Y

AR
TT J À TE A RET MID oar, À TE
UND a REGGAE

R
LIB
“ANUL XI 1 MARTIE 1944 Nr. 3

OVIDIU PAPADIMA ...... Romanul orașului românesc ........ 483

ITY
LUCIAN BLAGA ......... Mitul creatiunii (traducere).......... 501
PETRU DUMITRIU ...... Niobe .........................:.. 5
V. VOICULESCU ......... Oracole Sassssssesssssssssess Dl
TH. CAPIDAN ............ Christea Geagea ....... a. n... 520

RS
GR. TAUSAN ............ Un om modern în see. XVI: Erasm
din Rotterdam ......,.......... 522
ION FRUNZETTI ........ Din ciclul Dianei ...... .. 533
Gg. R. SCHULTZE ....... Date vechi si noi asupra "petrolului „537
IVE
JEAN BART... eus. Mărturisiri litergre . cc. cc...
cece ee ee 557
MARGARETTA MILLER -
VERGHY .......:...... Alt Tumind .....,...,............ 569
VIRGIL HUZUM ......... Versuri cc cece esse esse cece cece ee D395
UN

AL. T. STAMATIAD ..... Viziuni şi imagini .......,.,....... 588

CONSTANTIN NOICA .... Idealism contra idealismului css... 8590
JULIAN VESPER ........ Aglaia... cc cc cece cece ma ee ee erence 601
D. CARACOSTEA ......... Forme de critică ........:......... 607 |
AL

TEXTE ȘI DOCUMENTE
V. MIHORDEA .......... Poctul Grigore Alexandrescu la co-
° misia centrală din Focşani ....... 643
R

COMENTARII CRITICE
NT

PETRU COMARNESCU .. Lucrări româneşti de filosofic....... 646

OCTAV SULUTIU ..,.....- Pe margini de cărţi ............... 656
CE

CRONICI
PAUL MORAND ȘI O PROBLEMĂ MODERNĂ de Adrian Marino;
OCTAV BOTEZ de Al. Piru ; FIŞE PENTRU O ISTORIE A LITERATURII
I/

DIN DOBROGEA de Teodor Ionescu

CRONICA BIBLIOGRAFICA
IAS

de George Baiculescu

NOTE
UMANISM ANTIC, de Gh. Bulgär, C. Sindulesen; ISTORIE, de I. C. Chitimia,
U

Augustin Z. N. Pop, Florea Stănculescu, Ion $iugariu, Nicolae Albu, Nestor

Camariano, Gh. Bulgir; TEOLOGIE, do Protos. Vasile Vasilache; PLASTICĂ,
BC

do Ioan I. Mirea; DREPT, de Radu Voiculescu; MEDICINĂ, do I. Zugräviseu;.

BIOLOGIE, GX Santa: SYM a AS]
a
pa
 RY
RE V ISTA

RA
FUN DATIILOR REGALE

L IB
REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ
ȘI CULTURĂ GENERALĂ

ITY
DIN APRILIE 1941 CONDUSĂ DE
D. CARACOSTEA

RS
Secretar de redacfie: OVIDIU PAPADIMA

UT to DILILUTA
IVE
RE D A C T I A
ADMINIST.RATIA
UN

„FUNDAȚIA REGALĂ PENTRU

LITERATURĂ ȘI ARTĂ:
BUCUREȘTI III
L

39 BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39

RA

‘ TELEFON 2-06.40

Dă
NT

ABONAMENTUL ANUAL
PENTRU INSTITUȚII RURALE: LEI 3000
PENTRU INSTITUȚII URBANE: LEI 5000
CE

ABONAMENT DE SPRIJIN: LEI 10000

PENTRU PARTICULARI: LEI 1440
ABONAMENT REDUS (PENTRU ELEVI, STUDENȚI, PREOȚI
ŞI ÎNVĂȚĂTORI DELA FARA) LEI 800
I/
IAS

CONT CEC POSTAL Nr, 1210

ABONAMENTELE SE POT FACE SI ACHITA PRIN ORICE
OFICIU POSTAL DIN ȚARĂ
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA
U

EDITATA DE FUNDATIA REGALA

BC

PENTRU LITERATURA SI ARTA

 Y
R AR
LIB
ITY
REVISIA
FUNDATIILOR
RS
REGALE
IVE
UN

ANUL XI, Nr. 3, MARTIE 1044

R AL
NT
CE
I/
IAS

>a
FS.
à
~

+ n
#2
vs
fad

ŞI ARTĂ
U

FUNDATIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ

| 1944
BUCURESTI
BC
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
ITY
L IB
RA
RY
 Y
R AR
LIB
ITY
ROMANUL

RS
„ORAȘULUI ROMÂNESC IVE
I. ROMANUL PROVINCIEI

Oricntandu-ne exact după titlu, dela început cercetarea noastră

poate să apară extrem de săracă în perspective: Romanul oraşului
UN

românesc? Dar bine — care oraş românesc trăieşte cu adevărat

întrun roman, atât de viu, de real, încât să-l recunosti ca într'o
gravură de pe hârtie sau din amintire?
Un singur oraş trăieşte poate în felul acesta în filele unui roman
AL

românesc. Este Sulina, în romanul atât de solid închegat, pe

nedrept trecut azi în totală uitare, la fel ca și autorul lui: romanul
Europolis al lui Jean Bart.
R

După cât îmi aduc aminte, nicăieri în vreo pagină din el nu-i
NT

pomenit numele oraşului — si totuşi cl creşte din el ca o fiinţă vie,

în care pământul, apele, văzduhul, casele, oamenii fac un tot, o
fiinţă ciudată şi aparte — oraşul acesta cu o pecete, o aşezare si o
CE

viaţă atât de deosebite.

Cartea ce simplă —şi ca subiect si ca mijloace artistice: ea
rceditează pe pământul Sulinci fabula modernă a « Unchiului din
I/

America», acel personaj depărtat, a cărui bogăţie imaginară

zăpăceşte şi scoate din sărite o întreagă lume în peisajul său natal.
IAS

In romanul lui Jean Bart, un om sărac vine din America la rudele

de aici, ca să caute un pic de pace pentru zilele lui de sfârşit de viaţă.
Dar toţi îl cred îmbogăţit putred în America. Bictul om intră
astfel intr’un vârtej si mai teribil decât cel de care fugise — vârtej
U

care până la urmă îl va ucide, pe el ca şi pe fiica lui, Evantia,

eroina principală a cărţii.
BC
 RY
484 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Simplu e si felul de a povesti al autorului. Dar prin cuvintele
aşezate bătrâneşte, din țesătura micilor întâmplări amintite cu
sart, cu linişte, — se întruchipează nesilită imaginea orașului acela,

LIB
aşa cum îl ştii sau ţi-l închipui chiar fără să-l cunoşti. In cafenelele
lui se picoteste oriental ziua si se sopoteste febril dimineaţa si scara,
se intrighează, se pun la cale lovituri de afaceri si de bursa. In
odäitele discrete ale crâsmelor se bucură de vin şi friptură cei

ITY
cu obraze subţiri şi gusturi burgheze. In încăperile fumurii ale
locantelor din port petrece sgomotos norodul pätimas al mării
şi al färmurilor, pe când la rarele baluri, în ritmul muzicii la modă,

RS
cele două pseudo-aristocratii ale oraşului: cea a banilor și cea din
jurul comisiei internationale de altădată a Dunării, se supra-
veghează, se apropie, se înfruntă şi se despart, în combinaţii mult
IVE
mai complicate si mai eterne decât ale dansului. De afară, oriunde,
marea îşi trimite mereu ecoul, nedespirfit de viață, ficcärui om
din orașul acesta: spaima furtunii, ispita clarului de lună, mi-
UN

rajul vapoarelor din larg, tremurul contrabandei, febra noutätii

de departe, cântul valurilor de totdeauna... Si’n ritmul acesta
larg se unifică ciudat una din cele mai neașteptate viermueli de
naţii si continente: Români si levantini, lipoveni şi occidentali.
AL

Jean Bart a vrut să contureze un simbol valabil oriunde și

totdeauna al orașului mării, ca un dar al ci, ca un rezultat al ei,
ca o lume a ci—oriunde la fel în cosmopolitismul său pestrit
TR

dar si în ritmul său de viaţă bogat si totuși simplu ca si marea,

violent si totuşi suveran ca si ca. Vrând să dea —o spune si titlul
cărţii si toată linia ci — imaginea simbolică a unci cetăţi a mării
N

de pretutindeni şi totdeauna, Jean Bart n'a făcut totuşi decât

CE

să creioneze cu un realism simplu, dar cu atât mai puternic, chipul

săritor în ochi al unui singur si anumit oraş: al Sulinei dela ince-
putul veacului acesta,
Lucrul ăsta nu se mai întâmplă însă niciodată în istoria roma-
I/

nului oraşelor provinciei noastre. Dimpotrivă, se pare că mulţi

au încercat să portretizeze câte un oraş anume şi nau izbutit
IAS

decât — sau au izbutit, depinde cum ici lucrurile — să se integreze

cu toţii unui simbol general, în linii largi și dure de abstracţie,
implacabilä ca o teoremă de geometrie: orașul provincial, așa cum
trăieşte el, fără niciun nume propriu dar ca o realitate copleșitoare
U

în mai toată epica noastră.

BC
 ,

RY
ROMANUL ORAŞULUI ROMÂNESC . 485

Nu e o simplă convenţie literară, devenită tiranie în mai toate

RA
ă
romanele provinciei la noi, cât o stare uniformă de suflet devenit
frază. Adică ceva mai aproape de lirism decât de epic — de aceca
deose-
aproape toate romanele orașului provincial românesc, spre

LIB
bire de Europolis al lui Jean Bart, nu sunt romane propriu zise,
ci povestiri de o nedefinită.și copleșitoare tristeţe.
Orașul în romanul nostru provincia! este locul unde nu s'a
întâmplat nimic ca în romanul cu acest titlu al d-lui Mihail Sado-

TY
, o viaţă
veanu. Locul în care oamenii träese într'un fel de aromire
ale unui
mai mult vegetativă, în care unicele bucurii sunt cele

I
nou »al
biologic sănătos, rafinat numai prin oboseala acelui « nimic

RS
are
provinciei. Acel biologic carè-si consumă energiile într'o împușc
de iepure inofensiv la o vânătoare în împreju rimi, la o îngurgi tare
de vin vechi si fleică bună, la ochiade blajine aruncate
domoală
VE
crasmirifei. Iată-i pe eroi cât de repede cad de acord asupra acestor
bucurii:
‘
NI

.
— Mai esto ceva? întrebă cuconul Lai.
mai întâi si mai întâi ne-am opri la o
— Mai este... răspunse căpitanul. Noi
insotati
binecuvântată crâşmă. Cu voia dumitale, prinfule, căci ne întoarcem
LU

şi colbiiti. Si nu te superi, te rog... Avem noi un local de mana întâi și-o

odäitä unde suntem singuri...
— Aveţi asa ceva? rise Cantacuzino. Mi se pare că am şi eu cunoştinţă
RA

de acel Ice celebru.

grätar
— Da, prinfule, locul so cheamă ¢ La şapte fete ». Vinu-i bun, fleica la
suferință dacă nu
si mai bună, iar domnigoara Tipra ar fi în stare de mare
po domnul maior Ortac. Intre dânșii se tratează un amor nemai-
l-ar vedea
NT

pomenit. |
râdea. Radea cu plăcere, căci toate in acel ceas erau
Cantacuzino
bune...
CE

Aceste bucurii burgheze nu sunt deloc ocrotite în literatura

românești de o ordine de civilizaţie burgheză, ca în
provinciei
Occident. |
bucurii izvorăşte din
/

Calmul care îngăduie si fructilic ă aceste

ei
cu totul altceva: tocmai din faptul că această ordine a civilizaţi
SI

apusene este redusă la ridicol, este aneantizatä de ceva mai adânc,

şi profund răsăritean totodată, de ritmurile leneşe dar puternice
IA

ale vieţii pur si simplu, ale vicţii lăsate în voia ei, adică în voia
datelor ei sempiterne ,
— setea, foamea, odihna, respectul apei,
U

al focului, al tuturor stihiilor naturii.

BC
 RY
486 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Iată o pagină cu tâlc, din același roman al d-lui Sadoveanu:

RA
In târg so afla un corp al pompierilor, alcătuit din şapte indivizi cu nasuri
roșii şi-un căpitan cu nasul vânăt, Indată ce s’auzeau ricnete de foc, alergau
la fata locului c’o saca si două căngi, ca s'asiste la desfășurarea evenimentului,

LIB
în îmbulzeala și văicărelilo lumii. După co pojarul se alina, se duceau iar să se .
culce, în nişte atenante ale primăriei. So afla, pe lângă pompieri, si un corp
de cinsprezece vardisti. Unii îşi numărau, ziua, pașii pe ulifi; alţii fluicrau,
noaptea, pe la răspântii, înainte de a sc hotäri asupra unui loc de odihnă.

ITY
Ce ar putea să însemne în ochii oricărui locuitor, din acest sim-
bolic si totuși real oraș provincial românesc din literatură, aceste
mărunte lipsuri când există în el o lipsă colosală — aceea a reali-

RS
tăţii timpului — fără de care existenţa unui oraș apusean ar fi de
neînchipuit! Iată cum își dă seama de aceasta eroul aceluiaşi tipic
roman al d-lui Sadoveanu:
IVE
«Pentru un asemenea târg, timpul este indiferent, îşi zicea domnul Lai, în
legănările docărașului care-l ducea la întâlnirea vânătorească. Apa Coştilei
își schimbă aspectele si colorile în ficcare anotimp; târgul însă oglindește în ca,
do po culme, aceleași unghiuri... Nädäjduia să găsească aici un grăunte
UN

do nepreväzut, care să modifice cursul stihiilor. Nimic, Oamenii își primese

destinul cu fruntea plecată; ochii au o răceală de mlaștină, în care put rezese
trandafirii toamnelor. . . >
.
Asa se întâmplă într'adevăr în acest roman, ca si în toate
AL

cele atâtea altele ale oraşului nostru provincial: Lai Cantacuzino

şi Daria Mazu se iubesc. Insă nu găsesc în ei energia necesară sit‘
se apropie peste măruntele piedici.
TR

Daria se mărită cu cineva

neiubit. Târziu, peste ani, când — reîntâlniţi — își dau seama că
putea fi și altfel, Daria, împlinind o fatalitate si mai dură decât
N

a dragostei, găseşte odihnă şi tăcere în iazul de lângă orășel.

Aceasta nu înseamnă însă că s'a întâmplat ceva. Intâmplarea
CE

e ceva de absolută surpriză, care învinge tocmai destinul. Aci

nu s'a împlinit decât, simplu, o fatalitate. Daria, care se măritase
numai ca să fie departe de setea inumană de pământ a räzesului
I/

Mazu, tatăl ei, așteaptă într'o tensiune tăcută, nestiutä, dar cu

atât mai groaznică, momentul când se va întoarce ratele ei, epi-
IAS

lepticul izgonit în lume de aceeași cruzime a tatălui său, ca să se

răzbune pentru această izgonire; din clipa când aceasta se întâmplă,
viaţa nu mai are rost pentru Daria, căci se consumase în însăși
întâmplarea așteptată cu liniștea fascinată a groazei pe care o ai
U

faţă de ceea ce ştii că e inevitabil.

BC
 RY
ROMANUL ORASULUI ROMÂNESC 487

In romanul oraşului provincial la Mihail Sadoveanu, liniştea

RA
aceasta apăsătoare, în care mai toate gesturile se pierd ca întrun
fel de penumbră, vine din faptul că viaţa omului se scurge aici
în același ritm şi sub aceleași legi fatale ca şi cea a naturii. De aceea,

LIB
oamenii se ridică aici încet, ca un stejar, si cad resemnafi, la fel
ca el, în furtună. In Locul unde nu s'a întâmplat nimic, la îel ca
în Floare ofilitd, roman dela începutul carierii sale literare, în scurta

TY
schiţă de roman Oameni din lună, la fel ca în romanul cu pretenţii
de analiză mai largă: Cazul Eugenijei Costea.
Oraşul provincial românesc în opera lui Mihail Sadoveanu

I
este rezultatul sumbru al unei grandioase fatalităţi a locului si al

RS
unei istorii de milenii, care e cu totul alta în substanţa ci decât
cea a Occidentului, care a produs adevăratul oraș. De aceea,
tragicul său se consumă într'o linişte şi măreție, de a căror com-
VE
plexitate numai surdele si adâncile ecouri subterane din scrisul
lui Sadoveanu, din arta lui necesară de a scrie, dau mărturie citi-
NI

torului care știe să înțeleagă.

LU

In romanele altui epic al provinciei noastre, d. Cezar Petrescu,

tragicul e cu totul altul, deşi la suprafață pare același, prin ase-
—
mănarea manifestărilor. Fatalitatea nu mai e adâncă, a locului
ci vremelnică, a cărnii neputincioase, fiindcă e singura realitate
RA

|
a oamenilor din aceste romance.
La Cezar Petrescu, orașul provincial nu mai € o lume izolată
în sine, ca şi satul. Dimpotrivă, are fire de dramatice legături
NT

cu toată lumea şi cu vremea modernă. In Oraș patriarhal — unul

din romanele tipice ale provinciei la d. Cezar Petrescu, — croul:
CE

Tudor Stoenescu-Stoian, ¢ un anonim gonit din Capitală de chinul

:
proprici sale mediocrităţi şi ajuns un personaj important în orașul
provincial, datorită unei prictenii fictive cu marele romanci er
se
Teofil Steriu din. Bucuresti. Dar eroina, Adina Buhus, deși
/

consumă ca orice ¢floare ofilită » a Sämänät orismul ui provinci al,

SI

e totodată şi unul din: acele tipuri maladive ‘de femeie chinuită

tip
de toate ispitele evului modern, care şi-a găsit odinioară un
IA

"reprezentativ în ființa de pe ecran a Gretei Garbo.

In contrast cu eroii, așa zişii «oameni ai locului» nu sunt în
pe
realitate oameni, ci un fel de marionete mecanice, construite
U

un singur tic, pe o singură obsesie. Astfel, în Oraș palriarh al, unul,

BC
 RY
438 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Tacu, e omul ce veşnic se teme de moarte; coana Laurenţia e mama

RA
ce își așteaptă veşnic fiul; Iordache Păun e un maniac colecţionar
de hrisoave. Tragicul izvorăşte din izbirea präbusitoare a eroilor
de zidul inert al acestor automate vii. Eroii însă sunt eroi numai

LIB
prin funcţia lor în romanul d-lui Cezar Petrescu, fiindcă, prin
sufletele" lor, sunt tot nişte mediocri, aşa cum e acel Stocnescu-
Stoian din Oraș patriarhal.

ITY
Chiar când autorul își privește, în alte romane —in La paradis
general bunăoară — eroul cu ochi mai prietenoși, adică văzându-l
altfel, acesta e tot un suflet slab, a cărui nobleţă nu stă în forță
ci în dorinţe, nu în credinţe ci în nostalgii. De accea, atmosfera de

RS
veselă exuberanţă din acel « Paradis general» dela început devine
atât de.uşor și inexplicabil aproape, viziunea sumbră, funerară,
a lumii tuturor romanelor lui Cezar Petrescu.
IVE
Acecaşi tristețe adâncă a înirângerilor prestabilite ale eroilor
săi umple şi chipul orașului provincial conturat în romanele d-lui
Ionel Teodoreanu. Tonalitatea lor e mai aproape de Mihail Sado-
UN

veanu decât de Cezar Petrescu. Eroii sunt naturi superioare,—

încărcate de dragostea şi admiraţia d-lui Ionel Teodoreanu cu
toate sunerlativele cu care cfervescenta stilistică proprie auto-
rului Medelenilor e in stare să le împovăreze. Tipic e astfel si
AL

Iaşii din Secretul Anei Florentin, cu tristeţea lui barbară, cu

rigiditatea lui märuntä, care duc fiinţa înaltă a eroinei la pră-
TR

busire şi sinucidere.

Dar romanul mai nou al orașului nostru de provincie caută

N

şi alte perspective. |
Una din cele mai interesante încercări de a se desprinde din
CE

copleşitoarea atmosferă sadovenisto-petresciană, fără a izbuti întru

totul, e cea a tânărului prozator B. Iordan, în romanul Trenul
albastru. Eroii din el, ca si cei din romanele dintâi ale acestui scriitor,
I/

nu sunt nişte resemnaţi ai fatalităţii ci, dimpotrivă, niște posedaţi

ai absolutului. Ii împinge către el nu visul, ci clocotul robust de
IAS

energii de viaţă, pe care-l simt în ci înșiși, care își cere destinderea

cât mai largă,
Orașul c o cuşcă în care se sbat vietäfi tinere până se sfărâmă
în izbirea de gratii. In T'renul Albastru nu se mai simte acel cunos-
U

cut plictis provincial, acea stare de amorţeală, de coborire a uma-

BC
 RY
i

ROMANUL ORASULUI ROMANESC 489

nului în vegetal. Mai bine zis, dacă mai există, este coplesit de

RA
dinamismul interior al fiecărui personaj. Provincialul din romanele
de până acum, era un om ucis în mod lent de viaţă. Cei din Trenul
Albastru sunt fărâmaţi sufletește brusc, printr'o explozie. Toţi

LIB
doresc si încearcă fapta ca o evadare. Explozia acestei fapte apare
unică, din cauza blocului de neclintit în care ca se produce.
Intr'un larg de viaţă, ea ar fi grandioasă. Blocul acesta mic dar

TY
încremenit e oraşul de provincic. Jie, spectator, care nu vezi pro-
portiile reale, ci pe cele impuse, ale dramei— ţi 'se pare cu totul
absurdă această imensitate de tragic, crescând din întâmplări atât

I
de mărunte, ca cele din orăşelul Lascăr Catargi, imaginat în acest

RS
roman. Fiindcă uriaşe energii sufletești sunt silite să se consume
în simplu si banal fapt divers. «Trenul Albastru », expresul rapid
VE
care ar trebui să aducă miracolul, extraordinarul, în locul faptului
divers, nu soseşte niciodată, fiindcă în staţia märuntä a orășelului
nu poate, nu are de ce să se oprească.
NI

Un pas mai departe îl face d. V. Papilian în romanul său Fără

limită. Oraşul provincial din acest roman nu mai e binecunoscutul
LU

orăşel anacronic ci dimpotrivă, oraşul modern, cu institute, cu bi-

blioteci, cu clinici şi laboratoare. In el trăiesc însă aceleaşi auto-
mate omeneşti. E cu totul altceva totuşi. Oamenii din romanul
d-lui Papilian nu sunt automaţi sufleteşti fiindcă așa i-a făcut pro-
RA

vincia românească. Ei suferă povara unei fatalitäfi mult mai largi

ca spaţiu şi mult mai legată de timp — fatalitate ce am văzut-o
mijind foarte timidă în romanele lui Cezar Petrescu. Personajele
NT

romanului d-lui Papilian sunt orăşeni moderni și anume în forma

lor cea mai evoluatä: sunt intelectuali. Aceşti intelectuali, cu cât
CE

caută să se desăvârşească în profesiunea lor, cu atâta se auto-

matizeazä, devenind din ce în ce robii abstractiilor din pregătirea
lor profesională. Si astfel, se izolează din ce în ce de cursul firesc
al vieţii. Ca să fie cât mai rigurosi în profesiunea lor, trebue să se
/

deprindă să nu mai aibă sentimente, să nu își mai pună probleme

SI

de conștiință, ci să îşi facă reci datoria.

Eroii d-lui Papilian sunt astfel: medici, judecători, profesori
IA

universitari, avocaţi, adică oameni pe a căror rigiditate în profe-

siunea lor se razimă tihna victii noastre sociale întregi. Dar vine o
întâmplare — aci în romanul Fără limilă e greşeala şi condamna-
U

rea judecătorului Emil Gărdărea care frânge brutal lanţul

— nu
BC
 RY
490 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
de automatisme al vieţii moderne. Omul se trezeşte atunci înspăi-
mântător de singur în golul lui sufletesc. Nu poate să nu se întrebe:
ce a însemnat viaţa lui de până atunci? Pentru ce a trăit? Omul

LIB
vechi trăia pentru o altă lume, cea veşnică. Intelectualul modern
n’o mai are, ca nădejde. Atunci, incordafi nebunește, eroii romanului
d-lui Papilian vor să trăiașcă viaţa până în sträfunduri pe pământ.
Emil Gărdăreanu ajunge un rob trist al celui mai puternic instinct

ITY
— cel erotic, Soţia sa, dimpotrivă, la un fel de mistică asceză. Oa-
menii aceştia se încordează astfel monstruos, se consumă în flacără
zadarnică, Sufletul li se face scrum... .

RS
In romanul întitulat Afänluire, apărut în acest an, d. Octav
Șuluţiu, pornind tot de pe aproape, încearcă să ajungă la o altă
soluţie, de astădată de înalt optimism etic.
IVE
Deosebirea nu e numai de viziune, ci și de temperamente. D.
Papilian vede lumea prin prizma ştiinţei, d. Sulutiu trebue să o
vadă prin cea a religiei.
Eroul romanului său, Leontin Martinescu, subprefect într'un
UN

oraș de provincie, trăieşte ani si ani în acelaşi automatism sufle-

tesc, până când o întâmplare îl scoate si pe el dintr'însul. O serie
de asasinate misterioase, comise de acelaşi necunoscut identificat
doar prin inițiala L., îl sgudue prin Iectura lor în gazetă într'atâta
AL

pe Leontin încât — după ce trece de faza de spaimă în faţa abi-

selor propriului său suflet, crezând la un moment dat că el a putut
TR

face aceste crime în stare de dublă personalitate — se convinge

că nu se poate mântui sufletește decât în chip creştin, luând asu-
prä-si, ca o supremă jertfä, crimele acelui necunoscut. Romanul
N

plictisului provincial românesc ajunge astfel treptat — prin evolu-

CE

{ia spre maturizare a epicei noastre — romanul unor drame sufle-

testi tot atât de puternice si complexe ca si cele din romanul Ca-
pitalci.
Dar despre romanul Bucureştilor
— care e si mai divers, in
I/

mod firesc
— decât al provincici noastre, vom vorbi în capitolul
următor.
IAS

Impreunä cu aceasta, el ar dovedi că există un roman al ora-

şului românesc, cu o impunătoare însă neasteptat de puţin diversă
geografie de probleme.
U
BC
 RY
ROMANUL ORAŞULUI ROMÂNESC 491

II. ROMANUL CAPITALEI i

RA
A face istoria romanelor orașului Bucuresti, înseamnă să răs-
foiesti o destul de ciudată poveste. Inscamnă să te întâlneşticu
un întreg şirag de scriitori români, care au închinat Capitalei câte

LIB
un roman sau un număr apreciabil de pagini din cl, dintr'o foarte
ciudată problemă de conştiinţă profesională. Normal, naşterea ro-
manului Bucureştilor n'ar fi trebuit să constituie o. problemă. In

TY
țara noastră, unde viata spirituală e atât de puternică, atât de
strivitor pentru provincie adesea, centralizată în Capitală, care
atrage astfel fascinatoriu atâtea talente, încă de pe când sunt în

I
mugure — romanul Bucureştilor ar fi trebuit să se nască firesc, pe

RS
măsură ce atâtea tinere energii epice se năşteau sau cel putin se
maturizau în acest oraş central. |
Zic «ar fi trebuit să se nască firesc » nu pentru a insinua o nc-
VE
obicinuită întârziere a acestui proces. Dimpotrivă: dacă luăm în
considerare multe pagini din «romantul» lui Dimitrie Bolinti-
NI

neanu: Manoil, romanul Bucureştilor se împletește cu fnsesi pri-

mele încercări naive de acest gen din proza românească; şi dacă
LU

privim data de apariţie, 1922, a romanului d-lui Corneliu Moldo-

vanu: Purgaloriul, un roman cu totul uitat astăzi — pe drept si
vom vedea curând de ce — dar care la vremea lui a însemnat o
foarte temerară si mai ales ambițioasă sforfare de a da un masiv
RA

roman al Bucureştilor, în două volume, ca răspuns la masivitatea,

din fericire nu numai în pagini, a primului roman organizat al sa-
tului românesc — lui Jon al d-lui Liviu Rebreanu, apărut cu un an
NT

înainte, în 1921 — dacă ţinem seamă de toate acestea, nu putem

să nu mărturisim că procesul de creaţie al romanului Capitalei Ro-
CE

mâniei se împleteşte în mod firesc cu însuşi procesul de naştere

şi desvoltare al romanului românesc. |
Straniul vieţii romanului Bucureştilor nu stă deci în cronologia
lui, care e normală, ci în sufletul lui. Mai bine zis, în sufletul lui ca
/

răspuns sufletului scriitorilor care l-au creat. Căci dacă scriitorii

SI

noștri urăsc oraşul românesc de provincie fiindcă îl cunosc prea

— în schimb
bine ei nu cunosc Bucureştii fiindcă îl urăsc dela în-
IA

ceput, aprioric aproape. N'aş vrea să afirm că îl urăsc ca oameni.

S'ar putea să fie si asa, dar pe noi nu ne interesează asta acum,
fiindcă nu intenfionim să facem aici studiide psihologie, nici
U

simplă si nici de psihologie a.creatorului român de artă. Ne inte-

BC
 RY
492 REVISTĂ FUNDATIILOR REGALE

resează aici starea de suflet a scriitorului român ca scriitor — deci

RA
numai aşa cum se descifreazä ca din creaţia lui epică si numai în-
tru cât poate lămuri ea această creaţie.

LIB
Fiindcă ¢ un fapt curios, a cărui lămurire merită măcar să fie
încercată: romanul Bucureştilor există de mult si totuşi aproape
că nu există nici acum. Nu e un paradox, ci o stare de fapt. Căci
dacă există un număr de romane românești a căror acţiune să se

ITY
petreacă exclusiv în Capitală şi dacă există şi mai multe care dau
o atenţie deosebită, dacă nu totală, Bucureștilor, totuși fi-ar fi
poate greu să indici măcar câteva în care acest Bucureşti să tră-
iască firesc, plin larg şi divers — așa cum trăiește Parisul în roma-

RS
nele unui Balzac, Londra în cele ale unui Dickens —sau măcar
aşa ca oraşul românesc de provincie în unele din romanele noastre.
Romanul Bucureștilor a crescut aşa de aparte fiindcă s'a născut
IVE
dintr'un sentiment de negafic. Dar dintr'o cu totul altă negafie
decât cea din care s'a ivit romanul provinciei. Intre provincie si
București — situaţia sufletească a scriitorului român e cu totul
UN

paradoxală: El neagă violent oraşul de provincei părăsindu-l si

neagă tot atât de îngrozit Bucureștii, încă înainte de a intra bine
în el.
Rezultatul e că romanul orașului de provincie e, cum am văzut
AL

altădată, plin de oroarea monotonă a amintirilor din el, pe când

romanul Bucureştilor e plin de schemele convenţionale ale ideilor
TR

preconcepute despre el. Cetindu-l, acest roman al Bucureștilor, ai

impresia că scriitorul român a intrat in el cu pumnii strânși, așa
cum afirma Octavian Goga că a venit pe lume, când s'a născut.
N

Din această atitudine protestatară, fie lucidă, fie deghizată în

străfunduri de suflet, s'a născut astfel romanul Capitalei româneşti
CE

— si această atitudine îi Kimureste în cea mai bună parte si cli-

matul si valoarea,
Această atitudine se descifrează chiar în palidele lui începuturi,
I/

care după cum am spus se împletesc cu înseși izvoarele romanului

românesc. Nu intrăm aici în preistoria romanului românesc, fiindcă
IAS

nu intenţionăm să facem operă de arheologie literară, ci una de

lămurire a încă unei părţi din fenomenul epic românesc în crea-
fiunile lui cât de cât valabile ca artă. Odată și odată, această cer-
cetare de preistorie literară românească va trebui totuși să fie
U

întreprinsă. In încercările atâtor scriitori mărunți dela sfârșitul

BC
 RY
ROMANUL ORAŞULUI ROMANBSC 493

RA
secolului al XIX-lea şi începutul celui următo r i fie
— încercăr
cu totul azi uitate în volume de bibliotec ă, fie pierdute dela început
numai între file de revistă —sunt destule moment e interesa nte,

LIB
dacă nu prin prețul lor artistic, prin documentarea ce ne-o dau
nu e
cu privire la acest proces atât de nelämurit, fiindcă nici azi
împlinit încă: naşterea şi viaţa romanului românesc. Dar să lăsăm
acestea, ca departe de obiectul studiului, şi să cercetăm fugar

TY
numai un aspect din această arheologie literară — și anume Bucu-
restii în romanul amintit al lui Bolintineanu, Manoil. Scris în 1855,
Manoil trebuia să fie prima încercare masivă de roman românesc.

I
RS
pe
Zic «trebuia », fiindcă romantismul siropos care se înstăpânise
atunci ca modă literară în Principate, precum si pufina experien ță
de viaţă a lui Bolintineanu pe atunci— tânăr zvăpăiat şi plin de
VE
în străi-
avânturi patetice, ars de dorul de ţară în exilul revoluţiei,
nătate — au făcut din acest roman o alcătuire extrem de copilă-
roasă si de schematică.
NI

E însă în paginile lui naiv inviforate de poza romantică la

modă — deşi ar părea paradoxa l toată atitudinea de mai
— mai
LU

a romancierilor români faţă de Bucureşti; nu atât fata

târziu
de el ca oraș real, cât faţă de el ca un fel de simbol al unei întregi
lumi descompuse, cu care tânărul patruzecioptist simfise necesar,
cu totul, şi cu al
RA

ca şi ceilalți, să se ia Ja luptă, să o desființeze

cărei spectru se zbuciumă până astăzi majoritatea romancierilor
Capitalei. Lumea aceea care mostenise toate păcatele degeneratei
NT

pături conducătoare turcizate, fanariotizate, muscălite, peste care

.
se adăogase vermina modelor morbide din cercurile cosmopolite
ale Parisului vremii aceleia de imbuibare si de lipsă de grijă.
CE

Admiratia faţă de eroul său, cinic, scandalagiu, desfrânat, nu-l

împiedecă să vadă în pagini aspre, care merg până la satiră, « lumea
bună » in care junele acesta se invarteste, fie că e tovarășul ei
în Bucuresti, fie că e oaspetele ei de-câteva zile pe moşiile dela
/

țară: Politicieni de cauciuc, pierzându-se în închinăciuni fafa de

SI

aroganta de ocupatori a Muscalilor veniţi în 1853; femei care se

i,
zăpăcesc in faţa banilor zvarlifi cu nemiluita de aceşti risipitor
IA

ca să-i präfuiascä apoi în petreceri fără sens, până la orgii, fără

de niciun licăr de bucurie; tineri care îşi prăpădesc inutil viaţa,
U

în dueluri stupide, în nesfarsite « sfichiuri », « otuzbir-uri » si alte

jocuri de cărţi ale vremii; oameni pentru care măruntele intrigi
BC
 RY
494 | REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
amoroase sunt singurele evenimente ale vieţii. Şi în contrast cu
toate acestea,— episodul fetei curate de ţăran, care îşi jertfeste
toată fiinţa ca să-și salveze tatăl bătrân, împilat de ciocoi.

LIB
Acest contrast dintre lumea viciată a Capitalei şi cca conside-
rată primitivă dar curată sufleteste a ţărănimii va fi una din legile
fundamentale de construcţie
— fie vizibilă fie latentă, disimulată,
ale romanului Bucureştilor până astăzi. Mult mai târziu — abia

ITY
după războiul mondial —i se va adăoga alt element de contrast:
acela fata de periferie, faţă de mahala, văzută ca o lume pitimasa,
instinctualä, rea chiar uncori, dar nealterată sufletește, autentică

RS
şi profund umană. ‘

Ochiul acesta aspru cele mai adesea, dusmänos de multe ori

IVE
faţă de lumea Capitalei, îl va păstra romancierul român până târziu
de tot. El va impune primelor romane propriu zise — apărute după
războiul mondial din 1916 și din fierberea lui —un caracter de
cronică grăbită, neiertătoare până la satiră, icsiti mai mult din
UN

revoltă decât din dorinţa pură de creaţie de artă.

Astfel e cel dintâi roman al Capitalei asa cum o stim noi azi
din literatură: In cetatea idealului, de d. Dem. Theodorescu.
AL

Puținele momente în care Bucureștii își trăiesc aici viaţa lor

aparte, de oraş mare, viaţă mai complexă decât a oamenilor din el,
sunt văzute în acest roman prin ochii încenuşaţi ai eroilor. Cel
TR

mai reliefat, Niculcea, junele «bine si de viitor», utilizând cinic

relaţiile cu cucoanele si servilismul faţă de bărbaţi — reeditare oră-
sencascä a lui Dinu Păturică ciocoiul, ce va perzista cu o îndă-
N

rătnicie de fantomă în atâtea dintre romanele Capitalei — va

CE

vedea astfel Bucureştii din trăsură, după o noapte de chei orgiac.

Mahalaua, care mai târziu va face o caricră fastuoasă în romanul
Capitalei, apare şi ca întâia oară aici, văzută tot prin ochii per-
vertifi ai unuia dintre croi: bine crescutul domn Gonciu. Iată un
I/

erou care, abia schiţat aici, e păcat că n'a mai fost reluat în vreun
roman al Bucureştilor, fiindcă e un tip caracteristic al orașului:
IAS

Gonciu, tânărul faţadă, refugiindu-se doar noaptea acasă, intr'o

depărtată margine de București, storcând dragostea mamei sărace,
ca să-și poată lustrui mansetele si plastronul, strict necesare pentru
ca să-și poată pierde ziua în cafenelele, restaurantele si reuniunile
U

frecventate de înalta societate, pentru care a ştiut să devină nepre-

BC
 RY
ROMANUL ORAȘULUI ROMÂNESC 495

tuitul domn distins, totdeauna ştiind cele mai noi anecdote si

RA
éancanuri, totdeauna având timp liber ca să servească pe
cineva...

LIB
Scris de un oräsean, romanul acesta vede totuşi oraşul-Capitală
cu cinism şi se încheie surprinzător în același contrast faţă de vir-
tutea țărănească, pe care l-am semnalat la Bolintineanu: Privind
vârtejul vehicolelor ce părăsesc Bucureştii ameninţaţi de ocupația

TY
ingmică, ţăranii din Otopeni se întreabă nedumeriţi în liniştita
lor înţelepciune arhaică: — «De ce-or fi fugind boierii asa? ».
Acelaşi Bucuresti superficial zgomotos si nerusinat vesel îl va

I
RS
zugrăvi în acelaşi an si romanul lui V. Demetrius — cu titlul sem-
nificativ de Orașul bucuriei — ca şi o parte din fresca de pronunţat
accent personal, de giumbuslucuri savuroase, însă cu o drojdie de amă-
VE
răciune foarte perceptibilă în adânc: Roșu, galben şi albastru a d-lui
Ion Minulescu, apărută ceva mai târziu. Si acelaşi caracter protestatar
coborit de astădată in tragic, îl vor avea si paginile rezervate Bucu-
NI

reştilor în romanele Intunecare si Ochii strigoiului ale d-lui Cezar

Petrescu, pe care, cu toată masivitatea lor aparentă, cu tot suflul
LU

de adâncă fatalitate omenească pe care încearcă să o abată aici

autorul, nu le putem clasa decât tot în seria aceasta a romanelor
cu respiraţie grăbită de cronică, dar si cu toată revolta latentă ce
stă la rădăcinile gestului scris al mai tuturor cronicarilor noştri
RA

istorici. . | |
E drept că, mai târziu cu vreun deceniu, când vor apare o serie
NT

de interesante romane, cu o la fel de precipitată respiraţie de cro-

nică a victii bucureștene a momentului, — ele nu vor mai porni
din acest sentiment de protestare faţă de Bucuresti, ci dintr'altul,
CE

mult mai general și mai turbure în același timp. Unul de panică

dureroasă . aproape, deşi neclară, în fafa vieţii oraşului mare,
simțită la vârsta adolescenţei, atunci când te obsedează foarte
putin realitatea vieţii si foarte mult tainele ei, adică acel vârtej
/

irațional de forte care o animă şi o preschimbă. Mă gândesc mai ~

SI

ales la cele două romane care s'au retipărit tocmai de curând:

Cei 7 fraţi siamezi de regretatul T. C. Stan şi Huliganii de Mircea
IA

Eliade. Nu ştiu cu ce ochi le vor fi cetind si savurând astăzi acei

care n'au fost spectatori ai acelui Bucureşti din anii 1934—1935
U

pe care îl înseamnă aceste romane. Dar chiar celor care l-am văzut
de aproape, ni se pare astăzi că aceste cărţi au căutat să cuprindă
BC
 RY
496 REVISTA FUNDĂȚIILOR REGALE

RA
ceva dintr'un Bucuresti care era foarte dinamic pe vremea aceea,
în tipare oarecum străine de el, cärturäresti, fascinând de aiurea.

LIB
Dar cercetarea romanului cu caracter de cronică a Bucureştilor
ne-a adus prea aproape de zilele noastre şi ne-a depărtat astfel
de problema originilor romanului Capitalei. Fiindcă, cu romanul-
cronică, adevăratul roman al Bucureştilor nu se născuse încă.

ITY
Un efort foarte ambițios a fost făcut încă din 1922. E romanul
pe care l-am pomenit al d-lui Corneliu Moldovanu: Purgaloriul.
Cel dintâi roman al Bucureştilor liniștit, obiectiv ca ton. Vrea-să

RS
prindă balzacian etcrnele oscilaţii de atragere si respingeri dintre
bani şi dragoste: Deoparte cinicul financiar Ballin, apaticul inginer
Rareş; pe de alta donjuanul brutal, doctorul Crevedia — care în
IVE
acelaşi Limp e si un tip de rechin politic pe care-l vom întâlni în foarte
multe din romanele Bucureştilor, — aici împreună cu donjuanul
amabil şi sentimental, Titu Monta; iar între ei, oscilând cu neho-
tărîre, femeile— soțiile celor doi dintâi— si eroul principal, un
UN

suflet femenin si el, Mircea Trestian. Deşi însă vrea să zugrăvească

lumea —a
— fic prin naştere, fie prin cultură
subţire Capitalei,
autorul nu izbutește. li rămâne exterior; o schifeazä fie conven-
jional, fie neclar. Femeile apar astfel ca nişte nevropate, iar băr-
AL

baţii ca niște fantose, desi autorul pare că priveşte toată lumea

asta cu o stärüitoare, o amănunţită admiraţie. Explicaţia ne-o
TR

dă sfârșitul: croul se linişteşte doar prin căsătoria cu o fata din

mica lume cărturărească dela ţară, la fel ca în Ciclul Comdnestenilor
al lui Duiliu Zamfirescu. Finalul ne lämureste şi titlul si cu aceasta
N

si atitudinea reală a autorului: Bucureştii sunt văzuţi ca « Purga-

toriul » prin care trebue să treacă eroul până să ajungă la liniște
CE

si împlinire sufletească, departe de viaţa mondenă a Capitalei.

Un purgatoriu, e drept, destul de comod, foarte puţin fierbinte
în acest roman, încât te miri de ce se agită uncori alâta eroii săi
I/

în el.
IAS

Mult mai aproape de iad decât de purgatoriu apar Bucureştii

în seria de romane care începe curând şi care a dat unele din cele
mai tipice dar nu şi din cele mai valoroase forme ale romanului
Capitalei: anume romanul ¢ Arivistului », fie sub forma lui primară,
U

ca om politic, fie sub forma lui recentă, ca gazetar. |

BC
 RY
ROMANUL ORAŞULUI ROMÂNESC 497

Dacă romanul-cronică isi poate căuta străbuni necunoscuţi

RA
până către Bolintineanu, romanul arivistului bucureștean și l-a
găsit sigur în Nicolae Filimon cu al său Dinu Păturică.
Seria poate fi marcată în 1928 cu Calea Victoriei de Cezar Pe-

LIB
trescu, în 1934 cu Nea Nae de N. D. Cocea, în 1938 cu Gorila de
Liviu Rebreanu, în 1942 cu Robul de Dem. Theodorescu.
Calea Victoriei are titlul cel mai putin sincer. Departe de a fi
un roman al acestei artere de circulaţie — care într'adevăr ar putea

TY
fascina pe un romancier, asa cum îl fascinase Calea Griviței pe
bietul Leon Doni ci
— romanul acesta reprezintă doar o variantă

I
a romanului provincici la d-l Cezar Petrescu: aici e Bucureștii care

RS
mănâncă provincia. Fie iremediabil ca pe familia magistratului
Lipan, fie scofandu-i din infernala lui topitorie cu totul alți oameni
ca pe Jon Ozun, tânărul care venise flămând ca să facă artă şi
VE
ajunge cinic gazetar de afaceri. Alături, tipul victorioasei lichele
politice: Gică Elefterescu?
Acelaşi tip de gazetar arivist e Pahontu, făcând pereche si el
NI

cu un om politic, Rotaru, în Gorila d-lui Rebreanu, după cum în

Robul d-lui Dem. Theodorescu cuplul e alcătuit din gazetarul Ni-
LU

colin și omul politic Obogea. Numai în Nea Nae al d-lui Cocea

omul politic e dăltuit singur, ca pe un soclu, ca un simbol
clasic de turpitudine ; din nefericire scabrosul realism al stilului și
RA

senzationalul aluziunilor la întâmplările curente au stricat aici

totul. | | _
Cum în acelaşi timp cu aceste sträduinfe de a crea romanul
NT

obiectiv al Bucureștilor, sträduinte trădate dela început printr'un

sentiment de teamă si de ură pe care-l simţi în adânc, deși neclar
mărturisit, — porneşte şi o serie de violentă atitudine sentimentală:
CE

aceea a romanului periferiei bucureştene, romanul mahalalei.

Cap de serie e aici romanul d-lui C. Ardeleanu: Diplomatul, lă-
bäcarul si actrifa, apărut în 1926. E închisă aici povestea familiei
/

consulului Sălceanu, decăzut adânc din cauza betiei, povestea lui,

SI

a nevestei sale si mai ales a fiicei sale care, după ce încearcă zadar-
nic să iasă din noroiul perifcrici, isi găseşte o fericire resemnată —
IA

care însă nouă ni se pare convenţională, voită de autor programatic,

ca soție a cizmarului Alexandru Gangu. Dar adevaratul crou au-
torul ar vrea să fie aici mahalaua tăbăcarilor, întinsă dealungul
U

străzii Lânăriei, — mahala pe care autorul o idealizează, văzând-o

BC

2
 RY
498 " REVISTA FUNDATHLOR REGALE

fără excepţie, ridicându-se din

RA
ca o lume de suflete cumsecade
tina si putreziciunea maidanelor tăbăcăriei.
Ceva mai târziu, în 1934 si 1935, apare fresca altui cartier
ciclic Bariera, din care au

LIB
periferic, cartierul Basarab, în romanul
fost isprăvite Maidanul cu dragoste si Sfânta Mare nerusinare. In-
chizând patru volume masive, ele de abia urmăresc copilăria crou-
lui, un pui sărac de mahala, dotat însă cu o sensibilitate exceptio-

ITY
nală. Autorul lor, G. M. Zamfirescu, ar vrea să vadă mahalaua prin
ochii acestui copil, într'o lumină de vrajă bună: oricât de păcătoşi
ar fi simigiul, turnätorul, hamalul, rusul cizmar, puscäriasul Fane,
calfele de brutar cu toate nevestele si ibovnicele lor, care formează

RS
lumea mahalalei de aici, — toate aceste personaje apar în dimen-
siuni mărite, fie ca frumuseţe, fie ca o forţă, fic ca viciu. Scriitorul
îi împrumută însă micului său erou ochii săi, — și atunci mahalaua
IVE
nu apare numai crescută pe dimensiuni de fantastic ci si fndulcitä
cu sirop sentimental, romanticizată. Haimanalele ci sunt nişte tru-
paduri ai dragostei si morţii; lucrătorii ei simt si vorbesc nevero-
UN

simil de poetic, tot despre dragoste si moarte.

Intre timp, în 1931, apăruse o carte mică, ciudată, iscälitä de
un nume nou: Constantin Fdntdneru. Editorul ei a vrut să i se
zică Interior pe când manuscrisul se chema Margini de oraş, ceva
AL

ce era mai exact. Stângace si adolescentină, cartea asta are și acum

un farmec şi o originalitate a ei. Ea încearcă să cucerească pentru
TR

literatură ultimul ţinut al Bucureştilor: marginile lui, acolo unde

maidanul se preface în câmp, pe nesimţite. E prima dată când
Bucureştii sunt priviţi de ochii unui ţăran fără ură, fără teamă, ci
N

cu o caldă si tinerească familiaritate, fiindcă acești ochi văd în

maidanele Capitalei nu stârvurile si gunoaiele pe care ie înregistrau
CE

romancierii naturaliș—tici colţul ierbii fragede, umbra norului

de vară pe ca, tremurul trestiei pe lacuri, bucuria unei crengi În-
florite...
I/

O carte tot atât de ciudată dar infinit mai realizată artistic e

Craii de Curlea Veche a lui Matei Caragiale. E în ca un Bucuresti
IAS

vechi si fabulos, care nici nu știi dacă e centru sau periferie, atâta
se amestecă ele aici. De fapt, aici nu trăieşte niciun fel de Bucureşti
adevărat ci e doar un sentiment adânc al autorului — sentimentul
unei descompuneri interioare, surdinizată muzical si totuși fastuos —
U

care se îmbracă în oameni si vestminte stranii, amestec de senzua-

BC
 RY
7 ROMANUL ORAŞULUI ROMÂNESC 499

litäti orientale, de aurărie bizantină, de cinism românesc si decaden-

RA
tism parizian. E aici un Bucuresti care nu e nici iubit nici urit, fiindcă
e ireal şi totuși adevărat, ca un vis cu puternică pecete de viaţă.

LIB
Dar observ că ne apropiem de sfârșitul studiului tocmai când
trebue să abordăm momentul cel mai remarcabil al romanului
Capitalei și anume acela în care Bucureştii sunt priviţi ca un sim-

TY
plu fapt de viaţă, ca un loc în care trăiesc oameni, fără alt sentiment
decât dorinţa de a-i înţelege si înfăţişa pe aceştia.
Să însemnăm o încercare încă din 1921: Conservator & Co., de

I
RS
N. Davidescu. Caută să descrie calm, rece, un fenomen de viaţă: +
descompunerea partidului conservator.
In adânc însă — dincolo de voinţa autorului parcă — se des-
VE
bate un proces mult mai larg și tipic epicei românești: apusul ari-
stocratiei si ridicarea plebei. Toma Bărăgan de o parte, Mustiriu
de alta! Fauna e aceeași și aici, ca în atâtea romane ale noastre.
NI

O privire tot atât de rece, însă pătrunzând mult mai adânc,

până la rădăcinile vieţii, o aruncă asupra aceluiași fenomen de pu-
LU

trezire d-na Hortensia Papadat Bengescu, în romanul Concert de

muzică de Bach. Romanul acesta e tot un fel de Craii de Curtea
Veche scris însă nu la modul liric-fantastic ci la cel realist-psiho-
logic. Acccasi lume fascinantă în degencrarea ei de amestecătură
RA

orientalo-pariziană. |
E curios cât de mult preocupă acest fenomen de descompunere
NT

pe romancierii Capitalei noastre. Iată-l pe energeticul Gib I. Mi-

hăescu, văzându-l la modul său personal în romanul Donna Alba:
fincta bizantină a principelui George Radu Serban stingându-se :
CE

fumuriu în fata impetuozitätii fruste a lui Mihail Aspru.

Un roman obiectiv, un dosar al unei întâlniri de destine sufle-
testi, vrea să fie şi Patul lui Procust de d-l Camil Petrescu. Tehnica
e nouă, unghiul de viziune mult mai complex, mai abil variat —
/

constituind în adevăr cel mai îndrăzneţ efort de meditaţie crea-

SI

toare asupra tehnicei romanului modern românesc. Totusi tematica

lui fundamentală, ca si atitudinea autorului faţă de viaţa din el,
IA

sună ca foarte familiare: în el se zbuciumă tipul cunoscut de

gazetar sărac si visător, Ladima, privit cu o subterană, sugrumată,
identificare cu el, de
U

dar imensă simpatie până la protestatară

către autor.
ETE rai]
BC

mm
fRG pa PATE AS
ee ‘ Ut, re ae TT i" i
 RY
500 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALI:

RA
Mult din Bucureştii de azi trăiesc puternic în romanul recent
al d-lui Radu 'Tudoran: Anolimpuri. Insă sub înfăţişarea caldă,
puternică, a atâtor forme ale sale de viaţă: baruri, acrodromuri,

LIB
universitate... circulă un val de duioșie de compătimire parcă
pentru eroii sbuciumati în fluviul acesta mare si tulbure de viață,
cu sensibilitatea lor minoră de provincie.
Romanul bucureştean cel mai apropiat de obiectivitate pare a

ITY
fi Enigma Otiliei, de d. G. Călinescu. E un dosar balzacian de exi-
stente privit” întradevăr cu o impasibilitate suverană. Dar în el
trăieşte un Bucureşti învechit și foarte sumar: câteva bicte existenţe

RS
umane, așezate la un hotar incert între Bucureștii de altădată si
cei de azi, între centru si mahala.
Din “această sumară cercetare — care nu are deloc pretenţia de
IVE
a fi amintit tot ceeace trebuia subliniat — cred că reiese clar un
lucru: cât. de puţin « mulată pe realitate» e chiar si arta aparent
şi voit atât de fidelă a romanului românesc! Pe deasupra ideo-
logiilor la modă viaţa artei îşi caută tipare supraindividuale.
UN

OVIDIU PAPADIMA
AL
N TR
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
MITUL CREATIUNII
(Tahiti, Polinezia, Oceania)

I
RS
El singur era. Taaroa era numele său.
In preajma sa era gol:
nicăiri pământ, nicăiri cer,
VE
nicăiri mare, nicăiri oameni.
Taaroa striga fără ecou.
NI

Si-atunci în singurătatea sa
El se 'prefăcu în lume.
LU

Aceste rădăcini, ele sunt Taaroa.

Aceste stânci, ele sunt El.
- ‘Taaroa: nisipul mărilor.
Taaroa şi-a dat singur numele.
RA

Taaroa: seninul.
Taaroa: sămânţa.
Taaroa: prundisul,
NT

Taaroa: cel fără trecere,

Taaroa: puternicul,
creatorul lumii
CE

al marei sfintei lumi,

care nu este decât coaja lui Taaroa.
EI o insufleteste întru frumuseţe.
/

Traducere de LUCIAN BLAGA

SI
IA
U

Actă. Dintrun volum de traduceri din poczia universală ce va apărea

in curând.
BC
 RY
RA
LIB
ITY
: NIOBE
7

RS
Niobeea spusese scurta frază cu toată liniştea unei mändrii
sigure: siguranţa saltimbancului pe funie; siguranța profetului
IVE
care calcă norii moi, iar la cea mai mică îndoială în adevărul cre-
dintei sale cade de sus în mijlocul mulţimii ce îl sfâşie fiindcă
e altfel ca ca. « Dacă soarele si luna (zisese Niobe) sunt fraţi, nebu-
-loasa care i-a născut e o mamă mai putin fericită ca mine». Cei
UN

sase fii, cele şase fiice crau într'adevăr cuceririle acestei femei
ce în tinereţe nu avusese timp să culeagă despre sine mărturia
necunoscufilor si turburarea celor de curând cunoscuţi. Rämäsese
singură, încă frumoasă, încărcată de griji şi de bucurie ca un îngri-
AL

jitor de dig; priveşte cu neliniste către apa furioasă, se întoarce

cu inima râzând către grădinile umede şi casele albe pe care le
TR

priveghează. Dar acuma putea să se depărteze de copiii săi, să-i

privească cu ochii pe jumătate închiși, şi să gândească în sine
că lucrul ci sub cer era împlinit. Avea să aştepte seara si moartea.
N

Colicrul de douăsprezece perle nu-i putea fi stricat de nimeni.

CE

Muritorii sunt plini de respect faţă de desăvârșire; nu s'ar atinge

niciunul de copilele ci; fiii ei pășesc câte doi printre bărbaţi, surà-
zând într'o liniște asemănătoare cu vibrația interioară a unui
cristal; erau aci, pe pământ, o constelație închisă, mai bogată
I/

decât Orion. « ar zeii, îşi zise Niobeea, nu-mi vor nimici niciuna
din cele douăsprezece stele. Ei au o supărare largă, manifestată
IAS

prin cutremure si maree. Nu vor lovi pe niciunul din copiii mei,

sau atunci şi pe mine, si nenumărate vieţi ». Dar își goni din minte
noua îngrijorare. Au trecut pentru ca anii nesomnului și ai bucu-
riilor amestecate si tremurătoare. E o veche obișnuință, aceasta
U

mereu reaprinsă înfrigurare, Oare nu e prea târziu ca să încerce

BC
 RY
NIOBE 503

cearcănele de sub ochi, şi să încerce o nouă

RA
să îndepărteze cutele,
fericire, plină si nemiscatä, culmile mândriei fiind acum depășite?
Copiii ei erau mai strälucitori decât soarele nemilos si luna nouă.

LIB
Voia să se întoarcă acum spre sine, acum când vedea la capătul
drumului apele reci si colibele celor ce se hrănesc cu maci negri —
hrana ta de mai târziu, Euridice, si a mea.
Dar totuşi se speriase de propriul ei gând. Se uitase la soare

TY
care era acolo sus, invizibil în mijlocul unei amenințătoare vâl-

vătăi, al unci revărsări incandescente de plumb si aur topit. Ina-

inte de a săruta pe frunte pe fiecare din copiii săi, îi întrebase pe

I
RS
fiecare, privindu-i în ochi, mult timp, dacă le bătuse inima prea
tare, şi dacă respiraseră regulat în ziua accea înăbușitoare. Se
culcase în sfârşit, fără a putea adormi. Era oare răzbunarea soa-
VE
relui? Căldura, asternutul fierbinte, greerii care păreau răsunetul
dealurilor sub greutatea nopţii calde. O teamă nebänuitä, plicti-
scală si nerăbdarea de a adormi în sfârșit, după atâta aşteptare
NI

si svârcolire. Era răzbunarea nocturnă a soarelui? In sfârşit se

cufundä în somn, putin înainte de zori. Se trezi târziu de tot, ca
LU

niciodată, la amiază.
Uitase de temerile nopţii.
RA

Dar acra sudoare şi spaima rea erau datorite efluviilor lunii.

Zeii auziseră. Niobcea se afla pe o culme unde nu îi este nimănui
cu putinţă să rămâie. Nu o forţă mişcătoare de lumi, ci o măruntă
NT

slăbiciune, un strănut putea s’o asvarle în abis. Cel mai mândru

se sperie la sfârșit de propriile sale nemăsurate fapte: şi în clipa
când iese din sine, din maşina oarbă, ca să măsoare, să se uite
CE

împrejur, este pierdut. Căzut, priveşte spre cer, blestemă zeii

ridicând în sus braţele sale frânte; bagă de scamă că este conștiința
germenele tuturor präbusirilor.
Pe Niobeca însă o auziserä Soarele si Luna. Pe cărările eliptice
/

ale Universului, Soarele gonea în cerul de metal; fâlfâirea aripilor

SI

mari ale armăsarilor trimetea în gol unde concentrice de lumină;

băteau în nori, se răsfrângeau în copaci; în săgeți, spume, bariere
IA

solare; infepau cu mii de vârfuri apele şi pietrele preţioase; se

întindeau moale pe clinele dealurilor; şi se înfundau înăbuşit în
U

fructe, fermentând betii, dulceti si extreme putreziciuni viitoare,

iar în seminţele abia formate, generaţii noi. Buzele şi sânii arămii
BC
 RY
504 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
ai fiicelor oamenilor, grânele, hoiturile de vite pe câmpurile fier-
binti, totul se cocea sub raze. Cuvintele Niobeci se urcaserä în sus
ca un ritm străin. In nemărginitul ocean solar crau o insulă neagră

L IB
de încăpățânare. Soarele nu avusese timp decât să arunce asupra
femeii, ca pescarul năpastea, o plasă grea de căldură, si îl si tari-
seră legile neclintite ale cerurilor matematice către zilnica sa
agonie. Diana în noaptea aceea abia se desteptä din umbră: vântul

ITY
câmpiilor subtile îi arunca părul de-o parte si de alta a capului,
înainte, mângâindu-i obrajii reci; şi locuitorii regiunilor sublunare
vedeau numai gâtul aurit al zeiţei cu fața ascunsă. Era lună nouă;

RS
are de argint; săgeți invizibile, recunoscute numai după fosnitul
lor prin acr, ușor de confundat cu al frunzisului ulmilor. Lumină
puţină, şi asemănătoare cu a cucutei în umbra verde de sub copaci.
IVE
Intr'un fund de ape moarte: reflexe de bitum şi singurătate desă-
vârşită. Izolate, victimele zeiţei se trezeau dintr'un vis neliniștit
și începeau să rătăcească ici si colo, palide. .
Deasupra somnului Niobeei, astrii parcurgeau eclipse largi,
UN

asemenea erefilor deasupra sălbătăciunii încremenite de teama

de a se simţi prea vizibilă pe câmpul gol.

Laodice era cea mai mare dintre fiice, și poate cea mai fru-
L

moasă, De mult iesitä din lumea unde grădina este o pădure plină
RA

de enigme. Insă în ca sângele se deschisese târziu, deodată, peste

noapte, ca o floare roşie cu mirosul prea puternic. O durea capul
adesea pe Laodice de acest parfum străin; era moale şi obosită
NT

fără pricină; începea să se depărteze de oameni, căutând în sine

şi împrejurul său o dovadă mai puternică decât presimţirea. Dovadă
a cui? A unci puteri străine, a domniei marelui Eros, fluviu ce curge
CE

pe toate tărâmurile. Ştia că Eros nu ¢ un stăpân, ci un cal, o June-

care, o cale, o aripă călătoare către insulele unde, sub cerul veşnic
crepuscular, cresc câmpurile de maci negri. Laodice aștepta în
I/

seara aceea pe tânărul bărbat care Si spusese totul. Tresäri,

se plictisi, se hotări de zeci de ori să nu-l mai aştepte. Uitase de
IAS

tot, afară de puţină teamă şi de dorinţa de fugă. Când era gata

să plece, sosi şi el, o mângâie si încercă să o liniştească. Dar nici
cl nu era calm sau neschimbat. Räsufla repede; mângâierile si săru-
tările fi cuprindeau tot mai mult din trupul Laodicci, din ce în
U

ce mai gol si mai alb sub lună. Ea însă cra înspăimântată. Nu

BC
 RY
NIOBE | 505

ştia ce tot vorbeşte fără încetare; se împotrivea ; era numai teamă

RA
şi îl rugă cu glasul plin de lacrimi, speriată de sălbatica mângâiere
mută. Dar el nu asculta. O luă întreagă, o lăsă acolo si plecă.
Pierdută, săracă şi înșelată (căci nu i se dăruise nimic si ca totul),

LIB
Laodice rămase zăcând în lumina verde. Se ridică, se duse înăuntru
în fața oglinzii: era şi ea verde, și-i arăta orbitele mărginite cu
negru pe obraji. Neasemuit de goală, ca un urcior spart, din care
sa scurs vinul; amforä acum siluită si murdară. Morse până

TY
aproape de zori, clătinându-se, până în valea unde era sub aluni
templul Cibelei. Bătrânei preotese, care veghea la lumânări dea-

SI
supra misterelor, îi spuse ce păs are şi-i ceru muncă împrejurul
locului sfânt. Până se va linişti, se va pierde pe sine, acest nod
de întrebări și de slăbiciuni, și va putea, la rândul său,
unde toate frunzele putrede s'au aşezat la fund, să
asupra misterelor. Cum? Nu,
ER
n'ar mai avea
curată apă
vegheze la
nimic de
lumânări
IV
făcut printre oameni. Asteptase un semn al zeilor si n'avusese parte
decât de grea sălbăticie de dobitoace. Ușa aceasta se închisese
UN

pentru ca.
Preoteasa o primi, si astfel fu Laodice pierdută pentru Niobcea.

Trezită târziu, Niobe isi răci ochii fierbinţi și bau apa ce tàs-
AL

neste din gura măștii de marmoră. Primi apoi pe un acd călător

care, al o mie unulea, fi lăudă copiii si o ferici. Ea îi răspunse :
a Simt cu o neliniștită surprindere, o străine, cum se desprind de
TR

mine si devin mai puţin părţi ale iubirii mele decât oameni ca toţi
ceilalţi. Sunt părăsită de ei, de mândria mea, şi gata de a face fata
EN

unei fericiri pentru mine singură. Le-o urez si lor; am făcut totul
ca s’o aibă: fericirea de a fi mulţumit toţi zeii din noi, de a nu fi
lăsat pe niciunul să-i înghită pe ceilalţi. Suntem toţi întru câtva
/C

asemănători acelor îndrăzneţe odrasle ale färänci, Hecatonhirii:

dar nu trebue lăsat să se usuce niciunul din suta noastră de braţe,
din suta noastră de ramuri; să fim ca o cupă, ca o sferă desăvâr-
SI

şită, unde nicio dorinţă, nicio voinţă, nicio amintire nu este mai
puternică decât celelalte, și niciunul din multiformele chipuri ale
IA

ascuţitei noastre minţi sau ale inimii grele. Am plivit din sufletele
copiilor mei, când încă erau verzi şi înrourate, orice sămânță a
lipsei de măsură; de accea, zeii dinăuntru fiind fmpäcati, am
U

nevoie numai de bunăvoința celor de deasupra capetelor noastre

BC
 RY
soi REVISTA FUNDATIHLOR REGALE

RA
ca să fiu liniştită: adică de bunăvoința Intâmplării. Și poate nici
de aceea, o, pribege »,
In clipa accea venirä Eunoia, Melibeea, Alfenor si Amfion.

L IB
Află dela ei de fuga Laodicei. Trimise să se afle pricina şi vinovatul,
si voi s’o ceară înapoi. Un străin mutilase gingaşul chip de ceară;
Niobe credea că va putea să-l înmoaie iar cu căldura mâinilor sale,
şi să îi dea iarăși zâmbetul tainic dela început. Dar nu mai avu

ITY
timp, căci îl aduceau pe Meleagru.

Dacă era cel mai tânăr dintre fiii Niobeei, Meleagru nu era

RS
decât în faţa fecioarelor slab, când i se închideau ochii violeti
si i se înroșeau obrajii netezi; dar întâiul, înaintea bărbaţilor,
în
jocurile atletice; singura lui beţie era lupta cu oamenii sau cu
IVE
sălbătăciunile dealurilor. Era cel mai frumos: ciudat de fruinos.
Amazoană? Erou? Sau un zeu în carne umană? Razele dimineţii
şi nourii de aur îl văzuseră la grajdurile cu mirosul acru şi tare de
băligar si de fân umed. Scosese pe rând caii cu gaturile lucitoare,
UN

şi încălecascră prietenii. Câinii se scuturară şi cavalcada trecu

tremurând prin văile pline de ceaţă rece. Bătură coastele si câm-
purile. Aruncară fier, şi umplură pământul de sângele jivinelor
fugare. Soarele cra sus, aprins, si își punea pecetia pe ceafa lui
L

Meleagru, care o simţea arzând; o uită în vântul platourilor, şi

RA

trimițând săgeți în mijlocul saltului căprioarelor. Toţi erau plini de

praf si de sudoare sărată, ce le curgea de pe frunte pe buze: umerii
goi crau arşi si durerosi, şi faţa si mâiniie tuturora. In mijlocul lor,
NT

Meleagru alunecă de pe cal. Il ridiceră ; avea obrazul cenușiu, ochii

strălucitori. Il aduseră legat de o sea înapoi. Spaima si geamătul
mamei sale nu îl ajutară în clipa când (la răsăritul lunci) se stinse.
CE

Niobe se culcă pe pieptul nemișcat el lui Meleagru, deasupra

căruia nu mai plutea aburul viu si parfumul pielei scite ce îl îm-
brăcase. Ochii violeţi si inelele negre ale părului, surâsul, pre-
I/

simțirea nenumăratelor dimincti, a tuturor femeilor, a unor desa-

măgiri; somnul, trezia, rugăciuni si dorinţe împlinite sau nu,
IAS

totul cra rece («de neînțeles, de neînțeles, de neînțeles, o zei, o

oameni, nu pot infelege !», plângea Niobeea) — rece, si se terminase.

Glaucus era, dintre fraţi, cel care râdea veşnic, dar fără hohot.
U

Murmurul încet al fluviului, surâsul infinit al valurilor măsurate,

BC
 RY
NIOBE 507

puterea largă şi alunecarea acestui mare somn hrănitor al câmpiilor,

RA
îl învăţaseră liniştea. Glaucus îşi petrecea seninele zile tinere,
plecat ca un medic sau ca Pythia deasupra viselor fluviului, pân-
dindu-le bogăţiile şi tainele. Nimic mai tainic, într'adevăr, decât

LIB
pietrele cu luciri albastre ce se prindeau în plasă, și mai presus de
toate, decât tăcerea peştilor enormi, lafi, aurii, cu aripi, ţepi si
văluri sclipitoare pe trupul lipicios şi teapän. Chinul lor până
mor în aerul prea rar, scoşi din zeama pământului, din fluidul

TY
locuit de bogății moarte si vii, chinul lor e nespus, şi neputinfa.
Vor să se întoarcă acolo unde, văzute de pe mâlul gras al recilor
funduri, luntrile se amestecă cu nourii. Glaucus își arunca plasa,

SI
o trăgeala sine în sus, pândind orice strălucire in pâlgâitul apei
argint scufundat. Dar în
ce se scurge din reţea: peşte, naiadă,
ER
ziua aceea un peştişor verde prins într'un ochi al năpastei, îl infepa
în mână, pe când îl arunca îndărăt în apă. Nu băgă de seamă soarele
încins ca un fier alb, care, ca şi apa galbenă, e părinte al vieţii și
IV
al morţii. La prânz mâna i se umflase, neagră ; seara, până la umăr:
i-o tăiară cei ce se fac că ştiu tămădui. Dar zeul de sus gi zeii flu-
UN

viuiui puseră stăpânire pe acea sărmană carne. In mortul descompus

prea repede, Niobcea căută în zadar râsul liniştit al copilului ci.
‘
AL

"Exilat de către pornirea sa rătăcitoare, de către curiozitatea

de a şti cum arată marginile lumii, Alalcomeneu cra departe.
Alalcomencu, întâiul născut al Niobeei, era negustor. Nopțile fără
TR

luni îi erau cele mai plăcute, când cerceta căile constelatiilor

deasupra mării. Drumul Casiopcei, divina vecinătate a Pleiadelor
cu Gemenii, armonia glacialului Orion; neinfeleasa nemişcare a
EN

Polarei; chipurile monstruoase și incurcate ale Săgetătorului si ale

Cancerului; nimic nu-i era necunoscut — decât întâia cauză și
/C

numele celui care le mișcă. Asculta muzica sferelor si veghea asupra

mirodeniilor ascunse în pântecele negru al navei. Faţa îi cra aspră
şi ascunsă (purta barbă ca cei din Tara Purpurei), ochii licăritori. -
Vindea fier. Incă tânăr, era plin de înţelepciunea tuturor mărilor,.
SI

tuturor porturilor, și încă aştepta în vreun goli pustiu, să audă.

vadă hora umedelor Oceanide cu umerii
IA

cântecul Sirenelor, să
plini de picături lunecoase de apă.
Vâslaşii se răspândiseră pe plajă. De sub copaci (palmieri,
U

cedri şi alţii cu trunchiul lucios, cu ciudate fructe obscene, cu florile

BC
 RY
508 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
albe şi roşii) ieşeau localnicii. Alalcomencu jertfi un taur alb si
o cupă cu vin prezenfelor obscure din pădurea străină. Deasupra
sângelui de taur se împăcară, el şi cu zeii locurilor. Le arătă sălba-

L IB
ticilor stofe de purpură, scuturi şi cuțite de fier. Alalcomencu nu
dormise noaptea trecută, chinuit de cerul prea cald. Părăsise în
Sidon o femeic cu buzele groase și vişinii; pentru ea era acum
uscat de dorinţă. Inchidea ochii sub arsitä si o vedea, uitând de

ITY
murmurul valurilor pe țărm, si al oamenilor intunccosi în jurul
bogățiilor sale. Era fierbinte, amar; strânse. pumnii si se sili să
iasă din fierbintea singurătate a propriului său sânge. Deschise
pleoapele: lângă el, unul din străini ascundea pe furiș o brățară

RS
de bronz. Alalcomeneu o apucă, celălalt trase; fiul Niobeci o smulse,
îl îmbrânci pe celălalt la pământ si isi întoarse obrazul
Simti lovitura în cap şi curgându-i cald pe faţă... Lovi si el de
dela el.
IVE
câteva ori, apoi fu doborit în încăcrare. Rämaserä seara coastele
negre ale corabici jefuite, bucăţi moarte si negre, linse de marginea
undelor, si el și ceilalţi, cioturi întinse în micile bălți sărate.
UN

Asfinţea ; palmierii, tamariscii fosneau metalic, ciocnindu-si lamele

verzi; vinetele fructe echivoce se scuturau în brizä.

Niobcea era ca amorţită, mintea i se intunecase, si nu mai știa

L

decât să aştepte nopţile şi zilele. Chipul îi era nemișcat; nu mai

RA

plângea ; nu spunea decât cuvintele necesare pentru ca să fie arse

trupurile copiilor ei. Nu voia să-i îngroape. Focul trebuia să îi cu-
refe de acea nebănuită, neașteptată pângărire pământească. Se
NT

prefăceau pe rând în cenuşă uscată și pură.

Pe cei rămaşi îi strângea în braţe, îi ţinea lângă sine; le cuprin-
dea trupurile, ca o florăreasă cu amândouă braţele pline de tulpini
CE

grele de flori. lar copiii se strângeau la pieptul ci, sau plângeau

singuri. In cei mai mulţi însă sc străvedea o ciudată neliniște; aveau
alte gânduri, își întorceau capul dela durere şi îl plecau pe piept,
I/

ascultând griji solitare şi ncobişnuite. Xanthos şi Melibeca stăteau

de o parte, imbräfisa{i. Melibeea plângea şi Xanthos îi săruta lacri-
IAS

mile pe obraji. Se iubeau mai mult decât oricare fraţi; erau mereu
împreună si anii fi despărţeau din ce în ce de ceilalţi, apropiindu-i
însă unul de altul. Se plimbau amândoi noaptea, căci cine putea
să doarmă? Paserile, murmurul, parfumurile nocturne îi trezeau.
U

Pământul însuși era îmbălsămat cu vara accea înăbușitoare; sân-

BC
 RY
f
NIOBE . | 509

gele mai cald; întunerecul nu aducea nicio alinare, căci Eros noc-

RA
turn pedepsea singurătatea cu viziuni chinuitoare. Nereusind să
adoarmă, Melibeea alunecă printre razele împărţite şi tăiate de
ferestre. Se aplecă deasupra lui Xanthos, îl sărută ca în orice seară,

LIB
dar el o trase în jos. Mangiicrile îi trăgeau pe amândoi din ce în ce
jos, amândoi chinuiti si cu ochii închiși. Teama, spaima unci
mai
uriaşe vinovätii, a unci judecăţi care-i aştepta îi făcu să se gră-
beascä. Dar încordarea neräbdärii era prea dureroasă: simțeau

TY
amândoi că se frâng, se destramă (deşi foarte dulce) şi se azvârliră
în abis. Noaptea era caldă, luna mângâietoare privea (poate prima
dată cu milă) dragostea lor, geamătul fierbinte al Melibeei. Dar

SI
Melibeca plânse amar mai târziu, şi plecă singură, Se aruncă într'o

Niobe n'a avut timp să se ridice împotriva cerului.

‘
.
ER
râpă. Xanthos o căută toată noaptea; se ucise şi el înainte de zori.
IV
Amfion scria poeme. Se silea să fie departe de tot, mai ales de
durerile oamenilor; iar dintre acestea, le respinse dela sine mai
UN

ales pe ale mamei sale. Voia să rămână neatins, liniştit, cupă de

cristal a poemului, nici murdărită nici crăpată. Astepta cu neräb-
dare să vie demonul. Până atunci, nu era bun de nimic, și încerca
să uite golul sterp din el, alergând după ameţeala pe care o dau
AL

oamenii, vinurile, otrăvurile. Nu şia când intră în el ca într'un

nai suflarea ritmică (pe care demonul şi-o ţinea adesea multă mar arr

vreme închisă în piept, spre suferinţa lui Amfion). Afla deodată

TR

“Ci

7 i
înăuntru lucruri nemaiauzite si le spunea ca o undă, ca o bătaie de
aripă: cuvintele erau tot cele obişnuite, dar înconjurate de o lucire ET ii
3
EN

străină şi prețioasă: aşa sunt muştele moarte prinse intr’o bucatii “il ef
de chihlibar. Dar Soarele acesta apăsător! o lâncezeală prelungită Mi
{
îl rodea pe Amfion, toate gusturile, toate mirosurile, toate man-{ i
i
/C

gaierile ochilor erau pentru el lâncede. Lânced totul. Din când în DE ‘

când i se se mai trezea trupul, ca să se înmoaie apoi şi el, topit în i. 4
[i

căldură. Dorinţe împotriva firii îi veneau ca un val, şi se trăgeau

îndărăt de peste el. O femeie îl iubea: rămase inert lâng ă ca şi 0
SI

răni adânc cu nepäsare. Părere de rău? Dorinţă? Lâncede și de

neînteles. Ce era de dorit? Ce era de regretat? Poemele i se părură
IA

un joc pentru plăcerea scurtă a minţii (a simţurilor, ceva mai sub:

tile care sălășluesc în ca); prea picritoare, şi nedesvăluind decât.
U

alte enigme. Iar el voia să pipăe sfârșitul enigmelor. Să scape din

BC
 RY
510 ” REVISTA FUNDATIILOR REGALE
1

RA
închisoarea neagră şi rosie a amestecului de lut şi de sânge. Voia ~

adâncimile, profundele ape ale păcii; linistirea somnului, dar a

unui somn unde să nu-şi piardă lumina interioară: voia somnul

L IB
si moartea trează.
Nu se mai îngriji de nimic. Trăia ca o plantă, ca o ciupercă; ase-
zat pe jos, mut si orb, privea înăuntru. Aflase că înăuntru, în mijlo-
cul spiralelor ciclonice, este un cerc de ape palide, netede. Il căuta.

ITY
Slab, îmbătrânit timpuriu, ars pe dinăuntru ca un vas cu jeratic,
pândea clipa în care se va apropia de centru. Din sufletul lui chiar,
după cum nici din trup, nu rămăsese decât scheletul esenţial, cu-

RS
răţit şi încercat în flacără. In desăvârșita părăsire, dobândea pu-
teri, dar le mistuia’ si le frământa unele cu altele numai înăuntrul
său; încet încet se limpezi. Niobeea nu-l mai cunoștea, îl ocolea;
IVE
era mort, era un spirit, un foc: nu gäsca omul al cărui mamă fusese
şi cra întristată, fără de margini întristată. Oricum, prea târziu ca
să mai învinuiască zeii, născători şi destinul.
UN

Mereu împreună, înainte răzătoare, fugarnic centru al tuturor

jocurilor si al întrecerilor, acum însă palide de morfile fraţilor si
surorilor, Lamippe şi Melia erau gemene. Sedeau pe patul Lamippei
L

si tăceau, înspăimântate, răscolite de amestecul brutal al unor pu-

teri covârșitoare: si era prima lor întâlnire cu zeii. Curând Melia se
RA

ridică ascultându-l pe al ei din inimă: era turburarea apelor. Fur-

tunile aduc la suprafaţă monştri sau cadavrele trecutelor naufragii.
Melia nu cunoscuse naufragiu, dar forţa juvenilă a monstrilor in-
NT

terni cra neatinsă. In Nord trecea Dionysos întors din India, si

vestea se rostogolea ca prin păduri o cascadă. Nestiutorii spun că
CE

vinul este demonul nebuniei bahice? Nu ştiu ci tăcerea dealurilor,

nemiscarea pădurii si teama panică, Sub soare, coastele îmbrăcate
în tufișuri spinoase de bujori si de mirţi; în umbră, arcadele fagilor,
sunt pline de făpturi. Printre aburul verde al îndepărtatelor plante
I/

agăţătoare, printre gratiile trunchiurilor subţiri, se zäreste din când

in când albeaţa fugară a trupului Nimfei. Ecoul e peste tot dovadă
IAS

a vieţii pustictifii, şi suprinzătoarea fugă a unui șarpe pe pământ.

