NICOLAE COVACI

PHOENIX
insd ett, o l,asdre.,.
Edilia a II-a
Coordonatorul ediliei gi cuvdnt inainte de
COSTEL POSTOLACHE

INT€GRAL
 CUPRINS

CuYhnt inainte I 9

Preludiu / 15
. Seflor el general / 17

Conachi gi PoPescu / 21
Fuga de acasi / 30
Punga cu Ptezewative I 40
Sfinfii de la Meca 1 49
Lola 176
Phoenix / 97
Spirgitorul de Piane / 105

,,Sili mitraliate electric" / 110

Lyra I ll9
Yremuti I I27
Fiul Elenei C. I 136
Nebunul cu ochii inchigi / 139
Oamenii cavernelor I 151
No smoking, No drinking, No fucking! / 156

,jlotugi sunt ca voi" / 166

,Omul36180" I t7t
Banchetul / 179
Nu aduce anul ce aduce ceasul / 185
Ha9i9 / 196
Plecarea lui Moni / 205
 Picioare de broasci / 216
Secretar UTC I 224
Conferinfa de la Mangalia I 234
Cei ce ne-au datnume I 243
Prietenii nogtri, mong ohi / 248
' Casa de nebuni / 253
Megterul Manole - o poveste gi doui conversali I 259
Mugur deflurer 1265
Afari cu teleiziunea! /27I
Muzici ftrdpiine / 278
Meningit[ qiflori / 284
Barul de noapte / 293
garftaj / 302
Ghici cine aprinde lumina? I 309
Circul I 317
Bestiar I 323
Interdicfia / 331
Covaci contra Cilinoiu / 335
Statueta africand / 340
Lupii / 347
Perfiaidiolilor /354
Concurs cu Adolf / 361
locdetreil 376
Deutschland tiber alles / 383
O fatd mare / 399
MArtanul de aur / 405
Dubagii qichinezi I 412
Ancheta /432
Nunta / 438
Go West!/ 444
Amsterdam / 450
Camionul / 462
Fuga I 468
Coda / 474
 Capitolul I

SENOR EL GENERAL

Timi;oara,1962
M-am tras mai spre vArful cricii, ce incepuse si se aplece uqor,
pregitit, in orice moment, si sar jos: Mi aflam la vreo cinci metri
ini\ime. Ghild nebunul, cu toatd mdrimea lui, se c[fira cu o agilitate
impresionanti, fonfbind prinbuzalui de iepure nigte injurituri. |os,
lingi trunchiul pomului, agtepta mililianul. Abia 1l deslugeam ln
intuneric, mai mult il intuiam, auzindu-i vocea incircatd de uri,
incurajAndu-l pe Ghip. Dincolo de gard, ,,Los Paraguayos" lqi ve-
deau de concert, intr-o feerie de sunet gi lumini. Eram atAt de im-
presionat, incit imi simfeam din cAnd in cind pielea ca de gisci. Ag
fi vrut si-i vid gi eu mai de aproape, dar, la ora aceea, nu aveam
atifia bani ca si-mi pot permite si-mi cumpir bilete la concertele
ce aveau loc, tot mai des, in Timigoara.
Ghili ajunsese la nivelul cricii mele. intre timp, din crengile cele-
lalte, biielii sireau ca prunele cind scuturi pomul. Cdutasem locul
cel mai bun, cel mai inalt, agadar, urma si risc cel mai mult, sirind de
la cea mai mare inilfime. in clipa in care Ghifn a intins mAna spre mine,
gata si mi inhafe, mi-am dat drumul. Am fbcut, totugi, o gregeali.
Am aterizat pe plmant in pozifie de start, in loc si amortizezintii
siritura. Nu mai era timp pentru asta, cici, din intuneric, nivilise

