Seria Colectia Verde N ESTO R URECHIA

Coordonator: Mihai Ogrinji

Redactor de carte: Mihai Vasile-S6ngealb Memoriei
DTP: Adina Ristea, Marius Ristea scumpei mele sogii Aimde
llustralia: Arhiva Rom6nia pitoreascd
Care din fronluzoaicd devenise
romdncd, nu numai cu numele,
ci gi cu sufletul, cdci gtia sd
preluioscd cuvdntul, pdmdntul
gi neamulromdnesc.

,\

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei

ln Bucegi
URECHIA, NESTOR
in Bucegi/ Nestor Urechia. - Bucuregti :
Romdnia pitoreascS, 20L9
tsBN 978-606-94518-7 -8

821..135.1-

Copyright @: Editura RomAnia pitoreascd

,,,,, 1ililht1,,,,,
Editura Rom6 nia pitoreascd
fignF,t"l 2019
 Cu prins Coleclia Verde
Dintre cdrlile aPdrute:
NICULAE BATICU - Jurnalul unui alpinist 9i aviotor
Prefald...... ................ s
WALTER KARGEL-Alpinism . indllimi, riscuri, bucurii
NICOLAE C. DIMACHE - Vulcani, fluvii sacre 9i zei de piatrd
Ldmurire .................10 Cdldtorie'in lndia pi sud-estul osiotic
IONEL COMAN - Am ?ndrigit munlii
PARTEA I Amintiri despre olpinism 5i drume;ie
Toamno..... .............. LL NESTOR U RECHIA - Vraja Bucegilor
RoMANIA PIToREASCA, t933. Munli, ape, drumelii
Portea a doua DAN ANGHEL -Alpinism 9i escaladd in Munlii Trasciu
Memoriile lui Gendpin ..............31 FERENC WILD - Alpinism in Cheile Bicazului
BUCU RA DU M BRAVA - Cartea Munfilor. $i alte scrieri
PARTEA A TREIA EMILIAN CRISTEA - Biblioteca montaniardului
larna-primdvara .....74 CORNEL COMAN -
Himalaya - Gurja Himal 1985:
8.000 m versus 7.000 m
SORIN TU LEA - Amintiri din rdzboaie neterminate
PARTEA A PATRA
NICOLAE C. DIMACHE - Oameni gi munli
Varo.......... ............1_16
Ascensiuni Montane - Oameni 5i amintiri
RADU TITEICA -
Ldmurireo cdtorva Cuvinte .....1-50
DINU MITITEANU - Chemarea muntelui
DAN VASILESCU - Premiere alPine
P refala Ve rsi u n i i fra n ceze IOAN PIVODA - Regruparea fina15
,, Do ns les Carpathes Rou maines" ............................... J_S 1 GABRIELA CALUTIU SONNENBERG - Bolero
Au Lecteur ......151 MIHAIL SARBU - Cronici Salvamont
C6teva aprecieri ale criticii franceze asupra
PETRU SUCIU - Noi, cei de la Stiinla
cirlii,,Dans les Carpathes Roumaines"
NESTOR URECHIA - ROBINSONII BUCEGILOR,
(textulfrancez al cdrlii,,in Bucegi") .. .......... ..........I52 int6mplSrile a trei cercetagi
NICULAE PETRESCU - O croazierd pe Dundre
ln loc de Postfofd... .................754 in siajul istoriei
DtNU MIITEANU - HOINARI PRIN MUNTI
IONUT BORDEA - PIATRA CRAIULUI, o istorie ilustrat5
NESTOR URECHIA -iN EUCTCI

158 L59
 Ldmurire
in anul 1927,dup| recomandarea neuitatuluimeu prieten,
marele poet Alexandru Vlahu!5, lnstitutul de arte grafice 9i de
editurS ,,Minerva" a tipdrit prima edilie a acestei lucriri' in
acelagi timp, a apdrut la Paris, in editura cunoscutei case Plon-
Nourrit, textul franluzesc al acestei opere, alcdtuit de autor,
sub titlul ,,Dans les Carpathes Roumaines".
Cele doud texte, franluzesc gi rom6nesc, au avut destine
deosebite. Cel franluzesc a avut, din prima zi a ivirii sale, o
primire cSlduroasi 5i foarte mdgulitoare, pentru autor; a fost
nevoie de patru edilii.