Lamippe si Melia cunoşteau regatul lui Pan-Dionysos, fără
să-i slic numele, lar acum aflau dintr'odată că El însuși, precedat
de turme de fapi (ţapii cu ochii pe jumătate închişi, cu pupila gal-
U

benă, cu mirosul pătrunzător, sunt plini de prezenţa învăluită a

BC
 RY
NIOBE su

zeului), că El însuși trece chiotind, beat de zeama soarelui, prin

RA
Epir. Lamippe si Melia se rătăciră pe dealuri şi ca în vis se mişcară
către Coroana Boreală. Cerbi mergeau tot într'acolo şi lupi singu-
ratici cu botul în pământ. Cel care o iubea o urmări pe Melia pe

LIB
poteci ascunse, întrebând ciobanii. Aceștia erau plini de scârbă
pentru femeile înebunite care aleargă sub lună și se împerechează
eu satirii pe paturi de frunze. Le piereau miei cărora le găseau, de-:
parte de, tot, capul smuls şi blana înroșită. Dacă încercau să stea

TY
la pândă, n'aveau decât să tacă o clipă ca să audă, ca de sub rădă-
cinile copacilor, bubuitul tobelor şi al cimbalelor vestind trecerea
lui Dionysos. Fugeau fără să fi aşteptat trecerea Bacantelor. Cu

SI
gura muscatä si plină de spumă, cu ciudaţi însoțitori (coapse pă-
roase si sex bestial) acestea goncau noaptea spre Nord. Omul care o
ER
iubea pe Melia se înfundă si el în intunecimi, într'acolo. Nu se
ştiu nimic despre el, decât se auzi că ar fi înjunghiat-o pe Lamippe,
IV
crezând-o de vină că şi-a pierdut iubita. Lamippe se trezi din delir
sub durere, îl iubi câteva clipe înainte de moarte. Dar îl găsiră
UN

Bacantele, si Melia le asmufi asupra lui; se pare că fu sfasiat in lo-

cul mielului fiecărei nopţi. Dar nu sunt decât svonuri. Ce e impor-
tant e că Niobe și-a pierdut copilele: se desteptase din amorfeala,
ca să învinuiască pe cine? Când află că şi acestea două i-au fost
AL

luate de către taina rea numită lume, se plecă gemând si lăcu,

pierzându-și cele din urmă puteri. Singura alinare i-a fost că nu
i-au rămas nici cei din urmă, .
TR

Intr'adevăr, Eunoia; cea din urmă fiică, s'a pierdut şi ca. Era
EN

măsurată şi liniștită de mică; n'a plâns niciodată, bolile n'au chi-

nuit-o prea mult, nici foamea de mâncare, știință şi fapte nemă-
surate numită copilărie. La cincisprezece ani n'a plâns niciodată
/C

fără pricină. Din raţiunea poruncitoare si limpede a copilăriei, a

trecut la o tinereţe matură si tot aşa de cumpănită: iar cumpănirea
este divină. Eunoia cra divină. Destul de frumoasă, destul de în-
jeleaptă ca să-şi lase mama singură şi să fic sofia unui bărbat bine
SI

născut, bogat, unul dintre cei dintâi ai ținutului. Eunoia fusese

pe marginea tărâmului nesigur într'o seară, singura dată când n'a
IA

ştiut ce doreşte cu atâta patimă subită. Asteptä răsăritul lunii ca

pe o mântuire. Avea o nelämuritä credință că zeiţa mareelor,
U

schimbătoarea, îi va arăta o cale care s’o ducă afară din măsură si

BC
 RY
512 REVISTA FUXDATIILOR REGALE

din obișnuinţele zilelor palide. Voia să se descalfe, să primească

RA
prin tălpi prietenia pământului. Dar Eunoia nu era dintre cei care
cunosc drumurile si fazele astrelor: afla din crescânda sa desamä-

L IB
gire că noaptea era fără lună. Totul era uscat, putin răcoros, sărăcit
de lumină. Nouri urifi acopereau în mare parte stelele, a căror
rânduială admirabilă era ascunsă: bucăţi de constelații si mai ales
nenumăratele roiuri ale Căii Laptelui, atât rămăsese din armonia

ITY
sferelor superioare. Eunoia era asprită şi desamăgită, oprită pe un
drum sfârşit aci, în înfundătură. Se întoarse către viaţă si continuă
să nu lase pe niciunul din demoni să mănânce pe ceilalți (nu cu
sila, ci fiindcă era în firea ci). Sufletul său nu cunoscuse infricosi-

RS
toarele eclipse, nici dârele de flacără ale stelelor căzute, nici cutre-
murile; ci o lumină egală, o penumbrä mereu acceaşi. Născu doi
copii, îi crescu cu tot atâta iubire nepăsătoare și inertă, cum îşi
IVE
îndemna bărbatul să adune averi şi onoruri. Isi pierdu frumuseţea
târziu, şi atunci numai fiindcă înăuntru se simţea bătrână..Nu mai
ştiu nimic deosebit despre ea, Euridice; sunt singur că nici bärba-
UN

tul (al cărui nume s'a pierdut) nici copiii nu s'au ridicat peste, nici
mau căzut sub condiţia omenească, nici n'au avut-o mai ascuţită
decit alţii. Au fost cu totul asemănători divinci măsuri a Eunoici.
Eunoia este cea mai regretabil moartă din toți copiii Niobeci.
L
RA

lar cel din urmă a avut un sfârșit extraordinar: era Alfenor.

Apropierea imediată a morţii l-a trezit. Alfenor a pândit pe feţele
albe ale stinşilor umbra îngerului cu facla întoarsă. Fiindcă el avea
NT

sentimentul puternic al prezenţei fralilor săi, al victii lor în cl şi în

afară de el; fiindcă sentimentul, animal străin de ci si mai durabil,
îl stăpânea încă, se convinse că şi ci plutesc undeva împrejur, că
CE

pâlpâie într'o lume dincolo de chipul și asemănarea, de închipuirile

si credinţele noastre. Cucerit de marea sa descoperire, porni în cäu-
tarea adevărului, părăsind, cel din urmă, pe Niobeca: o fiinţă ca
I/

ea nu putea decât să-l stânjencască în drum. Căile de pulbere, căile

de nesomn, hanurile singuratice şi oraşele mulțimilor îl văzură pe
IAS

Alfenor. Nu tăcea, privind ţintă înainte, ca alţi halucinaţi. Vorbea

cu măsură şi prietenos, cu toate felurile de oameni; în el însă era
un sâmbure tare de singurătate şi de nestrămutată așteptare. Merse
mult, gândind asupra adevărului. Acesta răsărea deodată în cl
U

(ca o plantă pe care, neinfelegandu-i originea, o bănuia sădită de

BC
 RY
NIOBE 513

un zeu) sau se scufunda iarăşi, precum în porturi spatele lucios al

RA
delfinilor pe vreme rea. Alfenor era un bărbat înalt si drept, cu ochii
strălucitori, cu râsul binevoitor; deşi îmbrăcat în sdrenfe, descult,
oamenii îl credeau un prinţ. Dintre cei care-l ascultau, unii vencau

LIB
la el când era singur si îi cereau timid să-i ia cu sine, alţii îl rugau
cu glas tare, în genunchi, şi-i sărutau mâinile, apoi se resemnau
uşor — căci Alfonor nu lua decât pe timizi. Erau patru, opt, sai-
sprezece, nu mai ştiu ; în orice caz, un număr solar. Alfenor le spu-

TY
nea surâzând adevărul aflat de el, ca să mai uite de lungimea dru-
mului. Vorbea simplu şi le spunea lucruri noi, atât de uşor de în-
_ feles, că se minunau cum de nu le descoperise nimeni până atunci.

SI
Dar unele erau foarte grele de îndeplinit, iar altele nu semănau cu
nimic din trecutele credinţe şi fapte ale oamenilor. Alfenor nu se
ER
îndoia de adevărul doctrinei noui, deci nimeni nu se putea îndoi.
Merseră mult. Se opriră întrun peisagiu alpin. Munţii erau
IV
negri cu dungi de zăpadă îngheţată, si lacurile glaciale și verzi. Pe
o culme stâncoasă clädirä cel dintâi templu, care semăna cu o piatră
UN

pătrată pusă deasupra prăpastiei. Soarele culmina veșnic deasupra

lor, împrejurul lor; iar noaptea se închideau în chilii ca să nu vadă
că lipseşte. Acolo în incendiul stâncilor roșii la asfinfit, un gong
de aramă îi aduna pe toţi ca să-l vadă murind. Erau turburali si
AL

aproape nimicifi de fiecare dată; se rugau tremurând (adică ce-

reau aprins cu gura şi cu urechile închise) să mai-vie o dimineaţă.
Acolo sus așteptau să li se reveleze zeul încă necunoscut. Era,
TR

foarte probabil, soarele. |

EN

Nefericirea Niobeei era nefärmuritä; prea mare. Oamenii sim-

jeau acest lucru, şi totuşi încercau s'o mângâie cu ridicola lămu-
rire că ese întâmplă tuturora să-și piardă copiii, care în fond nu
/C

sunt nemuritori ». Niobe nu răspunse, iar ci, simțindu-se în taină

vinovaţi de prostie, se răzbunară pentru fericirea lor insinuând că
ca ar fi fost vinovată, fiindcă ar fi jignit pe «zei ». Intrebarea dacă
SI

Niobe ar fi jignit pe cineva, şi dacă acel cineva s'ar fi răzbunat

întradevăr, rămâne deschisă. Este totuşi neîndoios că această
IA

femeie cernitä si nemiscatä fu ocolită de toţi. O lăsară părăsită.

Aedul călător fu singurul care veni la ea, când nu putea fi văzut,
evitând astfel pe de o parte ocara de a fi deosebit de ceilalţi, pe de
U

alta mustrările amintirii. Era scara. Focul stins. In grădini curgea

BC

3
 RY
514 ° REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
pe canale apa venită dela roţile cu ciuturi, şi sclavii udau verdeata
însetată si präfuitä. Câinii se trezesc la ora accea din somn, ca şi
stelele, si luceafărul serii strălucește uimitor deasupra verdelui

L IB
orizont occidental. Niobe şedea între două coloane şi privea fumu-
rile si aburii. Acdul veni în tăcere si se asezä lângă ca pe un butuc
de viţă. Se uită si el în fumurile uşoare; si el si Niobeea aveau pe
faţă o mască de aur: e cea pe care o poartă, după un protocol rigu-

ITY
ros si foarte vechi, toţi cei ce azistä la tragedia apusului. Täcurà
mult timp, pe când chipul li se întuneca şi li se liniştea mintea. _
«Nu ştiu cine mi i-a luat, o străine, zise Niobe. Nu voi în-

RS
cerca să mă amăgesc, clădindu-mi lumi fantastice unde ne-am
putea regăsi. A fost o întâmplare totul; repelată de douăsprezece
ori, si de infinite ori înaintea mea: mamele se despart de copiii lor.
IVE
Se schimbă, o străine, într'un fel, prin viaţă sau altfel. Spaima
este acecaşi când descoperim că au pierit, că alţi oameni sunt acolo,
cu aceleași nume ca ci; si dacă putem să ni-i facem prieteni, e mult.
Dar sunt tristă. Nu mai sunt cu. Amintirile, cu vârful lor de Ieri,
UN

pe care clădim de fiecare dată pe Astăzi; mândria; obisnuinfele;

nu mai am nimic. M'au rupt la jumătate, m'au smuls din pământ
si mi-au frânt rădăcinile. Mă doare, Dar sunt puţin mai liniștită în
L

seara asta. Faţa mi-e uscată. E multă pace, străine, nu-i asa? »
RA

PETRU DUMITRIU
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
ORACOLE

SI
DODONA

De-ar şti stejarul ghinda cui slujeşte...

Rodese tot mai putin și tot mai rar.
Acceasi sevă crudă, urcă, dar
ER
IV
Până ajunge ’n vârf se ’nfelepfeste.
UN

Mă sbuciumă oracole m zadar.

Secura lumii singurä-mi luceste,
Iar fi-voi lemn ce 'n ţăndări putrezeste,
Auguste reverii s’or face jar.
AL

Nu mă strujifi in schiptru triumfal.

O, ce-afi făcut? Vedenii mă frământă:
TR

E un palat clădit de salamandre,

Acolo ’ntre meseni, sub policandre

EN

Măreţ şi 'n mâini cu magicul pocal

Stă veacul, sus, se clatină şi cântă,
/C

25 Tanuario 1644.
SI
IA
U
BC
 RY
RA
L IB
ITY
ORFEU-

RS
Paianjenul fi stete pildă vic
(Ce sucul lui îşi toarce şi resfird:)
El inima fâșie cu fâşie
IVE
Şi-a sfâşiat-o şi-a ’ntocmit-o liră.

Ce poate a durerilor secure

Sau moartea ce-l pândeşte dintr'o stea,
UN

Când fiecare coardă-i o pădure

Cu toate corurile codrilor în ea.

La cântecele-atotrăscolitoare
L

Se scoală pietre vechi şi-ascultătoare,

RA

Ies fiare cu menadele în hore,

In timp ce-aleargă mâinile vrăjite,

NT

Paianjeni albi, pe mrejile-aurite,

Să prinză, lacom, prăzile sonore.
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
ARIADNA

O, Ariadna, plânsa mea minune,

SI
O, fabuloasă carne, ’nvolt tezaur
De albă şi zeiască goliciune,
Slăvite coapse pârguite ’n aur. ER
Pe redia mai moale ca o lână,
IV
Incolăcind fugarnicul tău Domn
Ai adormit c’un fir de algă 'n mână
UN

Când te-a cuprins iubirea ca un somn.

Cum îţi strivesti jos trupul fara milă

Isi sapă sânii cupele ’n argilă,
AL

Se adancese sub pântec dulci comori,

TR

Nisipul suge buzelor sărutul

Si’n râvna lui spre frumuseţe, lutul,
Ii modelează marile splendori.
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
L IB
ITY
HERMES
Sânt Hermes psyhopomp, de trei ori marc,

RS
In câte trele sacre regiuni.
Port coif vrăjit, toiag cu şerpi lăstare
Și 'naripaţii pinteni la colfuni.
IVE
Zeu iscusit, întind fără 'mcetare
Mreji de scorniri, năvoade de minciuni
UN

Dela Olimpul albelor altare,

La Hadesul cu negrele genuni.

Deprind pe oameni camăta, negotul,

L

Ascund, fnsel; îndemn şi apăr hoţul,

RA

Clădesc pe ’nchipuiri o bogăţie,

Aţâţ Destinul, laud lăcomia:

M'a pus un vechi oracol temelia
NT

Năucitoarei lumi ce va să vie.

CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
SYMPOSION

Cum a putut în jurul lui să strângă

SI
Scăpărătoarea Țării tinereţe
Tot ce-i ardoare, vis şi frumuseţe,
Bătrânul hâd cu masca sa nătângă. ER
Alcibiade, palid zeu, stă lângă
IV
Diotima, iubirea să-l înveţe;
Melita, din prevaz de plete crefe,
UN

A’ntins spre Platon alba-i mână stângă.

Banchetul e un stup... Zumzăitoare

Cuvintele de aur prind să sboare
AL

Si-aduc polen din orişice părere.

TR

Amarul colb cu izuri felurite,

Ce risipiră buzele ’nflorite,
Socrate-l strânge şi-l preface ’n miere.
EN

V. VOICULESCU
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
L IB
ITY
CHRISTEA GEAGEA
La 29 Octomvrie 1943, s'a stins din viaţă profesorul Christea

Această tristă veste a îndurerat RS

Geagea dela Universitatea din Cernăuţi.
pe toţi câţi l-au cunoscut
prețuit. Christea Geagea cra înainte de toate un suflet ales. Bu-
şi
IVE
nätatea lui era autentică. Ea se arăta îmbinată cu o distincţie
şi fineţe sufletească ce-l făceau să fie stimat şi iubit de toţi câţi
l-au cunoscut. Aceste rare calităţi i-au câștigat, în societate, sim-
UN

patia și iubirea prietenilor, iar, la Universitate, admiraţia si dra-

gostca studenţilor. .
Originar din Pind, Christea Geagea aparţinea acelei generaţii
ae dascăli, care, atât timp cât au funcţionat în scoala română din
L

sudul Dunării, nu şi-au mărginit activitatea lor numai la catedră

RA

sau în cercetări ştiinţifice ci, în calitate de îudrumători ai cul-

turii românești, au activat în toate direcţiile în care se simţea
nevoia de munca si priceperea lor, pentru apărarea intereselor
NT

naţionale în Balcani. Sub acest raport amintesc aci partea activă

pe care Christea Geagea a luat-o în 1917, când o parte dintre
Aromânii aşezaţi în masivul Pindului s'au declarat independenți
CE

întrun stat-canton naţional.

Primele sale studii le-a făcut in comuna sa natală, Avdela.
Pe cele secundare la gimnaziul din Ianina si liceul român din Bi-
I/

tolia, iar studiile universitare la Cernăuţi si Lipsca, unde şi-a

luat si doctoratul în filologia romanică. După terminarea cur-
IAS

surilor universitare, el a fost numit profesor de limba romani

la Şcoala Superioară de Comerţ din Salonic (1911), unde a func-
jionat până în 1919, când a venit în Țară, ocupând o catedră
mai întâi în învăţământul secundar, după aceea la Universitatea
U

din Cernăuţi, în calitate de conferenţiar de dialcctologie.

BC
 RY
CHRISTEA GEAGEA , 521

Dela Christea Geagea avem două lucrări: « Erweichung und

RA
Erhartung im Rumânischen », publicată in «17. und 18. Jahres-
bericht des Instituts fiir rumânische Sprache zu Leipzig (1911),
herausgegeben von Prof. Dr. Gustav Weigand », lucrare care i-a

LIB
»
servit ca teză de doctorat, şi « Elementul grec în dialectul aromân
apărută în «Codrul Cosminului» VII (1931), Buletinul Institu-
tului de Istoric şi Limbă dela Universitatea din Cernăuţi. Am-
pele lucrări sunt metodic concepute. Din ele se vede că defunctul

TY
avea o reală. putinţă de a lucra cu discernământul critic cerut
de ştiinţă. In particular ultima, prin bogăţia materialului tratat,
rămâne cea mai reuşită contribuţie la cunoaşterea influcntii gre-

SI
cesti în dialectul aromânese. In timpul din urmă, el s'a ocupat
n'a
şi cu elementul ture în graiurile transdanubiene. Din nenorocire,
ER
apucat să-i dea lucrării forma definitivă. Dar Christea Geagea era și
un bun povestitor. Cunoştea bine viaţa Românilor din Pind, în
particular pe aceea a păstorilor transhumanti. Câteva descrieri
IV
cu scene bine reușite au fost publicate în dialect şi transpunere
UN

literară, în periodicele din Cernăuţi.

Pentru toate aceste calităţi, dar mai ales pentru bunătatea,
distincţia şi fineţea lui sufletească, prietenii, elevii şi colegii lui
îi vor păstra o afectuoasä amintire.
AL

TU. CAPIDAN
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
L IB
ITY
UN OM MODERN IN SEC. XVI:
ERASM DIN ROTTERDAM
RS
E un adagiu cunoscut, păstrat dela latini, care afirină că « orice
carte are soarta cis—ca si autorul ci—am putea adäoga,
IVE
întru cât sunt scriitori care se bucură de o circulafie-literara ce-i
{ine permanent în conștiința umanităţii, în ciuda nestatornicici
valorilor literare, pe când alţii suportă uitarea, nemeritată. Ærasm
UN

din Rotterdam e unul din acești din urmă, deși, fireşte, nu se poate
afirma că numele lui — cel puţin atât—e uitat cu desăvârşire,
dar ceva ce este regretabil şi întru câtva inexplicat este că ideile,
azi
convingerile, întreaga lui personalitate scriitoricească, nu au
L

corespunzătoare valorii reale a gânditorului si la

rezonanță
RA

o
nivelul reputației curopene ce o avea in timpul său. |
Desi trăieşte în secolul al XVI-lea, desi este omul Renașteri i
apropiată lui,
şi viaţa sa este legată cu medievalitatea, temporar
NT

prin
totuşi prin spiritul său caustic, prin darul observaţiei altora,
viziuni
analiza fină ce o face sufletului uman, prin profeticele sale
este mult mai apropiat de
filosofice asupra destinului omenesc,
CE

un anacronic care antici-

noi, decât climatul propriei sale epoci:
pentru
pează si trece dincolo de limitele, atât de greu de trecut
pri-
alţii, ale timpului. Să adăogăm la aceste consideraţiuni care
I/

înţeles
vesc pe omul intern, și faptul că Erasm, prin felul cum a
ambianța lui contempo rană, este
să-şi conducă viaţa, ca si prin
IAS

si sociale asupra seco-

unul din cele mai preţioase izvoare istorice
Jului al XVI-lea, dat fiind relaţiile personale ce le-a avut cu oamenii
can-
reprezentativi ai timpului: a fost amicul lui Thomas Morus,
cunoscute i Utopii; a fost unul din
celarul regelui englez şi autorul
U

Luther si a fost in fine con-

polemistii de care se temea mai mult
BC
 RY
XVI: ERASM DIN ROTTERDAM 523:
UN OM MODERN IN SEC.

silicrul şi curteanul lui Francois I-er al Franţei, ca şi al Papilor

RA
ce s'au succedat pe tronul Sfântului Petru, dându-ne spectacolul
-
atât de rar în vremea veche, al călătorului neobosit şi al pasiona
tului cercetător de medii politice si sociale. Un Casanov a — minus

LIB
vifiile, si un Montesquieu, înainte de timp.
Născut în Olanda, moare in Bale, după ce cutreerase Germania,
Țările Flamande, Anglia şi Italia, fiind invitatul şi amicul felu-
de
ritilor oameni mari, ceca ce îl face să semene din acest punct

TY
vedere cu Voltaire, chemat la curţi princiare si regesti, prin. scri-
soarea de recomandatie ce se numeşte talent $i reputație.
Viaţa lui Erasm seamănă, deasemeni, cu a lui Descartes, care

SI
şi el cunoaşte invitafiile regesti si desrădăcinarea de patrie, plătin-
du-si nostalgia cu bucuria onorurilor oferite.
ER
Erasm, însă, nu era un vanitos. Cunoştea prea bine şi valoarea
promisiunilor celor mari, şi scurtimea vieţii — a vieţii lui mai ales,
ce se petrecea în patul de suferinţă, el fiind veşnic bolnav — precum
IV
cunoştea si minusculul interes ce-l oferă gânditorului, laudele ce
sunt atât de străine de gândul adevărat al celui ce le face. Şi cea
UN

şi
mai bună dovadă a putinului preţ ce punea Erasm pe onoruri
prebande, ni-l arată faptul că la moarte s'a găsit în săraca lui
locuinţă si în ponositele lui haine, brevetul unci parohii din De-
AL

venter şi dreptul la o pensiune de 3000 ducati, de care el nu sa

grăbit să beneficieze, Ce satisfacţii îi puleau da ironistului şi sati-
ricului onorurile si bogăţiile venite şi târziu, şi provenite nu din
TR

dragostea celui ce därueste, ci din teama celui ce îi e frică de pana

iscusită a scriitorului atât de bun cunoscător al ipocrizici ome-
EN

nesti? |
Dar un spirit care trăieşte din cercetarea vieţii în formele ci
cele mai nude şi mai autentice, e prea legat de opera lui de disectie
/C

si de analiză, pentru a nu împărtăşi şi altora rodul gândurilor sale.

De accea, Erasm ne dă — în mijlocul celor mai grele încercări ale
soartei: bolnav şi sărac —acel minunat « Elogiu al nebuniei»,
care e o frescă vie a spectacolului vieţii umane, precum lasă mo-
SI

ştenire veacurilor ce erau să urmeze, ca un testament necxecutat

totuşi, acea minunată apologiea păcii între popoare, anterioară
IA

tratatelor pacifiste ale autorului Utopici, reveriilor lui Bernardin

de Saint Pierre, ori gravelor sentinţe şi propuneri ale lui Kant,
U

constituind cel mai important apel la pace între popoare, pe care

BC
 RY
$24 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
ţările si conducătorii lor le-au auzit, inutil desigur, in cursul seco-
lelor. Acea Querelle pacis, Plângere a păcii, este monumentul filo-
sofic ridicat de un spirit pe cât de caustic, pe atâta în fond de bun

L IB
şi milos, pentru ca omenirea să înţeleagă marea dramă pe care ea
însăși o făurește, condusă de idealul sadic al durerilor voluntar
născocite şi acceptate.
Viaţa lui Erasm este de altfel curioasă, prin aspectele ci plu-

ITY
riforme. Il găsim în tinereţe corist în corul catedralei din Utrecht,
Murindu-i mama de. ciumă şi tatăl său urmând-o în curând în
mormânt, Erasm căzu pe mâna unor tutori, care urmăreau să se

RS
scape de cl, făcându-l călugăr. Dar « cariera » aceasta nu era făcută
pentru spiritul înclinat spre liber-examen şi spre studiu pasionat
şi personal al misterelor lumii. Părăsi, deci, călugăria şi începu
IVE
a trăi din lecţiunile ce le dă în Franţa, la Paris, unde putuse să
ajungă prin sprijinul material al lui Henri de Bergue, Episcop
de Cambrai, şi unul din cei dintâi apreciatori şi admiratori ai tână-
rului din Rotterdam. Dar nici la Paris nu stătu decât putin, deoa-
UN

— cum
rece făcuse si Schopenhauer mai — fugi
târziu de frica
molimei de’ciumä, sau de alte boale infecțioase ce bântuiau în
Lutetia de altă dată, care înainte de a fi e La ville lumière », cra
orașul mocirlei şi grasei murdării. Erasm fugi în sudul Franţei,
L

si nu mult după aceea, plecă in Anglia, în toväräsia lordului Mo-

RA

untjoy, al cărui preceptor era, iar aci se legă prin o strânsă prietenie
cu Thomas Morus. Dar în Erasm trăia aventuricrul nemulțumit
veşnic de locul unde se află,şi părăsi Anglia pentru a se duce din
NT

nou la Paris, iar drumul între Franţa si Anglia va deveni un fel

de program de viaţă pentru apologistul nebuniei.
In 1506 îl găsim în Italia, în Turin, el fiind admis acolo cu
CE

gradul de doctor în teologie; trăi la Veneţia, unde fu oaspetele

unui tipograf artist, numit Alde Manuce, care îi tipări Adagiile.
In Italia Erasm fu copilul răsfățat al prinților Bisericii, primit
I/

pretutindeni ca un spirit distins si ca un teolog emerit.

Cu toate că viaţa lui se petrece într'o permanentă călătorie
IAS

— si ne dăm seama cu ce pref de suferinţe se plăteau de pasionatul

călător plăcerile călătoriei ! — Erasm găseşte suficientă linişte sufle-
tească pentru a scrie numeroase opere, care cu toată greutatea
de difuzare a cărţii, pe acele vremuri, reușiseră a crea autorului
U

un renume universal.
BC
 RY
UN OM MODERN IN SEC. XVI: ERASM DIN ROTTERDAM $25

Dar ceea ce este cu adevărat miraculos este că operele sale sunt

RA
pătrunse de un spirit liberat de orice prejudecăţi şi care merge
până la limitele spiritului revoluţionar fafa de organizaţiile oficiale
ale Bisericii şi ale teologiei. Iată, astfel, ce scria el cu privire la

LIB
discuţiile teologice de pe timpul său: « Cât priveşte pe teologi, aş
face poate mai bine să nu vorbesc; nu e cuminte să sgândäresti
ceea ce miroase urit »...
« Teologii, care nu stau pe gânduri ca să explice formarea lui.

TY
Christ în sânul Fecioarei, se trezesc ca să agite chestiuni de felul
următor: există un moment în creaţia divini? Dumnezeu putea
să se schimbe în femeie, diavol, măgar, piatră, după cum el s'a

SI
prefăcut în om? Dacă s'ar fi făcut piatră, cum ar fi predicat această
piatră şi cum ar îi făcut miracole şi ar fi fost crucificată? Va fi
ER
oare îngăduit să mănânci şi să bei după învierea din morti?... ».
Si adaogă Erasm: « Admirabilă prevedere din partea acestor
oameni cumsecade, care se gândesc de pe acum să se pună la adă-
IV
post de foame şi de scte».
Aceste spirituale flagelatii aduse fäfärnicici călugărești de pe
UN

timpul său, veneau să ajute campaniile unui alt teolog, care era
la antipodul lui Erasm, prin tonul tragic cu care judeca lucrurile
divine, atât de depărtat de sarcasmul şi ironia fină a tânărului
din Rotterdam. Acest teolog ale cărei idei se potriveau la început
AL

cu ale lui Erasm se numea Martin Luther. Totuşi, desi premizele

campaniilor duse de ei erau aproape identice: corupţia si fäfärnicia
slujitorilor bisericii papale, între Luther si Erasm se ridică abisul
TR

temperamentelor si iremediabilul conflict dintre firi care priveau

lucrurile divine si umane din două puncte de vedere deosebite.
EN

De aceea polemicile dintre ci rămân celebre în analele teologice

ale timpului, pe-care nu aici ce locul fireşte, de a insista asupră-le,
mărginidu-ne a scoate în lumină faptul că, în fafa sarcasmelor
/C

spirituale ale lui Erasm, se ridică tonul grav al blestemului pe

care Luther îl aruncă contra adversarului său, polemist mult mai
elastic în gândire decât unilateralul inițiator al Reformei, care,
adăogăm noi, atât de aspru cu alţii, nu disprefuia niciuna din
SI

plăcerile trupului, și niciuna din cele produse de o concupiscenfä,

IA

ce nu avea nimic din teoretica asceză a reformatorului Bisericii.

« Dacă cun Dumnezeu în cer, Erasm va simţi si își va da socoteală
de ceea ce a făcut !», scria Luther contra polemistului de talent. E prea
U

greoaie riposta faţă de spumoasele diatribe ale aventurierului istef|

BC
 RY
526 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Dar polemicele acestea care puteau pasiona pe contemporani,
rămân pentru ‘noi simple documente umane, simpatiile moderne
neputând merge decât spre acel adevărat humanist, pentru care

L IB
cultura literară si simţul artistic erau normele de viaţă, si care
sărac şi bolnav, a găsit în el destule rezerve de bunătate ca să înveţe
pe oameni fericirea de a trăi în pace, precum atunci când a închis
ochii, nu a avut alt gând decât a lăsa putinul ce-l putuse strânge

ITY
bătrânilor, săracilor şi bolnavilor.
Suntem în faţa unui suflet duios ascuns sub masca sarcasmului
şi ironiei, cum de altfel istoria gândirii omeneşti ne serveşte exemplul

RS
comicilor, satiricilor, care în ciuda aparentelor, au un suflet plin
de bunătate, de duiosic si de iertare, pe care nu totdeauna îl posedă
predicatorii moralei austere și sentimentalii ipocrifi!
IVE
Trecând dela comentariile asupra omului la una din operele
ce ne-a lăsat: a Elogiul nebuniei », putem afirma că este una din
cele mai îndrăzneţe satire ce s'au scris și care este cu atât mai
vrednică de a fi admirată, dacă o raportăm la timpul de intoleranţă 1
UN

şi de susceptibilitate papală, în care autorul ci trăia.

Sub forma unei aventuri capricioase a spiritului, Erasm disccä
sufletul contemporan și sufletul. de totdeauna al umanităţii;
L

îi arată opacităţile, rătăcirile, ipocriziile și aberaliile. Iar această

critică acerbă si această pictură sumbră a condiţiei “umane este
RA

învestmântată într'un stil elegant şi vaporos, în care ironia cea

mai fină se întrece cu ascufimea observaţiei si cu originalitatea,
comparafiilor pentru a ne da un model de stil artistic, cum istoria
NT

literară nu deseori a avut fericirea să-l înscrie.în paginile ei.

Şi ironia pe cât de caustică, pe atât de suav prezentată, o re-
CE

găsim în chiar titlul operei sale, care în forma lui autentică este
Moria Eucomyon (Laudă nebuniei) și e dedicată lui Thomas
Morus. Să-l ascultăm pe subtilul Erasm cum explică și titulatura
si dedicatia: «Ce Minervă, îmi veţi spune poate, va inspirat
I/

această ciudată idee?. Mai întâi gândind la dumneavoastră, căci

numele de familie Morus mi-a reamintit pe acela de Moria, pe care
IAS

Grecii îl dau nebuniei, deși această potriveală nu e decât în titu-

latură, și că sunteţi, firește, cu totul departe de influenţele acestei
Zeiţe, cum toată lumea ştie prea bine ».
Stilul lui Erasm astfel e destul de abil, pentru ca să poată să-și
U

permită legătura dintre numele lui Morus ca nebunic, fără ca cel

BC
 RY
ERASM DIN ROTTERDAM 527
UN OM MODERN IN SEC. XVI:

si că e
care primeşte o atât de stranie dedicație, să poată mărturi

RA
de altfel perman ent ajutată de
jicnit. Abilitatea lui Erasm este
că este atins prin
stilul său fluid si vaporos: « Dacă cineva găseşte
sau
glumele mele, e de crezut că sau conștiința îl acuză în secret,

LIB
».
că el se teme ca ceilalţi să nu fie în drept de a-l arăta cu degetul
cri-
Paginile cărţii lui Erasm abundă, de altfel, în exemple de
stil nobil şi fin. E omul ce
tick violentă, care e prezentată întrun
exempl u o satiră
atacă suaviler in modo, sed fortier in re. lată de

TY
care e atât de departe de brutalitatea si vehe-
contra femeilor,
menţa acelea a lui Juvenal:

SI
în rândul
«Cand Platon sta la îndoială dacă trebue să așeze femeia
rezonab ile sau acela al brutelor , vrea prin acesta să ne arate
animalelor
extrema nebunie a acestui încântător sex.
ca o femeie să-i vină în gând a trece drept infeleapta, ea
să adauge o nouă nebunie la aceea ce o avea
ER
In adevăr,
nu face decât
mai
dacă se

înainte;
întâmplă

căci atunci
să o mă-
când ai primit dela natură o înclinare vițioasă nu faci decât
IV
sub masca virtuţii. O maimuţ ă este
resti dacă îi rezisti sau o ascunzi
maimuţă , zice un proverb grec, chiar dacă o îmbrăca tă în pur-
merou
UN

femeie, adică mereu nebună, orice

pură. De asemeni o femeie e mereu
- sfortare ar face de a se masca.
Nu cred ca femeile să fie atât de nebune încât să so supere de ceea co
, si a dovedi că
spun aici. Eu sunt acelaşi sex cu ele, pentrucă sunt Nebunia
Cu adevărat,
AL

sunt nebune, nu e cel mai mare elogiu ce le-ag putea aduce?

și to gândeşti bine, oaro nu © datorită Nebunic i că clo sunt mai feri-
dacă stai
e, po care
cite decât bărbaţii? Nu primesc elo oare grațiile şi toate atracțiil
să înlănţuiască
lo preferă po bună dreptate, oricărui alt lucru, şi prin care pot
TR

po cel mai mândru tiran?

, această
Da unde vine la bărbaţi aspectul acesta respingätor si sălbatic
care
piclo plină cu păr, această pădure de barbă şi acest aer do bătrâneţe po
EN

îl au la orice vârstă?
. Femeile,
Totul vine din cel mai mare din toate vitiile, care e prudenfa
dimpotrivă, au obrajii netezi, vocea dulce, pielea delicată şi totul in ele pre-
oare altă
/C

a unci tinereţe fără sfârșit. Do altfel, au ele,

zintă icoana încântătoare
, suli-
grijă în viaţă decât a place bărbaţilor? Nu esto oare aci scopul gätclilor
tuturor preparat elor cosmetic e,
manurilor, băilor, parfumurilor și în fine a
caro servesc să infrumusoteze, zugrăvească sau deghizezo fafa, ochii şi pielea?
SI

de mult
Ei bine, oare nu prin nobunio reuşesc clo să atingă acest Bcop atât
dorit? ,
Si dacă bărbaţii ingidue totul femeilor, oare nu este numai pentrucă lo
IA

procură o plăcere? Si aceasta plăcere, în ce constă? In nebunie. Și oricine se

poate convinge do acest adovăr, dacă dă atenfie la toato fleacurile po care
un om le spune, la toate nobuniilo ce lo face, cu o femeie, ori de câte ori îi vine
U

pofta do a so bucura do favorurile ci?»

BC
 RY
528 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Pentru a prinde sensul ultim al satirei lui Erasm, este bine a
observa că ¢ nebunia » în lexicul său filosofic este echivalentul victii
fără griji,al vieţii conduse de instinctele ce nu greşesc, pe când viaţa

L IB
înţeleptului este dincolo de natură. Ea este plină de dureri, pentrucă
punc prudenfa în locul riscului; cumpătarea în locul plăcerii; so-
fisma în locul simțului ; silogismul în locul intuifici directe a vieţii.
Nebunia este astfel un drum regal, cum va spune Bacon, cu altă

ITY
ocazie mai târziu, şi prin care omul ajunge la adevăr şi fericire şi
fericirea nu se găseşte pe pământ si în scurta viață omenească, de-
cât în nebunie, adică în lipsa de griji, de intortocheri rezonabile,

RS
de raţiuni paralizante. Cu această interpretare, filosofia lui Erasm
ne apare ca un codex eudemonistic în care sequi natura a triş-
tilor stoici, ia un alt înţeles mai adânc si mai vesel.
IVE
In lumina acestor comentarii, « Elogiul nebunici » apare ca 0
filosofie hedonistă care te învaţă cum să fii fericit. Să-l recitim şi
să-l ascultăm cum pledează accastă teză: :
UN

«Ce nebunio poato fi mai mare decât a-ţi placo tot coca co faci gi do a to
admira pe tino însuţi ? Totuşi, trebuo să mirturisiti că acestei nebunii fi datorafi
tot ceca co ati făcut frumos si plăcut în viaţă. Da, fără amor propriu, nu mai
o plăcere, nu mai e graţie, în acţiunile noastre. Acest farmec dulco al vieţii
odată distrus, nu mai o nicio căldură în acţiunea oratorului, nicio plăcere in
L

sunctul muzicantului, nicio impresie de comic în gesturile actorului. So va bate

RA

joc do poet și muzele sale, so va dispreţui pictorul gi arta sa, şi se va vedea

medicul murind do foamo în mijlocul remediilor gale... căci nimic nu o mai
necesar decât dragostea fiecăruia de el însuși şi obţinerea propriilor sale su-
fragii, înainto de a le pretindo dela alţii! A fi mulțumit cu ceea co eşti, cu ceea
NT

ce ai, nu e oaro aceasta cea mai mare fericire? Ei bine, scumpul meu Amor
propriu vă procură acest folos: El face ca fiecare să fie mulţumit cu figura,
cu spiritul, cu naşterea, cu starea sa socială, cu moravurile, cu patria sa...
CE

Admirabil efect al grijilor preväzätoaro alo naturii, care cu toată diversitatea

infinită a dorurilor co lo împarte muritorilor, ţine totdeauna un just echilibru,
al bunurilor co le dă fiecăruia! Dacă unuia fi refuză câteva din darurile sale,
ea fi dă în schimb drept recompensă ceva mai mult amor propriu.
I/

Iluzia este, astfel, cheia fericirii, si iluzia este acca ¢folle du

logis », acea imaginaţie ce pune lumină, coloare şi viață în mono-
IAS

tona si cenusia existenţă.

Spiritul discursiv, analitic și ironic al lui Erasm, se co mplace,
apoi, in persiflarea credințelor populare cele mai bine susţinute.
Cine ar fi crezut oare că un print, e mai bine să fie ignorant, decât |
U

unul talentat? O spunea totuși paradoxalul Erasm, contra bitra-

BC
 RY
MODERN IN SEC. XVI: ERASM DIN ROTTERDAM 529
UN OM

nului Platon care socotea, din contra, că popoarele ar fi fericite

RA
numai când ele ar fi conduse de filosofi!
. « Consultaţi istoria — scrie Erasm — si veţi vedea că niciodată
nu au fost prinți mai periculoși statelor, decât aceia care sau

LIB
distrat studiind filosofia şi artele frumoase ».
Omul trebue să asculte de pornirile sale. A fi contra lor, este a
omul
te ridica contra naturii însăşi. Stoicii erau însă de părere că
sine însuși. Iată cum ridiculi zează pe
trebue să fie în război cu

TY
stoici Erasm, adresându-se lui Seneca:
ul trebue
« Seneca, acest stoic încăpățânat, degeaba spunea că înțelept

SI
Acest înţelept nu ar mai fi om, ar fi un fel
să fie absolut fără pasiuni.
fiinţă iniaginară, care ma existat si nu există
de Zeu, sau mai bine o
ar fi un idol
şi nu va exista niciodată; sau pentru a vorbi mai limpede,
stupid, lipsit de orice sentime
mora cea mai
nt uman,
tare. Să
si tot așa
se bucure
de nesimlit
cât o vrea
or ca mar-
ER
stoicii de acest
de
înţelept
rivalils
imaginar; să-l îndrăgească cât vor; dar să nu le fie frică
IV
Ironia lui Erasm, atât de temeinic legată de concepţia lui de-
spre insanitatea acţiunilor omeneşti, şi despre frivolitatea condi-
UN

țiilor umane, ia forma următoare:

de a trăi în
« Aud pe f.lesofi exclamând: Dar e o nenorocire să fii ncbuv,
şi ignoranță . Ei, scumpii mei amici, aceasta înseamnă a fi om. Căci,
eroare
potrivit cu
AL

în adevăr, nu văd do ce socotiți nenorocită o fiinţă care trăieşte

naşterea, cu educaţia, cu natura sa. Nu aceasta e soarta la tot co există? Tot
ceea ce stă po natura sa nu poate fi nenorocit; altfel ar trebui să se spună
pasările, nu poate să meargă
TR

că omul e de plâns pentrucă nu poate să zboare ca

în patru labe ca patrupedele, că nu poate avea capul înarmat cu coarno ca
t pentrucă
taurii. Si tot asemenea war putca spuue că un cal frumos o nenoroci
unui taur e do plâns
nu stic gramatică, că nu mănâncă lucruri fine, si că soarta
EN

că omul nu
pentrucă nu poate învăţa niciunul din exerciţiile Academici. Așa
nu este, pentrucă
poate fi nenorocit pentrucă e nebun, după cum nici calul
nu știe gramatica, căci nebunia face parte din însăşi firea sa».
/C

Si, de altfel, spune Erasm:

« Dacă vrei să fii fericit fugi de înţelepciune, « Mai nebuni decât ncbunii
numai
adevăraţi, înţelepţi uită că sunt oameni şi vor să pară Zi»... ¢ Aga că
SI

apropiindu-so atât cât poţi de ignoranfa si de nebunia, brutelor si nefăcând

lor, ci vor vedea
nimic care să fie mai presus do condiţia și de natura
împuţinându-se mizeriile nenumărate care fi torturea si
ză îi coplegesc ».
IA

de
Dar Erasm este un ironist de temut, nu numai al frivolitätii
ele
totdeauna, dar si al trecătoarelor erori de judecată, chiar când
U

se îmbracă în haina vetustă şi solemnă a Bisericii oficiale.

BC
 RY
530 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE

RA
In direcţia aceasta el este un critic al indulgențelor papale şi le
combate în chip mult mai convingător, pentrucă aduce în critică
talentul său de scriitor satiric, pe care gravul şi severul Luther nu-i

L IB
avea, sou nu-l avea în acecaşi măsură ca rivalul său, Erasm: « Ce
aș putea spune, zice el, despre aceia care se odihnesc liniștiți pe
indulgenfe, si se întemeiază atât pe bunele lor roade, că măsoară,
ca şi cum s'ar uita pe o clepsydă, timpul ce au de stat în purgatoriu

ITY
si numără secolele, anii, lunile, zilele şi ceasurile cu atâta exactitate
ca si cum ar avea în faţă table matematice? ».
Erasm era astfel un îndrăzneţ care nu se sfia a intra în conflict

RS
cu autoritatea de temut a Bisericii oficiale, — şi o făcea aceasta,
pentrucă, mai puternic decât sfaturile prudente, cra temperamentul
său analitic si satiric, liberat de orice prejudecăţi şi de orice tradifio-
nalism nereflectat. Un spirit rece si analitic, ca al aceluia ce a scris
IVE
cu atâta subtilitate « Elogiul nebuniei», nu putea, de sigur, să

accepte credinţele care purtau în ele impietatea faţă de purita-

tea religiei însăși, ieşită din o concepție atât de idealistă a vieţii, —
UN

concepţie micşorată prin târgul material al « indulgențelor » cum-

părate ca orice marfă? |
Socotim că grăbita analiză a ideilor ce stau la temelia Elogiu-
lui nebuniei este suficientă, chiar si în marginile limitate de aci,
L

pentru ca să avem impresia că prin Erasm se pun în circulația inte-

RA

lectuală a vremii acele idei și acele convingeri, care vor crea

climatul lumii moderne. °
Critica ce el o face sterilelor discuţii teologice, ipocrizici învă-
NT

jatilor falsi si moralistilor nesinceri, fäfärnicici femeilor, ori nere-

cunoștinței celor mari, — sunt tot atâtea atitudini fericite ale unui
nou spirit liberal și reflexiv ce se creea în lume. Multe din paginile
CE

lui Erasm presimt pe Rousseau, anunţă pe Schopenhauer și anti-

cipează pe Chamfort ori anticipează pe Voltaire— ,şi ca atare
« Elogiul nebuniei e o operă ce merită a fi și azi o carte mai mult
I/

citită, iar nu păstrată ca o curiozitate de bibliotecă, fără răsunet

în arena controverselor de azi.
IAS

Dela Erasm ne-a rămas si altă mare operă, care anticipează și

ea alţi mari cugetători, în special pe Kant, și anume Querclle pacis,
Plângerea păcii, în care idealul uman al înţelegerii între popoare,
prin alungarea războiului ia o formă literară cu atât mai convin-
U

gătoare cu cât autorul a ştiut să îmbrace ideile pacifiste, în haina

BC
 RY
OM MODERN IN SEC. XVI: ERASM DIN ROTTERDAM 531
UN

unui stil-artist, ce îi lipsea celuilalt legistator al păcii si care va

RA
veni mai târziu, Immanuel Kant.
Urmând ‘unui fel personal de a ilustra convingerile prin crea-
rea unor abstractiuni simbolizate vedem că şi în Querelle paris,

LIB
Pacea ia o formă umană, precum Nebunia era o ființă elocventă în
« Elogiul » ci. Pacea se plânge că nu e ascultată şi aceste doleanfe
dramatice sunt susținute prin o vivacitate de stil ce face cu atât
mai pregnantă şi mai convingătoare teza crasmică. Poate că în

TY
vremuri de încordare războinică, apelul la pace si la frdfeasca iu-
bire pe care omul secolului al XVI-lea îl adresa popoarelor, ar fi

SI
azi cu totul anacronic,— deşi istoriceşte orice opinie susținută
cu talent merită onoarea de a fi cel putin cunoscută, indiferent dacă
este operantă,
poate fi decât
cu atât mai mult cuvânt
binevenit, el aducând în freamătulER
cu cât idealul bunätätit
zilelor
nu
triste,
lucirea unci lumini ce depăşeşte, poate, mizera condiţie umană.
IV
Ceea ce dă o coloratură deosebită tratatului lui Erasm despre
pace, este opinia ce el o avea despre «Prinții» de pe vremea lui,
UN

pe care îi considera ca factorii dramei omeneşti, ei fiind prin intrigi,

prin ambifiuni şi rivalități, fermentii războaielor, opinie care este
fundamental opusă filosofiei lui Machiavelli, care dimpotrivă învață
în al său «Principe» pe conducătorii popoarelor, cum să lepede,
AL

ca inutilitäti dăunătoare, principiile etice ale sinceritäfii si ale bu-

nătăţii « Diplomaţiei celebrului florentin i se opune de către Erasm
conceptul sincerităţii si al milei, pe care adversarul lui Luther îl
TR

recomandă în deosebi conducătorilor de popoare..

Paginile în care Erasm face apologia păcii şi a bunei infele-
EN

geri sunt clasice, atât prin înălțimea ideilor, cât şi prin strălu-
cirea expresiilor ce le îmbracă. ~
aIn toate felurile, scrie el, natura ne îndeamnă la pace si la
/C

concordic; atâtea atracţii ne chiamă să o iubim; atâtea legături,

atâtea motive ne chiamă să le păstrăm! Dar să ni se spună odată
fățiș care e diavolul capabil de a fi atât de vătămător si care sfä-
totul, a putut să creeze în inima oa-
SI

rămând, rupând şi divizind

menilor această turbare în veci nesatisfäcutä a războiului! »...
IA

Şi Erasm, care în ciuda criticilor aduse Bisericii, în fond e un

religios şi un credincios, se întreabă dacă doctrina creştină nu ar
putea fi invocată ca un ultim impediment faţă de intinderea räz-
U

boaielor !
BC

4*
 RY
532 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Erasm nu oboseste inventând argumente peste argumente ca
să susțină pacea universală. Iată o altă argumentare:
« După cum viaţa nu-i altceva decât unirea corpului cu sufletului,

L IB
de asemeni sănătatea nu e decât starea ce rezultă din armonia între
funcțiunile organismului. Animalele lipsite de reflecţie trăiesc în bună
înţelegere... Elefantii trăiesc în turme, oile pasc la un loc; și în tovă-
risie zboară berzele si ciorile »,
« Omul singur să fie vrășmaşul semenului său? »,

ITY
Erasm este un optimist comentator al naturii, care, fireşte, nu
putea să prevadă filosofia de mai târziu și care va înălța ca o domi-
nantă a vieţii sociale maxima lui Hobbes, după care « Omul e pen-
tru semenul său lup », precum nu putea să prevadă că peste atâtea

RS
veacuri va veni o filosofie zoologică, ce va face din «luptă » o lege
a naturii, si din selecţia celor tari, cu înfrângerea celor slabi, o di-
IVE
rectivă a progresului universal!
Dar aceste pagini de violentă critică a războiului, care uncori
reflectă un suflet ce desnädäjdueste si alte ori unul ce speră si se
roagă, merită a fi toate recitite, cel puţin pentru frumuseţea lor
UN

literară, — însă, în acelaşi timp si prin aceea că desvăluesc un spirit

atât de personal si de liberal, încât pare-se că Erasm nu e fiul
veacului său. Il depăşeşte prin libertatea opiniilor, prin curajul
de a le exprima, prin umanitatea ce-i domină scrisul şi prin acel
L

farmec deosebit al comparafiilor neașteptate, al apropierilor reve-

RA

latoare, si al ironici celei mai insinuante și mai discrete.

E atâta « noutate » în opera lui Erasm, încât depăşind mediul
istoric putem să vedem în el pe un precursor al lui Schopenhauer,
NT

în pictura ce o face mizeriilor condiţiei umane, al lui Rousseau

prin elogiul ce-l face naturii și libertăţii, al lui Chamfort pentru
chipul cum judecă pe stăpânele noastre de totdeauna, si al lui Ana-
CE

tole France, prin ironia fină, delicată și cu nuanţă livrescă ce o

întâlnim mereu în operele lui Erasm.
Cărţile lui trebue să fie, astfel, nu numai o podoabă de biblio-
I/

tecă, ci un ferment de sugestii sufletești, redate într'un stil limpede

si sugestiv şi plin de viaţă, care prin evocările din lumea antică
IAS

reamintesc ironia, scepticismul şi acel dar de a cunoaşte firea

umană, ce distingea pe Montaigne.
Erasm din Rotterdam face, astfel, parte din acele personalităţi
care văd mai departe decât vremea lor si știu să domine epoca în
U

care trăiesc, prin elevația lor spirituală. GR. TAUSAN

BC
 RY
RA
LIB
TY
DIN CICLUL DIANEI

SI
DIANA
(invocaţie)

Părul tău, fluviu torid

In care clocotesc stelele.
‘ ER
IV
Umerii, braţele, goale. Inclele
Zării albe pe glezne, fluid.
UN

Flutură velele, flutură velele

Luntrilor soarelui, larg despletit.
Ceru-l despică lucid
Statua ta şi havuzele.
AL

Cerul pe buzele
Statuei tale fierbinţi, coloid.
(Șarpe, versul avid |
TR

Avantat să ţi-l soarbă, vast, în obtuzele

Oarbe, meschine — ventuzele
— retorte sonore de vid). —
Vorbelor
EN

Marmoră, trup arthemid

Neclintit, neatins.sub ecluzele
Sub cascadele dorului nostru fetid:
Iti caut, sub scrumul sordid
/C

Al vieților noastre; îţi scormon, sub spuzele

Clipelor arse, visul candid.
SI

SCALDA DIANEI
IA

Diana se scaldă. Pe-un umăr, asemenea

Dintilor pătimaşi ai iubitului,
Secera lunii noui şi ’ncrustä urma.
U

Noapte. |
BC
 RY
534 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Pasul ciutelor pe cremenea .
Beznei, iscând înstelări, sau svonul sorbitului’
Stelelor cu care i se adapă turma?

LIB
Se 'nfășură ’ntreagä cu unde
Diana, şi râul nu mai e de apă ci de lună.
O mângâie, o arde, o adună
Pe zâna' nghefului fecund, flăcări fecunde.

ITY
Strâns, arcul coapselor s'a ’ntredeschis
Şi-i năvălesc toate astrele apei, toate lumile ’n pântec.
Statua trupului nu-i mai e statuă, ci cântec
Si visul i-e beţie si nu vis.
RS
E violetul nopţii incandescent de verde
Si alb-lunarul zâmbet i-e hohot purpurin.
E
Ce blestemat chin, ce minunat chin
Să simţi cum se mistue sori, cum se pierde
NIV
foe

In arsita cărnii, divină, gândul divin!

Pârâul apa şi-a secat, ca supt
In adânc de vârtejul sălbatec al sorbului
LU

Temut al pământului,
Chiotul cum de-a jäsnit, cum de sa rupt
Din carne, cum de-a luat locul cuvântului?
Ciutele s'au spăimântat şi-au fugit,
RA

‘Dar Diana nu 'ntinsese nici braţul să-şi ia arcul.

Se ‘ngriimiideau stelele "m {arcul
Zorilor, speriate, şi-a chiuit
NT

Ca un ccou naiul orbului

Pan, care tot a simţit...
Care — orb — totul simți. -
CE

Si fiindcă nici un Acteon nu se ivi

Iscoditor din ascunzisurile verzi ale pädurii,
Diana-şi fluicrä haitele; câinii, vulturii
I/

Si-asupra ei, asupra cărnii ci şi le-asmuli.

IAS

SĂRUTUL
Sărutul condesase zări pe frunte:
Dogoarea nopţii pizmuite de amiczi.
Si ’ncräncenarca amplă-a văzduhului, cirezi
U

De clipe şi mocirle de gând sfida, mărunte.

BC
 Y
AR
DIN CICLUL DIANEI 535

Efulgura fluorescent sub frunfi

Tremurätorde neclintire, infinitul.

IBR
Si tremurul se 'nfiora de neclintitul
Seninul arc al ulmilor, prelins sub punți.
Sbor prăbuşit, un timp, în noi ca 'n lacuri moarte
Stihile-si torceau acum, pe deget, blând, culbecii.

YL
Museau din inimi versurile ca liliecii -
Din trupul pur al nopţii adulterat de zori.
Pirita stelelor zăcea adânc sub nori

SIT
Și ochii sonde sfredeleau, departe
Să le ghicească bobii vestitori.
De moarte. ER
IMBRATISAREA
NIV

Te imbrafisez ca pe o muzică
Alb pârguită 'n gerul stelarci ei amieze,
(In ficare noapte e-amiaza altor sori).
culeg din stihii ca pe-un cântec
LU

Te
Pe care numai morţii ştiu să-l solfegieze
Pe portativul căilor lactee surori.
Simt cum fiecare clipă-i o rodie
RA

Cu sâmburii tâlcului fragezi si reci.

(Stă ca 'ntr'o cosmică rodie, fiecare zodie
Inșirându-şi cuminţii, candizii, dinții
NT

Stelelor, sâmburi nerodnici şi seci!)

— De nu coboară foc pe îrunţi, nici zări,
E ‘n ramura niponă de pin, preacristalin,
CE

Fiorul caligramei curatei "mbrätisäri.

Ti-adulmec în tot trupul, electric, nebuloase
De lumi pulverizate ’n incendiile ceresti
Ce-au nins corola-matcă în care germinasc
I/

Făplura de lumină şi smârcuri, care esti.

AS

In scoica palmei tale freamăt mări.

(Oceanul cosmic revărsat în carne).
Dragostea nu fn zadar ne
UI

Scormone-adâncul din care, de-am vrea,

Ar fasni, ca "n ziua dintâi, galaxiile,
BC
 RY
REVISTA FUNDATIILOR REGALE
536

RA
Geană de fată, geană de stea,
(Cum sunt şi stele şi fete, cu miile!)
Ghiciţi-mi pe care din toate muncelele

LIB
Bântuie iclele i
Arşiţei morţii, numai a mea?

ITY
VÂNĂTOARE

Strângerea mânii tale scobora zările

Intre degetele-raze pornite din nourii palmei
Fulgerati de liniile soartei, neghicite.
Sărutul pârguia amiaza
RS
Durerilor câte se zbăteau sângeriu pe huze
E
Ca piersicile sfârtecate de grindină.
NIV

Nicăieri nu mai dăinuia dangătul

Morţii, hălăduind ca un haiduc prin codrii cărnii
Cu poterele gândului lucind pe urme.
Halali, halali pentru lupii,
LU

Pentru jivinele, pentru mistreţii patimilor härfuite

de gonaci
éxpirand sugrumat prin häfisurile clipelor.
RA

De peste creste, inima asfinţea sângeriu,

Innäcläind colinele gândului, mülcome,
Ca o sălbătăciune împuşcată.
NT

ION FRUNZETTI
CE
I/
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
YL
DATE VECHI ȘI NOI

SIT
ASUPRA PETROLULUI
In cele ce urmează vom vorbi
ER
despre petrol si substanţele
înrudite cu el. Omenirea cunoaște petrolul din timpuri străvechi.
In epoca preistorică precum şi a începuturilor istorici, păcura
NIV

se întrebuința —atât în lumea veche cât şi'în cea nouă —ca

tencueală. Cuvântul «bitumen», care din punct de vedere lingvi-
stic aparţine cuvântului «beton», ne aminteşte, de altfel, această
întrebuințare 2). Deja în epopeea lui Gilgameş este vorba de păcură
LU

si gudron. Scricrea cunciformä a Babilonienilor, icroglifele Egip-

tenilor, cum şi Vechiul Testament, aduc numeroase indicii asupra
intrebuin{irii päcurii si a petrolului ca mijloc de mumificare,
RA

material de construcţie, pentru etanseizare la vapoare, pentru

ungere, drept combustibil precum şi ca medicament. « Focurilor
sacre din Bacu » li se aduceau venerafii religioase, iar « focul grec »
NT

se întrebuința în război până în epoca cruciadelor. Aşa dar, aproape

toate întrebuinţările moderne ale bituminelor naturale crau cunos-
cute în antichitate 2), cu excepţia utilizării lor drept carburant
CE

odată cu inventarea motorului.

Deși istoria petrolului este — după cum am văzut — străveche,
totuși industria petroliferă nu a împlinit încă 100 de ani. Ea da-
A

I/

tează din anul 1859, când Colonelul Drake a descoperit în Pensil-

vania la o adâncime de nici 22m. un izvor curgător de petrol.
AS

Sa răspândit o adevărată «beţie a petrolului» asemănătoare

«betici aurului » din California.
UI

1) Bitumen and Petroleum in Antiquity. By R. J. Forbes. Editura E. J.

Brill, Leiden (Olanda) 1936.
2) H. Hecht: Oel und Kohle 39, 117—128 (1943).
BC
 RY
338 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE

RA
aprox.
Incă din anul 1860 s'a obţinut în Statele-Unite din cele
In scurt timp
2000 sonde o producţie de 80.000 tone metrice ţiţei.
ie petroli feră destul de însem-
s'a desvoltat în Pensilvania o industr

LIB
triumfa l în jurul lumii.
natä, care de acolo şi-a pornit mersul
ne tone ţiţei.
Astăzi se obţin într'un singur an peste 300 milioa
produsă
Mai mult de 60% din această impunătoare cantitate este
în Irak
în Statele-Unite. Uriage zăcăminte de petrol se găsesc

ITY
si Orienta le, precum si in
şi Iran, în insulele Indiei Occidentale
sărace în petrol.
America de Sud. Numai Australia și Africa sunt
; produce
Cea mai bogată ţară petrolieră din Europa este România

mese, petrolul are cea mai mare însemn RS

aprox. 6 milioane tone anual. Dintre toate bogăţiile solului
ătate,
româ-

can-
Cum se formează petrolul. Cum s'au format aceste mari
E
încă cele mai
tităţi de ţiţei? Printre laici mai persistă si astăzi
încât socot
ciudate păreri în legătură cu formarea țițeiului, asa
NIV

asupra acestei chestiu ni. De fapt ar îi

că ar fi necesar să ne oprim
defect uozita tea unui număr
interesant de a demonstra mai întâi
trebue să ne măr-
întreg de ipoteze, în explicaţiile noastre, însă,
LU

ginim numai la teoriile sigure. E

în
Stim astäzi eu mare probabilitate, că petrolul s'a format
oceanelor
decurs de mii şi milioane de ani din microorganismele
ce, cum de altfel si numeroşi
mari. Condiţiunile geologice si climati
RA

încoace pe pământ.
alţi factori hotăritori s'au‘schimbat de atunci
apele calde
Oceancle întrunesc astăzi cam următoarele condițiuni:
lasă încetul
dela suprafaţă curg din zonele ecuatoriale spre poli si se
NT

în care ele se răcesc. Acest proces

cu încetul la fund, în măsura
instala ţie de încălzi re
are mare asemănare cu circuitul apei într'o
adăoga t oxigen ul
centrală. Apa rece din regiunile polare, la care s'a
CE

din aer, curge — pe adâncurile oceanelo — r din nou spre ecuator.

tream »
Cine nu-și poate imagina aceasta, să se gândească la « gulf-s
din Oceanu l Indian. Rezult atul
sau la apele subterane glaciale
I/

curenţi este acrisirea tuturor oceanelor. Această aerisire

„acestor
e noa-
contribue la putrezirea totală a victätilor ce mor în oceanel
IAS

prin oxi-
stre. Substanţa organică ce se lasă la fund se oxidează
u-se în apă şi acid carbon ic; ea dispare
genul dizolvat, transformând
cele goale şi schelet ele
complet. Ceea ce rămâne, sunt numai carapa
at de calciu şi se
- animalelor marine, care se transformă în carbon
U

depun în stânci de mărgean sau în altă formă. Deci, în marile

BC
 Y
539

AR
DATE VECHI SI NOL ASUPRA PETROLULUI

noastre oceane nu se mai formează astăzi ţiţei: mările sunt moarte,

apa lor este albastră; albastrul este coloarea « pustiului mării »,

IBR
pe când apa care conţine miliarde de vietäti minuscule este verde.
In vremurile străvechi; lucrurile se petreceau altfel. Şi astăzi
încă putem studia la unele mări interioare condifiunile probabile
ce existau atunci. Marea Neagră şi Marea Caspică ne permit a ne.

YL
face o idee asupra procesului care a condus și conduce la formarea
țițeiului. La o adâncime de numai 200 m., oxigenul din aer lipseşte
a victii se petrece, aşa dar, în straturile

SIT
complet. Orice acţiune
apropiate de suprafaţă. In ciclul vieţii, organismele ce mor cad
încetul cu încetulîn jos și ajung curând în locuri, unde nu sunt
posibile procese de putrefâcţie. Un timp oarecare mai au loc pro-
ER
cese biologice de putrefacție determinate de activitatea bacteriilor
anacrobe, care pot trăi fără oxigen liber. După aceea, eterna
moarte își reclamă dreptul. Moartea nu înscamnă, însă, nicidecum
NIV

o stare de uniformitate rigidă. Intervin transformări chimice, care

sunt supuse legilor riguroase ale termodinamicei si care le putem
culcula 1), în parte, pe hârtie, iar resturile substanţei odinioară
vii se transformă treptat în ceca ce numim petrol. Odată cu aceste
LU

transformări are loc şi o supradepozitare și amestecare a materia-

lului organic cu suspensoide argiloase foarte fine precum şi alte roci
sedimentare, cum sunt aduse către mare în mod continuu de râuri
RA

si vânt. Toate aceste procese se desfășoară foarte încet — şi pentru

ochiul omenesc aproape inperceptibil. Este curios că omul— în-
totdeauna dornic de senza ţii mult mai uşor marile
— înţelege.
NT

cataclisme decât transformă rile lente din viaţa globului nostru.

Astfel, s'a căutat decenii dearândul să se explice formarea petro-
lului prin oarecari cataclisme. Dar nu procesele violente sau repezi .
CE

ale naturii au condus la formarea petrolului, ci nemărginita putere

generatoare şi de înmulţire a vic{ii — în deosebi a microorganis-
melor mării (Plankton) —a produs —într'o continuă formare
şi dispariţie — în decurs de multe mii de ani acea uriaşă cantitate
I/

de material organic, pe care astăzi o extragem sub formă de petrol ?).

AS

_Cunoastem acest lucru din diferite fapte; astăzi mai găsim în

1) Gg. R. Schultze: Oel und Kohle 13, 733 (1937).

UI

4) Ase compara de pildă: Erdél de Krejoi-Graf. Editura Julius Springer.

. Berlin, 1936. ‘ ‘
BC
 RY
540 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
petrol vitamine, hormoni și porfirine, pe care numai organismul
animalului le poate produce — dovezi sigure pentru existenţa unei
vieţi din timpuri de mult trecute.

LIB
Se va pune întrebarea, cum de a ajuns petrolul astfel format
din rocile sedimentare ale mării în acele locuri unde îl găsim astăzi,
căci doar nu extragem petrolul din fundul mării, deşi se poate
spune că există astăzi în America sonde, care extrag ţiţeiul din

ITY
straturile situate sub fundul mării. La această întrebare se pot da
multe răspunsuri, pe care însă nu Je putem analiza de cu amă-
nuntul. Să ne mulțumim doar cu unele indicii. Se ştie că acum

RS
câteva milioane de ani, pământul avea cu totul alt aspect decât
il are astăzi. Si astăzi încă scoarța pământului este în continuă
transformare. Aşa de pildă șesul din nordul Germanici se scufundă
E
din ce în ce mai mult, pe când Alpii si munţii Scandinaviei se mai
înalţă si astăzi încă. Chiar dacă aceste mişcări nu însemnează în
NIV

decurs de 100 de ani decât numai câţiva centimetri, totuşi în

câteva milioane de ani contează foarte mult. In locurile unde
odinioară se găseau mări, astăzi se pot găsi continente şi vice-versa.
LU

In afară de aceasta este ușor de închipuit că un lichid fluid,

cum este petrolul, migrează. Această migraţiune a petrolului pune
geologia modernă în faţa celor mai complicate probleme, deoarece
nu este uşor a identifica puterile care au împins petrolul într'o
RA

direcţie sau alta. Petrolul nu se găsește în caverne subterane

separate sau în lacuri (după cum cred laicii), ci el îmbibă — ca și
apa de infiltrafie — micile intersti{ii din rocile sedimentare poroase.
NT

Puterile care fac si au făcut să migreze petrolul în aceste roci sunt:

întâi presiunea straturilor acoperitoare, şi al doilea, puterea de
gravitație a pământului,
CE

Presiunea straturilor care apasă asupra petrolului poate să

atingă la adâncimi de 1000 si mai mulţi metri, valori foarte mari;
ca nu este nicidecum la fel în locuri de aceeași adâncime. De
I/

aceca petrolul va curge spre locuri cu presiune mai mica. In anumite

împrejurări, el va străpunge chiar straturile de roci impermeabile
IAS

acoperitoare, dacă puterea de rezistență a acestora va fi mai mică

decât presiunea sub care se află petrolul. Având în vedere aceste
considerajiuni, ne putem aștepta ca, în calea pe care petrolul și-a
ales-o în migrafiunea sa, să întâlnim crăpături si galerii formate
U

chiar de petrol, deoarece presiunea petrolului lichid a influenţat

BC
 Y
DATE VECHI ŞI NOL ASUPRA PETROLULUI 541

AR
mult mai mult asupra punctelor slabe ale rocilor decât forţele
locale.

IBR
Pe de altă parte, puterea de gravitație a pământului este mai
pronunţată în aceste straturi, care în timpul genezei pământului
au fost ridicate într'o singură parte sau au ajuns într'o poziţie

YL
oblică din cauza altor influentäri. Greutatea specifică a petrolului
este mai mică decât aceea a apei: dacă se împreună petrolul cu
apă, ia naştere o stratificare datorită greutăților specifice deosebite
care fac ca petrolul să tindă a pluti la suprafaţă. Straturile înclinate,

SIT
cutările, precum şi anticlinalele subterane au fost așa dar poprice
unci acumulări de ţiţei. In creasta unor asemenea ridicături sub-
terane găsim mai întâi gazul, care, fiind componentul cel mai
ER
uşor, se adună în stratul gazcifer. Urmează apoi petrolul și mai
la fund apa de sinclinal. Straturi înclinate se găsesc descori acolo,
unde din cauza presiunii munţilor şi străpungând rocile mai tinere,
NIV

sarea gemă a pălruns în mod plastic în sus, așezând straturile

marginale într'o poziţie înclinată faţă de flancurile masivului de
sare astiel format. Aceste condițiuni de formarea zăcămintelor
petrolifere le întâlnim des în şesul Germaniei de Nord, dar și în
LU

România, de pildă, la Moreni. Bine înţeles că trebue să fi existat

petrol undeva în apropierea acestor « roci de înmagazinare » şi că
petrolul să fi avut vreo posibilitate de imigrare în astfel de straturi
RA

înclinate. Deci, numai în cazuri rare petrolul se va mai găsi în

roca mamă, în care s'a format initial. De altfel, roca mamă argiloasă
nici nu intră în consideraţie pentru o exploatare economică,
NT

deoarece sedimentele argiloase sunt puţin poroase si elimină

petrolul foarte încet. Unde întâlniin asemenea condițiuni, vom
putea obţine petrolul cel mult în formă de ardezie bituminoasă
CE

pe cale minieră. Numai atunci când petrolul a părăsit, în decurs

de mii de ani, roca mamă cu pori foarte fini si a îmbibat straturile
cu pori mari, mai ales nisipuri şi marnă, el poate fi eliminat din
I/

«roca de înmagazinare » atât de repede încât să fie extras în can-

tităţi exploatabile după perforarea nisipului petrolifer. Exploatäm
AS

astfel în câţiva ani și decenii un zăcământ, pe când natura a lucrat

la formarea lui mii si mii de ani.
Cum poate fi însă identificată stratificaţia în subosl, fără să
UI

ne convingem prin probe de foraj — adică direct — asupra confi-

guratici tectonicei subterane? Noi știm, că nu numai pământul
BC
 RY
$42. REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
privit în ansamblu, dar şi fiecare corp privit în mic, își are câmpul
de gravitate propriu, care se suprapune gravităţii pământului
ca infimă corec{iune. Cu ajutorul unor încercări foarte fine cu pen-

LIB
dulul, se pot constata unele anormalii de gravitate, a căror inter-.
pretare permite determinarea anumitor straturi, orizonturi, ctc.
In afară de aceasta este posibil, ca prin explozii să se producă unde
seismice artificiale, a căror refracție şi reflexie poate să fie măsu-

ITY
rată precis cu ajutorul unor procedee seismice speciale. Refracţia
si reflexia acestor unde de vibratiune provocate de diferitele stra-
turi ale subsolului precum si viteza lor de transmitere este carac-
teristică atât pentru densitatea
RS
straturilor cât si pentru
lor. Anumite concluziuni ne mai permit o serie de procedee, cu aju-
poziţia

torul cărora putem măsura rezistența electrică a straturilor sau

E
să analizăm acrul de pe sol din punct de vedere chimic, pentru
găsirea hidrocarburelor gazeiforme. Dacă aceste măsurători geo-
NIV

fizice nu sunt în deobste tocmai eftine, ele devin deosebit de costi-

sitoare, datorită faptului că duc deseori numai la constatarea că în
regiunea măsurată nu se găseşte în niciun caz ţiţei. De aceea lucră-
LU

rile de căutare a petrolului sunt legate de riscuri enorme, la care

ar trebui să se aventureze numai întreprinderile mari. Mai costisitor
decât prospectiunea este însă forajul; o singură sondă costă 50.000
până la 500.000 RM. si de multe ori ca nu dă — deși amplasată în
RA

locul cel mai favorabil

— rezultatul așteptat. In consecință, nu-
mai o întreprindere mare poate să suporte pierderile inevitabile
legate de aceste lucrări. Câte persoane bogate și-au pierdut întreaga
NT

avere prin lucrări de explorare si de foraj şi câţi oameni săraci

s'au văzut lipsiţi si de ultimul ban econoinisit!
Forajul. Majoritatea sondelor sunt săpate astăzi după sistemul
CE

Rotary. O prăjină de oţel, pusă la suprafaţă în mişcare rotativă

prin masa de foraj, este prevăzută la capătul de jos cu aşa numita
sapă, care pătrunde în rocă. Prăjina de oţel este tubulară; prin
I/

această prăjină se pompează o soluţie densă de argilă (spülung =

noroi de sapă) care, ridicându-se din nou în sus, scoate la suprafaţă
IAS

părticelele desprinse din rocă. Pentru ca pereţii găurii să nu se

surpe, se introduc multe coloane de tubaj prinse între ele. Când
aceste coloane s'au fixat de pereţii găurii, se introduce un al doilea
sistem de ţevi de diametru mai mic în garnitura de ţevi exterioară
U

şi se formează mai departe până ce nici acest al doilea sistem de

BC
 RY
DATE VECHI ŞI NOI ASUPRA PETROLULUI $43

țevi nu poate pătrunde mai adânc. In felul acesta, intr’o gaură de

RA
sondă se găsesc de foarte multe ori inlänfuite mai multe sisteme
de ţevi, asemănător unui telescop, până în cele din urmă ultimul
şi cel mai îngust pătrunde în orizontul petrolier. Există găuri de

LIB
sondă, care ajung la adâncimi de 5000 m ?). Pentru a putea
afunda aceste coloane în bucăţi separate de aproape 30 m lungime
în gaura de sondă, se instalează pe deasupra găurii o turlă prevăzută

Y
macarale puternice, semnul caracteristic al fiecărei sonde.
cu
orizont petrolifer ajunge până la suprafaţă, gazul,

SIT
Dacă un
nte
petrolul şi apa de sinclinal pot fi găsite la zi. Asemenea « aflorime
de ţiţei » au fost întotdeauna locurile unde se găsea ţiţeiul. Desigur
că, mai de vreme sau mai târziu, zăcămintele care sunt în legătură
ER
directă cu suprafața dispar cu totul: dacă petrolul nu se evaporează
relativ repede sau este spălat de apele ploilor, el se oxidează treptat
prin oxigenul din aer. Dacă petrolul se scurge din strat mai repede
NIV

decât poate fi îndepărtat de agenţii externi, atunci se poate forma

astfel natural. In felul acesta trebue să ne închipuim formarea
lacurilor de asfalt, de pildă a renumitului lac din Trinidad. Numai
în Jocuri unde orizontul purtător de țiței este acoperit și izolat către
LU

„exterior, a fost posibilă o înmagazinare de mii de ani. Pentru

“aceasta, însă, trebue ca deasupra rocci de acumulare să se afle
straturi impermeabile, iar în părți ea să fie închisă de zone frămân-
RA

tate, falii, ctc., căci altfel petrolul ar fi migrat în direcţie verti-

cală sau orizontală. Abia prin foraj se dă petrolului în inod artifi-
cial din nou posibilitatea să migreze; prin punctul de esire deschis
NT

de mână omenească el curge spre locul de destinaţie dorit. Este

bine înţeles că și aceste rezerve de petrol dispar încetu cu încetul.
Din consideratiunile de mai sus desprindem următoarele:
CE

Numai în condițiuni excepţional de favorabile s'a putut forma

petrolul în timpurile străvechi. Din substanţele organice capabile
de a forma petrolul, în realitate numai o mică parte s'a transformat
I/

în ţiţei, chiar dacă au existat cele mai favorabile condițiuni. Numai

pentru o cantitate redusă din bitumul primitiv astfel format au
AS

existat posibilităţi de acumulare, care constituiau prima condiţie

pentru formarea zăcămintelor exploatabile. Din aceste zăcăminte,
multe au fost distruse la suprafaţă în epocile preistorice sau chiar
UI

1) Oel Koundhle 38 1135 (1942).

BC
 RY
544 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
istorice, prin eşirea lor la suprafaţă, provocată de întâmplări natu-
rale (lent prin oxidare sau spălare, rapid prin cutremure sau
incendii cte.). Si totuşi s'au mai păstrat cantităţi atât de uriașe

LIB
din acest preţios bun expus atâtor primejdii, încât se poate extrage
anual 300 milioane tone. Cât de bätrân trebue să fie globul nostru,
încât să fi putut forma — în cea mai mare parte din vietäfi de
mărime — şi
microscopică înmagazina această bogăţie impună-

ITY
toare. Si cu ce viteză înspăimântătoare oamenii veacului al XX-lea
exploatează aceste bogății numai în câteva decenii
Căutarea petrolului. In împrejurările existente este de fapt

RS
o minune că solul conţine petrol. Cum, însă, ştiu geologii şi tehni-
cienii care sunt locurile dela suprafaţă, unde se găsese puţinele
regiuni în care se poate nădăjdui că săpăturile vor fi încununate
E
de succes? După cele văzute până acum, este neîndoios că terenu-
rile probabil petrolifere sunt foarte limitate. In orice caz, se poate
NIV

ca o sondă să nu răzbească, adică să nu găsească petrol.

Știința modernă nu mai întrebuinţează « aflorimentele de ţiţei »
- sau «vulcanii noroioși» ca semne pentru existența petrolului,.
LU

acolo unde acesta sau gazele naturale se ivesc întâmplător la su-

prafatä sau se strâng în cantităţi mai mari în fântâni, gropi sau
izvoare. Asemenea fenomene ale naturii sunt, de sigur, semne foarte
pozitive pentru prezenţa petrolului în subsol; mai importaitte pentru
RA

prospecţiunile moderne sunt, însă, acele procedee pe care ni le

oferă geofizica. O mare greutate constitue însă faptul că până
în ziua de astăzi nu s'a găsit procedeul care să prevadă cu siguranţă
NT

prezenţa zăcămintelor petrolifere. Mai toate metodele de prospec-

{iune duc la găsirea de formaţiuni de roci favorabile unor acumulări
de petrol. In multe cazuri trebue să ne mărginim numai la stabi-
CE

lirea regiunilor — din nefericire mult mai întinse — în care orice

încercare de foraj ar fi zadarnică,
Să încercăm a ne da seama ce probleme sunt legate de săparea
I/

unei sonde, mai ales atunci când sapa lucrează la o adâncime de

1000 m si chiar mai mult, în roci foarte dure. Există sape confec-
IAS

jionate din oţelul cel mai nobil, la care s'au aplicat chiar şi dia-
mante. Unele sape speciale de foraj costă mai mult decât dacă ar
fi din aur curat. Se poate întâmpla ca sapa să devieze, abătându-se
astfel complet dela direcţia dorită. Asemenea devieri pot fi consta-
U

tate astăzi, atât în ceea ce priveşte mărimea cât şi direcţia lor;

BC
 RY
DATB VECHI SI NOI ASUPRA PETROLULUI 545

mai mult încă: specialistul a învăţat să dea găurii intenționat o di-

RA
rectie voită, dar care rămâne totuşi adescori sub influenţa unor
factori independenţi de voința tehnicianului. Aceasta este saficient
pentru ca laicul să-și poată face o idee despre execuţia tehnică,

LIB
dar şi despre dificultăţile forajului.
In afară de aceasta, forajul este si foarte periculos. De multe
ori, ţiţeiul din orizontul petrolifer se află sub o presiune foarte

Y
mare. Presiunea ar fi în deajuns peñtru a zvârli prăjinile de foraj
din gaură ca un proiectil, în momentul în care sapa străpunge ul-

SIT
timele straturi de roci aflate deasupra petrolului. In cazul când
survine acest lucru, iau naștere incendii uriașe, a căror stingere a
a creat o ramură specială a tehnicei de foraj. Este însă mult mai
ER
bine a se preveni asemenea accidente, ceea ce se si face. Erupliile
libere sau chiar incendiile au devenit foarte rare, deoarece tehni-
cianul a învăţat să pună stavilă forțelor naturii ce însoțesc petro-
NIV

lul. Aceste stavile sau măsuri de prevedere mai există și atunci,

când gaura a fost terminată şi începe extracția.
Extragerea petrolului. Nici în timpul producţiei petrolul nu
poate ţâșni atât de repede cum i-ar permite presiunea sau diame-
LU

trul găurii. Extracţia se face sub o puternică frânare, deoarece

pe această cale se obţine, e drept, la început o producţie mai mică,
dar în total un procentaj mult mai mare din ţiţeiul existent decât
RA

la o producţie liberă. Totuşi, după calculele făcute, jumătate din

cantitatea de ţiţei rămâne în zăcământ si este pierdută, deocam-
dată, pentru industria extractivă. Când presiunea naturală:a son-
NT

dei a încetat complet, ţiţeiul ce curge spre gaura sondei mai poate
fi obţinut, un timp oarecare, prin pompaj. Dar şi acest aflux în-
cetează în cele din urmă, dacă apa de sinclinal nu provoacă o oprire
CE

mai mult sau mai puţin bruscă.

Dar şi pentru această împrejurare, specialistul a găsit un mijloc
de remediere. Câmpuri petrolifere epuizate sau puțuri ce sunt pe
cale a seca pot fi făcute din nou productive: se pompează în ori-
I/

zontul petrolifer prin găuri de sondă vechi apă sau gaze. Apa sau
AS

gazul pune ţiţeiul ce se mai află în zăcământ în mişcare si îl în-

dreaptă către o anumită sondă. Metodele de « repressuring » şi
u water drive » au dat în America cele mai frumoase rezultate. Ast-
UI

fel, producţia renumitului câmp dela Bradford, care încă din anul
1900 era aproape complet secătuit, a putut fi majoratä la de 11 ori
BC

a
 RY
546 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
productia minimä. Din punct de vedere teoretic, se pare a fi mult
mai folositor să se menajeze cât mai mult presiunea iniţială a fifeiu-
lui. Ar fi bine ca procedeul de «reppressuring », care deocamdată

LIB
nu se întrebuinţează decât la regenerarea pufurilor ce dau semne
da secătuire, să se aplice şi la sonde noi, pentru a se obţine astfel
o cantitate maximă de ţiţei. ‘
- Compoziţia chimică a petrolului. Odată terminate aceste lucrări

ITY
pregătitoare îndelungate, costisitoare şi primejdioase, obţinem în
sfârşit prefiosul «aur lichid», care imprimă secolului motorului
nota caracteristică. Dacă un necunoscător se gândeşte la variatele
RS
produse ce se obţin din ţiţei si se aduc pe piaţă aproape în acecasi
calitate, el presupune, probabil, că si ţiţeiul din întreaga lume po-
sedi aceleaşi caracteristici. Este o greșeală. După proveniența sa,
E
petrolul este diferit în cuprinsul unor mari întinderi, ba chiar în
NIV

timpul producţiei din acelaşi izvor el îşi poate schimba caracteri-

sticile. Niciuna din marile bogății ale acestui pământ nu este data
omenirii de către natură în forme atât de variate ca petrolul. Sunt
ţițeiuri de coloare deschisă ca apa şi altele de coloare închisă şi
LU

vacsoase ca noroiul. Specialistul în materie de ţiţei cunoaşte pe-

troluri care miros ca uleiul de trandafiri din Siras, dar şi altele cu
un miros mai urit ca acela al ouălor clocite. Mai variată decât as-
RA

pectul natural în care se găseşte este compoziţia sa. Tijciul confine

o abundență enormă de substanţe gazeiforme, lichide și solide,
Chimia nu cunoaşte până în prezent decât o cantitate infimä din
NT

aceste substanţe (de sigur nici 10% 5).