t7
NtcotaE covact

mililianul cu bastonul ridicat. Am auzit doar ,,cr4nc" in genunchiul

stAng gi, aproape instantaneu, m-au biciuit doui dureri atroce. Una
in genunchi, cea de-a doua pe spate, unde aterizase bastonul de cau-
ciuc al mililianului. Nu a mai apucat si mai dea a doua oari,luasem
un start demn de orice concurs olimpic. Ficeam de cdliva ani atle-
tism qi avusesem timpi foarte buni la probele de sprint, chiar gi la gtafeta
de 2000 m, iar in wemea aceea eram cu adevirat in formi.
Mi-am incetinit fuga abia spre casi. Senzafia de fiari hiituiti a
dispirut incetul cu incetul. Am indriznit si mi uit in urmi qi si md
asigur ci sunt singur pe stradi. Durerea din genunchi devenise in-
suportabili gi gchiopdtam tot mai riu. Cu chiu, cu vai, m-am tdrAt
ultimele sute de metri pAni acasl gi m-am aruncat in pat. Muream
de ciudi, nu atdt pentru ci mi durea piciorul sau pentru ci incasasem
una cu bastonul de cauciuc, ci pentru c5. nu reugisem sd-mi admir
idolii pAni la sfirgit. in vremea aceea, cdntam gi eu la ghitari vreo
citeva cAntece din America Latini, dintre cele ce se difuzau la Radio
Bucuregti. Erau la modi muzica mexicani gi filmele mexicane cu
revolufii, pline de eroi gata oricdnd sI cAnte. Nipidiseri fara tot
felul de pelicule, ,,Banditii din Rio Frid', ,,Un cAntec stribate lumedl
,,Cielito lindo'i in care se cAnta de mama focului la orice ocazie,
lnainte de luptl, in timpul bitiliei gi dupi aceea. Bineinleles, eroii
cintire{i erau intotdeauna pozitivi gi luptau pentru libertate. Se pi-
rea ci in acea parte a Americii revolufiile erau foarte dese, origice
cildref mai indemAnatic cu puqca Ei pistolul devenea Seflor El General,
fdri a mai socoti ci gtia si c6nte de te biga in draci. Acele melodii,
la care nu mai gtiu cum procuram textele, mi urmires c Ai azi gi, din
cAnd ln cAnd, le mai cAnt, acompaniindu-mi la ghitari. Nu de mult,
aici, in Moraira, pe un munte, intr-o cisufi cam diripinatl gi intu-
necoasd ce se chema ,,Restaurantd', am avut ocazia sd mi misor cu
cAliva dintre localnicii ce gtiau aceste melodii. Oamenii nu puteau
infelege cum de posed un repertoriu aga de bogat de c6ntece aproape
uitate. Dup[ ce le-am cdLntat gi ,,Malaguena'] s-a incins o seari de
basm, lnclrcati de o rardL bucurie gi un sentiment de prietenie ce nu-l
mai cunoscusem de multi vreme.

18
 pHoENtxminsi eu, o pasire...

Pe wemea filmelor mexicane, din clasa a cincea gi pind intr_a

gaptea, fusesem unul dintre preferafii profesoarei de muzicd gi o
vreme cantasem gi in corul gcolii. Mi luam la intrecere cu giliganul
de Dan Petreanu. contrar agteptirilor, la mirimea corpului siu, avea
o voce foarte inalt6, de tenor italian. Eram prieteni nedesprr{ifi. Ne
frceam lecliile impreuni, ficeam curte celor mai drdgu{e fete din
clasi, incercdnd si le impresionim prin rezultatele noastre deosebite
la atletism. seara, cdntam serenade italiene, cu texte mai mult sau
mai pufin improvizate. Repertoriul nostru cuprindea weo cinci-gase
canfonete i la ,,Santa Lucia'i
Plicerea muzicii am plitit-o scump. A doua zi dup6, concert,
aveam un genunchi cat un dovleac. Medicul mi-a spus ci am api la
genunchi gi ci va trebui si mi-o scoati cu seringa. M_am mulpmit
cu un bandaj de gumi, gi, bizuindu-mi pe vitalitatea ce nu m-a ldsat,
inci, niciodati, am zbughit-o qchiopitand de la doctor. Era vari gi
nu trebuia si mi duc la gcoali. Durerea cea mare era ci. nu mai pu-
team juca ,,prinsd'la USODA, bazinul din parcul Stalin.
$trandul,
plin cu api din Bega, avea ceva deosebit, era ca un fel de magnet gi,
pe timpul vacanfei, clocotea de copii zburdalnici.
La USODA, i-am cunoscut pe cei ce aveau sd-mi devini cei mai
buni prieteni. impreuni jucam ,,prinsd'in apa ace eaatifide murdari,
ci nu puteai vedea prin ea nici jumitate de metru , ceea ce era un avan-
taj deosebit. focul, ce s-ar fi putrit numi la fel de bine ,,ascunsd', era
foarte dinamic qi eu devenisem un adept fanatic al lui.
Doar muzica imi plicea la fel de mult. Dar la ghitari mai aveam
mult de invifat, iar aici, la ,,prinsa", devenisem deja un as. Concen_
trarea cu care se juca, precizia cu care aveau loc atacurile gi eschivele
elegante ale celor urmrrifi dideau senzafia de participare la un dans
ritual, plin de temperament, nelipsit de o anumiti esteticr gi semefie.
Desigur, nu tofi jucau la fel de bine. Dar, daci voiai s6 intri intr-o
gagci,,miqtdl trebuia si demonstrezi ci egti la fel de bun ca gi ceilalli.
Asta nu era foarte uEor, pentru ci unii nu ftceau altceva decat s6
joace ,,prinsa" de cum incepea sezonul de baie, in mai, gi pdni
tdrziu,
in septembrie, cdnd incepea gcoala. Eu eram unul dintre aceia.