Textul rom6nesc a trebuit sd agtepte formarea in publicul
cititor a unei mentalitdli speciale: dragostea de Naturb 9i de
cutreierare a munlilor. Din ziua c6nd aceastd mentalitate s-a
infiripat, cartea ,,in Bucegi" a ajuns sd fie cunoscutS, apreciatS
9i mare a fost mullumirea autorului de a constata
rSsp6ndirea
eiin m6inile unei elite rominegti.
Edi!ia din 1-907 s-a epuizat inainte de rizboi. De la rizboi
incoace, toliamiciigicunoscu!ii mei, ba chiar mulli necunoscu!i,
care s-au exprimat cdlduros prin scris, m-au indemnat foarte
.J stdruitor s5 public o nouS edilie a acestei lucr;ri. Trebuie s5
adaug cd acest indemn este intdrit gi de marele succes dob6ndit
It
de ultima mea carte ,)traia Bucegilor" publicatd sub auspiciile
I ,,Tu ring-Clubul ui Romdniei".
latS dar cd am nespusa mullumire de a prezenta publicului
cititor o edilie, cu text definitiV a lucrSrii ,,in Bucegi", care mi-
este cea mai dragd dintre toate cele ce am scris.
d'
NESTOR URECHIA
I - Cum s5 nu-l cunosc, domnule! Cine nu-l cunoagte pe An-
10
PARTEA I
Toamna
t.
intr-una dintre cele dint6i zile ale toamnei anului 1872,t1n6'
rul Mircea Trestianu se intorcea din Transilvania, unde i;i petre-
cuse vara. Mircea reuSise la bacalaureatul din sesiunea de iunie.
Tatdl siu, negustor de m6na int6ia in Piala Mare a Bucuregtilor,
fericit peste mdsurd de izb6nda fiului sdu, ii dase de cheltuia16
pentru o cdlStorie de vacan!5; tdndrul bacalaureat ii imitase pe
concetSlenii sdi, fugind de cdldurile inbbugitoare ale Bucuregtilor
gi duc6ndu-se intr-una dintre staliunile balneare ale Transilvaniei
care era ,,la mod5" pe atunci. C6tva timp Mircea petrecu bine'
Apoi ur6tul il coplegi: ve;nica invdrtire in aleea str6mtd,
priveligtea pipernicitelor dealuriimpodobite cu numele de munli
gi, mai presus de orice, grosolSnia ungureascd inviluitoare, il
scoaserd din fire.
CAt de mullumit suspin5 in acea dumnezeiascd zi de toamnd
c6nd puse piciorul pe pdm6ntul Rom6niei, la Predeal!
- Ce frumos este pe aici, g6ndi el. Munlii acegtia parcS-mi zic
un ,,bun sosit" prietenesc... Dar sd nu uit solia ce mi-a incredinlat
tata...
T6nirul cilStor se indreaptd spre ,,OspdtSria Purigtoacei" de
pe marginea cdii nalionale. Curtea ospitdriei, parte inierbatS,
parte poditi cu b6rne, gemea de lume 9i de trdsuri de tot felul'
Mircea intrd in sala cea mare din mijloc, in care se perindau
bdutorii: cdrdugi, vamegi gi negustori. StdpSnul ospdtdriei, indun-
trul girodului clStea ciocane de !uic5, st6nd de vorbd cu un om
care era intors cu spatele la ug5.
- Bund ziua, ii zise Mircea; nu cumva cunogti d-ta pe un om
numit AndreiJnepeanu, care locuiegte pe aici?
drei? Dacd ai ceva s5-i spui gi egti zorit, ai nimerit-o bine: Andrei
L1.
 Jnepeanu este chiar aici.
Ospdtarul ar6td cu degetul pe omul cu care sta de vorb5.
Era un om, nici t6ndr; nici bdtr6n, inalt, bine legat, cu o barbd
sur5, deasS gi un pdr pletos; privirea-i era limpede 9i blajinS. Purta
o vestd de v6ndto4 o pilSrie rotundd de p6sl5, cu marginile largi,
cizme cu turetci inalte.