In compoziţia țițeiului preponderează elementele de bază car-
bon şi hidrogen, pentru care chimistul întrebuințează formulele
CE

aC» si «I». Asa cum din piatră și tencucală se pot construi cele
mai felurite clădiri, tot astfel si elementele carbon și hidrogen se
pot asocia, formând cele mai variate «hidrocarburi». Deşi nu

cunoaştem numeroasele hidrocarburi individuale ale petrolului,

I/

totuşi putem deosebi unele clase de substanţe, si anume:

a) hidrocarburele parafinice, hidrocarburele catenare, alifati-
IAS

cele sau parafinele având compoziţia chimică generală Callzaye,

din care vom aminti doi reprezentanţi aleşi la întâmplare:

1) Componenfit petrolului, substanţele chimice izolate pând În prezent din

specialitate,
U

petrol, de Dr. E. Waldmann. Editura pentru literatura de

Viena, 1937,
BC
 RY
DATE VECHI ŞI NO! ASUPRA PETROLULUI | - 547

RA
Hexanul CH, cu formula structurală
HHHHHH
i | | t tod |
sau CH, . (CH2), . CH

LIB
H-C-CG-C-C-C-C-H
LL EI
HHHHHH
si Octanul Cl, cu formula structurală:
HHHHHAHHH

Y
OLLI ‘
H-C-C-C-C-C-C-C-C-H sau CH, . (CH), . CH

SIT
PUR TDTI
HHHHHHHH i
Pe lângă aceste parafine «normale », petrolul mai confine şi aşa
numitele « izoparafine » având aceeaşi compoziţie chimică, însă altă ER
structură. Asa, de pildă, pe lângă « hexanul normal » a fost stabilită
o serie de izohexane, a căror formulă structurală o dăm mai jos:
Il II
NIV

H-C-H | H-C-H
H HI
| |
H-C—C-H HW-—C—C-H
LU

i ‘ |
. | H II
~ H-C-H H
! | |
H-C-H H-C—C-H
RA

| |
H-C—H | H
a| . TIICT
C H
NT

. IT |
sau CH. CH (CH). (CEI2)2. CH CH,.CH(CH;).CII(CH;). CH,

: IL : I
CE

H-C-H H-C-H
| |
H-C-HI Il Il
H H-C——C—C-H
I/

| | I
H-C-——C-fl . H | I
HICT
AS

LL| C H

H-C-H H-C-H
| | N
H-C-H H
UI

|
H
CH,.CH,.CH(CH,).CH,.CH, CHs.C(CHs)e.
CH. CH,
BC
 RY
543 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Cele patru izohexane indicate conţin în moleculă, la fel ca
hexanul normal, 6 atomi de carbon si 14 hidrogen, dar se deosebesc
prin structura lor si, în consecinţă, prin proprietăţile lor. Aceasta

LIB
ar fi fără importanţă, dacă tocmai detonanfa lor în motoarele de
automobile si avioane nu ar fi cu totul diferită. In cele ce urmează
vom mai insista asupra acestor diferenţe.

ITY
A doua clasă de hidrocarburi conținute în petrol cuprinde:
b) cicloparafinele, hidroaromatele, naftenele sau naftenele
policiclice având compoziţia chimică generală Cfa respectiv
CaHon—2 Si CoHen—s. Marea varietate a acestei clase de substanţe
o vom simboliza

Ciclohexanul
prin

CglTy.
doi
RS
reprezentanţi:
E
H H
\ 4
NIV

| C
HR y NA!
C C
LU

sau Il

N7
RA

H II
NT
CE

ANN
I/

sau Wy
IAS

L | NZ

Hu NAN Nu
[N /N
U

H WH H
BC
 RY
DATE VECHI ŞI NOI ASUPRA PETROLULUI 549

A treia clasă de hidrocarburi conţinute in petrol este:

RA
c) hidrocarburele de benzol sau aromatele. Numim şi aci doi
reprezentanţi tipici:
Benzolul Coll,

LIB
H
ZN C-H AN
H-C

Y
SIT
sau

H-C CH
\ d | \/
H
ER
şi Naftalina CaoFls
NIV

HOW
NSS AAN
H-C C C-H
LU

| | sau |

He fH |
Noo NA \AA4
RA

H H
NT

In afară de aceste trei clase de substanţe, care au o mulțime

de reprezentanţi în ţiţei, se mai găsesc — pe lângă alte substanţe
— şi cantităţi mici de compuşi sulturici, azotoşi și oxigenati; desi
CE

cantitatea lor este mică, totuşi numărul lor trebue să fie, de asc-
menca, foarte mare.
Distilarea. Faţă de numărul mare de substanțe probabile,o
lume întreagă sc întreabă dacă ele pot îi separate. O separație este,
I/

din păcate, imposibilă ; căci, dacă am putea descompune amestecul,

am fi si în stare să identificăm şi să caracterizăm propric-
AS

atunci
tăţile. Dacă încălzim ţiţeiul, atunci obținem la distilafie — din
cauza marelui număr de substanţe individualizate— numai ame-
stecuri de substanţe. Cu cât moleculele substanţelor individualizate
UI

sunt mai mari, cu atât mai târziu ele vor trece la distilaţie şi cu
BC
 RY
550 REVISTA FUNDATIILOR REGALR

RA
atât temperatura trebue să fie mai ridicată. Mai întâi obţinem
substanţe foarte uşoare, ca de pildă eter de petrol; la temperaturi
ceva mai ridicate distilează benzina, care este, de asemenea, un

LIB
amestec de substanţe; la temperaturi si mai mari distilează mo-
torina sau petrolul lampant şi apoi urmează uleiurile minerale. In
fine rămâne la o asemenea distilafie, chiar dacă ea a avut loc sub
presiune mică, un reziduu, asemănător smoalei sau chiar cocsului.

ITY
Extraclia benzinei. Bineînţeles că la o asemenea distilatie nu
se poate obţine decât atât petrol lampant sau benzină, cât este
conţinut în ţiţeiul respectiv: de pildă 5% benzină sau 20% lampant.
Pe vremuri, când oamenii se interesau numai pentru lampant, de-
oarece existau lămpi cu petrol,
mare de ţiţei (în cazul nostru deci 80%)
RS
nu însă automobile, cantitatea
constituia o parte lipsită
mai

de valoare. Aceasta a fost realitatea pe la sfârşitul secolului trecut.

E
Acea parte a țițeiului, care nu era lampant, se scurgea (la Bacu)
NIV

în mare sau se aprindea.

Cincizeci de ani de progres tehnic au schimbat, însă, cu totul
acest aspect. Lampa cu petrol a fost înlocuită prin luminatul cu
incandescenţă si prin luminatul electric. Astfel cerinţele pentru
LU

petrol s'au micşorat foarte mult. In schimb, circulă astăzi în toată

lumea peste 23 milioane de automobile, care consumă cantităţi
enorme de uleiuri şi mai ales benzină. Faţă de această situaţie,
RA

cantitatea de benzină ce poate fi obținută din ţiţei prin distilatic

simplă nu mai acoperă nici pe departe cererea. Pe de altă parte,
tehnica nu şi-ar mai putea permite să risipească acel rest de ţiţei
NT

care nu este benzină. La situaţia schimbată a picţii se mai adaugă

şi următoarea împrejurare: cantitatea de benzină nu mai satisface
pretenţiile moderne, iar calitatea ci nu mai corespunde în niciun
CE

caz; astfel, benzina simplă de destilaţie detoncază foarte tare în

motorul automobilelor, adică este de calitate atât de proastă încât
nu mai poate fi întrebuințată pentru mașinile moderne. Benzina
fabricată astăzi pe cale sintetică are — din punct de vedere al sub-
I/

stan{clo — rcu totul altă compoziţie decât benzina naturală ob-

ținută acum 25 de ani prin distilație. Ce este vom vedea în cele ce
IAS

urmează: |

Un laic va fi, desigur, surprins do arătările noastre, căci în general el crede

greșită.
că omul nu poate triumfa asupra naturii. Și totuşi accastă părere este
Tari îndoială, că în tot ccea ce există, natura şi-a atins propriile ci scopuri,
U
BC
 RY
DATE VECHI ŞI NOI ASUPRA PETROLULUI 551

ă şi scopurilor
dar noi oamenii nu trebuo să cerem ca în același timp să serveasc

RA
de cauciuc sucul pentru ca
omenesti. Natura nu a dat, de pildă, arborelui
de auto-
noi, oamenii secolului al XX-lea să ne putem face din el cauciucuri
noi nu mai locuim în adäpostu rile pe care ni le oferă natura, cum
mobile. Nici
e mult mai
ar fi cavernele, ete., ci suntem în stare să ne construim locuinţel

LIB
se întâmplă
potrivite pentru scopurile noastre decât le-a creat natura. Si astfel
şi cu benzina.

din
Dacă tehnica petrolului are astăzi posibilitatea să extragă

Y
100% benzină se înlătur ă
orice ţiţei, după dorinţă, 70% sau chiar
prin aceasta trei dificultăţi:

SIT
1. Mărim cantitatea unui produs de mare necesitate.
2. Micsoräm cantitatea resturilor de valoare inferioară, şi
3. Imbunătăţim totdeodată calitatea benzinei sintetice.ER c
Aceste trei succese importante nu se datorese întâmplării,
unei munci constiente de ani de zile, depusă de
sunt rezultatul
oamenii ştiinţei şi ai tehnicei. |
NIV

Descompunerea termică şi hidrarea . Procede ele tehnice care ne-au

adus aceste progrese sunt cunoscute sub denumi rea de « descom-
este uşor a face
punere termică sau cracarea si hidrarea », Nu
si pe un necunoscätor să înţeleagă aceste procese tehnice compli-
LU

cate, dar cu puţinele formule indicate mai sus o putem încerca.

țițeiului
Să alegem din marele număr de componenți posibili ai
anul Castizg Acesta
o moleculă catenară, de exemplu octadec
RA

o masă albă, solidă la 20°, înrudit cu materialul lumânării

este
benzină.
de parafină, care nu ar putea fi valorificat în niciun caz ca
Chimistul s'a priceput să descom pună asemen ea molecul e mari
NT

— in două sau mai multe

— întrebuinţând temperaturi mari
fracțiuni.
Din Octadecan se formează, de pildă, Nonan şi Nonilen după
CE

ecuaţia chimică: CisHss = CoHeo + CoHis

Octodecan dă Nonan plus Nonilen .

Molecula mare se «descompune» sau se «crachează » (engl.

I/

din materialul brut solid sunt două

to crack). Ceca ce obţinem
cad în sfera de fierbere a benzinei.
AS

substanţe lichide, care ambele

-
Privită mai exact, transformarea este mult mai dificilă. Pe lângă
multe alte transformări, Nonilenul C,H,s, care are o capacitate
mare de reacțiune, continuă să se transforme, formează produse
UI

de condensare şi polimerizare, care în cele din urmă dau un reziduu

BC
 RY
352 REVISTA FUNDATIILOR REGALE “4

RA
asemănător cocsului. Ceca ce am obţinut prin descompunerea
mică a țițeiului sunt, pe scurt, următoarele: In afară de canti-
tatea mică de benzină naturală, pe care o putem obţine din ţiţei

LIB
prin distilare, am produs, prin descompunerea hidrocarburelor
superioare conţinute în ţiţei, o cantitate multiplă de benzină.
Prin aceasta se micșorează cantitatea acestor substanţe în favoarea
benzinei. Este drept, că la cracare trebue să acceptăm formarea

ITY
unui reziduu, care reprezintă aprox. 30% din ţiţei şi trebue adus
pe piaţă ca smoală, cocs sau păcură grea.
Această formare de reziduu nu se poate evita niciodată la des-
RS
compunerea termică, nici atunci când se întrebuinţează presiuni
mai mari. Din cele expuse de noi, ştim si care este cauza: la des-
compunere se formează întotdeauna fragmente bogate în hidrogen
E
şi alte fragmente, a căror moleculă conţine prea puţin hidrogen.
NIV

Dacă dorim să obţinem la cracare fragmente cu un conţinut sufi-

cient de hidrogen, trebue să introducem în timpul cracării hidrogen
în fragmentele ce sc formează, ceca ce se face prin hidrogenarea
sub înaltă presiune. In sensul ecuaţiei de mai sus, transpunerea
LU

«pe hârtie » ar fi următoarea:

CusHlas + Il = Colo + Cofl20
Octodecan plus hidrogen dă Nonan plus Nonan
RA

Prin hidrogenarea sub înaltă presiune, adică prin introducerea

de hidrogen în moleculă, este posibil a se evita complet formarea
vreunui reziduu si a transforma ţiţeiul în întregime în benzină.
NT

Aşa dar, hidrogenarea sub înalta presiune oferă cea mai modernă
şi în același timp cea mai vastă soluţionare a problemei cocsului,
care joacă întotdeauna un rol supărător la cracare. Dar ca reali-
CE

zcază mult mai mult: nu există numai posibilitatea de a se hidro-

gena ţiţeiul, ci prin hidrogenare se pot obține și din cărbuni
(lignit sau huilă) hidrocarbure, deci țiței sintetic. Carbuncle negru,
I/

solid, dispare cu totul si în locul lui rămân hidrocarburi lichide

cu o capacitate de exploatare de aproape 100%, care după exe-
IAS

cuţia procesului cad în sfera de fierbere a benzinei, motorinei

(Carburantul pentru motoarele Diesel) sau a uleiurilor minerale.
Scopul iniţial al hidrogenării sub înaltă presiune nu a fost hidro-
genarea țițeiului, ci lichefierea cărbunelui. Pentru ţări ca Ger-
U

mania, care nu posedă decât foarte puţin ţiţei natural, în schimb

BC
 RY
DATE VECHI ŞI NOI ASUPRA PETROLULUI 558

însă, mari zăcăminte de cărbune, aceasta este de o importanţă

RA
tehnică covârsitoare. Hidrogenarea sub înaltă presiune a fost
inventată de chimistul german Bergius şi perfecționată de între-
prinderile I. G. Farbenindustrie, prin desvoltarea unor catali-

LIB
zatori supraactivi şi neloxici. Se lucrează la o presiune de aprox.
200 atm. şi 350—500 C în prezenţa unor catalizatori, care nu sunt
influenţaţi de conţinutul de sulf şi alte toxice din cărbune. Datorită

Y
hidrogenării sub înaltă presiune, Germania şi aliaţii săi sunt în
enormele cantităţi de carburanţi necesari

SIT
măsură să producă
pentru purtarea războiului. Căci benzina ce se obţine prin distilare
şi cracare din ţiţeiul natural din România şi Germania nu ar fi
suficientă pentru purtarea energică a războiului. ER
Dar şi în afară'de scopurile de război, hidrogenarea sub înaltă
presiune îşi are marea-i importanţă. Am vorbit mai sus despre
ritmul fnfricosätorcu care se epuizează rezervele de ţiţei din în-
NIV

treaga lume. Putem afirma astăzi cu oarecare siguranţă că izvoarele

de petrol din lume vor fi secătuite în 50 până Ja 100 de ani. Această
situaţie nu se schimbă, nici prin descoperirea de noi câmpuri petro-
lifere si nici prin îmbunătăţirea tehnicei de foraj şi de extracţie,
LU

chiar şi perfecţionarea metodelor de prelucrare nu poate decât

Să întârzie secătuirea rezervelor naturale, nicidecum să o oprească.
va trebui să renunţe, mai de vreme sau mai târziu, la
Omenirea
RA

țiței, însă nu va renunţa la motor si la confortul pe care acesta

l-a adus civilizaţiei. Motorul are însă nevoe de un combustibil
-pentru a putea fi pus în mișcare. Mijloacele succedance ce pot fi
NT

deja întrezărite, de pildă motorul cu pulbere de cărbune şi genc-

ratorul cu gaze din lemn, nu constitue în toate cazurile un «ersatz »
de egală valoare pentru combustibilele lichide. Faţă de o asemenea.
CE

desvoltare, nu ne rămâne altceva de făcut decât să producem

petrolul necesar motoarelor pe cale sintetică din cărbune, deoarece
ani,
rezervele de cărbune din lume mai durează încă multe mii de
I/

chiar şi atunci când întregul consum de petrol se va acoperi din

cărbune. — i
AS

De sigur că hidrogenarca sub înaltă presiune — ca, de altfel,

atâtea alte invenţii — a luat naştere din nevoia de a se remedia
lipsurile naturale ale Germaniei. Hidrogenarea cărbunelui a întrecut,
UI

însă, cu mult cadrul; în multe privințe ca este o invenție epocală,

a cărei importanţă pentru civilizația pământului va mai creşte
BC
 RY
884 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
în anii şi secolele viitoare. Acelaşi lucru se poate spune şi de un
alt procedeu, care a fost de asemenea descoperit în Germania și
adus la o perfecţiune tehnică în stil mare, şi anume de cei doi

LIB
chimisti Franz Fischer şi Hans Tropsch.
Si sinteza Fischer-Tropsch porneşte dela hidrogen şi cărbune,
Spre deosebire de procedeul Bergius, la acest procedeu cărbunele
în generatoare speciale, cărbunele se transformă cu
se gazeilică:

ITY
ajutorul aerului şi vaporilor de apă într'un amestec de gaze, compus
dintr'o parte monoxid de carbon si din două părţi hidrogen. Pro-
cesul se aseamănă mult cu acela care are loc în orice uzină de gaze;
numai că oxidul de carbon şi hidrogenul se produc în altă proporţie
cantitativă.
putem explica
Acelora care au
si aceste reacfiuni
învăţat
E RSpuţină
în mod
chimie
schematic
în şcoală,
prin urmă-
le

toarele ecuaţii:
2C +. OO = 2 CO
NIV

cărbune plus oxigen dă oxid de carbon

si C + HO = CO + He
cărbune plus vapori de apă dă oxid de carbon plus hidrogen .
LU

Din amestecul de oxid de carbon (CO) si hidrogen ([12) se sinte-

tizează apoi peste catalizatori speciali si sub presiune normală
sau foarte puţin mărită un amestec de hidrocarburi gazoase,
RA

lichide şi solide. Acest amestec poate fi prelucrat — în condițiuni

minerale.
mai mult sau mai puţin complicate — în benzină şi uleiuri
Şi această transformare o putem explica în mod schematic printr'o
NT

ecuaţie: |
n CO + 2nH, = (CH on + n H,0
plus hidrogen dă hidrocarbure plus apă.
CE

oxid de carbon
Benzina astfel obţinută contribue și ca —la fel ca benzina
sintezei I. G. —la aprovizionarea cu combustibil a puterilor axei.
Cărbunele şi petrolul ca materii prime. Atât la descompunerea
I/

tehnică cât si la hidrogeharea după procedeurile Bergius-I. G. si

Fischer-Tropsch rezultă cantităţi considerabile de hidrocarburi
IAS

gazoase, pentru care până acum câţiva ani nu se avea nicio între-
buintare utilă. Același lucru se poate spune, în ţările petrolifere,
din
şi despre enormele cantităţi de gaze, care ies la suprafaţă fie
izvoare de gaze, de pildă în Români a de Nord, fie împreun ă cu
U
BC
 RY
DATE VECHI ŞI NOI ASUPRA PETROLULUI 555

petrolul. Este vorba de cantităţi incalculabile. Numai prin descom-

RA
punerea termică rezultă anual cca. 10.000 mil. m? gaze de cracaj,
iar cantitatea gazelor naturale este și mai mare. Incă acum 10 ani
aceste uriaşe cantităţi de gaze superioare se pierdeau; ele se suflau

LIB
în aer. In unele cazuri, ele erau întrebuințate drept combustibil
în industrie,
Intre timp s'a produs şi în această direcţie o schimbare funda-
mentală. Printr'o serie de procedee termice sau catalitice, aceste

Y
gaze pot fi transformate în benzine de calitate superioară ca acele

SIT
cunoscute până în prezent. Ele s'au dovedit a fi un carburant
excelent pentru avioane. Obţinerea acestor combustibili superiori
dintr'un material care până acum câţiva ani era considerat ca
ER
reziduu înscamnă un succes unic al chimiei moderne. Rezultatele
sunt, însă, și mai importante. Tot astfel cum cărbunele a devenit
— prin păcur ă
— materia primă pentru numeroase materii colo-
NIV

rante, produse farmaceutice, produse de odorizare si condimentare,

revelatoare fotografice și explozibile, tot astfel si cărbunele si pe-
trolul au devenit materia primă pentru o desvoltare a chimiei
moderne ce nu poate fi încă prevăzută. Articolele de consum
LU

fabricate pe bază de hidrocarburi, cum ar fi benzina si materiile

: de presaj sintetice, cauciucul sintetic, grăsimi m
si săpunuri,mătase
si stofe vegetale, solvenţi, alcooli, glicerină, amine şi alte materii
RA

de necesitate chimică concurează astăzi din punct de vedere can-

titativ cu produsele marei industrii anorganice şi au întrecut-o
din punct de vedere numeric.
NT

Dacă Loate aceste sinteze au ca bază, în majoritatea cazurilor,

hidrocarburile gazoase inferioare, trebue să tratăm separat o
ramură specială a chimiei moderne, deoarece ca se îndreaptă către
CE

transformarea hidrocarburilor multimoleculare parafinoase a sin-

tezei Fischer-Tropseh. După cum am menţionat, în sinteza lui
Fischer se formează ca produs însoțitor hidrocarburi solide, care
înainte crau indezirabile, deoarece se depun pe catalizator, para-
I/

lizändu-i acţiunea. Si aceste hidrocarburi solide de felul parafinei

solide sunt astăzi produse foarte căutate, deoarece deschid calea
AS

către sinteză unui număr foarte mare de substanţe. Prin oxidare

cu oxigenul din aer se pot obţine din parafina solidă acizii graşi,
UI

care în prezenţa alcalilor dau săpunuri pur sintetice. Până acum,

săpunul se făcea din grăsimi vegetale sau animale, care acum pot
BC
 RY
556 REVISTA FUNDAVIILOR REGALE
| | .

RA
fi întrebuințate pentru alte scopuri. Având în vedere apropier ea
de grăsimi, există, bine înţeles, și posibilit atea de a sc obţine pe
cale sintetică şi grăsimi pentru hrana omului. Putem întreved ea

LIB
şi de aci câte posibilităţi ni s'au deschis odată cu lărgirea bazei
de materii prime prin sinteza hidrocarburilor.
Acele ţări care au zăcăminte de cărbuni si petrol vor deter-
mina în chip hotăritor desvoltarea viitoare a civilizaţiei moderne.

ITY
România are cele mai bogate zăcăminte de petrol din Europa,
Germania, cele mai mari rezerve de cărbune de pe continent.
Nicio altă ţară din lume nu are o industrie sintetică atât de multi-

RS
laterală şi în același timp atât de mare ca Germania. Romania
şi Germania se întregesc în chip fericit aci ca și în alte domenii
ale vieţii economice înlăuntrul spaţiului lor vital natural. Astfel
va contribui şi chimia la adâncirea legăturilor dintre Germania
E
. şi România sădite în timpul camaraderici de arme „din acest război,
NIV

care va duce la o înflorire economică reciprocă si care la rândul ci,

dată fiind bogăţia naturală a ţărilor și popoarelor noastre, va aduce
binecuvântatele-i roade la progresul civilizaţiei.
LU

Prof. De. Gg. R. SCHULTZE

Braunschweig
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
Y LIB
SIT
MARTURISIRI. LITERARE”
Eu mă consider ca fiu al Iașului, pentrucă acolo am crescut
ER
şi m'am format, până am plecat în lume.
De Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot: nişte frân-
turi de amintiri. Prima imagine care mi-a rămas, e din timpul
NIV

războiului cu Turcii, din 1877. Tatăl meu fiind militar, a plecat

în război si îmi amintesc jalea din casă cu ocazia acestui eveniment.
Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.
LU

Pe urmă îmi aduc aminte cum sedeam cu toţi ai casei în jurul

_unci lămpi cu abat-jour verde şi făceam scamă. Pe vremea aceea,
nu cra vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă.
Toţi ai casci făceau scamă, ce se trimetea la Crucea Roșie,
RA

De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s'o

repet în două cuvinte: îmi aduc aminte cum postasul aduce
NT

într'o zi un mic pachet. |

Il primesc eu și-l duc mamei. Era în el ceasul tatii. Eu nu-mi
dădeam scama pentrucă eram prea mic, dar o văd pe mama că
CE

începe să plângă: credea că a fost ucis în război şi în acel pachet

se trimeteau familici lucrurile găsite la el.
A doua zi a venit o scrisoare dela tata si natural, cu aceasta,
bucuria pentru întreaga familic. E o scenă care mi-a rămas din
I/

primii ani ai copilăriei si care am scris-o odată.

Asupra ascendentilor mei, aş putea spune următoarele: După
AS

tată, prea puţine informaţii am, adică despre părinţii tatii, căci
cl a trăit până acum, în timpul războiului, dar despre bunicul
UI

1 Din seria do Afărlurisiri literare făcuto la Facultatea de litere Bucu-

resti, în Seminarul de istoria literaturii remâne moderne, în anul 1932.
BC
 RY
+

538 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
nicio ştire. Pare că l-a părăsit, s'a despărțit de mama lui, a plecat
nu se știe unde. Foarte puţine rude am din partea tatii,
Tata a fost crescut la Mănăstire în jud. Bacău, la Schitul Fru-

LIB
Si aceasta am încercat eu s'o descriu în Datorii uilale :
moasei.
un copil crescut acolo, a învăţat clasele primare la preotul de acolo.
dintre aceştia,
Pe urmă, doi copii din sat, au fugit în oraş la Bacău ;

ITY
a
unul n'a putut să reziste mizeriei și s'a întors înapoi în sat și
rămas ţăran.
- Tatil meu a intrat în armată, era copil aproape, si prin armată
,
a ajuns până la gradul de general; el, copilul de trupă dinainte
a murit ca general.
Totuşi a avut
| RS
destule. însuşiri, încât a învăţat singur. Era un
auto-didact. Si ca să vedeţi de câtă perseverenţă era în stare, am
E
bătrân;
găsit caietele lui cu teme franceze, pe care le făcea el, om
NIV

şte. Mama l-a învăţat, pentruc ă

maior fiind, a învăţat franţuze
învățase la pensionul « Madame Joie ». Pentrucă, pe vremea aceea,
erau foarte multe pensioane de franceză. Era fata căminarului
Năstăsache Mihail din Tg.-Ocnei. S'a cunoscut cu tatăl meu care
LU

era ofiţer şi s'au luat.

Despre familia mamei pot să spun un lucru pe care l-am găsit
si scris şi îl puteţi găsi si d-voastră, în descripţia lui Kotzebue, nu
RA

se întilulează, în care arată acolo descrierea băilor Slănic

știu cum
şi vorbeşte că un Mihălucă, umblând la vânat prin
din Moldova
din acest izvor, pe care l-a găsit sărat; izvorul acesta
văi, a băut
NT

bunicul
se numeşte chiar izvorul Mihălucă. Mihălucă acesta e chiar
al familici a
mamei, cămăraş la salinele din Tg.-Ocnci. Membru
fost si poetul Gheorghe Sion, care era fratele bunicii mele si
CE

venea vara la băi.

Stiu că avea o mare afecţiune pentru mine și îmi dădea să-i
tai cărţile; îl plictisea lucrul ăsta si mă lăsa pe mine să-l fac. Imi
aduc aminte că odată i-am tăiat foile la « Notre Dame » de Victor
I/

un om foarte interesant, ca Victor Hugo; astfel, când

Hugo. Era
se ducea prin librăriile din Paris, toţi îl luau drept V. Ilugo: avea .
IAS

figura lui.
A scris fabule slabe, însă la bătrâneţe tocmai a pornit cea mai
valoroasă operă a lui si dacă ar fi scris în direcţia aceasta, încă
din tinereţe, am credinţa că ajungea foarte departe; a dat acele
U

Suvenire contemporane, admirabile, o lucrare de mare preţ. Sunt

BC
 RY
MĂRTURISIRI LITERARE 559

RA
mai multe bucăţi în care se descrie viaţa nobilimii moldovene
din epoca în care a trăit: e genul în care scrie Stere acum. Ifi dă
o icoană a societăţii din acea epocă. Era un om de o nobleţe de

LIB
suflet, cum rar am văzut: înţelept şi blând şi bun; un om nobil
absolut. Mă impresiona pentrucă știam rolul pe care îl avusese
în mișcarea dela 1818.
In copilărie mă duceam la via lui dela Valea Adâncă de lângă

Y
laşi, unde s'au ascuns revoluționarii dela 1818, când Mihail Sturdza

SIT
umbla să puie mâna pe ci, si în copilărie mă duceam la acea vic, ca.
să mi se arate locurile unde se ascunseseră ci, până au trecut graniţa.
Ca un amănunt dela Burdujeni pot să vă spun că în fafa Bur-
dujenilor era moşia lui Eudoxiu de Hurmuzachi, unde s'au refugiat
ER
revoluționarii dela 1818. |
Revolutionarii din Bucureşti știți că au trecut în Dobrogea
în Turcia.
NIV

Cei din Moldova au trecut în Bucovina, si au stat la moșia

lui Hurmuzachi și îmi aduc aminte de acest bătrân Eudoxiu, care
trecea frontiera si venea la noi acasă. Avea o barbă mare albă şi
LU

până acum câţiva ani în casa noastră era un ac de cravată şi se

spunca: ăsta e al lui Hurmuzachi.
Acestea ca amintiri din copilărie. Insă, cum v’am spus, mă
consider ca fiu al Iaşului: acolo am deschis ints’adevir ochii ca
RA

să înţeleg lumea.
Clasele primare le-am făcut bine înţeles la Iaşi și în clasa doua
primară am avut de profesor chiar pe celebrul scriitor Ion Creangă.
NT

Eram prea mic dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras,
cu o pălărie mare gris; mişca mult, sufla greu si se ştergea mereu
CE

cu o batistă mare de popă. După cum ştiţi, a fost si el preot si

pricten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Invd-
{älorul copiilor.
Si ce mi-a rămas în minte, ştiu că saluta pe copii, pe când
I/

ceilalți dascăli nici nu se uitau la noi. De câte ori îl salutam, el

își scotea pălăria lui cea mareşi noi, pentru asta, treceam de câte
AS

„zece ori prin faţa lui,

li plăceau copiii şi ştiu asta pentrucă prin clasa patra primară
nu-l mai aveam pe cl — şedeam în Sărărie, pe când el şedea în
UI

Țicău. Pe panta aceea ne dedeam cu säniufa si treceam chiar prin

faţa casei lui.
BC
 Y
AR
$ée REVISTA FUNDATIILOR REGALE

El ieșca la poartă îmbrăcat într'un fel de cataveicä de vulpe

IB R
si uncori se suia cu noi în sanie şi ne arăta cum trebue să cârmim;
nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi si cu cl.
Imi aduc aminte că la lecţie nu făcea decât să ne povestească,
Creangă ştiţi că a avut si un băiat. Tată-meu îl cunoștea foarte

YL
bine si făcea haz de el, si tot Iașul făcea haz de el.
Băiatul lui știți că a fost celebrul căpitan Creangă, cel cu fafa
Lina si restaurantul «Ca la mama acasă»,
De ce n'a scris, nu ştiu, și mă mir, pentrucă era foarte inteli-

SIT
gent. Când îl întâlneai, făcea tot felul de combinaţii de comerț,
care însă îi ieşeau rău. Ştiu că cram odată cu el si cu Vlahuţă la:
Constanţa si cl începe să ne spuie de niște planuri comerciale, i
ER
pe care voia să le realizeze, când Vlahuţă îi spune: « Ia ascultă mil!
Tu nu esti om de comer}; arta lui tat'tu te mănâncă; tu ești un
artist ratat ».
NIV

Un fiu al Căpitanului Creangă, ştiu că e un tânăr arhitect

întors din Paris, care a construit edificiul unde a fost acum câtva!
timp palatul Marghiloman. Asa mi s'a spus. Mai știu că în maha-!
laua noastră nu era canalizafie pentru apă, ca acum, ci apa se.
LU

aducea cu sacaua de către apari. Aparul care aducea apă în maha-;

laua noastră, era celebrul Hulup, pe care îl știam noi. |
Intr’o zi se întorcea Creangă si cu bäiatul lui, elev la Școala
RA

militară, si se întâlnesc cu Ilulup, cu care Creangă era pricten.

Creangă se opreşte să vorbească cu aparul, pe când băiatul,
probabil ca să nu se compromită, s'a depărtat. Atunci Creangă!
NT

zice: « Uite, băiatului îi e ruşine că tată-su stă de vorbă cu un

apar; ia vino încoace, domnule, si dă mâna cu dumnealui! ».
Acum se mai spune — cu nu ştiu — că băiatul, fiind în Şcoala
CE

militară, nu avea note bune, sau că făcuse ceva. Când Creangă

se duce să se intereseze de copilul lui, Comandantul Școlii îi spune,
că nu merge bine. Atunci Creangă îl roagă să-l lase singur cu
băiatul, câteva momente,
I/

Se zice că rămas singur şi-a descins cureaua si i-ar fi dat vrec

câteva curele. Asa se vorbea în lași,
AS

Apoi la un congres didactic dela laşi, ca si acum, au vorbit

diferiţi profesori si erau profesori cu renume mare pe atunci,
celebri, Xenopol.
UI

Şi printre alţi vorbitori, a vorbit și Creangă. Eu cram cu tată- “meu

într'o loje, pentrucă congresul sc ţinea Ja teatru.
BC
 Y
MĂRTURISIRI LITERARE „s61

AR
A cerut si Creangă să vorbească, din stal, de unde cra. Lumea
a cerut să vorbească pe scenă, si când s'a urcat Creangă pe scenă
a jucat o întreagă comedie pe chestiunea acordării drepturilor

IB R
civile la femei, care se discuta pe atunci.
Creangă a spus că, dacă se va da dreptul femeilor, ce se vor face
bărbaţii si el? Si fiind o masă pe scenă, s'a băgat sub masă, ca de

L
frica nevestii.
A fost un haz grozav, pentrucă avea talent de povestitor si

ITY
de a mima lucrurile.
Imi aduc aminte și mi-a rămas în minte scena când a căzut
bolnav: știți că avea epilepsie, care îi venea rar.

RS
Imi aduc aminte că într'o zi la ora 2, când trebuia să intrăm
în clasă, când a pus mâna pe clantä, a căzut jos. Noi, copiii, ne-am
speriat,
A venit directorul, profesorii, l-au ridicat pe sus, l-au pus pe
VE
o masă şi directorul ne-a spus să ne ducem acasă.
_ Ne-am dus acasă unde am spus că a murit d-l Creangă si a
I

doua zi a apărut în ziare biografia lui.

UN

Pe el l-au dus la Spitalul Sf. Spiridon, unde şi-a revenit. A mai

trăit vreo 10—12 ani, dar scena aceasta mi-a rămas în minte,
când ştiam că ca murit d-l Creangă ».
trăit în mediul Iaşului si cei care n’au trăit în
L

Domnilor, am
Iaşi, greu îşi pot da seama de acea almosferä ieșeană.
RA

Am trecut si eu pe «sub plopii fără sof». Am visat si cu în

Grădina Copoului; chiar sub teiul lui Eminescu. Am văzut pe
Eminescu; n'am vorbit cu cl, pentrucă eram copil.
NT

Liam văzut în acea epocă pe când fusese bolnav si se întor-

sese; acum îi era mai bine.
Imi aduc aminte că noi copiii ne ţineam după el si îl arătam
CE

«uite, ăsta e Eminescul».

Ducându-mă odată la Academie, aici am văzut manuscrisele
lui Eminescu; e lucru foarte interesant de văzut: le cerea Ibrăi-
I/

leanu dela Iasi, dar ştiu că Academia nu permitea decât să le

consulfi acolo. E întâi o caligrafic frumoasă: scris mărunt, corect.
IAS

Şi astăzi când mă duc la Iași, când şi când, cu adevărată volup-

tate cutreer străzile Iaşului, oprindu-mă la fiecare colţ, căci imi
aduc aminte locurile pe: unde am copilărit şi întreaga istorie
-a Tasului.
U
BC
 Y
AR
562 REVISTA FUNDATIILOR REGALE |

|
Cred că n'am să vă obosesc citându-vă câteva lucruri pe care

IB R
le-am scris cu ocazia morţii lui lon Nădejde:
D-voastră ştiţi prea puţin despre acest om, pe care eu îl numesc
«ultimul enciclopedist român », \
+
Era un om de o cultură vastă și credea în mişcarea ateista, |

YL
pe care o adusese revista Contemporanul, scoasă de Ion Nădejde,
si de un grup de oameni foarte culfi. !
Curentul acesta ateist s'a întins si la Seminarul din Socola,!

SIT
unde un băiat a avut odată imprudenja să spuie că nu există!
Dumnezeu. S'a auzit la Direcţia Școlii si băiatul a fost dat in!
conferință si trebuia dat afară din şcoală, dacă nu-i lua apărarea, |
Erbiceanu, vechiul latinist si elenist, care venea călare la Școală.
ER
Seminarul nu era în laşi ci la Socola, unde e astăzi un azil de!
nebuni, si din Iaşi, de unde şedea, Erbiceanu pleca să find lecţii
la școală. Liisa calul în livadă şi ţinea curs. Se povesteşte că într'c;
NIV

, fiind geamul deschis, calul i-a cunoscut glasul şi, venind, 2!

hijgat capul pe fereastră. - |
Acest Erbiceanu era un om foarte bun. Văzând că conferinţa.
LU

ia în serios splisa unui copil, a spus: «Dar, domnilor, suntem:

oameni serioşi; ce puneţi atâta bază pe spusa unui copil? ».
Și aşa a scăpat seminaristul ateu; astăzi e profesor, un preot.
Incă un exemplu: doi bäeli care astăzi sunt preoţi, unul dintre ci
RA

trecuse dela Iaşi la Bucuresti, de unde îi scria celuilalt si într'c!

carte poştală termina cu aceasta: e Cât despre Dumnezeu, am aflat
siaur că nu este ». Există această carte postală si am citat exemplul
NT

ca să arăt cum era spiritul în acea vreme,

Dacă pentru Junimea au rămas acele două cunoscute cart’
ale lui Panu şi Iacob Negruzzi, iar acum se publică in e Convorbiri
CE

Literare », o serie de scrisori dintre Duiliu Zamfirescu si Iacob

Negruzzi, despre cealaltă mişcare, dela Contemporanul, s'a scris
foarte puţin. A scris I. “Teodorescu în « Adevărul »; am scris cu
ceva, d-na Isabella Sadoveanu,
I/

|
ŞI ar fi foarte instructiv să se ocupe cineva mai aproape de
AS

această mişcare, foarte interesantă din punet de vedere social şi

pedagogic.
- |
Vorbind de mediul scolar, trebue să mărturisesc că am fost
UI

un şcolar foarte prost și, credeţi-mă, datorese foarte putin școlii

lot ce am învățat, am învățat sinyar. Cum se învăţa pe atunc
BC
 Y
MĂRTURISIRI LITERARE 563

AR
cred că şcoala reusea adesea să prostească pe copil. Când era vorba
să învăţ carte nu învăţam si citeam alte lucruri, care nu erau de

IB R
măsura minţii mele de atunci; totuși mă chinuiam să le înţeleg.
Vasăzică, aceste lucruri ne atrăgeau; şcoala ne respingea.
Mărturisesc însă ceva: eu nici până în ziua de azi, nu ştiu gra-
matica și sintaxa, dar mă mângâi pentrucă şi Creangă spunea că

L
scrie «după ureche». Si cu scriu după ureche.
Am fost premiat de Academie, dar asta nu mă împiedecă să

ITY
nu știu gramatică. Cred că gramatica e numai ca să vorbeşti de:
ca, pe când în scris e altceva.
A venit odată împrejurarea să [iu si cu dascăl, pentrucă în

RS
viaţa mea am avut diferite ocupaţii si meserii.
La scoala de marină, a copiilor de marină, care învățau meseria,
pe lângă electricitate, matematică, navigaţie, trebuiau si lucruri
VE
mai civile, ca istorie, geografie. Si ce s'au gândit ofiţerii dascăli?
Pe acestea să le dăm ăstuia; trebue că le știe, că nu degeaba scrie
literatură. Vasăzică a trebuit să înv: if pe copii gramatica, pe care
I

nici eu n'o știam. I-am învățat să scrie după ureche și mi se

UN

întâmplă când mă întâlnește câte un fost elev de al meu să-mi

spuie: « Domnule, mai învăţat să fac o scrisoare, un raport, co-
rect ». Trebue să vă spun; am văzut oameni care ocupă cele mai
înalte situaţii sociale, dar care scriu oribil: nu pot să facă o scri-
L

soare, un raport, un memoriu ca lumea; nu pot să facă o frazä

RA

corectă. Si unii dintre ci au învăţat foarte bine gramatica, au ieșit

premianţi în sintaxă, dar nu sunt în stare să scrie. Vreau să vă
spun că n'um nimic de datorat școlii.
NT

Nici în şcoala militară n'am avut profesori prea buni, încât

singur m'am pregătit.
Evident, cartea care m'a pasionat în copilărie, ca şi pe d-v.,
CE

a fost de sigur celebrul Robinson.

Mi-a făcut o impresie grozavă si, pentrucă se potrivește cu spi-
ritul meu de vagabondaj, de marinar, o citesc și acum cu plăcere.
I/

Au venit pe urmă Jules Verne si alţii. Literatura adevărată

care m'a format a fost a lui Zola, Maupassant, Flaubert, Loti.
IAS

Ştiu că la școala militară, în primii ani, am vrut să facem o re-

vistă literară, cum se întâmplă astăzi.
Autorităţile militare de pe vremea accea aveau cu totul altă
părere, aşa că tentativa noastră a fost pedepsită cu carcera, pur şi
simplu.
U
BC

6*
 Y
AR
504 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Când mă duceau la carceră, am băgat în pantaloni un volum de

IB R
Zola, mi se pare «La Terre » — pentrucă nu aveam voie cu cărți
în carceră — şi acolo l-am devorat pe Zola.
Atât de mult mi-a plăcut Zola, încât când m'am dus la Paris
cunosteam străzile pe din afară, din romanele lui Zola. Din romanul

YL
8 L'Argent», cunosteam străzile din jurul Bursei si ştiam anume!
pe unde vine fiecare, din citite.
Pot spune că Zola m'a format «din punct de vedere literar». |

SIT
Pe urmă, m’a încântat grozav de mult Maupassant.
Din literatura românească, Vlahuţă, Caragiale, Gherea. Cu!
Vlahuţă am fost în foarte strânse legături de prietenie. Nu ce vreme .
să povestesc despre ei. ER
Am spus dela început că expunerea mea o să fie destul de des-
lânată si în adevăr că este.
Am spus că, datorită acestei atmosfere ieșene de atunci, cra o
NIV

mișcare revoluționară. Umanitarismul acesta, care s'a numit so-

cialism, care ştiţi că e datorit în mare parte Rusiei, nihilismul
acesta era din Rusia si de aici a fost transplantat la noi, prin doc-!
torul Rusel si Bob Codreanu. Ca o urmare, a fost înființarea. Con-
LU

lemporanului, dela lași. Ion Nădejde si fratele lui, Gheorghe Nă-

dejde, au fost scoși din învăţământ tocmai pentrucă erau creatorii
acestei mişcări nihiliste si atciste.
RA

A avut un răsunet pe vremuri procesul fraţilor Nădejde, la

care a luat parte si Bădărău, care era student, si Constantin Mille,
fostul director al e Adevărului», si el tot student. Se întinsese |
NT

această mişcare până la copii.

|
In clasa I gimnazială, îmi aduc aminte că fugeam dela şcoală
si ne duceam la întrunirile politice, de căscam gura. De ce, nu în-!
CE

feleg nici astăzi, Astăzi nu-mi plac de loc, nu pot să le ascult. Mai:
mult: veneau ţărani — era mișcare socialistă țărănească, pentrucă
socialismul nu putea prinde în pătura orășănească, pentrucă nu
avem o industrie desvoltată,
I/

Veneau țăranii la Iasi ca să se înscrie pentru pământ, căci se

făceau agitaţii pe această chestie. Imi aduce aminte că îl căutau
AS

pe Nădejde, și cum ne învecinam, cu le arătam unde şedea şi

in-:
tré bună zi, m'a întâlnit tata cum conduceam pe ţărani
la Nă-
dejde, pentrucă fugisem dela ora de clasă.
UI

Intr'o vacanţă, la o rudă a mea, m'am apucatsă împart nişte

broşuri de propagandă pentru ţărani, la stâna unor ciob ani can
BC
 Y
MĂRTURISIRI LITERARE 565

AR
nu ştiau carte; şi aceştia erau pe moşia unchiului meu, lucru im-
potriva intereselor unchiului meu, care mă ţinea în gazdă.
Imi aduc aminte că, în ora de trigonometrie, la Balet, când el

IB R
- explica foarte frumos, eu făceam pe caiet un plan de colonizare în
Congo, pentrucă cu şi cu un prieten de al meu, influenţaţi de ro-
manele lui Jules Verne, combinam un plan de organizare al unei
regiuni din Congo şi, în timp ce profesorul explica, eu căutam să

L
stabilesc proporţia între elevii albi şi elevii negri cu care aveam
că iau note; se uită la

ITY
să colonizez regiunea. Profesorul „credea
caict si nu înţelege nimic. Mi-a pus notă rea şi m'a închis.
In America n'am mai emigrat, pentrucă am trecut clasa, dar
patima vagabondajului nu m'a părăsit. |

RS
Trebue să va spun că scoala si armata nu mi-au plăcut: a fost
un mediu prea aspru şi prea puţin prielnic literaturii. Si atunci
tata mă bägase acolo pentrucă nu avea speranță să faci ceva
VE
din mine în viaţa civilă, pe când în armată ajungeai pe vremea
aceca.
Ca marinar, am putut să umblu cât am vrut.
I
UN

In copilărie trebue să vă spun că am făcut versuri, ca orice om

la o anumită vârstă. Pe atunci citisem autori români, o lucrare a
lui Stoicescu, cu portrete si biografii, care m'a impresionat grozav,
încât am vrut si cu să scriu. |
L

Când am început si eu să-mi dau puţin seama de scris, am văzut

RA

că c greu.
Mi-aduc aminte de prima bucată pe care am tipărit-o.
Eram în şcoala militară si pe acea vreme exista o luptă aprinsă
NT

între două curente: artă pentru artă şi artă cu tendinţă.

un lucru foarte ciudat, care astăzi e greu de
Era întradevăr
înțeles: atâta pasiune se punea pentru o luptă care nu interesa
CE

decât pe anumiţi oameni. |

Noi, tineretul, urmäream cu pasiune această chestiune.
Erau Vlahuţă şi dr. Ureche, care scoteau revista Viaţa in Bu-
curesti, pe de o parte; pe de altă parte, era Toni Bacalbasa, care
I/

scotea Evenimentul lilerar, la care au debutat Stere, sub pscudoni-

IAS

mul Şercăleanu, criticul Ibrăileanu și alţii.

Vlahuţă si Ureche, dar mai ales Ureche, care avea mult spirit
şi făcea ironii, își băteau joc de muncitori şi de mişcarea aceasta
socialistă. °
U
BC
 Y
566 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

AR
Eu m'am apucat atunci să scriu un articol intitulat; «D-l Vla-
huţă să ne lămurească» pe care fl iscăleam cu numele unui

IB R
lucrător croitor dela o școală militară.
Si Vlahuţă mi-a răspuns. |
Aceasta a fost prima mea tipăritură,
Pe urmă am mai scris câteva bucăţi

YL
prin « Adevărul literar »,
prin e Munca », semnate cu pseudonimul “Trotuș.
Nemulțumit, n'am mai publicat câţiva ani; lucram în adevăr
foarte greu. |

SIT
Si în adevăr am văzut că mulţi care au ușurința de scris n'au
ajuns scriitori şi nu pot să uit acest amănunt: când Vlahuţă tre-
buia să scrie, se concentra si, cum avea o figură sumbră, m'am spe-
ER
ria şi mi-am zis: « Dar grea trebue să fie meseria asta. Dacă Vla-
hufä se chinueste ca să găsească o imagine, dar eu ce mai încerc? »
Mai târziu am devenit buni prieteni; venea pe la Constanţa,
NIV

îl luam pe vapor, iar cu când veneam la Bucureşti, veneam la el.

EI îmi spunea că e greu genul meu de scris, pentrucă nu aveam
o tradiţie, și mă îndemna să scriu, căci si meritul va fi mai mare.
Spunea că Loti, când vrea să scoată ceva, băga mâna în sac și
LU

scotea orice nuanţă de scris, pe când noi nu putem face acest lucru,
pentrucă nu avem o tradiţie.
Pot să vă spun şi o ciudäfenic: revista Pagini Literare, care a
RA

apărut puţin, a produs câţiva scriitori, pe când alte reviste vechi

nau putut să producă. Foarte ciudat,
Odată cu Sadoveanu, a apărut numele Almeida, cu niște de-
scrieri admirabile; promitea un talent formidabil.
NT

A scris câteva bucăţi si s'a oprit. Cine a fost acest om,

ce s'a
făcut cu el, nu ştiu,
CE

E foarte interesant de reflectat asupra acestei chestiuni:

iată
un scriitor care, după ce dă dovezi că are talent, se
opreşte si nu
„mai scrie.
Și invers, e foarte interesant cazul scriitorului
Brăescu, care toc-
I/

mai la bătrâneţe s'a apucat să scrie. In timpul războiului,

fiind pri-
zonier la Germani, povestind camarazilor, aceștia
au văzut că
AS

are talent și sa apucat omul să scrie.

Cind am scris „Jurnal de bord care a fost premiat,
am găsit un
tipograf care să-mi scoată cartea: e] cheltuia
UI

ca să împărțim casti-
gul pe din două.
BC
 Y
MĂRTURISIRI LITERARE 567

AR
După câteva luni, eu eram în voiaj, primesc o scrisoare: cartea
nu se vinde. Am propus să o vindem la Alcalay. Cartea s'a vândut
bine pe urmă, dar totul a câștigat Alcalay, nu cu sau tipograful

IB R
care pusese capital si muncă, ci Alcalay care nu făcuse nimic. Eu
am căpătat premiul Academiei. Criticii, Academia m'au încurajat.
M'a încurajat apoi «Revista nouă» a lui Rădulescu-Motru.
M'a încurajat Gherea, Vlahuţă, Ibrăileanu.

L
Fără aceste încurajări și cele câteva volume pe care le-am scris

ITY
nu ar fi existat.
Urmează să vorbesc de Datorii uilale, pe altă dată: e problema
socială care se pune: prăpastia dintre sat şi oraş.
Sunt lucruri observate. N'am fantezie si mai toate subiectele

RS
sunt din viaţa mea.
Ca fel de scris, aș putea spune că notez ceea ce mă impresionează
si am rămas la reţeta dată de Boileau: Scrie si șterge mereu!
VE
Dar asupra unui gen literar aș vrea să vorbesc — genul acesta
la noi, al notelor — şi pot spune
de călătorie că
puţin desvoltat
sunt printre cei dintâi care am abordat acest gen: peisajele, pito-
I
UN

rescul maritim, viaţa și oamenii de apă.

Primul, Jurnal de Bord, nu este decât o călătorie a mea ca ma-

rinar în Anatolia; tot aşa si cartea Peste Ocean, când am fost în

America. Acest gen de note de călătorie e mult mai greu decât
L

pare. Trebue să scrii în asa fel încât să nu pară reportaj de gazetă;

RA

să
să faci literatură, artă, să găseşti întotdeauna coloarea locală,
găseşti observaţii noi, pe care nu le-au scris alţii înaintea ta.
Insă e un gen destul de îrumos, în care cu m'am aventurat prin-
NT

tre cei dintâi — o mândrie pentru mine — şi au spus criticii că am

reuşit să găsesc această cale de mijloc între descriptie şi anchetă.
Ca să intelegeti mai bine, să dau două exemple: Loti şi Huré?
CE

Loti face numai descriptie, iar Huré face anchetă economică, so-
cială, politică.
Eu am ales calea de mijloc, pentrucă pe omul civilizat nu-l
asupra socie-
I/

mulţumeşte numai descriplia, ci cere şi menţiuni

tätii de acolo.
IAS

In această direcţie a apărut şi o cartea d-lui profesor Ralea, dar

péni acum câţiva ani
să-mi permiteti să cred
care au ahordat marea.
U
BC
nu aveam opere în acest gen. Incă odată,
că sunt printre cei dintâi scriitori români,
Mai îndrăznesc să spun încă un lucru: nu
 Y
AR
565 REVISTA FUNDASHLOR REGALE

numai ca scriitor trebue să ai un dar, care bine înţeles trebue culti-

vat, dacă vrei să dai ceva, însă și gust: pentru a distinge calitatea

IB R
unci bucăţi de artă, trebue să ai un gust artistic, care nu se poate
învăţa, pe care îl ai dela naștere,
Sunt oameni fără studii înalte, care îți spun imediat ce e arti-

YL
stic, frumos, pe când alţii, oameni cu studii speciale, savanţi, nu
pot înţelege literatura.
Cunosc foarte multe cazuri si am să vă pomenesc unul, pen-
trucă

SIT
omul a murit: marele istorie Xenopol, care cra crudit ca sa-
vant. L-am cunoscut de aproape, dar vă pot spune că nu avea simț
artistic. Foarle curios!
Xenopol conducea revista ER Arhiva dela laşi si, pentrucă era
prieten cu tata, m'a chemat si pe mine odată, în cancelaria liceului
din Iaşi, unde se făcea trierea bucälilor venite pentru revistă, în
faţa adunării revistei, obicei dela Junimea.
NIV

Printre alţii era si A. C. Cuza, celebrul profesor de acolo, care

în tinereţe a publicat poezii, epigrame, un om de talent, cu un simţ
artistic foarte desvoltat. Și se citeau bucăţile.” Xenopol, care era
și
un minunat causeur, striga: e Ce frumos!» si ist mângâia barbi-
LU

soancle. Mie mi se păreau nişte prostii.

Cuza zâmbea: « Dar d-le Xenopol, sunt nişte prostii!». Xenopol
nu simţea nimic, le credea pe toate bune.
RA

Şi mai știu un om de seamă foarte învăţat, dar când e vorba

să aleagă o bucată artistică, pune pe nevasti-sa, care n'are
atâta
cultură, dar are gust, simţ artistic: e Asta e bună,
asta nu...
NT

Ir acelaşi lucru ca si cu urechea muzicală. Poţi

să fii un om
foarte cult și să nu înţelegi muzica, pe când
un figan analfabet
o prinde imediat.
CE

Să-mi permiteti acum să citez în această privinţă un articol al

meu « Caragiale si natura ».
Domnişoarelor si Domnilor, după cum știți părul
alb are atâtea
desavantaje, dar are şi un privilegiu ; poate
I/

să dea sfaturi celor mai

tineri.
Ştiţi că omul fuge de durere şi
AS

c: sută plăcerea si de sigur că afi

învăţat clasificarea plăcerilor : ştiţi de acolo
că toate plăcerile după
cle lasă căinţă si durere, N umai plăceril
e intelectuale, pe care le
UI

dau științele si art a, sunt cele mai durabile, care

ne mângâie în viaţă,
t JEAN BART
BC
 Y
AR
L IB R
ITY
ALTĂ LUMINĂ

RS
Intr'o dimineaţă de Iunie, doctorul după ce examina ochii
Arianei își frecă mâinile în semn de bucurie. Ariana izbulise să
zărească în oglindă, la distanță de patru metri, mişcările braţelor
VE
sale ridicate deasupra capului.
— Minunat! exclamă doctorul. Retina care era până acuma
cenușie şi întunecată, a luat o coloare frumoasă roz-portocaliu.
I

Are ca, nu-i vorbă, ici si colo câte o cută dar au să se netezească
UN

si cle, ai să vezi. Soră, îţi dau voie s'o ridici pe perne, încetul cu
încetul; s'o ferim de ametealä. Mai bine de opt luni culcată pe
spate fără pernă... n'are să-i vie ușor să stea în sus.
A fost o zi de triumf. Sora si Ariana asteptarä ora când venea
L

Marinette ca să se desfăşoare în prezenţa ci ceremonia de a luneca

RA

o mare pernă de pui sub trupul ferecat atâta vreme în nemiscare.

Primii paşi în calea cea nouă smulserä din buzele Arianci un strigăt
de durere. Spatele şi salele slăbite n'aveau putere s'o find ridicată
NT

în sus; capul îi bălăbănea pe gâtul fără mușchi ca al unui înecat

scos din apă.
— Repede, Sorä... o ceaşcă de cafea! altfel cade in sincopă.
CE

Sora dete fuga şi aduse o ceaşcă cu cafea caldă si aromată.

Ariana istovită de sforfarea făcută, se odihni în sfârşit, zâmbind
fără a putea vorbi.
I/

— N'aveti idee, rosti în sfârşit, ce încântare e să priveşti lumea

din poziţie verticală. Şi-apoi am să pot acum să-mi scot boneta
IAS

şi să văd ce e de făcut cu părul meu.

— Dacă vei mai fi având, glumi Sora, mă cam îndoiesc. Am
telefonat coaforului, să vedem ce a mai rămas din chica de
altădată.
U
BC
 Y
AR
570 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Din prima clipă îşi dădu seama marele maestru al pieptenului

IB R
că nu va avea prilej să-și arate meșteșugul, Părul Adrianei, cum
il atingea, îi rămânea în mână în smocuri dese adunate de Soră
pe un prosop întins. În scurt timp se strânsese un maldăr ca lâna
scoasă din saltea pentru dărăcit,

YL
— Are să crească la loc, doamnă, n'aveli grijă, dar trebue
răbdare. O fricţiune cu apă de colonie, atâta pot face azi.
Ariana întrebă:

SIT
—A ce semin, Marinette?
— La drept vorbind, nu cred că esti Ariana de altă dată.
— Am înţeles, rase Ariana, trebue să semän cu un căţel râios,
cu un moşneag chelbos. Să ascundem repede această pustiire.
ER
Sori, dă-mi boneta de dantelă bretonă cu trandafirasi galbeni.
Ceasul fu totuși pentru Ariana plin de neobișnuite bucurii.
Plăcerea de a mânca pe o mäsufä de bolnav așezată în pat pe
NIV

genunchi, îi părea o noutate nespus de plăcută după atâtea luni

în care îşi culegea hrana din farfuria de pe piept.
— Nu-ţi dai seama, spunea Marinettei, ce incäntätor îmi pare
să pot înghiţi ca toată lumea. Culcată drept, fără pernă, e îngrozitor
LU

de greu, de o sută de ori era să mă înnec. Doctorii care ne impun

asemenea regim nu l-au încercat ci înșiși...
Durerea ce o simţea în sale era atât de crâncenă încât nu sezu
RA

ridicată decât o oră.

— Incet, încet, are să meargă, o asigură Sora. Câte un ceas
două în fiecare zi si peste o săptămână ai să începi să umbli.
NT

— Să umble? strigă Marinette, cu neputinţă! E slabă ca un

pui de vrabie căzut din cuib. |
— Totuși va trebui să ‘ncerce: la sfârşitul lunii se închide
CE

clinica, toţi bolnavii pleacă, iar noi ne mutäm la Pornichet, în casa

noastră de vară pe malul mării. Avem si noi o lună pe an vacanţă.
— Vacanţă? zise induiosatä Ariana, ţi-o meriţi din plin, Soră
dragă. Dar cu în timpul acela ce fac?
I/

Marinette păsi repede răspunsul:

AS

— Am să scriu Superioarei unei case de convalescenţă la Pont-

château. E un loc cât se poate de liniștit, cu un parc frumos prin
care trece un râu. Cunosc pe Superioară, are să-ți dea cea mai
UI

bună odaie si am să viu si eu să petrec lingă tine luna mea de

concediu,
BC
 Y
ALTĂ LUMINĂ 571

AR
Ariana, copleșită de recunoştinţă, uita fulgerele de durere ce-i
săgetau neîncetat spatele,
Doctorul Urbain aprobă şi el ideea de a alege Pontchâteau

IB R
ca loc de odihnă.
— Nicio otravă în ochi, nicio injecție; nu-ţi trebue altă cură
decât aer curat și odihnă deplină la soare. Când te vei mai întrema,
ai să faci si plimbări într'un fotoliu pe roate.

L
In viaţa claustrală a Arianei aceasta fu prima zi însemnată

ITY
cu o pictricică albă. Noëlle, îndată ce află de fericita schimbare
ivită în regimul Arianci, se grăbi să-i anunţe că va scrie la Paris
nepotului ei Paul, să petreacă două luni de vacanţă la Pontchä-
teau lângă convalescentă. Vestea pricinui Arianci o nespusă bucurie,

RS
Gândul de a vedea după aproape un an de înstrăinare, pe cineva
de ai săi, pe Paul, cel mai vechi prieten al copilăriei sale, îi dădea
aripi de bucurie,
VE
— Părinte, spunea canonicului, parcă mă tem de atâta fericire,
picrdusem obiceiul de a simţi asemenea binecuvântare. Mi-ai
lămurit atât de bine nepreţuila valoare a suferinţei încât nu mai
I
UN

sunt ca altădată, lacomă de fericire.

— Aici, copila mea, greşeşti. N'ai înţeles aşa cum trebue
nemărginita iubire cu care ne înconjoară Dumnezeu dacă stai la
îndoială când e vorba să primești bucuriile ce ni le dăruește.
L

Marele meșteșug pentru a cunoaște fericirea stă în deplina

RA

împăcare cu divina Lui voinţă, în durere ca si în bucurie.

D-la, aproape fără să știi, ai îndeplinit această datorie în cursul
lungii d-tale boli. Si la urma urmei mărturiseşte că n'ai fost
NT

tocmai nefericită, aşa e?

— Ai dreptate, Părinte; am suferit mult, dar a suferi si a fi
nefericit nu e chiar acelaşi lucru.
CE

Ariana întorcea acum o pagină nouă în cartea vieţii sale:

„Întâi si întâi, încercarea de a umbla cu paşi mărunți şi sfiosi în
jurul patului de care se rezema cu o mână, pe când Sora o proptea
încolăcindu-i cu braţul mijlocul. Foarte încet si cu stăruitoare
I/

răbdare, reintra: treptat în viaţa verticală. Un vârtej de bucuric

IAS

cuprinsese pe cele două prietene. Obloanele lärgindu-si câte puţin

deschizătura, lăsau să pătrundă în cameră tot mai multă lumină.
In locul plăcilor de mătase neagră Ariana purta acum ocheiari
cu sticle gălbui.
U
BC
 Y
AR
572 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Doctorul, în bucuria biruinfei, îi adusese într'o zi un buchet

cules în marea grădină de trandafiri din jurul vilei lui, la câţiva

IB R
kilometri de Nantes. Acolo isi petrecea el Duminicile, după ce asculta
slujba la Catedrală si făcea un grăbit ocol prin odäile operalilor săi.
Scurtul răgaz al acestor zile îi întrerupea munca strivitoare înce-

YL
pută la opt dimineaţa si dusă neîncetat până la douăsprezece
noaptea. Nu-si lua timp să räsufle între clinică, prelegerile la Școala
de Medicină, orele de consultaţie si neobositele lucrări personale

SIT
care îi răpeau jumătate din noapte odihna.
— Merge bine! zise radios, ochiul drept a recăpătat o zecime
de vedere; s'ar părea că nu e mare lucru dar ai să vezi că tot e ceva,
In orice caz, ai să poţi să umbli singură prin casa şi grădina d-tale.
ER
Cât despre cel stâng... nu prea face parale, dar poate va vrea
Dumnezeu să nu ne joace vreun renghi.
— Crezi asa dar, doctore, că ar putea si el...
NIV

— De..., răspunse doctorul, n'ar fi cu neputinţă după groaznica:

ciocnire. .
Ariana nu-și oprea gândul nici măcar în treacăt asupra unci
LU

prevestiri de nenorocire. Marinette la rândul său, pentru a-i săr-

bälori convalcscenta, îi aduse într'o zi un imens buchet de cam-
panule. Niciodată nu finuse Ariana în mâini un mănunchi atât
de bogat. Işi cufunda obrazul în prospetimea lui umedă; toate pă-
RA

durile îi reveneau în minte cu înviorătoarea lor mireasmä.

— Ah, Marinette, exclama, uite ce drăgălaş își fin capul plecat!
Sunt frumoase ca rochia de bal a unci zâne. Sunt destul de adânci
NT

ca să poată regina Mab a lui Shakespeare să ia în corola lor o baie

de rouă. Jar albastrul lor!... Il zăresc foarte bine. Am păstrat
în memorie toate nuanțele de albastru ce am cunoscut si iubit.
CE

Albastrul cerului ușor si fără fund, albastrul adânc si concentrat

al mării, albastrul rece de lapis-lazuli care aminteşte apa impic-
trită a ghețarilor, albastrul catifelat de levănţică, albastrul somp-
tuos al safirelor... toate nuanțele de albastru, Marinette, trăiesc
I/

în mine și nu vor înceta de a trăi, chiar de as pierde şi ultima

AS

fărâmă de vedere. E o comoară pe care nu mi-6 poate nimeni

răpi. Cu cât merg, cu atât imi dau seama că omul nu cu ochii vede
ci cu sufletul. Campanulele astea atât de netede, atât de lucii
UI

sub mângăerea degetelor, țesutul lor atât de gingaş si mătăsos,

petalele desenând colțuri regulate cu exactitatea geometrică a
BC
 Y
ALTĂ LUMINĂ 573

AR
unei constelații... campanulele tale, Marinette, nimic ‘nu le va
putea şterge din viziunea mea interioară. |
Ariana se îmbăta de propriile sale cuvinte. Viaţa sa împri-

IB R
măvărată o exalta.
Sosi în sfârşit ziua plecării. Pe când îi punca Sora lucrurile
în geamantan, uşa se deschise ca izbitä de vânt şi Ariana se simți

L
deodată strânsă în braţele unui tânăr înalt care exclama pe când
îi acoperea obrazul cu särutäri:

ITY
— Ariana 1... Ce bine îmi pare că te văd iar, Ariana, drăguță!
— Paul, şopti Ariana prea mişcată pentru a vorbi, Paul!
tu estil '

RS
— Da, zise Paul, eu sunt! Te iau cu mine, plecăm... Jos
clinica, jos operaţiile! Să vezi ce bine o să petrecem... Unde
mergem? Habar n'am şi nu-mi pasă; plecăm, asta-i totul,
Stringed mâna Marinettei, zăpăcea pe biata Soră, îi lua din
VE
braţe lucrurile şi le îndesa în valiză cu dibăcia neîntrecută a omului
care a umblat mult prin lume.
I

Era un băiat înalt, zvelt, bine croit, cu cap mic, cu păr negru
UN

lucios, strâns lipit pe feast’, amintind barijul lui Pierrot. Avea

ochi de cărbune, vioi si deosebit de mobili, nas în vânt, gură mare
cu buza de jos resfrântă şi un zimbet larg luminat de alba stră-
lucire a dinţilor. Din toată fiinţa lui se revărsa o sclipitoare vita-
L

litate, o neînvinsă tinereţe. Chipul lui, când poznas când înnobilat

RA

de gândire sau de duioşie, ispitise pe mulți portretiști şi ar fi făcut

gloria unui actor de înaltă comedie. .
Ariana plecă la Pontchâteau dusă până la maşină în braţele
NT

sofeurului si însoţită de un alai de Surori fluturând alb ca un stol

de porumbei. Proptită între perne ca un obiect preţios, cu mâinile
într'ale Marinettei si ale lui Paul aşezaţi lângă ca, se simţea ametitä
CE

de bucurie ca un prizonier în ziua ieșirii din temniţă.

La Pontchâteau, Superioara, când o primi din braţele sofeurului,
scoase un strigăt de uimire. Trupul redus la mai nimic, era atât
I/

de uşor încât îl purtă fără greutate până la un jet. Ariana, istovită

de drum, n'avea putere nici să zâmbească nici să rostească un cuvânt.
IAS

Superioara schimbă o privire cu Marinette şoptind:

— Mi-afi adus-o ca să moară aici?
Cu degetele pe pulsul aproape inert al bolnavei, Superioara
o însoţi până în cameră şi ajută Marinettei s'o pună în pat. Dar
U
BC
 Y
AR
574 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

nici obcoseala nici slăbiciunea nu izbuteau să ştirbească bucuria

IB R
Arianei. Prima seară fu o adevărată orgie de veselie. Marinette
cânta: «Ma tonquiqui », și «La Madelon », așeza pe părul Arianci
cea mai frumoasă basma roz cu verde și îi rânduia cărțile si sti-
elele cu parfum, Cutreeră apoi târgușorul în căutarea unci camere

YL
pentru Paul, și o găsi în sfârșit faţă în faţă cu ferestrele Arianci.
— Are să-ți placă nespus de mult Paul, ştie ca tine mii de
versuri, a studiat ca și tine pictura, însă la Paris, în atelierul lui

SIT
Julien. Are mâini mari si minunate, atât de dibace încât face tot
ce vrea: pictează, modelează statuete, coase, face din nimica,
din trei zdrenfe, păpuşi încântătoare, Serie versuri, romane,
drame si comedii, ba uneori izbuteşte să le vadă representate
ER
injghebänd singur costumele si decorurile si jucâud el însuși rolul
principal. Si eu toate astea, n'a cunoscut niciodată adevăratul
succes, A fest pentru el un blestem de a fi dăruit cu toate talentele
NIV

în loc de a avea numai unul și bun. Ai să vezi, are să-ţi fie nespus
de drug.
Peste scurt timp Ariana recăpătă destulă putere ca să poată
LU

fi dusă într'un fotoliu cu roate în grădina unde rămânea toată

ziua,
la umbra unui magnolia înflorit. Parcul era imens, plin
de pace
si de tăcere ca un cimitir. Intinsă pe un chaise-longue, Ariana
petrecu cincizeci de zile minunate sub un cer fără
RA

nouri, în care
niciun strop de ploaie nu veni să turbure seninătatea lungilor
ceasuri
scăldate de soare. Imbrăcată întrun kimono de catifea albastră
ca safirul, învelită cu o pelerină de blană ușoară şi mlădioasă,
NT

Ariana trăi clipe atât de dulei încât se învinuia fiindcă nu găsea

cuvinte destul de fierbinţi pentru a-și rosti recunoştinţa
fafa de
Dumnezeu. Tesitd la liman dintr'un abis de întunerec si de
CE

suferinţă,
i se părea că i-a fost hărăzită, ca lui Adam în Paradis, ne mai po-
menita fericire de a primi deodată din mâna Atotziditorului,
minunea fără seamăn a universului în toată luminoasa lui splen-
I/

doare.
« Viaţa mea întreagă petrecută în genunchi, îşi
zicea în când,
AS

mar fi deajuns pentru a mulţumi lui Dumnezeu ».

Paul şi Marinette se luau la întrecere care s'o copleşească
cu mai multe duionse îngrijiri. Uncori isi împleteau mâinile, cum
UI

fac copiii în jocul «la groapa cu furnici » alcătu

ind un scaun pe
care se așeza Ariana -
agäfatä cu braţele de umerii lor. Astfel o
BC
 Y
ALTĂ LUMINĂ 575

AR
duceau până la malul râului ce străbătea parcul. Acolo Paul
întreba:
— Tu vezi apa? .

IB R
Raul curgând în josul unei rape era prea departe ca să-l poală
zări Ariana cu zecimea ei de vedere. Dar totuși percepea ceva
luminos, ceva miscätor, cu mii de scântei de soare si aceasta era

L
pentru câtesi trei prietenii un adevărat triumf. După o lună Ariana
începu să umble. Rezematä de braţul ocrotitor al Marinettei,

ITY
putu să meargă în sufragerie si să mănânce ca orice om, aşezată
la masă. Pentru a nu obosi răbdarea prietenilor ci, îi trimitea
adesea să facă lungi plimbări si rămânea fără alt tovarăș decât
magnolia în floare, scăldată în dulcea înserare a pacinicei grădini.

RS
Luneca printre degete un sirag de perle de cristal ale căror fațete
cu luciri de curcubeu scânteiau sub razele soarelui. Ochii săi
acomi de tot ce sclipea, strălucea, radia, parcă se hräneau cu orice
VE
era lumină. Jocul razelor oglindite în cristal îi ţinea de urit ca o
prezenţă vie si îi împlinea din belşug toate dorinţele.
I

Scrisorile către Noëlle răsfrângeau bucurie si nădejde fără

UN

a trăda durerea arzătoare de a nu afla niciodată vești despre Adrian.

Găsi totuşi în inima sa un mod ingenios de a se apropia de el.
a Să trimit Noëllei un portret, îşi zise, ca să vadă el că nu sunt
desfigurata ».
L

— Paul, zise într'o dimineaţă, dacă nu m'am făcut prea uritä,

RA

vrei să-mi faci portretul?

Iși ascunse părul sub o basma de mătase albastră şi Paul pictă
un portret în care chipul ci redus, cu pleoapele lăsate, cu gura
NT

tristă, amintea, după spusele Marinettei, o Sfântă Ana zugrăvită

de un elev al lui Leonardo da Vinci.
Pictura trimeasă Noëllei fu primită cu exclamări de bucurie
CE

si mii de comentarii din partea Noëllei si a lui Petre.

— Ştii ceva despre unchiul tău Adrian? întrebă într'o zi Ariana
pe Paul. _
I/

Mare lucru nu ştia nici Paul; aflase numai că Adrian si Gaby

petreceau vara undeva pe malul mării.
IAS

Pe malul mării... Cuvintele trezirä în mintea Arianci, cu o

putere de halucinație, o plajă cu nisip de argint, cel mai catifelat
pe care-l mângâiaseră vreodată mâinile sale. Acolo petrecuse ca
cu Adrian trei zile de aur, trei zile fără seamăn, a căror amintire
U
BC
 RY
376 REVISTA FONDATIILOR REGALE

RA
îi stăpânea încă toată fiinţa. Prin ce dibace ocoliri, ce migăloase
pregătiri, ce misterioasă complicitate a întâmplărilor izbutise să se
regăsească cu Adrian într'un colț de lume pierdut, unde nimeni

LIB
nu-i cunoştea ?... Nici ea nu mai știa. Isi amintea numai de acele
trei zile trăite alături de el în deplină deslegare de orice cătuşe,
în beţia singurătăţii în doi. Ferecaţi ca prin vrajă în nespusa fru-
musefe a cerului şi a mării, trăiau ascunși în inima unui imens

ITY
safir, al cărui albastru de o nemaipomenită limpezime și adân-
cime fi încercuia şi îi despärtea de lumea înconjurătoare.
Disdedimineaţă porneau din neinsemnatul hotel unde puteau

RS
să treacă nebăgaţi de scamă, ducând plasa cu merinde, si se cui-
băreau în marginea unei pădurici pe malul mării. Acolo lăsau să
picure strop cu strop ceasurile zilei de încântare uitând de lume,
IVE
asemănători cu driadele si aegipanii fericitei Hellade, fără gânduri,
fără griji. Dragostea lor de obicei îngreunată de analize sufletești,
de istovitoare strădanie de a cuceri cel puţin o aparenţă de armonic,
deschidea acum largi aripi albe cu care pluteau fără pondere în
UN

azurul străveziu, ca un pescăruş asternut pe vânt.

Adrian găsea în pădurice tot ce-i trebuia pentru a injgheba
pe mal, acolo unde valurile încete veneau să moară molcom pe
nisip, un adăpost alcătuit din cearceaful de baie întins pe pari
AL

ca un umbrar. Nu puteau asemui cu nimic farmecul acestui răgaz

răpit tiranicei lor vicţi de oraş. In usoarele costume de bac, desvä-
R

luindu-si ca marmorele antice aproape întreg trupul biciuirii vân-

tului şi a valului şi năvalei de aur a luminii, fnnotau aläturati,
NT

fără un cuvânt, exprimând doar în zâmbete și priviri topite una

într'alta fericirea care le inunda sufletul. După lungi războiri cu
talazul, sc odihneau pe nisipul cald care se lipea de pielea lor udă
CE

cu mii de sclipiri argintii. Trupurile aproape desrobite de vestmânt,

sufletele desgolite, infloreau într'o pace care venea din începuturile
lumii şi avea parcă să dăinuiască până în vecinicie. Mai erau undeva
I/

pe pământ orașe de piatră și de glod, case cu ziduri ce ascund

splendoarea cerului, a amurgului şi nemărginirea zărilor? Mai
AS

erau oameni în vestminte grele care împart fără noimă minunata

bogăţie a zilelor in mii de mărunte, vremelnice îndatoriri? Toate
picriseră; lumea nu mai era decât nisip argintiu, aromitor foșnet
UI

de unde, freamät de cetini mângâiate ușor de un vant zglobiu si

sältäret ca un faun.
BC
 ALTA_LUMINA 577

Y
AR
Ariana, lunecată dealungul lui Adrian, cu capul in cuibul bra-
tului lui, şoptea din când în când: -
— Eşti fericit, drigufule?

IBR
Adrian nu simţea nevoia să răspundă; fericirea se răsfrângea
din el ca însăşi suflarea vieţii. Rezemat în cot, privea lung chipul
mic, cercuit strâns de mătasea roșie a basmalci. Simtea nedeslusit
că dintr'ânsa, din Ariana, se revărsau încântarea, duioşia și seni-

YL
nătatea în' care se cufunda ca într'o undă. Prea copleșit de farmec
cuvânt, lăsa să i se înalțe din suflet un imn de
pentru a rosti un
recunoștință către aceea din care izvorea atâta fericire.

IT
— Toată frumuseţea acestei clipe, tu esti; minunea cerului si
co-
a mării, tu esti; uitarea și desrobirea, îmbătarea fără seaman

RS
Fără tine aş fi trăit ca ceilalţi
vârşitoare ca durerea... tu eşti.
e...
oameni înnecat până în gât în muncă, griji, desarte näzuint
.
N'as fi cunoscut neţărmurita inaripare ce mă ridică spre înălțimi
VE
Starea lui sufletească abia se închega lăuntric în cuvinte netă-
murite si fugare ca nourasul ce plutea sus de tot, navă argintie,
° |
tivită cu lumină.
NI

— Dormi, şoptea Ariana, mi-e drag să te văd dormind , somnul

tău îmi spune lucruri pe care treaz nu mi le spui.
LU

Smulgându-şi cu greu privirile de pe chipul aplecat asupra lui,

Adrian închise ochii. Somnul căzu fulger peste el, ca în ceasurile
uşoare ale primei copilării. Ariana se ținea să nu adoarmă; voia
RA

să se cufunde, să se topească în fericirea din care se temea să piardă

cea mai mică fărâmă.
Trecu un ceas plin de o seninătate paradisiacă. Ariana tot nu
NT

dormea. Asculta suflarea adâncă si regulată ce îi sälta ritmic capul

rezemat pe pieptul larg si oaches dăruit cerului şi vântului. Trupul
lung, vânjos şi zvelt, părea că sculptează într'un bronz viu însăşi
CE

statuia Somnului. Părul din pricina umezelii își recăpătase undele

naturale şi cădea pe frunte în bucle dese. Ariana privindu-l, zäm-
bea din toată fiinţa sa cu sufletul îmbătat.
După un răstimp fu în picioare dintr’un salt. Simţea nevoia de
I/

a se mişca, de a revărsa în cuvinte sau gesturi prea plinul ce o

IAS

fneca. Deodată, faţă ’n faţă cu nemärginita mare, trup mititel îm-

brăţişat de strâmtul tricou roşu, începu să joace. Picioarele abia se
deslipeau de catifeaua moale a nisipului; înguste şi albe lunecau
desemnând mii de neprevăzute izvoade, pe când corpul purtat de
U

7
BC
 RY
578 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
un cânt lăuntric, întovărăşea cu o mlădioasă legănare aproape
nesimţită ritmul paşilor mărunți. Braţele larg deschise cu palmele
spre cer, capul lăsat pe spate, urmau tăcuta unduire a corpului în-

LIB
tins ca un arc. Se învârtea încet pe loc, își relua prima atitudine
încordată, apoi iarăşi se încovoia în onduläri ca o trestie abia atinsă
de vânt. Un zâmbet de extaz îi modela ca o lumină interioară chi-
pul transfigurat. Ingustul umăraş al tricoului se desprinsese din

ITY
loc şi apăru un sân mic şi îndrăzneț, Conturul fraged îi dădea far-
mecul fnduiosätor ce învăluie orice lucru de o prea desăvârșită
frumuseţe menit să piară.

RS
Ariana dansa; strigătul ce-i năvălea din inimă; « Mulţumescucţi,
Doamne, mulţumesc pentru atâta fericire! », ar fi sugrumat-o dacă
nu l-ar fi exprimat într'un avânt al trupului pornit ca pentru zbor.
IVE
Nu-şi dădea seama că Adrian, desteptat din afipire, o privea de un
răstimp. Dintr’o mişcare căzu lângă el cu obrajii aprinsi. Rosca la
pândul că fusese pândită in negrăita ci întâlnire faţă "m faţă cu
Dumnezcirea, pe care nu şi-o putea închipui decât milostivă și plină
UN

de îndurare pentru păcatul iubirii lor. Inainte de a rosti un cuvânt

băgă de scamă că din ochii lui Adrian se prelingeau lăcrămi. Lune-
cau dealungul tâmplelor si umezeau obrazul Arianei aplecat de-
AL

asupra lui.
— Ce ce, iubitule? Ce s'a întâmplat?
— Nimic... nimic, răspunse Adrian cu glas scăzut, te priveam
R

cum dansai... colo, în lumină... Prea cra duios... prea era

dulce... Atâta fericire... atâta dragoste... Nu mai puteam.
NT

Ariana nemiscati, simţea si ca că trăiau în acea clipă culmea

iubirii lor; că atinseseră înalta răpire ce nu mai poate fi depăşită.
CE

Cu ochii închiși, cu degetele înlănțuite, sara până seara să picure

orele încete, inundati de recunoștință, într'o îngenunchiare a în-
treg sufletului, fără a îndrăzni s'o turbure cu vreo vorbă,
Marinette, întorcându-se cu Paul dela o plimbare în imprejurimi,
I/

găsi pe Ariana îngândurată, cu ochii pierduţi in depărtare, cufun-

dată în viziunea interioară care-i ținea loc de tot ce alcätucste
AS

pentru alţii decorul vieții de toate zilele.