t9
ItIIGOLAE GOVACI

Pe la vArsta de 9 ani mi pescuise un antrenor de la I.L.S.A.

(Fabrica de textile) qi mi convinsese si intru in echipa de inot, unde am
lucrat riguros weo patru ani. Cand a venit sinuzita, maici-mea mi-a
interzis si mai inot. Aveam dureri de cap ingrozitoare gi gcoala mergea
tot mai rdu. Lovasz, antrenorul, a incercat de cAteva ori si discute cu
maici-me4 propunAnd diferite tratamente, dar nu a ajutat la nimic. Md
consolasem ci voi purta o sinuziti cronici toati viafa.
Dar mirajul apei rimisese, gi de la baie, vara, nu mi putea opri
nimeni. Ba chiar, ca s-o conving pe mama, imi cumpirasem un echi-
pament de scafandru autonom, pe atunci lucru rar, explicAndu-i ci,
avdnd masca pe fafi, nu-mi va mai putea intra api in nas, cauza
sinuzitei mele. $i am continuat s[ merg labazin.
Cunoscusem un biiat cu picioare in ,,O", dar, in rest, bine ficut.
Era singuratic, gi dupi citeva reprize de joc aflai ci il cheami Moni,
ci are o bunici in America gi o ghitard ,,Gibson" la Timigoara. Am
inregistrat asta gi mi-am propus s6-lvizitez. Nici eu nu gtiam la ora
aceea ce personaj important avea si devini Moni, pe adevdratul lui
nume Florinel Bordeianu, gi ce prietenie indelungatd avea si ne lege.
Cu piciorul umflat gi necijit cd nu puteam si mi duc la baie,
aqteptam cu neribdare si vini seara. Locuiam, pe atunci, pe Splaiul
Tudor Vladimirescu. in fala casei, se intindea parcul in care, mai
tdtziu, s-a construit terasa ,,Flord', ce avea si strdngi spuma tinere-
tului timigorean. Serile anilor'6I-'62 aritau mult mai pagnic decdt
ceea ce avea si urmeze.
 Capitolul ll

