.ii-mApemine!
Ce ţi•lfaţavettejlt.ii
Şichiouţamuoe1lt.ii?
- Am venit pe drum oilare ,
Şi a mvenitdlnd e plrtare;
Multeploiclm•auplouat,
Tottrupulmil•suudat;
Ch'oanum·a•auacat;
Multevi nturim.auh!tut,
Şi auaca num•amputut1

Lugubrullnsoţitorsevadeconapiralacimitir,undelşi reialoculln
mormlnt. fnspAimlntată, Bobiţa se refugiul la maică•sa. La început
este confundată cu Ciuma, darapoi,recunoscutA,oîntovlrliteŞte pe
bJi.trAnllaloculdeodihnAalmorţilor:

Laţinterimd,..auduJI,
Şipemormlnţel a•au pua,
Şi-atitaoemi-auje lit,

îi:~::;::,i;:~:;,'.;~i~uritl
Într-o a!Ui variantă, pe mama lndărătnicl o cheamă Lena. Fiica ei,
Lenuţa, cerută de feciori din ţară, se mAriUi ln cele din urmă cu un
tAnArvenitdinaltepArţi.Ainsistatcamamasăseînvoiaacălaaceastă
căsAtoriefiulcelmic,Constantin(inevitabil),deşifraţiilui(doardoiln
acest r And) nu erau de acord. Constantin i-a flgăduit mamei că li va
aducefateoridecAteoritivafidordeea.FiiibltrAneimorînaă,
 BLESTEMUL ŞI MENTALI.TATEA ROMÂNEASCA

secerqţi de boală. Şi urmează blestemul matern aruncat aeupra lui

Constantin (o imprecaţie născută din dor şi din jale):
PămAntul nu te primead,
ŢArnanutemaivoiasdl,
Lutu-afarătei,bească!

Sunt menite, ca de obicei, interzicerea odihnei şi, mai grav, expulia-

rea din sepulcru (adică o stare ciudată de .mort viu"), pâ nă la realizarea
promisiunii. Un blestem care, fireşte, s-a împlinit ..
Şi la fel stau lucrurile şi în cea de-a treia variantă a legendei
Imprecaţia s-a concretizat, .mobilele" mormântului (.sălăşelul") având
să se transforme pentru a fi utile expediţiei care urmează .• Blestemul
de mamă" nu poate fi ignorat în nici un clrip:
Pământul nu l-a primit,
Ţărna - afară I-azvârlit
Şi din gură a grăit·
Ş - aitumllndruoiilaşel,
}"ace-Ul-ai un cilu,ell
t::.:.~~~~~~t;~~·
!!ic~::;:~;~:i~t::~• ;
Lasoru-meaBughiţa ,
fl
Să văztrlieşteoriba!

1n basmul Sffraco mamd, din colecţia lui Pop-Reteganul, tot fiul cel
mic, Constantin, inaistll ca. sora lor (erau nouă copii), Maria, să se
mărite cu feeiorul sosit , de peste a noua ţarii". Făgăduieşte , fireşte, că
o va aduce acasă pe Maria ori de câte ori mamei i M va face dor de ea.
Dar Constantin moare ;i maică-sa îl ble~temă ai!. nu-şi afle odihna pânli
cAnd nu i-o va aduce pe Maria. Cum ,blestemul d.-, mamă" se implineş,te,
Constantin iese din groapă şi pleacă să-şi aducă sora acasă . Pe drum,
păsările se miră: 0 Ce rând e pe acest pământ, de umblă viii ',O morţii?" .
• Lasă-le să cânte, ele nu ştiu ce iic" - este de părere Constantin. Ajunşi
acasă , Constantin intră în mormânt, iar Maria îşi întâlneşte mama,
care îi spune că fratele ei este mort de mult . • Dară, mamă dragă, cu el
am venit eu! El m-a adus aseară ...". Cutremurată de călătoria pe care
o făcuse cu un mort, Maria moare. Maică-sa înnebune~te.
Acelaşi ,,scenariu' li dezvoltă şi balada Voica, în care .maica bătrână"
(.Cu brâul de lână) Cu ia de aârmă/ Cu păr de cămilă/ Cu doi dinţi
în gură") are nouă feciori şi o fată, po Voichiţa. În acest rând,
Constantin (0 Cel cu barba neagră/ Şi cu mintea.-ntreagă/ Ş-al om de
ispravă~), cel care o consiliază pe mamă să accepte peţitorii veniţi de
departe (,.Despre Madolii/ Cele trei pustii") după Voica, este CCl mai
mare dintre fraţi. Loviturile nemiloue ale Ciumei îl vor împiedica pe
Constantin să o aducă acasă pe Voichiţo (,Iarna de trei ori/ Vara de
cinci ori"), după cum făgăduise. Pe el îşi va vărsa mama focul:

~"!:"C:'~~n:;•
fn,fântăjoia,
Ciobu-nmânlilua,
CfobşitAmll.ia.
Şi oa el pleca,
Tot din stâlp lnatâlp,
Din mormAnt, mormânt
Pe toţitămll.ia,
Pe toţi cl-ngrijea,
lntr-un loc cA nu sta
OingurAzicea
- Maică Comtsndine,

~:~: :~ : ~=:~d
Ca pe toţi de-a rAnd.
Ştii: fehoru, oţălu,
Eld putl"ezeaKă
Şiolmueezeaocl,
DartrupşorultAu

~ln~~::;.::c::~!e
Tot pe Voichiţa,
Mi -ai rupt inima
Blestemul de mamd" (cu un interesant .împrumut" din C<ll religios -
neputrezirea) !şi arată eficienţa, şi Constantin, ieşit din mormânt,
pleacă după soră-sa . Călătoria de întoarcere nu poate evita ,mirarea
păslrilor" (,Unde s-a văzut/ Şi s-a pomenit/ Ducă-şi mort pe viu?!")
Mortul se retrage spre o odihnă ce nu-i msi poste fi refuzată, iar
Voichiţo o convinge cu greu pc bătrâna mamă (speriată că a venit
Ciuma să o ia)J!ă•i desehidă uşa. Finalul aduce moartea prin petrificare
a celor două (reîntâlnire eternă):

~ş~·:a:e:u:.ntâlnea
Şi so săruta,
Stei<l.,,flcea"'
În balada Voichiţa, care se află in raport de variaţie cu te:rtul pre-
cedent şi atestă, la fel ca naraţiunile anterioare, conservarea unor
elemente din legenda Niobei din Frigia 111 , feciorul Constantin (,Gin
Costangin") , mijlocitor pentru măritarea Voichiţei departe de ceai,
este .copil mijlociu" . .Noul din cei zece băie~i sunt răpUlji de ciumă
 BLESTEMUL ŞI MENTA.L.ITATEA l«ll>lANEASCJ.

(.rânduitr de Dumnezeu), iar Voichiţ.a, rămasă în viaţă împreună cu

Coatangin, e.ate insiijtent cerută de peţitori veniţi din tărâmuri înde-
părtate. Coiitangin intervine pentru realizarea căsătoriei, promiţând
să o aducă pe Voichiţ.a acasă ori de câte ori mamei i se va faoo dor de
ea, Neîncrezătoare, dar convenind să-şi dea fata , mama ii a meninţi pe
fecior cu blestemul:
- Den-o fi,Gine,aşa,
Sl,tii căte-oi bleste ma
Cuble•lemulcel mai greu
Ce \-a ]li.sat Dumnezeul
Gin Costangin se lmholnăveşte'

Coatangin •o betegea,
Şigreaboalăcă·mibolea,

şimoare. Promisiunea nu mai poate fi îndepl inită, şi blestemul matern,

aspru, cade asupra răposatului:
Dumneuuoâ nu te ierte,
Păm â ntui , ănuterabde,

~~:~::::ăn:: r.:e~::'."'cl,
Mortul .,ii lviat" e!te obligat să pleoo după sora sa, stârnind nedu•
merirea păsărilor (.Ţunţurliu uliu/ Merge mort la viu"). După ce şi-a
adu& sora până aproape de casă, ţin:lndu-şi v<...:hoa făgăduială, Gin
Costangin se întoarce în mormânt:
La mormin\i de •JU,
Unde nu-i dedu•.
Ginpe!oomi-şi ota
Şi el îi zicea
Du·tetuacaol ,
Lamăicu\an ('119tră
Şiopune- iafa,
Dacite-a·ntreba:
c.a· ven·t cu · e,
Cleu am foatlatin e,
comunicându-; maică • sii, prin intermediul Voichiţei, îndeplinirea
promisiunii, pentru a şterge, probabil, şi ultima urmă s imprecaţiei.
.Mortul" S·& lntora întro .vii" şi a călătorit (.Cillătoria morţei" - zicea
Şăineanu) obligat de ,blestemul de mamii"

.Blestemul de mamr este ireversibil. Într•o poezie popularii a

cehilor din Boem.ia, o fată, blestemată do maică-sa, se transformil în
copac; din leinnul aceBtui copac nişte muzicanţi ~-au făcut viori şi au
dntat ln faţa mamei ce-fi revlrsase cAndva m.lnie. asupra fetei; în
glasul instrumentelor mama fηB. recunOS<:ut fiice. blestematl'... lmpre·
caţia rostit.l de mami, omnipotent.I, poate proiecta (tn subiecliviamul
de neînţeles, une-0ri, al deciziei)viaţa eopiluluî-lncearcl I A ne con-
vingl(lulndu-lca .partener"aldiscuţieipecuc,opaslreprineicelenţl
singure.ticl şi nefericitl) un fecior asupra clruia se abil tuse o a.semene•
pedeapal-lntr-o neş ansliperpetul,lntr-operegrinarecapabillal
interzicloriceimplinire:
Frunzuleanl,rugde mure,
cucule de pe pl dure,
mergilamlmucade•i l pune·
de ma i are·unfratealmeu,
1lnu-lble1teme-atsrl u,
d m-a bleatematpemine,
"den-a mlljunoz.ile bune
Miicuţa,cindm·allcut
binecii-amaiplrut;
darldndm-aleglnat
tare rlum-a bleatemat,
cubleotemmaredefoc,
li n·a m!n lume noroc·
piciorulml leglna
fi guram l bleotema
Frunzuleanl,lemnueca t,
dnd ml mw:a m-a ..::Aldat ;
cuapUfoarldinvad,
1iumbludineat!n 1at ;
cuapu,oarldiniaz,
•l fiulurneiden-z;
cuapldintreotioarl,
olumbludinţarl•nţarl
cutrai1ta1ub1uGa.rA;
cuapUfoarldinopini
1lumblutotprin1trlini ...'•.

Iubita pdrdsitt'J.
f n aproape toate selecţiile, duplblestemulpdrinteşc (oei . de mamă"
cudeosebire),eateaşezatl-caduritateşicaforţll.(incredinţele
populare)-imprecaţie.lansatldefatacaretşivedeaînşelatădragostea
(mai corect ar fi lllzic: delndrll.&09.titulcarelşi vedeînşelatll.iubirea,
clciezist.!i~tilncll.multe-tiblestemeproferatedefeciori).
Oacăjudeclm după cântecele de dragoste-prezenţ.labundentl in
\iricapopularăromAneascll.,.întoarse"deceroetltorişipeoparte,fipe
alta-,condiţiilepentrueiploziaimprecativll.,parozistică,suntdinpHn
 BLE8TKMUL Ş1 MENTALITATEA ROMÂNKASCĂ

asigurate de intensitatea tri!.irilor. Iubirea - ne spun versurile - ln

trăirile sufletetti ale romănului atinge performan~ de forţă cu totul
remarcabile, produce satisfacţii şi naşte chinuri, ajunge la efecte
devll.Statoare (insomnie, pierderea minţii, devitalizare, îmbătrânire
prematur ii., moarte chiar), devine un , foc ard.tor" (.Te arde ca şi-un
ci!.rbuneJ Turnai api!. din flntAnă/ Poţi Bă torni o BăptiimAnă/ Că te
arde mai adAnc/ PAnă te bagi!.-n pll.mAnt") care pârjoleşte necruţător
întreaga făptură a îndrăgostitului"'· Dragostea învinge orice piedică
(, Pentru badiu care-mi place/ Nici părinţii n-au ce-mi face,/ Nici
primariul satului/ Nici domnii oraşului ... "), cotropind, transformân-
du-se lntr-un ver itabil ~l al vieţii şi devenind, ca urmare, excesivii.. Es
poate declanşa deprecieri,; deraieri grave, poate duce la deteriorarea
condiţiei materiale, la ignorarea obligaţiilor din cadrul comunităţii "'
Şi totuşi dr agostea este cll.utat/1., cerutii. Pentru declanşarea ei ln sufle-
tul celui dorit sunt plllle în acţiune vrăji şi descântece, din care nu
lipsesc formulele ameninţătoare ale blestemelor:
lardenu, te-<>iblbtăma
Şi de rlu te-<>i inoemna !
1n , descântecele de dragoate• sunt incluse, de fapt, nişte simili-
-bleateme;
Cum n-a avut
CJl.nd l-a nA•cut
~=,:tare,
Şiaşeza..,
A.fa • A n-aibA 4-i el
Stare
Şi - alinare

~::~~-:·:~;'?mi
La Domnica cea alead. ... ,

nişte pseudo-imprecaţii {destul de inventive);

SJl.aibJl.foctnclop
ŞoaN "lnc"oa ·,
Furnici lnopinci.
SJl.-lacdl,
84-lmuşte,
$4-lpişte,
SJl.n-aibJl.stare,nici alinare
PllnA la mine n-a plecare,
care inten:ic - e adevărat - activităţi fundamenta.le (pedepse, uneori
drastice):
 Nu-idaţi atareaata,
M!ncareamt nca,
PopHapopAoi,
Vorbedeavorobi,
N"c' cumam1,11·c· cutat!,
Făr'cumin&-ntliaşidati;
Nici cu.fini,
N"c"cuv , ·11·,
Cudrlguţel e luide-aoe-ntllni
Nimicdnupoattpoveoti
Plntlami11ea,eni!,
dar au o acţiune condiţionată (cum a-a putut observa în fragmentele
citate);aancţiuneal11ceteazălnmomentul.lntoarcerii":

SAardAclmeJape. d.tn&ul
Şiinima-ntr-lnou!.
Să nu poată dormi,
Sinupoatihodeni,
P!ln'lanoin-aveni,
Lapi.rinţiamăpeţi! 100 •

Această temp,Jraturlllnaltă a pasiunii, cu capacitatea de a realiza

contopirea organică cu fiinţa iubită şi deapracticae:rerciţii meta-
morfice pentru anularea distanţelor dintre parteneri (paalre), agra-
vcazli dezcrţiuni!e. Nefericirea proiectată de pierderea partenerului
esteinauportabil!!..Blestemularuncatasupraccluicelnşaliiestedoar
o formă de comp,Jnaare. Spuneam că blestemă ~i flădl.ul amăgit, şi nu
cu mai puţinii. vehemenţă. Te:rtele sunt mai puţine, pentru că nu
fecioru\reprezenta,probabil,elementuldestabilitateintr-uncuplude
înd răgoatiţi{nu el era cel trădat ool mai adesea).
Cazurile de ,asociere" (blestem + autobleatem) 111 pedeapal nu sunt

Bati-te,mAi, mândro.bată,
ŞaptezecidedraciodaU;
Şipemineiarmllibatl
D<!te-oimaiiubivreodo.UI.
Necruţarea îndrăgostitului meneşte cel mai adesea neputinţa ti
suferinţa:
AJung A ·te,ml11dră •aju11gA,
Ooru!meupeca!e lungA,
CAndveimergela rtnUl.n.ă,
Cade-ţi vasele din mină,
Cind te-iplecadupAiele,
RupA·ţi·ae di11mlir11el e;
Culeglnd m!lrgelele,
RupA-ţi-aedegetele;
Slngo! e -ţimearglp!lr!u ... ,
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

boli incurabile:
Dueualtan·amce·\iface,
Fir' te bleotem cum !mi pla« ·
sa,ezitotlhglplrinţi,
NicirAndcad.temAriţi;
Cltel>oaledntln lume,
Latin'toat.eolu-adune,
Şipetin'slt.eholoscl,
Treidoctori1lte~zea1cii,
Şapt e popi&At.ecit.eaocA,
Nimeni nu t.elecuiucl,
chinuriniiscutedin,combustîi"dirijat.e:
Ani-ţi rochiţape tine,
Cum arde ·n·ma-nm"ne;
Ardl,ţirochiţ.apepoale,
Cumude~rjolinvale;
Ardl - ţirochiţ.ape1pate
Dedoicoţi ,ijumiitate;
Ardl·ţirochiţapepiept.
Cumn-aimillde-unbliet;
Siteardl, olt.efrigl,
Dorulmeudt.eajungl,
ori chiar moartea:
Foaie verde trei migdale,
Lapuţucu "nc'"zvoare,
Doul dulci,; trei amare,
Cinebeadinelemoa...,;
Sil>eatiiubita mea,
Slple1neuclfie...,a-n u .
ClteodatlfndrlgostitulabandonatlnjurA(fonnAdegradatăableste-
mului}.0lrblteşte"(inventiv, adicA):
Foaie verde-a bobului,
Fi...,·ai,m!ndro,•adracului
Cufa,acopilului,
Cu lingura pieptului,
Cucua 1un etului...
Sunt blesteme.te uneori _auxiliaNlo" iubirii, ,,obiecte" diverse cu care
liricaeroticiiroml nee.&elintriichiarlnmodernitat.e
Codrul:
Codrule ,pice-\ifruru:a,
Sarlmlifirldlnn
Catieufll.r'Mmlndra;
Slrimlifir'defrun,uţl
ca,,;eufll.r'dedrlruţt,
 Cucul (puăre importantă ln magia iubirii, confident, mesager şi
afetnic ln aceate treburi ale sufletului, alcătuire - zicea G. Coşbuc­
.esenţialmente erotică" ''");

Cucule,cAdea-ţi-arlimba,
Cum cAntaşi mt !b i mt ndra ;
Cucule,ctdea-ţi-arpana,
Cum ct ntqi ml lbi nana,
1hmul (dovadă a atenţiei şi . deachiderii" ln faţa unor mijloace
moderne ale separării)·
Trenule,o-ai avea parta
De tinele de oubroate,
C-a idus pebadea departe;
Nuttiu undel-aidatjoo,
CA-napoin-amailntcn;
Nu , tiuunde\-ailbat,
Ci-napoin-alnturnat'>O.

BlestemeleproferatedeiubitelepArăsitedominAcantitativ,dedeparte,
în ansamblul liricii populare erotice. Victime ale purtării uşuratice a
partenerilor (cărora le încredinţau adesea inima şi trupul: .Frunză
verde matostat/ Puiule, n-o fi picat?/ M-ai iubit fi m-ai Uhat/ Ca pe-un
dobitoc la gard/ Cu trup,oru! îngreunat""'), fetele abandonate aleg
acea•tJi , cale a răzbunării". Aprigă şi credibili
Uneleformuliriparavenidinspre.blestemulbisericesc".Stihurica
,.N-aiaveamoartecurată/Foculce\maigreuteardi/Vierminedor­
miţi te roadl" trimit limpede spre .proiecte" ce hirhcac vinovaţilor
chinurile infernale. Deşi cam inconsistent, Biserica - locsacru - eate
ameatecatăln !ansareaacestorbluteme:rostitelnacestloc,lntr-o
poziţiespecificiadorării,umilinţeişioomunicăriicuDivinitatea(.Şi-am
d-ngenunchi d blestem"), imprecaţiile capătă putinţe suplimentare;
ş·-am • ·•ve' .ntdelemn,
t.:8:,::~~r~:u;;~~!i0 bleatem,
Slte.uucicaunpom,
g:,,~n„i::;e::'!~~~ri
Şiumbrila oAliitori

S-ar putea să fie vorba de o biaericA/mănhtire fli.cută din lemn,

0 materialu]» deoon•trucţiefiindţ1icelcareordoneazăpedeapsadorită

[... ]Labioerioa-<ie-unlemn
Sl-ngenunchi, aiteblu tem.
Siiteuaucioa lemnu,
 BLE$Tl'.MUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

Gre u 1l •ţ.iiaoli oufietu .

Sin-ainiciun ljutor,
Ca un pom neroditor
~r::!~c;, ~:·~?,~;;_
Oifngenunchea,i-<>ipllna:e,
Sinucre,iclnu te-1.j unge
Dar,iwJlti,eatefoartepoaibilcaveniulaăev0<:elimpedeMli.nhtîrea
vAlceanli. Dintr-un lemn, lăc~căruiatradiţiaîiacordă un spor de
aacra\itate4ideprestigiu,undeprosternareacombinatllcuproferarea
blestemuluitipoateBBigurascestuiadoritaeficien~·
Frunzuliţiundelemn,
LamlnAatirea-ntr-unlemn,
Si-ngenunchi,dtebleotem,
SJ.teuaucicaunlemn,
Ca un lemn neroditor,
Ce nuracavaraflori;
Ci nd aid aalteumbreş ti,
Mai rludtenAdu,e,ti
Fantezîa-ofanteziemorbidA,anemîlostivirii-nulipseşteacestor
imprecaţii. Proiectarea pentru iubitul necredincios a unei existenţe de
cerşetor (umiliretotală)pareaficel maibllnd 0 traseu"·
Puîule,olt.einM>ri
Şi 1i facinoulfociori.
Pe-alde-s\z.ecilea-<>fetiţl
Sltepoartepeuliţl,

~...7:. ~i.!.:t::·:..:~:.
Slte-a dueADumne,eu,
Pe \abordeiatulmeu.
Sltemiluieocşieu
C-<>coojldemlll.ia,
De-uuprac-unU.ciunllf... ""',

Ardi-icaoa•ntreagl-nfoc,
Slriml nlorbdetot.
Sii 11lraiţa-n1pinare
Şia-apueedrumulmare;
Slmeargldincui-ncuili
Ce,,.;ndcojiţerlmM<l
Delaal\ildepemasi .
Şilacaaameadvini,
Dupleojiol -idaudemill"'.
 Numerele cu încărcătură magică - trei, şapte (,CAnd ţi-o fi, neicii.,
mai bine / Şapte doctori lângă tino/ Şapte aA te doctoreasci/ Şi-unul sA
te otrAvească"), noud (.Să te bată, badeo, batl/ Nouă boale dintr-o datiij
Noul boalel Şi-o lingoare ... ") - !şi fac şi ele datoria, sporind tensiunea
cu puteri tainicc. Duritatea domini (cu o Divinitate ccnvocată, deloc
formal, ca,agent" şi garant) :
Bleatema-te -arDumnezeu,
g~o-At e~- oiu ~~ eu.·· '
Să n-ai part.(o d-altăfată,
"'I Până n-oiu intra ln groapă,
chiar dacă este vorba de o imprecaţie pe care fata o cheamă aaupră-şi
(ca alternativă a sincerităţii şi credibilităţii):
Hei,tu,mAndruluţumeu,
De nu te iubesc eu drag,
Ardl-minlifrsmapeesp;
De nu te iube•ccu dor,
Ardă-mici , mapepicior;

td:~m7
Şi
c~~~~-;."u",:'he.
de nu te iubesc bine,
Ardă - mi cămaşa pe mine;
De nu grăiesc eu dreptate,
ArdA-mi leoricu din ipate.
[ară tu de nu vei crede,
SApioepetinetoate;
Eu de nu ţi lo spun bine,
S!ipicetoatepemine
Duritatea, extremă, trimite uneori exiatenţ.a sperjurului ln circum-
stanţ.eimposibile:

=~i
Mândrulu\,demi-ilAoa,
~:;:·;:i~ :1;:;.:'~~··;
D e-atilta, mAndruţ,
P/in ă -i
oAmerl,
dacu capu-n ceri,
Nou l anidmeTgideseulţ,
Săte-mhllteştidedealuri,
Ca ti apa de ţărmuri
ş..·,noea o la " noroc,
CAnd o ota 3oarele-n loc
Şidinapl-<>ie,ifoc,
Ş-atunce a daitihneall
CAndoota warele -nţarA
Şidina(>J.-aiefiparll.,
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMAf.EASCĂ

nu ti programeazl (cu mijloace chimice) chinuri atroce:

Foaieverdemat<>&tat,
ŞinumaipotdeoftBtl
Trupul tău cel cilibiu,
Mlnca -1.ararljintulviu;
TrupulU.ucelfnimo, ,
Sf.lmăntncep ln-la<>&,
SA nu rlmiie carne pe el,
Nlcicltunfirmititel;
Puţinticăce-arămn
Şi-aceea-ifriptAşie-aarsl
Săte-apuci s-oclntăN,ti,
Nici o litri nu găse~ti

Jurământul călcat nu poate să rămână nesancţionat:

J,Jungl-tejurlmllntul,
Thaibi-ngrij e pămlntul,
Si-ţi aduci,mAndruţ,aminte,
Că - i bleatemdeoareunde;
E-unblutemlnfrico,at,
(!!":.i.°'m~::i !~rr~~t,
Şim-ail luteubănat,

flăcăul necredincios urmând să poarte , ca un stigm,it, consecin\(,le

(diverse, unele banale, altele stranii ale) .bleatemulni iubitei în~elate"
(.bleatemul puicnţei"):
Sl teduci,puiule,duci,
Săte-ngrBşicasclndura,
Slfi' rumenea ceara,
Sătelegenicafrunza,
Ca frunza alunului,

~;J0t:~~t;;::::1~i:
Săte duci, puiule, duci,
Că murgul ţi-a poticni
Şi lapămăntte-atrlnti,
Mânaotllngiţi-aoclinti,
MAnadreaptăţi-a A uci,
Săţiifr! ulcudinţii,
SAmănicalulcB muţii,
Săte vBdi părinţii,
Că-iblutemulpuicuţii ,

La moarte infidelul poate fi trimis şi prin repartiiarea unor maladii

incurabile in faţa cărora medicamentele (.Cine iubeşte şi !asă,/ Dă-i,
Doamne, potică-n casă/ Leamrile-n rAnd pe masă,/ Măr gutâi să
nu-nflorească/El lnpatd putreiească")şi doctorii (trei ori şapte,
angajaţicâteodatllla.apital")aearată•lipaiţideputeri:

Nici a,a nute--Oilho,

Totmair.ll.ute-<>iblutema
Patrucai ca,ihuoarii
S.ll.teducAla opitai
Sli opuie clleacurin. ai;
Patruboicucoarnelungi,
Ladoctnro.ll.nute.a,jungi:
CAndţi-afi, l:iade, maibine,
ŞaptedoctoriLlna-.ll.tine :
Patrud te lecuiuc.ll.,
Treiculeacuritetrhneald.,
Treitelep,tn,ite.ntrebe

~u m.U~ te.~ ~eote!.a~.

Tu,blidiţi, opune-a, a,
Nu m-<> bleotemat ma.lca,
Clim-<>bleatem atmAndra
Clnd-ifimaiolinltoo,
Sinuieiunpaidejoo,
Clndlifimailn putere,
Slnuieidouloureele ... ,
ti prin cliderea în infrauman , printr-o ,.i~re din umanitate• şi a!une-
care ln jos, pe ocara biologicului, clitre reptile ti însecte,
Cine iubefletilad,
Oumnezeud•ideapedeapo.ll.
TarAiful1arpelui
Şipuulgtndaoului;
S.ll.aeţînt:pep.ll.mlnt,
N·aib.ll.nioi unorezlimAnt,
'Tu-agA-1iţolueupicioru
Oece t i-<>rioipitdoru;
Perini\acuguri\a,
Oe ce-<>piri•i~mlndruţa,
şiprintr-o izolare care8ă-lducălaunafll.rşit 0uemplar" ,

Cineiube1te1ilaal,
Oumnezeusli·l pedepaeascA·
Şi•l•mi1ad.ll..nchiolncaal,
CumirlicinilafereHtrA,
M.ll.rlicinii•l•nfloreascl,
Oasele•i d•i putrezeuc.ll.,
Slsc-nveţ.e8Ai ubea• că,
Mtndrele.Jimb.ll.td.neaocil.
Şi apoili-l p.ll.rloeasci
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ

Moorleo este rezoluţia celor mai multe dintre sceste blesteme.

O moarte cumplit instalatA (eu q Divinitate gata să întreprindă cele
maidistruglitoareoperaţii}dec,,\emaimulteori:

Cineiubette şilad ,
Pune-i,Doamne, foc!s caal,
Badeanupoatediaol;
El dfie-nchi•inea,
SA -ţip\Atesoc Adrago ste a;
Badea , A ardAcuparA,
C11marde11flirAtigneall,
omoartelnsoţitlidechinuri{doarastfeliubireaînşelatlipoateficom­
pen.satli),proclamAndu-şicaracterul ineluctabil:

Foaie verde,foaielatl,
Batll.-te,neicuţli, batll.,
Şapt<!boaladintr- odai;il
Ştii,neicA,c!nddt<!batl?
Ci.ndofirrunzamailatl
Şiiarb ac ,.., oc utlto a ti,
Umbrala gutuirotatl,
Atunci,rw,ici, dt<! batl
Şiolzaciovsrlitoatl :
Clndaidaca d t<!KOli,
S;.l.teiamiidefiori,
C1•cild11ri t icuricori,
~JaUlpipin'ls oubouori!
CAnd a izicecA ţi-e bine,
Şaptedoctori!Angi tine!
Clnd aizice cAţi-eriiu,
Şapt e popilnjuniltiu,
Şitoţi faptes lc itea1 cA,
Leaculdnu-ţi maigAaeu.,A,
Cum nici au n-am mai gbit,
Altneicuţi de iubit,
Ca tine de potrivit.
SA fim de acord cu Ivan Evseev, care,înregistrAnd blestemeleiubi-
teloitnşelate,formuleleimprecativecedauatâtaculoarec/i.ntccelorde
dragoste,zicea:,.5epoatespune,fllrănicioeiagerare,cli •Ariadnele•,
•Dldonele •şi •Medeile• carpatineauprodu& unfolcloralblestemelor
eroliceinegalabillnliterat11rauniversală" 1 "'.
 Excurs în m a gia defensivă:
Blestemul din descântece sau iefirea din Rău

Mai toate c\uificlrile descAntecelor romAneştî tntreprinse de

lnvăţaţide-alungulvremiiaupuslnevidenţălnsemnătateaimpliclrii
imprecc/ieilnacest.corpus"căruiaeucredcătrebuieal•iafezămln
namătnprimul rAnd valoarea utilitară, practicl, majori, capitall
pe ntru societateapreţuitoareavalorilortradiţionale . Valoarea estetică
aacestei.preliteraturi"(cumi-azisTraianHersenit;puluidediscun
dependentcovArşitordefuncţiamagicl"1 )vafioapariţiesecundA,ea
prinzAnd fiinţ.ă-conaidera Lucian Blaga- . de-abia la atingerea cuo
mentalitatecareaegăsetteinafarădeperapectivamagicăpropriu-ziaA"
şieatedispusăsăachiziţionezeşialtfe\deefectealeacestortexte,
ignorând natura lor magică' ... Studiind desdntecele sub 0 fonna ln care
sunt îmbrăcate", Artur Gorovei, autor Iii celei mai tnsemnate cercetAri
aplicate acestui tip de te:ir.te - Descdntecek românilor-, fixa, ln 193 1,
următoarele tipuri: A. Rugdminte; B. Poru.ncd directd; C. Poruncd
directd cu ameninţdri ţi tngrozire; D. Poru.ncd indirectd; E. Indico.re;
F. Bldstdm; G. ComparaţU!; H. EnumeroţU!; I. GrodaţU!; J. Dialog;
K. Povestire"". 1.-A Candrea a avut in vede..., ,.alcătuirea" dellCAntecelor.
Clasele individualizate de el sunt: l. RugdminU; 2. Poru.ncd tn.roţitd
adesea de ameninţdri # de ocdri; 3. Blestem; 4. Eliminare; 5. Enume-
rare; 6. Descreştere; 7. Paralelisme; 8. Dialog; 9. Povestire cu d <imente
epice; 10. Impo.sibilildţi'". Gh. Pavelescu şi-a întemeiat împlrţirea
descAntecelorpeeriteriulcompoziţional(.motiveleprincipale"l-auinte­
resat) ti a identificat: ru.gdciu.nea sau. invocaţia,povestina alegoricd ,
exorcismu.I seu blestemu.I, urarea sau. menirea, !ncheiena''"· Blestemul
poatefiidentifieatşiinsiatematizareapropuaădeOvidiuPapadimape
baza .formei interne" a descântecelor. Această .fonnl internii." este
produaădeatitudineafaţ.ădee\emente!ema!efice,cauzealebo!ilor,cu
care .se stil. de vorbă", Lor li se fac recomandări, li ae dau ordine,
impotrivalorae!anaeazăconatrAngeri,dartotlor!iaeadreaeazlti
rugăminţi.lntree.cestemodalitil.ţidecomunicare,imprecaţiapoatefi
decelatlcudestulluşurinţA"".Tipurileindividu e.lintedeGh.Vrabi e,
duplcxaminarearetoricladescAntecclor, 1enumesc:i11voootiv,impe-
raliv,/abulalivşimi:,;t"'.Categoriilecarealcltuie1ctipo\ogiacompozi ­
ţionalăadescAntece\or, realizată de Ovidiu B!rlea, au fost delimitate
astfe l : de11u.mirea agentu.lui nociv, invocarea sau rugdminU!a, rxorcis-
mul sau porunca, a11alogia , urorea(şi lncheU!rea)'". ln fine , adoptAnd
cam aceleaşi principii de investigare, Luda Cireş şi Lucia Berdan au
împărţit corpusul de descAntece pe care l-au publicat la laşi ln 1982
încategoriiceaulnvedere:de11uminaogentu/uinocfo,invocoţio,~r­
cismul sau p,;ru.11ca, analogia, formu.lek magice, parodiile"'
 BLE3TEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

Declarate deschis 8flu subînţelese, bleatemele figurează în mai toate

tchemele de clasificare a deacântecelor, în tot aceat s istem ln care
cuvA.ntul funcţionead ca ,excitant psihic" (Radu Răutu) şi îşi asumă
îndatoriri magice. DescAntecul în care este inclus un blestem benefi-
ciazil de o putem magică rectificată, consolidatli, întărită. Forţa magicil
a dee<:A.ntecului (a celui de deochi, să zicem) funcţionează drept cadru
în care este valorificat apetitul magic al blestemului. Blestemul par-
ticipă la acea luare magică în poseaie (care asigură dominarea şi
vindecarea) a _..tării de rău", Intreprindere realizabilă prin cunoaşterea
,originii" (Mir,;ea Eliade). Deacăntecul cu bleatem reface o stare pozi-
tivă, ndruind integralitatea atentatorilor; întregul complex ajută
diatrugând, reconstruieşte anihilând lntr-o dialectică a ,contrariilor"
care nu se anulează, ci dimpotrivă.
Bleateme apar - spune Al-tur Gorovei - şi tn descdntecele pentru
,/d,;dturd de unit" (cel citat este din Cicăneşti, Arge~):
Neagrl mi·egăina,negrue 4i~ul,ncagrăec!Hdarca,neagrle ,inoaptea;
negru mi-e capul, n e agră,; mai neagră aă fie (cutare) lnaintea (cutbuia);
proasta t i url t l. otrAmbl , ; pocită, wlţatA , ; buzatA, de !.(Iţi •li fie uitatl
intoatlviaţaei,

în cele .,de pierilurrJ" (cu un exemplu cules la Părhăuţi, Bucovina)·

Det.,..au pocit99 de bărbaţi st.(lpit.(lri, poeit.(lri, oăle crape pulpele, • A le
puşteslngel e ;dete .aupocit99femeiotopitoare,pocitoare,dlecrape
ţAţele,sAlecurgă 1 Ange!e,dlelingăcAinii,dlerAdăcreştinii;de te .au
pocitplduri!e,dlepciefrunule,drămAieciunge,oA aeouAciocA rlia ,d·i
piceoclfllrlia,
ori în alte compoziţii, precum ,.desdmtecul de Zâne", tipărit cAndva de
Simion Florea Marian"':
[... l-Ofl voi Zinei
ZinedecUne l
VAluaţipeuli\aoatului
PAn'la caoa vinovatului,
Pe acela•! ~ra\i ,
Pe acela-I s Ageta\i,
Slngelei·lbeţi,
BundenimicllB.ceţi,
Carnea i-omlnca\i
Puterea i-o lua\i
Şiceuuridemoarte-idaţi!
Cl voi de i•ţi lua,
Cufoarfecelev-oidumica,
ln drumV•Oi arunca,
lnpulberev-oimAna,
lnmare v-oiţipa,
 Sivi topiţi,
Sivlpripidiţi
Caapumade mare
Ca rouade O(la«, ..
SediulprcdilectalblestemelorllconatituieÎilllid,,""4nt«,,,kd,,deochi
(dead.nteculpuU.ndli,clteodaUi,coincidentcubleatemul),tncuprinBul
cărora imprecaţia eete proiectatAlmpotrivapotenţialilordeochetori
(foarte mulţi, proveniţi din regnuri foarte variate). Cei cu puteri fasci-
natorii aunt blutemaţi cu ecopul de a fi anihilaţi (şi pedepsiţi totoda~):
[... ]"4a 1i1e potoleaacli
Şiolmi u liniştea1ci
Deocheturile,
Slr,,tAturile
ŞiuiU.turile
Şipocilura
Şi«>aU.rlhna
Deocheturile,
Slr,,tAturile
Celerrele,
~:i:·~~~-
[ t~:~ !~~~:t
Crape-iţlţ,,le,
1
•

CurA-il aptele
Si oe mirflnoroadelel
Oe-i deooheatdevreofatA
Mtndrl,i - mpopoţooatA:
Crape-iţlţ,,le,
Pice·icooiţ,,le!

td!!u~~~~
Crape-ipulpele,

~~;\1e:!:!:~e~e-<>v6duvl
Aunuicopi]micmami;
Moarl-icopilul
Mlndrucabujorull
Codrul de l-o deocheat
Pice-ifruozadepefq:t
~!:.r~o'!:t~-o deoohtat.
Ardl-ifrunzelel
Del-odeocheat:
O.:hiverzi
Sauciiprii,
 BLESTEMULŞIMENTALITAT&AROMANEASCA

Sa unegrii,
Sau a lblotrii
Ochii&A-ip!flllneuei.,
SAngele·lnl~dea ocl,
SAnrele-lnăb~aocl!'""·

Fioroase de-a dreptul - era plrerea lui Ârtur Gorovei - aunau

blestemelearuncatecontraoamenilorbiinuiţiafideocheat:

[. .. JDe-afi deocheat de fată ma,.,:

Sl-icrapeţlţe!e,
Sl-icurJldnJele,
lbovniciiol -tiuraocl,
g:'.',:i l.1d~~=:~':i:."~emeie măritată:
Sl-icrapeţlţe!e,
Si-i curgi laptele,
Sl-i moarlcopiluldefoame
Şi 1-<>uraacAbArbatul.
De-<>fideocheatdebArbatnelnourat:
Sl-icrapemlinile,
Sa - icurgăolingele,
ibovnic &să-lurucă,
Ochii 1l-ipleoneaocl
De-11.fideochea.tdefetemărun\e le
Şih!ii e \i mirunţei:
S!ilicrapecllcliele,
Sl!icurg-!io&ng-ele,
Slnumaid,,.,..chefetela ...

Agenţii nocivi
Cu ajutorul bles temelor (s ubordonate obţinerii aceluiaşi ocop ca şi
deacll.nte<:elelncareselncadreaz!i)potfiidentificaţişiagenţiinocivi
ln cazu! deochiului. .Eul voliţionar" (Radu Rlutu) a] descântătorului
afll,lnsecvcn\aimprecativl,putinţcncceniuratedeafinnarelntexte
ce-şi adună imaginile dintr-un depozit impresionant, într-o annoaferl
dominatădeo ,aubiectivitateaporuncii",ameninţii.toare,explozivl' '"',
carelnvecineazll.liriamulaceatorrlbufnirivehementecucelaldoinelor,
11811. n dlntreaga poaibilitatedea-iataca(deacAntecele-bleatemdin
lsloriaieroglifîcd a lui Cantemirarputeafio pildă) pe cei ce •lujesc,
cume "te ma· ma· sau ma· ·c·, Răul" 7 • ,
Sunt puţine descll.ntecele de deochi în care blestemele au ţinte
nedefinite:
Fugideoclti
Dintre ochi,
Cite-ajunge vlntdrat
 Sudori de om botezat,
Sl crapeochi!cuite-adeochit,
Silemendriţl))Nlriţi
Intcl•ntufu!iţl,
Cum intri,
Cum!'ltl,
Puii-,imincl:
Cum minei,
Cumcrlpl;
Crlpa•i-arochiicui te-a deochit ... " 1•
De reguli, ,.maleficii" ,untciutaţi ,pre a fi pedep,aiţi. Neaiguranţa
identificlrii, impoaibilitatea precizării ameninţlrii lntr-un mediu ale
cln.ii.mobile"(poaeaoare,toate,potrivitcredinţelor,aleunuisuflet)
potadopta-lnafaraoricAreimotivaţii-ost.ilitatea,tranafonnlriposta
(violentă fi cu o lnclrdturl magici augmentată) ln enumerare.
Frecvent.atentatorii"suntoamenii(sau.rep!id"alelordincealaltă
.lume"):
Fugideochi
Dintre ochi.
[...) De va lideochiat
Da blrbat,
S8·icrepeboatele,
Sl..icurrlelnrele
De valideochiat
DenevuU.cubAiat,
Sl-icrlpeţl;ele
Sl-icurgl!a ptele.
Deva lideoehiat
Defatlmare,
Sl-ieadlplrul,
Ca fuiorul.
Deva li deochiat
Devreunbliat,
Sl·icrepepulpele,
Sl-icurgleliljele.
De vafi deochiat
De otfiaoi
::u,,,•~::=c~~rul
Şic;elul...''" .

• Cercul" agenţilor nocivi era adeaea lărgit (blestemele turpnd tn

cascadl)fifiindcloaatfe!deextenaieeraposibill(pentrurom&nuldin
Timpul Vechi totceeaceeratnjurlrllia), fi pentru claporeautfel
probabilitatea de gA.sire a .Bptatului":
 BLESTEMUL Ş! MENTALITATE,' ROYÂ.'JEASCA

De-i deochiat l Ma ria

De fatlmare
Curată,
Necuratl,
Cuochildev'1-a"olac,
Pleznea&eil·i ţtţele,
Si-i cur1rl d.ngele.

~~= •~i':u~~~•.n1ade Maria .

De-ideochiatlMa ria
Deremeiecuratl,
Necurată,
Cuochiide virfolao,
Pleznea&el-i ţtţel e
Si-i curgi la ptele .
~~e 8-";:':U~~~a;,:aMaria
De-ideochiaUMaria
De om curat,
Necurat,
CuochidevArgolac,
Plezneascl-iboaşele
Să-i curgi 1Angele.
SA 08 miredihania ,
Cum 8-amiratde Maria
De-ideochiatlMaria
DecAmpm.Andruînflorit,
il,,~le_ d -ipice,
SA oe mire dihania,
Cuma·a mirat de Maria
De-ldeochiatlMa ria
De codru ma..,..nfnmzit,
Codruluifrunza ol-i pice,
Copacii i se wouce.
~~;• .:•:.i!~a;.:aMaria.
De-ideochiaUMa ria
DeapicuraU,
Necura tl,
Sl-i aeceizvonele,
Sl-i piarlviţele.
Sl oe miredihania,
Cum a, a mirati:le Maria 1 "°.
CAteodatA formulările, aproape fin, sunt .sparte" de vreun descân-
tător mai inventiv. Tuxtul din care citez mai jos (cules de C. Eretescu
de la un informator din comuna gorjeanii Dobriţa) a fost compus de un
ins aplecat şi spre trivialitate:
 Di-ofidiochiatdincodru,
Sl-i pice rodu
Şi-aminte d-şi aducă
Liac:uluidi-laducl;
Di-o fi din api,
SA-idcevadurile,
SArlmâniivaduril111lci,
Aminteoll.-şiaducll.
Llac:uluioll. i-laduci;
Di-olideomlnourat,
Si-i crape boa'l(!le ,
SA-icurgă1'4'lţii,
Aminte d-fiaducl
Liacu lui d i-1 adud;
Da'di-ofidefatimare,
Si-i pice cosiţa,
Sl-i dm.Anll. capu ca lubeniţa,
Aminted-şiaducll.
Liacu di-laducA,
Di-ofidenevaot.Ac:ucopilmic,
Să-icrapeţAţele,
Sll.-icurgll. d ngele
Şi-aminteol-şiadud
Liacudi-laducă;
Da'di-ofidebll.iat,
SA-icrapeboa ş ele,
Sl-icurgll.piţlăţii,
Aminte d-şiadud ... '" .

S ă recap itulăm deci: bărbat (11au om}, femeU! (neuastd cu băiat),

fatd man, bdiat, strigai, câmp, codru, ap,J. Lista agenţilor nocivi
în privinţa deochiului este departe de a fi completă .•Cine poate
deochea?" - întreba la un moment dat 1.-A. Candrea, constatând că,
.după cum reiese din imprecaţiile intrebuinţ.ate în descântece, oricine
poate - cu voie sau fără voie - să lmbolnăveD111;ă pe cineva de deochi"'$':
bdrbatul (voinicul), femeia (muierea, nevasta, văduva sau fata mare),
copilul (pruncul nepriceput), uru,hiul sau baba, ţiganii (doar el dintre
străini). Pot fascina - cum ziceau latinii - pdsdrile:

De-ofideocheatdepUArele,
SA le cazi penele,
Sărămăi e tuleiele,
SA oe mire şi mic şi mare,
Cum a-a miratde cutare,

animalele (calul, vaca neagră), plantele (căci animismul le punea şi pe

el!I în posesia unui suflet) - iarba, florile -, câmpul, codrul:
 BLESTl:™UL ŞI MENTALITATEA ROMÂNl'.A$cA

De-ofidecodn,,
Si-icadJ.fn,nule,
Sliseu1uce criioile ,
opa. (izvorul, fAntAna),drumu/ (poteca),C<J110,gardu/,ceru/:
De-ofideoohiatdecer,
Sl-i pieiestelele,
SărămAie depedeapaL. ,

corpurilt cereşti (soarele, luna),{tMmeiw ak naturii (vAntu\):

De-ofl.deoohiatde vlnturi,
Moarl-le caii,
Sl rlmlie cu ,elele-n •pina.re,
şichia.r... DumMuu{exclus,fireşte,delaimprecaţie ticonjurat,cu
deferenţă, ill.vindece).
Blestemele din descântecele de deochi au o necruţare specifici.
Proferate împotriva elementelor inconjurltoare, ele iriterzic, desfiin-
ţează, elimină trhături caracteriotice, produc o inapăimAntătoare
disoluţie :
De-ofideocliia tdeoo.....,:
~e.!u~:•ele ;

~:i: .:.::~ina;
~::~-~;• ii;
Brumă o ă dea,
Fn,nzaAA-ipice;
Decl mp ·
r Jce- ·.,...· · ,,
~:i;:·!o~~rile ;
Sece-iapele
Sărămliepietrele;
De gard:
Cad-iproptelele
Să-icurenuie !ele ...

Şi trivialitatea - care ute proprie unor uemenea . blesteme din

de scAntece"( flirăafi opecifidauxi!iarelor,.literare" a!eetnografiei) ­
poate da impresia de vehemenţă, de angajare totală în operaţia de
eradicareafactorilorrăuvoitoridinparteacăroraarputeaveniflw:uri
malefice. Condiţia este ca ace şti factori di~eminatori de pericol - greu
de identificat într-un .univen" inamic (de aici .enumerarea" fi
.contraloviturile"adreaatecelorce-fipotmodifica diapoziţia) - alfie
oome„i. Dacl cercetăm tn fugl blestemele balcanice (cuprinse tn
descântece de deocbi) evocate de Artur Gorovei 1u ti reluate, tn bunt
mburl, de !.-Aurel Candrea1.. (utilizez ,.]ist.a" celui de-al doilea), ajungem
laooncluziacAfol011ireavorbeifruate,t.ari,eateotendinţlazone i care
cuprinde Europa Centrall fi de Sud-Est:
- labulgari: 0 Dacii-ideocheatdefemeie,1l-icrapeţAţeJe; dae-ofide
blrbat,aA-ipleaneucAochii;dac-o fidefatl,d•ipicec011iţele".
Sau: .Daciiedeocheatde-ofemeie,11 -icazlpărul;daciiedebărbat,
aii-icrapeboeşele".Sau:.Dacăedeocheetde-ofatl,al-ipicetolli­
ţele;dacăedebăiet,al-icazl mUl!tllţile;decladebllrbat.aii•i
crape boaşele"
[La Artur Gorovei, care afla la .•la vii meridion11li" { ?) fi ble•teme
contradeochiuluifărll.trivi11lit.Aţi,gbimnot.atltioformulare 0 durl";
aparţinAnd acelor11~i..-lavimeridionali": 0 Dacll.11 deochestun bărbat,
d -i crapeboaşe!e;decll.adeocheato femeie aă-icrapedoaul". Pentru
bulgari,Goroveicitează :.Dacăafoatdeocheatdeofemele,al-icrape
a!nul; dacă a fost deocheat de un bărbat, aA-i crape ochii; dacii. deo
fatllmare,BA-icadăcoaiţele".]
- la alrbi:,Dacă-ideocheatdebărbat, d-i crapeboa,ele;decii-ide
femeie, al-i crape bătica". Sau: .Dacă-i deocheat de biirbet, al-i
crapeboatele;dacădefemeie.aă-icrapep ... da"
- la croaţi; .s11. ard ochii care m-au deocheat". Sau: . Deochiul pe
prag, deochetoarea aub prag! Deochetoarea ţipă, deochetorul urlă
De-ofideocheatdebărbat, aă-icazăteiutul;de-ofidefemeie ,d.-i
cuiiţ.Aţele".
[Gorovei afla de la croaţi fÎ un bleatem decent: . Ochii tare m-au
blestemat 8A fie arşi". Are, în schimb, pentru Bosnia-Herţegovina o
imprecaţie ce foloseşte structura celui prezentat de Candrea pentru
zonacroatii:.Deocheturapeprag,deochetoareasubprag.Deochetoarea
strigă,deochetorul se lnroşeşte. Dacă a de-0cheatun bărbat, să-i cadă
bucile;dacăadeocheatofemeie ,aă-icadăţAţele".J
- !a ucrainenii din Bucovina: . De-o fi deochiul unui biirbat, de-o fi
deochiul une i femei, de-ofideochiulunuiflăcliu,de-ofideochiul
unei fete, de-o fi deochiul unui biiieţ.a,, de-oii deochiul unei fotiţe,
aăsetopeasciicacearalnfoc,caspumapeapii,carouapeiarbll".
- !a unguri; ,Dacă te-a deocheat un bărbat, sii-i crape boatele; dacii
te-a deocheat o femeie, 6ă-i ple6nea11CiiţAţele".
[Cam de aceea,i .duritate" este,; variante ungureucii de la
Gorovei: .Daciiadeocheatunbărbat. aă-icraped011ul;dacladeocheat
o fomeie, &ii i se afarme pieptul". Artur Gorovei li mai pomeneşte pe
arab i ,pefinland.-,zi şipeevreiidinBruxelfos,cuoformuliitransportatA
acolo din Lituania.]
 BLEST!!YUL Ş! MENTAL!TATEA ROMANEASCĂ

Ne găaim, categoric, tn faţa unei formule-tip (de vreme ce o aflăm fî

ln studiul MegUno-Rom6nii al lui Pericle Papahagi: . Dacl-î [deocheat]
demuiere,aă-icrapeţAţele;dacA-idebărbat,aă-icrapeboatele")alcă­
tuit.l cAndvs lntr-un adAnc de i1torie în aceat apaţiu, lnjurul căreia
comunit.lţilecareauuti!izat-oaudepu1undeconcentrice1tAmitede
alţi agenţi ai răului aparţinători de aceeaşi specie. Condiţia de tot-
deauna pare a fi foat duritatea de limbaj:
De-<>fl.londeoclt!atdeom,
Crape-icapu,
Cazl-îna1u,

~~•;,•d~:.:~:~~e muiera,
CNOpe-iţlţele,
CuNO-ilaptele,
Slrizl1uratele;
De-<1 fldeochlndefattmue·
Cadl-ivi\i
Dincooiţl,
Sl-irlmiia capu-ntiviţln•.

Romlnii a-a u arilta t la fel de inventivi, ln mlnuirea vorbelor

,.groaae",caşiceilalţieuropenidinaceaatilparteacontinentului.!n
unele formulări-ziceauncercetl.tor-, ble1temul aruncat inamicului
malefic pare a se lua ls întrecere cu lnjuri.tura'":
De-ofideoehiatdeom,
Crepa-iboafele,
~:r:~t-~:"1;
Crepe-i \Aţele,
Cure-ilaptele,
De-ofide«hiatdefaU,
Sl-ipice cooiţel e ... "'.

Este de prisos, cred, să introducem alte criterii într-o posibilă

discuţiedeapreacestecoborArieiltreunlimbaj necenzurat(defapt,
foartefiresc).Autoriideaclntecelordedeochi(şiaiblestemelorincluae,
evident)erauconvinşicileficienţaatacu\uilorsporeştelnacestfel,că
este potenţat.A capacitatea terapeutică a formulei magice folosite, el
.ritul delnsilnAtoşire"însuşi,cilruiatoateaceste .piese" iaesubordo­
nau, cap!i.tAunsuportmultmai pertinont:
IM-afifatame, ... ,
OiocheaUdibarbat.
SA-icrapi...
unlucrucama,a.
SA-icurg! ... alminţa,
 De·afidioeheatădifată ma,:i
Să-i pici piru,
De-afidioeheatădifimeii
Să -i crăpi ţăţili,
Săcurgă laptili ... 15•
Ardelenii, anchetaţi prin anii '40 de Gheorghe Pavelescum, erau
însă şimni duri cu .dcochotorii" :
Daoă- ideochiată Finica
DeMrbat curat,ne<:urat,
Spurcat,ginovat,
C<epe-i ţâţele,
~:7:~;:,:fti!,
D a că-ideoehi ata demuieN
Curată, necurat.a,
SpurcatA, ginovatA,
Crepe-i ţâţele ,
Pchice-i păru,
Să ie -iochii ... ,

Mt-ntălniicumuic"'
Curată. necura tl
Creapă- iDoamneţ.â\ele,

~ţ'.n°t~1~la{:~:~!
Curată, necurată,
c...,apă- iD,;,amne pulpele,
SA-icurii d ngele .. .,

De-ideoehiatfon
De ficior curat,
c...,pe-i boar..,10,
~!!f~~~ice-i părul,
De-i deochiat de fată curată,
Crcpe-i ţâţel e
~:7~~!:trul,
De-i deochia t de bărbat curat,
Crepe-i 'ţăţ.eLl,

~~7;7;:,~~-~l,
Vorba , verde" - comună,; .neîncărcată" peiorativ în codul lingvistic
al comunităţii, .e:<otică", trivială mai ales pentn.1 un . e:<terior" obişnuit
cu cenzurări pudice ale expres iilor - intră firesc in aceste structuri
pedepsitoare
 BLESTEMUL ŞJ ME?<.'TALlTATltA ROMANEASCĂ

Del-odeoehe.o.tblrt..t,
Crepe -iboa rşe l e,
Curii-idngele.
De- atideoehe.o.t.ămuiere,
Crepe-i\Aţlle,
Pchice-icod \lle,
De-<1hideochiatfatl ,
Curii-ichi,aţl,
Pchice-iplru,,.,

De-a, ideoehiat
De blrbatnecurat,
Crepe-icoaiele,
Curl-ipifatul,
De-<>hide<>chiat
Demu·erecuratJi,
Crepe-i\Aţtle,
Curli-ilaptele.
De-<>hide fatlieuratJi,
Crepe-iochiilnpatru

S6.nge, durere şi interzirerea funcţiondrii

Îmi lngădui Bi niau mai jos înşirarea blestemelor care li vizead,

lntMrn atudiu al Luciei Cinş 100 , pe agenţii producători ai deochiului
Am renunţat, fi reşte, la rigorile transcrierii fonetice (Hvuroasii pe
alocuriinefecteleei),ilaalteelementealeaparatuluî,tiinţific(cum
11 r filocalitateaundeafo11tcule11desc!nte('u!).Nu,tiudaciiamflicut
bine, dar am încercat să asigur teitului o lecturii ceva mai fluidă. Am
adiiugataltecAteva eiempleculesedîncorpusurilededesdntecepe
care le-am avut la indem!nA: Simion Florea Marian'"', Artur Gorovei 1..,
I .-Aurel Candrea'~, Radu Răutu' ... Completările operate de mi ne ae
aflliaşeuteîntreparantezodrepte.
Vehemenţa ,perfonnerilor" (aşa le-au zis Mihai Pop şi Pavel Ruxăndoiu
descdntdtorilor' ") selndreaptii,lnace •teteite,undeimprecaţiaareo
funcţieimportantă,lmpotrivaunuicerclargde .produciitori " aibolii.
Suitanovicilorpoatefinesfa.r,itli,pentrud.ln , lumea" organizatiide
societatea tradiţionalătoateelcătuirile-am mai zia - aveau sufletşi
eraucapabile eădeoache.Acestmediuat.Atdeprimejdio11 - ,deochiul
poatevenidinaproapeoricelucru,fii11ţlisaueleme 11tal11aturii:om,
muiere, nevastă cu copil mic, băiat, f11tămare, •ochi de boreasă•,
deochetori,rAmnitori,lntAlnîtori, mirători,rAmna,personificiiria !e
circumstanţelor pstogenice, strAga,Mumapăduriî,gard,codru,cAmp,
iivor,vâ11t,lunăşi110are•'"- trebuiavegheatprinî11terdîcţii,anihilat
chi11r. lmpncaţiilelşi asumau 11ceastllasrdnă şi 11tacauputinţelede
reproducere (deci existenţa in aine) ale fiinţelor, prin defectarea
glandelor ori a organelor genitale, şi . formele de manifestare" ale obiec-
telor, fenomenelor naturii ori Htrelor. Maleficul, identificat tn acute
ipo,,taze, trebuia distrus. În descântecele de deo,,hi, blestemele nu doar
pedepaesc, ci iru,tlllează moartea tuturor întruchipărilor răuvoitoare,
tot atâţia duşmani potenţiali ce trebuie înlăturaţi.
În urma unui blestem compus de un deecăntător informat fl cu timp
mult la dispoziţie paro a se instaura o e:1tincţio totală. Dar, dirooţionate
astfel, represaliile proie<:tate de blesteme nu pot scăpa de o anumită
monotonie.
Dacă este deocheat de copilaş: ,,Să-i crape cei fudularti"; /!dedu (bdiat):
.Să rămăie chel/ Să rădă lumea de el" ; [..Să-i crepe pulpele/ Să-i curgă
dngele"; ,Să-i cadă părul" ; 0 Crape-i pulpele/ Cură-i sângele"] ; fa.t/1
(fa.t/1 mon): .Să-i curgă păru/ Ca fuioru" ; ,Să-i cază pletili,I S·o râză
fetili" ; ,Să-i chice păru din lungoari" ; .Să-i cadă cosiţele / Să rămâie
slută ~i urliUi."; .Să-i cadă ochii ln ca.rare" ; .Să-i crăpi o,,hii,I Să-i euri
lacrămili" ; .Să-i crapi bucHi,I Să-i curgă d.ngili" ; [,,Să-i cadă cosiţele/
Să rămâie de pedeapsll" ; .Să-i crape ţâţcloJ Să-i curgă sângeleJ
Ibovnicu să-şi urască/ O.:hii să-i plcsneascl"; .Pleznească-i ţâţele",/
Să-i curgă sângele/ Să so mire dihania" ; .Să-i cad!l. părul/ Ca fuiorul";
0 Să-; cadă cosiţele" ; ,Să-i crăpi cosâţâli şi ţAţăli,I Şi călciili, &ă-i curgă
săngili"; ,Să-i pice păru"; ,,Să-i pice cosiţele"; Crepe-î ţAţcli,I Pi ce-i
cosiţeii"] ; fete mdrunţek, bdU!ţi mllrun/ei: [.Să li crape cAlciile,I Să li
curgă sângele"]; bdrbol (om, rumlin): .Să-i crăpi boaşili"; ,Să-i iasă
ochii din cap" ; ,Să•i cadă mustaţa"; ,,Să se facă neom" ; [.Să-i crape
călcil.îele,I Să rămăie de pedeapsă"; .,P!unew,că-i boaşele/ Să-i curgă
811.ngele"; ,.Să-i crape boaşele/ Să-i curgă sângele"; ,Să-i pice păru
din capJ Să-i crape călcâili,I Să-i curgă dngili" : , Crepe-i boaşeleJ
Cure-i pişatul"; ,Să-i crape boaşele"]; bdrbot net Murat: [ 0 Să-i crape
mâinile/ Să-i curgă slngela,l lbovnica să-l urască/ O<:bii să-i RleS11eas-
că"J; femeie (muieNJ mdritat<l): .Să-i crape ţâţele/ Să-i curgă" laptele/
Să•i moară pruncul de foame•; ,Să-i bei laptili mll.ţili"; .Să-i crape
maţele"; ,Să-i crape guriţa"; [,Să-i crape ţâţele/ Să·Î moară copiii de
foame" ; ,Să-i crape ţăţile/ ,Să-i curgă lspteleJ Să·Î moară copilul de
foame/ Şi s-0 urască bărbatul"; .Pleznew,că-i ţll.ţele,I Să-i curgă laptele":
Să-i crape ţâţileJ Să•i curgă laptele"; Să-i crăpi ţAţâli,I Să-i curgă
laptili"; 0 Crepe-i ţâţele/ Cure•i laptele" ; ,Crape•i ţâţele/ Curii-i laptele"],
vllda.M: [.Moară-i copilul/ Mândru ca bujorul"] ; ţigan: [. SA i se surpe
cuşniţa/ Să-i arză stropelniţa/ Să se mire lumea de el"] ; ochi veni (sou
cdprii sau negrii): [. Ochii să-i plesneascăJ Sângele-i năpădească,/
Sângele-i năbuşe ască"]: soan: .Să-i pieie căldura"; 0 Să nu poată arde
tare"; .Să-i cadă razele": .SA-i pice picioarili"; [,Să-i pice razele/ Să-i
piară lumina"; .Dogoarea săi so potoelo" : .Să-i pice rezele/ Să ae mire
lumea/Şi să se minuneze"]; lund : ,,Să-i pieie lumina" ; [.Pieie-i lumina/
 BLESTEMUL Şl MENTALITATEA ROMANEASCĂ

lntunerecul d rămlie"; 0 Sl-i pieie lumina/Sl rlzl lumea de ea"];

ctr:.Sli-icadlstelili":[.Sl-ipieiestelele/Sli r limAiedepedeapsA];
foc:,Sii.-lstingii.apa";vânt:.Sii.nubatii.pepii.mlnt";Sii.-icrepişuiru" ;
0 Să-iaecenii.rile";,Sl(uglipAn-opleanicaluaubel";.Sl-icrlpicalu/
Sl rlmAi şaua/ SA rldli mahalaua"; [.MoarA-i calul"; .Moară-le caii/
SA rămâie cu şelele-nspinare"; 0 Sii.-ipice aripile/Sii.-i fie ciudii.";
,Bătaia săi sepotoale");ffint.ind: 0 Sii.-iseceap11.cealinl";[.SA-ipice
izvoarele"]; opd: L,Sii.-i sece izvoarele/ Să-i piară viţele"; 0 Sii.-i a.ece
izvoarele/SA rAmAie pietrele/ SA le ard soarele"]; izvor: (,.8ece-i
vinele/SA-irAmAiepietrele/Sllebatii.vlnturile/Sii.learzii.soarele];
gard: ,.Pice propîelAle /SărasApegardu";(.Să-icazlproptelele/SAi
se deşire nuielele"};cale: .SA nu treacă nimeni pe ea";drumuri:
[, Drumurile &ii. pii.rlsea&cii./ Iarba verde, verde creascii."J; polecd:
(. Lumea pe ea al nu treacă"]: ca.sd: L,Pice-i atretinile"]; pUtn: .SA sl
usuce pietrili/ SA eurgii. apa/ SA rămAi pietrili"; camp: .Sii.-1 ar<iii.
geru"; 0 Sli.-iardli.focui11.rba";.SăseU.!lucei11.rba/Sii.ragăvacile · de
foame" ; [..Florile să-i pice/ Iarba-i se uauce"; . SA i a.e uauce iarba" ;
.Piee-i florile/ RAmAie-i pAmA nturile" : .SA-i pice florile/ SA rAmAîe
alut/SA-i fie ciudă"J;flori: .Sl-i eadli petalili"; iarbd: [.Jarba aii. se
usuce" ; 0 Sli.iaeacutureflorile"];eodru: 0 SApicicrăcili/Slirli.mAi
şumpurili" ;.Slsli.gli.lbinea.seli.frunza,dpice";.Sli.-ipieifrunza/Sli.
rlimâiiuscat";,Sli.picifrunza/Sli.rli.mAiî numaveştili";.Sii.-isAei
frunza/Sii.n-aibliplslirili/Unista,unicAnta" ;.Sll-iseOOrodu/Să-i
pice frunza şi mana"; [, Codrului frunza si\-i pice/ Copacii i se usuce" ;
0 Săsiigli.lbineasdfrunza,sli.pice";,.Pice-ifrunzadepefag"; 0 Să-i
cadă frunzele/SA i se usucecrăcile"] ;pddu.n: .Să nu-i de mugure" ;
[.Sălepieefrunzele/Siirllmlieeiunge/Sllseouiieioelrlia/Săpice
leeadA
11<:ăfl\rlia " ];pdsifri: ,Să lecadii.pencle";.Sii-icadăcoada";(.SA
penele•; ,Să lecazli.penele/Sli.rli.mlietuleiele");cal: [.SA•ieium-
păvească carnea/Să rlzli. lumea de el"]; vttcd rumgnf: [ 0 Să-i crape
ţâţele/ SA-i cure !aptele/ SA-i moară viţelul de foame"]; drac; .Sli.
eriipî-n patru";slrigoi (Btrigoaicd): (.SA mănânce fierul/Şi oţelul"].

Un r egal d e blest eme p u se pe seama femeilor

Pcntruaexemplificavarietateablesteme!orcarepotaduceboalaln
trupul omului, J.• A. Candrea (în Folclorul nudical român comparat,
ediţia a II-a, pp. 204-205) apelează la uemplele date de T. Pamfile, ln
\ucrareasaBolişileaci,ri. Emitentealeacestorimprecaţiisunt,dupll
T. Pamfile, femeilo - mereu dispuse Bll compunli astfel de ofensive
adecvate feluritelor situaţii:
 .De munceşti, ele te blastămă -sd te munuascd dracii•; de vei şedea,
•ş,,cha•ţi•ar stâlpul la cap•; do voi juca, •iuca-te·ar Rusaliik,; de voi
donnî, -OOrmire•ai somnul rrwrţii•; do vei cânta, •cânta•Ji•ar dracul la
ureche•; de vei citi, -citi-ţi•ar popa•; de vei mânca, •m4nca•le•ar viermii
şi veninul•: do vei bea , •lx,a·te·ar şerpii şi tdunii•; de nu le•auzi, •n•ai
mai auzi cucul•; de nu Io vezi, •n•ai mai vedea faţa soarelui• şi câte
altele. Şi unele dintre aceste blitstlimuri ,se lipesc,, adică se înde•
plinese, fiindcă femeia este «pocit.li. la gură,,, adkă ţn legătură sau aub
stăpânirea diavolului. Pentru ca aceste blăstJi.muri d nu aibă nici o
înrâurire asupra celui blăat.lu;nst, se crede că acesta trebuie să poarte
inel, de-i bărbat, cercel, de-i fată, de care să se lipească blbtămuri!e"
Lângă imprecaţiile inventariate de T. Pamfile, J•• A. Csndrea înregis-
trează şi el câteva (dintre cele ,nenumărate" .•e•i ies romAnu!ui din
gură"). Exemplele, alese .din cele mai obişnuite", i se par cercetătorului
smintit ..,guduitosre" · ·
Lovite-arboa\a(dtelovească) ! - Arde-te•arfocul!-MAnca·l·arfocu!d•I
măn/incel - Siri•i•arochiil - MAnca•!-arviermiil - Săoe••leagăpraful~
pulberea de cspu-\il - Să l"l•Bpuci ziua de măine ! C!Uea-te.ar nevoia! - N•ai
mai călca iarM ver<lo r - Să se topeaaeă carnea pe tine ca lumânarea I -
Mlnca•\.i·a,eolivsl-N-ai msia,junge&A-ţicântecuculla anul!etc.

Blesteme împlinite

Excluderea din comunitate

Unii istorici spun că trecerea la mahomedanism a lui lliaş Rareş în
1551 ar oglindi tendinţa Înaltei Porţi de a subordona - prin acest
instrument ,ascult.li.tor• care a fost fiul c.-.l mare al lui Petru Rareş,
crescut la Istanbul şi indepărtat cu totul de credinţ.ele şi năzuinţolo
ţării unde se născu.se' 6 ' - complet Moldova'" ·
Nu trecuseră prea multe d8"enii de la moartea lui Ştefan cel Mare
(Petru Rareş se stingea şi .-,J la 3 septembrie 1546), şi curtea voievodală
de la Suceava - capitală a unei Moldove caro plătea tribut Înaltei
Porţi - foia de turci, unii in trecere, alţii aşezaţi ceva mai temeinic şi
aflaţi chiar în slujba lui Ilieş Vodă (ca cei doi ,sfetnici", Haidir şi
Hamzs). Între cei ce repreientsu elitele, .pildele" otomane păreau a
se bucura de o oarecare considerare, de vreme ce, la urcarea sa pe
tron, Ştefan Rareş, fratele renegatului, ,porunci oamenilor din Ţara
Moldovei - spune o însemnare pe Evangheliarul de la Voroneţ - să
lepede hainele după obiceiul turcesc pe coro începuseră a le purta pe
vremea lui Ilia, voievod"' ... Pentru cronicari, fapta lui lliaş Rareş, care
 BLESTEMUL ŞI /IIEl'>"fAUTATEA ROMANEASCA

a abjurat credinţa strămoşească şi a trecut la islamism, este de

nepovestit (.inexprimabilul"). O relatează cu cutremurare.
Ca în multe alte cazuri, Ure.:hc este laconic. Dupi el, grava deraiere
(cu ,semne" ce indicau coruperea, călcarea ordi11ii ; .Ci Dumnezeu în

;~;!~ 1
~a';;~)t: :ec:t': 1i~s11;:rf~ te~o~~:~r!~J':~et:i~~e;:h:rf:.
iară dinlăllltru !ac împuţit") s-a datorat anturajului (.Că avându lângă
sine sfl\tnici tineri turci , cu carii z.ioa petrecea şi să dezmierda, iar
noaptea cu turcoaice curvind, din obic!\ele creştineşti s-au depărtat. În
vedere să arăta creştinu, iar noaptea ln slobozenie mahmctencască să
dideasă"; a~on,l Cronicii Bdlenilor transmite aceeaşi ştire; ,să d.h-
mierda cu turci tineri, cu turcoaice tinere ... ") şi visurilor - deşarte - de
mărire înăuntrul unui imperiu islamic;

Mai apoi [... ) au !hatu domniia (... ) şi el •-au dus la împăratul Suleiman,
do au priimitu legea lui Mahmethu, lepăd4ndu - oă de Hrist<>II, gândindu-oă
că va dobândi cinote mare de la împăratul. Ci mai ap0i rău s-au !D.f"latu,
că dup ă c.. 1-au turcitu, apucându-i ~i lndulcindu-1 cu bine, l-au pua la
Dărstor, nume puindu-i Mahmet. Nici !ntr-ac,,a boierie ce-i dedeaoă lmp.li-
ratul n-au trlit multă vn\me şi l,ndciungaU. c,, după doi ani, lmbucAndu-1
mulţi din nepriiatenii lui cu multe cuvinte r~le cătră împăratul, au căzut
l ainchisoare,că au trimi1 lmpiiratul dol-au legat şi i-au luatavuţiia . Şi
d<kii l-au trimis peste mar,, la Brusa, de l-au !nchio. Mai apoi, de inimA rea,
peate•curtăvnlmeaumuritş i rău,- audatoufletulsăulnmăinilediiavo­
lului,înlt!guturc,,ască

Turcirea lui lliaş Rareş - unul dintre foarte puţinele cazuri do

trecere la credinţa Islamului a unui reprezentant al elitelor pblitice
româneşti-, abjurare cu ecouri în Levant (Pahomic Rusanos din Zant.e
veştejea indignat fapta fiului lui Rareş într-una dintre predicile sale),
.lntunecarea minţii" {crede Miron Costin - la care insul .au venit din
desfrânate fapte a curviei"), putea avea conseeinţe nefaste. Ure.:he le
presupune îngrijorate J ...] cât de-I vrea cruţa Dumnezeu mult, pre toţi
îi vrea duce din lumină la întuneric'. Aplecarea lui, spre legea lui Allah,
de inspiraţie diabolică (.umplllndu-l satana de învăţătu ra lui") - in
acest punct discursul teologic ortodo" este de acord cu cel catolic, amân-
două socotindu-i pe ameninţătorii musulmani .agenţi ai lui Satan"170 -,
începuse mai devreme . • TTălt la Istanbul, ca zălog al tatălui său,
câştigat de luxul do aici, înconjurat, chiar tn Moldova, de prie~ni şi
ţiitoare turceşti, având şi exemplul unei rude care, turcindu-se,
ajuru;ese la o situaţie foarte bună la Poartă, Iliaş şi-a închipuit că va
însemna şi e! mai mult dacă va adopta credinţa suzeranilor aă.i. " 171
lliaş Rareş nu s-a putut înscrie în acea impresionantă listă a .turciţilor"
balcanici care au făcut carieră gtrălucită în Imperiul Otoman (,Din 48
de mari viziri, între 1453 şi 1623, cel puţin 33 au fost nişte renegaţi""').
El a rămas un .caz" aberant tn _istQria confeaională" a românilor, oripilant
,obiect de studiu" pentru cronicarii cllugări din veacul al XVI-iea.
Epi&copul de Roman, Maearie (care nu uitl sl ae p!Angă el a foat
depus din •llnK pe nedrept, de Ilia~ Rareş: .am clzut tntr•o cumplită
cădere, vrednică de plAna, clei am fost despoiat de 11Caun, ca un rob
fugar şi am fO-!lt eu prin, de gTele încercări nenorocite ti am fost mai gol
decâtvlizduhul..."),facedindrumulvoievodalalnepotuluiluiŞtefan
ce!Mareun.traseughidatdediavol" ,aexua!itate neceru.uratl {Ureche
pareavorbichiardespreapetituriheterosexuale),f1.BCalitateexageratl
cu aphlri de neauportat pentru laici şi pentru clerici{zice Enimie,
scoţAndlaiveallşitemeiulpoliticalconflictuluidintredomntiboieri
ti reprezentanţii clerului: ,aacriapetoţiboieriimarişimicilabirul
celmareşitotsfatul[ ... ]fimitropolîtuluişiepiscopilor[le-aporuncit
sl dea], a acriaînclfi toatemănlstiriledte suntln Moldova la
haraciul cel mare"), crime (l •a ucis pe hatmanul Vartic, ,iar pe alţii
dîntreboieri,peuniii-aorbit,altorale-atliiatnaaul,alţiiaufugitşi
au pribegit ln ţări atrline") şi, )ncununare" a răutăţilor, abjurarea
credinţei, fapt inimaginabil şi de neîngăduit:

Odrago1te,oooare,oumaipututrll>dao u tfeldellrlde\ege.p,!C<!loe-a
batjocoritp,!HriaU>o,carearoatin.ş.eliit,;,ralcreştinilor,careafOAtlncltuşat
lamintedelnf"llit<:>ri,detl'<!iorinenorooitul,oeloare a-adatblestematului
Mabumet al turcilor, ciruia ,i numele l-a primit, precum şi diavolului. ..
Mai informat, Eftimie, egumenul de la Mănăstirea Cipriana, ştie cii
petureulresponsabildeconvertirealuilliaşîlchemaHadârşiclera
un ins , pervers prin moravuri "ti pervers cu sufletul". Nelipsit de
fantezie, cronicarul inventează discursuri ale celui care ~i-a pierdut
Bufletul(,.ciieu, zicea, îubeacşicredlnlegeacrcştineaacl,darmăduc
lalmplrateăuturez tiaăacadharaciulţării...")şile deconspîrăap0i
caparadeinfamede!nşelltorie,punându-\p,!domnînipostazealesolem­
nităţii (.şi s-ajuratcumAinilepecinstitacrucelnaintealntregului
popor... •)cesearatliafidoarfarsesinistre:.Şilnnoapteaurmătoare
asfiirAmataceacruce,pecarejurase,şiaaruncat-oşiînprivatl"
Osândirea fonnulatii de Eftimie este una de catehism, adică irevoca-
hilă, ciici excesele înfamului deviant seamănl cu detestabilele avcnturi
negativealeiconocl11.1jtilordînsecolulalVII-leam,;ncepecuocugetare
tiapoiizoleazlabaterile,lldndsăapeseasuprajudecăţiicititorului
doarcumplitagravitateaacelora(totatAtea.succese",probabil,pentru
HadAr):
Clcicee1temai riiupentruomdeoitouvAntul ,ilnvlţiiturac•l'(!nuefJt e
pilrta,e celui prea bun?[ ... ) A trimit tii cump,!re cu multe mii de aopri fi
duoaţideaurourveneourateturcoaice4il~auadua ladln 1 ul,ialnceput,
neru,inatul,d ,selnfrlne.e de lavin4idelacarneadeporc,ice1l1pun
maimult,a-aaritatpotrivnic!ntrutoateoredinţeinoutrebineouvlntlltoare
 BLBl:!TBMUL ŞI MEN"l'ALITATEA ROMÂNEASCĂ

,; ortodoxe. Sfintele icoane, chip„l lui Hriat<>I , ; al I'Nla.fint<!i NlaeltoaNI

do Dumnezeu şi ale tuturor •linţilor le numea idoli, el care era idol al
necredinţei , ; prieten cu diavolul. Pepreoţişiped.ia coniliura,pect.luglri
iinumead114mani,id.iavoli,elcaredintru.inceput erafiuloimo,u,nitonil
diavollllui ucigf,tor de oameni, fi multe alte hule fi batjocore împotriva
credinţeinoaotreortodoxe,deşinuamocri1maipelarg,pentrulll1llimea
ocrierii.Miercurea tivineceatiln«ilepatru.zecide,:ile,adici\lnpoatul
mare,mAncacarne,ca J ilncelelalt<!ofintepo!turi.Ace• tealelnfJ.ptuiael
pe toate culnvllţltorul fi vrlljitorulsll.u, de trei ori ble• temat, HadAr,
careera"°oall1 , itainlaflTlldelegii.Lucrul4isArguin\a t igrijaluicrau
jocul cu puerile.

Intrat între pdg6.ni, Iliaş Mahmet (aberant ln raport cu o moralii

:::::::~ ş;,:u.::~ :1 :.::! i:~ ~edtt!!:~.:;:::t~~:~~ii:m~

narea de pe manuscrisul de !a Voroneţ echivalează cu un blestem, cu
o anatomii: .la îndemnul diavolului celui viclean, primit.au Ilia~
voievodul puturoaaa şi necurata şi de suflet piezătoare11 eNlzie
mll.l!ulmanii". Lumea cre.ştinii l-a uitat. El - spun istoricii - a fost ras
,din inscripţia de la prO<!comidie a bisericii din TArgul Frumos, c!ăditl
de părintele 11.ău, precum şi din evangheli11.rul de la Voroneţ, scria în
ace~ti ani"'u.

Imprecaţia anticipatd
Dornici să înregistreze î n texte ,,.semnele" care anunţau s1111 confirma11,
11testând astfel relaţiile do subordonare şi supraveghere dintre firesc
şi suprafiresc, cronicarii munteni nu puteau lăsa sii le scape com-
portamentul ciudat al doamnei Piiuna, soţia voievodului Ştefan
Cantacuzino, declaruiat tn ziua de Sfânt.a Măria Mare a anului -1 714.
,.Iaate vrednică do scris" aceastii întAmplare - socotea Radu Popescu"" -
, căci se încadrează în şirul ,,minunilor" sem!Uficstive. În r.illll dind, la
Istanbul, ,.au tăiat pe Constantin -vodă şi pc feciorii lui", Păuna
Cantacu.z îno, venită .pentru evlavie" la Mănăstirea-dintr-un-Lemn, a
fost lovitii de o 0 nevoie mare, dă flcea toate grozăviile". Responsabili
aproape ln întregime de uciderea lui Brâncoveanu - avllM!se grijă d
ne sp11nii cronicarul, care li w-a pe Cantacuzîni (din care face nişte
mari ingraţi: .Şi aşa a-au sfârşit Constantin-vodă cu feciorii lui şi cu
avuţlia lui, viindu-i peirea de la neamul lui, pre cari i-au cinstit, i-au
îmbogăţit de era ca nişte domni, iar ei c11 aoost feli de mulţumită i-au
rlsplătit") la fel de mult ca pe Brâncoveanu -, ooi din anturajul voie-
vodului Ştefan Cantacuzino n-au fOBt de acord •ii identifice în această
deraiere (o , posedare diabolică" - după descrierea din text) un ,semn
ceresc", marcă a culpabilităţii (, ei nicicum socotiia că au venit bătaia
lui Dumnueu, de plăt~şte după faptele lor"), căutilnd un .autor" în
imediata apropiere. Doamna a fost declarată victimă a unor .farmece",
iar .vinovata", ,sora mllne-sa, anume Olimbiiada, călugărită de mulţi
ani", a fost sancţionată drastic: .pă mătuşă-sa au trimis-o la altă
mll.năatire de călugăriţe, de au zidit-o într-o chilie, iar doo muieri le-au

sp,:z::~~~-diar, 8ă constatăm că avem aici de-a face cu una dintre

primele consemnări din literatura noastră veche ale răfuielilor cu
vrăjitoarele, încheiată cu o sentinţă severă: spânzurări şi o zidire de
vie. Cred însă că duritatea sancţiunii este, ln acest caz, mai alea una
,demonstrativă". Ea trebuia d. arate vinovăţia persoanelor condamnate
pentru vrăjitorie ~i să conteste orice legături dintre .îndrăcirea• doam•
nei Păuna (0 cll.t a-au spăriat toţi cllţi era acolo eu dân;,a şi să mirs ce
să-i facr) şi crimele comise la Ţarigrad cu participarea Cantacuzinilor.
0 Săităneştii" - afirmă Anonimul Brâncovenesc, priet-en şi preţuitor al
voievodului Brllncoveanu - refuză ,.sll. cază" la .pocăianie", refuză să
,vină" ,la cunoştinţă" ca _să-şi vad păcatul cc l-au llcut, pentru care
Dumnezeu şi minune mare au flcut de s-au tndrâcit doamna sa ... ""'.
Cronicarul est-e cat-egoric : .,lovitura", .nevoia", 0îndrăcirea" de durată
(.Şi multă vreme cu acea îndrăcire au fost") reprezentau _semne" lim-
pezi ale pedepsei divine şi anticipări ale altor sancţiuni, posibile
succedanee ale unor imprecaţii"'. Concomiten\.11 lor cu uciderea de la
btanbul anunţa un şir important de sancţiuni reclamate de un blestem
(.blestem al săn~lui vărsat" cu care toată lumea era de acord), pe; cale
de a fi proferat (.relele" săvârşit-e de Cantacuzini fiind deja inven-
tariate - dacă îl credem pe Dimitrie Cantemir, care, în Scurtd povestire
despre sUJrpirea familiilor lui Brânco!l<!anu şi o Cantm:uzinil-Or, pune
în gura unui Brâncoveanu, răzbunător ;i în sfârşit edificat, un discun
demascator, po.sibil suport al blestemului:" Voi face ca toată lumea să-şi
dea seama cine este Brâncoveanu şi familia sa şi cine sunt Cantacuzinîi
şi familia lor! Voi face ca în casele şi curţile voastre Bă umble oamenii
pânâ la genunchi ln sângele Cantacuzinilor. Voi sunteţi cei ce.re l-aţi
trimis, spre pierzarea mea, pe 'Toma spătsrul [...] în tabăra rusească.
Voi cei care l-aţi omorât cu otravă pe unchiul meu şi fratele vostru, pe
domnul Şerban, voi cei care, mai demult, l-aţi dat rob leşilor pe Duca,
cel ce a fost domn mai întâi în Moldova şi apoi în Valahia, voi cei care
îmi întindeţi mie laţuri zi de zi, dar acum uneltirile şi gândurile voastN
îmi sunt deja cunoscut-e, precum şi sultanului şi lui Dumneieu"J, fi
proclama indubitabila atotputernicie a unui Dumnezeu !ncruntat şi
inflel<ibi\;
lnsă Dumnezeu cel ce nu oă lru;alll. nieiodată au lnceput a trimite f Î minuni
în lume pentru cad cunoanA toţi d nu sAnt Şlitineftii ,; cu ai lor dum•
neze· , c· ute Dumnezeu acel mare Ş putem·c care,. ·n · s·ngur.

Dimpotrivă, calea pe care se incăpăţinează să înainteze

Cantacuzinii este cea opusă .căinţei" (şi, în genere, . smereniei"),
 BLESTEMUL ŞI MENTALl:rATEA ROMANEASCĂ

prea.ărată, agravant, cu alte crime (pe care scriitorul, mereu informat

şi ştiutor de amănunte, Io descrie): .ci au zis că au fermecat di.lu-
găriţele de acolo împreună cu o călugăriţă anume Olimbiiada, ce era
mătuşe doamnei Păunii, sor cu mumă-aa, şi le-au pus la mare pedeapsă
pe toate şi pe unile din muieri de acelea le-au şi spânzurat, iar pe
mătuşă-sa Olimbiia o au trimis la Baţcov, la mănăstire, şi o au zidit
într-o chilie, lăsându-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pită şi apă"
Am putea deduce din cele spuse de cronicari (impresionantă unani-
mitatea părerilor lor, nutrită din antipatie) că Păuna Cantacuzino s-a
făcut bine după înlăturarea .agentului diabo lic". O .îndrăcire" verita-
bilă ar fi presupus şi consumarea exorcizării. Despre gonirea diavolului
nu aflăm însă nimic ...

Un trddător moare în chinuri

Cele două domnii din Ţara Românesacă (Intre ianuarie şi noiembrie
1716 şi din martie 1719 până ln septembrie 1730} ale Iul Nicolae
Mavrocordat (pe care Radu Popescu le istoriseşte cu multă grijă pentru
persoana voievodului şi pentru propria-i efigie) au fost foarte agitate.
Zvonuri privind o invazie austriacă în st.are să stârnească spaima dom-
nului şi să-l pună pe fugă, grupări şi regrupări ale adversarilor, care
se autoexilează şi uneltesc (cronicarul, a flat, după cât se pare, printre
cei fugiţi la Braşov, bagatelizeaill acţiunea şi încearcă 6ă împingă
demersurile acelei .cetişoare" în sfera ridicolului, declarându-le
demersurile drept ,,sfaturi vrednic,, de râs", .deşarte", .vrednice de
batjocuri"), pretendenţi care apar şi îşi află susţinători (.adecă cum că
ei să închine ţara împăratului nemţăscu şi sli. ceară domnu pă Iordache
beiza dea , fecior lui Şă rban•vodă ..."), o răpire chiar, spectaculoasă, a
voievodului şi , în fine , ocuparea de către imperiali a teritoriilor de
dincolo de Olt (în urma păcii de la Passar<>witz din 1718, Imperiul
Habsburgic a obţinut zona din dreapta Oltului, pe care s-a şi grăbit să
o boteze .Valahia Mică" ; a deţinut acest teritor iu până în 1739, pier-
zându-l prin tratatul de la Belgrad''").
Radu Popescu persiflează .realizările " obţinute de duşmani (în acest
rând uită să-şi mai distileze ironia), pe fondul unui râs gâlgâitor, sinco-
pat de plasticizări paremiologice voit grosiere. 0 Dicretul" de organizar e
politică a Olteniei, obţinut cu atâta trudă de la .curtea chesar ului" de
.boiarii du peste Olt, tulburătorii şi stricătorii ţărâi" şi pe care ,Ş tain vil
ghinărariu" t-Ot amână să- 1 facă public spre impacienţa boierilor dornici
de \năriri, se arată a conţine prevederi cel puţin deconcertante
Surpriză teribilă: .au rânduit pă Gheorghe beizadea aă să chiame ban
Craiovei, iar nu domnu sau guvernator" (din .cal l-au făcut măgari" -
constată acid cronicarul involuţia feciorului de voievod), iar ca ajutoare,
.consiliari", .au rânduit(. .. ) din boiarii C<li mai de jos[. .. ], iar cei C<l
avea nild<\jde să fie ei mai mari i-au lilsat tndeşărt, de s-au ruşinat ca
nişte oameni proşti". Concluziile; cea plastică şi C<la politică, vi:wază
,p;Jda" şi se completează armolllos: .că au cercat cămila aă-şi puie
C<lrC<li în ureichi apoi şi ureichile Ie-au tăiat. AC<lst feli de bine ş-au
dobândit cu mintea lor de la nemţi".
Responsabil în mare măsură pentru aceste întâmplări a fost marele
serdar Barbu Cornea Brăiloiu, .înC<lpător tulburărilor şi al atricăciunii
ţărâi şi cap hoţilor şi al tAlharilor", individ care avea pe conştiinţă nu
numai un act de trădare şi unul de agresiune împotriva domnului (.că
pă stăpână-său Nicolae-vodă l-au viclenit şi l-au robit împreună cu
catanele" - zice Radu Popescu, raportând răpirea grecului, petrecută
în noaptea do 14 noiembrie 1716, de către un detaşament austriac,
comandat de căpitanul Pivoda 110 şi .îndrumat" de mareic serdar), ti şi
crime grave contra ţării, la a cărei ştirbire teritorială a contribuit decisiv
(din mărunte ambiţii personale - ne lasil cronicarul să înţelegem) : ·
Ţara fncă s-au robit pe.to Olt ~l dincoace de Olt, Inel mai mult de<:l t 78.000
de suflete. Mănbtirile c~le dll peste Olt •-au ars" cele mai multe, , ; ~ase
l>oiereştişiale 1l r a ciloro - aupUBtiit.Şicuac~steamulter~le a - aufil.cutdin
răutatealuişiasoţUlorlui

Suferinţa aceasta de dimensiuni naţionale, cu componente eclezias-

tice şi sociale, nu putea aduce decât blestemul pe capul făptuitorului.
Atacul împotriva celui care, în fine, .au crepat şi s-au dus dracului", de
o violenţă e:rtremli (,.imprecatorie"), este ooncretizat sub chipul descrierii
unei .morţi rele ş..i groaznic.!" (autentică, atestată de martori: .precum
de la cei ce au fost. de faţă am auzin. Tiranic de obicei cu cititorul său,
în pagina aceasta Radu Popescu îl violentează de-a dreptul, devine
agresiv, clei face din expierea inamicului odios (consecinţă, verosimil,
a maledicţiei) un tablou năs.:ător de spaime: ,încă în 10 zile ce au bolit
s-au umflat şi au negrit tot trupu , şi încă viu fiind ochii amândoi i-au
sărit din cap".
Un al doilea blestem, de data aceasta explicit citat, va însoţi înmor-
mântarea celui ce-şi trădase ţara . Înhumarea, in loc de slujbă, are ca
ritual al .trecerii" o imprecaţie de,;isivă- ,Blestema toţi ~i zicea: «Du-te
sil dai seama înaintea lui Dumnezeu de cele ce ne-ai făcut." -, şi evo-
carea acestui blestem este consolidată de încrederea cronicarului în
împlinirea pedepsei ( 0 şi credem că adevărat că nu va scăpa nici el, nici
soţiile lui din urgia lui Dumnezeu"). ,Urgia lu; Dumnezeu", mate-
rializată în cazul morţii serdarului, îl pregătise pe contemporanul
c:ronicarului, cititor amator de plăsmuiri macabre (poate chiar doritor
de morbidezzo) şi dornic de senzaţional. El nu se va mai îndoi de
veridicitatea {din nou certificată de .martori") a fantasticelor ,semne"
expulzate de mormântul serdarului. Din nou Radu Popescu face
descripţia unui miraculo.s terifiant: ,.iar după ce au murit, ş..i au trecut
 BLESTEMUL ŞI MEN1'ALITATEA ROMANEASCĂ

3 zile, au foatietit viermi din mormânt şi putoare man,, cât a-au umplut
bea4!rica,carominunes-auauzitpritutindeneaşiautrimiaboiariicei
de la Craiova de le-au adus viermi, pentru credinţii de au vbut. Au
fost viermi mari albi cu capetile negre".
Pentruautor(carenuuitliniciodipliclian.,defil.cutodemonatniţie),
moartea în chinuri fi apedacolul înapliimAntător de după tnmormAn,
t.are(at.aculunordevoratorimonatru~iaaupracadavruluipăcăto.!lului)
aunt pe,hp,re ti, în acela.i,i timp, confirmdri ale culpei fostului duşman,
ecoudivinalbleatemuluiauspendatdea.oupravăru:11.toruluideţarliln
ultimii ani &i vieţii. Imprecaţia publică de lAngă bun mormAntului
eate,literarvorbind,apectaculoa.oăşicopleşitoareşicaprovenienţA,şi
carostire.