— Sa plictisit rău singură de tot biata fetiţă? întrebă Marinette.
Ariana zâmbi fără a răspunde.
UI

— Eu unul, zise Paul, cred că nu c niciodată singură. Are în

cap un tealru de păpuși care-i fine de urit în lipsa noastră,
BC
 579

Y
ALTĂ LUMINĂ

AR
Vindecarea Arianei propäsea din zi în zi. Intr’o scară, singură
în grădină cu Paul, exclamă deodată:
— Lunal... Inchipueste-fi Paul... O. vid aproape cum 0

IBR
vedeam altădată. Bineînţeles e cam neprecisă ; are un obraz umflat
„parcă ar durea-o mäseaua; dar mi-a spus doctorul dinainte că va
trebui să mă mulțumesc cu o vedere aburită, cu contururi nesi-
gure. Totuşi e atât de splendid şi peste aşteptările mele, încât îmi

YL
vine să cad în genunchi aici, în mijlocul alcei, ca să mulţumesc lui
Dumnezeu.
— Dacă vrei, zise Paul, mă îngenunchi și cu lângă tine; bucu-

IT
ria mea e ca si a ta de mare.
Peste zece zile cei trei prieteni se înapoiază la Nantes säturafi

si a nemărginirii spaţiilor. RS
_ de aer curat, de odihnă, cu ochii lärgili de privelistea largilor zări

ci din str. Emile Souvestre, isi

VE
Marinette, întoarsă în căsuţa
reluase viaţa de infirmieră. Paul, găsind foarte plăcută șederea la
Nantes, îşi căută o cameră nu departe de Ariana, care nu mai lo-
cuia în clinică ci în casa de convalescentä a ordinului Sf. Augustin.
NI

Doctorul îi spusese:
— De acum trebue să duci o viaţă normală însă fără a te obosi.
LU

_ Aisi vii de două ori pe săptămână la clinică să urmezi tratamentul

necesar pentru întărirea retinei care s'a purtat atât de bine şi s'a
lipit frumos la loc. Nici gând să te întorci în ţară. Doar n'avem
RA

să primejduim o izbândă atât de îmbucurătoare într'o călătorie

de mii de kilometri, expunându-te la zguduiri care ar face harcea-
parcea tot ce am dobändit.
NT

Ariana trimitea Noëllei scrisori care îi trâmbiţau bucuria.

Ştia bine că si Adrian le citea și în gând se revedea întoarsă în casa
ci dela Bucureşti. Se întreba însă dacă va mai putea acum cu inima
CE

înnoită să reia viaţa de altădată. Iubirea pentru Adrian nu scăzuse,

însă ceva într'însa da înapoi în faţa trădării de ficce minut şi de-
părta dela ca gândul de a-și mai clădi fericirea pe asemenea te-
I/

melii. De altfel, se gândea mai degrabă la noua sa existenţă si la

adânca mulțumire de a relua activităţile întrerupte atâta timp.
IAS

Să lucreze, să citească, să se plimbe, să cânte la pian... Crezuse

atâta vreme că toate acestea erau o lume închisă pentru ca. Acum
găsise o Soră veselă şi drăguță, care o învăţa să împletească. Lecţia
stârşea de obicei cu lacrămi de descurajare. « Niciodată, niciodată
U

7%
BC
 RY
589 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
n'am să izbutese » repeta Ariana. Se mustra amar fiindcă, nesoco-
tise până atunci lucrările femenine atât de uşoare și de folos. Ince-
puse să ia si lecţii de citire cu alfabetul Praille. In fiece zi o podidea

LIB
altă desnădejde; greutăţile păreau de neînvins şi-i cereau o stiruinfa
supraomeneascä. Se oprea înspăimântată în faţa stavilelor ce i se
ridicau în cale în orânduirea vieţii ei de oarbă. Nu-si putea închipui |
în viitor lungi zile sarbede petrecute în trândăvie. Vroia să înveţe

ITY
tot, să învingă tot si să-și întemeeze alături de ceilalți o viaţă
aproape la fel cu a lor, plină de aceleași plăceri, la care se adăuga
si mulfumirea greutăţii biruite.

RS
Odette Chantal, elevă a lui Cortot, venea de două ori pe săptă-
mână să-i dea lecţii de pian. Ariana vroia să învețe după ureche
bucăţile ce nu le mai putea citi cu ochii. Odette, cu o răbdare nea-
IVE
şteptată la o femeie de vârsta sa, cânta si iar cânta de câte zece ori
fiece pasaj până să-l sape în mintea elevei. Asezaserä pianul în
dreptul ferestrei cam piezis, ca să cadă toată lumina pe clape.
Ariana zărea nedeslusit albeţea fildesului si de câte ori izbutea să
UN

cânte o sonată de Bethoven sau o nocturnă de Chopin, îi năvălea

în suflet un val de adâncă recunoştinţă către Dumnezeu care-i
hărăzise darul de a mai zări puţină lumină.
AL

Era o toamnă deosebit de blândă si durerea ascunsă în sufletul

Arianei se ridica mai rar din adânc până la suprafaţa gândurilor.
Târtejul multiplelor îndeletniciri acoperea întru câtva glasul inte-
R

rior care-i amintea neîncetat infirmitatea sa, dragostea sfâșiată,

ameninţarea mereu trează a întoarcerii bolii si prăbuşirea într'un
NT

abis mai negru decât cel din care abia icşise. Pentru a face Noëllei
plăcerea de a primi ceva din mâna sa, învăţa să scrie la mașină.
CE

Neputând deslusi literele, lipise pe clape ici si colo câte un mic disc
de hârtie rosie sau verde care-i serveau drept puncte de reper. Dar
cra greu, nespus de greu. 1 se părea că urcă neîncetat o coastă po-
vârnită, a cărei culme n'o zărea.
I/

« Aceasta c viaţa mea cea nouă, își zicea, trebue să mă obis-

nuese cu ca; trebue să ajung să-mi pară ușoară 2.
AS

Se gändea la convorbirile cu bătrânul canonic asupra puterii

de răscumpărare a durerii. Ii spusese într'o zi:
— Isus n'a venit pe pământ numai ca să ne înveţe să trăim
UI

cu sfinţenie; a vrut si să ne arate prin chinurile Sale că suferința

e necesară deoarece printr'insa a răscumpărat, El, nevinovatul,
BC
 581

Y
ALTĂ LUMINĂ

AR
toate păcatele neamului omenesc. A vrut să ne facă să înţelegem
că durerea are darul nepretuit de a răscumpăra greşelile altora
D-ta, copila mea, nu poți ști al cui suflet îl mântuiești prin fiece

IBR
lacrimă ce versi. Gândul acesta oare nu e deajuns ca să te împace
tä,
cu orice durere? Nu te face s’o priveşti ca pe.o comoară neistovi
îm-
din care putem culege cu amândouă mâinile binecuvântări de

YL
prăştiat asupra fiinţelor scumpe?
— Părinte, nimeni până acum nu mi-a vorbit așa. Când te ascult,
mai
parcă-mi vine să nu mai fug de durere, cum fac toţi oamenii, ci
deschise.
degrabă s'o chem, s'o binecuvântez, s’o primesc cu braţele

IT
— So chemi? asta nu, povăţui canonicul. Nu ne e îngăduit
nu
nici s’o chemăm nici so ocolim. Sufletul cu adevărat creștin

RS
" cunoaște decât deplina învoire. Nu cere mai multă durere decât
cu
i-a fost ursit de Dumnezeu. Singura lui datorie e s'o primească
sfințenie. A chema cu tot dinadinsul durerea nu e dat decât unor
VE
fiinţe rare, înzestrate cu o deosebită mărinimie. Asemenea eroism
nu se cere dela oricine.
Ariana lua treptat obiceiul de a gândi la fel cu blândul canonic.
NI

unde o
Inainta cu paşi mărunți pe cărarea cea îngustă, fără a ghici
cu o mirare străpunsă de lumină trasmularea
LU

va duce. Urmărea
se desfășura cu încetul într'insa, răsturnându-i din
valorilor ce
temelii înţelesul vicfii.
Grădina Maicilor Augustine avea farmecul înduioşător al în gră-
RA

dirilor mânăstireşti din care nu se mai iese şi unde se adună toată

..
frumuseţea ce mai e häräzilä schimnicclor. Capela ... parcul.
ă din felurita splendo are a lumii.
Atât le e dat să mai cunoasc
NT

-se
Ariana se plimba prin alei cu Marinette si Anne-Marie, oprindu
în fata tufisurilor de muşcate si a staluii Mântuitorului sau a Pre-
-
cistei dela Lourdes, care ieșeau la câte o cotitură în calea trecătoa
CE

relor sub umbra ulmilor bătrâni.

Intr'o dimineaţă i se păru Arianci că nu vede limpede statuia
de marmoră albă a lui Isus. Intrebă: |
I/

Anne-Marie, e întunerec azi?

— Nicidecum, răspunse lectriţa, e soare frumosca şi icri pe
IAS

vremea asta.
Ariana simţi o mână de ghiaţă strivindu-i inima. O năpădi o
un ză-
groază de care nu se putea apăra. Intre ea şi lume se lăsase
branic negru.
U
BC
 RY
582 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
— Poate mă 'nsel, îşi zicea.
Nu se mişcă toată ziua de pe chaise-longue. Vederea îi picrise
într'un noian în care simţea că se culundă întreagă. Năpraznicul”

LIB
fulger în zigzag negru, primul semn al deslipirii, îi străpunsese din
nou un ochi. De data asta stângul, pe care si ea si doctorul îl nu-
meau cel bun. Tremura la gândul să-i mărturisească noua neno-
rocire. El se străduise atâta... Pusese într'însa atâta nădejde...

ITY
Era un soi de trădare din partea ei, Mintea îi da înapoi în faţa pre-
simfirii celorce o așteptau.
A doua zi la clinică se opri în coridor să glumeascä puţin cu Sora

RS
St. Athanase, care totdeauna găsea mijlocul să-i iasă în cale, apoi
intră sfios în sala de operaţie unde doctorul trebuia să-i facă obis-
nuita punctie. .
IVE
— Doctore, începu Ariana cu îndoială, înainte de punclic aş
vrea să te uiţi puţin în fundul ochiului stâng. Nu ştiu ce e cu el.
Imi pare că văd toate printr'o împletitură de lână neagră.
Doctorul se întunecă. Ariana simţi că atmosfera între ci se
UN

făcuse de ghiaţă. Incremenită ca o vinovată, aştepta verdictul.

Doctorul cercetä cu cea mai mare băgare de seamă fundul ochilor,
apoi cu o mişcare bruscă asvârli aparatul pe masa de operaţie şi
AL

izbucni mânios, măsurând sala cu pași mari, indarjifi şi răstindu-se

nestăpânit:
— Cine dracu a mai văzut o retină în halul ăsta! Retină-i asta?
R

E o zdreanţă, o cârpă, o otreapă cenusie, sucitä... bălăbănindu-se

de colo-colo... După așa splendid rezultat! S'a sfârşit. S'a dus
NT

dracului tot... Nimic de facut... Incepe si celălalt să ne joace

festa... celälall care se purta bine... S'a dus pe copcă si cl...
Poftim! Frumos bucluc!
CE

In capătul sălii paşii lui izbeau cu râvnă si zgomot parchetul,

Nu arunca nicio privire spre Ariana, îmbătat de durerea înfrângerii
şi de nemărginita desamägire. Si apoi deodată mila se ridică de-
I/

asupra. Se apropie de Ariana cu un avânt de sfioasi buntătate.

— Ei, fetifo dragă, uite unde am ajuns... Nu € vreo pricop-
AS

scală...
Ariana cu obrazul ridicat spre el plângea în tăcere. Lacrimile
fi curgeau pe obraji încete, nesfärsite, parcă niciodată n'aveau să
UI

se mai oprească. Ghemuită pe taburelul de nichel, mai mică şi mai

slabă ca oricând, se uita la el rugătoare, negăsind putere să vorbească
BC
 Y
ALTĂ LUMINĂ | 583

AR
— Doctore, rosti însfârşit, ai spus că nu mai e nimic de făcut?
Totuşi mi s'a vorbit despre un tânăr a cărui retină ai lipit-o după
şase luni de tratament şi când l-a întors boala ca pe mine, l-ai mai

IBR
îngrijit alte șase luni şi l-ai vindecat. E adevărat?
— Foarte adevărat, dar cu d-ta nu e acelaşi lucru. El era un
găligan voinic, cu umeri lafi, care a îndurat fără a soväi aspra mea
metodă. Dar d-ta, cât o vrabie... care erai cât p'aci să-mi luneci

YL
printre degete... Nu, nu, cu d-ta nu mă pot încumeta s'o iau iar
dela început. |
O privea înfipt în fafa ei, cu picioarele räschirate, cu pumnii vâ-

IT
riti în buzunarele bluzei albe, încăpățânat si totdeodată soviielnic.
Ariana atinsese fundul celei mai groaznice desnädejdi ce sim-

RS
{ise vreodată. Incetă de a se ruga; sta nemiscatä, cu mâinile încru-,
cisate pe piept şi ochii morţi scăldaţi în lacrămi privind ţintă fafa
nevăzută a doctorului. După câteva clipe doctorul simţi că i se to-
VE
peşte inima. |
— Ascultă, începu, dacă te supui la orice-fi voi spune, primesc
să mai încerc odată. Dar îţi spun dinainte că are să fic grozav. Am
NI

să fiu si mai strașnic decât întâia oară.

— Mă supun, sopti Ariana. Nimic n'are să-mi pară greu.
LU

— Poţi să fii nemiscatä ca o piatră mormântală si tăcută ca

un Trappist?
— Am fost, doctore. ,
RA

— Nu, nu îndeajuns. Când zic nemiscatä ca o piatră mormän-

tală, înscamnă că nu vei mai avea Iectrifa, căci ochii se întorc in-
conștient spre partea de unde vine glasul și asta ce de aci înainte
NT

cu desăvârşire oprit.
— Bine doctore, se învoi Ariana ascunzând disperarea ce o nă-
pădise. Dacă nu mai am lectrifä, voi citi în Braille.
CE

— Ah, asta nul se împotrivi doctorul. Nici să n’aud! Citind

Braille, ochii urmăresc fără să-şi dea scamă mișcarea degetului pe
filă. De data asta, interzic. Ori nemiscare totală ori nimic. Și când
I/

zic: tăcută ca un Trappist, înseamnă că nu vei mai dicta răspunsuri

la scrisori, fiindcă nu ti se vor mai citi. Ori cea mai deplină singu-
IAS

rătate ori degeaba ne străduim.

— Nici pe Marinette să n'o mai văd? şopti Ariana cu un glas
în care tremura o urmă de nădejde.
Doctorul näru că stă o clipă la îndoială.
U
BC
 RY
534 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
— In primele zece zile, nici o Marinette; pe urmă vom vedea.
Apoi adăugă cu o uşoară înduioşare:
— Iti dai seama, fac o ultimă încercare, o încercare disperată.

LIB
Trebue să mă ajuţi si d-ta din toate puterile, din toată voința. Ai să
poli?
— Am să pot, doctore, îţi făgăduesc.
Vorbea mai hotărit. Amândouă vointele dârze se înțelegeau,

ITY
se întregeau, se îmbinau într'o înfrățită strădanie.
Sora Marie dela Croix rămăsese deoparte nemiscatä în tot tim-
pul desbaterilor. Doctorul se întoarse spre ca şi-şi reluă, dând ordine

RS
repezi, vocea porunciloare:
— De prisos să-i fac azi puncţia, deoarece o operez mâine.
Spune Sorei St. Atanase s'o pregătească. : .
IVE
Nu e nicio cameră liberă în ctajul Sorci St. Athanase. O vom
pune în camera 2, în etajul Sorei St. Maximin.
Ariana simţi că-i îngheaţă până si inima. Ideea de a fi departe
UN

de Sora St. Athanase o umplea de disperare. Doctorul urmă:

— Mâine ai să-i faci în picior o injecție de morfină; poate are
să-i pricinuiască vărsăluri dar n'are aface.
Ariana se zgudui de groază.
AL

— Värsäluri... culcatä pe spate... fără a avea voie să ridice

capul... Doamne, ce am să mă fac? Isi luă curajul şi intrebä:-
— Va putea Marinette să fie lângă mine după operaţie?
R

Doctorul isi regăsi glasul voios ca să răspundă:

NT

— Da, da, ţi-o las pe Marinette în primele clipe. Hai, fă-ţi

curaj, cu ajutorul lui Dumnezeu vom birui.
MARGARETA MILLER-VERGHY
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
IMNUL VISULUI

IT
Imi tree păunii peste umăr,
In pragul visului păşesc,

RS
Prin asfodele fără număr
Si ’n'spicul ierbii se opresc.
Isi trec aripile prin noapte,
VE
Ducând senini uşoare trene
I-astept să vie 'n somn prin şoapte
NI

In flăcări de comori, sub gene.

I-alintă arbori si le canta,
Sclipiri de alb prin neguri dese,
LU

O creangă "n trupul lor se "'mplântă

Si scumpe broderii le ţese.
Drum străbătut prin ierburi joase
RA

Cu totul după alte norme,

Când orice sunet se descoase
Si viaţa nu mai are forme.
NT

Cutezătoare spre fantasme

Aş vrea o mână să se *ntindă,
Dar mâna-mi cade — ca prin basme
CE

Sărut lumina din oglindă.

POEM ORFIC
I/

In liniştitul zbor ce mă cuprinde,

IAS

Sunt ca şi pasărea măiastră din poveste.

Din lut strivit dorinti de viaţă mă chemarä
Si-astfel m'am întrupat ca să trăesc în creste,
Pe cât de înzestrată, pe atât de rară.
U
BC
 RY
556 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Ascunsă ’n preţioase pene colorate,
Strălucitoare ’n soare si ’n lumina serii,
Am rătăcit pe sus spre zări tot mai curate

LIB
Și "n zbor nimic nu mi s'a ‘mpotrivit puterii.
In linistitul zbor ce mă cuprinde,
Infiorat de scuturate asfodele,
Venind în evantai pe mătăsoase fire,

ITY
Aripa unui flutur de sidef se 'ntinde,
Se ‘ntoarce în azur să-i prind inele...
In pragul stelelor aş vrea s’ajung urcând,

RS
Plutind alene, visul mi-e călăuzire
Și totuși finfa încă nu mi-o ştiu în gând.
Luceferi îmi deschid prin cetini valea
Și miezul nopţii mi-l vesteşte-o căprioară,
IVE
Imi nctezesc în spaţiu nevăzută calea...
In zborul slefuit ce-astfel se desfășoară,
Mă pierd cântând de parcă m'as topi în aer,
UN

Prin limpezime trupu-i numai o volută,

Mi-l răsucesc ca firul tras ușor din caer,
Mă 'nalf spre stele, floare din zenit crescută...
Cu frcamătul luminii se ’mpleteste cântul
AL

Și viersul meu sonor spre ceruri se îndreaptă,

Invăluind în falduri străvezii cuvântul:
R

Ecoul larg alunecă din treaptă 'n treaptă.

Aş vrea să-mi fie soapta încă mai sglobie
NT

Și mai ușoară mult decât mă "cere s'o spun.

In inimă mi-e bucuria mărturie
De câte ori din cer mă ’mprästii şi adun.
CE

Aripa frântă se despică "n zborul meu

Și mă surprind apoi venind de sus uşoară
In luciul apelor să iscodesc mereu... :
I/

In apa lacului imaginar din minte,

Aceleași pene aurite mă ‘nfäsoarä,
AS

Mi-e ochiul ager tot aşa ca mai "nainte

Si-s tot atât de asemănătoare mie
In zborul visului spre vesnicie.
UI
BC
 Y
“VERSURI 587

AR
DECOR

Lu visul împletit în gene,

IBR
Cu fruntea sprijinită ’n palmă adormise...
Din spate-o haină grea, în falduri larg deschise,
Căzând în jos spre sold îi şerpuia aicne.
Somn liniştit când pini în legănări ușoare

YL
Spre dealuri sure-si risipesc din varf rugina...
Din umbra zidurilor răsirângea lumina
Şi braţul gol și umărul săpat în soare.

IT
O mlădiere ’ncremenind pe ape!
Cu rod bogat copacii tot mai mult se 'ncarcă,

RS
“Se pleacă spre pământ — talazuri de verdeață. ..
Căldura de amiazi nu se mai simte parcă!
VE
li leagănă lumina frunze în pleoape,
De prin grădini răcoare-i vine peste faţă:
O tresărire ’n somn si iar incremenire!
NI

Desprins încet pe lespezi cade fără ştire

Un trandafir si alb spre gleznă i se ‘ndreapta,
LU

Piciorul desgolit atinge altă treaptă.

VIRGIL HUZUM
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
VIZIUNI SI IMAGINI
— TRADUCERI ȘI PRELUCRĂRI—

RS
OLIVIER REALTOR

Pipa, Ceainicul.:
IVE
O floare. Un paravan.
O *ntreagă viaţă |
GEORGES LONG
UN to

QO tavă de argint
Culege stelele:
Luna!
RENÉ DRUART
AL

3
La trecerea unei rândunici,
Surorile ei, în semn de salut,
R

Ridicä din aripi.

RENÉ GEORGIN
NT

À
Noapte de August. Crestele munţilor
Se joucă de-a mingea
CE

Cu stelele căzătoare.
PAUL PAULHAN
r
a)

— Cinc-ţi vorbeşte, surăzând strengäreste,

I/

In dimineaţa strălucitoare de Mai?

— E pârâul ce curge printre pietricelele albe.
AS

ALBERT PONCIN
os 6
Una poate să spună: e Mami»,
UI

Cealaltă nu,
Fetiţa sau păpuşa ci?
BC
 Y
VIZIUNI ŞI IMAGINI , 589

AR
JULIEN VOCANCE
7
Pe-o stâncă, în fata unci cascade 7

IBR
Un om priveşte pe gânduri
Cum Timpul trece si fuge.
8
Sub bagheta mea de metal, ~

YL
Sunati, suflete de cristal;
Apari odată, Spirit vital!
9

IT
Pe drumurile nemaiumblate
Din regatul misterios al sufletului,

RS
Pe-acolo să-ţi porţi fantezia.
10
Ţi-ai legat barca de-o biatä corabie,
VE
Si totuși,
Ajută-mă să plutim împreună! .
il
NI

Dulcele copil care nc-a fost dăruit,

De-acum n’are să se mai joace prin grădină:
LU

De ieri, şi-a luat zborul în împărăţia visului,

12
Sub clopotul strălucitor al Eternitatii,
RA

Timpul nepăsător
Sună orele de milioane de ani.
13
NT

_ In noaptea care ne *nconjoară,

Pocţii
Sunt torţele care ne luminează.
CE

AL. T. STAMATIAD
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
IDEALISM CONTRA
IDEALISMULUI)
PE MARGINEA GÂNDIRII RS LUI ERNST KRIECK
IVE
Nietzsche a rostit cândva o vorbă turburătoare despre poporul
german: « Germanii nu sunt nimic; ci devin ceva ». Vorba aceasta
poate fi luată şi în rău şi în binc, Să o luăm totuşi în sensul ci
UN

indiferent, iar atunci vom putea înţelege mai bine tot ce e căutare,
spargere de tipare, sete de depăşire, în lumea germană, chiar şi
acolo unde căutarea n'ar mai avea sens, căci e dincolo de culmi.
O asemenea culme e idealismul filosofic german. Inäuntrul
AL

filosofici curopene nu se întâlnesc momente comparabile cu gân-

direa greacă, pe de o parte, cu idealismul german, pe de alta.
Pentru mulţi cle sunt, astăzi încă, singurele două mari filosofii
R

ale lumii. Si iată acum gânditori germani combătând deschis

NT

ceca ce are mai bun gândirea naţiunii lor: idealismul. Că ci nu sunt,

în realitate, străini de spiritul lui, e ceea ce vom sfârşi, poate, prin
a arăta; dar e semnificativ că sunt împotriva literii. E semnifi-
CE

cativ că pot renunţa, sau cred că pot renunţa, la ceca ce reprezintă

pentru cealaltă lume curopeană esența gândirii lor, modul lor
propriu de a îi ca gânditori germani. « Germanii nu vor să fie nimic:
ci vor să devină ceva s, — s'ar putea -parafraza vorba lui Nietzsche.
I/

E și aci o noble|ä.
In Franţa nu vei auzi la fel de categoric, si în orice caz la fel
AS

de frecvent, gânditori care să declare că nu sunt si nu înțeleg să fie

cartezieni. Acolo Descartes a devenit un filosof naţional futr’o
UI

1) Studiul acesta face parte din seria întitulată: « Filosofia politică a Ger
maniol de ari».
BC
 Y
IDEALISM CONTRĂ IDEALISMULUI SOI

AR
aşa largă măsură încât n'ar părea de mirare nici chiar că un gân-
ditor bergsonian să afirme că e, în realitate, pe linia lui Descartes.
E încă unul din paradoxele naţionalismului, cel puţin sub infafi-

IBR
șarea germanică: să fie mai putin «patriot» în cultură decât e
universalismul si liberalismul cultural francez.
Inăuntrul devenirii spirituale germane, idealismul așa dar

YL
a devenit apäsätor. Căci el e, sau sfârşeşte prin a fi, conștiință a
devenirii, iar pentru orice devenire adevărată conştiinţa e supă-
rător de formală, in natura si expresia ei. Si iată, atunci, tensiunea
gândirii germane de azi: orice gândire valabilă emană dintr’o

IT
experienţă spirituală, dar există experiențe spirituale care nu vor

RS
să rămână la stadiul sistematic al gândirii. Iar dacă nu ai îndrăz-
neala lui Hegel, de a spune că filosofia ta este capătul de drum,
în efortul istoric al spiritului de-a lua conştiinţă de sine, atunci
VE
nu-ţi rămâne decât îndrăzneala de-a respinge pe Hegel şi pe cei
1

care l-au făcut cu putinţă.

De o asemenea tensiune si de nevoia de-a ieşi din ca încep să
NI

fie tot mai conştienţi gânditorii contemporani ai Germaniei.

Expresia exterioară a orientării lor într'o largă măsură comune,
LU

e: divorțul de idealism. Pentru unii, despărţirea nu ¢ categorică.

Un Alfred Bacumler, de pildă, care a pornit dela filosofia mare
şi s'a îndeletnicit mult cu Kant, mai ales cu «Critica judecării »,
nu va rupe toate puntile cu trecutul idealist al gândirii germane.
RA

Oricât ar imputa el idealismului că păstrează un dualism, men-

ţinând e ideca » lângă erealitate », în loc să atingă realitatea unică,
Bacumler e: mai de grabă dispus să vadă in idealism un moment
NT

dintr'o desfășurare istorică (v. «Bildnog und Gemeinschaft »,

ed. II-a, Berlin 1943, p. 187) decât o eroare filosofică şi o abatere
dela linia desfăşurării sănătoase a gândirii germane. Pentru cl,
CE

reforma, idealismul şi gândirea politică a Germaniei de azi se

înseriază ca trei termeni ai istoriei spirituale germane, însemnând:
credinţă, libertate, personalitate. E deci un loc si pentru idealism,
I/

după Bacumler. După alţii, însă, despărțirea de idealism e cate-

gorică. Am întâlnit la un Kolbenheyer pornirea aceasta. Plecat
IAS

oarecum din afara filosofiei, dela biologie, Kolbenheyer sfârçea

prin a cere înoirea, în spirit naturalist, a filosofiei de azi. $i ce-l
nemulfumea mai mult în ca? Moștenirea idealistă. Totuşi nici el
nti avea să atace fățiș idealismul german. Prefera să atace idea-
U
BC
 RY
$92 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
lismul în genere, ca orientare filosofică europeană, iar critica sa
se exercita în special asupra lui Descartes şi a lui Mach, obârşia
şi, după el, consecinţa idealismului. Kant, Fichte, Schelling, Hegel

LIB
erau deocamdată doar indirect repudiaţi. Rămânea în sarcina
altora să se ridice de-a-dreptul împotriva marilor patroni ai filo-
solici germane, Printre cei cari o fac, să alegem pe cel care spune
lucrurile cel mai răspicat: pe gânditorul şi doctrinarul de azi

ITY
Ernst Krieck.
, af.
Krieck nu a venit nici el la filosofie pe poarta cea mare. A pornit

RS
dela pedagogie, iar din schiţa biografică pe care o dă în fruntea
cărţii sale un comentator, Willi Kunz ¢ Ernst Krieck, Leben und
Werk », Leipzig 1912), s’ar părea că e, în unele privinţe, un auto-
IVE
didact. Faptul isi are însemnătatea lui. Căci filosofia dă fiecăruia
ce îi cere; iar dacă pleci dela pedagogie si te sträduesti, mai ales
pe cont propriu, să te lămureşti în prelungirea ci, e aproape firesc
să dai filosofici o altă faţă decât cea obişnuită. Intrebarea e dacă
UN

e mai mult decât o altă faţă a aceleaşi filosofii, asa dar dacă obţii
cu adevărat o filosofie nouă.
Gânditorul german crede că a ajuns, sau mai degrabă că s'a
ajuns, la una nouă. In ce-l privește, el mărturisea într'un rând că
AL

nu vrea să dea decât « formularea exterioară » unor idei filosofice

pe care le propune Germania cea nouă; dar în ele însele, ideile
R

acestea îi par a constitui un câștig filosofic, faţă de gândirea veche,

Si tocmai de aceea efortul său de limpezire îi pare îndreptăţit.
NT

Nu întotdeauna noutatea unei ideologii filosofice .se desprinde

singură din materialul câte unui moment istoric.
Dar până să ajungă aci, pândirea lui Krieck a trebuit să se
CE

caute îndelung pe sine. Incepând să scrie încă din primul deceniu

al veacului nostru, Krieck nu se realizează decât odată cu veacul,
aşa cum se realizează ideologia politică de care fine cl însuşi.
I/

Activitatea sa este excepţională, judecată cel puţin după numărul

operelor pe care le publică în răstimp de trei decenii. Profesor
AS

de filosofie si pedagogic, din 1931, la Universitatea din Ilcidel-

berg, unde urma cunoscutului gânditor Rickert, Krieck are o listă
impresionantă de lucrări, din care vom cita, în afară de cele folosite
UI

mai jos, numai: ¢ Philosophie der Erzichung » (1922), « Menschen-

formung» (1925), « Bildungsysteme der Kulturvélker » (1927) si
BC
 Y
IDEALISM CONTRA IDLALISMULUI 593

AR
cartea de mare succes politic, răspândită până acum in 24 de ediţii,
« National politische Erziehung » (1932). Dar nu dezvoltarea acestui
gânditor ca utare ne interesează aci, cât facultatea lui de-a fi

IBR
reprezentativ pentru unele orientări filosofice de azi, mai ales
pentru orientarea ostilă idealismului german, De aceca ne von
opri mai stăruitor asupra lucrării recente, în 3 volume, cuprinzând
pare-se — sub o formă cât mai sistematică — întreaga învăţătură

YL
a lui Ernst Kricck, lucrare întitulată « Vô!kisch politische Anthro-
pologie » (Leipzig 1937—1938). Simplul titlu arată că autorul
înţelege să facă filosofie ca antropologie filosofica ; şi încă mai

IT
mult, că înţelege să restrângă antropologia la una rassialä şi na-
tionalä. Prin înfățișarea acestei gândiri vom înțelege mai bine

RS
critica pe care o exercilä ca.
Trebue sfârşit cu filosofia de catedră a epigorilor, — îşi începe
Krieck primul volum din « Vélkisch politische Anthropologie », sub-
VE
întitulat: « Die Wirklichkeit ». Dar nu numai filosofia epigonilor
stă în calea unei adevărate întemeieri filosofice, după el, ci şi filo-
sofia cea mare: ontologia greacă şi idealismul. Amândouă au con-
NI

tribuit, mai ales in mâna cpigonilor, să dea gândirii moderne şi

contemporane baza aceasta umanistă — inspirată din ideca unui
LU

«om în genere » — care nu mai poate fi baza gândirii de azi. Astăzi

trebue să ne inspiräm dintr'o concepţie « biologică » asupra lumii.
Dar spre deosebire de Kolbenheyer, care suferea ascendentul
RA

ştiinţelor naturale ‘ca atar — poate

e si pentrucä le studiase in
chip deose— bit Krieck vrea o lărgire a conceptului de biologic
dincole de perspeeliva oferită de ştiinţele naturale. Biologia tra-
NT

difionald, spune el, nu şi-a justificat numele. Ea n'a reuşit să depă-

şească dualismele: naturä-spirit, trup-suilet, etc., — deși, poate,
monada lui Leibniz, care reia ideea antică a entelehici, ar fi fost
CE

o indicație în această direcţie. In linii mari se poate spune că biologia

tradiţională, chiar dacă a rezistat asaltului mecanist din veacul
al XVII şi al XVIII-lea, n'a reuşit totuşi până astăzi să se sub-
stituie mecanisticei, ca o doctrină universal explicativă, şi să devină
I/

astfel o «ştiinţă fundamentală » pentru celelalte discipline. Iată

IAS

misiunea nouei concepţii, în sens larg biologiste: să se constitue

într'o ştiinţă fundamentală.
Pentru Krieck e limpede așa dar că e nevoie de un concept
nou de biologie.- In primul rând, conceptul cel nou va trebui să
U

8
BC
 RY
594 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
fie mai cuprinzător în ce privește zonele inferioare ale naturii,
materia obișnuită. E absurd, exclamă Krieck, să spui: e natură
moartă, anorganică ». Doar întregurile sunt organice, iar lucrul

LIB
mort, mecanic, e o simplă fracțiune izolată dintr'un tot viu. Ceca
ce interesează e întregul viu, totul „acela fnsuflelit, «die grosse
Mutter», care ¢ natura. Pentru gânditorii germani de pe o anu-
mitt linie, dela Paracelsus până la Goethe, aceasta a fost problema.

ITY
Intre organic și anorganic graniţele nu sunt mai stricte decât între
specii, iar conceptul de viaţă trebue înţeles pe plan cosmic, nu doar
pe planul restrâns de până acum, al biologiei. lar dacă înţelegi
aşa lucrurile, dacă pui întregul înaintea părţii si dai cosmosului
sensul lui viu,

nu mai
atunci găseşti

are sens să cauţi.

RS
pentru «viaţă » o plinătate! care-și
e suficientă siesi, filosoficeşte. Dincolo de problema vicţii, spune
Krieck,
IVE
|
Dar dacă prin conceptul cel nou de viaţă se înglobează în bio-
logie zonele inferioare ale firii, nu e mai puţin adevărat că şi cele
superioare sunt sortite să apară fnlr'o lumină nouă. Până acum,
UN

spune Krieck, exista în dcobste un dualism, sau mai degrabă

un trialism: naturä-suflet-spirit, In ce privește omul, conceptul
de viaţă era mai ales restrâns la trup. El e însă de natură să înglo-
beze totul, dându-i alt sens. Iar pentru a cuprinde toată viaţa,
AL

sau a face viaţa cuprinzătoare a totului, e nevoie de o « rassisch-

vôlkisch-politische Anthropologie ». Omul nu e o întâlnire de lumi,
R

ci trupul, sufletul şi spiritul nu sunt decât feţe ale unei aceleiași

realităţi. Corporal, oamenii par izolaţi, sunt « indivizi »; sufletește
NT

ci sunt angajaţi în întreg; iar prin spirit, întregul care-i susţine

este modelat în chip obiectiv. Spiritul inseamnă, după Kricck,
tocmai posibilitatea de obiectivare pentru altul, pentru comuni-
CE

tate, a sufletescului; raportarea Ja «tus». Până acum, spune cl,

spiritul conferea greşit un fel de rol sacerdotal profesiunilor « supe-
rioare > dinăuntrul societăţii. El însă trebue raportat la întreg si
înţeles ca o simplă faţă, între mai multe ale întregului. Cele supe-
I/

rioare fin si ele de acecași matcă a întregului.

AS

Constiinfa nu e deci opusă vieţii, cum voiau unele filosofii,

ci ¢ expresia ci. Devenită e cu » si «tu », conştiinţa introduce obiec-
tivitate înăuntrul întregului viu. lar la rândul ci prăpastia dintre
UI

subiect si obiect nu poate fi umplută decât prin raportarea la

acest întreg, prin recunoașterea faptului că și unul și altul ţin de el.
BC
 Y
IDEALISM CONTRA IDEALISMULUI 595

AR
Eul absolut si lucrul în sine sunt sortite să dispară, ca simple
hipostazări ale unor momente în fond condiţionate; iar cunoașterea
nu poate fi concepută decât ca o «functiune particulară a vieţii ».

IBR
Intregul si viaţa, sau viaţa pură si simplă care nu poate fi decât
a întregului, iată miezul gândirii lui Kricck. Până acum, spune el,
nu s'a pornit dela întreg, ci el a fost doar «conceput ». Cât despre
viaţă, ca a fost si mai puţin căutată ca atare. Grecii, cu gândi-

YL
rea lor finitistă, au folosit tot timpul pe ceste» si « egal », — am-
bele forme statice, geometrice, ale realităţii. De aci logica iden-
i
— precizează
tităţi în chip sugestiv Krieck ,— de aci categoriile

IT
şi silogistica, adică toate acele forme de filosofare care ne-au tira-
nizat până acum, prelungindu-se mult dincolo de graniţele istorice

RS
ale filosofiei greceşti. Este însă momentul să renuntäm la a gândi
asupra fiinţei goale, întorcându-se în schimb asupra realului şi a
devenirii,
VE
Că tocmai idealismul german a făcut aceasta —fără a părăsi
fireşte, în filosofie demnă de numele ei, problematica — nu
ființei
sare în ochi lui Krieck. Dimpotrivă, el va relua acuzaţia, formulată
NI

poate mai cu autoritate de Bacumler, că idealismul menţine ideca

faţă şi alături de real, ducând pe planul larg al culturii la opoziţia
LU

dintre Geisteswissenschaften si Naturwissenschaften. Dar o ştiinţă

a vieţii, spune Krieck stă deasupra unei asemenea opoziții. De
aceca îi si pare ea mai filosofică decât filosofia însăşi.
RA

Nu vom întârzia prea mult asupra celui de al doilea volum

din « Vélkisch politische Anthropologie », subintitulat «Das Han-
deln und die Ordnungen ». El pune accentul pe valori care în ultimă
NT

instanţă nu mai sunt filosofice, desi se întemeiază la obârşia lui pe

unele interesante distincţii de ordin filosofic. Astfel, vorbind de-
spre faptă si injghebärile comunitare ce se constitue prin făptuirea
CE

omului, Krieck arată că, spre deosebire de « Arbeit », — fäptuirea

«das Handeln », nu poate fi tehnicizată si n'are metodă, căci a-
târnă de omul făptuitor. « Arbeit ist geregeltes Tun, Handeln ist
I/

regelndes Tun» (Op. cit., p. 56). Intr'un sens, fapta e deasupra

legii, nu sub lege, ca lucrul. Iar observaţia aceasta este în primul
IAS

rând îndreptată împotriva umanismului, împotriva idealurilor ace-

lor «fantomatice » — omul bun, omul liber, omul raţional — care
se prelăcuscră în dogme şi, întocmai unei « teologii secularizate »,
formalizau pe om până la deformare. Omul e fiinţă concretă, şi
U

şt
BC
 RY
596 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
făptuirea lui nu poate fi înţeleasă decât din sträfundurile concre-
tului. « Vélkisch-politisch » e întru totul potrivnic lui ¢ rational-
humanistisch ». Cine nu {ine seamă de factorul fundamental ¢ văl-

LIB
kisch-politisch » si făptueşte, conştient sau nu, în spiritul umanist,
își taie rădăcinile adânci ale fiinţei lui. Ce se poate alege dinlr'o
asemenea fäptuire? Krieck dă undeva un răspuns indirect la această
întrebare, arătând că temciurile adânci ale prăbușirii germane din

ITY
1918 rezidă, probabil, în unilateralitatea «demonică » a lui Bis-
marck, la care era vădit un primat al politicei externe, dublat de
incapacitatea de-a favoriza pregătirea unei elite conducătoare.

RS
Dar să revenim la filosofia propriu zisă, cu volumul IIT al lu-
crării analizate, subintitulat « Das Erkennen und die Wissenschaft ».
Ideile relevate mai sus, chiar si cele din vol. II, legate cum erau de
IVE
acţiune și în ultimă instanţă de acţiunea politică, sunt sortite să
pregătească înţelegerea” crilicei, organizate de astă dată, pe care
o aduce, în ce priveşte filosofia trecutului, ultimul volum al lucrării
lui Kricck.
UN

Problema cunoașterii, centrală în filosofie, cel puţin sub aspec-

tul ei clasic, este sortită, după Krieck, să ducă la cunoaşterea de
sine a omului. Dar cum se poate cl cunoaşte pe sine în filosofia
greacă sau în idealismul german, de vreme ce în amândouă este
AL

vorba despre «om în genere »? Există, fireşte,

— va concede au-
torul — un fond comun omenesc; dar el nu stă, nu poate sta izo-
R

lat de componenta fundamentală rassială si nici de legea proprie

persoanei umane înțeleasă ca fiinţă istorică. Trebuc deci plecat
NT

dela e der erkennende Mensch » care, ca fiinţă vie e şi fiinţă anga-

jată si face să dispară orice prăpastie dintre subicet si obicct. Nu
există, asa cum pretindea Kant, un aparat universal de cunoa-
CE

ştere ca si automată. Nici matematica nu poate fi o dovadă în

acest sens. Ci conștiința, chiar si cea de cunoaştere, este o func-
{iune a vieţii, iar viaţa nu se afirmă în genere, ci pe planuri de indi-
I/

vidualizare. Cogito-ul lui Descartes, desprins de realitate cum cra,

a fost dus până la absurd de idealismul german, Fichte sfârșind
AS

prin a face din ca Dumnezeu pur si simplu. Eul absolut, raţiunea

universală, nu puteau duce decât unde au dus: la încrederea omului
într'o viziune vagă si gencralizatoare, pe planul filosofiei; la o
UI

« umanitate internaţională » pe planul vieţii istorice si politice.

Krieck nu pare turburat, în critica sa, de faptul că același Fichte
BC
 Y
IDEALISM CONTRA IDEALISMULUI 597

AR
care absolutiza eul şi ducea la absurd cogito-ul cartezian, sfârşca
totuşi la națiunea germană si nu la umanitatea internaţională. El
crede că dacă pleci dela universal, nu poţi rămâne decât în uni-

IBR
versal, nesocotind astfel intinerariul impresionant al idealismului,
dela universal la concret.
De unde să pornim atunci? Dela conştiinţa concretă, fireşte, —

YL
va spune Krieck. Noi nu cunoaştem o conștiință absolută, ci doar
adevărul modurilor vii ale conștiinței. Şi e limpede că aceste mo-
duri vii, chiar separate stând, cum stau în aparenţă, de modurile
obiective, {in în realitate de o unitate în care subiectul şi obicctul

IT
se pierd ca atare. Că există un «subicct-obiect » viu, e o certitudine
pentru Kricck. lar şi de astă dată faptul că idealismul german, prin

RS
Hegel de pildă, vorbea despre un subicct-obiect, nu face pe autor
să-și îmblânzească propria sa critică. Idealismul german pleacă
VE
dela universal, deci rămâne mai departe sub osândă. Iar dacă
aceasta e condiţia oricărei filosofii, atunci Krieck va prefera să
vorbească despre « sfârşitul filosofiei » (op. cit., vol. III, p. 32), de-
NI

cât să-şi atenueze critica.

Intr'un singur punct el consimte idealismului german: în pri-
LU

vinfa trăsăturii de spontaneitate creatoare relevată de acesta;

Kant care, intr’un sens, e marele vinovat de toată devierea aceasta
idealistă, a ştiut totuşi să sublinieze un lucru care va trebui reţinut:
caracterul activ al cunoașterii; faptul că, în cadrul intuifici, reali-
RA

tatea nu e doar primită ci si «formată », căci «das Begreifen ist

cin Tun, cin Gestalten », va spune Krieck. Iar ştiinţa însăşi, care în
perspectiva de mai sus putea părea determinată, are un rol deter-
NT

minator, formator. In întrepătrunderea mutuală dintre ceca ce se

numeşte subiect si obiect precumpänesle, în cazul omului, puterea
formativă, forţa spontană si creatoare. Aceasta rămâne dela Kant.
CE

Şi e mult. Dar Krieck nu vrea s’o admită nici de astă dată. El

crede că idealismul poate fi în întregul său înlăturat, căci, aşa cum
se rostea într'o lucrare recentă: « Gigantomahia în jurul conceptu-
I/

lui de fiinţă a luat sfârşit. Lumea nu e o fiinţă stătătoare si o formă

goală, ci luptă si triumf, lucrare, întâmplare, devenire, fire, într'un
IAS

cuvânt: viaţă » («Der Mensch in der Geschichte», 1910, p. 15,

citat de Kunz în monografia amintită, p. 125). Dar înlăturând idea-
lismul german, el crede că poate găsi o altă linie de gândire, care
să ducă mai bine, înăuntrul istoriei germane, la gândirea de astăzi.
U

a
BC
 RY
598 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
E linia care poartă dela Cusanus si Paracelsus, prin Kepler, Ha-
mann, Herder, Goethe, până la veacul XX. Căci ei, spune Krieck,
ştiu să pună greutatea pe intuiţie şi organic. Un Hamann, care

LIB
"regăseşte intuiţia de tip germanic, poate fi fără şovăială opus lui
Sant 1). E adevărat că Hamann si toţi cei din lumea lui par mai
puţin «filosofi » decât ceilalţi. Dar acesta e chiar un titlu, după
Krieck. A nu cădea în « filosofie », a nu deveni « logist » poate sfârși

ITY
prin a fi în istoria vieţii spirituale germane, un merit. Dacă a fi
filosot înseamnă a sluji religia unui «adevăr absolut », atunci filo-
soful se dovedeşte un simplu urmaș al preotului. Era şi de aşteptat

RS
să se întâmple asa, de vreme ce — spune Krieck, într'allă lucrare —
ideologia timpului nostru s'a născut din secularizarea miturilor
din veacurile trecute. Căci ce altceva este mitul burghez al evolu-
IVE
{ici decât mitul «mântuirii », secularizat? (v. «Mythologie des
bürgerlichen Zeitalters », Leipzig 1939, p. 91). Dar în istoria vieţii
spirituale germane nu-și găsesc cu adevărat locul asemenea mo-
duri — și încă degradate —de gândire. Imaginea germanică a
UN

lumii a stat întotdeauna sub semnul vieţii, al vieţii totului. Iar

dacă idealismul german eclipsează acest principiu al vieţii totului
(das All-Leben), desfășurat paralel cu marii idealisti de Hamann,
AL

Herder si Goethe, atunci Germania de azi, care se caută pe linia

esenjelor ei, nu poate decât renunţa la el, spune Krieck, spre a‘
se regăsi pe ca însăși.
R

— Așa dar idealismul german poate fi părăsit; trebue părăsit. In

NT

numele cui? In numele lui Cusanus, de pildă. Dar este el atât de

străin de spiritul idealismului de mai târziu? Sau în numele lui
Goethe. Dar cu ce interes citea Goethe ultima din marile critice
CE

ale lui Kant, «Critica Judecăriio! Sa păstrat exemparul lui, cu

sublinierile atăt de semnificative pe care le făcea; sau păstrat
apoi câteva mărturisiri ale lui Goethe în această privință. Sunt
ele chiar atât de nesemnificative, oricât s'ar fi depărtat, în cele
I/

din urmă, Goethe de Kant?

Krieck nu stărue asupra acestei rupturi stranii care s'ar fi pro-
AS

dus înăuntrul spiritului german. El spune: germanic este principiul

UI

1) E interesant de amintit, poate, că şi la noi Hamann, «colfurosul»

Hamann, a fost opus lui Kant de către Nao Ionescu (în e Nota o sa la trad.
rom, a eCriticei raţiunii practice »).
BC
 Y
IDEALISM CONTRA IDEALISMULUI 599

AR
vieţii totului, — iar idealisti nu l-au profesat. E chiar asa de sigur?
Schelling, cel putin, nu l-a profesat in el? Sau: Germanic e înţelesul
concretului. Dar ce altceva a căutat idealismul? De ce altceva a

IBR
fost depășit Kant, dacă nu spre a fundamenta gi mai bine con-
cretul? Germanică e angajarea în concretul national. Exact ce
a făcut Fichte. Germanică e fuziunea dintre subiect şi obiect.

YL
Exact ce au făcut Schelling si Hegel. Iar dacă ni se afirmă că ger-
manică e problematica devenirii, atunci vom spune: dacă nici
filosofia idealismul german n'a fost una a devenirii, atunci n'a

IT
existat încă nici una. |
De ce stărue totuşi atât de mult Krieck —şi nu numai el —

RS
în împotrivirea sa faţă de idealism? Dintr'un motiv mărturisit:
teama de universal. Există azi înăuntrul lumii germane, în sânul
naţiunii celei mai filosofice din istoria europeană, alături de greci,
VE
o stranie, la prima vedere, fricd de pierdere în universal. Dar nu e
filosofia tocmai îndeletnicirea cu universalul? Iar meritul cel mare
al idealismului german a fost de-a da acestei îndeletniciri cu uni-
NI

versalul sensul de întemeiere a particularului. Căci nu poţi face

filosofie în particularităţi, cu « Eigentiimlichkeiten », cum le spu-
LU

nea Hegel; dar nici nu poli face filosofie fără să sfargesti la ele.
i| at
'
J
Jar meritul filosofiei transcendentale kantienc e de-a fi arătat cum
j
ț
. v ~~ eos . + d
e cu putinţă legea dată de spirit, pentru ca post-kantienii să arate Sots}
cum € cu putinţă viaţa însăși a spirilului, devenirea, istoria. ~ Idea- | : Ti
RA

. : . Je . oe ai a ve . s 0 4
lismul a dovedit, mai bine chiar decât gândirea Grecilor, că filo- i i
. . 4 . . Le Leo
.
sofia este aventura universalului când devine particular. i
Si atunci, unde ajunge Krieck repudiând idealismul? Ajunge i{|
did nes
NT

la recunoaşterea că e, poate, vorba de sfârşitul filosofiei. Da, când

=

vid
z

4 7!
‘

pierzi conştiinţa universalului, pierzi și contactul cu filosofia.

Constiin{a aceasta, idcalistii cei mari au avut-o. Câţiva gânditori
CE

germani de azi socotesc că se pot lipsi de ca.

Și totuşi fac filosofie: căci, într'un sens, instinctul filosofic ce
mai puternic decât voinţa lor. Sunt ispitifi de biologie, şi totuşi
I/

simt nevoia să lărgească filosofic noţiunea de biologie. Sunt ispitifi tees

de naturalism, în sensul că vor să părăsească lumea exclusivă a
IAS

spiritului spre a trece în natură, şi totuşi regăsesc spiritul în

natură. Au renunţat la idealism, și fac din nou idealism. Căci ci
caută numai pe «Werden» nu si pe «Sein», iar idealismul (spre
deosebire de rationalism) e tocmai filosofia lui Werden, nu a lui
U
BC
 RY
Coe REVISTA FUNDASHLOR REGAL
‘

RA
Sein. Aşa cum nu pot gândi o geografie pură si simplă, geografia
statică a atlaselor, ci simt nevoia să facă « Gcopolitik », la fel pun
si în mișcare, Germanii, în devenire tipic idealistă, orice realitate

LIB
pe care o invocă. lar în clipa când Krieck afirmă că nu reţine
din filosofia lui Kant decât spontaneitatea creatoare, i se poate
răspunde: e destul, căci idealismul e întreg aci. ‘
Idealism contra idealismului. Un idealism ce se ignoră, impo-

ITY
triva unuia ce se cunoaște. Hegel n'ar fi prea nemulţumit.

CONSTANTIN NOICA

RS
IVE
UN
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
AGLAIA

ram copil. Pe câmpurile goale

Păşteam voios cireada mea de vite.

IT
Necunoscute vânturi fruntea-mi adiau

RS
Vedeam pe ogoare chipuri istovite,
Țărani cartofi din {rnd adunând;
Cu mâneca pe fafa se ştergeau
VE
Când ochii li se 'ntunecau de vânt.
Moş Iermolai departe mă striga:
a Mai lasă vitele că nu se pierd
NI

Si ajutä-mi ce-i putea şi dumneata

Că eşti mai tânăr... Singur mă frământ
LU

Să scot de sub pământ măcar ceva».

La fantanéle vitele se opriau
Eu rămâncam să-i fiu de ajutor: .
«Nu te uita că mi-i cămaşa ruptă
RA

Şi coastele când mă aplec, mă dor

Am fost si tânăr eu. Pe cinci în luptă
Mici ţi-i trânteam, nu mă lăsam uşor.
NT

Din strânsul meu nepoţii azi se ’nfrupta

Si uite cum necazurile 'mi duc.
Şi baba mi-a murit în ceea vară
CE

Acuma n'am pe nime's singur cuc».

La părul lui ca neaua mă uitam
De câte ori priviera ’nduiosata
I/

Mi-o ridicam trudit de pe pământ.

Cartofi mărunți din {ärnä alegeam
IAS

Și ’n saci turnam strânsura noastră toată.

Ne "'nvăluia câte-un vârtej de ceaţă:
«Hei, tânăr eşti... Eram de seama ta
Si tot aici cu lucrul într'o toamnă.
U
BC
 RY
fe2 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Tata fntruna vajnie mă zoria
Prea mic cram şi nu știam ce ‘nseamnà
Când ceața ’n valuri dese cobora |

LIB
De peste munţi; vedeam că se perindă
Un vânt ce azi și mâna'mi tremura
Și frigul începea să mă cuprindă.
Copile hai, căci viscol se porneşte.

ITY
Si pâinea ne rămâne în pământ.
Eu mă sileam, nici azi nu stiu.ce cleşte
Mă tot ţinea legat pe sub vestmânt

RS
Și nu lucram cu hărnicia toată.
Tata cureaua-și desfăcu atunci
Și-a învârtit-o peste cap odată...
IVE
Sunt ani şi-ţi vine uncori s'arunci
Tot praful dea-mintiri ce te îndoaie.
Dar vezi bătaia asta parcă mi-i mai scumpă
Și simt și azi aşa ca nişte dungi
UN

Pe aici, mă ierţi... A si început să ploaie

Și uite cum răchita să se rumpă stă
Si-i tot un vânt năpraznic ca si atunci...»
Văzui ca ?n vis prin ceața străvezie
AL

Cum munţii albaștri faţa “şi invelese

Și soarele prin nouri se pierdea
R

Un zhor de 'ngheţ trecu peste câmpie.

7

La vite gândeam, să le găsesc

NT

Mai repede. Şi cugetu-mi fugea,

Tufanii negrii abia îi mai zăresc.
Päräul printre trestii se îndoaie.
CE

Crucea sub ulm, de vremuri înegrită.

Păzeşte o tăcere şi mai grea.
Văd vaca cea floreanà intre-arinisti
I/

Cu ochii mari departe mă privea.

Viţeii prin tufisuri lângă mame
AS

Un bou păştea nepăsător pe miristi

Juncanii pe răzoare liniștiți.
Un stol de corbi în înalturi se rotea.
UI

Deodată fulgi usori ca nişte scame

Se vânturau prin aer risipiţi.
BC
 Y
AGLAIA 604

AR
Mi-am adunat cireada de plecare.
Treceau pe ogoare oameni zgribulifi.
Şi m'am pornit. Pe moşu-abia "1 zăriam

IBR
Cum robotea săracul în ninsoare.
Mă tot gândiam să-i mai ajut un pic
Si nu-mi găsiam astampir. Până seară

YL
Puteam lucra; nu-mi trebuia nimic
Doar să-i ajut, să nu-l mai știu oftand
| Si "ncrucisându-si mâinile de ceară.
Deodată parcă văd cireadă mare

IT
De vite prin zăpadă înaintând.

RS
O fetiscani ageră călare
Le tot păzea şi le mâna în rând.
Am alergat şi locului se opri:
VE
-— Este un moşneag si trudnic se muncește
Să mai adune vreun cartof din glod
Și acum viscolul l-a prins. E singur el
NI

Pe câmp. N'ai vrea să mergi cu mine să vedem

Un sac să-i ducem de cartoli acasă.
LU

„Sau poate, un alt bine în alt fel

Să-l facem mai degrabă, căci se lasă
Si noaptea mdată. Greu ar fi
Uitat de toţi în ţarnă să rămâie.
RA

— O, bictul om, cu jale ca vorbi

Si-ar fi vrut atuncia să-l mângâie.
Prea mult se chinueste precum spui.
NT

Departe-i oare? Mergem chiar acum.

Nu poţi să treci si mâna să nu pui
Când vezi pe cineva căzut în drum...
CE

A ‘ntors pe loc cireada, falfaiau

Cosiţele-i pe fruntea ’nväpäiatä.
M'am dus în grabă vitele să-mi iau
I/

Spre rede am pornit cireada toată. \

Cum mândră frâul slobod îl ţinea

IAS

Si ’n salt trecea întinsele răzoare

»ărea un bäictandru şi nu fată.
Când am ajuns, parcă ningea mai lare
Si-un vânt credeam că foalele îmi ia.
U
BC
 RY
604 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Mos Jermolai se tot „uita la noi
Aglaia jos sări: «E seară ’ndati
Si drumu-i lung prin zloată si noroi

LIB
Ci, uite calul meu, cu drag ţi-l dau
Un sac ţi-l aburcăm aici colea.
Si cestlalt stă el bine dinapoi.
Dar urcä-te... Dă-mi mâna...» L-am suit.

ITY
Un împărat din alte vremi părea, ‘
— O scumpii mei copii... nc-a vorovit.
N'am ascultat, dar poate că plângea.

RS
Când de pe ogor cu 'ncetul am pornit
C'o mână Aglaia sacul il ţinea.
Eu cârduiam cirezile la drum
IVE
Si nu "ndrăzniam o vorbă să îngân.
Cu pieptul drept, el mai trăgea un fum
Si avea o uitătură de stăpân.
— Hei, când eram ca voi, pe tatăl meu
UN

Din târg mi ţi-l duceam în spate până ’n sat

Să nu-mi ajute bunul Dumnezeu.
Asa trăiam pe-atunci şi nici un rău
Nu se prindea de noi, eram vrăjiţi...
AL

Si tu ce obrăjori, Aglaia... Hei, tu fecioraș,

Veniţi aici si staţi asa smerifi...
R

Sărut-o tu, cuprinde-o, esti bărbat

Si lasă-l tu Aglaia, căci e dat
NT

Femeile să 'nchidă ochii fericiți...

A ras atunci şi n'am ştiut ce-a spus.
-— « Grăbeşte mosule, {is paşii cam släbiti.
CE

Să-ţi pară bine că te duci pe sus!

Mahnit si-opri cälutul: e Nu mai merg
Decât să ştiu c'a mele vorbe nu's
I/

Luate 'n seamă. Uite "mi şterg

Mustifile de zloată; vreau să văd
AS

Cum te rosesti când buzele ‘fi sărută »

Mai mult în glum'am sărutat-o atunci.
Ea s'a zbătut o clipă; am rămas
UI

Ținându-ne de mână pas la pas.

Din urmă noaptea se lasă pe lunci
BC
 Y
AGLAIA 60

AR
Si satul ce departe mai cra.
Ningea, zăpada o simţeam fierbinte
Şi mâna ci ca flacără ardea.

IBR
Moşul mâna cireada înainte
Şi parcă'ncet în barbă el cânta.
Ce nu i-am spus Aglaiei; i-am vorbit

YL
De îngeri ce în calea oamenilor ies
Pe inscrate; li-i părw'aşa de încâlcit
De nu mai ştiu ce mână i-a ales
povestit

IT
Si i-a trimis în jos; i-am
De sfintele dumbrăvi ce doar în vis se arală.
De fuga soarelui pe cerul liniştit
Cum luna ‘n neguri trece câte-odată
Mâhnită parcă nici n'ar vrea RS
VE
Să vadă lumea asta ’ntunecatä.
l-am spus cum umbrele vorbesc cu noi
Si mauzim pe nume cum ne strigă;
NI

De nişte salamandre ce din ploi

Ne vin; cum noaptea ne pândeşte câte-o strigă
LU

Si inima de groazä-abia mai bate.

— Copil, ce toate câte sunt le ştii
Si în văzduhuri şi 'n pământ si ’n ape
“Te-ai coborit cu gândurile vii,
RA

La nunta mea te chem. Aș vrea să-mi spui

Ce vezi în jur. De soarele s'abate.
mea, ori luna îşi trimite
NT

In urma
Tristeţile de moarte 'mtunecate.
Şi prin ce zodii am să trec şi cui
li vine rându *n lumile vrăjite
CE

Să meargă 'ntâi. Să le cunosc pe toate

Aş vrea, să nu mă înspăimânte
Nimic din câte-o fi să mi se’ntample...
I/

Tăceam atunci şi îi vedeam pe tâmple

Lumina morţii palid pâlpăind,
IAS

Palori străine fruntea-i înccau

Si glasul ci suna ca de argint,
— Nu ştiu ce am dar câte-odată-mi pierd
Cuvântul; ard, nu-mi aflu loc,
U
BC
 RY
606 REVISTA FUNDATTILOR REGALE

RA
Pläng din senin si parcă mă dezmiardă
Necunoscute mâini și ca prin foc
Trec uncori, dar trupul mi-i de ghiaţă.

LIB
Nu pot dormi şi-mi pare că n'ajung
Să mai apuc o altă dimineaţă...
Ne-am despărţit în sat si n'am mai fost
La nuntă, Când ne-am întâlnit

ITY
A slat pe loc şi s'a uitat prelung.
Din fafa-i galbenă înţelegeam
Că umbrele de prin văzduh o cer

RS
Și că într'o noapte-o vor chema la geam.
— Ștrengar ce esti, de ce te uiţi așa?
Stiu că mă duc; si uite am ce am
IVE
La piept. Abia mai pot sufla.
Dac'am să mor, măcar la groapa mea
Să vii. Si nu mă ’nconjura
Cum faci acum. Ci mai degrab'aș vrea
UN

Să pier odată, somnul mă cuprindă.

Iti amintesti zăpada cum cădea
Si noi mäncan cirezile înainte
Mogul cânta si haz făceam pe drum.
AL

Aşa-mi aduc de multe ori aminte

Dar parcă toate 's tulburi nu știu cum...
R

De-atuncia n'am väzut-o. A murit

Intr'un amurg de Octombrie cernil.
NT

Când am intrat în casă mă privea

Cum zâmbet stins, mă căuta prin noapte.
Zăpada "n urma noastră mai cädea.
CE

Și anii într'un alt sicriu

O ‘nmormäntarä sub tăcere urea.
Dar râsetu-i străbate prin nămeţi
I/

Si azi când clipe aspre mă ‘nfioarà

Văd fruntea ci sclipind în diminefi.
AS

Eşti tu cea vie? Stelele mirate

Mai pling si azi de ‘nduiosarea ta.
QO, lasă-mă pe ogoarele umblute
UI

Să te privesc, să te mai pot visa.

IULIAN VESPBR
BC
 Y
AR
IBR
YL
FORME DE CRITICĂ

IT
I

Functiunea
CRITICA
RS
DEBUTURILOR

criticei literare faţă de debutanţi este o operaţiune

VE
deosebit de gingaşe. Atitudinile cele mai frevente sunt următoarele.
Unii raportează pe noul venit la ctalonul generaţiei anterioare.
NI

Dar dacă admiţi că fiecare generaţie vine cu un caracter deosebit

și, în plus, fiecare poct nou aduce o anumită vibraţie proprie în
fafa vieţii, atunci raportarea la ceca ce a fost nu este o măsură
LU

concludentä. Dimpotrivă, optica trecutului poate să întunece pe

aceca a prezentului, necum pe a zilei de mâine.
O altă atitudine a criticei este aceca care măsoară noile apa-
RA

ritii după criteriile consfinfite prin experienţa veacurilor. Este

critica de structură clasică. Fără îndoială, întrucât este vorba
de un punct de vedere mai presus de generaţii, criteriile clasice își
NT

au câte odată fndreptätirea lor. Din nefericire, această optică duce

prea mult la principiul nefast al imitafiei şi al modelului. Sunt
prea puţini aceia care îşi dau seama că normele clasice n'au fost
CE

croite odată pentru totdeauna, privind spre trecut în chip ex-

clusiv. Dimpotrivă, resorturile creatoare ale clasicismului sunt
adânc sădite în însăși structura normală a receplivitä{ii omeneşti
I/

si în cerinţele obiective ale formei bune care-şi găseşte în ca însăși

elementele necesare ale expresiei.
IAS

Dar atât tipul de critică prin raportare la valorile generaţiei

anterioare cât şi acel clasicizant nu fin scamă de ritmul creator
al generaţiilor. Debutantul, chiar când are evlavia eminesciană
faţă de fnaintasii pe care nu-i priveşte negativist, este solul unor
U
BC
 RY
655 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
noi valori si, ca atare, trebue neapărat să fie prețuit potrivit
propriei chemări care adesea este în opoziţie cu forme ale tre-
cutului. Mereu apar tipuri de noi poziţii faţă de existenţă. Ceca

LIB
ce ne zice un rând de oameni, deszic urmaşii.
Critica debuturilor trebue deci să aibă optică nouă si să scoată
la iveală virtualitäfile noilor veniți potrivit propriei lor firi.In
acelaşi timp, pentrucă generaţiile îşi au anumite configurații pro-

ITY
prii, criteriile de valorificare trebue să fie seam’ de stilul supra-
individual către care aspiră debutantii.
Pe lângă aceste cerinti, se adaogă greutatea de a descifra din

RS
simptomele debutului de astăzi valoarea de mâine a scriitorului,
Consideratiunile acestea ne arată că în critica debuturilor nu
ne putem desface de problema previziunii literare,
Nu mai e vorba aici de a raporta pe scriitor la cutare sau
IVE
cutare etalon literar trecut, ci se cere să scoţi la iveală semnele din
care să descifrezi dacă debutantul înfăţişează nu un talent, necum
îndemânare sau precoce virtuozitate, ci semnul că prin el se joacă
UN

unul din cele mai rari zaruri ale destinului: însăşi chemarea de
poct. Si pentrucă sunt foarte rare cazurile când apare pe lume un
adevărat poct, rezultă că în problema previzibilităţii materialul
este mai redus decât s'ar părea. Este extrem de rar prilejul de a
AL

o privi în toată amploarea, |

Intr'o literatură ca cea franceză, nu ştiu dacă între Villon si
R

Baudelaire s'ar putea fnsira cinci nume de necontestat. Iar când

există postul marilor împliniri, ne lipseşte materialul fazelor pre-
NT

mergătoare afirmării definitive, aşa cum îl avem în manuscrisele

rămase dela Eminescu.
Este drept că în marile literaturi îndelungata cultură a limbii,
CE

a metricii, a unui simț de proporţii, toate în slujba nevoii sociale

de a placa si a interesa, înlesnesc apariția cam la cel putin 30 de
ani odată a unui viersuitor căruia îi revine funcțiunea de a repre-
I/

zenta pe poetul generaţiei sale. Este un fel de instituţie deprin-

derea de a avea la două-trei decenii cel puţin un poct socotit mare
AS

şi spre care să se înalțe tămâia admiratiei atât a concetäfenilor

cât şi a celor așezați la periferia literară străină.
Cultul acesta al talentelor, dacă dă viaţă literaturilor, intră
UI

prea puţin în câmpul problemei de faţă. Nu de talent e vorba

când punem problema previzibilităţii, ci de aleşi între aleși, Astfel
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 609

AR
se restrânge materialul documentar. Greutatea este sporită con-
siderabil prin faptul că numai împlinirile supreme fac dovada
exactei previziuni. Fără ele ne aflăm pe terenul nesigur al pro-

IBR
babilitätilor.
Fiind vorba de selectiunea materialului documentar, începem
prin a elimina cel mai mare lot de mărturii nepotrivite: acela care

YL
reprezintă virtuozitatea. După cum în știință sunt unele
discipline în care îndemânarea, ca să nu zic vocafiunea, apare
mai de timpuriu, tot astfel si în artă sunt domenii, ca muzica,

IT
în care precocitatea apare mai de timpuriu decât în poezie. Faptul
că eroii romanelor şi nuvelelor de artist sunt în deosebi pictori şi

RS
muzicanți, se datorește, între altele, si timpurici manifestări ale
înclinărilor. Dacă toată familia Bach a fost înzestrată pentru
muzică, numai unul, Jean Sebastian Bac h, a fost ursit
VE
să dea celebra Die Schüpfung, menită să stea alături de Creafiunea
lui Michelangiolo din Capela Sixtină.
Pentru noi, chestiunea virtuozifä{ii va rămânea pururea frec-
NI

ventă si actuală, pentrucä tipul acestei îndemânări este mai ales

răspândit la popoarele mediteraneene. In deosebi la Italieni, poţi
LU

descoperi chiar şi la copii ce se joacă la colţuri de stradă înde-

mânări fericite și sigure de aplauzele celorlalţi.
Dar atari daruri sunt amăgitoare. După cum pământul pre:
bogat al unor ţări este adesea funest bunci stări a locuitorilor,
RA

tot astfel si eflorescenţa îndemânărilor. Sunt anumite daruri care

pot face iluzia unei chemări literare, Cea mai răspândită înde-
mânare la noi este cea oratorică. Când într'un debut observi un
NT

debit verbal curgător şi pe linie oratorică, se cere o deosebita pru-

denţă în apreciere. A priori, și fără posibilitate de vreo desinintire,
CE

istoria literaturilor arată că acolo unde a apărut o pronunţată

îndemânare retorică, albia poeziei va fi îngustă si puţin adâncă.
De cele mai multe ori, seacă pentru cariere mai lucrative.
La fel de primejdioasă este ispita vorbei si pentru adevăratele
I/

creaţiuni filosofice. Un fenomen îngrijorător pentru filosofia

este verbiajul pe teine filosofice. Pentrucă publicul simte
IAS

noastră
nevoie de o cugetare asupra marilor întrebări, si retorismul filo-
sofic dă iluzia realităţii, de aceea mulţi sunt înclinați să ia drept
filosofie înseilarea unor generalitä{i rostite solemn. Felul acesta
face la noi astăzi ravagii. In ultimul deceniu, tineretal a fost is-
U
BC

9
 RY
610 REVISTA FUNDATILOR REGALE

RA
pitit de o altă formă a verbiajului filosofic: acela al trepicdului
mistic. Oarecare inventivitate verbală aici, un tremolo oratoric la
ceilalţi, nebulozitate la unii, locuri comune ridicate pe scut şi

LIB
apărate de sulifi retorice încep prin a-și croi întâi o albie în poezie,
pentru ca apoi să-şi taie jeheaburi largi pe tărâmul răbdător al
vorbirii filosolice.
Nu mai vorbesc de celebrităţile retorice ale tuturor barourilor

ITY
care au fericit fara timp de aproape un secol. Doctori în drept
dela Paris socoteau adesea de bon ton odată cu teza lor să-ţi tri-
meată și un volum de debut în poezie.

RS
Ar fi un capitol interesant pentru caracterologia noastră lite-
rară lista licenfiafilor sau doctorilor în litere si filosofie care au
avut totodată şi galonul de licenţiat sau doctor în drept și în plus
IVE
au cultivat şi meleagurile străjuite de Apollo, cântăreţul din liră.
Cum să nu prezică cineva viitor strălucit unuia care are atâtea
coarde la arc?
Faţă de atari eroi ai îndemânării, erorile de optică sunt fireşti.
UN

Din fericire cei mai mulţi din categoriile acestea părăsesc ei fasisi
grădinile muzelor pentru îndeletniciri prozaice dar în același timp
mai rentabile,
AL

Dar în definitiv, în faza actuală a culturii noastre, dacă este

regretabil că te fnseli asupra unui talent, paguba nu este prea
R

mare. Astăzi talentele foiesc şi faptul că unul este recunoscut

NT

mai curând sau mai târziu nu schimbă faţa unei literaturi. Greu-
tatea, ca să nu zic gravitatea, începe acolo unde este vorbi de
acel zar al destiaului care se joacă într'o regiune mai presus de
CE

talent, cum a fost cazul pentru Ștefan Petică.

De câte ori un tânăr îţi oferă paginile debutului, de atâtea
ori probabilitatea vorbește pentru un om de duzină, dar în același
timp ceva ca un glas de tainic avertisment îţi sopteste:
I/

— Ştii tu dacă n'ai faainte pe cel ales între aleşi?

De aici, necesitatea de a sonda în adânc.
AS

De sigur, niciodată o judecată negativă n'a distrus darul de

sus. Dar câte frământări, amânări si mai ales câtă răspundare
nu sunt legate de o judecată falsă? Nu mai vorbesc de ridicolul
UI

falsei proorociri, când mult asteptatul se pierde în cenusiul ano-

nimatului,
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 611

AR
Adescori eroii vremelniciilor își schimbă manicra după cum
bate vântul. Criticii vorbesc de nouă manieră, atunci când de

IBR
fapt scriitorul se căsneşte să arate că a fost în stare de prefaceri
adânci, deşi schimbările sunt efectul mimetismului modei.

Mi s'a întâmplat adesea să recitese paginile de debut ale unor

YL
scriitori ajunși la notorietate şi să constat că ei, câte odată chiar
după 30—40 de ani, şi-au modificat poeziile debutului. Atari pro-
cedee sunt si ele o faţă a caracterului. Cei care la plină maturi-

IT
tate îşi schimbă structura poeziilor adolescenţei, introduc în
acestea elemente eterogene. Urmarea este că poeziile de debut

RS
publicate cu modificări fatr’uncle ediţii definitive nu mai sunt
mărturie nici despre firea si vibrațiunea debutantului, nici despre
aceea a scriitorului matur. Apele se amestecă si iese un elaborat
VE
lipsit de caracter. Iată de ce am recomandat totdeauna poctilor
să nu-şi modifice operele de tinereţe. Si este de observat că cei
înclinați să-şi revizuiască opera debutului aparţin categoriei de
NI

scriitori care îşi schimbă maniera adesea, potrivit curentelor

modei.
LU

Chiar si unii dintre scriitorii care persistă în direcţia iniţială

până la sfârşit, alunecă uncori în ispita de a-şi «definitiva» de-
buturile printr'anumite modificări, răpind poeziilor din tinereţe
RA

caracterul initial.
Aleg ca exemplu opera unui scriitor de care m'am ocupat de
aproape la debutul său şi apoi, de curând, în cadrul unui curs
NT

despre începutul literaturii moderniste la noi. Pentrucă deasupra

tuturor modernistilor dela 1910 se înalță în perspectiva vremii
figura lui I. Minulescu, am căutat să precizez fizionomia
CE

poetului împlinit, raportând-o la ceca ce scrisesem despre incc-

pătorul de odinioară.
In ediţia primă — din 1908 —a culegerii Romanfe pentru mai
— era deosebit de semnificativă poezia Spre {drile enigme.
I/

lârziu
Ea face parte dintr'un complex deosebit de caracteristic pentru
IAS

o formă specială a titanismului tinerilor pocfi şi revine oarecum

obsedant chiar şi la cei mai tineri ai deceniului 1940. Este mo-
tivul pornirii spre zări necunoscute.
La Minulescu cel din 1908, cât şi în ediţiile din 1910, 1922
U

si 1927, poezia aceasta avea o formă deschisă spre zările largi.

BC

9°
 RY
612 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Tipică pentru poetul nostru, era greu să-i schimbi un vers fără
să-i stirbesti acea prospeţime a linereţii, în care umbrele si luminile

LIB
făceau un tot semnificativ.
Dar mai târziu, poctul este pas în situaţia de a-și alcătui el
însuși o ediţie definitivă si are inspiraţia puţin fericită ca să-și
revizuiascà poezia primăvăratică prin optica pe cars ţi-o dă preajma

ITY
vârstei tomnatice.
Trec asupra unor simple înlocuiri de cuvinte, de pildă pe yacht
înlocuit cu pe brick. Aş trece şi asupra unor modificări nu prea
fericite ca cele din:
Po brick
RS
Lumina roşie se stinge în vârful primului catarg
Și n locul ei pe sfori se ’nalfä pavilioanele...
IVE
E ziuă!...

Faţă de acestea, primele ediţii n'aveau nevoia de a mai arăta

că pavilioanele se înalţă pe s/ori şi versurile vibrau ca săgeți sprin-
UN

tene spre telul lor:

Pe yacht semnalele aprinse în vârful primului catarg
Se sting.
- Si’n locul lor se ’nalfä pavilioancle...
AL

E ziuă!..,

Dacă asupra unor atari momente s'ar putea trece, modifică-

R

rile devin tot mai supărătoare. Taclul al doilea suna în ediţia

princeps:
NT

Și călătorii ge deşteaptă pe bord,

Și ancorele grele
Apar cu ghiarele ’nelegtate ca "n spasmurile disperării
CE

Și. yachtul alb se miscä-alene,

In juru-i albele inclo
De apă
Tremura si parcă voiese să-l ţină 'n loc.
I/

Adio!..,

Mai ales tensiunea dintre inelele care vor să fie "m loc si por-
AS

nirea vasului reprezintă un moment expresiv, dând viaţă avântului

spre larg. In loc de aceasta, al doilea tact al editici definitive sună:
UI

Si mateloţii se deşteaptă pe bord,

Și ancorele grele
Apar cu ghearele 'nelestate
Ca nişte fiare ’nfomctate...
BC
 FORME DE CRITICĂ 613

Y
Si brickul alb, se miscä-alene

AR
Cu graţia unei sirene
Ce so răsfaţă 'n plasa de inele
Si de brățări lichide,

IBR
Ce dispar
Po poarta larg deschisă lângă fart..,
Poctul tomnatec s'a lăsat ispitit de imagini ornamentale.
Brickul se mişcă având grația unei sirene. Jar inelele nu mai sunt

YL
un moment de tensiune, căci nu mai vor să ţie ’n loc, ci parcă
vor să plece si ele: dispar pe poarla larg deschisă lângă far.
Până aici modificările tot mai erau ’n frau
oarecum ţinute

IT
de textul initial. Dar după al doilea tact, apare unul cu totul di-
ferit: motivul adio, nepotrivit pentru atmosfera de pornealä a

RS
tinereţii, dar firesc la poetul care se gândește cu târzielnică pă-
rere de rău la bunurile tinereții părăsite:
Adio port...
VE
Adio cuib de veselie trecătoare...
Adio cabareturi...
Adio dansatoare...
NI

Adio ciocnet de pahare...

Adio tot cea fost—
LU

Adio!...
A
O poezie nouă s’ar fi patut naște din contrastul av ânturilor
tinereţii şi melancoliile târzii. Dar aici intrusiunea aceasta strică
şi elanul tineresc și expresia de melancolie a celui care se î ndreaptă
RA

spre amurg. |
Cât de simplu și sugestiv cra al treilea tact al poeziei de ti-
nerefe! Acolo, rămasul bun era străbătut nu de melancolie, ci
NT

de elanul tineresc pornit în cucerirea simbolicelor [ări enigme.

Pentrucă tot ce stă înainte pregătește dinamica port nelii fără
plumbul regretelor, tactul al treilea se mişcă sprintea şi concentrat:
CE

Pornim...
In urma noastră portul şi ’ntregul firm,
Par un tablou
Pictat pe-o pânză no ‘nramati...
I/

Tar mai târziu, sărmanul port

Abia-şi mai rotunjeste 'm zare conturul alb
IAS

Ca şi-un cavou
Din care morţii 'ncep să 'nvie—
Si yachtul rostru-i primul mort
Care-a ’nviat!...
U
BC
 RY
614 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

E o splendidă viziune. Şi pentru forma de artă cu orizont

RA
deschis e semnificativă imaginea tablou piclal pe-o pânză ne
*nramală.
In contrast cu porncala aceasta atât de sprintenă, iată ce greu

LIB
se urneste si se desfăşoară tactul corespunzător al formei defi-
nitive. Un întreit Pornim nu spune cât zisese unicul din forma
originară. Pentrucă este vorba de o problemă principală a de-

ITY
buturilor, redăm în întregime tactul socotit definitiv:

De-acum pornim, +.
Pornim din nou...

RS
Pornim. . .
Sin urma noastră mares
Işi împletește respirarea
Cu a! sirenelor ccou—
IVE
Eternul nostru semn de întrebare!...
Iar mai târziu,
Sărmanul port
* Abia-si mai lämuresto ?n zare
UN

Conturul alb
Ca şi-un cavou
Din care morţii 'ncep să 'nvio!...
Si brickul nostru-i primul mort
Care-a ’nviat
AL

.
Investmântat
In alb
Do sus si până jos
R

Ca gi Cristos!...
NT

Sinteticul poet al tinereţii devine acum un descriptiv, iar iu-

bitorul de sugestii stărueşte în repetări. Sentimentul de viață
din care a crescut poezia fiind alterat, poctul nu poate rezista
CE

imaginilor ornamentale.
„Un critic german, ocupându-se de stilul lui Goethe din ope-
rele târzii, a arătat că există un stil al Dbătrâneţii. Rezultă că cine
amestecă stilurile celor două vârste, crezând că dă ceva definitiv,
I/

riscă să-şi anuleze si poezia tinereţii si pe cea a bătrâncţii.

AS

Nicäeri nu se vede mai lămurit scăderea aceasta la Minu-

lescu decât atunci când compari tactul final din prima formă
cu cel al ediţiei definitive. Poctul tânăr care prezentase portul
UI

plecării ca un tablou pictat pe-o pânză ne 'nramată nu putea să

dea orizontului pornelii un fel mărginit. Forma deschisă proprie
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 615

AR
acestei poezii nu cadra cu un final de formă închisă. De aici ul-
timul tact: | :
Si aşa pluti-vom toată ziua...