CONACHI SI POPESCU

ln parc apiruse un biiat pe care nu-l mai vdzusem. Mult mai mare
ca mine, student la Agronomie, Aurel conachi
cdnta dumnezeiegte
la ghitarS. Si nu vd imaginafi ci era un al doilea
segovia, nici vorbd
de aga ceva, dar eu il giseam fascinant in felul in iare
se acompa_
nia. Cu pana, producea un balans ritmic ce te coplegea gi te lua
cu
el firi si-fi dai seama. Repertoriul vocar, nou qi er,
cuprindea, pe lingd
,,Marina'l ,,Souvenirs, souvenirs,] ,,Benedict'gi rock and roll_uri de_ale
lui Elvis.
Pentru mine, se deschisese o lume noui. in primul rdnd, tehnica
mea de mana dreapti, de care eram mandru gi cu care puteam
acom-
pania toate cd.ntecele mexicane la modr, s-a dovedit invechiti,
gi ceea
ce reugea conachi si facd din ghitari, cu pana, mi electriza. Trebuia
neapdrat si invifgi eu si cdnt cu pana.
Conachi venea seard de seari. Se ageza pe banci in parc, pe malul
Begii, inci necanalizate gi betonate. parcul avea locuri in
care te
temeai si te aventurezi gi ziua, dardmite seara. totugi, in
$i scurt timp,
se adunau aici zece-cincisprezece bdieti gi fete, strdngi
ca lanlarii ia
lumin6. Sunetele ghitarei se auzeau pdni departe, purtate
de apa
rdului, gi le atrigeau, ca un magnet pilitura de fier, mai ales p"
f"i..
Nu pot uita serile acelea, care s-au impregnat addnc in memorie,
marcandu-mi firea gi drumul. Acele seri re-am repetat, ra rdndul
meu,

21
NIGOLAE GOVACI

mulli ani mai tArziu, cind st[pAneam ghitara chiar mai bine decAt
idolul meu, Conachi.
intre timp lucrasem multe ore la ghitari, cdfiva ani la rind, cu
vestitul Adrian Popescu, de fapt, unul dintre frafli Popescu, ce di-
deau lecfii de ghitari la jumitate din orag. Cealaltd jumltate o impdr-
feau Puiu Lazars qi inci vreo cAfiva.
$i totugi, acele veri in care eram doar spectator la concertele
ad-hoc de pe malul Begii m-au marcat pentru tot restul viefii. Poate
ci, fascinat fiind de acel tinir cu o finuti foarte demni, cu un nas
drept, roman, dar de o modestie sinceri, naturali, am inceput si
infeleg ce putere zaceinaceasti formi de exprimare. Si iei o ghitari
gi si canfi acompaniindu-te, si poli aduna atifia oameni in jurul tiu!
S6-i uimegti pe acegti necunoscufi clrora, pe stradi, nu le-ar fi trecut
prin cap, presupun, si vadi in tine un personaj deosebit! Si-i faci
fericifi intr-un timp atAt de scurt, si-i prinzi in acel ritual inexplica-
bil in care tofi igi contopeau bucuria, betand din palme, chiar incer-
cdnd si cinte refrenele allturi de tine!
Aceste concerte au culminat in seara in care au aplrut inci doi
biieli, prieteni de-ai lui Conachi, unul cu un clarinet, celilalt cu o
tamburini. Emolia generali qi excitafia ce pluteau in aer in acele seri
de varl erau atit de intense, incAt multe prietenii legate pe loc se
continuau prin tufiguri. Unele perechi nu se sfiiau si se imbriligeze
gi si se sirute in public; risipite prin iarbi, ori pe bincile din preajmi.
Se simfeau incurajali qi de puiinitatea luminii venite de sus, de pe
Splai, dar infelesesem ci ei nu fhceau altceva decit si exprime, in
felul lor, senzafia de bucurie adAncl pe care le-o produceamuzica.
Dupi ani gi ani, nu am desconsiderat niciodat| o fatit ce mi s-a dat,
fascinati fiind de ghitara mea. inleleg foarte bine ci starea aceea
ciudati, care rupe barierele dintre oameni Ei leagi intr-un extaz
general cunoscufi gi necunoscufi, este un fenomen natural, sincer,
aproape erotic, ciruia nu i te pofi sustrage. Conqtienfi de asta, de-a
lungul intregii noastre cariere artistice am folosit din plin influenfa
pe care o aveam de pe sceni, alegAndu-ne cele mai frumoase fete.
Nu acesta era scopul activitifii noastre, dar a fost intotdeauna unul