Voievozii blestemaţi

SuntcAtevacategoriide.actori"înistoriaromâneascăpentry.care
vechilenoastrecronicigăsescpotrivitbltstemuloriadje<:tivulblestemal
aprea-itrimitecătreviitorime.Dacliaşlncercaali-iadunsubun.,semn"
peceiceatragasuprA-leimpr-ecaJia,a, spunecă-i aOămlnzonadetea­
t.abili\or (.blestemaţi" rutinier cu un blestem ce seamănă mai mult a
sudalmăorisuportAndexe<:raţiigrave,definitive)peceicareconturbă
(ammaiapllll-Ofiovoimaispune)ordinea.Fiecăofacdinexterior,
atentănd-precumturciiorialiaţiifî substituţiilor, t.litarii,incarnări
ale celui Rău - ls integritatea unui spaţiu creştin şi producAnd -
ca nişte ,păgănirăi" , ,vrăjmaşicreştinilor",,trufoşi",,blestemaţi",
,nebuni", 0 rlli",.Jacomi"{ 0 i proci", vorbascriitorul ui )-gesturiosti!e
laadresaromAnilor,fiecăl,ie.:ercitădi11.ponibilităţilemaleficedinăun­
tru.Precumseimenii,idorobanţii,evident ,indrliciţi"(pentrucAtoate
dereglArileîlaveaulapomirepeetemulinamicalumanitAţii),care
declanşeuA o rAscoală tub Matei Basarab şi lntreţin apoi multă vreme
aceastăturbulenţlicugraveconse<:inţe.Oriprecumboierii-şieitrans­
formaţi în , vase rele• confortabile pentru adăpostirea Diavolului f i
omogenizaţilngrupuriînfuncţiedeacesteopţiuni-,carereglează
conturile,lntrefamîliiorilntrepartide,utilizândinexclusivitatesupri-
marea .•Unii ca aceştia - işi !nalţii glasul cronicarul Cant.acu,:inilor
reclamând o pedeapd pentru ucigaşii poste lnicului Constanti n
Cantacu,:îno-11.A fie de 3 ori anathema!"
Şiunnăravpăgubitorputeareclamaimprecaţia.CertAndu•lpeclu­
cerulCon1tantin Ştirbei -lntr-o scenă literarremarcabilli-pentruo
de\spidare . de rutinli', Constantin Brâncoveanu lti 11.duce aminte cli
aceat hoţ recidivist, poltron şi hrăpăreţ impertinent cultiva de fapt
nişte . rele genetice". Retoric (fireşte), voievodul-care nu ignora deloc
această .moştenire" - constată că, dându-i 1n continuare responsabilităţi
financiare acestui ins rapace, căzuse sub imprecaţia unui tir de domni
câN! trăiseră experienţ.e neplăcute cu antecesori ai clucerului: .Ştii
tu bine că Matei-vodă cel Bătrân ti Grigorie-vodă, fi Duca-vodă, şi
Şărban-vodă, văxlnd faptele VGalltre cele rele şi jafurile ce le făcea
neamul vostru cel rău, au blestemat cine vă va milui şi cine vă va primi
pe slujbe. Şi eu am Intrat în blestemul acelor domni".
Cel mai des cad sub incidenţa blestemelor cei e&r(l ocupă prim-planul
naraţiunilor cronîcăretti, voievozii adică. Atunci când !şi folosesc
puterea ca platformă pentn.i ucideri nemotivate, atunci când practică
politici fiscale secătuitoare, atunci când au îndreptat asupră-le,
veghetor, antipatia cronicarului ... Uneori domnul intra în conflict cu
reprezentantul autorităţii spirituale. Aşa i s-a înUimplat lui Antioh
Cantemir, judecător drept (.Intru tot aămllna tătâni-acu , lui Cantemir
vodă; giudeţul lui ea pe pravilă era" - constată Pseudo-N. Costin", dar
.groaznic" şi . prea înfruntător", ,nu numai spre cei mici, ce şi spre cei
mari ". Iritat de chipul ln care un ierarh interpreta legea, vodă - .unsul
lui Dumnezeu" - explodează răstindu-se cam nepoliticos la episcop,
probabil în prelungirea unui cezaropapism bizantin: .că înUii la un
divan au dzis vlădicăi de Huşi, lui Varlaam, strigând: ~Popo, ce nu
giudeci drept, când îţi vin cărţile mele7 Ţi-oiu rade pletele••.
Impre<:sţis aruncată de arhiereul alterat pare a fi fo.gt mai mult o ocară
zisă .în barbă" : .Atuncea vlădica Varlaam eşind de la divan cu lacrimi
plângând şi rău l-au blăatămat", Oricum, cronicarul este de partea
prelatului ofensat: .Do care aşa scrie la cartea lui Sirsh, la eap. 11, de
zice: mai inainte de ce nu vei cerea, nu huli; gândeşti în tai şi a tun ce
dojenette~,e-0
O! Moldovă-Jice Miron O..tin cu glaA lna.l.t, pornind de la Gaspar Graţiam, a
cărui domnie <> !ncheia., ,; trimiţ.lud spre viitor o lamentaţie, podosH, cred,
a,moraliz!l.rilor"dinletopioeţ,provocatădedomnii(primejdio•i,fatalifn
bicionicia lor numită ,lipd delnţelepciuno"•i in oaţietate) ca,., nu ştiu
,rAndul"ţlrii-d i arb idomniitli,cariio t âpAne$CUin tine,to\ilnţelepţi,
lncAn-aiperia.fi!leone.Cedomniileneşti11toarerllndultăuşilaoomeointu
pricina perireitale.CănucautloăagoniseascăfienumebunC<Ovalaţară,
ce caută desfrânaţi numai !n avuţie d 81:dngă, care apoi totu,i oă rbi~şte,
,Jilncl ,icuprimejdiicuelorlor,căblăstămul sArai:ilor,cumsădzice,nu
cadeprecopaoi,c AtudetărdzAu.

Şi autorul Învdţdtur;lor lui Neagoe BaBarob cdlre fiul sdu Theodos~

scrisese cândva că ,suspinele săracilor nu vor pieri pAn.ti. la sfârşit",
având probabil in vedere nişte compensaţii care pot să apară târziu,
după aşteptări îndelungi, La Miron Costin , referentul" este limpezit de
contextul letopiseţului , .blăstămul dracilor" putând să însemne şi o
.recuperare" de factură imprecaţionară (o r.ti.zbunare a neputincioşilor),
 BLESTe:MULŞlMENTALlTATEAROMAN.:ASCĂ

darşioînvolburaresocialli.defolulceleicareliprilejuisecugetllrile
deapre,nespUJ11i.mAniaprostimii"
. Blestemul" şi .revolta" puteau fi depuse şi concomitent, în forme şi
proporţii variate. Domnia lui Ioan Mavrocordat, de pildă, s-a făcut
remarcată printr-o fiscalitate apăsli.toare. El a introdus - ne spune
Paeudo,Enache Kogălniceanu - , multe dări grele, ales văcărituri, câte
două, câte trei vin~ uniori pe an[ ... ) cât sli au~ pe an câte 6 lei, 45 bani
de vitli,cari era cu mari greu ţării" . PecAtde inventiv ln,.scoaterea"
impozitelor, peatâtdeiubitordedistracţiieraaceat groc( 0 cădzutcu
totulame11ămari4izăefeturişiprimblărişilaaltedeafătărialumii"),
aaupracăruia .blbtămurile"săiacilor(.pentruvăcărit")auchuttn
chip firesc. hbucnirea- .revoltă(minoră,eadevărat,şiinfructuoasl,
dar foarte semnificativă) - a venit de la reprezentanta unui .grup
110Cial" aflatîncompletăimposibilitatede a plăti darea cu pricina:
.L .. }alesdelababelecelevăduvi,pil.năunaauzvârlitcuopiatrăînel,
în zioacari au purces din Eşi, dar nu l-au lovit, ce calul au lovit".

Patronul criminalilor
S-arputeacadeclaraţialuiGrigoreIGhic,i,cumcăel 0 aufostadormit"
şi .n-au ştiut când l-au omorât" pe bătrânul Constantin postelnicul
Cantacuzino{faptulaepetrecuseîntr-ozideduminiclidinlunadecem-
brieaanului7172(1664],l aMănbtireaSnagov,undeşefulputernicei
familii Cantacuzino din Ţara Românea scă .au stătut la dumneziiasca
lîturghietotîngenunchelasfinteleicoane. Fiind gata, s-aupricestuit
trupului •i
Băngelui domnului nostru Isus Hristos. Iar când au fost
seara,prelacină,l-auomorAtlntrapezăriiamănăstirii ').S-arputca
iarătita regretul exprimat de voievod (,căindu-se şiplAngAndde
moartealuiConstandin"J dnufifostcalp,cum,lafel,poateaăfifost
adevAratăimprecaţiasruncată,spre 0 delimitare"(lmpreunăcuode<:!a•
raţie importantă): .Şi blestemă pre Stroe,şi pre Dumitraşco,căciei
1-autndemnatdel-auomorât,nefiind nimic vinovat".
Repet:nuesteexcluscaînacestevorbeşi gestur isăseafle,tircum­
stanţia!, o brumă de adevăr, dar .paşii" consumaţi pană atunci arată
nudoaroperfectăsolidarizsrelntreinamiciideclaraţiaimareluipostel­
nic-cele ,două vaser~le: unul rumAnesc,altulgrecesc, anume Stroe
vornicul Leurdeanul şi Dumitraşco vei-vistierul Ţari grădeanul" - şi
voievod,ci şi o tot mai evidentă implicarea acestuia din urmă în
suprimareapl!inuită.Atentatulîndreptatlmpotrivaunuipersonajale
căruiexprimăricotidienesunttangentecusublimulcomportamental,
pus la cale de inepuizabilul ca.rotor al edificărilor Divinităţii, a avut
mai multe etape, amizatpeocoaliţie(din care nu a lipsit . doamna
MariiaaluiGligorie-vodă" ,dispusăsăparticîpe ! a 0 afatuldrăcesc")şi
pe varii uneltiri (consp iratorii au dovedit o mare pricepere de
epistolograli, căci tn scrisori incriminările, agravate prin ab•enţa
mijloacelor de verificare, izvorăsc din elemente care erau capabile aă
afecteze siguranţa, orgoliul, mândria şi sensibilitatea destinatarului
voievodal) şi a avut mai multe etape, la sfârşitul cărora ,.mestecătorii"
au reuşit aă modifice atitudinea voievodului (să nu uităm că, la
începutul domniei, Anonimul Cantacuzinilor - de al cărui text mii.
folosesc'"' - 11 ovaţionase pe Grigore Ghica), ,Deci Grigoraşco îşi
întoarse firea şi crezu pre Stroe dvornicul şi pre Dumitraşco. Binele
ce-i făcuse Coatandin ii uită şi jurământul călcă". Le va fi, prin urmai"(!,
uşor celor .doi draci" să obţină arestarea bătrânului postelnic, ducerea
la Snagov şi uciderea lui. Autorul li stigmatizează printr-o alliturar<l ce
utilizează termeni scripturistici dintr-un registru secundar (,.cum puse
şi c\\le 2 mărturii mincinoase pre Pilat cc ucise pre domnul nostru Isus
Hristos ' ), .semnal" al deciziei pe care deja o luase. Căci Stoica Ludescu
(sau cine va fi scris Letapis~ţul Conlocuzinuc) ş.i opinia publică -
trebuie să înţelegem - nu-l cred pe Grigore-vodă Ghica. Acesta este
demascat că joacă în fa(a unei asistenţe do prestigiu (.părintele Ştefe.n,
mitropolitul", .toţi boiarii") farsa inocentului cuprins de remuşcări (ln
spatele .returnatului" din t-Oxt put-Om presupune un veritabil discurs,
construit după toate regulile, tn care afişarea propriei ;ngenuitiiţi era
fortificată de optaţia celor ce urmau aă preia întreaga culpabilitate).
Şi, ca urmare, cel care decise~e şi patronsse omorul este întrerupt cu
brutalitate de autor şi desfiinţat într-o manieră care începuse prin
categoricitatc - comporaţia-pildd: (.Aij a ••au căit pentru moartea
domnului nostru Isus Hristos ~i Iuda; dar nimic n-au folOl!it, ci au luat
plată matca focului') şi sentinţa - observând că trimiterile scr,iptn-
ristice sunt mereu .la vârf" (.Şi ac\\ştea încă o vor lua, precum iîce la
Sfânta evanghelie: • Cum aţi judecat, aşa vi să va judeca, şi cum aţi
măsurat, aşa vi să va măsura,")
Blestemul - un blestem cu care este de acord toată lumea româ-
neaacă - , implacabil, eade asupra tuturor celor care, din vrăjmaş
impuls, au făcut pasul de la ingratitudine la crimă;
Şi de la cine fu acea moarte necuvioasă? De la Gligora,co, pr~ carele l-au
fllcutdomn,şil-au cinatittii•auol!lvitnumele;delaStroeLeur<leanul,pre
carelel-auoco•de2oridinmoarte, ,ilncil.i-aufost,icuscru,c.llsuţinut
pre fata lui un fecior a lui Costandin, anume Şărban; de la Dumiira,co, ce
i-aufoatnepotde,·ărpremare,idcil•aucreocutlncasalui,,il-au\inut
caprefecioriilulşil-auboicrit. Uniicaae<i,tea 1ăfiode3orianathemal

Principalul vinova t pentru această crimii, voievodul Grigore Ghica,

,izolat" de scriitor cu atâta efort, va fi urmărit cu necruţa re. Cronicarul
va înregistra toate ,pedepse le" care se vor abate asupră-i, &emne ale
judecăţii divine (şi, fireşte, alo blestemului). I s-a îmbolnăvit un fiu,
dar maladia a fost stranie şi .definitivă":
 BLE$TEMIJLŞIMENTALITATEAROM.I.NEA$CĂ

luGligora1codeacavenidelaoaote,ialdoi!ear4nd,!a auguot7172,ti
lui!ncl-itrimiseDumneuujudecată,cii oeho!nlviuncoconceavea,foarle
r4ufifll.ceagrotăviimulte.Cleramic,lnflşat,iarel,iireacaunulde30

:~.:;!/lat°ti;t~tv~:~iera ca caii, până-,i dtde duhul. Şi-l l11jroparA la

Culpabilul simte şi el aceate ,.relaţii"·

IarGligorie•vodllnci silntristişitotoidiade m°"rtea luiCostandin

~} te:i~u mintea f Î afatul, cât nu ftiia ce face, ci umbla, tăvălindu-oe din

Aceaatădegringoladăpsihicăteribilă {ficualtecentredepresiune)
l-au adus pe Ghica la decizia de a părăsi tronul-.el s-au 1JCulatcu
doamnă-sa dănpreună de su fugit tn Ardeal şi au trecut !n Ţara
Nemţească, de ,ade acolo". Renegarea credinţei ort,;,doie (.Şi •-au fli cut
pap;.ta,•) nup<1atefideaprinddinşirul .pedepaelor"auferitedeacest
pcraonajodioa. Şinicimoarteainaului,petrccutălsŢarigradşideapre
carecronicarulnostrunuarepreamulteamănunte,darştiecăafoat
.groaznică".

Blestemul/drii
1ntre .inventatorii" de impozite ~i practicanţi ai unei fiscalităţi
epuizante,performerulabsolut -în Moldova-pareafifostGheorghe
Ducs,mai alea în a treia sa domnic,caractcrizatparemiologicdeun
cronicar(ln duh costinian: .cum zice un cuvânt, că lupul părul 1,;
achimbă,iarăfireaba "),i nadeolăcomieinepuizabilă(co loratpusăîn

faaţ:a~~~lă :1 :~n~~t~~~d t~/,:/~t,:c,,'7:.ţc1:::~ ~:oa:p~~:a:;;:

găUejullor"J;.şi-aulărgitmâinHeaprelăcomie" ;.căiaedeafrânaae şi
iaelărgiaemaţeleapreluat" ;.scărşcacudinţiitii'}ilărgiemaţele"),
,omfoartegrou la mănieşi aprig",genoratoralunuisindrom ucigaş
(scriitorul-unul dintre cei ce au descris, împreună cu Neculce, afâr-
şitul moldovenesc al secolului al XVII-iea - merită aici toată lauda
pentrutnregistraresma!adieiincdite: .aceştiaaumuritdeoboalăce-i
zicea Duca-Vodă, adccil de supărul Ducili-vodăJ. Ajuns în culmea gloriei
politice şi economice, domn al Moldovei şi hatman al Ucrainei (.i-au
mai dat turcii şi Ucraina,ŢaraCăzăceascăsuptascultarealui"), acest
spoliatorinventiv,cuo .inimă" .!mpetritădepiamli" ,întreţineînjuro
atmosferătarifian Ul.,incompatibilăcudo~voltărileumano(listalevicti­
melorsuntfoarte greudctranscria-zlce aceladesprecare a•acrezut
multă vreme că ar fi foat Nicolae Costin - din cauza lungimii lor):

Ei dracii de mare lipd <e aveau aouprA, mulţi fi-au !bat femeile, ,fi copiii,
ficaaele,degroaddmare,,ifugealnlume;elprindeapl'1!vecinide aproape
aauprefemcilelordeleţinulngro•uri,pn,unelecAteunantimaibine,
 dintre care multe au şi murit de foame, a ltele de pcunt dl eca multe şi grele
de-şi făcea C<Jpiii pin grosuri, ~i tot nu le slooodzia , p â nă la multe le-au
crescutcopiiiacoloingrosuri ...

Duca-Vodă a mai inventat - ne apune un cronicar - şi ,pâra' la Poartă

a voievodului scos din scaun. Acest .obiceiu", ,sll pârască ţara pe

I
domn !a imp. ărăţie. dacii se maz.ile. şt.e", !e-a pril_eju. it turcilor tot felul. de
,exere1ţii" asupra unul Antonie Ruaet (care nici nu apucase măcar să
strângă ceva ban,): ,L-au muncit cu multe feluri de munci, trestii pc
supt unghi, i-au
trăgându-l afară,
bătut, datu-1-au de au înghiţit un nemeteţ una şi,
i-au adus maţile la gură .. .". Pe Moldova - crede un
cronicar - Duca-Vodă avea .mare mânie şi pismă veche". Insaţiabi-
litatea sa cu greu putea fi strânsă în cuvinte. Pseudo-N. Costin îşi
trece în cont şi o mică izbândă: .De lăcomie mare ce avea ca d tot
strângă bani mai mulţi, şi domn era, şi vistemic mare, şi negu\it-Or, şi
vameş ...•, Avea şi o consoartă pe potrivă, ,Doamna sa de altă parte
cărcimăriia bucatele din casă, pânea ori pe unde ave, şi băutura şi
pocloanele ce le veniia la beciu". Un cuplu bine ,}!Udat", se vede, căruia
autorul îi găseşte totuşi o calitate; . Numai o bunătate avea amândoi
Intre dânşii, că era foarte curaţi cum se grăeşte, ln casa lor să vrea
putea cânta Sfânta Liturghie, însă numai pentru curăţie grăim aceasta ... •.
La un moment dat, tot înşirând fapte din domeniul incredibilului,
autorul se simte îndemnat 3ă facă o .declaraţie do obiectivitate", dorind
să prevină ai:uzacll a înregistrat,.atâte tirănii cumplite"fi.indcă arfi,.foat
vreun pismaş acestui domn" . Să-l creadă cititorul (Dumnezeu şi Moldova
li sunt martori I ) că n-a fli.cut altceva decât să consemneze adevărul:
!noă eu acela scriitor puiu martur pre Dumned,eu şi mă las pre mărturia
a toatll Moldova de la mare p ână la mic, că ei to\i mărturise•c de nu este
a~a. Dară este cu greu a nu se scrie nccst<J lucruri. el scrie Sfânta Scriptură
că,devortll.ceaoamenii,earăpetri levorrăspunde

Gheorghe Duca, ,din firea lui [ ... ] rău şi pismătariu, îndelungareţ

la mânie şi lacom la avuţie", a fost un creator de faimă negativă ,
aducăt-oare a oprobriului celor din jur - . turci, tătari, greci, sârpi ,
arbănaşi, latini şi alţi toţi câţi s-au tâmplat într-acele vremi de au
vădzut t-Oate necazurile moldovenilor" - şi a blestemului din exterior
(pedeapsă drastică asociată cu compasiunea - ,şi pre oamenii Moldovei
îi căia t,oţi"). Răutatea domnului a chemat însă şi un blestem .local" al
ţării, al ,pătimaşilor pământeni", un blestem firesc , necesar, nerostit
poate, dar reclamat de abominabilul prestaţiei voievodale (adunat din
,osânde" individuale - cum a fost cea proferată de Ant-onie Rusct cel
chinuit de tur,;i: ,care de atunce până la această vreme ce sântem
acum, vedem tot osânda lui că tragem, că tot din zi lu zi din rău lu rău
păşim" - sau din explozii colective), ,plată" eternă a faptelor greu de
iertat (.răzbunare", ziceam, a neputincioşilor) şi avertisment adresat
 81.ESTEMULŞlMENTALlTATEAROMA.N'EASCJ.

celor tentaţi Bă urmeze pilda nefastă: ,lară blăstămu! rămll.no în urmă

în veci de veci netrecuţi, cum vedem şi acestui domn astădzi, cum scrie,
şişialtoraîarăşidupăfaptlişirăsplată"(pevechiul .traseu"alrecu•
perăriloretîce)
Dincândtncll.nd,aceştivoievoiiinsuportabili(pedepsiţi-ziccroni•
carii- prin maziliri, pierderi ale averilor acumulate ilicit ti pribegii
umilitoare - cum a fost şi cazul !ui Gheorghe Duca) mai ti mor.
Cronicarul face efortul de a se informa pentru mici demonstraţii do
patologie. L ui Dumitra,cu Cantacuzino - ne spune Pseudo-N.
Costin - ,î s-au tAmplat moartea" di n pricina unei 0 boalfe" ,la grumazi
lnchipdetragăn". Duca-Vodă,celceşi-avăzutmoarteavenind (,Sosind
veleatu\7193earăceldelaHristosl685,lalunaluimartieîn24de
zile, lntr-o marţi aara spre miercuri cătră Blagoveştenie, la altreile
ceasdenoapte,1-aulovitpepalidz,adecăcataroi,şidupăacea!ovltură
aumaitrăitîncăosăptămânăpânăearămarţisara,martie3l;eară
marţi 11ara lnspre miercuri noaptea au răposat Duca-Vodă ...") şi s-a
stîna ,în robie, i n tllrg în Liov", a arătat medicilor la autopsie
(_spintecll.ndu-1 doftorii după ce au murit")- i-a spus cronicarului un
localnic,Alexa Balaban-unficatşioinimăsănătoase (ultimamărită,
.cadegiuncu\interţiu"),darofiereşiunrinichiplinidecalculi

[. .. Jopunclaugbitlnherealui27dopetrero, ii,atadelate,ide groue

tntr-unchip,cumu.iaceutlfigurlceacrieaiceaO. Earădeosebide aceotea
SpunudaumaiaflatlarirunchiiluidecUriatlngaaltedoi!ipietretncl
::~:::i.!•~:..,•;~efo~; !:'d:::t~:~. aceate dol figuri [S(S; iarl pl A-

Un s.fll.rşi t(la tnmormll.ntare fiii, fetele şi doamna au lipsit) care

scriitoruluiisepareiluatrativpentruvanitateaeforturiloromeneşti:
, Deci 5'a plăteşte aces•tă lume celora ce vor sli. o cuprindă cu toate
desfli.tirileticuaverileşicustipânirileei" .Blestemulînsăesteotcm ...

Bkstemul stJracilor
lncalitatedemembrualmarii arietocraţii valahe şi apoi în cea de
cronicar, Radu Popescu nu avea decesă nutreascăaimpatii deosebite
faţă de Constantin Brâncoveanu ori faţă de Cantacuzinii care I.an
sprijinit o vreme pe voievod. Dimpotrivă. Era fiul vistiernicului Hrizea
din Pope f ti, cel care fusese ucis din porunca lui Şerban Cantacuzino,
aparţineaprinlegăturiledefamilie -iiveneanepot,dupămamă,
grupări 011tile Cantacuzinilor, a
marelui ban Gheorghe Blleanu - unei
suferitcuîntreagafamilie ş iruldepersecu\ii-pauperizare ,pri begie­
declantate de Cantacuzinul voievod. Brâncoveanu - deşi ii cun04tea
capacitatea şi pregătirea cărturărească, doar l-a trimis cu o aolie
imporlantăinTransilvania,in 1689,la generalulHeissler-llva privi
cu destulă alll!piciune, încredinţându-i numai dregătorii mărunte. Radu
Popescu a fost mare clucer de arie din 1692 până ln 1696, apoi ispravnic
de banii haraciului pentru judeţul Vâlcea, în 1701; doi ani mai târziu,
ln 1703, se afla în funcţia de ispravnic la Ocnele Mari, pentru ca
din 1712 OR ajungă mare vornic de Târgovişte'". Slujbe neînsemnate
pentru o persoană cu ambiţiile viitorulu i cronicar (el va face cu
adevărat carieră în divanul domnesc abia către sfârşitul vieţii, sub
Nicolae Mavrocordat), caro nu aveau cum trezi simpatie ;n sufletul
celui cc so vodea marginalizat. Analizată lnSD. din Ungbiul opua,
situaţia lui Radu Popescu aub Brâncoveanu pare a arăta mai degrabă
clemenţa domnească , lntrucat- spirit neliniştit şi fidel idealurilor 0 de
partidă" - prin 1700 el era amestecat într-o uneltire lmpotrlva voie-
vodului, pusă la cale de Băleni şi Ştirbeşti. Se numără chiar printre
capii conspiraţiei ~i va avea, în consecinţă, de suportat un scurt .stagiu"
în tem nîţ.§ (.pă wiii de ntr-aceştea, care li a-au dovedit faptele şi vrl!j-
măşia împotriva domniii, i-au pedepsit puţină vreme cu închisoarea:
pe Dumitraşcu Corbeanu! paharnicul, pă Grigorie postelnirul Băleanul
i pre Radul clucerul sin Hritii" - precizează Radu Greceanu ln redacţia
rom anistă a cronicii sale), beneficiind apoi iarăşi de bunăvoinţa
Brâncoveanului (zice acelaşi autor: ,Iar apoi domnul, din bunătatea aa
milostivindu -se iarăş i spre dânşii [.. .] i-au slobozit şi i-au ,i miluit cu
dregătorii,; cu cin~te )ll curte"), căci - am vbut- ln 1701 fo,,tul . pârâ,"
ers .ispravnic de banii haraciului" în Vâlcea
Evocarea lui Coniitantin Brâncoveanu, în cronică, mai t ârziu, nu-i
putea atârni lui Radu Popescu decât resentimente. Antipatia va fi, prin
urmare, sur,;a _.l!emnelor dominante" în naraţiunea consacrată acestui
voievod <,i în .judecăţile" pentru viitorime) de un scriitor ce psre a fi
exprimat aici un punct de vedere personal şi nu o opinie a lui Nicolae
Mavrocordat (ln faţa căruia se va ar ă ta extrem de docil). Lui
Mavrocordat, Brâncoveanu (şi amintirea lui) li era(u) cu totul
indiferent(e). Duşmănia (aprigă adesea) era, verosimil, rodul se<,reţiilor
cronicarului. Această duşmănie, deloc maacată sau inabil drapată ln
propoziţii ru ţintă moralizatoare, l-a făcut pe Radu Popescu aă alcătu­
·aseă o cron.că pe care un cunoacător a ' t a l ·sto · ura'I ,· muntene,
C. Giurescu, o socotea .,nedreaptă şi sumară faţă de Brâncoveanu"'"'.
Hrănită constant din această antipatie căreia i se procură motivări
aparent inatacabile, vehemenţa cronicarului, lndreptată în ofensive
bine dirijate lmpoU'iva adversarilor ,binelui public", este de nedomolit
Radu Pope scu aţâţă sârguincios şi întreţine un fel de . foc purificat-Or",
cu care ambiţionează, dacă nu eradicări globalo, cel puţin necesare
clarificări în legătură cu cei ce atentează le ordinea firească a lucru-
rilor (tentativele de înlăturare e stăpânirii turceşti - avându-i pe
Cantacuzini drept promotori - devin la Radu Popescu culpe grave), la
integritatea principiilor care o guvernează (cronicarul l~i irită cititorii
 8LESTEl,lULŞll,lENTALITATEA R0MANEASCA

printr•unfiloturcismdepluat). Trll.dareapoliticli,.hainia",vafideci
înregiatratli de . legitimi stul" Radu Popescu printre acţiunile de
neiertat. Cantacuzinii,careau-îngrupeauindividual-oadevărată
vocaţiea.umbletelor",adozerţiunii,.nu s-a îndcatulatcupâineacea
împArAtesscăce lededesăîn mAnădeaon'l.Anca,cicercadenalte
monarhii, bine nevăzut, numai prin nădejde". Constantin Brâncoveanu,
înciuda prudenţei de care dădea dovadă(.cu multe foliuri de meşte­
şugurisănevoiaca să nudeaochiicuturciiCf!imari"), vaficompromi a
de mărturiile prea marilor !ui ambiţii (.cărţile ale aCf!stor monarhi,
nemţişimuscali { ... )căsiidcz lipisă dcciltrădAnsul ş isiiflcuseprinţip
deimperiu ş icneazdeMoS<:oviia") şinuvascăpa-lafelcaŞtefan
Cantacuzino, ti el căzut !Ub incidenţa unor probe irefutabile - ,do
sabiia împăratului". Gesturile lui Dimitrie Cantemir sunt ale unui
mareambiţiosşiauconsecinţegrave(,cădinpricinaluimult.ă.robiie
şimultsAngea-auviirsatînMoldova").S merit,cronicarulnădlljduieşte
o pedeapsă pe măsuraaCf!storfapte
Sub pana lui Radu PopeS<:u, scriitor nelipsit de har {chemarea do
pamfletareste,lncaiul !ui,cert.ă) şiatent-maicuseamăînpartea
.memorialistică"acroniciiaale - lainlănţuireastructurilor,Constantin
Brâncoveanu .coboară" implacabil - în etape semnalate prompt
(. [... )şis-auflcutmairău,maicumplit .. .") deunautorceincearcăsii
neconvingă clvehiculeazăjudccllţinepllrtinitoare,obiective, formulate
innumeleunui 0 etic" nealterat -clltre statutuldc1uprem/i~icondam-
nabi!ăucepţieîntirul domnilor ţllrii. DiatribapătimaşA,meşteşugit
tensionată, propoziţia , morali'-lltoare•, rostită mereu în numele ,.binelui
public"(ş i al comunitllţii),ca ş i zvonul subteran, incontrolabil,cu
verificate capacităţi maculatorii, sunt laolaltă intrebuinţate pentru
construireaunorimaginiconcludenteşiconstituireaconcluziilorcon­
vinglltoare. În codul lui, astfel alcil.tuit, RaduPopescuinrogistrcată­
ziceam - chiar şi tentativele de înlăturare a stăpânirii turceşti sub
rubrica . hainie"
Dcmarsulistoriculuipareordonattocmaisprejustificarea sancţiunii
(cuno~utii scriitorului)careîi aşteaptă pe.devianţi". Părtaş la crime
(Radu Popescu ii indică. pe stolnicul Constantin Cantacuzino
ConstantinBrAncoveanudreptresponsabilipcntrumoartea\uiŞerban
pe ,1
Cantacuzino voievod), iniţiator el însuşi al unor suprimAri (.sursa•
fiind,încazulrelatăriiimprejurllrilormorţiiluiScarlatacheMavrocordat,
catiinalterAnduri,imposibildeverificat: .Mulţiziceapăaceavreme
d-!fieotrăvitCo•tandin-vodllpentruneştepriciniCf!aveasocru!cu
ginerileintredAnşii,ceaceastaDumnezcuva ştimaibineşivaplăti
fieştecăruiadupllvinaşifaptalui"),voievodulfaceîncronicăoindezi•
rabilăfigurădeindividtiranic,jcfuitor,duplicitar,orgolios,demolator,
aetos deputereşideparvenire,regizorpcrfidalunoraventuripolitice
europene. Un detestabil care nu caută decât propriul folos. Chemat
la Adrianopol şi presat de suzerani, el .au făcut alt adaos haraciului,
240 de pungi, peste cele 280, ce era mai înainte•, sprn .odihna inimii
lui" şi ca să•şi salveze tronul. Întors acw,ă, ,ş-au schimbat firea, s-au
făcut mai rău, mai cumplit, împrumutări mari au pus pă boiari, pă
mănăstiri, biruri mari pă săraca de ţară, căt nu mai avea put.\re să mai
implinească, ci să văieta ~i blestema"
Rsdu Popescu este un cărtura'r şi un constructor rafinat al textului.
Cronicarul polemizează cu ,.confraţii" aflaţi de cealaltă parte a bari-
cadei, pentru că acest Brâncoveanu .al lui" reprezintă o replicit -
plWlată tot pe terenul tcorotizărilor (fiul lui Hrizoa vistiornic:ul este şi
ci un performant) - scrisă spre contracararea tezelor prodcccsorilor.
,Constantin•vodă Brâncoveanu - doclară Radu Popescu, încercând să
facă o distincţie intre componentele dubletului fericire - laudd şi
,bătându•se" deschis cu Radu Gre.:eanu şi cu Anonimul Brâncovenesc,
ale căror cron.ici le citise cu siguranţă - în domn.ia lui au fost fericit de .
toţi oamenii ţărll.i, şi încă riî de oamenii altor ţări, cât î s-au auzit
numele, iar nu lăudat." Pentru că ,,alta iaste fericirea, alta iaste lauda" -
continuă autorul , mutând discuţia pe .palierul genera lului filosofie".

lasteoslibireintro laudăşilntrefcricire.căsăfcricucumu!ţilmpăraţi,
crai, domni, boiari, pentru norocul ce auln viiaţa !or, dupăpofta 1ivoia
cdor trupeşti lucruri. cum ~vuţii multe d aibă. cu cinste, cu îndelungări la
o tllpâniri,,ialte l ecaacests!a.Sâ ntdarurilenorocului,pecareşialţip llg A ni
,itiranile-auavut, i arnuo-aulăudatdeniscaivafaptebune,călaudaiaote

:~e:a~.:::ra~~o;ec:l~:!;;:;=mt;-:i dnova în viaţa lui şi pe urma lui rămlne

Radu Popescu ~ontestă tocmai uirtutea , prestaţia Brâncovcanuiui

ca întruchipare a virtuţii, de care făcuseră atâta caz panegiriştii. El îl
reduce pe Brâncoveanu la ipostua de beneficiar, lipsit de merite, al
jocului - favorabil la început - al ,nărocu!ui" (,dar acestea au fost toate
darurile norocului") , încadrându-i astfel viaţa şi domnia (scurse
în absenţa .faptei bune•, obsesie a umaniştilor epocii: wl ... J iar
Constandin-vodă nici o bunătate suflctoaS<:ă n-au arătat în viisţa şi
domniia lui, pentru ca să să laude") într-o schemă în care tocmai
imprevizibilitatea deciziilor .,11orţii schimbătoare" face toate finalurile
lesne de lntrevăzut. Contemplând căderea tragică - pc deplin meritată,
consideră cronicarul- a lui Constantin Brâncoveanu, vindicativul Radu
Popescu I! ,consacră" lntr-un ,portret• aprig, vehement, virulent,
proiectându-l - ln fraze ce au, negreşit, forţă - drept detestabil obiect
al unei imprecaţii i11 aeterM (blestemul perpetuu, cel care va trece
dincolo de cea de-a nouăzeci şi noua .spiţă"):
[... ] ci mai vArto1 iute a~ huli pentru multe fapte rele ce-au fii.cut !n

lăcom i e m•re pe.te mhură 1i greutate ,i

domniia lui, care au rlmao !a cei după urmă greutate şi blestem. Avea o
blestem i-au rAmu ,i
lui .
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

Obiceiurile cele bune ale ţării, care cu multll. oocoteall fi oatenul:ă le-au
făcutaceibll.tdni,toatele - auatrioat,ile -aufll.cutdupll.cumi-aupl ll.cutlui
Slujitorimea care era de ridica numai hnraci !mpărltescu pă toţi i-au
strânsu de i-au făcut podani p~n aatele lui fi ale rudelor lor, Cantacu.zinii,
şi alte nenumărate. După aceia,ceamaircadetoate,adaoşileharaciului
carel-aufăcutturciipentrubineleca•iilui,caredin250pungi,ceaufAcut,
cândo,aupuaeldomn,i a re l l-aufilcut520pungi,deaurăma s unbleatem,
de ble•teml dracii de acc•t greu şi vor sl bMsteme 1n ved
D,, la ipostaza de .încununare a virtuţilor", în care encomiaştii li
aşezaserăpe BrânC<1veanu, la aceea de .ţintă a blestemului' este un
drum lung. Radu Popescu !I parcurge teoretizând şi argumentând,

Unele înjurături sunt blesteme degradate

La lnceputul secolului trecut, proprietarul unui manuscria• lşi

declara drepturile asupra cărţii într-o însemnare în care avea .grijă" şi
de cel care ar fi intenţionat să o sustragă: , Iar cine a-ar ispiti să o fure,
să fie al dracului ". În poziţia unde s-ar fi cuvenit să se afle blestemul
(.Cine ar îndrăzni să o lnstreineze, să fie bleRtemat de cei 318 sfinţi
părinţi de la Njcbeea ... "), posesorul valorii livreşti plasenă o audaJmă,
o înjurătură, făcând această substituire în chipul cel mai firesc.
Explicaţii pentru aceaată înlDCUire pot fi mai multe (de altfel, voi mai
reveni aaupra acestei situ.iţii). Una dintre ele ne poate spune că autorul
însemnării a .simţit" relaţia dintre imprecaţie şi înjurătură, a putut
defini - în cazul acestui raport - o echivalenţă ce îndrituia preluarea
şi exercitarea funcţiilor importante (,repartizarea" culpabilului într-un
spaţiu dominat de Diavol, cu toate consecinţele bănuite de pe urma
aşezării în acea.stă.pa rte').
lntr-adevăr, cercetările de mitologie şi de aimboliatică folclorică ne
spun că înjurdtura - având de obicei forma unei ,propoziţii interjec·
ţionale" - este ,o formă a magiei verbale, un relict degradat al descân-
tecului şi al blestemului"'"· Ne-am putea mulţumi cu această definiţie,
caro izolează esenţialul. Vom cita însll. şi opinia lui Victor Kernbach,
mult mai nuanţată şi potrivit căreia i,Vurătura este un ,relict degradat
al descântecului, sub forma unei propoziţii interjecţionale, stn,cturate
po fondul magic al supcrstiţitti şi având caracterul unui blestem minor,
do fapt fiind un blestem desacralizat prin trivializare""'", tocmai pentru
că ca comunică procesul do ,coborâre" pc caro îl suferă imprecaţia fn
drumul ci do transformare fn sudalmă
Românii, ajungând la stările do tensiune care presupun descărcările
deprecaţionare faţ'"de persoane sau obiecte ce li se opun, înjură la
fel de truculent ca toate popoarele, combmllnd ş1 aşezând, adesea
suprinzător, în structura înjurăturilor cea mai mare parte a
vocabularului aflat în circulaţie lntr•un timp anumit, ba chiar şi cu
interesante conservări ale unor arhaisme. Eiploziile acestea emoţio­
nale au, la români (dar şi la alte neamuri), o anumită preferinţă pentru
tenninologia seiuală şi pentru inventarul religios (asupra căruia ae
exercită desacralizarea). Apropierea de religie - nu dinspre .,antire-
ligios", ci dinspre .parareligios" - este o trăsătură antică a lumii acestor
reacţii vehemente (şi ,calmante" totodată)
Folosind sudălmile în raport cu .obiectele" din jur, românii par a se
individualiza prin precocitate. ,Băiatul care nu•i deprins să suduie
măcar de mamă se va lnaura cu mare greutate, că cică are mai multe
coaste de femei" - nota un folclorist o .încheiere" importantă aşezată
într-un cod al existenţei virile""· În unnă cu aproape trei veacuri,
Anton Maria de! Chiaro, secretarul florentin al lui Constantin
Brâncoveanu, remarcase şi ci (consemnându-Ic în cartea sa despre
Valahia, pe care o va a<:oate la Veneţia în 1717) numeroasele .,libertăţi
de limbaj" p,:, care vârsta fragedă a .purtătorilor" nu părea a le împie-
dica (dedar/1.ndu•le chiar ,dovezi de bărbăţie"): ,[... ] dacă vreun cal se
abătea din grup, băiatul li striga rechemându-l cu lnjurături triviale,
iar dacă nu izbutea, începea să plângă, continuând totuşi pomelnicul
de lnjurături obscene, fără să cunoască înţelesul lor. fn popor, părinţii
lnşişi deprind copiii cu înjurături şi se delectează când aceştia descurcă
primele silabe din expn,sii triviale, măgulindu-se când combină noi
înjurături"
Ce! caroînjură ştie că păcătuieşte. El dea<:hide totuşi această poartă
a defulării
(.psihologic ea nu pare dedt o supapă simplist vulgară a
stărilordo stres" - Victor Kernbach, loc.cit.,), căci nu•şi poate opri - se
zice - aplecarea spre blasfemia pe care înjurătura o adăposteşte in
subtext. Sacralul agresat prin sudălmi îi oferă omului putinţa de a ieşi
dintr•un .obişnuit" plictisitor, de a plonja .demonic" (totuşi) în afara
normalităţii. Riscul - riscul păcatului - este asumat. Un risc enorm,
căci înjurătura insemna - într-un cod general acceptat - şi ura
impotriva celor sfinte, chiar împotriva Duhului Sfânt, direcţionare ce

~răar:~o:~ii c~~~;d~::r:!:u~n (~~a}~~laf~~~:~J;::/:c:e;t~:!::~- ~~!!

pr,edinţii, Râmnic, 1705), omu l - am vhut - poate greşi din .slăb iciune"
(.Deci păcatul din slăbiciune iaste împotriva lui Dumnezeu Tatăl, căci
că Tatăl să chiamă Intru tot puUirnic"), din .neştiinţă" (.Păcatul dintru
neştiinţă iaste împotriva Fiului, că Fiiul lui Dumnezeu să chiamă
inţelepciune") şi .din firea cea rea" (. Păcatul din firea cea rea iaste
împotriva Duhului Sfânt, căci că Duhul Sfânt să chiamă bun"). Dacă
păcatele din primele două .clase• pot fi iertate în unna pocăinţei (Antim
se sprijin(I pe David, ,Ptlcatul tinereţelor m4!1e ş•a neştiinţei m~le nu-l
pomono"), greşelile împotriva Sfântului Duh (în rândul cărora trebuie
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMI.NJ!ASC..I.

introduse ti . pAcatele de moarte" ;Jetalia" sau . mortifera" le zise!l<l

Fericitul Augu,tin) nu au scces cAt:re absolvire: .CA a,a zice Domnul
Hristos: 0 Totplcatulşihuladvaertaoamcnilor,iarhulacareiaste
,pre Duhul SfAnt nu ,A va erta oamenilor-" (ve>.i Matei, 12, 32 : 0 0ridne
vazicecuvAntîmpotrivaFiuluiOmului,sevaiertalui,ieroricev,zice
lmpotriva Duhului Sllnt, nu se va ierta lui nici ln veacul de acum, nici
lncelceva,ăfie ") .
• Firea cea rea", . obiceiul rliu" - crede Antim - li fac pe pbtoriţii
d.isllnjure, slfie , mai rAidccitplgAnii". El defineştelimpede,în
lnudţdtura pre &curt ... (era episcop, atunci, de Râmnic), drepthuld
proforareadelnjurlturi: .şîcuhule,careleleobicinuiescalezice
oarecare spurcategurişiînjurAMgea,crucca,pravila,preoţii,tainele
fÎ acel lnfritof&t nume al lui Dumnezeu", iar mai t Arziu, mitropolit
fiind,vatnfiera acelaşi nlrav(tn prcdicala,.Dumineca Vameşului"),
refll.cAnd-lntr-osecvenţAceconta,fli.rAdoar şipoate,peşocarea
(barocl)aauditorilor-pomelnicul .subiectelor"acreditateinsud~lmi:
,.! ...] el ce neam înjură ca noi , de l<!ge, de cruce, de cumine<:Aturl, de
morţi , de comândare, de lumânare, de ,uflet, de mormânt, de colivii, de
prescuri,deiepovodanic,dobotez,decununieşidetoatetainelosfintei
bisericişineoclrâmşinebatjocorimtn,inelegia" şiaşedndtotulîn
sistemul unui .climax• care egr1wcazA, impresiona nt, prin acumulare:
lncl,, pe ling ac~o tia toate, mai .o.daogem cu răutatea el pro plrin\ii no~tri
li ocArlm , ; batem; pl"{l bltrlni li necinstim, P"' domni 1i pl"{l boieri li
b\e1tlml m, P"' arhierei nu•i ţinem lntr·o nimica. pre cl]ugiliri li clevetim,
pre pr...:,ţ fi odrl m. bes6ricile le ţinem c.o. nitte grajduri,; c.lnd mergem la
dAnoele,lnlocde a ascu\ta alujbele ,ia nerugalui Dumnezeu. d neiarte
picatele, iară noi vorbim t i rldem l i facem cu ochiul, unul altuia, mai rău
dedtpe!a cArciume.Siirblitorile,ipraznicelenulc\inem,caonimics, ci
atuncea facem c6le mai ~le, de bucurAm pe dracul .l i atunce vindem , i
cump.lrAm'" ·

Aula şi Ecclesia sau nevoia de blestem

Mânia domneascd şi urgia diuind

1n adele sale do mare lnsemnAtate, Curtea avea nevoie de BiB<lricA.
Erau aceste apariţiiin prim-plan ale slujitorilor cultului nişte csen-
ţializAri, nişte expreaii gTavealc raporturilorcotidiencdictatede un
cod mental intangibil. Biserica, alAturându-sedcciziilordomncşti,ofi­
cializa (în termenii unui limbaj inconteat,abH), conferea imuabilitate
hotărârilor voievodale. Era vorba de vechea şi foarte substanţiala, în
planul eficienţei, relaţie dintre Regnum şi Sacerdotium. Modalităţile
generate de Sacru (uneori greu, chi ar imposibil, de detaşat de Profan
într-o .lume" românea~că atât de fidelă valorilor tradiţionale) sunt
chemate să consolideze actele puterii temporale, 8li reafirme legătura
de prestigiu ( declarată cu orice prilej) dintre voievodul, . una al .lui
Dumnezeu", stăpânitor prin .mila lui Dumnezeu" (milostijp bo!kjp,
Dei gratia), şi autorităţilo spirituale, roprezcntante n~mijlocite ale
Divinităţii pe pământ. Ca şi ln Bizanţ, asocierea dintre puterea tem-
porală şi cea spirituală se prefăcea - prin fuziune - lntr-un unic .or-
ganism statal-ecleziastic"'"·

Mult mai mult decât pedepsele cu care ameninţa (sau pe care le

punea chiar în practică) autoritatea temporală, Sacrul a infrico~at
întotdeauna. Din primele timpuri, acest sentiment a! ,tnspilimântă­
torulni " (tremendum), apărut ca o trăire aparte în sufletul umanită~i
arhaice, i- a născut pe zei, pe demoni şi tot ceea ce .apercepţia
mitologică" sau .fantezia" au găsit cu cale să plămădească drept forme
de obiectivare a fricii' ... Supra.firescul, aflat dincolo de raţiune, cu
puterile lui niciodată înţelese şi imprevizibile, a stârnit mereu teama
(o teamă cc va deveni curând .religioaali."), şi această frică s-a trans-
format în .fiorul pe care l-a simţit evreul în faţa furiosului Yahweb,
grecul din epoca elenistică în faţa neînduplecat.ei Heimarmene şi omul
antic în general în faţa a tot ceea ce însemna iro deorum•'"'. CAnd
Dumnezeu a fost instalat în cer şi a primit numele de Yahweh, el a fost
implicat foarte repede - ca stăpân al dreptăţii - în acţiunile de mora-
lizare, fiind îndrituit să distribuie sanc ţiuni (unele aprige - . focul
mistuitor") şi recompense, întrucât sacralitatea îi îngăduia sli ,se
înverşuneze•, să fie .mânios•, să fie extrem de temperamental, agitat
de putcmicepathe'"· Şi Dumnezeul creştinilor profesează iubirea, dar
nu exclude mânia: Acest Dumnezeu pedepsitor vs fi invocat în bles-
teme , chemat să sancţioneze ori, măcar, să înspăimânte.

Cu uşurinţă, în virtutea relaţiei pe care o evocam mai sus , această

prestanţă necontestată a Sacrului - cu cel puţin o faţ.ctli înspăimân­
tătoare - a fosttransformată în ameninţa re, într-o pedeapsă virtuală
(adică în blestem) menită să garanteze deciziile monarhice fixate in
acte. Biserica avea o el<perienţă serioasă în privinţa anatemizărilor. Ca
unnarc, formula sancţiunii spirituale (pentru care blestemele papale
şi patriarhale au furnizat un material consistent), adăugată celei mate·
riale şi aşezată de protocolul diplomelor după .dispositio", a fost repede
elaborată şi pusă în uz. Sancţiunea material!\, cea care ameninţa ln
genere sau prevedea anumite podepse po care monarhul (autoritatea
temporalii.) Ic putea administra în caz de neascultare, are o vtthime
apreciabilă; a apărut cu un mileniu ~i ceva înainte de Hristos'"; a fost
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMĂNEASCĂ

adoptată - stipulatio poenae - ln dreptul roman , iar in Apu,iul Europei

va figura în acte pAnă în secolul al XI-iea. ln acelaşi Occident,
sancţiunea spirituală va fi parte componentă a diplomelor emise de
cancelariile regale pânăinsecolulalXU - lea.
SpecialiştiilnistoriadiplomaticiisuntdeacordcălnacteleromA­
neştiformulapedepseispiritualevădeştetradiţiabizantinăajunsăln
Ţările RomAne prin mijlocirea slavilor de aud. ,.Poarta de intrare• a
reprezentat-o Ţara Rom/1.neucă, asemănarea dintre această secvenţă
a hrisoavelor solemne emise ln capitalele valahe fi formularea corespun-
zătoare din documentele sârbeşti fiind indiscutabilă. Logofeţii romii.ni
nus-ausimţitdefellncorsetaţidemodel.L-auacccptatadcscadrept

.cat,,ru;~~: i~::::~:!;:i~: a,::,!:~v~~:~~~l}~~::;:;:~:~d~~r

decenii ale secolului al XIV-iea, pedepasa spirituală are două
:::::~!:
părţi
diactincte:a)rugăminteasaulndemnu!cătreviitoruldomn a ăreapecte
decizia din hrisov (permanentizarea hotărârii lnsemnAnd evident un
calificativacordatputeriivoievodale)şib)bleatemul (ca rereprezintă,
lnfapt,miezulsancţiunii)asupraceluicarenuvapăziobiectuldia­
poziţiei.lntr-un prim act de la Vladislav I, cele două părţi aunt bine
individualizate
JşijaQ{,şi'7UMQU$iJ«>aon«slolni•a. d,,,,.,p,,tvorit(nl•toI,.KU>li-,poku•it
•ijap,,tooritiilinihi!Ol &ihd,,gau bidigibiipl"ttsla<!gomtii styiiv"/i•yi
i Iii, rwsaji Andoni" i z<k i QU bpdeStimi' lliu. Amin

(Şi tos.te s.ce,t<:a rog pe fiecare urma, oă nu ~imbe nici unul. Cine o-ar
ln<:umetasăschimbe aoest<:asaucevadintreacestea11i-l ucidă Domnul
Dumneteu f Î Preacurata Maid fÎ Sfilintul ti ms.rele fÎ purtătorul de
Dumneuu Antonie ,i aici ti ln veacul viitor. Amin.),
hrisoaveleurmătoarearătândezitări-b/e$te1111,1lnulipaeşte11iciodată
dinacestediplomeprincaresefăceaudaniioriaeacordauprivilegii
unor mănăstiri - pAnă spre începutul secolului al XV-iea, cAnd
sancţium,a, zice Damian P. Bogdan, îşi fixează structura (îndemnul
cătreurmaş-respectareaaducăndbinecuvăntareadumnezeiască-şi
blestemul aruncat împotriva indiferenţilor). Citez - după Damian P.
Bogdan - sancţiunea spirituală dintr-un astfel de act din etapa
.precizărilor• ·

;;t;JG/i:1:~v:i?d,~~1!!~vf;!ai1~:ii~!:t~~
0
~:i:;=!~:;t: 1!~~k!';,;; {}/d~ ;::::;;::;~-:;;~~~~!\;:
UC~ti• d,, imat
;;. :~r~H~
ijudu •U
,Ufod{, i ,UAriQ i ,UoMmi rdliimi Hii:,
r,Aoia no
,p,o. Mkgo: Ariiv i!go na nih i"" i!ttu>h ih, eU ,,,1 i IY/<ut vU viky. amin
 (!nai , ; dupl mu rtu domniei mele pe cina-I v• ale11e Domnul Dllmnezeu
11 fie domn al Ţirii Rom l ne,ti, din rodul inimii domniei mele aau din ruda
domnieimele oridin altneam,daclva eineti,i va lnnoi,iva tntlri aceot
hri.ov al domniei mele, pe acela Domnul Dumnezeu ol -I cinot eaoct fi ll-1
plzeaocl . Daci Inii va nimici , i va rioipi '11 nu va lntlri , ; nu va pl z.i
aceotea mai 1u1 acriu , apoi pe acela Dumne ze u d -l nimioeaaol , i 11-1 ucidl
, itnace1tvu c , i!ncelviitor fi d aibiparteculuda , icuArie , icu acel
zi , i iudei oare au otrip t u upra lui Hriato1, mintuitorul noa Iru; ol np le
lui u upra !or f i u upracopiilor lor,cee a ceeote f ivafi lnved,amin.)
Sancţiunea 1 plrituallcomplexlsaureprezentatănumaideble1tem-
participare a Bisericii la consolidarea puterii unui voievod, care, de,i
.una alluiDumnezeu" şiinstalatdoDumnezeupetron.cua!avl",avea
nevoiede.formuledelogitimare,deatabilitate,dee.rgument11 care1l-i
justifice domnie."'.. - lf i e.fll loc, ln Ţara Romii.nenei., tn hriaoavele
solemne interne, în cele aimple - dar numai ln actele coiae.crate mii.nb•
tirilor-, foarterarlnhri aoave!e aolemnee,:teme. 1no.cri80ri,fiein-
terne,fioe,:terne,pedepsaspiritue.llnuapare,iartne.ctelepe.rticulare
eate preze nt.I. (copiatlfiind dupl actele voievodale) totln cazurile ln
caredestinatarulesteVTeominhtireaaueatevorbadeundocument
emi1 deocance!arieepiseopa\A aaudemitropolie'...
PentruCurtea Moldovoişicancelariaei,actelevalaheauconstituit
o evidentă sursă de sugestii. Celeredactete lnvremee.luîMirceacel
Bltrll.n (care, lntr-un hrisov, lncepea formularea cu cuvintele d it:
zaklinot gsdoo mi [,.Inei bleetemi domnia mea"], anticipând o vreme -
după 1460 - când blestemul, lnţelos uneori - şi tradus ln actele tn
limba români - ca .juri.mint", 1e va autonomiza cu zoklinoni~} au
propus, se pare, modelul , ; pentru sancţiunea spiritualii.. Un hrisov,
dat de Iuga Vodă boierului Braia tidatat28 noiembrie 1399, vil.deşte
Iimpedepreluările (tianunţăviitoe.reacapacitatedeainova,nudoar
•tiliatic):
Apo nah mii tivotl ltto btuktii gop<>danmUu umli, do , mu,.. vozmd nakgo
prid,.,r,iţ i naiih ~pi,o/, bu ii ,go viny. Kto by ,mu ot~ /il, ta/,,wli da •
p,ol,/itii or bg<i i oi p,Cotio ego mr~, rol,ovii do ,ml pa,dOMr,U vaol,omu
or,rn,tr,ih, Sro se orbjjorve,gli . •
(I a rduplviaţa no aotrl cin e va fidomnlnţarA,aAnu-ii a da ni a n oas trlti
zapioele noa,tre l'lrl ovinialui. Cine i·arlua, acel ad fiebleatematde
Dumnueu ♦ide Preacurata lui Maici, aoola d fie asemenea cu to\i leplda;ii
careo-aulepidatdeDumnezeu .)
Registrele diplomatice ln care apare blestemul ln actele moldove·
neşti suntcamaceleaşi: hrisoavele so!emneori s impleinterne, desti-
nate mai cu seamă mi.nhtirilor ori instituţiilor ecleziastice. Voievodul
aliat cu Biserica, posesor, teoretic, al unei puteri . care se constituie
dintr-o îmbin ar e a e~lor douii. a utoriti.ţi recunoscute, cea tereatri t i
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂ.NEASCĂ

cea spirituală"'", era obligat să manife8te o atenţie sporită faţă de

reprezentanţii direcţi ai Sacrului. Delegat (,un s") al lui Dumneieu,
voievodul manevrează a.egmente ale Sacrului în sprijinul puterii pe care
o exercită RSupra suhordona.ţilor di, uzând de semnificaţiile profunde
pe care le încorpora sentimentul religios în viaţa comunităţii. Hotă­
rArile sale au mereu garanţia divină (există un soi de ,complicitate'
Intre cele două autorităţi, temporală şi spirituală, în apărarea unei
ordini , tabilite '"'), voievodul poate •li arunce blesteme, sA invoce
pedeapsa divinl, este aşezat de Biaericl ln situa.ţia privilegiată de a
decide sancţiuni spirituale şi de a le fixa în BCris. Este evident o .atare•
e,,;cepţională, întrucât canoanele - cum am văzut - interziceau
mirenilor •ă formuleze bleateme religioase, Acest drept li aveau doar
ierarhii înalţi, singuri sau !n sinod, ~i numai ln cuprinsul eparhiei lor.
Biserica îi ncunoştea voievodului cumularea a două autorităţi, cee
spirituală fortificând-o vădit pe cea politică t i militară
Ştefan cel Mare (care, Intre altele fie spua, chiar ln hrîaoavele
destinate Biseridi îşi lua responsabilitatea lansării unor .pedepse
materiale", dovezi ale puterii pe care simţea că o deţine; cel care va
călca hotărAns devenea ,nouă potrivnic" şi ,cărţii noastre" şi ,avea să
vadă marea noastră pedeapsă ş.î urgie" ori .va fi sub marea noastră
pedeapsă" aau 0 11Buprs lui va fi pedeapsa noastră şi marea urgie a
domniei mele"'") . punea• curent blesteme !n actele sale - întărindu-le
11utoritatea prin 11ceste constrângeri spirituale - care erau legate de
mănă8tiri (confirmări de danii, atribuirea unor venituri provenite din
vămuire, donaţii, alte privilegii şi stăpâniri asupra unor sate etc.).
Într-un cadru care pătrunsese în hrisoavele Moldovei către sllr~itul
veacului al XIV-iea, logofeţii cancelariei lui Ştefan cel Mare, e:.trem de
conştiincioşi, au adunat tn acest ,mijloc de presiune" (de multe ori cu
valoare profilactică, lntrucât punea în mişcare, într-o limbă a cărei
particularitate fundamentală o forma violenţa lexicală, un lntng ima-
ginar ce mobiliza credinţe, temeri, spaime şi speranţe"") po care îl
reprezenta sancţiunea spirituală cam tot ce le punea la dispoziţie
.anatema• bizantină. Ei ajung la performanţa unui blestem complet,
închipuind o piramidă şi unind exemplar sancţiunile ce urmau a pro
veni de la personajele suprafireşti cu menirea unor destine , pilduitoare
ca represiune (comunicate de istoria sacră), rezervate - ne spune
aceeaşi istorie - unor 0 răi" funciari. Citez după hrisovul datat
26 noiembrie 1499, priu care Ştefan cel Mare dăruia MăuAstirîi
Dobrovliţ trei sate"°":

A • 10 b:, hotili tot poruOiti. talwvyi da ••t proHi ti ol gos[!O<UI boga i sp,,sa
1
:~[~ :~::;:· ;;::,~~i;:;: :~;;:7;~:,:, ~"!:~~;:;. ;:::::,~;;. '.iH.
ouci"niluislti.h,iotuaiha11ţntyhiUotvikoboguugodfolih,ido • .ipod,,b•nll
/j.,,U i proltlet-Omu Arl'i, id<, im<><t u&sitie •ll ollimi Tjudee • h viullpiia na
go,podaHri,ta: •ruvllego"" ,u}) i"" o,d,,h ih, eh iesli budet vlluiJcu, Amin<
 r ~~a~:~:u~:o;.;to~:~~.:::;~~=~ ~e";~::~~::l~~!t ,1?':;::~
dinţi evanghelişti, , ; de -' finţii verhovnici apo-'toli Petru ,i Pavel ~i de
ceilal\i, ,; de cei 318 sfinţi părinţi pun.Atori de Dumnezeu de la Nicheea, '}i
de t<>ţi ,fin ţii ca"' din veac bine au plăcut lui Dumne,eu, ,i oă fie "8emenc11
lui ludaşiblestematuluiArie,şiaăaibăpartecuaceiiudeicareauotrigat
!mpotriva Domnului Briato.. : dnrele lui asupra lor şi asupra fiilor lor, cooa
ce eote ~i va fi ln v« i, amin.)
Transcrise uneori cu grijă de pe fonnular, lăsând alteori să scape
omisiuni (poate din grabă"'') ori urmări ale unor ezitări morfologice
(.românisme" col mni adesea) sau semne alo aderenţei la slavona ucrai-
neană"'", aceste ,.liate ale ameninţării" fac frecvent loc unor .variaţii"

(t o:ă8:;:;:~t:!~~:1;::~:~t~~~tc:e~~~u:i:':~~:;~::i -~:.:~:v';:r~
titlu rezervat doar lui Petru şi Pavel), alteori cohorta de calificative din.
jurul lor sporeşte, iniţiative care cu greu pot obtura calea spre stereo-
tipizare (i ol svttyh slavnih i vUS~hvalnyh i vruhovnih apostoli... - ,; de

::;~;;ă :1:avt'.;!o~:ar.r~~:~ă~~t:X~r:::~~i;:r0tr~:~ ;~:k l~:~i:::

fto:1J.";r:r!~ t~t~. ~i:::\!~i

4
-d:i ~:ip~o~:~~c~:;~~~~z::1;;_--;~
sunt puţine cazurile în care formulele de blestem nu fost contrase,
rcţinându•se doar .începutul" (tot da est prokliff{ ot gospoda boga sposa
naiego !su Hrista, i ot pricistir ego materi ... ) ~i .sfâl"'/itul' (.. .i da est
podoben ludi i prokUtomu Ari'i, i imaet uC<lsti"e sU onimi ludei ite
vW:UpiSU 1m vladykQ Hrista. .. -), sau chiar înlocuite cu alte 0 iiceri"
drastice, toate evocând momentul când responsabilitatea celui care a
călcat o hotărâre sau a rupt o învoială (klo ne budei sloati vU sem<
na:iem tokmiti, ... ) va deveni decisivă: takovl'i da dosi olvifi pred bogom
(unul ca acela să dea răspuns înaintea lui Dumnezeu..,);
toi da ~•tprokUt ol gospoda boga (.. . J i dast ot!let na straiird i ,u,/itemirnl
S<)distihristo~i
{acela să fie blu temat de Domnul Dumnezeu [... ) ţi oă dea rllspun• la
!nfri~ataşi nefllţarnicaJudeoataa luiHri.atoo.'°")
Un Dumnezeu mereu pedepsitor, cu puteri nelimitate ce 110 exercită
asupra celor două .Lumi", este implicat în perenizarea dedziei voie-
vodalo

(Şi cine îl va călca şi îl va di•truge, pe acela d-l bată Dumnezeu aici cu

trupu!, iar ln veacul viitor cu sufletul...)
 BLESTEMUL ŞJ MENTALITATEA ROMANEASCĂ

Sancţiuniledivinepotfiuneoriargumentatedeintervenţia(.negativil",
fireşte)asfAntuluicarepatronalilcaşulcupricina.lntr.unhrioov
muntenesc din 1406,destinatMilnllstiriiTismana,ciilcătorulporuncii
domneşti era ameninţat şi cu .blestemul lui Nicodim ", ctitorul milniis-
tirii . Aceste . penionaje", ofensste prin ignorares deciziei voievodului,
deveneau - prin blestem - inamici ai atentatorilor. Sfântul Nicolae
urma a fi .potri vnic" (sUp,m1i!i ) a! călcătorului hoti!.rArii - prezenţă
agravantă,aeînţelege-la 0 ÎnfricOljataJudecati!.._ (MănăstiriiPTobota
Ştefan cel Mare îi confirma nişte danii), iar Fecioara Maria - apariţie
deregulăbinevoitoare:protectoare,vinded,t.oareetc.-esteplasati!.ln
ipostazade.pArâş"(\aaceeaşiaupremăconfruntare)acelorcenuvor
reopectacelescriseînlegăturilcuMănilstireaMoldoviţainactuldat
la Suceava la 12 martie 1488"'
Includerea în structura actelor oficiale - ln vremea lui Ştefan cel
Mare şi maitArziu - a pedepsei apiritualeera,evident,unapanaj
domnesccare!ndeplineaşialtefuncţii(legitimare,otabilitate,jll'!ti­
ficărialedomînaţiei,garanţiedivinăadurabilităţiihotărAriietc.-am
mai vorbit despre lucrurile acestee.)in planul proclamării puterii
voievodale. Când donaţia era fli.cută de un boier(cum seîntAmpla ls
25ie.nue.riel476,cAndme.relevistierniciuge.diruiaunsatMănilstirii
Pntna), in locul sancţiunii spirituale apărea cea mai gravă fonnli. a
blestemului .lumesc' - blestemul pdrintesc:
[... J Kto m b...kt ,t<>ati ul , im nalim loltmltim, U>leauy bud4't pod ltUt"oju
Ol&•l«,ju ...
( Cinenuvaţineaoeaotll.fnvoiallanoutrAaoel a1 Afie 1 ubble1temulplrin ·
ţilor...111 )