IBR
Si aga pluti-vom noaptea toată...
Si aşa pluti-vom vremo multă—
Căci prea mull,
Nu e niciodată, „-

YL
Când ne 'ndreptăm spre {dri enigme—
Spre ţări în caro mâine ’n zori,
Gisi-vom ponte-Aureola cternci noastre sărbători !. . .

In contrast cu aceasta, Minulescu din faza ultimă a simţit

IT
nevoia să dea un termen concret şi închis ajungerii. Se vede că
unele poezii moderne si dela noi si de aiurea, înfățișând ajungerea

RS
încununată cu izbândă la un liman de mântuire, Minulescu cel
ieşit din faza de Sturm und Drang a ţinut să deaîn final ceva
VE
ca o încununare a telului atins.
Iată finalul în care ţările enigme ale tinereţii devin «insula
enigmă », şi încă una naționalistă: 4
NI

Şi-aşa, pluti-vom toată ziua...

Si-aga pluti-vom noaptea toată...
Si-asa pluti-vom vreme multă—
LU

Căci «prea mult» nu e niciodată,

Când ne ’ndreptim spro e Insula cnigmă »,
In care, nu ştim nimeni încă, co va fi—
Dar stim cu toţii că mtr'o bună zi
RA

Noi cei născuţi din tată 'n fiu, navigatori,

Vom acosta la rândul nostru ’nvingitori...
Si-atunci—
NT

Stăpânii Mărei Negre noi vom fil...

Poetul individualist al tinereţii, pentru care «cul » era pe primul
plan, ţine să vorbească acum în numele colectivităţii, luând chiar
CE

o răspicată coloratură naționalistă într'o poezie în care n'avem

niciun plan de rezonanţă pentru un atare final,
Este un model de cum nu trebue să procedăm în prezentarea -
I/

edițiilor definitive. Şi este un caz tipic pentru a ilustra raportul

dintre poezie şi caracter, nu în sens etic, dar în sens de răspicată
IAS

relevanţă organică.
Am ales acest caz pentrucă, Minulescu fiind un adevărat poet,
îndreptarea criticei spre formele originare va restabili oricând va-
loarea.
U
BC
 RY
616 REVISTA FUNDATIILOR REGALE
.

RA
Mult mai supărătoare sunt schimbările la fafa ale acelor poeţi
minori care, din felurite împrejurări, s'au bucurat de o oarecare
vază, deşi în realitate sunt prea firavi pentru a rezista, Aceştia

LIB
sunt iubitorii de notorietate, care la fiecare Instru iși lustruiesc
maniera. O ediţie definitivă a acestui tip de scriitori, dând prilej
In modificări vârtoase, pune critica în fafa unei caleidoscopii far-
date, potrivit ultimei forme a gustului.

ITY
Când vezi schimbările făcute de atari poeți (de obicei orna-
mentali), te întrebi de ce n’au luat alte căi, bunăoară-a comenta-
riilor alcătuite spre amurgul vieţii, sau de ce nu au fabricat noi

RS
poezii ieșite din tensiunea dintre ceea ce au fost când au fost și
ceea ce sunt lot atât de vremelnic azi.
Zadarnic am căulat să reacţionez împotriva felului cum Li-
IVE
nerii trecuţi de cincizeci de ani fin să-și alcătuiască ediţiile defi-
nitive; i-am sfătuit să-și păstreze rezervele poctice pentru noi
plăzmuiri. [i stăruiesc totuşi în a-și farda tardiv propria tinereţe.
De aici aventuri arlistice ca acelea arătate la Minulescu.
UN

Istoria literară va constata că schimbărilor de text le co-

respunde uncori şi schimbarea configuraliilor dedicatorii. Astfel,
pe când în ediţiile anterioare modernista poezie Spre färile enigme
era închinată lui Jser, în forma ei naționalistă este dedicată lui
AL

N. M. Condiescu, probabil în amintirea călătoriilor sale peste mări

si ţări.
R

Dar iäsänd cozurile indisiduule, cineva ar putea să puie ches-

NT

tiunea principial pe un alt teren:

— Cum se face că un critic pătruns de primatul formei nu
recunoaște dreptul si datoria porţilor de a da o forma cât mai
CE

desăvârșită plizmuirilor proprii? Insuși prestigiul arlei cuvântului

cere necontenită stăruinţă întru desăvârşire.
— Cu o condiţie, răspundem noi: cizelarea si desăvârşirea să
I/

purceadä din aceeaşi atmosferă din care a creat întâi. Dar când
temperatura si vibrația de atunci au făcut loc altor simfiri, in-
AS

tervine contaminarea a două aspecte eterogene, ceca ce strică

totul.
In dramaturgia noastră, un exemplu de modificare fericită îl
UI

oferă forma ultimă a dramei lui Alexandru Davila, Vlaicu

Vodă. Ca si epica, teatrul este prielnic acelor cristalizări care
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 617

AR
este
îngăduie o distanfare cât mai adecvată. Dar aceasta nu
literară a scriitor ului și
posibilă decât în măsura în care optica
mai ales tensiunea creativităţii au rămas aceleaşi.

IBR
Sunt cazuri când un adevărat poct a purtat în suflet o con-
ex-
cepţie timp de decenii, hrănind-o mereu din substanţa unor
Emin escu la noi, iar la Ger-
periente tot mai bogate. Astfel
ţit
mani este tipic Faust al lui Goethe. Mam ocupat amănun

YL
aspect în Creativitatea eminesciană, unde am arătat că
de acest
Lu-
„eee ani a lucrat Eminescu până a ajuns la ultima cizelare a
în care
ceafärului. Dar atât el cât si Gocthe lucrau pe un tărâm

IT
genurile se întretăiau. Și o plăzmuire de contur epic sau dramatic
e
poate mai uşor să ofere acea distantare, care nu numai îngădui

RS
posibilitatea îndelungatelor reveniri, dar o cere.
La afară de aceasta, exista în atari plăzmuiri o dinamică pro-
la
prie, ele făcând una cu însăşi permanen{a caracterului ridicat
VE
personalitate. In astfel de cazuri, scriitor ul rămâne multă vreme
nemulţumit pentrucă simte că tot ce dă este o palidă aproximaţie.
publicate de cl ca ceva străin.
NI

Goethe socotea anumite poezii

Altfel stau lucrurile când, urmărit de absolutul unci concepții
creatiunea rămâne multă vreme în sertarele tale.
LU

sau viziuni,
fn
Tocmai pentrucă ai dat numai fragmente, întregul rămâne
care nu-ţi
creştere. Pe când lucrul isprăvit și puolicat are o fiinţă
şte din
mai aparţine, opera care n'a văzut încă lvinina te cârmuie
RA

adâncuri. Intre ceea ce intuicsti și ceea ce ai scris este o tensiune,

Fiecare
care te ţine veşnic treaz. Subconstientul te solicită mereu.
nedesăv ârşită,
lectură şi experienţă se raportează viu la opera
NT

un Goethe, un Emineser au rămas mereu în-

De aceca un Dante,
întru desăvârşirea ultimă. In sensul acesta, pentru atari
cordafi
cântarea care n’a fost scrisă rămâne mai frumoasă ca
creatori,
CE

oricare,
Să nu se invoace analogia nepotrivită cu știința. O poezie pu
este o problemă de matematici sau experienţă de chimie; în ştiinţă,
lucrările tineretii, pentrucă atitudinea din care iz-
I/

poţi desăvârși
vorăşte știința este acecaşi. Pe când oricât de uimitor şi statornic
IAS

ar fi caracterul unui poet, oricât de constant ar fi felul lui de a

ei iniţială.
vibra, atmosfera lucrului trecut nu mai revine în forma
Se întâmplă ca unele motive, care au găsit o expresie puter-
de tinereţe, să solicite din nou tensiunea creatoare.
pică în anii
U
BC
 RY
618 _ REVISTA FUNDATIILOR REGALE

De pildă, iubirea ncîngrădită de conventionalism şi-a găsit o primă

RA
expresie în Werther. Când însă același zbucium se actualizează
poetului ajuns la maturitate, el nu-și revizaieşte scrisul prim, ci
creează un nou simbol: Torquato Tasso, cu planurile de rezonanţă

LIB
reprezentată de Antonio şi curtea dela Ferara.
Intr'alte cazuri, pocţii recurg la forma variantelor ca bunăoară
Eminescu în Făt-Frumos din tei (1875) şi Povestea teiu:ui (1878).

ITY
In ambele este vibraţiunea iukirii ncîngrădite de conventionalism.
Ne mai fiind lungul răstimp dintre Werther şi Tasso, poeziile sunt
numai variante în aspiraţia către o expresie desăvârşită. :
In această necontenită lărgire, înnobilare şi adâncire a perso-

în felul celor de care ne-am ocupat. RS

nalităţii, să arate pocţii noştri caracterul lor, nu în facticele polciri

In contra criticei făcută poeţilor care își modifică plăsmuirile

IVE
tinereţii, s'ar putea invoca exemplul unui Baudelaire, de
pildă, care şi-a modificat poeziile, aşa încât edițiile definitive
trebue să dea şi variantele,
UN

Dar mai întâi trebue să ţinem seama şi de răspasul de

limp dintre prima şi ultima ediţie. Modificările înfăptuite Ja
aceeaşi temperatură sufletească nu pot altera vibrafiunea primor-
diala.
AL

De altă parte, un caracter răspicat își păstrează rezonanţa si,

când modifică, nu este supus contaminărilor supărătoare.
Ținând
R

seamă de diversitatea aspectelor literare, anumite

tipuri de scriitori îşi vor strica mai repede prin revizuiri tardive
NT

plăsmuirile tinereţii decât alţii. Tipul scriitorului tânăr care por-

neste titanic spre largul vieţii va găsi cu greu mai târziu avântul
originar. |
CE

La fel, scriitorul ornamental, acela care, neavând o persona-

litate bine conturată, a fost timp de câteva decenii ecoul felu-
ritelor mode. Având uncori răgazul pe care îl asigură o bună
situaţie materială, având legături și circulând prin saloane si
I/

prin reviste, putând să-și procure cu uşurinţă ediţiile prime şi

AS

pe cele de lux ale scriitorilor străini, cl este totdeauna ecoul

ultimului poct prețuit aiurea. Este pe rând parnasian, sămănă-
torist, simbolist, rilkean, expresionist, clasicizant etc. Vă puteți
UI

inchipui ge poate să iasă când caleidoscopia aceasta devine material

pentru stilizări definitive.
BC
 DE CRITICĂ 619

Y
FORME

AR
Să nu se invoce deci, pentru a justifica atari isprăvi, cazul
să
lui Leopardi care, deasupra entuziasmului prim, făcea
vegheze luciditatea constructivă. Cât privește pe Baudelaire, acesta

IBR
a urmărit ca fiecare poezie din Les fleurs du mal să reprezinte
nu numai în sine o arhitectonică strânsă, dar să aibă o semnifi-
cafie în însăși structura volumului, ca si când ar fi părţi dintr'o
clădire unitară, trepte spre viziunea totală.

YL
Orice adevărat poet a fost un caracter. Pentru această calitate,
limba română are un cuvânt deosebit de expresiv: firea cuiva
a
de neschimbat. De aici la marii poeţi necesitatea de a coordon

IT
a
plăsmuirile. Puterea modelatoare a ansamblului este o formă
caracterului. Dar ceea ce este nu numai permis, dar necesar,

RS
pentru acela făcut să respire acrul de creasta munţilor, nu este
fa
prielnic poeţilor minori, la care tocmai caracterul este deficien
cea mai simțită.
VE
De altminteri, ediţiile definitive nu le pot da poeţii înşişi.
vă
Ei mai oferă un document în plus. Concepţia că ediţia definiti
se cuvine să fie îngrădit ă.
reprezintă ultima formă voită de poct
NI

Ediţiile definitive le dau criticii.

LU

*
* %

Critica debuturilor este ca o apă ncîncepută.

Se cuvine să fie păstrată numai sub forma în care s'a mani-
RA

festat în momentul apariţiei operelor.

Revizuirile sunt zadarnice.
După cum poetul care-şi modifică târziu textul poeziilor de
NT

it
debut greşeşte, tot astfel — gi încă mai mult— nu-i este îngădu
e. textul
criticului, care a luat în tinereţe atitudine, să-şi modific
într'altă lumină decât
de odinioară, aşa încât judecätile să apară
CE

au fost la început.
Numai păstrând nealterat textul primitiv poţi avea beneficiul
justelor întrezăriri şi al fndreptatitelor polemice juvenile; si nu-
pe
mai plecând dela tèxtul nerevizuit te poţi lepăda de erori,
I/

care uncori a trebuit să le răscum peri prin ani de reculeg ere.

Când tipäresti târziu în volum critica de directivă, aşa cum
IAS

ai practicat-o în tinereţe, trebue să-i păstrezi caracterul iniţial,

docu-
oricare ar fi deosebirile aduse de perspectiva timpului și
mentarea mai bogată a ştiinţei.
U
BC
 RY
620 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Critica militantă în numele unui ideal literar propriu unei ge-

RA
nerafii sau unui curent este o funcţiune deosebită de aceca a cri-
licei-foileton: noi necesităţi ale vieţii literare cer formule si direc-
tive noi. Adesea această critică apare ca o reacțiune. Faţă de un

LIB
tip vechi, luptă să se afirme unul nou.
Când problemele de caracterologie vor intra mai adâne în
studiul literaturilor, se va vedea cum la ficcare nouă răspântie
literară şi pentru fiecare generație apare un caracter nou

ITY
opus
tipului vechi. Când Eminescu, de pildă, dădea la 1870
Epigonii, de fapt partea I-a a poeziei este o psihogramă a caracte-
rului înaintaşilor, opusă trăsăturilor generaţie sale.

generaţiile
ies la iveală.
iau poziţii deosebite, așaRS
Privind problemele fundamentale cle vieţii noastre românești,
încât noi feţe ale existenţei
IVE
Să privească cineva, de pildă, atitudinile beletristilor noştri faţă
de acest aspect esenţial: ţăranul. S'a vorbit de pildă de G. Co sbuc
poct al țărănimii; dar atât motivele cât si felul de a inteuchipa
UN

artistic duc la un caracter contrastant cu specificul plin de taină

si de neîncredere al sătenilor noştri. O altă generaţie a crezut că
zugrăvește un caracter de adevărat ţăran în cutare figură tot
de pe meleagurile näsäudene, Dar e atât de greu să-ţi întruchipezi
AL

un ţăran sărutând pământul, aşa cum face un cunoscut erou. Mulţi

au vrat să vadă în romanul Jon o fisură reprezentativă. Viitorimea
va constata că, departe de a fi reprezentativ,
R

e vorba aici numai

de o fire mai apioape de patologic decât de caracterul țărănesc,
NT

Țăranul sărutând pămâatul este o nouă formă a romanticei.

Jatä însă că un nou scriitor din părţile nordice apare ca inter-
pret al vieţii țărănești, d. Eusebiu Camilar. Acesta nu
CE

ştie de şcoli literare şi, fiind un adevărat ţăran, el nu se împacă nici

cu caracterul de voiosie al lui Creaugă, nici cu acela idilic al lui
Coşbuc, nici cu ţăranul d-lui Rebreanu, ci, dând la o parte deose-
bitele: perdele de convenfionalism, scoate la iveală un strat de
I/

primitivism, de neîncredere si asprimi, care-ţi dau impresia realităţii

nealterate. Dacă scriitorul acesta va deveni mai stăpân pe mij-
AS

loacele lui de expresie, rămânând credincios iustituţiilor sale, ar

putea să fie cândva socotit ca semnul unei noi atitudini de inter-
UI

pretare a ţăranului, ferită si de tendința propagandistică si de

alunecarea spre idilic si de senzaţional patologic.
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 62:

AR
De sigur, critica unor debuturi ca acela al d-lui Camilar
p'ar trebui să fie influenţată de o nouă ideologie a criticei literare,

IBR
de ceea ce se numeşte un curent sau şcoală nouă. O ideologie
literară de încadrare si valorificare a primitivismului ar fi ne-
dreaptă fifi de alte legitime directive.
-

YL
O formă a criticei de generaţie este şi aceea care, plecând
dela un debut surprinzător, caută să-i valorifice anumite caliläti
prin care noul venit contrastează cu atmosfera vreinii.

IT
Un caz interesant îl oferă cititorilor săi /tevista Fundaţiilor
Regale, în chiar acest număr. Este suculenta prezentare a mitului

RS
Niobe în povestirea remarcabilă a d-lui Petru Dumitriu.
Intr'un articol anterior, ocupându-mă de complexul părinţi-
copii în literatura universală, am arătat ce greu este să aducă
VE
cineva o vibraţie nouă în acest domeniu, care priveşte înseși
izvoarele vieţii. Surpriza paginilor publicate acum vine din faptul
că dutorul izbutește să desvestejească motivul, dându-i o expresie
NI

care infräjeste viziunea elină cu o necăutată vibrafiune mo-

dernä.
LU

Odată cu aceasta, autorul mai trimite revistei o povestire

tot pe tema antică: Argonaulica. Este motivul pornclii atât de
tipic pentru debutanţii noștri dela 1910 până astăzi. Ne-am
RA

ocupat de el mai.sus cu prilejul poeziei minulesciene Spre {drile

enigme.. La fel pornesc spre larg Argonautii din povestirea citată,
pe care o vom împărtăși cititorilor, întrun număr viitor. Deo-
NT

sebirea între noul venil şi peelul dela 1910 stă în faptul ca

tânărul de azi este mai dinamic şi are ceva din amploarea cpi-
cului. Sunt, firește, scăderi si stângăcii în aceste pagini tinerești,
CE

dar parcă simţi prevestirea unui suflu nou,

unpresia este sporită prinu’o dramă, şi ca luată din mitul
elin: Klitemnestra, în care prima parte a ncaseminatei trilogii
a lui Eschil este transpusă original intr’o viziune modernă.
I/

Prologul si finalul schiţează parcă necesitatea de a face publicul

IAS

de astăzi părlaş al tensiunii si implicafiilor metafizice împlântale -

în destinul eroilor. Merită să fie cunoscută,
Şi aici sunt multe rezerve de făcul, dar atmosfere, multila-
teralitatea si concentrarea acestui debutant de 19 ani te lasă
U

gânditor. Este nostalgia spre culmile pe care nu le avem încă,

BC
 RY
622 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Din complexul acestui debut de originală reviviscenţă modernă
a lumii antice, un critic pripit s'ar grăbi să alcătuiască şi o
nouă formă de îndrumare si valorificare critică, să zicem pe

LIB
tema fmpämäntenirii si reträirii româneşti a miturilor cline.
Fireşte, atari formule pot să dea oarecare mişcare unui
moment literar, stârnind controverse, rivalități cte.

ITY
Dar dacă autorul este întradevăr un ales, pe el nu-l va inte-
resa Jarma succeselor de-o clipă, ci urmărind numai fmplinirile
sale departe de exibifionismul curent, va încerca să urce culmile
care îi stau în faţă. |

RS
Presupunând darul de sus care, intr’o oarecare măsură poate
îi întrezărit, zodia unică atârnă de această necunosculă: carac-
terul care face ca numai cel ce stărueşte până la sfârşit să fie
IVE
mântuit. Dar despre toate aceste gingase probleme de previzi-
bilitate ne vom ocupa în capitolul Eminescu privit ca formă a
caracterului,
UN

Deocamdată, am luat debutul neconsolidat al lui Camilar şi

pe acela în spe al lui P. Dumitriu drept puncte de plecare
pentru o îndoită ipoteză. Presupunând că ambii scriitori, atât
de opuşi în felul lor de a fi, vor da un număr de pagini remar-
AL

cabile şi că o scamä de tineri i-ar căuta pe aceeaşi cale, mai

presupunând că scrisul lor ar fi în concordanţă cu anumite
necesilăți artistice ale vremii — general europene şi româneşti
R

totodată —s'ar putea alcătui două grupuri fiecare cu o ideologie

NT

proprie. Si astfel am avea forme noi ale criticei de debut.

Este ceea ce s'a întâmplat la sfârșitul primului deceniu al
secolului nostru, când sa afirmat întâi critica modernistă,
CE

care nu și-a isprăvit încă menirea, — pentrucă a fost legală nu

de o anumită şcoală trecătoare, ci de însuşi principiul perma-
nent al modernismului potrivit necesităţilor mereu reinnoite ale
generatiilor.
I/

Intre altele, critica aceasta susținea necesitatea unei literaturi

AS

care să dea glas preocupărilor înalte ale vieţii de conştiinţă. Si

afirmam atunci că prefacerile pe cale de a se împlini în lirică sunt
antemergătoare unor desvoltări necesare în drama şi mai ales în
UI

romanul nostru, căruia i se deschidea orizontul victii orăşeneşti.

Am amintit în capitolul de faţă opoziţia dintre sat-oras, care
va rămânea un factor permanent în desvoltarea literaturii noastre.
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 623

AR
După cum înclini pentru necesitatea de a adânci un termen al
acestei polaritäfi sau altul, te pândesc riscurile criticei de directivă

IBR
şi anume tendința de a supravalorifica plăsmuirile, trecându-le si
prin optica ideologiilor de direcţie literară,
Rezultă că în critica de direcţie literară etalonul de valorifi-
care trebue să ia un anumit caracter, pe care nu-l mai poţi păstra

YL
atunci când priveşti fenomenele în perspectiva înţelegerii pure,
care adesea trebue să se desfacă de tot ceca'ce era prea unilateral
și exagerat într'o anumită formulă literară. A lăuda pe un scriitor

IT
că e tradiţionalist si a infirma pe altul că e simbolist este în pers-
pectiva înţelegerii largi o eroare,

RS
Oricât s'ar părea de paradoxal, valorificarea definitivă, deci
mai aproape de realitatea fenomenelor, cere o desfacere de critica
făcută în numele unui anumit ideal propriu unei generaţii. Numai
VE
privind realitățile în ele, poţi să dobândeşti acea căutătură li-
beră menită să te adâncească în esenţa lucrurilor.
Dar pot oare constatările acestea să îndreptăţească pe critic
NI

a-şi modifica judecăţile făcute în toiul unci lupte literare? Eroarea

ar fi tot atât de supărătoare ca şi aceea a poetului care isi modifică
LU

textul poeziilor de debut pentru a le acorda cu viziunea lui dia

plină maturitate sau chiar de bătrâneţe.
Atât poezia debuturilor cât şi critica de generaţie se anihilează
RA

atunci când în aliajul lor intră factorul deformant al unei poziţii

noi, datorită experienţei şi maturității. Poctul cât si criticul care la
60 de ani îşi reface operele scrise la 20 sau 30 de ani riscă să ajungă
NT

la un produs hibrid, în care nu mai rămâne nici poezie nici cri-

tică autentică. ‘
Faza cea mai interesantă a criticului debutant este acea in-
CE

cipientă, când o poziţie nouă faţă de existenţă luptă să se afirme,

valorificind uncle manifestări care nu şi-au dat încă toată măsura.
In viaţa literară, se întâmplă că un grup literar pe cale de a se
înfiripa este osândit în bloc, atât în resorturile ideologice cât
I/

şi în manifestările lui pur literare. Situaţia aceasta îndreptățește

IAS

critica de reacțiune făcută în numele unei echipe. Si tot caracterul

unci atari crilice este pierdut, dacă modifici textul publicat în
toiul luptei. Dacă nu poţi rămânea la maturitate ceca ce ai fost
în tinereţe (si aceasta este şi în critică lucru firesc), nu ai dreptul
de a schimba fizionomia anilor de debut, Odată ce ai luat o ati-
U
BC
 RY
624 REVISTA” FUNDATIILOR' REGALE

RA
tudine, trebue să-ţi ici răspunderea ei. Lucrul săvârşit nu poate
să fie trecut sub nicio formä în categoria lucrurilor care n'au fost
sau care vor să pară altfel decât ccea ce au fost.

LIB
In privinţa aceasta, cea mai însemnată experienţă literară din
câte am făcut este aceea când, în primul deceniu al secolului
acesta, am luat împotriva tuturor apărarea unei configurații lite-
rare care nu izbutise încă să se impuie prin niciun simptom. Tofi

ITY
despre care m'am ocupat atunci fiind contestafi, am cunoscut
în unicitatea momentului si partea frumoasă, dar şi reversul cri-
ticei de generaţie si de echipä.

RS
Cand va încerca cineva să urmărească la noi istoria criticci
de generaţie, va avea să se pronunţe dacă, dela Maiorescu şi până
astăzi, critica noastră a fost pusă în situaţia de a lua atitudine
IVE
mai răspicat într'o controversă de înnoire literară, ca aceea pe
care am încercat s’o desleg la 1910 în Poezie română de azi. Nu
era vorba numai de auumite manifestări pur literare, asupra că-
rora părerile puteau să fie împărţite. Dar era vorba de o întreagă
UN

concepţie si de necesităţi literare mai presus chiar de cei care

le întrupau atunci.
La 1910, nu exista la noi un ansamblu de vederi şi un sistem
AL

de relaţiuni potrivit oplicei moderniste. Desi afirmäri principiale

şi proclamafii de poeţi începuse a se ivi, aşa cum le înţelegea
AlexandruMucedonski, poporanismul si seminitorismul
R

erau într'unul din acele zenituri din care un cunoscător putea

NT

descifra amurgul. Deşi direcţia purisinului autohton se întemeia

pe imperativul etnicului romanesc, îi lipsea totuşi spiritul de
adâncime şi de universalizare, pe care numai orizontul larg ol
CE

vieţii literare moderne putea să-l înalțe la valori dincolo de în-

gustimea Porlilor-de-Fier ale izolaţionismului literar. ln litera-
turile apusene, existau două curente moderniste: unul de învio-
rar: a patrimoniului etnic, altul de cucerire a noi forme pentru o
I/

altă s:nsibilitate decât aceea a generaţiei anterioare. De ambele,

augurii noştri nu voiau să find seamă. Un färänism convenţional
AS

îşi crea picdestaluri pentru afirmări care, dacă aveau Ja noi a

funcţiune, nu puteau totuşi pătrunde dincolo de Porlile-de-Fier,
unde frământarea si poezia oraşelor cerea un alt spirit.
UI

In situaţia vremii, era necesară o îndoită reacțiune: afirmarea

crealivitiiții moderniste potrivit nevoilor şi scăderilor literaturii:
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 625

AR
noastre de atunci; si apoi valorificarea debuturilor ce se mişcau
pe această linie.,

IBR
Din atmosfera aceasta si din elementele existente la acea dată,
s'a întrupat atunci critica despre poezia română la 1910.
Este firesc lucru ca cine vorbeşte în numele unci echipe să se
subordoneze întru totul cerinţelor ci si este elementar să-ţi slu-

YL
jesti grupul literar, luându-ţi asupra ta toate dusminiile 'conjurate
împotriva lui.
Revenind la motivul primei fraze a lucrării de faţă, rareori

IT
am simţit o încordare mai mare din partea tinerilor, ca atunci
când căutam să descifrez din manifestările debutauţilor dela Viafa

RS
Nouă destinul literar al modernismului, pe care ci credeau că-l
reprezintă.
Pentrucă în istoria literaturilor si în deosebi Ja noi sunt rare
VE
prilejurile să faci o atare experienţă, voi arăta în legătură cu ca
câteva din greutăţile problemei de previzibilitate în sfera criticei
de generaţie.
NI

Strict vorbind, ficcare dintre tinerii de care m'am ocupat

atunci înfățișa, pe lângă anumite năzuinţi comune grupului, un
LU

fel propriu de-a fi. Şi dacă ar trebui să mărginesc conceptul de

caracter la o răspicată dominantă, fără să privesc felurimea si
calitatea trăsăturilor care asigură valoarea, de bună seamă mai
RA

toţi cei de care am vorbit atunci au dovedit, prin stăruința lor

în poczic, însuşiri de caracter. S’ar putea da chiar si un exemplu
înduioşător. Dar când e vorba de poezie, stăruința singură nu
NT

ajunge. In conceptul de caracter trebue aici să cuprindem şi sub-

linierea valorii. Aceasta din urmă reprezentând când un plus,
când un minus, rezultă că, în criteriul de valorificare prin adân-
CE

cirea caracterului, trebue neapărat să ţinem scamă de aspectul

calitativ al expresici.
Fireşte, un fir de iarbă e departe de jocul de umbră și lumină,
precum si de fosnetul atât de variat al unui stejar, necum al bră-
I/

detulai de munte. Un talent monocord poate să-ţi dea clipe de,

încântare, dar când în cineva se zbat forţe contrarii și apar largi
oe . „1
IAS

planuri de rezonanţă, atunci el devine o icoană nu numai a unui

mult,
trecător curent, dar si al unei faze de cultură, şi ceva mai
centru de convergenţă pentru menirea expresivă a unui
un
U

neam.
BC

10
 RY
626 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
E drept că si în etică, ideca de caracter este legată de conceptul
de valoare, dar pe când acolo valoarea vine din raportarea la
bine si la rău, în raport cu funcțiunea socială a faptei, în accep-

LIB
|iunca estetică a cuvântului caracter, valoarea e condiţionată de
orizontul, relieful, adâncimea si semnificaţia expresiei. Rezultă că
atunci când valorifici pe un debutant, criteriul trebue să fie în
deosebi împlinirea virtualiti{ilor sădite în fiinţa lui. Iar acestea

ITY
nu pot fi intuite decât din dominantele expresiei lui. Aceasta
implică necesitatea de a te desface de optica uncori deformată a
criticci de generaţie. Creativitatea acesteia poate trezi o atmosferă

RS
de aşteptare, poate să facă publicul mai receptiv pentru forme
noi de artă. Poate să-i deschidă chiar unui Michelangiolo calea
supremelor împliniri, dar nu poale şi nu trebue să schimbe
IVE
nimic din firea dintâi sădită întrun creator. Și când acesta
este în faza debutului, se cuvine să fie descifrat din simptomele
propriei : firi. Pentru aceasta însă, mai ales când vorbeşti de
poezie, este neapäral nevoie să ai controlul mai multor plăs-
UN

muiri.
Când critici pe debutanţi în numele a ceca ce trebue să fie
și ai numai un număr prea redus de manifestări, te pândesc pri-
AL

mejdii, Iată un caz recent. Un tânăr trimete de pe întinsul ste-

pelor rusești o impresionantă poezie: Balada cruciaților, pe care
am remarcat-o în Revista Fundațiilor Regale si am tipărit-o în
R

fruntea unui număr. Recititä în scurtul răspas de timp strecurat,

ea lasă aceeasi puternică întipărire. Dar alte poezii ale aceluiaşi
NT

autor nu mai sunt la aceeași înălțime. Una dintre ele reproduce

cam retoric acecasi manieră. Se poate întâmpla ca, în viitor, tot
CE

ce va da să fie mai prejos de acel remarcat debut. In cazul

acesta, o singură poezie va rămânea un unicum, iar restul va
conta prea puţin. In istoria literaturilor sunt cazuri de felul acesta.
O întâmplare fericită face uncori ca un anumit accent să iasă la
I/

iveală în chip neuitat, restul intrând în penumbra.

In opoziţie cu acesta, este un alt caz. Poate să nu-ţi placă
AS

nota de Sturm und Drang care däinueste si azi în poezia lui Mihai
Beniuc, după cum ungori poate să fie supărătoare prea multa in-
trusiune a momentului biografic încă nedistan{at, dar atunci când
UI

străbaţi opera întreagă a acestui poet, poezia pe care ai valori-

ficat-o izolat nu păleşte, dimpotrivă se reliefează printr'altele cu
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 627

AR
calităţi alese. Caracterul este pe cale să se înalțe la forma lui cea
mai înaltă: personalitatea.

IBR
Cu toate primejdiile, critica debuturilor precum si critica de
generaţie reprezintă o necesitate. Ea are o funcţiune de crea-
tivitate. Dar treptat, dinamismul ci se atenuiază prin problemele

YL
mereu reînnoite ale altor generaţii. Treptat se săvârşeşte o lini-
ştire a trăsăturilor de combativitate. $i adesca în sufletul criti-
a reprezentat nevoia unci noi sensibilitäti, creşte o
cului, care

IT
altă firească tensiune: de a pleca tot mai adânc urechea pentru
a asculta înţelegător cealaltă parte, si a prinde astfel ceca ce era

RS
legitim în formele combătute. _
De fapt, orice acţiune critică împotriva unei direcții implică
.
nu năruirea acesteia, ci liberarea ci de zgura conventionalului
VE
Traditionalism şi modernism, sat si oraş, etnic si spirit general
sunt forţe care vor dăinui pentru totdeauna în literatura
uman,
noastră. După cum am arătat de mult, un tip literar cere cu ne-
NI

la ceca
cesitate tipul contrar, dar nu prin revenirile de € înapoi
conform nc-
ce a fost, ci prin afirmäri mai adânci şi mai înalte,
LU

cesitätilor mereu reînnoite ale literaturilor naţionale.

Procesul acesta de inseninare, de perspectivă largă si de dreaptă
lor,
ascultare a fiecărei părţi, se săvârşeşte nu pe calea revizuiri
ştiinţa
ci prin acel suprem scaun de judecată asupra tuturor:
RA

liberată de resentimente şi de larma luptelor zilei.

NT

II

CRITICA DE ADULATIE
CE

ii se
Deasupra zbuciumului actualităţii şi luptelor între generaţ
clestar de pe tărâmu l
înalță curcubeul ce duce la palatul de
liniştit al ştiinţei.
I/

senină înţelegere
Când debuturile literare au intrat în faza de
unei generaţii, circa
prin ştiinţă (şi se cere pentru aceasta räspasul
IAS

spirit obicctiv,
30 de ani), valorificärile se cuvine să fic făcute în
şi judeca ta de azi nu
în sens că între debuturile de pe vremuri
a luptelor de di-
mai intervine deformanta optică de odinioară
rectie şi de generaţie.
U

10°
BC
 RY
628 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Iată pentru ce, când în domeniul literar apare o lucrare de
ştiinţă, caracterizată prin deformări şi tendința de a ridica ba-
nalitäti la rangul de inovaţii literare, aceste deformări nu pot

LIB
avea decât două explicaţii: sau nepricepere, sau deficienţe pe linia
caracterului, cu atât mai izbitoare cu cât nu pot avea scuza cri-
ticei de generaţie. Anumite moravuri literare cer să ne oprim şi
la acest tip de critică.

ITY
Am înaintea mea un studiu despre Teatrul românesc în versuri
şi izvoarele lui, apărut în anul 1943 în editura Casei Scoalelor.

RS
Autorul ne asigură că'a vrut să facă ştiinţă.
Dela început, izbeşte o trăsătură, Principiul de diviziune a
materialului are ceva de zigzag: capitolele se înşiră când după
IVE
criteriul materialului, când după al şcolii literare, când după al
speciei, într'o linie serpuitoare, care îşi caută parcă un centru
de gravitate. Şi exact la punctul täieturii de maximă relevanţă,
apare un capitol despre lupta a două direcţii literare: Intre realism
UN

şi idealism, urmat de altul menit să marcheze triumful unei noi

concepţii: Drama idealistă. |
Pentrucă în studiile de istorie literară, după depășirea rea-
AL

lismului urmează faza simbolistă, suntem încordaţi să vedem ra-

fiunea pentru care s'a preferat termenul vag de idealism », largă
manta care poate acoperi felurite aspecte, între altele și anumite
R

momente romantice.
Dar curând taina zigzagurilor se descoperă. In chip firesc,
NT

reacţiunea contra realismului are caracter simbolist: Ibsen, Mac-

terlink, Hauptmann uncori, ete. La noi, cine credeţi că este inova-
torul pe terenul dramei idealiste în sens modern? Autorul a două
CE

dramuncule scrise între 1900—1902 în versuri de elementară

factură romantică. Pentru ca această operaţiune de valorificare
să poată izbuti, se cerea o anumită mise en scene, "Trebuia stirbit
I/

caracterul modern al dramei idealiste si mai trebuia o astfel de

rânduire a materialului încât să pară că păleşte sau lucește în
AS

aceeaşi lumină tot ce-a fost în preajma autorului adulat ca semă-

nător de stele şi începător de vremuri,
Există însă în drama românească dela 1900 o apariţie sin-
UI

gulară, de însemnătatea căreia suntem încă departe de a ne da

deplin seama: Solii păcii, de acel poet de rară substanţă care a
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ . 629

AR
fost Şt. Petică. Ca să nu izbească supărătoarea comparaţie
între această piatră de hotar şi autorul romanticelor sinucideri
într'un act, este interpus un paratoner: Legenda Funigeilor de

IBR
Șt. O. Iosif si D. Anghel. Dar pentrucă şi această vecină-
tate este strivitoare, se ticlueste un fel de vase comunicante:
fabricatelor retorice de tipul O sărutare li se închină omagial cinci

YL
pagini cu concluzia: «formula rămâne tipică şi exemplară pentru
teatrul idealist », pe când Legenda Funigeilor primeşte bemolul a
trei pagini. Iar celor cinci acte ale sărmanului Petică, li se dă

IT
aproape şapte pagini, aşezate la sfârşitul capitolului, aşa încât
contrastul de iniţiativă şi valoare să nu fic strigätor.

RS
Ca să apară mai relevant « caracterul idealist» al sinuciderilor
într'un act de învechită factură à la Hugo, criticul face din pajul
care singur mărturiseşte că s'a pumnalat din gelozie, un crou
VE
sthendalian etc., ete.; iar din cealaltă piesă cu sinucidere şi mai
declamatoare, un erou cu psihologie à la Paul Bourget.
Fireşte, oscilări sentimentale de felul lui Conachi:
NI

Să m’arune pe fata-i albă, să astern o sărutare!

Insă nu acum!... Când însă... Când s'o duce la culcare.
LU

sunt citate ca atmosferă eminesciană.

Alt pasaj este «o stampă prerafaclita ».
_ Fără sit vrei, îți vine în minteteroul lui Lukian, care face dintr'o
RA

biată făptură minusculă sălaşul lui Apollo. Pentru ca o atare is-

pravă să poată dobândi relief, trebuia ca nu numai termenii de
comparaţie interni şi externi, dar şi întreaga configuraţie dra-
NT

matică a vremii să servească drept decor. Pentru aceasta, tot ceca

ce n'a intrat în capitolul despre drama idealistă este vărsat în
capitolul anterior « Intre realism şi idealism ».
CE

Dar cum la 1904 s'a întâmplat în teatrul nostru ceva excep-

tional: încercarea de a reprezenta pe scenă destinul Mântuitorului,
ceea ce, indiferent de valoare, este opus realismului, lucrarea
I/

aceasta trebuia redusă la proporţii minuscule. Este vorba de

drama lui H. Lecca: I. N. R. I. După criticul nostru, modelul
IAS

este La Samaritaine a lui E. Rostand, deoarece piesa aceasta

ar fi asortită să rămână pentru multă vreme modelul oricărei
încercări de acelaşi fel». Dar cum între piesa franceză şi cea ro-
mână nu este comun decât tiparul de versificare a opt versuri,
U
BC
 RY
630 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
ceea ce, faţă de complexitatea izvoarelor metrice este puţin rele-
vant, ar rămânea că tot cuprinsul piesei este opera lui H. Lecca,
deci ceva lipsit de substanţă idealistă, |

LIB
Dar pentrucä este vorba de literalurä comparalä, aici sc ridicä
o însemnată problemă de metodă, la care mă opresc nu pentru
valoarea argumentelor criticului, ci pentru a ilustra cum nu se
cuvine să procedăm. |

ITY
Când în cuprinsul unci literaturi cu puţine aspecte religioase,
cum este literatura noastră, izbucnesc deodată apariţii singulare,
ca această tipică dramă creştină, trebue cercetat mai adânc: sau

RS
este vorba de o conversiune în sensibilitatea autorului, sau este
o schimbare de gust a publicului, de care dramaturgul vrea să
ţină seamă. Si în cazul ultim schimbarea la faţă a scriitorului,
IVE
venind din îndemnul de a ţine scamă de o anumită atmosferă,
semnalizează dintru început prezenţa unor izvoare, pe care cri-
tica trebue să le identifice.
Ca atmosferă, dela 1900 începe să se afirme în literatura noa-
UN

stră vibrafiunca religioasă. Ea fusese afirmatä prin poema lui

Hasdeu intitulată Dumnezeu. H. Lecca ţinea să fie pe placul
Magului. In centrul mișcării creştine a celor tineri se desemna
AL

de pe atunci Galaction. De altă parte, literatura mistică

franceză a vremii era si ca prielnică afirmării sentimentului re-
ligios în poezie. Din această atmosferă s'a iscat piesa lui II. Lecca.
R

In cazuri de acestea, când nu poate fi măcar vorba de pro-

cesul adânc al conversiunii, trebue să se pună amănunţit problema
NT

izvoarelor. Este puţin verosimil ca, fără adânci frământări, au-

torul unor piese de factură realistă si pozitivistă, ca Jucătorii
CE

de cărți, Câinii, Cancer la inimă, să-și lepede substanţa aceasta

şi tehnica «spectacolului într'un fotoliu», pentru ca să facă de-
odată saltul într'un domeniu cu totul deosebit si de firea sa şi
de viaţa noastră dramatică a vremii de atunci.
I/

Este aici o îndoită problemă de caracter: si a autorului şi a

crilicului care, cum vom vedea, bagatelizează pe H. Lecca, fără
AS

să-și dea scamă că bapatelizează o însemnată operă străină pe

care scriitorul român a plagiat-o şi a căutat s'o tăinuiască prin
camuflare.
UI

Cunoscutul scriitor francez Ed. Ilaraucourt a publicat

la 1890o piesă, pe care în 1897 a editat-o din nou: La passion,
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 631

AR
mustereen deux chants el six parties. Reeditarea este semnifica-
tivă pentru mișcarea literară a vremii. Renaşterea misterului
creştin prin răsunetul desteptat de wagnerianul Parsival începuse

IBR
să vorbească imaginatiilor. Poemul dramatic francez fusese citit
într'o zi de Vineria sfântă la «Concert Lamoureux », vestita Sarah
Bernhardt rostind cuvintele Fecioarei Maria. Şi cum dramaturgul

YL
HI. Lecca nu era un scriitor cu răspicat caracter și avea o bună
de snobism, ţinând să fie scismograf al modelor vremii, a
doză
vrut să fie la curent si cu spiritul religios. Astfel, a apărut, ca din
poveste, cu o « poemä biblică în cinci părţi, cu un prolog și o în-

IT
trebare », titlul purtând crucea însângerată cu inscripţia I. N. h. J.
Vrând să fie o renaştere în sens modern a vechilor mistere,

RS
piesa franceză este o tipică plăsmuire idealistă. Primul cânt poartă
chiar titlul L'idée, iar signatura întregului o dă replica din scena
judecății, când Mântuitorul, Ja întrebarea lui Pilat dacă sa dat
VE
drept regele Iudeilor, răspunde:
Mon sceptre est une Idée
NI

pe care H. Lecca, preocupat de tehnica teatrală, o dramatizeaza

când Isus răspunde astfel, aruncând trestia:
LU

Sceptrul meu nu-i acesta... E o Idee!

Dar se poate obiecta că apare aici o întâmplătoare coincidenţă,

nt
eventual chiar o reminiscență și că materialul Noului Testame
RA

re, fără să fie totuşi vorba

poate să dea multe puncte de asemăna
comun.
de o strânsă dependenţă, ci numai de un tradiţional izvor
Este deci necesar să urmărim structura ambelor piese.
NT

Procedeul lui H. Lecca este amplificarea dramatică, el nă-

zuind să dea oarecum nu numai pasiunea, dar şi ceva din învă-
Amplificarea cra necesară pentru camu-
CE

fätura Mântuitorului.
flare,
cortinei, la Haraucourt corul cânta două
Inainte de ridicarea
va aduce
strofe de proorocire şi preamărire a Celui Aşteptat, Care
I/

părut că aici nu este mis-

izbăvirea omenirii. Lui H. Lecca i s'a
ă, O femeie, care
care dramatică. Si a imaginat o figura alegoric
IAS

care repre-
reprezintă omenirea desnădăjduită. Apoi Un moșneag
şi jertia Mân-
zenta pe proorocul Isaia, anunțând sosirea, darurile
eşte pe Mân-
tuitorului. Jar în văzduh, corul Heruvimilor preamăr
tuitorul așteptat.
U
BC
 RY
632 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Dincolo de tânguirea făţarnicei femei viclene si mai ales dincolo
de versurile mosneagului despre botezul Mântuitorului, care a azi »
chiar se apropie izbăvitor, — simţi ca o palidă adiere din Parsival.

LIB
După cum prologul, tot astfel si partea întâia, cu porunca
de sus de a porni, urmată de alegerea ucenicilor şi de primele
semne dumnezcesti, apoi lunga învăţătură dela sfârşit, cu cele
şapte fericiri şi poruncile noi, precum si predica de doctrină, nu

ITY
se află la Haraucourt.
Se vede că autorul nostru a simţit ceva ca o nevoie de a-și
îndoctrina publicul. Dar a mai vrut ceva: să acopere ceca ce ur-

RS
mează după acest al doilea prolog care, nefiind organic între-
țesut, ar putea să lipsească,
Deodată cu partea a doua, ne afläm într'o altă configuraţie:
IVE
intrăm în pregătirea şi desfăşurarea pasiunii, începând cu Joia
Paştilor. Şi, odată cu aceasta, apare, pas de pas, Ed. Haraucourt.
La ambii autori, scena reprezintă templul din Ierusalim, care
mișună de negustori, zarafi, ete. Se va zice, o întâmplătoare
UN

coincidență. Dar coborindu-se din templu, Caïphe griicste la Ha-

raucourt:
Si celui qu'on attend monte à la synagogue,
AL

Chassez-le!
ceea ce la Lecca sună prin gura lui Kaiafa:
Dacă vine cumva Nazarineanul,
R

Gonifi-l!
NT

La autorul francez, Anne adaugă:

Si pourtant quelque impie essayait de surprendre
Votre foi, vous pouvez lo tuer sans l'entendro
CE

ceea ce la Lecca devine tot în gura lui Kaiafa:

Și dacă îndrăzneşte să vi se "'mpotrivească,
Voi ştiţi co zice legea: ecu pictre să-l lovească /
I/

Si să-l omoare a.
Pentru variaţie, câte odată cuvintele unui personaj apar pe
AS

buzele altuia. Astfel, versurile zise de Caïphe:

Quand les astres, flambant sous lo choc des épées,
UI

Pleuvront de Ia poussière et hurleront d'effrois,

Quand le soleil rongé mourra dans les cicux froids,
Alors cherchez VElu promis par les oracles,
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 633

AR
devin la Hana lui Lecca:
Când stelelo ploa-vor sau când va plânge luna, /

IBR
Ori soarclo peri-va, stins pentru totdeauna,—
Numai atunci veni-va cel mult proorocit.

Unde intervine în textul francez corul, cuvintele lui trec asupra

unor personaje. Astfel, în loc de corul femeilor care zugrăvește

YL
pe Mântuitorul, arătând
Que son regard console, et que sa voix déstille
Des paroles qui sont plus douces que le miel,

IT
scriitorul nostru pune pe Nicodim să descrie:

RS
Priviri senine, —
Cuvinte dulci, de miere,— şi blind... blând ca un miel.

Unde corul, continuând descrierea, zice:

VE
Il préche au nom de Ia sainte sagesse,
la Lecca, Fariseul întrebând în numele cui vine Isus, Iosif din
NI

Arimatia răspunde:
In al înţelepciunii.
LU

Nota sceptică introdusă de Negutätorul care, în textul francez,

spunc:
Nous avons vu tant do ces libérateurs,
RA

Et Sion pleurre encore et Rome est toujours Rome!

e redată în textul nostru de Fariseul care zice:

Zadarnic!... Câţi ca cl—
NT

Si Roma e tot Roma, stăpână între toate.

Imediat după această notă, Fariseul textului francez strecoară
îndoiala:
CE

Les saints ont dit: « Élio apparaîtra d’abord >.

Qu'il paraisso! Où donc est Élio?

ceea ce Fariscul din Lecca exprimă astfel:

I/

Scripturile-au grăit
Că va veni-nnainte Ilie,— si Ilie
IAS

Nici gând nu o să vie.

Acceasi dependenţă când e vorba de Ion Botezătorul, vinde-
carca leprosilor, a paraliticior etc. Şi acestea nu ca note stre-
curate întâmplător, ci după scara de motive a textului francez.
U
BC
 RY
634 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Tar când cuvintele corului din original sunt necesare acţiunii,
cle apar aidoma pe buzele personajelor. Astfel substanţa corului
femeilor unde este vorba despre strălucirea noului Ierusalim, de-

LIB
spre Iordanul care spală păcatele, apare pe buzele lui Nicodim
şi ale lui Iosif din Arimatia. A le pune pe două coloane e de prisos.
Accentele imnice ale corului, neputând fi reprezentate pe scena
română, sunt repartizate între personaje, ca în cântecul de

ITY
osana al poporului.
In cazuri de acestea, concludenta o dă scara motivelor gru-
pată în jurul personajului principal. Ca într'un breviar, vezi pro-

RS
cedeul. Ne vom mărgini să-l ilustrăm din cuvintele și gesturile
Mântuitorului. La Haraucourt, în cântul I, scena III-a, când
apare Isus, înconjurat de Apostoli si de mulţime, citim:
IVE
Venez à moi, vous tous qui souffrez, cocurs navrés,
Réves en deuil, espoirs déçus, vous qui pleurez,
J'ai connu votro angoisse ct j'apporte Ia joio:
UN

C'est pour vous affranchir que mon Père m'envoie,

Car mon joug est facile ct mon fardeau léger,
Venez à moi qui suis venu pour vous chercher,
Et nous irons ensemble à la paix éternello:
Ma voix vous conduira si vous croyez en elle.
AL

Je vous partagerai ce quo Dicu me donna,

Bt commo je changerais en vin l'eau de Cana,
Je ferai du bonheur avec votre misère.
R
NT

La II. Lecca, cuvintele acestea au devenit:

Lăsaţi, lăsaţi copiii să vie lâggă mine.

Si voi de-asemeni, inimi zdrobite,
CE

Ochi storsi de lacrimi, obraji păliţi,

Speranţe stinse, inimi cernite,—
Veniţi la mine?...
V'aduc izvoare de bucurie,
I/

Căci si vă caut am fost trimis.

Voiosi intra-vom în veșnicie.
O altă viaţă ni s'a deschis,
AS

Jar pan’-atunci, precum la Cana

Din apă goală făcut-am vin,—
Cu-atita singe picat din rana
UI

Durerii voastre, cu-atâta chin,

Voi faco balsam do alinare,
De mângâiere fără sfârsit...
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 635

AR
In desfășurarea scenei, răspunzând Fariseului, Isus gräicste:
, . Je suis la porte d'or
Par où les désolés vont entrer dans la gloire,

IBR
Et la porte est ouverte à ceux qui sauront croire.

Ca reflex al acestei imagini, la H. Lecca avem:

poarta, deşteptărilor prin care

YL
Sunt
Vor| intra ?ntru 'mpărăţia cerurilor cei ce vor, |
Cei co cred, şi cei cc-asteaptä cu speranța ’n viitor.

Si cum scriitorul francez vorbea într'o vreme când se făcea

IT
procesul ştiinţei, socotită falimentară, căci nu poate aduce feri-
cirea, Isus apostrofează astfel pe cărturari şi farisei:
Malheur! Vous
RS
avez pris les clefs de la scienco
Et vous vous en servez pour nous clore les cieux!
Vous conduisez un peuple et vous Ctes sans Yeux,
VE
Car vous ne savez pas où vous allez vous-mémes,
Et vous cherchez le mot des vérités suprâmes
En lisant dans un livre et jamais dans vos coeurs!
NI

"La fel, scriitorul nostru:

LU

Pentrucă, de-un veac întreg, |

”
Furând cheile științei, ati închis cu clo cerul;
Pontrucă vreţi să conduceţi lumea, voi, voi niște orbi;
Pentru” aţi uitat că pururi Dumnezeu e temnicerul,
cclor slabi, ca nişte corbi,
RA

Năpustindu-vă asupra
Pentrucă, în rătăcire, căutaţi eterna cale
Și supremele-adeväruri, nu în inimi, ci în cărţi...

i goale de
Pärändu-i-se autorului nostru că pustiirile ştiinţe
we .
NT

”
\

re şi negăsi nd-o în re-

suflet au nevoie de o imagine mai izbitoa
plica aceasta, o împrumulă din replica următoare:
CE

Mais le juste vous voit pareils à des tombeaux

Qui, tout blanes au dehors, sont pleins de pourriture.

ceea ce devine:
I/

Sunteţi ca nişte -morminte albe, falnice, frumoase,

Când lo vezi aşa trecând,—
IAS

Tar 'năuntru, negre, pline de cadavre viermänoase...

Tensiunea dintre Isus si farisei, gonirea zarafilor din templu,

precum şi îndemnul lapidării au reflexe în șir la scriitorul nostru.
La fel, replica lui Isus:
U
BC
 RY
636 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Et partout où quelqu’un plourait, je suis allé;...
J’apaiso et jo guéris, jo soulage et j'absous:
Pour lequel do mes dons me lapiderez-vous ?

LIB
Intrebarea cât şi răspunsul cad în versurile acestea:
Dar pentru ce?... Fiindcă nu-i las să amăgcască
Po amigiti? Fiindcă, oriundo ’n calca mea
Am întâlnit pe vrunul plângând, i-am zis e nu plingo »?

ITY
... Fiindcă vindec, mângâi, îmbărbătez şi iert?

Apostrofa lui Isus pe tema lapidärii:

Jérusalem, 6 sainte cruclle cité...

RS
.. Jérusalem, qui fais lapider tes prophètes!
.. O ville, et j'ai voulu rassembler tes enfants,
Comme la poule, avec sa doulcur maternelle,
IVE
Rassemble les poussins dans le nid do gon aile:
J'ai voulu, tu n’as pas voulu, Jérusalem—

această apostrofä este transpusă astfel:

UN

Jerusalime! cetate, care

Ucizi cu pietre pe-ai tăi profeli,—
Aproape-i ceasul do remuscare!
Amar greşeala ai să regreti!...
Jerusalime, Jerusalime!
AL

Am vrut copiii-{i, într'un sărut,

Să-i chem la mine,— bicto victime,—
Jerusalime, şi tu n'ai vrut!...
R

Scena IV-a dela Haraucourt, dintre Caiafa si Ana, în care e

NT

mustrat poporul pentru credulitatea lui, este desvoltată în J. N, R. I.

ca și scena tocmirii cu Iuda. Motivele tehnice care au îndemnat
la aceste amplificäri nu înlătură însă substanța și nici şirul de
CE

motive ale scriitorului francez.

In scena ultimă a acestui act, Haraucourt înfăţişează pe Sfânta
Fecioară, pe Marta si Maria, căutând pe Mântuitorul:
I/

Savez-vous où mon Fils est allé?

Este motivul larg împământenit şi desvoltat în folclorul nostru:

AS

maica bătrână care își caută feciorul.

Motivul eliminării este de ordin tehnic: era greu fntr'o repre-

UI

zcntafie pe scena noastră de atunci să introduci corul de oameni

şi de femei din scena originalului.
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 637

AR
Şi-apoi, pentru a camufla, H, Lecca a vrut să dea un fi-
nal care să impresioneze pe alt registru, Este ceea ce se

IBR
cheamă o scenă de efect. Cand Magdalena stăruie să-l caute
si fariseii o opresc, Isus apare pe scara templului si rostește
cuvintele:

YL
Statil... Acel care so ştie mai fără păcat ca ea,—
Să ia piatra si să deal...

In finalul eliminat de scriitorul român, sunt uncle momente

IT
expresive remarcabile. Relevez numai un detaliu de versificatic.
Când corul bărbaţilor cere Mariei îngăduinţa de a-i atinge man-

RS
taua, Sfânta Fecioară, invocând binecuvântarea de sus, are un
vers larg de şapte cuvinte, acolo unde vorbeşte de Dumnezeu,
şi unul de douăsprezece monosilabe, ca o monedă măruntă când
VE
este vorba de ca:

Sa faveur cherchera quoiconque en reste digne,

NI

Mais moi qui ne suis rien, jo ne peux rien pour toi.

Este un exemplu dintre cele mai fericite pentru a ilustra cât

LU

de expresivă poate să fie poziţia dintre versurile alcătuite din

cuvinte lungi şi versurile alcătuite din cuvinte scurte. Fiind un
acompaniament al ideii: de o parte dumnezeiasca grandoare, de
RA

alta modestia Sfintei Fecioare, ar merita să intre în studiile de

versificare ca un exemplu clasic.
NT

M'am oprit la actul acesta, mai întâi pentrucă ilustrează sub-

stanja si procedeele scriitorului nostru. Si am prezentat exemple
numeroase, pentru ca să nu se spuie că este vorba de întâmplă-
CE

toare coincidente.
In restul piesei, te întâmpină la tot pasul aceleași procedee,
chiar şi în momente mărunte. Iată câteva jaloane: « Anne est
puissant el les prêlres sont durs», spune — de pildă — Madeleine
I/

la Haraucourt. Per combiamento, la II. Lecca avem: Katafa e

puternic, iar fariseii îl constrâng.
IAS

Când Iuda este chinuit de remuşcări — si se târăşte în genunchi

cerând iertare —la Haraucourt, Mântuitorul îi răspunde: Juda
vient m'embrasser pour la seconde fois, iar autorul nostru dă: mai
sărulă-mă odală.
U
BC
 RY
638 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Chiar şi finalul se sfârșește în același acord. Sfânta Fecioară,
tânguindu-se că fiul ci a murit, la Haraucourt corul îngerilor
îi răspunde:

LIB
Un monde cst né,

pe când la Hy Lecca, o voce de sus fi răspunde tânguioasci Mag-

dalena:

ITY
Nu, n'a murit—
Căci s'a născut o lume...

RS
De fapt, aceasta e încheierea. Dar după cum, la început, poema
biblică românească a fost cu grijă camuflată printr'un prolog ale-
goric şi o parte de predică, —tot astfel si la sfârşit H, Lecca
adaogă un dialog retoric. O voce vorbeşte «in nesfârşitul haosului »
IVE
cu accente ca următoarele:
Goliat cutezător!
Prometeu al libertăţii, al fräfiei si-al iubirei!
UN

Steag ce fâlfäc eroic po reduta ristignirci!

Toată retorica aceasta este prilej ca alld voce să răspundă

ce s'ar întâmpla dacă Isus s'ar cobori a doua oară între oameni,
AL

Este motivul devenit celebru prin Fraţii Karamazov ai lui Dos-

toievsky. Așezându-l ca plan de rezonanţă în final, H. Lecca a
crezut că poate camufla si mai bine adevărata sursă, pe Ilaraucourt.
R

Cum vedem, mare dovadă de caracter la dramaturgul nostru

NT

al cărui bust străjueşte faţada unui teatru din provincie —la

Caracal. Cazul acesta deschide o portifä asupra procedeelor şi
dintr'alte piese: ab uno disce omnes.
CE

M'am oprit la acest caz pentrucă ilustrează deodată două

caractere: si pe al dramaturgului si pe al criticului.
Pentru procedeele crilicei de adulafie va rămânea tipic.
I/

Oricâte scăderi ar putea releva cineva în J. N. R. I., nu se

poate tăgădui că, în substanța acestui decalc, intră o bună parte
AS

din Ilaraucourt. Este evident că, pe linia dramei ideologice, acest

scriitor este reprezentativ şi nu are nimic comun cu declamaţiile
de răsuflat romantism periferic — din dramuncula ridicată pe
UI

scut de criticul nostru ca reprezentând a începuturile teatrului

idealist în limba română... ».
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 639

AR
Invadând şi domeniul ştiinţei, critica adulatorie devine o pri-
mejdie. Pretutindeni in jurul nostru foieste linguşirea. După sis-
temul eroului zugrăvit de anticul Lukian, augurii omagiază: Y

IBR
întrupează spiritul filosofiei noastre; este deschizător de căi în
teatru; creează în logică; desvălue misiunea omului; cucerește
metafizicul; este eseist fără pereche; pune temelii de apologet

YL
creştin, ctc., etc., ete:
Buruiana aceasta este tenace şi creşte într'anumite bälärii.
Nu degeaba în fruntea tipurilor anticului Teofrast stă Vicleanul

IT
şi, imediat după acesta, vine Lingusilorul. Iar complementul
necesar este tipul zugrăvit de Tcofrast sub titlul In/umuratul.

RS
Fără acest amator de adulatic, n’ar prospera la noi atât de mult
tipul adulatorului.
Dacă urmările adulatiei ar fi numai să dea eroilor neantului
VE
iluzia — denumită de Ibsen vitală — că adulatii trăesc într'adevăr,
m'am avea nimic de zis. Lumea fiind interesantă ca spectacol,
ne-am mărgini la aspectul anecdotic. Dar primejdia începe când
NI

o atare variantă a lui V. A. Urechia devine ctalon pentru

unii tineri şi pentru publicul naiv. ‘
LU

Caractcrologic, nu s'a pus temei pe corelafiile dintre feluritele |

tipuri.
După cum în lingvistică, în poezie şi în genere în manifestările
spirituale, o trăsătură îşi dobândeşte toată semnificaţia prin con-
RA

trastul cu trăsătura opusă, tot astfel caracterul privit ca o formă a

vieţii își capătă deplin tot relieful prin opoziţia firească a carac-
terului contrastant. Spiritul de adulatie implică trăsăturile exhibi-
NT

tionismului, reprezentat prin firile de felul îngânfatului, deci al

“omului gol şi umflat. Când un reprezentant tipic al acestei
forme apare în public, să zicem la o conferinţă, presa anunţă eve-
CE

nimentul cu săptămâni înainte, iar în seara conferinței, casnicul

sau servitorul răspândește flori pe tribună ca un prinos de admi-
ratie din partea publicului mare. Iar dacă o carte a cutărui crou
I/

al ncantului stă să apară, momentul e anunţat ca un eveniment

curopean si pregătit cu toată acea mise en scène fără de care ex-
IAS

hibifionismul n'ar putea dăinui.

Năravul din fire este de nebiruit. Fie vremurile cât de grele,
alaiurile linguşitorilor se fin lanţ.
Satul arde, adulatul se umilă în pene.
U
BC
 RY
640 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Cu cât tipuri de acestea circulă mai mult, cu atât sunt mai
primejdioase. Pscudo-valorile, având nevoie de adulatie si de ex-
hibitionism, devin o primejdie socială pentrucă acoperă în ochii

LIB
celor mulți si naivi, calea unică prin care se cuceresc adevăratele
valori. \ -
Cât priveşte pe cunoscători, cei mai multi surâd amuzali.
Prea rari sunt aceia care se gândesc la o reacțiune. Nu este

ITY
deajuns să râzi si să denunfi comedia adulatiilor, ci, împotriva
acestui fel de a fi, trebuie să afirmi tipul uman care reprezintă
forma de viaţă Gpusă,

RS
Când străbaţi deosebitele studii de varacterologic, dela Teo-
frast si până astăzi, ești izbit supărător de faptul că tipurile sunt
prezentate izolat. Intr'o lucrare recentă asupra aspectelor tipice,
IVE
vezi insirate nouăsprezece caractere: omul spiritualizat, intelectual,
omul principiilor, fanaticul, netemeinicul, superficialul, cte., ete.
Dar toate aceste forme ar căpăta altă relevanţă dacă ar fi înfă-
țişate într'un sistem de relaţiuni, pe perechi sau pe grupuri mai
UN

mari opuse. Instinctiv, literatura a trecut dincolo de ceca ce

“Ştiinţa n'a putut încă realiza,
Faţă de freeven{a tipurilor înfumuratului și îngânfatului, care
AL

au nevoie de adulaţie si adulatori, trebue să subliniem în critica

noastră necesitatea unui nou tip: acela al izolatului care n'ar
juca pe scenele exhibifionismului, chiar dacă ar fi să rămâie
R

complet neştiut. Forma aceasta de viaţă a izolatului, care urmând

NT

felurile înalte a disprețuit larma zilei, este o necesitate.

De aici reacţiunea împotriva criticei de adulaţie şi a întregei
configurații exhibifioniste.
CE

In capitolul nostru anterior, Caracler și cârmuire, căutând să

desluşesc felul de a fi al culturii franceze diferențiată de cea ger-
mană, arătam cum, printr'o desvoltare de veacuri, onoarea a
I/

devenit pivotul culturii şi faptei franceze, pe când datoria este

parghia afirmării germane.
AS

Atât în literatura cât si în istoria noastră, constatăm o con-

tinuă aspirație către valorile nedespărţite de caracter. Chiar când
unii scriito — Caragiale,
ri de pildă — pare că se complac în di-
UI

minuante trăsături de caracter, dincolo de ironia si batjocura

scriitorului, vezi indirecta aspirație către lămurire și consistenţă.
BC
 Y
FORME DE CRITICĂ 641

AR
S'ar zice că vicisitudinile trecutului si calcidoscopia prezentului
trezesc în sufletul nostru polaritatea tipului contrar, al täriei de
caracter. Iar într'un capitol viilor, vom vedea că filosofia ulti-

IBR
mului deceniu subliniază stăruitor necesitatea aceasta, cu o sin-
gură si simptomatică excepţie.
In situaţia aceasta, te întrebi: în ce resort superior vor fi cre-

YL
zând acei care regizează adulatiile curente. Onoarea? Nu poate
să fie vorba de aceasta, pentrucă onoarea se hrănește din con-
sensul de păreri al celor aleşi. Aduliţia este caricatura onoarei.
unci Lăinuite neliniști asupra

IT
Si primitorul de adulaţie dă dovada
propriei valori. Datoria? Dar aceasta am văzut că este deplina
interiorizare, vare nu concepe o altă autoritate decât cea liber
acceptată de ca.
RS
In cazul de adulatie științifică de care ne-am ocupat, ar mai fi
VE
de luat în consideraţie un resort: solidaritatea ideologiei literare.
Aceasta duce uncori la exagerări, care pot fi nu numai scuzabile,
dar și simpatice.
NI

Dar în valorificarea amintitelor înseilări dramatice, care au fost

debut și sfârșit totodată, nu poate îi vorba de critică militantă, -
în numele unui ideal comun de artă, propriu cutărei generaţii
LU

sau cutărei echipe care luptă să impue o anumită direcţie lile-

rară. Implicänd o poziţie faţă de un întreg curent dominant,
deci luptă şi riscuri ale tinereţii, astfel de gesturi pot fi privite
RA

de istoria literară cu simpatie faţă de cei care greşesc în toiul

unei lupte. Nu numai tipul de critic reprezentat prin Heliade-
Rădulescu, dar însuși Maiorescu, apoi Iorga, Ibräileanu, Drago-
NT

mirescu au exagerat, valorificând uncori debutanţi care ne

fac să surâdem. Critica celor care sunt de acceaşi vârstă sau al-
cătuesc o configuraţie literară, deşi adesea lipsită de măsură, își
CE

răscumpără scăderile prin răspicata atitudine. La fel, critica tine-

rilor care-și găsesc întrun înaintaş necunoscut sau nevalorificat
încă un premergător. Dar niciunul din resorturile acestea nein-
I/

trând în joc în valorificarea debutului de care ne-am ocupat,

rămâne trăsătura de caracter pe care am subliniat-o. Omagiaţii
IAS

bine
unci atari critici au nevoie de amăgirile ei, pentrucă ştiu
că vesnicul mâine îi va ignora, cum fi desconsideră cunoscătorii
din vremea lor. Dar în ascensiunea noastră către afirmările trainice,
astfel de apariţii cer o reacțiune hotirita.
U

lt
BC
 RY
642 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Vorbind pe larg de cele două dramuncule de care ne-am ocupat,
criticul afirmă că formula lor este «cea care rămâne tipică si
exemplară pentru teatrul idealist», Din tot ceca ce am arătat

LIB
aici, rezultă că această critică rămâne tipică şi exemplară pentru
critica de adulalie. |
Faţă de atari isprăvi, nu ne putem izbăvi de amatorii de adu-
lafie si de trabantii lor decât stropindu-i cu aghiasma acestei

ITY
simple formule:
— Critica este o forma a caracterului.

RS
IVE D. CARACOSTEA
UN
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
TEXTE ȘI DOCUMENTE

AR
IBR
YL
POETUL GRIGORE ALEXANDRESCU

IT
LA COMISIA CENTRALĂ DIN FOCȘANI

RS
Unul din sfetnicii lui Al. Ion Cuza imediat după Unire a fost
şi poetul Grigore Alexandrescu. In 1859, după venirea Domni-
torului la București, este chemat să ocupe fotoliul de ministru al
VE
Cultelor în guvernul Țării Româneşti, ca interimar, dar refuză nu-
rea ca titular. Motivul e dat în scrisoarea dela 31 Martie 1859 către
Ioan Ghica:...em'am temut să fiu ministru numai pentru două
rei luni, nefiind în poziţie materială independentă ca să mă pociu
NI

ustine în urmă » 1). Primeşte în schimb Rostul de director la mi-

nisterul Cultelor si Instrucțiunii2).
LU

In anul 1860 este numit membru al Comisiei Centrale de la Foc-

sani, instituţie creiată de Convenţia dela Paris ca să asigure uni-
tatea legislativă a Principatelor-Unite. Calitatea lui de membru al
Comisiei Centrale va fi de scurtă durată, nerămânând însemnări
RA

despre activitatea desfăşurată la Focşani. Bonifaciu Florescu în

amintirile sale spune că l-a văzut odată trecând pe stradă, slab si
palid ca o umbră 3), probabil cu semnele boalei ce-l va fine ca mort
între vii timp de aproape un sfert de veac. Aceasta a făcut ca abia
NT

numit să nu poată funcţiona decât foarte puţin timp, căci la 9

Iunie acelaşi an, Nicolae Golescu, primul ministru al “Țării Roma-
nești, raportează Domnului că prefectul poliţiei Capitalei a adus la
CE

cunoștința ministrului de Interne că poctul fiind în «alienaţie min-

tală » a invitat pe inspectorul administraţiei generale a serviciului
sanitar să-l examineze. Rezultatul a fost un certificat al consiliului
de medici, în care se confirmă boala, arătându-se că pacientul are
I/

nevoe de supraveghere directă. Primul ministru continuă raportul

său spunând că a dispus să se numească o epitropie, care să îngri-
o parte,
IAS

jească atât de persoana cât si de averea holnavului, pe de

Bue. 1925, p. 45: Ton Ghica, Amintiri

1) E. Lovinescu, Gr. Alexandrescu.
despre Gr. Alezandrescu, ibidem, p. 194.
3) 3. Lovinescu, loc cit. p. 45.
Joc. cit., p. 45.
U

2) Citat de E. Lovinescu,
BC
 RY
644 REVISTA FUNDATITLOR REGALE

RA
iar pe de alta arată că locul său in Comisia Centrală rămâne va-
cant 1).
Raportul președintelui Comisiei Centrale, Stefan Golescu, că-

LIB
tre Domn, cu data de 11 Iunie, este plin de mult respect faţă de
persoana poctului arătând că el a manifestat unele simptome de
boală de natură a-l face pentru multă vreme inapt pentru lucră-
rile Comisiei. Aduce aceasta la cunoștință cu tot respectul si cu
toată mâhnirea, rugând ca, după ce medicii se vor pronunţa și vor

ITY
“stabili imposibilitatea de funcționare la comisie, să se dispună în-
locuirea lui, deoarece lipsa unui membru stânjeneste activitatea
Comisiunei tocmai când este mai împovărată de lucrări 2),
In urma acestor rapoarte, Cuza dă decretul din 14 Iunie prin

RS
care numeşte pe Grigore Arghiropol în postul devenit vacant, în
urma îmbolnăvirii poetului 3),
Găsim că este interesant de a publica rapoartele menţionate,
culese dela Arhivele Statului din Bucureşti, fondul « Presedentia
IVE
Consiliului », dosar 49, fol. 207 si 233.
V. MIHORDEA
UN

Bucuresti 9 Iunie 1560

AL

Preşedintele Consiliului de Miniştri din Tara Românească către Domn,

aducându-i la cunoștință comunicarea ministiulul de Interne.
R

Prea Inilfate Doamne,

Domnul Ministru din Interne luând cunoştinţă prin Prefectul de Poliţie
NT

a Capitalei că Domnul Grigore Alexandrescu membrul de la onorabila Comisie

Centrală ar fi în alienaţie mintală, a invitat pe Domnul Inspector al Admini-
strafici Generale a Serviciului Sanitar a face să i se examineze starea facultă-
filor mintale si prin raportul sub. Nr. 3416 spre răspuns alăturat actul medi-
CE

cilor co l-au examinat, în care îl declară că so află isbit de alienaţie mintală

şi că are trebuinta de priveghero stricta.
Sub această încredințare s'au luat îi dată cuvenitele măsuri de a so numi
o cpitre pie care să înprijească atât do persoană, cât și de averea bolravului,
jar pe de alta subsemnatul vine a rupune plecat la cunoştinţa Märici Voastre
vacanţa ce sa produs de un membru din partea guvernului la Comisia Centrală
I/

pentru Para Romiancases, |

Sunt cu cel mai profund respect Prea Inälfate Doamne, al Mirici Veastre
AS

prea plecat si prea supus servitor,

Nicolae Golescu
UI

1) Athivele Statului Bue. Pres-d. Cons. de Miniştri, 1800, dos. 49, p. 207,
anexa I-a,
2) Arhiv. Statulul Buc., Presed. Cons., Dos. Nr. 49, p. 233.
3) Ibidem, p. 203.
BC
 Y
POETUL GR. ALEXANDRESCU LA COMISIA CENTRALĂ DIN FOCȘANI 645

AR
II.
Focșani, 11 Iunie 1560
Preşedintele Comisici Centrale către Domn.

IBR
Märia Ta,

Domnul Alexandreseu, unul din membrii Comisiunci Centrale, a manifestat

unclo simptome de boală de natură a nu-l erta să ia parte activă la lucrările
ci întrun timp poate foarte îndelungat.

YL
Comisiunea centrală a crezut de a sa datorie de a aduce, cu tot respectul
şi cu destulă mâhnire acest regretabil caz la cunoștința Inälfinei Voastre,
rugându-vă plecat, că după co medicii competin{i consultaţi vor constata
natura boalei şi necapacitat:a D-lui Alexandrescu de a lua parte la lucrările
comisiunci, să binevoiti în virtutea prerogativei ce vă este păstrată prin con-

IT
venţiune a-l înlocui de Veţi găsi cu cale.
Lipsa unui membru din sânul comisiunei putând fi o piedică pentru înain-

RS
tarca multimei do lucrări urgente do care ne ocupăm acum.
Această dorinţă a Comisiunei Centrale subsemnatul vine cu tot respectul
a o supune Inălţimei Voastre.
Preşedintele Comisiunci Centrale,
VE
STEFAN GOLESCU
Secretar,
E. Angelescu
NI
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
COMENTARII CRITICE

RA
LIB
ITY
LUCRĂRI ROMÂNEŞTI DE FILOSOFIE
1. Eugeniu Sperantia, Système de Mltaphysique implicite dans les po-

RS
stulats de toute connaissance possible (1943, Cartea Româncască din Cluj,
Sibiu, pagini 327, lei 900). .
Il. D. D. Rosea, Linii și Figuri, (editura «Țara», Sibiu, 1943, pagini
269, lei 420).
IVE
Caracteristic pentru vitalismul filosofic al d-lui Eugeniu Spe-
rantia este modul în care d-sa implică —în noul său Système
AMctaphusique —- o metafizică spiritualistă din însăși experienţa
noastră, care pentru cvolufionisli sau pozitivisti părea atât de
UN

limitată şi nesusceplibila de desvoltäri logice tinzând spre absolut.

Noi pornim —- susţine d-sa — dela anumite credinţe sau postu-
late fundamentale, care, odată admise, se dovedesc a avea hotă-
ritoare consecinţe. Gândirea omenească pureede dela aceste po-
AL

stulate nedemonstrabile, ncînlăturubile și de-o valabilitate per-

petuu recurentă. Aceste postulate, autorul le vede implicate în
structura experienţei, iar faptul că experienţa nu izbutește în cele
R

din urmă să le infirme înfăţişează caracterul lor aprioric.

Insăşi metafizica sa nu va fi decăt sistematizarea acestor cre-
NT

dinfe sau postulate, incvitabil recunoscute de orice spirit. In felul

acesta, autorul caută să dea metafizicii o bază comună, concretă,
constituită din însăși experiența sau viața noastră. Departe de
CE

a fi «logic necesare», postulatele acestea sunt necesare spiritului

nostru cunoscălor și activ, fiind. în fond. cum observă chiar au-
torul, un fel de «lumini naturale 5, care duc la o metafizică im-
plicilă si naturată, introducând totuși conţinuturi de natură trans-
cendenta, Cu alte cuvinte, descoperind astfel de postulate funda-
I/

mentale, noi aflăm sau constituim « fundamentele unei dogmatici

naturale, inerente spiritului omenesc ».
AS

"eferindu-se mereu la pătrunderea sensului experienței ome-

nesti prin biologie si psihologie, autorul observă că, în faţa obicc-
telor experienţii obişnuite, spiritul nostru îşi pune mereu o seamă
UI

de întrebări sau probleme. “Termenii interogativi nu sunt, Însă,

nelimitaţi, ci reducându-se la anumite forme tipice de judecată,
constituind categorii ale gândirii. Cercetând aceste întrebări fun-
BC
 Y
LUCRĂRI ROMÂNEȘTI DE FILOSOFIE 647

AR
— de
damentale pildă: cine?, cum?, pentru ce?, unde?, când?,
cât? —se poate urmări modul în care spiritul caută orânduirea
diferitelor conţinuturi şi cum întrebând el anticipează anumite
răspunsuri. In fiecare întrebare, insistă autorul, este ceva pre-

IBR
conceput, ceva implicit, ceva postulat, ce depăşeşte datele ex-
perientei imediate. Prin analiză, se poate descoperi ceea ce este
preconceput sau postulat dela sine în întrebările-categorii si astfel
de analize, întreprinse prin metoda exhaustivă (epuizând inter-

YL
valul dintre concret şi abstract), devin obiectul de atenţie al
primei părţi a sistemului.
Intrebarea «ce?» se arată a căuta esența lucrurilor, procedând
definitoriu la o spiritualizare crescândă, şi implicând credinţa că

IT
«absolutul spiritual este principiul fundamental al oricărui lucru ».
Dimpotrivă, «pentru ce?» este un interogativ şi cauzal, şi final.

RS
el mărturisește «credinţa în existența unui principiu de
Cauzal,
corelaţie suprasensibilă şi transcendent, din care provine pulinja
«pentru
existenţei pentru orice fapt elementar». Final, interogativul
-i încre-
VE
ce?» mărturiseşte —la o analiză exha —
usti «implicita
vă
nt
cere în spiritual, ca singură justificare și ca singurul determina
al acţiunilor reale... (căci) nu se poate concepe realul imediat
decât în funcţie de ideal».
NI

de argu-
Am dat aceste pilde, pentru a suggera modalitatea
care şi-a publicat în
mentare spiritualistă a gânditorului român, e
ă şi dela întrebăril
LU

franfuzeste lucrarea, pornind dela experienţ

a arăta pe cale naturală sau «organică » implica-
curente pentru
le descopere.
{iile spirituale, pe care necesar orice analiză atentă
pe bază de analize vilaliste şi psi-
Concluzii şi inferenfe idealiste
RA

hologice ale celei mai comune experienţe.

sau interogării sunt
Postulatele metafizice ale problematicii
stabilite de autor la 1$, noi menţionând doar pe cel de al 7-lea,
orientarea
caracteristic pentru modul de a argumenta, cât şi pentru
NT

concret , relativ , si contin gent pre-

cercetărilor: «Tot ceea ce este
absolu tul si necesa rul, atârnâ nd de ele şi sco-
supune abstractul,
fându-si din ele explicaţia ».
si implicită «cu-
CE

E vorba, aşa dar, de o Metafizică increntă

prinsă în postul atele oricăre i gândir i omene şti >; de o Metafizică
i noastre și le-
natural găsită în postulatele și inferentele gândiri ualism în-
noastr e; de un spirit
gată de conţinutul concepţiilor
I/

născut, si natural oricărei fiinţe cugetătoare.

Vitalismul sau biologismul spiritualist — căci astfel am denumi
aşte gândirii umane
filosofia d-lui Eugeniu Sperantia — recuno
IAS

rivă, o seama de cali-

foarte puţine calităţi dobândite şi, dimpot este ceva dobândit,
ţa în rațiun e nu
titi înnăscute. Insăşi credin
sunt exigenţe intrinseci
ci înnăscut, iar conținuturile postulate min-
decât funcțiuni
« Postulatele gândirii nu sunt...
spiritului.
U
BC
 RY
648 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
tale, crijate în «conţinuturi » de cunoștință o. Gândirea teoretică
îşi are materiale tematice a priori. Prin faptul că gândim înscamnă
că noi credem în adevăr, Cogilo ergo credo! Existenţa obiectivă

LIB
a adevărului este tot un postulat al gândirii noastre, care se des-
voltă într'alte postulate, ca acela al raţionalităţii obiectului, al
dcosebirii radicale dintre subiect si obiect (din punct de vedere
ontologic). Până şi credinţa în nemurirea sufletului nu va fi ceva
dobândit prin ştiinţă sau dovedit empiric, ci un postulat al spi-

ITY
ritului nostru,
Sistemul se desvoltă, după cum se vede, printr'o serie de po-
stulate sau credinţe implicate una dintr'alta. Orice propoziliune
formulată exprimă o credinţă oarecare a spiritului nostru— sus-

RS
fine d. Sperantia — iar această credinţă confine implicit credinţa
în putinţa cunoașterii, în putinţa de a ajunge la adevăr. Eficaci-
tatea spiritualului este concepută aprioric, ca şi origina spirituală
a lucrurilor reale. Datorită acestei credinţe în « fundamentele spi-
IVE
rituale a tot ce este real», noi suntem fiinţe conştient active si
creatoare. .
Problematologia si temalologia din care se închcagă aceste
concepţii fundeazä, asa dar, raţiunea pe credinţă sau adevărul
UN

pe postulatele apriorice ale spiritului. Profesorul dela Universi-

tatea Cluj-Sibiu merge până la a susţine astfel de teme: ¢cre-
dinfa cuprinde raţiunea în germen 2, Concluziile tematicii genc-
rale, în număr de 19, rezumă postulatele metafizicei deduse si
AL

analizate, printre care aflăm o scamă de idei platoniane, ca aceea

că «orice lucru existent presupune o esență imuabilă 2, sau apro-
piate de creştinism ca postulatul: «Orice fiinţă se bazează pe
R

Etern > (Tout Etre repose sur l'Eternel »). Leibniziana si kantiana
recunoaștere că spiritul exercită rolul formal al unei puteri orân-
NT

duitoare, este continuată de un postulat tipic idealist: conţinutul

nu posedă existenţă decât dacă poate avea formă. Nu-i de mirare
că dela acestea se ajunge la considerarea legilor gândirii ca fiind
aceleași cu legile Fiinfei sau la credinţa că lumea atârnă de o pu-
CE

tere superioară, ce se manifestă totdeauna si peste tot.