22
 PHoENtxffif*iinsi eu, o pasdre...
dintre aspectele stimulatoare. chiar gi repetifiire la care
,,avearn ca
$pectatori citeva fete decurgeau murt mai bine, eram
tofi mai plini
dc fantezie gi temperament.
lntr-o seari, mi-am invins timiditatea tipici, pe care maicd_mea
rr blestema mereu. Zicea cdsemin cu tata.
El ,r,, f,r,ou, nu bea gi nu
dansa, scotea doar doud cuvinte pe zi gi nu era deroc
ceea ce se nu-
rnegte un om de societate. Dar, in acea seari, plutind
mai mult prin
larbi, hipnotizat, m-am apropiat de banca unde Coni cdnta
gi am
scos muzicufa din buzunar. s-o folosesc
$tiam inc6 din primii ani
de gcoali. Firi si mi las invitat, la inceput discret, plasam
cate o
notd-doud, incercdnd si-mi dau seama daci tonaritatea
corespun-
dea. La melodia urmitoare, ,,Alabama Song", s_a
potrivit qi tonali_
tatea, gtiam gi cintecul gi mi-am dat drumur. cei
mai murf au fbcut
rchii mari. in scurt timp, aveam gi eu loc pe banca principali,
alituri
rle coni. imi plesnea inima de fericire gi de mandrie.
Degi eram doar
run, pugti, fusesem acceptat in gagcd.
Am gtiut sd mi impun gi altfel. pe aceeaqi stradi,locuia un
biiat
ceva mai inalt ca mine, cu o fali bolnivicioasi si
cu o privire ce se
irscundea intotdeauna. N-am reugit s-o prind niciodati,
sd-mi dau
seama, dupi expresie, ce gdnduri poarti. in orice
caz, nuse apropia
niciodati de noi, de cercul ceror ce cdntau ori ascultau, bucurdndu-se
in comun. Il simleam doar furiqdndu-se prin tufisuri,
p6ndindu_ne,
rrruncAnd, din cAnd in cAnd, cAte o piatrd. Intr_o seard,
intr_o pauzir
I,tre doui cdntece, o pietricicd nimerise ghitara rui coni. tnstru-
rnentul didu un sunet de clopot, moment in care gi veselul
gi priete_
nosul Coni sdri in picioare.
- Lasd-mi pe mine! - i-am zis, gdndindu_md c6 el nu se va descurca
*tdt de bine in hiligurile parcului. Eu eram la mine acasi,
ceea ce nu
cra valabil pentru el, care locuia in zona vecini cu parcul
,,Doja,] sau
l)arcul Mic, cum ii spuneam noi.
M-am repezitin tufiguri gi, dupi cdteva clipe,lunganul mi_apdru
in fala-ochilor, fugind printre pomi. Simfind ci nu_mi
poate scipa _
cram foarte rapid la fugi -, se opri cu spatele la
un pc,m, parahzat de
ideea ci toatd lumea il vede. M-am oprit doar o
clipi in fala lui, apoi
NICOLAE GOYACI