Secoleleaeacurg,blestemeleae!mpuţineuăchiarlnacteledestinate
Biaericii (spaţiullorpredilectdeacţiune). Unvoievodt.otme.isigurpe
e\şipeautoritateasa(,tradud" diplomaticlnaanc~uneamaterială)
aredinceincemaipuţinli.nevoiedesurplusuldelegitîmarepecare
i-l oferea sanc\iunes spirituală (Cristi na Codarcea, . La MaMdiction ... "),
sesimtetotme.icomodln ipostazadostăpAnit.ordeţinătoral unei
aut.orităţitemporaledinceincemaibinedefinite.
Este o e:ii:plica\io (plsuzibilă) \Angă care ar merita d mai zăbovim,
dacă ne-ar interesa conceptu! de putere la români. Pe noi ne intere-
sează lnsă blestemul, iar blestemul nu dispare din hrisoavele con-
sacrateEcclesiei.Şinudoardinacestea. Voievoziipunlndiplomelelor
blesteme (i eite i lt lituu pololih gospodstvo mi - şi încă şi blestem
am pus dom nia mea), cum face Matei Basarab într-un act din 3
apri lie 1635, datMănăstiriiCotmeana"' ,şi folosesc vechileformu-
lli.ri de ameninţare:
 Iar daci nu va cin.ii t i nu va !nnoi ti nu va lntiri aceastl carte a domniei
mel ef m'Ju 're,c· ace· cnez· o vor ci a t" o vor · ·o t" o vorllaaln
uitare,acelaolf'iedetreiorible.temattianatemafiafurieitde318sfinţi
plrin\icare auntla Nicheiafid a iblparteculuda1icuArieticuacei
necredincio,iiudei 1id-ifieplrl tll naintealuiHri1to1Ma icanoaatrl
de Dumnezeu Nhdtoare ti •A-l afle bubele lui Ghiezie in veacul
veacului, a mln
Cutează acum d puni ,blea tem cu legi tură" în zapisele fi ln tocme-
lile lor tî cei mai de jOII (pre<:urn acel Dat.co Robul din Stlnimirol de Jos):
larcinedinrudeleno ao tre n udinalţiiotreiniolvori1 pitia atricaaceutl
oă înto.arcl banii Mitrii atolnecul, acela om blenemat
tocmea li a n<>.aatrl ca
deDomnulnruitruhu1 llri8101d fie tiafuri1itde318of'in\lplrinţicare
~~~.'::..~•:,~:,J'. 11 aibl parte cu luda t i cu Ariia ti cu ceilalţi evrei ln

ori Badea fÎ Danciul din Brll.Utani, care fee o denie MAn.htirii

BrAncoven·:
Şiam pua ti blhtemQ: carii diintruficiorii nottri nu dintre rudeniil e
11<>.aatre1audelntr-alti!neamQ1e va i1pitivericl ndola1pareefia1trica
aceaotltocmealla noutrlcareoamtocmitnoidebunlvoeanoaotrl, fer
d e nicio1il l, acelom1lfie1recletfiafuri1itlld e 318otţiijeviNichei1 ".

Jn alavoneşte-atunci când este vorba dehri110aveceprovin de la

o Aul.li. mult mai conservatoare - sau în romAneşte, când actele !4i
aulocuriledeemîtereainrea,blestemulreligios(partefundamenWI
cAndvaaaancţiuniiapiritua\e)atrecutprinseco\esemnificAnd .m&nia
divină" mereu aliată 11 , urgiei domneşti". Denumit - 5n ,lavone,te -
prinderivatedelaunverb careavea4iaenaulde.a(1e)jura"(idtt
i lllitvu polotih gospo,htoo mi, i d u i zolllinoni, poloUh gosp«htoo
mi),faptcemaitArziui-apuauneori lnlncur.:Ji.turlpetraducltori,
careautA!măcitprin.jurlmAnt"acolounde eravorbaevidentde 0 ble1-
tem• (,Şi Inel au pus domnu nostru ti jurAmA.ntu: cine va mai ocorni
p&rAaaug&keavJi.deacumnai nte,verilacedomnu,ace!atlfie proclet
'1anathematiafuriotot318aveatiotţiije autvlNichei ..."'11),ajungln d

~: ee':t}~~te~r: :::~i~:a:i:t~,•~ ' : ~tt!~i/';o7':c:~: i:'u 1;-:{~ ;a::

0

pribyual!t ~u luda i ~u Arfo {na] tdnii mlsto, amin'") şi impun&nd

te1;telor in limba romAnl aintagme , petrificate" (cum am văzut fi mai
aua: .ot318sveatiotţiijeaut vlNichei ")ticapabi!eaăimpreaionue
prinininteli.gibilitate (magielcxicall?),blestemulreligios,apecificunui
tipdehri1011ve,dă aMmăconcludentpentruoformlde seneibi\itatede
duratl inlumearom/1.neaacă.
 BLE8TEMUL ŞI MENTALITATE./, ROMANSASCĂ

,.Şi au legat cu mare blăstăm ... "

Cu atât mai v/i.rtoa apela puterea domneaecă la sprijinul autorităţii

spirituale - în virtutea apropierii, până la întrepătrundere, în socie-
tatea românească tradiţională, a profanului şi a Sacrului, a celor două
.realităţi" fundamentale - atunci d ind era vorba de împrejurări deose-
bite, de decizii cu reflexe importanto în plan politic şi social. Câte un
legământ solemn, cum este înţelegerea lncheiatA, în 1631, Intre voie-
vO<lul Leon Tomşa şi boierii care doreau 8ă aibă mai multă influenţă,
implica Divinitatea şi ca emitent al unei aancţiunî virtuale, şi 1n cali-
tate de garant al acordului (pact . stabil", suapedat de la bun lnceJJut
de fragilitate într-o lume a instabilităţii şi a arbitrarului): .Am fileut
domnia mea legAtură şi jurământ mare, de am jurat domnia mea ţării
pre sfânta Evanghelie, cu mare afurisanie". Sau câte o situaţie deose-
bită, cum ar fi numirea unor boieri în fruntea vistieriei (act Intreprins
la un moment dat de Matei Basarab), spaţiu de activitate cu totul
.delicat", pretindea prezenţa Bisericii chiar la nivel foarte înalt, prin
simbolurile ti constrângerile ei. Voievodul i-a obligat atunci pe cei trei
boieri promovaţi ,,să jure cu mâna pe Evanghelie făcându-le cărţi cu
mare blestem a patru patriarhi", pentru ca d evite tentativele de
fraudă ori , hidenirile""'. Jurământul pe un , obiect• sfânt şi cartea de
blestem a arhiereilor Răsăritului ortO<ioI nu i-a împiedicat !Ill:IA pe cei
trei să-şi vadă de ale lor. Vodă li va judeca p-0ntru tril.dare şi sperjur,
culpă serioasă şi ln acele timpuri, căci însemna ignorarea monarhului
faţă de care fusese luat angajamentul şi negarea, ntrem de gravă, a
numelui lui Dumnezeu, prezent în sancţiunea spirituală"'. Judecata
lui vodă, care - pe temeiul relaţiilor de câteva ori pomenite până acum -
trebuia să fie judecata unui Dumnezeu oferu1at, va minimaliza ,.hiclenia"
şi va acorda pondere pedepairii jurământului calp. Blestemul intră ln
funcţiune lntr-un rituel (comun - am văzut - şi Apusului catolic) cu
care ne-am mai lntAlnit şi ne vom mai lntA\ni:
(... ] care blestem !naintea noaetrl ~i înaintea adunArii a toatl ţara, ln
ofintele odfjdiitmbrica\i1icuBdiileaprinselnmAnAlnfricotat1igrounic
flcutu-!-au şi bledemlnd etlnliu-1i-au făcliile, cum iute legea blestemului'"
Actele făcute ln favoarea lăcaşelor de cult 1i II slujitorilor lor
beneficiau de obicei de conşolidarea venită din partea Sacrului.
Constantin-vodă Cantemir a poruncit, la un moment dat, o uşurare
fiscalăpentru preoţi. Cronicaru! (Pseudo-Nicolae COlltin), atent, laudă
dispoziţia (, obiceiu bun~) şi o propune pentru eternizare:

[...]pentrucareobiceiude-lvoruitade lapomelnicvor aveaplaUde la

Dumnezcu,cipAniatunce era ţ ipreoţiidedabircuţsra,ca,1\ărani!,de-l
ci•luia ;Aranii cu satul pe preoţi la toate or!nduel ele, ,; de man acari na
 pr.,.,\ii dnd K ci1luia cu ţ.l r a nii, CA•i 1uduia de plete , ; mai rlu, cum nu
M! Cădea, ,i- ibitea;deri.mbesebi se ricile pu.otiimaiprintoateoatele

N-afoststră.in,sevede,.desalvareapreoµlordinaceastăstaredegra-
dantA nici patriarhul leru.salimului DO.l!ithei Nottaras, aflat atunci in
Moldova. ~Cartea lui de blestem• dădea - ""presupune - trăinicie
hotArArii domneşti:
,; cu !ndemnarea ali nţiei AS!e • -au umilit domnul , ; au fli.cut preoţilor
te•tament de aşedzare, , icu mare blbtAm lega t, ea , , fie din dArile ţ.lrii
preoţii aleşi de altiţart••.

O măsură asemănătoare a luat Antioh Cantemir ln favoarea mănăs­

tirilor, impozitate pAnă atunci in devălmăşie cu ,ţara" . Omniprezentul
patriarh Dosithei al Ierusalimului asigură, din nou, o pildă prin
sprijinireaîntrucredibilitateşidurabilitateauneiporuncidomneşti
asemănătoare: ·
fntr-a«.ata,an(7213 - n.a. ] aufll.cutAntiohvodltuturorml nbtiri!oreAte
dntlnţarl,dele-a ua..,zatcuruptl,ile-auflicut,iteatamentcare \e l• a u
legat cu mare bl h tlm lmpreunl cu arhiereii ţ.lrii ,; cu tot afatul slu de la
mare pănl la mic ioclli\i, cum al nu mai fie amestecate la dări cu ţara, ce
u -, i pllte...,lrupta pe lsferturi; pe cwn au llcutşi Mihai vodi rupt.A mlnb-
tirilor leruaalimului ce aA nt din ţari Inch.inate acolo; fiind atunce venit
aicelnl~irlpăooatulfericitu!Dooithei,patriarhulde leruH lim"'.
Atunci ctlnd aveaude . ridicat"vreun bir,,.11comit"totdeeişicare
secătuia ţ.ara,voievozii (cum s-a întâmplat cu I.trate Dabija, întâiul
domncareaînliinţ.at -credecronicarul-unimpozitucesiv,i necu­
noacut,saumaîtArziucuNicolaeMavrocordat)lfiUociauautoritatea
8pirituală şiincercausădeaimpreaiaunei 0 u,urări" durabile:

Înzilileace1tuidomn 1.au 1cornit , ipogonlrit uldevii, lnd. numailndou l

rlnduri a-auluatpOgodrit . larăpeurmlcuman,ble• temaulegat,i a u
llsatdnumaifiepogoniritprevii'"'
Un alt iniţiator de dări ins uportabile (aub lnrAurire munteanl -
zice un cronicar, u~ormaliţioa, căci voievodul cu pricina era ginerele
luiBrA ncoveanu; 0 inspiraţia" locală nulipseaniciealnîntroducerea
unei asemenea fiscalităţi; cronicile l-au ţinutminte,in legătură cu
înfiinţ.area .vlcăritului", pe marele logof3t Dumitraşcu Ceauru!, ,.11fetnicul
de domn rău",acăruimoartefioroasă,ln.dubfrenţit", nu putea fi
decâtoconcretizareablestemuluichutasuprl -idegrabă),Con.stantin
Duca, a arătat, într-o împrejurare asemănătoare , veleitlţi de regizor,
mol\tAnd (inadouasadomnie)unln_tregs_p_e ctacolcupri!ejuldes~in-
ţ.iiri1 ,văcli.ntulm",1mpoz,t1n.suport.ab1lm.at,tmtchiarde el,eare.gohse"
ţaraaducând-oîn .impoaibilitatedeplată" .Două.acte•aavutaceaată
reprezentaţiesolemnă . Primulafoatcelal ,ertăciunii ",cenite-lntr-o
ambianţă impresionantă (.lji e-au îmbrăcat toţiarhiereii ln veşmintele
sale cele arhiere şti ")-unei . ţări" pauperizate;
 EILES'l'~UL Ş! MENTALITATEA ROMANEASCĂ

Şi întâi •-au oculat domnul Constantin Vodă in picioare, luându~ gugiumana

dincap,plecAndu -4-icapulcuchip•merit •preţară,det-aucerfUtertliciW1e,
clici !n domnia lui •-au izvodit ace.te obiceiuri de man, nepuUnţil ţilrii. Şi aşa
\aracuto\iicudragosteaustrigatpănAindetreiori:Dumne•eusă - lerte.

Chiar dacă noi, acum, suntem mai circumspecţi, .ţnra", atunci, a

pornit de la prezumţia de onestitate. O prezumţie confirmată imediat
do ool de-al doilea .act', la foi de impunător şi' mai convingător, cel al
implicării autorităţii spiritualo caro eterniza decizia monarhică .•Toata-
mentul" .scris cu blăstăm" (hrisovul a fost scris de Axinto Uricariul,
publicat tn Ioan Necuke, Buletinul Muzeului Municipal din Iaşi, IV,
1924, p. 251; ve•i şi Ioan Şt. Petre, Axi11tie u~icariul, Editura Casa
$(:oalelor, Bucureşti, 1944, p. 6) - conţinând adică şi o ,carte de
blestem• (cu destule inflexiuni folclorice) - a fost redactat de soborul
ţArii, citit ,într•audzitul tuturora" lntr•0 poziţie solemnă (.,,tând 1n
picioare şi domnul şi arhiereii"), pecetluit cu un lexem sacru (.şi eu
toţii au dzis amin"), reîntărit prin reluarea publică a imprecaţiei (.şi
au blăstămat să nu mai fie în veci aceste obiceiuri") şi pus în circulaţie
(.Şi s-au flcut patru testamenturi, cu mare blestem legate, şi asnpra
celora cine s-ar ispiti să mai de,lege, şi unul s-au dat ln vistierie, eară
celelalte pe la episcopii"), spre bucuria celor ce vedeau curmată o stare
de paupertate de nesuferit (,că se lipsise amu mulţi pământeni de vite
pentru rândul văcăritului")""
Când decizia voievodală, cu toată implicarea divină (convocată, la
fel, drept garant şi sursă de fioroase ameninţări), nu era de•a dreptul
calpă (cum 8·11 întâmplat jr, a doua domnie a lui Mihai Racoviţă, când
voievodul a făgăduit o reglementare a . desetinei' legând impozitul
odios 0 cu mare blăstllm" şi .cu straşnică afurisanio" şi amelllnţându-i
pe cei cc s-ar simţi îndemnaţi .spre stricare" că vor fi împreună ,cu
Antihrist şl cu toţi diavolii, să ocineze focul cel nestins şi viermii ooi
neadormiţi", pentru ca, peste câteva luni, domnul să reintroducă darea
hulită spre cutremurarea celor ce __..au mirat de faptă ca aceasta necu-
vioasă, cu atâta blăstăm ce au fost legat şi apoi l-au călcat• ; vodă va
aupralicita chiar: . Osebit de aceasta, au mai adaos şi pogonăritul de
vii ... ""'), durata 8l - promisa ei .neclătire în veci" - era extrem de
limitată. Blostcmul, marcă a inscparării - în vechea societate româ•
nească - a profanului de Sacru, semn al implicării Sacrului în viaţa
cotidiană şi în actul politic, era incapabil să confere dorita stabilitate
a unei hotărâri domneşti. O decizie a voievodului, susţinută de ame-
ninţarea imprecaţiei (.autoritatea Sacrului"), dura fosă cam cât \inea
domnia voievodului respectiv {de aici nevoia, in hrisoave, a 0 îndemnului
către urmaş• cu privire la respectarea hotărârii). Uneori - am văzut -
nici măcar atât, Autoritatea actului politic şi capacitatea de a impresiona
a sancţiunii spirituale (reală pentru Timpul Vechi) se stingeau o dată
cu dispariţia emitentului.
 Aceste avansări ln spaţiul unei fiscalităţi dure (cu felurite motivaţii)
şi replieri repetate (eu ecouri sociale), dind .ţara" ajungea ln neput;nţA,
erau, fll.rll. îndoială, ge,ituri politice. Mustrările de cuget pentru crearea
unor situaţii insuportabile, bănuite de cei convocaţi Bă participe la
.rădicarea" birului, spectatori inocenţi la reprezentaţie {.şi aşa au pus
domnul de au scria la toate ţinuturile de au venit câte 6 lăcuitori la
Eşi, mazili şi ruptaşi[ ... ] orânduind domnul pe Kogălniceanu, vătavu
de aprozi, de au strânsu toaUi boirimo şi mazilii şi noguţitorii şi toată
ţara ce să adunasă") şi gata să exulto ş> să aclame . u,urarea•, nu
încăpeau aici . Autoritatea spirituală colabora la realizarea acestor acte.
Nu a fost însă mereu obedientă
Constantin Cehan Racoviţll. şi el marc amator do înse<mări gran-
dioase, a hotărât- în a doua sa domnio ln Moldova, pe la 1757 - ,.să
legi văcăritul să nu mai fie intr-acest pământ• . A scos, ln acest sens,
o carte do blestem de la cei patru patriarhi ai Rlisil.ritului ortodos
(autorităţi supreme) şi do la sinodul constantinopolitan . ca sA nu mai
poată de acmil înainte nimc din domni ca să mai scoată această slujbă
a văcliritului". Pruentarea acestui document ln atare ali inspire încre-
dere, cil.ci, repet, deasupra lui , ca forţă, în spaţiu! ortodox nu se mai
afla decât Dumnezeu - fli.cută în cadrul unui Cflremonial impresionant,
pe care cronicarul, acel presupus Enaehe Kogll.lnice11nu, peaemne cll.
l-a văzut, fiindcll. li reconstituie ln scrierea n·
IarcAndaufost e,itulcu lfin tele darurişicu ofl ntulpotir,au ,tll.tuttoţi
cAţiolujielaLeturghiecuofintelodarurilnmtni,&00ţAnd acedt.eot.ement
plrintelemitropolitul,lacovu,lncep!nda-lcetidi·nceput •i pb-in •flr,it,
afurioind de 4 ori a patru patrier,i, a Ţarirradului, AJec9andriii, Antiohiei
, ; Ier111alimului, cu toţi arhiereii a Bfiintulu) săbor a sfintei Bidriol acei mari
a Rldritului, atrigAnd norodul la m,ticare cu,·Ant .amin"! Cari nu putem
arltacehuetueralnlmlrioădo atrigarenorodului, arltAndtnlluntru: .Oricini
arnumi,oriciniarlndernna,oribanialua,orilaalujblamer~,•furiaiţioă
fielnveci;fioru! ,;petriled putrezeascl,iadtrupulluidrimlilnveci!....,
a fost lntărită prin adăugarea a încă unui blea tem al arhiereilor locului:
Aşijdere,uoţând,imitropolitulocartialui,IJ.cutllcutoţiepiocopii ,iegu-
menii,afurioind,;pedomnie şipeboerişipeparte bi•liricească,iarl,P•triglnd
norodul.amin!".Şiaşa..tlrşinddocetitauîntratcu orint.ele daruriinaltariu....
Satisfacţia a fost generală (,,Oe cari nu putem arăta câtă bucurii au
luat toată ţara după ce s-au auzit scriind şi cărţi pe 111 toţi lăcuitorii de
milă ce-au făcut mărie-11a cu ţara"), căci hotărirea domnească (bine
publicitată,cum am vă~ut, şi ,pusă în stambă"'"', .,cu iscăliturile tuturor,
şi a mării-sale") p6rea irevocabilă, iar circumstanţele arătau că se
produsese o . legare• pentru eternitate, numai că peste doi ani, presat
de obligaţiile faţă de Poartă (zico cronicarul înţelegător), ln prezenţa
unei datorii .ce să inglotill", acelaşi Constantin R11eoviţli (temător, totuşi,
de prezenţa blestemulu i)
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

augA1itcucaleca1i1uperipepirintele mitropolitulcadouvadizl ega

vAcliritular At.lndu - imultenevoiaţArAicAo-aucuce leridica,fiindnevoi
multe,ibaniie,i6 cugr,,u ...1121 •
MitropolitullaC<Jv,unrigoriatcare-vomvedeacevamaijos-dorea
d asigure instituţiei C<Jnduse de el o ţinută morală ireproşabilii, a
refuzatsil facă acest lucru. Poporul-ziceacineve. -1-e.ţinutminteca
pe .Iacov,mitropolitulcareabl ilstămatvilcăritul".lerarhuln-avrut 1ă
, dezlege• propriu! bleotem. De , cartea• patriarhilor ortodocşi n-avea,
canonic,dreptulsăseatingă.Mitropolitulliretrăgeautfelluivodă
Racoviţl ,.11prijinul divin"; autoritatea spirituală, insistănd si1 se re1-
pecte o de.:izie, se despil~e. de puterea seculară. Singura aoluţioi o
r,iprezentaînlăturareaarhiereuluiincomodşiint1exibil.Mitropolitului
ia-acerutailfacă , paretiaia", aărenunţeadicildebunăvoielacinul
silu,ceeace, demn,înaltul ierarh a flcut. Cronicarul li la,,ăsil se
adresezecititorului,adicăviitorimii:

lati,cim-amlepldat,idaMitrop.:,lie,idecinoU.,idetoau.deae'e,tii
!umi,numaifoculgiurimAntului al ou-mi e utnc a p,;tn a uflet; fi •ocotiţi
d o unteţi toţi mmafiri ace,tii lumi ,; tn ceia lume
avem a tril ♦ ia riepundi
latoaU.fapU!lenoa1tretifi\i1ănli.,,.im

Cel care i-a luat locul, Gavriil Theaa\onichiul (un Callimachi) va fi

deacordcumanevrelepentrudezlegarea bleatemuluişirelnfiinţarea
,vicăritului".Semnificativtnd,Sntreagaretoricila,grecilor",careil
a uaţineau pe vodă tn acest demers, nu va reuşi aă-i transforme pe
boierii ~ăriiln nif te cutezători:
Atunce multi vreme au tăcut boarii da n- au rbpun1 namicl. Aj,oi au rh-
punou: ,.Noi la aceuta nu ne ameotedm, nici putem oi c facim, nici e1te
~~rii~~:!~ ::~t,:;~ 1
1: ;, : , ~~;~~:,;•ia:':::;; :!~t:: :;;:;. ~~~:X;.~
Teamadeblcstemere.vie...

Blestemul punitiv, blestemul-interdicţie,

blestemul protector
Am rezervat, ln a doua secţiunea acestei cărţi, un capitol aparte
,cărţilordeblestem",elabor!lrianticealelumiicre,tine{cudivenificări
tivariaţiiapectaculoaaeîntimpurilemainoi),pecarele·amdiacutat
luând ca formă de manifeste.re .cazul transilvănean•. Am explicat acolo
dece m-amopritaeupraacestei zone a spaţiului românesc. C4rţick
blutemcuţintljustiţiard(.rhbunilrialeunor neputincioşi",aflaţi ln
imposibilitatedeam/lnuiinstrumenterecuperntoare ) auexiatatlnaă
şi ln celelalte pământuri româneşti. Este posibil ca blestemul (s-a
pbtrat doar începutul) pe care li copia, prin 1757, un Ioan Popovici din
oat ul Hodiş, judeţul Arad, împreună cu alte compuneri bisericeşti'",
având titlul Malilvd cdtrd Dumnezeu, cu puterea Duhului Sfânt şi a
prea,,uratei Predstii [...] Molitva de blifslem pre carele va fi vin.ovat,
confirmat de o variantă, de această datll completă, a aceleiaşi com-
puneri - cu nn titlu mai scurt: Blifstem cu puterea Duhului ~ia prea•
curatei fecioare [... ]' " - să fi ajuna în Ardeal din Moldova. Amândouă
variantele, menţionează în titlu (în locul unde eu am lntrernpt) di. au
primit .blagoslovenia" (.binecuvântare") .arhiepiscopului şi mitropoli-
tului a toată ţara Moldovii" . Diferenţele dintre ele sunt minime şi
această cvasiidentitate poate fi explicată doar prin descendenţa dintr-un
prototip comun. Poate moldovenesc, clici cu nu împărtăşesc precauţiile
lui Gheorghe Ciuhandu 2", care socotea că numita .blagoslovenie" putea
fi un . •ubterfugiu" (atribuirea textului unui înalt prelat al Moldov~i)
în stare să facă mai lesnicioasă circulsţia .cărţii". Nu cred, de ase-
menea, că t rebuie să-i căutăm neapărat originea fn veacul al XVII-lea,
când doar pentru Varlaam a fost atestat dublul titlu de ,arhiepismp şi
mitropolit" (tn Şeapte taine a besearecii). Textul în discuţie este evident
mai nou, iar în secolu! al XVIII-lea, în Moldova, dublul rang al !nalţilor
ierarhi era declarat ln mod obişnuit.
Şi în acest rând avem de-a faco cu un text specializat: pedepsirea
unui hoţ, a producătorului unei pagube. Numai că acela care a
comandat .cartea de blestem • (devenită apoi formular) sau cel care a
redactat·o a avut ideee lărgirii cercului implicaţilor în ofracţio ~ hoţul
(caro se bucură de o atenţio specială), cei informaţi în legăturii cu
lovitura ce urma a fi dată, martorii discreţi (pentru justiţie) ai actului ,
cumpărătorii bunurilor sustrase şi, mai ales, iniţiatorul, . creierul"
întregii operaţii (.pre cel ce ştie de peri rea"; .pre cel ce a furat şi a
cumpărat de la el"; .pre cel ce a văzut furând şi nu spune"; 0 pe cel ce
mi-a făcut mie această pagubă"; , pe cine l-a sfătuit în facerea ei") .
• Cartea de blestem" începe cu o .rugăciune" ce i~i propune evident
să îndupleeo Divinitatea (mitând înt!i pe clemenţă şi apoi pe alianţă)
spre acţiunea de pedep.sire (sau măcar de ameninţare) ce va fi dezvoltată
ulterior: ,Domnului să ne rugăm" - începe autorul care nu mai deslu-
şea bine cuvintele de origine slavă, clici scrie ,,Molitvă cu rugilciune•.

Bine eşti cuvlntat, Doamne Dumncunil părinţilor nottri, cela ce \ii toste
câte d.nt ln ceriu ,ii pre pAmânt, Dumne:teul lui A-,raam, a lui laac ,; lacov,
C<li C<l ai făcut ceriul şi pll.mAntul , marca ,i toate cele ce sunt int,-..lnn, cela
ce ai puo pocăinµlşi ruip oamenilor,nu pliră•irugllciunea ,•uapinurile,i
lacrimile mele, cum ai primit pe Petru cel ee o-a lepădat de la tine [...]
primeşte. Doamne. rugăciunea mea, cum • i primit rugăciunea a trei c«<>ni,
când se rui,:s din cuptorul de foc: Sindrao, Misas, Abdenago; primeşte,
Doamne, rugăciunea mea, cum ai primit J"' Maria Eghipteanca.
 BLESTEMUL Şi ME1'"!ALITATEA ROMÂNEASCĂ

Sigur că autorul avea sub ochi un model de blestem, pentru că

numele ac,:,lor trei . coconi" pot li recunoscute şi în fragmentele (slav şi
românesc) copiate de popa .Grigorie din Măhaci în sbornicul aău.
Şi mai departe formularul .cărţilor de blestem" este respectat
hsrisţiunile sunt neînsemnate ; lista sfinţilor nu este foarte întinsă,
dar tonu! este ext.r em de decis), solicitantul declarându-şi identitatea
şi cerând de la bun început, într-o ordine a gravităţii inversată,
pedeap,,a maximă pentru infractor. Mânia fiind aJtfel domolită, bleste-
mul curge apoi pe un fligaş ştiut (de remarcat ar fi, poate, introducerea
lextekirsacre în formulă):
D<>amne Dumnezeul mou, atotţiitorule, cel ce ai ,idit şi ai fii.cut pre om
dupA chipul TAu ,; ai dat rugăciune la toţi oamenii, au,i, Doamne, şi
rugăciunea mea a robului (cutau), care mA rog acum Sfinţiei tale. Bate,
D<>amne, pre vrlijma,ul meu Ji-1 ucide. Bate-l, Doamne, cu sfânta şi cinstita
Cruce a Domnului lious Hristos. Bate-l, D<>amne, cu ruga Preacuratei şi
ofintei Maicii tale, bal~-\, Doamne, cu Sf. evanghelic: bat&-!. Doamne. cu Sf.
Liturghie; bate-l, Doamno, cu ruga sfinţilor lngeri; bate-l, Doamne, cu ruga
cinotitului f i măritului loanBote,ătorul; bate-1,D<>amne, cu rngăciu n ea
ofinţilorm.triţifiîntrutotlăudaţiapostoli;bate-l, Doamne,curugăciunca
celor trei ierarhi Vaoilie cel mare, Grigorie teologul şi !<>an Gură de aur.
Bate-l, Doamne, cu rugăciunile Sf. Nic<,lae; bate-l, Doamne. cu rugăciunea
dinţilor mucenici Gheorghe, Dimitrie şi Teodor,.

Defilarea forţelor cereşti (chomate să lovească prin .rugăciunile'

lor), consistentă dar sekdivă, este urmată de o imprecaţie oo ameninţă
cu suferinţa fizică (diabolică, evident), preparatoare a morţii (pildui-
toare, fireşte, şi ea, şi sucoodată de semnele principale ale .odihnei de
veci" inten;ise şi imposibile)
Trimite, Doamne, peste el boala rea drăcească, trimite, Doamne, blhtemul
ce a venit pe•te Cain, Sodoma ,i Gomora. Slobozi pre el \>oală iute şi multă
1...1 bate-l, Doamne,,; cu cele 7 soboare ce o-au ţinut ln Nikea, cu cei 318
părin\i a toată lumea; acelablbtem 1iafurioanie,ce-apu• preopurcatul
deArie,săviespreelacelblbtămJiafurisanie[. .. lsălieafurisitşiporeclit
[eronat, în loc de procht >au de mai vechiul proc/eţit , blestemat" - n.a.) cn
~purcatul de Arie; ferul oă ruginea!ICA, piatra 8A umezea!ICA, lemnul oă
putrezesocă,iartrupulaceluiadnuput,..,zcucă;pămlntuloănu-lpri­
meaocă. Auzi-mă, Doamne, pre mine, nevrednicul robul tău. Au:tl, Doamne,
şipretoţipreoţi icari oe rottgăofăntuluităualtariu,auzi.Do,,.mne,procei
ceoeroagăţieeucredinţă,cAţiesecuvinetoatămărirea,cinsteafiinchină
ciunea în veci netrecuţi. Amin=.
Cu toate lacunele pe care le are în privinţa istoriei Bisericii (toate
cele şapte soboare s-ar fi ţinut la Ni eh cca; probabil că nu exactitatea
,trimiterW l-a interesat în primul rând pe neştiutul autor, ci forţa
simbolului şi, categoric, exemplaritatea cazului evocat: afurisirea şi
moartea ,spurcatului de Arie"), a.ceastă .carte de blestem" (redactată
poate în Moldova, poate în Ardeal, căci seamănă - ca structură - cu
unuldintretextelepublicatedeGh.Ciuhandu), .dedicată"tnvarianta
prezentatămaisu.s,darperfectutilizabilăşiinalte tmprejurări,face
ofigurăonorabîlălnşirulcelorcecheamăpedepll<!

În anul 1752, 80boru]Moldovei...,înfruntecumitropolitullacov,

dădea o hotărâre intitulat.li Bldstdm sobornicescu pentru neprimireo
rtrdinilor la tronurile Mitropoliei ţi o Episcopiilor Moldoviei ...
Evocănd .obiceiul ţării şi a patriei", întilrit de .sflnta Pravilii", obicei
cesecade,.11ăateanemutatşinedlcat",aceetactdeindependenţă
biaericeascăeate,înacelaşitimp,unuldedemnitatenaţională.latoria
apropiat.li ,punea părinţilor strânşi ln 80bor d un grec 0impământenit"
(ae călugărise la Neamţ), anume Nikifor, instalo.t mitropolit mai mult
din motive atrategice(,.casă o.ooperenumelecel dehainlât alui Antonie",
plecatimpreunăcu trupele ruseştiin 1692), uitand-separe-înţ.ele­
gereaflicuUi liafinţireaaa,erapepunctuldeacedajilţulmitropolitan,
pe o ,mare 50mă de bani" (aimonie !) altui grec. Afacerea a atamit,
fireşte,mareemoţie,căcio 0 excepţie" tindea aăsegeneralizeze.Deaici
şihotăn\re&80boruluidin ianuarie 1762,preocupatîna .păzihotarele
obiceiului ţării [care apunea limpede că ,mitropoliţi şi episcopi din
atrliin idnu aefacă"]şiadreptăţii"

(... ) hoUrAm ,; !ea-Am <a. fieştednd, atât ln vremile ule ce vom trAi noi, cAt
şi ln ule viitoare a urma , ilor 110,tri, ca nicidecum obiuiul ţlrii fi a sfintelor
ocauneaeparhiilorţiliriialt4datilio4nuoemaicalce,nicio4M!atrlmute,
u.oriolndvaaveatrebuinţiliţaradophtorlavreoeparhie,tliliurmeze
duplobiuiulţArii,idinpAmlntenioliM!aleagA mitropolit1auepisc:op.
Ear str Ai ni niciodată d nu oe primeucli. nici d ,e mal Intre alt"l otrliin
la plotOria vreunui ocaun eu mijlocire de bani nu mlearfi fir!
debani,oaucuprieti11i,al-1iioprheasc:ălmpotrivapravileişiobioeiului
pAmlntului
Referirea la,obiceiulţ.ării" nu este un simplu apel, fără acoperire,
laiatorie,menitdoaraăimpresioneze. Ne amintim-dintr-un capitol
anterior - de obstinaţie. cu care moldovenii au ţinut ca în fruntea
i nstituţieilorecleziaaticesăseafleunomallocu!ui.Nucredcăputem
vedea în această lndllrjirc- careageneratşiconf\ictul cu Patriarhia
ecumenică-o manifestare de xenofobie,ci doar expresia -firea1că­
adorinţ.eideindependenţA,delimitareaaeceauluialogenilorlacondu­
cerea treburilor bisericeşti şi, deloc secundar, încercarea de lntărire a
rosturilor morale ale vieţii Eeclesiei. Acelaşi punct de vedere fusese
susţinut şi de Antim Ivireanul (.străin " el însuşi) ln Aşdzdmântul
mliru\atirii pe care o iidise ln Bucureşti şi în fruntea căreia .lega cu
blestern"sănuajunglivrcun .svetagoreţ"sau_ierusalimlean" (totgreci
adicl).Săcredem,prinurmare,cll.vorrnaifiexi atatşialte.blăstămuri"
care vizau eradicarea unor fact,,ri conturbatori (nu neapărat 1trAini)
din 1paţiul bisericesc•" şi laic~".
 BLESTEMUL ŞI MEl«'TALJTATEA ROMANEASCĂ

.Blbt.Amul" acest.a arhieresc eate, prin urmare, unul de interzicere.

Fonnulaimprecatoriereprezent.aoscevenţlobligatorie,clci-sepresu ­
punea-amatoriiln ase.,ispitislcnlceobieeiul sfintei Mitropolii&au
altorscaune,cumijlociredebanisaucuprieteninămiţicudare"puteau
aă ae gbească destui. Împotriva acestora părinţii sinodali duf!l.,oară
un blestem amplu, Rever, amintind - era de părere D. Furtună'" - de
aprigele formulări greceşti:
[... l J)<I unii ca aceia cu toţii fmpreună Cil dintr-o gură li legăm Ji-i
blbtlmlim; ti lntr-aceota chip zicem : Sl fle blht.am aţi de Dumnezeu,
Domnu\Atotputemieul,1ideaoapreacuratlmaid,ipurureaFecioarl
Mariea,daaliviţiil2Apoatolitideacele a toatllumeadinteJepte1<1boare
tidetoţiofinţii.Ferul,petrele,itoată fireancputreiitoareUputre.eucl
ti d oe rbipeaad , ear trupurile acelora
• ă otea întregi !n veci; d aibi
parteeuludav lndtorul,,icupr<>clctulAria J icualţieretici;oA - ilnghiţl
p!mlntuldeviica preDatan1iAviron; 1l-iloveao,lcutremurulluiCain
1i bubele lui Ohiez; copiii lord rlmh draci Ji femeile lor vl duve, ,; toată
ave..,alor1lfiejlifuitA, t icaselelorlntrurA1ipira;lntoatlvie\alor
procop1ealli1linuaibl1iertare1linuaf\e.Atijderea1i 1merenillnoUtrll,
«i ce oll.ntem io,lliţi mai j ~ , cu puterea ce avem datl de !a Domnul
Dumneuu, P"' unii ca aciea, orice obraz ar li, li aFuri• im ~i·i blhtlmlim,
ti-i legim lupt tot blhtlmul ce-i ocrio mai lui , ca pre nit t e otricltori
obiceiuluiţlirii ti5mpotrivitoriafintiiPra~li ...

fntlmplarea (sau poate nu?)a fii.cut ea tocmai mitropolitul lacov,

obligat8lfacl.paretiaia" fiindcla-aopua . dez!eglrii" blestemuluiee
interzicea . vlclritul", al fie lnlocuit - am văzut - chiar de un grec
(cbiardacliaeeataproveneadintr-unneamromlnesccese,elinizase•).

Teama de puterea lui Dumnezeu, forţă concentrată pedepsitor ln

unnlrileimprec aţiilor,af!l.eutdin
blestem şi un act protector. Al unei
1tiiridefapt,aluneiînstituţii(cumafosttîpografiacu\iteregreceşti
ti slave, lnfiintatA la MănAatirea Sf. Sava din lati, despre care scrie
Ax.inte Uricariul,.. şi pentru a cllrei protejare ,.s-au flicut testamenturi
cumareblhtemti legAturiea siifieatAtiitoare ti neclătite acele
socoteli .• ,•), al uneideciziijudeciitoreşti(cum vom arăta ceva mai la
vale). Blestemul conferea inamovibilitate, mai cu seamli când ,cartea•
care îl conţinea purt.a iscălitura unui arhiereu . .Credibilitatea unui
asemenea document sporea pe măsuri ce rangul ierarhului era mai
!nalt. Am văzut mai SWI că, in 1698, Episcopia Rlmnicului obţinea de
la Hriaanth Nottaraa, patriarhul lerwialimului, o carte de blestem
pentruomotie(contest.atAprobabilcadreptdeproprietate)peeareo
aveatnsatulBlr&eştidinjudeţuJArge,.Respectateeraudesigur(altfel
e:i:tindereaşidurataaeesteipracticin-araveaomotivaţîesuficientă)
fÎ,.ciirţiledeblestem" aleierarbilorlocului. Unaetfeldedoeumentde
tnt.Arire dădea sinodul Bisericii Moldovei, ln 1709, pentru ca daniile
făgădu ite Epi8copiei Huşilor de Mihai Racoviţă voievod d răm!nă
intangibile şi nestrămutate. Mitropolitul Ghedeon, episcopii Pahomie
al Romanului şi Calistru al Rădăuţilor aru ncă ameninţări drastice
celor care(intr·oadreaarefoartecuprinzlltoare) .11-ariapit.isă atriceşi
arvreaalldătellllcăorimultoripuţinaceutăto<:mealăşilntllritură
slinteiEpiscopiioricumsaudupăaltivreamioridomn,oridintruarhie­
reî,ori dinboiari şicariliar8fll.tuisprestricarea ... •. 0 811.lietrecleţi"­
adică de trei ori blestemaţi - asemenea .cUcători" (asupra cărora
imprecaţiarostogoleştecuvinteîncllrcatedespaime)şi

blhtămaţi de Tat!l. de Fiul f i de Sflntul Duh f i Maica Pnciota ti de 4

evangheli4ti 4 iAAlielegaţi , iafuriaiţide318părin\idinceta<eaNicheiifi
detuoşepteaAIM:,ară a t<>at!lumeaşideomerenianoutrăArhiereilorcari
ni·am numit mai oua t i ni·am ioctlit mai jos. Parte sA aibă cu luda ti cu
trecletulAriia, iară lnviaţa lui A! dobAndeuct cutremurul lui Cain ,i
ougrumariia ludei, vAnzlt<>rul de Hri,too, fi lngerul lui Dumnezeu d-l
goneaocltntoatezileleviia\eilui 4itotprilejulloroll.ar1ll.tnfoc.larldupl
moartea lor d moşteneascl focu! cel ne.tins t i viermii «i neadormiţi ln
veac·n·ci!i muncl.Am"n""·

Intermina bilele procese

În 1817, Codul lui Caragea legifera, tn 0 glava 54", participarea

.cărţilordeblestem'date do Biserică la procesul aflării adevăruluitn
csuzeleajunaeînjW1tiţie,oficîalizJindopracticăvechedetreisecole"'.
Gest tardiv şi fiindcă- iiceam - textele de ameninţare emi se de
Biaericil. erau de mult oorute - fi fll.rl o codificare expresă - atunci când
justiţia laică intra ln impas (şi nu numai), şi pentru că ln prima jumă.
tate a veacului al XIX-iea s,msibilitatea religioasă românească începuse
d temperHetonul intervenţiilor edeziaatice în pricinile aflate pe
rolurile tribunalelor. Dac.I., la tnceputul secolului al XIX-iea, în 1806,
mitropolitul Moldovei Vcniamin Costache, urmând pilda !naintaşilor
săi în jilţul mitropolitan, li înfricoşa - într-o pricină privind moşiile
Ştiuca, BuniucaşiBalatadinţinutu!Soroca-peceicare.vertăgldui
adevărul cu nedreptate şi nu vor voi a mărturisi adevărul" că nu vor
aveaparte.,deviaţalor,doostenclelolor,dosudorilolor,dechiver­
nisălilelor,idobitoacelelor•,cil.vorfi 0lntrupien:areşipeire" .ca
prafulceldindrum " ,cădiavolulwvaatingedo .alelorcelevlzute"
.cadeavereadreptuluilov",călşivorducevîaţa ,oful.ndşitremurând,
UlrAndu-aă pre pământea şi Cain", moştenind în piu a şi . bubele lui
Ghiezi",că . fomeilelor"vorlivăduveşi .copieilorsăracişîcerşitorişi
!ipaiţidetotfeluldeprocopaeli'"', iarcAţivaanimaitArziu,înlS09,
GavriilBănulescu,.mitropolit,apreaSfântuluiîndreptătoriuluiSinod
 BLE!n'ElllUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCA

cilen t i al aceluiaşi în Moldavia, Valahia şi Basarabia, exarh şi cavaler",

îl imita {într-un proces ce încerca a fixa hotarele moşici târgului
Hârlău) copiind aproape literă cu literă şi blestemul (dovadă că
Mitropolia Moldovei avea .formulare• de impre<:aţii'"), peste cincizeci
de ani, în 1860, .cartea de blestem" dată de mitropolitul Sofronie Miclescu
(intr--o pricină arhivizată la Tribunalul din DorohoiW) are cu totul alt
ton, mai mult .învaţă" decât înspăimântă, pune Sacrul - elemontul
suprem în jurui căruia gravita cândva sancţiunea spirituală - într-o
postură .domestică", arată a fi devenit un fel de act cerut de tribunal,
formalizat până la completa golire de vechiul conţinut
[... ] ln urmare noi mai lnt.âiu
părinteşte •fll.tuim şi duhovniceşte !ndemnăm
petoţiaceicuivorfiavlndcătdepuţiniştiinţilntruaceasta,sAarate 4i
oi mărturioeaseă dreptul adevir tn frica lui Dumne•eu, ea nu din rudenie,
prietenie sau pentru feluri de intereauri lâoomindu-ae şi Ugliduind
adevărul, d-şi vatăme sufletul şi sA-ş i piardi agonisitul avut, cAci pentru
unii ca aceia olobozim aoeaotâ carte de blhtAm, iar drui vor arlta şi
vor mt.rturisi dreptul adevir ln frica lui Dumnezeu, •ă fie ertat şi bJ.agosfo-
vit. Amin' ..
Este o .carte de blestem" fără ... bleateme. Doar cu sfaturi. Este mai
mult o .carte duhovnicească" - constata D. Furtună 2", remarcând modi-
ficările petrecute în .rosturile sentimentului religios" al românilor pe
parcuniul câtorva decenii.

Cu secole în urmii inaă, .frica lui Dumnezeu•, teama de judecata

divin! funcţionau aproape fără d<lfecţiuni. De aceea, când erau siliţi
să-şi declare neputinţa în a stabili adevărul în procesele nesfi\rşite
(unele durau vescuri întregi) pentru proprietăţile mereu ·divizate ş i
subdivizate, în care părţile veneau cu maldăre de hrisoave doveditoare
(ilizibile sau greu de tălmăcit) şi cu interminabile .spiţe de neamuri"
(într-un soi de .sat genealogic", satul .umblător pe. bătrâni", in care
.bătrll.nii" erau părţile primordiale, cll.ndva egale - apoi divizate şi
subdivizate - ce proveneau de la atrii.moşii familiilor'"") ori convocau
martori aflaţi în relaţii suspecte cu onestitatea..., judecătorii - voie-
vodul sau de[egaţii lui în provincie (de regulă pârcălabii sau vornicii'""),
boierii divaniţi ori, mai tArziu, chiar profesioniştii justiţiei (puterea
temporală, adică) - cereau Bisericii (puterea spirituală) .cArţi de bles-
tem• pentru aflarea adevărului. .Cărţile de blestem" reprezentau o
ultimă soluţie, ieşirea dintr-o situaţie altfel insolubilă. Purtătoare ale
.urgiei lui Dumnezeu", cărţile de blestem (aflate, allituri de hrisoave,
mortori, jurdmânt şi torturd, Intre modalităţile prin care justiţia făcea
paşii spre descoperirea adevărului) se dădeau - spun emitenţii lor -
împotriva prezumtivilor culpabili, spre a-i înfricoşa şi a-i face să se
tempereze şi să stopeze infracţiunea (.întâi ssupra acelora oricarii prin
ştiinţă lăcomindu-să, fac împresurare la numitele silişti"), împotriva
celor tentaţi sau ,interesaţi"(căci veehiuldreptromânesc, urmatei
celuiconsuetudinarne •cris,maireflectaîncă--"ituaţiadeobşte",adică
11tăplnireaîndevălmAşie11păm4ntuluidecătrefamiliaboierească
aauobşteaţ4ranilormoşncni,d11rşirăspundereacolectivălnfaţa
adm.inistraţieioriajustiţici)dm.istificeşisiidepunămărturiefal•ii
(.,aaupraaltoraoricariivorfiştiind sauvorfiauzitdinbătrlnipentru
hotarulaceatormoşii,peundeauumblat,ia-austăp4nitdinvechi"),
se diideau - într-un cuvânt - pentru .a să dovedi adevărul", ,.spre
descoperireatotadevăru!", .spredovadadreptăţiişiaadeviirului".
AdunAndînsinetoateaancţiunilerostiteoontrainamicilorcredinţei,
.carteadeblestem"tranaportaîncauzajuridicăaparentirezolvabil4
autoritatea ei spirituală;eapăreacăpoatesăimpunăaflareaade·
vărului, căci făcea o mî!J(are de transgresie convingătoare: declara
adevăruldreptvaloarecreştinăşi impunea preeminenţa sa.
Consideraţia ar4tatJi. acestor inscriauri de ameninţe.re, de.te de
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe şi făcute publice de aceiaşi (episcopul
roateableatemulinbiaerică;preotulcurţiidomnettifăceaace\aşilucru
cAndjudecataavealocîndivan)saudeaubalterniilor(untrimisa\
epiaoopuluisaupreotulsatuluiciteacarteatnbiseric4,laor48pAntie
asatului-cumafăcutdichiulEpiacopieiHuşîlor,delegatdeepiscopul
lnochentielnsecolula\XVIll-lea-,pelacaseleoame niloraaula 0 locul"
aflatindispută;lnvremurilemainoi, cărţi!edeblestem-emisede
tnalţiiierarhilacerereamariilogofeţii adrcptAţii-erautrimise
protopopuluizoneicare îispovedeapeviitoriimartori,liconsilia,le
acordatreiziledemeditaţieşiabiaepoiiipuneas4jurelnbiserică .. '),
eralnsemnată. S-aupbtratştiricare arat4c4acestehlesteme, fie
lncadrate lntr-un ceremonial menit Iii impresioneze (l-am mai evocat;
iat.li.,lşiintr-unhriaovdat deMateiBaearablalnceputuldomnieiaale:
,IarcinedindomnicarearalegeOumneieudupăpetrecereanoaatră
aaudinvliidici sau din episcopi sau din boieri mari, puternici aă va
ispiti[... ]ace!aom,dimpreunăculndemnătoriilui,săaibăamo,teni
ble1temul aeberului, arhiereilor, egumenilor şi a toţi preoţii ţllrii. Care
blestemlnainteanoastrJi.şi lnainteaadunăriiatoatăţareînsfintele
odăjdii îmbrăcaţi şi cu făclii aprinse ln mâini lnfriooşat fi groaznic
făcutu-l-au,şiblestemândstin•u-şi-aufăcliilecumestelegeableste­
mului" ..,sau-oopiattnîntregime-lntr-unactdinl639delaacelati
MateiBasarab:.[... ]laracelcevaciilcaşilnaamiinu•lvabAgasăaibă
a moşteni bl4st4mul arhiereilor, egumenilor şi a tuturor preoţilor ţării,
care blistăm înaintea noutrăşiînaintea adunării a toată ţara !n
afinteleodăjdiiîmbrăcaţişicufiicliiaprinseînmâni,înfricoşatti
groaznicfăcutu-1-auti, blăstămlnd,aU.nsu-şi-aufăcliile,cumeete
legea blăstămului"), fie rostite de un slujitor al Bisericii, iti făceau
efectul. Presiunea unei religiozităţi nealterate, cenzură morală încă
necontestată , li obliga, in unele cazuri(numereu), pe culpabili aii
 BLESTEMUL Ş! MENTALITATEA ROMANEASCA

renunţe la demersurile lor, să .se dea rămaşi" - cum zic izvoarele -

spre a nu-şi Inc/I.rea aufletul cu greutatea imprecaţiei, aducătoare a
mâniei divine. ,Cartea de blestem" se arăta eficientă şi judecata se
încheia.
Soootit.e - spuneam şi mai sus - rezolvări decisive, ,cărţile de blea•
tem" erau utilizate în vechile judecăţi nu numai ln lncălcitele procese
de stabilire II hotarelor proprietăţilor funciare sau de moşteniri, ci şi ln
cauzele de divorţuri, în validarea testamentelor, la înfrăţirile de moşii,
ln pricinile felurite de vAnzare şi cumpăra re"'·
Ele erau cerute de voievod, de boierii din divan, de una dintre părţile
aflate in litigiu. Sub ameninţarea lor, a pedepsei spirituale formulate
de Biserică, sediu al Sacrului pe pământ, ae produceau mărturiile, date
în faţa voievodului (instanţă supremă pentru orice fel de cauză; vodă
judeca nu numai in cetatea de scaun, ci şi în celelalte reşedinţe ale sale
ori ln ca.Jătoriile prin ţară), ln faţa unui delegat al ace stuia (pârd.labii
aau vornicii, de regulă; iată un exemplu: .[. .. ] au ales din divan un
boiariu de credinţă, Stan al 2-lea sluger de l-au trimis cu jurământ şi
cu cartea vlădicăi Grigore, de afurisanio, la Goga armaş, ca să măr­
turisească cum va şti cu aut1etul lui. Deci Goga annaş, dacă a văzut
acea legătură tare, se-au seulat înaintea vlădicăi de acolo, a mulţi boieri
şi neguţători, mărturisind cu sufletul lui şi cu mare blestem" ... ) sau a
ierarhilor (cum s-a !ntâmplat cu episcopul Agaton al Râmnicului ... ),
şi acestea erau definitive. Jurămintele martorilor se prostau şi ele,
uneori, sub spharea blestemelor bisericeşti, devenite aici garanţi ai
angajării celor chestionaţi pe calea adevărului .... Cei care aveau de )
flcut depo. ziţil cu privire la .hotarele unor proprict.ă\i, mergeau pe linia
răzorului precizat de ei cu o ,brazdă ln cap"'"· În Ardeal, proprietarul,
desculţ şi cu capul descoperlt, stătea îngropat ln pământ până la mijloc
şi jurs că acel pămănt (ţinea ln mâna dreaptă o brazdă din locul tn
dispută) este al lui. Biserica ln calitate de lăca ~ , fânt, elemente 11\e ei
aau aimboluri subordonate (crucea, icoana, Biblia) participau la aflarea
adevărului prinjurămtnt, mărturia calpă atrăgând pedeapsa prin forţa
lmprejurărilor, căci era vorba aici de o angajare a eufletclor, de proiec-
tarea unui destin nefut al acelora fn veşnicie. Se făceau depoziţii ln
faţa bisericii, pe cheia bisericii'" , pe lacătul de la uşa lăcaşului'.,, pe
lumânările care erau puse pe capul celui care presta jurăm ântul etc.
Legiuitorul se purta, ln vechime, foarte aspru cu cei care jurau fals.
Dacă ceea ce promitea lndreptarea legii sperjurilor se şi punea în prac-
tică, nstrllşnicia" (cum zicoa G.I. Lahovari) ora majoră: .Cino se jură,
iar dupl aceea se va arăta el au jurat strâmb, aceluia si-i tae limba;
~ijderea şi martorilor cari vor jura strâmb".• rar alte pravile sau legi
zioo să se tae mâna celui ce va jura strâmb."...
nCărţile de blestem" erau acte emise Ja cerero" şi avoau deci o desti-
naţie precis ă. Sursa lor puteau fi înalţii ierarhi (episcopii, mitropoliţii),
uneori sinodul care îi aduna pe toţi. În împrejurări solemne sau în
circumstanţe care puneau în evidenţă posibilităţile materia le ale
comanditarilor ori statutul lor, se solicitau astfel de documente şi
patriarhilor Răaăritului sau doar ecumenicului din Constantinopol,
care îi putea repttzenta pe toţi. Uneori, spun aursele indirecte, l!Cl"iau
astfel de .cărţi" - depăşindu-şi evident prerogativele şi călcând inter-
dicţiile prevăzute ln pravile (Cartea româneascd de fnvdţdturlf a lui
Vasile Lupu se referă în chip expres la acest lucru) - şi preoţii.
Ştim că, aflat prin părţile noastre, patriarhul Constantinopolului,
Ieremia al II-iea (cel care acorda Bisericii Sfântul Nicolae din
Ţara Românească rangul de stavropighie, făcând-o d atârne doar
de Patriarhia Ecumenică), dădea o ,,carte de blestem" (Iorga zice ,.gra-
mată patriarhală cu blăstăm, apre veşnică stăpânire") prin 1591-1592
într-o pricină de hotărnicie""'; la câteva decenii după aceea, ln 1654,
patriarhul Macarie al Antiohiei, călător în Ţările Române (voiaj poves-
tit de Paul de Alep, nepot şi diacon al patriarhului, a dat şi el u"n
document asemănător""'. De la Constantinopol şi-au adus , carte de
blestem" călugării de la Cernica (C<lrerea fusese a vornicului Cernica
din 1619) pentru a fi anexată testamentului vornicului cu dispoziţii în
favoarea Mănillltirilor Cernica şi Plumbuita"". Şi tot de la Patriarhia
Ecumenică au obţinut şi monahii de la Cozia o ,carte de blestem" în
1637 pentru satele Călimăneşti şi Bogdăneşti"'"·
În marea lor majoritate, .cărţile de afurisanie şi blestem" ajunse
până la noi sunt iscălite de înalţi ierarhi ai locului şi aparţin secolelor
al XVIII-iea şi al XIX-iea. Episcopii (care - am văzut - puteau fi şi
judecători ori trimişi ai voievodului în pricini complicate) emiteau
frecvent asemenea acte de ameninţare pentru stabilirea adevârului.
lerotei, episcop de Huşi, dădea în 17450 .carte de blestem• pentru o
chestiune oo privea fixarea unor hotare"' şi îşi amintea, ln redactarea
ei, şi de formulele imprecatorii scripturistice: . [...] aşijderea şi de sme-
renia noastră să fie anatema şi amaranana•. Un episcop Damaschin
participa prin 0 cărţi" asemănătoare la aflarea unor vechi hotare (in
cazul mOJjiei Buneşti; pe verso sunt notate declaraţiile celor care au
primit-o,..) sau la menţinerea averii Mănăstirii Cozia, la care atenta
un logofi'it Mihail'"''· O . carte de blestem" a episcopului Filaret, unnaş
al lui Chesarie ln scaunul Râmnicului (şi în editarea Mineielor), datată
20 septembrie 1780, în care li presa pe nişte martori, călugări şi mireni,
să spună pe unde treceau cu adevărat botarolo moşiilor episcopale do
la Dasul, laroslăveşti şi Urziceni, reconstituite în timpul mitropolitului
Grigoric '"· .Cărţi de blestem", in pricini asemănătoa re, au scris,
pe când erau episcopi, şi viitorii mitropoliţi ai Moldovei: Veniamin
Cestache,..şi Iacov Stamati
Mi tropoliţii redactau astfel de documente in nume propriu

~n~::r:~~e~~ 1:~ă:~:0 !~ini:~!:r~::sţ!:i·d~:n,L;~"Ja m1i!~;~:i1i:n~~

 BLESTEMUL ŞI MENTAL!TAT!iA ROMÂNEASCĂ

(o bucată de moşie din Vrilneşti) pe care postelnicul Dragomir o făcuse

rudei sale Radoslav din Dllnnllneştî (. Iar cine să va ispiti deîn feciorii
lui şi deînfeate.i şi deîn nepoatele lui a lua aceasta mai sus zisă
dealniţădela Radoslav, văru-său,oricinedeîn rudaşideinneamullui
acălcaşiaspargeaceaatăpomeană,iaracelaomsăfietrlicletşiproclet
şi anatema ot 318 sveti otţi ej vil Nichei [slavoneşte - n.a.] şi de
vliidiciiameaincăaiifieprocleatşiafurisit.,,").Mitropolitu!Sava~ria,
prin 1697, o . carte de blestem" pentru un proces în care se disputau
hotarele unei mo~ii. Cazuri le de hotărnicie erau cele mai frecvente
Pentru astfel de prici n i au ameninţat cu . urgia divină" mitropoliţii
Nichifor (la 29 mai 1742""' şi la 20 august 1752"') şi Gavriil Ca!imachi
aiMoldovei.Ce\de-aldoilea,inl766,răspundeaastfeluneidispoziţii
domneşti(incareeraamestecatşireclamantul):

Gavriil cu mila lui Dumnezeu arhiepi ocop fi mitropolit a l Moldovei. Facem

fhre cu aciutl carte a noastră de hlhtăm precum ne-au arltat fiul noatru,
Dumnialui 1to!nicul Coetandin Greceanu pentru neşte părţi de moş ie ce au
cumpărat de la Agărce(c e )şti ,; de la neamul for tn C~ăten i , ln ţinut"urile
Fllciului,pentrucare, a vllndm a ipeurm l pricinldejud ec atlcuvăndtorii,
, -au hotlrAt den luminată porunca Mării sale lui VQ<!ă ca d , tăplneucă
plrţilelorceAAntiocăll\ilnzapi1,cAteoevor alegeduplzapi1u\lor, 1 i
liindclaceleplrţinu dntalese,nicihotărl te,iar l,idenporuncagospod.
[domneucl) 1 -auorAnduitboerihotarnicica săaleagApArţile fie, te<:lruiea
vAnzAtorin, atăta de baft inl, cAt fÎ de cumplrlturA, ,; s Ale hotlra..d fi ol
lepreţlluiascll ,i,pentruca aloe dovedeaocădreptatea,iadevlrul,au
cerşutDumnialuiatolnicul dela_noiaciaatlcartedeb!htlmasupravAn· 1
zătonlor « eănt ioclhţi ln zapi sul de nu vor arăta Intru adevăr dr(:pte
pArţele loru ce auln Căş llleniiTulea ş ti baştină ,i cumpilrAtură, ci cu
nedreptate vortăgldui,cum 1ipre\ă!uitoriidenuvorpre\lluicu"dreptate,
lQl:Otind şistarealoculuiflirdehat.tr,nepărtinindnici\aoparte,nicila
alta, unii ca aceia •A fi e blhtlmaţi de Domnul Dumnezeu t i do preacurata
aoaMaml,de o !ăviţii 12„po,ieoli , ideJ18$1inţiplrinţidelaNichea,ln
toată vila\a lor AA-i lovaod bubile lui Ghiezi , ; cutremuru! lui Cain, fierul,
piel;:riledputrezeascltid serbipeaocl.iartrupurileacelora dotea
I
lntregi,idupămo a rtenedezle gate, oi, tene!ile,ioudorile l orAăfieopre
pierzan.lntoată,·iiaţ.a!orprocopsalAdnuvadă ,idecAtre smereniia
noas.trluniicaa.ceia•.Afieblht.tmaţi,iar.,mlrturi oind.•<•.vărull.nfricalui
Dumnezlu ti urmlnd cu dreptate, să fie e rtaţi ,i blagoaloviţilnvoci '"·
CAţ1va ani ma, tArzm, în 1780, la 17 mlie, ace laşi m1tropohtGavriil
dădeaoaltă .cartedeblestem", totpentruopricinădehotărnicie,de
data aceasta împotriva celor care . împresurau• o mlnă.stinl din Roman,
dovedindu-necăMitropoHaMo!doveidispuneadeun .formular"(voi
arAtaîntr-altllisecţiuneaaccsteicărţicăexistaucelpuţindoul)
pentru astfel de documente (după cum prezenţa uno-r . stereotipuri
imprecaţionare• o arată şi .cărţile de blestem• di n Ţara Românească
dintre anii 1847 şi 1861, păstrate la Biblioteca Academiei RomAne):
 Gavriil cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop ,; mitropolit Mold„viei. Facem
ştire cu aceast.ă carte a na.astră de blhtlm, do vreme ce mănbtirea afeti
Spiridon şi Precistaot Roman au, la ţinutul Dorohoiului, aceute oili,ti,
anume: Sârbii, !tenii, Bod.enii, Dresleveanii, Dăneştii, luganii, Bnlnifterii,
Giurgeftii, Borăle, Jăverdeanii, Logofeteanii fi Cr!iniceanii, care fiind
lmpre•urate de cAtre !mpregiuraşi şi, rănduindu-să hotarnici prin carte
gospod.[domne ucăl oa!eo.leagăşi o!le hotiruca,"Predovadadreptlţii
ijiaadevArului ••audatde la noiaceaotăcartedeblbtimîntăiaaupra
acelora o,ic„rii prin ,tiinţ.! licomindu-AA fac lmpreourare la numitele •ilifti,
de nu să vor părăsi, cum , ; uupra al¼ra oricarii vor fi ştiind sau v<>:r fi
auzit din bUrAni pentru hotarul aceo¼r mo,ii pe unde au umblat 1i •-au
ol!pănit din vechi; de nu vor mărturisi ad evărul !n frica lui Dumneuu, ci,
plrtinind vreunei părţi eu nedreptate, vor tlgădui, unii ca aceio. 1ă fie
blbtămaţi de Domnul Dumnezeu fi de preacurata sa Maici, de alăviţii 12
Apostoli fi de 318 sfinţi Părinţi de la soborul Nicheii; ln viee\a lor
procop•alăoănuvază;o o tenealile 1ioudorileloroăfie oprepenare.Huul,
pietrile să putreza.scă , ; sA să rhipucă, iar trupurile lor după moarte AA
o\ea întregi ~i nedizlegate , ; de cătră smerenia noutrl să fie blbtămaţi
Iar de vor urma dreptlţii, mărturioind adevăr tn frica lui Dumnezeu, 1ă fie
ertaţi ,iblagooloviţi.Amin'"·

Au mai dat „cărţi de blestem" mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei, în

1786, mitropoHtul moldovean Jacov Stamati, la 25 mai 1796 (urmând
evident formularul mitropolitan; ,,[, .. ] unii ca aceia, iati zicem, aă fie
blăatămaţi de Domnul Dumneiău , ide preacurata ea Maică, de aliviţii
12 Apostoli şi de 318 sfinţi Părinţi de la eăborul Necheil; în vieaţa lor
procopsali să nu vază, o•tenelile şi •udorile lor să fie spre pierzar e.
Herul, petrile să putrenscă şi să să r.li.d.pascil, iar trupurile lor după
moarte să stea întregi şi nedezlegate, şi do dl.tril Arhieria noastră tncil
sil fie blhtămaţL.""'), mitropolitul Veni amin Costache - cum am văzut
deja (acesta chiar într-o scrisoare adresată, la 20 decembrie 1830, vorni-
cului Gheorghe Cuza li cerea sil depună mărturie corect!, .punându- ţi
asupra D-tale şi îngreuierea arhierescului nostru blilstilm"), mitro-
poliţii Gavriil Bănulescu, Sofronie Miclescu fi alţii.
,Cărţile de blestem" vor cădea, firesc, în desuetudine. Şi nu doar ca
„instrument juridic". Blestemul le va supravieţui ln aceast.l ipoetazi
mai cu seamă ln testamentele şi ln actele de danie unde avea vechi
„stagii". O Cârstina Poenăreasa ii lăsa, ln 1732, fiicei sale Voichiţa
Floreasca o moşie. Diata se încheia cu un blestem având sintagme
bizantine·
Iar c'ne s-ar scula dupA moarte a mea a ma· • , n·acarva a , ' căi ·,
afară după cum am lăut eu, d fle legat de Domnul Hri,to• JÎ ,ub bllotem
ln voci, afuri , iţi , ; fiii lor t ifiidefiii lor, nedezlegaţilnveci;lemne!e fi
pi etreled putrezească,iartrupurileaoe•toranicioda.tA ...
Cam ln aceeaşi vreme, pe 7 august 1731, lşi făcea testamentul vor-
nicul Constandin Poenaru:
 BLESTEMUL ŞI MEh'TALJTATEA ROMĂNEA.SCA

Jar care din prea cinotiţii judecători, oau parte bi..,riceascl aau parte
mireneasca, sau din neamul meu, 1-ar i•piti ca R·mi 1 pargă aşezAmlntul
carel•amfăcutaldiateimelefialealtorecriooricaaceasta,care!e•amdat
pe la cei ce le-am \hat ca AA 1tăp~neascl cele !Alate de mine, mai virtos

~~:;::s~f~7~:P:l:~;;~;e:~:~r~~t~~~:~:::::;,:i~n~~ fnt~";j; /
niceascli;nicifaţaHri 1to1uluino•truDumnezeuolnuovadl,illca,ullui
&A fieintr-unloccual ne<>dihiiei,i al afurisituluiArie,i său ştMrgl

~;:~le• :~~:/;:~:a~\t!:!:!:!~i•~.•ul, piatra IA putmemA, iar 1

Am mai vorbit despre caracterul decisiv al mărturiilor şijură­

mintelordepuseoriprestatcsubpreaiunea ,cărţilordeblcstem".Într•o
.lume" cumeracearomAnească,incareintruziunileSuprafirescului,
legitime şi nepuse laindoială, stămeauteamă, ,cărţile de blestem"
erauaacultate(decelemaimulteori).Căndsefil.ceaudepoziţiile,cartea
deafurisanie(citităinprcalabilspreştiînţatuturor)erapusiipe .piatra
de hotar, şi martorul convocat indica limita pe care el o socotea
adevArată purtăndcarteaînmAn,. Metonimic ,conţinutul sacru şi
amenînţătoraltructuluitreceaasuprabuclţiidehArtie(ohArtiegroasl
deobicei} şi martorii 1i-oaşezaupepiept ,aupecap(oemnşigaranţie
aleviitoareiaincerităţi),osArutau(obiect,acru,8imbol)saulşipuneau
pe spatele ei semnăturile. Presiunea morală pe care o exercitau
acesteacteconstrAngAtoareera conaiderabil,. Apropierea 1fArşitului
vieţii sub o astfel de apăsare provoca griji suplimentare. Izvoarele
vorbncdeapretAn:iigesturidec,inţ,oridesprelmpAc,rilntrevechi
rivalidictatetocmaidedorinţadea•şieliberasuflctuldenefastele
fil.glduieli. Puteau fi cerute 1i ,cărţi de dezlegare", nişte calmante
apiritualepeaeăroreficienţăromăniicontau.Dictându-şitestamentul
înaintea sfll.rşitului, jupii.neasa Safis, soţia stolnicului Conatentin
Cantacuzino,li treceanurorii aala Stanca,la29 iunie 1719 ,şi datoria
de a obţine dezlegarea pentru o.carte de bleatem"aruncată cAndva
aaupraneemului;,.Şîmărog,fatamea,aăaileştipentrucerteacea
fil.cutdeafuriaaniajupAneaaaManului,a,sedezlege,alnurămAnem
cuaC<llpăcatMupranoastră..,..,_

Hoţii de cărţi. Blestemul „de apărare "

Sunt .semne" ci, în Ţările Române, furtul clrţilor apăruse în veacul

al XVI-iea. Lisându-i la o parte pc briganzii (strAini aau autohtoni)
careincludeauclrţilelntrecelelalte.obiecte"aleraptului,insensibili
evidentlavaloarealorspirituallşiatenţidoarlapre\ulafişatde
materialelescumpepecarcclclcîncorporau,amputeaaflaînaccast.ă
sustragcreacllrţilor-acelorma nuscriseîntlli~iapoiacelortîpllrite­
odovadllainteresului pecareacest,obiectcultural"începeasll-latAr-
neascllînspaţiulromAnesc.Aceatinteresvaaporipemllsurlloo .ţinta"
!ul-cllrţile-îşivaapropiamijloacelecunoscutedemultiplicareşiva
faoodinvolumeleceslujeauBîsericii,edificllriispiritualeoridelect.ării
niştealclltuiriinconjuratedestimll.Aceast.ăconsideraţie,caresem­
nala,infond,funcţiaimportant.ăacărţiiinsocietatearomâncască,nu
alllbeşte(dimpotrivll!)atuncicAndlîmbalncareerauacriaeaoostecărţi
devinecesvernsculsrll,iar , subiectele"pecsreeleledezbatnumsi
rămân obligatoriu în preajma discursului teologic. Chisrintr-o vreme
cândtipografiiletncepsăproducăsatisflcător(măgAndesclaseeolele
al XVII-iea şi al XVIII-iea, cu ,vârfuri" care se cheamă cpo.::ile lui
Matei Basarab se.u Constantin Brâncoveanu), cartea rllmAne scumpă.
Donatorii-un Constantin Brâncoveanu, de pildă-fac dincllrţidaruri
preţioase cu care îşi premiază colaboratorii sauişicinatescoupeţii.
O carte ae cumpără cu greutate. De sceea nu au fost rare disputele
stArnitetntre două sate ori două parohii din pricina unei cărţi. De aceea
cărţile erau sustrase din biserici sau din bibliotecile particularilor".
Şi, infelulsceata, s-a născut teama omului medieval dea nu fi
deposedat de cărţile valoroase pe care le avea (el sau comunitatea
căreia li aparţinea.). Furtuldccarteacreatonouăteomd,oaltiiteomd,
care,lAngăcelelalte,aamplificatsentimentuldeinsecuritstecestă­
pAnea lumea Veacului de Mijlo.::. Şi a produs o nouă exigenţii: protejoreo
acestei .construcţii", ln legătură cu a cărei valoare ( .Fraţi ai mei,
cinstiţişirespectaţicartea" -acriacineva,înl624,peunThtra
evanghelr:ri şi cu ale cărei rO-'lturi (,că bes~reca fără de cărţi încă şi ca
unclopotfărădelimbăşicaunmcşteroon-areprighiţe.Cătncechip
mcşterulflrădeunc!tenupoatelucra,aşaşibes~reeaflirădecllrţinu
se poate lumins"'") lumea românească, până in ce!e mai depărtate
unghere ale ei, deţinea .încheieri" definitive şi corecte. Soluţia au
oferit-o imprecaţiile din hrisoave şi din .cărţile de blestem", adică
blestemul bisericesc de sorginte bizantină. El a fost transferat, spre a
apllradefurî,înînsemnărileflcutepefilclecărţilor.
Crcdcăs-aapelatlablestemulfixatgrafic,inclusinacesteînsem­
năricarepovesteau o mulţime de lucruri, izbutind - zicea Nicolae
ţ.ării prin cei mici.,.', pentru că scrisul avea in
Iorga- , o istorie a
so.::ietăţile ataşate tradiţiei,
cum era cea românească, un prestigiu
extraordinar.Scriaul-eraconvinaromânulmcdicval-puteaetemiza,
puteancmuri,eratrainic,puteaforţaveşnicia .... Ceicefacînsemnări
pecărţin-au nicioîndoialăinaceut.ăprivinţii: .Scris-ameu, Dimitrie
BumbacilăcumAnadeţărână.ŞimAnavaputrezidară acrisoareain
veac să va pomeni" sau .Această scrisoare am scris cu, Nicolae Dobrovoi [... ]
scris-am cu mAna deţărA nă, ma.na a.ceasta va.putrezi iară cuvintele
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANl:'.ASCA

acestea n-or mai putrbi" ori .Spre aducere aminte de mine am scris cu
mAna de ţllrAnll. şi cu pana de găină, mAna va putrezi iară scrisoa-
rea în veac va rămAnea. Nicolae Laioş iaste învăţătoriu din Valea
Bolvaşniţ.a, 1849.....
fnsemnărileadunautotceeaceera.mcmorabil"învîaţ.auneîcomu­
nităţi.Aoostmemorabilera astfel 0 fixat"şi puteafi ,transmîs"intr-o
lumcundeoralitateaerastăpfi.năincontestabilă.Prinurmare,nutoţi
ştiut.oriidecartedin comunitateaveaudreptulsănotezecevapefila
uneicărţişî,maicuseamă,nutoţiaveau ,dreptullalnveşnicire" . • Iar
devaîndrăznicinevaascrievreunnume-ziceaapăsattid rHticun
Rafail Monahul, apucându-se să scrie un Pomfonic al Sfintei Mdnd&liri
Dobru.,a, Intru canle se pomenesc (>J"/iienii, domnii, igumenii şi boiorii
ctitori •.. şi intenicAnd astfel accesul ilegal la pomenire.... - fără
blagosloveniiaarhiereuluişiştircasoborului,devafipreotsaudiiacon
sălisăiadarul,iardevafimirian,săseafurisească." ...
În acestcontmct, blestemul, care îşi propunea să apere cartea şi le
poate apunecereetătoriloratAtdemultelucruridespremodelulmental
românesc din Veacul de Mijloc ..., îşi spo reşte potenţ.ele, căci, invocând
elemente ale Sacrului şi angajându-le ln operaţii pedepsitoare, el se
aşază(.unindu-se"cumvacusuportul)pefilaunuiteJtsfAnt(cumera
marea majoritate a cărţilor)destinat Bisericii. Ar mai fi de pus ln
discuţie-,.subiectul"pierduselnsăseriostndcfinireodatăcutnain­
tareatn timp,aşacădezbatercaestedcprisos-dnptulproprictarilor
de cărţi sau al copiştilor, laici ori derici, <ka bU':stema. Ştiute fiind
pre11Cripţiilecanoanelor... ,..,
Blestemelcliau tnvederepetoţiceicarearfipututschimba,într-un
felsaualtul,sediul-fixatprinachiziţic,donaţie,m~tenireetc.-şi
destinul cărţii.
Nu eunt uitaţi, de pildă, călugării, alcătuitori - pesemne - ai unei
categorii bine determinate de .infractori", specializaţi ln devalizarea
bibliotecilor mănăstireşti. Astfel de făptaşi sunt fixaţi . supt neertat
canon"(pedeapaăperpetuă)şiexceptaţidelabin.,.,uvAntare(.nebla­
go.sloveniia Maicii Domnului şi a părintelui nostru...) ori ameninţ.aţi
cu intervenţia deci sivii a Sfintei Fecioare la Jud.,.,ata de Apoi (.Iară
di-aindrăznicineva&ăoscoatădinmănăstire,unuiacaaceluiasă-ifie
pAiAşeMaicaPrecistalastraşnicagiudccată--J .Şansaicşiriidcsub
incidenţ.aacestorsancţiuni(şiaaltora,caîn cazulcărţilorlăsateobştii
de monahii răposă.ţi, cum scrie sever un fost egumen cernican) o poate
oferidoar ,întoarcerea{cărţii)iarlaobşti{aobor)..,.. _
Frecvenţa cea mai mare în aceste formule imprecaţionare aparţine,
fireşte,hoţilor(.!nstreinători!or"-cum•iceunîeromonahMacariede
la Cernica, .smerit dascăl a l Evangheliei"), celor care .s-ar ispiti" să
fu.re, sd schimbe, sd scoaţd din mdndstire, sd lnslnineze, sd ia(ii!) (unii
autorideblestemearuncămicipctedeculoare:,,a-arispitiaodezlipi",
,.1jÎcineovapitul,1. .o", .sllomi1tueascll',-8ăotnstreinezetna\tăţarl",
sdosminteoscd)cărţilecupridna. Unoracaaceştia!esuntflgădu.ite
.afurisania" (des), . anaRema" (de1), ,blestemul Maicii Domnului-',
blestemultuturorsfinţilorpărinţişi alapostolilor,periculoasa,fatala
antipatie eternă a Sfintei Fecioare (.sl n-aibă parte de dragostea
MaicăiPrecistiilalnfricoşataşidreaptajude.:atăaFiiuluiSluşisifie
înstreinatdeSfinţiiaSa"m),afuriaire(saublestem)dinparteacelor
0318 sfinţi de la Nichiia", 0 cutremunil lui Cain•m, .blestemul Domnului
nostru Isus Hristos şi a preacoratei sale Maice fi a sfântului ierarh
Vasilie cel Mare"'"', absenţ.a iertării (,.să fie neertat"), ble1temul, pur ti
simplu, .,.u al cil.te unui 1flnt ps tron de biserică (marele mucenic
Gheorghe, . marele şi luminătorul Grigorie Decapolitul", Sfll.ntul
Nicolae, Sfântul Ioan Botezătorul), afurisenia di n partea celor 40 de
mucenici sau, cu larga cuprindere a celui care a scris pe un Catehism
din 1819,dinparteatuturor.-finţilorplrin\işideceilalţidetoţişide
Maica Domnului cu toţ; sfinţii ei îngeri şi arhangheli...... Hoţul de
clrţi " -cttdea un anume Vâscu, fiu de preot şi autor delnsemnări­
slivârşea un pileat grav furll.nd din averea particulară. Pentni pops
Anănasie, pe la l769, asemimea inşi erau tJ.lhari veritabili... Către
sfârşitul secolului al XIX-iea, între proprietarii de cărţi şi copiştii
pentru care vorbele au început a avea sensuri neclare (.Iar cine va
indrlznişivafura-oslifiecatherisitde318afinţipărinţidelaaobonil
Nicheiia",.,) sau care - clerici fiind - işi asumă reaponsabilitatea, com-
plet necanonică, a ie4irii la rampă (.Şi orieine a-ar i1piti ca sl mi-<1 ia,
aăfieafuri1itdemine,pllcătolulduhovni c"'"),lntreceiteinventeail,
.localizând" flrăoprelişti(.slfieafurisitdetoţisfinţiiplrinţitidetoţi
vlădiciidinBucure ,ti"~), saufacunloctonsistentelementuluiprofan
(.să fie bllstâmet şi afurisit de Domnul Dumnedzău şi de Maica
Precistăşiprocopsalăsănuvadzlîntoatlviiaţ.a.... ),maiaflâmşicâte
un ,.scriitor" ln ale di.roi urechi rhunl lncli formulele clatice a!e impre-
caţiei bisericeşti:

!ar ca.rele >IA va lntAmpla d o fure, d fie afuri•it de Domnul no1tru li.au,
Hri1to1 fi de318 ofinţi părinţi de[ls l oiboru!Nichei ti de toet.e 1fint.ele
llăboarA , ; •ll s ibA pArA, !a dreaptAjudecati pre marele,; huninitorul
Grigori e DecapolituJ...'""
lnrcst,deetulăaprozimaţie,oareceinvenţie(deciflrămonotonie)şi
chlarclteuncopiatcareîşitngăduieoautoprezentaretnduh,.autocritic":

1820, martie 9. S- au.eri, di plcltooul Simon, cel mai păclto.diclttoţi

=:r,i :l:,~::; t~~id;:c!~tu~:~~;1• :nJ~,!;.t~• C\U"Vat pre curvs

0

,Reţeaua" celor care li pot păgubi pe proprietarii de valori lîvreţiti

era mult mai întinai. Hoţii vindeau de cele msi multe ori clrţile furate.
 BLESTEMUL ŞI MEl>"TALITAT&I. ROMANBASCA

Sunt blestemaţi şi ei, în ipostaza de comercianţi de bunuri sustrase

(.Şi această carte să nu să vânză, nice să să ştimbe pe alta, nice să să
bage zălogu, Şi cine va strica această tocmală aă fie anathema, proclet,
diavol"..,), t i cei care se instituie (,.'Iau a zici că est,i a lui") ln proprietari
ai unor obiecte furate . Sub imprecaţie vor cădea şl cei care vor facilita
sustragerea ( 0 0ri popă, ori diiac, sau cineva din fraţi, sau alţi cineva
să o va da din bcserică să hic afurisit ...• ,.. ), ooi care vor tăinui cartea
furată sau, cunos,:ând delictul, nu-l vor face public şi nu-l vor aduce la
cwrnştinţa păgubaşului (.Iar cine s-ar ispiti[ ... ) să o tăgăduiască" ; ,Şi
cine a fura-o sau (al ascundi-o şi n-a vesti-o"; .apoi cini a vroi ca să-l
furi, sau să-l tăinucască să fii supt blăstăm a toati canoanili băsă­
riceşti"), cei ce vor găsi o carte furată şi nu o vor înapoia proprietarului
păgubit (.Şi carii ar vedea-o lnstreinată de la Mănăstire şi n -ar spune
săboruluî sau egumenului ... """'). Şi, fireşte, ciUtorii ,uituci', oricând
asimilabili hoţilor. Un Constantin Veisa, ,diiac de visteriia", prescriitor
în 1785 al unui Cronograf (ms . nr. 46 de la B.A.R.) se arată a fi llră
milă cu această categorie de lectori care îşi alcătuiau, probabil, acasă
o bibliotecă din rapt:
AoestHronograf, lu l ndu-lcineva d citeasdipedllnaul, denul-ardainapoi,
A ă fie blăstămat de Domnul Dumnezeu fi de pre ocurata a sa Maică: cutre-
murul lui Cain a.!1.-l cuprin.tă ,Ji lnger nemilootiv oă aibA ln zilele vieţli lui
~:!:::!~nhţJ~'."'ul lui sA fii cu Iuda. Şi de mine fncă să fii ne,ertat în veci

În cuvinte (.agravate• sinonimic: blestem, afurUJenie, anatema, pro-

clet, treclet etc.) care urmau sli-i înapăimăntc pe virtualii llptuitori
(mai ales atunci când cartea aparţinea unui lăcaş de închinăciune),
blestemele aveau - se vede limpede - şi o funcţie ,profilactică". Cu o
imprecaţie, un popă Nesgoe din părţile Mureşului !şi protejează testa-
mentul de eventualele atacuri- , iar pre-0tul Teodosie, din părţile
Muscelului , încearcă, tot printr-un blestem, să-l convingă - prin
1792-1793 - pe cel taN ar fura un Minei al unei Biserici din
Câmpulung să-l restituie totuşi"". Donatori mai grijulii şi buni cunos-
cători ai năravurilor ameninţă cu afurisonia şi po cei ce ar tndrăini să
şteargă blestemul de pe file cărţii:

Iar cine ar cuteza oă , ieargă acest .api• , chiar ol tiglduiud, tot d fie
afuriaitşitrecleatşiprocleatşineiertatlnveci ....

CdrJi în robie
Vorbesc toate aceste .însemnări de apărare• despre teama proprieta-
rilor de cărţi - obiecte de mare preţ în Timpul Vechi - de a nu le pierde.
Jefui era oricând posibil, cll.rţile reprezentau o ,ţintă" scumpă, mereu
 ciiutatii de soldaţii oştilor în .trecere• prin Ţiirile Roma.ne, . piigAni"
sau.creştini",saudetAlhariiautohtoni,eventualitatea,înatriiiniirii "
forţate puta.ndu-setransforma oricAndln realitate. Vremurilede , pri-
mejdie"ssudc.riizmeriţA"decarevorbeaclnsemniirile(.Iariideseva
întâmpla rliutate sau răzmeriţii, precum a-au întâmplat pre multe
locuri, de a-au pustiit ţări şi cetiiV şi sate şi oraşe, tnt!mplAndu-&e
vreme ce.aceea, biserica silo poatiidade pomană [este vorba deun
exemplar al Ca.zanki lui Varlaam - n.a.), precum şi s-au dat întâi {...].
Des-arîntAmplaşiriizmeriţAşivafi acea11tiibi11ericAşilnturnAnd
oameniitotsilodeatnapoilaaceaatiibisericii ...- ; .lavreoprimejdie
deriizmeriţA, audealtiisupiirare,careDumnezeunile-oaducepentru
piicatelenoastre"''°;.şidea-arlntâmplavreoprimejdieca&iiofure
saulntr-altfeliu ... ""'),cu~tihriiplireţe(turci-.procleţiideturci",
' tiitari,.cuaci",polonezi,.nemţi",ruşi)şi.t.abcrc" devastatoare(.,sliva
întAmplasăoia[ocartedintr-oBisericiidînRucllr-n.a.] niscaitabere
sauoştisliofureşislioduciiîntr-alteţArîatrăînesauoraşesau
sate""'), au devenit prezenţe frecvente ln Ţările Roma.ne începiind din
veacul al XVI -iea. r.llrţile reprezentau o pradă importantă şi in urma
unei bătălii dintre douli armate. Aventura cărţii De imitotione Christi
de Thomas a Kcmpia, procurată de Cf!i din neamul Niisturel în urma
uneilupte,estesemnîficativliînsCf!ataens.lstiice-ispunesUdrişte
Nlisturel mitropolitului Varlaa m al Moldovei despre aproprierea acestei
cărţi pe care învăţatul cumnat al lui Matei Basarab a tradus-o din
latinii în slavonă şi atiplirit-olaMlinăstireaDealuîn 1647·
Cart.ea aceHta, purtând frumooul titlu Ik•pr, imîtana lui HrUUNJ ,; prea-
vrednici fiind a se numicutaatAdreptatea ,icu adevărataur,demultA
vreme ca oli zic a ţ a din soii copi!ll.riei mele, aruncatll. ,; prăfuită tn cua
noaotrl,ca unlucruee,lnadevAr,nueradenevoienimănui,afo•tluat!i
de noi, din ,momea aeeea. adicll. din vremea nhălirii neamului sa rmaţilor
lnţ.aranoutrii,cAnd,dupAluptA,fiindbJ.tutş ibiruitacelneamde<>.ftile
voaotrofialenoaatre ş ia\eagarenilor,afootprind,va i,mamacucopiii
sll.iaacelei preulAvite .ţi prealuminatecaseaMovileştilor.Deatuncimi-aduc
amintedafostfolMitAde a ino ştricareaufostacolo -ti au adu1-otmpreun!i
cualtecăcţişi!ucruri - o,prea,fin\ite capalphtorilorl"'

Blitiilia, pomenită de Udrişte Năsturel, dintre oştile turCf!şti sub

comanda lui Skender,paşadeSilistra,lmpreunlicuarmataluiRadu
Mihnea, domnul Ţării Româneşti, împotriva polonilor conduşi de
Wisniowecki şi Koreckl, neamuri şi protectori al Movileştilor, a avut loc
în iulie 1616 la Drăc~ani, lângli Hârlău. În urma acestei blitiilii,
Alen ndru-vodli Movilă, Elisabeta Movilă şi Samuel Korecki au fost
prinşi de turci. Bunurile leşilor înfrânţi - Intre care fi cărţile - au
intrat in posnia lnvingătorilor. Cei din neamul Nhturel şi-au pro-
curat- cumplrlnd-o dela turci ori de laa!ţii-carteaclilugărului
olandez,foartepreţuitiilnApusulcatolic'"
 Bi.ESTENUL ŞI MENI'ALITATEA ROMÂNEASCĂ

Cărţile erau furate mai ales pentru preţul materialelor (argint, aur,
pietre preţioase) care formau , aparatul" lor exterior (legătura, de
obicei), În 1574, tătarii năvălesc ln Moldova şi pradă cumplit {este de
părere Ureche), Fură, Intre altele, şi un Evangheliar pe care ii va
răscumpăra mai târziu marele logofăt Golâi şi-l va da din nou la legat,
fiindcă îl gă,,ise într-o stare deplorabilă'"· Către începutul secolului
al XVIIl-lea, Pahomie, episcop de Roman, răscumpără, cu 4 lei, o carte
cu conţinut mixt, prescrisă în 1691, care .a fost roabă la tătari multă
vreme [ ..,] 1712"' ", Tătarii intră din nou în Moldova când pe tron se
afla Mihai Racoviţă (în a treia sa domnie), pretextând cil vodă nu le
plătise un pe~eş. Jaful, ţine minte Ion Neculce, a fost teribil.; ln
condiţiile acelea, un Andrei Braşoveanu, însoţit de popa Ştefan,
încearcă să g!i.sească în Illlji o Cazanie furată. O află ,i seriu această
întâmplare pe o pagină a cărţii: ,.Am întrebat ba de unul şi de altul, cu
multă atrii.danie am găsit-o, de am scos-o din robia tătarilor[ ... ] 1717'"'
Cam tot pc atunei un alt preot, Safta li chema, recuperează o altă
CazanU! furată de tătari. lnsomnarea iasă să treacă spre cititor cevs
din dramatismul întâmplării: .Această carte ucitelnă este a noastră
găsită lu steagul tătarilor cându au prădat Ţara Moldovei până la
Siretu [..,] şi am dat doi lei de am legat-o fiindu stricată de acea pradă""''·

Un hoţ identificat
Într-un fel sau altul, un anume stolnic Iordachi a reuşit să noteie pe
un manuscris, copiat înainte de 1732 de Grigorat sin Vasile Uricariu! st "
(aii la B.A.R. sub nr. 9 40), un fapt seniaţional (dacă ii acordăm credit)-
do2vâluirea unui furt de carte şi demascarea hoţului:
Ace.st Lctopioă\u au foot al meu fi l-au furat dumnealui Iordache Balt ,
vornic. Şi ori eine l-ar gAsi, citind pricina aceaota ~inu mi l-ar apune, •A fie
afuriaitu şi c,: l ce-l ţin o ,; nu va să mi -l dC . Căci mi o-au furat aceot cin•tit
Lctopisă\u tntr--0 dzi luni, fiindcă vini•ă şi dumnealui !a caBa m~ şi, măcar
că l-am aflat, dar n-am îndrăznit a-i dxice dumnealui, fiind bocru mari ş i
bătrân, numai citind aice doară •-ar umili şi mi !-ar da. O • Atrimet să mi-l
dll ... (f. 7-13)"" .
• Boemi mari şi b!itrân~ nu s-a sfiit să ia din casa• mai puţin cute-
zătorului stolnic un manuscris al Letopiseţului Cantacuzinese"', coa
dintâi compilaţie munteană care povestea istoria Ţării Româneşti de
la descăle<,at până la 1690. Nu ••a sfiit să-l reţină ,i în continuare,
după 20 iWlîe 1752, cAnd a făcut însemnarea citată mai sus numitul
stolnic Iordache.
Era un amator de carte de istorie acest Iordache Balş (care, prin
1743, avea rang1.1J de ban), un cunoscător, un preţuitor care ştia valoa-
rea ,,spirituală" a cărţilor. Trecuse pe la el - după cc fusese in biblioteca
luiVasileBuhăeseu,bivvclpitar( insamestecatprofundincomplicata
avcnturăa.cronicilorparale !elaNeculce")şiin stăpAnireavelserda­
rului Dumitrll.ljcu Balasache - şi un sbornic de cronici moldoveneşti
(Miron Costin, Nicolae Costin, Pseudo-N. Costin). Iordache Balş îşi
puneexlibrisuljustificatorpeocarte(.AcestLetupisăţmil-audărnit
Dumitraşcu Ba!uachi, vei păhamic, in dzilele luminatului domn Ioan
Nicolai Mavrocordat voiavoda ,i atunci lnbla văleat 7251 [1743)
lordachi Bat,, ban")cevaajungelnposesia.hătmănesei"Saft.aRuset:
,.AcestLetopisăţiestealdumneaei hătmănes iiSaniiRusetşicini s-ar

~~!!!i:ă~! i.~.i~t:: ~ti1\~81~7~%~~ ::: ts~,:a~t shăă:ăa::;!:i!J'.

Săaflămînacest.interea"evidentalluilordacheBalşcircumstanţe
atenuante pentru delincvent? Sau temeiul pc care fiul aceluia,
Constantin, marca-în 1753-proprietatea tatălui său asupra cărţii:
.Şi aicc am scris eu, ca să să ştie, pentru pomenire. Constantin sin
IordachiBal ş, [ ... Jvleat7262 [ 1753),dechemvrie26" .,.AceastLetopisăţ
este a dumnealui vornicului Iordachi Ba1, .•m
fnaceastăcategoriedesustrageri nuvomgă•iautoriîncadrabili
între tălhari. Dimpotrivă, e vorba depenoane aflate ln preajma
proprietarilordecărţisaua,.gestionarilor"depozitelordevolume(ce\e
a!ebisericilor,depildă,aflatelnră.spunderea preoţilor).Unpopă(lane

e~:.B:r:~a~~)8 t~:8c~:;;1:~tu1i:°l~;!>p~:1:!nl~;i~\:~i~:r~=·~e;: '

imprimat la Târgovişte in 1652. Mai mult, .Zălogefte" cartea lntr-un '
~
sat vecin. Proprietarulorecuperează şilşiregleazăsocotelilecuvărul