In partea privitoare la pândirea practică se explorează telco-
logic realitatea, evidenţiindu-se judecata axiologică a oricărei
nândiri practice. Apare, fireşte, kantiana legalitate imperativă,
I/

problema libertăţii noastre ca fiinţe spirituale, a bunei credinţe

şi voințe, preamărirea acţiunii, respectuoase faţă de lumea trans-
AS

cendentă a ideilor, care-și au o existenţă obiectivă, si de sigur

faţă de Voința Perfectä sau de Atotputernicia dumnezeiască,
Partea ultimă a sistemului este dedicată unei sinteze gene-
UI

rale, bazată fie pe postulatele fundamentale, fie pe diferite aser-

fiuni sau inferenfe făcute în decursul operaţiilor analitice si icrar-
hizând Spiritul relativ în funcţie de Spiritul Absolut, urmărind
BC
 Y
LUCRĂRI ROMÂNEŞTI DE FILOSOFIE 649

AR
procesiunea fiinţelor deopotrivă dinamic şi stalic, în sensul deve-
nirii subiective si al obiectivärii reale. D. Eugeniu Sperantia își
{nchee sistemul cu o. cuprindere ierarhizată privitoare la fiinţele

IBR
spirituale, la spaţiu si timp, la lumea materială si la metafizica
vieţii. Spiritualul înserat în psihism si, deci, în vital impune o
anumită ordine armonioasă. «Fiinţa vie este unitatea sintetică
a mai multor procese corelative, tinzând a se menține ca unitate,
de a creşte progresiv prin sinteză și de a-și răspândi conţinutul

YL
ca nouă unitate sintetică ». -
In general, Système de Mélaphus ique implicite dans les po-
slulals de toute connaissance possible reprezintă o remarcabilă sfor-
fare constructivă, întemeiată pe un vitalism spiritualist, unde

IT
se recunoaşte spiritului calitatea de a postula adevărurile pe care
viaţa nu face decât să le confirme după o experienţă mai înde-

RS
lungată si dinamică. Intr'un sens, viaţa însăși își descoperă struc-
tura si orânduirea ei spirituală, iar apriorismul cunoașterii pare
a fi un îndemn al ci. |
VE
Legând spiritul de viaţă si deducând dintr'o perspectivă bio-
idea-
logică sau vitalistă un sistem în fond spiritualist, în care
Spe-
lismul si realismul par termenii acestei sinteze, d. Eugeniu
rantia a ajuns la încoronarea preocupărilor sale de până acum,
NI

,
cunoscute prin numeroasele sale lucrări si, fapt mai important
a
a ajuns si la o depăşire a vitalismului său anterior, care predomne
LU

de
— avem impresia — în dauna spiritului. Frământat mulţi ani
gândirii și proprietăţ ile vieţii, văzând in
relaţiile dintre legile
logică « traducerea legilor superioare ale vieţii », iar aprioricul ca
roman
fiind născut din condiţiile necesare ale vietii însăşi, filosoful
RA

conștiința răspunder ii sale, dela un pragma-

a evoluat, cu toată
Sistem
tism subtil la un spiritualism vitalist, pe care actualul
tipărit în limba franceză îl înfăţişează în mari proporţii armo-
Sistemul acesta de Metafizică naturală, de care ne-am
NT

pioase.
ocupat aici, își găseşte rădăcinile în studiile anterioare ale auto-
rului, el fiind rolul unci îndelungi claboräri si depäsiri.
Incercarea d-lui Eugeniu Sperantia de a spiritualiza vitalismul
CE

şi de a depăşi pragmatismul, care este un prim răspuns filosofic

unei
Ja evoluționismul biologizant, nu este singulară. a răspunde
nevoi a timpului nostru de a reintrona spiritul în toate drepturile
scă
lui, chiar dacă întrun regim de sinteze, care să nu nesocotea
I/

măcar uncle din marile-i prejudecăţ i. După

datele ştiinţei. sau
care fiecare a
William James, F. C. S. Schiller, John Dewey,
IAS

viaţă si gândire, aservind,

căutat să interpreteze corelatia dintre
în Statele Unite ale Americii a apărut
în fond, vieţii gândirea,
conceptual al profesorul ui C. I. Lewis, care crede—
pragmatismul
al nostru « Refor-
după cum am arătat într'un studiu mai vechi
lui John Dewey»,
marea pragmatistă a Logicii: Teoriile logice ale
U
BC
 RY
6s0 REVISTĂ FUNDATIILOR REGALE

RA
publicat în Revista de Filosofie, Vol XVIII, Nr 2 (1933) — tn
conceptele a priori întrebuințate de judecată si de inferentä, ca
mijloace de interpretare categorială. 4 priori, pentru C. I. Lewis,
înseamnă tot ceea ce poate fi menţinut în faţa întregii experienţe,

LIB
nefiind ceva absolut, ci ceva definitiv şi analilic în natură si mai
ales cert, spre deosebire de generalizările empirice care sunt
«la voia experienţei viitoare », în care —să nu uităm
— William
James punea mare temei, contrar urmașilor săi si nouă celor de

ITY
astăzi, care mai curând credem în luminile gândirilor viitoare,
iar nu ale experienţei.,
De sigur nu e ferit de critici fundamentale sistemul construit
de d. Eugeniu Sperantia, care, la urmă, afirmă cam naiv — nai-

RS
vitatea nu e un defect pentru marile construcţii, ci una din con-
diţiile necesare— si cu o modestie de metodă că sistemul acesta
«nu e al nostru, deoarece este inerent şi implicit în orice spirit
omenesc... (si) deoarece constitue «revelația naturală », pe care
IVE
fiecare dintre noi poate să o regăsească », pretinzând apoi că d-sa
având în zilele noastre putinţa de a vedea totul, de a avea «re-
velajia globală p, sistemul — său sau al nostru — intregeste gân-
direa unui Plato, Aristotel, Hegel, care « n'au putut vedea limpede
UN

totul, deoarece momentul ivirii unei metode favorabile nu fusese

încă favorizat de cursul istoric al gândirii ».
Nu vom menţiona aici decât câteva din marile obiecţii po-
sibile. Antinomiile raţiunii sunt prea lesne ocolite de credinţa
AL

că postulatele cu adevărat vitale se desfäsurä fără antinomii,

Inferenţele autorului identifică,în fond, logicul cu vitalul si ra-
țiunea cu credinţa, ceea ce nici idealistii şi nici realistii nu pot
R

accepta. Criticismul si dialectica, de asemenea, nu pot consimli

la confundarea metafizică dintre legile vicfii si legile spiritului
NT

si nu preferă acele «lumini naturale » care nu-s logic necesare.

In fine, chiar vitalistii pragmatisti nu admit postulatele decât pe
măsură ce sunt verificate de experienţă, negându-le deci reali-
tatea lor aprioricä. Postulatele nu devin oricum axiome, nici cre-
CE

dinfele adevăruri. Pentru rafionalisti, axiomele sunt postulate certe,

evidente, baze pe care purced legile gândirii, cu grija de identitate,
necontrazicere si rațiune suficientă. Pentru vitalisti si pragmatisti,
postulatele trebuesc verificate de experiență sau măcar rămân
I/

ceea ce nu este contrazis de experienţă, cum susține C. I. Lewis.

De sigur, viaţa postulează adevărul, dar adevărul nu postu-
AS

lează totdeauna viaţa. Psihologiceste, postulate de felul acelora

stabilite de d. Sperantia este de dorit să fie adevărate. Dar dacă
sunt adevărate, ele sunt fie axiome pentru logica formală, fie in-
tuiţii de tip bergsonian, fie idei ireductibile pentru corelaţii dia-
UI

lectice. In orice caz, nu lumini naturale independente de necesi-

tăţile logicii. De asemenea, nu' la toate întrebările răspundem
BC
 Y
LUCRĂRI ROMÂNEŞTI DE FILOSOFIE? 651

AR
cum vor ele si nu odată gândul renunță nu numai la un fel de
întrebare pentru un alt fel, dar si la răspunsul primit. Apoi,
de câte ori credinţa că vom ajunge la adevăr nu se izbeşte, mai

IBR
ales în logica formală,-de rezultate negative. Corelalia naturală
dintre postulate si realitatea metafizică nu este atât de lesnicioasă
pe cât afirmă d. Eugeniu Sperantia. Decât numai dacă d-sa atribue
naturii, ca și vicţii, un sens complex, prin care întradevăr se poate
ajunge la: metafizic, dar nu fără sacrificarea unor concepţii mai

YL
precise despre natură si viaţă. Cu alte cuvinte, spiritualizänd
deplin viaţa.
Sforţarea aceasta de a spiritualiza vitalismul filosofic și de a

IT
im-
întruni sistematic marile adevăruri şi realităţi, prin metoda
un fapt însemnat
plicaţiilor din postulatele cunoaşterii, constitue
rare
în cultura noastră, unde asemenea întreprinderi au fost mai

RS
până acum decât degetele unei singure mani. Suntem în faţa
unui sistem bine construit, îndelung gândit şi elaborat, care în-
coronează o nobilă activitate şi aduce o contribuţie de luminare
VE
şi
satisfăcătoare celor care cred în certitudinile directe, simple
întrunind multe din rezultatele marilor sisteme filo-
armonioase,
sofice, în. cadrul perspectivei marilor postulate și implicaţii.
NI

un titlu mai curând potrivit unor escuri despre pla-

11. Sub
escuri
sticä, Linii si Figuri, d. D. D. Roşca şi-a adunat zece studii,
LU

viziune şi expune re inegală , precum foarte va-

şi articole de suflu,
explica ţii metafi-
riate ca preocupări, dela aride si substanţiale insi,
uşoare si vibrante schifiri de foileton. Toate,
zice până la
ii şi compa-
exprimă un spirit viu, capabil de relevante asociaţ
RA

din Istoria Filosof iei şi a Ideilor Culturi i, stăpân pe materie,

raţii
ul nespeciali-
dar tratând-o adesea sumar şi parcă voit pe înţeles
stilor. |
și mai ales la
NT

Acest săliştean, format în ţară gi apoi la Viena

si Taine
Paris, unde şi-a susținut două lucrări privind pe Hegel nu po-
si Spinoza au înrâuri t pe Taine, iar
şi dovedind că Hegel auto-
de către
zitivismul contian, cum se susținuse până atunci
CE

este deopot rivă de atent fafa

rităţi filosofice de mâna întâia, virţii con-
de concepţiile metafizice, ca si faţă de semnificaţiile
|
stient trăite sau de ademenirile artci, nu numar
impres ioneaz ă plăcut
In scrisul d-lui D. D. Rosca te
I/

și sensibilitatea ar-
puterea de analiză şi sinteză intelectuală, ci
înfăţişează opera unul
tistică, însușire rară la filosofii noştri. Când
expunerii şi nu odată
IAS

filosof, nu odată autorul se oprește Ja stilul

cele mai aride prin referinţe la bio-
caracterizează tezele şi ideile filosof. Astfel,
şi mai ales la corespondenţa respectivului
grafia
fond de luminozitate aju-
temele capătă un fel de cadre vii si un
tătoare pentru totala clarita te a expune rii.
U
BC
 RY
652 “REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE

RA
Fericită îmbinare de filosof si artist, de gânditor si literat,
atât în preocupările intime ale spiritului său, cât si în felul de ex-
primare, în stilul său, profesorul dela Universitatea Cluj-Sibiu

LIB
se distinge, adesea, printr’o limpezime de escist francez si de po-
vestitor român. Dacă l-am compara cu cineva mai bine cunoscut
decât d-sa, am putea spune că D. D. Roșca este un Mihai Ralea
ardelean, atât în preocupări cât şi în modalitatea expresiei. Jar
dacă ar fi să mai adăugăm un nume, ne-am gândi că din aceeași

ITY
familie de spirite — care îmbină şi adesea explică ideea prin con-
difiile sociale si prin viaţa autorului — face parte si d. Al. Clau-
dian, de asemenea analist subtil, nedispretuind intuifiile relevante
şi asociaţiile literare, în toiul celor mai grave preocupări. Probabil

RS
că în rândurile acestor filosofi-artisti (chiar dacă nu sunt mari
scriitori, îi putem denumi astfel din pricina însușirii de a îmbina
cugetarea cu sensibilitatea si judecata cu intuiţia) găsește în
deosebi tineretul universitar încântări intelectuale și rodnice in-
IVE
spirafii, aducând în jurul activităţii si operei lor vibrația unei
calde adnuralii.
De sigur că din Linii şi Figuri studiul despre Hegel rămâne
contribuţia cea mai temeinică şi, totodată, pilda cea mai tipică
UN

a posibilităţilor spirituale si scriitoricești ale d-lui D. D. Roșca.

Studiul constitue un «tur de forţă» de a expune clar si relativ
ușor unul din cele mai grele şi mai aride sisteme filosofice.
Expunerea întreprinsă de autorul român întrebuinţează di-
AL

ferite metode și procedee, pe cât de ingenioase pe atât de ope-

rante. După ce arată dificultatea de a tălmăci filosofia lui Hegel,
dând o seama de aprecieri şi caracterizäri sugestive (pentru Taine,
R

Hegel cra un monstru ademenitor) sau motivând de ce cugetarea

hegeliană a fost uncori alterată, din ea provenind reac{ionarismul
NT

ca şi socialismul, d. Roşca familiarizează pe cetitor cu dificultăţile

limbajului hegelian, exprimând mai mult acte şi dinamism decât
stări şi rezultate, cum obisnuese în genere limbile neolatine, Trece,
apoi, la un alt capitol, în care încă nu întreprinde analiza siste-
CE

mului, ci configurează stadiul istoric în care apare această gândire,

deci poziţia lui Hegel faţă de cea a lui Kant şi a romanticilor.
Când, în sfaryit, cutează să purcead’ Ja analiză, încă nu vom
asista la o prezentare cronologică a operei sau la vreo sistema-
I/

tizare pe teme. Nu. Autorul e mai ingenios şi mai subtil, căutând

acele valuri de claritate din ce în ce mai puternice, respectând
AS

parcă Limiditatea unui cetitor, care trebue inițiat nu atâta gradat

cât prin elucidäri intuitive. In acest scop, profesorul dela Sibiu
caută intuiţia hegeliună iniţială sau tema care prefigurează în-
tregul sistem, păsind-o în scrierile din tinereţe ale lui Hegel, în
UI

acele Theologische Jugendschriflen, unde se vestește lcit-motivul:

a existenţa, în totalitatea ci, este viaţă » si se încheagă preludiul
a
BC
 Y
LUCRĂRI ROMÂNEŞTI DE FILOSOFIE 653

AR
uriașului sistem: « principalele forme ale existenţei sunt în raport
».
de corelaţie organică una cu alta şi cu în! regul pe care ele îl compun
e inificri, cutează autorul roman să
Abia, după aceste prealabil

IBR
hege-
treacă la înfăţişarea momentelor esenţiale ale construcției
liene, având grijă nu numai să le analizeze sau să le corcleze,
dar şi să le definească, oprindu-se fireşte la noţiunile și temele
redându-le în unicitatea lor proprie si urmărind,
fundamentale,

YL
hegeliene
în cele din urmă, aplicarea capitalelor idei si concepţii
încheind cu schifarea colosalei în-
în politică, istorie și estelicä,
e pretutin deni de această gândire şi cu conside-
râunri exercitat
ralii asupra posibilităţii ei de reinviere.

IT
clară
In totul, studiul acesta constitue un model de expunere
de un limpede cap de
şi îndemânatecă a hegelianismului, văzut
să

RS
critic, dar şi de un adevărat iubitor al-filosof iei, care doreşte
pe cât mai mulţi cu dificila măreție metafizică, ne-
familiarizeze
într'un
dispreţuind, așa dar, rostul pedagogiei şi neînchizändu-se
hermetism inabordabil nespecial iştilor.
VE
fără
Nu vrem să spunem că un nespecialist ar putea pricepe,
hegelian nu-
o prealabilă iniţiere în elementele filosofice, sistemul
m darul
mai din expunerea d-lui Roşca. Vrem doar să sublinie
a Si
NI

de limpezi me latină cu care d. Roşca tălmăceş te complex

conştiinţ a sa că, mai ales
dificila doctrină germană, precum și
e nu trebuesc să nesocote ască cercurile
la noi, tălmăcirile spiritual
LU

de cunoaştere mai adâncă şi de înţelepciune

largi ale iubitorilor
mai relevantă.
n'am făcut decât să remarcăm încă odată relativul
In fond,
ă este
optimism filosofic al d-lui D. D. Roşca, a cărui substanț
RA

exprimat ă în lucrarea sa Existenţ a

mai dens şi mai constructiv do-
după ce ne arată, cu o vie putere dialectic ă,
Tragică, unde
hegeliană,
Dândită prin familiarizarea şi afinitatea cu doctrina
NT

si absoluta- i incertitu dine, propune

dublul caracter al realităţii niciun
realităţii, fără de a se totaliza experienţa în
acceptarea
ale ei:
sens. « S'o acceptăm ca egal de reală sub ambele aspecte
că e inteligib ilă, dar și neintelig ibilà ;
să nu uităm niciun moment
CE

şi absurdă; cu sens, că dar şi fără sens...

că e rezonabilă, dar
natura oarbă —
Binele și Răul, valoarea si nevaloarea, spiritul şi cele mai
de reale — se combat
aspecte ale existenţei deopotrivă cel puţin
de izbândă din partca Răului,
adeseaori şi cu sorți
I/

Acest dublu caracter

egali celor ce se găsesc de partea Binelui».
de care însă se poate
al realităţii ne dă o conştiinţă tragică, faţă
IAS

4 tensiune generatoare de
reacționa constructiv, creator, printr'o
si hotăritoare de destin
acţiuni transformatoare ale concretului în cele
m se rezumă,
în gradul cel mai înalt». Relativul optimis , prin care CX-
acord cu cultul valorilor
din urmă, la o trăire de
l.
perienţa îşi răscumpără cu nobleţe tragismu
U
BC
 RY
654 | REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE

RA
Această concluzie din Æzxislenfa Tragicd, dobândită prin ten-
siunea creatoare, cste tipică adevăraţilor intelectuali şi artişti ai
vremii noastre. A formulat-o printre alţii, încă din 1903, Bertrand

LIB
Russell într'un faimos eseu A Free Man's Worship, publicat apoi
în volumul AMuslicism and Logic, unde, dupä ce descrie vi ia ţa
omului ca un îndelungat marş prin besnă şi ca o luptă cu vrăj-
mäsia destinului, conchide că libertatea şi binele vieţii se rezumă
la cultul înflăcărat al lucrurilor eterne. Nu vrem să spunem prin

ITY
această comparaţie” decât că întâlnim acecasi finală orientare. con-
structivă, în contrast cu cxistența tragică, diferit tratată si
analizată de acești autori.
Celelalte escuri şi articole din volumul Linii si Figuri ne aduc

RS
observaţii şi comentarii substanţiale, dar nu totdeauna dens și
bogat desvoltate. D. Roșca se manifesta uncori spre schematic, redu-
când claritatea la câteva enunţări şi critici temeinice, potrivite
IVE
pentru articole, dar nu în deajuns pentru construcția unui studiu
sau măcar al unui escu. Este cazul esecului iniţial « Minunca greacă »,
cu idei si observaţii substanţiale, dar, în fond, sumar si fără amplă
vibraţie lăuntrică, sau al aceluia despre Taine, unde, dacă aflăm
cât a putut lua criticul francez din Hegel, neprinzând, în fond,
UN

spiritul dialecticei acestuia, în schimb nu găsim o caracterizare

totală. Aceeaşi obiecţie am putea-o aduce si celor scrise despre
Faguet, şi mai ales Unamuno, pe care d. Roșca fi prefueste, fără
să-i adâncească în deajuns. Uncori, rămâne la câteva sugestii și
AL

analize,.ca în articolul despre unanimismul lui Jules Romains

sau în recenzia unei substanţiale cărți despre viaţa si opera lui
Kant.
R

In « Rafional şi irațional » se propun lucruri interesante pentru

o istorie a inteligenţei, a stilului de a gândi, independent de con-
NT

ținuturi, ajungându-se si la criticarea « Eonului Dogmatic» de

d. Lucian Blaga, făcută însă nu după volum, ci după apariţia
în revista Gândirea din 1930—1931 a primelor părţi, ceea ce oferă
o bază incompletă de discuţii, pe care ar îi fost preferabil ca au-
CE

torul să o revizuiască si completeze. Ncajunsul se vede din atenţia

pe care d. Rosca o dă irafionalului blagian, care in fond e mi-
sterul către care tinde intelectul cc-static, neștiind atunci că
d, Blaga nu neagă raţiunea şi cealaltă cunoaştere. Problema este
I/

în genere pusă just, criticarea orientării către minus-cunoastere :

ni se pare întemeiată, dar opiniile ar [i avut altă greutate și cu-
AS

prindere dacă autorul ar fi cercetat întreaga trilogie a cunoașterii,

elaborată de d. Lucian Blaga.
De aceeaşi calitate substanţială ca studiul despre Hegel, ne
UI

par studiile despre Descartes si Pascal, unde metafizicianul,

ar-
tistul si litcratul Roşca se revelează din plin si total, cu vibrante
asociaţii și analize intelectuale și cu o vie corelaţie între valori
BC
 Y
LUCRĂRI ROMÂNESTI DE FILOSOFIE 655

AR
şi viaţă, ştiind să caracterizeze pe eugetätori, în funcţie si de istoria
gândirii de panda la ci, si de unicitatea lor, si totodata să desprindă
măcar schematic actualitatea lor. Toate acestea într'un stil lim-

IBR
pede, viu si plăcut. O singură scăpare, observală si la d. ltoşca,
si d. Eugeniu Sperantia: intrebuinfarea termenului « decadă » în
loc de «deceniu », la d. Roşca la paginile 88 și 151, la d. Sperantia
la p. HI al «avant-propos ului cu care deschide Système de

YL
Métliaphysique.
PETRU COMARNESCU

IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
PE MARGINI DE CĂRŢI
RS
Mihail Sadoveanu: Frații Jderi. Roman istoric, 3 volume. Vol.
J, Ucenicia lui lenut, 436 p; Vol IE Isvorul Alb, 391 p; Vol. III. Oamenii
Măriei Sale, 496 p. Edituia Cartea Românească 1942.
IVE
I
lerarhizarea opelor de artă se face comparaliv, raportändu-le
UN

la o unilate fixă de măsură, a cărei valoare apare evident con-

sensului unanim al oamenilor de spirit că se apropie mai mult
decăt oricare de absolut. Astfel în cultura română poezia lui Emi-
nescu se impune dela o vreme ca o culme dominantă asupra tu-
turor creaţiilor care au precedat-o sau urmat-o, lirismul începând
AL

a fi în mod firesc încadrat pe treptele unei scări în al cărui vârf

stă opera aceluia care a izbutit să dea limbii române expresia *
polenţelor lirice maxime. Reflectiunii de simplu bun simţ a pro-
R

fanilor care resping un poet cu argumentul peremptoriu: € degeaba,

nu e ca Eminescul» îi corespunde pe plan critic stabilirea valorii
NT

celui judecat după depărtarea mai mare sau mai mică la care se
găseşte el faţă de valoarea autorului e Luceafărului s. Bine ‘nfeles
că în accaslă operaţie spirituală descoperirea că un poet ar «semăna»
CE

cu Eminescu ar însemna anularea definitivă a valorii sale și că

a avea o valoare care se poate compara cu aceca a lui Eminescu
nu poate avea decât un singur înţeles: că poetul a reusil să se
realizeze pe sine însuşi în măsura în care Eminescu s'a realizat
pe el însusi. Comparafia are la temelie gradul realizării şi nicidecum
I/

esenţa intimă, modelul original al operei.

Nu știu dacă apare astăzi tuturor evident, dar sunt sigur că
AS

nu peste mult asa va fi— căci nici câteva decenii nu pot fi so-
colite decăt ca foarte scurt interval în lungul curs al veacurilor—
că unitatea de măsură a valorii în proză si în special în roman va
UI

fi în literatura română Mihail Sadoveanu, mai ales din e Fraţii

Jderi e, Veni-va o dată când, despre o creaţie epică, se va spune
că izbutește să se apropie sau să egaleze pe Sadoveanu din «Fraţii
BC
 Y
PE MARGINI DE CĂRȚI 657

AR
Jderi », opera despre care cu drept cuvânt poate scrie profesorul
D. Caracostea că este «până astăzi cea mai amplă creafiune epica
de adâncire a etnicului românesc». Pot afirma, fără teamă de a
fi contrazis chiar nici de către ultima generaţie de imberbi ico-

IBR
noclasti literari, că «Fraţii Jderi » este nu numai opera de mare
maturitate a geniului sadovenian, summă unde se află sintetizate
toate constantele marelui scriitor moldovean, dar si cea mai monu-
mentală si mai desăvârşită creafiune epică a limbii române. Ului-

YL
toare prin amploarea si adâncimea evocatoare a vicţii, prin viziunea
organică şi solidă a ci și prin arhitectonica de mari proporții,
cartea aceasta grandioasă provoacă în sufletul cititorului ca puţine
altele fiorul mœilor înfăptuiri. In vecinătatea ei simţi taina mag-

IT
nifică a însăși facerii în sens divin, căpătând mai mult decât ori-
când convingerea că omul este o parcelă de Dumnezeire și că prin

RS
scriitor, purtător accidental al Harului, crecază însuși Dumne-
zeu-Tatăl,
Deşi ciclul 6 Fraţilor Jderi » nu este încheiat cu aceste trei vo-
lume, se poate vorbi totuşi despre ele în chip valabil, întru cât,
VE
deşi constituind bucăţi dintr'un ansamblu maiestuos, ele pot fi
citite şi separat, fiecare având şi o independenţă parţială în ca-
drul totului. Dar ce spun! Care ar fi cititorul lipsit de sensibili-
NI

tate care s'ar mulţumi cu citirea numai a unui volum când de

fapt terminânau-l pe cel dintâi te apucă părerea de rău că nu
mai ai decât două de cilit si ţi se pare că si pe acelea le isprăvești
LU

prea curând! Căci romanul are calitatea că, deși fără niciun cle-
ment senzaţional vulgar, deşi desfăşurându-se în ritmul domol şi
prelung la taclalelor moldoveneşti din jurul focurilor vânätoresti,
când nimeni nu se grăbeşte, te fură si te duce cu sine, păstrându-ţi
RA

atenţia încordată mai abitir decât cele mai îndrăcite si sprintene

istorii în stil modern. Si apoi, numai trecând dela un volum la
celălalt poţi sesiza caracterul epopeic al operei, precum si unitatea
NT

ci de bloc cimentat în jurul splendidei personalităţi a lui Stefan

cel Mare.
Inclinaţia lui Mihail Sadoveanu pentru evocarea istorică s'a
o
CE

manifestat încă dela începuturile sale literare, dovedind astfel

preocupare permanentă dealungul carierei sale de
vocaţie şi o
de
patru decenii. El a dat în 1904 « Șoimii», în 1907 « Vremuri
bejenie » şi în 1915 «Neamul Şoimăreştil or », opere mărturisind
latura imagi-
încă o efervescenţă romantică, cu preferințe pentru
I/

aspectul ci de aven-
nafici şi pentru partea exterioară a vieţii, cu
In 1929
tură şi de pitoresc, cu influențe vădite din Sienkiewicz.
IAS

« Zodia Cancerului », care a starmt entu-

apare acea admirabilă
ziasmul şi aprobarea unanimă la vremea sa, iar în 1932 « Nunta
In noua perioadă a activităţii sale scrii-
Domniței Ruxandra ».
pe dinăuntru,
torul, ajuns la maturitate, adânceşte istoria, văzând-o
U

12
BC
 RY
658 REVISTA FUNDATHLOR REGALI:

RA
în semnificaţiile ei şi psihologice şi ctnice, ca si în legăturile ci
cu eternul omenesc. Toate romanele sale istorice sunt evocări de
epoci diferite din istoria Moldovei, provincia natală a scriitorului,
pentru care autorul arată o preferință exclusivă — spre deosebire

LIB
de peisajul descris în celelalte opere ale sale, pe care-l caută pre-
tutindeni unde se întinde pământul românesc, din paginile sale
putându-se alcătui antologie o alla « Românie pitorească », mult
mai vie si mai substanţială decât aceea a lui Al. Vlahuţă.

ITY
Cu toată robusta creaţie care e «Zodia Cancerului», ca este
cu mult depăşită de « Fraţii Jderi » al cărui prim volum a apărut
mai întâi în 1935, iar al doilea în 1936, pentru ca să rcapară com-
pletate cu al treilea, în 1942. Punctul de plecare al operei îl bănuesc

RS
a fi în studiile făcute de scriitor în vederea acelei « Viefi a lui
Stefan cel Mare», în stil cronicăresc, publicată în 1934. Paralel
cu cvocarca istorică propriu zisă, trebue să se fi desvoltat în la-
boratorul intim al lui Sadoveanu si ideea de a-l evoca pe Voic-
IVE
vodul moldovean în graniţele mai încăpătoare si mai confortabile
ale romanului, unde jocul imaginaţiei poate mai uşor suplini la-
cunele informaţiei exacte şi sensibilitatea, aliată cu mijloace scrii-
toricesti mai variate si mai puternice, îşi poate lua clanul fără
UN

opreliști. In roman, trecând dincolo de limitele rigide ale exac-

tității ştiinţifice întrupate în date şi documente, scriitorul se poate
mișca în voie, folosind două elemente mult mai evocatoare decât
preciziunea şi adevărul istoric: sugestia și misterul.
AL

Este limpede intenţia autorului de a crea în «Fraţii Jderi »

figura lui Ștefan cel Mare. Vorbind despre carte aşa cum am văzul
mai sus, D. Caracostea scria, în numărul trecut al revistei: «... în
R

centru stă icoana lui Stefan cel Mare, conducătorul pretutindeni

prezent, dar care apare rar pe scena povestirii 5. Şi întradevăr,
NT

personajul principal, Stefan cel Mare, nu apare în acţiunea

propriu zisă decât, foarte pe scurt, numai de câteva ori. Si totuşi,
romanul este plin de făptura lui! Dar prezenţa lui este exprimată
mai mult prin ceea ce spun, gândesc gi simt eroii cărţii despre
CE

el, eroii permanenţi şi imaginari. Eroul real, conducătorul, se

strecoară discret, mai mult presimfit decât văzut si auzit, fiind
de faţă ca simbol, ca poruncă si ca îndemn, si întrupându-se atunci
când trebue să dea curaj, răsplată sau mustrare. Cele 1300 de
I/

pagini ale cărţii sunt învăluite de umbra ocrotitoare a Voievodului,

fără ca el să fie scos mereu în primul plan. Astfel autorul a elie
AS

minat din opera sa orice posibilitate de asemănare cu grämada

de biografii romanţate postbelice, în majoritate superficiale şi ne-
semnificative, & căror modă nu s'a perimat încă de tot. Dar pe
de altă parte el a dat eroului său mai mult relief, îmbrăcându-l
UI

în trăsături de solemnitate şi de taină, sugerându-l mai mult

decât prezentându-l. Si în același timp a făcut mai vii spora-
BC
 PE MARGINI DE CĂRȚI 659

Y
pot fi ui-

AR
dicele apariţii ale Domnitorului, în scene care nu
tate,
Astfel nu se pot trece cu vederea şi trebue consemnate scc-
volumul I cu prilejul apariţiei Voievodului, la

IBR
nele acestea. In
1462, la Mănăstirea Neamţu, în mijlocul poporului adunat în
hram; mai târziu în cadru mai puţin solemn la Timis, unde, vizi-
tând herghelia domnească, este ospătat pe iarbă verde; și în sfârșit
“pe teatrul de bătaie dela Lipnic, unde orândueste așezarea osli-

YL
rilor care-i vor spârcui pe Tätari si unde, înainte de luptă, își face
simțită asprimea si nemulțumirea faţă de nebuniile lui Ionuţ,
dovedindu-se un stăpân care pedepseşte cu dreptate si fără iertare.
In volumul II, Stefan apare întâi cu semnificaţia de element de

IT
ordine şi potolire cu prilejul cutremurului cel mare, dând celor
din jurul său pildă de linişte si neînfricatä putere de. caracter.

RS
și
Mai departe îl vedem pe Domnitor într'un sfat cu ministrul
duhovnicul său Amfilohi e Sendrea, scenă de o mare valoare, pentrucă
în ca își mărturisește Voievodul gândurile sale politice, ca şi aspi-
realizare
rațiile şi soväclile sale intime. Este un moment de mare
VE
scenă este aceea în care Voicvudu l stă de
psihologică. A treia
vorbă cu Jderii, dându-le porunci iar ultima apariţia lui, din nou
solemnă, la nunta sa cu Maria din Mangop. In vol. III îl vedem
NI

pe Domnitor din nou în momente de profund omenesc, in sce-

nele de post si de rugă, precum şi în acelea de contact cu su-
pusii săi, pentru a le da porunci, a-i lăuda sau pedepsi, precum
LU

şi în apariţii scurte în tabăra dela Vaslui.

aga,
Dincolo de aceste ieşiri în lumina rampei ca să spunem
e se învârte şte în jurul unui Stefan cel Mare, nc-
întreaga acţiun
aşa cum se 'nvârtește o sferă în jurul
RA

văzut, dar mereu bănuit,

ă materia
axei sale. Totul pleacă dela el şi ajunge la el. Intreag a
de gândul lui ordonator, de voinţa de fier
cărţii este agitată
care-i CXC-
cărei presiune se simte în gesturile si faptele supuşilor
NT

de ideea care-l stăpânește pe în mod constant,

cută poruncile,
Sendrea
care o aflăm în susamintita scenă a discuţiei cu Amfilohie ac-
e în toată
— acest tip de Richelieu ortodox— și care străbat ii
Ștefan cel Mare capătă proporţ
jiunea ca un fir conducător.
CE

această idee, care i-a atras din partea Papei

curopene prin tocmai
ătăţii ». Po-
titulatura de nobleţe spirituală de «Atlet al Creştin i creşti-
iată pe ideca apărări
litica lui Stefan cel Mare este înteme mult după
Turcilo r. El s'a suit pe tron nu
nismului Împotriva
I/

de seamă în calea
căderea Constantinopolului, ultimul bastion mai greuta tea răs-
cel Mare simţea
năvălitorilor. Prin aceasta Stefan
IAS

Domnit orilor români , deveniț i acum

. punderii ce apăsa pe umerii
Ştefan cel Mare este
singurele obstacole în faţa neeredinciosilor. este înainte ge toate
autor. EI
construit pe ideca creştină de către
practicant și nu un
un credincios, un creştin adânc convins şi
U

12*
BC
 RY
665 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE

RA
simplu politician rafionalist care acţionează pe bază de interese.
Voievodul moldovean are în piept inima unui cruciat dela în-
ceputurile cruciadelor. Acţiunea lui politică este îndrumată de

LIB
o mare credinţă. EL are toate trăsăturile unui caracter puternic
si această aură etică adaogă măreție personalităţii sale. Conturul
său sufletesc înscrie o voinţă fermă, o autoritate în fafa căreia
se pleacă toţi, o demnitate şi un prestigiu moral care impun, o
asprime dreaptă, care îngădue abateri dela calea cea bună, dar

ITY
care ştie și să răsplătească meritele, o pasiune adâncă pusă în
slujba unor idei generoase. Sadoveanu a creat în persoana croului
säu imaginea conducătorului ideal. Aceasta nu insemneazi că l-a
înălţat pe un soclu artificial unde nu-l pot ajunge patimile ome-

RS
nesti. Si Stefan cel Mare este un om în ultimă analiză. Are si cl
momente “de şovăială sub povara grelei misiuni militare ce depă i-
seste pulerile unci mici ţări dunărene. Autorul a ştiut să exprime
înfiorarea omului din conducător în faţa realizărilor ce sunt astep-
IVE
tate dela el. Umanizarea eroului prin înfățișarea umilinfei sale
creștine, prin practicarea postului şi a rugăciunii adaugă nuanţe
si tente de complexitate sufletească de un mare efect artistic.
Stefan cel Mare este luminat astfel pe de o parte de marile lui
UN

fapte de arme, de acţiunea lui diplomatică sau de ordinea in-

ternă cu îmbunătăţirea soartei ţăranilor, pe de altă parte de sen-
timentele lui personale, dragostea pentru fiul său, afecțiunea faţă
de slujitorii vrednici, slăbiciunea faţă de femei etc. Peste toate
AL

acestea se profilează preocuparea de a înfrânge puterea mereu

crescândă a Semilunei. «Fraţii Jderi» este un roman al ideii
creştine concrelizată în figura Voicvodului moldovean si prin
R

aceasta capătă o semnificaţie mai amplă decât aceea a unul simplu

roman istoric.
NT

Este interesant să vedem întru cât eYraţii Jderi o se inte-

grează genului obişnuit până azi al romanului istoric și întru cât
depăşeşte limitele consacrate. Trecând în revistă marile realizări
ale romanului istoric universal, nu găsim în acest gen altceva decât
CE

evocări ale unor epoci, evocări bazate pe imaginaţie, realizări în

epică ale unor evenimente pur exterioare şi reconstituirea unei
atmosfere si unei culori locale cu elementele cele mai tipice puse
la îndemână de informaţia istorică. Nici pentru Walter Scott,
I/

nici pentru Sienkiewiez, nici pentru Victor Hugo, Prosper Mé-

rimec, Alfred de Vigny, Balzac ori Flaubert, nici pentru Manzoni,
AS

romanul istoric nu este mai mult decât: aventură si culoare lo-

cală, adică ceea ce se cuprinde între imaginaţie si pitoresc. Nici-
unul dintre romanele celebre ale autorilor de mai sus nu cuprinde
UI

mai mult decât o bogată acţiune exterioară si o descriere sclipi-

toare a unei epoci istorice, nici psihologia personagiilor, nici sem-
nificafia etnică sau istorică a lor neconstituind o problemă pentru
BC
 Y
PE MARGINI DE CĂRŢI 661

AR
scriitor. Antrenaţi de latura exterioară a vieţii si ispitifi de dorinţa
de a fi agreabili, niciunul dintre romancierii istorici nu a căutat
să dea operei sale un sens mai adânc, care să depășească fie tabloul

IBR
exact al mediului istoric, fie desfăşurarea în sine a unci intrigi,
şi numai un mai mare talent literar evocator îi deosebește pe Loti
de Alexandru Dumas.
Si-«Frafii Jderi » sunt în parte o frescă istorică, reconstituire

YL
tulburătoare a unui moment istoric. Intr'o măsură ne aflăm si în
faţa unor serii de acţiuni exterioare având toate aparențele 'ro-
mantice consacrate. Găsim şi în «Fraţii Jderi» hoţi îndemâna-
tici, atacuri la drumul mare, răpiri îndrăzneţe, chefuri homerice,

IT
iubiri romantice si nenorocite sfarsind dramatic, conspirații, nă-
văliri Sau ciocniri între armate. Dar întreg acest arsenal tematic

RS
al romanului istoric nu mai are aci un interes prin el însuşi, ci
este un simplu pretext, ocazie purtând semnificaţia operii şi mai
ales ideca mai sus înfățișată a apărării credinței creştine într'un
moment de răscruce a istorici, idee personificatä întrun viteaz
VE
şi energic conducător de ţară, Peste toate detaliile obişnuite ale
romanului istoric se ridică figura lui Stefan cel Mare, întrupând
tot specificul politic si istoric al unei epoci. Elementele romanului
NI

nu sunt decât modalităţi de prezentare indirectă a lui Ștefan

cel Mare. Dela rolul de prim punct de atracție, elementele tradi-
fionale ale romanului istoric devin purtătoare de semnificaţii,
LU

transformându-se si înnoindu-se. Mihail Sadoveanu nu mai scrie

un roman pentru a povesti întâmplări din trecut ci pentru a
desprinde din ele o figură eroică şi o idee creatoare la vre-
mea sa. . -
RA

Nu rezultă de aci că naraţiunea si evocarea lirică a culorii

locale îşi pierd orice valoare. Dimpotrivă, valoarea lor sporește,
deoarece atenţia nu ne mai este reţinută la suprafaţa faptelcr
şi a detaliilor descriptive, ci trece prin cle în inima însăşi a lor,
NT

în înţelesul profund pe care-l capătă. Mihail Sadoveanu n'a scris

în «Fraţii Jderi » un roman al istorici în înţelesul obișnuit ci in-
terpretând istoria, scoțând în evidenţă substanţa şi caracterul
CE

interior al ci, a creat un roman al sufletului istorici. Epoca evocată

este o simplă apariţie de muzeu, ci, însuflețită, capătă
nu mai
aspectele unci fiinţe vii.
des-
Pe plan istoric propriu zis cele trei volume ale operei se
I/

după cum urmează, în jurul a trei momente capitale

făşoară,
I în jurul
din istoria Moldovei pe timpul lui Ştefan cel Mare: vol.
IAS

fost zdrobiţi Tätarii la Lipnic; vol. Il in

anului 1469 când au
jurul anului 1472 când a fost reocupată Pocuția de către Moldoveni;la
Turcii
iar vol. III în jurul anului 1475, când au fost înfrânți lui
evenimente cruciale pentru domnia
Podul Inalt. Sunt trei afirmă tăria
ele îşi
Ștefan cel Mare şi pentru Moldova, care prin
U
BC
 RY
662 REVIBTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Jăuntrică, precum şi greutatea braţului ce o conduce, dovedind
vecinilor mai mult sau mai puțin sălbatici si neastâmpăraţi că

LIB
nu se pot juca și nici nu pot glumi cu independenţa ei. Sunt trei
trepte ale gloriei mereu crescânde a lui Stefan cel Mare, care prin
cle duc ţara la apogeul măririi.
Firul istoric se ’mpleteste cu firul imaginar al subiectului, care
este de fapt povestea vieţii celor cinci fraţi Jderi, toţi băieţii

ITY
Comisului Manole Păr-Negru, poreclit şi el Jder, după « acel semn
oval, cât ai pune degetul cel mare, împodobit cu păr de culoarea
jivinei» aşezat «pe obraz, sub coada pleoapei stângi», pecete
naturală ce se transmite din tată în fiu ca un blazon distinctiv

RS
al familiei. Om de încredere al Măriei Sale, Comisul este päzitorul
grajdurilor domneşti situate la Timis, unde el locueste împreună
cu soţia sa, jupâncasa Ilisafta. Fiii sii sunt: Nicodim, ajuns pe
urma unei dezamăgiri sentimentale monah la sfânta mănăstire
IVE
Neamţu; Simion rămas din acelaşi motiv — care l-a pus un mo-
ment faţă ’n faţă adversar fratelui său mai mare —fläcäu, în-
versunat vräjmas al femeilor si ajutorul tatălui său în slujba grea
a îngrijirii armăsarilor Domnici; Damian, neguțătorul simplu la
UN

spirit si la trup, bogat şi cu vază, stabilil la Liov, în Polonia;

Cristea, ispravnicul, meșter mare la vorbe, greoi la trup şi la mis-
cări, căsătorit cu prea frumoasa jupäncasa Candachia, vecin cu
părinţii săi; si în sfârşit Ionuţ, mezinul, frate numai după tată,
AL

fiindcă a fost adus în casă numai după ce a ieșit din copilărie,

fruct al păcatului, ceea ce nu-i înstrăinează afecțiunea « dumneaci
comisoaici», care nu numai că şi-a iertat soţul si stăpânul, dar
R

il înconjoară mereu cu o pasiune feroce de cloşcă pe acest copil

adoptiv. Romanul cuprinde astfel isprăvile acestor boieri simpli
NT

dar curaţi la cuget, plini de curaj, neînfricati de nicio misiune

dată de Domnul lor căruia îi păstrează o iubire statornică, gata
să-l slujească cu credinţă până la moarte, aşa cum li se întâmplă
la finele vol. III lui Manole si fiului său Simion, căzuţi ca bravi
CE

pe câmpul de luptă dela Podul Inalt. Ei sunt încarnarea devo-

tamentului desinteresat si absolut pentru monarhie si prin aceasta
simbolul încă uneia din multiplele semnificaţii ce se desprind din
opera lui Sadoveanu. Dintre ei croul principal este însă Ionuţ,
I/

ales ca personajul de continuitate între volume, luat din adoles-

centä, în care-şi începe ucenicia în slujba Voievodului, si în viaţă
AS

predestinat de scriitor a crește si a îmbătrâni alături de Ştefan

cel Mare, ca o replică pe plan lumesc şi imaginativ a eroului regal
şi de autenticitate istorică, .
Fiecare volum se Încheagă, independent de celelalte, dintr'o
UI

altă intrigă. Nu mă voi încumeta să povestesc pe larg cuprinsul

fiecăruia, ci mă voi resemna la cel mai succint rezumat cu pu-
tinfä (o expunere prea largă fiind si foarte dificilă şi efectul ci
BC
 Y
PE MARGINI DE CĂRȚI 663

AR
a farine-
fiind de a răpi cititorului plăcerea descoperirii proprii
celor epice ale oprrei). -
cel
Vol. I e povestea împrietenirii lui Jonuf cu fiul lui Ştefan

IBR
si pe care-l sal-
Mare, Alexandru, cu care se leagă frate de cruce Mihu,
boierul
vează dintr’o cursă întinsă de duşmanul Voievodului,
e însă cu totul
care trimisese hoţi să-l fure pe principe. Ionuţ nu
prictenul ui său, deoarece se îndrăgost eşte de jupâniţa
credincios suspinător

YL
pe care i-o face cunoscută Alexandru, înflăcărat
Nasta
de Tătari
după farmecele ei. Nenorocirea face ca fata să fie răpită lui Ionuţ,
năvălirii lor şi să piară cu totul din viaţa
cu prilejul
aventuroasă în
care pentru a o scăpa face o zadarnică escapadă

IT
iama, împreună cu fraţii săi, prin haremul
ţinutul Chilici, dând
unui pase scârnav şi puhav.
a lui Ionuţ, în
Vol. II aduce reversul tragedici sentimentale

RS
de jupânița Marusca, ciudata fiică a lui
îndrăgostirea lui Simion odrasla lui
ar fi chiar
Iaţco, despre care gura lumii pretinde că răpește pe
Niculäes Albu,
Ștefan Vodă. Rivalul lui Simion, boierul
VE
lui Ștefan cel Mare cu Maria din Mangop,
Marusca în toiul nunţii
fericirea fetii, ca
ducând-o împotriva voinţei ci în Polonia. Spre escapadă, pe
d o nouă
este scăpată de fraţii Jderi, care întreprin pe Marusca
Niculăeş Albu şi redau
NI

urma fugarilor, îl ucid pe

omului pe care-l iubea si de care cra iubită,
o carte a aventurilor sentimentale ci
Vol. III nu mai este
LU

şi a spionajului,
una a celor războinice si diplomatice, a intrigei
ea războiului cu
căci ca se desfăşoară în pregătirea şi consumar de spionaj
sunt: călătoria
Turcii. Episoadele cele mai interesante Munte;
prin Bulgaria până la Sf.
a lui Ionuţ în pământul Turcului, Mare, Mihu si
RA

doi boieri dușmani ai lui Ștefan cel

răpirea celor
Agapie Ciornohut; si lupta dela. Podul Inalt.
însă fosneste ca un
Am schematizat la maximum. Romanul
şi desăvârşit în
stejar bogat în fapte, doldora de viaţă, stufos
NT

si fapte secundar e cresc pe

abundența lui, căci zeci de acţiuni mici, de rămu-
de ramuri mai
ramurile principale, acoperindu-le construit a co-
splendid
rele si de frunze care împlinesc la un loc te și
CE

de savant complica
roană. Intriga şi faptele sunt tot atât
conduse ca și însăşi viaţa.
OCTAV SULUTIU
I/
IAS
U
BC
 LU

RY
* CRONICI

RA
LIB
ITY
-PAUL MORAND ȘI O PROBLEMĂ MODERNĂ

a stadiului prezent
RS
S'a subliniat în repetate rânduri, faptul fiind comentat in special
din punct de vedere sociologic, o particularitate specifica a epocii
actuale, al civilizaţiei moderne, occidentale,
IVE
dominată
— în păturile ci superioare
— aproape total de viteză,
de mecanizare, de automatizarea excesivă. Ritmul său accelerat
de existență, scurgerea înfrigurată a timpului într'o conștiință
solicitată unei adapliri continui la o realitate mereu în devenire,
UN

o anumită « americanizare », pe care un Keyserling n'o mai găsea

specific’ noului continent, nu a întârziat să atragă după sine
si modificări profunde în psihologia individului. Acum, o serie
de trăsături caracteristice, interesante mai ales în literatură, încep
AL

să se facă distincte, alimentând din plin opera romancierului,

observator inevitabil al propriului său mediu.
Când s'a căutat să se dea o explicaţie a acestei situaţii, s'a
R

evidenţiat, în mod firesc, necesitatea omului modern de a-şi satis-

face o «cantitate enormă de cerinţe », derivate din complexitatea
NT

crescândă a societăţii contemporane. Viaţa sufletească discon-

tinuă, impulsiunile, nervozitatea, goana febrilă după e senzaţie»,
obsesia vitezei, consecinţele fireşti ale încadrării într'o astfel de
ordine socială, îi crează o fizionomie şi un unghi de percepţie
CE

si de valorificare proprii. In dorinţa de a cila exemplificări literare

ale unui astfel de tip uman mam avea decăt să alegem un excinplu
din opera seriei de scriitori dela Proust Ja André Gide, întru cât
mai multe figuri s'ar impune dintr'odată atenţici noastre în această
I/

privinţă.
Pentru o astfel de literatură unde experienţa exterioară a
AS

vieţii moderne apare sublimată, tipice ne par și scrierile lui Paul

Morand, mai ales prin psihologia eroilor săi, care au în linii generale
trăsăturile tipice mai sus subliniate, precum si prin aspectul socic-
tafii evocate, transcrierea diferitelor ei aspecte, Suportă încadrarea
UI

în acest curent şi prin atmosfera lor cosmopolită, modernă și

— mai ales — printr'un cfort vizibil de a ne oferi felii de viaţă,
de wmanitate, instantanee ale unei civilizaţii ajunse Ja paroxism,
BC
 Y
PAUL MORAND ŞI O PROBLEMA MODERNĂ 665

AR
analizei sufletesti prezentate într'o tehnică, am zice, sa cadată,
rapidă, cinematografică.
Totuși, în afară de aceste sumare constatări, care se impun

IBR
dela prima vedere, probabil ca şi alţi cititori, mai sceptici, ne-am
pus însă şi o altfel de întrebare: în afară de aspectul documenta r,
de netăgăduit, al acestei opere ce acumulează despre civilizația
actuală tot felul de detalii (agitația marilor metropole, atmosfera

YL
de bar, gală, de mare hotel, priveliștea unui transatlantic, sau a
unui expres internaţional, tipuri sociale tipice, categorii variate
de femei, impresii turistice, aspecte din turburările sociale de după
trecutul război mondial, etc.), care este însă aportul adus propriu

IT
zis artistic, de creaţie? O operă ncînvingând timpul prin docu-
ment, ci prin transfigurarea lui printr’o convertire pe plan de creaţie

RS
ce va refine istoria literară din Paul Morand ca element citabil,
rezistent? După aproximativ 30 de volume apărute, nuvele,
romane, impresii de călătorie, escuri, poezii, o asemenea întrebare
este, desigur, legitimă. Balzac e plin de asemenea « documente »
VE
și totuşi ne amintim în primul rând de un Goriot, Vautrin sau o
verișoară Bette, adică de câteva tipuri, caractere, cforturi artistice
maxime.
NI

Există asa ceva la Paul Morand? Cu greu s'ar putea susţine,

In afară de câteva figuri femenine, creionäri mai mult, în special
citabile, sau de două-trei
LU

din Ouvert la Nuit, până la un punct

tipuri oarecum simbolice pentru fermentările sociale de după
reţine
conflagrajia anterioară, credem că, din acest scriitor nu se va
decât atmosfera, nota generală, specifică a unui moment istoric,
din
expresia unei epoci, caducitatea operii sale provenind tocmai
RA

de prea mare «actualitate ». |

acest caracter
Amestec uncori original, de snobism si frivolitate, senzaţie
şi satisfacţie mondenă de frecventator de saloane,
cosmopolită
NT

exolism
superficialilate dar si emolie, repede însă strangulată,
de pildă: discutabilul Nicu Petrescu din L'Europe
si ironie, maliţie, şi
colecţie de futiitäli, uncle amuzante, reportaj subțire
galante,
se va putea
proză cursivă, scrierile lui Paul Morand, cărora nu li
CE

suplete, constituind un instrument de relaxare,

contesta o anumită
îi vor asigura
dacă nu-l vor situa pe primul plan al istoriei literare din
loc al lui, oarecum asemenea literaţilor libertini
totuși un
veacul al XVIII-lea, interesanfi totdeauna prin detaliu, prin gra-
I/

vura de epocă.
Couvray era în linii
“Dacă secolul lui Laclos si al lui Louvet de
IAS

plin de atmosferă
generale cinic, voluptos, rationalist, cosmopolit,
nostru, după cum s'a observat
de e fête galante », acel al scriitorului se carac-
dela începutul acestor rânduri,
si după cum noi notasem intempestiv itate
viteză,
terizează, între altele, prin febrilitate, timpului său.
ii şi stilul
si Paul Morand şi-a înţeles bine contemporan
U
BC
 RY
666 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
In această ordine de idei, recentul său roman: L'Homme presse
(Paris, N. R. F., 1911), în afară de verificarea acestei observaţii,
merită a fi discutat si prin faptul că reprezintă o încercare de a

LIB
produce un tip conturat, care să fie reprezentantul tocmai pentru
această epocă «grăbită », un adevărat erou modern de roman,
scos din observaţia unei realități psihologice specifice, actuale,
cu nota distinctivă mai sus evidenţiată.

ITY
Tentativa, desi încercată si de alţi scriitori, printre care si de
Sinclair Lewis, nu este totuși banală, sforfärile de a creca o
curopeană figură tipică pentru această stare de lucruri fiind
puţine. Alături însă de acest efort de a prezenta un personaj
simbolice, nu poate fi trecută la fel cu vederea nici intenţia, aparent

RS
laterală, de a aduce si unele obiecfiuni structurii societăţii franceze
de azi. Eroul, pe nume Pierre Nioxe, amănuntul are importanţa sa,
este Francez. E un excentric al vitezei, Etern grăbit, cu reacţiile
IVE
imediate, fulgerătoare, cu reflexele bine educate, sărind cate patru
trepte deodată, făcând mai multe operaţii în acelaşi timp, mereu
în deplasare, ne declară a acţiona în virtutea unui principiu for-
mulat astfel: «Cred că viteza este forma modernă a greutăţii si
UN

ştiu că ascult unci impulsiuni specifice a universului şi numai cu

singur simt că o ascult» (p. 18). Insă o constatare dureroasă îl
surprinde, romanul său ilustrând mai puţin o metafizică a vitezei
si mai mult considerente practice: «e Constat un desacord între
ritmul meu interior şi acela al mediului. Evident că va trebui ca
AL

unul să cedeze altuia, că va trebui să mor, sau să-mi inva} contem-

poranii, care se târăsc ca nişte raci, să-mi urmeze elanul » (p. 17).
Centrul conflictului, descifrarea evenimentelor ulterioare, expli-
R

catia finală aici se află. Evident, patria lui Pierre Nioxe a încetat
de a se mai insera în ritmul actual al civilizaţiei occidentale. Cauza
NT

decadentei sale trebue căutată numai în această inerție. Senilitate?

Epuizare? « Continuăm să ne credem rapizi, usori, fără a vedea
că toate ţările ne-au depăşit» (p. 215). Soluţia nu poate veni
CE

decât printr'o reincadrare în cadenfa activităţii internaţionale,

printr'un efort « velociferic»: «In Franţa, odinioară ţară plină
de repeziciune, am devenit prolixi, inerţi. In ziua în care ne vom
regăsi ritmul tradiţional, într'o nouă perioadă de inflorire, vom da
iarăși opere ca La Princesse de Cleves sau Manon Lescaut... »
I/

(p. 185). Aceste observaţii amintesc acuzaţiile lui Montherlant si

dovedesc că Paul Morand, ca si până acum, continuă să înregistreze
AS

mişcarea de idei a epocii sale, menţinându-se mereu în actualitate.

Toată drama eroului său va proveni așa dar din acest desacord
de ritm, dintr'un hiatus, însă scriitorul discutat care n'a intenţionat
UI

să scrie un eseu ci numai un roman şi-a tratat subiectul în consecință,

conform viziunii sale de autor fără prea mari complicaţii ideolo-
vice, In roman, Paul Morand ne apare puţin stänjenit, el recurgând
BC
 Y
PAUL MONAND ŞI O PROBLEMA MODERNĂ 667

AR
de predilecție la notația scurtă, la cadrul restrâns al nuvelei. Totuși,
în acest caz, materia solicita o tratare epică mai simplă şi în fafa
unei astfel de obligaţii romancierul cedează. Dz oarece numai

IBR
prezentarea personajului și a ticurilor sale l-a preocupat în mod
esenţial, paginile respective fiind de allfel si cele mai interesante,
opera de faţă n'a căpălat si o construcţie perfect armonizată.
Anecdota propriu zisă, intriga, celelalte figuri, apar estompate—

YL
aceste compartimente neprezentând decât o importanţă secun-
dară.
Ceea ce este de reținut pentru psihologia lui Pierre Nioxe, de
profesiune anticar, specializat în arta medievală, carolingiană,

IT
rând faptul că impulsiunile sale iniţiale au găsit în
e în primul
activilatea sa practică un teren de activitate surprinzător de

RS
adecvat. In ciuda eventualelor aparente, aaticariatul său necesita
tocmai o astfel de rapiditate în execuţii, -de destindere a febrei
sale interioare, cele două planuri sudându-se în acest mod neaşteptat:
VE
«In anticăric, ca pretutindeni de altfel, trebue să acţionăm repede
din
şi mai ales în specialitatea mea. Pentru ce? De oarece piesele
secolul al XVIII-le a sunt obiectul unei cereri generale şi au mercu
preţ bun, în timp ce cursul epocilor antice este mai capricios decât
NI

cea mai ncastâmpărată mină de venituri: văd cum clienţii mei

la aceca Gandara; șase luni mai târziu, arta
trec dela arta scită,
. »
LU

precolumbiană este în favoare, iar mycenianul îşi pierde cursul..

(p. 16).
r cos-
Asistăm în felul acesta, si ocazia va fi favorabilă notafiilo
achiziţii rare si vânzări, dealungu l
mopolite, la curse rapide după
RA

ocean, unele însă prea de tot cinemato grafice.

Europei si peste
Cumpărarea chartreusei «Mas Vicux XI-e siecle » ne pare tipică
asemenea
în această privinţă. De altfel L'Honune pressé e plin de
actua-
Insă romanul poate să ne reţină într'o cronică de
NT

facilităţi.
stă, de
Jităţi literare prin altfel de aspecte. Relativul său interes ceva
ci eroului oferea laturi
sigur, în altă parte. Analiza psihologi epică
e strict
mai atrăgătoare decât o serie de detalii de naraţiun
CE

său rămâne continuu pe primul plan de

şi de fapt numai cazul
atenţie. Explicaţia, descifrarea ciudatelor sale gesturi, a putut fi
elan vital înăscut. Nu are nicio impor-
găsită — astfel — într'un
Notabil e numai
tanta faptul că el sau altul a căpătat acest dar. epoca
de individ în
I/

micul eveniment că s'a putut naște un astfel seama

a acestei situaţii: « Mi-am dat
actuală şi care să aibă conștiinț era 0
în mine si că acest clan
IAS

că elanul era în mine, nicäeri decât

la dispoziţia mea, pe care însă
minunată forţă virtuală, totdeauna
deoarece el par
oamenii, fără îndoială, au uitat so întrebuinţeze,
ce cresteam, simţeam .
a nu fugi şi a nu sări niciodată. Pe măsură să se cheltuiască;
îndemna tă
în picioare cum această forță este în dorinţă de putere
U

în acte de bine,
alte persoane o întrebuinţează
BC
 RY
7
668 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
de concentrare, in riiutafi sau în cuvinte murdare, eu o cheltuese
însă în viteză. Sunt un om cu execuțiile repezi... » (p. -£9).
Existenţa cotidiană a acestui personaj nu e mai puţin inedită.

LIB
Cat de semnificativă apare pentru spiritul eroului în discuţie, este
inutil a mai insista. Organizarea ei capătă forme din cele mai bizare
si dacă n'am avea mereu prezentă ideea centrală a cărţii, pasajele
în care comportarea diurnă a lui Nioxe este înfăţişată ar putea să
ne dea impresia că autorul urmăreşte humorul cu orice pref. În

ITY
realitate, toate practicele straniului anticar nu urmăresc altceva
decât o «cicatrizare » a timpului, stagnarea lui, printr'o inserare
în chiar ritmul său de scurgere, întreprindere destul de subtilă,
reflexe ale clanului său vital originar.

RS
La un moment dat, Pierre Noxe suferă un accident de natură
sentimentală. Cumpărarea chartreusei în condițiuni destul de
neobișnuite obliiă rudele proprietarului să întreprindă oarecari
IVE
investigajii, Mas Vieux aparţinea unei familii cu pretenţiuni
aristocratice si doamna de Boisrose, sofia defunctului posesor,
însărcinează pe una din fiicele sale, Hedwige, să facă pe lângă
anticar unele demersuri discrete. Cum e şi natural el se îndrăgosteşte,
UN

însă nu acest eveniment este important ci numai o serie de conse-

cinfe pentru evoluţia mentalitä{ii sale. Hedwige provenea dintr'un
mediu care era total opus tendințelor viitorului său soţ. Aparta-
mentul din Faubourg Saint-Germain, unde se născuse, nu cunoştea
graba, precipitarea. Nimic din agitația vieţii moderne nu pătrundea
AL

în acest loc plin de anacronisme. Valoarea timpului nu era aici

cunoscută si Paul Morand a imaginat această situaţie în intenţia
de a creea un contrast, o ciocnire între două psihologii. Ce putea
R

fi mai exterioară înţelegerii lui Nioxe decât «aceasta nirvana

3oisrose, negare a oricărei deveniri, repaos definitiv, unde timpul
NT

părea asemenea unei pelicule cinematografice, blocate de un acci-

dent de electricitate » (p. 89)?
Dar atmosfera sumbră a întâmplărilor ce decurg din această
CE

minune nepotrivită începe deabia de acum să se precizeze, Notafiile

sunt tot mai pătrunzătoare: eroul, sincer îndrăgostit, conştient
de deosebirea sa structurală caută, evident, să se refuleze, să-şi
atenueze instinctul său migratoriu, agitația sa continuă. Un timp
I/

reuşeşte, însă la un moment dat voința cedează si atunci în faţa

soţiei sale apare deodată sub un alt aspect. Calmä, plină de indo-
lenţă femeninä, Iedwige e dureros surprinsă. Desi avusese ocazia
AS

să cunoască firea lui Pierre, tranziţia a fost totuşi prea bruscă

pentru a se putea aclimatiza şi un conflict tacit, mai apoi violent,
izbucnește: « Sincer în stângăcia mea, sforțându-mă să devin lent,
UI

zelos să mă prefac imobil... apoi deodată împins întrun sens

unic, făcând uz de o brutalitate neașteptată, i-am apărut desigur
odios, ameninţător, ridicul » (p. 219). Rezultatul nu poate fi decât
BC
 Y
PAUL MORAND ŞI O PROBLEMĂ MODERNĂ 669

AR
decepţia. Nioxe, prin inabilitatea sa erotică a încetat
suferinţa,
stilul său de
de a mai fi iubit. Izolat între compatrioți, prin însuşi
pe care reuşise să
viaţă, se vede despărţit si de singura persoană

IBR
r. Deşi constat ă toate acestea
şi-o apropie măcar în mod trecăto
cu luciditate, ca un erou damnat, nu poate să se sustragă fatalitafii.
Un copil aşteptat formează obicctul unei nerăbdări monstruoase
şi Hedwige — profitând de o absenţă — îl părăseşte, refugiindu-se
de unde fusese vremelnic zmulsă.

YL
în placida atmosferă maternă
de cord, în timpul
Intre timp situația a devenit tragică. Un atac
că însuși organismul său,
unui zbor, anunţă pe eternul agitat
fusese supus,
uzat la extrem de sforfärile supraomenesti la care
de moarte

IT
este pe punctul de a-i refuza orice serviciu . O linişte
de toate viitorul . Rege-
se aşterne: e Acţiunea presupune înainte viitorul.
diagnos ticul — mi-a suprim at
nerantz — medicul care a pus

RS
voi mai putea trăi fără această spe-
Viitorul era viaţa mea. Cum
ranţă? » (p. 321).
la desfacerea
Nioxe asistă acum la propria sa descompunere,
VE
ei nu mai era în acele clipe
lui de umanitate. Nici prezenţa Hedwig el,
ea fusese pentru
necesară: «In Saint-Germain, la Mas Vieux, ul
nt, cel mai nelinișt it dintre oameni, un simbol
cel mai trepida
afară de ea si fără
repaosului. Acum găsise odihna desăvârșită în
NI

cea mai legănăt oare si cea mai odihnitoare

sprijinul ci. Moartea este
procrea re văzând
dintre tovaräse» (p. 330). Instinctul său de
LU

capătă certitu dinea că ritmul

satisfăcută perpetuarea visată, Pierre a rodit — isi
departe : « Germen ul meu
său interior va fi dus mai Omul grăbi
321).
spuse el — și cu voi continua să viefuesc » (p.
cu criza sa suiletească
va putea deci muri, într'o deplină izolare,
RA

cunoaşt ere, de erotică, precum și de

rezolvată, eliberat atât de
discutată de Paul
grijile biologice. Simbolismul problemei, literar
o accent uare deosebită.
Morand, capătă deci în cele din urmă si faptul acesta
ară a croului
NT

Ritmul colectiv a învins cadenfa interio

semnificaţia cazului său.
nu face decât să întărească si mai mult
ideologice, se prezintă
Romanul, ridicat la nivelul unei discuţii
cărora poziţia autorului se
asa dar în aceşti termeni, în mijlocul
CE

privită acum strict estetic,

situează cu destulă claritate. Situaţia personaj, prezintă
o idee printr’ un
încercarea de a concretiza
Nioxe a fost conceput
totuşi si o serie de inconveniente. Pierre din tendinţele societății
parte
drept un tip reprezentativ pentru 0
I/

e. Realiza rea artistic ă a unei astfel de intenţii, punct de

modern
al acestei opere, este Isa
plecare ce constitue esenţialul interes
tivă trebue valorificată în
IAS

desăvârşită? Căci sub această perspec apoi scrutata ideologic,

si numai
primul rând o operă literară
privește, fără a socoti întreprinderea
metafizic etc. In ceea ce ne valabil
este, acest Pierre Nioxe e
total ncizbutită, credem că, estetic prea riguros 0 pro-
Urmări ndu-se
numai prin anumite aspecte,
U
BC
 RY
670 REVISTĂ FUNDATIILOR REGALI

RA
blemă, o idee destul de importantă în sine, scrierea va conţine
si multe pagini neechilibrate, nenaturale, sarjate chiar, cu observaţia
la limită, iar altele prea sistematice. E vizibilă de altfel ambiția
de a se exemplifica cu mijloace epice o idee programatică, iniţială,

LIB
concluzia noastră fiind aceasta: suficient de interesant prin pro-
blematica discutată, expusă de noi mai sus în linii generale,
L'Homme pressé se prezintă însă relativ delicilar, sub raportul
tipologic. Volumul are însă o astfel de structură încât un cititor
inteligent, ca pretutindeni la Paul Moraud, va putea găsi în lectura

ITY
lui diferite compensaţii.
ADRIAN MARINO

OCTAV RSBOTEZ
IVE
Aspectul exterior al Iaşului a decăzut în ultima vreme atât de
mult, încât noul venit are impresia penibilă a unui târg complet
ruinat, care peste câtva timp va dispărea de pe hartă pentru a fi
redescoperit prin săpături din motive arheologice. Privit de de-
UN

parte, orașul pare însă o stampă dela începutul epocii moderne si

stârneşte o vie curiozitate iubitorului de romantism. Alături de
velustatea zidurilor fostului scaun domnesc care se macină cu in-
diferenţă în scurgerea neclintită a timpului, ceea ce uimeste ochiul
AL

turistului e ciudätenia locuitorilor. Iașul e plin de amintiri si ann-

mite figuri păstrează cu o mare grijă mode apuse, moravuri stranii
de vremi revolute.
Pe lângă contribuţia literară, Viafa Romdneased impusese si o
R

anume ţinută care mergea până la coloarea vestimentară. Stere

umblase pe aci în.niste uriașe sirae de moșier rural, Ibrăileanu
NT

arbora o pelerină mefistofelică de doctor medieval, Hogas purta

pălării calabreze, însuşi Topârceanu își incheia până sus un veston
de catifea riată, ce s'ar fi cuvenit mai degrabă unui majordom.
CE

Octav Botez a debutat si el printr'un costum nu mai puţin

pitoresc. Cu gheroc nemţesc şi lavalierä, el mai adăuga și nişte
distanti pince-nez ce-i dădeau un aer puţin teatral, de o exagerată
seriozitate. In tabloul comun al redacţiei revistei, un puler înalt fi în-
I/

fepeneste gâtul sufocându-l. O barbă cam fepoasä, retezată pe ju-

tate si ajustată în formă de stuf spre varf, îi invadează faţa. Tă-
nărul purta pe atunci părul despărţit la mijloc şi adus în amân-
AS

două părţile în formă de mele, după obiceiul austriac. Era foarte

brun gi părea hirsut la prima vedere, deși de o rară bunătate sufle-
tească.
UI

Cu un pardesiu ceva mai lung decât redingota si ghete cu gu-

milastie, nu pleca de-acasă fără cortel oricare ar fi fost prevederile
BC
 671

Y
OCTAY BOTEZ

AR
barometrice. Abia în anii din urmă renunţă la hainele desuete im-
îl
brăcându-se elegant si sobru. Umbrela însă n’o părăsi. Părul
dădea acum in sus, ușoară spumă brumată , Asperita tea feţei se
estompase și nu mai conserva decât mustăţile ritezate scurt şi

IBR
barbisonul cu care “Topîrceanu il crede— aîn glu născut.
— mă
Descenden{a după mamă — prin căminar ul Nastasa che — a cri-
lui era totuşi soră
ticului din Purice Movilă pare fabuloasă. Bunica
cu poetul Gh. Sion si nepoată a sărdarul ui Mihăluc ă Spiridon , des-

YL
or dela Slănic. Mama sa fusese soră cu sofia
coperitorul izvoarel
Nicu Gane, colabora-
postelnicului Matei Gane, tatăl junimistului
tor la Viafa Românească.
Tatăl, generalul Panait Botez, comandase în gradul de căpi-

IT
n bunic,
tan regimentul 13 Dorobanţi la Plevna şi se trăgea dintr'u
s'ar fi reîntors în Grecia de unde venise. Numele de
Panaiot, care

RS
sale. Boier de veche .
Botez al lui Panait vine dela acela al mamei
moldoveanul Octav Botez avea deci o tinctură de sânge
stirpe,
mediteranian.
VE
După studii filosofice la Berlin, unde a cunoscut pe Zarifopol,
ă la li-
Caragiale şi Cerna ca şi pe alţii, fu profesor de limba francez 1930
la Grenobl e). apoi din
ceul National din Iasi (învățase si de
1936 profesor
iconferentiar de estetică şi critică literară, iar din
NI

si Fi-
Istoria literaturii române moderne la Facultatea de Litere bol-
pe Ibrăile anu care era
nosofie din Iaşi. Suplinea de câţiva ani
LU

e problem atică, fiind teroriza t de o

mav. El însuşi avea o sănătat
insomni i.
aladic de cord precum si de neiert&toare şi stranii
în trecutul
Cursurile sale erau constiincioase, dar omul rămas
fermecă tor în intimit ate. De o vastă cul-
de odinioară era cu totul
RA

cunoscă tor încerca t al literatu rii francez e ca si

tură enciclopedică, noutăţi,
curent cu ultimel e
al filosofiei germane, se ţinea mereu în
ionare. Ultimii
manifestând un uşor scepticism faţă de ideile revoluţ
o mare luptă între spiritul lui generos şi plin de elan
Jui ani au fost
NT

bibliotecă decât
şi şubrezenia fizică. Nu mai putea utiliza vasta-i
a totuşi lucrări însemna te si studiul
prin asistentul său, proiect El
a definitivă.
anunţat despre Delavrancea aștepta doar redacți
CE

despre Ibrăileanu şi
ne-ar fi putut da cea mai bună monografie de atâtea
încă netermi nate, pline
într'o mapă se văd capitolele care a ţinut
patru dosare cuprind notele după
lucruri noi. Alte concepu tă pe
modern e
cursurile (o istorie completă a literaturii literară sunt
si critică
I/

ideologii de revistă). Cursurile de estetică

litografiate şi s'ar putea tipări. Afară de acestea însă, câte manu-
nţă, câte scrisori,
scrise abandonate dintr'o condamnabilä neglije peste care biblio-
IAS

de prin ziare
însemnări, articole proprii decupate
stăpânit de un auto-control
grafii vor da poate cu greu. Criticul era lăsând sertare umflate
aproape primejdios activităţii. El a plecat
de hârtie şi enorme plicuri.
U
BC
 RY
672 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Operele — câte au fost publicate de Octav Botez—nu sunt
suficiente pentru caracterizarea generală. Studiul despre Alexandru
Xenopol leorclician si filosof al istoriei, 1928, ne arată numai ce ar
fi putut da acest atât de modest și pe nedrept ignorat profesor, Cum

LIB
la noi publicaţiile filosofice au încă o soartă ingrată, nu e mai putin
adevărat că el trebue descoperit. Pe cât stim, admirată din auzite
de toţi, nimeni n'a scris măcar o recenzie despre această carte utilă
totuși pentru desorientaţii noştri istorici, simpli compilatori de date

ITY
în stricte cronologii.
In Octav Botez lileratura noastră a pierdut pe singurul om care
ne-ar fi putut da un studiu despre opera politică a lui Mihai Emi-
nescu (la care de altminteri se gândea).

RS
Critic literar, fratele lui Jean Bart, își revendică titlul — ce e
drept — pentru puţine articole. Din familia acelor esteti rafi-
nali, el nu s'a aplecat — ca si Paul Zarifopol — decât asupra unor
nume importante. In volumul Pe marginea cărților se opreşte asu-
IVE
pra lui Ibsen si Vigny însă nu cu sarcasm, ci cu o mare iubire pen-
tru eternul omenesc, dând mai degrabă analize psihologice. Aci nu e
vorba de a releva ci de a înțelege si crilicul pune multă compre-
hensiune subliniind mai ales idealismul moral,
UN

Nu sunt lipsite de finețe nici articolele despre Joubert,

Faguet, Romain Rolland, Remy de Gourmont, Tagore, glorii ale
timpului, personalităţi care au ademenit generaţiile nu de mult
trecute.
AL

Istoricul literar trebue să remarce că Octav Botez a scris cel

dintâi studiu — uneori didactic — dar în care s'a spus deja totul
despre Calistrat Hogas. Ibrăileanu, căruia Hogas îi datorește—
într'o măsură — cariera de scriitor (Topârceanu o reclama si el),
R

n'a scris totuşi despre dânsul, iar Lovinescu nu l-a remarcat decât
NT

mai târziu,
Tot aşa arlicolul despre Jon al lui Liviu Rebreanu reprezintă
cea dintâi critică despre acest roman.
Vina de a fi fost refractar poeziei noi există, dar mult mai
CE

atenuată ca la Ihrăileanu, Faptul de a serie despre Minulescu la

Viața Românească arată independenţa de opinii într'un cere în
care Ibrăileanu si Stere impuneau. Octav Bolez a scris însă si de-
spre Bacovia, ba chiar despre poezia pură a lui Brémond.
I/

Se poate aminti — ca fiind printre cele dintâi studii la noi de-

spre acest estetician — si articolul judicios despre Benedetto Croce
AS

căruia îi aduce preţioase obiecţii (Zn jurul teoriei genurilor literare,

1930). E deajuns a spune pentru cine ar mai crede că era împotriva
noutăţilor că el discuta pe Croce prin Valéry, din care face acest
citat: « Un artist crează opere durabile atunci când nu se depărtează
UI

de legile unui gen». Genurile literare capătă la profesorul de este-

tică o accepţie foarte larga.
BC
 Y
O ISTORIE A LITERATURII DIN DOBROGEA 673
FIŞE PENTRU

AR
fragment
Naturalismul în opera lui Delavrancea, 1936, este un
de studiu de literatu ră compa-
din volumul plănuit şi un model
reduce numai la urmărir ea seacă a izvoare lor,
rată, care la noi se
si asimilare a

IBR
fără a se lua în conside rare capacit atea de absorbţ ie
,
scriitorului. Se precizează ce era influenţă în ideologie, estetică
şi viaţă și formele artistic e ale lui Delavra n-
concepţia despre lume .
rii franceze
cea. Lucrarea denotă o cunoaștere temeinică a literatu
Ultimele studii ale lui Octav Botez sunt închina te lui Tita

YL
Dar genul în care criticul izbutea mai ales
Maiorescu si Junimei.
t cele mai vi-
sunt amintirile. Lui Ibrăileanu și Stere le-a închina
iubirea de oameni în infele-
brante pagini în care emoția adâncă,
re bla-
sul cel mai pur, intuiţia și nu știu ce sentiment de resemna

IT
.
putere de evocare
jină în faţa unui destin crud se unesc într'o mare
de Portrete şi Amintiri — aflat
In această privinţă, volumul

RS
pe acest scriitor căci a fost si scriitor,
sub tipa— rva înfățișa
într'o lumină cu totul deosebită.
redactor la Viala
Diverse alte articole rămân încă de adunat. Ca
recenzii şi substanţiale cronici teatrale.
VE
Românească a făcut multe
politică în bunul sens al cuvântului l-a făcut
Interesul pentru
multă vreme —la aceeași revistă — cronica externă.
să deţină
lui era însă de
Era un patriot sincer, devotat demofiliei. Politica
NI

de amintit că el a
idei si nu s'a coborit niciodată în stradă. E demn
destul de amenin țătoar e elogiul lui
rostit în faţa unei mulţimi
LU

Nicolae ‘Torga.
mbie erat.
Intrunirile duminicale din casa de pe strada Harala
Ibrăile anu îşi lăsase aci
adevărate cenacle literare. Spiritul lui
parfumul memorabilului trecut. in ultimul
Botez se plimba
RA

Chinuit de secrete suferinţi, Octav

pe Carol în sus
timp pe străzile crepusculare ale Iaşului şi mai ales castanii
înfăţiş area lui aristoc rată printre
spre Copou, furisändu-si
tinereţii.
NT

revistei Viața
Pe o fotografie înfățișând grupul redacţional al zece mai
scris de mâna lui: «Din paispre
Românească din Iaşi stă
șase.
trăiesc șapte » (1939). Sapte morţi. In 1912 mai trăiau
CE

A. PIRU
|
N
.

FIŞE PENTRU O ISTORIE A LITERATURII

I/

DIN DOBROGEA
IAS

— Tomisul — este cunoscută

In literatura universală Dobrogea
» în viaţa melancolicului Ovidiu.
datorită unui accident « monden ice au atras, înainte
stepei pont
La noi, mirajul Mării şi nostalgia
U
BC
 RY
674 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
de războiul intregirii, pe un Afacedonski, Anghel, Bart, Ioan Adam
(acea entuziastă « Constanţa pitorească 5), Afinulescu. Peisajul
dobrogean, ca atare este, însă, vag localizat. După război, Ion Vale-

LIB
rian, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voi-
culescu cte., au închinat cicluri întregi de incantafii acestui {arm
însângerat de dramatica legendă a Argonautilor.
Aşa dar, marea a intrat de foarte curând în spaţiul literaturii
noastre culte, De obicei a fost pretext «poetic» sau nostalgie.

ITY
Eminescu s'a servit de la drept cadru elanurilor sale metafizice
iar Bolintineanu şi Alecsandri s'au complăcut în pitorescul exotic
al Bosforului, Egeei, Adriaticei. Doar în folklor îi poţi constata
prezența în viaţa cotidiană a localnicilor 1).