-Andrei Jnepeanu, eu sunt, zise omul' Ce doregte domnul?
-Am s5-1i spun o vorb5.
-S5 ne agezdm la masa aceea din col!, unde vom putea vorbi
in linigte. Bdiete, d5-ne dou5 luici.
- Domnule Jnepeanu, am venit sd te salut din partea tatilui
meu.
- Tatil d-tale?
d - Da, Radu Trestianu, negustor in Bucuregti.
- Radu Trestianu? Trestianu? Ori ci traiul meu de om al pidu-
rilor mi-a gters din minte numele prietenilor, ori cd e vreo incur-
cdturd la mijloc.
- incurcdturd nu este, martori va fi scrisoarea ce !i-o inm6-
nez.
Andrei lud scrisoarea, o deschise 9i, alunec6ndu-9i privirea
spre iscdliturS, strigd turburat:
- Rdducu, Rdducu, tatSl d-tale... Ce nu spuneai mai degrabd!
Numele de Trestianu md zdpicise. Vasdzicd, tovarSgul nedespSrfit
gi mult iubit al copilSriei mele imi trimite scrisoarea asta? $i d-ta
i egti fiul sdu? D5-mi voie si te imbrSligez pdrintegte, ca pe fiul fos-
w"d
tului meu prieten... $i acum sd citesc 16ndurile lui Rdducu...
n
Frate Andrei, aducdtorul acesteia este Mircea, biiatul pe
I care mi l-a ddruit Dumnezeu 9i care a scris scrisoarea asta, d6nd
haina cuvenitd cugetului rneu. li-l trimit in solie, doar o izbuti el
sd te aducd pe aici, pe la noi, unde vei fi primit fr5!e9te. De mai
multe ori !i-am trimis vorb5, ba prin chirigii, ba prin birjari, ba
prin cdlSragii diligenlei, poftindu-te la noi, iar tu ai rispuns ci e
prea departe pi c5 mai bine ar fi si md sui eu la munte. Ne-am
incdpS!6nat amSndoi, tu, cdci nu ai vrut sd te scobori la c6mp, eu,
cdci mi-ar fi prea grozav sd mai vdd, cu ochii mei, locurile unde
bielii mei pSrinli au fost migelegte ucigi. $i, in acest fel, atdta amar
12
de ani s-au scurs, fdrS ca s5-!i privesc ochii tdi prieteno;i 9i fdri
ca s5-!i aud vorba ta blajini 5i agezatS. Eu port in lumina ochilor
mei icoana vie a felei tale de bSrbat voinic gi de omenie, iar tu,
poate, vei intruchipa pe Rdducu, in fl5ciul rumen Si drigut ce !i-a
sosit in solie; impSrtSgegte-l pe d6nsul cu prietenia ;i dragostea ce
ne legau sufletele acum doudzeci gi mai bine de ani, aratS-i locul
unde m-am nSscut, unde mi-am petrecut copilSria 9i tinerelea, in
tovirSgia ta, p6nd in ziua cAnd au venit fiarele musc5legti, de i-au
tSiat pe tata gi pe mama, iar eu, nebun de durere, mi-am luat lu-
mea in cap. PlimbS-l pe Mircea prin vdile ad6nci, du-l pe plaiurile
nesf6rgite, c51dra1i-vi pe piscurile trufage ale Bucegilor'
ili incredingez odorul meu, pe Mircea. Vorba ta cumpdnit5,
darinsuflelitd de simliriduioase, va rSsuna la auzul luica un c6n-
tec frumos: prin ea, biiatul meu va prefui minunSliile salbei de
munfi ce poart5 numele de Bucegi giva inv51a sd-gi iubeasci lara,
aceaste !ard neintrecut de frumoasd 9i la munte 9i la c6mp 9i la
balt5...
lar g6ndul meu va fi cu voi ;i parcS-l voi vedea pe Rdducul
de altd dat5, cu tovarSgul sdu Andrei, colind6nd crestele, hdulind
prin vigSuni, ritdcind prin jnepenigul plaiurilor inalte, am6ndoi cu
voie bun5, inima larg5, sufletul curat.
DragS Andrei, te ?mbr51igez fr5legte.
Rdducu.