aău-căruiaseparecătiera dator-vAnzAndu-io .păucenie".... Hoţii
(preoţiadeaca)învaţărepedesă .zălogească"cărţilefurate(.Şiaufural
din biserica Sântulovinţului popa Ionu a Călugăriţei şi au tnatrăinat
la Ceauşul de Câmpie şi de acolo io aml adus acasâ cumătru credincioaî
anume Popa Simion Suciu din Sdirişu mic[?], ~i iar.......), după cum,
lafel,sedeprindsădevalizezerapidbiblioteci!elamoarteastăpâni!or
lor. Un protopop Mal<'!i din !băneşti, posesor al unui e.:emplar din
C=aniB lui Varlaam, 1,i dă duhul. Popa Precup din Apahida ~i fiii
unuinepotaldefunctuluipreotvândrapidcartea,totlnlbăneşti.Fapta
fusese aflată, şi c â ţiva locuitori din sat!! ajută pe Chirilă, flul proto-
popului, să o răscumpere ....
CAtajutableatemul(,Iarăcinaoluaaauorfuradeladânsul,sau
dupăaluimoarte,acelasăfietrecleat,proclaatşianatemaşi a ăfle
afurisitde318depărinţiafinţidinNichaia"'")careprotejecarteatn
astfelde ,recuperări" ?
De multe ori, ,.hoţii de cărţi", am vhut şi mai SU!I, erau cunoscuţi
Un Mardarie Zugravul de la Mănăstirea Tismana dorea - suntem ln
veacul al XVIll•lea - d eumpere un manuscris. Popa Leontie ii consi-
!iază să nu facă achiziţia, întrucât cl ştia că această carte fusese
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ

sustrasă de un copist de la Mănlistirea Cozia, pe nume Gbenadie...,, Tot

pe un manuscris din secolul al XVIII-iea, mai precis din anul 1769,
transmis de un copist faimos - Constantin vtori dascăl slovenesc
(,Sfârşit şi lui Dumneieu laudă. Az Constantin vtori dascăl slovenesc
1769, meseţa ghenarie 26") - şi cuprinzând R4nduiala tâmoscmiei"",
e:,;istă, la f. 46 v, o însemnare: , Popa Ioniţă, dascal sfintei mănăstiri
Dolgopol, mai 15, 1778". Pare o notificare a wmi proprietar. Numai că,
pe aceeaşi pagirnl, un cunoscător al aventurii volumului .completează"
(uitând să semneze): .Au furat-o popa Ioniţă de la răposatul Nichifor
şi la urmii mi-au vândut-o mie".

Cdrţi recupemte
Într-un manuscris din 1782, care conţine Slujba S[dntului Spiridon
(azi ms. nr. 5413 de la B.A.R.), protejat, potrivit obiceiului, printr-un
blestem Im potriva sustragerii în care ,personajul" principal ere Sfântul
Ioan Botezătorul, patronul bisericii proprietare - .lnsă carii den preoţi
sau da.caii ai besericii cum şi ori carii den mireni s-ar ispiti a instreina
această cărticică de la sfânta beseridl den Piatră, unde al cinsteşte şi
să pră.znueşte hramul Naşterii Sfântului Ioan Botodtoriul, unul ca
acela al fa, supt blestemul Sfântului Ioan şi al tuturor sfinţilor şi
enathema să fie, asemănându-se cu Iuda, vAnzătoriul de Hristos" -,
e:i:ietl o notă (la f. 47) ce consemnează satisfacţia prilejuită de revenirea
cărţii ln depozitul bisericii: .Această carte este a Sfântului Ioan din
Piatră. Şi de la anul 1823 au fost lipsit din beserică şi s-au găsit la anul
1827, ianuar tn 10, la mina lui Iordschi, fecior lui Constantin pastra-
magiu de aice din târgu Piiatra; la care mare bucurie a-au făcut pentru
că a-au ghit ... -uo. Patru ani csrtea di•pAru•e din raftul de la bisericl.
Greu de apus dacă fusese furată de acel Constantin, specialist în fabri-
carea pastramei, sau de feciorul aceluia, lordachi. O găsise şi o adusese
lnapoi un anume N icolai, stârnind . mare bucurie"
Au apărut chiar ti blesteme menite aA combată astfel de furturi
(cum este formula, nesemnată, care a fost înscrisă pe coperta I inte-
rioară a unui miscelaneu monahal Slll!tras prin 1826"' sau blestemul,
lung ,i remifitat, din m... B.A.R. nr. 2757, copiat la 1736) sau sl prevină
repetarea lor. Ieromonahul leroftei Eşenu de la Mănăstirea Dragomirna
scrie o astfel de imprecaţie lntr-un ebornic de literatură călugărească
(ms. nr. 3574 de la B.A.R.) de pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea:
Şi cine ar îndrll:uti a o lnst.r4ina cu nedreptul, precum ia-au msi !ntl mplat
!nanul 1865, unde cu anevoie o-au aflat !a anul 1866, luna iulie 8/20,
precum am mai zio, cine o va !notrilina, •il fie neertat ln v~cul acesta şi ln
cel viitoriu [... ] de mine cel mai plicilto• între ieromonahii •f. Monutiri
Dragumirna, 1866, 4/16 aeptembrie. foroftel Etanu, ieromonah. 1866,
11eptembrieln61lSzile""' ·
 O!ua11everosimiltotunprofesionistalscrîsului,fiindcă.recuperatornl "
aobţinut-o,.la schimb" cuun.cuţitaşdecondeie",
Răscumpărarea şi recuperarea cărţilor furate(fie de străini năvă­
litori cu oştile, fie de briganzi autohtoni ce profitau de vremurile
tulburi)eraupractici vech i. S-ar zice că, încelomaimultednduri,
răpitoriiabiaaşteptauofortelcdorăscumpărareşică,oricntAndu-se
aproapeînexdusivitatedupăvaloarea 0materialelor"pecarevolum11l
le transporta în legătură(argint, nestemate,chiarauruneori), fixau
preţul şi în funcţie de poziţia socială a celui care dorea să recâştige
cartea 0 robit11.,...._fn 1 633,niştetâlharilovescMănbtireaNeamţ,i,
alăturidealteobiectedepreţ,iauşi unLilurghif ralavonfoartevechi,
prescrisell.ndva de logofi.tul Ioan Tăutu. Cartea a fost recuperată de
la hoţi şi redatli milnăstirii-dc şpanul ardelean Toma Cătinaşu•.
RedobAndireae!i.rţilorsofllccaşiatuncicAndcravorbadcjcfuitoridin
preajmil:turci,tătari,ce.zaci,polonezi,austrieci.Marelelogofi.tloan
GolAiarăscumpărat,cu l.200dea.spri,unThtrnevang/telfuratdetătarii
careaupustHttnfiorătorMoldovalnl575,dupiluciderealuiloanVodă
cel Cumplit.... Tot de la tătari, care loviseril Ţara Românească prin
I623şifuseseră,larlindullor,atacaţidemoldovcniiluiRaduMihnea,
un anume Muşat din Galaţi ră!lcumpără un Minei furat"". Vor face la
fel popa Ioan din Balomir,careredobândeşte delaturcioPşa/lireşio
aduce înapoi la biserica din sat, Mihai Racoviţă, care dă unor tătari
mulţi bani pc un Liturghier, furat do aceia din pricina unui .beţiv
blăstămatu, fecior a unui Dumitraşcu logofet" din neamul Coaurescu..,,
unPahomie,episcopdeRoman,carescoale,totdelatătari,prin 1712,
unsborniccopiatpelasfArşitulveaculuialXVll-lea.Totaşaaprocedat
şi episcopul Filaret al Râmnicului, care l-a trimis pe singhelul Grigorie
sărllscumpcredolaturci(peunmanuscrisadatzecetaleri)maim_ulte
0 cărţi şi lucruri ale Mănăstirii Coziei",jcfuitodc la sfântul lăcaş do
turci ..., Câteodată, pe dnimul acesta,jaf-răscumpărare• se ajungea
la veritabile performanţe. Un E~anghdiar tipilrit ln vremea lui
Brâncoveanu a fost răscumpărat, de pildă, de la tătari de trei ori ....

Un bibliofil amator de licitaţii

Cărţile - scumpe multA vreme în lumea românească - puteau ajunge,

caoriceobiectdevaloare,însăliledelicitaţic,,atuncicAndfoştiilor
proprietari intrau tn impO.\libilitate de plată ori mureau înglodaţi în
datorii.Amatoriidecartefrecventauastfe\ _delocuri,cugânduldea-şi
îmbogăţi bibliotecile. Pe popa Pandele, duhovnic la Curtea Veche, ii
interesau manuscrisele vechi. Şi nu doar literatura religioasâ. Cum-
plirii într-adevăr(.cu 4 bani peşin") şi un Pateric (carte care avusese
mai mulţi proprietari, între ei pe un Nicolae logoflit, care îşi pune
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

iscălituraîncAtevarAnduri,declarAndu-şiatăpAnirca;vczims.nr.1422
delaB.A.R.),copiatlaînceputulseeoluluia\XVIH-lea,şiilprotejează
cu o imprecaţie concisă - . Cine aă va iapiti ca să-l fure să fie supt
blestemul sfinţilor trei sute optusprezece sfinţi părinţi celor din
Nichiia",..(inaemnareaafăcut-otn 1831, . la luna \uiiunie22,dăla
optucelllluridinzi,sprepomenire,caalisăştie[ ... J,îunie22,luni,a•au
scris" ;eategreude spusdacă22iuniel83Iera,idataachiziţiei)-,dar
următorulcodicepecareşi\ ,aprocurat .delamezatindreptleicinci•
zeci", a foat un voluminos cronograf. La f. 519, noul proprietar (care !şi
ziceaşi.părinte"şi .preot", şi .ierei", arătAndu-şi mereucalitatoado
confesor la Curtea Veche ;Antimapuneundevadtdegreuaeajungea
peatunti,duhovnic") işivadeclaraproprietatea (lnsemnareapeaceastă
earte,copiatli. tot la lnceputul secolului al XVIII-lea,estedatată . 1839,
februarie 16"; azi ma. nr. 1385 B.A.R.) asupra acestui Hronograf, adec4
Ullopiseţşivaa,ezaobişnuitaformulădedeacurajare,cevamaicomplî•
catădecAtlncelălatrând

Ca.re llA va. a.na ca d-l fure iau d-l tiinuiasci d fie 1upt bleotemu afin ţii or
tRi1uteoptsprezece1finţipArin\icelora ce lor,aptedboari ,i 1 inufie
ertataceladela MAntuitoruHri •too ..."''

Stricarea daniei
DăruîndunbunBîsericii (şiactul donaţieidecarteintrălncategoria
.donaţiei pentru Ecclesie"), romJlnul creştin din Evul Mi,diu ti de la
lnceputurile Timpului Modern era convins - ca ~i ceilalţi membri ai
comunităţii(potrivitunulmentalcareaprecia.dania",.dăruireaunei
drept gest cu caracteristici sacro)- că intră Io comunicare cu
cărţi"
Dumnezeu•". O comunicare nemijlocită chiar, întrucAt cartea - o carte
cuconţinutreligios,decisfânt-cxprimaohierofanie,eraoipostază
sacră a suprafircscului, o.purtătoare acuvAntuluidivin" cu drepturi
de l'f!Zistonţă şi de punere învaloarein ziua sacralităţii, aşezându-se
Intre alto simboluri ale Divinităţii şi, alături de acelea, in spaţiul­
sfAnt şi el - al bisericii' " unde lua parte la oficiere. Act de pietate şi
gestdedevoţiune,donaţiadecarteesteşioperaţiederllscumpărare,
eaputândreatituioordineîncălcată(printr-un,păcat.,..)relmpăcându-1
peom(cuevidenteameliorăriin starea lui prezentă şi viitoaro)cu
Divinitateaprinmijlociroainstituţiejabilitat.e"".
Dind seamă (credibil)despre trăirea religioasă, despre agregarea
sentimentuluireligios(şilanivelpopular,şipepalierulelitelor,căci
. nu înseamnă că u n nivel de cultură mai înalt denotă un unîvera mcn•
talmaîcomplex,cidoarunniveldiferitalpercepţiei.,..),donaţiade
carteincludeaevidentvaloareadectitorieacărţii (,.AcestApostoll-au
cumpărat popa PătruotDevacu patrulei t i untulucu, din banii care
au dat Măriia Sa Gheorghe Cantacuzino pomană 111 besereca Devei,
fiind titor Măria Sa şi neamul Măriei Sale, ta Bă să pomenească
neamul Măriei Sale la aciută Sfântă biserică, iară cine a lndrhni a o
luadelaaciastăbisericăsăfieanathemade318părinţisfinţi. l72l,
fev. 2 zila") şi, prin aceasta, eterniza. Cel mai adesea . înveşnicirea "
(,pomana", 0 pomeana") li viza pe donator:
Din lndemnareap-...,ao1finţitului tideviaţAfll.cltoruluiDuh( ... J••• umilo1,
tivitchirloanFeatonie. aliu Mici,deaucumpi ra t a ceaotli 1fll.nticarte,ce
1lnumette Mintiupeluna luimartie, peeareaeutoatll.voia 1-audiruit
1finteinumite blllericidinFJ.girat,cal'<! i111tehramulSfinteiTroiţe ,ca1J.
fie !ntruvecinicap<:1menire ... ,
darnu suntpuţinecaxurilelncaredonaţia!şia.oumaroluldeamijloci,
lnacestraportdintreindivid şiDivinitate, peunspaţiu/timpmultmai
ample :
d fie pomanJ. - oe o pecifică lntr-o ln1emnare din 1788, fll.cutA pe un Mino·
lcghUm - mo, ilor,otrlmo, Hor , icelorcen-arecine-ip(lmeni,cea,teaptJ.de
\a ace, t ia vii.
Ca obiectivare a sentimentului religios şi exprimare a devoţiunii
(princa re.crcdinciosulparticip.!ilaeficacitateacultuluiprintr-un
schimbdeprestaţiilntreoamenişi supranatural ... '),purtândvlldite
conotaţii deu voto ( mulţumiripentruointervenţiesalvatoare a
Divinităţii) , deapportotus (ofrandă adusă din proprie iniţiativă)şide
. norm.l a vieţii creştino""', cartea dlruitl Bisericii (element funda-
mentala!relaţieidintrecomunitate t iBi11ericli.)e,te ti ,unnoumodde
raportare la Divin. Într•O societate ln care practicarea cultului oferă
poporuluiderândrelstivpuţineşsnsedeaajungelamAntuire,caţ.el
ultim, donaţia de carte este una din poaibilit.!iţilecomplemontare de
iertareaplcatelor.Sepoate 1 punee.!idonaţiaester.!iJpuneuldatunei
nevoi resimţite delntreaga aocietate, toluţieasimilabilă(detinuln
totalitate) penitenţei tarifate din Occidentul medieval"•.,_
Aceastlcarted.lruit.lBisericiiputes fifurat.!i.Lucrucunoseutdona-
torilor.Eilncercau1lpreintAmpineşiaceastldefocţiune(eare,lnunele
zono din ţ.arl, lnaemna . stricarea daniei" sau 0 ri1ipirea pomenii- ), t i
pecelelaltecelierau(eadeobicei)asociate:vânzarea(deşiocredinll
1puneac.ltţiaduceaipagub.!i fiplcatlncaaldacld.ldeaibanipe
vreunlucrufuratdintr-obiserică•"),z.llogirea ,nereetituirea111upie r­
derea(uneicli.rţilmprumutate).,._Şiindudeauble3teme (lnciun ,aet
deidentitate" alcărţiid.!iruitepentruloeulsacrueareerabiserica)ln
textelecareproclamaudonaţia , realirmAndastfelgestulflcutfiatri­
gând atenţia el furtul clrţii (imprecaţia era, fn fapt, o chemare la
ocrotire)conatituiounveritabilatentatlaeaeralitate....
Lu.!ind in considerare doar , ofrandele" lndl'<!ptate din spre comuni-
tatea religioasl - reprezontatl do unu l sau mai mulţi membri si ei -
 BI.111:ITEMULŞIMF.NTALITATl!;AROMANEASCJ.

cltre biaericl (lntrucatmai exiatl şi alte feluri de .d.rţi dAruite",

d!%~~~e n~ai!:n~~i::i:m,l~~~!t,;:~~;n~,:~~c:~n!!~:e pa~ri;J!:

uceniţl afinţii aaJe-.< aau miacelaneu! iatoric pe care l-a , fli.cut dar
nepotului [alu] de,orăGheorghHa," unanumePanaitecare iscăleşte
lnaem narea,i-ldeclarl .neertat"pe virtualulhoţ... oriaborniculoferit
de părintele Nichifor de la Mănhtirea CăldArupni .dumnealui postel-
nicului PArvu Drlguleacu ot Ceptura- ,1 p\UI tub .legătura af. părinţi
de la Nicheia"),i lucrând pe cărţile manuscriN de la Biblioteca Aca-
demiei Române ,i pe vechile tipărituri din Şcheii Bra,ovului•01, vom
constata că marea, imensa majoritate a donatorilor - pentru mine:
,autori debleateme"-ofonneazl peraoanele individuale. Adiclaceia
care, tn 1iatematizarea lui Doru Radosav-, compun primul nivel
parental,; 1,; lngăduie astfel de acte de pietate {îefînd categoric in
evidenţă tn cadrul comunităţii) datorită unor poa ibilităţi materiale
certa. ,Cade-d a el ,ti - scrie Trifu Onu - el această carte e•te
cumplrată de el pă Nama bi~ricii de la Pilu,a. Şi cine o va aminti de
labi~ricadin Păuta,alfieafuriaitşianathema,cutoatăcasa!ui. ....
Tot el dă un Mtol-Oghion (luat, la fel, . pil aama besericii de la Petra")
0 silfiedepomanillnveci";,.cineofurasilfieafuriaitude318[.. .)şipune

zălogu-.Suntaeveriace,tidilruitori(sauceicare acriupentruei,de
regulă preoţii, îndemniltori- câteodată- chiar la realizarea actului:
. din lndemnarea [... ] sfinţii aa\e, părintele Vasile Chi,, protopop şi
paroh ... "aaudepozitari,uneori,aidonaţiilor: .ŞioaudattnmAnule
luipopalon,fec:iorluipopaPătrudinCilbe4ti,sAoţie ... •)tnfonnularea
ble1temelor:
!ari de , -ar !nUmplt , o !nstreint oricine ca d nu o dud la minbtire
undee■tefla;lduitl.1ln-aiblp1rtecuHri1to1, ci l-l fie !ntruunloeucu
luda, ca un fldtor de rele de cele 1finte"'' ; iul cine U [ndrbni • o muta
de la beureca noa1trl, uu ou fura, parte cu Ho. al nu aibl ,; lntr-un loc:
cu lud■ , 1 llcui11cl ,; precum 1-au vlroat maţele lui Arie, clnd au mero
~ict1::=.! :~na':.!i:~::,~ n;;~i~~iv;r:~~a'i,:td:.~~:;:.r~r.~~ ::.::
«trlndrbnl aofurt1auaolnstrlinalaaltlb!serkl,baflac<!iaceoar
,n,, nH rlUnd dinpreunl cu cei ce ar \inu Hml, al fie 1upt obiciniuit
,1
blutem af'ui-!Mn!a celor 318 1flnţi plrinţ! 11 .oborullli de la Nicheia ......
Unii fac donaţii .după moarte" - precum acel prudent Oionieie,
oopi1tcarealucratla.SihhtriaPocrovul•şitesteadmlnlatiriiun
1bomicdeliteraturicălugăreaacil,1cri1veroaimildeel(,.Iarăcineo11r
popri după moartea mea, bllatămat va fi de nu o a da unde-i menită
şi oricine din 1U.plni,domni, v]ădicil,potrupop, preut,ctitori, oameni
vlidice,ti, iau oricine, dieci, mireni, de or călca porunca m~, blhtlmat
şi anathema va rlmlne; ,1 atunci sA ai iarte, clnd !-oi erta eu, de va
fi mlnhtirea aub pravo1lavie.... ) - HU acriu diapoziţii teatamentare
 O ISTORIE A BLESTEMULUI

privind · achiziţionarea unor cărţi. din averea rămasă de la ei, pentru

un lăcaş sfânt:
Ace"-'t.ă sfântă carte Pcnterostarion, a•au cumpărat din bunul râmaa de
răpămatul în Domnul Prunilă Pinte. O au lăsat să se cumpere pe sama
•fin tei bi•erici din Cărăş<,u [... ) şi • •au cumpărat cu 12 zloţi bani buni ... *
Văduva Anna a cumpărat un Triod (tipărit la Blaj în 1813) şi l-a
făcut danie Bis1lricii din Vaida Recea ca , să să pomenească" Gheorghe
(soţul răposat) şi Anna, iar cine o ,va strămuta de la sfânta biserică, va
veni blestemul şi afurisenia celor 300 şi 18 d.-, părinţi sfinţi de la Nicheîa"
Tot donaţii individuale, dar cu rosturi aparte, trebuie socotite şi
cărţile pe care le fac danie călugării mănăstirilor sau schiturilor lor de
postrig (Macarie ieroshimonah ,ot peştera Bistriţ.a": .Aceast!I carte ce
să cheamă Mântuirea păcătoşilor o am dat sfintii Mănăstirii Bistriţii,
să mă îngroape in sfânta mănăBtire. iar cine n.a ţinea tocmeala, să fie
proclet, blestemat, afurisit~; anathoma" ... ; Anastasio ieroshimonah:
,.Acest irmologhion fiind al micu[ .. .] o am hărăzit spre vecinica pome-
nire [la] al nostru schit Lcspedia. [...] Şi cine să va îndrăzni a o fura să
fie neiertat ... "'"; Andronic duhovnic: ,Pentru aceia iată că le dăruetl<'
la sfântul schit Pocrovul sfintei monastiri Neamţului, spre a mea veci-
nică pomimiro. Iară cine va îndrăzni a le instreina de la numitul tl<'hit,
ori prin ce foliu de chipu, unul ca acela să fie înstreinat do vecinica
împărăţie cerească şi să aibă pârâşi pro preasfânta Fecioară Mariia,
Născătoarea de Dumnezeu, nădejdea cos neruşinată a creştinilor.,..),
preoţii - bisericilor unde slujeau sau altora (ca şi mirenii, uneori, cle-
ricii inseamnâ preţul plătit pe carte, element suplimentar - la fel ca
martorii - de autentificare a achiziţiei şi a donaţiei: .Acest Minei
datu-I-au de pomană sfintei biserici de la Bucium preotul Iacob Dobrin,
parocuşul din Buciumi, care cu banii săi l-au cumpărat cu cincisprezece
florinţi. , ."_...; ,Să să ştie - scrie preotul braşovean Toodor Bsran în anul
1725 - că acest hvod rumânesc cu slujbele praznicilor rumâneşte, ce
].am învăţat şi l-am scris cu mâna mea, l-am dăruit, eu cel mai jos
numit, sfintei biserici a Şcheilor, de lângă cetatea Braşovului, [... ) lară
cine ar ispiti a strica de la sfânta biserică să fie înstrăinat şi acela
de faţa lui Dumnezeu•"') - ori ierarhii câte unui sfânt lăcaş
· (,.Aceast ă carte, numit.li Cuvântare apostolească, a fost dată de mAna
preaosfinţîtului mitropolit şi părinte al nostru, chir Ghenadie [de la
Brad - n.a.], arhiepiscop a toată Ţara Ardealului, şi a dăruit-o sfintei
biserici din Şchei, care este în suburbie, pentru sufletul robilor lui
Dumnezeu Pavel şi Voica, să le fie lor întru veşnică pomenire. Şi dacă
o va lua cineva, afară doar să o citească, să fio proclet do Sfânta Treime
şi de toţi sfinţii părinţi de la Niceea[. ..] anul 7141 [16321" - traducere
din slavonă"').
Când se ,grupau", credincioşii dăruitori reproduceau, de regulă,
familia, în structura ei de bază - soţul şi $Oţia (donaţia făcută de cuplu
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ

repreuintând - zice Doru Radosav - un ,.model al gesticii pietăţii, atât

pentru membrii propriei familii, pentru urmaşii în linie d.irc.:tă, cât şi
pentru celelalte cupluri din cadrul comunităţii",..), Cei doi membri ai
perechii fundamentale evocă, ln însemnările de danie, pomenirea lor,
a părinţilor, a copiilor:
Să oii , tie că areastli [,.,] Liturghie o au cumpărat Colţi Oniga~ cu oo\ul ollu
Ilana şi pentru ounetulplirin\ilor.[ ... ]Iarcineovafura,uuovadJogi,
oauoavinde,sAfieafurioitşianathema,itredet~procletde7sAboară . .,"•.

Col cc .va îndrăzni să înstreincze" de la Biseri ca din Făgii.raş

Evanghelia greco-română (Bucureşti, 1693, bogat legată ş.i împodobită
de jupânul Nicolae Chiş, .dim pre unii. cu soţiadumnealui, Cllilj Elena•
(donatori generoşi)
oăfieanatimioit,iafuri,,itde SI8părinţi • finţidelaNieheia,idealţiofinţi
părinţi,careaufostla şapte dboare .. .'"

La fel, .Mihaiu Fogoraşi, cu femeia sa Ana" .au dat de pomană~ un

Minei Bisericii din Ohaba, vestindu-i pe cei ce ar fi fost amatori să-l
fure că vor intra .sub blestemul sf. părinţi do la Niceia 3 18". Popa
Jacov Itul din Sebeş, autorul prim, în 1775, al Îllllemnării - pe care o
va reface, 1n 1795, Andrei dascălul - de pe Evanghelia dăruită de fa-
milia Olandia Bisericii din Sebeş, îi zice GO>jiţei, nevasta lui Simion,
gikdoak, dându-ne a lnţelege că soţia era coproprietar al averii şi al
banilor din care fusese achiziţionată cartea'" (bani pomeniţi, de alţfol,
în însemnare: 0 bani buni, cu florinţi vonaşi zeace şi cinci duce şi un
potir"), că asocierea ei la donaţie era perfect îndreptăţită. Tot
,.găzdoaie" este numită şi Bucura, neva sta ,cinstitului" Ion Suciu!
din Boholţu, dăruitori împreună ai unei Evanghelii, pe care dăduseră
, 12 florinţi fi o găleată de grâu frumos•:
drept acea - BCrie mai departe popa Ioan Clonţ, ln 1749, nellimurit foarte
bin e tnprivinţaconciliilorecume ni"" - oricineartndr!lzniaofuraoausA
zică că-i a sa,iopitindu-da oln.atreinade lasfăntabioericll.,unulcsacela
săfieafurisitdeceitreisuteşioptaprezeoesfinţipărinţiasoboarelora
toatălumea' 14

În actul donaţiei putea fi inclusă lntreaga familie (o ,agregare' care

nu depăşeşte al doilea nivel parental), rudele, .neamul", sau - cum se
spune în Ardeal - ,.rodul" sau ,seminţia ". Este - părerea aparţine
aceluiaşi Doru Radosav'" - o asemenea donaţie expresia unei devoţiuni
exemplare, 1n stare să facă dintr-o astfel de grupare, constituită prin
relaţii de sânge, o veritabilă familia Ecclesiae. Un oşan, Stângă
Vlisâiu, cumpără fi donează un Octoih. Face acest gest ,pântru păcatele
sale şi cu tlită fom<X! [remarcabilii situaţie de păstrare a cuvâ ntului
/e=k - ,.familie") lui. Deci cine va fura din besericli d fie afurisit,
anaftema. Amin""'. Câteodată membrii familiei erau pomeniţi pe
numele !or şi apărea astfel .pomelnicul"·
 Aeeutl •fAntl carti. ci oi chiamă ... , caru cu adevArat e•te • noulrA, a
fraţilor al fiilor a lui e ro-diacoi> Gllgori NAdeajdi, otCertreni, anume: Tlnu,
Vuili, Enachi, Gligori, Matheiu fi eu mai micul , ; mult pllcAl<Uul fratele
dumilor 1a\e mon ah Ghena di Nldeajde [... ] o am dlruit ofintei Mllnhtiri ot
Rhboeni, in \ara Mulduvii. [... ) Iar eene ••ar iApiti ca a! o !mtrein~•i de la
Rhboienii. unde 1l prll.,nueşte hramul 1 finţilor mai mari voevozi Mihal! fi
Gavriil, va fi oupt blA1tlim 1fintei MAnhtiri ,; a 1 finţilor mai mari voevozi
Mih ailti Gavriil"'.
Şi neamul, în fine, aumli a familiilor dintr.o comunitate, denumit
printr-un . coleetiv"uuprintransferultoponimicului uupra identi-
ficăriigruplirii,tşiputeauniforţelesăfaclodanie 1prepomenire:

AeeutA dlnt.A f i dumne,eiucll. carte, anume Startnic [aic], l-au cumpArat

Be,imbăcenii. 1ăfie al 1/inteibiaerici pll.nll oevaţinea numaiohArtie,a!
fietotadinteibiaerici,icineoarlnstriinade la1flnt.e.aceaotabisericl,
~:~• tf:;:•1~~i:,1:;fe'1:'J'. 1/inţi de la Nlchoia ti a! fie la un Io,: cu Arii_a

Cânddonatorii(nufoartemulţi)aegrupaudinpridniaziobacure,
tnsemnArile de danie cuprind trei părţi distincte: semnalarea cărţii
dll.ruite, . pomelnicul" (adicii lista cumpiirătorilor•donatori) şi bleste-
mul. Iatll teii:tul din m,. B.A.R. nr. 3516 (Cazanii copiate la sfârşitul
eeco\ului al XVIl-lea):
Acautll Cuanie o am cumpărat de la Opre Chiri!ă din Mie ra d (?] cu 3
florinţi.EchimMaoavei,Ru oaCh irili,Jidov [?l lacob,pentruertarepAca.
telor.1796.Cineoarmutafi.rAştire!or1Afieafuri1itdetrei1utel8 1/inţi
pirinţidindbordinNichie

Uneori participa la actul de donaţie întreaga comunitate. Nomina•

lizlirile tn aceste cazuri lipsesc, fireşte. Cei ce depun ofranda sunt
B<fteniisau 1<>tul:
Aceot Minei romAn eoo iute oumpArat ou banii dumnealor oltenilor din
Sebe,,din1atulclt.Aneoc,cupreţulflorinţiungureştitreizeci,delapreotul
Gheorghe [... ]şi&,audat11intei bioerioi din Sebeş ca 1i fie de pOmBM
oltenilor ,1 de ve,nica pomenire pentru toţi pinii • A va ţinea o foae
dintr-ln111l,iarnimineadinpr eoţice vor 1lujilaacea1tl1flntlbioe rică uu
1lujitori1llnuzioll.0Aiastea lor,nici •A•llnatreinezedela dAnta biAerici,
clunu\ 1auuniica aoei avor rimAnea 1uptblestemul olinteibiAeriei,ial
ofin\ilorpll.rinţipentrueare,caoioicreaz A...""'·

Protejarea propriei biblioteci

Câţi dintre aceşti . mode~ti ti puţin cărturari uneori", cum i•a numit
Nicolae Iorga'"'. reprezentanţi stimabili, au zis alţi invăţeţi, ai
palierelormediuşiinferioraleintelcctualitiţiiromânettidinultime
 BI.E8I'EMUL Ş! MENTALITATEA ROMĂM:ASCA

parte a Timpului Vechi, îşi vor fi akAtu.itacasA biblioteci? Din drţi

tipărite şi
manuscrise. Dac! am putea formula un rlspuns cât de cAt
completlaacea.stAîntrebare,multedintrecheatiunilecareatauazi,
neclintiteşinereio\vate,ln(aţaistorieiculturiiromâneştiarputeafi
IIO!uţionate. Răspunsuri parţiale s-au dat, desigur. Ele se intemeiaz.l
pemişcareaclrţilor(chiarşiprinfurt),constatatlprinînsemnlri,pe
interesele manifestate in anumite momente de amatorii de carte faţă
de anumite 0 teme", 0 1ubiecte"ori , genuri"literare(materializateln
apelullacopÎljtii1pecialîzaţi),pentruliteraturatradusJi,faţădereţelele
de desfacere etc. Aceate rAspun•uri mie, cel puţin, mi IM! par încuraja-
toare şi mă fac aă ered că ,lumea bibliotecilor" ln spaţiul românest, cu
deoaebireînveacurilealXVIl•leaşialXVIIl-lea,eradestuldelntin1l
Şi cărţile din aceste mici depozite particulare realizate cu trudă
{.,Ace1tOhtoiulsic]estialuiGrigoriotHumuleştişiaudatpredAnsul
orublă"ori..AceastAcărticicA[unmistelaneu-n.a.)eatidreaptAame,
cumpărată de la dascălul
Gheorghi. Şi preţu esti 35, adicli. tridci [sic]
lei,dincarei-amşidatbanitoţi ... •)trebuiauprotejate,căcieraulafel
de expu se sustragerilor (,Şi cine să va lntâmpla eă-1 furi, sA fii
afurisit.,.. şi ,Şi cini sA va afla să o furi să fie supt blhtim cu tot
namul lui .... )
Sigur că pentru o astfel de discuţie nu-i pot convoca pe cei ce îşi
fitceaurostde ,cărţi aleprofe•iei",marcăndpeeledreptul lor de
stăpânire sau proprietatea bisericii. Aşa st.au lucrurile cu preoţii care
ÎfÎprocurlclrţi{neuit.AndsAconsemnezepreţu/Jnecesareoficierii(pe
mine ei mA inten!IM!Ul, evident, în calitate de .autori de blesteme") -
popa Avram din Beclesn cumpără oEuanghelK (pe care o vedea fo\011itl,
0din fiuln fiu•, de un şir întreg de preoţi descendenţi din el):
iarcinearfaceeoedeoplr\idelafeciariimeiuuaofurasli.fieafuriait
dettei1uie,il8pArinţi1finţidelaNicheia,idedomnuvlldioaH1.,ide
maicsPreceota,idetoţi ofinţiiluDumneteu-:

popa Iacov din Săbllj, ,; el cu gAndul de a întemeia o ,dinaetie~ de

preoţi [0 011ebi al feciorilor miei"], proprietara\ unuiAntologhion:

iarcinel-arhutreina,aul-arfura[ ... J, unulcaacelsdfieproclet ,iafurioit

detrei1ute1finţiplrinţidelsNicheia,lemnutihierusli.putrezeaAC!,iar
trupul lui •~ nu putrezeaocA"""'.
Gheorghe Căpriţă, dintr-o famdie de preoţi, căruia tat41 său nu i-a
eumpăratovacl,cumfli.cusecuceilalţifraţi,ciunMinei.profesional";
0parocul" popa Moi~e Lup din Calbor, cumpărător al unui 7)-iod şi
ttiutor,încl,auneiformule(deformate)deblestempaulinic:
ticine1-arlndura1l-lfurenu1l-lKiHucltinu-lvada,otfiecucuvlnt
deshlrflt,anatema,manarato'"'·
 La fel stau lucrurile, cred, cu auxiliarii oficierii (cântăreţul Mihai
Velescul de la Biserica Mavrodolului din Piteşti a cumpărat o Psaltire
româno-greacă - .Şi cine îl va fura să casă osândit.,..) sau cu meseriaşi
aflaţi ln relaţii strânse cu Ecclesia (un Iordache, ,,sin Mihai Zugrav",
zugrav, poate, el însuşi, işj declară proprietatea asupra unei Erminii
[manual de pictură) - .şi cine o va fura aceluia îi va eşi sufletul furiş
den oase, llră nici un pllcat"MtJ .
Sigur că şi aceste persoane apropiate Bisericii îşi făceau rost şi de
cărţi pentru lecturd, cluar dacă edificarea sufletească in duh religios
era ori subiacentă lecturii, ori primă ţintă. Omiliile la dumicik: (k pesU!:
cm (pe care episcopul Melchisedec Şteflinescu le-a crezut a fi ale lui
Antim Ivireanul ş.i le-a tipărit laolaltă cu Didohiik.), cumpărate de
preotul (,icrei") Filip, proistos la , biserica ot Dima ·T abac", fac parte
din acCastă categoric'" · Tot aşa Omiliile lui Macarie, tipărite la
Bucureşti în 1775 şi eereetate, pe rând, de monahia Ripaghimia {sau
Ripighimia) do la Mănăstirea Pasărea (confuză în formularea impre-
caţiei, .Cine o va fura să fie afurisit şi neertat de mine şi de Dumneieu
şi do sfinţii apoi,toli Petru şi Pavel şi de doisprezece apostoli şi de şapte
7 zeci de apostoli şi de 7 şaptile săboară lepădat ca Arie ...") şi de
dascălul Radu! .care şade la moş popa Lebu" (,şi cine s-ar ispiti a o
fura, să fie într-această lume blestemat de sfinţii apostoli Petru şi Pavel
şi de cei doiaprezece de apostoli ... '). Putem bămri 'un ,cititor" şi in
preotul Feodor Cucoloş, care cumpăra in 1822 un sbornic ce cuprindea
cântări bisericeşti, un catavasier şi un ... Cdntec pentru Nopoleon
80110.f){lrle ... (.şi cine •-ar întâmpla ca Bă o fure, oă fii supt blăstămul
Maicii PreacuratH")"'.
Nu cred că putem include în discuţia noastră nici .cărţile bisericii",
aflătoare în altar gau la strană, ele alcătuind tot .depozite profesio-
nale". Proprietăţi ale sfintelor lăcaşe, aceste te :,;te ale slujirii (şi
adiacente ei) au fost firesc protejate prin blesteme:
sub greu blestem,; dare de oeam!; s! fie afurioit de to\i ofinţii p!rinţi de
la Niohis, de o •utA şi douAzeci; d fie oupt ble otemul şi afuri8"nia sfinţilor
r:~:J~Ju~S•~:::i ~~~:~~': ;:•fi:a~~e;~::i1~;1a:::!~~~::. a lndepllrta de

Din această· foială de preoţi care cumpărau şi vindeau cărţi bisericeşti

(sau, mai larg, religioase), am izolat , cazul" parohului Gheorghe
Căpriţă din Zeliştat, semnificativ - mi •-a părut ~ pentru situaţia
preotului grijuliu cu cărţile şi cu starea lor prezentă şi viitoare . Am
văzut mai sus că a preferat o carte (un MiMi) în locul unei vaci (cum
primiseră toţi fraţii lui de lataUil lor); a reparat-o, fiind deteriorată,
şi şi-a notat exact costurile (,,acum n am legat do doao ori de 30 de ani,
care fac numai 12 zloţi, iară preţul ei 22, peste tot face preţu ei 34 de
zloţi de argint"), căci ii flicea trebuinţă la biserică şi intenţiona să o
 BLESIEMUL $1 MENTA.J..lTATEA ROJdANEASCĂ

lwie şi moştenire
feciorilor (şi ei preoţ.i, eventual), La acelaşi copii se
gândeşte şi când cumpără, cu .zeace zloţi", un Penticos/arirm şi li
veghează cu un blestem, ,cine ar îndrăzni a face o fi afurisit şi
blestemat•. Unul dintre feciori, Nicolae, va ajunge preot şi va moşteni
~::~:c:;:;ărţeala răposatului taica" un 7hodion. Îl .apără" in chipul

Şi aă nu tndrll.zniaacănimenia ao răpşti, adecă a o fura, cil aeela va fi

afurisitu de toţi dinţii 40 de mucenici " udo sfintele Liturghii de preste tot
anu ....
Tot moştenire este şi Psaltirea prorocului fi lmpdratului Dauid-..,
rămlll!ă popei Iacov (autor al unui lung blestem şi al unor stihuri de
jale, stângace, la moartea soţ.iei) de la tatăl său, preotul Neagu. Şi,
probabil, în acee~i situaţie s-a aflat şi Eshal-Ologi-0 fostă a postelnicului
Ştefan Leuştian ş i ajunsă în posesia lui Petrachi Leuştian (deşi însem-
narea de stăpânire - cu o scurtă imprecaţie: ,şi cine va cuteza ca să o
fure să fii supt blăstăm" - este iscălită şi de w, Gheorghi baş cihodar"')
Există dovezi limpezi în aceste însemnări că specialiştii în multi-
plicarea manuală a cărţilor, copiştii, îşi fllceau exemplare şi pontru ei
lşi construiau, prin urmare, mici biblioteci. (Despre unul dintre ci va
fi vorba ceva mai la vaia în această carte.) Şi le protejau prin imprecaţii
Aeeaotă carte [un mi, celsneu cu conţinut ,eligioo, aflat arum la B.A.R. •uh
nr. 21201 iaste a mea, anume dallCălu! Vasile din Cernat. Şi o am llCris eu
toatli.cumân.amea;iarcinc a-arispiti aoînstr-<:ina sătie •uptblstemul
celor 318 sfinţi părinţi de la Nicheia ~i lmp,eună cu Ariia urgi,,it de Domnul.
Aceşti prescriitori răspundeau unor comenzi (ce ,,coborau", evident,
dintr-o stare do sensibilitate), .produceau" pentru vânzare ori circulau
de la un comaT'lditar la altul (fiind .recomanda\i' ), împlineau , adică, o
funcţie de .agregare" şi participau la definirea .gustului" literar a!
epocii. Ei copiau cărţi de filosofie (care, uneori, ca Divanul lui Dimitrie
Cantemir, ajungeau întâmplător pe ,mâini" mai puţin ~Jefuite:
, Filosofcşti [sic!] csti a mia, o am cumpăratu dcrcptu taleri unul, aici
ln oraş Bucureştilor şi cini s-ar ispiti ca să o fure ssu vândă cuivaş şi
voi [sic I] uita şi nu-mi va mărturisi şi o va ţinea flră dereptu să fie
afurisitu de Domnul nostru Iisus Hristos şi de trei sute optuspreieci
părinţi din Nleheea ........ ), .romane populare" - precum Viaţa Sfirlţilor
Varlaam. şi !oa.sa/ - ori cărţi de edificare spirituală sau de Inţelep­
ciune - A vgar, de pildă (,.Aceaijtă carte esti a preotului Ioan Marin
Nimine să nu îndrăznească să zică că este a lui, căci mari păcat ar
ave ...""'), scrieri de istorie (,.Acest Leatopiseţ (este vorba de Letopiseţul
Cantacuzinesc, prima maro compiln\îe munteană] iaste al Manii
Mătăsar. [... ] Cene s-ar i8piti a-l fura să fie afurisit şi lăpl'ldat dă 318
sfinţi părinţi dăn Nichie şi dă site sfinti săboară. Amin. Octombrie 13
dni, lest 7227 [1718]. Az Manea Mătăsar""').
 Multiplicau t-exte . la comand/I." şi copiştii călug/1.ri. El transtriau, de
pildă, cronografe pentru mireni, participau - prin unnare - la alcă­
tuirea Wlor biblioteci: ,.Şi s-au scris această carte ce să zice Leatopiseţ,
adecă Cartea împăraţilor, prin osteneala smeritului Silvestru iero·
monah, însă fiind cu cheltuiala dumnealui jupân Preda, vornicul ot
Câmpulung. 7244" [1736] (ms. nr. 2757 B.A.R. din 1736fori ,.Şi l-am
scris dumnealui stolnicului Ioniţă Duca, cu a dumnealui cheltuială. Şi
s-au prestris de mine cucernicul între diaconi, cari maijoa m-am iscălit,
Dimitrachi ierodiiacon. 40 Sfinţi" (ms. nr. 2572 B.A.R. din anul 1820,
cu titlul Hronograf adecd Letiopisdţ <k Io facerea lumii). Păstrate cu
grijă,completate, reparate, legate iară1i atunci când copertele se
stricau, aşteptându-şi cititorii în biblioteci mănăstireşti sau în case
simandicoase, dăruite (Ionache Văcărescu, vtori postelnic, îi dădea un
cronograf postelnicului Coruitantin Fălcoianu) ti lăsate· mo,tenire (ve zi
în ma. nr. 1921 B.A.R., de la începutul veacului al XVIII-I oa: ,,Şi după
pristăvirea dumnealui [Mat.hei Fălcoianu vei vornic], la lmpărţiala
coconilor dumnealui au căzut in parte fiiului dumnealui Riidu
F ălcoianu vei pitar"), cronografele au .urcat" în timp până în vremea
modernă, supravieţuind, depăşind cu un secol şi mai bine veacul
al XVUI-lea, stăruind tctre preferinţele lectorilor prin deloc surprin -
zătoare schimbări ale funcţiilor, făcând d precumpănească .zăbava• ,i
ocupând un .rafi" însemnat al .bibliotecii albastre• a r omânilor.
Şi fiind, mai mereu, apărate de blesteme ...
Aceleaşi însemnări ne dezvăluie şi locul unei .librării" (uu , tarabe")
bucureştene. Gheorghe Ioan Manole din Săcele a cumpărat Viaţa 8/'(i.n-
tului Vasile ce/ Nou (tipărită în 1819 \s Bucureşti) .din poarta hanului
Sfântului Gheorghe celui Nou• . din oraşul, politia [ce cuvânt rar!]
Bucureştilor". A dat pe ea .taleri 15, adecă cinsprezece lei întocmai" ti
.de să va înt:.âmpla să o fure, sau să o lnstreineze cineva, să-şi aducă
aminte de munca iadului, că mare este amarul muncii aceia şi eă fie
afurisit do trei sute optsprezece sfinţi părinţi de la Nicheia-,;obor""".
Opresc aici înşirarea, căci noutăţi ln privinţa compunerii blestemelor
n-am mai gl!.sit.

O.rumul blestemelor din cărţi: aproximare,

degradare, invenţie, laicizare
Cercetarea unui eşantion de cărţi precum corpusul de manu,cri~e
de la Biblioteca Academici Române - cu multe reprezentante ale anti-
chităţii copierii de carte la noi, dar şi cu destule exemplare prescrise
ln Timpul Modern (într•un spaţiu în care tiparul n-a dat niciodată -
sau a făcut-o foarte târziu - o producţie îndestulătoare), cu elemente
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

componente având un atatut aparte din unghiul de vedere al bleatemului

protector,căcierauunicateobţinutelnurmaunuîefortconsiderabil­
poate fumiza cAteva ,încheieri" legate de prezenţa formulelor ce con-
ţineau 0interdicţia
de inatrăinare", lncercAnd d protejeze cartea. Calea
prinaecoleaimprecaţieiare,înaceaatăcategoriedelucrări(de,icred
că lucrurile stau la fel t iîn privinţa cărţii tipărite,din celnce mai
la îndemână începând cu ultimele decenii ale veacului al XVIII-iea),
câţiva factori specifici care !şi schimbă funcţiile pe măsura trecerii
timpului. Este limpede, de pildă, că drumul .blestemului apărător" spre
aecolul al XIX-iea este un .drum al epuizării", întrucât scade preo-
cuparea pentru plistrarea cărţii, se atenueuă chiar teama in ceea ce
priveştefurtu!decarte,căcitipografiileproductotmsieonsistent,iar
1isteme l edeconservaresaperfecţionează '°°. Înscrierea blestemului
pare a ţine, pe măsură ce urcăm tn vreme, tot mai mult de o habitudine,
deo cutumă ce trebuia respectată,i mai puţin deun instrumentar
obligatoriu şicu reflexe în mental. Urmarea va fi, evident,di s pariţia .
Fundamentală în menţinerea, şi în lnscmnările din cărţi, a unor
fonneimprccatoriicorectelnraportcu . pedepselespirituale"bizantinc
(pe care le-amcercetatlnhrisoaveledecancelarie; din aceste acte
blestemalerelîgîoase,susţinutedeosensîbilitatespecifică,autrccut
pefilelemanuscriselorş i tipăriturilor)afostştiinţadecarteaautorilor
(copişti,comanditari,proprietari ) .Amvhutşitncapitoleleprecedent.e
că vechilo tipare rezistălncă, fictn formulă.ri .globalizante", concise
(ca lntr-un Tâlc al Evangheliilor din secolul al XVIII-iea: , Deci oricine
ovaln&treinadelaMitropoliesăaibăbleatemul Domnuluînoatru lisua
Hristos ti al tuturor sfinţilor. Leat 1787 .. .".. 1), sau care evocă., din
vcchileimprecaţii, .nucleul" oferitdeSinoduldelaNiceea(,.Şicine se
va ispiti a o instreina de lamine, adecă ao fura, d fieafuri,it
şi blestemat di 818 sfinţi părinţi de la Nicheia şi de alte sfinte
aăboari ....... )saupedeapsalnfiorătoarea .neputrezirii",ainterzicerii
_reabsorbţiei" lnelementelede tnccput(cumfecedejapomenitullogofllt
Răducanu: .Fierul să ruginească, piatra să mucezească, iar trupul
aceluiaslnumaiputrczeaacăînveci" oricelcarea 1 cria blestemulpe
un 1>-iodion copiat ln 1717: ,,Deci cine 1-ar ispiti a o vinde sau a o
schimba, sau a o tăgădui, unul ca acela ai fiia afuriaitşî anithima,
herul,pietrilesărugineucăşidputredească,îartrupullui să ste
lntreg şi să fiia lăcaşul lui într-un loc cu a ludii .... ), fie în apeluri
adresate sfinţilor care patronează Bisericile unde se aflau cărţile,
invitaţilnipostazăde.agcnţiaiblestemului"(.[ ... ]aăfiblăstămatde
sfântulmaremuccnccGhcorghi,purtătordebiruinţe,ceeăcin a teşti şi
aăprăznueştihramul sfinteibesăricidelaŞerbeştiadumnea!uiloan
Cantacuzinove\vomic .. ,,....) 1auca 0 pârâşi" aiinfractori\orlaJudecata
deApoi(.Iarcine s-eriapitiaoînstreinaauaostrămuta,aă-ifiepârâ,
Sflntul Grigorie Decapolitul" - scria llarion . ieromonah, proigumenul
Bistriţii" pe un sbornic din 1744'°"; .rară cine ar înstreina această earte
de la numita mănhtire, ssu cine ar strics-o, unora ca acelora să le fiie
pârâşi apoatolî Petn.t şi Pavel [s cărora iaste hramul mănăstirii], la
straşnica giudecată"'°")
Vcchilo tipare sunt .ţinuto minte" din ce în ce mai aproximativ. Un
Ioan Rus din Ceehiş, proprietar pe la 1839 al unui codice în care se
aflau felurite versuri şi cântece de atea, ştie incă principalele com-
ponente ale vechii sancţiuni spirituale, dar le amestecă bizar şi nu
izbute~te, în efortul său de a nu semăna cu alţii (cred că îl putem
credita cu acest gând al originalităţii), decât o .listă" cu personaje
detestabile:
Cineoarfura,olfioafurioitdeplrinţiioe 1-auaduna tlaNichieşi oli n
veraămaţălecaluiArieşisAaiblparteculuda1iculrod fiCufaraonşi
cu cei ce vor =de în Antihrist fi cu bogatul nemilostiv. Şi cine o [vaJ afla
d oţie d aib ă parte[ ... ];cineoarat1a , inuov a da,1ăaibApartecu
Arie[?], cu jidovii şicu păgânii...,_
Toader de la Banu combină, oarecum Rurprinzător, în 1806,
.neprimirea în pământ" (.pământul tn.tpu-i să nu-l primească"), adică
interzkerea odihnei, cu o sintagmă ce aparţinea pepdesei ,neputrezirii'
(.pieatra muceieasdi, afurisit să fie acela om.... ). Aceeaşi interzicere a
întoarcerii în elementele primordiale (.să fii tn.1pul lui neputredu dacii
va muri""°") o meneşte Negoiţă b!ănan.il celui care i-ar fura Alexdndria
copiată de ci sau celui caro, aflând-o întâmplător, nu ar înapoia-o pro-
prietarului. Autorii de blesteme solicită în continuare sugestii cărţilor
sfinte (,.Şi cine a îndrăzni a face osteneală de a o lua fără chip de
perierghie şi o va tăinui, socotind a fi supt stăpânirea dumisale, să fie
ca un păgân şi vamiş, ce nu ascultă pon.tncile Sfintei Evanghelii""• ori
.Şi care o va găsi-o şi nu me-a da-o, să-l pălească bubile lui Iov şi să
fieneertat ... ""') şi istoriei sacre (,.Această carte, dacă va găsi-o, sau de
va lua-o şi nu o va mai da, a cui mai în jos arată, să fie afurisit de trei
sute şi opsprezece sf. părinţi şi blăstămat de doisprezece patriarci din
Ierusalim, I. . .J Anathema de trei ori"'"; .Şi cine a fura-o să fie in bur-
duhu dracului şi să fie afurisit de 12 arhierei" - scrie Ioan sin Nicola
Cerne în 1822, gândindu-se verosimil la cei 12 patriarhi ieT01JOlimitoni'").
Orice opinie care ar propune stereotipia acestor formule va fi contra-
zisă cu destulă fermitate de dorinţa de invenţie (manifestă) a autorilor
de blesteme. Din istoria creştinismului, popa Theodor din Daneş născo­
ceşte, pentn.i hoţii de cărţi, ideea ,pelerinajului (pedestn.t - evident, o
imposibilitate) ca pedeapsă", condiţie a aflării .Hniştii" de'finitive :"
Oarlcineoarln,trein a cuchipdefurtişagdela mine, •audinogrizile
m~le, acela sit blăotăm oă nu aibă, fărl d nu-l rabde Domnul Dumneu u
in toaU viaţa lui, nici d vază moartea pA oă nu va umbla tot pedealru pe
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATE'.,' ROMÂNEASCĂ

latoatelocuri le ac , 1e a,peunde a ,a u flcut li boare le ac , 1eooriH lnlăunt ru

cArţii a ce,tia, apoi d. fie ertat , ; de mine f Î de Dumne,eu. Amin ..."'·
Totinblestem-cuointeresantlirădăcinăacrîpturi atîcă-estetrana •
formatli şi .absenţa binecuvântării" (cu foarte multe va riante). Am
puteapuneaceate 0 negativări":

iarcinevatndrhniaoln&triinadelaaceeau tA •f.tnt.lm.tnbtirelntr.altă
parte,dnufieblagoalovitdecei318 a linţip!rinţidel a Niohie tidepre a ­
cuviMulpl rintelenooiruGrigorieDeeapolitul"' ;ol aoelaoe 1-ari1pitia o
instreina&lfieauptoanonulşineblagosloveniaMaiciiOomnului"•

tot pe seama u nor . Iupt.li.tori" împotriva atereotipiei, care .aimţ.eau•

blestemulprecumpănitorcapeunactdemagieverbală.
1ncur11ulacestei .dispariţii"asensurilorcreştine,cuvintele(cele
0 vechi", fireşte),
adesea deformate - anithimd, ana~6.11d, ana~ema,
ono~imo - dinneştiinţ.li,cu aiguranţă,devin,.11emne",şi utilizare~lor
&eapă adesea rosturilor consacrat.e. Apar formulări confuze pănă
aproapedeininteligibilit.a.te(lncifrate?) - ,.AceastăsfăntăEpistoliecine
1-ar iapitisăofure,adicăsăoe\uişidaclagăsl-olaacelasă-i
p!ătea&ellcumasocotişicumarat.li.sfi\ntapravilăsă-lpedepaeucă
dupllaluivoe, lardinul-argăsî,să-ifiedăruităşi•llrăzită[?Jdăla
mineşi aă-ifacăOumnezăupartededânaa tieă săducălnlume""'­
sau blesteme . pe dos", . pozitive", compuneri .curioase• (baroce
aproape),nă&euteoridinignoranţ.ă,oridintr-unciudat(fi t Ullpect)
simţ al umorului:
Săd ,tiecăaceut.t •flntăoartee, te aPetriiTrhori • nul ,icilleov•
for• olfiehlagoceotiti,imo!itli\i,i blarorodiţi ,icumilamilMtivului
Dumne:wu[!?J'"
Degradarea mult folositei . pedepse spirituale" est.e evidenUl. EBte
. uitat• uneori numărul particip anţilor la Sinodul ecumenic de la
Niceea, 0 rotunjit" prindiminuare(.iarcinesllvaiapiti eăofureoăfie
sfinţi părinţi de la Nichiia„ 11 ; .iar cel ce , -ar
aforieitu de trei eut.li.
ispiticadofuresăfieafuriaitdeceitrei euteafinţipărinţidin
Nicheia,.... ; .Şi aă fie afurisit ti de trei aut.e de sfinţi părinţi de la
Nicheia"'"; .Şi clni s-a r ispiti să-l furi să fie afurisit de tri sute de
sfinţi părinţi..,.,cuomîterealocalit.li.ţiiundeaavutlocsinodul;lui
Ioan Floria Stinghe .din Hălchîi", în 1828, nu i-au ieşit decAt.osuUl
şidouăzeci" )aauprinsugerareaunoraensuriascunse(. şioricare
vreunulneajunsdeminte 1ăvaispitiaoluaîntr-ascunsu,anathcma .
şiafurisitsăfiede313[,ic]afinţipărinţidelaNicheia""")oriamplificat
totcuroaturioculte, 1 -arpiirea(.ficare s -aralunecaculireacesăo'
ture,siifieafurisitde370(siclpllrinţidelaNicheia""'),saudinpură
ignoranţll(cumface popa loan,.snă popa Ioanichie" ş icumpărător
al unei Euonghelii de la ,părintele Sofronie de la Sfântul Schit al
Bli.rbătescu",scriitorcetrebuiesli.lnvingllnromlne,temaridificultli.ţi

t::;!r;:..a:e~a a~::;ipu~ri:8ţi~~- fn'~e~:~. 7:j~~~ ::=~~:ia~:;1!!

pli.rinţicarea-aulntrunitlaNiceeaautoriidebleatcmebrodeazli.destul
deliber:
,icinaovaeocunde1lfi eafurisitudetreiuci,itrei(kic)de1finţifide
patruzeci de mucenici, 1ă·l ucigă,dnu mai rt.mle 1ufletudelocu''",

dovedind că relaţia lor cu vechile tezte ale blestemului religios este

mai mult decllt precari. ,Robu lui Dumnezlu Ion", posesor al unui
miscelaneu în care se afli copiat un fragment de Alexandri~, nu-,i mai
aduce aminte exact numele localităţii unde a-a ţinut primul sinod
ecumenic:
AooastisfAntlearte,ciru, olvaispiticaslofureslfieafurisitdetreisu"te
delfinţipărinţide laooborNiehitei laici"',
iarVasileBarbălatli.,amatordecronici,ipovestiririmate,esteconvins
călaNiceeas-audesflşurattoateceleşaptesinoadeecumen iee:

(... )4 icineovafur.o.-o săfieafuri sit,ioupt(ostnd a)oolorşlptes.oboa ră ale

Nechei'"·
Blestemele din prima jumătate a secolului al XIX-Ies nu mai pro-
pulseazăln prim•plan elemcntele infricoşătoare; sunt noutre, ceva mai
,blAnde",dacăsepoatospune aşa(.larcineslvaispiticasăofure,1ă
nu-iajuteDumnezeu"'"'),lipsitede.precizia"caretnspăimAntalnainte
(,Cineovagăsislmintăclestealui,slnufure,căsevatrage la
pedeapslcareovafura--J,atunecAndapretrimiteri.juridice"sau
punAndînfuncţiee\ementedincarteapecareîncercausăoprotejeze
Vorba laică (fi duhul nereligios) începe să domine
lsrcinee-arlntămplasofuraoăaiblbl utemultuturor ( ... JcedaOl
lntr·aceaatlcarte1eri,i,
propune proprietarul unui Cronogro/"°tn care, in partea de .istorie
sacră", B•Sr fi putut ghî destule disponibilităţi pentru a realiza
.sancţiunispirituale";ori: .larcarelearlnstreina•osăfienumlratln
ceatatAlhariloraceloracepomeneştelncarteaaceasta"(unsbomicce
lncepeacu Viiaţa Sf Vasi/U cel Nou ..').
fnacelaşispirit,hoţulvirtualesteproiectstlnzona.in suporta­
bilului"(,.şicinevalndrăznicadofuri, săfieanaftemaşidisălegi
mAinileşipicioarilecaslnupoatăumbla"..,)ori,purşisîmplu,lnjurat
alnAtoa (şicorectdinpunctuldevederealinuoluţiei, audalmafiindun
blestemdegradat):.J ... ]şicih, ovafura-08lflealdr11cului""'1au
 BLESTEJ.fUL Şl MENTALITATEA ROMANEASC Ă

,Să fie afurisitu cine o va fura cartea aceasta şi anatima, şi dă i-oî da-0
cuiva ş.i cu oi uita ş.i el nu mi-o aduci, să fie al dracului' (ocara fiind
rezervată doar pentru .împrumutătorul" uituc)'"
Blestemele .hazlii" par a se afla şi ele la capătul acestui drum.
Formularea imprecatorie nu lncetează a fi prezentă în carte, dar,
uneori, ea are cu totul altă alură şi se întemeiază pe altă înţelegere a
raporturilor dintre proprietarul volumelor şi atentatorii din jur (care
nu dispăruseră, evident). Vasile Palidat (.lectu ră incertă" - zice
G. Ştrempel) era, categoric, un ins cu aimţul umorului . Îşi dă un ,supra-
nume" hilar - • Va3â]i Suflă fn bute" - şi îl ameninţă pe hoţ cu o dublă
afurisenie: .de mine şi de papa de Râm" (uitând să ne spună dacă avea
dreptul d anatemizeze""). Alte ,blesteme" sau ameninţări sunt ln ver-
suri. Ele evocă puterea judecătoreasell (,Cine o ,..a tnstreina, judecată
cu mine ,..a avea. Aşa. Amin 1"..•) sau cheamă asupra presupusului
delinc,..ent tot felul de nenorociri, în alcătuiri particulare:
Şi cini d va l(ăsi ca d să ocoliaaoă din ~. d mănA nce pui fripţi, d
cb"ora,..i ... ,

scriu Alecu Popoviei şi Aleiandru Petrovici pe o carte luată în contul

unoi mai ve.:hi datorii'" · La fe!, cântăreţul Hristache Răşî nllrean,
.zmerit şi pllclltos• - zice el - , îi face următoarea urare celui care ,,a-ar
ispiti" all-i fure Psaltichia:
[,.. ]ace!a o i-ifi e dohAndap"'l"Ariia,oA-lmănAncemişeliia,si-lraniiaacil.
lnoapcheliia""
Nota hazlie nu este obligatorie:
t i ca.re o-ari•piti d·l ln•trcinc•e nu ali-1 fure, d nu aibl nici un prânz fllrl
pl Ano ,nicio cin l fllrăpricină 4ioAnd!iv a fimaibine,atunci1azioavaide
mine"".
Unele formulări par a aparţine inventarului imprecatoriu şcolăresc:

Ace,..tăritoricăîmieotidr agă/Cinevafura-o,ciniioAte tragă,

scrie un anume Ştefănescu pe f. l limfnară a unui curs de retorică aflat

o vreme şi în posesia lui Mihai Eminescu...

Cmd cA am înşirat - în paginile acestu; paragraf, măcar - deatule

argumente pentru cercetarea mecanismelor de alcătuire a imprecaţiilor
într-o secvenţă con9acrată retoricii ble, ~mu.lui. Este secţiunea care
urmează.
 Not e
RudolfOtto,S<><:r1,/, EdituraDacia,Cluj-Napo<a, 1996,p.176
lnAntim lrireanul,Op,n,p.367.
Vezi Jean O.lumeau, Alco/UI ,; frico, voi. [, pp. 227 fi urm
PentrudidahiioitezduplOp,n,ed.cit. pp. 1-239
Tratatul auita • foit edittot de Gabriel Ştrempel ln Op,n, pp. 347-362.
Edittotl ln aceleafi Op,n ale lui Antim Ivireanul, pp. 365-363.
Nu altele trebuie oi fi fost ,; preocupirile lui MelohiH dec din Peloponu,
egumenuld.mpulungean,oarotraducea din11rece, te , itipirea ,ln 1642,la
CJmpulung, nif te 1,wd/dtu,i pn, ,. toate ,ihl• a/,., pro M:urt din muli,
dumn,:ro<,ticdr/idefok»inf<l.tutul'Ol'crr1<inib,r.
Veti Ion Bria,Dlcţkmard•t<o«>/{iewU>tu>%4,p.293.
Vni fon Tudooeoou, MOl<>{i/,w;,(,., Editura Fundaţiei . Romlnia de MJ ine",
Buoure,ti,19'97,pp.216,218.
10. RudolfOtto,op.cit.,p . 88
li. Plnlaioi filncontinuare~trucronicilemuntene- 1, k>riiaŢdrdiRum<ln,:Jli
de dnd au d•• c<'llecol pro.,,,.lavnkii Cr<flini (L<topi• •/ul C<1n1<;cuzin•1<:J.
l ,torîih domnib,r Ţ<'lrdi Rum<ln,:Jli, oronioa lui Radu Greoea nu, l,i,,,-;,, Ţ<lrdi
Rum<ln<fli d e la oetomv,i< 1688 p4nd la marii• 1717 {Cronica anoni m<I
brd--]-ci~duptC/"Ollk,,rimuntcni,vol,l - 11,ediţiedeM.Gregoria.n,
otudiuintroductivdeE . Stln eocu,Editu.,.pentruLiteraturJ ,Bucure,ti,1961
Pentru Grigore Urecho : L<lopi,,./ul Ţdrii MoJ{U),<Mi, ediţie IOFijitA, otudiu
introductiv,indioe, iglooarde P.P.P•naiteocu,EdilurapentruLiteraturlfi
Artii,BucuN!fti,1955
PentruMironC...tin,o~,.,vol.1-H,ediţi e criticide P.P.Panaiteocu,Editura
pentruLitera turl,Bucure,ti,1965
Pentru Ion Neculc,, : L</-OpU</ul Ţ<lrii Moldow:i pr<adal de O , am<I de cuoinU,
te~t,te.bilit, gloon,p„fa\lfitabelcronologicdelorgulorden,Editurapenu-u
LiteraturA,Bucure,ti, 1963
12. Sintagma li aparţine luiGeorgeo Min<>i&,l•IOro> i"'•murik>r, Editura Humanitu,
Bucure,ti,1998
13. Fol.,.eoc ,i aici, ca fi mai !nainte, Antim l vin:anul , O~r,, ed.cit
H. VeziOmu/,,..,di<""l,p.253.
15. Ve,i Radu'll!mpea , /.iorih .. ,pp. b0.55.
16. VeziGheorgho Paveleocu,M"lfit;,/a,am<lni , EdituraMinerva,Bucuro, ti,1998,
p,4.
17. lbidem,p.6 •
18. Jbidem, p.(;veti,iCh.Bou~roJ,,.SOn,ellorie,malil,dictionetjuatic,,divino•,
lnRt""'d'tlluto/cgi,f,a~itt.2,1990,pp.169-J76;R· L.Wa1ner,,.SO,ci,r"
<I , magicicn•. Contribuliond l'hi,toindu uowbulainde la magi,, Paria, l!M9.
19. VeziVictorKernbach,Dic/io""'·· ·•PP,332·334
20. /bidem,p.332.
21. Ivan Evaeev,Dicfion<I~ ... pp. 242·245.
22. VictorKer nbach,loc.cit
23. VeziClaude Uvi•St.ra uoa,Anlhropolagi.e , 1,uct1,rale, Pario, 1960;vo.,.iune
romaneaoc:A,Editu.,.Politicl,Bucurefti,1978,p.2S(lloitea•JpeB.Malinow1ki,
TM ~rual Lift of SalJaff•• in North•Wtotcrn Mtfonuia); vui fi Lucia Cir e,,
. lntroduoo,.,•ta LuciaCi,.,t,LuciaBenlan,O.dntcccdinM°""""1,IaJi,1982
2~. Vezi (pentru recitarea miturilor coamogonke cu rooturi magico-terapeutiC<I)
Mircea Eliade. Mytl,u, ,1..,,
d my,a,.,, Pari, . 1957, pp. M1·5 l; Mihai Pop,
i~;~cantation - narration, mythe, rite", irl F„t,chrift fii.,~••Wildh<zbor,

25. P.P.Panaiteocu,lnlroduc,nlni,loriaculluriirom<lncfti.,;diţla a JI .. ,Editura

Minerva, Bucun,,ti,2000,p. 156
26. VetiRaduRiutu,.Introducen,"laA"'°"""ia<U..,dnt«,!or/X)pU/<V<rom4ncfli.
,;diţledeRaduRiutu,Editura 0 Graifi 1 uflot-Cultuunaţion a li",Bucure,ti,
1998, p, X; l<Um, .Tehnica analogiei tn poezia de incant,,ţio". ln R,vi11<• <k
dru,gra(u,1ifolclor.XVl, l.971,pp.123·132.
27, Vezi Jun Palou, \.nl'.iitoria, Editura de Veot. TimifQara, 1992, p. 9; Ivan
Evouv.loc.cit.
28. Vezi Alexandro Ofrim, ,Mentalittţi ,; atitudini religioase ale Hfilor fi
marhiarilorfeţ.Adepreoţiin,mlnitranoilvlncni(oecolele,CVIJ[.XJC)",p, 143
29. VniTzvetanTodorov,LH l/<n,.., dudUcour,, LeoEditionoduSeuil, Pario,
1978,p.253
30. Op.cit.,p.157.
31 . Ve,i Romului VulcAneocu, Milcl<>I/U! rom6n4, Editura Academiei R.S. Romlnia,
Bucure,ti, 1978, p. 165;vexi fiCorina'I\trc,. Interdicţl ad e lnttrAinare a
clr\ii romlnefti prin bleoteme tn u co!e!e XVII-XVIII", !n CaUt, l, Dauid
Proda.,.. I, 1.199-1, p, 73
32. Vui Radu Rlutu, op.oii., p. XXXVIII
33. VniAluandruOfrim.op.cil„p.143
3(. LucianBlqa,lk•p,..g,1ndir~m,,gi,;<'l, Funda\ia~gallpentruLiteraturlfi
Artl,Bucu,..,fti, l!Ml,p. 170(Llnil funeţieo„toJ"ll.icdticeapNl/fmatk4,
LucionBlopafHlfuncţioi,ital<f • u/hl<osc<'l,rbpunzătoarecuoonturarea
uneiimagini1lumiipepotriva dorin~lor1ufletefti)
35. J.G. Fruer, Creanga <h a.ur, voi. I, Editura Miner,a, Bucnretti, 1980. pp. 106
tiurm
36. Ve,iArturGorovei,lkJ<dnuetltromdnilor,Bueure,ti.l931.pp,l2-13:Rudolf
Steiner,C,..ftiM,mulc<sfr,plmiliefimi•l•riilflanliohil<f/ii,Bucur°'ti, 1993,
pp. 150-151.; CIUiin Ri"u ţa, ,.Bleot.emul ca mentalitate populari n,Oectatt

~,,~';"~1~~:.~ti"it~:;, ~/t1~:ţ~ml~0 ::ia::t;~~~ţf:;:"p1e~c~:

• uuor.,deprindori" pre<>reftine romlnii n-au ronatituit, firette, o excepţie
Vezi, pentru ucraineni, do pildl: Mitropolitul llarion, Dochru,tyjan'•lti
uiri,ua„l\i<zultr-aji,..'/rolrnnarodu,Wl.Dllipeg,1965,pp.187tinnn. ;Mychojlo
Hrulevo'lqj, l,tori,jault~n•'Jwjili1<rotury,Y<1l.i,Kiev,l993,pp.137 tiurm.;
U~r-aji,u'iizam(>Uknnja, Kiev, 1993
31. And~ Vauchez, Spiri111ali1a1«s Ev11foi M~iu occi<knlol (Jro>klo VlfJ.XJ/),
EdituraMeridiane,B uoun,ftî, 199(.p.26
38.CIUilinRifCUţa,op.cil.,p.227.
39. Vezi Con1tantin DiHeoco, Pr,,cho/011i• d• la ma.ltdiction <I du bla•phl,nc,
oompto raulu ... par Aluandre-A. Stunb..o, Cho,muel t.lit.eur, Pario, 1899, p. 1.4
40. RAzvan Theodoreocu, Drumuri cd/,.. i<ri, Editura Fundaţiei Culturale
Romine, Bucurefti, 1992,p. 213
41. VeziFlorinCon1tantiniu, ,.Alpectealementaluluie<>le<:tiv1lteacln1ocietalea
medievali n,mlneucA", ln S1udii fi moloriol• <U i.iori< ,...du, VII, l9H,
pp.7( f i unn.
42. Con1tantinDiueoco,loc.eit.
43. VuiRi,vanTheodor<!tcu,op.cil.,pp. 191,192.
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA ROMANEASCĂ

44.CitllinRi~ţl,op.dt.
::: 7;;: :ntin Diu eoC<>, lot.cit.
(7 . Vui Iun EVMev, Dicţionar.
,a Ibi<um, p. 332
49. /bi<um,p.85
50, Uoul dintre c,m,etltorii ca,.. ,i-au pub!icat otudiile 1n volumul Omul ,,..d;,..,/
(<00rdonato,:Jacque,LeGoffiaghitlnt„Ulmentulneguotoniluiflo,...otin
Simone d• Rinieri Peniu.iun.blc,temdeUltl" :..Po v,;,cifiebleotematfiul
meul Afa P fiel Daci trAiefte dupi moartea mea ,; nu-l mai pot pedepoi
dupl cum meritl, ol-! tri, no u cA pod•P'• l• cer·e, ti pe aco ■ t oecn>dincioa fi
tridttor".Noforicitulca..,ot4rni8"m4niapaternl(.Celmaiterifiantbleoten,
p.lrioletcproferatvre<>datltnacri1!ncur1ulEvuluiMediu")luue c&tev1
monedede ugin1dincu1ia Ultllui
51. Tzvet,,n'Tudorov,op.cil.,p.253
52. Vui R.hvao Theodo...,ocu, op.dl., pp, 220-221.
53, Vezi P.P.Panaite,cu,fotrrxfoan lai, toriaculluriirom6ne1 ti,ed.dt.,p.320
54. Din hriM>vul (dt.at f i de Corina Turc, , !o te rdicţi a de To 1 trăinare ... •, p. 72)
princarevodiLeonTom.i1iid!rui 1 luiVucinac.lipitanun 1ll a,deţigani
(Docum,nta &mania, Hi , torica. B. Ţara Rom6n,:arc4, vo] _. XXII!, Editura
Academiei,Bucu..,,ti,1969,p.168}
55. Vezi Jn, titu/ii feudale ln Ţlfril, Rom<!,..,. DicţiOMr, oub <00rdona,...a lui Ovid
SachelariofiNicolaeStoic„cu, Bucure,ti, !998,pp.50-62
56 , Pentru .•tarea" blntemului tn alte comunitlli reliJioa" vezi, lot,.. a lţii,
Le1terK.Li1tle,&ntdicti"" Ma/tdkfio111,CornelUni,,.,,.ityP,....,,1thaca,l993.
67 . Vui Nicolae !ora-a, l1tori.a rom4nilor pri,, «lllflori, vol. III, ediţia a li-a,
Buoure,U, 1929,p.347
~8. Antim Ivireanul, Opor<, ed.cit., pp. 388-389.
59 , Detaliuromunieo.tdeprof.dr.Alexandruloan,tefulSecli•ideca rdioloJiede
la Spit.alul.Sf.Pantelimon" dinBucure,ti.
60.Citilinflitcuţo,op.cil.,p,229.
61. Radu'I'empea,/,loriin ... ,ed.cit.,p, 73
62. Ibi<um,pp.77-78
63. Qh.Ciuhaodu,.C!rţide afuri oa nieH ude bll1tem",lnReoi>l<>U<!lo,ic<I.XX,
ll-12,1930,p.452.
64. Am utilizat lndrtplorto /qii, 16$2, ediţie moderni, Editura Academiei,
Bucure,ti, 1962, pp. 89-00 ; lucrurile H prezinti aproape la fel flln Carte
rom4n,:a,,,.,rkln<'<l/<lturd(PraoilaluiVa•il•Lupu),ediţiemodernJ, Editure
Academiei,Bucure,u, 1962.
:!: i:i:::p.90
67. lbid,m, p.91
::: !:'.~::: p.9(.
70. lbid, m,pp. 92-93
71. lbid,m, p.91
72. Jbi<km,p,93
73. lbi<km, p.92
74. Vezi Nicolae !oria, Studii f i docum,nl< cu privin la i, torîo rom<lnilor, vol. XV.
Bucure,ti, 1908,p.332
75 . Vui Florian Dud•~, C,:,zania lui Vcr/<>am ln Tr-an• ilt•mia. Ath!ep!ocopia
Ortodoxă RomAnl a Vadului, Feleaeului ,; Clujului, Cluj-Napoca, 191!3, p. 368
76. 1mlreplarea kgii, O<!.dt., p. 92.
77 . lbid•m, p.94
78. Vezi Artur Goro,ei, Credinţi ,; , up,r,tî/ii al• p0p0n.,/ui rom4n, Bucurof ti,
1915,pp. 23,24 .
79. Vezi Nicolae D. Necula, Tr-adiţk Ji lnnoir, !n sfojina liturgici!, p. 316
80. Vezi Gh. Ciuhandu, loc.cit
81. G . Cllineocu, E,t,,1ica ba,mului, Editura pentru LiteraturA, Bueur,,ti, 1965,
p. 160; vezi , i M. Naudin, Fabk•. mon,rre• el ma/tdiction, New York, 1996
82 . Vezi Nirolao Voiculc, cu, Cititor 1n 1,,u,,..,, Editura Europo Nov•. Bueuret ti,
2000,p. 50
83. Vezi Ovidiu Bl\rlea, .Studiu [nlr<>dueti.,. la Antdogi« d,prozd popularo •pică,
Editura pentru Llteratur~, Bucure,ti, 1966; M. Pop, .Metodo noi tn cerce-
tarea ,tructurii basmelor', !nFokfor/iteror,vol.1,Timitooro, 1967,pp, 5-7;
A.Gh. Olteanu, .Funcţia et!cA şi e,tetic! a metamorfo..,i !n bum ul faotaotio",
!n Lim/xJ , ; /itoratunf, I, 1974, pp. 97,102; D.A. Vasiliu, ,.Metamorfozele fn
folklorul român nord-duoi rean", îo Şcoala Rom~nd, XXXVI, l, 2, 3, 1931
84, G. CAlioe&ru, op.cil. , p. 159
8S. Vezi Coootaotio Erete, cu, .,Noţiuoea de •metamorfod, ln folclor', în R,vi,ta
d, ,tn oe raru,şifolcfor, XV, 2, 1970, p. 121
86. lbid,m, p, 122
87, Vui G. Dem, Tuodoreoou, P~oii populare ram~ne. Bucureiti, 188~, p. 410,
.Soarele fi luna"; Con,tantin Ereteocu, op.cit
,i
88. Ved Victor Simion, lmagin< Ji leg,ndd, Editura Meridiano, Bucure,ti, 1983,
p.45
89. Vezi M. Olinewu, Milo/agio rom&neaS<'d, Editura Cull $«>alelor, Bucuretti,
1944,p.480
90. Ivan Ev, ..,v,Dicfiona~ .. , p. 51; vezi,; VictorKernbach,Dic1fonar... , p, 215.
91. Peotru ambele puaje nm utilizat Petre [opireocu, Ufl,tnd< , au ba;m,/,
români/o,, prefaţ.â de Nicolae Conotantinescu, Editura Minerva, Bucur04ti,
1989,pp. 30-31
92. V«:torKornbach,op.cit.,p. 561
93. Voii Ivan Evoeov, op.cit„ p, 422
9"t . G. Dem. Toodoreocu, P~, ;; popula,.. r<>mane, p. 421
95. Ve1i Lazăr ŞAinea,:,u, Ba•m•i• romane, ln comp a raţiune cu legendele antice ti
lrile gături cubannelepopo.arelorlnvednat. tialetulurorpopo.arelorr<>ma•
ni<>!,Academia RomânA,Bucuro1ti, 1895, p. 188
96. Vo,i Simion Florea Marian, Ornitologia pop0ran(J romdnd, voi. II, Tipografia
R. Eckharl, Cernăuţi, 1863, p. 359
97 . VeziG.Ciliriescu,op.cit.,p. 159.
98. Cule, de loan Pop-Reteganul, Poa, ,ti ar<klen,,a cu/,., din ~ ura poporului,
· plrţile I-V, ediţi • • li-a, Editura Ciurcu, BrafOV, 1912 (hu mui .Din faU -
fecior",parteaa!ll-a),
99. Petn.l• pi,.,.=,l.q<nd,•auba• ...,l,romdnilo.r,pp.36-54.
100. Vezi B.P. Hasdeu, Elymologicum Mag num Romo11ioe, voi. III, Bucuro,ti, 1893,
pp, 2596-2652; L„ lr Şlineanu, Ba, m•l• rom~n, ; Vladimir Propp, M <>r[o-
/ogijo ako•ki, Leningrad, l92S[vero. romliinoaocă,Bucurotti, 1970]
101.Jbidem,p.52
 BLESTEMUL ŞI. MENT,',.LITATEA ROMÂNEASCĂ

102. Anur Gorovei, D<•C<l•U•ctlt romanilor; cite,,•• ti în alte locuri, dupj. ediţia
din Litera<ur<t- popu/,.r4, voL II, pp. 93 f i urm
io3.Ibi<km,p.93
104. ,,lloalele - se arat.I în lndrepta,-,a lqii. oodice imprimat la Ti\,govişte tn
l ~52 - <ari vin la oameni nu oAnt taate de un feliu, ce vin multe boalo Ji de
la Dumnezeu.J)<!ntruoped epd a pilcatelor...•
105. Mi foloseac aici de ace.. a şl ediţie romAneaocA a Bibliei: Jru,titutul Biblic ti
de Mi,iune al Bi•ericii Onodo,e Rom.Aoe, Bucureşti, 1968.
106. Vezi !.-Aurel Candrea, Folclarul >Mdie<>I rom/ln compare/. Prfoirt g, nuo/(1
MMicina magicii, ediţia " II-a , Editura Polirom. laf i. 1999. p. 226
~it :::;;,,,~rovei, op.cit., p. 101
109. !.-Aurel Candrea. op.cil .• p. 236
110. ArturGorovei,op.cit.,pp. 101 -102
111. VictorKornbach,Dic/ionar... ,p.U
112. Vezi Gheorghe I. Tăzli uanu, Comoara 11tamului. vol. II, .Doine Ji cântece de
lume•, Bueure Jti, 19(3, pp.250Ji urm
113. Ve,i Tache Pap,ohagi, Poe;-fo liric/I popular/I, Editura pentru Ll teraturA,
Bucure,ti. 1967, p. 204.
114. Vezi Documente/« lui Ştefan cel Man, vol. I, p. 212, doc. nr. CXV.
115. Vezi Lazlr Şilineanu, Bo,mel, rom6n,, edi\i• de Ruxandra Niool,.,u, pr e faţă
de Ovidiu !Urlea, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, pp. 581 f i urm. Învăţatul
eleni,t francei J ean Prichari • vrutul precize.ecirtulaţia molivului 1n
Se,bia. Bulgaria. Albani• ,; Greci• (La bollade d• l,;,wr, ,n G""'· Pari,,
1884). Speoiallftii ln li\eraturl greacă iiolaoe.-,) deja impo<tanţa aoostei teme
(vezi N.G. Politi•, To .Umotikon "'""' peri Ion n,kron ade/phon , Atena, 1885,
citatdePrichari,ireluat,dupliace la,deLazlirŞliineanu),unuldintreei,
E.Legrand,punâod.otn!egllturlleucelebruleicluepiobizantinalluiDigenio
Akritao (ve•i C. S..thu. E. Legrand, Le• ,rpfoi'8 de Dig,ni, AhUa,, tpopk
by,anJi,,. du X~ sUol,, Paria, 1875). Grou de admi, un a„menca punct de
vedore.devremeceun motivo„milnltor ,-a ar!ltatproductivlnariager•
manA (K. Krumbacl>e,, .Di• Lenoren•age. Ein Problem der vergleichendcn
Sagcn Kundo und Lite,aturgo,chichW", ln &ilschri~ (!Jr ,,.rg/. Lit,ratur-
ge,chicht,, I, pp. 2U-220),laolaviidenord(v01i•tudiulluiW0Uner, ,.D<,r
Lenoreru,tatT in der olaviochen Volkopoe,,ie", 1n Arehiv /Ur , la"iuM P,icAf>-
/ogi, , VI, 1882, pp. 239•269; a!te trimiteri la Lat!lr Şăineanu, op.cil., p, 585,
oota46),laceide1ud(invăţaţiinoflriciteaii antoloiia!uiJ.Dozon,Poi1it
bulg<>rt, pp.319-331),ilaunguri
116. Varianta buoovinunl .Cl ll toria mortului", publicau de Simion Florea
Marian !nR,"is!a noud, II, 1889, pp. 36-39. Apare evoca IA de LulrŞJ.ioeanu,
op.cit .. p.581
117. LazărŞlineanu(op.ci1.,p.581)cite a zA•ariantel e ude !en e,.BJ„temdemamA "
fÎ .Boghi\a" (ultima publicat.ido G. °"bucin BibUot,ca '.1ribun<i, nr.3) Ji
v,,ralunea aromlneuci . Ciuma• (Dupi LozAr Şllneanu, op.cil., p. 681)
ll8. Baomul S/lroca momd (cul e• de I. Pop-Reteganul, voi. !V, nr. 7), variante!•
tn circulaţi o lnMoldov a (.Strigoii•)tila a romlinl(,Evdiohuna•)
119. VeziL ază<Şlineanu,op.cit,p .S84
120. Ve,i Simion Florea Marian, Stlrbtltarik la rpmdni. Studiu etrwgra(w. voi. II,
Academia RomAni, Bucuretti, 1899, p. 21 (,..Jiţie noul, ln douli volume, de
Jordan Datcu, la Editura Fundaţiei Cultw-a le Române, Bueure,1i, 1994).
121. fnunele program e ioonogra fioeromlne,ti,SflntulHaralambieeotelnfiţi,at
a pl1l ndCiuma c':'piciorul,ţin lnd-<>,victorioo ,do pAr oaupunlnd-<>!nlanţuri
(T. P amfile, Mitolo1ie rom4MGrcd, I, ,.D114mani ,; prieteni a i omului", Editura
Soce<,Bucun,ti, l916,p.322 ; ve.i:i,ilvanEvo..,v,Dicfiona,... ,pp.8-(-85).
12~. Bala,hpopula"1rom4..,f ti, antol~a da AI.A=uleacu.vol.l,Editura pentru
Literaturl,Bucu..,,ti,1964,pp. 427-t31.
123 . VeziG.C itanl,B4'ndtpopol't1.le,Brllf<IV,1916,pp.8 7-99;Mi,,,iţa.B4/ndt
populanrom<l""fti,Editura pentruLiteraturl,Bucure,ti.1966,pp.131-141;
vu i f i intet<1u ntul oomentariu paih.&nalitic al lui Malti Georgeocu, 1n
vol.Prnctiâ{un.<,nr• finpnrcnt4,ial,lumiid,di11COlo, Editur1 Paideia ,
Bucure,ti,2000,pp.63-6-ri.
124.Vu iTache P apa hagi,op.dt. ,p. 204.
12~. lbid,m, pp. 204-205 . Amenda lui Taehe Pa pahagi cu privin la meroul .din
ţarl- oţarl/ eutraiilta o u houoarl":,.Aceatupecteab""nt!nviaţao<>c:ialla
romJ.nului,dar econ.acenitallnoea a ţi.ganului" (p.205,n . 1)
126. Vui Sabina Iapaa, .J'...,faţl" la Lirica popu/a,r4 dt drasio,U, antologie de
Sabinalapu,; OoinaTruţ.l,EdituraMiru,rva,Bu,;u "'lti,1985,p.ll.Din
..,.,..u uoelenti antologie am H traa oele mai multe enmplificlri pentru
.blHtemolodo fati",i . defecior"
121. lbidtm, p.15
128. Eumplificl ril opentru.de„an teoelede dr11rll•te"lo-a mlu1t dinAntoJOKia
d. Kd nt«c<U>rrom<l,.,. ,1;,odiţi e deRaduRlutu,pp.l39fiunn . ,.Blo•te mo d o
nl el u" vozi ,; in Gheoeghe I . Tlzl.11.uanu, Comooro """m ului, voi. II, .I.l<lino
fi<lnteoedo lumo",Bucurofti, 1943.
129. IvanEueov,Dic/io=r... ,p.102.S,opuntoclnomurape<area•tat<ucul
•••tebuot.,idednilrll•le";ea .oepunelnllutoo..,afetelorca ol fiodrla:l!•t•
l a lume,cumli ,icuculdrAgl!aş"(ArturGorovei,CredinJi f i • uJ>< r, fiţiia,k
poporu/u irom4o,p.66).Cucu l oote nnparticipantcuobunif=vonţll a
deoclntecelefivrijile do drag,:,ote: . Foteloca,..,voiuc•lplacl lanl cli
po a rtă, merg•nd la joc, uncapdocucla oine,c:rulndo, apoiolovorfi
dutate,ijucatedonJcli"(lbid,m,p.66)
130. ~oul putea fi blute mat ,; din motiV<O .economico"·
Foicicl,linpolio,
O,ble1temu•te de trin!..
Cum duci oltenii de lin,
,; mi•iduci , imi•icote, ti,
, ; mi•ila, iloBu<ufffti
ol v t nd l me recreţ,,fti
,icirette1hiberotti.
Tumi-iaduei , i mi•ioote,ti,
d o plrinţi!id•o plrţe ,ti
St uraoclH pl lat.1 ,
1l1lujeaocl,iua toat.1
(Taohe Pa pahagi,op.cil.,p. 208)

~!!: ~1::~.he
=~;
I. Thlluanu,op.ci.t., ce p, .,Bleoteme".

188. VeziF/oriol,udi„po,,iapopularlJ, voi. [, e diţie de foa nŞerb,pnf•l,l de

Pop,MI.B.P.T.,Editur• pentruLiteraturi ,Bucurefti,1969,p.U.l,
2
 BLEST~UL ŞI MENTALITATEA ROMÂ1'..:ASCĂ

134. V«iDic/i<>nardemc,gie ... . p.82

135. Vezi Traia o Heneni, LiUrotu.-.'l ~i dvili•aFU ln«rcart dt antropologi,
lilera«f. Editura Uni,,.,n. Bucure, ti, 1976,p.173
136. Lucian Blaga, lk,p,.. gdndirta mngicll, pp. 164 f i urm.
137. Artur Gorovoi, Descdnl,ce/e romdni/or. S<udiu d,, {ol.clor, edi\ia I, p. 121;
ediţia a II·a ,Y(ll. ll.p. 107.
138. !.-Aurel Candroa, Fol.c/orul medical romlln comparat, ed.cit., p. 342; .-.,,i ,i
Moldovan Gergely. .A vari,akbltea a romănokAI", !n (Az) Erdily Miiuum
egyU!bobes, l<t. Cluj,nr. 5.1888,pp. 1-23
139. Ve,i Gh. Paveleocu. C•rcdllri a.upro magiei la românii din Munţii Ap<,uni,
!mprimoria Naţionall, Bucure1ti, 1945,p.103
140. Vezi Ovidiu Papadima, Lit,ralura popu/ard romdn4, Edjtura pentru Li<era•
turli. Buourefti, 1968; pp.347 ~urm.;J<Um,.StructuraartiotioAa de,o~n-
tecului",inR,vi,la <Ui,torie~i 1eorie/iura...:, xrv, 2, 1965, pp. 357-368.
141. Gh. Vrabie, Retorica folclorului (p,,.,zia), Editura Minerva, Bucure1ti. 1978,
p,193
142. Vezi Dumitru Cacacos\ea, Ovidiu Blrloa, Prohl•m•l• tipologici folcloric., Edi-
tura Minerva, Bucure,ti, 1971,pp. 331-333 ·
143. Vezi Lucia Ci reş, Lucia Berdan, _De„.intece din Moldova, Te,cto inedite•, ln
Caielele tlrhiooi d• Folclor, li, la şi, 1982, pp. XXXII-XXXIV,
144. v~,i De,o<'ln/«. poporan• rorn/1,... Vr'<Ji, {arm«• şi <Usfaceri, ediţia " II-a,
Editura Coresi. Bucure,ti, 1999. p, 143
145. lbidem, pp.144-145
146. Vezi Ovidiu Pa padima, ,Deoc!ntecul şi structura sa ar-ti.tic,l ", în Lit, ratura
popularo romdnd; ve,i Ji Mihail Canianu, . Din peicologio poporan A. De„An·
toce, farmece ti vrllji", ln R,ui,ta d,_ istori, , arh,ol<>Gie Ji filolOff~, VII, 1893,
edi\ie m<>dernil: Mihai! Canianu, Studii , ; culeg, ri d, fa/clar ram<lno,c,
EdituraMinerva.Bucure,ti.1999, pp. '27-250
147. Vezi Ov. Densuaiann, 0 1.imba descAnteeelor", ln Op,,r, , voi. I, Editura pentru
Literaturii, Bucureşti, 1968, pp. li f i urm.; veti •i Petru Caraman, .,magia
popu!arăeaounAdeinspira\i e pentrupoeziacult.li",!nvol.Elc,giufolclorului
rom4Msc,F..diturapentNLiteratură.Buou~ti,l969.pp.376·401;Al.R<>letti,
Limb,;, d,sc~11/«./or romdnefli, Editura Minerva, Bucu reşti , 1975 (oare este
de părere cli .deocântocele, at.11.t !n ţlirilo romlnetti. ott fi 1n Europa Occi-
dentală, au fo•t compuse de preoţi ,au de colaborat-Ori eclo,iastici ai ]Qr.
Numeroa.e:teelemontevenitedincArţilebi,erice~ti,caroaparirldo•cânte-ce ,
dnve<lescaceaot.!iafirlllaţle" - p, 16.CredcApAnlla.dovedirea"unei aotfel
do afirmaţ ii maieoteealelung~)
146. VetiArturGorovei,/k;cd111, «l< ... ,ediţ ial,p.300 .
149. Vezi Simion Florea Marian. Nt,ţlt,..a la rom<i11i, ediţie erltiol de Teofil 'l'eaho,
Ioan Şerb 1i Ioan Ilitin. Editura . G,ai , ; Sunet - Cultura naţional.li",
Bucuro~ti, 19%, µ. 226
150. Simion Florea Marian,op.cil., p, 225
151. A11w/ogia<U,c611t«.lo rpopu/ortromd""ş1i,edi\ie !ngrijit!işiprefaţtdeRa du
Rllutu. p, 42
152. Op.cil.,ediţia a ll-a , p. 209
153, Vui Artur Gorovei, lhsc<1n1ec,/, romdnilar, ediţia I, pp. 156 şi urm
154. !.•Aurel Can drea . Folclorul medico/ rom6n comparof. ed.oit., p. 349
155. Vezi AnloJOffia dt1cdnl<t:tfor pop~lare romdneJ!i, p. 37
156, Radu Rlutu, .Introducere•, în An!olOffia .. , ed.cit., p. XXVI.
157.Anlol.ogia... • p. 33.
168. L<>0ia Ciret , Lucia Berdan, Dtoc4111«< din Moldo<JO, p. 207 .
169. Vui reeditarelli ttudillor ln Magia la rom411i, Kditur& Minerva, Bucure,ti,
1998. Kumplilicirilofo!ositedeminosea0ll a pp.112ti urm
160.VniLuciaCiret,.lntroducere"la Lucia Ciret,Lucia&rdan,Dtsc411!,u di11
Moldo"", pp. XLII-XLIII.
l 6l.$imionFlorea Marian .Dt•cd111«epoporQn,,-.,m4rw, Sureava , 1886;e<liţ; e
moderni : Dtocd11/ttt /X)/X)rQM romlln•; i,rttji, fnrm,re ,; dufac,'1, Edituro
Coreoi.Bucuretti,1996
162. Artur Gornvei, Dtsc4,u.. ,I, ,-.,m,1,.;Jo,. e diţia!, 1931; e diţi a a li-• !n
LU,rolurdpopul<>rd,e<l.cit.,vol.11,1985.
163, !.-Aurel Candn,a, Folclorul m,idi=/ romlln comparat. Prioin fl'""rnld. M, di-
ci,.,. m48icd, ediţia I. 1944; odi ţia a li-a. 1999
164. Nuologind•sc41t1«•/orpopularoroffl<ln,t!i, ed.cit., 1998.
165. FolclorlU ,rnrromdn,,ş,, Bucureşti, 1976
166. Vui Radu Riutu, .Introdu«re", lnA111ologi4. .. , p. XXV.
167. •Tranaformaro "aimţitli, .. ,ice,de PetruRaretlncldinmomentulnpedierii
luilliat ialnaltePoarU.
168.VniAndreiPippidi.Tr<><li/i<>politic4bi,0111ill<fl11/llriltrom4ne lnKCOlel•
XVI-XVIII, Editura Academiei, Bucure1ti, 1983, p. 101. Nicolae Iorga a cre1 u\
la un moment dat (v„i .Doul te.lte ,rec,,fti privitoare la ţ.lrile noastre.
I.Turcirealuillief-Vodt.Rare,•,1n1u";,,1ci•l<>ricd,XlX,l933,p.5;La;,lau
du Roumoin, d<>nt l'hi.ot<n.-. univcrHII• , voi. li, Bucurot ti, 1935, p. !O() dl.
fiul lui Peuu Rare, a optat pentru rene11are cu glndul de a-i convinge pe
turci 1ldea lnapoiMoldoveiteritoriilepierdute ln U84 t i 1538
169. lnMmn&re deocoporitli de foan Bogdan (v,,zi Scritri okH, ediţie de G. Mihlili ,
EdituraAcademiei,Bucuretti,1968,p.534).
170. Vui J,an Delumeau, Frica f„ Occi<Unt. O c<lat, csdiatll, ,,,.,]. li, Editura
Meridi1ne. B<>0uretti, 1986.pp. 117 fi urm,
171. Con1tantinC.Giureocu,DinuC.Giu.-..cu,l1toriaRom411ilcr,vol.Il,Editura
Ştiinţ;ficl1iEnc!c!opedicl,Bucure1ti.1976,p.285.
112.J„ nO..lumeau,op.cil., vol.11,p.ll9
113. Vo,iAndn,iPippidi,op.cil. ,p.101 .
114. Ve•i Conotantin C. Giureocu, Dinu C. Giurescu. op.cit., voi. H, p. 285.
175. Ca 1i ln alte plrţi ln aceu \l ca m, ml foloteoc de tu tui editat de Mihail
Grea:orianlnCrc11icarimu11uni,""l.l,EditurapentruLi ten,turl,Bucuretti .
196l(pentrumineRaduPopucu eate doarautorul.Croniciide,preNicolae
Mav....,.,rdat",oecvenţ.1a!t1orii/ordomni/orfdrdiRuffl<l n,J lj) .
1?6. Din l,u,,-/Ul Ţdrdi Rum4Mfti <U Ic octom"ric 1688 pdlld Ic mnriie 1717 (C,-.,
niC<>aMnim/J <UtpnCon, to11tfaBrd11co""""")cite•utili•l ndtotCroni<ari
mununi.ed.cit .. vol.11
177. EKi1ten\a bl e1temelorca reoa ncţ;on auucid er ea Brlncoveanuluinu poate fi
:~!~:!~!~~:;'~,;:ei cronici rimate, de pildă, o pune o.I bleoteme pe 10\ia

Urgie din ceri1lpo11oare

Podutmanic1ol-i-0moare
ŞiDnmnul all e rhplitealdl.
Şiintartar 1l-imunceaocl ,
Muncile oi nu , flrt•ocl .. .
 BLESTEMUL ŞI MENTAUTATEA ROMANEASCĂ

178. Vui N. Iorga, l 11oria poporwl,,i rom~n, ediţie lngrijiU: de Georgeta Penel e• ,
EdituraŞtiinţilic lf iEnciclopediel,Buour e tti,1985,p.491.
179. N, Iorga,op.cil.,p.(84, nota 61,
180. Vui Pseudo-N. Coatin, ln Lt<opî.$i/il< Ţitrii Moldovii, publicote de Mihoil
Kogilniceanu,vol. 11,CantoraFoaieiSltefti, lafi, 1845, p.62
181. :: ~ţ"- datl de Mihail Greiorian fi tip.lriU: la Editura pentxu Liţeraturi

182. Vui Dumitru Voleiu, Cronicaru/ R<>du Pop,.,:u, Editura Minervo, Buountti,
!987,pp.59-74 I
183.C<>ntribuţiunila 11 udiulor<>ni,,./orm1<nlon , ,BucuN:fti,1906,p.110
184. Veti Ivan Eneev, Enâclop;dia umn<lor , ; l imboluriWr tullurok, Editura
Amareord,Timi..,..,a,1991o,p.224.
185, Vu.i VictorKernbaoh,Dicţi<>nar... ,p.283.
186, Ve~iArturGorovei, C.-.din/iJi • up,e,/iţiial,poporuluirom<in,ediţiaa li-a,