RS
Revelația Dobrogei litera{ilor noștri se datorește însă plasticei.
Al. Satmary, atrăgând atenţia Reginei Maria asupra acelei « guri
de rai» care este Balcicul, a determinat un adevărat exod al pale-
telor pe Coasta de Argint, care a înscris un capitol semnificativ
IVE
în istoria recentă a plasticei noastre. S'ar putea spune că «inspi-
ratia dobrogeană » în pictura româncască este echivalentă cu expe-
rienja lui Delacroix în Maroc, a lui van Gogh în Arles, a lui Gauguin
în Antile. Dar nu vrem să discutăm aici, nici despre plastica şi nici
UN

despre literatura prilejuită de Dobrogea —ceea ce au încercat,

mai sumar Apos{ol Culea si Lascarov Moldoveanu ?) — ci despre
poeții Dobrogei. In această privinţă, cel mult dacă se învaţă în
liceu că Cerna s'a născut.în Tulcea...
AL

Dobrogenii — dacă ar fi să schițăm o notă caracteristică lor—

am putea spune că, deşi regionalisti, uncori, până la deviza intran-
sigenta: « Dobrogea dobrogenilor » a unuia din ziarele locale (Dobro-
R

gea Jună), depășesc totuși cadrele strâmte ale localismului don-

quichottese, într'o năzuinţă, pe de o parte, spre universal (prezenţa
NT

orizontului marin, a e miracolului strein », a vestigiilor civilizaţiilor

greco-latine), iar pe de altă parte, spre un ideal national (contactul
cu populaţiile alogenc), afirmat cu vehementä încă din manifestä-
rile de cultură de dinainte de reanexare 3).
CE

Elementul românesc, deşi persistent în tot timpul scurs dela

stăpânirea Silistrei şi a «Mării cea mare» de către Mircea, a fost
singurul care nu a putut totuși participa mai viu la ritmul culturii
noastre, fiind risipit și izolat, peste patru sute de ani, de Principate,
I/

sub pustictoarea expansiune otomană. Viaţa spirituală a Români-

lor se reducea doar la activitatea mitropoliei din Dârstor și “Tomis
AS

1) Emil Riegler Dinu, Folklor muzical dobrogean vechiv, Analele Dobrogei,

X, vol. I, 1928, pp. 799—780.
UI

‘} Antologia Dobrogei, prozatori si poeți, Bucureşti, Casa Scoalelor, 1928,

*) Ioan N. Roman, Pugini din {storia culturii romadnesti în Dorcgen
înainte de 1577, Constanţa, 1920.
BC
 Y
FISE PENTRU O ISTORIE A LIVTERATURIL DIN DOBROGEA 675

AR
şi la sporadicele legături cu Jara Românească și Ardealul 1). Odată
însă cu încheierea tratatului dela Adrianopole, Dobrogea isi recapătă

IBR
vechea sa funcţie economică, de debuseu al hinterlandului carpatic
şi subcarpatic, si de aici, lucrurile precipitandu-se, o serie întreagă:
de consecinţe dintre care cea mai firească a fost realipirea ci. .
Dar, încă înainte de 1877, populaţia românească îşi organizase
şcoli, în care se preda limba română. Setea de instrucţie era vie.

YL
Asa, Ion Ionescu dela Brad, cunoscutul economist și agronom
ieşean, cu prilejul unei anchete agricole în Dobrogea din 1850,
scria un articol entuziast în « România literară » a lui Vasile Alec-
sublime» -ale băștinașilor:

IT
sandri, referindu-se la «nevoile mai
« Românii simt nevoia de dascăli pentru a da învăţătură fiilor lor.
In câteva sate am si găsit dascăli pe care îi ţineau ci, pe cheltuiala

RS
lor. Este cutare sat care nu s'a lăsat până ce n'a furat din Tara
Românească un dascăl pe care îl tin Românii în sânul lor, mai
bine ca în sânul lui Abraam » *).
Dacă Ionescu dela Brad nu citează cazuri anume, Ioan N.
VE
Roman aduce revelatoare contribuţii în această privinţă, pe bază
de documente, despre mișcarea cultural-națională — reflex al pasop-
tismului — a a dascălilor » din
muntenese Silistra, Petrică (1819—
NI

1859) şi Costache (1813—1893) Petrescu.

Dascălul Petrică a înfiinţat — sunt aproape o sută de ani—
prima şcoală românească din Dobrogea: « Anul 1847, Marlic întăiu,
LU

m'am tocmit la școală ca să învăţ copiii carle rumânească », — insem-

nându-si începutul activităţii sale misionare, alături de socotelile
domestice, în catastiful său, un fel de jurnal intim, din care Roman
interesante în studiul citat *).
RA

_a publicat fragmente
După realipire însă, oficialităţile noastre s'au desinteresat o
perioadă de timp — aşa numitul « stadiu de adormire » după expresia
lui Ionescu Dobrogeanu *) — de soarta noii provincii. Se ştie că rea-
NT

nexarea ci a provocat proteste violente în Senat din partea lui

Dimilrie Sturdza si Pelre Carp. Atât politica de recolonizare cât si
cea a culturii era inexistentă, socotindu-se totul un provizorat.
Conferinţa lui Carageale despre... seriozitate — în « Două lote-
CE

rii » ironizează cu mult haz scopul uneia din ele: înfiinţarea unei
universităţi la Constanţa, idee ce se vântură totuși din ce în ce
mai insistent prin cercurile intelectuale constinfene 6 — peregri-
I/

Bue. 1928 si Cc.

1) C. C. Giurescu, Din istoria noud a Dobrogei, Dobrogea,
Dobrogea, Analele Dobrogei , IX, 1928, p. 631— 632.
Ilinoiu, Cultele în
IAS

N
2) Romdnia Literară, Nr. 2, 1855, p. 13—15.
Un document privilor
:) Ioan N. Roman, op. cit., p. 11—14 gi N. Cartojan,
Dobrogei,
la istoria culturii românești din Dobrogea înninle de ancrare, Arhiva
vol. IJ, Nr. 1, 1919, p. 72—76. ne
Col. Ionescu M. Dobrogea nu, Tomis-Co nstan{a, Constanta 1931, p. 75.
4)
Revista Dobrogeană,
3 Mircea Eliade, O universitate de tară dobrogrană,
U

I,.Nr. 2, 1936.
BC

1.
 RY
676 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
närile lui Macedonski, ale misteriosului Vasile Ravici, Ioan Adam,
D. Anghel, Barbu Delavrancea, Radu Rosetti, Jean Bart, Ion Minu-
lescu, Hortensia Papadal Bengescu, sunt singurele evenimente

LIB
literare din primele două decade dela 18771).
Un exemplu oarecum ilustrativ pentru «considerafia» ce i se
da literaturii în Dobrogea, nu mai departe decât acum patruzeci
şi ceva de ani, îl găsim în meritoasa lucrare a lui Simion Greavu-
Dunăre, din care cităm un caz: « Noua Revistd a Dobrogei, Constanfa,

ITY
agricolă, economică, industrială şi sciinţifică, 15 Nov. 1901—Sepl.
1902. Comiletul de redacție : 1. M. Popescu-Mehedinfeanu, T. Nico-
lescu-Ianova, G. Mărcoiu, C. Tunariu, Romulus Sciseanu. Dela
15 Dec. 1901 adaogd lu sublitlu şi «literară». Din Iunie 1902 se

RS
adaogă un al doilea sublitlu : organ al învăţătorilor, preoților, propric-
tarilor mari şi mici din Dobrogea » ?). Ironia lapidară a lui Greavu,
ne seuteste de alle comentarii...
IVE
Doar activitatea, prodigioasă pentru acea vreme, a iui Petru
Vulcan dela « Ovidiu» (1898—1907) asupra căruia Em. Ducufă,
întrun documentat studiu, sa oprit mai mult: « Ovidiu, bilunară
întâiu, lunară mai târziu, publică literaturd si ştiinţă, ambele de popu-
UN

_larizare, polemizează cu « Semănălorul » şi lăgădueşte pe Iorga,

publică scriitori aromâni, printre cari pe Batzaria din Bitolia, în
1904 pofteste pe Carageale să fie o conferință despre seriozitate, în
folosul bibliotecii cercului lilerar Ovidiu » 5), — si câteva reviste cfe-
mere ne-ar mai refine atenţia... Cerna, după ce debutează la Ovidiu
AL

își ia doctoratul la Leipzig, pe lângă Volkelt, pentru ca imediat, în

1913, tuberculoza să-l räpuni...
Abia în 1920 se înființează la Constanţa, cercul cultural și
R

revista «Analele Dobrogei» de sub conducerea prof. Constantin

Brătescu, la care, timp de douăzeci de ani, vor colabora mai toţi
NT

intelectualii dobrogeni, chiar când revista isi va muta sediul la

Cernăuţi si, recent, la București.
*
CE

* *

Existi în istoria culturii din Dobrogea sacrificii și entuziasme

impresionante, rămase în mare parte în anonimat, toate pornind
din iniţiativă particulară. Ziare peste ziare, organe ale partidelor
politice, reviste sucombând dela primul număr, broşuri polemice,
I/

uncori chiar tomuri voluminoase, crudite, grave, alternează cu

plachete de versuri lacrimogene sau deadreptul surprinzătoare, care
AS

1) Jon Marin Sadoveanu, Pe urme de pictre şi amintiri de oameni, Boabe

de grâu, anul 11, Nr. si Al. Gherghel, Dobrogea în viața remdneased, cd. Cartea
sub icoană, Constanţa 1937.
UI

102% Simion Greavu-Dunăre, Bibliograjia Dobrogei, ed. Academici Române

2) Em. Bucuţa, Cincizeci de ant de presă românească în Dobrogea, Analele

Dobrogei, LX, vol. I, 1928.
BC
 Y
A LITERATURII DIN DOBROGEA 677
FIŞE PENTRU O ISTORIE

AR
te-ai fi aşteptat.
apar, dispar, pentru ca iarăşi să se ivească unde nu
manife stă zgomotos fn
Mai ales în ultimii ani, tânăra generaţie se
acorda ndu-si lirele — să zicem —
foi si fifuici scrise cu nerv, poeţii mai vie, cu
în ce

IBR
cu accente promiţătoa re!.. . O mișcar e din ce
nă în cadent a lite-
preocupări de actualitate, căutând să se menţi ce ne obisnu i-
totul diferit de ceea
relor noastre moderne 1), — cu
în revistele şi volumele vechilor dobrogeni.
sem să citim
lor din dreapta
A fost o näzuintä de totdeauna a intelectuali

YL
cu o atitud ine definit ă, cu un crez
Dunării de a avea o revistă studenți s'a
. Elanul câtorv a profes ori, si
propriu și intransigent a politi cianismului
a si
frânt, de obicei, în faţa spiritului de cafene
...*).

IT
notoriu, din această uitată Scythi e Minorä
de stăpânire roma-
Si totuși, în cei aproape şaptezeci de ani
ce în ce mai vii, mai intense.
neascä, preocupările spirituale sunt din

RS
care au întreţinut «strălucirea
Am putea distinge trei generaţii între-
ärii, generaţia
sacră a flacării spiritului »: generaţia reanex
ere a ultimului război
girii şi generaţia născută în imediata apropi |
VE
mondial. N. Roman si
Vulcan, Ioan
Din prima generaţie fac parte: Pelru Mare, primul ,
cobori {i la
Alexandru Gherghel. Ei sunt noii coloni, Sibiului, iar ultimul
din Pindul Macedoniei, al doilea din munţii
NI

destelinätorii noului fagas

din Câmpulungul voevodal al Muscelului,
până la moarte ai ace-
de cultură românească, amantii credincioși lui si entuziasmați
tărâmu
LU

stei coaste pontice, vräjiti de frumu seţea

lor a avut mai mult un scop cultural-
de istoria lui. Activitatea sălbat ecă si analfa-
găsise ră
naţional, într'o provincie pe care 0 « Ovidiu » care a apă-
a fost
betă. Principalul organ de publicitate
RA

rut timp de nouă ani.

reuşit să impuie conştiinţei
A doua generaţie, în schimb, a si scriitorul care a avut
Cerna,
noastre estetice un poct: pe Panait
ținutul său natal, deși pri-
însă legăturile cele mai sporadice cu
NT

« Ovidiu ».
mele poesii le-a trimis lui Vulcan, pentruConstantin Brätescu (Sal-
Alături de el, mai putenr numi pe:
George Duma, fon Bentoiu,
sovia), D. Stoicescu, I. D. Frasin, ai « Analelor Dobrogei ».
CE

Grigore Sălceanu ctc., toţi colaboratori primul rând de miracolele

în
Ca şi inaintasii lor, ei au fost seduşi
peisajul si istoria sa dramatică.
am zice, exterioare ale Dobrogei:
factură semănătoristă ori sim-
De aici, abundența pastelurilor de
trecute, în balade şi ode; de aici
bolistä, a evocärilor civilizaţiilor
I/

privind geologia, protoistoria $l

studiile, la început entuziaste,
lui Vasile Pârvan au completat
arheologia Dobrogei. Cercetările
IAS

totuși încă exterioară, a provinciei

magistral această cunoaştere,
+
Juni, 1936.
Ionescu, Primăvară literară dubrogeand, Dobrogea 6, 1937,
1) Teodor Revista Dobrogeană, I, Nr.
şi Jon Fatoiu, sin literar dobrogean, Curentul, 1937, August.
1) Nicolae Roșu, O năzuinţă_realizală,
U
BC
 RY
678 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
deși uncori Pârvan ne procură informaţii preţioase asupra victii
spirituale din vechile cetăţi ale Scythici Minore 1).
Dela 1930 încoace, s'a ivit o întreagă pleiadă de pocfi, publi-
cându-și cu o dărnicie egală poemele, atât în revistele din dreapta

LIB
cât si din stânga Dunării.
Constanţa, Silistra și Bazargic sunt centrele acestor manife-
stări juvenile, inegale și de scurtă durată, dar totuși semnificative
pentru întreaga viaţă spirituală locală,

ITY
Astfel, în 1929, poetul Afircea Pavelescu, ofiţer de marină Ja
Constanţa, scoate împreună cu proaspeţii bacalaureaţi de atunci,
Virgil Teodorescu şi Silly Gheorghiu, revista prospect « Liceul »
în care cei trei colaboratori, cucerifi de poezia dela «Unu»,

RS
în vogă în acei ani ai tuturor libertăţilor, căutau să strice cu exce-
sele lor lexice şi tipografice siesta estivală a sezonistilor... Cu
timpul, Mircea Pavelescu
— tânărul acela seducător al Poemei
constinfene, campion de gah si de... cuvinte încrucișate (cum
IVE
definea poetica lui Breton) a părăsit Constanţa si îndrăznelile la
vocabular, refugiindu-se la « Jurnalul literar» din Iași,
Singur Virgil Teodorescu a rămas, pare-se, credincios ortodox
«statuilor sfăşiate » ale adolescenţei sale turmentate, privind mai
UN

departe, cu lupa sau cu binoclul întors, pe sub vizieră «conturul

bolnav al continentelor. ..».
După cele două numere ale « Liceului » a urmat o pauză până
în 1932, când, o echipă de tineri silistreni, scoate câteva foi doldora
de poezii. Cetatea lui Mircea a fost intotdeauna unul din focarele
AL

cele mai vii.de cultură dobrogeană. In mitropolia de aici sta refu-

giat viaţa spirituală a Evului Mediu dobrogean, după desfiinţarea
mitropoliei Tomisului; de aici a pornit, cum am văzut, mişcarea
R

Petrestilor, aici s'a desfăşurat erudifia filologică a revistei « Dună-

rea » de sub conducerea prof. Pericle Papahagi, membru corespon-
NT

dent al Academiei, si tot aici, în anii 1932, 1931, 1937, un grup

de elevi si studenţi: Dumilru Balova, Liuben Dumitru, George
Danubiu, “Boris Desliu, Varvarie Vecera, Dorin Moisescu Villea,
CE

Mircea Papadopol ete., au tipărit mai multe reviste: « Lira dobro-

geană 2 — «Gand dobrogean » — « Rod Nou o» — «Festival », con-
ducändu-le, periodic, mai fiecare,
Publicând poezii cu rezonanţe gândiriste ori barbiene, note
polemice Ja adresa Capitalei pe tema « generației », militând pentru
I/

o «poezie provincială 2 dar oferind paginile şi unor pocli tineri

din Bucuresti: mil Bolla, Virgil Carianopol, Stefan Baciu, Vintilă
AS

Horia, Jon Șiugariu cete. —, revistele acestea au fost singurele

manifestări de cultură, — orice s'ar spune— din Cadrilater, timp
de 25 ani, alături de e Dobrogea de Sud » (1937—38) din Bazargic,
UI

3) Inceputurile uleții romane la gurile Dundril, și oarecum acele cescuri

inspirate de materialul arhcologie dobrogean, din e Memoriale ».
BC
 Y
FIŞE PENTRU O ISTORIE A LITERATURIE DIN DOBROGEA 679

AR
de sub conducerea lui Radu Rucăreanu si cu colaborările: Ion Lolu,
Tedru Celea, D. Alărculescu, Ion Neicu etc.
In Constanta — numai Tulcea lui Cerna este inexistentä — la

IBR
apariţia « Revistei dobrogene » (Aprilie 1936) veneau din Cernăuţi,
odată pe an, Analele Dobrogei, cu prestigiul academic pe care şi-l
câstigase de patrusprezece ani, dând prioritate însă studiilor de
strictă specialitate (geografie, geologie, arheologic) și din când în

YL
când, revista lui Crufiu dela Săliște — unul dintre cei mai talentaţi
gazetari constănţeni — « Marea Noastră » apărea în formatul « Bile-
telor de papagal » în care aveau acces, de predilecție, compoziţiile
inofensive ale liceenilor. In anuarul liceului « Mircea cel Bătrân »

IT
din localitate, mai gäseai în afară de discursuri patriotice de cir-
cumstanţă, uncle dizertaţii ocazionale şi, uncori, studii competente
ale profesorilor. Am putea spune că, trimestrial, se mai publica

RS
şi câte o «pagină literară» în ziarele locale, servită ca supli-
ment.
a Revista dobrogeană > luând contact cu tinerii dobrogeni risi-
VE
piti in ţară, la studii, reușise să strângă până în toamna lui 1986 —
când a trebuit să-şi suspende apariţia — colaborările: Pericle Mar-
tinescu, Iloria Roman, N. Papalanasiu, Petru P. Ionescu, Dumitru
Papacostea, Ioan. Micu, Niţă Mihai, Al. Iordan, Eugen V. Hara-
NI

lambie, Mircea Brătucu, Niculae Marin-Dunăre, R. Lerescu, Ion

Féfoiuetc., — plus schimbul de colaborări cu silistrenii si aportul lui
LU

Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Radu Gyr, Mircea Pavelescu, Dragos

Protopopescu, Em. Bucufa, Sasa Pană etc. — toate năzuind, din-
colo de o orientare certă la început, să ateste cel puţin existența
unei efervescente literare locale, echivalentă celorlalte manife-
RA

stări provinciale de atunci: « Iconar », « Gând Românesc», « The-

sis», « Ramuri 5, « Însemnări ieșene», « Viaţa Basarabiei » ete.
După suspendarea « Revistei dobrogene » urmează iarăşi o
pauză scurt timp întreruptă de apariţia « Ponticelor», o revistă
NT

cu implicaţii în politica efemeră a acelor ani tragici, condusă şi

scrisă, în majoritatea ci de intelectualii consten{eni bătrâni,
Abia în Mai 1939, poctul Dumitru Olariu 1), secondat de Ioan
CE

Micu si Aurel Dumitrescu, împreună — si el con-

cu sculptorul
stänfean— Cristea Grossu, tipăresc «buletinul» de poezie si pla-
stică «Litoral», al cărui aspect original — poeme ilustrate de gra-
vuri — a reamintit unora pe cel al celebrului «Leonardo » al lui
Papini. « Litoral » a reuşit să fie mai întotdeauna o revistă de artă
I/

rafinată și o bucurie a ochiului prin tehnica sa evoluată. Versurile

de conducători, de: Horia Stamatu, Ani-
IAS

sunt iscălite, în afară

soara Odeanu, Horia Nifulescu, Ion Lolu, I. Dund, G. Săndulescu
etc., iar gravurile de: Cristea Grossu, Basarab, Geo Zlolcscu.

1) Căzut po front, în actualul războiu.

U
BC
 RY
685 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Dacă « Ovidiu » si « Analele Dobrogei » au publicat de preferinţă
literatură semănătoristă ori simbolistă
— « Rod Nou», « Revista
dobrogeană » și «Liloral» au încercat să introducă în Dobrogei

LIB
literatura noastră modernă, dela realismul crud al lui Arghezi, la
decantarea « matematică » a lui Barbu, la viziunea metafizică a
lui Blaga şi până la experienţa suprarealistă a lui Sasa Pană.
Aceste reviste şi-au îndeplinit, pe cât le-au permis condiţiile locale 1),
funcţia lor de neuroni ai culturii noastre, căutând să menţină un

ITY
contact strâns, între centru şi celulele periferice.
Trebue să menţionăm în cadrul acestor sumare note si activi-
tatea paginilor literare din ziarele locale: «Țara lui Mircea» si
« Semănătorul român » din Silistra, iar din Constanţa: « Dobrogea
Juni», «Dacia», «România
majoritatea_pocfilor dobrogeni.
dela

*
RS Mare» —,la care au colaborat
IVE
* *

Spiritul Dobrogei a fost în mare parte falsificat de amatori

De obicei, s'au oprit la pitoresc şi exotic.
Tudor Arghezi ne mărturisea acum câţiva ani, după ce cutrec-
UN

rase o vară întreagă acea «Jara Albă » cum o numea cl, că sufletul
acestui ţinut bizar, fantastic, nu-l poţi intui decât dintr'un con-
tact intim, îndelungat, cu taina pământului. Si într'adevăr, horstul :
dobrogean, pierdut în zorile neoliticului, este provincia, poate, cea
mai plină de mistere. De aceea, Arghezi a si refuzat să publice
AL

ceva referitor la Dobrogea — deşi lucrează de mult la o carte—

când orice reporter crede că poute surprinde, din câteva excursii,
specificul abscons al regiunii.
R

Literatura secolului trecut a fost o literatură centralizată,

trebuind să se impună canonul unci limbi literare unitare. Pro-
NT

vinciile au încercat abia în timpul din urmă să aspire la expresia

lor literară. Momentul actual marchează chiar o reîntoarcere la
folklor după experienţa celor douăzeci de ani de «urbanizare » a
CE

literaturii.
Tinerei generaţii de scriitori dobrogeni, crescută sub soarele
dogoritor al Dobrogei si pe {ärmul unei mări mitologice, i-ar reveni
misiunea să destăinuiască toată drama acestei stepe, fără însă să
repete idealizarea fadă a amatorilor, fără să sacrifice fiorul lor
I/

propriu în fafa vieţii, în favoarea unor opere decorative ori strict

caracteristice.
AS

TEODOR IONESCU
UI

1) Teodor Ionescu, Condiţiile de cultură româneasca în Dobrogea, Revista

Dobrogeană, Nr. 7.
BC
 Y
CRONICA BIBLIOGRAFICĂ

AR
IBR
YL
0. de pictorul Pascal. Bucureşti, Ed.
Universul, 1943. 96 p., 23 X 28 cm.

IT
LUCRĂRI GENERALE
Lei 220.
O1 Bibliografie Batzuria N., (Moy Nac): Inelul

RS
de
Ciimeseu, Dr, Victor: Expunere pierdut. Roman pentru copii şi tineret.
titluri şi lucrări. Constanţa, Tip. a Ja. Adaptare după
Ediţia
« Albania », 1943. 59 p., 25 X 18 cm. tchmid. Coperta gi desene de pictorul
»,
Pascal. Bucureşti, Ed. « Universul
VE
f. pret.
Crăciun, Prof, [.: Bio-Bibliografia 1943. St p., 25 X 20 em. Lei 120.
d-lui Ioan Lupag. Cu ocazia împlinirii at
Creangi, Ion: Harap Alb. Ilustr
vârstei de 60 ani, 1SSO—1940. Bucu- Stoica : D. Bucur eşti, Ed. Cartea,
de
NI

resti, Imprimeria Naţicnală, 1943. Româncască (1943). St p., 24 X 19

cm.
60 p.+1 pl. 24 x 17 cm. £ pret. Lei 140.
(Biblioteca Bibliografica, Nr. 17). Păcălici, regele
LU

Grigoriu, Vasile:
Dima, Al: Titluri si lucrări. Sibiu, fiarelor. Bucureşti, Ed. Centr
ala Pre-
8 p.,
Tiparul Krafft si Drotleff, 1943. sei (1943). 324 22 x 16cm. f, pref.
21 x 15 cm. f. pref. (Colecţia Hazul Copiil or).
Ianeu, Victor: Curriculum vitae. Hroasky, J. C.: Ghitisor si
Sfre-
RA

Memoriu de titluri şi lucrări. Sibiu, delug (Purceii năsdr ăvani ). Tradu -

p.,
Tip. «Dacia Traiană », 1943. 15 cere din limba slovac ă de Jan Buban .
23 x 16 cm. f. pref. enate
Ilustrații de J. Vodrazka,re-des
NT

Me-
Ionescu, Docent Dr. Dimitrie; de Fred Micoy. (Bucur eşti), Ed. Gor-
moriu do titluri, activitate si lucrări p. 21 x 15
jan (1943) . 91 <—95 >
Tip.
ştiinţifice. Volumul J. Bucuresti, em. Lei 180.
», 1943. 99 p., 24 X 17 cm.
« Bucovina a lui
CE

f: preţ. Marian, Michaela: Din corabi

Lecturi instructive pentru
Noe...
087.1Cărţi pentru ccpii « Cuget Ro-
tineret. (București), Ed.
in 15> Pa
Adrian, Constantin: Pinocchio mânese 9, < 1943 >. 113
<—
a jucăr iilor . Bucur eşti, Ed. Lei 200.
Impariti 29 x 16 em.
I/

18 cm. in Jara
Gorjan, 1943. 83 p. 25 x Mihail, Alex. P.: Prichindel
Lei 180. | Ed. Cartea Ro-
Albinelor. Bucuresti,
IAS

mari cm.
Arghezi, Tudor: Mici copii, mâncască (1943) . 103 p., 25 x 20
Editu ra Socec ,
bucurii. (Bucuresti), Lei 280.
f. preţ.
<1043>. 6 £, 19 X 16 em. Negru, Mihail: Cartea copiilor
(Nr. 400). Ed, + Robu », 1042.
Coana buni. Sighişoara,
Batzarin N. (Mog Nae): 21 X 15 em. Lei 250.
U

ci. Desen e 173 p, +44,

Frosa. Viaţa şi aventurile
BC
 RY
- 682 REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE

RA
1. Farrar, R. W.: Viaţa si operele Sf.
FILOSOFIE, MORALĂ Apostol Pavel. Traduccro după...
de Nicodim, Patriarhul Românici.
Ionescu, Nac: Logica. I. Logica

LIB
Partea III. Editura şi tiparul Sfintei
Generală. Ultimul curs 1934—1935.
Bucureşti, Imprimeria Naţională 1943. Monastiri Neamţu, 1943. 432 p. +i
XI + 246 p., 22 x 16 cm. f. pret.
tab. 21 X 16 cm. Lei 450. (Ogorul
Domnului, Vol. XXIV).
a
PA Pocitan, + Arhfereul Dr. Ventamin:

ITY
RELIGIE. TEOLOGIE. Amintiri despre Episcopul Melchi-
sedec. La 50 ani dela moartea lui.
MITOLOGIE . Bucureşti, Tip. Cărţilor Bisericeşti,
Agatbiceanu, I.: Meditaţii.— Fata 3943. 51 p.+1 pl, 23 x 16 cm,

RS
de lumină a creştinismului. Blai, Tipo- f. pret.
grafia Seminarului, 1943, 165 p., Popescu, Pr, Anton I.: Viaţa, păti-
25 x 17 cm. Lei 160. (Retipärire din mircea și minunile sfântului mucenic
e Cultura Creştină 5). Toan cel Nou dela Suceava. Craiova,
IVE
Butnariu, Pr, Gh. Coboriri în Tip. Sfintei Mitropolii a Olteniei, 1943.
adânc... Bucuresti, Tip. Cartilor Bi- 62 p., 18 X 13 cm. Lei 40. (Cartea
sericesti, 1943. 318 p., 20 X 13 cm. Creştină pentru popor, Nr. 10).
Lei 350.
UN

Chelaru, Preot B. Gr.: Misiunva ac- 3.

tuală a Bisericii ortodoxe. Apare cu
STUNJE SOCIALE. DREPT
binecuvântarea P. $. Episcop Dr. 30 Sociologie generală
Partenie Ciopron. Bălţi, Ed. ¢ Epis- Jlicşiu, Dr, Nicolac: Timişoara. Mo-
AL

copia Hotinului s, 1943. 32 p., 22 x 16 nografie istorică. Vol. I. Timisoara,

em, f. pret. | Institutul de Arte Grafice G. Mntheiu,
Copäcianu, Emanuel: Viaţa lui 1913, 446 p., 25 X 17 cm. f. preţ,
Iisus. Bucureşti (Tip. ¢ Dacia Tra- Ionică, Jon 1.: Dealul Mohului. Ce-
R

janis, 1943). 392 p., 23 x 16 cm, remonia agrară a cununii în Tara Ol-
NT

Lei 500. tului. Bucuresti, Tip. e Bucovina»,

Costea, Pr. Dr. I:.: Credinţă si Viaţă. 1943. XIV -+ 352 -+ 92 pl., 25 x 19
Cernăuţi, Ed. «Mitropolitul Sil- cm. f. pref.
vostru», 1943. 71 p., 18 x 13 cm. Monografia Judeţului Buzău întoc-
CE

Imi 80. mită de Prefectura Judeţului Buzău.

Drou, Pr. C. și Pr. C Vulescus (Buzău, Tip. Dumitru Bălănescu),
Sfânta Liturghie lămurită pe înţelesul 1943. 200 p., 24 x 18 em. Lei 425.
tuturor... Cu aprobarea şi binccu- Niculescu, Dumitru Ye: Structura
I/

vântarea I. P. $. Irineu, Mitropolitul socială si ctică a familiei Nerejene.

Moldovei si Sucevei, Bucuresti, Ed. Incercare do filosofie în jurul unei
AS

Universul, 1943. 191 p +56 pl unităţi sociale românești. Focsani,

17 X 12 cm. Lei 140. Tip. «Cartea Putnei, 1943. 04 p.,
Farrar, R. Wo: Viata lui Iisus. 21 X 16 cm. Lei 200.
'Traducere de preotul Petre Rădulescu, Popp, Dr. Nicolae M.: Transnistria,
UI

Vol. II. Craiova, Tipografia Sf. Mitro- Incercare do monografio regională.

polii a Olteniei, 1043. 384 p., 25 x 17 Bucureşti (Imprimeria Naţională),
em. Lei 320. 1943, 207 <—210> p.+ XVII pl,
BC
 Y
CRONICĂ BIBLIOGRAFICĂ 683

AR
26x19 cm. Lei 300. (Biblioteca Institutul de Procedură Civilă „Biblio-
revistei «Moldova Nouăs, Nr. 2). teca Juridică « Eminescu 9).
Stoian, Stanciu: Sociologia si Peda-
35 Administraţie publică

IBR
gogia Satului, (Bucureşti), Ed. Pro-
meteu (1943). 452 <—455> p., Utan, Stefan T. si Alexandru I,
24 X 17 cm. Lei 780. Movilă: Indreptar administrativ. Vo-
lumul I. (Buzău, Tip. Dumitru Bălă-
31 Statistică. Demografie ncacu, < 1943 >). 81 p., 24 X 16 cm.

YL
Harea, V.: Romänii de peste Nistru. Lei 200.
București, Ed. Cartea Româncascä, 37 Inväfämänt. Educaţie
(1943). 32 p., 20 x 13 em. Lei 28. Antonescu, (i, G.: Istoria Pedago-

IT
(Cunoştinţe folositoare, Din Lumea gici. Doctrinele fundamentale ale Pe-
Largă, Seria C, Nr. 14). dagogici Moderne. Ediţia IV-a. Bu-
Popp, Mara: Ungurenii. Bucuresti,

RS
curesti, Ed. « Cultura Românească »,
Imprimeria Naţională, 1943. p. 181— < 1943 >. 583 p., 24 X 16 cm. Lei 750.
204-- 1 h, 24x 17 cm. f. pret.
39 Folclor
(Extras din Buletinul Socictăţii Re-
VE
“gale Române de Geografie, Anul LXT, Fernie, Ionel: Gruia cel Voinic gi
1942). Moş Novac, tatăl său. Bucuresti,
Editura Alexandru Nicolae Leon,
33 Economie politică < 19435. 64 p., 20 X 13 cm. Lei 80.
NI

Bainesen, Pr. Dr, Marcus Spre o (Din Legendele Poporului Român).

nouă ordine socială... — Misiunea Kiriteseu, Stefan: Ionică Făt Fru-
LU

muncitorului român — Caransebeş, moa. Poveşti. Ediţia I-a. Bucureşti,

Tiparul Tipografii Diecezane, 1943.
144 p., 22 x 16 cm. f. pret. (Biblio-
teca Roligioasä-Moralä, Nr. 39).
RA
Ed. Alex. Nicolae Leon, < 1943.
63 p., 20 x 13 cm. Lei 80.
Vasiliu, D. A,: Focul viu în datinele
poporului român în legătură cu ale

Dobrovict, Gh, M.: Evoluţia cco-

nomică şi financiară a Romänici în altor popoare. Studii de folklor. Bu-
perioada 1934—1943. Bucureşti, Tip. curesti, Ed. Casa Scoalclor, 1943.
Bucovina, 1943. 477 p., 26 X 18 em. 151 p., 23 X 16 em. Lei 150.
NT

Lei 600. 4.
Georgescu, Constant: Românizarea
FILOLOGIE. LINGUISTICĂ
economici nationale. Bucureşti, Ed.
Morfemele romä-
CE

«Dacia Traiană », 1943 40 p.,24 x 17 Dräganu, Nicolae:

cm, f. pret. (Extras din «e Buletinul nesti ale complementului în acuzativ
Academiei de Științe Morale gi Poli- si vechimea lor. Un capitol de sin-
tices, po anul 1911—1942). ” taxă româncascä, Lucrare postumă.
Bucuresti, (Imprimeria Naţională),
I/

3 Drepl 1943. 181 p., 24X17 cm. Lei 200.

Vasilescu, Petre: Tratat Teoretic gi (Socictatea Români de Linguistica,
IAS

Practie de Procedură Civilă. Partea Seria II-a, Studii, Nr 3).

III-a, Volumul JIT. Bucureşti, Ineti- “Rebreanu, Emil si Romulus: Ori-
tutul de Arte Grafico ¢ Eminescu 4, ginea limbilor neolatine. Brasov.'lip.
1943. 851 p., 26 X 18 em. Lei 1500. « Minervas, 1943. 45 p., 21X15 cm
f. pret.
(Facultatea de Drept din Bucuresti,
U
BC
 RY
684 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Rosetti, Al.: Gramatica Limbii Ro- sa 9, 1943. 134 p., 21 X 15cm. f. pret.
mâne. Bucuresti, Ed. ¢ Universul », (Extras din volumul + Indrumător
1943. 246 p., 21 X 14 cm. Lei 250. pentru activitatea medicilor şi stu-

LIB
dentilor în medicină în mediul rural »
5 publicat de Ministerul Sănătăţii).
ȘTIINȚE PURE Banu, Dr, G.: Tratat de Medicină
55 Geologie. Geografie fizică Socială. Volumul I. Medicina Socială
Jekelius, Erich: Das Plioziin und ca Ştiinţă. Eugenia. Demografia. Bu-

ITY
. die Sarmatische Stufe im Mittleren curesti, Casa Scoalclor, 1944. XII +
Donaubecken. Bucuresti, Imprimeria 430 p., 25 X 18 cm. Lei 500.
Naţională, 1943. 208 p., 27 x 20 cm. Fruma, Ion: Responsabilitatea me
î. pret. (Sonderabdruck aus « Anuarul dicului. Cu o prefaţă de Prof. Dr.

RS
Institutului Geologic al Românici », Mihail Kernbach. Sibiu, Editura IH.
Vol. XXII). Welther, 1944. XXVI + 608 p., 22 x
Onceseu, Nicolae N.: Région de 16 cm. f. pref
Indrumätor pentru activitatea me-
IVE
Piatra Craiului-Bucegi. Étude géo-
logique. Bucuresti, Imprimeria Natio- dicilor si studenţilor în medicină in
nală, 1943. 124 p. + 3h. 26 X 20 cm. mediul rural. Ministerul Sănătăţii si
î. pret. (Extrait de + Anuarul Insti- Ocrotirilor Sociale. (Bucureşti) Tip.
tutului Gcologic al Romanici», Vol. € Presa sv, 1943, O74 p., 24 X 17 cm.
UN

XXII). f. pret.
Mezincesco, M. D,: Quelques pro-
58 Bolanică
blemes concernant l'alimentation de la
Papp, Profesor Constantin: Flora population rurale de Roumanie. Bu-
peatru determinarea briofitclor cunos-
AL

cureşti, Imprimeria Naţională, 1943.

cute în Moldova dintre Carpaţi si 47 p. + 1 tabelă, 25 x 18 cm, Lei
Prut. Bucuresti, Imprimeria Natio-
150. (Analele Academiei Române,
nali, 1943. 120 p.+ XVIL pl, Memoriile Sectiunii Stiinfifice, Seria
R

25 X 18 cm. Lei 325. (Analelo Aca- III-a, Tomul XIX, Mem. 1).
demiei Romine, Memoriile Sectiunii
NT

Paulescu, Dr. N. C2 Fiziologie filo-

Ştiinţifice, Seria III-a, Tomul XVIII,
sofică. Vol. I. Noţiunile « suflet » gi
Mem. 17).
Dumnezeu ș în fiziologie. Ediţie in-
59 Zoologie grijită do Dr. V. Trifu. Bucuresti,
CE

Băcescu, M. si S. Cărăușu: Fauna Fundaţia Regală pentru Literatură si

Mării Negre. Bucureşti, Ed. Cartea Artă, 1944. 278 p., 21 X 17 cin. f. preţ.
Nomânească (1943). Gt p., 20 X 13 (Scriitorii Romiini Moderni).
cm. Lei 40. (Cunoştinţe folositoare, Popa, Gr. Ts Eine neue Auffasung
I/

Ştiinţa pentru toţi, Seria A., Nr. über dio Hypophyse, begründet durch
35—410). die Experimentellem Wege erzeugten
AS

6. Verănderungen. Bucuresti, Imprime-

ria Naţională, 1943. 39 p., 25 x 18
ŞTIINŢE APLICATE cm. Lei 120. (Analele Academiei Ro-
61 Afedicină. Igiend mâne, Memoriile Sectiunii Ştiinţifice,
UI

Anghelescu, Dr. Cantemir si Dr, Seria III, Tomul XVIII, Mem. 18).
Simion Mihilflanus Desinfecţiunea şi Popescu, Dr. Marin (Marlus): Gale-
deparazitarea, (Bucureşti), Tip. e Pre noterapia (Vindecarea bolilor prin
BC
 Y
CRONICA BIBLIOGRAFICĂ 685

AR
ticrburi») iarăși la loc de cinste. 1943. 12 p., 24 X 16 cm. f. prof.
Ed, X-a. Bucuresti, (Tip. « Presa»), (Extras din a Anuarul Muzeului Buco-
1943. 352 p., + X î. preţ. vinei 9, Seria Il-a, Anul I—II, 1943—

IBR
- 1944).
62 Tehnologie generală 73 Sculpturd
Simionescu, I.: Gazuri naturale.
Paleolog, V. G.: A 2-a carte despro
Bucureşti, < 1943 >. 32 p., 20 X 13 C. Brâncuşi, Craiova, Tip. Ramuri,

YL
cm. Lei 28. (Cunoştinţe folositoare, 1944. 39 p., 21 x 14 cm. f. preţ.
Știința pentru toți, Seria A, Nr. 3).
14 Desen. Decoraţie
63 Agricultură, Zoolehnie
Vianu, Tudor: Gh. Petrașcu. Ediţia

IT
Bădărău, T. Av: Albinele. Bucure-
I-a, Bucureşti, Casa do librărie şi
şti, Ed. Cartea Romineasca (1943).
editură Arte, 1943, XII+ 17 pl. +
32 p., 20 X 13 em. Lei 28. (Cunoştinţe

RS
1 £., 33 x 24 cm. f. preţ. (Colecţia
folositoare, Stiinta pentru Toţi, Seria Galeria Artiştilor Romñni).
A, Nr. 4).
Miron, Gheorgho: Pomicultura. Bu- 78
Muzica
VE
curesti, Tip. Cartea Românească, Ricgler-Dinu, Dr. Emil: Das rumii-
(1943). 180 p., + 3p,. + Lh., 24 x 16 nische Volkslicd. Eine musikwissen-
cm. Lei 400. (Ştiinţă gi Tehnică agri- schaftliche Studie. Mit 162 Lieder-
NI

colă, Vol. II, Nr. 3). beispiclen und 2 Tabellen. Berlin,

Verlag Walter do Gruyter ct Co.,
66 Technologie chimică
1943. 167 p., + 2 tab., 26 x 17 cm.,
LU

Bauer, Robert: Celofibra. Craiova, î. pref.

Ed. Scrisul Românesc, < 1943 >. 208
p., 22 X 16 cm, Lei 350, 8.
LITERATURA
67 : Industrii diverse
RA

Estetică literară
8.01
Surdu, Ing. Dionisie: Technologia
Dima, Al.: Probleme estetice. Sibiu,
maşinilor de împletit şi tricotat. Vol. J.
Tip. «Mitropolitul Sil- (Tip. Dacia Traiană), 1943. 133 p.,
Cernăuţi,
20 X 13 cm. Lei 250.
NT

vestru », 1943..124 <—128 > p. + 75

pl, 24 X 17 cm. f. pref. 859 Literalurä română
859. 09 Critică si istorie literară
7.
CE

ARTE FRUMOASE Caracostea, D.: Critice Literare,

Volumul II. Bucureşti, Hd, Fundaţiei
Generalităţi
Regale pentru Literatură si Artă,
Manual de Istoria,
Oprescu, G.: 1944. 465 p., 20 x 13 cm. f, pret.
Artei. Vol. I. Evul Mediu, Renaşterea, (Scriitorii Romani Contemporani).
I/

(Ediţia II-a). București, Ed. s Uni- Cuprinde: Destinul poetului gi me-

versul 9, 1943, 432 p., 24 x 17 em. nirea poeziei; Semnificaţia lui Vasile
IAS

-
x Lei 900. Alecsandri; Titu Maiorescu; Actua
litatea lui Titu Maior escu; Mihail
927.7 Musee de arlă
bise- D-agomirescu; Mărturisiri literare;
Zugrav, Preot Ioan: Muzcul
A. Macedonski; Prolegomena arghe-
riocse al Mitropoliei Bucovinei. Cer- Gabriel Donna;
U

strus ziană; Contrapunct;

näuti, Tip. « Mitropolitul Silve
BC
 RY
686 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Memoriile unei Regine; Destinul poe- Gyr, Radu: Balade. (Bucureşti),
tului la Nichifor Crainic; Limba ro- Ed. Gorjan, 1943. 21 X 15 cm. Lei
mână în Basarabia; Hotare; Clasi- 350.

LIB
cismul stilisticei poporane; Critica Manolache, Gh. Manea: Cântecul
studentici melo; Pe ţărmul lacului clopotelor. Versuri. (Rădăuţi, Tip.
Leman; Oltul so’ntoarce la matcă. « Biruinfa »), 1943. 23 p., 22 x 15 cm.
Ciorănescu, Al.: Teatrul românese f. pret.
în versuri si izvoarelo lui. Bucureşti, Mihăilescu, Trafan: Alături de

ITY
Ed. Casa Scoalelor, 1943. 277 p, inima “Ţării. Pocme. (Bucuresti, Tip.
22 X 15 cm. Lei 250. Stefan Ionescu-Tămădău, 1943). 20 p.,
" Xorgulescu, Mihail: Marginalia. 20 X 15 cm, f. pret.
Serie nouă. Bucuresti, Ed. Casa Scoa- Militaru, Vasile: Stropi de rouă.

RS
lelor, 1943. 116 p., 22 X 16 cm. Versuri, Ediţia V-a, Bucuresti, Ed.
Lei 100. Cartea Românească, (1943). 103
Ursu, G.: Tecuciul literar. Studiu <—165> p., 25 X 17 cm. Lei 400.
IVE
do istorie şi geografie literară. Bârlad, Nicola, Ion Marin: Visul poctului.
Atelierele grafice Nicolae Peiu, 1943. Poeme, (Bucureşti, Tip. Stefan To-
160 p., 24 X 17 em. Lei 225. nescu-Tămădău, 1943). 51 p.,23 X 16
Vasiliu, Aurel: Două studii literare. cm, f. preţ.
Petrila, Jon: Elegii din tinereţe,
UN

I, Eminescu si folclorul. IL. Adnotări

la literatura română veche. Cernăuţi,
(Tip. Mitrepolitul Silvestru), 1944.
30 p., 24 X 16 cm. f. pret. (Colecţia
Societatii Scriitorilor Bucovineni).
AL
Versuri. Arad, Tip. Diccezană (1943).
157 <—159 > p., 22 X 16 cm. Lei 200.
Popescu, Caten: Florete butonate.
Epigrame, (1935—1910). Bucureşti,

Ed. Cartea Românească, (1913). 130

S59—1 Pocsie
P… 20 X 13 cm. Lei 250.
Alexandreseu, Mateis Ardealul cân- Sccrefeanu, Leonlda: Marele salt.
R

tat de poeţi. Bucureşti, £. tip., 1943. Versuri. (Plocsti, Tip. ¢ Presa Noa-
167 p., 17 X 12 em. £. pret. (Biblio- stră 2), 1943. 85 <—S7 > p., 22 x 16
NT

teca Politică, Nr. 1). cm. Lei 200. (Colecţia « Gândul Pra-
Calboreanu, Ion: Alb din Miază- hovean »).
noapte. Pocme. Cu un portret de Trebonlu, Virgil; Focul adus. Po-
CE

Vasile Blendea. (Bucuresti), Editura eme. (Bucureşti Tip. Stefan Io-

Prometeu, < 1943 >. 188 <—-141> p.,
22 x lt em. Lei 250,
Calmuc, Victor și Petru Homo-
ceanul: Scrisori t. b. c. Vol. I. Brasov,
I/
nescu-Tămădău, 1943). 29 <—31 >
p. 24. 17 cm. Lei 50,
Treboniu, Virgil: Mult mai sus.
Poeme, Bucuresti, (Tip. Ștefan lo-

Tip. « Tribuna », 1943. 30 p., 20 >: 17 nescu- Tămădău), 1943, 24 p. 24x

cm. Lei 120. 17 cm. Lei 60,
AS

Chirilă, A. Vi Apus de Primăvară.

Versuri, Rădăuţi, Tip. ¢ Biruinta », Tealru
1913. 70 p., 22 X 16 (em. f. pret. Alecsandrl, Vasile: Drame istorice!
UI

Cluinel, George: Zorule. Poeme, Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei,

Pasteluri, Froice. Bârlad, Atelicrelo Ovidiu. Ediţie definitivă îngrijită de
grafico N. Peiu, 1943. 46 p., 22 x 10 George Baiculeacu: Cu o prefaţă, o
cra. Tel 100. introducere, anexo si note. Craiova,
BC
 Y
CRONICĂ BIBLIOGRAFICĂ 687

AR
Ed. Scrisul Românesc, < 1943 >. 559 resti, Ed, « Bucur Ciobanul», < 1943 >.
p, 21 X 15 cm. Lei 450. (Clasicii 262 p., 22 x 16 cm. Lei 450.
Români Comentafi). " Eminescu, M.: Sărmanul Dionis.

IBR
Constantinescu, Nicuşor: Gloria. Editio îngrijită de D. Murăraşu. Bu-
Comedie în 2 acto (6 tablouri). Bucu- curesti, Ed. Cartea Românească,
resti, Ed. Socec, <1943>. 142 p., < 1943 >, 60 p., 20 X 13 cm. Lei 50.
14 X 10 cm. Lei 100 (Biblioteca Tea- (Pagini alese, Serie nouă, Nr. 52).

YL
trului Naţional, Seria III-a, Nr. 44). Gârleanu, Em.: Nucul lui Odobac.
Daseälul, Petrea: Intrun ajun. Nuvelo si schiţe. (București), Ed,
“Teatru în două acte si un tablou. Socec, < 1943 >. 236 p., 20 X 13 cm.
Sibiu, Tip. «Astra», 1943. 38 p., Lei 300.

IT
17 X 13 cm. f. pret. Hileseu, Dorin: Beladona, Roman.
„Mihăescu, Mişu Mas Premiantul de Bucuresti, Ed. ¢Cultura Romänca-

RS
onoare. Nuvelă teatrală în trei acte. sci», < 1943 >. 156 p., 22 X 16 cm.
Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Lei 220,
« Marvan », < 1943 >. 82 p., 18 x 13 Macedonski, Alexandru: Opere. IIT.
cm. Lei 90. ‘ Nuvele, Schite si Povestiri. Ediţie
VE
Robu, Roman: Ne vorbeste satul.. critică cu studii introductive, note
Dramă în trei acte. Sighișoara, Ed. si variante de Tudor Vianu. Bucu-
Robu, 1943. 46 p., 21 x 15 cm. resti, Ed. Fundaţiei Regalo pentru
NI

f. pret. . Literatură si Artă, 1944, 228 p. +

Voiculescu, V.: Demiurgul. Piesă 4 pl. î. pret. (Seriitorii Români Mo-.
în £ acte. Bucureşti, Ed. Casa Scon- derni).
LU

lelor, 1943. 155 p., 21 X 15 cm, “Petrescu, Ioana: Joc do oglinzi.

Lei 160. Roman. Bucureşti, Ed. « Universul»,
1943. 351 p., 20 X 13 cm. Lei 300.
859—3 Proză literară Teodor: Fermecitorul
Rascanu,
RA

Ciomac, Christian G.: Borgia. Po- Hrisover ghi. Roman (Bucurest i), Ed.
vestiro istorică. Botoşani, Tip. Said- Contimporană (1943). 425 <—428 »
man, <1943>. 377 <—3S2> p. + p, 19 X 13 cm, Lei 600.
Din durerilo lumii,
NT

1 h., 21 X 14 cm. Lei 260. Vishuti, A.:

Creangă, Ion: Amintiri din copi- Nuvele, Bucureşti, Ed. Cartea Româ-
lărie. Bucuresti, Ed. « Librăria Româ- nească (1943). 133 p. 22 X 14 cm.
neascä» Alexandru Nicolae Leon, Lei 190.
CE

< 1943 >. LIL p., 20 X 13 cm. Lei 100.

§59—4 „Eseuri. Memorii
Creţulescu, Căpitan Leon V.: Flă-
căii Tecuciului. Schițe din războiu, Brediceanu, Calus C.: Räzboiu de
Bacău, Soc. Cooperativă de Tip. cruazierä. Sibiu, Tip. Vestemean,
18 x 13
I/

« Lumina», 1943. 190 <—111> p, «1943 >. 241 <—24 3> p.,
22 X 16 cm. Lei 150. cm. Lei 220.
Costea, Elisabeta : Insemnürilo unei
IAS

Dragomir, Ion: Inghititorul de vi-

pere. Ediţia Il-a. Bucureşti, Tip. „refugiate. Bucuresti, Tip. e Eminescu »
Universul, 1943 286, p. 21 X 14 om. "1049. OL p. 21x 15 cm. Lei 160.
Lei 400. Karnabatt, D.: Bohema do altădată.
Bucuresti, Ed. Vremea, 1944. 225 p.,
Drumeş, Mihail: Scrisoarea do dra-
U

goste. Roman. Ediţia XX-a. Bucu- 18 x 14 cm. Lei 400.

BC
 RY
688 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Popa, Grigore: Peisaj ardelean Benes, K. J.: Casa fermecată. Ro-
(Sighişoara), Editura « Miron Neagu », man. Traducere de Ion Ciobanu. (Bu-
1943. 413 <—417 > p., 20 X 13 cm. curesti), Ed. Gorjan (1943). 361
<—365> p., 20 X 13 cm. Lei 460.

LIB
Lei 600.
Rosetti, Rada D,: Eri... Bucu- Bojer, Johan: Din senin. Roman.
Traducere din norvegiană de Sma-
“veşti, Ed. Universul, 1943. 406 p.,
19 x 13 em. Lei 300. vanda Rioşianu. Bucuresti, Ed. Remus
Cioflce, 1943. 256 p., 22 X 14 cm.

ITY
859—9 Literatură pentru popor Lei 350.
şi tineret Buck, Pearl S,: Patriotul. Traducere
Bäjenaru, Grigore: Mintea si no- de Jul. Giurgea. Ediţia a V-a (Bucu-
rocul. Poveşti. (Bucureşti) Ed. Gor- resti), Ed. R. Cioflec, < 1943 >. 460 p.,

RS
jan (1943). 109 <—111 > p. + 4 pl, 20 X 15 cm. f. pret.
21 x 15 em. Lei 180. (Muncă gi Lu- Cronin, A. .: Sub stele. Traducere
mină). de Jul. Giurgea. Ediţia a IV-a, Bucu-
Coşbuc, George: Povestea unti co- resti, Ed. R. Cioflec, < 1943 >. 781 p.,
IVE
roano de oţel. Ediţia III-a. Sibiu, (2 vol.). 20 x 14 cm, Lei 850.
Editura Asociaţiunii ¢ Astra >, 1943. Dantes Purgatoriul. Tradus de Ale-
79 p., 17 X 13 em. Lei 20, (Biblioteca xandru Marcu. Hustrat de Mac Con-
poporală a Asociatiunii «Astras, stantineseu. Ediţia IIl-a (Craiova,
UN

Nr. 276—-77). Scrisul Românesc, 1943). 292 p., 23 X

Mihaileseu, V.: Näzdräväniile: lui 17 em. Lei 350.
Păcală. O pagină din umorul naţional. Homers Iliada, In românește de
Bucureşti, Ed. Alexandru Nicolae CG. Murnu. Ediţia Il-a școlară. Cu
ilustraţii de pictorul Ari Murnu. Bu-
AL

Leon, 1943. 70 <—72> p. 19 X 12

cm. Lei 80. curesti, Ed. « Cartea Românească »
Mircesen, G.: Fat Frumos cel (1943). 202 p., 25 x 17 em. Lei 360.
Istrati, Panuit: Haiducii. Traducere
Viteaz si Frumoasa Lumii. Nuvele
R

originale de... Bucureşti, Ed. e Li- de Alexandru Talex. Bucureşti, Ed.

brăria Românească» Alexandin Ni- Vremea, 1943. 207 p., 19 X 15 cm.
NT

colaa Leon, < 1913 >.32 p, 17 x 13 Lei 350. (Povestirile lui Adrian Zo-
“em. Lei 40. grafi).
Pop-Reteganl, loan: Lucă —minte Kipling, Rudyard: Cărţile junglei.
CE

slabă si alte povestiri pentru popor. Traducere de Jul. Giurgea. Ediţia

Edijia a I-a. Sibiu, Editura Asocia- V-a, < Bucuresti>, Ed. M. Cioflec,
tiunii € Astra», 1943. 46 p., 17 X 13 < 1943 >. 520 p., 21 X 14 em. Lei 750,
cm. Lei 20. (Biblioteca Populară a Krüzer, Theodor: Satuluitat. Patru
I/

Asociaţiunii, Nr 126). ani în Siberia. Roman, Traducere de

Radu Grigorovici. Bucuresti, Editura
82/59 Traduceri din literaturi « Publicom »,< 1913 >.498 p.,22 X 10
AS

străine cm. Lei 760.

Ardel, Henri A visat o fata... London, Jack: Alcool. (John Bar
(Le reve do Suzy). Roman. Traducere leycorn). Roman. Traducere din limba
UI

de Serban Bascovici (Bucuresti), Edi- engleză de Paul C. Teodoreacu (Bu-

tura Contimporană (1943). 259 p., curesti), Ed. Gorjan (1943). 350 p.,
19 x 13 cm. Lei 390, - 20 x 13 cm. Lei 410,
BC

CRONICA
London, Jacks Trei inimi. Romar,
Lraducere din limba engleză de Paul
C. Teodorescu (Bucuresti), Ed. Gor-
jan, (1943), 46€ p., 20 X 13 em.
Lei 570. . Van Dine, 5, 8.2 Razbunarea ido-
May, Karl: Pein deșertul Saharei,
Ju Para Diavolului. Roman, ‘Tradu-
cere din limba germană de C. Con-
stantinescu, < Bucuresti>, Ed. For-
tuna, < 1943 >. 507 p., 20 X 15 em.
Lei 300,
Pirandello, Luigi: Dar nu o nimic
sorios. Comedie în 3 acte. In româneşte
de d-ra Aristia Benche, Bucuresti, Ed,
Socee, < 1943 >. 110 p., 14 X 10 ci.
Lei 100. (Biblioteca ‘Teatrului Na-
fional, Seria TIl-a, Nr. 43).
Quarnstrüm, Ingrid: Joc romantic.
Roman din epoca Renasterii Finlan-
deze, Traducere de Josefina Schiefer.
Pueuresti, Ea, Remus Cioflec, 1943.
424 pu 22% Lt em. Lei 500,
enaud, J. Josephs Documentul
127. Bucuresti, Ed. Vatra, < 1943 >.
124 p., 16 X 12 cm. Lei 120. (Colecţia
Excelsior).
Scott, Walter: Logodnica din Lam-
RA
mermoor, Roman, ‘Uraducere de Toana
Belizarie (Bucuresti), Ed. Contempo-
rand, (1943). 473 p., 20 X L£ em,
Lei 500.
NT
Shakespeares Doi domni din Ve-
rona, Comedie în cinci acte, Din si în
forma originală de Drago; Protopo-
CE
peseu, Bucuresti, Ed. Fundaţiei Re-
gale pentru Literatură si Arta, 1944.
155 p., 18 X 12 em. f. preţ (Seriilorti
Străini).
I/
Shakespeare; Scorpia imblănzită,
Comedie în 5 acte din și în forma ori-
ginali de Drages Protopopescu, Bu-
IAS
curesti, Ed. Fundaţiei Regale pentru
Literatură Si Arta, 1943. 160 p., 18 x
11 em. £ pret. (Seriitorii
Undset, Sigrid: Kristin
fiica lui
U
datter, Cristina,
BC
Y
BIBLIOGRAFICA 689
AR
Traducere de C. Fierăscu, Ediţia II-a.
Vol. I—IL. Bucureşti, Ed. Naţională
Ch. Mecu, 19:13. 499 p., (1); 425
IBR
p. (ID. 20 X 15 em. Lei 1120.
Jului (Vaffaire du searabee). Tradu-
cere de d. Antonio Svejda. Bucuresti,
Ed. Danubiu, 1913, 221 p., 16 x 12
YL
em. Lei 72. (Colectin eCititcrului»,
Nr. 10).
Verga, Giovanni: Familia Malave-
glia. Roman, Versiune românească de
IT
Constantin Apostol. Bucuresti, Ed.
Cartea Pomânească, < 1949 >. 386 p.,
RS
20 X 15 cm. Lei 360,
9,
TISTORIE, GEOGRAPFIE,
VE
9 Istorie în general
Baneseu, Net Precizări istorice cu
privire la ducatele bizantine Pai istriun
NI
(Paraduna von) si Buluavia. Bucuresti,
Imprimeria Naţională, 1843, 25 pr
LU
23 x 18 em. Lei 89. (Analele Acade-
mici Romine, Memoriile Scefiunti
Istorice, Seria ITE, Pomul NNVI,
Mem. 3).
seretu, Da: Le paléolithique et le
mésolithique cu Roumanie, Biblio-
graphie, répertoire ct index des loca-
lités. Bucarest (Ed. Cartea Romi-
neaseï, 1943). p. 567—592 4 1 h.,
24% 16 em, f. pref. (Extrait du Bul-
letin de l'Institut Roumain de Sofia,
J-o année, Nr. 2).
Bezvicont, Gs Viaţa biccriceasca
a Odessei. 1794—1913, Tip. Sfintei
Monastiri Neamţu, 1943. 33 p. 240
1G cm, f. preţ.
Bobuleseu, Pr, Cot Pocrovul. Cra-
jova, Tip. Sfintei Mitropolii a OK nici,
1943. 66 p. 23 X 16 cm. f pret.
(Extras din revista « Istoria Biseri-
Străini). ccască » Nr. 1, Aprilie— lunie 1943).
Lavrans- Capidan, ‘The: Les Macédo-Rou-
Lavrans,, maina. Ethnographic. Histoire, Tan-
 RY
690 REVISTA FUNDAȚII LOR RECALE

RA
gue. Bucuresti, Fundaţia Regală cm, f. preţ. (Extras din Buletinul In-
pentru Literatură si Artă, 1943. 286 stitutului Român din Sofia, Anul J,
p. + 2pl. + 5h. 23 X 17 cm. f. pret. Nr. 2).

Dinculeseu, Profesor Nicolae Gh.:
Bisericile Craiovei. Un
trecutul orașului. Craiova, Ed. re-
vistei « Oltenia, <219413>, 115 p.
24 X 17 cm. Lai 120,
LIB
Sesan, Prof. Dr. M.: Episcopia Ri-
capitol din dăuţilor. Cernăuţi, Tip. e Mitropolitul
Silvestru », 1943. 6 p., 24 X 16 cm.
f. pret. (Extras din « Anuarul Muzeu-
lui Bucovineis, Seria Il-a, Anul

ITY
Duziachevici, Gheorghe: Un episod III, 1913—1944).
din revoluţia dela 1818—1819: trece- Sofronie, George: Dic Sicbenbür-
rea generalului Bem în Moldova. gischo Frage im Lichto des Volker-
Cernăuţi, Tip. « Mitropolitul Silve- rechts. Bukarest, f. tip. 1943. 137 p.,

stru », 1943. 71 p., 23 x 16 em. f. pret.
(Extras din « Buletinul Muzeului Bu-
covinci », Seria IT, Anul I—II, 1943—
1944).
Giurescu, Constantin: Studii de
Istorie Socială. Vechimea rumâniei
în Tara Românească si legătura lui
Mihai Viteazul, Despre rumâni. Des-
UN
RS
22 x 14 cm. f. preţ.
Tudor, D.: Constantin cel Mare si
recucerirea Dacici Traiane, Bucuresti,
Imprimeria Naţională, 1043. p. 133—
IVE
148 + 1 h. 27 X 14 cm. f. pret. (Ex-
trsu din « Revista Istorică Română»,
Vol. XI—XII (1941—1942).
Vätämanu, N.3 Lt. col. D. Pappa-

pre boieri. Ediţia a doua revăzută şi soglu, primul istoriograf al Bucure-

adăogită... Bucuresti, Ed. ¢ Uni- ştilor. Bucuresti, Tip. «Dacia Tra-
versul », 1943. 349 < —351 > p., 360 lei. iană» (1943). 16 p., 24x 18 cm.
Pântea, Gherman: Unirea Basara- î. preţ. (Extras din « Gazeta Munici-
AL

bici. Acte si documente cu ocazia pală 5, Nr, 575—578 din 1043).

implinirii a 25 ani dela săvârşirea
91 Geografie
marelui act istoric, Odesa, f. tip.
R

1943. 217 p., 21 X 16 em. f. pret. David, M.: Munţii Apuseni. Bucu-
resti, Ed, Cartea Romänenscä, (1943).
Pecitan Plocsteanu, Veniamin:
NT

31p., 20 x 13 cm. Lei 28. (Cunoştinţe

Schitul Măgarul (jud. Tutova). Bârlad, folositoare, Din lumea largă, Seria C,
Atelierele Grafice N. Peiu, 1943, Nr. 3).
12 p., 25 x 18 em. f. preţ. (Extras Georgescu, Gh. 1. Magellan. Primul
CE

din revista « Pâstosul Tutoveis, Nr. ocolitor al pământului, După jurnalul

1—S, Septemvric—Octomvrie, 1943). de bord al lui Pigafetta. Cu ilustraţii
l'opeseu-Ciient, Pr, Es: O veche în text şi o hartă, Bucureşti, Ed.
catagrafie a Episcopiei Râmnicului, Fortuna, 1943. 236 p., 20 x 15 cm,
I/

Craiova, Tip. Sfintei Mitropolii a Lei 350. (Călători Vestiţi).

Olteniei, 1943. 92 p., 24% 17 cm. Rudaux, Lucien: Pământul si Iito-
AS

f. preţ. (Extras din «Revista de ria sa. Traducere de Ana Col. Stă-
Istorie Bisericcasca 2, Anul J, Nr. 1, nică, Bucureşti, Ed. Contimporană,
Aprilic—lunie 1943). 1943. 125 p., 19 x 12 cm. Lei 180,
Radu, Andrei; Mânăstirea Kreimi- (Co ştim ? Suma cunoştinţelor actuale,
UI

kovaki, ctitorie a lui Radu cel Mare. Nr. 10).

Bucureşti (Tip. Cartea Romänensct, Simionescu, Prof. I: Tara noastră.
1949). p. 477—1491 4-1 pl, 23 x 18 Natură, Ooameni. Muncă. Fdifin a
BC
 Y
CRONICĂ BIBLIOGRAFICĂ 691

AR
treia revăzută şi adăugită. Bucureşti, rici Universitare I. Caribug, 1943.
Fundaţia pentru Literatură si Artă, 936 p., 22 X 16 em. Lei 550.
1943. 687 p. + 1 pl. + XAVI tab. + Bouhler, Philipp: Napoleon. Sbu-

IBR
5 h., 25 x 17 em. f. preţ. (Biblioteca ciumul neînțeles al unui geniu. In
Enciclopedică). românește de Alexandru Roman.
Simionescu, I.: Viaţa la tropice. Bu- Craiova, Ed. Scrisul Romänesc,
curesti, Ed, Cartea Românească (1943) < 1949 >. 425 <—427> p., Of x 18

31 p., 20 x 13 cm. Lei 28. (Cuno-
stinfo folositoare, $tiinfa pentru toţi
Seria A, 52),
YL
cm. f. pret.
Gane, C.: Trecute vieti de Doamne
si Domnife. Vol. IL ilustrat, Epoca
fanariotă (171-—1821), Ed. V-a, Bu-

IT
92 Biografie curești, Ed, « Universul 9, 1943. 367 p.,
Bezviconti, G.: Profiluri de ieri si de 25 X 18 cm. Tei 600. ‘

RS
azi. Articole. (Bucuresti), Ed. Libră-
VE George Baiculescu
NI
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
UMANISM ANTIC desfășurarea naturală a ideilor auto-
rului grec, nu poate decât să bucure

RS
Plutarh: Alerandru st Caesar, pe toţi cei ce urmiircse cu un oarecare
din greccste de N. I, Barbu interes străduinţa câtorva specialişti
de a umple un gol în cultura noastră;
Vicţile paralcle ale oamenilor iluştri lipsa traducerilor bune din literatura
IVE
serise de Plutarh au fost totdeauna clasică greco-latină.
preţuite de admiratorii umanismului
Prezenta traducere a d-lui N. I.
antic. Ds accea au fost si traduse
Barbu are toate calităţile unei ver-
peste tot, urmărindu-se un dublu
siuni bune: bun cunoscător al limbii
UN

scop: plăcerea unei lecturi care cap

greceşti, preocupat mereu de valorile
tiveazi si adaugă atâtea cuncștinţe
expresive ale unui stil îngrijit, d-sa
despre lumea veche, precum si lecţia
lucrează cu un egal respect pentru
înaltă a, exemplului de viafi pe
slova scrisă a autorului antic și pentru
care-l pune sub ochii cititorului por-
AL

limba în care tradace, păstiându-i

tretul unui bărbat eclebru, sau simpla
firească mlidicrea în fraze corespun-
povestire a întâmplărilor numeroase
zătoare textului, redând ideile auto-
prin care tree persone giile prezentate
R

rului, füñ a tăia în propozifiuni

de autor. |
scurte, mai uşor de urmărit de cătro
Pentru Plutarh, autor preocupat
NT

cititor, fraza lungăin general, a lui

aşi de mult de morală, descrierea
Plutah. Cele două vicţi paralele pre-
Vicţilor era prilej binevenit pentru
zentate în româneşte, Alexandra și
a sublinia inaltele calităţi spirituale,
Cacsar, contin în acest fel povestirea
CE

ori pentru a pune în lumină atitudini

sfitoasi în tihnită desfăşurare, aga
demne si pilduitoare ale bărbaţilor
iluştri dispre care serie, De altfel cum a seris autorul odată. Și inter-
pretarea unui text vechi aşa trebue
singur autorul ne mărturiseşte in-
tentia sa, în primul capitol al Victii făcută: păstrând pe cât posibil stilul
I/

lui Alextadru, precizând că cl nu nealterat, atmosfera naturală, gândul

face istorie ci te ocupă mai mult de autorului expresiv redate iar limba În
AS

atrisiturile caracteristice în care care se traduce să-şi păstreze natura-

arată caracteruls, elisând altora lefea şi expresiile proprii.
mule si luptele > (p. 19). D.N. LL Barbu îsi märturiceste in
prefaţă normele pe care si le-a imyus
UI

Gindul de a prezenta deci pe

Plutarh intro traducere ingrijitä, con- când a făcut aceasta frumoasă tradu-
miincios făcută si mai ales preocupat cere din Plutaih: eDe aceca um
mereu de n fi cât mai sproape de căutat să păstrăm pe cât a fost cu
BC

putinţă fraza greacă intactă,
făcut modificări decât acolo unde ele
erau neapărat trebuincioase, pentru
a nu silui limba românească»,
Traducerea celor două victi para-
lele e precedată de o cuprinzătoare in-
troducere asupra autorului si operei.
Plutarh apare aici în adevărata lui
lumină: autor al atâtor zeci de sericri
cu conţinut filosofie, moral, istoric,
el e o ginteză oarecum a celor ce s'au
scris înaintea lui si adesea o sursă de
inspiraţie pentru urmaşi. De asemeni
remarcăm o dcoschitä atenţie în
ceea ce priveşte redactarea
cerii: după un criteriu propriu numele
greceşti sunt scrise unele în orto-
grafie greacă, altele în cea română.
Dar în chip constant apar totdeauna
la fel scrise, nu odată in formă, greacă,
alteori în formă românească. Nu ştim
însă, de co toate numele latinești
apar scrise în forma lor originară:
Cacsar, Titus Livius, Octavianus, si
numai Pompeius ce scris totdeauna
Pompeiu (pp. 117, 118, 133, ete., cte.).
Ar fi fost poate utile si câteva note
RA
care să lămurească uncle nume mai
putin cunoscute unui simplu cititor.
Gh. Bulgdr
NT
Pluton: Aletbiade I şi IT, tra-
ducere de St. Bezdechi
CE
Dialogurile filosofice alo lui Platon
sau bucurat întotdeauna de o deose-
biti preţuire, nu numai printre filo-
I/
sofi sau specialiști, ci si printre nume-
roaso categorii do intelectuali, la noi
ca și în alto ţări. Do accea ele au fost
IAS
reluate la scurte intervafo de timp,
interpretate, prezentate în noi şi noi
traduceri, adăogând mereu reușite
sforţări, pentru a-l reda pe Platon
U
intro versiune frumoasă, cât
BC
Y
NOTE . 693
AR
Nam îngrijită, ca formă si stil, să înca-
dreza corespunzător cuprinsul unei
doctrine de înaltă ţinută filosofică si
IBR
de îndeajuns binecunoscută valoare
etică.
Traducerea nouă a d-lui profesor
St. Bezdechi, cruditul clasicist dela
YL
Sibiu, ne prezintă o parte din opera
filosofului grec monită a fi răspândită
printre admiratorii clasicismului clin.
Intinsa experienţă de traducător a
IT
dascălului de universitate, adânca si
temcinica cunoaştere a limbii şi filo-
sofici cline, cât şi calităţile literare
RS
tradu- arătate în atâtea traduceri în proză si
versuri din grecește si latineste, spun
îndestul pentru competenţa de tra-
VE
ducător a unui autor, filosof si poet,
cum e Platon.
Stridania d-sale de a ne prezenta
în româneşte opera întreagă a filoso-
NI
fului gree, menţinând în actualitate
si dând un frumos exemplu de reali-
LU
zare în ceea ce priveşte problema tra-
ducerilor, e totodată si un serviciu
necontestat adus culturii româneşti
cum şi cauzei umanismului antic,
a cărui importanţă, de atatcaori con-
troversată, ajunge uneori să fie chiar
trecută cu vederea ori interpretată
suptrficial.
Numărul ridicat de traduceri apă-
rute în ultimul timp însă vrea să
demonstreze că valorile adevärate ale
clasicismului, după ce-au înfruntat
atâtea secole, nu numai că au rămas
neînvechite şi mereu vii în esenţa lor,
ci si azi ca oricâud, cristalizind în
formule nepzritoare idealurile per-
manento ale artci și creaţiei, pot încă
da orientări luminate, pot deschide
perspective de noi realizări si sus{i-
nute clanuri.
Traducerea recentă din Platon:
Alzibiade I si IT a d-lui Bezdechi,se
înscrie în cfortul de a scoate în lu-
mai
 RY
69+ REVISTA FUNDATHLOR KEGALE

RA
mină figuri și cărţi celebre alo anti- prilej de a prelungi un popas în
chitätii greco-latine. reculegere: firească punte ridicată
Suntem convinși că cititorul mo- peste rosturile neînsemnate ale victil

LIB
dern, apreciind acest cfort va inte- pentru preocupările grave si iscodi-
lege numai decât cite ceva diferență rile neineetate ale minţii omeneşti...
între cunoașterea sumară şi fragmen- Gh. Bulgdr
tară a unui autor antic prezentat
întrun tratat de istoria literaturii,
Teofrast: Curactcrele, traducere de

ITY
sau à filosofiei şi aprofundarea gân-
durilor, a principiilor în larga desvol-
0. Pedeleş
tare a unui tratat, a unci opere inte- Caracterele lui 'Teofrast, cunoscute
gral citită si îndeaproape cunoscută, mai ales în versiunea La Bruyere,

RS
Această traducere e precedată de “apar la noi în traducerea C. Fedcleg
o instructivă introducere, cu un scurt cu menţiunea pe copertă e din limba
rezumat al conţinutului celor două clină ». Lectura acestor ¢ Caractere » e
dialoguri prezentate în româneşte.
IVE
instructivi aşa cum a vrut-o să fie
Fara a-și îngădui o depăşire a cuprin- autorul grec: ¢ Am să-ţi infitisez deci,
sului de dragul unor construcţii per- înșirându-le pe clasa diferitelor forme
sonale, ci înlănţuind strâns şi firesc de caractere, cu care te poţi întâlni
ideil» întrun stil natural și o limbă. si felul lor de puritate. Socot, dragă
UN

aleasă ; fără a fi cu totul prea legat Polycles, că pe urma acestor fnsem-

de text, profesorul Bezdechi traduce nări, po caro lo voiu lăsa lor, fiii
cu îndemânarea unui încercat inter- nostri vor ajunge mai buni si, găsind
pret al celei mai dificile fraze gre- intr'insele modele, nu vor mai căuta
AL

cești, preocupat de atâţia ani de să aibă a face și să se in decât după

cunoaşterea profundă a spirituali- oamenii superiori, epre a nu Je ră-
tăţii ereceşti, Asa, interpretările d-sale + mânca mai pre jos 8 serie chiar Teo-
R

apropie mai întâi malt pe cititor de frast în cuvântul de introducere.

frumuseţile textului original: dialog Prezentarea lui Tcofrast în romi-
NT

viu, înlănţuire naturală de idei, fraze neste e bine venită si traducătorul sc

armonios construite, limpezime in poate felicita pentiu acest pând bun.
argumentare, Cele ticizeci de portreto sunt pre
Lectura dialogurilor desfati pe zentate întrun stil dustul de ingrijit
CE

cititorul dornie de a-și epropia ceva curgător şi câteodată în mod plastic.

din sensul adane al problerclor ce au Azta când citesti textul românesc.
fs imântat, atunci ca azi, constiintele Dacă din întâmplare, curiozitatea
omeneşti în căutarea acelorasi rolutii te mână să confrunti textul grecesc
I/

dificile, aspirând la împăcarea omului si cel dat de traducerea C. Fedeles,

cu sine, cu destinul rău, proiectänd vrei să urmäresti mai îndeaproape
AS

pe tărâmuri imaginare împlinitile unei versiunea română fn felul în care re

lumi idcale, construcție savant gi firo sau pu de textul lui Trofrast,
abstractă n minţii și spiritului în atunci în aprecierea traducerii romû-
clanul lui de a se depăşi, în voinţn nesti tre bucse făcute anumite rezerve,
UI

de a emule nemărzinirii Fi eterni- Am consultat textul precese tipărit

tâţii atâtea taine. Si dialogurile lui în minunata colecţie «las belles
Piaton sunt întotdeauna un binevenit let tress inscfit de aparat critic si deo
BC

frumoasă traducere a profesorului
Octave Navarre, din 1920. Mărturisim
că ne-au surprins asemănările, dacă
nu identitățile, uncori, ale traducerii
românești adesea aproapo de textul
francez, câteodată departe do sensul
textului grecesc, atunci când şi tra-
ducerea Navarro isi ia libertatea unci
interpretări mai libere, mai literare.
Pentru exemplificare trimitem: finalul
portretului IX (p. 14, ed. Fedeles;
p. 28, ed. Navarre) începutul bucății
XXV (p. 28 și p. 58), cte.
Acolo unde traducerea C. Fedeleş
se depărtează mult, uncori foarte
mult, de cea franceză, ori do textul
grecesc, sunt titluri date caracterelor
descrise, titluri nu lipsite de arbitrar,
depășind înţelesul pus într'o formulă
la începutul descrierii unui tip pre-
zentat do Teofrast. Cici ¢ oligarhul »
o tradus prin ¢absolutistul»,
ceea co Navarre traduce prin «le stu-
LU
pide » iar grecul îi dă definiţia: «cel
lipsit de sprintencala de spirit», d. C.
Fedeleş traduce shäbäucul»; ceea ce
francezul traduco «intempestif» re-
RA
dând mai aproape po ¢ &xxpog».
C. Fedeles traduce ctontul». Sunt
unele titluri însă frumos si bine tra-
duse: nespălatul (XIX), înfumuratul
NT
(XXI). Nu no patem însă împăca cu
astfel do definiţii care, depăşind inte-
lesul textului grecesc, uitând chiar și
CE
traducerea franceză, formulează im-
precis: a nerușinarea esto nepăsarea
totală, vorba sau fapta rusinonsä»
(VI, p. 9).
I/
Pe lângă toate acestea am fi aşteptat
ca o carto ca aceasta do popularizare
să aibă o introducere cât do scurtă
IAS
despre autor si operă, câteva lămuriri
sumare asupra atâtor personagii im-
portante dar necunoscute de un simplu
cititor, pentrucă acest simplu com-
U
promis între o traducere științifică si
BC
Y
NOTE 695
AR
o ediţie de popularizare nu satisface
nici po omul de ştiinţă nici pe simplul
cititor.
IBR
Gh. Bulgăr
REVISTE STRĂINE
YL
Die Antike, 1913, Nr. 1
Tot mai rar si mai restrânsă cdi-
torial ne soseşte minunata, revistă do
IT
artă si cultură clasică Die Antike;
odată cu atâtea alte periodice a tre-
buit să se supună dreptelor cerințe
RS
ale economici războiului, intr’o ţară
în care sensul grav al luptei actuale
a fost priceput po deplin. Numai în
VE
chipul acesta, după împlinirea ur-
sitei, va mai fi cu putinţă o întoar-
cere și mai trepidantă spre delica-
tele unelte de lucru umaniste și spre
NI
iar bunurils autentic europenc...
Sparta, Mahnung und Vorbild, este
titlul articolului de fond scris de
Franz Miltner, profesor de filolosic
clasică la Innsbruck, articol caro
constitue o contribuţie originală si
instructivă la definirea fenomenului
spartan. In ciuda unor prejudecăţi
înrădăcinate, stilul existenţial spar-
tan trebue privit dintr’un punct do
vedore mai jast si mii pozitiv. Viaţa
cotăţii laconieno devine astfel obicc-
tul unor corcctäri mai aproap> do
adevărul pur, sorvindu-ne drept aver-
tisment si model, drept pildă: Mah-
nung und Vorbild. Sunt cararte-
ristice cuvintele care alcätucso epi-
taful luptătorilor dela Termopile,
citate în Herodot (VII, 228):
a Trecătorule, dacă sosesli la Sparta,
anunță cd ne-ai tăzul zăcini aici,
precum ne-a poruncit legea»,
Miltner ştie să scoată din elemen-
tele informatici istorice sensul unci
experienţe majore de viaţă; asupra

696 REVISTA FUNDATIILOR
încercării po care o face Sparta de
a zigizui cu un ceas mai de vreme
prăbuşirea lumii grecești cu spri-
jinul asiduu al individualismului
atomizant, ni se spun lucruti compe-
tente si sugestive. Păcatele desbi-
nării si ale laşităţii comune (vezi
Logile lui Platon, ete.) reelamau un
desnodământ dureros, altul uUceat
acela pe care orizontul vieţii spar-
tane ar fi putut să-l ofere seminţiei
greceşti,
« Presume uc-a poruncit legea. +»
are aşa dar nu știu ce răsunet tragic,
de sfârsit de veac.
C. Săndulescu
ISTORIE
CARTI
UN
Dimitrie Cantemir, Viafa
Constanlin- Vodă Cantemir, tra-
ducere de N. Iorga, ediţie nouă
îngrijită de Liliana N. Iorga,
AL
Craiova, f. a., 194 p.
In e Clasicii» cditafi de Șerisul
Pomânese a apărut nu do mulţă
R
vieme si Vita Costantini Cantemyrii
a lui Dimitrie Cantemir, în tradu-
NT
cerea regretatului N. orga. Edifia
aceasta cate dată la iveală de d-ra
Liliana N. Jorga, din îndemnul pro-
CE
fesorului N. Cartojan,
Se publică numai tiaduccrea ro-
mineasci, textul latin urmând să fie
redat publicităţii mai târziu, intro
«diţie critică, pregitita tot de au-
I/
toarea edifici de faţă,
= N, Jorza a publicat traducerea
AS
pentru prima dată în 1924, la un loc
cu textul latin, p care l-a cercetat
în mod critic.
UI
Desi opera aceasta a lui Dimitrie
Cantemir confine amănunte intcre-
sante, iar tradacerea nu poate să fie
mai bună decât asa cum a dat-o N,
BC
RY
REGALE
RA
Iorga, totuși prima ediţie din 1924
wa avut prea mare răspândire,
Reproduccrea de acum, eu comen-
LIB
tarii si alăturarea la urmă a conside-
rafinnilor traducătorului din a sa
Istorie a literaturii rominesti, relative
la operă, va avea probabil o soartă
mai fericită.
ITY
N. Iorga avea aga de bine întipărit
spiritul vechii noastre limbi, încât
citind traducerea sa ai impresin urci
opere originale din vremea cronica-
RS
rilor. Expresii vechi si termeni spe-
cifici timpului sunt folosiţi în chip
natural, iar fraza are o structură
IVE
veche, fără să se reximtă în inchric-
turile ci. Dacă opera lui Cantemir
conține si date eronate sau lucruri
măsluite, există totusi în ca tablouri
în ce priveşte
de toată frumuseţea,
lui curajul, vitejia si anumite întâm-
plări din viaţa lui Constantin Veda.
Aminuntels în lerătură cu omorirea
Jui Miron Costin şi a fratelui sau
Velisco, presupus conspirator, oricate
ar fi adevarul, înfăţişează tragicul
unor evenimente nefericite din tre-
cutul nostru, Expeditiile lui Sobieski
in Moldova sunt descrise phutie.
In noianul de improvizații literare,
mireazina sănătoasă pe care u aduc
vechile noast:e serieri, ri Împrospă-
tează și ciliuzste putul lecturii,
Cine pătrunde mai adâne în acensti
Inme intelectuală veche, plivă de
bun simţ, de simplitate si de na-
tural, găseste puteri nowi de lucru
si temelii pentu noi construcţii.
‘ 1, C. Chfimia
Joan Lupaș, Mitropolilul Teo-
dosie Vestemeanul
Piecizând cadrul hârnicici infăp-
tuitoare pentru cultura românească,
al cuviintei monahale si jertfei de
 Y
NOTE 697