Cu o vdditd tulburare sufleteascd, Andrei sf6rgi citirea acestei
scrisori; lin6nd capul ascuns in m6ini, privirea pironitd pe h6rtia
desficutd pe masd, elstete nemigcat c6teva clipe; apoi, scu16ndu-
se, il invdlui pe fiul lui Rdducu cu o privire de nelSrmuritd dragos-
te, ii st16nse m6inile gi zise:
- Mircea, sd fim prieteni! $i daci Natura ili place, fii camara-
dul meu pe c6tva timp...
Nici nu-!i pof iinchipui c6t mi-a rdscolit firea scrisoarea tatilui
d-tale. E negustor dedat, de at61ia ani, cu socotelile mbrfurilor 9i
totugi fostul v6nitor de capre negre, fostul muntean, firS fricd de
desigul pddurilor gi grozivia prdpSstiilori se ilegte printre 16ndurile
ce ai scris, sub inr6urirea gdndurilor sale. Riducu a pSstrat, intr-o
13
 cut5 ascunsd a inimii, dragostea muntelui... C6nd citesc scrisoarea
lui, amintirile trecutului se scoalS in fala mea gi tinerelea-rni se
reinfdptuiegte... Dar destulS visare, addugd Andrei. la mai bine s5
alcdtuim un program gi si ne indemndm a-l urma. Mai int6i de
toate este un lucru hotdr6t c5 vei sta c6tva timp in cSscioara mea.
- lubite d-le Jnepene...
- Te rog, numegte-m5, scurt, Andrei.
-Nene Andrei, s5-1i spun: suntem la jumdtatea lui septem-
brie, trebuie sd md intorc la Bucuregti, sd-mi fac geamantanul gi si
plec la Paris, unde imi voi face studiile de drept.
- Bine, bine, inleleg, dar c6teva zile mi le ddruiegti mie! Haide
acum, sd ne tndrumSm spre locuinla mea.
- Nu locuiegti la Predeal?
- Nu, ci la Bugteni, adic5, sd vorbim mai pe gleau, la un ceas
depdrtare de Bugteni, in fundul vSii Cerbului.
Cu16nd, cei doi prieteni pirdsirE Predealul, in trdsurica c6rciu-
marului de la Purigtoaca. Calea nalional5 pe care mergeau gerpuia
de-a lungul Prohovifei. Valea ce strdbdtea era strimtd, mdrginiti
de doud ;iruri de munli cu cline repezi, acoperite de brazi, molifii
gifagi. Uneori coastele se ldsau mai trdgdnate gi, la guri de v6lcele,
se ardtau poiene drdgule.
C6teodatd, matca 16ului se ad6ncea 9i se indepSrta, spre a
face loc la podiguri ierboase, molatec intinse.
- Ce munli gingagi, gopti Mircea; ceva romantic Si lini;tit!
rL
- Duiogia Carpalilor e stdp6nd pe acest cuprins; dar rdbdare,
t tinere, in cur6nd vom avea o priveligte, care, este mai mult dec6t
frumoasd sau drdguld. Ce pdcat, Mircea, cd ai sosit in munlii mei
I tocmai acum toamna, cSnd podoaba de flori a livezilor lipsegte,
fiind cositd, sau fiindcd a ars-o soarele de var5. latS-ne ajungi in
intre-Prohovet; vezi cum se lSrge;te valea; apa Azuga curge la
st6nga noastrS, iar Prahovila la dreapta; suntem intre doud ape,
?ntre doui Prahove.
- Frumoase pajigti!
- Sd le vezi la inceputul verii gi sd te minunezi: se destinde
atunci un covor de lSicere impestrifate, incheniruit de doud pan-
1
Pe vremuri, satul Azuga se numea ,,intre-Prahove".
'1.4
glici de argint topit.
CdlStorii soseau la podul de piatrd Sorico aruncat peste im-
preunarea celor dou5 16uri, ndscdtoare ale Prahovei.
Ramurile unui sorb, care crescuse in ziddria, pe alocuri crdpa-
t5, a piciorului podului, le biciuird obrajii. Cdteva scorute cdzurd in
trdsurd ca nigte boabe de mirgean.