lngrijiU: de Iordan Datcu, Editura ,Grai fÎ Suflet - Cultura na\ion ali",
Buourefti,1995,p.223
187. Protoo. Nicodim Mlndi~, P4colwl I/V11rlUwri/or, Editura Agapio, Buot1N:f t.i,
1999,p.6
188. Antimlvireanul,Op,,.,ed.dt.,p.26
189. G. Oot"'io,-1<y,HU1oin,U 1'2101 byzanlin, Editioiu Payot, Parii, 1969, p. 56;
Andrei Pippidi, Tradiţia po/ilu:4 bizantind ln ţJri/, rom4m! hi -=okk XVl-XVIl/,
p. lOl;vezi t iValentin AI.GeorgeA<u,Bizan/ul1ii,..lilu/iil• rom<l""llipdnd
la mijl;,cul tteolulwi al XV/11-ka, Buourefti, 1980. P•ntxu ulaţia Sacru -
PT0fan5ncazul a utoritliţiimonarhicove,i,îotrealţi i,L<lroyaulim,;rhdan,
kmo'ltuch~t i.,. n( oubdirecţia lu iAlain&ureau,iClaudioSergiologerflom),
Parll, 1992
190. Vezi Rudolf Otto, Sacrul, p. 21; ve,i Ji Wilhelm Danci, Mirua Elia<Ul.
D,finWo&,ori,EdituraAn,L<,nga,Iati,1998
191. RudolfOtto,op.dt.,p. 102

5, 26: •Clei ute oan vreun om care „

192. Ibid<m, pp. 91-92. Şi uemplifiol Rudolf Otto (p. 92, n. !): .Cf. D<ut• ro,wmul,
audl g!aoul DumneZ<'nlui celui viu
griind din mijlocu! focului, cum am auzit noi, ti 8' rlmlnl viu?•. De aseme-
nea, of. / o,ua. 3, !O;/Sam11•1. l7,26, 36;R•gi li, 19.4;1,oia, 37,4,17;
l•nmia, 10, 10: ,I ar Domnul ••te adevlratul Dumoeteu, e,te Dumne,eu viu
fi lmplrat ve,nic; de minia Lui tremuri plmlntul fi oeam11rile nu pot ouferi
urgia Lui•. Cf. l,nmi.a, 23, 36;Macab«i li, 7, 33 ;Mal<i, 26, 63 (ruga fierbinte
adre•atli Dumnezeului celui viu, celui !nfriCOfl tor); E"ni, 10, 31: . !nfrioo--
fltor lucru eote al eldemtn mtinile Dumnezeului celui viu , . Concepţi a
ve(;er<1teotamentarideaprelnfri""'1itoru lDumne,euoelviuoededvl,.efte
lnideeaDumne,euluirdzbundlor.Expreoiaelceama!putemioii ooon1tituie
imagineaaproapelnaplimlnt!U,oare a-teaouitorului.din l»ia,63,3:.Singu r
am cikat !n tuoe fi dintre popoare nimeni nu era ou Mine ; ti i·am c5kat tn
minia Mea, i-am otrivit !n urgia Mea, lneat 1ln;ele lor a ţl,1nit pe ""Jmlntul
Meu, fi mi-am pltat toate hainele Mele,". Aceutli imagina tnfri""'lltoue
revinoloNou/7hla,n,nl,Apocali,na,19,v.15: 0 ... fiva elle a ţeaoeulvinului
aprinderiimlniei lui Dumnezeu"
193.MinDiDa mianP.Dogdan, aprijinindu-oepeoa utoritate!ndiplomatioida
ealibrulluiA. deBo\lard(vezi,Di plom&tica , lavo-romlni",tnDocu""'nt<
privindir toriaRomdniti,fotrodu«n,vol.ll,EdituraAcademiei,Buour,, 1ti,
1956,pp.103-10-,.).
l!U. Vezi Cl'Ultina Coda n:ea, , La Malh;!iction dano lei ancien1 documento de la
Va lachie (XlVe-XV!e 1i~cle1)', ln &vu, <k• lfu<k, 1ud-e,i eu,oplennu ,
XXX.III, 102, 1994,p. 57 .
195. DamianP.Bogdan,op.cil., pp . 105-106.
196. C<Utina Codan:ea, , Confirma rea ,..,Jigioaa~ a deciziei politi ce ln Val ahia , -
lului al XVll-lea", tn Sud-E , tul 1i rontex!ul t urop,an. Bu/,tin al ln„iw/ului
<kS1udiiSud•E11Eu,opcM,l9'96,lll , p. ll
197. CriotinaCodarcea,,LaMal~diction ... ' , p.57.Monarhulproferablesteme ,i
prin a l te pJrţLCu te ribil eu nc\iuni - ex proprie ri,i,iud e<aU. lumea ocl "­
f i cu , blestemu! lmp.irl tesc" (i.,. a l ţarului Petru cel Man) li ameninţa
Dimitrie Ca ntemirpe 1upu, H lll i care vorevit.1.1i comba\.licontr1 turcilor
!n1711(vuiNko!aelorga, , C a rol a lXll·l ea ,Pe tru ce lMa ,..,, iţiril e n oa.o tn",
1n Annkle Ac<,,u,,.,;,; Rom4M , voi. XXXIII, oeria a lf•a. pp. 126·127)
198.Docurrunul,luiŞt,/ance /Mnr,,publicate d e l oanBogdan,vol. l ,Editura
&.cec,Bucurefti,1913,pp . l7,29,96,168etc
19'9. Cri1tina Cod an:ea, , La Mal f diction ... •, p. ~3
200.VeziDocumtn<,/• luiŞ<tfanctlMarc, publicate de loanB011d1 n,vo!. II,
Editu n1 Socec,Bucuref ti,1913,p.163,doc. nr.LXXXIII
201. ~: ;~~um, 111e/e.. .. voi. I, p. 222, doc. nr. CXXI, dat la Suceava, ln 9 ma m e
202. VeaiDocumtnt<le... ,vol.l,p.5,doc . nr. ll ;vol. l,p.335,doc.,;r.Ci>XXXJV ;
voi. H, p. 149, doc. nr. LXXIX; voi. li, p. 155, doc. nr, LXXXI (am dat doar
cAteva e~empl•).
203. Documtnt<U ... , voi. l, p. 352, doc , nr. CI.XXXVIII, Suc• av• , 17 a ugu ot 1488
(Şt e fa n cel Man dlruie,u: un H t Ml nl1tirii Voron e ţ).
20,.Ibidt n,,doc . nr.CLXXXVIIJ
205. I bidem,p. 3(8,doc.nr.Ct.XXXVll
Z06. Ibidem, p. 9, doc. nr. V ; vol. I, p. 315, doc. nr. CI.XXV; voi , I, p. 37, doc
nr.XXll(toateconfirmlri ale unor 1\.liplniri mlnlltire,tiori epiocopale)
207.Ibidcm,p.217,doc.nr. CXVll.
208. l bid,m,p. 69,iloc.nr. XLil;vol. l,p.488,doc. nr. CCXLIII .
209.lbid, n,.p . 104,doc. nr.LXm
210.Ibid, m,p.330,doc.nr.CLXXII.
211. lbid,m, p. 212,doc. nr. CXV.
212. VeziDocurrunl<>Romani<tt Hi,tori,,a. B. ŢaroRom4nftucd,vol.XXV{1635-1636),
EdituraAtademiei,Buturef ti,1985,p.57,doc. nr. 44.
213.lbid, m,p.66,doc.nr. 49.
214./bid• m.p. 98,doc. nr.81
215.Ibidem,p . 446,doc. nr.406
216. I bidcm,p. 391,doc.nr.352.
217 . Ve ziŞerb a n!Uzetnl, . l a rl t id eo premitropo!itullgnatieS l rliu l ",lnBi ,. ,i<'<,.
Ortodo,,<1 Rom4~<1. LXXXII, 11-12, 196-1,, pp. 1084 fi urm.
218. Vezi Bernard Guen<!e. , Non p,rjur&bio. Su ment et parjure • n France 1ou1
Cha rleo VI', fn Journa1 du oc oa"1.,, 1989, iulie-<lecembrie, pp. 2'1·257 (dup.i
CriotinaCodar<ea,.Oonfirma,..an~oaoL .",n.41)
219 . ŞerbanR.hefu],<Jp,cil ., p.1093 .
220. Poe udo-Nicolee Cootin, , Letopi o iţu l Ţlrii Moldovii", ln Ldopi , iţile Ţ<i,-ii
Moid,wii,p. 42.
221. /bidem,p.59.
222. / bidem, p. 5
223. lbidem,p.52
 BLESTEMUL Ş! MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ

224. lbidem, p.63

225. Ve,i Poeudo-Enache Kogilnioeanu, . Letopiseţul Ţlrii Mo!doviL", în Poeudo-
•Enache Kogllniceanu Ioan Cnnta, Cronici moldw, nt1<i, ediţie critiol da
Aurora lliet ti Ioana Zmeu, Editura Minerva, Bucuret ti, 1987, p. 73. La lo,in
Canta, mai pardmonioo, r,;,lata cea eote ooociali, aproape oeacl: ,.S-au of,"'lit
[Conotantin Racoviţl] cu laoov, mitropolitul ţlrei, fi Ioanichio, epi aoopul
Romanului, ti Dooitei, epillC<lpul Rădluţfo!ui, t i lnochontie, episcopul HUJ!ului,
,istri glndpetoţibo ieriiţAn,i,llio!nd s obortuwaUparteabi se riceuclişi

226
_ tbt:,:
boiereaoclideobştie,au!licutlogăturlcuma,..,b!ls1Am,in o tricatacea
vlcilritului" (în ediţia M. KogMnioeanu, vol. Ul, lati, 1846, p. 182)

227. Vezi, la B.A.R .. ,ub cota CRV li 304, H,fa ovul lui Con,1nntin Rae<.wi/<f pontru
<h•/îill/a"'n "M<lrilului 1i a cuni/ti, 1757 (B.R.V.,vol. li, Bucure,ti, 1910,
p.139).
228. Poeudo-Enache Kogălniceanu, op.cil„ p. 90
229. lbkkm,p.96
230. lbi<um,p.99 .
231. Publicat ln Biu,i= fi .Şcoala, 1905, 31, p. 4 (revi,ta ora organul oficial al
eparhiei Ardealului)
232. Editau de Petru E . Papp tot ln Biurica fi .Şcoaln, 1905, 86.
233. Care tiplr e şt.e din nou ,,cartu de ble,tem" Io .Cilr\i... " (II), pp. 370-372.
234 . Gh. Ciuhandu, op.cit, (II), pp. 371-372.
235 .• Jonichio , episcop Roman. !erotei, epiocop Hufilor. E. Gheorghe, Olj'Umen
Putnei. !onichie, Olj'Umen Moldoviţil. Nicanor, eiiumen Neamţului. Teofan,
eifUmen ot Hum<>ra. E. Partenie, OfUmenU Sirnil {... J egumen ot Bogdana[... ]
egumen ot P ân&ilr a ţii (,.. ] egumen Suceviţil. Rafail, egumenu llragomîrnii
E. Varlaam, egumen Berxunţului . Teofil, egumen Vi,napic (?]. Caliatrat [ ?],
egumen Rlifcî. Ieromonah Teodollie, egumen ,¼::apiei" (orifina!ul - notenl
editorul- oe aflA \aplrintelearh. l'ilaret Bendevoohi din Bucovina .• Iod·
liturilo o-aude1curcatcum 1-auputut")
238. Editat în Arhi"" Romdnea<cd, 1ub redacţia lui Mihail Kogălniceanu, ediţi a
all,a,vol.Il,I aşi ,1862,pp .279,284.
237. ln Apuo .bleotemelo călugAre,ti" erau foarte rlopândite. Vei[ KL. Little,
. La morphologie de• maledictionll mon,u tiqueo", ÎD An11al•• E.S.C., 1979, l.
23B. Biaericaoancţionaabateriledelaooondui U.moralAgener a laccoptatl(vui
C. Bobule •cu, Afurisania Patriarhului d, Con,tanlinopolc a,upro <nHi
Ro,.,,,uanu din laJi, Cluj, 1931), limbajul licenţioo, pirll.oi"'a • Urii olilu•
gilr""!ti,recid.torirea olujitorilor altaruluicliroralemuriseooţia(•se vedoa
maieu oeami vechile codice delegi - Pravila lui Th.rile L,,pu din 1646 , ;
lndN?pW.,..a /qţil din 1652; ve,i Au,..,lian Catrina, op.dl., p. M9)
239 . D. FurtuDli, .Cinci clrţi de bl utem din Moldova", tn Bi,eri<a Ortodor/J
Romdnd, LIII, 7-8, 1936, pp, 428,429; vezi şi C. Erbioeanu, l•ioria. MitropalUi
Mo~i, Bucun!Jti, lB88, p. 24
240. Ve<i în Utopi,iţil, Ţlirii Mold<>oii, vol. II, p. 179.
241. Carte de ble otem wmunicaU do epiocopul Melchiaedec Ştoflneocu, tn Cronica
Hu,ilor, Bucure,ti, 1869. Vui ti V. Urdceocu, ,C ,rţil e de blhtlm din
trecutul nootlu",p.511
242. Vezi, între alţii, Şt•fan Gr. Berechet, Proceduro /;U}udecat6 la. , ffloi Jl români,
Cbitinlu, 1926; ldem, .Dreptul vechilor nottri iera rhi la judecarea mire-
nilor", !n BiHrica On<>dox4 Romdn~, LV, 11-12, 1938; Valentin Al. Geore•-,
 ,.L'ordalie oule jugementd0Dieuche.le• Roumain• (droitfo!odal,H11tique
etdroitpopulai,.,)",in Ethnologica,11, 19711
243. Veţi C. Erbicea.nu, J,torin Mitropoliei Mo!dow.i, p. 347 ; D. Furtun!, .Cinci
c i rţ;debl„temdinMaldava " ,p.425
244. J ... ] de viaţa lor, de ooleoelile lor, de , udorilc lor, de chiverni,elile lor , ;
dobitoaeil e lorp.artednuaihll.,cieafumul ~icaprofulC<!-l•pulbărăv,nlul
depn fa ţ.a. pimotului,toat oo.li fie!ntrupienare , ipein, d e toat eal elor
cele vlzute ca de averea dreptului Iov diavolul oă d atingă, ofU nd fi
tremur, nd, t.lrindu-oă pre pământ ca Cain oi fie !n toată viaţ.a lor, mof tenind
lănglaceotet iintoat ăviaţal<>r fibul>ele luiGhietl,flmeilel or1Ară""- ie
v lduvefieopiei!oroiracif!cerţătorifi!ipo i\id e totfeliu l. deprocopseliin
toat.1 viaţa lor.. ." (vezi D. Furtuni, op.cil., pp. 425·426).
20. Vezi Gh. Ghibl neoeu, Surcte Ji l, ooa<k, voi. XIV, Hnf i, 1925, p. LX.
246. D. Fununi,op.c/1.,p. 426
24 7. /bl/Um,p.427.
2411. Vezi P.P. Panaiteocu, lntrodi,c,r, la i•Mria culturii ro mă n,1 ti, pp. 149-150.
249. Cu .pi nu Ponelopei" comp.ara Andronache Donici. juriot reputu, aoeote
proceae care nu-fi mai aflau ofllrJitul (ln <art<la aaAduMn ,k prndk, 181 4) :
J ...J ele nu oe ma! curmau, ei se in<urcau, merveau fi•• lnoeau din domn ln
domn 4i pe domni li ochimba doo muiha .. .• (v~•i fi V. Un,ăceocu, op. oii.,
p.608).
2 50.Jud a carea ,.Jav,rf"Hflloe a înfaţ.a.uno,.eompicturi " compuoedindoi,p a tru,
douizeci fl p.atru u ucl,iarpatruuci , iaptdcboieri. Plrriarii -1 ieiin
numll.r par - putea u apirea în a <:e aotă ipootază (ved actele din vea<ul
al XVII-lea din Va!ahia editate în Document< pri"ind i,Mria Rom4ni<i
B. Ţara Rom4n.....,cd, vol. I-IV, Bucure,ti, 1951). Sio temul a fo,t practicat
peatetottnEuropa.,unde.<urţile dejudecaU:' avu ui,ue,doioprezeceoa u
daubecitipatrudejurători
251. Vezi George Ioen Lahavari, ,,lllnii vechi. Blăot e m fi carte de blA•tem", !n
Con"orbirilil,ran,XXIII, 18119,p.496.
252. Vezi G. B,ezoianu, Mdnd,tirik zi•• lnchinat< şi cdlugdrii gr<ei, Bucu,e9ti,
11161, pp. 135 fi urm.
253. Vezi Gheorghe Cron\, lMtiluţiil< m<die"al, romdnefli. ln(l"d/irea dt mo,k
J~rdtoril, EditW'a Academiei, Bucnrefti, 1969.
2H. Dupl Criotina Codaroea, .Confirmarea religioaoă ... •, p. 14
255. Vui G. lonea<u•Gion, Din /aiori<> Bucurt,lilor, I. .Patriarhi, mitropoliţi,
epioeopi greci la Bucure1ti", BucureJti, 1897. pp. XI-XII,
256. Cristina C<>darcea, .Confirmarea eeligioad ... •, p. 13
257. Dumitru D. Mototnleocu, ,.Jurlmântul cu bruda 1n cap•, hi R•"i>ln ~n/r~
i.torle, orheolo1U ,i filologi,, 1922, voi. XVI ; Valentin Al. George ocu,
O. Sache!arie,Ju<kcatodomne=:<1111 ŢaroRomdMol<d fiMoldo""- 161J.1831,
I
partea • li-a, Bucureşti, 19112, pp. 32-34.
2511. MihaiLupeocu,,.Afl area hoţilorcucbeiabi o erici i" ,ln/onC„c"6 4, 1912,8
259. Vezi Nicolae Iorga, .,Proe„ele ci lugiirilor de la Slntilie .. ." , tn Anold •
Ae<1dtmiei Romlln,, S...I. lat., H ria a III-a, voi. IV, Bucure, ti, 1925
260. O..Orp Ioan Lahovari, op.cil., p. 496: Criotina Codarcea, .Confirmarea roii
aioui ... ", p. 17; Bernard Guen~e, . Non perjurabio. Sennent et parju,e en
France oow Chulef VI", ln Journal d•• , avani,, iulie--decembrie 1989,
pp, 241-257 ; Bern,,rd Guidon, ~ u rm, nt, oon hi, loi,., oon e<1racU rt • ncrl,
Ott.a wa, 1957.
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA EOMANEASCĂ

261. Vezibloda Bi11<1,icii Ro"'4n,,fti 1ia vitţii ,olii,i<>au a rom~11ilor, voi. I. p, 2M

Vezi ,i ArhiD<U Oltoniti, XV, 1937, pp. 114-116
262. VeoiA,hi1></o O/Uniti,p. l17.
263. G. loneocu-Gion,op.eit .. p. 18.
264. /bi<Um.p.21
265. Vezi V. Uraiceocu, .Clrţile do blUUm din u...,uwl ,,.,.,ru•. p. 5ll.
266. AurelianCatrina,op.cil., p. 584
267.ŞtefanGr.Be....,J,ot,.Dreptulv...,hilornoftrii e rarhi. .. ",pp.805·806.
268. /bithm.p. 757
269. /bi<Um ,pp.758-759.
270. Vezi Ioan Bianu. D<>cum,nl< ro1t161Utfli, Bucure,ti, 1907, pp. 37-37; Ştefan
Gr.Berechet,op.cil., p.764.
271. Studii fi docu,mnu .. . , val. Vil, Editura Socec. Bucunt ti, 190-I, p. 217.
272.ŞtefanG,.Be....,het,op.cil.,p.7U.
273. Dupl V. UniC<!OCU, op.oi<., pp . 510-5ll
274. Dupl D. Furtuni,Ci=icdrJi<Ubit•lomdinMold,,w.,p.423.
275. Dup! D.Furtunl, op.dt.,p.424.
276. G""rge loar, Lllhovari,op.cil.,pp.(98..(99
277. Vezi Nicolae Iorga, Viaţa {«m,,i/or- ln tncutul rom.tn,,,c, Neamul rom.I.neoe,
VlleniidoMunta, 1910,p.209.
278. Corina Turc, .F rtuldocarte!nŢlrilo R,;,m.lno[n oecolole XVll•XVlll",1:n
Studii<Ui$to,Ula '.lh:in•il""niti. Spod(u; ,osi.onal f id,nhith,o ouro,,...M
(volum coordonat de Sorin Mitu fi Florin Go11iltan), Cluj-Napooa. 1994,
p.139.
279. VeziFlorianDuda,,M,m.,riaouhilo,cd,Jirom..!,..fti,Oradea, 1990,p.120.
280. VeziCltllinRi...,ţ.a,.Bleotemulcamer,talit.atepopulart.reflectatlfnl....,m
nlrilemanuaerioedepecirţileromlne,tivechi " ,pp.229.230(pncii.lndcJ
i<loemr,a rea oeanlpeunApootol f i afonflicutlpoatein 1784,autorul
trimitelaAurelSocolen,Circu/4fiacdr/iiromd,..,rip""61al860111JUd,Jul
Ma,ami,,01, tefl de dootorat, Cluj-Napoca, 1983, p. 2231-
281. Vezi Nicolae Iorga , .!otaria ţ.trii prin oei mici", tn Reoi.ou, i.otor-icd. 1921, 1-3,
pp.26-62
282. Valeriu Leu, Ba1101u/ r111,o "'h"ic fÎ m<><U,11. M,111alit4/i 111 ¼acul L,,milli/or,
Refiţ.a,1993.pp.27,29.Eumploripentrucer<:etarea .- uriiclrţii"lntr-un
B a naţatin1dearipaLumini o muluieoteoercetarealuiNicol ae Boq.an,C011
tribu/îi la î114rio lluminî,mului t.lll<l/•011, Editura Faclz, Timi..,.,a, 1986.
283. Am preluat acu te lnaemdri dupl Valeriu Leu, op.oii.• p. 29. Alta multa
eumple la acelafi. Cartt<I D«M rom~11..,,C<1 di11 biuricik El)<>rhi<i Carn11·
ubtfuli,i,Editu,..Banatica,R e, ;ţa, 1996
284. Despre.pomenire"ve,i,iJacqu„ LeGoff,No,u,oapul"(lalo•iului.Editur•
MeridiaDl!, Bucure,ti,1995,pp.212 ,iurm
285. M•. B.A. R. nr. 2197 din 1777 (G. Ştrompel, Catalogul manu..,,iulor romd•
""fli,vol. 11,p.211)
286.VeziLlvia Baelru,,.Ez-lihri••ulromlneoccubleotem",ln&oU'tobiblu>t, cilo,,
1968,5.pp.280-282;CorinaTurc.• Interdicţi 1 deln otrlinu11 aclrţiiroml•
nef ti prin b!ei,t,me Io seco!ole XVII-XVIII", pp. 72,77; Dona Rad<>u.v, Cn,t,
Ji 1ocittato ln Nard.¼llul '/}an,i/""ni,i (uc. XV/1,XJX}, Fundaţia Culturali
.Cele'I'rei Crifurl", Oradea, 1995(ca ted.dedoctorat,ouoţinuti laCluj-
-N,poo11nl995,o,a intitulatCircu/aJiacdr/ii wchirom4,...flil11fi11u!u,il•
..itmd,.,... [..,.. XVII-XJX]).
287. Cole doul culegeri do legi a]>Mllte lajumAtatea , ec:olului al XVII-iea (Provila
luiVa•iloLupu(1646]fi/11dreptarealegii(1652l)oonţinreglomentărilimpezi
cuprivirelablestemulreliaio• . vAtutcaoanatemă
288. Bibliotecarii de la Neam; ueau un .formular" (vezi mos. B.A.R. nr. 1455
Ji 833; G. Ştrompel. Caia logul rna11uscriulcr roma11,,1i, vol. I. Editura
Ştiinţifiel , ; Enciclopedk!, Bucureiti, 1978, pp. 336-337, 183) care a tr-ecut
fi la Noul Neamţ (mo. B.A.R. nr. 958; G. Ştrempel, op.cit., voi. l, p. 202)
289. MA. B.A.R. nr. 2959; S"'1ra foi Ioan Climax \n traduce,....., din 1766. a Joi
Vartolornei Mbbeanu (G. Ştr e mpel, op.cil., voi. II, p. 413)
290. M so. B.A.R. nr. 1574 Ji 1608 (G. Ştrempel, op.cil., voi. I, p. 373, vol . li.
pp.12- 13).
291. Ms. B.A.R. nr. 5708 (G. Ştrempel, op.cil., vol. IV, p. 380)
2 92. Mo.B.A.R.nr.2195,copiatiol754(G.Şlrempel,op . cil.,vol.lT,pp . 209-210)
293 . Mo. B.A.R. nr. 3020 (G. Ştrempel, op.cil .• vol. II. p. '35)
294 . M1. B.A.R. nr. 3094 din 1782 (G. Ştrempol, op.cit., voi. II . pp. 453-454)
295. Ve,i G. Şt:rempel , op.oit., voi. N. p. 321
296. Vezi Florian Dudaf, Cazania lui furlaam ln 1hz111ifoa11ia, p, 194; Nicolu
Iorga, Sludii ţi docu""'"'" prfoiloa„ la ifloria rom4ni/or. voi. XV, Bucu,..,, ti,
1908,p.10 5 ;C<,rinaTurc,.Interdicţiade!n• t rlin a ,..,, . ." ,p.64.
297. M• . B.A. R. nr. 2324 din 1786 (G. Şt.rem pe l, op.dl., vol. li, pp. 244-245-)
298. M • . B.A.R. nr. 4834 din 1788 (G. Ştrempel, op.cit., voi. rv, p. 134).
299. Mo.B.A.R. nr. 2467, miooelaneu teologic din 1761 (G. Ştrempel,op. cil. , ~ol. li,
p.281).
300. Ma. B.A.R. nr. 1630 din 1747 (G. Ştrempel, op.ci<,. voi. li, p. 20)
301. Ma. B.A.R. nr. 4468, copia \ în 1792 (G. Ştrempel, op.cit., voi. IV, pp, 22-24).
302 . Ma. R.A.R. nr.3554, copiatin 1810
303. Ma. B.A.R. n r. 2302; Liturshie copiată prin 1728-1729 (G. Şt:rempel. op.oii.,
vol. 11,p.237).
304. Ma. B.A.R. nr. 5207 (C, Ştrempel, op .oit., vol. N, p. 236)
305. Mo. B.A.R. nr. 2463 (G. Ştrempel, op .dl., voi. II, pp. 279-280); Corina Ture,
. Interdicţi a deînotrAina,.., .. .",pp.74-75.
306. Ve1i Florian Dudaf, Cazania ... , pp. 255-256.
307. D. Braicu, V. Bunea, Cart<a "'°h, rom4nta..,,.. din ,ec, XVI -XVll ln oolecţi/U
Arhkpi,copi• i Sibiului, Sibiu, 1980, pp. 100-101.
308, F lorianDudaş,op.cil . ,p.372;C<>rinaTurc • • Interdicţiadeînstrăinare .. .",p. 75
309. Veai•lorianDuda,,C,.,ani<> .... pp. 390-392;CorinaTurc,.Furtuldocarte!n

310. 'f:.:!~n1!:'';"~ -.::~~~:f1~~I-~R~'!1:1t Ntl), ajuna

-Făgăra~ .
1n Şchei de Sebef-

311. Vui Valeriu Leu, CarW> oe<he rom~n, as«I din hi„rid U Eparhk i Caron
s,b<,şului, p. 220(1naemna"' pe o Eoan,iMli,, R!mnic, 1784, a flată la biserica
de la Borhoven ii Vechi, f. 159).
312. Vezi C. Cioroiu, A. Moca nu, CortN ,,..,,,.411..,,ro ln D<>brogro !na inie CU 1877,
Con•tan\a, 1978, p. 37
·'.113. Am citat dupli traducerea dată de G . Mihăil l ir, Liumlura romd»<I oeclu,
Editu,aTineretului, Bucunşti, 1969,pp. 277-279.
314. Veii Dan Horia Mazilu, Udrişt• Nibtur<l, Editura Minerva , Bucuroşti, 1974,
p. 148; Idem, Vocaţia ,urop<and a /it<r<>lurii """'""' wchi, Editura Minerva ,
Bucure~ti, 1991, pp, 237•238
31 5 . Vezi I. Opriş, .Cartea vo,che romlneucl, tezaur material,; do dste iotorioe",
ln Sarge/ia, XX, 11186-1987, p. 264; Corina Turc, .Furtul de carte ... •, p. HO
 BLESTEMUL ŞI MENTALITATEA R0MANEA5CĂ

316. Vezi Gabriel Ştrem pel , Catalogul..., vol. I, p. 277

317. Floria oDuda,, op.âl., p.125;CorinaTuro,.Furtulde carte ... ", p. 1'0.
318. Corina Turo, !0<0,oit. (cf. M. Filip, CarC• a rorn~ll<<>fC<I v,cM 111 bibliot,ca /IU
G.T.Kiri!eanu, Baolu, 1970,p.37)
319. Vui G. Ştr e mpel, Cop½li dt manu, cri<• r<>m~n,,ti..., voi. I, p. 91
320. v,.; , i/d,rn,Cata/ogul...,vol. [,p.197.
321. Prin iotermediul unui anume Con, tantin Boteoatu - dacl nu vor mai fi
ui, tat 1i alţi proprietari-, cartea a ajun1 tn biblioteca Mănl1tirii Neamţul
Nou. Notabibliotecarului!lare!nvederefipe cllUillrulco arcute,ado
inotrlinue: .canon neertat" •i . nebl agooloveniia Maicii Domnului" - ,.A<:eot
Utopi1e\ aufootalluiConstantinBote>atul. ..Jti •-audiruitac„teiorIDtei
Nouali monutiri Neamţului ap,.., • lor vecinici pom11ni,..,, Şi cine li va ln•
n,..,inaoriprin cecl>ipdiotruaceaotichinovieapreaferioituluip.trintelul
otareţului Paioie.ace\alnveci s Arămte ouptneertat ca.non fi nebla,i<>lll.,,_
•eniia Maicii Domnului fi a părint e lui nootru" (f. 4•16).
322. Vezi Gabri e lŞtrempel,Catalogul... , vol.1,p.280
323. /bitkm,pp. 197-198.
324. D. Braiou, V. Bunea , Cartta vtch• romd11e<1•cd d/11 uc. XVl·XVIl la c,:,lec/iilc
Arhiepi,c,:,p ~î Sibiului, pp. B7-88; Corina Turc, _Furtul de carte ... •, p. tn.
325. Vezi D. Braicu, V. Bwu,a, op.cit., p. 102; Corina Tun;, op.cit., p, 142
326. VeziCorina Turo,loc.dt
327. Vezi D. Pop, M4rturii ttr/J"1<J1</ti. Noi• palwgrn(iu p• margini~ cdrţl bi«,-
ri0'1şli s4tm4r,"", Satu Mare, 1939, p. 29; Corina Turo, lo,;.ciL

:~:: ~:\:;~t-~.Ş1t~m:.'.'lii 1~1.alogu/, .. , vol. nr, 1987, p. 137

330. Veti Gabriel Ştrempel, Calakgul.. . , vol. IV, pp. 293-294
331. Codex copiat ln a nul 1796, con„rvat la B.A.R. ,ub nr. 2799. Vezi Gabriel
Ştrempe!,CaUJ.fopl... ,vol. Il,p. 380
332. v ..; Gabriel Ştrempet op.cil., vol. III, pp. 178-179
333. VeziCorinaTun: •• Furtuldecarte ... ",p.141.
334, Veti Florian Duda,, Vechi cdrţi rom4n cşti c4/4t<x,r,, Bucu...,!jti, 1987, p. 111;
Corina Turc, !oo.cit
335. Vezi N. Iorga, ln•cripţii din bi;,ri,:il• Rom4ni,i, >'<ll. li, Bucuretti, 1908.
p. 169; I. Oprit, .Cartea V1!che rom!nu,ci, tezaur material ,; de date i1torice",
lnS""K•/ia.XX, 1986·1987, p. 264.
336. Vezi Al. Duţu, Coordonai• ale cullurii româ ,,. şti la •ttalul al XVlfJ.J.,. ,

337. ~;;;";~:!~:~:: f,;.,!~ll<fri de d,mu/1, lqi, 1976, pp, 68-69.

338. VeoiGabriel Ştrempel,C<>t<>logul... , vol.l!, 1963,p. 330
339. Vezi I. Opri,, op.cil., p. 264; Corina Turc, op.cit., p. 141
340. Veoi Gabriel Ştrempel, Ca!ologuL, val. I, pp. 32,.325
341.Jbidern,vol.1,p.311
342. Nicolae Clliilin Ri~uţa, .Can,idera\ii privind tn„mnlirile do pe clrţil e .ochi
ramAne~ti din Zaraod fi Hunedoara•, !n Bul, tinul Cen;urilor Şlii,iJi(u;, Stu•
denţ,,tidinUnivoroitatea . lDe<embriel9l8"Alba•lulia,nr.l.199 & ,p.161.
343. DaruRadooav,CcrU fi• ocietat<... ,p. 212 .
344, Cum arau. o in.,emnare de pe un e,iemplar al Ca,aa~i lui Varlaam: ,.Aceu tl
eamoaudatMaghorii[Mazeri,tiiJlabeoerica dinOb!J"fie, pentrucl[a uJ
11re,it de a u omorât pe Flore Pavel din Obârşia, şi o au dat de Bu fli.cut pa~
 eu frl ţie, lui Pavel e-nea oi-i lie pomanj ouflete.ocl, Ul r oine o ar vinde
a ceu ti carte d fie blH tem at.." (Florian Duda,, Mt moria wchi/or cdr/i
"'"'~"'fli, p. 1~7).
345. Vui Nicolae CUllin Ritcuţa, op.dl., p. 161.
346. CltiilinRitcuţa,.Citev a&1pec!.eprivindrolulclrţii,i a li<o anelor!nudrul
vieţ.ii ro ligioue la oameni (oec. XVII-XVIII)", !n Buletinul C, rr:urilo,- Ş1;;,..
/ific• Stud.n!<fli, Univeroita!.ea 0 lDettmbrio 1918" Alba•!ulia,Arheol0fie•
·lotorie,nr. 2,1996,p.221.
347. A. Soboul, _sentiment religieu, el oulteo popula ire1 pendant la Rholutio11",
lnArr:hivH M , ocio/ogi,,d., ~ ligi<m , , I, 1956.nr. 2,p. 76(dup,I Doru Radooav,
C<1rto 1i ,oci,,t<1~... ,p.213)
348.Ve,i,maipelar11,la DoruRadot 11Y,op.ci1.• pp.213·214
349. Cltilin m,ouţa. ,.Bleot.emul•• mentalitate ... •, p. 230. Despre vi a ţa relilfioaol
a1 ocie Uţiilntr--oortodo>i e m e d le v ali,veziDanielB 1 rbu, . Po1tfaţii" laAlld~
Vauohe1, Spiri1u11li111tu. E~~lui M~iu o,,ci<Untal. S«<>hh V/1/.Xll, Editura
Meridia ne, Bucurefti, 1994, pp. 167•188. Vezi,; And,, Vauchu,op .cil.,
pp.2-0flurm.
350. VeziFlorianDudat ,Cazania... , pp.271-272, l!M .
351.VeziA.0.,,ovei,C~inJlfi•uperstiţii ... ,p.179
352.Corina Turc,.Io!.erdic ţ i a dol,..trUnar11 ... ",1>,74
353. VeziCitllinRi,cuţa,,.Blea!.emulcament.alitat.a ... •,1'·230
354. Ma. B.A.R. nr. 1345, oopiat 1n 1804 (0. Ştrempel, op.dl., voi. I, p. 299)
355. M• . B.AR. nr. 3532 (G. Ştnmpd, op.cit., voi. !II, p. 160)
356. t,b. B.A.R. nr. 3798, «>piat !n prima jum l t.at.a a veacului al XJX.Jea
(G.Ştr e mpel,op.cit.,vol.lll,p.247) .
357. fn..,mnlridnpect.tevaastfeldecirţimi•a puo !adiop0ziţie,cudoo1ebitl
amabilitate, domnul dr, Vu ile Oltean, directorul Mu„ului din Ş.h e i
358. v„ico,t, ,i , ociot<1l•.--,PP-167,i urm
359. Ma. B.A.R. nr. 4130, Ca,11nU copiate ln 1737 (G. Ştrempel, op.dr„ Y<il. m,
pp,3'2-343)
360. M, . B.A.R . nr. 4247, copiat la tnceputul ..,colului al XV!II-lea (G. $trompei,
op.cit.,vol.l!l,p,391 ).
361. M1. B.A.R. nr. 784, de la !nuputul H colului al XVIl!•lea (G. Ştrefflpel, op.cit.,
vol.1,p.177)
362.Anto/01hion(Bucure,ti, 1717);tn Şch e i aaj un 1 d e l a bi H ricadinMlndr a,
Fl11Ara ,
363.Min,ipeluna martit(Buda,1804);1D$<heiaajuno de la FAglra,
364. li-Io. B.A.R. nr. 2110, oopiat ln 1745 (G Ştnmpel, opoU., vol. U. p. 173)
365. Doru Radooav, Cnrte fÎ aociotalf ... , pp. t70•l7I.
366. M1.B.A.R. nr.25 17,oopie din 1691 (G.Ştremp el,op.dt.,vol.11,p, 301)
367. Mo. B.A.R. nr. 3228, «ipUlt !n 1808 (G. Ştrempel, op.dt., voi. III, p. 55).
368. Ma. B.A.R. nr. 1239 (.dăruitorul ' a foot ,; copiatln 1853) (G. Ştrempel, op.cit.,
vol.l,pp.262-263).
369. AnMloghion(RAmnic, 1745(?]), aj un o tnŞoheidel a Bucium .
370.M•.romln„econoervatlaMuxeuldi nŞcheiiBra f(l vului , C.414.
371. Cut«lntannpo,tol«<ucd(1lavoni),Klev, 1623,(. 1.
372.DoruRad01..,op.cil.,p.l'2.
373. M1.B.A.R.nr. 416',oopiattn 1704(0. Ştrempel.op.<il.,vol. 111,p.359)
374. Eoan,h eli,, Bucure1ti, 1693, oota C.V. 1987, f. lv. Acee a, i ln 1emn ore
oomuoict , 1oelel1li.eobiectedlruitebioerioiidefa mlli1 Chit din Ft1tra1.
375.0.:,ruRa.do$U,op.dt.,p.173
376.E"a..glutli.c,Bucure.-=i,1749,{.160-167(1oŞche i aajunodioBoholl).
377. Op.cU.,p. 178
378. M, . B.A.R. nr. 3176. copiat !n prime jumHat.e • ..colului al XVIII-lu
(0.Ştrempel,op.dt.,voL Jll ,p.39)
379. M1. B.A.R. nr. 491, copia t ln 1781 (G. Ştrempe!, op.dl., voi. I, pp. 124-125)
380. Stra,1111ic, Blaj, 1753: a ajun1 ln Şchei de la Ciocu, actualmente 1ubeota
c.v. 2012
381.Anl<>l<>ghicn, R,mnk, 1737;a•i oubeotaC.V.2074:111 Şch e iaajun1dela
Sehe,-Figlr•, •
382. Vezi Nieolae Iorga, . htoria ţirii prin cei mici". !n R, vUto işlrmcd, 1921,
nr.l-3,pp.26-62 .
383. M1. B.A.R. nr. 2350, copiat !a începutul oeeolului al XIX·lea (G. Ştrempel,
op.cil .. vol.11.p. 253)
384. M,. B.A.R. nr. 3183 (G. Ştrempel, op.cit., voL III, p. 41)
385.Evo"l!lutli•,Bucure,ti,1742.Cota:C. V.1944;TnŞchei a ajunodinBecle.n
386. A11tcl<>1hi<>n. Râmnic. 1737. Cota: C.V. 2074; ln Şchei • ajun, din Sehe,, .
Figlra,.
387. T,-iodi<>n, Blaj, 1771.Cota:C.V.2161. lnŞchei a ajun o dinCelbor.
388. Mo. B.A.R. nr.3236(0.Ştrempel.op.cil., voi. 111,p.58)
389. M o. B.A.R.nr.1801,d e l a lnceputuloeooluluialXIX-l ea(G.Ştrempel,op.cit.,
vol.Il,p.64).
390. Mo. B.A.R. nr. 525, copiat la 1fl'1itul oeeolului al XVJH-lu (C. Ştn,mpel,
op.cit.. vol.1.p.133)
391. ~m;f!~U"~;;~.1o;:,:.~i.!~:r;~: 1775. Cota: C.V. 2266. ln Şchei a ajun• de
392. M,. B.A.R. nr. 1102, de !a !noeputul MC<Jlului al XIX-i ea (G. Ştrempel, op.cit..
vo!.l,p.226).
393. VeziAnlol<>,fhion,R.lmnic, 1745,cotaC.V.2152;PenliC05taricn,Sibiu, 1805,
cota C.V. 2155; T,-icdion, Rimnic, 1761, cote C.V. 2153. Toate drţi ! e au
proYenitde \aSelif trat.
3~. Mo. B.A.R. nr. 501, copiat ln 1764 (G. Ştn,mpel, op.cit., vo!. I, p. 128)
395. Mo. B.A.R. nr, 1836 (O. Ştrempel, op.cit., voi. li, p. 75)
396. M•. B.A.R. nr. 1329 (G. Ştrempel, op.cit., voi. I, p. 295)
397. M• . B.A.R. nr. 1551, copiat to 1791 (G. Ştn,mpel, op.cit, voi. I, p. 365).
398. M• . B.A.R. nr. 196, copiat la !nceputul 1ecolului al XVlll·lea (G. Şt..,mpel.
:~~~•voi.I, p. 58); vui fi mH. B.A.R. nr. 263 f i 938, a llturi de altele,

399. Cartea ,cart!are acumcotaC.V. 1833, aaju n1 lnŞcheidinBaciu-Sloele

400. Ve•iCorinaTurc,.lnterdic;ia delnotrlinan, ... •,p.77.
401. Mo. B.A.R. nr. 2769 (G. Ştn,mpel, Cat<,l<>pl..., vol. II. p. 368).
,oz. &rie, la 20 februarie 1783, R.lducanu lo(j'.Oflit (ml. nr. 1'1' B.A.R., un mioce·
l a neu - v e t iG.Şt.rem pel,op , cil.,vol.l,pp , 320-321),copi1thotărAtd-tifaci
obib!io<ecl,lntrucltmaitran1crie: Via14S{.CoMl011tin celMo.-.,Pow»li.-.
<k,pr, wtlm4nlul lui Hri1to, o(lnl ln luiria, Pouutiro p,nlru Melhi.,,,UO,
f11trtb<lri , ird", pu,,.uri,f11v6l6lurd"thArchiritJiAnadon,l•1arioartmoral•,
M,dilo/iinşupramor/ii
403. Mo. B.A.R. nr. 759 (G. Ştrempel, op.dl., voi. I, p. 173)
40<1. Ml . B.A.R. nr. 1596, din cea de-a doua jumttate a oee<>lului al XVlll·lea ·
Pnaminu"'1kit Ji ln/rÎOOJ"lel< fi marile vi.denii, car, vidcnii <>U <>rd"lal DomJ1ul
Dumn••• u {,ricitului Gri,forit ... (G. Ştn,mpel, op.cil., voi. I, pp. 378-379).
405. Mo. B.A.R. nr.2579(G.Ştrempel,op.cil .,vo l. lI,p,319).
406. 11<1\itura e1te •l ui.Benedict igumen SclcAi", dar lDumnarea a foit flcutl
de Vartolomei Ml1lrun u. Vezi"'"· nr. 3698 de la B.A.R., copiatln 1768
(G.Ştrempe],cp .ci/. .,vol. Ul,pp. 214·216).
407.Ms.B.A.R.nr.4279(G.Ştrempel.op . cil.,vol.111.p.(04)
(08. Mo. B.A.R. nr. 31!!4 (G . Ştrempel, op.cit., vol. III, p. 2(3)
409. M1. BAR. nr. 3464 (G. Ştrempel, cp.cit., vol. III, p. 1:14).
410. M1. B.A.R . nr. 5551 (G. Ştr e mpel, cp.cil., voi. IV, p. 340)
411 . Ma.B.A.R.nr. 3786(G.Ştr e mpel,op.dl . ,vo!.111,p.2(() .
412 . M1. B.A.R. nr. 3Z97(G.Ştr e mpel,cp.ci1 . ,vol. lll,pp. 75-76).
413.
41(.
M1. B.A.R. nr. 3116 (G, Şt.rempel, op.cil., .,.,J. III, p. 19)
,i
Ma. B.A.R. nr. 2499, un miKelane u ce euprinde, tot.re a ltelo, Pi.atrn s min-
l<lii, de Ilie Miniat (G. Ştrempel, op.cil., vnl. li, p. 292).
415. M1. B.A.R. nr. 2579, miOC<!lane u din 17H (G. Ştrempel, op.cit., voi. li, p. 319)
416. M,. B.A.R. nr. 2791, mi, eelaneu de la începutul ..,.olului a l XIX-I„
(G.Ştrempel,op.cit.,vol.11, pp. 377-378).
417. M1.8.A.R.nr.1417,cnpiatprinl767-1775(include,iDiuanidluiCantemir)
(G.Ştrempel,cp.cil.,vol. [,pp,322-323)
418. M,. B.A.R. nr. 4867, copi•t ln a doua jurult.ate a NCOlului a l XVII-iea
(G . Ştrempel,op.cit.,vol.N,p . 1(6).
419. M, .B.A.R.nr. 1327din l686, un'l'o1rn, w,igll,l(G. Ştrempel,op.ci1.,VOJ. I,
p,294)
420. Mo. B.A .R. nr. 1204; un mioeelaneu aa pie nţial cnpiat to 1794 d e Mateiu
lognflt(G.Ştrempel,cp.oil.,V<ll. l,p. 254).
421. M,. B.A. R. nr. 5581, lneeputul ..,..,!ului a l XVIII-iea (G. Şt.rempel, op.cil.,
voi.IV, p. 347).
422 . M1. B.A.R. nr. ~199, MolilwmU d e la lnceputul veacului • 1 XVTil•lu
(G.Şt rem pel,op.dt . ,vol. N,p.233)
423. M , .B.A.R.nr.1125.obornicoapie nţialdin178 ((G.Ştre mpel ,op.cit.,p ,23 1)
42(. M1. 8.A.R. nr. 3321 (G. Şt re mpel, op.cil., voi. 111, pp. 84--85)
425. M1. B.A.R.nr.3678,7}iodcopi otlnl761,fo1talunuipopidinRuUr,apoi
albi• erieiidinPoarta,Brlf')v. ajunolnce le dinurmilabi,eri&a din
Vll de,ti-Priolopu,jude\ulMuoeel(G. Ştrempel,op.cit.,V<ll.111,p. 207)
426. M1.B.A .R.nr. 5558,copiatln l786(G. Şt re mpetop .ci t.,vol. llI,p.341)
(27. M1. B.A.R. nr. 3767 (G. Ştrempel, op.cit., voi. 1!1, p. 237)
428. M1. B.A.R. nr. 1255 (G. Ştrempel, op.cit., voi. I, pp, 266-267)
429. M1. B.A.R. nr, 4717 (G. Ştrempel. op.cit., vol. N. pp. 98-100)
430. M1. B.A.R. nr. 42( 8, Cro1U>gra(eopi• t ln anul 1762 (G. Şt.rempel,cp.<il .,
vol.lll,pp.391-392).
431. M1. B.A.R. nr. 1301, din ..,.olul a l XTX·lea, prim• jumttate (G . Ştrempel.
op.cit.,vol.l,p.282)
432. M1. BAR. nr. 4721, holti.d>it. de la mijlocul oecolului al XIX-iea (G. Ştrempel,
op.cil.,vol.N,p.101)
433. Mo. 8.A.R. nr. 4982 (G. Ştrempel, op.cit., voi. N, pp. 173-184).
434. M1. B.A.R. nr. 3S39, o parte din M~n/Uim:i p<ic<ll"filcr de Agapio Land.,.,
copi, tt in a doua jumitate • oeeolului al XVIll-lea (G. Ştrempel, op.cit.,
vol.111,p, !63 ) ,Vu i,iCorin 1 Turc,.In1.erdicţiad el n 1 tr li n a re .. .".p,77
435 . M, . B.A.R.nr. 3184(G . Şt.rem pe l,op . dt.,vol. III, p.42)
436. M1. 8.A.R. nr. 4443 (G. Ştrempe~ op.cit., vol. N, pp. 13·14)
437. M1. B.A.R. nr. 3614 (G. Şt.rem pe l, op.cit., voi. III, p. 191)
438. Mo. 8.A.R. nr. 4443 (G. Ştrempel, op.cit., voi. IV, pp. 13-U).
 BLESTEMUL Ş! l,fENTAL!'l'ATEA ROMÂNEASCĂ

439. lnumn""" dintr-un Minoi pe luna ~upst (Rtmnio. 1780), ajuns ln Şchei din
.atul Tw-cho, . Autor: du călul Oprea Odor( .. Hodor), 23 mai 1803. Stihurile
dascA!ului par a-l fi inopiratpe un Gheorsh• Hodor, eare,tn 1812, acria:
. Cinotit voinic de loci Dumneoeu sl ·ţi dea noroo ... •
440, Ma. BA.R. nr. 3U3 (G. Ştnmpel, op.cit., p. 27)
Retorica blestemului
 O retoric ă a insistenţei

În orioo dicţionar de podoabe stilistice, imprecaţia (sau blestemul)

este înscrisă în şirul .figurilor insistenţei", adică a acelor construcţii în
care .apăsarea" se realizează printr-un enunţ augmentativ, reflexiv sau
prin exagerare. Eu m-am folosit (am mai citat, do altfel, definiţia şi ln
primul capitol) de Gh.N. Dragomiroscu, Mied enâclopedU! a figurilor
de stil, Editur a Ştiinţifică ~i Enciclopedică, Bucure~ti, 1975, pp. 79-81
,.Imprecaţie (uecra/ie) sau blestem (lat. imprecatio - ~rugăciune
împotriva cuiva•), figură de stil în care se enunţă, la modu l imperativ,
dorinţa pedepsirii unei persoane, singulare sau colective, vinovată fie
faţă de cel ce formulează rugăciunea, fie faţă do societate ori 'patrie
Este o figură cu evoluţie istorică ajunsă astăzi, ca şi alte figuri , la
stadiul desuetudinii".
Autorul citat <4ază imprecaţia între .figurile reflecţiei", adică în
rândul color caro 0 pormit scriitorului să se oprească asupr a ideii tema•
tice, fie rolu ănd-o în alţi termeni (explicitări), fie formulând exclamatiu
altă idee, menită s-o sublinieze pe cea tematică".
,.Nedisciplinat" {ca multe alte .figuri"), blestemul trece evid ent din-
colo de această definiţie şi depăşeşte caracteristicile enumerate in
cazul .figurilor reflecţiei", ignoră .otichctele" cu preciziuni şi î~i adună
trăsăturile şi din alte .despărţii.minte• ale insistenţei. Atunci când are
în structură mai mult de o .secvenţă execraţion11ră" (şi acestea sunt
c11zur·1e cele ma· numeroase, ma· ales când este , • . de .'' n a
literară" la ale cărei existenţă şi drept do cetate ţi n), blestemul este
cacnţialmenk pleonastic, tautologic (iar pleonasmul este - potrivit
aceleiaşi Mici enciclopedii ... - o figură lc,xico-gramaticală din categoria
.belşugului de expresie") , toate ,.subunităţile" sale afişând o vădită
suprapunere semantică şi de finalitate. Chiar dacă nu urmează o t ra-
iectorie aBCendentă, ci doar se 0înregistrează" una după alta, monoton
şi obsesiv, reluând şi iar reluând, aceste secvenţe a u o organizare
internă cc seamănă cu cca a conglobaţiei (altă figură a .belşugului do
expresie"). Şi aş mai putea să enumer ~ alte 0 manifestări de nesupu•
nerc" , clici, tot repetând şi invocând .agenţi' in stare să transforme
pedepsirea într-o e<irtitudine, blestemul ag/omereazd , acumuleazd şi
amp/i{icil, edificând un Negativ inevitabil şi irevocabil
Ca să ilustrez cele spuse mai sus, am să apelez la un maestru,
Dimitrie Cantemir, şi la un text pe care !•am inclus şi printre Argumentele
aceatei cărţ i - blestemul aruncat asupra Hameleonului in Istoria
ierogli/ic4, Secvenţa eic:ecrativă este minimală, dar .acu.zele" care o
tnaoţ.esc, in cascadă şi alcătuind o adevărată .catilinară", sunt semni-
ficative pentru realizarea acumulifrii (elo realizează, în fapt, 1upor-
turile imprecaţiei):
O, Hameleon, Hameleon, jiganie •purtată, Hameleon, o, puterile care1ti
cAtevlpoeleaipepiiale,aUteapedep8" 1A·\ideaauptpiiale!O,pricazde
năcaz şi pacoste pricaznicA, Hameleoane I BAiaur mic fi uneu în venin,
Hameleoane; domnul diavolului fi da•c!ilul cacodemonului, Hameleoane;
mr8jea dracului ,i paingina tartarului, Hameleoane; o, riutatea. rAutiţilor
1i vicle1ugul vicl"'ugurilor,Hameleoane:o,duh op urcatda tulburara1i
vivornecuratdeameotecare,Hameleoane;cinepuatliulrl utatepeoterlu-
tatefiplcatpe1 tepAcatagrAmAditi-au!nvA\at?CinerAulvicleşururilor
~i amAgt\lelor .ra,..it a nu face ti-au îndemnat? Au te gAnde,ti, odnditule,
c l cucuvin teticuite1icuvoroaveclptu1ite , greţoaae ,i1c!rnave\e-ţifapte
viia..tupa?Aucnace•tachip•=teşticA•upteAlcliulaltuiapuiulbAl.au­
;;';,:~ii aocunde, pre ea.rile ln videnie li-ai zlmialit ,i tn rlutate tu l-ai

Tautologii ale chinului şi ale morţii

Am văzut într-un capitol anterior că năduful fetei părhite era de

nepotolit . Iubirea ei aprinsă 88 tran8forma cu uşurinţă ln ură năpras­
nică. Combustie capabilă de mari performanţe (.To arde ca ti-un căr•
buneJ Turnai apă din fllntână,I Poţi să tomi o săptămână,! CA te arde
mai adânc,/ PAnă te bagă-n pământ"), dragostea mistuie , distruge,
goneşte viaţa, iar răbufnirile fetei care !şi vede înşelat tocmai acest
sentiment năvalnic sunt de înţeles. FlAcăul neloial , tn stare să ignore
aemnificaţiile iubirii, trebuie pedepsit, Dragostea calpA constituie o
culpă de neiertat, La fel exerciţiile erotice superficiale
Expedierea, prin blestem, a necredinciosului către 1ona de margine
a comunităţii, Intre declaoaţi ;i Int re cei cu faimă rea (,infami" -
Jacques Le Gofi), lâ ngă ologi, nebuni şi bolnavi incurabili, prin paupe•
ri1are totală şi transforma re a ln .cerşetor" (tran8punerea, adică, într-o
stare de dependenţă declarată , funciar umilitoare):
[.,,) Peleminede-iveni,
Şi eucA le-oi milui,
C-ocofiţldemilai,
U, catAde nouâani;
C-01ceciţldetArAţA,
Sittiică \-am fost drăguţi .. ,
 Du.u, ,bade, duce,.u,.ai,
Unde-0 1taapad1tai.
SA fii hrana peştilor
Şi rugina pietrelor.
CAnd ai 1lvii lnapoi,
Slvii,bade,pelanoi,
Cltieute-oi milui,
Cu-oeăpiţldemllai,
Fl cutădenoulani. .. ',

pareaficeamaiuşoarlaancţiunepretinaldeoiubitlplrhitA .
• Blestemele de fotă" parcurg câteva tra.aee, aemn indiacut.abil al
forlllaiizării. Unuldintreele (amvăzutmailnainte)arficelcarepro­
puneregreaiabiologid.aeulpabiluluicătreclaseioo!ogiceinferioare:

Fruru:l verdeiarblgrul,
Cineiubet t e,iluii,
Blastlml-l dn-aiblcul l
Aibi cua racului
Înfundu\ulacului,

f! ~~~:i ~:;::~~t
f! =~~:~:~~~i,
lncaleavoinicului.
Extremdeaaprăcuaine(deşitoate.autobleatemele" pecarele-am
evocat nu sunt decât ga ranţii ale fidelitiiţii ~i ale dragostei: . De nu te
iubesc cu drag/ Ardl-mi năframa pe cap;/ De nu te iubesc cu dor/
Ardă-mi dama pe pidor ... "), fata lnşelatii eate vehementă ln' reeu-
perarea, prin pedepairea vinovatului, 11 propriilor energii cheltuite .
Asupra iubitului infidel este chem11tchinul:
[... ]Şicudreaptaoe-nchina
Şidin gurlblutama:
Neicuţi alt.I! u1uci
Caplineacare-omlnlnci
Şicavinulcare,] bei
Cil •ieeaic-0 1lmliei
Şi-acumu.ro,r,inuvrei,

produauneori-cumvedero-chiarcumijloacechimice;
Trupultăucelcibiliu,
Ml nca-l·arargintu!viu;
TrupulU.ucelfrumo1,
Sl-lminAnce pAn'laoe,
SAnurlmAie carn epeel,
Nicidtunfirmitiu.l...
şi nu de puţine ori moartea (pe un .drum" ce vorbeşte limpede de
aceeaşi formalizare), Expierea include, fireşte, suferinţa, prelungită şi
foarte modern instrumentată câteodată·
Da-ţi -ar bunul Dumnezeu,
Binele de ţi-l vreau eu
Şapteanîpepatul tll.u,
Nouă pe-al •pitalului,
Şa pte pogoane de vie
SAledaipedoctorie
Şapteboi ,inou ăvaci
Şi bine •A nu te faci,
şi se produce în condiţii proiectate cu cruzime - prin îndelungată
claustrare {.Cine iubeşte şi lasă,/ Dumnezeu Bă-! pedep,3ească :/ Şi să- llll
şeadă-nchis în casă) Cu mărăcini la fereastră ...") sau ln urma unei
combustii de sorginte divină (.Cine iubeşte şi luă,/ Pune-i, Doamne,
foc la casă,/ Badea nu poate să iad ... ")
.Cine iubeşte şi lasă" s-a întâlnit, în aceste blesteme, cu fermitatea
(citeşte ,cruzimea") celei înşelate şi Jăsate"

Convocare generald
Ca să fie .sigur" de împlinirea ameninţărilor proferate, un ardelean
din veacul al XVIII-iea (preot, verosimil, fiindcă îşi începea imprecaţia
cu psalmii 67 şi 108, cunoscuţii , psalmi de blestem") a compus o lungă
.carte de afuriaanie" (refolosibi/d, ne spune precizarea, .anume pre
pizmaşul meu [cutar<1le]"} ln care, în secţiunea rezervată chemării în
ajutor a puterilor cereşti, i-a invocat - cu calendarul în mână, pro•
babil- pe aproape toţi sfinţii ce lebraţi de ortodocşi". Oricum, pe foarte
mulţi dintre ei (începând cu Sfântul Simeon Stareţul, care se prăz­
nuieşte pe 1 septemb"rîe) şi sărbătorile mai însemnate, unde se opreşte
chiar pentru mici extenaii
[...] Bat.e-l, Doamne, cu to\i sf. lugeri, cu heruvimii, cu serafimii, cu toate
puterile cere~ti. Amin . Bată-I D[umnezcu]' pentru , f. Simeon Stareţul;
Bată-I Dumnezeu pentru rugăciunile Sfinţiei oale a Naflerii; Batl·i

~:;;~e;;u,::~n!l!::rc ţ,~;;;/~;;i.aţă /l.cătoa"'i Cruci. Amin.

Bată -I ofinţiimai macii Voevoii a lui Dumnezeu Mihail fÎ Gavriil. Amin
Bată-I apooto!ul Filip şi pootul Sfinţiei oale a Crăciunului. Amin.
Intrarea ln Biserică a p,.,asfintei Nâacătoa"'i de Dumnezeu. Amin
Bată -I
Bată-I rugăciunile ofinţilor acestora: Varvara ,; Sava ti a •f. pArinte
Nicolae, şi •ă-1 batătoate•fintelerugăciunidintAieşi pAn!laafârşit,cu
câte d rnagă pravoslavnicii cre,tini lui Dumnezeu. Amin.
 Sli rema rclim ,cadenţa" blestemelor, marcată de .pecetea' liturgică
şi întreruptă cănd şi cănd de inserţii pretum cea de mai sus, consacrată
,rugăciunilor dintâie". Perioada prepascală este şi ea tratată cu ceva
mai multă atenţie şi beneficiază chiar do o lămurire:

~',;_~~:::~1;0:~:;_c;:.::-i:.a Preaofintei Nbcătoare do Dumnezeu. Bată-I

şi dptăm ina ces mare, adecă: Luni şi Marţi, Miercuri , i Joi ,i Vin eres ces
maretntrueareao-auintunecatooarele,lunaşi•teleleşi • ••ucutremurat
tot pământul - pre carele oă lupt! cu mine bată•! ollmblita c,, a mare şi toate
E❖:<:t~: c~,ţ:~1~:· ; ; : i::ie~t~1~·:ur:~ t;~::;e~c;~!"'~:i.toa.
N-are rost să mai cont inuu (deşi textul este de luat 1n seamă)
În duh iudaic, autorul distruge trupul vrăjmaşului
B!bt.emat , iafurioitAăfiede Oumnezeuş i pântecelelui,şipicioarelelu i ,
ti vâncle trupului lui,toate mădulările lui . Amin.[ ... ] BatA.[ Dumnezeu
şi
cu rAnire peste genunchi ~i peate pulpe şi a1i nu ae poa t ă vindeca de la
t.tlpilepicioare l orpână!ncnştet,unabubAsăfieprest.etottrupulluişi
nicicum aănu se poat ă vindeca . .
Autorul are, se vede bine, o foarte adecvată pricepere in mânuirea
cuvintelor, al căror rost, într•un blestem, este să-i înfricoşeze pe vino-
vaţi, arc apoi şi ştiinţa aglomerării (contând pe . serviciile' fieclrui
personaj invocat) şi chiar a gradării, fiindcă tensiunea teitulu; (pe care
].am mai evocat) urcă spre un final exploziv.

nLecţia de anatomie»
Teribil de mânios trebuie să fi fost papa Pius al IX-iea (un orgolios de
felul lui; Conciliul Vatican I a definit în timpul său , în 1869, dogma
despre infailibilitatea papei) pe cei care doreau o Italie unită şi o Romă
în întregime a Italiei - cu desfiinţarea Statului papal (aşa cum cereau
şi rezultatele referendumului din oct ombrie 1870, ordonat de regele
Victor Emmanuel al Ii-lea), de vreme ce i-a excomunicat pe t-Oţi cei care
împărtălj'.Cau această idee , ln frunte cu regele. Teologii Sfântului Scaun
au redactat un teit de o mare severitate (Enciclica din 1 noiembrie
1870), în cuprinsul căruia accvenţ.a rezervată regelui Victor Emmanuel
al II-iea reprezintă o excomunicare majoră (anatemă) însoţită de
blestem (supremul act pedepsitor pe care 11 putea lansa Vaticanul)
Am socotit potrivit să mă oprel\C în preajma acea tei ,ofensive' (chiar
dacă nu este vorba de un blestem . românesc"), pentru că ea ilustre9.ză
o altă modalitate a insistenţei.
 O ISTORIE A BLESTEMULUI

,.li excomunicăm şi-l anatemizAm pre dânsul şi exchidem [tălmicirea,

pe care o folosesc dupi Gh. Ciuhandu, art.cit., tn Re~i&ta teologicd, XX,
1930, nr. 11-12, pp. 450-451, este cea publicată în revîstaSp,m2n/a, III,
1872, nr. 4, Arad, şi are savoarea ei) din biM'lrica cea sfAnti a atot-
puternicului Dumnezeu•, zice anatoma, aruncând asupra odiosului
inamic al unnafilor Sflntului Petru o .,afurisanie" complod (de la:
Dumneteu-TatAl, Dumnezeu-Fiul, Spiritul Sfânt, Sfânta Cruce, Sflnta
~ţ:'. 0;:~~t~;~~ S~A~::~ar~~~h~~r~~~i~~•s~~~~:j ~:~~nf!::~t;'a':~:
gitorul şi Botezitorul, Sfântu! Petru, Sfântul Pavel, SfAntul Andrei şi
,toţi ceilalţi lnviţicei ti evanghelişti", .sfânta f i minunata oaste a
martirilor şispirituali!or",,.corurilevîrginelorcereşti"J.Bleatemul,care
ţine cont, evident, deatatutu! peraoanei.osândite"(,Osânditsă fie
acaaişitntabări,pestradipublicăşipccăilaterale,inpădure,lnapă
ti tn biserici"), areotncr!nccnare talmudică şi o cuprindere atentă
(.AJuriait să fie în naşterea lui, 1n moartt\a lui, în mlncare ti băutură,
tn postire şi săturare, ln liniştea şi ln somnu! lui, lnpriveghere şi în
umblare,în lucru şi în odihnă, înescrementele[l]şilnsAngelelui!").
Corpulcclui,afuriait"ntede!ICOmpua lnpărţişiorganeşiblutemat
tntr-o.mărun\ire"(caode!ICriereanatomicădeseminar)carediatruge
fntngul:
Afuri• it d fielntoateputeri!ecorpuluilui!Afuri•it ll fiedinlluntru fi din
afarA !AfuriaitalfielnpArullui!AfurioitlncreeriiluilAfurioittn
acoperiimlntulcapului , ; pettmplele luil Afurisitpe genetilnochi1
Afuri1itpeobrao e ti lnnAri!Afuri1itpedinţitimloel•I Afuri1itlngrumazi
tipe buzele lui I Afurititln umeri! t i !n pulzurile lui! Afurioitln braţ.e,
_ mt ni ,; degete! Afuri 1itln gurA , pept f Î inimi ! Afuri1it .a fie ln toate
maţeletrupuluilui,!nvinele ,iarterelelui,lncoap,e,igenitalii(IJ,ln
genunchii,lnnuerilepicioarelor t iungbiile luilAfuri1it 1ifie lntoate
~d;:n~.rile fi mAdulirile, de la cap ptlll la picioare! SA nu aibt 1i!inlt.at<!

Un numdr simbolic?
Sintagma cea mai uzitatl - de departe - ln blesteme, cea ce.re ti evoci
pe cei ,; ns dinţi părinţi" strAnti la primul Sinod ecumenic de la Niceea
(in11emnaţişiprinnumir,,ipentruci,lntradiţîacre,tinl,eiaufost
,sfinţiţi", au primitadici harul dea fi purtltori aivoinţeidivîneti
aiputeriidivine,calitlţipecarele-aufo\ositpentruafundamenta
dogmeleşia-iNducelaticere-au ,inventat" ,întrealtele,blestemul
biM'lricesc - pe inamicii lui Hristos), propune o enigmă ee a dat naşteN
la felurite interpretlri. Participanţii la lucrările einoduluiconvocatde
tmplratul Constantince!Mareautran smisştiridiferitecuprivire
la numărul ierarhilor care ar fi fost de faţA. Eusebiu de Cezareea,
biograf al împăratului şi participant la Sinod, spune că au ajuru la
şedinţele soborului 250 de icrarhi, Dupll Eustatie din Antiohia, numărul
aceatoraarfifostde270,Atanaaie,carepeaceavn,meerage,;retaral
patriarhului Alexandru al Alexandriei, a numărat 300,
Tot 300 (chiar .peste 300") de ierarhi zice că ar fi fost do faţă şi
Ghelasie al Cyzicului, în fine, viitorul Sfânt Ilario vorbeşte despre 318
participanţi, număr ce a fost ,.fixat" cumva de o tradiţie care l-a acceptat
ş; l-a perpetuat (şi pe care doar ezitările autorilor noştri de blesteme,
prevenind din ignoranţă şi propunând ba 325 - înlocuire a numărului
celor de faţă cu anul când s-a petrecut sinodul - , ba 300, ba 18 [ ,să
fie proclet şi trcdct - se spune într-o însemnare fli.cută în 1660 pe o
cute - do 18 oteţi ce sânt din Niceea şi de Dumnezeu şi de
Maica Precista şi de 12 apostoli şi de 4 evanghelişti"] etc,, au reuşit
să-l conturbe ),
Nu este deloc exclus ca în numărul transmis de Sfântul Ilario să se
ascundă o ,taină", o .trimitere• sacră ce are drept vehicul .misticismul"
cifrelor, at.At de drag celor vechi, şi ca temei aplecarea lor spre tn~ifrări
şi către decodări pc cât de surprinzătoare, pc atât de semnificative,
În Facerea, l4, 14 se spune că Avraam a înarmat 318 războinici din
casa lui: .Auzind Avraam că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a
adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe
vrăjmaşi până la Dan•, În varianta Sfintei Scripturi ce a-a aflat la
dispoziţia scriitorilor din Alexandria care au redactat, întN! anii 90
şi 130 d.Hr., Scri!WaN!B lui PR~udo -BarnBM, tot 318 era ti numărul
servitorilor pe care Avraam i-a tăiat împrejur. Textul admis astăzi nu
mai are pN!ciz.iune:
Atunci a luat AvraaIJI pe bmael, fiul du, pa toţi «i nhcuţi ln cua oa, P'
toţiceicumplira\icuargintulsAuşipeto\ioameniidepartebArbăteaad
diB casa lui Avraam fi i-a tăiat !mvrejur, ehiar ln ziua aceea, cum li porun-
cise Dumnezeu. (.,,l Şi cu ei au fo,t tăiaţi !mprejur toţi cei do parte bărbA­
teaoc! din cua lui Avraam, năocuţi in cua lui oau cumpăraţi cu argint de
Inceidealtneam(Facor-w, 17, 23,i27)
Acum ştim că 318 era numărul celor ce au primit arme,
.Numărul 318 ar putea fi considerat, de către cineva înclinat să
descopere mistere, drept suma valorilor numerice ale literelor care
compun un cuvânt (deoarece, ca şi romanii, evreii foloseau litere la
socotelile aritmetice), Cercet.And toate numerele pomenite ln vecinll-
t.atea pasajului, tradiţia descoperă că acela al lui .Eliezer din Damwu:
verifică acest calcul; despre Eliezer, Avraam spune cii va fi moştenitorul
casei sale, în lipsa unui descendent direct, Autorului sau autorilor
ale:umdrini ai epistolei zise a lui Barnaba (către anii 90-130) li se pare
că taina ascunsă aici trebuie să fie mai mare şi mai însemnată; ei
pretind a descoperi prin interpretare chiar o vestire a lui Iieua şi a
pătimirii pe cruce. Socotind numerele după alfabetul grecesc, 300 se
noteazăcu •tau•,iar •iota•, 10, şicu•eta•,8,fac 18. Dar litera Teste
chiar semnul crucii [crucea Sfântului Anton-n,a.J, iar literele I ,; E
trimit la Iisus ...
O tâlcuire asemănătoare aflăm în Patrologia urUs latina în legii.tură
cu Ghedeon: GefUon, qui cum trecenlis perrexil od proelium, typum
Chrisli portavit, qui in signo crucis de mundo victoriam reporlavit:
lrecentorum enim numuus T litiera contin.etur, quae specUm crucis
ostendit•. Litera grecească T (teu) constituia un simbol cr~tin de mu!t
acceptat - crucea Sflntului Anton. Sfântul Francisc de Aasisi ţinea
mult la acest semn: • ... !şi semna cu un •teu• scrisorile ~i li picta pe
pereţiischiturilor'"'.
Sunt p<>l!ibîledouăexplicaţii:snunumărulparticipanţilorlaSinodul
delaNiceeaafost,lntr-adevăr,de3 1 8,aauinSf..tntulllarietrebuiesli
vedemopenoanăinformatăln!egăturăcuexerciţiiledenumerologie
sau ghematrie ce puteau fi făcute ln marginea Sfintei Scripturi.
TA!cuirileacesteaerau,fireşte, acceaibileşicărturarilorromâni slavo­
niianţi, căcl ln slava veche valorile cifrice a\e literelor erau cele ale
buchiilorgreceşti,împrumutatecu semne cu tot laconBtruirea alfa-
betului chirilic

Formalizare şi invenţie (într-un „inventar" dat)

Lectura hrisoavelor domneşti caro includ opoeno spiriluolis (bles-
tem), de regulă acte solemne cere prodamli. danii făcute mănăstirilor
şi bisericilor (eu am răsfoit - a văzut cititorul - diplomele rămase de
laŞtefancelMare,unoorpUl!Împreaionent,lppublicatedeloanBogdan,
îndouăvolume,în1913),araUicăimprecaţiamenităsli.oonsolideze
declziavoievodalli.s-econstituitinjurulunui , nucleu".Sigurclizidirea
sintagmelor fundamentale - cele care declarau blestemarea virtualului
culpabil de ,Domnul Dumnezeu ti Mântuitorul nostru Iiallll Hristos şi
dePreecuratasaMaică"şidecei.318sfinţipărinţidelaNiceea" -s-e
petrecutintimpurivechi,încancelariilebizentine,şinupoateconstitui
obiectul uneidiscuţiiprecumceadefaţ.li.Aceşti.centri"s-audovedit
productivi şi pentru diplomatica sud- slavii., unde formule a fost
preluată cu entuziasm şi adaptată şi pentru logofeţiile din Ţara
Românească şi Moldova, următoare ele modelelor venite la noi de la
aud de Dunăre.
O formulare completă a .sancţi unii spirituale" trebuie ai fi arătat
ca în hrisovul, detin Suceava, la 3 aprilie 1488, prin care Ştefan cel
Maredăroia Mănăstirii Putna un sat domnesc":
 A kto,i penl,usit 11oiqo doo11la i potvrii:tdellfo m ,,udrusitf, tot da ,.,
proUitl ot gtnpoda Bog~ i Spo•o =kilo lsu Hl'U_t'l, i ot prici,ty, ,go

~:"':'ţ:1: t;~.::~ ::~::n:~#~

ot ui~o Bogu ugo!di1fih, i do ••t
~.!.:~·":,;:.t ;~;•~i~r:!~;~i~t
pro<U>bu, ljutll i proltli lamu Arl'i, i da
:::.e~d';tl~:." ollimi ludu it, v;;.,;,p;,a 110 Hri, ta Bogo: J,rWI ,go "" 11/11

(larcineae va i•pitio.l. a tingă ,i olrio ipeuc.l.dan;a ,ilntlrituranoutrl,

acela •l rl(! bleotemat de O.,mnul Dumnezeu şi MAntuit<>rul nootru Ii.ou•
Hri•tos,tidePreacuratasaMaici,fideceipatrulfinţievangheli,ti,şide
cei doiopre~eceofi.nţi apo.,toli verhovnici, Petru t i Pavel , ; teilalţi, , ide cei
3181fi.nţipărinţidelaNiceea tide toţiofi.nţiicaredinveac a ubinepllcut
lui Dumne,eu, ,; •A fie uemenea lui luda ,; blestematului Arie, ~; d aibl
parte cu atei iudeicareau • trigata•upraluiHri• t.ooDumnezeu: a.11.ngele
lui tl fi.euupralor t iafi.ilorlor.)
Blestemul cuprinde două ~ecţiuni: prima este rezervată. invocării
ierarhiilorcereştişiimplicăriilorinactulpedepsitor(,.săficblestemat
de ...") concretizat lntr-o .sancţiune spiritua la", iar cea de-a • doua
conţine exemplele, cu trimiteri la destinele execrabile ale unor mari
cul pabili din ist.oria sacră, toate surse de sugestii pentru .pedeapsa
fizică" . Sunt evocaţi, de obicei, luda, trădătorul de neiertat, A~ie,
campionalereticilor, 0 blestematul"(,capdeserie" alanatemizaţilorce
trebuie pus tn relaţie cu Sinodul niceean), şi ,.acei iudei" (s au ,jidovi")
care - zic blestemele - .au strigat asupra Domnului nostru Iisus
Hrist.os". Referirea se face aici la asistenţa iudaică, manipulată de
0 arhierei"şide 0bi!.trâni",caNaccrutrăstigni rcaluiHrist.os,provocAnd,
prin insistenţă., gestul şi re plica lui Pilatdin Pont: .Şi văzând Pilatcă
nimicnufoloseşte,cimaimaretulburareseface,luândapăşî-aspălat
mâinile lnaintea mulţimii, zid.nd: Nevinovst sunt de dngele Dreptului
acestuia.Voiveţivedea.Iartotpoporu!arăapunoşiazis:SAngelelui
a.supranoastrăşiasupracopiilornoştri!"(Mati,i,27,20- 25).
Puterilecereşti,carerealizeazăîn ,.aancţiune"acumulareadeforţe,
sunt dispuse,deregulă,piramidal,cuun.vârf' reprezentatdeperso­
najelesacreimportante,carcimpunprinprestigiuşicapacitate, ş icu
o bază uiguratll de sfinţii ,mărunţi" - toţi - ce îşi adună performanţele
mai ales prin număr. Această.amplificare înve,-ll"asigurăeficienţa
operaţională a lntNgului traseu. Şirul este deschis de Dumnezeu-Tatăl
sau de Dumnezeu-Fiul (înlocuiţi uneori de Sfânta Treime), urmând apoi
Sfânta Fecioară Maria, apostolii, evangheliştii (ordinea poate fi invcr-
aată), părinţii niceeni şi ,toţi •fînţii care au bineplăcut lui Dumnezcu".

~~;:;::;~~. '!o~~ţi::;:c:~:~eet:~~/~:::!e~~~:a::,ta~ ~~::::~

FiusauSfi.nteiTreimi,PreacurataMaică{obiectalunuicultinsistent,
special, lntreromâni,cultceselnfiripeaddejalnveacul alXV-lea;
frecvenţa cu care apare ln acte dovedeşte acest lucru) participii,
evident, la lucrarea cxecrativil. şi îşi asumă şi .sarcini" suplimentare,
aceea de a fi .potrivnică" blestemaţilor (tocmai ca - eternul intcrccaor
şi bineflicător) şi .pârâ:t la înfricoşata Judecată (.să aibă a da răspuns
la Domnul nostru Iiaua Hrist08 şi să le fie pârâş prea-sfânta noastră de
Dumnezeu Născătoare .. [trsd.]) prezidată de Fiul ei 10• Prezenţa maris-
nică dispune de sce&lltă dimensiune suplimentară mai cu seamă când
funcţîonead şi ca patroană a lăcaşului miluit.
Sfinţii patroni ai bisericilor ori ai mănăstirilor care primeau danii sunt
implicaţi ln blesteme ca 611. suplimenteze forţa pedepsitoare. Şi sunt
chemaţi 0 aă aibă un ro! activ în garantarea unei decizii sau privilegiu""
(ca sfinţii apostoli Petru şi Pavel, care protejează averea Mănăstirii de
la Topolog - Argeş", ca .sfântul şi făcătorul de minuni Nicolae al
Miralichiei", al cărui hram!! poartă Mănăstirea Bucovăţ", ori ca sfinţii
arhangheli Mihail şi Gavril, cinstiţi la Mănăstirea Slobozia"), să
pedepsească direct (.să-i bată Dumnezeu şi sfântul hram Dimitrie şi în
trup şi în suflet"") sau să fie .pârâşi" - intercesori negativi, agravanţi -
Jn cazurile de judecată" ale celor incriminaţi (.iar cine o vs fura sau
o va muta din sfânta mănăstire - se scris in 1700 pe o Evang~/ie
[cititorul mă va ierta dl. schimb, pentru câteva clipe, aici şi mai jos,
.categoria" eumplelor utilizate] - pârâş să-i fie la straşnicul giudeţu
a lui Hristos Sfântul Nicolai, hramul sfintei mănăstiri""). Uneori -
zice Cristina Codarcea" - apar in formulele de blestem sfinţi care sunt
protectori ai unor persoane particulare. ,În acest sens credem că putem
interpreta frecventa invocare a Sfântului Ioan Boteaătorul în docu-
mentele redactate de -Tudor grămătic• din cetatea Bucureştilor, fratele
logafătului Dumitru. Actele scrise de acesta, indiferent do destinaţia

l~:t:~::s:~~e~:.' r: ~::~a!t~:;,,~~:;:~a~a~~c;:;~~l:/:v:~~~~:~
sfânt poate fi o dorinţă de individualiaare, de ieşire din anonimatul
propriu copistului de curte. Este un mic subterfugiu de •S pudei,, cum
singur îşi apune Tudor copistul."~ îndrăzni să adaug încă o expli-
caţie, IAngă cea citată, pentru frecvenţa .apariţiilor" Sfil.ntului Ioan
Boteziltorul în aceste texte, şi anume calitatea sa de intcrccsor princi-
pal, alături de Fecioara Maria, pe lângli hsus Hristos la Judecata
Supremă. Cum blestemele .lntorc pe dos" funcţiile tradiţionale, .mijlo-
citorul în bine" va primi, ca şi alţii, însărcinări negative
In destule rânduri, blestemele su . corpuri" foarte concise: Da
pobietU Bogu tde ti/om, a uU budi1itym ued duieo - scris în 1466 un
copist, rugându-se ca acela care va strica o danie făcută Mănăstirii
Probata sil-1 aibă . potrivnic" (sUpemik) la infricoşătosrea Judecată
pe Sfântul Nicolae '", Unii dieci iubesc scrisul Inflorit şi se abat, prin
augmental'i! ornamentală, de la recomandările formularului; alţii uită
calificativele oarecum obligatorii ale personajelor sacre ori sar secvenţe
întregi (ca acela ce a compus, ln 1479, un act ln care zice (trad.J :
. • [ ... ) ,; aii aibă parte cu acei iudei care au strigat", necomunidlnd tocmai
numele celui asupra căruia .ae strigase-). Alţi copişti se arată a fi mai
panimonioşi - blestemul este scurt şi drastic: takoul"i da da8t otviti
pred Bogom (.Acela aii dea răspuns ln faţa lui Dumnezeu")" aau lahooyi
da dasl otvit Bagom vii denf se<fnyi, amin (.Acela sit dea răspuns [ln
faţa) lui Dumnezeu ln ziua Judecăţii, amin")'> ori i da dast otvil na
atNUni i nelicemirni spdiiti Hristaoi (.fi sA dea rbpun.s la straşnica
ti nelaţarnica Judecată şi lui Hristos")"'. Putem vedea, la rigoare, în
toţi aceşti modeşti cărturari nişte adversari ai stereotipiei. I nvenţia,
într-un cadru eminamente coercitiv, poate fi totuşi oonstatatii. Ceea ""
nu este puţin lucru.
Unul ca acela -•ori• unpropriet.ardeclrţipe unE,.,.,ngMli,,rtiplritla
Blaj ln 1776- să fie blAnlmat de aceşti 4 enllihelitti Matei, Marco, Luca,
Ioan ti ofinţil Arhangheli Mihail,; Oavril can:, iute hramul, 1A-i fie pArt,
la ,t,...,nicu! judeţ a lui Hriotoa Dumnezau ti de cei /HS , fin\i pArinţi cari
, -au adunat la Nicheia, IA fie afuriAit, anatima, maranat, amin.~
SA fie .afurisitu - un eventual hoţ de carte, aflăm notat pe un 7hod
rAmniooan din 1761 - de toţi sfinţii 40 de mucenici 89.u de sfintele
Liturghii de preste tot anu". Un altul, care agrea valoarea magică a
cifrelor, dar 8tiitea riu cu informaţia teologiei, lnaemna (pe un exem-
plar al Omiliilor lui Macarie, tipărit fa Bucureşti în 1775);
Cineova(uraaAfieafurillit,ineertatdemine,şideDumneu!u[aoe observa
ordino ... )şideafinţiiapoatoHPetru,iPavel,idedoiap,e,eceapo•toli,i
de fapte 7,ecide apootoli,i,de 1,aptile1oboarllepAdatcaArie ...
Sau, destul de departe chiar de formular (chiar dacl e vorba de o
tnsemnare pe un Chiriacodromion, Alba-Iulia, 1699):
[ ... J iar cine •·ar i1piti ol o~ de la mAna me ,; a e<>piilor miei, 1Ao fure, Al-i
iadiavo!ul 1ufletulaceluiaşi 1A-imeargl •uflotulaunloceuluda,icu
aceiace a urlatignitpeH1 . ,i1J.fieafuriaitdetoţiafin\iiclţiaunt,ded
pomeneaACllntr-aceutApaucenie
Nu mai Jl(late mira, desigur, invenţia at unci când ute vorba de un
~meşter" ca Udri,te Nbturel .•Blestemele ln&erise in acte de a~sta [a
fost multă vreme •vtori-logofăt• - n.a.J se diferenţiază prin caracterul
cult pe care li dobAndesc... ,
[... ] aceluia Domnul Dumnezeu d•i lnconjoare domnia cu bunl ,1 fericit!
pace , ibunAAlnltate,ianitndeluJliaţi[ ...]iarlnveaculviitora.lcapete
lnduldrea bunltiiţilor cere,ti, prin mijlo,,::ire a Nb citoar,:,i de Oumnt•eu,
Iar cine nu vs cin1ti şi nu va pune d·l lnnoiaoci [... ] aceluia al·i trimitf
Dumnezeu nlputa lui Iov indoiti, cu care al oe încerce trupul lui, fărl
odihnl, pAnA la cea din urml •uflan: , ; dupA moarte !n chinuri ne!ncetata
11 oe deochi dl ochii 1Ai ,; i ii fie ■nathema de cel ln Treime 1lAvit Dumnezeu
,; de sfinţii pl<inţi 318 care sunt la Nichela, amin•,
 Numerele abundă în blesteme. Însoţite - sunt convins - de
încărcătura lor magico-mli!tică, mereu atractivă pentru omul Veacului
de Mijloc. lntr-un ,crescendo" - conturbat câteodată - cei chemaţi să
pedepsească merg dinspre Unitatea atotputernică (Dumneuu) spre
mulţimea nedefinită {da est prokleti [ ... ] ol vUSihr svetyh - să fie
blestemat de toţi sfinţii; .să fie afurisit de toţi sfinţii cAţi sunt" etc.),
care îşi fact, lucrarea prin integralitatea de neprecizat a categoriei
(sfinţi, îngeri, serafimi, heruvimi).
Cifra 3 (Sfânta Treime) vine încărcată de semnificaţii dintr-o
vechime insondabilă. Plutarh (in De !situ) spunea că este simbol al
perfecpunii divine. Ră.săritenii antici o socoteau simbol al creaţiei şi al
ideii. In ,.simbolica creştină, o cel mai de seamă număr sfânt dum-
nezeie sc, căci simbolizează misterul Trinităţii şi al perfecţiunii di-
vine"". Patru (număr al trupului, dar şi al punctelor cardinale) indica,
în Antichitate, o altă formă a perfecţiunii. La creştini, 4 înseamnă în
primul rând .cuadratura divină" reprezentată de cei palru evanghelişti
(şi fluviile care izvorau din Paradis erau tot patru), cu frecvente apariţii
în blesteme. Suma lor, 3 + 4 „ 7, trimite către aşa-zisa .cunună a nume-
relor• (ideea + perfecţiunea, la cei vechi), număr la care ajung cele
şapte concilii e<=umenice, însemnate (primele mai ales) în combaterea şi
anatemizarea ereticilor (dar şi .şapte taine" ori .şapte păcate capitale").
Autorii de blesteme foloaeac cifra 7, chiar dacă unul dintre ei era
convins că toate sinoadele s-au ocupat de ereticul Arie, iar altul credea
că toate şapte a-au ţinut la Niceea. Urmează 12 (3 ~ 4): cei doispreuce
apostoli, participanţi cu o frecvenţă notabilă la actul imprecativ, repre-
zenta~ unoori de cei doi .verhovnici" - Petru şi Pavel (urcaţi numeric
până la .7 uci" de un ignorant, care probabil nu întâmplător nimereşte
un multiplu al lui 7). Un copist din cancelaria lui Ştofon cel Mare
(acelaşi, pentru că aetelo sunt din aprilie şi august 1488) s-a apucat
să-i numere pe pr,:m;,:i. I-au ieşit 24 şi i-a cooptat în blestemul: i ol ;;J.
prorok bot'iih ii.e ol vika (.şi de 24 de proroci ai lui Dumneuu, care din
veac ... "). f)Qudzeci şi patru este şi el multiplu de trei, dar şi de patru.
Ar mai fi de notat, până la cei 318 părinţi niceeni, impunători şi prin
număr, dar şi prin sacralitatea participării la întâiul sobor ecumenic,
mucenicii, care sunt 40 (alt multiplu tu patru).
Pentru ştiutorii de numerologie, aceste combinaţii puteau fi chiar
prilejuri de superioare delectări.

Formularul
Sorgintea grecească (poate bizantină?) - şi ca manieră de inter-
venţie a Ecclesiei în viaţa civilă, şi ca tip de discurs - a .cărţilor de
blestem" lntrebuinţate în Biserica românească (mai cu seamă in veacul
al XVIII-iea) a fost îndeajuns dovedită de cercet!torii caro s-au aplecat
asupra acestor texte. Trimit către o astfel de provenienţă şi acea notii
de mică ,savanterie" acripturistică pe care ele o afişează, şi in80rţiile
de istorie sacră ori din imprecaţiile veterotestamentare folosite. Ceea
ce nu înseamnă că este obturată aplecarea spre invenţie a unui autor
sau a altuia
În 1752, E!Oborul Moldovei, in frunte cu mitropolitul Iacov (cel care
a rămas faimo•, fiindcă a preferat să facă pardisis decât să 0 dezlege"
văcăritul) ~ cu episcopii loanichie al Romanului ~i lerotei al Ruşilor,
dă un act (Bldstdm sobornicesc i-au zis editorii moderni) , pentru
neprimirea străinilor la tronnrile Mitropoliei şi a Episcopiilor Moldovei";
în secvenţa imprecativă trăsăturile mai sus evocate sunt lesne de
desluşit:

[..,)Să fie blăotămaţi de Dumnezeu Domnul AtotpuUrnicul şi de a oa

Preacurată Maică ~i pururea Fecioară Mariea, de slăviţii 12 Apostoli ~i de
acele a toată lumea gfinte 4epte soboare , ide to\i gfinţii. Ferul,-petrele ,;
toată fireaneputre,itoare 1ăputrezeaocA4i să se risipeaacă, eartrupu.rile
acoloradoteaintregi!nveci;•ăaibăparte<:uludavilru:Uorul,,icu
procletu!Aria,icual\iieretici;Bil-i lnghiţj.pllmAntuldeviicapreDntan
şi Aviron; d-i loveai,că cutremurul lui Cain , ; bubele lui Ghie•; copiii lor
s ărămâes!raci,ifemeilelorvllduve. ,itoatAaverealor oăfiejlfuită,,i
cBJ1elc lorîntrurbipire;întolltăviaţalorproropoealăoănuaibă~ertareoă
nu afle. ~dere ~ smereniean088td care IIAntem iscăliţi maijo!IU, cu puterea
ce avem dată de la Dor,mul Pumnezeu, P"" unii ca aciea, orice obra• ar fi,
îi afuriaim ,; blăstămăm şi-i legăm oupt tot blbtămul ce-i ocria mai suo ...
De-a dreptul pretenţios (chiar dacă lipseşte reforirea la omnipre-
zenţii părinţi nioeeni) ln privinţa reminiscenţelor biblice, acest blestem
va furniza destule elemente pentru ,formularul' de care se va sluji
apoi Mitropolia Moldovei câteva decenii. Sub iscălitura mitropolitului
Gavriil Callimachi, acest text-tip, cu un ,traseu" totu,i, al lui, pnre
definitivat în ,,cărţile de blestem" emise

[... JuniicaaceiasiifiebHl.stămaţide [, .. luniicaaceia o lifieblhtămaţi de

Domnul Dumnezeu ,i de preacurata
a oa Mamă, de slăviţii 12 apostoli , i
de318 alinţi părinţi de la Nichea în
toatăviiaţalorsă- iloveascăbubile!ui
Ghiezi şi cutremurul lui Cain, fierul,
pietrile să putrezească,.; d oe
rhipe ască,iartrupurileacelora•A
Domnul Dumnezeu şi de preacurata
aa Maică, de alăviţii 12 Apootoli şi
de 318 sfinţi Părinţi de la soborul
Nicheii; în vieaţa lor proccp oeală oă
nu vază; ootenealile ,; sudorile lor' să
fie •pre pierzare. Herul, pietrilesă
putrezea•căşioădrh ipeaocă,iar

gate, o,tenelile ,i
stealntregi şi după moarte nedczle-
ondarile lor •ă fie
spre pierzare. ln toati viaţa lor
trupurile lor după moarte
lntregişincdfalcgateJidecătră11me­
renia naastrA să fie
să

blhtămaţi.
stea

Iar
 OIS'TOR1EABLESTEMULUI

proeopoeali al nu vadll. ,; de citre de vor urma dreptăţii, mll.rturi1ind

1mereniia ooutrl wili ca aceia d fie adeviiru! ln frica lui Dumnezeu, d fie
blutimaţi, iar, mirturioind adevi rul ertaţi fi blago,loviţi.Arnin
ln frica lui Dumnezeu,; urmi nd cu
~,:te, 1i fieertaţi,iblaa:o,!ovi\i

Ajunsmi_tropolita!Moldovei,IacovStamati,careşicaepiscopde
Hutidiid11se.elrţi" cuimpre<:aţiibisericeşti(dovadldşiaceutăepis­
copiediapuneadeocompunere-cadru,tntruc!tvadeosebitldeceade
la Mitropolie: ,.Pietrile, herul sAsetopeascA şi sli.serisipcascA,iaril
trupllrilelord11pAmoa rte s Asteaîntregi,..), acrieo . cartedebleotem•
la 25 mai 1796, copiindliniştit(abateri\e auntminime)formularul
mitropolitan:
[... ) Unii ca aceia, ialA zicem Al fie blbtll.maţi de Domnul Dumne%ău , ide
f'reacurata H Makl,de a\iviţii 12Apoetoli , ido318 ofinţi Plrinţidela
aoboru!Necheii;lnvioaţal<>rpro,opo ea!AaAnuvazl,ootenelile ,i o udori\e
şi sl d r l sâpeascl,
lor 1ll. fie 1pre pierure. Herul, pieirile 1A putrezascl
iartrupurilelordupAmoartedsteintregi ♦ inede•le gate, ,idecll.trll.
Arhieria noa1trAlncA 1 Afi e hlA1tiimaţi . larde vorurma dreptAţii,mlirtu­
ri1ind a devlrul ln frica lui Dumnedu, d fie e rtaţi , ; blagosloviţi, amin

Către începutul secolului al XIX-iea, aflăm în practicii o altă redac-

tare, mai atentli la vech.ile modele ticu destul spaţiu acordat invenţiei
ti . eompletli.rilor". lat-oln , cartea dehlestem" pe care mitropolitul
Veniamin Costache o dădea, în 1806, într-o pricină de hotărnicie a
păhărnicesei Maria Cost.achi. Reapar, Intre altele, şi trimiterile la marii
, pedep•*" din Biblieşiaerulde ,blestem psalmic" :
[... ] cll.ciorificarii de vortll.gll.dui adevărul cu nedreptal.e , 1 nu vor voi a
mirturiai adev!rul, zium pentru toţi auia ca de via\a lor, de oatinelele lor,
de 1udorile!or,de chiveroi1llile ,idobitoace!e lorparteal nuaibl, ceca
fumul,icaprafulceldindrumtoateo!iliilntrupienarefipeire, de toate
ale lor ce le vlzute cadeavena dreptuluilovdiavoluloă •e •ti ngl;oft lnd
fi ~murind, tll.rlndu-d pre pll.mlnt u (fi) Cain , , Iii ln toatll. viaţa lor,
mo1tenind lt ngl aceotea ,; bubele lui Ghi ezi, limeile lor oi rAmAi va duve
fieopieilor draci1icer1itori 1ilipsiţide totfeliuldeproeopa.e liln toatll.
viaţ a lor,,ilna:rahAaiudecataluiDumnezeuol-i a aiuna:Al a ulev hu te de
ochiilor.larcariivormlrturi 1iadevll.rullnfrica l uiDumnezeu ,1ll.fiiertaţi
fihlagoalovi\i, amin
În l 809,intr-o,cartedebleetem" datăpentruunprocesaltArgului
HArllu, mitropolitul Gavriil Blnulescu va folosi aproape acelaşi text
(cuell.tevamodilicAri , personalizatoare•) :
[... ldeviaţa\or,deoatenelile lor,de audorile lor,dechi verni11ealilelor 1i
dohitoacilelorpartednuaibA,cicafumul ficaprafulc e -lspulbăr A vAntul
d e prefaţapim t ntului , toate d fie l ntrupi e ru re , ip e i re ,d etoa t e ale lo r
 cele vhute ca de averea dreptului fov diavolul oi ai atinp, oft!nd ti
tremur!nd, tlr.lndu-ol pre pim.lnt ca <,il Cain ol fie ln toati viaţa lor,
mottenindltngăati! 1tefilntoaU:viaţalor tibubelt loiGhiui,flmeilalor
1i rimăie viduve1icopieilor alre cificertltori t ilip1iţide totfeliulde
prooopae\ilntoaU:vi aţalortilngrablaiodacataluiDumnezeud•i aaiungi
la celivhute deochiilor;iarcarii vor mirturi1i adevlru!tn frica lui
Dumnezeu, elfieerta\i fi blagoslovi\i, amin.
Opre.8<:aicitiruluemplelor. L-aş puteacontinua,căci-cums-a
vhut - am privit doar câ teva eecvenţe ale ,cazului moldovenesc".
Elemente interesante pot furniza f i ,cărţile de blestem" din Ţara
Rom.lneaacil. Nu cred în1il cil di.8<:uţia trebuie întinsă. Existenţa
ronnularului,aelementelorfundamentalecareghidauredactareaunui
blestem (într-adevăr , fundamentale", clei ele transportau ,.informaţia
imprecativil" ti puteauprovoca spaima)este-cred-doveditil

Ierarhizarea
Aljl vrea d mil opresc în acest capit-ol asupra însemnărilor din cărţile
vechi(dec!arlndproprietatea,moştenirea,achiziţionareaoridonarea,
către un llica, de cult mai alea) şi 1il cercetez retorica discunului
imprncaţionar (ajutat mai ales de Doru Radosav .. - care a studiat ln
profunzime fondul de carte din depozitele bihorene - şi de Cătlilin
Ri iteuţa .. ) inaceaetil ,zonă"anelinittiiromlnilordeţiniltoridevalori
livreşti ln Timpul Vechi şi la începtul Timpului Modern, inve•tigAnd
dî.8<:utsulanatemizlrii(martoralunui , conte:1tterifiant")cereu~easil
dividigrupareacelorcareaveauintercselegatedecarteîntr-o , lume
pusilsubpsihozablestemului" (proprietarii de cărţi,gatasil-,iapere
bunurileprinoricemijloace)şîoaltilnlumepredispu1il1ilîncalce •lega•
reacilrţii•"",aclrţiicumplrate(cumarieforturifinanciare), acilrţii
mo,tenite, a c.li.rţii dăruite bisericilor ori mAnilstirilor. Ca fÎ bleatemele
din hri soave, imprecaţiile din IMemnArile de pe vechile cărţi aunt
guvernatede o„ret-oricăaanatemizilrii"a0atilln atrlnsă legilturilcu
sentimentulreligiosalcomunitilţiitidezvolt-Andraporturivizibilecu
discursul cultic şi cu cel secular"'. Cele douA tipuri de discurs-care
nicipedepartenuepuizeadinventaruldeizvoarealeretorîciibleste•
mului-participillainchegareaacesteiretoricilnproporţii diferite.
Ponderea cea mai mare o are, firette, diacunul cultic, în blesteme
referinţele ti trimiterile către Sfânta Scriptură ti către alte cărţi ale
Bisericii fiind covlrtit-oare. Ca ti în blestemele din hrisoave, ti aici
elementelecevindinspredi&eurau\cu\ticrealizeazildouăsecvenţeale
pedep1ei:o secvenţă 0 spiritualil"şi una ,fizicl"(amAndouilavAnd1co­
puldea-l marginalizaoicipecellnc\inatciltresustrageriledeclrţifi
de a•i proiecta din.cola un destin pe măsura faptelor - .Dumnezeu să-i
risiperuieă aici trupul, iar în viaţa viitoare sufletul lui""' - în contextul
dimensiunii istorice şi al celei .supraîstorice• de care sancţiunea
dispunea),
Cerând pedepse severe pentru furtul de carte, pentru distrugere,
vânzare, zălogire în contul unor datorii (toate înscriindu-se, atunci când
cărţile aparţineau Bisericii, fn păcatul simoniei), blestemându-i pe hoţi,
pe îndemnători, pe tăinuitori ori pe cumpărătorii de cărţi sustrase
(păcat însemnat, iarăşi), imprecaţiile, prin component.a lor spirituală,
afurisesc, anat.emizeaaă, aruncă blesteme invocând în ipostaza de
.,agenţi" cohorte de peraonaje suprafire~ti. Verdictele par a contrazice,
locă o dată, te~a stereotipiei:

d fii blbtă mat de Domnul Hristos şi de Maica Precista şi să fii blhtli.mat

de toţi sfinţii părinţi"; să fie proclet de Domnul Dumnăzău şi de Maica
Precistâşidctoţisfinţii,idccclelsnte;dfiecathcrisitl~iceunnc,tiutcr
al terminologi e ilde3I8 ofin\ipărinţidela oobcru1Nicheiis;[ ...Jscelsslt
blhtăm d nu aibă, firă BA nu-l rabde Domnul Duinnezeu ln toată
visţslui

Nu lipsesc ,localizările" (.Şi cini s-a ispiti să o furi, să-i fie mâna
afurisită" - fonnularo extrem de adecvată în cazul unui furt), invocarea
unor sfinţi .izolaţi", adesea patroni ai lăcaşelor păgubite (,Şi prea-
sfântul Ierarhul Nicolae să•l aibă pârâş în ziua judecăţii ... "), noutăţi în
privinţa .agenţilor" imprecativi (.Să fie afurisit de trei sute opsprezeco
sf. părinţi şi blăstămat de doisprezece patriarei din Ierusalim. Ana-
thema de trei ori") sau coh<irârea pur ş.i simplu spre ocară (.Şi cine a
furat-o să fie în burduhu dracului şi să fie afurisit de 12 arhierei"}.
Scrierea Sacră furnizează mereu sugestii :
Şicineslndrhnia faceoatenealădcaolnaflirăchip dcpcrierghie , io
va tăinui, SOC<ltind a fi oupt ot!pânirea dumisale, oă fie ea un păgân şi
vami~, ee nu aocultâ poruncile Sfintei Evanghelii,

dar, în anaamblu, virtualii culpabili sunt smeninţaţ; - ca urmare a

comiterii păcatului furtului de carte - eu despărţirea, cu teribilele ei
urmări, de cele sfinte.

Sân-aib/lpartc[ziccautorulU11eiînsemnări,avăndu-l!nvederepecelcsre