i-am tras un pumn in plini fa1l, atdt de bine lintit, incat a chzutla
pnmant. Instantaneu, mi-a trecut toat6 furia. Mi-am dat seama c[ nu
gAndisem nici o secund5,, acfionasem spontan aqa' ca 9i maici-mea,
care mi trosnea frrlgeritor cAnd fbceam weo greEeali' Nu prea m[
simfeam, in apele mele, dar gestul a impus celor ce priviseri' Din clipa
aceea, s-a consfintit apartenenla mea la grupul de bazi. Aveam voie si
ies cu biiefii pe stradi, si mergem in alte parcuri sau ,,la agdfat gagiciii
La chestia asta, eram mai mult un spectator, experienfa mea in
ceea ce privea fetele fiind inci limitati doar la cele cdteva siruturi
timide gi stdngace cu Carmen, prima mea dragoste, o fosti colegi
de la gcoala generali. Avea ochii albaqtri, mari, cu gene lungi, care
luminau in permanenfi gi era blondi qi plini de temperament' In
primele patru clase, fbcute la gcoala germani, eram deja fixat asupra
ei, mi se pirea cea mai frumoasi fati qi eram hotirit si mi cislto-
resc cu ea, cind voi cregte mare. Amandoi eram buni la invitlturi,
ne concuram adesea, cAnd unul, cAnd altul fiind dafi exemplu'
- Cum poate un romA.n si invefe mai bine ca voi?! Nu vi este ruqine?!
Eram trei biieli romini in clasa aceea de nemfi 9i ne fineam bine'
cel de-al doilea era Gigel ciuhandru, un biiat foarte cuminlel qi bine
educat, predestinat s[ faci o carieri bun6. L-am intilnit anul trecut
pe aeroportul otopeni, am schimbat cirfi de viziti 9i plreri despre
politica, in general. Al treilea romin, Cornel Bejenaru, avea talent
la desen. L-am intAlnit in Cluj, mai tdrziu, pe cind eram, pentru o
jumitate de an, elev la gcoala de coregrafie.
in primii ani de qcoali, fusesem avantajat. Unchiul meu Gheorghe
Stoian, fie-i firana ugoari, un actor renumit la Teatrul Nalional din
Timiqoara, fratele qi singura rudd a mamei, se ocuPase intens
mine, copil crescut flri tati. Mama divorfase pe cind aveam un an.
Tata era definut politic gi iqi executa condamnarea la Canal, iar
se temuse ca asta si nu-mi faci greutifi la gcoali, ori, mai tdtzia,
viafi. Uca, aga il numeam pe unchiul meu, era un tip cu totul qi
totul deosebit. De o pedanterie exagerati, elegant 9i cultivat,
qi apreciat de criticii de specialitate din acea vreme' se ocupa'
hobby, de tAmplirie. Reugise si giseasci o refeti de a indoi lemn

24
 PHOENtxrff,hinsi eu, o pasire.-.

t'fel gi chip
construise nigte mobile concepute proiectate integral
gi
$i
de el. $tia si deseneze bine, iar mobila o acoperea cu un furnir
ares,
pictat de el. Reugise si faci asta atat de bine, incit chiar gi prieteni
tle-ai lui, de meserie tdmplari, il invidiau.
- De unde ai, domnule, furnirul dsta?
- Nuc caucazian, era rispunsul gi Uca iqi ascundea zAmbetur man-
dru aprinzdndu-qi o figari.
De la vdrsta de trei ani, Uca mi obignuise, mai cu binele, mai
cu
rilul, s[ invit cifrele Mi le decupase el din hartie colorati,
gi literele.
ca si mi intipireasci mai bine in minte, pe la patru ani incepusem
se
si citesc inscrisuri cu litere mari, iar pe stradi silabiseam toate afiqele.
uca gi maicd-mea nu-gi mai incipeau in piele de mxndrie. incepuse
chinul cu poveqtile gi poeziile pe care trebuia si le invif gi si le recit
trri de cdte ori se ivea ocazia, c6nd veneau musafiri sau clienfi
de-ai
rlamei, care se ocupa cu croitoria. Devenisem un fel de copil-mi-
nune al familiei. Locuiam impreund cu Uca gi cu so{ia lui, adicl
mdtugi-mea, p€ cor€, in mod ciudat, o numeam,,mamd,. Celei ce_mi
diduse via{i ii spuneam Mutti, inci din wemea gcolii germane, gi
aga
r rimas pdnd azi.
Dar, cum in naturi existi un echilibru gi totul se plitegte, aapd,_
rut gi preful ,,genialitdlii" mele, o suprasensibilizareemotivi. puteam
plange din te miri ce gi mai ales cind terminam cite o poezie
ca:

Sus pe cumpdnafhnthnii
Plhnge-un pui de ciocdrlie.

Pe vremea aceea, Topirceanu gi Cogbuc erau preferafii mamei.

- De ce pldnge puiul de ciocarlie? - intrebam izbucneam in prans.
gi
Nimeni nu a reuEit pani azi si-mi rdspundi la intrebare. Am rimas un
rnare iubitor de animale gi mai degrabi ag da intr-un om decat
intr-o
necuvdntitoare. ce de ciini gi de pisici am mai adus acasi! stiteau
cdteva zrre qi pini la urmi dispireau alungate, fiindcl apartamentul lui
uca oricat ar fi fost de mare, nu ne putea cuprinde pe tofi. c6nd veneam

25