- Ai crede, cdnd !i-ag spune cd am cunoscut acest sorb, pl5-
p6nd 9i sfiicios, de abia indrdznind sd-giinalle tulpina fragedS dea-
supra bollii? Cum a putut sdm6nla sd se aciuiascd intr-o crdpdturd
a ziddriei? Ce ind6rjire pe acest copac, care a crescut, aga c5 acu-
ma izbegte trecdtorii zbenguindu-se! Ce este voinla omeneascd
fald cu aceastd stdruin!5 vegetalS, mut5 9i neadormitS? Mircea,
uite-te bine colo; vezi st16mtoarea aceea, intre steiuri gi apa Pra-
hovei, care curge dedesubt la o mare ad6ncime; locul acela este
cel mai periculos al cdii, el se numegte Genune, adic5 abis. Trecem
acum de acest loc 9i intrdm in linutul mdreliei. Bucegii, pe care i-ai
mai vdzut c6nd ai strdbdtut drumul spre Predeal, se vor infSliga
deodatS.
- Nu i-am vizut, am trecut noaptea.
- DacE a9a-i vorba, f5-mi plScerea gi inchide ochii 9i nu-i des-
chide dec6t c6nd i1i voi spune.
Mircea se supuse, iar la prunca tovarS;ului sdu, deschizSnd
ochii, strig5:
- Doamne, ce frumuselel
- Da, iatd ceva frumos, ceva mdre!, o priveligte nemaipome-
nitS in lume.
Valea se lirgise peste m5sur5; la st6nga, ;irul de munli cu pri-
poare inierbate gi clocotiguri pSduroase. Dar la dreapta, in fund,
ce spectacol! Un zid uriap se indlla la cer din st6nci repezi, golage
gi sf69iate.
Zidul se prelungea spre miazizi, pierz6ndu-se in aburii vinefi
ce dormitau deasupra Sinaiei.
-Ce zici, Mircea, schimbare de decor, ca la teatru?
Dar vom privi tabloul in altd zi mai cu bdgare de seamd astizi
mi-e degrabd si ajungem acas5.
Trdsura trecea acum de-a lungul poalelor muntelui Cldbuce-
15
 tul Baiului, pe 16ng5 care podigul zis Trestia igi intindea mlagtina.
Sosird in gura vdii Cerbului.
- Ne dim jos, dragd Mircea, cdci nu putem merge cu trSsura
in Valea Cerbului, unde nu e drum bitut 9i sper ci nu va fi, c6t voi
trai. Bdielag, adaug5 Andrei cStre bSiatul ospStarului din Predeal
care ii intovdrSgise, poli sd te intorci, sd dai bagajele domnului
Mircea vreunui om al lui Simion, c6rciumarul din Bugteni, sd mi le
aducd acas5, c5-lvom cinsti. latS-te dar; dragd tovardge, la intrarea
Vdii Cerbului, in fundul cdreia triiesc eu, ca un urs bdtr6n in b6rlo-
gul lui. S5 gtii cd avem o or5 de umblat, p6n5 ajungem.
- Atet mai bine, imi voi deslepeni picioarele.
-inainte, dar, cu Dumnezeu!
,e
Stribdturd luncile Cerbului, un ;ir de miculele poieni presdra-
te, ca nigte insule, de lumind 9i cdldurS, prin aninigul des.
Andrei indrepta pe Mircea, p59ind, c6nd pe urmele unei po-
teci cu gerpuituri fr6nte prin patul neast6mpbrat al 16ului, c6nd
incercuind lum6ndrile de anini ro;ii, adunali in p6lcuri, ce parcb
stau la sfat fr51esc. Cdlcau pe un pietrig rizlelit de viiturile apelor,
ori alunecau pe un pim6ntimp6slit de mugchi, sau de putregaiuri
de plante 9i frunze, pe care veacurile le schimbaser6 in p5m6nt
vegetal.
Trecurd prin ,,Poiana la Anini", covor luminos al ClSbucetu-
lui, strdbiturd de mai multe ori apa Cerbului, sdrind din bolovan
in bolovan, ori inaint6nd incet pe trunchiuri de anini cizuli de-a
curmezigul apei.
Pe coastele Cldbucetului Boiuluigi Munticelului, pervazuri ale
E
Viii Cerbului, fagi puternici igiinSllau ramurile lor desfSgurate'
I V6lcele str6mte se deschideau, din cdnd in c6nd, in trupurile
celor doi munli.