ar putea să fu!'1! o carte de la MânAstirea Hurez] de dragostea Maicii
PrecistalalnfricoşataşidreaptsjudccatăaFiiuluisău , idfieînotrâinat
de Sfinţiia Sa; d fie înstreinat [cel ce vs îndrhni s ă ia niş te clr\i de la
Schitul Pocrovul .ori prin ce felie de chipu"] de vecinica lmp ă răţie ccrcao-
di , i d aibă pârA,i pre preasfânta F e cioară Mariîs, Născătoarea de
Dumnezeu,niidejdeaceneruşinatâacreştinilor;alifiedespărţitdcbiserica
luilsuaHristos;cinooalos, acel aoădespartedebeserec a luiCrioto•;•ll
n-aibă partecuHri•too,
toate acestea sunt ameninţări care vorbesc despre eepararea do
Divinitate, de pierderea oricărei nădejdi de tndumnezeire, ţinta eier-
ciţiilor oricărui creştin
Secvenţa/faicd n pedepsei îşi adună informaţiile tot din drţilo sacro .
Ea propune, de pildă , chinurile suferite de Arie, marele eretic (,Să î se
verse mlrunta;ele pc faţa pământului ca lui Arie") ori destinul trMl -
torului Iuda (.în iadu să se muncească şi do acolo să nu mai iasă").
Discursul secular particip!\ frecvent la mobilarea componentei fizice a
pedepsei cerute prin blestem. O .etică a comunităţii"'" poate acţiona
spre trimiterea păcătosului intre marginali:
Sl\n - aibăniciunceasrnrilnecaz,niciunprAnzfilrllplân1,şicAndlivaf1
ma " b·nedz · căva · dem·ne,

ii meneşte culpabilului o însemnare cu blestem. Amenzile cu caracter

economic (cele cu absenţa . procopselii") par, la fel, potrivite pentru a
eancţ'ona:

Iar cino ar •triina-o do la mănhtiro 8A fie blăstlimat şi afuriait de Domnul

Dumnezllu şi de Maica Preoiotll. şi proeopaalA s!I nu vadzll în toatll. viiaţa
şi,tot aşa, acţiunile cu o realizare vădit imposibilă (cum ar fi pele-
rinajul, peste putinţă de Intreprins, propus ln continuare):
Nici•ă vazl\moartea,pânl\nu va umbla tot pedestru pe la toate locurile
acelea, pe unde ,._au făc ut $Oboarele aCCle •erise !n lăuntru cllrţii ace, tia
Închegarea acestor blesteme, complexitatea ori simplitatea lor depin•
deau de mai mulţi factori. Nu numai izvoarele trebuie făcute respon·
sabile pentru divenitate sau monotonie, ci şi prepararea cărturărească
a autorilor, experienţa lor ,.scriitoricească', varietatea informaţiilor de
care ei diepuneau. Performanţa nu era de neatins. Cel puţin aşa ne
lasă să credem un blestem li~at pe o carte în 1701, în csre este prezentă
aproape toată paleta semanticii a retoricii blestemului'" :
(... ) acela , ă fie blăstămat de Dumnezeu ,; de Maica Precista ,; de Sv.
Apostoli şi de Sv. Părin\i 318 cei din Nicheia şi de ceilalţi Sv. părinţi a
7,oboarămariatoatli!umea ( ... J şideceatadrepţilor,despărţitşi!nstrAinat
de tot binele veşnic, ca Sodoma şi Gomora, afurisit. trecleat, procleat,
anatemat. Fierulrugineşte,piatramuoozeşte,lemnulputrezeşte,iartrupul
aooluiasănuputrnuască,cisăfielcgatintruplicatullui *i [dl fieparte
luiculuda,vanzAtorulluiHs.,şicuArie,hulitorulluiHs.şicutoţicl'Cticii.
Dumnezău,
care-$ fii pierimei, care î'i vor lua partea lor, paharul mânii lui
cum se ·e Psalm' ta".

Retorica b!estomelor - cel puţin a acelora incluse în însemn/\rile de

pe cărţi - evidenţiază o angajare a forţelor cereşti în îndeplinirea
pedepselor (cu tot mai mult curaj din partea clericilor de rang mic,
care, împotriva canonului şi Imbricându-se cu o autoritate ce nu le
este îngăduită, emit oxeeraţii - .De mine smeritul şi nevrednicul
preot ... " - ori condiţionează absolviri: •... şi atunci să ail iarte, când I-oi
ierta eu ... ") pe care cititorul le ştie în acest moment foarte bine. Doru
Radosav vorbeşte (şi am fost de acord cu această opinie) despre o _.,truc-
turil piramidală" a impre<:aţiei". Panteonul sacralităţii, implicat 1n
sancţionare (după un text-model la care s-a oprit cercetătorul pomenit
mai sus), este organizat pe opt niveluri:
- Sfdnto 1'reime
- Sfânto Maria
- Sfinţii Apostoli
- Sffoţii Mucenici
- Cuvioşii Carturori
- Sfinţii Ierarhi
- Ceato lngereoscli
- Cei 318 sfinţi parinţi de la Niceea
Această piram i dă poate fi completată şi la vârf: Dumnezeu-Tht<'Jl ori
Dumnezeu-Fiul putând fi invocaţi şi în afara 1'rinitdţii, şi în zona
mediană: prin includerea evangheliştilor sau, cum vedeam puţin mai
sus, a ,,celor doi.,prezece palriarci" (sau arhierei) dln Ierusalim", şi la
bază, unde temelia o asigură întregul sanctoral, ,toţi sfinţii care au
binoplăcut lui Dumnezeu, în veac .. .•. Dar nu aceste câteva compliniri
sunt importante (ca să nu mai vorbim de faptul cil ele vin din surse
exterioare corpusului pe care a lucrat ccrcotătorul amintit), ci sistemul
acestor .prezenţe", primă garanţie a alcătuirii unor construcţii adec-
vate ţclurllor.
Aceste structuri declanşează mai multe tipuri de sancţiuni, for-
mulate gradat în funcţie do .ascendenţa nivelului de vituperanţă din
retorica blestemului". Doru Radosav (citat şi mai lnainte) identifică
zece trepte:
l Sd fie afurisit (nu mai pomenesc titlurile volumelor în care se află
însemnările ; cititorul le poate consulta în op.cit., pp. 225-226);
Sa fie blestemat :
Sd fie anatemo;
Sa fie anatema, moranto;
5. Va fi afurisenie de sfinţi;
6 Sub ofuriseriio Sfiritei 1'roiţe fi a Sfiriţilor Parinţi;
7 Sd fie ordnduit şi pedepsit cu pedeapsa bisericecucd;
8 Sa aibd jude/ friaintea lui Dumriezeu;
9 Sd fie afurisii, anale ma, procltt,t, bldstamot;
!O. Sd n-oibd porte cu Hristos
Gravitatea maximă aparţine treptei ultime, care interzice ireme·
diabil comuniunea cu Dumnezeu şi deafiinţead şansa mântuirii, a
îndumnezeirii. Sentimentul religios, pe care comunitatea românească
ii nutrea, flcea inteligibila aceste con.strângeri şi pedepse, Io transforma
lnameninţiiriBerioase,iln1urae aletemeri!or,lefoloseadreptsemnale
~re':.':""n'::::e:.e~m,11-alildţi fi a unei .,legi a comportamentelor" mult.A

Situaţii ş i gesturi

lncercAndsllprivimgesturilecaresefleeaula . punereablestemului"
tilnsltecontextealeprezenţei!ui,imprejurArileincareeleseprodu­
ceau(cuimp!icareatuturorvaloriloraferente,acredinţelorşia aimbo­
lurilor)şi.obiectele"careeraufoloaite,neaflămdin nouinpreajma
cercetării vechii mentalităţi romăncşti, pentru că gesturile (cu semni-
ficaţiile pe care ele le degajă, egalc uncori cu cele ale cuvintclor, cu
informaţiile pe care lecomunicăln legătură cu anumiteintereaeale
unei comunităţi,; cu rostul lorlninţelegereaunorrelaţiidintre .indi­
vizi şi dintre grupuri) cxplică mcntalitatea•.

Ritualuri menite sd impresioneze ...

... Şi sll înfricoşeze, aş zice, fiindcă .punerea ble atemului " de către
Eccleaie,maicuaeamAatuncicAnderavorbadeacteolicialedemare
reionanţă,precum .legarea" cAteunuiimpozitantipatizat{,.a uprimAri "
decareveaculalXVlll-learomAneacesteplin),conta-eelpuţinaşa
cred-,lnviziunea.organizatorilor",pecapacitateedeimpreaionare.O
practică,pecareobAnuiescaficonaistentă,ajut.at.A-cat.egoric-deo
bunăcunoaştereapaihologieigrupurilormari,alngăduitconfigurarea
apectacolului prezentării .cărţilor de blestem", un ritual ln fapt, o
înşirare de gesturi fi formule ce comunicau aimboluri (atestate ~i ln
!ansareaexcomunicăriî,deundcaufostlmprumutatc),contAndşipe
un.opcraţional"cedistribuia , lAngătext,elemcntelenonverbalepuse
ln relaţie cu o serie de . obiect.e"semnificativc'°. Gnturileşiobiectele
(aacre)auln aceateatrategH l'Olltuldea face maiaecesibileprincipalele
sensuri ale mesajului rostit, de a-l ateza pe acesta - valorificându-l
aatfellamaximum-lntrecredinţele(incazuldefaţă.credinţaîn!dar
şi •teama de ...•] blestem•, dimensiune lireud a mentalităţii vechi
româneşti) întregului complex de raporturi dintre membrii comunităţii .
• Cărţiledeblestem"-cumştim-craudate spreaflareaadevărului
(cu prilejul depunerii jur~mAntului), pentru întărirea dreptului de
proprietate,lnfcluritesituaţiiconflictualc(cAlcareaunuihot.ar,moş­
teniri, revcndic6ri alo unor proprietăţi etc.) sau ln circumstanţe
. legislative"(cum erau - ziceam - .legările" unor dări). lu cele mai
multe cazuri, declararea imprecaţiei urmărea un ceremonial care dorea
v6ditsă impreaioneze,sAlnfricoşeze, să înspăimânte
 Noi citim astăzi texte, hrisoave de cancelarie ce fonnuleazA blestemul
ti relateazl!.câtcodată lmprejurl!.rile in care a foat făcut public. Chiar
~i din aceste naraţiuni concise impresia ce se degajl!. este puternici!.
(precum în cazul actuluimitropolituluiŞtefan,incaree•ten'!latatăros•
tirea,inl652,ablestemului!nprezenţ.avoievoduluiMateiBa.sarabşi
a .ţllrii"< 1 ),_maieuseaml!.atuncicândlocu l complexeirepn'!Zentaţiiera
bi$erica.lnt656,unpatriarhallerusalimului,Paisie,af1atîntre.:ere
prin Ţara RomAneoscl!., dă o .carte de blestem• pentru întărirea pro-
prietăţilor pe care le deţinea Biserica Domnească din Bucureşti:

lară cine &•St iApiti a călca,; a le otrica, ,; aceaotll. puţin i mill ce le-a
rl mao,ac<!ladomn,fiemitropolit,fieopi11COp,1auoriceboiermarevafi,ori
otreinorideţ.ara,aceladimpreunlicuindemnAtoriiluioaaibaamo,teni
blhtlmuldboruluiarhiereil or.egumenilor,iatoţipreoţiibi..ericii.care
blAstAmlnainteanoaatrA,ilnainteaadunAriiatoatAţara,tnAlinteleodAjdii
!mbrlkaţişicuBcliileaprinHlnmAini,!nrrico,atşigrounicBculu•l-au ·
,;, blbtll.mAnd, dAnsu•,i-au Belii le cum iute legea blhUl.mului, care blh-
Ulm punernu-l ln aceaotă carte a omereniei noaotre••.
Logofeţii din Cancelaria lui Matei Basarab (care au scris eu sigu•
ranţ.ă şi actul patriarhului Paisie} aveau la dispoziţie, se vede, un
,.formular" şi pentru consemnarea unor astfel de ,.ceremonii". La fel sunt
descrise ritualurile , punerii" unor blesteme .,î nfricoşate şi groaznice•
petrccute,îndoullrllnduri,înl639 (do vadlla.frecvenţci"cmiterii):

[... )laracelacevacălca tilnsam6nu•lvablgaolaibtamotteniblbtemul

arhiereilor,egumenilor, i atuturorprooţilor\Arii,careb!AatAmlnaintea
noaotră,iînainteaadunlriiatoată\arain8finteleodljdii!mbrăcaţificu
Belii aprinil8 ln mAini, !nrricoş a t ,i groatnic Bcutu-1-au ,;, blhtAmAnd,
otdnsu•ti-auBcliile,cum cstelcgcablhUl.mulni
Actul prin cnre Molei Bosnrnb n scos moi mult~ mdndstiri tu sub
lnchinnregrecenscd (1639)·
[... llarcinedindomnicarearalegeDumnezeudupăpetrecereanooatrl1au
dinvlădicioaudineptllcopioaudinboierimari,puternicisăvai•pitivreodi­
[... l a celaom,'
n ·oa ră tsâ r ,ep·1cop 1auor"cebo"e · mare va fi.>·
stră in
ori din ţară, acela om dimpreunA cu îndemnlt<>rii !ni. st: aibă a
mo,teni bleotemulooborului arhiereilor,egumeni!orş.iat<>ţi preoţii ţării.
Careblutemînainteanoa.trăşi!nainteaadunăriiatoaUl.ţara!n3fintele
odăjdii imbrlca\i ,; cu Belii aprime ln mAini lnfrico,at ,; groaznic
Bcutu•l•au. ,; blcstemAnd stinsn•,i•au făcliile cum este legea bles temului,
care bleatem într-acest hriaov al no1tru, arăUm ,;.J punem înainte ... '"'.
Înalţii iera r hi ai Răsăritului, aflaţi deseor; în viiită în Ţările
Române, erau solicitaţi &ii emită, în felurite pricini, .cărţi de blestem•
(diaconul Paul de Alep, nepot şi însoţitor - Intre 1652 şi 1659-, în
Valahia şi în Moldova, al patriarhului Macaric al Antiohiei, observă
ace•t lucru: .,Se ştie că toţi locuitorii Ţării Ro măneşti aunt foarte evla-
viOIJi şi suplll/i; ei ae t"'m foarte mult de afurisenie, mai alea marii
dreg/Hori. Ei veneau la domnul nostru patriarh ca să-şi pună semnă­
tura şi pecetea pe scrisorile pe care le aveau de la domn cu privire la
slujbele şi la domniile lor. Ei obţineau de la el scrisori de afurisenie
pentru ca ln viitor judecăţile să fie pronunţate cu nep ărtinire de către
toţi. Cănd aduceau vreun criminal la domnul nostru partriarh ca Bli·l
afurisească, osmenii din popor ieşeau şi o Insu ls fugă, pentru cs să nu
fie de fsţă, căci ei cred că afurisenia eate un foc•«J şi participau unoori
la proferarea acestor imprecaţii bisericeşti
.Legea blestemului" - în acţiune, vedeam mai sus în cartea aceasta,
şi în Apus, şi în Răsărit - cere ca oficianţii (îmbrăcaţi în .sfintele
odăjdii", veşminte ce dau solemnitate şi încărcătură simbolică) să
lntoaroă lumânările cu vârful în jos după ce blestemul a fost .pµs", să
le stingă şi să le arunce la pământ, menind (uneori) : .Astfel d te
stingi tu, familia ta şi toţi ai tăi în veci, dacă nu vei spune adevărul~.
Stingerea lumii.nărilor - element de cult important la creştini, moş•
tenitoare ale anticei fumigaţii, cu o simbolistică a ascensiunii spre
Dumnezeu într.o verticalitate a vieţii spirituale, a sufletului în
comunicare cu Divinitatea, maroă a vieţii, a mântuirii - semnifică
o condamnare energică şi definitivă a celor osândiţi prin blestem.
O lumii.naro stinsă prevesteşte moartea şi acest gest cu caro se încheie
,punerea blestemului" - intr•un loc consacrat, în prezenţa unor .obiecte"
semnificative - este limpede grăitor pentru destinul celui asupra
căruia era trimisă imprecaţia.
Când a ,.legat" văcăritul, Constantin Duca, la a doua domnie în
Moldova, a preferat ca loc al desfăşurării ceremonialului ,divanul cel

::!;~z;:i:;i:1 str:~;!;:::~;t~~~7 J:'.~::;"'ţă~t,i'ă:';~f~c~;:::ri~~!:'.

nească, spaţiu ce a admia, totuşi, o minimă sacralizare (arhiereii fiind
îmbrăcaţi în .veşmintele sale cele arhiereşti"), ia-a păru.t potrivită lui
Duca-Vodă pentru acţiunea pc care o intenţiona (înconjurată de gesturi
ale solemnităţii şi ale umilinţei, de efect), cu un vădit caracter politic -
cererea de scuze în mod public pentru fiscalitatea dură, desfllşurată
până atunci. Seri"' Pseudo--Nicolae Costin:

Deci văzând Co.-tantin•Vodă aceste obiceiuri nu bune, au oocotit cu arhie-

te~
: : ~r!4c~i !~e~ ~\s!"i!."a1i f!.~ua ~•1::.,~uso~;';nb~:'.!':i :lv~~-~;A:'.
glndu•S<l ţara şi boierimea, şi o-au imbrioat toţi arhiereii ln veşmintele
sale cele arhiere~ti. Şi lntAi ,.au sculat domnul Con.stantin.Vodl în picioare,
lu A ndu•şigugiumanadincap,plecAndu• ~ ca pulcu c hipsmcritspreţarli,de
fi• aucequtertăcinne,căciîndomniealui -'•auizvoditace,t,, obiceiuride
mareneputinţAaţAr ii.Şi a şaţaracutoţiicudragosteau a trigatplnllin
 de trei ori: Dumnezeu d -Jerte. larăduplertăciune puo-aude o-aucetit
testamentul carele era ocrio cu blbtlm, într-auzitul tutun>ra, atln.d !n
picioaro ,;domnul ,iarhicreiişicutoţiiauzisamin,şiaublă1tlm11tdnu
maifielnv...,; aceste obiceiuri. Şia-aufăcutpatruteotamenturi,cumare
blhtămlegate,şi ao upracelorcineo·arispitisămaidezlege;şiunulo-au
du!nvistierie,earăcelelaltepelaepi.,copii.Şia~a •••urăfeh irat,ieăbo­
rul, mulţemind \ara lui Dumnezeu şi domnului de bucurie ca aceasta, că oii
lipsise mul\ipămăntenidevitepentrurăulvăcăritului

La o .reprezentaţie" caro Bă conteze pe adeziunea (previzibilă) a

celor prezenţi (exprimată prin cuvântul - sacru - cc coru,finţcşte în
limbajul litllrgic) s-a găndit şi ConstaJltin Cehan Racoviţ.A, alt promo-
tor al unei politici de uşurare a fiscalităţii (eternul ,văcărit" era din
nou .legat"). Do data aceasta spaţiul nu putea fi deca.t biserica, întrucât
voievodul (semn de autoritate ln această parte do lume sau de trăinicie
a deciziei?) obţinuse .cărţi de blestem" de la cei patru patriarhi ai
Răsăritului ortodox, Lui Pseudo-Enache Kogălniceanu momentul i se
pare cu deosebire important şi ii face loc în cronică:
lac cAnd au f~t eşitul cu ofintele daruri şi ou s fântul potir, au sîltut toţi
cA;i oluji~ la Leturghie cu sfintele daruri !n mână, scoţând aceot teotament
părintelemitropolitul,lacovu, începânda-lcetidi-nceputfiplln-lnsfăr,it,
durioind d~ 4 ori a patru patrierşi a Ţarigradului, Aleeaandriii, Antiohiei
şi lerusaHmului,cul.Oţiarhiereii a ofAntului oibora ofinteiBisArici acei
mari a Râd .ritului, otrigând norodu! la m,ticare cuvănt , amin I", Cari nu
putem arăta oe huetu ora ln bidridi de •trigue norodului. arătAnd
înlăuntru:.Oricini1trnumi,oriciniarindemna,orib.nnialua,orila•lujbă
a merge, afuri•iţi s d fie în ,·eci; fieri ul \ri petrile BA putrezeHcA, iarl trupul
luioărămâiinvcci"

Blestemului ierarhilor înalţi ai Răsărit\)lui i s-a adăugat, spre

întărire, şi o imprece.ţie a arhiereilor ţllrii. Lumânările din ritualul
constatat mai sua lipsesc. Să conchidem d existau ool puţin două cere-
monialuri de , punere a ble!temu!ui", cel de-al doilea contând dosr pe
solemnitatea •acră a ,ieşirii cu sfintele daruri".
Poate·
Al/ijdere, ocoţllnd ~i mitropolitul o carii a lui, făcută cu toţi epi•copii ,;
ogumenii,afurisindşipedomnie1ipeboieri1ipeparteboiereaocl,iarl,i
:!ri8~f:~:_orodul .amin ••. Şi aşa efliqind de cetit au !ntratcu sfintele daruri

Jurdmântul
.Cărţile de blestem" prezidau în dese rânduri, în Intreprinderile judi-
ciare, prestarea jurământului. Expresii ale Negativului, blestemele,
urmărind obţinerea adevlrului şi transformându -se în garanţi ai
acestuia, cilutau şi ocroteau Pozitivul. Un paradox al ble•temului. Un
tAnăr cercetător, Aleiandru Ofrim, a identificat chiar, ln m«anismele
proc1!8elor Veacului de Mijloc, lângă ,.jurământul cu brazda ln cap"
(un veritabil ritual ), ,.jurământul cu sufletul" ti ,.jurământul pe
Evanghel~•, .jurământul pe cartea de ble,tem• (obişnuit ln Ţara
RomAnească şi Moldova), vorbind de•pre o anumit.A eficienţă a lui,
lntrucAteradepuspeun 0 document" (scrisd«ifipurtân d „mprent.a
sacralităţii) şi se bucura - ln mentalitatea populară - de prestigiul
vorbei aşezate pe hârtie". Chiar dacă discursul teologic nu accept.a
jurămAntullngenere(jurământuldepuslnbisericil,cumânapoEvan­
ghelie li repugna lui Varlaam, mitropolitul Moldovei , tare, !n acea.st.li.
respingere,sesprijineapeziseleevsnghelistuluiMatei[S,35-35]: .Că
au doară pentr-aOO iute be11eareca, să mergem să giurăm? Ba, ieste
pentru ruga, ca să ne rugăm pentru vrăjmaşii noş tri şi pentru
greşealelenoastre.Sausvăntaevanghelie,aupentru-aceoauflcut
Hristos, să ne giurăm priînsa? Ba, ce ca să audzim cum ni să cade să
facem de ni-i voia să ne izbăvim diln muncile de v~ci şi binele acel de
•ussădobăndim.Ianideşchideevăntacvanghelie precare-ţpuimănule
de giuri , să vedzi: ce dzice Hristos? Dzice-ţ să giuri vreodată, au cu
strâmbul, sucu dircptul?Ba, nu dzicc nicăiuri. Mai vârtos dzice că
muînc.!i sufletului are acela ce giură şi cela ce pune pre neştine sli.
giure. Decidedzice Hristoaln svăntaevanghelie sli. nugiuri, dară tu
cumu-ţpuimli.nulepresvli.ntaevanghelietigiuri? ..."''·Şi lui Antim
Ivireanul îi repugna jurii.mântui pe cartea sfântli.:,,Aopta poruncii.
zice să nu mărturi s im strâmb, iarli. noi jurăm cu mânile pe , fânt.a
Evanghelie ca să piiardem cinstea ,i piiardem pre Dumnezeu... ), prac-
tica juridicii. (atent.!i la disputele din jurul Bi,ericii, dar intuind ,i nitte
traseecesevordovedicore<:te..)1-autilizat,impunându-lşilncodice!e
delegi
Pregătirea celor care urmau sli. depunli. jurământ sau mărturie ln
eazurilelneare&cdli.duseo 0 cartedeblesU!m"(cititădcepiscopsaudc
preotul curţii domneşti ln bî•erieli., atunci când judecata ae desB,ura
ln divan)era(am mai spua)destu!deeomplieatăintr-0 0 lume"unde
Saeruldomina,iaromultrliiafoarteaproapefideSuprafiresc,şide
spaţiile consacrate, aglomerate de lncli.rcli.turi simbolice ce dădeau
seamădcspre legli.turiledintre.ceideaici"şitranscendent... Arhiereul
era un fel de responsabil cu aceste preparative. El acţiona prin sub-
ordonaţii săi. Untrimisalepiscopuluisaupreoluldin aa tulundeera
loealizatli.pricinacitea_earteadeblest."!m"înbiscricâ,laorli.spântie,
pelacaseleoamcnilor,lncimitir(uncaz)aeulamargineabuc.!iţiide
pământeareeraîndispută. Uneledintreaceste 0 !ocuri"erautnstare
săexerciteopreaiunepsihologicăasupraaseultli.torilor(unii-viitori
martori)şi11eadâugaureferirilorlamoarte4ilachinurileeellaşteptau
peecl blestemalpelumcacealaltli. în timpurile mai noi, protopopul
zonei (sau preotul satului), iflat ln posesia ,cărţilor de blestem•, li
convoca pe viitorii martori, li spovedea ,i le dădea sfaturi, un adevărat
,cuvânt duhovnicesc" ln care urmările unui jurământ neonest pe
,cartea de blestem" erau explicate pe larg. Le acorda apoi trei zile de
reflecţie, căd teama de blest-Om era marc; credinţa în puterea lui repre-
zenta o componentă însemnată a mentalităţii româneşti - şi abia apoi

în veacul sl -!ca), întâlnit în Transilvania mult mai devreme, înce-

pând cu secolul al XIV-lea. S-ar putea - spun specialiştii - ca acest
ritual să fie o formă de ordalie care d reamintească de sacralizarea
pământului la popoare le din centrul Europei. Refacerea vechilor
hotare, călcate (schimbarea locului semnelor de hotar constituia, ln
mentalitatea românilor, un păcat 1,'Tav: .Cine sparge hotarele de se
întinde să ia pământul de la altul, c marc pileat; pe lumea cealaltă
duce în spinare pământul luat cu hapca""), prin înconjurarea moşiei
cu brazda ,ln cap" dau , pe umăr" şi prin jurământ intra în sfera credi-
bilităţii, dar stârnea ~i teamă. Martorii refuzau de multo ori - spun
documentele - să se supună acestei probe, pentru că le era frică de
,răzbunarea pământului".
,Cartea de blestem", garant al sincerităţii şi sursă de spaimă
(o boieroaică din Moldova li cerea, î n 1758, mitropolitului Iacov -
personaj cu care ne vom mai întâlni - să nu o treacă în cartea de
blestem cerută de -fiii ei pentru o pricină cu nişte pământ: Jar pe mine,
în cartea cea de blăstăm să nu mă pui, că miia, părinte, de acum moşiia
nu•m trebuie, miia-mi trebuie trei coţi de pământ, unde mi i-a orânduit
Dumnezeu. Şi mă rog sfinţiei tale, părinte, pe mine în carte cea de
blăstăm sil. nu mă pui, că eu aştept de la sfinţia ta blagoslovenie iar nu
blăstăm. Cii eu să ştii sfinţia ta şi aceuta: că pentru voia feciorilor moi
nu•m voi pune sufletul"), dar lnconjurată cu multă cor.sideraţie (bleste-
mului i se atribuie o dimensiune eshatologică: .Pentru ca să rămâie şi
ci mulţumit - spunea o Maria Bălăceanca într-un testament din 1797 -
iar nu sâ mă blesteme cu coplii lui şi Bli-mi îngreuneze sufletul micu""),
era de faţă, categoric, la prestarea alt-Or feluri de jurământ, al celui . pe
cartea do blMtcm" in primul rând
De foarte multe ori jurământul şi întregu! ritual al prezentării
.cărţii de blestom" aveau loc pe hotarul lotului de pământ aflat în
dispută (.loc" cu semnificaţii simbolice - ,magia juridică a locurilor
marginale" - Romulus Vulcăncscu), unde textu l imprecaţiei era citit
(preotul satului sau trimisul domnu lui făceau acest lucru) şi apoi aşezat
pe piatra de hotar. Cel dat lnjudecată şi martorii luau, pe rând, ,cartea
de blestem• şi refăceau mergând (,.Am cetit carte de blestem întru auzul
tuturora-sespunelntr-undocumentdin5auguat 1792,publicattn
Arhi~le Olteniei, XVI, 1937, p. 344 - şi, punând-o pc piatra de hotar,
am poruncit numitelor mărturii să ia cartea şi să meargă pe unde ştiu
di sunt semnele hotarului Schelii ... ")hotare!em01jiei, fiecareln pro-
pria interpretare. ,Citirea cu voce tare a •cărţii de blestem•{ ...]
conatituiaa!jadaroparteimportantă a ceremoni alu lui, faptperfc.:t
uplicabilintr-olumeaoralitliţii,cAndceicejuraupeuntei:tl!-Crisnu
erau capabili să-l citească, •Cartea de blestem• este o scriere care
funcţioneuătnoralitate,tnpracticilegeatului.Într-oculturllaora- ·
lităţii, vocea are calităţi materiale. Elementele auprasegmentale ale
cuvântului rostit - ton, timbru, !nălţime, registru - alcătuiel!-C un cod
căruia tradiţia li atribuie semnificaţii şi nuanţ.llri predae, ataşându-i
valoriaimbolîceproprii."" Săadăuglimcăinfaţ.aaudienţilor-ceimai
mulţineştiutoridccarte,îrupăimântaţidebleatemeleînfiorătoarepe
careleascultau-seproduccaucomplexelenonverbale,cccompletau
ritualul şi care reclamau şi puneaulnmişcare gesturi ori 0 mobilizau"
obiecte. Martorii-carelndcatulecazuriprimeaucugrcuaădopună
jurămAntaubpresiuneadeneignorataimprecaţiei-trebuiausăîncon­
joare, potrivit altei proceduri, hotarul moşiei cu .cartea de blestem"
pusă pe umăr. Mai înainte, martorul atinsese pământul cu documentul
( p ământul forma obiectul judecăţii, iar martorul lua asuprli-şi toate
urmările unei depoziţii neoneste), apoi pusese . cama de blostcm" pe
picpt(,.Amluatcartcaşiompus-opepieptulnostruşipeplimAntpe
umerile noastre şi am purces la hotar ... ), adică acolo unde ae aflau
inimaşil!<ldiulaufletu!u,.Maiei:istauşialtemodalităţideasumarea
presiunii blestemului
Şiduplce auietitv ellogofltullaotaci-oe spune!ntr-unhrioovdin20
auguot 1752 - , la cortul oliu cu boierii, fiind adunare de oameni , ; mai
multl,aumaicititcarteadebleotemlntruauzulfivedereatuturor. Şicei
patru martori ai mo,nenilor au luat cartea Ji au oărutat-o t i au pus-o pe
capullortiaurbpunooAfiebleotemuluupralortiasuprafeciorilorlor
dacln·armirturis iadevlrul... u .
JurlimAntulmaiputcafiprcstat-înprezcnţaposibilăa.cărţiide
bleatem"-infaţabiaericii,pecheiadelauşalăcaşuluioripe!acăt,pe
lumAnărileaşezate pe capul celui cejura.Ceicareştiaucartesemnau
pe dosul hArtieicu blestemul, iar analfabeţii, cei mai mulţi, puneau
degetul. O regulă ce declanşa un alt gest simbolic (ca şi cele evocate
mai sus) impunea ca hârtia pe carcera acris blestemul (şi care prin
80rginteşiconţinutl!-8lncărcasedeprestigiu)săfie•ărutatli.

Noi - ziceauln1709preoţii ti motne niidindoulsatemll8Celene ,confinnAnd

cA un anume Ioachim fi to\i ai lui ount rumâni a i MAnbtirii Câmpulung -
dupiporuncamlrieioalevodl,ne-am strAn•cutoţiila sfAntabi •ericidin
satdeameetit!ntAiluminatacarteamAriei , a\eluivodA;dupliaceu ta
amcetîtfÎBSfin\ieisale,pArinteluivlădicli.Şicetindu•leamAndouA,noi
 cu t<>\ii am oărutat cartea $1inţiei oale părintelui ,; am priimit aoupra
noa1trl,igroaznkaafurisaniepentru1K<Ootrumi nloachim , icufeciorii
lui, cum dl noi •t• ftim t i ""' mlrturioim cu aufl etele noa1tre , ; priimind
, ; g,-ounka afuri H ni e asupra noastră fi în aintea lui Dumneuu ti înaintea
Maicii Preei1tli filnaintea domniei ...
ÎnMoldova,obiceiurileerauaaemănătoare·
Şi sco\induniidinrlze,i cartodoble oteml a!mpărţitu!dijmeişicinio
1 ărutaca rteadeble1 tem 1 lliebunmo,teanlnmo4,iaStoicanii,iarne• lru­
tlndcarteadebleatem1llfielip1i1demo ,ie ,tifiindclleu 1untombătrl n
f i r he f lntr-ae<: amotieStoicani . Şi a tuncicAnd o -afllcutaceacarted e
blestem la impirţiru dijmei, am fost f Î eu de faţă dimpreunl cu tatl l meu
fÎ am văzut cu ochii mei cine au mero de au 1Arutat cartea de b\eotem"

Fi ecar e1A ruti ndcartediblestem 1 icareauştiutcaneauiocălitiarcar e

n-au ,1iutaupu1 degetele„
Sărutul ace•ta al unui document acompaniat de sacralitate era şi
gest, fi ritual. Ataşat limpede unui contextaocial bine precizat,el!şi
aşeza intre oemnifica~i (simbolice, evident) veneraţia şi respectul„

Aplic aţie : Retoric, imprecaţia salvea ză un t ext

Aş fi putut alege, pentru a e:remplifica performanţele literare pe
care le-a a tin11, ln vechiu! scris romAnest, aplicarea uneinloric;a
blestemului,aproapepeoricaredintrecronicariimuntcni(docarem-am
ocupatcAndva), condeieri partizani, pennanentimplicaţiîndiecun ş i
agresivi. M-am oprit asupra lstorki Ţdrii Rom6;11eşti de c6;nd au desc/I
lecalpra11os/av11idicreşti11i,zisăşiLetopise/ulCa11tacuzillesc,atribuită
deNicolaelo rgaluiStoicaLudescu.Logofătul ,,alugăbătrânăîncasa
Cantacuzi ni!or", af011tacceptatinaceastăposturădemaimulţicerce­
tători ai literaturii rom âne vechi şi , ca urmare, este frecve nt evocat
atunci cAnd se caută pi lde pentru categoria .s,:riitorilorla poruncii.".
Cronicarulnostru.scrie" din ,interior",într-odublădn,uill.llcriere­
dinăuntrulp(lrlidei ale cărei poziţii le consolidează lntr •un efort con•
atantşialcadruluiinchipuitdeevenime nteleinregistrate-,situaţie
careimprimăamesteculuisăuocondiţieaparte.El nuaredecâtrareori
nevoiede,izvoarelc" purtătoare-faptprobatdetextelepredccesorilor
şi de rezultatul muncii sale- ale unor.mAn,i" stilistice şi ideologice
greuperisabile;propriile-iinformaţiiparafilndestulătoarepeaproape
tntregultraseual n araţlunii,iarcAndrelatareacoboarălnpe rimetre
cronologice unde accesul direct ar fi mai dificil de pr esupus (cazuri
extrem de rare), sunt chemate în ajutor, pr obabil, tradiţiile familiei
Cantacuzino,depozitarealeunordateacărorintegrareînansambluse
realizează fără dificultăţi
 Testul ne convinge că a.utorul !AtopUt/ului Cantacutine&c . profesa•
caunverita.bi\1&cerdotaflatînpoaesiaunorin11.trumenteacăror
cizelare,deluatînseamă,nupoateficonciliat,j înimaginea,cultivatll
pânăacum,aacribuluimăruntcare•ficonauma,pehârtiamcnităsli
adăpoateaacăinvectiva,raţiacotidianădee(lrne&lălndoităcuvenin.
Departe de a fi un simplu - şi plictisitor până la urmă - .emiţător de
b!nteme",cronîcaru]îşiin.sta\eazăjudecăţile-destinate,evident,şi
viitorimii-pepo•tamenteacăror a tabilitateeatecertîfica.tădeprin­
cipii!eideologice(.eticul" este,caîntotdeauna,implicatln .ideologic")
aparţinătoareunuicodnecontestat,celreligios.Sensurilepropoziţiilor
allle-multedintreelepentrunoi,asthi, . poetice",participantedeci
la tntruchiparea faptului ,literar"- erau, pentru contemporani, iqor
descifrabile în termeniiunui!imbajcarenudepăşea ,obişnuitul" unei
comwiiclridelargăacceaibilitate.ŞidacăfrazaluiStoicaLudescuare
f~ventforţă-calitatecepoatefipusiicugrculalndoialădccinţva-,
trebuie Bă convenim că acea1tă trhătură import&ntli se . adun&"
(lntr-unprocesce-şidezvăluiecuzgârccnieeecrete\eelaborărilor
întime}dincâtevacomponente,intN!careierarhizările(,idependen­
ţele)aunt mai greu deatabilit.Amputeaconveni totuşi (transcriind
aidmaimulto .formularedelucru• decâtopropoziţiecupN!tenţii de
definire)căharulpoveatitorului,renutreştecoruecvent(.conetanţa"ar
fi un pas către .permanenţă") , ticu indiscutabil profit, din intranai-
genţa, mereu moralizatoare,a ideologului (incheierile care fixeai:A un
.act" pe ecranu! principiilor etice sunt un pandant obligatoriu) t i din
ardoareacombatantului{elementdecare trebuie,rcpet,aăuţină
necontenitseama,pentrucăautorul .luptă•saudoreştecelpu\inaăne
convingă de prezenţa sa necurmată ln ione conflictelor)
,.Programulidoologico-moral"alscriitorului(coerentarticulat,altfel,
,; riguro.a reape,;tat), platforma de pe care se desfăşoară . contemplarea"
ti .moralizarea" -etapefundamentaleale actuluideinspe,;ţieiatorică­
fti datorează atâtatructura, cât şi zidirile de suprafa\li prcccptelor
scripturiatice. Rareoricadrulacesta- generalcunoscutşi prezentând,
cumaepoatebănui,avantajulunordecadărirapidealemcsaJ•·lo r­
eatedepăfit,tiatuncidoarpentruafacelocl!B.ntinţelordeaorginte
populară(uneledeatulde auape,;teaubraportulaceateiprovenienţe).
Ickolulll reprezintA,dupăcumnefaceăcredemeecvenţelcincare
autorul lf i afirmă .crezul" etic, momentele de fericiUi convieţuire -
condiţieatuturorbinefacerilortiapro.aperiUiţii-,etapeledeprepon•
derenţ.li, ln cadrul colectivităţii, a unei .preceptiatîci a armoniei" (wmn
al ordinii). Prima e:i:punere de acest soi, cea mai completă din punctul
deved e realausţineriiargument.aţiei,eate(lncazulcli•iaparţinelui
LudeBCU)marcaUi deunpronunţatretorism semantic,căcireferirilela
0 8tareadelinitte",obţi11utăprinnivelareatuturorco11tradicţiilor,aunt
rostitelntr-unconteirteep!aacazărespectivaeituaţielntr-o .,istorie"
carearebinecu noscuta . precizie" asurseipreceptelor.Autorulopune
tabloului delotalddiluţU!sociald,cuizapo<:aliptic(.ŞiaujAfuittoată
ţara, din cap pbă fr, cap, şi cruciş şi curmeziş. Mai pre scurt să zicem,
vecinprevecin,finprenaş,slugăpre ttăpAn"),produsdevlllmăşagul
faptelornecuget.ateale seimenilor şidorobanţilorrhvrătiţi,imaginee.
aolarăacoexisten/ei(anterioară,firoşte,dargreudeprecizatcronolo•
giceşte), degradată treptat de abaterile de la .normă". Figură a tei:tului
pecaretrebuieaăointerpretiimcaatare,cli•eul,.etiiriidepaceabJJO·
Iută" - rezultat deloc s urprinzător al unei lnfruntliri a forţelor
primordiale ce plasează . neamul românesc" lntr-un peisaj fabulos
(. O mare ciudă, multe răutăţi au făcut diavolul neamului românesc
încă din ceputul lumii, de la moşul nostru Adam. Iar domnul nostru
bus Hristos nu s-au Indurat de făptura sfinţii sale, adecă neamul
omenesc,ci,caunmiloserd,s-aupogorâtdincerprepământde s-au '
lntrupatşis-aurăa tignitşiatreiaziaulnvi a , !ăd ndu-nţnoao
lnvăţllturllfol011itoare sufletului şi trupului") -dezvă\uie, cu metodă,
principiul edificator alunei .armonii" - .lnt!iliubovul, să iubim unul
prealtul,căliubovuliastetuturorbunătăţilorrlldăcină-zicândsingur
Dumnezeu: •Cine va avea dragoste cu vecinul său, acela va lăcui în
mincşicuîntrucl,"- ,grăbindu•sesăadaugecertificareaeficienţeî:
. Deci şi acest neam omenesc, pănăaufo.stdragosteaîn mijlocu! lor,
Dum nezeuaufostcudânşii,clnui•aucălcataltelimbi strliine; şiau
făcutmultevitejiişiautrăitînpacebunA . laracumiatllcumliprclăsti
diavolul aşa lesne"etc. Cea de-a doua secvenţă expozitivă consacrată
triumfului , binclui" încheie,simetric,inter,,a\ulîncarecel puţin trei
generaţiideadvcrsariaiCantacuzinilermilit.aserăimpotrivaarmoniei
izvorâte dintr-o elementară conformare la stipulaţiil e unui cod
arhicunoscut. Preceptul - fitat în slavone~te (apel la hieratismul
0 !18mnului"?): Liubite vraghi vaşa, dobratuorite nenavide(Jftim v<i$ şi

tălmllcitapoi, . adecA: •Iubiţi vrăjmaşii voştri, binefaceţicelorcevă

urăsc•" (ca ,figură a textului ", construcţia arc o deplină funcţiona­
litate)- va izbândi prin Şerban Cant.acuzino, membru al familiei de
atAteaoriultragiate,personajînstarosll . uite"vechilepriMni (scrii-
torulrememoreazătotuşi,mllcardedragullnregiatrăriisuccHivelor
expierialeinamicilor,iniţiativeleduşmănoase)şidistingăconflictu!
cuBălenii,dândprioritatesoluţieiraţionale(care iluvalnceta,desigur,
d-i uimească pe contemporani - .cll.t s•au mirat şi mari, şi mici de
acest lucru ceaufăcutŞArban-vodll" [o căsătorie menită să stingă
adversitllţile]-fami\iarizaţi cu rezolvări mult mai tranşante).
Întreacestedouămomentedeechilibruplindevirtuţî(innedefi•
nireaceluidintâisunttotuşirecognoscibi!etrhăturisleunuitrecut
.,naţional",pasajulfiindellnsuşi, înprima saparte,omeditaţieasupra
gloriei apuse), sedezlănţuie,in manifestări care multiplică la infinit
nişte variante uşor de regăsit în câteva ,prototipuri", alxdereo delo.
precept, obiect permanent al atenţiei naratorului. Citatele, esenţializări
ale unor atitudini şi afirmări, în acelaşi timp, ale poziţiilor în care
intenţia moralizatoare este precumpănitoare, vor fi, ca atare, aC<1rdate
cu atmOBfera care domină povestirea. Lamentaţia patetică, strigătul
înalt care denunţă silnicia şi fărădelegea (.O, mare ciudă! Cum nu să
mai sătura acei procleţi de a vărsa sângele ace~tor săraci de boieri făr'
de nici o ruşine şi făr' de nici o frică de Dumnezeu") personajelor
iremediabil dominate de porniri diabolice (,.A,/a şi acei boiari, fiind
C<1văaeala dracului în inimile lor, nu să mai putea st.Ampăra") sunt
acompaniat,e de textul necesar fixării lor lntr-o serie .dasică";
fată dar că să umplură cuvintele marelui Vasi\ie care zice: ,De a veni vrăj­
maşul tău oă cază la iertăciune, să nu•i iai credinţa, c!l lncă de şapta ori
iaate sufletul lui mai !ndrăci t. Căci numai cl inele deaca horaşte linge, iar
vrăjmaşul nu să mai poat,,lntoarce"

Intransigenţa semnificaţiei, duritatea lexicală şi caracterul abrupt

al .imaginii" care plasticizează sentinţa celebrului teolog (autorul cro-
nicii are totuşi unele lecturi) aunt covâ~itoare şi sistează orice a cces
al făptuitorilor spre clemenţa cronicaruhri şi (trebuie să înţelegem) spre
cea e ,istoriei". Actul aberant, divergent faţă de un ax pe care li închi-
puie norma (întotdeauna de partea povestitorului şi a Cantacuzinîlor
pe care el ii reprezinUi), nu poate atârn! decât o singură reacţie -
duşmdnia, iar sub specia existenţei esenţa sa proiectează un final
unic- sancţiunea . Cronicarul Cantacuzinilor nu inovează - condiţia
sa, circumstanţele în care se coagulează gândul asupra marilor rosturi
şi, în fine, tradiţia literaturii noastre cronicăreşti l-ar fi împiedicat,
chiar dacă aş presupune că ar fi intenţionat aşa ceva - şi fraza lui
morală sună precum cea a lui Miron Costin: ,Şi aceştia încă o vor lua
[pedeapsa - n .a.], precum zice la sfânta evanghelie: •Cum aţi judecat,
aşa vi să va judeca, şi cum aţi măsurat, aşa vi să va măsura••.
Termenii odată fixaţi, principiul funcţionează fără şovăire şi sub
pana acestui scriitor, pentru care disocierile în planul valorilor morale
nu constituie de regulă o problemă, istorisirile consacrate ,.ispăşirii"
(pe traiectul sc,-ipturistic .de la culpă la sancţiune") se alcătuie5c ln
chip firesc. Vigilenţa cronicarului, care nu uită niciodată să înregistreze
,pedepsele" (colective ori, mai adesea, individuale) aplicate diferiţilor
opozanţi (cu relevarea, obligatorie, a semnificaţiilor aferente) închide
astfel structurile epice care-şi decupaseră debuturile în dis<:urs o dată
cu relatarea .culpelor". Povestirea ,marii răs<:oale" a se.imcnilor(caro
a zdruncinat serios Ţara Romll.nească la mijlocul secolului al XVIl-lea) -
şi, în cadrul ei, episodul, cumva adăugat, al pretendentului Hrizea -,
istorisirile, uşor de individualizat, care li au ca ,eroi" pe Mihnea-vodă
sau pe Grigore Ghica sunt, alături de multe altele, uşor subsumabile
acestui .tipar" de tradiţie în literatura noastră cronicărească. Contrar
aşteptărilor, autorului nu-i lipee,te, ln relatarea aceBt-or aeevenţ,e -
capitale ln economia naraţiunii sale - o oarecare detaşare, tre•
buincioasă pentru finalizarea ,inCTUstaţiilor" definitive. O ultimă
tentativă - aventură de brigandaj politic, în oclrii cronicarului - a lui
Hrizea din Bogdănei de a reveni ln prim-plan sfârşeşte tragic:
Iar Cootandin-vodă, prinzând veste, trimis-au pre Preda dvornicul
BrAncoveanul şi pro Radu stolnicul Flrdi,anul şi lvaşco Cepariul, cu oşti
grele . Şi făeurll. război mare la Tărgul Bengll.i şi fură biruiţi •iirn~nii. CAţi
11-auperitde •abie,prinau - i-auvH.Şiprinserll. fipreHrizea a pătarulviu
lnchinindu-""boiăriiladotnnu-dueuAiujbicurată,priitnindu-ieuciru,te,
dăruitu-i-aufoartebine. Iar preHrizeal-ausplnzuratla poartă cu toate
o oţiileoale

Moralistul se află, evident, lAngă cronicarul destul de laconic în

relatare, şi intervine: .Luară-şi şi ei plată după faptă". Lui Grigo·r e
Ghiea-vodă, . patron• al crimei de neiertat (uciderea poate!nieului
Constantin Cantacuzino, omor ee a stArnit vrajba Intre Cantaeuzini
şi Băicoi), pronia, zice cronicarul, li programea•ă câteva lovituri
(boala şi apoi moartea unui .cocon", degringolada p•ihică vizibilă a
părtaşului la crimă, în fine, pierderea tronului), unele suportabile în
esenţă, dar care •unt imediat înscrise, cu voluptate fÎ meşteşug, ln
seria .pedepselor" (urmări şi concreti•ări ale blestemului).
S-ar putea spune că ceea ce menţine .suflur autorului sunt tocmai
aceste .abateri" de la ideea morală limpede formulată, iniţiative
generate mereu de .principiul" primordial al răului - şi concretizate de
feluritele .vase" (primitoare) pe care ace•ta şi le procură cu uşurinţă­
spre diaturbarea doritei armonii. Mdnio narat-orului, lnuervunorea cu
care el fi urmăreşte pe cei aflaţi !n slujba inamicului binelui, dezvă­
luindu-le uneltirile şi chemând asupra lor compleJ<ele pedepsitoare,
reprezintă in acute condiţii nişte reacţii oneste, perfect justificabile la

~r::!~ /~!:~~~~tnti1!::t ~%:~:1~;~\:r~::e~~ ::~:

1
~~;:~h~c:'":~
Duca-vodl sau ,pizma" celor din gruparea lnjghebată de vornicnl
Gheorghe Băleanu, de bună seamă picate grave, ar fi condamnabile (şi
condamnate conform preceptului) ln primul rAnd sub specia eternitAţii,
ridicarea lor la rangu.I de .pildă" vizAnd, evident, interzicerea pro-
liferării. Lucrurile stau însă altfel, pentru că întruchipările marilor
,culpe", maşinaţiuni abjecte care nu ooole1c nici crima, sunt îndreptate
ln aproape toate cazurile (autorul nu se poate opri să precizeze)
împotriva ,titălo,ilor" ori .-11ăracilor de boiari", a Cantacuzinilor adică
Tensiunea lşi găl!eşte 8.l!tfel mai fireşti lămuriri, mai ales că naratorul
face şi el din când in cAnd o rhodestă - căci şi rangul d.u este neînsem-
nat - figură de victimă:
lardnd aufostlaiuliel5dni,leatul7180,filcurăsfatdrleo&edetrimi.oe rl
la vei-ocoli. pre Gheorghle dvomieul, 1oerul lui Matei aga, 4i pre Ghi e ţea
 clucerul,toCrulluiŞlrlan,pătarul,tiPreStoiealorofl.tlllLudesw!,care
a ufo1t1lugibJ.trin&la cuartpoutuluiC01tandinpo1telnicul...
Din puncti..tl de vedere al ,.afectului" (mar<:ă importantă a dis,:ursului
acesteîeronici),lucrurilesuntlirnpui:antipaliaS<:riitoruluî, factorln
jurulcăruianaraţiuneaaeadunloridecâteoridigresiunileoîmping
1prediluţie,1en~tedinimplicareolnu]tragiu(cavictirnlavlolenţei)

~'e:!::::;.1:.7~i~:n;::::1 :~~:!a~ r:~~~-~~ite~;;:~e!r:.!f~fvb1!:~

aceateiînverşunlriechivalead.culntreţinereauneitenaiunimotiva­
toarepentrutonulinaltalniveluluilexernatic tipentruviolenţaseman­
ticl.Interentdepropriarnenţinereaubtensiune,acriitorulproduce
periodic.noduri" deauacitarea antipatiei(eu funcţionalităţi variate în
deafilturareanaraţiunii),rnomenternereubiva!ente,pentrucă,!nafara
naratorului,trebuie al-lavernlnvedereşipecititor,tennenobligatoriu
alrelaţiei,deaclrui.inducere"peofrecvenţlsimilarl depinde în
mare mlaurl reuşita demeraului. Procedeele prin care cititorul este
chemat al fie deacordcuscriitorulnuexceleazA prin varietate." -"
menţiona,întreele,auscitareaoprobriuluifaţldeactW-limitA,depl,
şireflagrantAaoondiţieiumane (calncazulluiMihnea allll•leaRadu,
campion neobosit - _.lndemnat de dracul" - al crimelor; lnfiorat, croni-
carul produce !iate a!e victimelor), sau reclarnarea unor manifeatAri de
gravă neoneatitate (de obicei neretpeetarea unor .oonvenţii", semne
ale unei ingratitudini de neiertat). De călcarea unor .legăminte" ini-
ţiale - veritabile contracte - se fac vinovaţi, printre alţii, şi căţiva
voievozi (Grigore Ghica, Radu Leon, Gheorghe Duce), culpei capitale
adăugA.ndu-i-ae, ln fiecare caz, şi alte inadvertenţe enumerate cumu-
lativ. Raporturile lor faţă de pactele respective sunt, ln faza iniţială,
diferite,darodatlconvenţiastabilită,poziţiile,irespon1abilităţilelor
se egalizează. Defieearedatăeeteame8tecat( şiultragiatorilnşelatln
buna lui credinţă) căte un Cantacuzin.
Volevoziipostulanţiaudepinsrnereudegenerozitateaunuirnembru
al familiei Cantacuzino. Grigore, fiul lui Gheorghe Ghica, li datora
bătrA.nuluî postelnic Constantin Cantacuzino chiar tronu!. Precaut,
boieruli-acerutşigaranţiiBCrise:

Coatandinpoatelniculi-auluatcredinţ.afialfl.glduill-lfacldomn,..,,,,,_
tindclaunhcutlaMoldova,iacoloaucre0<:ut, ficu malva•tirlndul
\lrii,i-ivafimilldealraci.Şi-ljurlpreoflntaeva nghelie,,i·il'l.cuHpi•
cumarelegături,eualuimlnl1cris,ea ol-\ aiblcapretat.i-llufi•l-l
cin.teuci cumoecade, micar d Coatandin n•au pohtit de la el nici d -i dea
boierie,nicinimic,flrlpaeelaeauluio.taibl.
Alţi doi Cantacuzini, dezinteresaţi, one,ti ti generoşi, 1untlnşelaţi
de nişte .contractanţi " : Drăghici Cantacuzino de Radu Leon-vodă şi
postelnicul Mihai Cantacuzino de Duca-vodă.
 Toate aceste denunţări de .legăminte" sunt nişte culpe , iar varie-
tatea ,.soluţiilor" (Grigore Ghica s-a arătat a fi un orgolios uşor de
influenţat; Radu Leon era un perfid; Gheorghe Duca avea deja
ant.coodenteincălcareaunorinţ.elegeri) nupoatedecâtsli.satisfacăun
cititordejaplictisitdefacilitateapreviziunii.

Mijloacele stilistice vor fi, evident, puse de aoord cu ,starea"

dominantă atextului,oadevărat.ă.stare a epicului" prin ponderea
0<:urenţ.elordiverseloreifonncdcexteriorizaN!.D<,şisentimentul-o ri ,
maibinezia,oomplexuldesentimente-care!lanimăpenaratorface

: : ~adt ;:~: :!t

0 8
~:~~!~~!::1:~i;.-:1:~•c~::.,:1~;v:~~~t:!: d~
sprijinu!anumeroaseşiconcludenteelementedefond(aaupraclirora
~~
nupotzli.boviaici)-ipoteza(posibilălnaceatcontext,dargeneratoare
de multiple suspiciuni în privinţa sincerităţii scriitorului) a unei
încrlince nări ,mimate",aunuijocabilde-aantipatia,ajungem,firesc,
Jaidceauneielaborărideamănuntatextului,proceadedurat.ăşide
mare profunzime, în care în verşunarea afectului s-a .dizolvat" î n
cuvânt pentru a se . recristaliza", o dată eu transformarea slovei în
construct,înfaptliterar,purtătordemotivaţiipertinenteşideaemni­
ficaţiimultiple.Cite•,spreexemplificare,un 1ingurpasaj;]amentaţia
hiperbolid.dinfinalul poruigiriculuiconaacratpostelniculuiConstantin
Cantacuzino(cel ucis la Snagov din porunca lui Grigore Ghica)·
O. diavol<,, rlu pizma, neamului omeneJJ<, cum
prel bti ş i pre Grigorie-vodli
deomorlpreCostandinfilrlljudecalli,filrllvin.tnimic?lar\aratoatlipll n-
geapreCostandinpoatelnicul,daupicrdutunBtllpmare,careau sprijinit
to atenevoileţlirii.Plllngu-l,i a liracii,cli ş-aupierdutmila;plAngu-lcarii
a uavutdelaelmulticiutare;pl l ngu-lşiplglnii, ticreştinii, fitoate
ţlirilecarel-au,tiulşicariinul-au,tiut,cinumaidenumeleluiauauz it,
pentn,multlln\elepciune fibunlitatecefllcea lntoatep lrţile.Şidelacine
fuaceamoartenecuvioad?DelaGlig or aşco,precarelel- a ufilcutdomn, , i
l-aucinatit , ii-au 1llvitnumele;delaStroeLourdeanul,precare l-au&CM
de2oridinmoart.e,şilnclii•aufoatşiouacru, d auţi nutpre fataluiun
fecior a l uiC<>Standin,anumeŞlirban;delaDumitrafCO,căi-a u footnepot
devirpremare , icici 1-auoreJJ<ut!ncasa lui. , il-au\inutca prefeciorii
lui,il-aul>oierit. Unii ca a ceştia • Afiede 3ori anathema!
Prilej de superioară delectare pentru cei ca re caută meşteşugul
frazei,aceastlconatrucţie,bime rn bri,aimetricguvernatlidedoullinte·
rogaţii,înmagazineadlnfiecareunitatedetcxtornaN!cantitatede
travaliu scriitoricesc. Repetiţiilor anaforice din prima parte (.Iarţ.ara
toatlip!Angea .. ./p!Angu-l şisliracii .. JplAngu•lcarii .. .lplAngu-lşipăgA•
niişicreştinii ... "), carealcătuiescunclirnucepropenseazăregretul­
zgomotoa ca manifeatare - apre proporţii univeraale{.plAngu-lşi ...
toateţărilecarel-auştiutşicariinul-auştiut ... "),demn e,cautăsăne
convingă retorul, de persoana dispărutului (incrustată ln metaforă:
.stâlp mare, care au sprijinit toate nevoile ţării"), le corespund gravele
acuze din partea a doua (chiar amănuntelo ,de familie", pe care le
furnizează scriitorul la un moment dat, nu par o stângăcie: , ,,,~i încă
i-au foat şi cuscru, că au ţinut pre fata lu.i un fecior a lui Costandin ,
anume Şli.rban"), ce pregăteşte terenul pentru lansarea supremului
blestem creştin (tripla t, agravant) asupra celor trei ingraţi ( şi a
altora, încadrabili în aceeaşi serie),
Atent mereu la ceea ce face, scriitorul netezeşte cu grijă drumul
spre impreclJJie, adună, esenţializând, elementele care închipuie abomi•
nabilul, fapta excentricii., motiveazii - uneori prin exemplificări abun-
dente - şi plasticizează, după posibilităţi, .enunţul" iniţial, respectAnd,
cu surprinzătoare acurateţe, regulilo de, compunere impuse de reto-
ricele de tradiţie bizantinii, Pe logofătul salarizat de Cantacuzini toga
de magistrat al istoriei - căci putea foarte bine sli. scrie o ,.i•torie"
partizanii - l-a interesat extrem de puţin. Minorii. a fost şi tentaţia
neîntreruptei moralizări, de felul celei practicate de confraţii de dincolo
de Milcov, judecând cel puţin după numărul cu totul neconcludent de
,opriri" de superioară meditaţie şi după lip,,a de apetit pentru de11<:hi•
derea spaţiilor ln manieră apoftegmaticii., A câştigat, fire~te, fn urma
acestor delimitări, , literatura•, căci profesiunea autorului LetopiseJuluî
Cantc,cu;,inesc este lupta, ofelll!iva neabătută cu ţeluri limpezi - stig•
matizarea şi distrugerea. Textul lui Stoica Ludescu nu este illl!ă un
simplu inventar de invective, cum s·ar putea crede parcurgând paginile
care înseriază .reuşitele stilistice" ale cronicarului. Autorul.nu accede
,pre , blestem" cu mijloacele .acatistului". Maniera _s a - care trădează,
orice s-ar spune, un oarecare exerciţiu - este , dimpotrivă, preponderent
0 poeticr, figurile insistenţei, repetiţiei, ambiguităţii ori descripţiei,

uşor de recunoscut ln frază, aflându-,i locurile în compartimentele

recomandata de tiparele clasice ale ornării.
,.Modelul" se află, in nuce, chiar ln p.asajul citat de mlne mai BUII
Sorgintea actului ~:ucrabil este mai totdeauna eli.utată (şi explicată)
prin preajma începutului biblic al tuturor relelor. Debut uniform -
monoton, s-ar putea zice - , dar sugestiv în orice caz, pentru că suntem
în plin spaţiu metaforic. Posibilităţile metalepsei (diavolul - cauză
primordialii. a riiului} sunt fortificate constant de un tipar antitetic,
în cadrul căruia ,competitorii" din prima etapă sunt confruntaţi şi
comparaţi, cu vădite avantaje de partea celui care dispunea de puteri
suprapământeşti (protecţia divină, în unele cazuri, parc mai mult un
paliativ). Structura pe care o prezint mai jos se regli.ae,te, cu mici
variaţii, ln toate situaţiile:

Gt ndit-auCootandin-
• vOdă$llfactşi alt
bine Ţării Roml nefti,ca
sil-imulţumeascâ şi s ă -1
pomenească
 Ca .... binenumului
~~:~:•n~:~~:~f
d-lu,nple
Clpentrumultbin"
multr! ui-audat.
Malefica ,.nefiinţ.ă" este, ln această fază, omniprezentă, servind ca
termen de comparaţie (ln .vecinătăţi " le:ricale adecvate; .,Aceşti 2
oameni fiind aleşi de răi ,; pizma,i neamului rumânesc[ ... ), ei ca nişte
draci"), pentru substituiri mctaforizante (.Şi cum sosi tn scaunul lui tn
Bucureşti, lndată ii apucară acei 2 draci cu gura şi-l puseră la cale rea
fi spurcată") ori ca participant, în continuare, la acţiune (.fiind aCf!at
neam dorobănţesc lncuscraţi cu siim~nii şi sângeraţi şi covârşiţi de
diavolul" ; boierii aveau . eovAl!eala dracului" ln inimi eti::.). De observat
el fÎ aici, şi ln formaţiile ln care numele popular al respectivului .per-
aonaj" este folo.eit ca bază, semnificativă, pentru derivare (seimenii şi
dorobanţii, rărmtlaţi ln vremea lui Matei Buarab ti mai târziu sub
Constantin Şerban, .ca nişte îndrăciţi, nu aă mai aşeza, ci umbla tot
turburaţi" ; boierii duşmani .făcură sfat drăcesc"; .dar Blleanul cu
cea~ lui, fiind lndrliciţi, nimic nu să ruşina, ci tot îndemna pe
Gligorie-vodă aă-i omoare"), scriitorul lasă la o parte orice reticenţă
.cre~tină" privind denominatia abruptă a forţelor răului .
Pe traiectul oferit de un clişeu scripturiatic, autorul cronicii face, cu
destulă uşurinţă , pasul apro metaforă. Cei aele.:taţi pentru lmplinirea
tenebroaselor intenţii devin ,vase rele", sintagmă purtătoare, ln regis-
trul de decodare aflat la dispoziţia lectorului, de suficiente conotaţii.
Printr-o coincidenţă, cele două .cupluri" importante de acest fel, reunite
fără îndoială prin ,.sfaturi drăceşti", sunt eterogene din punct de vedere
naţional. Lui Stroe Leurdeanu, ,vasul rumânesc", i se adaugă un altul,
.grecesc•, Dumitraşco vel-vistîer Ţarigrădeanul, iar Radu arma \! Ul
Vărzariul - din Poi.,Jstea celor doi boiari rai - este acompaniat de
Ghinea, grec \IÎ el, o •pecie de parvenit (,lăcătar, de la Rumele"), a cărui
prezentare li prilejuieşte cronicarului un excurs onomastic (.şi încă de
mic îşi dobândi şi această poreclă, ce-i zic Ţuca la, adecă olariu"), însoţit
de o succintă considerare caracteristică ( ,Că olariul dincătro-i iaste
voia, dintr-acolo-i pune mănuşa, Aşa zicea şi acel Ghine, că încătro-i va
fi voia, lntr-acolo va !nvArti roata şi va lua plata"), in care subţirimea
ironiei nu atenuează capaci~tea demolatoare.
Pagină după pagină, Ldopiuţul Conta.:u:inesc recompune atelierul
unui autor căruia Jocurile" de me,teşug nu-i erau străine. Maniera in
care ,.figurile" sunt ţesute in text şi, mai ales, .recidivele" ne conving
că nu poate fi vorba de reuşite plasabile sub semnul accidentalului.
Un personaj odios - unul dintre mulţii de care Stoica Ludescu se ocupă
cu răbdare - r . Co• tandin, ce era la Gligoraşco-vodli vei paharnic, sin
Radului armaşul Vărzariul", .,amestecat !şi el - n.a.J în sângele lui
Coatandin postelnicul", este discreditat, nu fără abilitate, printr-o
anominaţie, care valorifică, prin aluzie la ascendenţa ignobilă a
individului, provenienţa unui nume ce includea ideea de deriziune;
partea a doua a .figurii", cheia ei de fapt, este p!a.eată sentenţi011 (pro-
fi tul este astfel sensibil mărit) după o apoftegmă de provenienţ.A. incertă
(poate o creaţie a scriitorului?):
cum nu 1ă poate face deo mArădne 1trugure ş i din rug omochine,
Că, adevăr,
aşa nu să poate face den neamul rău bun; că din varza cea rea, ce-i zic
morococean [detaliu botanic - o.a.), au ieşit fie-du •i mai morooocean el.
Părintele lui Constantin, individ de tristă amintire, lntrodue mai
tărzîu ln text - o dată cu povestirea închegată în interiorul căreia se
µiişcă (Povestea celor doi boiari rdi), vs fi, la rându-i, într-un ,joc" cu
reguli uşor de dedus, ,victima" unui psrigmenon (inversie cvssimecs-
nică a antonomazei), pasaj, şi el, spre desfiinţ~re, căci apelativul comun
astfel iiolat este pus in legătură şi cu originea umilă a insului (semn
aproape cert, in accepţia celor pe care cronicarul îi protejează, al unor
apucă· r· neco ". ne cu ~norma") :
!aril Radu! armaşul era de moşie rumilo. Şi tatll.-său era gnldinariu de
verze la Ploe, ti, Pentru ac~ia numele du s-au poreclit de i-au xi• VAn:ariul
~iur;,:~::;~\A au fo,t, că nu o-au fikut varză bună, ci de mic au rhlrit

Oricum, individul pare o alcătuire expulzată din măruntaiele infer-

nului, .portretul" său, absolut complet în înregistrarea .trăsăturilor"
negative, desenează chipul unei fantasme, răutatea .perfectă" topin-
du-se ln fabulos. Calificativele zise .statice" - ,.Acesta era om lndrlcit
[epitet ornant ln stilistica Letopiseţului Caritacuzinesc - n.a.1 şi fllr' de
ruşine şi iubitor a vărsa sângele oamenilor" - aunt puse ln mişcare de
propoziţiile .do acţiune", în caro surprinde ineditul perspectivei, ..ştiinţa"
captării unor sensuri degajate de context şi, deasupra tuturor, simetria
perfedli a construcţiilor:
lnceput-au a-şi arăta veninul asupra d.racilor, că li ]ha ca un şarpe
m!nio•, de muşca pre unii ş i pre alţii. Şi pre cine afla că era cu ceva put<!re,
el le arunca prihană ti nllpăşti, şi le lua tot ce avea. Nu ocApa de el nici
b<>iariu, nici călugăr, nici neguţător, nici nimeni. Pre unii omora la casa lui
şileucundeatrupurile!ngunoaie,iarprealţiilipurtaprentArg,tlindu-le
urechile ~i na.urile, arunca-i pren ocne. De frica lui 1,i lhs caule ,i m~!le,
şi fugea. To\i ţipa şi •li cut.remura,1i nimenea nu le putea foloai, puţini
ocăpa de la e! neprădaţi, ca de la un pârjol. Ci el, ca un drac, numai ce tu,ia
şi a runcacuhu,duganu!ins'1•,şicine-lau1iiasăawundeade11"IUu!lul.,.

Avem , fără indoialâ, de-a face cu un zmeu-Bpoliator, creatură

demonică (scriitorul sugerează .filiaţia" la lnceputul şi sfârşitul
.portretului"), depopulantă, năvălit afară din basm, spre nenorocirea
,aacultii.torilor"obligaţisă-isuportebeatialitii.ţile.Strădaniaautoruluî
de a-şi motiva, lntr-o perspectivă inversată, o afirmaţie anterioară
{căcibalaurulsanguinarRaduVărzariu fusese tatăl altui execrabil,
Co nstantin) depiujeşte vizibil limitele unui efort de rotină.
Dealtfel,te:rtulcroniciioferăşialteverificărialeprocedeuluîacu•
muldrii, figură retorică din categoria .insistenţei", amplifu:area, de
mare,i previzibilefect,fiinddefiecaredatărezultatulaglomerărilor
in care o anumită tehnică a gradaţiei ordonead ,etapele". ..Sporul"
dorobanţilorşiiieimenilor,,covA'liţidenebunieşip\inidediavolul",
spre ,.fapte rele" (toate conturbatoare ale ordinii) urmează un drum pe
carescriitomlîldivideînfragmente,lnacii.rororAnduire , cronologicul"
eateconcertatcu.semnificativul".• CălntAi-recapituleazăcronicarul,
trimiţând laoli3/d pe care abia o iaprăviaedetranscria-uciaeră pre
aceştilăracideboiari.Adoao,batjocorirăprndomnullor,auduindu,I
tn tot chipul şi-i da cu Mmne la ochi şi-l purta val, cum era mai rău . [... ]
A treia, călcară ..." etc., etc. Ciclul fiind închis , deacbiderna apre un
h aos, descifrabil univocpentruuncititorortodox,devinepoaibill:,.Şi
aujăhuittoatăţara,dincappll.năincap,şicmciş,şicurmezîş.Maipre
scurtsllzicem,vecinprevecin,finprenaş,slugii.prnstăpll.n".
Cum procedează autorul, ajuns-dupldepăşirea .introducerii" şi
a obligatoriei ,e:rpoziţii " -în faţa ,ane<:dotei", compartiment unde
naraţiunea solicită stii.ruitor imagini? Stoica Ludescu se opreşte la
modalitateacareîieracelmailalndemll.nli-uti!izareaarsenaluluipe
care i-l punesuladispoziţietexteleScripturii(psradil,lnunelelocuri,
a personajelorimprecate). lnsuficienţ.a(ca aănuspun altfel)tiunîla­
teralitatea le<:turilor i•au fostconstantreproşateautoruluîL.!topise­
/ului Can.tacuiillesc, deseori închipuit, ln paginileunorcercetii.ri,cao
persoanăcăreiaveciniltateaatraneidindreapta,depozitarăaciirţi!or
aflateînfolosinţ.adaacillului,iidădeaaigursnţă.şiîiconturaununiveu
pauperşimonocord.Perwnal,conaideroastfeldecoIU!tatareeronat.!1.­
celpuţin parţial-, fiindcii.nu mi ae par nici concludente şi nici utile
judecăţile emise ln bloc asupra unor .povestiri• şi ,povest;ton•­
pentruanepăstralnlimiteleacestorcatcgorii-întrecaredeosebirile
sunt adesea de structură. Denigratorul duşmanilor Cantacuzinilor nu
poate fi analizat prin penipectiva înterpretatorieaplicatăunuî Costin
ori unuiGreceanu, pentru că incompatibilitatea dintre instrument şi
obiectul inveatigsţiei va genera ln sceat caz o înţelegere deformatii
ş i,fireşte,concluziiaflatedepartedeadevăr.StoicaLudescunu
agreează încărcătura erudită în pagină (deşi, pot presupune, există
chia r dovezilntextcăşi-arfipututornafrazacuseriiîntregidecitate
probanteadunatedincărţicearfie:rcluamonotonia-era,lnopinia
luiLiviuOnu,unaduniltordecărţişiuncititorrnlativsârguincios),pe
el llint.<!reseazăpilda mobilă,fluentâ,uşorutilîzabililşi, mai ales, cu
oe:rpresivitate obţinută prin concizie. Aşa stând lucrurile, tndriiznesc
sll cred cil n~ numai avantajul personal a guvernatopţiunea scriitorului
pentru un anume corpus do imagini (aproape toate _simboluri"), ci
ticonvingereaelincludeintextti premisele avantajului rezervat
partenerului tău,cititorul.Alegereasaa însemnat, în primul rlnd,
wi pa,, apn, w.:cel!ibilitate (nu ~i spre simplitate) ~i apre aaigurarea unei
decodări rapide a mesajului, căci el operează de regulă cu imagini-
•l!Omnal în stare tă activeze conexiuni profitabile nu numai printre
cititoriite:rtelor..,ursă,cişiînrAndul.,ru,cultAtorilor"lipsiţidepretenţii.
Pe raonajeledinte:rtele sacrepetarescriitorulleadunliîn pagina aa
fac parte, ziceam, din n,gistrul negativ. Resuscitarea lor şi înscrierea
în naraţiune sun t, de fiecare dată, participări cu o funcţie bine pre-
ciza!Ji.lnmotivarea ,ble•temului",pentrucă,independentdeconotaţiile
posibile,simbolulcapita1este110lectstînfuncţiedeomereurelevată
relaţie de similaritate. Denunţat ca alcltuitordescriaori ale trădării,
StroeLeurdeanuesteoalnditde divanul lui Antonie-vodă din Popeşti
tlifie.datprint.Arg",curăva,eleluidledevAnzare,de&liRrAtarA
tuturornoroadelor",şietichetabibiică-dubll:ludaşiCain-lnaoţeşte
constatarea umilitoarei operaţii. Cronicarul ţine de obicei să . respecte
şi corespondenţele ,.cantitative": pentru cei din gruparea Bălanilor,
care,anaţilaputere,profitaudinplinşiexcedau,exasperant,înrAu­
tăţi,ca,.nî.şterăitirani "( trimitereanuelipsităderost),suntasociaţi­
individualizant întâ i, apoi nedes luşit ln sugerarea mulţimii - clţiva
mari vrljmfll/i, nume odioal!O de mare cinulaţie, ai creştinismului:

Şi de aceuta dar d ueaminA cu Muimiian ,; Diocli\iian, muncit.orii

crettinilor, t icu spurcatul Ariia , icu alţi plgini necnodinci<>ti carii au
oclrAtofllntabiuriclaluîDumrieuu,iauclleatt.oatiporu.ncilelui.
Alteori,comparaţiile-conciaeorideominimle:i:tindere,spaţiuce
rezumAe110nţa,ittorl.8irii"re11pective-suntintrodusedirectlnrelatare
(fllrli .conjuncţia " : . Şi pentru aceasta sli asemlinli") cu mult câştig
pentrufluenţ.anaraţiunii:

Şinldljdui a [Mihnea-vodl-n. a .]lnei[doroban\il-n.a.J,calrod-lmpăratul

inlrodiiadae.tnd til.iacapul luiafeti loanCri$titel, pentru drai.ooteaei.
Decicitfolo1 au avutlroddedAo oa , atAta auavut t iMihnea deei
Ca manieră structurală nu pot semnala particularităţi individua-
lizante.Scriitoru\nostruurmeadniştemodeleştiute:personaje]epe
care el le culege din Bibliesuntplasatedupătiparele în care istoricii
bizantini îşi decorau te:rtele cu figuri mitologice. Comparaţiile (cele
maimulteavAndocertăfuncţiee%emplificatoareti depilfind aatfel
sferaambiguităţiistiliatice)işigăsesc,prindezvoltare-orei•torisire
deci a unor .teme• clasice-, calea fireMCil spre .pildă• şi chiar opre
. paraboll". Relaţiile prin Cllre aceate structuri independente pătrund
în paginA 1unt acelea~i ca tn oituaţiile precedente (pentru că fi fina-
litAţile sunt 1imilare), meşteşugul 8Criitorului constAnd ln asigurarea
coeziunii, a pasajelor care ga ranteuil organicitatea di1curaului
 OJSTORIEAB1.ESTEMULUI

Micronaraţ\unile pilduitoare, superioare ca posibilităţi simplelor

,alcltuiri" ,beneficiază,cafiguriale .exemplului",deomaimareliber­
tate de piuare ln eco nomia pove stirii. Aflati în poziţie iniţială,
par abola, alegorie multifuncţională,oferă spaţii ample pentru in ter•
pretareafaptulu icevafinaratîncontînuarfl,atabîlind,preB&nt,
perapectiva unei înţelegeri dictate, lată-i, de pildă, pe dorobanţii -
,.ingraţi", ne apune parabola - nemulţumitori binefacerilor lui Constantin
Şerban voievod·

Ca f i i, niliWnii jidovi cu domnul nootru Iau• Hriot<>a, clnd i-au ..,.,. din
robie,dinminaluiFaraon, f ii-auhrlnitlnpuU ie,cumanl dineer,tile-au
dlruitţlritntregi;iar apoi,!nlocde mulţumit!, ei- luci oerlf i·l •dlparl
cu oţet 1i-lbatjocorirllntotchipul.A4a , ; neamulrumlnegc,mal aleo
dorobanţii . C lau chematCootandin-vodl .. ,

Aceiaşi, proiectaţi lntr-ocompanie !lemnificativă,devîn subiectul

uneicascadedecomparaţiicarelnch eag,oineditli1tori1ireprinalter­
narea planului real cuccl .parabolic"(parabola eateintercalată acum
ln finii narativ principal):
luda plria pre Domnul nootru i• u• Hri.otoo la pq Anii ovrei, cum d el ol
laudl cliaote fiiul luiDumnezeu,iardorobanţii plri apredomnu-1lu la
i>11Aniitur<:i.ludavi ndupeHri,to1 !n30de u. l anţi,iarei 1AvA ndurl robi
tur<:ilortn toatl vi a ţa lor. Ovreii d,derl acel chelcig pre un ,at a fi de
lngropareotreinilor,iarei • inauriol dMert: mAncare clini!or.luda1ld!\de
1ingur , plnzurl rii.iarei •inguridd~erll11eclrii,d••aul11ecatcutotul.
fnpoziţlefi neli/rogme11tulpi/duitorcAştigllngravitateşiprecedl
de regulă exclamnJfo, figură (familiară unui ,criitor cun()BCător al mul•
tora dintr e 1ecrf!tele persuuîunii) ln care participarea, implicită
p& nă acum, face un prim pas spre , exteriorizare": .O, tîcliloşii şi nebu-
nii 1 Cum umblară toţi rltăciţi". Uneori aceste excfomaţii (introduae
prin sintagme-tip: , O, mare ciudă ...• , . O, mare minune ...• , . O, ce foc
nest&mplrat...")preiauşi.pilda",lncorporând-o. Procedeul le modifică
propria atructură(clci .fragmentulpi\duitor",deaeorideomareconci­
zie, aincopeuă . zic:erea• pe ton!nalt) t.i li aubliniază, prin aublimlri
care vădesc iarlt i putinţa manevrfli stili1tiCf!, finalitatea nu numai
moraliutoare:
0,nebunie neopud ,cum c.l.ei •lll8llri•triclţara! CA nu ••au 1uferitcu
cau bune,cubucat e multe,cupace,cucin1t e de la domnullor,cu 1lavlde
la toţi. Nimt ri p ro Caiia/a tocma ln pdnt<t« fi muri. Deci tilhariul fi
vinovatulnu d poateaacunde niclirea ,civi dindu•upicatul,platliaden
vinalui.A4a,ieiauumblatdtauumblat1onindpredracul,pln'l-afi
aflat,cuop lnzurare,culnţep a re, cutotfeliu!demorţi.

Autorul ftîe că .BBncţiunea• nu trebu ie redactată neapărat ln

tennenidehriaovaolemn şi,caatare,apeleazănuodatăl a capacitatea
de sugestie a fruei morali:tatoarc .• Previziunea" în trecut, instalată ea
rezultat al intervertirii timpilor fundamentali ai istorisirii, transformi
.răgazul de constatare", acele pauze familiare cronicarilor ce gu!tau
din plin dăscăleala admii:,istrată semenilor, în proiecţii !trăvezii ale
deatinelor răzvrătite:
... văzând Inţelepciunea lui Durnn.,..eu atâta nebunie ce făcurl.l oamenii ac~
caseilui,adecăsfinteibi $Cricişidomnuluilorşivecinilorlor;şi1ăngelecel
novinovatstrigalacer,casâlefacil.judeeată,cunoS<:Ut•aUclil•au!nv<>4at
in imi!elor,i s,aulmpilinjinatochiilor,căvăzilndaănuvad fiopuindu•le
8llnulnţeleagă.căplcatulpreas•autnmul ţitşi11--a ua""mlnatcllci1.torilor
de l~ge, trimi11--au Dumnez1'u uupra lor
caznă, adică judecată, ca fi odi-
nioară cghiptCni!or

Opta/ia, prefigurată după modelul deja cunoscut de eiplozia eIC!a•

mativă (.O, marc ciudă ! Cum nu sll mai sătura acei procleţi de a văraa
!ângele acestor săraci de boim-i fllr' de nici o ruşine şi fllr' de nici o fricii.
de Dumnezeu"), suportă şi învelişul unui adagiu (duritatea semantică
şi cea lexicală sunt aici pivoţi necesari) găsit prin leduri apropiate
izvorului principal:
lata dar că •ă umplură cuvintele maNlui Vasilie caN zice: .De a veni
vrlljma~ultăudcazAlaiertădune, oă nu,iiaicredinţa,că!ncăde,apte
ori ia.te wfletul lui mai îndrlcit. Clei numai clinele deaoa bora,te linge,
iar vriijmaşul nud mai poate tntoarce". Aşa ,; acei boiari, fiind covăseala
draculuilninimilelor ... etc
Acestea sunt însă situaţii în care autorul se arată, ca să spun aşa,
rezervat, retras într-un plan secund şi de unde manevrează, cu aufi.
dentă abilitate (căci multe dintre figurile incluse de .poetici" de obicei
ln seriile ambigu.iUfţii ori p/asticitdţii ajung să fie lnregimentate cu
maxim profit ln frontul insistenţei), doar textul. Finalurile istoriairilor
ce le-am numit ale imprecaţiei şi le arogă monopolizându-le ln chip
absolut (sunt, de altfel , secvenţele caN i•au edificat celebritatea). Ajuna
aci şi contând probabil po sprijinul şi pe lnţelegerea cititorului
.intoxicat•, cum am văzut, prin multiple mijloace, scriitorul .invocă"
pedepse şi .blestemă", da~, prudent, nu•şi părăseşte uneltele care-i
permit să folosească ln continuare modalităţile diaimulli.rii. Vindicativ
şi înverşunat, in toate cazurile, el se pricepe să-şi dozne lncrăncenarea,
păstrând uneori, pentru orice eventualitate, .masca• unui magistrat
terestru, cu posibilităţi limitate, care încredinţează cauza unei in.stan~
superioare (.Da·va seama {Mihnea-vodă] înaintea lui Dumne~eu la
vremea înfricoşatului judeţ 1"), lăsând lnsă ~ă se înţeleagă că nu aN
nid un fel de dubii in legătură cu termenii sentinţei. Translarea aceasta
şi propulsarea lntr-un viitor al justiţiei imanente ,i implacabile au
avantajul prelevării sensului salubrizant al .istorisirii". Avem un astfel
de final, ln care .blestemul", prezeut şi răspicat roijtit (.O, ~lugi r~le ca
acelea să fie de 3 ori anathema ! Cil cu ai lor sfat rămase domnul cu
nume rllu şi cu scandelll"), atenuat însă cumva de proiectarea .cazului"
către tribunalul divin (.Da-vor seama de toate ce au P.lcut înaintea
infricoşlltorului judeţ al Domnului nostru Isus Hristos"), alcătuieşte,
împreună cu aceasta, un fel de ,morală" teribilii ce transformă Povisl~a
celor doi boiari răi într-un uriaş .apolog"
Invocarea .sancţiunii" - ruga bunului creştin urcă spre o divinitate
pedepsitoare, căreia îi solicit.li manifestări exemplare (.O, puternice
Doamne, cum ai plătit acelora [termenii comparaţiei fuseseră în acest
caz Maxjmilian, Diocleţian şi Arie - n.a.], plăteşte şi acestora ...") - se
face în consens, mult prea răspicat pronunţat, ca să-l putem absolvi de
oarecare suspiciuni , cu 0 ideea morală" plasată în interiorul principiului
împotriva căruia se atentase: •... cil au călcat poruncile tale, carele
zicea: •Iubiţi pre fraţii voştri şi pre vecinii voştri şi cine cum va măsura,
aşa i să va măsura ,". Justiţie deci şi numai justiţie ... Alteori , .bles-
temu!" - aceeaşi excludere dintr-o comunitate proteguită - cade ca un
trăsnet {0 Unii ca aceştea să fie de 3 ori anathema !"), neîntovărăşit de
explicaţii, neamendat şi neaugmentat, sprijinit doar de motivările
cuprinse ln text. Cel care se rosteşte aici, asumându-şi responsabi-
litatea (diminuată doar de emfaza retorică), este scriitorul. Îndârjit
şi răzbunător, aţâţat de propria-i relatare, Ludeacu lasă la o parte
convenţia care propunea alierea cu forţa divină - in speţă, intervenţia
pe lângă aceasta 1n vederea unei posibile concretizări - şi formulează
singur soluţii de o foarte pământească (nu-l deranjează deloc cruzimea)
eradical"fl a răului. Stârpirea unui neam, al Vărzarilor, ce se dovedise
cu consecven\Ji malefic la nivelul a două generaţii, prin deposedarea
bărbaţilor de po~ibilităţile procreatoare, este propUllă lntr•o frază de
rezonanţă:

Slmt nţ.a acestor nelegi uiţi ş i !ndr!ciţi a.ar c! dea, ce " ' fi parte bărb!teaod
să d scopeascli, ca al nu mai rasarl mu~tar ~i ardei, ci sll se topeaacă ti
Bllseconcenuocli,
cu nimic mai prejoa decAt o .execraţie" de factură .clasică".
Realizăi-ile în materie de blestem ale autorului Letopiseţului Canta·
cuzinesc depăşese o medie de .consum", răfuiala în faţa .,istoriei", prin
stigmatizare şi desfiinţare pc cont propriu ori prin coaliţie, produce
indiscutabil o ,literatură" memorabilă. Recognoscibil doar ca . tipar"
fundamental, blestemul amncat de Stavrinos (grecul care a cAntat v;te.
ji,i le lui Mihai Viteazul) asupra odioaului Giorgio Basta, aflat şi el în
paginile aceluiaşi letopiseţ, rămâne, cu solemnitatea sa amplă, izvorAtA.
dintr-o subl!mă imparţialitate, departe ln urmă·
Pentru aceuta dar, cade•d să bleat emăm (... ] pre Başta Giurgiu, dci au
ucultatpredomniiungureşti.deauuciopreMiha i - vodllfllr'deniciovinl.
Uniicaaceia d fieanathema!
 Note
Vezi Gh.N. Dug<1miretcu, Mied a (,gurilor d, a,i/, p. 66.
,ru,ic/oţHd i,,
MA (oloaeoc (lncercAnd oi nu repet u:emplele) de a ceea,i • nt<>loJie d e Liricl
popula.rd <k d"'lfoşU , întocmitl d e Sabina lapao ~i Doina 'I'ru\i, Editura
Minen,• ,Bu<:Urefti, 1985
3. Vezi Gh. Ciuha ndu, .Ci rţi de afurin nie n u de blAotem", tn Rooiflo uol~i«l.
XVII, 1927,nr. ll,pp . 337-341 .
4. Amreflcut, arltind H uDu, acolou.ndeamcre"1>\DeceH r,preocurt.irile din
odi~• Gh. Ciuhandu t i can, • J)llrţin, probabil, oriJinalului: B t i B -1 pentru
. batl-1",D. pentruDumne, eu ek .
5. Veoi loo,n Pi nuru, Proctki ni• inurprctiJNi d, tuu, Editura Polirom, lati,
1999, p. 75; vW ti I.G. Coman, P<1tro/ogi,,, voi. I, Editura fn.otitutului Biblic
lnfll<k,:f,guN>rum,vol.219,col.U2
i de Mi,iune al Bioerfoii Orwdou Ro. ml ne, Bucuret ti, 1984, p. 169

Vui J acqu e1 ~ Goff, S/4nlul Franci«: din Auiri, Editura Polirom", lat l,
2000,p.55.
S. VHi Docum,nl•I• lui $<•fa11 c,/ Mar, , voi. I, p. 335, doc. nr. CI.XXXIV.
9 lbi<km,p.330,doc. nr. CLXXXII
10. Vn iCl"UtinaCod• n,ea, . L,,MalMiction ...",p.6
li. /d.tm, . Confir,naru relisioa1l ... •,p.l9
12. Documenta Ramanioc Hiltt>rka, B, vol. XXIV, p. 130, doc. nr. 98 (din 1633)
13. lbi<km,vol.XXIV,p.420,doc .nr.310(din 1634 )
14. lbi<km,vol.XXJV,p. 509,doc . nr.382(din 1634).
15. Arhivei• Statului Bucuret ti, Md,ub<i= CdlddruJ<Jni, doc. nr. XXVl~6 (din
16S7);eumplele la Cr-iatin• C<>dar<:u,op.ât.,p. 19.
16. Veii Florian Duda,, Ca;ania lui Var/""m 111 n-.,.,..ifocnia. p. 318; ,,..,; Ji
Corin a Tur<:,.Jn t.e rdicţi • d e ln nri in a re ...•,p. 76.
17. Op.ât. ,p. 14.
18. ln Docum,nta Rama,iia, Hi , tarica. B, voi. XXIV, doc, nr. 52, Mi, 116 t i 237.
19. Docum,,.t,U lui Şt,{a,i u l Mar,, voi. I, p, 104, doc. nr. LXlll (din 9 iulie 1466).
20. /bi.km, voi. I, p. 222, doc. nr. CXXI (din 9 martie 1479)
21. lbid,m, voi. I, p. 217, doc. nr. CXVII (din 21 iunie 1H6)
22. lbid,m, vol. I, p. 69,doc. nr. XLII (din 1462).
23. Ibi<km, voi. I, p. 488, doc. nr. CCXLIII (din 26 octombrie 1491 )
24. Vui CIU iin Ri tc u ţa , . Bl e1temul ca mentali tate populuJ ... •, p. 232 (cit.eall
dupii A. &colan, C/r,.,/aţi,, <dr/ii ,om4Mfli p6nd la /85() ln j1<d.tl1<I
Man,mur,1,t.ezidedoctorat,Cluj-Napoca,1983,p.255).
2S.Criotio a Codarce• ,op.cit.,p. 19.
26. Docum.,nta Romanioc Hk tarka, B. voi. XXII, p. 54, do<. 31 (din martie 16211)
27. v..; l.·A. Ca ndrea , Fa/ct,,rul m, ,li, t><>I "'mdn c,,mpan,<. p. 431 (trimite la
Victor Agn, Siml>alka bil.>li<d f i cr,11in4, Timi..,.,. , 1936, p. 336); vui , ;
J • cqueo LeGoff,OmulmcdUt><>J,p . 29
28 . VeziŞtefar,Gr. Berechet,Praccdun,d.tjud«old/,J a/c"i 'irom4/U,Chitin li u,
1926, p. ~O; Melchi..,doc [ Ştefloucu], CronUo Hu1ilar, Bucuretti, 1669,
 p. 278; O. Furtunl, . Cinci clrţi de blestem din Moldova", 1n Biu,iea Ortodox/I
Romanii, LIV, 1936, pp. 423•424
29. D<,ru R,,dou.v, C=to ,; , oei.d ale fn Nord•V„iul T,,.n,ilvani,i (uc. XVJJ,XJX),
pp. 221,; urm. (,tudiu cu deooebi.-., preţi<>0)
30. CitilinRitcU\.ll,op.cil., pp. 230 , i urm. (cercetarereman:abil!).
31. o,,,...R,,douv,op.cit., p. 227
32. Veri Citilin m,cuţa, op.cu., p. 233.
33. Veri Livia Badl'U, Er /ibris,ul romanuccu ble•tem, p. 281; Cri, tioa Cod.araea,
op.cit,pp.58-59
34. Am apelat la inHmnliri de pe volumele detcrise de Gabriel ŞtNmpel în cele
patru volume ale Catalogului manuscri•tlor rom6rn,1ti de la B.A.R. Am folosi<,
de a,emenea, enmple PN•ente !n ~tudiile conoultate.
35. Ve2i Citilin R4,cu\a, op.cil., pp. 234-235
36. Jbidem,p.233.
37. Editat! de Florian Duda,, M,mori,, otchilor C<'irţi "'m~n•11i, Orad ea, 1990,
pp.160-161.
38.
39.
Op.cit., pp. 224-225; veti ,i Cătălin HifCuţa, op.cil., pp. 230-231
Vui Keith Thomao, ,lntroduceN", in O i11orie cultural/I o ge,turil<,r (e-ditati
de J an Bremmer ,; Herman Roodenburg). Editura Pollmark, Bucu,..,,ti, 2000,
p.15.
40. Ve,i Victor Turner, Th, Fore• t of Symbol,, lthaca N.Y. , Cornell Uni,eu ity
Pre.., 1966, pp.50 , iurm
41. VeriŞerbanRllze,u\,forllfickspremitropoli!ullgnali,S<lrbul,pp.1092- 1093
(2. Goor,e Potra, Doeum,nte priuitoa„ la i,taria oroJ1<foi Bucur,şti, Editura
Academiei R.S.R., Bucure,ti, 1962, p. 106
(3. Veri I. Bre,oianu,Mdn<lllliril, ,U, lnchi=Uţi cdl41ţdriigr,ci, BucuN;ti, 1861,
pp. 135 ,iurm
(4. Cdultari ,trllini ck,p„ fdrik Rom<!~•, voi. VI, Editura Ştiin;ificA şi Enciclo
pedieă, Bucure,ti, 1976, pp. 121-122.
45. G.M. foneocu, I,taria Mit...,poliei Ungro,;/ahiei, voi. li, pp. 23'1·236.
46. Aleundru Ofrim, Scrisul Ji carlro 1n mentalitat<a trodi/fona/4 rom,i,wa,cd ,
t ezA de doctorat, Bucur eşti, 1998, pp. 118, 123 C• ub tipar la Editura
0 Paralel a 45'")

'7. Varlaam,Caz<1nia,e-d.cit.,pp. 341-342

48. Antim Ivireanul, 0Mr, , ed.cit, p. 131
49. Vezi Nicolae D. Necula, .Eate jurăm â ntul un act do cult? Cum trebuie
depuo?", ln Ve.iiiorul, 1993, nr. 103; M. Molanu, . Despre jurământ " , în
Mitrop,,liaMoldoV<ifiS1<e< ""i,LIV, 1978,nr . 3·6,pp . 341•,148;1.Zăgreanu,
Morala Cref!inll, Editura ln1titutului Biblic şi de Mi1iune Ortodoxă, Bucureşt.i,
1974,p.196
60. Opini e carecir<ulAde1TncArţileluiAaronGurevi<.Vezi,depild!,UlscaUgorie,
cklacu/tur,mM~vaU,p.75,,; altele
41. Vui Tudor Pamfile , Pdm4nlul dup/1 crdinF•l• popc,ului roman, Bueu,..,,ti,
1924,p.9
62. Vui George Potr1, op.cit., p. 603
69. Alenndru Ofrim, op .cit., p. 127; veri Paul 2umthor, /nc,rcar, d• poet/<//
tM<lieval/1, Editura Univero, Bucure1ti, 1981, p. 38
64. Ved Aurelian Catrina, op .cit., p. 5117.
65. Ve•i Ştefan Gr. Ber„chet, .Dreptul vechilor noştri ien>rhi.. .", p, 161, nr. 8;
AuulianC atrina,.CArţil • d, •'\;rio, nie. .. ',p. 585. ·
 NOTE .

56. Vu ile Mihordea, Şerban Pa pa.,,,.tea, Florin Con.,t.11.ntiniu, Docu=nt• prioinţl

rda/iil• ag,...,..
111 U<0<11I ni XVlf/./en, •ol. I, .Ţara R om l neaocă", Editura
AcademieiR.P.R.,Bucunşti, 1961, p. 227
~7. Act din Z2 „ptembrie 1774 publicat ln Buktinul Comi,i,i lator/c, a Romdni<i,
VII. Bucure,ti, 1928, p. 81; Aureli•n Catrina, op.cil., p. MJ8
58. Ve zi Gheorgho Ghihllne, cu, Surd• ,; i,V<JQd,, voi. II !, la,i, 1907, p. 116
69. Willem FrirhofT, !n O lstori, culluro/4 a 1/Ulurilor, pp. 189-190.
Imaginarul blestemului
 Suferinţa

li propun cititorului încă o secvenţă dintr-un text al lui Antim

lvireanul.Ammairhfoitaceast..lcompunere-/,uufţdturdpentrutoino
pocdinţii(căreiaeuliacordunrang!naltprintrescrierileantimieneşi
lnbib!iotecalucrărilorromânettidereflecţieaaupradogmeiortodoH)­
tn !lecţiunea consacrată mcntalitAţii româ neşti. Reiau aici secvenţ.a
prezent..lriipe<kpufor (de dupii. Judecata de Apoi) rezervate plkăto­
şilor, &ancţiuni ce trimit sufletul maculat (într-o companie pe măsură)
spre un iad nesubstituibil şi abBOlut, unde un foc etern (evident, cel
. pedep&itor") li atteaptă pe pli.cli.tosul asimilat .diavolului,; ,Uugilor
lui"şideatinat .muncilor"infemale,chinuri\orflrăafârşitadică:

(... ] adu-ţ aminte cu lacrimi moartea, cAnd lntr-acela ceu are a •A d eo pArţi
::i.:~:f:::n~~~~:ee 1~ r~';:a~~ '::i:!~!t ~:r:~:~a !~zfu:'îu~h:;>~~
a.dn:,ptuluitilnfricoşatuluijudecltoriu , irlspunsulcelcutn:,muratal
Domnului car,:, cu 1tAplnireticudireptate pentru plcitooi vaal zici:
Duce-vl-ţidelamine,bleote maţilor,lnfoculcelv6c:inic,can:,leiute1Atit
diavolului4i1lurilorlui.Şia~le tnfrico4atemunciale v~nicu!uiiad,und e
tottrupultluva avea durerinuuferite,lntriotarea ceanemAngAiaticarea
o au plcltoşii firi nld~jde a ,1 izbăvi din munci'.

Blestemul trebuia săpedepseaecă. Răzbunlnd(şi atunci când eate

proferatderegulii.lnatiri deauplrareori deznădejde)aausancţionlnd
oculpl(furtuldecarte,depildl),ble•temulfăceadreptate(odreptate
a celui ultragiat •au dreptatea lui Dumnezeu chemat în ajutor), pedep&ea,
rhplătea, încerca să reintroducă o lege morală ignoratl. El ln1păi­
mlnta, totodată, ~î î~i sprijinea propria impresie de eficacitate pe
credîn~le care puneau Negativul, Răul, Temerile, Furiile pe &eama
imprecaţiei. Blestemul aducea urgia lui Dumnezeu sau li proiecta pe
Diavolaaupracuiva,cutoatepericoleleooveneaulntrlmbadeconae-
cin~ a aceator . prezen~•, tran1portlnd- mai cu seamă ln .clrţile de
blestem", veritabile predici în unele cazuri - elemente e,hatologice
carealterneazăcuameninţlrileprivindviaţ.aseculară' .Erauţinteale
bleatemului (care, odatA ti:i:at ln mentalul unei oolectivitAţi, lanaa şi
interdicţii [om ble#t mat, l,x blutemot,pddu.u bln t,:matd, boltd b1Hte-
11l(J/d etc.] de comunicare, de frecventare, de teama unor unnilri nepllcute;
efecte ale blestemului se puteau transfera şi asupra celui care călca
aceste interdicţii), adesea, tocmai aspiraţiile cele mai f,"'llti (comune,
desigur) alo omului legate de viaţa cotidiană, de familie, de urmllljii
caro aveau să-i perpetueze numele şi averea etc. Blestemul obtura calea

îmţ~';;';!~::.c:;~~ţt~rf:,:';;g~,:i;:1:ieslemului {care li privea, ln primul

rAnd, pe cei ce distrugeau ordinea instituită de Dumnezeu ori o con-
testau, precum odinioară luda ori Arie~) este unul al damn.drti, un
imaginar in care predomină macabrul (căci chin.ul este antecamera
morţii), de diverse surse, un macabru păstrat de memoria comunităţii
şi concretiz at ln reprezentări. Aceste imagini se compuneau din sugestii
(prelucrate într-un construct mental, !ntr-o .invenţie" corelată cu ,.ima-
ginea din minte") primite de la un Negativ cotidian, de Jo. discursul
literar (scrierile do colportaj, atât de citite, la fel acele că rţi zise
.populare" cu subiecte religioase), de la discursul cultic (filră discri-
minliri între textele .primite" şi cele ,dubioase" ori ,interzise", întrucât
spiritul religios popular nu introducea deosebiri între , canonic" şi
.apocrif"; îşi asuma, modifica şi adapta orice 4 ), de la cărţile bisericeşti
şi, evident, de la programele iconografice. Aoostoa din urmă, importante
pentru reprezentările pe care le propun blestemele, datorau foarte
mult, la rândul lor, 0 icoanei" scrise din care se inspirau şi pe care o
, traduceau", vizual, privitorului neştiutor de carte. Această circulaţie
între paliere este perfect explicabilă într-o .civilizaţie a vizualului pre-
cumpănitor•, cum a fost multă vreme civilizaţia românească".
Validate de construcţiile mentale, imaginile d;n blesteme se trans-
formă la rândul lor în ,,semnale" ce resuscitează informaţiile oferite
cândva cititorului (sau ascultătorului) do Iodurile lui fundamentale
(nu prea numeroase, de altfel). Sunt nişte imagini refdcute, cu inovaţii
rare (dar şi cu ,reţineri" uneori inexplicabile: abia dacă am întâlnit
ici-colo numele !ui Antihrist ... ) şi cu capacitatea de convingere (şi înfri-
coşare) asigurată de un inventar cunoscut şi , verificat•.

Bolile trimise de blesteme (temute de toţi din această cauză) puteau

atenta - ca in imprecaţiile din descântecele de dragoste - la
funcţionarea echilibrului fiinţei luate drept .ţintă" în diverso chipuri,
d_c la eroarea unei impacienţe comandate:
Să n-aibă stare, nici alinare,
Pân'laminen-aplecare,
Cumn-arnapa-nvale
CAndcurămaitare.
Nici atâta stare n-sivll.
Fără de min<> lntr-on loc
Niciclitarde-unfirdepărlnfoc,

plină la absenţa ei totală (coincidentă cu moartea)·

 Dereglarea şi dezvoltarea percepţiilor, cu rezultate stranii, suplll!e
degradării, ţin de aceleaşi modificări esenţiale;
Sl-iparlfraţii

~:m.rile 8f",
~:U~f."relc,
Şi cumnatele,
Părinţii,
Vecinii
ŞiatrAinii
Ca oAinii
~ hlirâie•c,
Ca porcii
~grohlie""
De 1-a\i ghi la mad
Cuvădovegrase,
Cufetefrumoaoe,
Zv lr liţi-ilingura,
Snlrâmaţi- iatrachina,

:;~::~el~~
Căţele burduhoaae
Stroafe r!pinoase•.

In terzicerea .odihnei" (.Uscate-ai, bade, ca vântu,/ Şi nu te-ar primi

pământu!") sau proiectarea iubitului infidel (est-e vorba de blestemele
din cântecele de dragoste) într-o condiţie do totală impotenţă (motiv de
ridiculizare din partea comunităţii):
De nu l-o lăsat mA-oa,
N-arajungoa-\lnoura
SA-i vadA veselia;
Del-o\bat , inuvine,
Scut u«-mi-!frigurile,
Cape mine gândurile;
~:,::·!~"::~::::; rău,
Dinaratp4n ă -ncărat
Sli-l lnloarne ml-oa-n pat
Şi d-idoie dernincat:
SA-l lntoarne cu cerga ,
Sl -i deie cu lingura,
Sli-l lntoarne cu ţolu,
Dei e-iapa cu olu
 Sl-ţiaducăolaminte,
CA-i ble,tem deoareunM'
sunt succedanee ale unor boli care .ucid" sau .slăbesc".
Bolile .prescrise" ln blesteme sunt, mai mereu, aducătoare de moarte.
Atunci când nu ucid , rapid ori lent, ele stigmatizează (.tremurul lui
Cain", un soi de porkinJ<on chinuitor) şi pun un .semn" inconfundabil
asupra celui pedepsit. Sunt boli care torturează trupul (sursă ~i irutru-
mcnt al pileatului ln înţelegerea creştină, dar şi .casă a sufletului"), U
.anuleaiă ' (.săi să legi mâinile şi picioari\e ca să nu poată umbla") sau
H distrug. Ele pro"oacă o durere fizică adevărată (de aici spaima pe
care o doclanŞ-Oază), dar nu .sal\'ează", nu fac parte din categoria acelor
maladii care, mortificând trupul - creatură di\'ină - , îl ajută să
păşească pe calea mântuirii'. Dimpotrivă. Bolile trimise de blesteme
e xtermină
Am descoperit în autorul unei .c6rţi de blestem", editate de
Gh. Ciuhandu•, un mare amator de ,patologic" agresiv:
[... ] d-1 bată Dumnezeu cu 1-0prA, cu lungone, cu arourA şi cu friguri ş i cu
urdinare, cu vlnt s tricăcios , ; cu gălbi nare . Batii-l Dumnezeu cu ranA
eghipteneascllla, Az utşicur AesAlbatecAşicuusturime,şitrupulluicu
grabă d fie mort, mâncare pldri\or ceriului ,; fierelor plmlntului,
De obicei, în blesteme .circulă" (cu)lremuru/ lui Cain, bufule lui
Ghezie (Ghiozie\, Ghiezi, Ghezi şi chiar Ozie), adică Ghehazi, slujitorul
lui Elisei, cel pedepsit prin infectarea cu lepră, şi, mai rar, bubele lui
lov. De observat el ln cele mai multe cazuri avem de·a face cu boli
,biblice", cu producătoare de suferinţă atestate ln Sfânta Scriptură.
Arsur"'• pomenită în Levi/ic (1:l, 24 şi 28) poate să fi fost provocată de
foc sau doar o boală de piele care dădea senzaţia de arsură. Bubele cu
care Satana l-a lo\'it pe Iov (,,Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului
şi a lovit pe Iov cu tumoare, din tălpile picioarelor până ln crettetul
capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară
din oraş" - loo, 2, 7), 0bubă-rca', ,bube scârboase" ( ,năpasta lui Iov
îndoită' - cum glăsuieşte o sancţiune spirituală dintr-un hrisov), pare
a fi fost /eprd tuberc!.<loasa. Lepra propriu-zisă {pe care Septuaginta o
numeşte chiar lepra), boală atestată ln India lncă din anul 600 1.Hr.
şi ln Europa două veacuri mai târziu (pătrunsese cu siguranţă ln
Palestina ln epoca neotestamentară), este denumită în Vechiul 1estCl-
ment prin termeni ce nu au precizia cuvântului modem, care semnifică
de obicei o infecţie cu mycobacterium leprae. Cărţile biblice o descriu
mai degrabă ca pe o boală de piele, o boală a lipsei de curăţenie,
depigmentarea sau decolorarea pielii (ori, dimpotrivă, apariţia unor
pete pc tegument), Vechi!.<l Thstament lăsând chiar să se înţeleagă că ar
fi vorba de erizipel, de herpes, de infecţiile care succ:edA a"urilor ori
de dermatite pustuloase. Ar mai fi inflamaţiile cauzate de nişte băşici
fierbinţi-identificatecu , aşaseaurgie'cucareDumnezeuapedepsit
Egiptul {leşirtt1, 9, 9) -, ,buba T<1a", pe caJ"<l Levilicu.l le asociază cu
lepra.Ace11taafo11tpoatetemeiul11prijinitpccareunautordeblesteme
nespunccă,bubelelui Gheti'sunt,dcfapt, ,.lcpră"(şitotaş a crcdeă
trebuieinterpretatşivcrsetuldinllRegi,5,27) .Buba rea a Egiptului
(altceva,evident,decll.t,ranaeghiptcneaacă laşăzut' dinbleatemul
noatru)trebuieaăfifoatoboalădepielespe<,ificăEgiptului, având ca
forme de manifestare nişte furuncule endemice ori pustule maligne.
Cububelaşuuti-abătutDumnezeupefiliateniicareaufuratchivotu!.
Blestemul citat mai sus vorbette tnsă de o ,rană eghipteneascll"
la~•ut.,.
D. Cornileacu, reputat traducător al Sfintei Scripturi, tălmăceşte
cuvântul ce denumeşte dizenteria (gr. dysenteria. termen folosit de
Herodot, de Platon şi de Aristotel) prin urdinare. Eate vorba de acea
boală molipsitoare de care l-a tămăduit Sfântul Apoatol Pavel pe
Publius (Faple, 28, 8), maladie incurabilă a măruntaielor de care a
suferit şi foram. Acelaşi Comilescu a dat pentrufebrd (gr. pyretos)
corespondentul românesc friguri mari, boală ce ac manifestă prin
pttzenţa unor temperaturi ridicate. Orbia, otbirea, era o boală dea
întâlnită ln Orientul Mijlociu. Era provocată de conjunctivita granu•
loasă,maialeslacopiî.Orbeau-primindînfelulaeestaopedeapsiide
laDumnezeu(D.,u.teronom,28,28-29) - şiprunciiinfedaţilanaşterc
de mamele lor bolnave de gonoree. Rllio (, râe aălbatecă" - zice bles
temuldemaisus)eratotoboalăaeludăriicurăţeniei.Ebraicaarenu
mai puţin de patru termeni pentru această maladie, dintre care 11
semnalez pe giiriih (în Vulgalo - , acabies' ), întrucât apatt, eu sensul
de ,cruatăgroasăpecapu!bolnavului,careaeeztindcacâteodatăpe
întregulcorp",şilnblestemelecareurmaua-ilovipeceineascultli.tori.
Mai figur<laiă în blestemele româneşti ieşirea din minte, prin care
trebuieaădenominăm,probabil,diveraelevsriantedenebuniedescrisc
înSfântaScriptură: 0 11ebunia", ,riităciT<1aminţii", ,lipsadejudecată"
(gr.onoia),,dezechi\ibrulmintsl"şi,de a igur, .psihozamaniaco-depre
sivă"decaresuferea,verosimil,Saul,orifeluritele .msnii"(gr.mania),
ce colorează textul. Interesant este faptul că pomenitul D. Cornilescu
traduce unul dintre termenii ce au 111 Biblic ~ensul de . nebunie"
(gr.parophronio)exactprin.ieşiredinminţi" ,lsfelca!ntr-unblestem
din veacul al XVIII-iea. Tot .nebunie' însemna, categoric, şi clesmettcio,
atestatăintr•unte..:t. ,Dezmotic' esteevariantăalui .bezmctic',iar
aensurilepecareleoferădieţionarelesunt, ,ziipăeit",.nebun•.credcă
amputeaincludeînclaaa 0 bolilorbiblice" şirezultatulmc11irii:

Şi cini 1-a i• piti d o ruri d ·i fli mAna aCuri1itl , ; IA (ii blbtAmat de

Domnul HfUtoa ,; de Maica Preciata ...
 Era blestemată preventiv .mâna care va fura•, membrul păcătos.
Poate că, în urma .afurisirii", vinovatul avea aă se aleagă cu aşa-zisa
mâna uscata (Matei, 12, 10; Luco, 6, 6-8), cu muşchii atrofiaţi şi para-
lizaţi. Îşi avea locul şi această maladie, posibilă complicaţie a unei
paralizii infantile, între cele incurabile. Spre acelaşi N)zultat, cred,
îndemna şi formularea·
Si-i sioe o măni şi un picior f i si i •i vac•i maţlile ea ale lui Arieu.

Figurile detestabile

Întâiul ucigaş
Cain a fost, el lnsuşi, pedepsit printr-un blestem (aă luăm aminte la
primordialitatea absolută a .blcstcmulu~ ca sancţiune• şi ca .purtător
al pedepsei"). Chiar dacă exegeţii ne spun că a fost vorba de conflictul
dintre agricultori şi păstori - Cain a fost agricultor, iar Abel păştea oile
(.Abel a fost păstor de oi, isr Cain lucrător de pământ" - Facerea, 4, 2)-
fiul cel maro al lui Adam a dovcnit (fiindcă jertfa lui nu a fost primită
de un Dumnezeu cu care nu era în relaţii bune - Evrei, 11, 4" ) primul
uci gaş, întâiul fratricid. Nu la moarte l-a condamnat Dumnezeu,
mânios că îşi vedea proiectele deteriorate unul după altul de neascul-
tarea , t rufia şi violenţa creaturilor sale, ci la pribegie - transfor-
mându-l poate în nomad - în ţara Nod " . Acesta a fost conţinutul
blestemului: .Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis
gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei
lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi
fugar ve.i fi tu pe pământ" {Facerea , 4, 11-12).
Ba - ne spune Cartea Sfântă - Dumnezeu chiar l-a protejat de
moarte (o moarte previzibilă) , punând .semn• (comentatorii nu ştiu
foarte bine în ce a constat aceasta) .ca tot cel care îl va lntâlnî aă nu-l
omoare'(Focer-eo,4, 15).
L-a dat tnaă .zbucium'!lni" veşnic. Ceea ce tradiţia a tradus prin
.tremur" sau .cutremurul" lui Cain. , Gemând şi tremurând" îţi vei duce
viaţa - zice Biblia, transcriind imprecaţia -, iar legenda (una talmudică
veche, intrată în cronografele bizantine, ajunse ~i la noi) a adăugat
amăitunte, desluşindu-i cititorului despre ce era vorba cu acel
,{cu-)tremur": ,,Atâta îi tremura tot trupul, cât nu putea să-şi ducă
mâna la gură să mănânce şi nu era suferit de nici un om [..,] pământul
încă ii urâse şi munca nu•i folosea nimica"". Omiletica bizantină a
ac.:cptat aceste detalii şi aşa se face că .tremoloul" continuu şi chinuitor
al criminalului va fi evocat, după textul ap~rif, şi tn predica Dumeneco
a doo ln post. Euonghelio diîn Marco ln ş,,pte copeti; mitropolitul Varlaam
va oondamna pileatul folosind ve.:hca reprezentare din oompunerea
.populară" Omorărea lui Coin; originea cdinilor: .Cum putem c:unoaşti
şi pre Cain, cil deaca ucise pre frate-său pre Avei, cădzu blăstămul lui
Dumnedzău pre sufletul lui şi boala pre tropul lui, cilt cu milna ce
ucisese pre frate-său nice dilnăoaril nu o pute duce la gură să mănânce
cu nusa, ce totdeauna tremura şi suspina in viiaţa lui" "
Ne lămurim, ln fine, cu ajutorul lui Varlaam, cil Dumnezeu prin
blestem i-a trimis lui Cain o boală incurabilă, un parkinson inoomod şi
nevindecabil. Blestemele (obişnuite să-şi culeagă elementele pentru
rezoluţii din Sfânta Scriptură: •... şi de ceata drepţilor, despărţit şi
înstrăinat de tot binele veşnic, ca Sodoma şi Go~ora, afurisit, trecleat,
procleat, anatemat .•."J aruncă acest verdict asupra vinovaţilor, luând
imaginea, fll.ră nici o reţinere, dintr-o carte aprocrifil:
Să-l găseaocl cutremurul lui Cain; cutremurul lui Cain •l•l cuprinzi şi
lngernernilostivsiaib l inzilo\cvicţiiluidodriaptalui;sllsuspine tisA
tremure pe pămll.nt ca şi Cain; oft.11.od şi tremurând tll.rAodu-ae pre p!lmăot
caca·n ...

,.Nesocotitorii lui Dumnezeu": Care, Datan, Auiron

Şi numele celor cc s-au răzvrătit împotriva lui Moise şi au fost pedepsiţi
exemplar de Dumnezeu cin:ulă de multă vreme ln blesteme. O impre-
caţie în latinii., datată din veacurile IV-V d.Hr., îi pomeneşte - ,Să aibă
parte cu Core, Datan şi Aviron" - pe aceşti neascultători, deveniţi
simboluri ale sperjurului. Ei figurcazA şi în impreuţiilo greceşti
(Gh. Cîuhandu citeazA o astfel de formulare: ,Pământul să !IC desfacli.
şi să-i înghiţli. , ca pe Datan şi Aviron"" ), de unde, pe un drum des
străbătut, au întrat şi în formulările româneşti. Aceşti .,neascultll.tori•
eunt destul de des pomeniţi, mai c:u seamă tn .cărţile de blestem" emise
de arhierei.
Semnalul pe care ei ll emit in blesteme este unul ,.savant": dea-
face rea simbolulu.i presupunea o bună cunoaştorc a istorici sacre. Core
a fost un ]evit, un , chehatit" (adică nepot al lui Chehat) care, împreună
cu Datan Şl cu Aviron (aceştia erau fraţi) şi cu On, un rubenit, S·a
răzvrătit împotriva lui Moise şi a lui Aaron". S-ar putea ca răscoala să
fi fost condusă de Core (ai cărui urmaşi, muzicanţi renumiţi, .fiii lui
Core", sW1t pomeniţi in al unsprezecelea psalm), iar Aviron (Abiron ,
Abiram) şi Datan, fii amândoi ai rubenitului {coborll.tor adică din
seminţia lui Ruben) Ellab, să-i fi împărtăşit doar ideile: ,.Adunându-se
aceştia împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: ,Destul! Toată obştea
ti cei ce o alcătuiesc sunt sfinţi şi Domnul este intre ei. Pentru ce vă
socotiţi voi mai presus de adunarea Domnului?•" (Numerii, 16, 3).
Motivele nemulţumirii au fost mai multe: faptul că Moise şi Aaron
a-au ridicat dea.supra celorlalţi evrei (,Oare puţin lucru e că ne-ai scos
din ţara unde curge miere şi lapte şi ne-ai adus să ne pierzi în pustie?
Vrei să şi domneşti peste noi?" - Numerii, 16, 13), insuccesul de
conducător al lui Moise, care nu izbutise să-i îndrume spre pământul
făgăduit (,Dusu-ne-ai tu oare in ţara unde curge lapte şi miere şi
datu-ne-ai tu oare ln stăpânire ţarinile şi viile ei?" - Numerii, 16, 14),
în fine, intenţia lui Moise şi a lui Aaron de a monopoliza rangul de
preot. S-ar putea ca toată această ,mişcare" (povestită ln Biblie de mai
mulţi autori, cel puţin doi) 8ă reprezinte un moment al luptei leviţilor
pentru a obţine supremaţia pe plan religios" .
Mânia lui Dumnezeu a fost mare şi s-a concretizat lntr-o pedeapsă
exemplară. Când, sfătuiţi de Moise, răsculaţii se pregăteau să ardă
tămâie - act in urma căruia urma să fie desluşită voinţa divină (.tată ·
ce să faceţi: Core şi toţi părtaşii tăi, să vă luaţi cădelniţ,e ş i mâine să
puneţi in acestea foc şi să turnaţi tn ele tămâie înaintea Domnului, şi
pe cine va alege Thlmnul, acela va (i sfânt ... • - Numerii, 16, 6-7) -,
urgia lui Dumnezeu, semn (profeţit deja , din inspiraţie cerească, de
Moise) al judecăţii întreprinse şi al dreptăţii, s-a abătut uupra lor: ,.Şi
şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei, şi casele lor, pe toţi
oamenii lui Cere şi toată averea; şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau
de vii la iad, i-a acoperit pământul şl au pierit din mijlocul obştii. [. .. ]
A ieşit apoi foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de
bărbaţi, care au adus tămâie" (Numerii, 16, 32, 33, 35).
În b\estcmclo noastre, .popularitatea" do nemulţumiţi, sancţionaţi
îngrozitor, a fost acordată celor doi fraţi, Datan şi Aviron. Aceeaşi carta
vcWrotestamcntară (Numerii) ndueo în capitolul 26 precizările nece-
sare: .Datan şi Abiron sunt aceia care chemaţi fiind ln adunare, au
stârnit răzvrătire împotriva lui Moise şi II lui Aar on, împreună cu
părtaşii lui Core, când aceştia au stârnit răzvrătire împotriva Dom-
nului. Şi şi-n deschis; p!imântul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi pe Cere,
şi împreună cu ei au murit ~i părtaşii lor, când focul a mistuit două
sute cincizeci de oameni şi au rămas ei ca semn" (Numerii, 26, 9, 10) 11•
Acest .semn" al pedepsirii 0 nesocotitorilor" lui Dumnezeu, semn
înspăimântător şi pilduitor, ii transmitea blestemul sobornicesc aruncat
de ierarhii Moldovei ln 1752 asupra celor ce vor admite .străini" ln
conducerea treburilor ecleziastice ale ţării: .Să-i lnghiţă pământul de
vii ca pre Datan şi Aviron ....... Chiar când numels sunt deformate -
cum se lntâmplă lntr•un blestem scris de un ins mai puţin citit:
Batli-lDz.cububecapreOzie,1isliporunceaoclDz. 1ubpicioarelelui1l
M deechidl plmlntul. ot-l inghită de viu ca pre [Corel, lotan fi Averon,
pedeapsa este~rocognoscibil~.
.Vânziftoriul•
Pentrucreştini,luda(alcăruioognomen .lscarioteanul•paroavenide
lanumelelocalitliţii-defaptallocalităţilor;fiindcăuntdouăaşezări
numite Cheriot, una în Moab, alta nu departe de Hcbron - Cheriot:
. un bărbat din Cheriot•),făptuitorulaceluiactincalificabilcareafoat
trădarea lui Iisus Hrist<>11,e11tepăcătosul infam,imposibilde absolvit.
Oealtfel,dela formaslavălskari-Otskij- .lscarioteanul",şi,categoric,
petemeiulgestuluiabominabilcomiadeluda,româniiaualcătuitunul
dintre numele populare ale Diavolului - Scaraoţthi
Închipfiresc,luda,cudestinulluideduplicomitereaculpei,şi-a
făcutloc ln formulele imprecative, intre .pildele" care oferă modele
pentru componenta .fizică• a sancţiunii. Cred că are, în această
ipoatazli ,ovechimeconsiderabilă.Îndrăzneacsăspunclisintsgmacare
11 include
aparţine neîndoielnic unui strat imprecatoriu antic. Chiar
ludapare&lfiduscusineunb!estempentruoo]ef;\cute (unblestem
poate .nerostit"şinefixatniciunde,daracceptatprinconsensdetoată
lumea), dacă primim .menirea• din t r-o imprecaţie latinească ln care
culpabiluleraaşezatinposturade.moştenitoralblestemuluiluiluda
trădătorul". Faptaaceatuicalp apostolnuestelnnici un fel explicată
lnbl esteme.lnmodnatural,evocsreanumeluislufuncţioneszăcaun
Bemnaleetrimitespreoactiuneşicătnlnişteoona(!Cinţeirovocabi!
.infernale"
locul lui d fii"" luda;d aibl a petre<:e"" luda într-un loc;d aibl (aveţi)
parteculuda;iarcineovamutaaauova!uale•tevorbadeocstte - n.a.l
filrlştireanoaotri dfiecaluda;daestpodobem'l !ju<Wpredatelju(dlie
soemenestriditon1luiluds).
înregistrat de evanghelişti, de obicei, ultimul în lista ucenicilor şi
aaociatunordescriericarellincriminează(cumarfi .careL-avA.ndut• ­
Marcu,3, 19;Malei;l0,4;Luca,6, 16"),Iuda-chematdeiisua .să
fie cu El", bucurându-se, prin urmare, de lncrnderea Învll.ţătorului- a
ajunslatrădaredincsuza(apununiiengetisi Vechiului Testament)
mariililcomiicareî!caracteriza.El,.furs" (acestsenaalvcrbu!uialua
afostreţinutdecomentatori)dinbaniicarelieraudaţi lnpillltrare,
căci era un fel de _.casier" al grupului. Mai este evocată - tot ca un
martordeluatlnseamăalinimiciţieicucarealnceputsă-lprivească
pe Hristos - şi disputa avută cu Maria in legătură cu mirul (de mare
valoaro) din care Iuda ar fi vrut să facă o sursă de câştig. Aceeaşi
avariţie- a-a apus-la care oe cuvine adăugată şi perfidia(căci luda
aştiutaădiaertezedespreopretin&ăajutorareasll.racilorcsrea -arfi
pututrealizadinbaniicupricina). Cert este că, imediat după această
 întâmplare, Iuda s-a dus la marii preoţi ca sl-l vAndli pe Iisus
{Malei,26, l4-16;Marcu, 14, 10-ll;Luca,22,3-6),negociindpreţul
Separe căcei ,treiiecide arginţi"(pomeniţi doar de Matei, 26, 15)
au reprezentat doar o arvunii pentru vânzarea inspirată de Diavol
(coment.atoriîauntdeacordînacestpunct),dsrsprijinitlicon.siatentde
pomenita lăcomîe(eravorba,sezice,deo 0 iubiredearginţi" ieşitădin
comun),deinvidiapecareonutreafa\Adeceilalţiucenicişide.teama
derezultatulinevîtabilallucrăriiÎnvăţli.torului"".lscarioteanul-afir­
mă unii exegeţi - s-a transformat in acuzator al lui Iisus (dacă nu
cumva Hristos l·a 0 ales", fonnulând concomitent şi decizia evoluţiei
salecătretrlldareşi.pecetluindu-ldelabunlnceputcucaracterul
inexorabil al •fiului pierzării•") ca să-şi apere interesele şi să afle o
cale de răzbunare pentrudezamăgireacarel-acuprins, metamorfo-
zatălndiapreţ,şipentrudispreţuleareadevenitapoiantipatieşi
chiar ură.
Iuda (pe care Iisus l-a bănuit, profetic, ea au t or - stăpânit de
Satan - al trădării; .Mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă" -
Luca, 22, 21) a . v,ndut" taina locului de lntAlnire din noaptea aceea,
i-a îndrumat pe wldaţii veniţi să-l aresteze pe Hristos (şi ,mulţimea" -
Luca, 22, 47-care liîntovlirâşea) şi le-a fumizat.semnul de iden-
tificare": 0 Pe care,L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El
(Malei,26,48)".Şiaieşit<linscenă ..
Iuda(pecareSflntaScripturăni-lpropun e ca.argumentîngrozitor
pentruurmBljulnehotărâtalluiliaua,earemergedupăliaUA,dar care
nuestepărtaşlaspiritulLui.,.)şi-asfârşitviaţ.aîncircumstanţetncăr­
cate de tensiune. Doar Mate i relateazăcâtecevadespreregretulcare
l•acuprin.s,oremuşcarecel·aîndrumatapresinucidere(,.Atunciluds,
celceL-avândut,văzândcăafostosânditlamoarte,s-acăitşiaadus
înspoiarhiereilorşibli.trânilorceitreiiecidearginţi.Zicând:Amgrcşit
vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei
vedea. Şi el, aruncând argintii în templu, aplecat şi, ducându-se, s-a
apânzurat"~Malei,27,3-5).frânghiacucarea-aapânzurats•arupt-
se spune - şi Iuda a căzut .cu capul lnjos", dându-şi duhul chiar pe
pământul lui. Se zice că trupul lui, după moarte, a-ar fi umf1at (11Cmn
albleetemului?). Iudaa ,căzut•,adzutdin,.iilujbăşiapostolie"(cum
sespune,sever,lnFopte, l,25)şiamersla.locullui " (frecventevocat
deautoriinoştrideblesteme: .Săfielaunlocculuda";.Săaihăa
·petrececuludalntr-unloc"),un,.localtrădării" (.Săfieparteluicu
Iuda,vânzătoriulluiHristos•ori,.iiAaibăparteculudavânzătorur, se
spuneînblesteme)şialapostaziei.
Ereticul
Arie {Arius), marele (şi cel mai primejdios - spWl istoriile edeziastioo)
eretic dintre cei cu care s-a confruntat Biserica, cel ,procleţit" (va zice
mitropolitul Varlaam) de Sinodul I ecumenic de la Niceea, are - de
departe - cea mai insistentă .prezenţă" ln blestemele româneşti. Acest
,tulburător" neodihnit (şi cu un succes care a dat îndestul de furcă
ierarhilor creştini în primele secole) este nega.tivul prin excelenţă, reu-
şind să-i umbrească- ln ipostaza de pildă ameninţătoare - pe Iuda sau
pe Cain. Şi el a fost purtătorul unui blestem - afurisenia aruncată
a.supră-i de Sinodul niceean (s-ar putea spune că s-au fllcut celebri
unul pc oolălalt), un sobor (excepţional ca însemnătate pentru fundarea
dogmei creştine) însoţit şi confirmat de miracole. Minunile au dat un
prestigiu necontestat întrunirii ierarhilor din anul 325 (convocată de
împăratul Constantin cel Mare) şi un plus de forţă afuriseniei
pronunţate împotriva lui Arie, j mpunând evocarea acestui bkslem ca
omnipotent şi de prim rang.
În imprecaţiile româneşti, sentinţa nicC(lană este des pomenită:
,Să fie asemenea blestematului Arie" (şi în slavonă: da est podobenii
proklilomu Arij!,f), ,să fio afurisit şi poreclit lin loc de .proclet", ,pro-
clcţit"] ca spurcatul de Arie", ,lăcaşul lui să fie într-un loc al neodihnei

şi jn~u:;:!~~~ ferii~ ~are i s-a tras moartea ereticului (şi

in care mai
toţi contemporanii au tn~egistrat un miracol pedepsitor) este povestită
de Varlaam, în Carte romdn.sascd de /nudţdlur<I", în lnud/dlurd pentru
ce -a u fost la sdborul diîntiiiu 318 în Nichei (cd.cit.,
& venţii oteţi
pp.138-139):
Şi mergând [Arie cătr e .patriarşia" din Akumdria, unde urma oă oficieze
liturghia - n.a .J, tntrA lntr-una de cşitorile cetilţei pentru troba trupului ~i
lnda_t~BA ~•~.•a;•.~ate maţele lui diln lontru, de e,irA pre gios. Şi aşea

Sigur că pentru mitropolitul Varlaam (şi pentru ,.izvorul" lui) moar-

tea ln chinuri a ,diaconului din Alexandria", perfect motivată de ideile
·1w divergente, a fost urmarea rugăciunii fierbinţi înălţate de patriarhul
Ale:randru, preocupat de posibila maculare a Bisericii:
îndzuac<!iacevreaAriedcânteliturghiecupatriarhulAlel<SJldru[ereticul,
beneficiinddeaprijinimperial,fu, eseimpua aprereintegrare - n.a.J t icu
alţi arhierei,tntr-aOOianoapted duoepatriarhul ln l>ellerecă ,itntrllln
oltariulbesereceişiculacrllmi•llrugaluiDumnedzllu!ntr-ace•tachip:de
iutebunArieşidestoiniodoliturghie, 1 ă-lcruţi;iar ă denu, d -lpiardzll
deprefaţap<lmlintului,•llnumaistric e creştinii...(loc.cit.) .

Gestul divin decisiv, diareea violentă (sau, poate, o .boală de

măruntaie", o . dizenterie amibică cronică ", de felul celei care l-a lovit
peloram,lmpăratulludei [2Cronici,21, 15, 18-191,ticareprovoacă
unprolapsalrcctuluiorialunuisegmentdinintestinulgros- şilui
Io ram , i-au ieşit mli runtaicle' şi a avut o moarte ,în dure ri grele") care
i-apuscapătzilelorîntr-unmodlnspăimântlltor(,iruşinostotodatli:
,moarteaîntr-oeşitoare"),a produs o impre aieputernicll. Blestemele
româneştirczcrvliunastfcldesfil.rşitpăclitoşilor: ,Săfieblestematde
318afinţicasăidriaipeaacămaţelecaluiArie" orî ,săiseverse
măruntaiele pe faţa pământului
ca lui Arie".
Păţania ignobilă s , spurcatului" Arie putea fi transmisă inventa-
rului mental românesc de lectura cazaniei pomenite ş i tranafonnatli ln
imagineexemplsră.Altetextealediscur!luluiculticeraulnmăaurllll
participe şi ele la definitivarea reprezentării. Programele iconografice
susţineau, flrll lndoială, ideeaconservăriipuritllţiidogmoiortodoxe
prinînfăţişareadamnatuluiArieîoforulcarel-aafurisit.LaMănăs­
tireaCozia,depildă,ofrescăinchipuindint.AiulSoborecumenicdela
Niceea se ană în vednlltatea ,Viziunii Sfântului Petru din Alcxan-
dris", o icoană a combaterii deraierilor de la ortodoxie... Unele.idei"
dinsccste ansambluri vizuale reprezintă chiarcootribuţii lalmbo-
găţirea programelor iconografice bizantino-balcanice"'. E!e su oferit,
alăturidecărţi,înpermanenţăsubatanţăformulărjlordinblesteme
ce făceau din Arie un . exemplu", propunând un anume , tip de aufe-
rinţli"capilonpe untraseucare, trecândprinmoarte, pop011eainiad
(.locul"):
SAfie , icuArie !ntr-unloc ; daibApartecuArie ; , icuArie.hulitondlui
Hri1to& ,; cu toţi ereticii, oare·• fii pierimei, oare I.fi vor lua partea lor,
paharul mAnii lui DumnezAu ... ; , ; d i d versl maţele ca lui Arie... 21

Insuportabilul
BleetemeledindeecAntece(dincele . dedeochi"maicueeamll)sunt
deoduritatemucatil,îngrozitoare.Seneţiunilepecareacesteimpre­
caţiiledicteszăîmpotrivsper$0<Jnelor(bărbat,femeie!vAduvă],fecior;
fată) su ln ele cruzimea di~trugerii. Cele care propun, de pildJi., doar
mutilarea ,au .urAţirea • ae anlprintrecelemai blânde. Exemplu:

D·ofi/on deochi atd e om:

Crepe-i ~apu,
Cazl -inaou,
SArhAtot satu
De-ofideochiatdefatl,
SA-ipicecooiţe le ...
 De-ofideochiatdefaU:mare:
C a dii-iviţi
Dincooiţil,
SJ..\răm!ie capu-ntivi\li ...

De-o fi de fată mare ·

Să·icazilplru,
S.l rlmAieple4up ...•

Fetele, mai cu seamă, beneficiazli. de aceastli diminuare a vehemenţei

eu urmări teribile (uneori, căci aflăm !ntr-un loc: . Ik•i diochiet de vro
fată/ Mândrii şi-mpopoţonatii,/ Crepe-i \Aţele,/ Pice-i cosiţele")
Începând cu feciorii deochetori, demenţa dis pare. Apar ln schimb
accidenteleviolente,isAnge\e;
Şide-idiochiet
Devr.unbJ.iet,
Crepe--i pulpele,
Cur.l•i oAngele
Imprecaţiile ţintesc mai ales glande (cele mamare la femei) s căror
atingereduril(casiinumaivorbimde ,operaţiile" propusedetexte)
provoacli.dureriatroce:
De muere -
Crepe-iţl~le.
Cure•ilapt.e!e...
Şideeotediochiet
De fem eie cubliet,
Crape.iţl~le,

~:r:~i ~r:ete~:~oadele ...

De-ofideochiatdemuiere:
Crepe-iţl~le,
Cure•ilapt.ele,
Siirlzt ouratel e..
De-ofideochideboieui:
Sii·icrepe\liţili
Sl•icurelaptili.
AC"ste deformări (care stA meoc . mirarea " ,; , rbul" comunităţii, cei
afectaţi de blestem transformându-se în peraoane . intemnate•, stranii,
în ni, te fil.pturî excentrice, marginalizate ori chiar eliminate din ,.lume"
,; ridiculîz.ate)unniireK, evident, ,idefectareadinpunctul de vedere
al funcţionalităţii. O femeie lipsită de glandele mamare nu•ti va mai
putea ,alilptacopilul:
 Dacll:.ideoclteatldemuiere
Curatl,necurati,
Spurcau, iPnovată,
Crepe-iţ,ţă\e,
Pchice-ipAru,
Saie-ioehii.
MuierecuratA,necura(.J,
Crepe-iţAţUe
Pchice·ico1A\ăle,
Meargă-ibalelecalaclniăiturbaţL.

O menstruaţie incontinentă (fiindcă, se pare,în unele cazuri est.e

vizat şi organul genital: .Mll-ntAlnii cu fatll/ Curată, nocuratll/ Creapă-i,
Doamne,pulpele/Să-i curliBll.ngclc"):

Oe-ideochiatdemuiere,
Meargl-i d ngele,
Pchice-ipArul,
De-ideochiatdefatămare,
Pchice-i !}Arul,
Crepe-iţAţ.Ale
Mea rgA-id.ngele ..

~i alte amenzi corporale aevere (peraoanelor de aex feminin li ae

meneştecădereapărului,podoabăşi.semndistinctiv)şichiar exotîce,
leprefacpe .bleatemate" ln apariţiispăimoas.eş i,e vident,condamnat.e
laomarginalizarea.nefirescului",a.nonintegralităţii":

MuierecuratA,necurată,
SA-icrepecapu
Canapu,
Pchice-ipăru,
Crepe - iţăţăle,
Cură-i l aptele ,
C&4t.egura,
Sco,,.tălimba,
Cură-ib.alele,
Umbleprinut,
Ca uncăineturbat•.

Şilncazulbărbaţilor(om,fecior)eateatacattotunoentrnvital­
teaticulele,glandeleaexuale-,acăroranihilareinteuiceprocrearea,
perpetuarea .•Sămânţa• dcochetorului era astfel anulată. El nu mai
puteaproduceurma.şilafeldepericulo.şi,eracondamnatlao,.ca.atitate•
1ui -generi1 :
 0.,-ofidcochiatdeom,
Crepe-i boaşele,
Cure-ipişatul..

De-i deochiatdebbbat,
S i -i pchioo părul
Să -i crape boarşele,
Meargi-i oăngele

De-i deochiat Ion

De ficior curat,
Crepe-i boarf ele,
:;::~';J:';~_ke-i părut
Nici balcanicii - evocaţi de I.-A. Candrea' 0 - nu sunt mai puţin aspri
cu deochetorii. Bleatemele lor vizează (aproape) aceleaşi destrucţii ca
şi cele ale românilor.

La bulgnri·
DacA-i deochea t de femeie, oă - i crape \ A ţele; dac-o fi de bbbat, si -i
plesneaacăochii;dac -ofi defati,să-ipiceeo.aiţele
Dacăedeooheatde-ofemeie,oă-ieuăpărul ;daeă e dobărbat,să-ierape
boaşele

Dacă-ideocheatdeblil'bat,oă-icrapehoaşele;dacA - idefemeie,B!l - icrape

băşica
DacA-i deocheat de bărbat, să-i crape boaşele; dacă e de femeie, oă-i crape
p ... da.

Şi moţii - cercetaţi cândva de Gheorghe Pavelescu - folosesc în bles-

teme cuvintele nearnie (dacă nu cumva în unele dintre cazurile preu-
dente avem de-a face cu ,cenzuri" fixate de nişte editori pudici);
Potdmar<!,potcămică,
Potcă de bărbat,
Potc l demuiere,
Potcădemuierecucasă,
Potcldovăduvărămaoă,
Pot.că de fată mare,
Potc i deoopchilnepricepul,
De-i leşi de bărbat,
Să-i crepe coaiele ...
De-i fermecată de bărbat,
Să-i plesnea..că coaiele
ŞiolH\aaAs A ngele,
Să umble pe,te99dehotare...
 De·o deochiatbărhat,
Să.icre p,, eoalele
Şi •ă·i curămaţlle,
Şi•ă•i•aieochii,
ş·,ă·"crep,, ·n·ma" ,

Moartea

Şi-n ocur-tăvrime - scria un mar" cronicar moldovean, contempllnd

deotinul unuia dintre p-eroonajele sal e ,; corutaU.nd forţa imprecaţiei,
validăşipe,tegeneraţii(d!ci,prinmoştenitori,celb!e stemat ,imort,pleeat
ln .,lumea de dincolo", răm l ne ln fapt aici)- cAdzu blht!mul mai degrabă
pe Dumitraşco Cenurul vet.logoflltu, fiind •f(!tnie, cA•i scurtă Dumnedzău
viiaţa. Că muri cum li mai rău, tn duh frenţit, ,i i al istovi şi casa lui ,; 3
ficiori a lui ce•o.u avut. Să stind pomenirea lui cu ounet, ♦ i moşăil e lui
cădzură la măni streine. Sfetnicul de domnu rAu, pentru cinotea ce are,
orbit do răutate fiind, gânde,te şi·i pare di nemere,te, ,; pe urma mai rău
greş~şte, că pe urmă răul cel mai mare şi odnda cade în capul lui. Că
l acrărnile dracilor nice soareli, nice vll.ntulnu le poate u&Ca. După cum
dzice ♦ i Isus Sirah,căruga omerituluimavri!ncerpătrunde

Finalitatea - declarată a/lu nu - a proiectelor blestemului a fost

reprezentat.A, mai întotdeauna, de expierea culpabilului (real sau vir-
tual). Blestemele , cu moartea" chiar reclamă rezolut dispariţia celui
incriminat, solicitând miracole de felul celui can, a puo capăt vieţii lui
Datan şi Aviron - ,.Mânce-te Pământul!", Jnghiţi-te•ar Pământul!• -,
combustii nimicitoare - ,.Ardi-te•ar Focul!"-, ori flcând aluzie la pozj.
ţia în care este a~zat mortul la scoaterea lui din casă:" Vedea•te-aş cu
picioarele înainte!". Este adesea vorba despre o moarte violentă,
agonică, înapăimântătoare, precedată de dureri atroce, o , moarte
sălbatică" - ar zice Phillipe Arih" - produsă de boli, de o imensă
sufcrin\ă (ce întrupa în aceste situaţii Răul, numit de români, ln funcţie
de boală, Afurisitul, Băloasa, Colţatul, D-Osplctite, Diavolul, Leoaica,
Lupul , Muma Pădurii, M~ul Codrului, Mătricea, Neprietenul, Spur-
catul, Şoimanele, Zburătorul, Zmeul ş.a.m.d.") care venea de la d~-
mani, prin blesteme, dar şi de la Dumnezeu, de la Sfânta Fecioară şi
de la alte întnichipări ale panteonului, ca pedeapsă .

• Chipurile" morţii (putere universal.li şi omniprezentă ce impune

prin formele ei) pe care le examinează Louis-Vincent Thomas>< -
moartea biologică (produsă de distrucţia ,federaţiei de celule" care
constituie organismul), !ingura adevărat-A, moartea fizică (qui s'op~~
par siduction a l'homogene et chute dans /'entropie), moartea
spirituală, nes'!.ferit-ă pentru creştinul care ştie că păcatele comise U
vor trimite în infern, moartea psihică a bolnavului de nervi, moartea
socială, pe care o naşte izolarea (anatemizarea, de pildă} - au o
trăsăturii comună: capadtat.ea de ruptură cc .pune la distanţii". Şi
separarea înseamnă moarte - am mai spus, cred, lucrul acesta, dându-l
drept pildă pe Cain cel blestemat să rătăcească şi rupt astfel de grup,
. Rupţi de grup" sunt ş i cadavrul care se descompune ln mormânt, şi
nebunul (un .cadavru" social), şi bătrânul bolnav trimis la marginea
comunităţii, şi sufletul celui excomunicat, care ştie că este despărţit de
Dumnezeu
Tanatologia nu ne poate spune prea multe despre acest Nimic atât
de investigat (ln felurite chipuri), care concentrează asupra sa toate
angoasele omeneşti şi atârne;te ambiţiile învăţaţilor ce încearcă Bă
ii surprindă în definiţii (L,-V. Thomas tl !ad să vorbească pe
W. Janke\6vitsch: . Elle (moartea] est l'evenement depareille par
excellence, [...] sans rapport avec les autrcs 6v6nements gui, t~us,
s'inscrivent dans le temps"). Un lucru este limpede: acest fenomen
cotidian (care, de dincolo de hotan,le lnţclcgerii, descurajează şi stâr-
neşte depresii) şi-a demonstrat puterea terifiantă iubitoare de surprize
(clici zice Evanghelistul: .Nu ştiţi nici ora, nici ziua, nici locul") şi
capacitatea do contaminare (această. .substanţă spirituală, realitate
imaterială.", este contagioasă pentru tot ce atinge"). Nimic nu-i rezistă.
Morţii (prezent/I peste tot, operând pe toate palierele vieţii şi producând
dezechilibre ln ordinea spirituală, în cca materială şi tn cea socială•),
toate au un sfârşit, ehiar şi astrele (.lista" lui L.-V. Tho mas mai
cuprinde ,obiectele", .sistemele culturale", ,societăţile", .universurile",
.galaxiile" ~î alte eminente simboluri ale .infinitului"), afirma Miron
Costin ln poemul Viiaţa lumii:
Ceriul faptu de Dumnezeu cu pulere mare,
Minunată xidire, ~i el f'ârf itare

tu~e~a-v~ţ; tmini, ve\i L ~~•cununa

Voisteleiscusite,ceriului~oba,
Vl afteaptlgroa.nidtrllmbiiaJi doba
Înfoctev,,i ochimosi, pemint.e,cu apa.
O,precineamarnuaşt.<:aptlaapa l,

procesul mortifer este neîntrerupt. Începem d murim din momentul

naşterii - acesta pare a fi sensul meditaţiei lui Dimitrie Cantemir, ln
Di va nul ... , atunci dnd infiiţişează ,vârstele omului" cu ajutorul sim-
bolului fundamental al ciclicităţii: Vârsta şi norocirea lumii, ca roata
când 86 lnvârteşte . • Roata vieţii" (a .vântelor") se află într-o mişcare
rapidă fi incontrolabilă, încheind cu grăbire şi brutal, niciodată obosită,
.ciclu" după .ciclu", ducându-i, implacabilă, ln pământ pe cei ce din
pământ/e născuseră:
 [.. J~viaţafivlntavieţiiliilort.Ai,e!ndalnatte,i elttrlia,te,cefa c e
,; clnd moare, minte a pric~pe mai nu l)<lllte. Şi priocum partea roţii carea
delaplml nt1-au,tn au1 1uindu-1ii.,aculat,iarl,itngio1pogorAndu..ai,de
unde 1-au aculat d1uppune,11t6 fifiiiUi.de !npimAntiefind,iarlfiprin
mai n epricepu t.Av r~me,iarlşilnţiro a loroilntorc.Ş i pentrupuţintelu,e
oi puţinticl vr~me defartl 4i flri folos deunierdare groza vi, 1n acurtl
vnme mor ti a! trec. Şi mai vArtoa a devl rat de plt.na fi de lAnKUit iute el,
duptviaţAflridefolos,murindcu trupul,mor ,icu1ufietul fi1l rheenii
oe1tin1u!uifocm()ftenitorifillcuitori 1l fac ...
Româ nii (mai cu seamă in Veacul de Mijloc) au perceput moartea ca
o rupere II sufletului de trup, c11 11 operA de distrucţie II u i1ten~i
C<Jrporaleaindividului(11cţiunedemaregravitllte,fiîndcii.trupulera
. ca111" oufletului). Pierderea trupului lnsemn11 pierderea vieţii"', iu
moarteadeveneaastfelun11gre1orcest.Ameafrică.Discur1ulteologic
şi cel literar (subordon11t complet primului) fii.ceau eforturi de explicare,
formulau defini/ii (cum face Toader din Feldru în cuvAnt.are11 rostită la
lnmormAnt.area Sofronieî Ciogolea) şi construiau imagini (ce porneau
delatoposul.morţiicaurmareapăcatuluioriginar"),lncercAnd,ag!ţaţi
de Părinţii Bisericii (diacul Toader se sprijinea, in întreprinde rea sa,
pe Ioan Gură de Aur), o preparare a lntAmpin ării creştine~ti a , marii
treceri":
CI mortea altl nemicl nu mai iu te, firii. numai plata pi catului , i 1lmoul
<>$Andei lui Dumnldd.u carea iute pre tot rodul omenesc. Moartea iute o
cale precare li petrecetoatl firea omeneucl,de domni nu alte me,de
boiari nu oA otid~,te, de hll.tdni nu IA ru,ineadzl, pre frl nu~~ nu caut!,
tineNţel e nul e cruţA, deu11ulnii&eutnui-imill,ce pretoţivi11el ntr-u11
chip. Şi moartea nu iute rea, cum dz.ioe lov, cil moartea iute odihni omului,
cltrke diotrudA loodihoA,den ocA rb.!i!nbueurie,diovaluritnlini,te,di11
tun6rec 111 lumini. Oe iute omul direptu, el d duce d-, ia plata oa den
mina lui DumnAdzlu, iarl de iute pAcltoa, tl pii.rl~,te de-a faoerea pJ:cate
Moarteaiaateoportlflridecareanupoate lntranime,nica potf!tn!ce din
oeaot4 \ume trecltoareclitrlviaţacea netrecutl"'

Mai t.Aniu, la un secol şi ceva dupl Toader din Feldru, în pragul

TimpuluiModemalromAnilor,discunsulteologieconoaerat 1fA"itului
de neocolit (cogitoti-0 morii&, prcuparotio m-0r/iş) va pii.rbi resemnarea
şi, prin Petru Maior, va introduce lueiditatea(filril a ignora, fireşte,
dogma bisericească şi prescripţiile ci pentru ,ştiinţa de a muri") în
fixarea relaţiilor mentale ale omului cu rosturile acestui moment cru-
cial; ,.A găndi la moarte şi a nu te teme de dălll!a este lucru pAgAnesc ;
atetemedemoarteşianugAndiladAnsautelucrudobit.oce1c;iarA
a-ş igAndidemoarte şiatetemededAnsaestelucrucreştîneoc- .
• Tanatologia." romAneascii. ruerva un capitol import.ant practicilor
privitoarelamort,lachipultncareeltrebuiapregătitpentru .viaţ11de
dincolo" . Din această . Carte rom AneascA a morţilor" - cuprinzii.nd
paragrafe despre expedierea defunctului pe calea cea bună şi despre
asigurarea unui traseu leme de parcurs, în acel răgaz când sufletul,
nerupt definitiv de ,lăcaşul " •ău, îşi caută cel miii propice drum pentru
a se plasa ln altă .ordine• şi a se stabiliza.. - le citea Dimitrie Cantemir
apusenilor în Descriptio Molda1Ji1U, capitolul ,.De Mo!davarum exequiis"
(sl XIX.!ea din Cartea a II-a): ,Canoanele bisericii orientale" - apune
Cantemir - •unt cele care dictează !mplinirea , celor cuvenite morţilor• .
Biserica avea, incontestabil, un cuv/1.nt hotărâtor în desfăşurarea
ritualului rezervat celor ce se despărţeau de viaţa pământesscă, dar
autorul face loc - ln descrierea as - şi unor elemente ce vin negreşit
dinspre . codul" credinţelor populare (unele foarte vechl) care, sub forma
unor practici şi rituri, însoţesc plecarea mortului: aşteptarea de trei
zile după 1!:11:piero (quam primum expirouerit), scalda rituală, ,îmbră·
catul", veghea ,în odaia cea mare a casei", ll.lujba religioasă, condusul
la biserică, !nhumarea. Regretul după cel plecat ln lumea um~relor
{durerea - dolor, jalea) mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei
nevoiţi să păşească ,dincolo", o legătură menţinută fireşte de cei vii:
dangătul clopotelor, lsmentaţiile, doliul, plll.ngeres mortului la
mormll.nt, sll.mbătă de sll.mbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de
pomenire, făcute tot in preajma mormintelor, cu rugăciunile pentru
iertarea păcatelor (acestea din urmă neevocate de Cantemir). Biserica
,poruncea" - zice Cantemir -, pentru că ea îşi asuma (făcuse acest
lucru de multă vreme) responsabilităţi import.ante aUlt în .pregătirea
pentru moarte" (am văzut) a color co so apropiau de acest moment al
distrugerii legăturii dintre corp şi sufiet, cAt şi în obţinerea iertării
păcatelor (prin slujbe, rugăciuni, comemorări) celor morţi şi pentru o
aşezare fericită a spiritelor celor dispăruţi în lumea de dincolo. Românii
au arătat confienţă acestui mecanism de supraveghere, acompaniere şi
,.ghidaren, dovadă indiscutabilă a solidarit ăţii dintre cei vii şi cei morţi.
O nPlldure do semne" îi comunica omului medieval informaţii despre
moarte. Le descoperea, înfiorat, atunti când trecea pragul lăca~ului de
închinăciune, în predică şi în reprezentările iconografice, toate
comunicându -i, cu o retorică specializată, informaţii despre trecerea în
nefiinţă. Transpunerea ln frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi
parabola săracului Lazăr-, prilej pentru zugrav do a reprezenta ,.moar-
tea păcătosuluin , o moarte .rea", antecamoră a Infernului (pictorului i
se recomanda sll aşeze în imagine pe un nbătrân despuiat [caro] zace
răsturnat pe un pat, acoperit până la mijloc cu o velinţă do preţ; el îşi
roteşte ochii cu mare spaimă , dă din picioare şi îşi întinde mâinile în
toate părţile; iar deasupră-i un diavol îi înfige ln inimă o cange cu trei
dinţi, li sfâşie fără milă şi-i t/1.răşte cu silnicie sunetur" J, .înfri-
coşătoarea moarte", aşa cum este pictată la Biserica din Fărtăţeşti,
înarmată cu o coasă (sau cum apare în alte biserici, purtând felurite
instru;11cnte alo distrugerii), nu aparţine unor programe de calmare,
ci încearcă să.i atArnească pe privitori (neştiutori de carte, la fel ca
ascultătorii predicilor) să-şi pună întrebări şi să se frământe. Cu q
seceră ln mână (aşa
cum apare Moartea tn bisericile din Olari- Curtea
de Argeş, Păuşeşti-Măglaşi, Vladimiru, 'l'w,cenii de Jos ori Tiţeştl .. ) il
consiliază pe zugrav să o facă şi acea Carte numild Grom ol ied ori ustov
sau Erminie. adicd Inch/puire şi 14kuire ori olcdtuire a tol meşteşugul
zugr4viei din 1805, editată de Vasile Grecu .., asemănătoare, fireşte, cu
alte manuale de sorginte bizantină care au fost la dispoziţia zugravilor
romii.ni şi în secolele anterioare:
l•rlmaijoodedAnoul[d ad1iuglmdlntregu1traseuexi•ten\ialianlşi
eotefiguratcaocircumferinţA,.roata"-n.a.)fllprealtulcubarbaalbă,
ple,uv,zăeAndcufaţalnj<>11,măinileoplnzurateavl ndu-,i f i•crie:.Bătrin
do,,..ptezeci t icincideani".Iaddedeau ptulroatcifllogroapl,iunhl!aur
mare Intru dAma, avAnd !n gura lui un om cu fa\a lnjoo, vhlndu-ae pAn ă
lamijloc;~imoarteaa))l"Oape lingă dAn, ul,înlluntrutiealngroapl;fi
ţine ln mint o aeacere mare, pre care Io grumazul bll.trAnului o pune oi n
' trage predln1uljo1.Scri,...lo 1i prealo,·elead•tea.[ ... )Laclnrntulaetlotca:
,.Amar,amar, o, moarte,cine po ateeăocapede tine?".
Instrumentele tăioaae (ale .retezării" nemiloase) cu care ae recol-
tează păioasele sau iarba - secera, coasa - apar des şi in descrierile din
texte ale macabrelor activităţi Intreprinse de Moarte: .[•.. ] că acest.a
iaste obiceiul morţii, că vedeţi pre moarte cum o 211grăvesc zugravii ş.i
nu o fac cu arme, ca pre alţi sfinţi, ci cu coasă trăgându-să după dAnu
ca d cosaacă pe cei de pre pământ precum vedem că coasa taie rAnd"
(manllllcris din 1780.. ) ori ,,Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste,
au secerat Ilir' de vreme pre această floare aleasă şi au răpit prea
timpuriu podoaba, frumusoaţia neamului femeesc • (Antim Ivireanul,
Cuvdnt de lnvdţdtur4 asupra omului mort"'). În Fiziolog apare 0 moar·
teaca vânător", la fel ca la Miron Costin, în Via/o lumii ( 0vrăjmaşă",
,hicleană", adică de genul feminin, ca ln tot spaţiul romanic):

Pretoţi.,inevinovaţi, ea l etae vacul

O, vrnjma~, hicleană, tu vAneoi cu oacul,
Pretoţiîiducilamoarte,pumulţifărldeală,
Pre mulţi şifilrăvl"<!meducila aceaotacale,
şi enumerarea ar putea continua (c~ci şi .Moartea şi unchiaşul" din
Viaţa şi pildele lui Esop a gfil!it destule exprimări figurative).
Cei ce aveau acces la texte găseau disertaţii despre moarte, despre
intAmpinarea şi semnificaţiile ei într-un inventar literar aflat, în
acri sul românesc ve,:hi, ln continuă ramificare şi diversificare: oroţiile
funebre, ,ve rşurile la morţi", prr,p„vedaniile şi cuvintele la îngropd•
ciune, consolaţiile, epitafurile, les/amentelt. Pene me~tere ale scrisului
românesc ve<:hi şi premodern - Nesgoe Basarab, Toader din Feldru,
Miron Costin, Ioan Zoba din Vinţ, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir,
Samuil Micu, Petru. Maior - s.au exersat injurul acestei teme, încercând
(prin utiliurea unor motive literare faimoase: vanilas vonUa/um,
fort una labilis, ubi sunt qui ante MS, l'<)(lla vU!ţii etc.) să-şi pregătească
semenii pentru .marea trecere", să-i obişnuiască all reflecteze asupra
afârşitului ineluctabil.
Românii în Evul Mediu erau, prin urmare, înconjuraţi de .chipuri"
ale morţii. Acestea se adună într-o imagine sumbrii., şi este de înţeles
spaima resimţit! în faţa morţii, o fricâ aparţi.nllnd unei .dimensiuni
inerente a sensibilităţii umane"". Blestemele, cu ameninţările lor
girate de Suprafiresc, nu făceau de,,ât d potenţeze această spaimă.

Moartea de după moarte

Neputrezirea
.Vi aţa nu e altceva decât desprinderea din măruntaiele pământului -
scria Gilbert Durand, citându-l pe Mircea Elia de" -, moartea se reduce
la o întoarcere acasă, [...) dorinţa atât de frecventă do a fi înmormântat
in pământul patriei nu e decât forma profană a autohtonismului mistic,
a nevoii de !ntoarcere in propria casă. "
După acest citat frumos Eliade - Durand, urmează de fapt o discuţie
despre macabru. Căci, prin uno!e dintre formulările lor, blestemele
urmăresc - pedepsind, desigur - să defecteze chiar rosturile fundamen-
tale ale ,.întoarcerii în pământ", să deturneze sensul deciziei cuprinse
ln acea imprecaţie primordială a muncii obositoare, a morţii şi a .des-
compunerii" prin care Dumnezeu a sancţionat neBupunerea omenească .
• în sudoarea feţii tale îţi vei mănca pâinea ta, pAnă te vei întoarce ln
pământul din care e~ti luat; căci pământ eşti şi !n pământ te vei
întoarce• (Facerea, 3, 19)

mo~~. e:aa u:i:~a':! :::;,:::::\:~~:arrn=~;e:::e~~~!:i:::

şi intimitate lntr-un .element• care avea putinţa să descompună, prin
putrefacţie, cadavrul, ln pământul ce dovedea astfel calităţi de mediu
funerar (Ion Ghinoiu) şi asigura, prin urmare, corpului nelnsufleţit,
angajat în procesu! de putrezire, acele constante fizico-chimice care
dirijează procesul de minera lizare şi dă de lucru Viermilor (Louis-
-Vincent Thomas)
Aceste credinţe şi concepţii foarte vechi au fost integrate şi în repre-
zentările creştine ale morţii, devenind o regulă acceptată suporte.rea
de ~tre cel ce crede în cuvântul lui Hristos a unei triple dispariţii
 prognsive - a rlmăşiţelor fizice din morm ll.nt, a sufletului şi a amintirii
lui din gll.ndurile celor vii ... Nu lipaesc construcţiile .adiacente". La
romăni,depildă,existlcredinţacăuncadavrurămasneingropatpro­
voacătotsoiuldenenorociri,dezlcagăbăierileceruluişiploilenumai
contenesc, aduce inundaţii etc. Da aceea, cadavrele glisite trebuie
fnhumate,chiarşi simbolic, prinpresărares uneimăi ni deplmânt
deaeupra lor0 , căci doar astfel, ca şi la grecii cei vechi, aufletele răpo­
saţilor !şi puteau afla liniştea
Vominţelege,prinurmare,greutateaunuiblestemcareintenicea
lngroparea,adicăprimireeînpământ,accesullaputrefacţie,la.lntoar­
cere•şî la ,odihnă" . Precumaceavecheimprecaţiecreştînălatinellllcă
(e.mmaievocat-o)!idoreaunuiinamic,slaibăsfArşitrău, aăstea
neingrope.t", blestemeleromA n eştirecomande.u,capedeapsl,totunsoi
de ,neinhume.re"sau,dacăvreţi,o,.Inhumsreenulată"prinexpulzortt>
trnpului păcătos din groapă - , ca nici pămllntul sl nu-l primească,
trnpu! lui să-l ţipe efară dintru sine ... "-ori prin 0 neprimirea " cada-
vrului celui b!estematin ţărAnă: .L.l pămAntul trupu-i să nu-l pri-
mească, piatramucczcascl, afurisit să fie acelaom".1şi interzicea,
intreeltele,repaosuldedupămoarteşiunpreotardelean(cuoaplecare
deo"8bităcătreterifiant),printr-unjurământ(defidelitatefaţădeorto•
doxie)lnsoţitdeunbleetemgroaznic·

[... ) fie-mi pArlş ln •ut i Atotputernicul Dumnezeu; nu-mi deie nici o ţlrl de
odihnii., ci pre tot locul, !n toată vremea, şi in tot lucrul, urgia, mini/I, ş i
Olllnda lui, şi în viaţa ac<:aata şi !ncealaltJ, slmleuprindli,id mii
goneasc!i; t i Inel viu fiind sa mii m!i nAnce viermii; şi ofirţitul vieţii mele
&fA oi fie, cât •l nu mi •e , tie monnAntul, nici d-mi rebde plmAntul oa""le
mele, ci • A le ven,e, şi 8A fie hiarelor răpitoare spre roadere; neamul meu
, ; tot genunchele familiei mele d fie b!htlmat, afurioit t i nenorocoa,.

l Cele mai multe blesteme li condamnă pe culpabili la neputrezire•',

lerefuzăadicădesprindcreadelume8..aceasta"şi.trecerea",.integra­
rea• în .ooalaltă" lume, Cfla minerală (Arnold Van Genncp), le blochează
întoarcerea în Pllmântul-Mamă, mai bine zis în clementele constitutive
(de care vorbea Antim Ivireanul, ln Cu<>a11t de lmxf/dturd la Br,goio~le11~'
.Zicemlaaooastacumcăsunt4stihii,dintrucare les-auflicutomulşi
toată!umea[ ... JşiiarîntruaCflle4stihiivasăsetopeascăomul,pânli
le.adooavenireaDomnuluîHristos,dintrucarileiarvasăseînchiiage").
Proiectat spre nedescompunere (să remarcăm că in cutuma creştină nu
.putrezesc• sfinţii şi blestemaţii, adică ,msrginalii", devianţii de la
normă), mortului îi este blocat veritabilul eontaet cu liniştea. Am avea
de-afaceeuolntâlnireincompletă(ratată;amlnatli?pânăcllnd?)eu
Moart-Oa;
(... ] ferul, peatra &li putrexeascli, iar trupurile ll.eelorll. d nu mai
!
putrezeuc!i ; (. .. afuri1 iţi ,i fiii lor ş i Iii de fiii lor, nedeslegaţi ln veci;
 lemnele 4i pietrele »: putrezease,, ear trupurile aceston niciod a tă ... ;[. .. )
lieriul t ipi e triledputrezeucA,ianltrupullor»:ră.m i ilnveci;( ...]ferul
ol ruginease,, pi atra d umezease l, lemnul •' putrezeascl, iar trupul
aceluiaolnuputrezeaoci ;herul,pietrile , aputrezeasel 4i,1AA rbipaoc.l,
iartrupurilelordup,mo,,.rte doteaintregi f inedezlegate
Modelele acestor structuri, în care, al,turi de degradări normale
(. fierul să ruginească •, .lemnul să putrezească"), sunt convocate şi
,.impo11ibilităţi"{.fierulsăputrezească ... •) -tocmaipentruasesublinia
depăşirea unorlimite-vindin blestemelegreceşti,din .cărţile de
afurisanie" mai cu seamă: .Stâncile şi fierul să se topească, ei lnaă
nu""· Sau, intr-un blestem lansat (forţat) împotriva et-eriştilor de
patriarhul Grigorie al Constantinopolului : .Pietri le, lemnele şi fie rul
aăfiedezlegate, iareinicidecum"4Ş.
Le erau cun011cute autorilor noştri de blesteme (dispuşi, cum vedem,
săcultiveîn compunerilelorun macabruameninţător ) 0 faze\e! pecarfl
le parcurge corpul mortului (trup decompozabil}ln proce~ul de mine-
ralizare. Dintre cele trei stadii - pe care ni le descrie cu amănunte
J ur gis Baltruăaitea.. -,ei s-au oprit la primul-umflorea cadavrului
celuîbleat-emat,aemnevidental 0 intâ!nirii nerealizate"cuMoartea:
.Fierulşipietrelesăsetopiască,iartrupultăudupămoart-esărămAnă
întreg, umflat şi in veci auapinAnd pe pământea şi Cain.... Legenda
spunecă,auzinddesprecredinţ.agrecilorpotrivitcăreiacadavrelecelor
excomunicaţi nu se descompun, un sultan i-a cerut patriarhului
ecumenic Maxim, către sfârşitul secolului al XV-lea, să fie deschis
mormântul unei femei care fusese pedepaitli astfel, fiindcă avusese
relaţii nelngăduite cu un episcop. Corpul femeii a fost aflat negru fi
umflat. Turcii l-au închis într-un cuflr sigilat, iar patriarhul a t'ăcut
rugăciunilededezlcgare.Dupătrcizilecuflrulafostdeschi s :cadavrul
Ml prefăcuse încenu,ă'".
Neputrezirea a fost fi legiferată. Glava 37 din lndreptareo legii
(.Pentru afurisitul, cum ae cunoaşte dupii moartea lui de unde s-au
afurisit")aratălimpede:.CareleRreporuncăsaucatara,adecăblă.stem,
aceluia numai cei si'l ţine denainte trupul întreg". Nepulrezireo
mortuluiîn groapăesteunsemnsigurcăinsulrespectivs·asfârşitaub
apăsarea unui blestem. Evident, .nedezlegat". Care blestem poale să
fie şi .afurisanie". Se întâmplă câteodată ca oameni care au fost
afurisiţidearhiereu.pedreptat-ecumsecade,ipreleage",dupăceau
murit, să intre lntr-un proce• de descompunere ce cont razice regula
,,Minunemareşi ·groaznică"-zicelegiuitorulşicautăun .răspun s":

Celace • -auafuri1itpedreptat.ecumaecade 4ipreleagedearhiereullui,

şi dup, moarte d se afle dhlegsţ, acela mai multi nădejde de Bp,senie
n-are, pentru.cAc.llcidumnezeeştilelnvâ\llturi * ipentrucloonu ll(!i ntosne
_. , .,viela p0<aaoie, •A ia ertAdune de la arhiereul care J.au s furiolt
 Pentr-aceaia &A afli dhlegat, pentnicl unul ca """lamai mult n·are nldeajde
1iiaertlciunepentrucl 1e.aufAculm1>fte&nne1flr•iteimunci aiadului.
fn cazul celor .,ce si afli ncdlzlogaţi şi întregi trupurile lor", un
ritual complicat (pe care \-am mai evocat şi care se afli descria ln
glava40} 11<!declanşeazl,lncercindu-sesalvarealorinutremir:izbll.­
vinasufletului ,delnminiledraculuişiinviaţadiveci,luminaf'lrll.
aearll.,ceatadrepţilorşibucurienespu.ell.".
Morţii ,neputreziţi" sunt nişte virtualirtrigoi, niştc,.11trigoi morţi"
foartepericuloşipentruceivii(iausufletele rudelor, rhpindeac
epidemii,aducgrindinaaaupralocurilorfamiliare),completind(facul-
tativ)ceatamoroilor,aşezAndu-selAnglleeialcll.rorritualdelnmor­
mintare a fost greşit sau incomplet efectuat11. Apariţia strigoilor -
pricinuitll.deefecteleb!estcmolor-reprczintll.operturbareatraaeului
pecareaufletultrebuiesll.-lparcurgll. sprea sea, ezadefinitivînlumes
de dincolo. Lanţul firesc al aecesului lnlumeamorţilorodatlrupt, &e
configureazlaceate . cxcreacen\c",accstc.denivelllri"(atrigoii),deran-
jamentc ale ordinii spirituale normale (do combătut - zic credinţele
poporului-prinpracticidindomeniulmagiei"').Aceate.producţii"ale
macabrului-cuunlocbinedcfin.ittnmentalitatcapopulari-,11flatc
lnrelaţiiatrinaecubleatemele,capabile(inipostazade ,mort-viu ")sl
pricinuiasclnccszurişidereglll.ricomunitAţii ( expieristranHaleunor
persoanc,moarteaanima!elor,reco\tecompromiaeetc.),participll.con•
ai8tentlaintreţineresfricii,lai nataursreaunoradevll.ratep8ihor.e,
caredeclanşau ,maialeslasate,veritabile ,.campaniidedezgropi'lri" ti
detratamente.anti-strigoî"lncazu\celordesprecareseştiadaujurat
1trllmb(blestemulasociatj urlmllntuluitrebuiaal•4ifaci'ldatoria),tot
maimulţiinpopulaţlilecimitirelor, saucll.aufostafuriaiţidepreoţi
sau dearhiereiu .
lngenere,formulll.rilececondamnll.laneputrezirenuscapldeun
tipic bine instituit. Varia\iilesuntminime:
fierul oA rugineaacl, piatro 111.mucueuci,iartrupulaceluiad nu mai
putrezeucl.lnveci;iarherul,ipiatra olputrezeu cl,iartrupul aco\uia 1ii
nu putN!zeasclln veci ; horul, pi• tra, lemnul sA putrezeasclti olu
ri1ipeucl , iar trupurile lor 1A 1teietntllgi; fierul, petrele ,; toati firea
neplltrezitoare al putRzeascl f i ol , e rllipeucl, iar trupurile acelor d
1t eie lntregi lnveci
CitcodatA lnsll. cite un autor are curajul unei . devieri", de regulii.
lexicali:
Herul , ; pietri!e d oii •fArame, iar trupul aceluia 1.l nu d mai 1flrame ln
vecii n ufAqiţi; ,; acioaia ol putrueaacl, iar trupul aceluia ol nu
putrezeascAtnvecinuflr,iţi; fierul ,ipiatra , iclrAmida 1l putrezeucA,
iartrupullui1lnupubezeuclfnveci; • i•lnu 1etopeaacl1ufletele
voaotre,i trup!_!rile ln pii mJ.nt,
.auodoiăde,cutezanţă"ofenaivliori,narativă" :

(... J,ieîn eofura-<1dfieafuri1it,ineertatdetrei •uteoptu1pre•.,..,•finţi

plrinţidelo.Neehi ati demine ,păcătooul,fiplnln-<1ipunemAnadnu
putreuaocl;piet,-,,1e,ilemnuldputrezeaocJ.,iartrupurilelorha,iu
preoţiibioericiio.ce o tuia oănu oe opreaod,ci •ă hi e a unuiafio. a ltuiaa
poveotipedeapu ;cerul fi pl mAntul 1loe treacl, fi eru\,pialra1loe
topeaoel, iar trupurile voastre ol otea neputre1ite, nedede1ate dupl
moarte.lnveci

,Odihna" amdnatd'.
Deş.i nu cu toatli convingerea, letopiseţele Ţării Romlneşti ne apun -
am văzut şi mai înainte in acea.tă carte - că Radu cel Mare ar fi fost,
totuti,afuriaitdepatriarhulNifonaltl-leaatuncidndacestaafoat
izgonit din Valahia. ln epocă, aceastli afurisenie , aruncată la plecare
deprelatulmAnios,era,cred,cunoscutl.Altfcln-araveanicioexpli-
caţiegestul lntreprina deNeagoo Basarab atuncicAnd a ajuns domn,
gest care urmărea . dezlegarea• b!eatemului. Radu cel Mare, fiu al lui
Vlad voievod Călugărul şi nepot al lui Mircea cel Bătrln, era un
Buarab, şi memoria aa trebuia eliberatli de orice pată. fn plus (am mai
1pus, cred), ofurUirea domm,lut însemna - automat ln codul mental al
acelui timp-ofurUirea ţ<lrii. Şi o .stare" de acest fel, incomodă ln
,.lumea" creştină, trebuisrezolvată. ŞiNeagoeBaearab,discipo!spiri­
tual al patriarhului Nifon, a lncercatsă o rezolve
Sigurcăin Vio/opo/riarhuluiNi/or,episoduladuceriilnţarl a
moaştelorluiNifon(gestimperialcarci-acutremuratlntAipecălugării
de la Athos) închipuie un enmplu (clei , în fond, este istorisit un ,mira-
col"), grii.itor pentru meşteşugul !ui Gavriil Protul, autorul hagiografiei.
Mi nunea produsă de aacrele relicte (sic riul lui Nifon, faţă de care
voievodul a fli.cut gesturi de adAncA pietate, a fost pus , deasupra
mormântului Radului Vodă", iar cei din preajmă ,făcură bdenie toată
noaptea împreună cu domnul Neagoe Vodă, rugându-se sfinţii u.le
pentruertăciuneaplcatuluiRaduluiVodl") afostaccesibilădoar(.sAn­
gur") lui Neagoe Basarab. Ceea ce poveate,te Vio/,::z este un ,M:cnariu
aldezlegării",într-ointruchiparecutotulspectaculoasăfiConcretizat
după moartea culpabilului.
Semnele ble•temului suspendat asupra lui Radu cel Mare sunt
evidente: .[ ... ] s -au rupt ocoabele cele de fier f i acoperămAntul
mormântului Radului Vodă şi degrabă să desfăcură marmurile şi să ivi
trupuldinlăuntrualRaduluiVodăgroHnicşiintunecat,plindepuroi
f ideputoare" . .,Apa",izvorAtădinsicriulluiNifon,lichidsacru,spall!.,
purifică fi .dezleagă" (,fi spală tot trupul Radului Vodă şi-l arată
luminat").
 Rămăşiţele voievodului iertat (e! mulţumi [ln vi•?] lui Neagoe
Basarab.de milostenia ce au făcut pentrudAnsul")îşi vor putea găsi
de acum î ncolo liniştea.

Companionii spdimoşi ai cadaurelor

Patologia maladiei care provoacă moartea este o altă modalitate de
declanşareşiintreţinereaspaimei. În cazul serdarului Barbu Cornea,
celcareuneltise,lmpreunăcu,.11oţiile", dezmembrareaţăriilntimpul
lui Nicolae Mavrocordat prin intervenţia annatei au•triece (păcat
capital,trădare.naţională " ,unfelde/itl~careîncununa ,opera",căci
individulîşimaitrecuseincontşialteatentate),iremediabiluleste
anunţatdeodilat.areşicianozaremorbidă(.îndînzecezileeeaubolit
s-au umflat şi au negrit tot trupu"), chinu l fizic, •uferinţa marimil
materializată aiciîntr-oxtranieellCpulzare aglobHoroculari-,.şilncă
viu fiind ochii amândoi i-ausăritdincap"-fiindconcretizăriale unui
blestem necesar (darsu bînţeles)
Scriitorul - Radu Popescu în acest rând - relatează această . moarte
reaşigroaznică"fo\osindu-sedeniştcştiri provenite de la martori
credibili(, precum dela cei ce aufostdefaţăam auzit"),iutilizAnd
acelaşiprocedeudeconvincţie(,şiautrimisboiariiceidelaCraioval. .. ]
de -au văzut! şi pentru urmările spăimoase ale unui blestem ro11tit
_seama" pe care culpabilul trebuia sllodeaînaintealui Dumnezeu,
potrivit imprecaţiei publice (lnhumarea întovărăşită de blesteme
lnsemnadefapto ,ell'cludere"),alnceputextremdeoperativpri n acţiu•
neaunoragenţidevoratoridincarescriitorulfaceniştelntruchipări
dlltătoaredefiori.Suntscripturisticicasorginteaceşti.agenţi"(ş i
prezenţi în blesteme - ,viermii cei neadormiţi" ; li pomeneşte şi neştiu­
tul autor al meditaţiilor [Cugeldri ln ora morţii le-a zis Hasdeu] pe
care popa Grigorie din Măhaci le copiată în sbomicul său [.Codex
Sturdzanus"]: , [ ...] te cutremuri că trupul ţi-l vor mânca viermii in
groa p ă"), dar- faţă de un .comun" al acestor devoratori amatori de
aubstanţăorganicăintratălnputrefacţie -scriitorulleamplifieăputerea
deîn râurirenegativăderivatădinfuncţialordistructîvă(proresulde
retntoa.-.:erea ,pu!beriilnpulbere" fiindconturbatfiabătutdepeea!ea
uneifireştiputreziri),transformăudu•Îin ,semne"alejudecăţiidrepte
a lui Dumnezeu (,executant" al blestemului) şi însoţindu-i cu un lnspcfi-
mlî11tcflor vizual (o posibilă reminiscenţă acripturistică, fiindcă viermi
mari - eadevărat,cupatrupicîoare,cucapeteşicuureehi, ,strămoşii"
cAinilor-auieşitşidincraniulluiCain)şiolfaetiv(eapabilsăinfcsteze
unspaţiusacru): ,[. .. ]iardupăceaumurit,şiautrecut3zile,aufost
ieşit
vienni din monnll.nt şi putoare mare, cll.t a•au umplut beserica. [ ... )
Au fost viermi marialbicucapetilenegre ... •.

„Să fie proclet şi neertat f i în lumea aceasta

şi în cea viitoare". Spaţiul şi Timpul

,.Lumea de aici"
Nici fonnularea din acest titlu (pe care mărturisesc că am căutat-o
îndestul) nu este foarte omogenă în planul celor două categorii
fundamentale. Vorbeşte,lntr-adevăr,de .lumea aceasta" şi de . cea
viitoare• (lumi în ambele cazuri), dar ,perechea" pare a fi alcătuită
prinraportarelaamll.ndouăcategoriile; arfivorbadeocombinaţie
spaţio-temporală. Multmaievidentăest.eaooastllcombinaţietnalte
blesteme, în care se vede limpede că spaţiul, locul, marcat de regulă
prinadverbe,aparţinetrupului- .Dumnezeusă-irisipeascăoicitrupul
lui,iarlnoio/oviitooresufletullui- ,iarlimpulareînvedereaufletul.
,.Despărţirea" şi,reunîrea" lntr-o.aupracat.egorie" suntevident.elncă
din cele mai vechi apariţii({ ...] togo dapobietUBogUzde telom, a vU
bUdUStim oici duka [,pe acela să-l bată Dumnezeu aici eu trupul, iar
în veacul viitor cu suflctul"-hrisovde la Ştefance1Mare,9iulie
1466))şifireşti,aşzioo,pentrucăpedeapsamaterială,corporală,se
realizeazăoici,pepămll.nt,in,.lumeaaceasta" Rvizibilu!ui,iardistru­
gerea sufletului se va produce dincolo, acest .dincolo" însemnând-
zicea Cristina Codarcea - concomitent „lumea cealaltă" (invizibilul
neseparat drastic de vizibil, prezent Intre oamenii Evului Mediu prin
totfelulde,.apariţii .. ')şi.viitoru\"
.Lumea de dincolo" ea.te, de altfel, rezultatul năzuinţei omului spre
trans,;endent(aşaauapărutşireligiile),sprealtorizont,e.ldorinţeilui
de e. ieşi din efemer, din imedie.t.•Lumea de dincolo" este absolută, Hte
opildăpentru.lumeadeaid" (uizibilulesteurmainuizibilului-spune
Jacques Le Goffi, un exemplu aacru şi superior, deosebit (dar cu o
graniţ.ă foarte permeabilii) de profanul de aiciu .
Înblesteme, . lumcadeaici"esteolumeabolii,achinului,a,ufe-
rinţei-Cain,blestemat,,.11uapină" ,i ,tremură", .tărAndu-ae• e.ici,pe
pămAnt-,s morţii,olumelncarecelasupracAruia a fost aruncată o
imprecaţienumaipoatedezvoltaproiecte,undeelme.izăboveştedoar
pentrua•şiprimipedeapsa(care includee.proapelntotdeauna ,iaec­
venţ@ realizabile aici; cele ole trupului, de~igur).
Din.lumea de dincolo", blestemele-exponentecalificatea!eNegati-
vului-evocil sau descriu (1uccint) doarfodul, Bpaţiu fundamental al
.geografieisubpilmilntene",loccertificatal aupliciilor.lievocildirect
oricAtdeciltexplicit·
(... l,ide1l va!ntilmpladofure 1au sloln1trline,ecineva{e1tevorba
de o cartel, 11-,; aducă aminte de munc.o. i.o.dului, el m.o.re eote .o.m.o.rul
munciia ce i.o. ; , idupl moarte lnchinurinelncetat e1ioe deochidi ochii
aJ.i ... ;uniic a aceiacutoaticau lorlmpreunl eifiecuAntihri1t,,icutoţi
diavolii, ol ocinezefoculeel nutin.o, iviermiiceineadormiţi,iproci,
(avemaicio.definiţie"aproapecomplet.ăa .mobilelor"infemale:dia­
volii,foculcelnestlns,viermiiceineadormiţi)-sauprinreferiricenu
la1A loc nici unei îndoieli, doar iadul putând fi locul avut în vedere:
(... I iar cine 1-ar i1piti d o~ de l.o. mina me , ; a copiilor miei, do fure, 1t-i
ia diavoluloufletul ace\uia,,i al-imeargl•ufletu!a un!occuludo.,icu
acei.o. ceaurbtignitpeHriato1;slfiia llca, ullui!ntr-u11loccu a ludii;
eJi .o.ibiapetrececuluda!ntr-unloc;iarlvoi d fiţiprocleţi ,iafurisi\ide
vlldicaliomHriotoo [.. .J ,idevl!diciamea, 1laveţiparteculuda,icuAri e
lntr--unloc°'.
Erafiresecablestemelesăfixezedreptreşedinţăindezirabililorlocul
, muncii veşnice• (să-mi lngăduie cititorul să-i reamintesc că romA-
ne8cul mi.uic4, folosit ln textele vechi cu Bensul etimologic, vine din
slavul mQka - ,chin"). ldceadelocinfernal ,cuinBtalaţii de ardere în
flliclirisauficrbcrcîncazanecusmoalli",delocalpedcpsoietcme.. ,
ideeadeiad,pricinlidespaimlincîntreruptil.(numitlnromAnicuo
formă ce aminteşte de grecescul Aidh şi slavul add), creştinii au luat-o
de la vechii evrei, care au fixat spaţiul pedepsei pentru păcătoşi în
Gheena, o vale de lingă Ierusalim, unde erau sacrificaţi în foc copiii
Ul Regi, 23, 10). Conceptul fundamental al spaţiului creştin al
sancţiuniierafocul,focul .corporal", pedopsit-Or;foculcaexpresiea
judecilţii divine - ne spune Vechiu/ Thstoment (Deuteronomul 32, 22);
focu\veşnic,denestins,opusvieţiiveşnico(Motei,25,46),focu\mereu
inacţiuneîntr-oalcituire s ubteranăfărăieşire,concretizareamAniei
de neocolita lui Dumnezeu, stârnită de păcat• .
• Clienţii' pentru iad n-au lipsit niciodată. Pe ei - pe cei 0 ce au
imbltrAnit ln păcat şi s-au obicinuit în răutate şi nu poart.11. grija
niciodată pentru mAntuirea sufletului 8ău. Toată ziua curveşte, prea-
curveşte, năpbtuiaşte,apucă, nusă ruşinează denimeni, nu 8ăteme
de Dumnezeu, nuascultălnvă\ături, nupriim~ştesfaturi. .." -liiden-
tifica Antim Ivireanul şi ii sfl'ltuia să se pocăiască, lncepAnd cuo
mărturisire cins~ită şi comple;.,i ;
 Şi la a cea mincinoad ispovedanie ce Faum. [. .. ] Nu apunem el ţinem
bllaurulcelcu7capete,2aviatila,!neuibatlninîmileno.stre,deneroade
totdeaunaficaţii,caruginaprefierşicacariulprelemo,cezieemcln-am
făcut nimlnui nici un riu. Nu •punem •trâmbttAţile ce facem totdeauna,
clevetirile,voile,-eghiiate,făţăriile,mozaviriile,vAnzărileşipArlilecefacem
unulaltuiacad-laurplimdincinstealui ..•
ln iad îi vedea pe astfel de devianţi şi Dimitrie Cant-emir{în Divanul,
într-un discurs mult mai complicat, desigur, pe care l-am mai citat):
[.. ,) aşa şi fiii tli [ai Lumii - n.a.J, de ln p.tmlnt ie~nd, iarAşi prin mai
nepriceputlvreme,iar!lşi 1n ţlrna lor•l!ntorc. Şi pentru puţintclu'}t'ţi
puţinticll.vremedeşartll şifărllfolOAde zmierdare,rrozavA,lnocurtAvreme
mor ş>.dtr&e.Şimaivllrto o adovAratdeplăn ofldetânguitiaotecA,dupA
viaţ.âf1:irâdefol0<1,murindcutrupul,morşicusufletulşialghoenein„tin­
suluifocmoştenitorişilăeuitoridfac.

Celor ce aveau .~ufletul legat şi muncit în mAinile dril.eului"

rJndreptarea legii), aşa cum .se afla trupul legat pre pământ" (in urma
afuriseniei ori a blestemului), celor care simţis<'lrl, încă în viaţi\ fiind,
mu~ătura diavolului (morsus diaboli) şi primiseră un soi de stigm at
a l răului şi o proiectare a traseului condamnării (spre acel spaţiu