- Nici o picdturd de apd in v6lcelele astea, zise, mirat, Mircea'
He hei! Primdvara apa nu lipsegte, dar acum toamna, la
- mei.
sf6rgitul unei veri cdlduroase, suferim de uscdciune.
-Tocmai cd nu vid nici o floare.
latd una, rdspunse Andrei, aplecAndu-se, o floare plind de
- de Gen6pin, emigrat francez, se logodi cu mama, o biatd !Srdnculd
viald li vai!, foarte simbolic5...
- E frumoas5...
16
Da, este eleganti, fildegul petalelor sale este vdrgat sublire.
-
Ea se ivegte la sfdrgitul verii 9i de c6te ori o zdresc md intreb dacd
trebuie sd-i pdstrez dragoste pentru gingSgia ei, ori s5-i urSsc rolul
de sol altoamnei?
anotimpurilor nu avem nici o putere...
- Fa!5 cu ingiruirea
- $i de aceea nu pot fi supdrat pe gopdrloilo a/bti (parnassia);
menirea ei este sd prevesteascb rugina frunzi;ului 9i anul acesta
inci gi-a fdcut datoria.
- E floare gi nu govdie, ca noi cegtia, oamenii.
- 5i apoi are tovarSge de firi deosebite care, totugi, 9i ele pre-
vestesc toamna, rdspunse Andrei, culeg6nd o noud floare.
Era un ghem pufos, inconjurat de petale de argint in formd
de sulile, apirate dedesubt prin frunze spinoase; infiptd in iarba
scurtd gi ars5, se prdjea la soare pe o cutd de pajigte.
- Sitq zdnelor (carlina), steaua toamnei, zdmbetul ei!
Soseau, in acea clipd, intr-o poiani mare alcituitd din douS
podiguri; cel din st6nga era mdrginit cu o tivd de molifli, iar cel din
dreapta, mai jos, era br5zdat de o mullime de p6r6ia5e care, for-
m6nd drdgule golfulele gi pitice cascade, se aruncau in apa Cerbu-
lui.
in centrul podigului de sus, un arbore, un singur falnic fag.
- Sd ne odihnim sub acest bdtrAn pontif, zise Andrei, 9i sd ad-
mirdm muntele Cogtila, cd se vede bine de aici. G6nditu-te-ai, Mir-
cea, vreodat5, c6t de poetic este un copac, puternic giimpovdrat
de ani, care se ridicS, singuratic, in mijlocul unei poieni frumoase?
- Parci este o streaj5...
- Neadormit veghetoare! Pe fagul acesta il cunosc de mai
bine de patruzeci de ani; el este, pentru mine, o fiin!5 deosebit6,
un unchiag, pe care-l salut de c6te ori trec in preajma lui. Cum
nu l-ag cinsti? La ad6postul crengilor sale incdrcate cu jir, vorbe
duioase gi jurdminte de dragoste au fost schimbate intre pdrinlii
- Cum aga?
- Da, in aceastd poiand numitd ,,St6neicd", tatdl meu, contele
rom6nc5.
17

-Stiu cd egti de ob6r;ie francezS, ceea ce insd nu-mi explic
este numele de porli, rom6nesc, dar cu o infSligare cam ciudatS'
- Foarte limpede. Sdtenii care au l-au cunoscut pe tatdl meu
i-au schimbat numele din Gen6pin in Jnepeanu, romdniz6ndu-|,
prin potrivire, dupi un negtirbit obicei. Mai afl5 c5 jnep sau jne-
pen este numele pinului pitic sau tardtor care cre9te pe inillimile
Bucegilor.
tatil d-tale, nobil fran-
- Al inleleg acum... Dar cum se face cd
cez, s-a aciuat prin aceste locuri sdlbatice?
- i1i voi povesti intr-o zi viafa mea; c6t despre viala tatdlui
meu, el insugi nu Ii-o va putea istorisi, cici sunt doudzeci 9i cinci
de anide cand odihnegte pe culmea muntelui Dihomul, din fundul
acestei vii; dar ii vei ceti memoriile.
- LuSm iar drumul?
- Da, da. Peste o jumdtate de orb vom ajunge acasS' Sd ne
scobor6m pe podigul de jos.
- Privegte, Andrei, colo, flScdrile acelea vinete care taFnesc
din iarb5...
incb o prevestire a apropierii iernii: acelea sunt florile numite
#
de !Sranii francezi ,,veilleuses" (candele) 9i de sdtenii nogtri ,,ghi-
citori", ghicitori ai iernii, desigur. Parcd sunt cele dint6i lSmpi pe
care toamna le aprinde pe pajigti, premergdtoare ale acelora care,
/ in noplile geroase gi inzSpezite, lumineazS masa familiei. ln cu-
r6nd, scurt5turile de fag vor p6r6iin vatrS 9i Bucegii se vorimbri-
ca cu alb fecioresc...
!i Astfel vorbind, cei doi amici strdbdteau Valea Cerbului'
it
NiciodatS, t6nbrul Trestianu, t6rgove!, necunoscStor al
I minundliilor naturii, nu simlise a atare mul!5mire, ca acum"'
CurSlenia aerului, tScerea, gingSgia sdlbatecd a acestei vii,
desfStau sufletul sdu fraged giii era inima plind de o nemdrginitb
incredere in tovarSgul, care ?i ardta dragoste pdrinteascS"'
Mergeau tot prin pddure, adesea de-a lungul apei, trec5nd
uneori prin luminiguri, pe care Andrei le numea: poiana cintezoi-
lor,locde adunare al acestor drdgule pisirele; poiona cu brebe-
I nei, al cSrei covor verde primSvara este acoperit cu aceste ferme-
cStoare flori, in trei culori; poiona cu bolovani, plinS de st6nci 9i
18
bolovani, unele st6nd intr-o 16n5, altele in picioare, ca ni;te idoli
ale vreunui neam sdlbatec de oameni, pierdut in negura veacuri-
lor.
DeodatS, perdeaua de fagi Si molifli se dete la o parte gi cele
dintOi coaste ale unui munte, care sta stSvilar in fundul v5ii, se
infS!igar5.
- Acesta este Dihamul, muntele prietenos gi milos, unde mi-
am cuibdrit culcugul, zise Jnepeanu.
- Aici este dar fundul vdii Cerbului?
- Ba delocl Uite, la poalele Dihamului avem confluenla 16ului
ce igi are ob6rgia intre Dihom 9i Cldbucet, la dreapta, 9i torentul
sosind din st6nga, dupi ce a alergat spumegos in adevdrata vale a
Cerbului, care se deschide ?ntre cei doi munli din lanlul Bucegilor:
Morarulgi CoStila.
Urcugul, destul de ostenitor; era indulcit printr-un gir de
podiguri.
Cei doi prieteni uneori se strecurau printr-o hoagd ad6ncd,
pe ale cirei margini inalte erau ingiruite doud 16nduri de arbori
sidili cu rost, sau agezali ?ntr-un chip ademenitor la privire; foile
dinlate ale paltinilor se infrSleau cu acele str6nse in mdnunchiuri
nouroase ale zadelor; moliflii igi inSllau piramidele lor alSturi de
cotoarele uscate gi scrijelite ale sacilor cu boabe rogii; podurile
inierbate ce se urmdreau, cuprindeau ronduri cercuite cu stufiguri
de micegi, ori de spinigori.
Pe alocurea, flacdra verde a unui brad tinerel!69nea din mdr-
geanul boabelor unui scorug; prin pdrlile golage, t6rgarii de fag
impiedicau mersul cildtorilor.
- latd-ne ajunpi, dragd Mircea...
Pe un podig mai intins, era clSditd cisula lui Andrei, casd
!5r5neasc5 din b6rne cu acoperi;ul gindrilit, pereliivdruifi, o pris-
pi largd ?n fa!5, impodobitS, intre st6lpi, cu sc6nduri inflorite,
mirginite de curba eleganti a vechilor case romAnegti.
- Ce drdgufd este casa d-tale!, murmurd Mircea.
- CasS lSrdneascd de munte! latS-ne in dreptul porlii.
Pe st6lpii purtdtori ai acoperigului gindrilit al porlii se incolS-
ceau tulpinile gi frunzele curpenului de munte. Gardul de nuiele
19