diriguit de Satana), păcătoşilor incurabili, prin urmare, le era rezervat
focul et,ern (Matei, 25, 41; 9, 43 , 45; Marcu, 9, 44, 48; Luca, 3, l7, 24),
îndepărtarea de Dumnezeu, întunericul, scrâşnirea dinţilor, viermii cei
neadonniţi (Marcu, 10, 44) şi plAngerea. Aceleaşi date Ie punea Antim
Ivireanul la dispoziţia păstoriţilor săi:
Şi de •• va lntllmpla 4i va muri ticAlo•ul ~i nepriceputul om naiopovedit fi
nepocăit merge ln focul cel wlcinic, !ntru întunerecul cel den afară, ln
viiarmeleeel neadormitşilnacrâşnirea dinţilor,lnmânadiavoluluişi,ui
lip•eştedea!a,·a lui Dumnezeu

(o separare tragică, pentru că ruperea comuniunii cu Dumnezeu,

excludl!rea din prezenţa Domnului [Malei, 7. 21, 23; llTesalani
ceni, 1, 9] însemnau intel'l\icerea mântuirii; blestemele nu puteau rata
o astfel de pedeapsă - .Nici faţ-ii Christosului nostru Dumnezeu să nu
o vadă ...•, sau .Faţa lui Dumnezeu să nu o vezi ... •, ori .Şi faţa lui
Dumnezău sl nu o vru:11." -, extinzAnd chia r şi către alte pe~onaje
sacre conceptul de .depărtare"), .de bucuriia îngerilor, de frumllSeţile
raiului. den desfătarea sfinţilor, den fericita viaţă", Acest tărâm al
suferinţ.ei est-e numit, în Noul 1htament, iad (,.Şi ln iad, ridicându-şi
ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr ln
s/1.nul lui' -Luca, 16, 23),gheno (Matei, 5, 2, 29, 30; Luca 12, 5), iezer
de foc, întunericul cel mai dinafara (llfolei, 25, 30) ~a u pur ~i aimplu
muncd ~eşnic(I (Matei, 25, 46)"
În scena Judecăţii de Apoi, sec;iunea rezervată .Iadului" îl întâm-
pina pe credincioa chiar din clipa apropierii de Biserici. Discuraul tul tic
ii spunea aceluiaşi credincios că Infernul trebuie să fie sub pământ.
Autorul unui manual de pictură bisericească din 180511 imagina astfel
(am mai folosit acest pasaj):
Iarădedeauptul roateifliogroapăşiunb!Uaurmarelntrudânsa, avll.ndtn
gura lui un om cu faţ.a lnjoo , vhll.ndu.o., 5'ânll. la mijloc; şi moartea apmape
l.\ngildins ul,înliuntruşieaingroapi; ,iţinolnminăoeuceremare,pre
caNl în grumazul bAtrânu!uiopuneşitltrage predânauljos.
Cartea recoma nda şi ei:plicaţii:

Iarlllagroapă[l,crieJac~•tea:.,Atotmlincătoriuliadul ,imonrtea ' .Iarăla

acelaprecarelelllnghitebălaurulaceotea : ,.Ama.r , icinemăvaizbAripre
mincdintruatotmâncătoriuliad?•07

Pedepsele Iadului erau reprezentate în picturile ce Im podobeau pere-

ţii bisericilor {stârnind interesul călătorilor străini .. ). Aceste picturi
prelucrează uneori teme necanonice (unele chiar ,locale", cum ar fi
păcătosul care a stricat hotarul, hoţul dintr-o biserică maramureşeană),
teme împrumutate din literatura populară şi din cărţile apocrife. În
Biserica din Leşnic este pictată tema ,Coborârii Maicii Domnului in
iad ", cu o legendă- ,Păcătoşii scrâşnesc cu dinţii, unii în întuneric,
alţii !n viermi" - apropiată de povestirea acestei descinderi nerecu-
noscute de Biserică: ,.Şi-i mânca viermii neadormiţi şl scrâşca cu dinţii ....
ReJaţii despre , lumea de dincolo" li ofer eau cititorului din Veacul de
Mijloc o sumedenie de compuneri: ,călătoriile", .vedeniile" şi .risele"
(gen bine dezvoltat in m<!diul călugărilor). Aoosto texte apocrife - unele
de veche tradiţie: voiajurile extramundane.,- preluate de literatura
creştină, având o antichitate considerabilă, ii furnizau cititorului infor-
maţii (prorocul baia urcă in slăvi - într-o legendă bogomilică ajunsă
şi la noi în secolu! al XV-iea, Vedenia lui Isaia - şi vizitează şase din
cele şapte ,ceruri") şi-i satisfăceau nevoia de naraţie". Aceste com-
puneri le erau folositoare autorilor de blesteme, fiindcă, dincolo de
imaginile despre spaţiul supliciului , întreţineau - într-o .lume" cecul -
tiva sincer sentimentul religios - acea atmosferă de frică, esenţială
pentru sporirea eficienţei imprecaţiilor. În chiar textul pe care am vrea
să-l reamintim cititorului, pentru vechimea lui in literatura română,
Cuu&nlu de îmblare pre la munci (tălmăcit ln română din slavă, dar
resti tui nd categoric un original grecesc; copiat de popa Grigorie din
Măhaci în sbornicul său"), Sfânta Fecioară îi găseşte în iad, cufundaţ i
în râul de foc pilnă la brâu, pe cei .carii n-au ascultat de tată-seu şi de
mumă-sa, ce-au priimit blăstemul părinţilor, dereptu aceea să mun-
ce~cu aşa". ,Blăstemătorii", păcătnţ,i erident, ,spândzuraţi de limbii"
îşi au,; ei locul în profunzimile infernale, alături de 0ocărătorj ", .clevet-
nici", ,menciunoşî " şi , tâlhari".
Condusă de arhanghelul Mihail (.sfântul îndrumător• era un topos
obiigatorju al călătoriilor ructramundane) şi însoţită de patru sute do
lngeri,MaicaDomnuluicoboarăinprofunzimeaterifiantă(fărăieşire:
.Cine intră fn această muncă n-are acela a vede lumină ln veacu"),
unde ,muncile n-au număru", face o cercetare minuţioasă, se cutremură,
compătimeşte şi 0 !acrămă". Ea descoperă ln acel loc cu .plângere mare,
vărtoase" toate .semnele" infernalecucarene-auobişnuitevangholiile
sinoptice:.întunerecuşimuncămare", .dzăceasmoa!ăpreei",.unde
eraunrâudefoc.Şiieşiiaparădefocuşieraîntr-însmultu nărod,
bărbaţi şi mueri ", . un om spăndzurat de picioare şi-l mânca vermii",
.unnuordefocutinsuşipremijloculnuoruluierapaturelnparăde
foc" ,.neşteoamenimâncându-ineştefericuarepişitreicapeteşicu
doaocapete ",.vădzumâncându-ivermiineadurmiţi" sau, sintetizat,
.şivlidzuacolounrâudefocuşiintunerecmareşiviermineadurmiţi
şi smoală clocotindu ca focul[ ... ] şi-i mânca viermii neadurmiţi şi

;:i!::::e ~n~:nec~~~gl::f:e;~:e:ii~ t:ş~:~:~:1\~;~~::i~~a~~

atedepădtoşi,pecarevizitatoarealicerceteazllrândperând.1i
q,mpătimeşte-ziceam-,incean::ăintervenţiideuşurare,dar- ·atunci
cândcstecazul-searatălsfelderiguroasăşideseverăinconfirmarea
podcpselor.
Astfel de compuneri, cercetate de cititori, depozit-ca şi discursul
canonicoriiconogrsfia(măgândescla .acei iudeicareaustrigatlmpo-

~t,:1;;::i\,f;(s~:-~;;u~".:i/~:7tJt;,~::;.a:~::rili~i/fon~'";;hi;;:,:f;::;,;
seaflăma imulte,viziuni" despretărilmulsuferinţei. Dacă pustnicul
carespune,povestindu-şi 0vedenia", 0 amvăzutpământuldeschis şipe
mine cufundat în adâncimea lui. Şi am văzut trupuri moarte, z.ăcilnd
pu t rede şiimbucătăţite, pline de un mirosfărăseamii de urlt"a
. excavat"s uperficial,oprindu-seintr-unstratsepulcral,istorisirea
celuidepevalealordanuluiprezintăcategoric l adul,uniaddens,
JMlpulatcueretici:,.f ... ]locintunecos,cumiroaurătşicufocşi-iariitii
ln mijlocul focului pe Nestorie şi Teodor, pe Eutihie şi AJ)Olinarie, pe
Evagrie şi pc Didom, pc Dioscur şi pe Sever, pe Arie şi pe Origen şi pe
alţi câţiva ... •. La fel, . visul" călugărului din Tebaida Egiptului: .Şi
lntr-adevărvedeinextazrâu defoc,iarînelmul ţimemaredeoameni,
înmijlocul!orvedepefratelecufundatî_nrâuldefocpânălagât"".
Agenţii înfricoşătorului spaţiu (ce-i găzduia, ne amintim, pe m~rii
păcătoşi - .SA fie cu Iuda", se menea frecvent ln imprecaţii) ieşeau
câteodată spre a-şi lmplini misiunea malefică. Blestemele nu ocolesc o
asemeneaeventualitate:.[.. .ldetoat.ealelorce]evăzut.ecadeaverea
dreptuluilovdiavolulsăşeatingă".Ştiind,poatc,căaceiac&rese
chinuiauînvăluiţi in întuneric, atunci când au fost vizitaţi de Sfânta
Fecioară,eraupăziţideunlnger,drasticlnatitudini,diaculConstantin
Veisallblutemiipecelcarearindrăznisăfurecronografulcopiatde
el,săoibăîn zililevieţii l ui".dedriapta• unJngernemilostiv"(toto
apariţie infernală). La rigoa re, crede autorul blestemului scris pe o
Liturghit în prima jumătate a veacului al XVIII-iea, se poate ajunge
şi la pedeapsa ma:timă- schimbarea radicală a esenţei, prefacerea
luminii ln tntuneric(evident, . tntunerecul cel den afarr):.Şi cineva
stricaaceastlitocmalăslifieanathema,proclet,diavol"

Timpul blestemului

Închip natural,prinesenţaşifinalitatealui,blestemulnuare
nevoie de trecut. Acest timp, care arată o acţiune terminată pinii tn
momentul vorbirii, li este nefolositor, fiindcă imprecaţia e:tprimli
. proiecte", solicită o pedeapsă spirituală, girate de Oumneieu care,
într-o formulă completă, bimembrli, cheamă suferinţe fizice teribile
pentru cel blestemat (uneori şi pentru urmaşi) şi dezvoltă, adesea,
consecinţe ineluctabile !a judecata univef!lalli. La fel cred că poate fi
descrislişiinutilitatcaprezetltu/ui,deşi-morfologic-fonnatemporalli
verbalii cu cea mai mare frecvenţă !n blesteme este prezentul con-
junctiv: ,sli fie blestemat...•, ,.să fie la un loc cu luda ...• etc. Sensul
acestuiprezentestelnaămaidegrabăcelalunuiviit,irnts{ârfit,apar­
ţinind unui .timp" imens, dilatat cu bună ttiinţă (s pre a cuprinde
sancţiunile), un timp aproape fictiv, cu !imit.fi greu de întrei.li.rit în
multe cazuri. Pare a fi timpul vect,irial ce-ti apropie din cind !n
dnd fragmente de et.flrnitate necesare lmplinirii imprecaţiei, dar, în
fapt,arnfoarte rerde-afececudeafil.şurarea mburabilă, reali, cu
crono\ogialinearll., cuo .istoridt.ate"controlabilă,datatăti ,databilli".
El iese de multe ori de sub controlul ,vectorial"şi intră sub domnia
nebulosului, căpliU.nd acce, la o dimensiune Hcră. Nu ute, am
impresia, acea sacralitate apecificătimpuluiC<Jnsacrat, adiclice!uice
se opune - zicea Mircea Eliade - timpului profan. Sunt de părere unii
cercetltoricămetamorfozele,provocateuneoridebleateme(lnbasmele
fentaatice)aesupuntimpuluiconsacrattiauloc:pedurataaceatuia.La
fel - se zice - actele cnaţiei ti actele distructiue (cum ar fi blestemul fi
consecinţele sale) nu ee fac C<Jntinuu, d ln momente apeda\e, cum ar
fi reluarea ciclului natural,cAnd . aensibHitatea" timpuluiaeaccan-
tueazAşihotlrArilecareaeiaucapătăovaloareaparte,incomparabilli
cuaceeacarecaractorizeaziactelelntreprinseînafaratimpuluicon-
aacrat.Interogareablestemelorromineştinueducerăepunsuricareai
consolide!eacestpunetdevedere.Maidegrabăa,puteafideacordcu
acea opinie care spune că timpul 1n cere se consumi experienţele magice
(blestemulesteunactdemagielexicalli)nuesteomogen,nuoferlinicî
o funcţie cantităţii (indicaţiileinlegăturicu 0 măs urabilitatea• aunt
rare,darnulipseaccutotul)tinuesteinfinit,avAnd ,.sfArşitul" propriu
eshatonulul, are un profund caracter subiectiv care dă ace!eia~i
secvenţe temporale .lungimi" diferite" şi diseontinuitiiţi caracteristice.
Toate acestea aunt .semne" ale viitorului, veritabilul timp al bleste-
melor, un viitor al pedepsei .fizice", pământeşti (.Să-l bată Dumnezeu
aici cu trupul"), dar şi un viitor al ,vieţii de dincolo", al sancţiunii
spirit uale destinate sufletului

Un întreg sanctoral pedepsitor

Dintr-un unghi particular a analizat Jimpu/ (0 ti mpul blestemului",
fireşte) autorul - un ardelean, verosimil, şi apropiat de Biserică, poate
preot - al acelei .cărţi de afurisanie" pe care a editat-o Gheorghe
Ciuhandu (în Revisto leo/ogicd, XVII, 1927, nr. 11, pp. 335-357).
Împotriva .vrăjmaşilor robului lui Dumnezeu [cutare], care pe mine -
zice autorul - mă chiamă ln ajutor" sunt convocaţi o mulţime de sfinţi
din calendarul bisericesc (ortodox) în formule stereotipo·
I. Să-l batl Domnul cu PreacuviOJ1ul SimMn Ji cu Naşterea Preasfintei
Nbcll.toarei de Dumnezeu, cu lnA!ţarea cinstitei fi de viaţi filcătoanoi
Cruci[ ... ] 14. Bată-1 Domnul cu cin•tita Cruce fi eu cei 7 Maca vei: Bată-I
Domnul cu ochimbar,,a la faţă a Domnului Io. H•.: batl-l Domnul cu
,f.
adormir,,a Nbc. de Dumnezeu,; cu ap. Vartolomei ti Tit; Batil-1 Domnul
cu Uierea eapului of. !OJ1n; Batil-1 Domnul eu ve1tmilntul Nhciltoarei de
Dumnezeu, !n ve,:·· vec'l. Am"n.
Secvenţele - pai8prezece - , caro includ totdeauna mai mulţi sfinţi
şi/sau aărbători, sunt numerotate. Capătă astfel ritm şi rigoare. Ele au
lnsă din capul locului cadenţa asigurată de aşezarea în calendarul
anului bisericesc, cu începutul la 1 septembrie:
1. - Preacuviosul Simeon - 1 septembrie
- Naşterea Preufintei Născătoarei do Dumnezeu - 8 septembrie
- !nălţarea cinstitei şi do viaţii făcătoarei Cruci - 14 septembrie
2. - Sf. apostol Toma - 6 octombrie
- Sf. apostol Iacov - 9 octombrie
3. - Dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana - 9 septembrie
- Sf. mucenic Comelie
- Marele mucenic Eustatie, Agapie şi Teopist -20 septembrie
- 1naintemergătorul şi Botezătorul Ioan -23septembrie
- S. apostol şi evanghelist Ioan Teologu -26septembrie
4. - Sf. apostol Toma - 6 octombrie
- Sf. apostol lacov -9 octombrie
- Sf. apostol Filip -11 octombrie
- CuvioaBa noastră Paraschiva -14 octombrie
- Eva nghelî~tul Luca -16 octombrie
 - lacov, fratele Domnului - 23 octombrie
- Marele mucenic Dimitrie - 26 octombrie
5. - Doftorii fiiră de arginţi Coama şi Damian - l noiembrie
~ Soborul maimarilo r voevozi Mihail şi Gavrîl - 8 noiembrie
- Sf. părintele nostru Ioan - 12 noiembrie
- Cuviosul păr. nostru Nil
- Sf. păr. n. Ioan gură de aur - 13 noiembrie
- Sf. aţ,osto\ Filip - 11 octombrie
- Evagh. Matei - 16 noiembrie
- lntrareatnbiserid a Preasfintei Născătoare -21 noiembrie
de Dumnezeu
- Sf. muceniţă Ecaterina - 25 noiembrie
- Sf. m. mucenic Mercuric
- Sf. ap. Andrei cel dinUii chemat - 30 noiembrie
6. - Sf. proroc Naum, Avacum şi Sofronie - l, 2, 3 decembrie
7. - Sf. muceniţă Varvara -4 decembrie
- Păr. n. Ioan Damlll!Chin - 4 decembrie
- Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul păr. n. - 5 decembrie
Sava cel sfinţi t
- Păr. n . Nicolae - 6 decembrie
- Făcătorul de minuni Spiridon - 12 decembrie
- Se. mucenici Eustatie, Eugenie, Mardarie, - 13 decembrie
Orestşi Luchian
- Sf. prorocAghen - 16 decembrie
- Sf. proroc Danii] -17 decembrie
- Ss. trei coconi: Ananie, Azarie şi Misail - 17 decembrie
- Sf. mucenic Ignatie - 20 decembrie
- Naşterea lui Isus Hristos - 25 decembrie
- Sf. mucenic Ştefan - 27 decembrie
- Mărturisitorul Teodor
- Tăierea împrejur a Dlui n. Is. Hs. - 1 ianuarie
- Soborul Înaintemergătorului Ioan -7 ·anua ·e
- Cuv. păr. n. Teodosie - 11 ianuarie
- Cinstitul Laur
- Sf. ap. Petru - 16 ianuarie
- Sf. păr. Atanasie - 18 ianuarie
- Gligorie bogoslovul - 25 ianuarie
- Sf. părinţi lpolit, Vasilie, Grigorie şi Ioan - 30 ianuarie
8. - Întâmpinarea Domnului - 2 februarie
- MarelemucenicTeodorStratilat - Sfebruarie
- Proroc Zaharia - 5 se ptembrie
- Sf. mucenic Blasie - 11 februarie
- Marelem. TeodorTiron - 17februarie
 - Aflarea capului Botezătorului Ioan - 24 februarie
9. - Muc. Eudochia - l martie
- Ss. 40 mucenici -6 martie
- Bunavestire a Preasfintei născ. de Dumnezeu - 25 martie
- Soborul mai marilor voivozi Mihail şi Gavril - 26 martie
10. - Maria Egipteanca - l aprilie
- Mareic m. Ghoorgh.ie - 23 aprilie
- Sava Stratilat
- Cuv. Eliaaveta
- Evangh. Mar<:u - 25 aprilie
- Apostolul Iacov - 30 aprilie
11. - Sf. proroc Ieremia -1 mai
- Ioan răbdătoriul -6 mai
- Ioan Bogoslovul -8 mai
- Cuv. Arsenie cel Mare - 8 mai
- Sf. proroc Isaia -9 mai
- Sf. ap. Simion Zelota - 10 mai
- Pahomie cel mare -6 mai
- Sa. Constantin şi Elena -2 1 mai
- Simeon cel din munte - 24 mai
12. - Sf. ap. Bartolomei - 11 iunie
- Varnava - 11 iunie
- Sf. ap. luda, fratele D-Omnului - 19 iunie
- Naşterea prorocului Ioan - 24 iunie
- Sf. ap. Petru şi Pavel - 29 ÎUDie
- Cei 12 apostoli - 30 iunie
13. - Marele m. Procopic - 8 iulie
- Ss. muc. Chirii şi Iudita - 9 iuhe
- M . muceniţă Maria - 17 iulie
- Sf. proroc Ilic - 20 iulie
- M. m. Magdalena -22 iulie
- Foca - 23 iulie
- Sf, Ana - 25 iulie
- 27 iulie
14. - Cinstita Cruce - 1 august
- Cei 7 Macavci - l august
- Schimbarea la faţă a D. ls. Hs - 6 august
- Adormirea Născ. de Dumnezeu - 15 august
- Sf. ap. Vartolomci şi Tit - 25 august
- Tăierea capului sf. Ioan - 29 august
- Vestmântul Născătoarei de Dumnezeu - l octombrie
 Scriacamlngrabil. (sau, poate,neglijonţele aparţincopiei),aceat
bleetem ,calendaristie"-cudestuldepuţineorori(doarinvreodouil.•
·treicazurin.amreut itail.facidentificlirile,dacil.nucumvavorificilrile
molon-a ufostsuperficiale )şi înadvertenţe(uniiafinţiauntrepetaţi,la
primaapariţiofiîndînregistraţicuanticipsţieşiincorect;pe26iunie
este doar ,soborul arh. Gavril"; pe sfântu l .ril.bdătorîu", cinstit pe 6
maiîlchemalov,nuloan ; lncalendaruldeacum,pe9iulieeateprb-
nuit doar Sf. mucenic Chirii; marea muceniţă cinstită pe 17 iulie se
chema Marina, nu Maria) - , având câteva replici tot ln Ardeal, propune
cel puţin o trăsătură particulară. El mboară timpul blestemului, li
ritmeazăprinprăznuirilemenţionate.Aceattimpnupareafiinaă şi
unullimitat,mărginit,pentrubunulmotivcil.aniicurgunuldupăaltul .
Astfel privită, impreca\ia pusă în seama întregului sanctoral devine
cumva permanentă şi cu atât mai de temut. Un supliment de forţă. (ce
funcţioneazăşicafactorde 0lnspil.imlntare")este11siguratde.coope•
rarea" sfinţilor invocaţi într-un şir impresionant.•Cartea aceasta de
afurisenie" impune - putem apune - un blestem fără răg1u, perpetuu,
o proiectare în iremediabil rezolută şi inatacabilă

Un timp al memoriei
,Săfiefecioriiluidep<lire ,într-unneamd aemăturepom!lllalui, .. " -
scria diacul caro a rodacj.athrisovul prin care Matei Basarabacotea
nişte mănăstiri do sub tnchinaro gNcească , aşezând între multele
pedepae (maitoatefior~),ln tiratelnbleatem,şiaceestil. 0 atingerea
pomenirii" (copiatul noatru scrie pomond, cu slavonismul ce însemna,
ca şi variantapomeand, folosită ln blesteme, , amintire"). Era o concreti•
zareaaoo\ei sugcetiibiblicepecareoutilizaseşiMironCostinvorbind
despreunvoievododioa c11retşi .borAse" sufletulln 0 prlipil.ştileiadului":
.Şi cum scrie Sfâ nta Scripturii: •Perit-au pomenirea lui cu sunet-".
Oispariţiasmintirii,interzicereapomenirii,eraosancţiuneesprli,
lafeldevavl(saupostechiarmaigravă)decAttnsl;imoartea,fiindcă
lnsemneo acoateredintimp,diniatorie . Amintire11de1preunin1 lnceta
să mai e:i:iate - 0 1ă ae măture de pre plmAnt pomana lui"; ,.111 se ,wafiă
neamul aceluia după faţa plim lintului" - prin suprimarea. proximei
generaţii (.într-un neam ... "), a .feciori\o,.". Timpul memoriei unui indi•
vidşialfamilieisalelnceta aămaifiinţeze.Nudoaridentitateacelui
bleatemetsecufundeînanonimat, citotneamul(aupusaceluia;iblea-
tem, ca ln ace! ,jurămAnt" al preoţilor la care m-am mai referit -
. neamul meu şi tot genunchele familiei mele !.alevizant", autorul şti e
sonsulfiguratalslav.koljon0]9ăfieblWltli.mat,afuri1itşinenorocos" )
era ; ters din memoria colectivă. Orice , semn" care putea aă transmită
.pomeana"trebuiaabolit :.[ ... ]şisfllrşitulvieţiimeleaşaslfie,c.ltaă
nu mi se ştie monn Antul.. .".
Un timp liturgic ...
O cadenţă angoasantă (ş i înfricoşătoare) degajă blestemul pe care
pre-0tul ardelean Nicolae Căpriţă l•a scris cu un .condei" al lui, pe un
Triod rAmnicean din 1761 konsorvat acum la Muzeul din Şcheii
Bra,ovului), împotriva celor care a-ar încumeta să fure cartea: . [ .. .]
acela va fi afurisitu de toţi sfinţij 40 do mucenici sau de sfintele
Liturghii de pre•te tot ann". Ritmul fumizat do sfintele oficieri este cel
al timpului liturgic ti el declară o instituire şi o acţiune repetată (cel
puţin de 365 de ori pe an). Putem vorbi de un .timp liturgic"" şi în
cazul rugăciunilor pe care cei vii le înalţă pentru dezlegarea ,legăturii "
Un ucenic al Sfântului Calinîc istoriseşte că, prin 1853-1854, nişte
proprietari rurali din preajma Târgu.Jiului şi -au găsit părintele
neputrez.it ln mormânt (urmare, probabil, a unui blestem ori a unei
afurisenii). L-au dezgropat de trei ori, şi tot de trei ori i-au făcut
parutas (de ziua morţilor, verosimil, într-un timp .rcglementa't" de
momentele comemorative), cu arhierei şi cu preoţi, şi cadavrul a rămas
tot lntreg. Doreau să-l mai dezgroape Inel o dată, a patra oară, cu
condiţia ca slujba să fie oficiată de Sfântul Ca.linie. Scos din groapă (tot
tntreg, nici măcar hainele nu putreziseră) ~i rezemat de zidul bisericii
(cum cere credinţa populară), trupului celui ce se chinuia in ll.!jteptarea
odihnei i s -au făcut .rugăciunile de dezlegare". Pănă ce s-a afărşit
al ujba, conatatl martorul, din cadavru nu mai rămăsese decât o grăml•
joarA de ţărână amestecatA eu oase"
O credinţă conaemnată de Artur Gorovei declara el omul blestemat
de preot nu putrezette nici după ,apte ani (să nu trecem uşor pe \Angă
valoarea magică a cifrei 7 şi pe !Angă .puterile" eparte pe care i•o poate
conferi numărului aceaată încărcătură magică):.[ ...] atunci trebuie scoa
fi rezemat 40 de zile de zidul bisericii şi trecătorii să-i zică , Dumnezeu
1ă•l ierte•". Apare iarăşi numărul csre, în acest rllnd, măsoară, datează
(!n limitele aceluiaşi timp liturgic) o perioadă - cea a recuperării. Inter•
valul celor 40 de sile (tot atât ar dura, după codu! popular al morţilor,
fi răgazul de dupl moarte, când 80 iau deciziile majore privind plasarea
1ufletului tn ,lumea de dincolo", ln funcţie de fapte, legate de cel dete•
dat) pare a fi fost fixat dupl timpul - tot de 40 de zile - scurs Intre
lnviere şi lnllţaro'".

,..Şi un timp eshatologic: Intercesorii ca .pârâşr

la Judecata de Apoi
Cei dîapn.şi aă ignore hotărârile voievodale, cei lnclinaţi d jure strâmb
ori să fure cărţi ale bisericilor erau ameninţaţi şi cu Judecata de Apoi.
fntr-o a doua in.stanţl, de cele mai multe ori, pentru că întâi aveau de
suportat un blestem .comun" . • înfricoşatul judeţ" al lui Hristos, .ziua
judecăţi;", cu hotărârile sale definitive, irevocabik - nedetaliate in
blesteme, dar bănuite cu uşurinţă în cazul celor ce comiteau un păcat -
apare încă din cele mai vechi hrisoave:{ ... ) Kto ne budet stoati vU,wmi
na§em tokm,fti, takovyj da dasl owet Bogom 11U deni s(Jdn.yj (.Cine
nu va sta pe această tocmeală a noastră , acela să dea răspuns lu~
Dumnezeu ln ziua Judecăţii ") aau o .sancţiune spirituală" ln doi
timpi: ,,Acela aă fie blestemat de Domnul Dumnezeu [. .. ] şi să dea
răspuns la straşnica şi nefăţarnica Judecată a lui Hristos" {traducere
din slavonă; act de confirmare - pentru Mănăstirea Humor - din
26octombrie 1491)
Orice carte de dogmatică ortodoxă ne spune - proclamând dreptul
lui Dumm,zcu do a fi judecător (cu ,ideea de judecată" ii obişnuiseră pc
creştini parabolele depănate de Hristos şi repovestite de evanghelişti
,Trimite-va Fiul Omului pe lngerii Săi, vor culege din împărăţia
lui toate smintoE\e şi pe cei ce fac fărădelegea. Şi-i vor arunca pe ei
în văpaia focului; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor" -
Malei, 13, 24-30; vezi, în aceeaşi evanghelie: 13, 36-13, 47-50; 21,
33-41; 22, 1-14; 25, 1-13, 31-46 etc.), ca deţinător al Adevărului şi aJ
Dreptăţii, şi ca instanţă morală . supremă - că sufletele, după moarte,
trebuie să parcurgă două procese judiciare, judecata particulară (sau
individuală) şi Judecata de Apoi (sau universală) .• Căci noi toţi - r.icc
Apostolul Pavel (în II Corinte11i, 5, 10) - trebuie să ne lnfăţişăm
înaintea Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut în
timp, bine sau rău". Părerea dogmatiştilor este că evocată aici (ca şi în
scrieri le unor părinţi ai Bisericii: ,{ ... ] toate sufletele, când pleacă de
aici sunt duse la înfricoşătorul scaun de judcc11tă, având îu jurul lor fel
de fel de lanţuri de păcate" - Ioan Hrisostom") este tocmai judecata
particulară, oficiată de Hristos, care examinează înfăţişarea cu care se
prezintă fiecare în pragul vieţii veşnice şi unde sufletele sunt asistate
de apărători , au martori (propria conştiinţă , ln primul rând) şi acuza.
tori (diavolii care fac efortul ca .negrul" să devină şi mai pronunţat).
Pe această judecată, care formulează sentinţe provizorii (amendabile
prin rugăciunile celor vii), s-ar fi fundamentat ceJc douăzeci şi patru de
0 vămi ale văzduhului " (publicitate şi de literatura românească de col-
portaj în texte de succes), după cele douăzeci şi patru de vicii însemnate
pentru care sufletul trebuie să dea seamă". Cealaltă ,Judecată,
supremă, Hde Apoi", universală, cc se va petrece după învierea morţilor,
argumentată de evanghelişti (vezi Matei, 25, 31-46) ~i de Sfântul
Apostol Pavel prin realitatea învierii lui Hristos (li Tusaloni-Oeni, 4, 14),
judecata care măsoară timpul fixând prin ,Ziua" ei ,sfărşitul istorici",
va pronunţa hotărârile definitive. Ea va restitui integralitatea fiinţ,ei
umane, căci înviate (spre a fi solidare cu • ufletele), trupurile vor
fi lipsito de defecte (.ne stricăcioase " , nemuritoare, puternice). Prin
aceaatăJudecatăglobală(/oan,6,31),detotslăcuprindere,isolemnă,
condusă de un Hrist.os ce se va arUa ln plină glorie şi măreţie
(loon,5,22; 12, 47), drept şi riguroa, va fi concretizat proiectul divin
de mântuire a lumii ti de instituire a unui Bine triumfllt.or. Deciziile
eipublice,inevitabile,carovoreliminaoriceconfuziiînplanmoral,vor
fidefinitive,irevocabile,eterne,înfricoşătoare(.înfricoşată" - zicblea•
temeleromâneşti)-căciînaşteptarealorvor .tremura" şidrepţii,şi
păcătotii - şi vor fixa pentru totdeauna .starea" de Rai şi de Iad ...
Sentinţele ei sunt la fel de sigure ca şi moartea (Romani, 2, 3;
Evrei,10,21).
Blestemeleromâneşti{carecontau,evident,pecapacitateadeapro­
ducespaimăaaeesteîconfru ntărivăditinegale:.[ ... Jşila Judecatade
Apoi aăieşioaânditşidiavolulsăsteiede-adreaptata"),caşicredinţele
populareoriiconograliaauunilicatceledouliîntreprinderijudiciare
într-una singură, dând prioritate, desigur, Judecăţii" universale . Frescele
din biserici (compoziţii abundând ln simboluri, pictate- în Bucovina
veacului al XVI-iea, de pildă - de Dragoş Coman, de Toma de la Suceava
ori de învăţăcei ailor)liinvAţ.au p<,r<>mânicăsufletele au sădea
uamădoarla .tnfrico.şatuljudeţ",conduijde Iisus ce troneazAîntre
Sfânta Fecioară Maria şi Sfântu l Ioan Botedtoru\ (întruchipaţi în tema
.Deîsis",rugAciunea,fundamontalăîniconograliabizantînA,cucar-eli
obişnuîapecredincioşinudoar.JudecatadeApoi",cişiprogramulde
imaginialiconostasuluişicel repartizatabaideisudiceanaosuluil"',
adunaţi î n , Tribunalul ceresc" şi înconjuraţi de apostoli şi îngeri
ca asistenţi. Cercetată la Voroneţ, lntr-o întruchipare de culme,
.JudecatadcApoi"depeperetelodeapus,cugrupurileeidepersonaje
exemplar organizate, ii spune privitorului să se teamA. Pe bolta
cereascA,lnregistrulauperior,seaflăsemneleZodiaculuitiCelvechi
chzile,carezăvorăşteporţileParadisului. Inrcgistru !urm ăterseaflă
,Tribunalulceresc" ,iarsubceipregătiţisAcAntăreascl!.faptclebunoşi
păcateleestedezvoltatAtema.Pregătiriiacaunuluî pentru judecată"
(.Hetimasia"),cuAdamşiEvarugllndu-se;di ndreaptavincete!ecelor
mântuiţi, îndrumaţi de Apostolul Pave l ; din stânga se apropie ceata
păcăteşilor,includndu-ipeduşmaniideclaraţiaicreştinismuluişiai
Moldovei , turciişitAtarii,cuturbanemaripecap,pentrucaspectatorul
al!. -i identifice cu UJ/Urinţă sub raport etnic şi confesional;Moiseli
conducepepăcătoşişilearatăcumânadreaptă .lnfricoşătoruljudeţ".
Înr-egistrulinferîorlşiaflăloculrlluldefocîncareeeiceaugreşitlşi
primesc pedeapsa. Zugravul mai prezintă , Învierea morţilor•, , Cum-
pAnadreptAţii" , ,Moarteacelui drept" ,,.Moarteapăcătmlului", ,Cctatea
raiului" s pre care se îndrumă grupul celor drepţi". De aceeaşi temi
a ,.Judecii.ţii do Apoi" mai ţin şi alte elemente, cum ar li monstrul
Leviathan (pe care ii avea ln vedere, categoric, autorul erminiei pe care
am pomen it-o mai sus în aceastll carte)
Să remarcăm în frescele mănăstirilor din Bucovina (\a Voroneţ,
Humor, Mo!dovîţa, Suceviţa, Arbore) prezenţa .păgânilor" (blestemaţi -
în cronici) între cei destinaţi Iadului. În tabloul pedep,,ei de neocolit,
pictorii - atenţi la ce se intimpla în jur şi cutezători, aş zice - fac loc
unei alteritdţi antipatice, o identifică vestimentar şi o condamnă la
moarte veş nică. Această sentin\ă divină eate o inovaţie românească; ln
pictura bizantină, .pllcăto~ii" nu depăşeau un convenţional lesne desci-
frabil. . Chipurile duşmanilor de atunci ai Moldovei, turcii şi t!l.tarii,
adlllji printre păcătoşi - scria Petru Comamescu, referindu-se la fresca
voroneţeană - sunt carnale şi brutale, cu priviri fioroll.Se, artistul dând
frâu liber resentimentelor sale faţă de ostaşii sultanului, care răpiseră
independenţa ţării, o dată cu retragerea lui Petru Rareş• ...
Discursul . literar• (teologic, ln speţă) cultivă aceeaşi asprime. La
Antim Ivireanul, clipa Supremei Judecăţi, ca şi imaginarul macabru al
damnării trebuiau să- i infricoşeze pe păcătoşi·

[... ] adu-ţ amint,i cu lacrămi moartea, când lntr.acela ceao ere a • Adeopll.rţi
sufletul p!l.dltos ului de la trup 11 lncungerâ nenumăraţi draci cu chipuri
d lhetece iji lnfrico~a\e ,ă răpca•d acel 1unct ticălos . Inc! fi ziuajudedlţii
a drept ului şi ln fricoşatului judedtoriu fi răopunsul cel cutremurat al
Domnului care cu sHipânire •i eu direptate pentru pikiilofi va •ă zică
Duce-ţi - vă de 111 mine, ble , temeţilor, ln focul cel vecinic, care ;,..te gătit
diavolului~ slugilor lui. Şi acele lnfriC"'8te munci ele v<lcinieului ied, carele
tottrupultăuve ave a durerine•uferite,lntri•tareaceanemărginităcarea
oaupăclio.ii !llrănă dejdee s ăizbăvidenmuncl

Aceleaşi icoane, predicile şi discursu! cultic îi încredinţau pe creştini

că Sfânta Fecioară şi Sfântul Ioan Botezătorul erau principalii interve-
nienţi pe lângă Hrist os (Deisis) pentru uşurarea destinului păcătoşilor
in viaţa de veci. Prestigiul de care se bucurau in aanctoral cea care îl
adusese pe lume pe Iisus ca ,.sedin" al Întrupării şi cel ce proclamll.Se
public sacralitatea Fiului lui Dumnezeu le-a conferit acest statut ape·
cial. La români, cultul marianic a fost înt,otdeaune foarte însemnat şi
extrem de popular. Sfânt.a Fecioară ere mame care !şi ţine pruncul la

~!~!J~~~)~cce:a~~~ ~:~.d~Csce::::ţ!
1:!~~~. p:;!us~;::,~:::~!!'.'~:~
şi tămăduitoarea din descântece. Autorul bizantin al Apocolipui Moidi
Domnulu i (copiată de popa Grigorie din MAhaci) a folosit acest topo! al
intervenţiei"', punând-o pe divina vizitatoare a Iadului să se intereseze
de aproape de soarta celor ce sufereau cumplitele .munci", ba chiar să
intervină pentru ei, cu mai mult sau mei puţin succe!, pe lângă cerescul
ei Fiu. Chiar când izândeşte (in urma unor îndelungate insiet-enţe, cu
o ofertă de autoaacrificare şi cu convocarea ln ajutor a celorlalţi sfinţi
fi a îngerilor), reuşita intercesiunii este parţială. Riguros, Hristos
nu le acordă păcătoşilor docăt o plllluire temporară:
[. .. l ee denpt mila maicei meale şi dereptu a îngerilor rugăciune. că multu
mărugarlprintrupăclto,i,iatlda·voiuvoaoşialtoraamulţidelaînviere
mea, din dzua de Paşti, plnă la Domin~ Mare, dumineca a toţi ofinţii. ol
lăcuiţiinraiu,dup•aeeiarăoămeargă la mundl°'
ExploatAnd acet!aşi ipostază de .mijlocitori" al bunăvoinţei pe lângă
Hristos (un Hristos-Judecător) a celor doi sfinţi, blestemele răs'toarnă
spectacular ,funcţiile" şi fac din cei doi intercesori bine,·oitori (,apă­
rători" ai sufletelor maculate) nişte acuzatori lnveniunaţi şi dispuşi 5ă
agraveze llltuaţîa celor ajunşi în faţa justiţiei divine. Traru,fonnaroa
este radicală şi dătAtoaro de spaimo, pentru că aoolaşi prestigiu (de
CSl'f! vorbeam mai sus) sporeşte consistent periculozitatea depoziţiilor
unor astfel de ,pArAşi". Nu mai este vorba doar de retragereaJinter•
zicerea iertării (.,Acela să nu fie iertat de Domnul Dumnezeu şi de
Preacurata Lui Maică ş.i de toţi sfinţii"), act grav, fără îndoială, ci de
o ofensivă teribilă şi imposibil de contracarat. Blândă şi inţelegătoarn
de obicei (ajund. in Iad - ne amintim - , Maria ,lăcrăma" tot timpul),
SfAnta Fecioară se preface în tr-un acuzator de temut:
Iar dacă nuva cinsti aceută danie a noas tră [ ...) ol-i fio pârât ă înaintea
lui Hristo• Maica noastră de Dumnezeu Născătoare ... ; [... ] unul ca acela să
fielnstreinatdevecinicalmpărâţieccreascăşiaăaibăp4răşiprepreufAnta
Fe cioară Maria, N A.scăto a rea de Dumne~eu, nădejdea ce neruşinată a
cre,tinilor;iar egn menu.lca_rilevafi_la anoa~trâ~ânhti_roMoldovi\»;Şi
dlugării( ...]de nuvorplimceeaee,a•te scris ma, •u•,c.i oevoriop1tia
strica, sA lllbă a da rhpun• !a Domnu.! no.,tru !iau• Hristos t i să le fie lor
pAn\fpre • fântanoastrldeDumno:u:uNăodl.toare

'Ibt un adveraar trebu.ia să aibă ln Sfânta Fecioară şi cel cilruia, prin

blestem, i se interzicea iertarea sfintei (.Acela să nu fie iertat de
Domnul Dumnezeu şi de Preacurata Lui Maică şi de toţi sfinţii, amin")
■au i se retrăgea dragostea sacrului personaj - stare ce abolea calitatea
de intercesor rugător la Judecată: ,Iar de o va instreina de la necastă
mănlllltire aă n- aibă parte de drago.stea Maicăi Precistii la înfricoşata
ti dreapta judecată a Fiulu.i Si!.u şi să fie înstreinat de Sfinţiia Sa•
'Ibt ca .pârâş" (, pArAtor" - ,şi să aibă pârAtor straşnic la straşnicul
judeţ al lui Hristos") era convocat şi celălalt intcrcesor important -
Sfântul Ioan Botezătorul. El putea fi, ca figurii de prim rang a
sanctor&lului şi purtător de imprecaţie: .[ ...] acela să fii supt blestemul
afântului Ioan Botezătorul şi a tuturor sfinţilor". Acuzatori la
0 lnfrico,atul judeţ" mai puteau fi - am văzut - sfinţii patroni ai
!Acafelor păgubite (.şi sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril care iaste
hramul, sl-i fie pârâf la straşnicul judeţ al lui Hristos Dumnezeu..." ;
,Şi preasfântul ierarhul N icolae să-l aibă părâş ln zioa judecăţii ... "),
toţi sfinţii (,să aibă pârâş ln zioa judecăţii cei înfricoşate pre toţi
sfinţii ... "}, ba chiar Dumnezeu (cum cheamă asupră-şi exigentul autor
al unui ,jurământ preuţosc•: . [... ] fie-mi pârAş însuşi Atotputernicul
Dumnezeu..."). Când nu erau ,pârâşi", sfinţii patroni (ofensaţi, ae
vede, prin prejudicierea lăcaşului proteguit) deveneau ,potrivnici"
(slav. si',pernik) la aceeaşi Judecată Supremă. Ipostază poate şi mai
neliniştitoare: / na slroinemU su.di da mu e sllpernik sviti'i Nikola.
(,şi la înfricoşata judecată să-i fie potrivnic Sfântul Nicolae").
Aceleaşi blesteme, care cereau pentru cei vizaţi pedepse exemplare
şi definitive (pastorala care li se propunea romA!Ulor spunea răspicat
că sancţiunile do la sfârşitul lumii şi al timpului au o valoare penna•
ncntă: ,.Să se şteargă numele lor din cartea vieţii şi cu drepţii să nu
se scrie"), recomandau pentru ,nesocotitori" o judecat,\ specială (do
pildă cea rezervată ,păgânilor• zugrăviţi in bisericile unei românităţi
asaltato de inamicii Crucii , .[ ... ) să se ia cu păgânii în ziua do înfri•
coşată judecată " ). Lor nu trebuia să li se recunoască botezul şi - am
văzut - apartenenţa la lumea creştină. N-aveau cum, prin urmare, să
se mângâie cu vedere a lui Hristos (.,să nu vază slava lui Dumnezeu")
şi să acceadă cătr ... mântuire. Izolarea acestor ţinte ale imprecaţiilor
urma să fie maximă. Maculaţi de un păcat originar, neuitat şi neiertat
în cazul lor (.păcatul lui mumă-sa să nu se cruţe şi să fie în faţa lui
Dumnezeu de-a pururea" , au ,să se pomenească strâmbătatea părin•
ţilor înaintea lui Dumnezeu, ~i păcatul mâni•sa să nu se curăţcască, co
să fie înaintea lui Dumnezeu pururea ... "), blestemaţilor li so rezerva,
şi în .lumea de dincolo•, prin decizii severo, .plasticizato" do un şir de
irriagini ale durităţii extreme şi rigorii, o poziţie marginală.
Blestemul (semn do adeziune la mentalitatea tradiţională, cu funcţii
importanto într·O .lume" ce şi•a conservat modalităţile do comunicare
cu Invizibilul mult dincolo de limitele Timpului Vechi) participa astfel -
pentru o mentalitate care nu ignora principiile 0 distribuţiei" în ,lumea
de dincolo" -, cu o funcţie deloc neimportantă (li putem atribui chiar
un rol de .reglare"), la menţinerea dezechilibrului (stipulat de Cartea
Sfântă) Intre cele două .cete• , cea a drepţilor şi cea a păcătoşilor. Multi
sunt vocali, pauci electi (,Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi ")­
ziooa evanghelistul (Matei, 22, 14), încheind parabola nunţii fiului de
împărat şi trimiţând către acea lipsă de aceea spre viaţa eternă (pome.
nită ln câteva rânduri ln Biblic: Deuleronom, 31), 15; Matei, 7, 13-14;
Luca, 13, 23) - ,dicton banal" în vremea lui Iisus.. - îngreunată şi de
.poarta", strâmtă şi extrem do selectivă (,Siliţi-vă să intraţi prin poarta
cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor tăuta să intre şi nu vor putea"),
care duce la Paradis. Blestemaţii (categorie substanţial reprezentată
ln lumea românească - dacă judecăm după texte - până spre Timpul
Modern) constituiau deci un rezervor considerabil (într-un număr,
totuşi, variabil, căci - am văzut - nu erau excluse . dezlegarea",
absolvirea sau chiar binecuvântarea) pentru .ceata păcătoşilor". Cu
semnificaţia lor etică bine predzată ...

Oprindu•mii - ca timp, ca texte şi ca problematică abordată - acolo

unde arată ultimele pagini ale acestei cărţi, n•am reuşit să scriu -
cititorul a constatat acest lucru şi, sper, m·a înţeles - decât o
introducere (incompl<>tă, ştiu, dar necesară ln acest moment) la istor'UJ
blestemului romdnesc.
 Note
Antim lvireanul,Op,r, ,e<l.cit.,p, 354
VeziCri1tinaCoda reea,.C<>nfinnan,areli&ioaoi,.,",p.20.
/d•m,.Lal>!alfdiction ... ",p.6
Vui And~ Vauchn, Spiritualilal<o Evului M•diu <>«:itunt<U, p. 179; CI Uiin
RitcUţa, .CAtev aao pecteprivindrolulclrţli ... •. '
Ve•i Rbvan Throdoreocu, Drumuri c41rt i<ri, p, 22
Cele trei fragmente le-am citat dupl Ant,,J~;,,. <U,c4,,i,n,/or popu/or,
rom~MJli,ed.cil-.,pp. 164-165, 15-6•159.
VuiLiri,;apopui,,.rd<Udro1om,ed.clt.,pp.249,260
J acque1Le G<>IT,S/{lnlu/FranciudinAuUi,ed.oit., pp.42°"'8
9 Vui.C/lr/i <Ua/uri,oni<"... (l),p, :!-39
10. Aici f i iii oonlinuan,, am ni<:uro la informaţiil e din Dioţiona, biblic, ed.cil ,
vol.l,pp. 1161-ll65.
11. lnoemnare flcuU de un l>lnlţe• n. cure 1flrfitul veacului al XVlll.lea, po un
Minei imprimai la Rlmnic tn 1780 (V<O,i Valeriu Leu, Corlto •ttht rom<l,,_.,.ocd
dfobiu ri,;i/, Eporhi,iCaronu b,,ului,p.111)
i!: ~:::i.~i,;/ionorbibUc, l'<>L l(A ..J.),p. 171.
14. Vezi Nicolae Cartoj an, Cdr/il, popular, 1n lil,ra.tun;, romdMOH<f, ediţia a ll-1,
vol.11, Editura En<iclopedicăRoml nl, Bueurefti, 1974, p. 57
1$. Varlaam,Ca,-ania. J64J,ediţiaJacque 1 Byclt,p.40.
16. •CArţi de afurioanie u u de blbtem•, !n R,vi,ta 1tolc1ioll, XX. 1930, nr, 11·12,
p,455.
17. VeziDic/ionorbil:,lio,vol. I, pp.4,261,322
18. lbid,m,p. 261
19. v.,.; !n anate ma a runc a tă de papa Clement al VI-lu H upra re1elui Ludovic
de Bavari•: Ap,riiurwn, fi i,num <1~111 vivum (.Plmlntul ol H deoohidl
,i•A•llnl['.hitlde viu").
20 . Ve•ifiC.Erbice anu,J, toriaMitropoli,iMoldov• i,Tipol'"•fi• ClrţilorBin-
rice1 ti,Bucure1ti,l8Sll,p. 24.
21, VuiDic/ionarbiblic,vol. I, pp, 669-611.
22. /b itkm, p.670
23 . A ae vedeaRomani,8,9.
24, f~Jolooit, ca 1i mai lna inte, Ca;ania. 1643, ediţi • J acquea Byclr., Bucurafti,

2~. Veti G. Millet, . La vioion de Pierre d'Aleundrie", ln voi. M~/a"#U Di, hl,
vol. li, pp. 99·ll5; C. Walter, L~OO""lnt.phi< du eonci/., d<11U Io tra.dition
bpantin,,Paria,1970,pp.246•248,251
26. VuiRltvan Theodoreo,u,Bizan/, B<Ucani, Ocoitkntlal,,..pulurilo cullurii
m,di,i,ol, rom<1,..,1; (ucolol• X-XIV), Editura Academiei R.S. Romana,
Bucure1ti,1979,p.310
27. Scri a Ioan Medici, fratele unui popi din Or av iţa, pontru oara orlnduiru
oinoadelor ecumenice 1i a puticipArilor la ele (daci nu cumva numerele
dedupl localii.iţi notead anii, fapt mai puţin probabil) otlteeu eam ... ,
.[ ... Jacola•A fiea natema,i o uptb!eotemulacelor318ofinţipArinţiee o• a u
otrAn o la,ft.ntulooborlnŢaril['.radl50(?)1i a ltn,il uooborlnE_fu 2001i
 de • lp,,truleatoboroe o-• usdun• llnC• lchidon630,ialcincilHIIOborl60
,i de al $&dilea ll(lbor 110 ... • (v„i Valeriu Ll!u, Cart,a ""'h• rom<ln=.u:4 ln
biHricil• Ep,,rhi-</Caranuh,,ului, p. 73)
28. E••mplele.uneledintn•lefolotitedeja...1ntluatedinllnlei"6indett<\11-
u«/or popula"' ram4,..fti. ed.ci~. pp. 33-43
29. Dupl Ghoorihe Pueleotu, Magia la rom4ni, pp. 107
30. Fo/dorul medicei r<>mdn ccmporot, ed.cit., p. 349.
,1 urm .

31. Op.cit.,pp. 108,117,119

32. v.._i Ptril!pp, Atih , L'homm< d , oant la mort, Editiont du S.uil, Pa rii , 1971;
ven. rom. Omul ln f<,./a morrii, Editura Meridiane, Bucure1ti, 1996
33. lonGhinoiu,Lu=ckaici,lum,adedirn,o/o,Editu,a Fundaţiei Culturale

f„0:,,•.~!:~•,:i;.;:;.ps:::,~ v:,~::.t:::::-.:.::i~~0s119i:0:~i:1:~:-
Editura .Grai,; 1uflet-Cultura o aţionalr , Bucure,ti, 1995; Conolantin
Brliloiu, .,Ale mortului• din Gorj", !n O~re, voi. V, Editura Mu>ieall,
Bucure,ti, l98L
34. Mor1<1pouuoir ,Payot,Pari1,1999,pp. 16-20.
3S. Ernff\ Bernn, M°"rt~ fi lnmorm<lnt4r,4 ln O,,rjul <U nord, Editura Cartu
RomlneucA, Bucure,ti, 1998,p.96. Irina Petra f,Ştiin/a morji/, Edituro
Dacia.Cluj-Napoca , 1995 ·
:;: ~b7';'~ Bernea, op.cit., p. 97 .
38. Cre„om4ţ i,, do li~rntur,I rom~n~ v,ch, , voi. I , Editura Dacia, Cluj-Napoca,
198'1,p.141.
39. v..; P,-,,po/JManii /a 1"6ropor~ °"m,ni/or morJi, Editura Elio Dlia nu, Cluj,
1907, p. 17
40. VeziErne•tBemea,op.dt.,p.91.
41. Vezi Dionioie din Fuma , Cortf d<pkturd, Editura Meridiane, Bucuretti, 1979,
p.U5.
42. Vui J,tori4 4,W/or pla,ti« ln Romdnia, , uh IDcri,jirea acad. ~ra:o Op,Hcu,
vol.ll,Editu,a Moridiane,Bucure1ti, 1968,p.72.
43. Ve,i VH ile G,...,u, Cdrţi (U piclul'll biuricca•c<I bhonlb,4, Cernluţi, 1936,

H.
pp.293-295.
M1. or. 3220 de la B.A.R„ f. 45-46v (vui Ştefan Lemny, S•n•ibilitau fi htorh
lnuco/ulXVJII,-,,md,..,e, Editura Moridi aoe, Bucurefli, 1990,p.135).
45. lnO~.-.,, ed.ciL,p . 167.
46. Ştefan!.emny,op.ci1 .• p. 134
47. Vezi Gilbert Durand , Struclurilo antNJpol"lict alo im...,inarului, Editura
Uoivero, Bucure1ti, 1977,p.292.
48. Ved J u o,Claude Schmitt, Strigoii. Viii,; mor/ii ln •<><i-<lol<a medi,i,a/4,
EdituroMeridiane,B11c11re1ti,l998,p.240
49. lonGhinoiu, Lum,o<Uoici, lu-,.<UdincoJc,p.259
50. Gh.Ciuhandu,.Clr\i..."(11),p. 377
51. Ve,iRudolfOtto,Sa<:rul.ed.ciL, p. 73.
52. Vezi Gh. Ciuhandu, op.dl. (III), tn Revi,t4 l.o/Of'icd, XX, 1930, nr. 11-12,
p.455
S3. Vui C. Erbioeanu, /.,o,io Mitropoli• i Moldovei, p . 116; C. Bobulo ocu,
A/url,onio Patriarh.ului <U Con, tanlinopo/, ,., upra eoui Roznooan1< din
lofi,Cluj,1931
54. Vui !A Mo:µn ¼• fanta,tiqu.e. llnliquit0, Ol •xoli• m•• don, fort 6WhiqU11,
Flammarion,Pari1, 1993(e diţi1 I: 19!11),pp.250fiunn
55 . După Gh. Ciuhandu, op.cit. (I), p. 334.
56. Ve,i J acqueo Cnllin de P!ancy, Dic/ionar diabolic, voi. II, Caoa de editură fi
preoă.Viaţ,, romaneascl".Bucureşti, 1992,p. •lll.
57. Ion Ghinoiu, op.cit.. p. 266; Joan-Claude Schmitt • •~trigl>ii, pp. 239-240
58. Erneot &mea. Moart,a Ji ln,,..,,-m4ntar,a 1" Gorjul dJ, nord, p. 93
59. Veoi Valeriu L. Bologa, ,,Raportul din 1756 al unui chirurg rerman de,pre
credinţele romhilor uupra moroilor" , 11, Anuarul Arhi~i d• Folk/or, III,
1935, pp. 159-168; Gheorghe F. Ciau,anu. SuMr,/i/ii ni• pcporului ,omdn III
as,m,l,wr, cua/e altorpopca.ntvechi f inOO<l,Sooec,Buc\lrC'lti. 1914,pp.160-162
(detgropMi lnjudeţul Vlafca) ; Henri H. Stahl, E..,,.,; critice, EditW"8 Minerva,
Bucure, ti, !983,p.168(nde•gropare!nGorj,lacarearfitrebuit•Aparticip,
• i Mi=• Eliade); Aleu ndru Ofrim. Scri• ul !Î Mrt<o ...• p. 143.
60. Se ,pune lntr-un hri, ov din 16 martie 1626 prin care Minlotirea Glaneioc
era lnchinatJI lvirului athonit (Pr. I. Mu,ateocu , Md11<1,tina Glavac/0<,

t:::!~ .~/~n:·,f!; !~":;;:::;aa::i~ri~~~;!:i:.:::t::n~~:\~·,:i~~

doaratuncicândamfolooituoteztfoartevechi u uoe int.-obuinţatinp aii nile
precedente. lnre3t.amrenunlatl• referinţe, pentruanuconouma 3pa;.îu
61. Vezi Jacqueo Le G<>ff, Omul mtdie,x,I, p. 28
62. Vezi Ion Tudo,escu, Mdafilruo{i.e, Editura Fundaţiei 0 Rom:lnia de miino",
Bucuro,ti, 1997, pp. 214-215
63. Zicea, ln 1633, într-o .cart, de bl„ tem" un Grigorie, mitropolit al
Ungarovlahiei.
64. VictorKernbach,Dicţio,wr ...• pp . 265 -266
65 VeziDic/io,.,,,.biblk.ed.cit .. p.540
66. Vezi Ion Ghinoiu, Lum,a de nici, lumro dJ, dincolo. pp. 88 , i urm
67. Vezi Vuile Grecu, Cdr/i de piclurd bi5ui=cd bizantiM, p. 295.
68. C/11/Uori 31,,1;,,; dJ,1pN1 Ţdri k Rom6n• . vol. VIII. Edituro Ştiioţiricil , i Enc;olo-
pedicl, Bucure,ti. 1983. p. 202
69. Vezi Monica Breazu, .Studiu epigrafie", tn Pasini de voch, nrl<f romdnea-'Cd,
voi. V, Bucure,ti, 1965. p. 46; Cătălin Ri tc uţa, .Câteva u peete privind rolul
clr\ii..."
70. Vezi Min:ea Eliade, Mituri, ois, şi mi<ltN/, Editura Univc n, Enciclopedic,
Bucure,ti, 199S; Jacque• Le Golf, Imaginarul nwduval. Editura Meridiane,
Bucure~ti, 1991; Ioa n Petru Culionu, C,1/,1/orii fo lumea ,h dinCOU>, Editura
Nemira , Bucure,ti, 1990; Georgeo Minoi•, lat<>ria lnf•rnuri/or, Editura
Humanitu. Buouro,ti, 1998
71. Vezi CO<llx Sturdzanu, , otudiu filo!oiic, , tudiu lingvi,tie, ediţie d e tezt ~
indiee de cuvinte de Gheorg he Chivu, Editura Academiei KomAne , llucure,ti,
1993.pp.248-26-0
72. Ioan Moshu, Limonariu , au livada duhoonic,a.mf, traducen, ,i comentariu de
T. Bodsgae f i D. l'eeioru, Alba -Iulia, 1991, pp. 39, ~3, 51.
13. Ve~i Gheorghe Pavele11<:u, Magia /a romd1>i, pp. 26, 3 0: Ernen Bemea. Timpul
Io /<fra1>u/ român. Contribuţii Io probl, ma timpului 11> re/igU fi magie,
Bucu...,~ti, 1941; Idem. Cadre ak gdndirii popularo rom4neJti. Contribuţii la
reprezenW.rrn •pa/iului, timpului şi cauzalitdţii, Editor a Cartea Rominea•că,
Bucureşti,19!15;oubtitlulSpaJiu,limpficnu:nlilatelopoporulromăn.cartea
~J:!.:;::~~~i!7- includ,od f i pasajele conturate anterior - la Editura
74. Dea preorganizareareligioa ,~ atimpului,utiliipent.-ui n,tituirea ,ecvenţelor
temporale , vezi: Simioo Florea Ma rian, SdrhiJ/oril, la romăni, vol. 1- ! I I
 Bucure,ti,190l;ediţiaa!l.a :vol.l-lI,EdituraFunda\ieiCultW'aleRomt.ne,
Bucure,ti, !9S4;C. Rt.dul u cu·Codin, D. Mih alache, S4rbdtoril,poporului,
Bucure,ti.1909;T.Pamlil e.S<lrbd/oril•<l<l>OT<I.Bucuretti,1910;S<lrbd/oril•
do<0<>mnof,Bucuretti,l914:Crdciunul,Bw:ure,ti,1914
75. Pr.NicodimMAndiţ.t,PlkalullfVur/Jturilor,EditunJ.a:apia ,Bucur,,fti,1999,

76. ~!~;~.,°;; Be mn, M0<>rt,a J i lnmorm4niam ln Gorjul d, nord. pp. 94,

77. Omili.aoXIV-,,,/oMcu/,rv,1ncolecţia.P!rin\iiSfinteiBioerici ",nr.23,p. 1 71

78, Vezi D. Stiniloae, ,.Judecata particulari dupl moarta", tn Oriodozi.a, 1995,
nr.4:Seraphim Rooe,Su/l<luldup/JmO<Jr!<,Roman, 1994:GeorgeRemete,
D<,gmctie<>Orfodo:<d", Editura Relntregirea ,Alba-lulia ,2000, Pi>-346-348
79. Sflntul Ioan Damu,;hin, Dogmcliea, Editura &rivta, Bucuretti, 1993;
Conotantin Galeriu, .Iubirea dumnezeiuci fi judecau din urmi", tn
O,tod.,,;ic,XI, 1959,nr.2;At>toni0 Pllm, dealt,.lnviţ.tturaortododde•1>re
Raitilad",lnS1ud/iuclo1iu. oeria a ll-a,XX,l!l68,nr.7-8,1>. 663tiurm.;
ErneatBemoa,op.dt.,p.94
80. Ve•i Vuile Drt,uţ, Dic/i<mar Mci<:loM<Ji,: d, art/J modicvallf rom4,..a.rcd',
Editur aŞtiinţ.iliclti Encioloi>e<iic l ,Bu<ur et ti,l976,pp.123,185
81. Vaoilo Drlgu\, Arta. rom41U<UC4, vo!. I, Editura Mrridiant, Bucure,ti, 1982,
pp.281 -282
82. VuiPetruC<,marneocu,lk>roMj,ediţia a ll- a .EditunMoridiane,Bucure,ti,
1967,pp.26--27;Vao il e Drlguţ,op . cit.,p.185.
83. Vui Vuile Drlguţ, DkJicnor ~~•il:lop,di,: d, orf<I modKvold" rom4M<>K4,
p.180(pentrucomp,o,i\ia.Dei o io"curJinţ.iica..., .. roaglpentrumJ.ntuiua
oamenilor).
84. Veti.CoduSturdzanuo",ed.cit.,pp,259 -260.
85. VuiJeanDelumeau,P<kctulfi/rico,'IOl. i,p1>.335 ti urm
 Indice de nume

A Anonimul Brâncovenesc 248

• Abayrtos 53 Anthimalleoniei 125
Achillas 93 Antigona 60
Achner, S. 143 Antim Ivireanul 25-26, 28, 30, 32,
Aenea.s 63.65, 76 73, 93, 98, 103, 130, 132- 133,
Aftănasie,popă278 144,151-153, 158-166,168-170,
Agamemnon 49, 60 175, 177,186,250,266, "285,
Agaton al RAmnicului, episcop 271 292,300,302,308,343,362,
Agn,Victor 361 367,386-388,394-395,406,410
Ahile 47,60 Antiope (Melanipa, Hipolita) 52,
Aigle 52 58
Akrit.u,Digenis 304 Anton de Trebizonda 87
Alcinou 53 Antonie al Haliciului, mitropolit
Ale1tandor,W.M. 145 112
Alexandre, C. 11 Antonie al IV-iea, patriarh 111-113,
Alexandru al Aleiandriei, patriarh
93-94,327, 377
Aleundru cel Bun, voievod 114
"'
AntoniecelMare 25
Antonie, mitropolit 266
Alexandru Coconul, voievod 119, AntoniedinPopefti,voievod 357
Apollodonlll 76
"'
Alighieri,Dante 76
Ambrozie al Milanului, Sfânt 106
ApolloniOII din RhodCW!I 63, 76
Arak 52
Amvroeie,arhiepiscop 97 Arghezi, Tudor 18
Amzulescu, Al. 305 Arhiloh 61,67
Anaxo 52 Ariadna 52, 57-58
Andreida.scălul 289 Arie(Ariua) 16,92,94-95,129,144,
Androgen 56 254,256,258,265,275,287,
Andronic, duhovnic 288 292,296,360,368, 377-378,
Andvari 70-71 394,397
Anghel, Athanaaie, mitropolit Arila,Philippe 382,411
123-128 Aristotel371
Anghel, Teofil 123 Asklepi"" 76
Anna, sorii a Didonei 63, 65 Atana,ie al Aleundriei, patriarh
Anna (Ana), vlduvl 288 93,327
Avram din Beclean, popă 291 Bcrdan, Lucia 147,218,300,306,
Al<entie,episeopalSofiei 123 307
Al<iniaMărdăroaia 134 Berechet, Ştefan Gr. 143, 310, 312,
AJ,:inteUricsriu! 134, 163,261,267 361-362
Azarie 173 Bergier,abate 143
Bemea, Ernest 411-413
Berza,Mihai 172
Beşimbăcenii 290
BacArn,Livia 312,362 Bianchi,Ugo 75
Bachofen 61 Bianu, Ioan 312
Baconsky,A.E. 74 Blaga, Lucian 182, 218, 301, 306 •
Badea 258 Bobulescu,C. 310,411
Bai\ly,A. 11 Boqan, Nicolae 312
Balaban,Alexa 245 Bodogae, T. 412
Balanche, Dumitra\l('u, vei serdsr Bogdan, Damian P. 253, 308-309
282 Bogdan, Ioan 189,307,309,328
Baldick,Chr. 78 Bogdan, logollt 116
Bals, Iordache, vomic 281-282 Bologa, ValeriuL. 412
Baltn,jaite!I, Jurgia 389 Boor,H.de 78
Bsran, 'Ieodor, preot hfWIOvean 288 Boroianu,D.G. 143
Baranayi, Paul 123-124 Bota, Ioan M. 144
Barbălată, Va.sile 298
Botezatu,Constantin 314
Barbu,Daniel 315 Botta, Dan 76
Barnov&chi,Miron,voievod 119 Bougerol, Ch. 300
Basarab, Matei, voievod 15,136, 13-0ureau,Alaîn 308
185, 188, 239-240, 257,259, Botlard,Ade 308
270,276,280,340,354,402 Braia,boier 254
Basarab,Neagoe,voievod 117-119, Braicu,D. 313-314
386, 391-392 Br"'°veanu, Andrei 281
Basta,Giorgio 360 Bratul, Gheorghe 184
Băliiceanca,Maria 344
BrU]oiu, Barbu Cornea, mare
Băleanu, Gheorghe, mare ban 245,
serdar 238,392
350,354 Brăiloiu, Conatantin 411
Băleanul,Grigorie,postelnic. 246 BrAncoveanu,Conatantin 123,127,
Băleni 246,348,350,357 130, 151-152, 170, 175, 177,
Bănuleseu, Gsvriil, mitropolit 268, 235-236,239,245-250,260,276,
274,334 284,307
Bârlea, Ovidiu 192-193, 218,303, Breszu,Monica 412
304,306 Bremmer, Jan 362
Bechet, Florica 161 Brezoianu, G. 311
Bejan,Dimitrie 145 Brezoianu, I. 15,362
Bendovschi, Filaret 310 Bria, Ion 73,143,300
Benedict, egumen la Solca 317 Brichta,H.C. 73
Benveniste, E. 74 ~ Brown,C.S. 75
Brown, W.M. 74
Bruit.-Zidman,Louise 75
Brunhilde 72
Bucura, nevasta 0 cinatitului Ion
SuciuldinBoholţu" 289
Buhllieacu, Vaaila 282
Bumbacillli,Oimitrie 276
Bunea, V. 313-314
Bunyiray 153
Buscaroli,Corso 76
BUrger,GottfriedAuguet 202
Byck,Jacquea 143,410
Cadm 58
Caeaar,CaiualuliUI 142
Calimah 61,66-67,77
Calinic,patriarh 125
Calinic,Sfll.nt 403
Caliat al II -iea Xantopouloa,
patriarhll4
Cali1trat [?), egumen la Râşea 310
CaliatroalRllidăuţilor,episcop 268
Callimachî,Gavriil,mitropolit 263,
272-273,333
Callinnic,cpiBCOp 125
Candrea, !.-Aurel 147,199,218,
224,226,229,231-232,304,
306,361
Canianu,Mihail 306
Canta, l oan 310
Cantacuzinii 236
Cantacuzino, Şerban, voievod
236-237,240,242,245,247,
250,252,348
Cantacw:îno,Ştefan,voievod 170,
186,235,247
Cantacuzino, Constantin, stolnic
247,275,352
Cantacuzino,Conatantin,postelnic
239,241-243,350-352
Cantacuzino,Drlghici 351
Cantacuzino, Dumitr8""1, voievod
241-242,245,354
Cantacuzino,Gheorghe 286
Cantacuzino,loan,velvomic 295
Cantacuzino,Mihai 351
Cantacuzino, Pluna 235-237
Cantacuzino,Toma,apAtar 236
Cantemir,Antioh,voievod 240,260
Cantemir,Constantin,voievod 259
Cantemir, Dimitrie 16,26,33, 73,
164,174,221,236,247,293,
309,321,383,385,387,395
Caracoatea,Dumitru 306
Caragea,voîevod 177
Caraman,Petru 306
Cart.ojan,Nicolae 410
CaJ!.8.mayor 73
Caaian,Ioan,SrAnt 30
Caterina, fiică a lui Radu Mihnea
122
Catrina, Aurelian 154,310,312,
362,363,412
Catul(CatullU1,Caiu.1Valeriwi)57,
63,67,76
Călincscu,G. 192,197,303
CIi.priţi, Gheorghe , din Zeliştat
291-292
Căpriţli,Nico\ae 403
Cătană,G. 305
CAtinat,Toma 284
CânitinaPoenllireasa 274
Ceaurul, Dumitraşcu, mare logofll.t
260,284,382
Cemica,vomic 272
Chalciope 63
Chesarie,epiBCOp 272
Chiş,Elena 289
Chiş,familiedinFlligiir8' 316
Chi ş,Nico!ae 289
Chi ş ,Vaaile,preot 287
Chirila!Ale,,andriei 96
ChirilA,fiuldeprotopop 282
Chirilă,OpredinMllierad 290
ChirilA,Ruaa 290
Chivu, Gheorghe 146, 412
Ciall\lanu, Gheorghe F. 412
Ciogolea, Sofronia 384
Ciogoleştii 120
Ciprian 149-150, 162
Ciret,Lucia 181,218,229,800,306,
'°'
Ciuhandu, Gh. 84, 106, 109-UO,
135-137,142,148-149,152-153,
264-265,302-303,310,328, 361,
399,411
Clement al Vl-lea, papă 105, 108,
410
Clement,episcopdeAdrianopo\ 12il
Climent din Ale,:andria 25, 162
Cliternne>1tra 49
Clonţ,loan, popă 289
Codarcea, Cristina 257,309,311,
830, 361-362, 393, 410
Cioroiu,C, 313
Colh08 53
Colfeacu,Iordache 186
Colombo, Ileana Chira.ssi 75
Coman, Dragoş 405
Coman, I,G, 361
Coman, VWlile 148
Comarnescu,Petru 406,413
Constantin, fiul lui Iordache Bals
282
Con.atantîn, plllltramagiu 283
Constantin cel Mare 86, 92-93, 95,
144,326,377
Constantin Porfirogenetul 90
Co(lstantin vtori dascăl slovenesc
283
Co1111tsntinescu,Nicolae 303
Constantîniu, Florin 301,363
Coresi 98
Corfus,Ilie 314
Comilescu, DJ, 143, 371
Cosma al III-iea, patriarh 132
Coataclie, Veniamin, mitropolit al
Moldovei 268,272,274,334
Costachi, Maria, pă~ămiceasă 334
Coatescu, Chiru C, 143
Costin, Miron 120,122, 172-173,
233, 240, 282, 300, 349, 356,
383,386-387, 402
Coatin,Nicolae 30, Z43 , 259, 282,
309
Costin, Pseudo-Nicolae 240,
244-245,282, 308,84 1
Coşbuc,George 76-77,212,304
CrElloveştîi,boieri 116-117
Creangă, Ion 194, 311
Creon 53-54,66
Creu.ea(Glanka) 53-54
Cronţ, Gheorghe 3ll
Cucoloş, Feodor, preot 292
Culianu, Ioan Petru 412
CurtiUJ1,MettiUJ1 68
Cuza, Gheorghe, vomic 274
D
Dahija,Istrate,voievod 260
Damaschin,cpiscop 272
Dancli, Wilhelm 308
Danciul din Brătllljani 258
Dandekar,R.N, 74
Daniel, mitropolit 187
Daremberg,Ch, 77
Darrouz~s, J, 112, 149-150
Datco Robul 258
Datcu, Iordan 146, 304, 308
D'Avallon, Andr~ 143
Dave\uy,A, 12
David 27,139,250
DeLetter,P, 143
Dedal 56
Del Chiaro, Anton Maria 170,250
Delumeau; Jean 73,169,300,307,
413
Demetrcscu, Dragomir 143
DensUJ1ianu, Ov. 306
Didim 87
Oidona 63-66
Oimitrachi,ierodiacon 294
Oindar, Ladislau Uil Egist 49
Oiode~an 92, 360 Electra 49,51
OiodordinSicilia 53 Elena din Sparta 52
Dionisie, copist 287 E!iade,Mircea 219,301,308,387,
Dionisie din Fuma 411 398,412
OionisieExiguua 88,144 Eminescu, Mihai 16, 193, 299
Diase!ICO, Constantin 301-302 Enachi 29()
Dobrin, Iacob, preot 288 Engela, Friedrich 51
Oobrovoi,Nicolae 276 Erbiceanu, C. 310-311, 410-411
Oonici, Andronache 3 11 Erete,,cu,Constantin 193,223,303
Doaitei,epi!!rop 310 Eryaichton, rege al Theualiei 68
Doaithei Notarrs8 al Ierusalimului Eschil 48-51, 75
123,127,134,260 Eşanu, Ieroftei, ieromonah Z83
Dozon,J. 304 Eteocla 60
Dragomir,poatelnic 273 Etra 52
Dragomir, Silviu 151 Eudoxius, episcop 93
Dragomirescu, Gh.N. 13,321,361 Euphorion 61, 67
Drlganu,Nicolae 100 Euripide 51-54, 68, 76
Drlguleecu, P Arvu ot Ceptura, Euriloh 69
postelnic 267 EUl!ebiu de Cezareea 86, 92-93, 95,
Drllguţ,Vasile 413 32'
Drog:in,Mnrc 142 Eustatie, patriarh de Antiohla 93,
Dron, C. 143-144 326
Duţu,Al. 314
Eutihie din Constantinopol 96
Duca, Constantin, voî<,vod 260,341 EuzoiUB,episcop 93
Duca,Gheorghe,voievod 186,236, Evagrie Ponticul 30, 87
240, 243-245, 351 Evseev, Ivan 13, 145,157,217,
Duca, Ioniţă, stolnic 294
300-303,305,308
Dudaş. Florian 303, 312-315, 361,
362
Dumea, Emil 144
Dumitraşcu Corbeanul 246
Făfnir 71-72
Dumitru,logoflt 330 Fakoianu, Constantin, poatelnic
Dupront,Alphonae 172 294
Durand, Gilbert 387, 411 Falcoianu, Mathci, vei vomic 294
Dur!i,NicolaeV. 88,142,143 Falcoianu, Radu, vel pitar 294
Farbauti 70
Featonie, eh.ir Ioan, alias Mici 286
Fecioru,D. 412
Eca~;na Alexeevna, impărllteasă
Fedra 52, 58
Eet 53 Ferit 53
E!\lmie 234 Fessler,Josif 143
Egeu 52-53,56 Festugi~re,A.J. 75
Ficino,Marsilio 101
FilaretalRAmniwlui,episcop272,
284
Filip,M. 314
Filîp,preot292
FilipaftCU,Al.150
F!avian al Constant;nopolului 96
Floreasca,Voichiţa 274
Fogoraşi,Ana 289
Fogoraşi,Mihaiu 289
Fnmga,Liviu 77
Frazer,J.G. 180,301
Frenkian,Aram 51,75-76
Frighoff,Wil!em 363
Fuhrmann, Manfred 144
Furtună,D. 267,269,310-312,362
G 218-219,22 1,226,229,301,
Gadgil,V.A. 74
Gaffiot,Felix 12
Galeriu,Const.antin 413
Glll!ter,Mozes 145
Gavriil,alHalkidonului 125
Gavriil,alKizicului 125
GsvriilProtul 114-118, 150,391
Gsvriluţâ,Nicu 73
Gf!llius,Aulus 71
Georgescu, Ioan 144
Georgel!Cu,Matei 305
Georgescu, Valentin Al 308,
3 10-311
Gf!remek,Bronislaw 148
Gf!rgely,Moldovan 306
Ghedeon,mitropolit 268
GhelasieslCyzicului 93,327
Ghenadie,copist 283
Ghenadie,mitropolit 288
Gheorghe,beizadea 237
Gheorghe,diacon 145
Gheorghe,egumen 310
Gheorghe,preot 290
Gheorghe,BOţulrăposat 286
Gheorghibaşcihodar 293
Gheorghi,dal!Cll 291
Gheorghiedvomicul 350
Gheorghiiaş 287
Ghibănescu,Gheorghe 311,363
Ghiea,Gheorghe 173,351
Ghica,Grigore 240-243,349-352
Ghieţeaclucenil 350
Ghinea 354
Ghinoiu,lon 387,411-412
Giurel!Cu,C. 246
Giurescu,ConstantinC. 307
Giurescu,DinuC. 307
Gligori 290
Gogliltan, Florin 312
Go!Ai,Ioan,mare\ogoflit 281,284
Gondlez,JustoL. 144
Gorove i , Artur 100, 147, 199,
303-308,315,403
Gorovei,ŞtefanS. 150
Goşiţa,nevlll!taluiSimion 289
Graţiani,Gaspar 240
Gramatopol,Mihai 75
Greceanu,Constantin,stolnic 273
Greceanu,Radu 172
Grecu, Vasile 386,411--412
Gregorian, Mihail 150,300,
307-308
Grid, Vasile,protopop 187
GrigoreDialogul,papă 30
GrigoriotHumuleşti 291
Grigorie,delegata!Patriarhiei 114
Grigorie al Constantinopolului,
patriarh389
Grigorieal IX-lea(UgolinoSegni),
papil.107
GrigoriealVll-lea,papă 107
GrigoriedeNazianz 103
GrigoriedinMlhaci,popăl00,184,
392,396
Grigorie,mitropolit 272
Grigorie,mitropolita\Ungrovlahiei
41'
Gudrun 72
Guenl'!e,Bemard 309,311
Guidon,Bemard 311
Gunnar 72
Gurevit,Aaron 148,362
Gur~~ arhiepiscopul Chişinăului
5
H ldia53
HadAr(Haidir) 232,234·235
Hamza 232
Hangcrli, Constantin,voievod 185
Hannibal 66
Hasdeu,B.P. 100,303,392
Hlll!lehurst,R.S.T. 142
Havcn 72
Heiaaler,general 245
Heiter,Fr. 148
HcnricalIV-leaalGennaniei 207
Heracleia 81
Herodot 49,59,70,76-77,371
Herwni,Traian 218,306
Hertling,Ludwig 144-145
He! iod 51,53,75,77
Hcusler,A. 78
Heveneny,Gabriel 123
Hippolit 52,58,76
Hizel,lnnokentie 30
Hodor,Gheorghe 318
Holtzmann,A. 75
Homer 47,49, 75-76
Hopkîn.a,S.Wa.ahbum 75
HosiusdeCordoba,cpiscopul 92
H6fler,O. 78
Hreidmar 71
Hriseis 60
HrillCJ! 60
Hrizea 349,350
Hrizea,vistiernicdînPopeşti 245
Hrukvokyj, Mychajlo 301
Hubert,R. 180
Hunnuzaki 126-127, 132, 151-152
lacovdinSăbăş,popă2'91
Iacov,logcfăt145
Iacov,mitropo\it263,266-267,310,
333,342,344
lacov,popă293
lanedinBungard 282
lason53-54,56,63
leremiaa\lI-lea,patriarh 272
leremiaalIIl-lea,patriarh 133
lcremiaalMavrovlahici 111-114,
149
leronim,Fericitul 92,144 ·
leroteialHuşilor,cpiscop 272,310,
333
IgnatiedinAntiohia 162
Ilana,aoţialuiColţ;Oniga 289
Ilarie,Sfânt93,327-328
Ilarion,ieromonah 295
IhaşVodăveziRareşlliaş
lliClj,Aurora 310
llişiu,loan306
lndra43-46,74
lngorflom,ClaudioSergio 308
lnochentie,episcopulHuşiului 270,
310
Ioachim 345
loanalVll-leaPa!eologul 110
loan,Aleiandru302
Ioan Climax 30,103,313
loanHriwstom 85,87, 142,384,
'°'
loanDamaschin,SfAnt 101,413
loandiriBalomir,popă 284
loan,popă297
loansinNicolaCemc 296
Ioan Vodă cel Cumplit 284
loanichie al Romanului, episcop
310, 333
loanichic,popll297
loanou,P.P. 146
locasta59-60
lon,popll287
Ionescu,G.M. 153,362
Ionescu,Nae 73
Ionescu, Ştefan 151-152
Ioneecu-Gion, G. 311-312
Ionichie, egumen 310
Ionichie,cpiscop 310
Ioniţă, popă 283
Ionu II Călugăriţ-ei, popă 282
Iordache beizadea 237
Iordache,,ainMihaiZugrav" 292
Iordache,stolnic 281
Iordachi, feciorul lui Constantin
past.ramagiul 283
Iordachi, stolnic 281
Iordan,Iorgu 300
Iorga, Nicolae 112,115,118,121,
132, 134, 150-151, 153,272,
276,290,302,307-309,311--314,
316,346
IosifM\IJlat 112-114,149
Irineu 162
Isaîevici,J. 150
lamena 60
Ispas, Sabina 305, 361
Iapir-eacu,Petre 194,197,303
Itul, Iacov, popii. din Sebeş 289
Iuga,mareviatiemic 201,257
Iuga VodA 254
IulianApoatatul 82
IustinMartirul 162
Iustinian 73,87
Ivaşco Cepariul 350
Jank~Mvitech, W. 383
Jidov, Iacob 290
Jipa, popă 1§7-188
K Lesbia 57
Kerkyon 52
Kernbath, Victor 13, 29, 74-78,
145-146,157,180,184,249-250,
300, 303--304, 308, 412
King, Ioan 149
Kober, F. 142-143, 148,154
Kogălniceanu, Enache 262, 310
Kogălniceanu , Mihail 308, 310
Kogălniceanu,Pseudo-Enache 241,
342
Kogălniceanu, vAtavudeaprozi 262
Ko!lonich, car dinal 122,124,126
Kontaris, Chirii pa triarh 120-121
KopylUikyj,baia 121
Koreclti, Samuel 280
Kovincici,U. 143
Kriemhilde 72
Krumbacher,K. 304
KUpriili, vizir 173
Lahovari,Goorge loan 271,311--31 2
Laioa 59
Laio~. Nicolae 277
Lajoa, Sz.ekn\nyi 142
Land011,Agapie 317
Lascu,Nicolae 77
Laurent, V. lr;(l
Lauva 70
Le Goff,Jacquea 73,148, 170-171,
177, 302,312,322,361, 393,
410,412
Lebu, popii 292
Legrand, E. 304
Lemny,Ştefan 411
Leon a! VI-lea SophOJ!I 87
Leonce!Mare,papll 96
Leon,Radu,voicvod 351
Loon-Dufour, Xavier 11, 27, 73-74
Leontie,pop!l.282
Leopoldl 124
Leu, Valeriu 312-313,410-411
Leurdeanu, Stroe 241-242, 352,
354,357
Leuştian, Ştefan, postelnic 293
LeUljtîan, Petrachi 293
Uvi-Str11W1s, Claude 181, 300
Little,LellterK. 302,310
Locusteanu,Nicod.im 73
Lolti 70, 71
Lommel, H. 74
Luca, mitropolit 111 Ungrovlahiei
272
Lucian din Antiohia 92
Ludru.cu, Stoica 90,242, 346-347,
351-354, 356,360
Ludovic de Bavaria, rege 105, 108,
Mamii! I Komn~nos 90
ManuilalII-leaPaleologul 111,113
Marcian, împărat 96
MardarieZugravul 282
Marian, Simion Florea 202, 219,
229,303,304,306,307,411-412
Ma:riia,doamnă 241
Marin,loan,preot 293
Ma1TOu,H.J. 144
Ma rsillac,Ulysscde 186
Matei aga 350
Matei I, patriarh 111, 114

"'
Lukari8, Chirii, patriarh 120-122
Lup, Moise, popii. din Calbor 291
Matei,protopop 282
'Mateiu,logoflit 317
Mathei u 290
Lup114, I. 151 Mauss,M. 180
Lupaş,Şt. 150 Mavrocordat,loan, voievod 241,
Lupescu, Mihai 311 282
Lupu, Vasile, voievod 120, 122, 151, Mavrocordat,Nicolae,voievod 152,
185-186,188,272,302,310,3 13 170,237,238,246,260,307,392
Max, duce de S&J:a 152
M Maxim.patriarh 389
Maximian 360
Macarie 292,331
Matilu, Dan Horia 148,151,313
Macariea!Ancyrei 111
Mil.ldărescu,IonC. 194
Macarie al Antîohiei, patriarh 153,
Măndiţă, Nicodim 308, 413
272,341
Mătăsar,Manoa 293
Macarie de la Cern.ica, ieromonah
Măzilreanu (Madzerianul), Varto-
277
Macarie, episcop de Roman 234 lomei 313,317
Macarie, ieroshimonah 288 Medeea 53-54,56,63,76
Ms.carie, patriarh de lernsalim 93 Mcdici,loan. 410
Macavei,Echim 290 Medos 56,76
Macedonie al Constantinopolului, Melchisedec [Şteflinescu], episcop
patriarh 96 361
Mahomed 89,90 Melchiaedecdln.Peloponei 300
Maior,Petru 384,387 Melotio 112-114
Malinows\ti,B. 300 Menelau 49
Maltese,EnricoValdo 101,146,148 Mermer 53
Mamercw 68 Meteş,Ştefan 151
Mangiuca, Simeon 148 Miclcscu,Sofronie,mitropolit 269,
Manoi! Arhon, delegat al Patriar- 274
hiei 114 Micu,S11muil 387
Man~le, Gheorghe Ioan 294 Mighoniia,maicl 287
Migne,J.P. 142,149
MihaiVelescul , cJ.ntlnţ 292
Mihai Viteazul 185,260,360
MihailalVIII-leaPaleologul 90
Mihail,logoflt 272
Mihalache,D. 413
Mihăilli,G. 146, 150,307,313
Mihăkescu, I. 143
Mihnea al Iii -lea Radu, voievod
174,349,351,357,359
Mihnea, Radu, voievod 118, 120,
122,280,284
Mihordca ,Vuile 363
Mild, Nîkodim 143, 145, 150
Mile11Cu,Nicolae 53,148
Miilea 152
Millet,G. 410
Minois,Georges 300,412
Minos 52,56-58
MirreacelBătrân,voievod 254,391
Mironescu,Atanuie 143,152
Mitrofan 133,163
Mitrofan,alPriconisului 125
MitrofandeNisa 133
Mitrofan,patriarhdeŢarigrad 93
Mitu,Sorin 312
Mocanu,A. 313
Moil<lscu,Gh. l. 150
Molanu,M. 362
Mont.gomery,JA 73
Morland,KieldArne 73
Morris,H.M. 73
Moshu,loan 412
Mototolescu,DumitruD. 311
Movill 119,121
Movilă,Ale,m.ndru,voievod 280
Movilli,Constantin 119
Movilli,Elisabeta 280
Movil!i,Mîhai 119
Movilli,Moi.se,voievod 118-122
Movilă,Petru 118--122,145,150
Movilli,Simion,voievod 118-119
Moxa,Mihail 29;
Muchembled,Robert 146
Mumu,G. 75-76
Muşat,Ştefan,voievod 113
MuşatdinGala~ 284
Muşat,Petru,voievod 111-112
Muşatescu, I. 412
N
Naget,B. 78,109
Naudin,M. 303
Naum,Thodor 76
Naz,R. 89,143
Nldeajde,Ghenadi,monah 290
Nădeajdi,Gligori,ierodiacon 290
Năaturel, Udri~te 280,313
NeagoeBasarab,voievod 118,240
Neagoe,popil 279
Neagu,preot 293
Necula, Nicolae D. 147,153,303,
362
Neculce,Ion 173,186,243,281-282,
300
Negoe11Cu,Dan 144
Negoiţă.blănarul 296
Neofitallracliei 125
Ne-0fit,cpiscop 123
Ne-0ptolem 69
Nestorie, patriarh al Constantino-
polului 96
Neveleva,S.L. 75
Nic&nor,egumen 310
NicetadeHeliopolis 87
Nichifor,mitropolit 273,283
Nichifor,plrinte 287
Nicodim,alOer,:onului 125
Nicolae,logoflt 284
Ni.colae,preot 293
Nicolai 283
Nicolescu.Ruxandra 304
Nifonalll-lea,patriarh 114-118,
150,274,391
Nikifor,mitropolit 266
NiobedinFrigia 206 Papah.agi,Pericle 227
Niţu,G.N. 143 Papahagi,Tache 14,304-305
Notta r u, Hrisanth, patriarh Papp,PetruE. 310
132-134,267 Pan-ot,And"' 73-74
Parwnie,egumen 310
o Parthenie al Comidiei (NiC(lmedia)
Odor,Oprea,dascăl 318
Oedip 58-60, 76
'"
PMiphe 56
Patrocle 47
Ofrim,Alexandru 146,148,153, PauldeAlep,diacon 153,272,340
182,301,343,362,412 PaUllD.DiB-!I 76
Olandia289 Pavelescu,Gheorghe 179,218,228,
Olimbiîada 237
300,306,381,411-412
Olinescu,M. 303 PAcurariu,Min:ea 151
Oltean,VMile 315 Pălidat,VMile 299
Olteanu, A.Gh. 303 PlitrudinCAbeşti,popA 287
Oniga,Colţi 289
PlitruotDeva,popli 286
Onu,Liviu 356 PAnzaru,loan 381
Onu,Trifu 287 PAlllaru, M. 143
Opreecu, George 411 Peleu 47
Opriş,I. 313-314
Peliaa53-54
Oreste48-51,69 Penelea,Georgeta 308
Origene25,30,87 Pcriboia 52
Oatrogon1ky,G. 308 Perpe1111iciua 16
Otr 71 Pen1efona 53
Otto,Rudolf 300,308,411 Petecel,Ste.lla 76
Ovidiu(PubliU110vidiUllNaso) 61, Petre,loanŞt. 261
66-69,76-77 Petreuţă,Ioan 88,90,97,142-145,
148-149
p PetriTn\eorianul 297
Petrovici,Alexandru 299

,..
Pahomiea\Romanului,episoop268
Paisie, pe.triarh al Ierusalimului

Paisie,atareţ 314
PetrucelMare 309
Petrn.,preotdinSebeş 191
Petru,protopop 113
Pale.zzini,Pietro 144 Piga.s,Meletie 120
Palou,Jean 301 PilatdinPont329
Pamfile,T. 231-232,305,362,413 Pindar49
Panaite 287 Pinte,Prunilii 288
Panaiteaeu,P.P. 121-122, 150-151, Pippidi,Andrei 307-308
181,300-302,311 Pippidi,D.M. 75-76
Pandele,popă 284 PiUHalIX.Jea,papă325
Pe.pacoatea,Şerban 363 Pivoda,cApitan238
Papadime.,Ovidîu 218,306 Plancy,Je.cquesCollinde 145,412
~!aton 371 R
Plămădeală, Antonie 413
Raţiu, Gherasim, episcop 129
Plinius 11
Racoviţă, Constantin Cehan, voie-
Plutarh 52,332 vod 262-263,310,342
Poenaru, Constandin, vornic 274 Racoviţ.ii, Mihai, voievod 261, 268,
Poenaru, Daniela 145 281,284
Policarp 162 Radermacher, L, 75
Politis,N.G, 304 Radossv, Doru 287-289, 312,
Polyb 59 314-316,335,338,362
Polyniee 60 Radoslav din Dărmăneşti 273
Pop, Alexandru 76 Radu cel Mare, voievod 114-115,
Pop,0, 314 117-118,391
Pop, Mihai 229, 301, 303, 305 Radu stolnicul Flrcă.şanul 350
Pop-Reteganul, Ioan 206, 303-304 Radu, V. 143
Popescu,Mir<:ea 75 Radul armaşul 355
Popescu, Nicolae M, 116, 150, 162 Radul, dascăl 292
Popescu, Radu 116,176,185,235, Rafail, egumen 310
237-238,246-249,307-308, Rafail Monahul 277
392 Rareş, Ştefan, voievod 232
Popovid, Alecu 299 Rareş,lli114, voievod 232-235,307
Popovicî, E, 143 Rareş,Petru,voîevod 186,232,307,
Popovid, Ioan 263
Popovici,N, 143
Popoviciu,G, 151
'°'
Răducanu, logofăt
Rădulescu-Codin,
295, 316
C. 413
Potra,Georgo ,362 Rămuresnu, I, 151
Prade!, F, 147 Răşinărean, Hristache, ctmtlreţ
Precup din Apahida, popă 282 291>
Preda dvornicul BrAncoveanul 350 Riiutu, Radu 180-181, 219, 221,
Preda, jupân, vomicul ot Câmpu- 229,301,305-307
lung 294 Răzeşul, Şerban 306,362
Priehari,Jean 304 Regin 71
Proklos 102 Remete,GeoTge 413
Prokrustes 57 Renon, L , 74
Propp, Vladimir 303 Rinieri Peruui, Simone da, negus-
Psellos,Mihail 101-102 tor florentin 302
Publiua 371 Ripaghimia (Ripighimia), monahie
Pulcheria, Sfântă 96 292
Pylade 49 Riş:uţa, Cătălin 183, 301-302, 312,
Pyrrhus 69 314-315,335,361-362,410,412
Rohde, Erwin 29, 47, 48-49, 75-76
Q Roman, al Agathopo!eos 125
Romulua 68
Quieherat, L. 12 Roodenburg, Herman 362
Rose,Seraphim 413
Rosetti,AL 306
Ruben, W. 74
RUB,Ioan,dinCechiş 296
Rusanos,Pahomie 233
Ruset,Antonie,voievod 244
Ruset,Safta 282
Ru:răndoiu,Pavel 229
Sachelarie,Ovid302,311
Safta,jupâneasl275
Safta,preot281
Saras 93
Sathas,C. 304
Sava ,mitropolit 273
Săndulescu,Al . 20
Scaglio,M.E. 77
Schmid,R. 73
Sehmitt,Jean-Claude 411-4 12
Schmitt-Pantel,Pau\in 75
Schneider,H. 77
SecunddePtolemnaides 94, 144
Serghie, patriarh constantinopo-
litan 96
Sever87
Siegfried71-72,78
Silevestn.i,papă93
Silvestru, ieromonah 294
Simion Dalldi.lul 176
Sim.îon,patriarhll5
Simion,Victor 303
Simionescu,Maria 150
Simon,aldoilealogofil.t 148
Simon,copiat 278
Simon,OlafE. 73
Sinis62
Skender,paşadeSilistra280
Soboul,A. 315
Socolan,Aurel 3 12,316
Sofocle61,59-60, 76
Sofronie,părinte298
Soli'!1anMagnificul 173-174
Stahl,HenriH. 412
Stamati,lacov,mitropolit272,274,
334
Stanca275
Stavrinos91,360
Stiinciulescu,TraianD. 73
Stllnescu,E. 300
StAniloae,D. 413
Steiner,Rudolf 301
Stinghe,IosnFloria 297
Stinghe,Steriel6,151
Stoicescu,Nicolse 150,302
Strophio1 49
Stryjkowski,Maciej 30
Sturdn,Alenndre-A. 301
Suttner, Ernst Chr. 161
Svejson, Briajolf 78
Sychae\1.11 63
Sz~kely,MarlaMagdalcna 150
Smurlo,E. 161
Şiiinesnu,La.zllrl96,202-203,207,
303-304
Şiiitllneştii236
Şerb,Ioan305-306
Şerban, Constantin, voievod 153,
354,358
Ştaînvilghinărariu237
Ştefan al Ungrovlahiei, mitropolit
191
Ştefan celMare 176,201,232,234,
255,257,904,309,328,332,
361,393
Ştefan,Gheorghe,voievod 153
ŞtefanoviciUştvanovici),Mîhail 98,
151
Ştefănescu 299
Ştefănescu, Melehisede<:,episcop
292,310
Ştefil.niţlLupu, voievod 186
Ştirbei, Constantin , clucer 239
Ştirbeşti246
Ştrempel,Gabriel 73, 144-145, 152,
299-300, 312-318; 362
Tacitus 142
Tarasie al Cons tantinopolulu i,
patriarh 87
TAnas 290
Tăutu, Ioan, logofăt 284
Tăzlăuanu, Gheorghe I. 304-305
Toaha, Teofil 306
Tompea,Radu(II) 16,125,127,129,
151-152, 178-179,800,302
TeodordnMopsuestia 87
Teodorescu,G. D<lm. 303
Teodorescu-Kirileanu, G. 147
Teodosiel12,279,310
Teodosie,ieromonah 310
Toodosio,prcot279
Toofan, egumen 310
Tuofil,mitropolit 123,128
TuofilalAlexandriei 87
Toofil,egumcn 310
Tertulian 162
Tezeu 52-53, 56-58 / 75
Theodorescu, Răzvan 301-3-02, 410
Theodosie 125,128,145
Theodosillll I 106
Theodosiua al U-!ea 96
Theofan, patriarhul leru.salimului
"'
Theonaa de Marmarica 94-95, 144
Thoagnis 93
Thomas, Keith 362
Thomas, Louis-Vincent 73, 382-383,
387
Toader, diac 384
Toader din Feldru 384,386
Tbcilescu,Gr.G. 142,152
Todorov, Tzvetan 301-302
Tolstoi, Lev Nikolaevici 148
Toma de la Suceava 405
Toma din Sadu, popă 282
Tomşa, Leon, voievod 259, 302
Topîrceanu, George 20
Trinkler, V.V. 78
TrutA, Doina 305,361
Tudor,oopist 330
Tudor, grămătic 330
TudoseBCu, Ion 300, 412
Turc, Corina 301-302, 312-317, 361
Turner, Ch. E. 143
Turner, Victor 362
Ţircli., Ion 123
u
Unger,M.F. 145
Urbino,1.0rtizde 144
Urcchc,Grigore 171,176,233-234,
281,300
Uricariul, Grigoraş sin Vasile 281
Ursăcescu, V. 76, 82,142,152,
310-312
Van Erpen 143
Van Gennep, Arnold 388
Van Helmont, J.B. 26, 33
Varlaam91-93,95-98,143-145, 162,
240,264,280,282,298,303,
310,313-314,343, 361-362,373,
377,410
Vartic,hatman 234
Vasile din Cemat, dascăl 293
Vasilicv,A.A. 147
Vasiliu, D.A. 303
Vauchez, Andr~ 301, 315, 410
Văcărescu, lanache, vtori postelnic
294
Vărzarii 360
Vărzaru, Constantin 350, 355-356
Vărzariu, Radu, armaş 355-356 w
Văsliu, Stângă 289
Wagner,R-L. 300
VAscu,fiudepreot 278
Walter,C. 410
Veiu, CoJ1J1tantin, , diiacde visterii a
Weber,G. 77
279,397 Whitcomb,J.C. 73
Velciu, Dumitru 308 Whote, V. 145
Venedict, egumen 97 William8,GarethD. 77
VeO:izelos,Elefterioii 149 Wisniowedti 280
Venkatasbiah, A. 74 Wolgenainger,F.H. 75
Vergiliu (Publiua Vergilius Maro) Wollner 304
63-67, 75-77
Vemant, Jean-Pierre 75-76
X
Veronica,maicli. 287
Veştemeanu, Theodoiiie, mitropolit Xenopol,A.D. 115-116, 150
123-124,126
Victor Emmanuel al Ii-lea, rege
109,825 Zaharia, Ciprian, arhimandrit
Vmcentius din Roma 93
149-150
~~;~376 Zamfirescu,Dan 150
Zapasko,Ja. 150
Vlad Călugărul, voievod 391 Z~greanu, I. 362
Voica 288
Zemka, TarMie 119, 150
Voiculescu,Nicolac 303 Zielinski, T. 75
VoutirM, Em. 76 Zmeu,Ioana 310
Vrabie,Gh. 218,306 Zoba,Ioan,din Vînţ 387
Vulcănescu, Mircea 31 Zukovskyj, Arkadij 121, 151
Vuldlneecu, Romulua 301, 344 Zumthor, Paul 362
 s.,, c1o i;pu:opoilie :IOOI.Apln,.\:200I

fi~';'O: ~~;;j_:::.~2n{4~_;t~~/:•~~};
hl<p:l/www.polirom.,,,: ..m,.il :ofl'><eOpol;""8-n>
Buco,..i~B-4ul l.C. Brlli;oounr.ff,ot. 7; •
Tol. :(01) 3 13.1!9.711, E-n>oll: poliromOdnt.ro
Tip&r,,J tat Io S.C. LUMINA TIPO u.l.
ou . Luia; G&l~.,;.-,/~'t:;;~2,Bl><Uf'q i;

Vo!oa,oo li,,,b,uJulli,.,or Hto dtn dinpre\uldo vlnK ro

" " " •ur1 ....1u10.s,.,,,.1o .. ..,..,..,1.
Uniunu Scrii<orilor din Romlnio, """\ nr. Ulll .1•171.i/ROL