AR
sine până Ia mucenicie ale multor Teodosie trăi îngrijorat momentul
vlădiei din veacul al XVII-lea, pt sciziunii confesionale din Ardealul
rintele profesor Î. Lupas urmăreşte de după 1698, intregindu-si din 1701

în această confesinţă, ţinută là Sibiu
în toamna trecută, viaţa vestemea-
nului Teodosie (n. 1621) ca frato la
Cozia si egumen la Arges; apoi, pe
IBR
autoritatea duhovnicească si ca « Mi-
tropolit al Transilvanici ».
Părintele I. Lupas subliniază apoi
rolul avut de ierarh în editarea celei

YL
locul răposatului Stefan, ex mitro- dintâi liturgii muntencsti (1680)
polit al Ungro-Viehici, pe al cărei «pentru scurtă limba noastră », prin
tron a păstorit între 1668—1672 si aceasta deslegând ritualul nostru eu-
1679—1708. haristic de stăruitoarca prejudecată

IT
Partizan lui Antonie din Popeşti a limbei slavone, strecurând şi pro-
si al Cantacuzinilor, pe care-i va gramul altor tipărituri: « gândesc şi

RS
binecuvânta mai târziu ungi ai lui alte cărți a mai da li lumind, cât voi
Dumnezeu, 'Feodosie adresă boierilor, putea, iar zic pentru folosulsi adausul
printre care se știau şi uneltitorii la lipsitului ncamului nostru () carele
sugrumarea vel-postelnieului Con- mai călcat si mai smult decăt toate
VE
stantin Cantacuzino, tatăl alolui- pământurile că este vedem; şi statin
cului istoric, următorul imbold pa- tiranica putere pigineased intrinsul
tetie: «sangelo nevinovatului strigă, tolänindu-se și răsfirându-se». In
NI

binecuvânta «întru fulosul

înaintea lui Dumnezeu neîncetat cer- 1682 cl
sind: judecatä, judecată... Deci si infelegeren pravoslavnicit romvinestt
care va mărturisi dercpt, să fie bla- biserici» Sfinta si Dumnrzeinsca
LU

goslovit de Vlădiea Chs. si de sme- Evanghelie,. iar peste un an, în

venia noastră; iară care va tägädui Noemvric, «postolul. In 1688 ieşea
a se astupa sângele doreptului și va de sub aceleasi teascuri ale reședinței
strica dereptul judeţ a sfintei pra- sale bucureştene memorabila Bilic,
RA

vile, să fie afurisit si blestemat» tălmăcită tot e spre întelegerea limbii

adevăr este că Stroe Leordeanu, românești () pentiu cea de obste
şi
au dăruit neamului romd-
ucigasul, în loc să-şi piardă capul, priinţă
nese». I se urmărese apoi datorinţele
NT

cum hotărise dintâi divanul, îşi găsi

pocäinta, călugărit cu numele Kil- prin tipăriturile lui Mitrofan, care,
vestru, la Snagov. Vlădicul pare să « plecat poslugnic », ii mărturisea
fi fost pe faţă reprezentantul finutci astfel de stihuri in 1702:
CE

nationale în opoziţia declarată străi- Doamne Isuse, păzeşte in Sfânta

Mitropolie
nilor, ce nu vor întârzia răzbunarea
Părinte si in veacul ce
lor coalizată, Pre al nestru
După mazilirea lui Antonie Voda, Ă va să fic,
I/

revenind Grigore Ghica, Teodesic Pre "Teodosie Vlădica al Țării

Veştemeanu fu a scos în sila» (1672), Ronvinesti
IAS

alegându-şi loc de paretisire Tismana Care Ja un gând sa unit cu marii

până la 1678, când Serban Cantacu- Basarabesti
zino il reintegră, astfel că mai „tă sfinţească norodul crestinese
bă-
păstori încă douăzecisinouă ani
în numele Si să-l ducă la *nirumusctatal Raiul
trâneşti "Țara- Românească cel ceresc.
U

Cerului.
BC
 RY
693 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

RA
Avea Tcodosic 87 ani când răposă Autorul ediţiei recente s'a oprit la
la 27 Januar 1708. Tara-Romincascd cea mai veche dintre aceste copii
o pistorise «39 ani si 9 luni» gi (ms. 2601 din 1710), pentru conside-

Constantin Brâncoveanu sfătuit, cu
ucenicii icrarhului, îi alese locul de
astrucare chiar Jângă altarul mitro-
politan, unde până astăzi i se arată
semnul fără cruce; iar ca urmaș pe
LIB
raţiunea probabil că fiind cea mai
vechea ar reda mai fidel originalul,
iar pe deasupra copia este învestită
şi cu prestiaiul unui copist cunoscut,
anume Axinte Uricarul, Este în fond

scaunul cu emblema serpilor divanul
îi dădu pe Antim Ivireanul.
Sfântă efigie vlădicească
în amănuntul semnificativ al fap-
ITY
o socoteală greșită, întru cât nu
întotdcauna copia cea mai veche e şi
lucrată cea mai bună, mai ales când ve-
chimea ci nu o distanțează prea

telor, în care amintirea află talantul
vieţii împlinit cu prisos...
Augustin
Miron Costin, Lelopise[ul Țării
Moldovei, edifice de Ioan St.
Petre. Bucuresti,
RS
mult de altele. Se poate întâmpla
ca această veche copie să intre în
Z. A. Pop ramura unei filiafii de texto defee-
tuoase si lacunare, pe când o copie
IVE
mai nouă cu câteva decenii să se
integreze unci grupe do copii bazate
pe un text pierdut, mai complet.
1913, 309 Cea mai bună şi mai completă copie
UN

p. + IL planse reiese numai dintr'o minuțioasă com-

Scoaterca la lumină si punerea la paratie a textelor manuscrise, urmă-
indemâna publicului a operelor de rind numele proprii, lacunele, corup-
valoare din cultura noastră veche e ţiile ete. .
AL

un merit incontestabil al celor ce se Si nu credem că gresim afirmând

zbat pentru aceasta. din capul locului că textul publicat
Pe această linie, profesorul Ioan de d. Ioan St. Petre nu o cel mai
R

St. Petre a publicat de curând, în indicat,

colecţia « Clasicilor » cditafi de Cuze- Intr'adevăr, lipsa titlurilor dela
NT

tarea, cronica lui Miren Costin. capitole, stâlcirea numelor proprii

Rămasă până acum închisă fn edi- (prin comparaţie cu alte manuscrite),
fille epuizate şi rare date de Mihail lacunele amintite de irsusi editorul,
Kogălniceanugi V. A. Urechia, cro- toate acestea arată că g'a ales spre
CE

nica lui Miron Costin ajunge astfel
la o circulaţie mai largă. In treacăt
zis, numărul manuscrisclor
ti o ediţie critică, chiar prepătită,
I/
publicare o copie defectuoasă, E:litia
critică pe care o aşteptăm cu nerăb-
impane dare no va lămuri mai bine. Ni se
pare că şi limba conţine multe im-

ni se pare, de d. prof. P. P. Panai- purităţi. (Anumite împrejurări nu

tescu. no dau posibilitatea de a cerceta
AS

Pusă la dispoziţia marelui public mai de aproape aceste lucruri).

cititor, ediţia d-lui Ioan St. Petre Autorul acestei ediţii nu s'a oprit
împlineşte o lacună simțită, dar n'ar însă la publicarea acestei celei mai
fi stricat să fie alcătuită după o mai vechi copii, ci n întregit-o cu date
UI

îndelungată chibzuinţă. din alte manuserise (deci mai com-

" Să precizam. Cronica lui Miron. plete), ba chiar din ediţiile Kogälni-
Costin ne-a parvenit numai în copii. ceanu şi Urechia, după cum Însuși
BC

NOTE
precizează. Nu e în spiritul vreunci
metode valabile acest procedeu.
Avem astfel o ediţie oarecum pete-
citi, desi cra destinată în gândul
autorului chiar specialiştilor. Domnia
sa crede chiar că a făcut o treabă mai
bună decât alţi oameni de ştiinţă
care au editat po Neculcea si Gr.
Ureche. Prof. Al. Procopovici a per-
petuat tradiţia unui text destul de
pur în ce priveşte pe Neculcea, iar
prof. C. C. Giurescu, contrar celor
afirmate, n'a reprodus opera părin-
RS
telui său, ci a urmat un manuscris,
deosebit întrucâtva, al cronicei lui
Gr. Ureche.
In privinţa studiului introductiv
VE
am fi fost bucuroşi 6ă vedem mai
mult strădania de luminare a acestei
opere tipărită acum a lui Miron
NI
Costin si mai puţin să întâlnim pri-
viri generale asupra tuturor scric-
rilor sale, analizato în grabă. Era
LU
necesară o insistenţă mai mare asupra
izvoarelor lui, în special cele externe,
mai ales că avem Ja dispozitio studii
de bună îndrumare si de valoare,
RA
Graba se vede si din faptul că un
izvor de scamă ca Paul Piasecki
(citeşte Piase{chi) e citat mercu în
introducere 6 Piasechi >; se pome-
NT
neste de un poem al lui Otwinowski
(citat e Otwinwski 5) şi do o cronică
a lui Paszkowski (do fapt acesta ©
CE
numai traducătorul cronicii lui Guag-
nini), fără să li so dea măcar titlul.
Nu toată lumea le cunoaște şi le are
în minte ca autorul editici.
I/
Autorii citați, la începutul operci
sale de cronicar, trebuiau comentaţi
cu mai multă limpezime, A spune
IAS
de pildă despre Kromer că opera sa
e e Polonia » si cu aceasta să termini,
înseamnă să-l laşi pe cititor în mar-
ginea necunoscutulni, (Do altfel,
U
opera sa în caro a scris de lucrurile
BC
Y
699
AR
domniilor Moldovei se intitulează De
rebus gestis Polonorum, iar Polonia
sive de situ, moribus Polonorum con-
IBR
tino altceva). La fel de sumar cu
ceilalţi autori,
Totuşi munca autorului, care pre-
supune răbdare şi irosire de forţe,
YL
va fi fructificat’, Miron Costin va fi
citit mai mult, iar viitoarele ediţii
probabil mult imbunătăţite,
In altă ordine de idei, e de regretat.
IT
că iniţiatorii colecţiei e Clasicti-Cu-
petarea » i-au dat o înfățișare exte-
rioară aidoma celei a « Clasicilor »
cditati de « Scrisul Românesc » (până
gi coloarea copertei), ceca ce lasă
impresia că au făcut-o intenţionat,
ca să se confunde cele două colecţii,
lucru pe care noi nu-l credem.
Probabil vor proceda în consecinţă,
schimbând coperta.
Ion Const, Chifimia
C. Giurescu, Studii de istorie,
socială. Bucuresti, 1913
S'au împlinit, anul trecut, 25 de
ani dela moartea regretatului istoric
C. Giurescu şi po lângă iniţiativa
elevilor si admiratorilor lui de a-i
închina un volum omagial, editura
Universul a inaugurat biblioteca isto-
rică n sa, reeditAnd, prin grija d-lui
prof. C. C. Giurescu, .studiile de
istorie socială, care piin noutatea
lor si riguroasa documentare au
stârnit o revoluţie în istoriografia
naţională, făcând ca repede să se
epuizeze.
Singur N. Bălcescu fncerenso să
deslege această problemă a claselor
sociale, dar având în vedere vremu-
rile în care a scris si necunoscind
toate izvoarele, a afirmat lucruri ce
astăzi nu so mai pot admite. Pe C.
Giurescu problema claselor sociale,

509 REVISTA FUNDATIILOR
ca si lucrările de exegeză a cronicelor,
l-au” preocupat tot timpul scurtei
sale victi.
Temeinivile lucrări, care l-au impus
atenţiei publice încă de când cra
student, pe lângă că l-au consacrat
pentru o catedră universitară, dar
Academia Română l-a chemat în
sânul său, recunoaştere a meritelor
sale, de care însă nu sa putut
bucura.
Locul său l-a ocupat d. prof. D.
Gusti, care în discursul său de recep-
fei prezentând o caracterizare a viv{ii
si operei, îl face pe V. Pârvan în
răspuns să i-o completeze cu cel mai
frumos clogiu ce se putea aduce lui
C. Giurescu. e El a fost— spune V.
Pârvan— inainte de toate un mare
cercetător al adevărului, Pe dânsul
UN
nu-l interesa descricrea faptelor eu
noscute, ci lupta cu controversele
grele ale Jstorici, Fixerea unui text
autentic, restabilirea unui nume de
AL
autor, dărâmarea unei crezii istorice,
corectarea unci date cronologice, dar
mai presus de toate, problemele
R
complicate de reconstituire a viefii
social-economice a trecutului nostru,
NT
din amalgamul de stiri contradictorii,
de documente neprecise, de prejude-
căţi teoretice contemporane, îl preo-
cupau atât de adânc, încât el putea
CE
uita cu totul viata giligionsi, tri-
vială st îmbuibată a contemporn-
nilor sii, pentru a suporta cu rescm-
nare situația grea materială si cea
I/
aproape interlopă, morală, pe care
Destinul lui nedrept i-o crease
-
AS
In cel dintâi memoriu citit la
Academie— Vechimea rumäniei în
Țara Bomânească și legătura lui
Mihai Vifeasul, spre deosebire de
UI
ceeace so credea pînă atunci, C.
Giurescu dovedeste că runvinia exista
în Tara Iomânească din cele mai
BC
RY
REGALE
RA
vechi timpuri si chiar dela înte-
meierea Statului sa făcut despărțirea
între oameni liberi, proprietari de
LIB
pământ, si iobugi. Odată stabilit acest
lucru, cade dela sine teoria că Mihni
Viteazul a legat pe runvini de pământ
sau a consfințit rumânia, cum in-
clinau să creadă alţii. Măsura ce a
ITY
luat-o viteazul voievod a fost de
ordin pur financiar, pentru a putea
şti ce anume contribuabili avea
hotărând stabilirea rumânilor acolo
RS
unde se găseau, fără ca proprietarii
să-i mai poată urmări,
In al doilea memoriu, ne înfăţi-
gează evoluţia numelui lor (rumâni
IVE
in Muntenia, eecini în Moldova,
iobagi în Ardeal) situaţia lor si a
familiei, obligaţiile ce aveau faţă de
proprietar, dintre carce ca mai în-
gemnatä cra lucrul, e rumânul mun-
cind stăpânului său în orice timp si
la orice fel de muncă e. Toate înda-
toririle nu crau consemnate in vreo
lege scrisă, ci erau impuse in pu-
terca unui obicei al pământului—
care se numea în documente legea
bătrână, legea rumiânilor, ralahică ete.
Cel de al treilea memoriu, care
completează po cele dintâi, a fost
reprodus după manuseris și publicat
postum ds d. profs C. C. Giurescu,
In acesta, întitulat Despre boieri,
urmărește mai întâi părerile istori-
cilor asupra clasei boiereşti, remar-
când principiul co caracteriza viata
rocială din rec. NIV—XVII, când
boieria cra legată de moşie. Boieri
crau si marii si micii proprictari de
mosii. Dintre cei mari se recrutau
dregätorii. Cei mici purtau denu-
mircea de megiesi, enesi, judeci, cele
din urmă avănd si accepțiunea efd-
pint de rumâni. Do neemenca ci se
mai numeau în documente și mosneni
(în Muntenia) si răzeși (in Moldova).

NOTE
După reforma lui C. Mavrocordat
din 1739, boicria cra legată de
funcţie.
Acestea sunt lucrările de istorie
socială ale lui C. Giurescu, care,
întradevăr, au avut un caracter
revoluţionar, rästurnänd toate tco-
riilo existente. Faptul însă că se
bazează pe cercetarea a o sumedenie
de documente, în marea majoritate
inedite, face ca părerile exprimate
de cl să rămână definitive si foarte
putin s'a adăugat sau se va adăuga.
Florea Stäneulescu
Mihai Popescu, Oraşe și celäfi
din Transilvania
Această lucrare cuprinde date isto-
NI
rice interesante despre următoarele
localităţi din Transilvania: Alba-
Iulia, Bistriţa, Brasov, Cluj, Făgă-
LU
ras, Chula, Iluniedoara, Medias,
Odorhei, Rupea-Cchalm, Sebes, Si-
piu, Sighisoara si Targu-Mureg. Pen-
tru ficcare dintre aceste oraşe cote
RA
reprodusă câte o vedere explicativă,
Istoria acestor vederi constitue în-
sisi bibliografia si informaţia au-
torului. Tată ce spune cl în întro-
NT
ducese: e In urma tiatatului de pace
dela Calowitz din anul 1699, Tian-
silvania ajungând de drept si de
CE
fapt sub stăpânirea Austriei, accasta
a găsit cu cale ca să-i ridice haita
topografică, de care avea Ki se ser
vească atât pentru cunoaşterea în
aminunfimi a acestei ţări, cât și
I/
pentru a-și forma aici un punct de
sprijin pentru pătiunderea spre sud-
IAS
est, în dauna stăpânirii turceşti,
ce-și începuse declinul.
Pentru aducerea la indeplinire a
ncestei măreţe lucrări conducătorii
U
Austriei, împreună cu Statul său
BC
Y
791
AR
Major, au ales eci mai destoinici in-
gineri topografi din împărăție, Prin-
tre aceştia trebue să socotim pe
IBR
Friedrich Schwadtner si Johann
Eltner, ingineri topogiafi destcinici
pe lângă care şi-a făcut ucenicia gi
tupograful militar Micg, dela care
YL
avem harta topografică a Bucovinei,
cea mai măreaţă si desăvârşită lu-
crare de felul acesta, terminată la
sfârșitul veacului al XVIII-lea. După
IT
co lucrarea a fost terminată, ingi-
nerii topografi au găsit de cuviinţă
RS
să-i adaoge și câte o vedere generală
— în tuş—a oraselor si cetăților
care li s'au părut mai impozante.
Aceste vederi se află astăzi în-
VE
trun Album ce se păstrează în Ar-
hiva de Război din Viena, împreună
cu harta topografică a Transilva-
nici. De aci a pornit autorul, Ta
crarea sa merită să fie reţinută atât
pentru utilitatea sa imediată, adu-
când date exacte, în rezumat, de-
spre patrusprezcce oraşe ardelene,
cât si pentru aceste vederi pentru
prima oară reproduse, intr’o operă
unitară, în literatura noastră isto-
rick. Cititorul obisnuit, ca si spe-
cialistul exigent, vor găsi în cartea
d-lui Mihai Popescu — apărută la
Casa Scoalclor— aceeaşi bucurie in-
teleetuală şi acceaşi multumire su-
fleteasc în faţa unor noi mărturii
despre trecutul nostru.
Jon Siugasiu
Tuliu Racolä, Mitropolilul Sava
Brancovici
istoricul
O3 de sfânt, frate cu
Gheorghe Brancovici si nepot al vlă-
diculai Login iconograful cel retras
la Comana, ostaş cu faimă si hiro-
tonisit pentru Indu preot, iar, dupa
1656, vlădică al Românilor transil-
 RY
792 REVISTA FUNDATHLOR REGALE:

RA
väneni, în toate îndrumat de con- numai în importanţă, ci şi ca rea-
ceptul ortodoxici, pentru caro viața lizare, tot ceca ce a semnat d-sa
sa a însemnat luptă, numai luptă, până acum. ‘

LIB
până la martirajul temnifei, Sava Cele peste 400 de pagini, cari con-
Brancovici cra foarte nimerit să fie stituc abia întâiul volum, cuprind
evocat în prezent— si d. Tuliu Ra- viaţa uncia din cele mai vechi bi-
cotă, care nu de mult ne-a dat doud serici romfnesti, cu toate transfor-
substanţiale studii asupra predece- mările si peripetiile prin care a tre

ITY
gorului lui Sava, Simion Ștefan, a cut, Căci biserica Sf. Nicolac din
făcut-o cu prestanţă semniiicativă. Schai, la temeliile căreia sta jertfa
Nu numai pildă a românismului - unui Neagoe Vodă Basarab, Petru
neînfricat, dar odată mai mult afir- Aron, domnul Moldovei şi a altora,

RS
mare în puterile fără sfârşit ale a fost o instituţie rie, nu numai
graiului si specificului nostru răsd- prin calitatea ce o avea de post
rilean, în noaptea prigoanclor na- avansat spre sufletul românesc tran-
IVE
tionale. silvăncan, ci si ca stâlp și unghi
Augustin Z. A. Pop de rezistenţă al ortodoxici noastro
greu încercate,
Din acest punct de vedere, e me-
Candid C. Muslea, Biserica Sf. ritul bisericii Sf. Nicolae
— avanta-
UN

Nicolae din Scheii Brașovului jată, cei drept, de poziţia geogra-

Nu de mult d. Octav Șuluţiu fick —că s’a păstrut cea mai strânsă
aducea un meritat omagiu, în această legătură, dealungul veacurilor, cu
revistă, celui al cărui nume ne-a dat ţara veche, între credincioşii do aici
AL

titlul însemnărilor noastre. Ca şi d, cu mitropolia de Bucureşti, iar mai

Sulufiu, la fel, am fost impresionați târziu cu cea a Râmnicului, de caro
da această muncă, cu atât mai mult depindea.
R

cu cât, astăzi, acest gen de epa- Osteneala d-lui Muslea lämuresto

sionatis după graiul si frământă- au dă preponderență şi altor pro-
NT

rile veacurilor, —insuflefite prin bo- bleme cu caracter istoric, dar co-
gato conţinuturi ctice si culturale, nexate subiectului.
ca o expresie a unei vicţi lecale, Tcoriilor străine, prin care s'a cău-
variind dela o regiune la alta, ba tat a so preciza că vomânii din
CE

chiar dela un oras la altul, —sunt
tot mai rari.
Intradevar, monografia O dina-
stie de preofi și pretopopi: Radu
I/
Şchrii Braşovului sunt Bulgari ro-
mânizaţi, d. Muslea le răspunde
printr'o bogată argumentare isto-
rică, nelăsând nicio umbră do în-

‘Tempea (Braşov, 1939), era o măr- doială asupra începutului de viaţă

turi» a unri strădanii, a unei intär- românească în acest oraş, combă-
AS

zieri do ani de zile pe file Ingalbe- tand aceste teorii.

nite, din care trebuiau aduse la Gândul de-a serie istoria bisericii
viaţă câteva figuri de cărturari bra- Sf. Nicolac din Schcei, inainto de d,
aovoni, aupra cărora nuese apusese
UI

Muslea, îl mai avuseseră și alţii,

ultimul cuvânt. începând cu Gh. Barițiu— în primii
Noua lucrare, Biserica Sf. N'icclae ani după ce ec stabilise în Braşov,
din Șehris Brasorului, depăseşte nu după cum reicse dintr'o scrisoare
BC
 Y
NOTE 703

AR
către doctorul Vasilo Pop. In tim- spus, a lui Grigore Tamblac (1401),
purile noastre au dat semno că i-ar era, în sens spiritual, opera preo-
preocupa trecutul mire} al acestei timii Brașovului. Asa si activitatea

biserici d-nii: N. Sulică, St.
A. A. Mureşanu şi Const.
Mai ales d. N. Sulică va fi simţit
o surpriză la apariţia acestei cărți.
IBR
Metes, culturală ce s'a desvoltat aici a fost
Lacca. un rezultat al bunci întocmiri şi
sănătoaso orientări a acestei sfinte
instituţii si a slujitorilor ei.

Incontestabil că d-sa e un cap bine
înzestrat şi ştio multe; în special
pentru secolele XV, XVI si XVIII,
epoca culturii slavoncin Ardeal, cra
YL
Nu mai departe, strădania Dia-
conului Coresi e un cfort în care
participarea preotimii dela biserica,
Sf. Nicolae din Schei poate fi so-

IT
socotit, întrun timp, după moartea cotită hotăritoare. Rolul si rostul
lui Ioan Bogdan, singurul bun cu- po caro l-a avut un popa Mihai si

noscător. Aşteptăm de mult si lucra-
rca d-sale,
Avem motivo să no bucurăm că
a scris-o d. Musica. Mai puţin erudit,
dar mai precis decât d. Sulică, în
al cărui scris nu ştii unde încetează
documentalul şi unde începo fabu-
NI
RS
popa Jane sau popa Dobre, în în-
treprinderea lui Coresi
— finanțată
de un Elirschel sau Hans Benckner,—
încă n’a fost în deajuns relevat. Lu-
VE
crul se va stabili însă cu timpul.
In orice caz, fără contribuţia lor,
grecul din Patmos, izgonit do Mircca

latiu, autorul acestei scrioaso mono- Ciobanul, n’ar fi intrat în istoria

grafii, excluzând unele stângăcii de culturii româneşti,
exprimare (e C. Lacea scrie cu drept De aceea, istoria acestui lăcaș
LU

în Gazeta Transilvaniei e pag. 11), sfânt nu so poate scpara do viaţa

oferă un exemplu de muncă, în preoţilor ce l-au servit cu devota-
miezul căreia descoperim o maro ment. De acest lucru și-a dat seama
conştiinţă. primul ci cronicar, popa Vasile,
RA

Do sigur, so putea spune şi mai care-și incepe însemnările cu anul

— datele
mult fiind extrem do nu- 1484. La fel continuatorul lui, Radu
meroase— pentru partea aceasta in- Tempea IL
tâia, caro duce firul dela 1292 Servindu-so do ei si de alte iz-
NT

(informafiuni anterioare acestui an, voaro contemporane, d. C. C. Muslea,

pentru Românii braşoveni, deocam- dind o mai amplă desvoltare isto-
dată nu sunt) si până la 1742, rici relațiilor dintre biserica braso-
CE

Intro aceste două date 6 grupat venilor şi Türilo Române, ajunge,

întreg materialul lucrării.
Cum biserica Sf, Nicolae, pe lingă
care a funcţionat chiar dela ince-
I/
probabil fără să o urmărească, la
concluzia că rezistenţa dârză pe care
o opun brasovenii atât lutheranis-
mului ai calvinismului, cât gi cato-

puturilo ci gi o școală, ceca ce ne

dă satisfacția să constatăm că aici licismului, se datoreyte exclusiv ime-
avem probabil cea mai vecho şcoală diatei vecinătăţi cu ara Roma-
IAS

româneasci do po întreg cuprinsul nească, în special înaltului cler, care

locuit de Români, depăşind, prin a purtat o deosebită grijo credin-
rolul ci, importanţa ipoteticei e Școale cioşilor dela poalelo Tampei.
Româneşti» dela Suceava n lui Judecat prin configuraţia lui, cu
U

toate amprentele trecutului, Bra-

Alexandru cel Bun, sau, mai drept
BC

704 REVISTA
sovul poartă în sine, pentru noi
Romanii, semnificaţia unui simbol:
a anticipat cu veacuri indestruc-
tibila legătură de sânge și suflet
dintre iobagii de dincoace de munţi
cu șerbii de dincolo, realitate eue
va sfusi cu marcle proces epilogat
prin actul dela Alba-Tulia, Pentru
informare, transericm titlul câtorva
dintre capitolele cărţii 1. Bra-
sovul si Românii din Șchei; 2. Bi-
serica Sf. Nicolae; 3. Dela prote-
popul Mihai până la protopopul
Vasile Grid (1605—1%00); 4. Dela
protopopul Vasile Grid până la
moartea lui Radu Tempea II (1700—
1742); 5. Edificiul bisericii în anul
1761 si evoluţia (4) lui; 6. Tezaurul
bisericii: a) manuscrise și cărți vechi ;
b) alte odoare; 7. Hrisoavele;
gerica aşa cum au văzut-o alţii
(streinii); 9, Seria preoţilor pânăla
anul 1742.
Da sigur, am amintit numai po
AL
cele mai importante, Volumul este
completat cu un mare număr
anexe şi ilustraţii, reprezentând
mente sau frânturi de viaţă
R
trecutul acestei biserici,
NT
Nicolae Albu
Aurel II. Golimas, Despre capu-
CE
chehdile Moldovei şi poruncile
Porții cätre Moldova până la
1829
D. Golimas, îndemnat de
I/
sorul sau dela Facultatea de Filo-
nofie si Litere din Iasi, neuitatul
AS
Ilie Minca, de a cerceta legaturile
de drept ale Moldovei cu Poarta
Otomană până la 1529, a început
investigafiile sale prin bibliotecile si
UI
athivele ţării, Subicetul fiind foarte
intercsant, «d. Golimas l-a îmbrățișat
cu multă căldură, stiind că avea pă
BC
RY
FUNDATULOK REGALE
RA
dea istoriografici române o lucrare
de care se simţea de mult nevoie.
D-sa a cules cu multă răbdare un
preţios material informativ, dar, vă-
LIB
zând că pentru tratarea diversclor
probleme în ansamblul lor, care ur-
mau să intre în studiul sau, erau
necesare ined cercetări îndelungate,
ITY
a socotit bine să ee mărzinească
pentru moment numai la unele din
capitolele acestei mari lucrări, Asticl
a văzut lumina zilei volumul de
RS
faţă, asupra căruia viem să ne
oprim puţin.
După cum ne arată titlul cărţii,
volumul se compune din două părţi,
IVE
In prima parte autorul tratează de-
epze capuchchiile Moldovei, adică
agenfii permanenţi ai domnilor Mol-
8. Pi- dovei la Inalta Poartă, iar în a doua
UN
parte despre poruncile Porții către
Moldova până la 1829,
Prima pute cuprinde XIV cazi-
tole, Iată câteva titluri: Descanarca
capuchehiilor, Cine puter [i capu
de chehaid? N mărul capuchehiilor, Du-
mo- rata serviclulai, Suholternii capuche
din häilor. Cheltuclile {aeit pentru serri-
ciul şi întrelinerea cap uchchd ilor,
Sfura de activitate şi îndatoririle ca-
p rhehiiilor. Situaţia capuchchäilor la
Poutd, Name de capuchehdi cunos-
cule, ele,
D. Golimas ne prezintă un număr
însemnat de capuchihii, dar cre-
dem că lista d-sale nu este com-
profe- pletă si că eventuile noi cercetări
ar putea mări numărul lor.
Autorul a rezervat un capitol
pentru palatul oficial al asenţiri
Moldovei din Constantinopol, care
se numea Busdan Serai, La 1754
atât Bugdan-Saaiul cât si Vlah-
au ars și nu fost închiriate
Soraiul
case particulare pentru agentii Mal-
dovei, D. Golimas zice: e locuinţa
 Y
NOTE 705

AR
pentru « Bugdan chet hiidasîi» ca- rând că va continua cercetările sale
puchehăile Moldovei, se numia acum în acest domeniu, neglijat până acum
Capu-conaco sau + Bugdan-beilic » do cercetători.

IBR
pentru îngrijirea căreia sultanul Ha-
Nestor Camariano
mid numi un intendent cu rangul
de Bogdan beilic si cu un salar de
500 groși po lună, plătiţi de domnia
Maria C. Marinescu, Umanistul

YL
Moldovei şi a Ţării Românești, ccea
Stefan Berglr, viea[a si acti-
ce însemna că agenţii ambelor prin-
vilatea sa. Bucureşti, 1943
cipate, la acea dată, aveau o lo-
cuinţă comună 5, Comnen Ipsilanti Studiul documentat în care per-

IT
ne spune însă că In 1784 vezirul sonalitatea marelui umanist Bergler
Halil paga a zidit mai multe pră- so conturează luminos în linii pre-

RS
vălii şi în spatele lor un han cu cise, aduce şi inedite contribuţii la
mai multe odăi şi două capi-conacuri cunoașterea unor aspecte culturale
pentru capuchehăile Vlahiei şi Mol- caracteristice epocii şi în același
dovei si cu un hatti-humaiun a stn- timp legate de viața spirituală a
VE
bilit să se plătească o chirie anuală Transilvaniei și a Munteniei. Căci
de fiecaro conac 600 groși în loc dacă Ștefan Bergler (1680—1738),
de 300, cum se plătea mai înainte» originar din părţile Brasovului şi
NI

(AL Comnen Ipsilanti, Tă peta zi după unele mărturii si chiar după

wow Constantinopol, 1870, p. 639). porcela tatălui « der bleesche Hans »,
Lucrarea d-lui Golimas vine să român, prin erudifia sa aparţine
LU

completeze şi să întregească tot co umanităţii, prin activitatea desfi-

s'a publicat până acum în această suraté la Curtea domnului muntean
direcţie, de altfel foarte puţin. Au- Mavrocordat, ţinând o legäturà, fi-
torul a utilizat o bogată bibliografie, reste culturală, între Transilvania şi
RA

păcat însă că n'a putut să utilizeze Tara Românească, cl aparţine mis-

si numeroasele documente turceşti cării umaniste româneşti dela fnce-
co se află în athivele noastre, care putul secolului al XVIII-lea. Acest
așteaptă să fie cercetate do viitorii savant așa de prețuit în Apus, bino
NT

noştri turcologi. cunoscut cercurilor ştiinţifice din

Am văzut că d. Golimas a utilizat Hamburg, Amsterdam, citat de atâ-
si cele câteva fragmente din Cronica tea ori de învăţaţi francezi și ger-
CE

Ghiculestilor, publicate de neuitatul mani, la noi a rămas aproape un

D. Russo. Când nsä în curând anonim, cu toată marea lui contri-
această cronică va vedea lumina buţie la promovarea studiilor clasice
zilei, sper că d. Golimas va găsi din acel secol.
I/

în ca multe lucruri care îl intere- Studiul d-nei Mar nescu stărue să

scază, rămase neamintite în ccle- ne facă mai cunoscută viata şi acti-
lalte cronici publicate până acum. vitatea lui Ștefan Bergler, expunänd
IAS

Nu putem decât prefui pe autor rezultatele unei, îndelungate si mi-

pentru strădania sa do a alcătui o găloase cercetări a diverselor arhive
lucrare care va fi de mare folos nu din Braşov, urmărind în deaproape
numai istoricilor români, ci şi celor foarte numeroasele documento asu-
pra vieţii și activităţii sale, publicate
U

străini, mai ales greci și turci, spe-°

BC

15

706 REVISTA FUNDATIILOR
în reviste, studii, cronici ale vremii.
După co urmăreşte, până în amă-
nunte, formarea intelectualä și cele
dintâi preocupări ale tânărului stie
dent la Leipzig, atenţia cercetätoarci
. se opreşte mai ales asupra pasiunii
ştiinţifice a lui Bergler, 0 pasiune
care-l duce spre atâtea investigaţii
noi în marile biblioteci europene, de
unde avea să culeagă preţiosul ma-
terial pentru ediţiile autorilor clasici.
In cadrul desfășurării vieţii lui « Mr.
Bergler Transilvain habile dans la
langue grécque» cum îl numește
Leclere în a sa ¢ Bibliothèque Choi-
sic s, deosebit de interesant este ca-
pitolul vicfuirii lui la Curtea domni-
torului Mavrocordat ca educator al
fiilor acestuia si ca bibliotecar. In
acest timp el dă o ediţie greco-latină
a operei ¢ Do oficiiss a lui Nicolae
Mavrocordat, un tratat de morală
scris în timpul captivităţii lui la
Sibiu. Opera a fost prefuitä în apus
AL
iar domnitorul considerat printre
monarhii literați ai vremii. Tot Ber-
gler a iniţiativa tipăririi Dictiona-
R
rului sf. Ciril, folosindu-se de 3 manu-
gerise, Astfel el dă «prima ediţie
NT
critică realizată în Romania, Prin
aceasta, Ştefan Bergler trebue 60-
cotit primul editor de texte român »,
precizează d-na Marinescu, reprodu-
CE
când si scrisoarea adresată de Domn
cu aprecierile cuvenite la adresa
învățatului ardelean. € Corector
cărţii— îi serie patriarhului din Tern-
I/
galim— este acela care a tălmăcit
în limba latină cartea noastră despre
AS
datorii, Stefan Bergler, cunoscător
atât de priceput al limbii clinesti,
că unul altul asemănător lui nu se
_mai află în nicio universitate a Eu-
UI
ropei ». Că aceasta afirmaţie nu cra
exagerată ni-o arată mai bine activi-
tatea sa ştiinţifică, îndreptată mai
BC
RY
REGALE
i
RA
ales spre îngrijirea apariţiei de noi
ediţii din autorii clasici, folosind
cu un adânc spirit critic cele mai
bune manuscrise, traducând opera
LIB
din grecește în latineste, în cazul lui
Homer, Aristofan, Sextus Empiricus
8. a, şi discutând uncori probleme de
pură filologie clasică.
ITY
Stefan Bergler a fost si colaborator
la « Acta Eruditorum », revista stiin-
tific a oraşului Leipzig. Aici publică
recenzii cu preţioase sugestii şi lă-
RS
muriri, împărtăşind din bogata-i ex-
perienfä de editor multiple cunoș-
tinţe tuturor celor preocupaţi de
studiile umanismului antic.
IVE
Cercetarea vieţii si activităţii în-
vätatului Bergler se incheic cu câteva
anexe: fragmento din textele tipă-
rite de acesta reproducând paralel
UN
traducerea latină şi textul grec, un
în limba franceză şi intere-
rezumat
santo reproduceri de copuite după
cărţile tipărite.
Studiul d-nei Marinescu este o
prețioasă contribuţie la cunoasterea
uneia din personalităţile marcante
ale veacului, care dincolo de hotarele
ţării a dus până departe în apus
luminile priceperii sale, legând de
gloria numelui său, un titlu do no-
blefe pentru Transilvania (Wettstein
scricintr'o prefatä:e Berglerue, Tran-
sylvanus, gracco ct latine doctis-
gimus... 2), iar între hotarele firii
al n promovat studiile umaniste, adu-
când un preţios sprijin începuturilor
epocii culturale în adevăratul ci sens,
avea să so rotunjească înce
cum
cu acest al XVILI-lea secol.
pând
Gh, Bulgăr

TEOLOGIE
CARTI
Dr. Dumitru Stäniloae : Rectorul
Academiei Teologice « Andre-
iane », Iisus Ifris{os sau resta-
urarea omului, Sibiu,
701 p 500 lei
In timpurile de astăzi, când atâtea
anarhice gânduri și moravuri cu pri-
vire la religie si morală colcăe, apa-
rifin unei cărţi de dogmatică e un
suprem vade-mecum pentru discipli-
narea cugetärii noastre în sensul orto-
dox al credinţei. Şi în acelaşi timp,
si ca o verificare a acelei frâne morale
interioare, cu privire la principiile
cele eterno de călăuzire în viaţă,
către acele culmi ale virtuţilor co
înalţă fiinţa noastră intr’o idealitate
do viaţă, din care noi astăzi ne sim-
tim căzuţi. Căci mai mult ca orice,
noi avem nevoie de o disciplină de
gândire cu privire la cele ce trebue
să ştim precis intrale credinţei si
obicctul ei, Domnul nostru Iisus
RA
Iristos, limanul cel solid al izbăvirei
din acest ocean amar al vieţii de
astăzi, po care plutim ca si o frunză...
In acelaş timp, înfăţişarea Persoanei
NT
Domnului nostru Iisus Hristos în
cadrul firese al dogmaticei ortodoxe
o absolut necesară pentru zilele noa-
CE
stre, prin apariţia atâtor vieţi a lui
Iisus, scrise până si de atei
gi do Evrei! Ori neștiind toată lumea
care e adevărul pur al credinţei, do
multe ori înşelată do acei autori inte-
I/
resafi în vrăjmăşia lor, si care au
căutat să creezo un Iisus după
IAS
telo inimei lors. Așa că si din acest
punct do vedere privită problema,
apariţia lucrării Jisus Ifristos
restaurarea omului, scrisă deun emerit
teolog si dogmatist de frunte al
U
Bisericii noastre o bino venită,
BC
Y
AR
NOTE
797
In aceasta scriere, autorul, după ce
în introducere arată cu bogate argu-
IBR
mente si mai ales cu priviri de an-
samblu filosofie, credinţa ca o certi-
tudine a existenţei lui Dumnezeu,
trece la tratarea subicctului, pe care
19:43,
YL
în chip logic îl împarte în două părţi:
Partea I Persoana lui Iisus ITristos :
iar Partea Il-a Opera lui Iisus
Hristos.
IT
Ca plan de tratare a problemei,
autorul a urmărit să infitisezo Per-
soana şi Opera Mântuitorului în cadrul
RS
dogmaticei, Insă prin aceasta să nu
se înţeleagă că ar fi folosit cunoscuta
formă a dogmaticelor de până acuma,
VE
In această privinţă putem spune că
aceasta e ceva nou, Fa nu abundă
în citate scripturistice, și nici patri-
stice, ci, din contra, am putea spune
NI
că sunt prea puţine. Insă suflul biblie
şi al Sf, Părinţi îl simţi pretutindeni,
LU
prezent. Ca o noutate, am putea arăta
că autorul foloseşte foarte multe citate
din filosofia contimporană mai ales,
cu care caută să mijlocească şi mai
mult doar înțelegerea eternului adevăr
descoperit nouă de Fiul lui Dumnezeu,
Apoi autorul insusi fiind un temeinic
gânditor, frământă şi relevă cu ra-
fiuni şi lumini de raţiuni adevărul
însuşi...
In privinţa a ceca ce înţelege Prof.
D: D. Stăniloae prin dogmatică,
gi chiar ținem să însemnăm aici cele scrise:
a Dogmatica creştină nu o un sistem
do idei, o doctrină oarecare înjehebată
de mintea unui om, ci în centrul ei
tronează persoana vie n lui Iisus
¢ pof- Hristos. De accea dogmatica orto-
doxă & tot ce poate fi mai viu. Faţă
de orice sistem filosofic ca e incom-
sau parabil mai vie. Orice sistem filosofie
cuprinde o serie do reflexiuni, mai
mult sau mai puţin aride, lipsite do
puterea verificatoare a relaţiei per
lia

REVISTA FUNDATIILOR
708
gonale. Ce poate oferi un sistem do
idei, caro îl lasă po om avizat la el
însuşi, pentru mântuirea omului?
Absolut nimic. Sistemul acela nu
aduce niciun ajutor din afară cului
propriu, care să-l ajute, să-i potentezo
puterile, să-l încurajeze în strădaniile
lui pentru mântuirea proprio şi mai
ales să-i dea o siguranţă despro posi-
bilitatea ci. Sistemul do idei nu pune
po om în legătură cu o realitate exte-
rioară, cum face creştinismul... caro
îmi dă ceva în plus peste ceca co pot
să-mi dau cus... p. 185.
Jar prin restaurarea omului, adusă
de lisus Hristos, autorul arată că
«omul devine prin Iisus Hristos fiu
al lui Dumnezeu şi semen al lui Iisus
Hristos-Dumnezeu. E cea mai înaltă
UN
demnitate şi staro la caro e ridicat... »
“(p.8t .Şi aga rând pe rând, în legătură
ou Persoana gi Opera Domnului nostru
Iisus Iristos, autorul tratează în chip
magistral do multe ori, nenumăratele
AL
problemo do o însemnătate capitală
pentru viaţa noastră. Astfel. despre
credinţă, despre jertfa Mântuitorului,
R
despro viață, moarte, dreptate gi
altele încă.
NT
Cu acest autor şi tu, cetitorule,
pătrunzi în adâncimile de înţelepciune
alo doctrinei ortodoxe, în care e lu-
CE
mină, o adevăr şi mântuire. Cetind
această carte te simţi mai aproapo
do tainele credinţei, mai aproape do
Taina Dumnezeirei; te vezi mic
plin de picate, dar totodată gi mare
I/
gi cu potenţe de sfinţenie, prin dra-
gostea co n adresat-o Dumnezeu faţă
AS
do noi...
A. Frunză: Muntele Athos
UI
Faims Muntelui Athos o mare în
ochii întregii creştinătăţi. Indiferent
do confesiuni, chiar şi piginii se
BC
RY
REGALE
RA
înclină cu respect când o vorba do
acest Olimp al credinţei ortodoxe,
Pelcrini gi cercetători savanţi. ai
LIB
Apusului au făcut cunoscut întregii
lumi comorilo acestei fmpäräfii mo-
nahale: arhitectura, pictura, cultura
şi sensul adâncimilor de viaţă mistică
ale acelora care au îmbogăţit calen-
ITY
darul credinţei cu atâţia sfinţi.
Munte Athos
Munte sfânt,
RS
Rai ingeresc
pământ,
Mântuirea fraţilor
Odihna monahilor
Grădina florilor
IVE
Crâng privighetorilor.
Domnul Frunză, în cartea acum
tipărită despre Muntele Athos,— cdi-
tura Casei Scoalelor— ne înfăţişează
memoriile despre o călătorie co a
făcut-o acolo, tocmai în vara anului
1909. Dar în bogatele pagini ale ace-
gtei scrieri nu vei vedea înfăţişându-so
în chip documentar ceva din ceea co
constitue cterna faimă a acestei Gră-
dini a Maic i Domnului, Domnia sa
nu s'a dus acolo nici ca savant cer-
ectitor, nici ca teolog, ci ca un pelerin,
în chip firese departe de a intui sensul
vieţii călugărești, De aceea autorul
n urmărit să înfăţişeze, chiar cu talent
de literat, ceca co a fost mai aproape
de fiinţa sa, și anume omenescul.
Pentru aceasta a căutat pe cât posibil
şi să vină în legătură cu toţi cei dela
periferia vieţii călugăreşti. care Ro
luptau încă si miture această 7pură
de pitimi. Și aceasta o vedem înfă-
țişată do multe ori chiar dramatic
de autor, cum e cazul acelui călugăr
rus edo o frumuxefo unică: cap do
Hristos, cu barba lui Zeus Olimpianul »
(p. 200).
Ca un merit deosebit n autorului
o rivna do a cerceta mai po toți

NOTE
Românii din acest munte, gi mai ales
po Basarabeni. Pentru aceasta a cer-
cetat po schivnicii do prin colibele
si peșterile Athosului, căci Românii
mai ales excelează prin această viață
de trăire pustnicească do sihastrii.
Figura părintelui Serafim românul
şi a părintelui Pantelimon precum gi
a altora, o minunat zugrăvită. Iată-l
pe părintele Serafim: «O umbră do om
ca, do şasezeci de ani, înalt, uscat, cu
câtova fire do păr roșcat în loc do
barbă, cu privirea pierdută în spaţiu,
cu zâmbetul omului bucuros de musa-
firi, dar fără a so uita la noi, ci tot
în spaţiu... 2 (p. 71).
Dar po părintele Pantelimon, din
miricinisurilo Kirogalei în ce tablou
VE
viu mi-l înfăţişează! (vezi p. 81—S2).
Si aşa pe mulţi alţii a cunoscut dintre
călugării români din pustietăţilo Atho-
NI
sului, stând do vorbă apoi gi cu alţi
monahi străini, căci acolo «limba co-
muni, dacă nu predominantă, o cea
LU
moldovenească, mai bino zis cea basa-
rabeană » (p. 109).
De asemenea ţinem să menţionăm
şi descrierea pe care o face mai pe
RA
larg şi agezirilor mănăstirești româ-
neşti din Sf. Munte, ca Provata şi mai
ales Prodromul. Pomeneste şi aici,
NT
ca si la Sf. Pantelimon la Ruși, de
slujbele do noapte, care începând dela
miezul nopţii, ţin paisprezece ceasuri !..
«Oboseali? Călugării nu ştiu cei
CE
oboseala, Din contra, în ochii unora
dintre ci se observă expresia unci
fnsufletiri, unei bucurii, pe care vor
fi simţit-o numai apostolii, când au
I/
aflat despro învierea lui Hristos. Po
feţelo cântăreților se vedea hotărîrea
IAS
de a sta, de a înăbuși cu vocea,
zgomotul do afară al valurilor, do a
cânta nu Lit ceasuri, ci o veșnicie... >
(p. 134). Iar în încheiere scrie: « Ni-
cäicri, poate, n'a fost rugat Dum-
U
BC
Y
7c9
AR
nezeu pentru fericirea cerească a
noastră, a tuturor, ca la Prodrom,
după cum nicăieri nu s'au ridicat
rusi pentru o Jomânio mare gi co-
IBR
lelalte... e (p. 137).
Aceasta e cartea d-lui A. Frunză
cu cfemerul şi eternul ci, memoria-
listică de călătorie, co poate fi do
YL
folos pentru acel ce vrea să cunoască
mai apoi alte lucrări mai documentate
şi chiar Sf. Munte Athos— unde nu o
«nimic pământesc! Sus cerul— iar
IT
jos tot un fel de cer!» (p. 71).
RS
Augustin Z. N. Pop : Glosări la
opera Mitropolitului Dosoftei,
Cernăuţi, 1911, 43 pagini
Precum spune şi autorul în « Che-
nar», în această carte so cuprind
« adăogiri sau lămuriri largi la datele
do până acum alo istoriografiei lite-
rare... fără niciun romantism di-
dactic, dând osârdici Mitropo'itului
Dosoftei— numai ccea ce este propriu
împlinirilor 2.
După co în primul capitol înfăţi-
şează în chip destul de documentat
Psalmi si psalliri versificate în Europa,
în capitolul următor arată că Psaltirea
în versuri a Mitropolitului Dosoftei
(1673) « n'a fost întocmită dintr’o neco-
sitate rituală reformatoare, flagrantă,
ci din zel poctic..Esto din întâin ci
intentiuno şi până la finitul tiparului
o carte do poezie, porniti din pers] cc-
tive lirice, în afara bisericii 2 (p. 27).
La care, ca o ultimă dovadă, d. Augus-
tin Pop aduce si « imposibilitatea do
cântat a Psaltirii în versuri la strană
po modulafiile psaltichici răsăritene 2
(p. 29). Do aceca autorul priveşte
la ca ca la « cea dintâi carte de poezie
moldovenească à.

710 REVISTA
O altă contribuţie remarcabilă a
d-lui Pop e aceea că înlătură, po
bazi de texte comparative, părerea
unora că Dosoftei ar fi numai un
traducător al lui Kochanowschi. Ori
din raportarea critică pe care
face autorul de faţă, se pot vedea
« diferențieri metrice dintre cele mai
insemnate, care pot ridica însăşi pro-
blema exclusivei dependent:
anula > (p. 31). Da aceea, pe baza înfă-
tisirii paralele a celor mai artistici
psalmi, din care se pot vedea
sebirile cantităţii metrice»,
se indoeste că singură versiunea lui
Kochanowsckia putut fi model pentru
Dosoftei.
Și în sfârşit, în un ultim capitol, cu
aceeaşi competentä ştiinţifică, d. Pop
arată Grecismul Mitropolitului Do-
softei, din care so poate vedea că el
e şi reprezentantul tipic al îndreptării
si cătro alte izvoare decât cele sla-
vone. Din acest punct de vedere, se
AL
poate vedea cum cârmuitorii înţelepţi
ai Bisericii noastre au folosit tot ce
so putea, pentru a îmbogăţi zestrea
sufletească a neamului cu bunurile
R
celei mai strălucite ale bogatei cul-
NT
turi omeneşti.
Preotul I. Irimia: Miütropolilul
Petru Movilă, 14 p. Chişinău
CE
Cu prilejul împiinirii a 200 de ani
dela ţinerea sinodului dela Iași
(1612—1613), s'a scris mult și s'a
I/
gi vorbit despre acest sinod, precum
gi de persoanele marcante în legătură
AS
cu acest sobor: Vasile Lupu, Varlaam,
dar cu deosebire de Petru Movilă.
La aceasta din urmă Ba avut în
vedere şi märvafr operă de
UI
buţie po care a adus-o pentru propă-
girea vieţii spirituale n poporului rus,
a care bine adaogă Părintele Irimia
BC
RY
FUNDATIILOR REGALE
RA
că totuşi, «cu toate faccrile de bine
din partea Românilor, poporul rus a
ţinut să răspundă cu nerecunostinta
LIB
si räsluirens (p. 4).
"Acest ierarh do nobilă origină ro-
ne-o mână, « ajuns Mitropolit al Kicwului,
înființează şcoli, tipografii, frăţii,
zideşte biserici, mănăstiri, spitale,
ITY
cte.... Organizează clerul... încu-
sau rajează po cei muncitori, sprijină
scrisul, coordonează munca celor mai
mici, munceşte el însuși cu mult folos,
RS
« deo- dând un aspect dinamice cparhici
autorul sale » (p. 5). Si după ce insiruo tipă-
riturile acestui ierarh, cunoscute până
acuma nouă toturor, Părintele I.
IVE
. Irimia le sporeşte numărul lor cu una
neştiută de cercetătorii moderni, gi
anumo cu Franghelia învățătoare sau
« Cazania » Patriarhului Calist al Con-
UN
stantinopolului, tradusă si tipărită de
Mitropolitul Petru Movilă în 1637,
în tipografia Lavrei Pecersca din
Kiew, Această cazanie are 595 pagini,
două precuvântări si 38 de clișee.
Părintele I. Irimia, fericitul desco-
peritor al acestei noi lucrări, face o
analiză mai amănunţită în cele ce
urmează, cu un rar simţ critic. Dea-
semenca adaogi lucrării do faţă și
patru clisce luato din traducerea nco-
bositului ierarh moldovean Petru Mo-
vilă. Si pe aceste clisce de o rară fru-
muacţă Je înfățișează cu o pricepută
analiză.
-
Preotul Florea Mureseanu: In- .
(ăia carle de învă[ălură pentru
tinerelul roman de lege räsd-
rileană şi pentru lot Romdnul
iubitor de Hrislos, Cluj, 1943,
contri- 236 pu,
Această carte ce cuprinde ¢ pir-
tile de căpetenie din istoria Bisericii
Universale şi nationales, a apărut

NOTE
la Cluj prin osârdia vrednicului epis-
cop Nicolae Colan. Prin felul cum se
înfățișează. ca poate fi do folos elevilor
de şcoală şi întregului tineret. Dar
precum ne spuno și titlul, ca e de folos
si pentru «tot Românul iubitor de
Hristos ».
Tata că şi de data aceasta, la vre-
muri grele pentru Românii noștri din
nordul Ardealului, Biserica a ajuns
să fic suprema lor mângâiere și
ocrotitoare a sufletului românesc. Și
aga în această carte vedem cum au-
torul descrie în chip luminat gloriilo
credinţei ortodoxe împletite cu acele
ale istorici întregului neam românesc.
Ds aceea acuma, când pentru unii
VE
din Românii noştri patria e întipărită
în chip real numai în suflete, apoi
Biserica vino să cultive cu dragoste
de mamă acest ctern care nu poate
NI
fi biruit do nimic în lume, ci cel mult
înfrânt pentru un timp...
LU
Iată pentru co merită cuvânt de
laudă autorul care a ştiut să zugră-
vească prin scris această icoană ves-
nică a gloriilor ortodoxe și naţionale,
RA
co revarsä lumini eterne peste do-
rurile sfinte ale obiditului nostru
popor din nordul Ardealului. . .
NT
REVISTE
Păstorul Tutovei, revistă lunară,
a Asociaţiei Preojilor din jud.
CE
Tulova, Anul VI, Nr. 5—6,
1943
O bună revistă bisericească din
Moldova, poate cea mai bună, acum,
I/
e Păstorul T'utovei. Totdeauna cu un
cuprins bogat şi variat, nu numai cu
IAS
probleme teologice şi strict bisericeşti.
Acesta putem spuno că o si meritul
acestei revisto: a ştiut să imbrifigeze
aproape întregul câmp do spirituali-
tato al regiunii. Lângă articolele de
U
BC
Y
711
AR
teologie mai generală, iar câteodată
de o adâncă specialitate, vei găsi
scrioase contribuţii istorice, filologice,
IBR
chiar geografice, dar mai ales lite-
rare.
Numărul omazial închinat poctu-
lui G. Tutoveanu e cea mai bună
mărturie de caracterul enciclopedic
YL
al acestei reviste. Ponte veţi zice că
nu arc culoare? Ea îi revine prin
aceca că totdeauna înmănunchează
IT
numai problemele moldoveneşti, scrise
de moldoveni şi îndeosebi de tuto-
veni.
RS
Tata, în ultimul număr din anul a-
cesta, găsim în Păstorul Tutovei cu-
vântul de bun îndemna către toţi preo-
ţii,al P. S. Episcop Grigorie al Ilu-
gilor, «do a căuta să so ridice la vir-
tutilo cereşti... cu care am izbândit
si vom izbindi»s...
Tar in articolul ¢ Civilizaţia bărba-
tului», al Arhimandritului I. Seri-
ban, so oglindeste cu multi dreptate
faptul că « Deşi femeia a avut şi are
o lungă desfăşurare a muncii în slu-
jirea credinţei, totuşi nu este pomenită
ca atare. Uitaţi-vă la multele cronici
femenine alo ziarelor noastre și veţi
vedea că nu găsiţi pe femeie povestită
din această lature»...
Asa aratä cum €răposatei Regina
Elisabeta nu-i-a scăpat osteneala cre-
ştincască n Baronesci Hilda Dei-
chmann din vremen.ei: a luat cuno-
ştinţă cu drag do scrisul ci pentru
prețuirea si răspândirea Bibliei. Și
aşa de mult i-a plăcut scriere ace
stein « Din înălţimi luminoase », În-
cât sa apucat a o da dn englezeşte
în nemţeşte 2... La fel şi de Doamna
de la Ferronnays, vestita autoaro a
unci cărţi premiată do Academia
Franceză, gi trecută do 60 do cdifiuni,
cartea cu numeo Povestea unei su-
rori (Le Récit d'une socur)... iar
 RY
712 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
astăzi ne uităm cu drag la noi, când al Olteniei, «nu s'a tipărit in Ţară
vedem munca femeii räsärind fru- la noi», Sica « vrea să fic o puternică
mos sub mantia Crucii Albastre»... afirmare pe tărâm bisericesc, ocolind

LIB
Despre Octavian Goga, cu prilejul deci superficialul şi consumul publi-
împlinirii a 5 ani dela moartea lui, cafiilor. Ea trebue să aibă un cuprins
scrie un substanţial articol Pr. I. academic, slujită fiind de distinse
Vrânceanu. După care urmează poc- personalităţi ale vieţii noastre cultu-
zia Dianci Leandru, ¢Scrisoare », rale si religioase 9...

ITY
din Sanatoriul Acigea, de o robustă Jar d. T. G. Bulat, în cuvânt lă-
tărie sufletească în suferinţă: muritor, arată că « Revista va avea
Tinereţea izolată, ţintuită 'n ghipsuri, ca program, în afară de studii de
Vrea să-și facă din speranță, leagăn specialitate, ţinerea, în curent a citi-

RS
pentru visuri, torilor cu lucrările istorice mai im-
Cu tărie să-și impună dulcea resemnare
portante din lumea creştină univer-
Iar în cuget să găsească, forţa do
uitare 9. sală, indiferent de confesiune; şi în
acelaș timp, ca va trata chestiuni
IVE
Do asemenea pline de interes sunt
din domeniul istorici bisericeşti na-
cele scrise de Pr. Gr. A. Dimitriu,
fionale, în care mai este mult de
directorul revistei, « Pentru apărarea
si întărirea ortodoxici românești»;
spus...
Noi, cetitorii, ţinem să mărturi-
UN

« Dumnezeu, Omul si Biserica de

sim cu bucurie că acest prim număr
Pr. A. C. Cosma; Poezia, «Rondel pen-
o la înălţimea bunelor așteptări: ar-
tru un Epitaf» de George Nedelea ; si
ticole bine documentate gi variate.
substantialul articol «Un vechi ţinut
Astfel avem următoarele: T. G. Bu-
mănăstiresc: Baias de d, Aurel Georgo
AL

lat: Eusebiu episcop de Cesarcea,

Stino; de asemenca si cele scrise de
istorie al Bisericii primare; Teodor
Preotul C. Luntrariu despre ideia re-
M. Popescu: Confesionalism gi obicc-
ligioasă în revista Gândirea; în-
R

tivitate în Istoria Biscricească ; Mare

sfârsit ţinem să distingem şi aleasa
cel Romanescu: Odoarcle noastre
contribuţie a Prof. G. D. Nestian
NT

bisericeşti, (însoţite de interesante

cu articolul despro «Credinţa în
planse}; Pr. C. Bobulescu: Pocrovul;
Dumnezeu e ca şi al d. I. C. Anto-
novici cu îndemnul de a « Sămăna
Prof. Gh. Cotosman: Vechimea orga-
niziţici national bisericeşti la Ro-
CE

şi p> piaträs. Dar iată abia acuma

mânii bănăţeni; Pr. I. Popescu Ci-
vino rândul ră pomenese, mai la
lieni: O catagrafie a Episcopici Räm-
urmă, si de poezia «Vrăjita siinfo-
nicului; T. G, Bulat: Bibliografia stu-
nic sa lui G. ‘Tutoveanu,
diilor do Istorie Bisericească (Revista
I/

Biserica Ortodoxă Pomână 1874—

Revista de istorie bisericească, 1914).
publicaţie trimestrială, Direc-
AS

Apoi diferite dări de scamă,

for T. G. Bulut, profesor uni- Cu bucurie vom înfățișa cuprinsul
versitar, Tipografia Milropo- critic al altor numere,
liei Ollenici, Craiova
UI

Protosinghelul Vasile Vasilache

O altfel de revistă, numai de isto=
rie bisericească, aşa precum bine
spune mecenatul ei, I. P. 8. Nifon
BC

NOTE
PLASTICĂ
fon Gr. Popovici
Desenele pe care Ion Gr, Popoivei
le-a prezentat nu de mult la Dalles,
sunt fără îndoială semnul unci disci-
pline stilistice către care a tins si la
care a ajuns acest sculptor deplin
încadrat între concepţie şi realizare,
Spre a nu se deduce greșit conclu-
„ziile ierathizarii sale, desenele expuse
IT
de Ion Gr. Popovici nu trebuese
atribuite unci etape, unei faze mar-
RS
ginale caro să delimiteze continui-
tatea — permanenti—a_ creaţiei
sale. Dar ar fi greşală şi mai maro
dacă sar crede că tot ceca ce a în-
VE
făţişat— chiar când a vrut să pară
definitiv si deplin realizat— a avut
un rost demonstrativ altul decât do
NI
limpezire exterioară si de înregi-
strare — în pozitiv— a simetrici din-
tre sculptură şi desen, dar de sculp-
LU
tura şi desenul frământat de ¢ner-
vul > său.
Este firesc să se unduiască în
linia de desen a lui Jon Gr. Popovici
RA
conture sculpturale în funcţie de
simţul volumului, pe care îl aro mercu
prezent în structura materici, mode-
lată gi desăvârșită în noi forme
NT
umane, Nu poate exista nicio con-
tradictie în faptul că sau Popovici nu
încearcă o disciplinare a desenului
CE
(chiar dacă o vrea cu atâta ardoare)
pentru pictură sau pentru o pură
narare lincară (ca gravor)— tentatie
la care rezistă prin temperamentul
I/
impulsiv şi superb, dar onest. Ordo-
narea pe care o încearcă voluntar îl
IAS
duce orbesto la sculptură, ca la o
regăsie a originii propriilor salo
-teme plastice, înprospătându-i veg-
mintele aceluiaşi constant aspect.
De altfel desenul său indică propor-
U
tiile stilistice care converg cătro o
BC
Y
713
AR
armonie a volumului proectat po
spaţiu, înlânţuit de atmosferă, do
aer, de mișcare,
IBR
de svâcnet si de
fluiditate materială,
Linia sa precisă, dar cu multiple
jocuri vizuale, este armonizata pen-
tru ca să soluţioneze, in ansamblu,
YL
un proces sculptural spontan (care
în fond prinde foarte lent înfăţişare
definitivă), un echilibru de suprafeţe
de largi sarje si de variate radiatiuni.
De accea în desenul său totul pare
că urcă, pare că tinde să evadeze
prin capilare, inmlidiind siluetele,
înfiorându-le, dându-le asemănare
ireală, svâencte senzuale si mătă-
soasă frăgezime carnalä,
Toată expoziţia a fost străbătută
de astfel de certitudini, care au făcut
ca gândul vizitatorului să rămână
adesea (dacă nu totdeauna) la sculp-
tura sa majoră, strivind în ochi
imaginea desenelor pentru o şi mai
deplină unitate a crcatici sale vii.
toare.
I. Țuculescu
Aşa cum s'a putut vedea Tucu-
lescu la expoziţia din sălile Atc-
neului, cra uşor de prevăzut. Spee-
trul dens al colorii, acustica intensă
a tonurilor, pojarul febrei interioare,
au fost semnele timpurii ale des-
lănţuirii sale supra umane— dincolo
do gând si de faptă, dincolo de
accesibil, de funcţie cerebrală sau
instinctuală, dincolo de ce putea fi
plauzibil.
Pironit peste rugurile sacrificiului
său, Țuculescu este un anormal te-
ribil— dar pentru el o cosmică li-
nişte: împerecheri brutale de colori
crude, glaciale sau fierbinţi, caver-
noase, ancvoic ingiduite de oameni,
tenebre respingitoare, tari si hâde,
 RY
714 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Si totuşi aceste acorduri de metale nici ceca ce a pictat sau sculptat dela
diverse, ruginite, goale, strâmbe, ti- seva pământului caro a urcat în el
nichele scârțâind pe maidane, scrân- prima şi cea mai grea conditiune de

LIB
cind în vânt, au în cle orchestra- viata— lupta.
fiunca liniştei si îndurerării, a crun- E un destin transilvan resfrânt în
tului nesomn luceafăriu. destinul oamenilor, al fetelor aspre
Dacă “Țuculescu a renunţat cu gi al transfigurării istorice,
febra deplinei sale conştiinţe la e te In tot ceca ce frământă Vlasiu e

ITY
roare », nu face nimic. Nu se simte. un ritm interior, de sbucnet, de remi-
(Pictura se face si cu trei colori, niscenţă eroică si de legendă. Pentru
obţinând infinite variante!). In mo- aceasta consimțământul său de ade-
mentul în care Țuculescu isi va retino renfä la artă este condiţionat, strict

RS
clocotul şi năvala entuziasmului din condiţionat de perspectivele sale vi-
el, în momentul acela se va präbusi zionare,
iremediabil, Asa cum cste, Tucu-
Vânăloru
IVE
lescu aparţine voinţei lui, tenacitatii
lui, flucrescentei lui organice. Și la In organizarea colorii ca efect,ca
niciun îndemn, ignorând orice panică stabilitate, ca valoare pură, Vână-
şi risc, mai de vreme sau mai târziu toru este de sigur atât de maturizat
_ va oferi jertfa altor « curiozităţi», şi do deplin experimentat încât se
UN

căci «anormal» cum este, nu se va poate spune că nu mai poate fi de-

simţi bine decât între croncănitul păşit si că abia cu greu poato fi
negru al corbilor si între putrezeala egalat, (De observat că în pictura
crugului cu care mortul se împân- noastră tânără bântue uniformi-
AL

zeste, frumos, zguduitor de frumos zarea, şablonarea împrumutului dela

— ca rana. unul la altul).
Am vrea să spunem mai mult Ceca ce a adus nou în sezonul
R

despre. el, dar ne reținem — hulita acesta Vânătoru, este consistenţa

sau prea înpăduita sa pictură îi sunt gamelor, strălucitoarea Jor scântecre
NT

propriul, cuvenitul său omagiu. și o mai activă îndrăzneală în a

ataca rezervele inepuizabile ale calită-
Jon Vlasiu tilor sale unice. Si cu cât atacă direct
iccent, la Dalles, Ion Vlasiu a si cu nerv paleta, cu atât arată că
CE

expus lucrările sale eelecționate in grase substanțe pot străbate din ce

mai multe alte prezentări anterioare in ce mai activ luminozitatea cro-
cu scopul, probabil, de a însăila un matică a pânzelor sale (ca în peisaj).
jurnal de atelier destul de necesar si
I/

pentru cei care cunose mai puţin

Magdalena Rädulescu
aspirafiunile sale. Magdalena Radulescu a părăsit, cu
lirismul iniţial al picturii sale, poate
AS

Aci trebue recunoscută apriga do-

rinţă a lui Jon Vlasiu: de a revedea cea mai potrivită cale a ascensiunii
continuu un moment istoric asimilat sale. Ne mulţumim să spunem deo-
in toate trunchiurile si în toate camdată că face prea wari conce-
UI

pietrele, siuni acordând atâta importanţă por-

tretelor mondene, zaharoase si uşor
Ca orice ardelean, Ion Vlasiu nu
cochete ete... Ioan I. Mirea
putea să sustragă nici coca ce a scris,
BC

DREPT
80 de ani dela înființarea Inal-
lei Curfi de Casaţie
Cuvântarea rostită de către d,
Prim-Pregedinte Dimitrie Q, Lupu în
şedinţa solemnă de deschiderea anu-
lui judecătoresc, la 15 Septemvrie
19-42, este publicata in revista Dreplul
(Anul 70, 1942). Ea se referă la un
eveniment de mare importanţă in
viaţa juridică româncască: aniver-
sarea a 80 de ani dela înfiinţarea,
Inaltei Curți de Casaţie si Justiţie,
D. Prim-Preşedinte Lupu exami-
nează pe larg, în cuvântarea d-sale,
împrejurările istorice care au impus
odinioară fara noastră atenţiei mari=
lor puteri şi le-au determinat pe ace-
stea de a da Principatelor Române
o organizaţie de sine stătătoare, spre
a le opune tendinţelor de expansiune,
spre mările deschise, ale imperialis-
mului rusesc, Conventiunea dela Paris,
din 19 August 1858, consfinteste —
în « articole (art. 35-41)— principiile
RA
de organizare a justiţiei noastre pe
bazo civilizate, cu excluderea inter-
venfici Puterii Executive şi sub con-
NT
trolul Inaltei Curți de Justiţie gi de
Casaţie, care ia astfel fiinţă, după
exemplul Curţii înfiinţate în Franţa
Ja 1790 si care dăduso acolo atât de
CE
bune rezultate,
La 12 Ianuarie ISA, Alexandru
Ion Cuza sancţionează şi promulgă
Legea pentru înfiinţarea Curţii
I/
Casaţie si Justiţie, alcătuită de Comi-
sia Centrală din Focşani şi votată de
IAS
ambele Adunări. La 11 Yebruarie
1862, prin Inalt Decret Domnesc,
suut numiţi membrii Curţii. In fine,
la 18/23 Martie 1862, înalții magi-
strati depun jurământul la Palatul
U
Domnesc, în fata Domnului gi în
BC
Y
NOTE
AR
715
acceaşi zi se fine si prima ședință a
Curţii de Casaţie,
IBR
D. Prim-Președinte Lupu omagiază
memoria lui Vasile Sturza, cel dintă,
Prim-Preşedinte, si face clogiul cclor-
lalţi înalţi magistrați cari i-au urmat,
Apoi examinează diferitele modificări
YL
aduse legii organice a Inaltci Curți,
pentru a termina arătând rolul
pe
care această înaltă instanţă l-a avut
IT
în evoluţia, dreptului românesc; si
anume, spune d-sa, cea a fixat si
fixcază, fără încetare, înţelesul ade-
RS
vărat al legii, sfărâmând tot ce nu
corespunde adevăratei ci aplicatiuni,
Prin aceasta, in afară de controlul
VE
ce-l exercită asupra activităţii tuturor
instanţelor judecătoreşti, ca reali-
zează unitatea legii pe tot cuprinsul
țării, unitate atât de necesară uni-
NI
täfii politice a Statului», şi sin al
doilea loc, ca a umplut şi umplo
LU
lacunele legii şi face faţă insuficien-
felor ci, păstrând prin accasta uni-
tatea legii, in cazurile în care ca ar fi
în cel mai mare pericol de a fi pier-
dută o.
Radu Voiculescu
MEDICINĂ
Oligoelemente
Din cele 92 elemente cunoscute si
clasificate în tabloul lui Mendelejeff
numai 11 dintro cle(6 metaloizi, 4
metale şi hidrogenul) sunt utilizate
de de regnul animal şi vegetal ca prin-
cipal material de construcţie.
Combinaţiunile acestor elemente
formează 99,95% din greutatea to-
tală a corpului animalelor şi plantelor
şi multă vremo s'a crezut că aceste
elemente denumite « plastice sunt
suficiente desvoltării sistemelor vii,
Cantități mici din alte 18 elemente,

716 REVISTA FUNDATIILOR
găsite sporadic prezente în diferite
ţesuturi, erau socotite ca impurități.
O serie întreagă de fapte, survenite
în ultima vreme si verificate experi-
mental, au dovedit însă că felul acesta
de a vedea nu cra tocmai justificat,
S'a constatat astfel că lacaza, fer-
mentul arborelui de lac din Japonia,
nu este activă decât în prezenţa
micilor cantităţi de mangan pe caro
in mod normal lo conţine. Cantitatea
de mangan necesară pentru ca ac-
fiunea fermentativă a lacazei să 80
manifeste este foarte mică — 1/
2530.000.000 gr. de mangan solubizat—
dar esto absolut necesară producerii
fenomenului. S'a observat de asemeni
că urmo de săruri de mangan, intro-
duse în mediile pe care se cultivă
Aspergillus niger, conduc la o des-
voltare mult mai bogată şi mai rapidă
a ciupercii.
Un alt metal a cărui prezenţă în
corpul animal nu este încă justificată,
AL
din punct de vedere biochimic este
zincul. Se găseşte în cantităţi extrem
de mici în corpul animal, iar expe-
rientele întreprinso au ajuns la con-
R
cluzia că el este necesar si indispen-
NT
sabil vicţii animale, Experimentan-
du-se po două loturi de șoareci supuse
unui aceluiaşi regim alimentar,
singura deosebire că din hrana unuia
CE
din loturi lipsea cu desăvârşire zincul,
s'a constatat că goarecii hrăniţi fără
zine au murit după 16 zile, pe când
ceilalţi au trăit Gt zile în medie.
I/
Nu se cunoaşte încă rolul pe caro îl
joacă zincul în desfăşurarea procc-
AS
selor vitale, se pare însă că atât vi-
taminele cât si hormonii nu îşi pot
desvolta acţiunea lor fără prezenţa
urmelor de zinc.
UI
Astăzi sunt numeroase dovezi care
ne arată că şi alte elemente ca nichelul,
cuprul, staniu, arsenul, borul, cte.
BC
RY
REGALE
RA
prezente sub formă de urme în corpul
animal si denumite generice ¢ oligo-
clementes, deţin un important ro}
LIB
catalitic în desfăşurarea proceselor
metabolice.
Un fapt interesant, care a atras
atenţia asupra importanţei acestor
clemente «catalitice » pentru orga-
ITY
nismul animal, s'a petrecut acum
vreo 3 decenii în Noua Zelandă. In
anumite regiuni din accastă insulă,
turmele de oi erau decimate de o boală
RS
curioasă, care nu prezenta un ca-
racter contagios, ci semăna mai mult
cu o gravă formă de anemic. Boala
se aciuiase mai cu scamă în fermele
IVE
cele mai bine întreţinute si ameninţa
cu un adevărat dezastru pe crescă-
torii do oi. O comisie ştiinţifică caro
a lucrat mai mulţi ani în acele locuri
UN
a constatat după meticuloaso cerce-
tări un fapt interesant: solul şi apele
din regiunile atinso do această boală,
nu confincau în compoziţia lor, nicio
urmă de cobalt. Plecându-se dela
această constatare, a fost deajuns să
so adaoge urme de săruri de cobalt
fn hrana oilor— aproximativ un mili-
gram pe cap do oaie pe zi— pentru
ca boala să dispară complet din acea
regiune.
cu Până astăzi nu cunoaştem cu pre-
cizie modul în care aceste oligocle=
mente intervin în procesele vitale.
Pentru a incheia însă accastă notă
vom reproduce o imagine, datorită
lui Gabriel Bertrand cercetătorul ne-
obosit al acestor probleme:
«Din punct de vedere chimic, un
organism vegetal sau animal aparo
ca o organizaţie oligarhică, fn caro
o mulţime imensă do atomi plastici
sunt guvernafi do o minoritate do
atomi catalitici e.
(Bibl. Sixième conscil do chimic
Solvai, Bruxelles 1937),
I, Zugrävescu
 Y
NOTE

AR
717
BIOLOGIE alcătuiese corpusculii nucleari numiţi
gene, și care, după Morgan, sunt

IBR
Sulstralul material al vieţii deţinătorii şi transmifätorii carac-
terelor care se mostenese dela celulă
Accastă problemă a pre ocupat la celulă şi dela individ la individ,
adesea minţile filosofilor si ale multor Cu ajutorul unor agenţi, cum ar fi

oameni de ştiinţă si, în cursul vre-
milor, după cum era si firesc, variate
gi numeroase au fost concepţiile în
această privinţă. Progresul cerce-
YL
8. ex. fermentul pepsina, moleculele
enorme de nucleoproteide se despică
în molecule mai simple, pe deoparte
de proteido, iar pe de altă parte do

IT
tărilor ştiinţifice, dacă n'a izbutit nucleine, Nucleinele, la rândul lor,
încă să lămurească pe deplin acest prin alţi agenţi (ex. fermentul trip-
mister, în orice caz a contribuit mult

RS
sina) se despică în alte molecule do
la spulberaren unor ipoteze, care proteide şi do acizi nucleinici,
crau pe cât de îndrăzneţe, pe atât Acizii nucleinici au o structură
de false si de păgubitoare. chimică relativ simplă si alcătuiesc
VE
Un real progres în acest domeniu ceea co se chiamă un grup prostetic,
l-au marcat, în ultimul timp, în deci un grup micromolecular, care
dcosebi cercetările îndreptate asupra manifestă o anumită activitate bio-
unor substante do cea mai mare logică prin conjunctiunea cu un grup
NI

importanţă pentru viaţă, și anume macromolecular proteic,

nucleoproteidele, Nuclcoprotcidele se pun în evi-
LU

Co sunt aceste substanţe? Inainte denfä, in mod obicinuit, prin reac-

de a răspunde la această întrebare, fiuni caracteristice acizilor nuclenici
reamintim că o fiinţă superioară si, până acum de curând, se credea
(animal sau vegetal) este alcătuită că: pentru nucleii celulelor veactale
RA

dintr'un număr incalculabil do ce- avem un anumit acid nucleic (ac.

lule, că aceasta este în realitate o zymonucleic) iar pentru nucleii celu-
asociaţie de astfel de elemente, care, lelor animale un altul (ac. timonu-
în anumite privinţe, sunt cchiva- cleie). Azi această distinctiune nu
NT

lente cu fiinţele inferioare unicelu- mai este valabilă, deoarece, pe de o

Jare. Dar acestea, la rândul lor, sunt parte s'a stabilit că, în afară de cci
alcătuite dintrun corp celular si doi acizi amintiţi mai sus, mai
CE

dintr'un nucleu: cel dintâi fiind for- există un număr oarecare ge acizi
mat dintr'un complex fizico-chimic, nuelcici, socotiți deocamdată ca abe-
numit protoplasmă, iar cel din urmă ranfi (5. ex. ac. tuberculinic), iar pe
fiind constituit, în cea mai maro de altă parte sa constatat că cei
parte, din nişte substanţe, numite doi acizi se găsesc simultan, atât în
I/

nucleoproteide eau proteide nucleare celule vegetale cât si în cele animale.

(adăugăm însă că acest fel de sub- Totuşi există o distinctiune, însă
IAS

stanfe so pot găsi, după cum vom aceasta constă în faptul că ac,
vedea, şi în protoplasmä), Acum zymonucleic se găseste în proloplusma
socotim că putem răspunde la intre- celulară, în citoplasmă, iar ac, timo-
barea de mai înainte. nucleic în nuclei. Acest lucru a fost
Schematic, nucleoproteidele sunt stabilit mai întâi pentru celulele
U

nişte substanţe albuminoide, care drojdici de bere.

BC

718 REVISTA
cosebirea de structură între aceşti
doi ac. nucleici nu este prea mare,
căci, pe când ac. zymonucleie este
format din riboză si uracil, ac. ti-
monucleie este alcătuit din ribode-
sosă si metiluracil (sau timină), însă
importanţa biologică a acestor deo-
sebiri este considerabilă.
In adevăr, din cele ce sc cunose
până acum, ac. ribodesosnucleic sau
timonucleic fiind componentul activ
al nucleoproteidelor nucleare, el con-
tribue de sigur la acele neînchipuit
de subtile modificări biochimice pe
care le determină acţiunile
tice, care aduc după sine mutațiile
biologice,— pe când acidului riboso-
nucleic sau zymonucleic îi revine un
cu totul alt rol şi anume, acela de
a participa la sinteza proteinelor.
Dar această din urmă facultate este
atât de intensă încât, dacă o bac-
terie, în protoplasma căreia se gă-
reste acest factor, ar avea la dispo-
AL
ziţie un substrat alimentar cores-
punzător, în curs de 3— zile ar da
naştere la atâţia descendenţi, încât
R
massa lor ar fi epală cu aceca a
planetei noastre,
NT
Din cele arătate mai înainte, re-
zultă deocamdată că distinctiunea
cea mai importantă intre nucleo=
CE
proteide stă în conţinutul lor de acizi
nucleici, fapt care ne ingädue ză sta-
bilim natura acestora (citoplasmatica
sau nucleară). Acest fapt, în apa-
renga lipsit de importanţă, în rea-
I/
litate extrem de preţios, a dus Ja
lămurirea unor dificile probleme bio-
AS
logice.
Dintre acestea, amintim aci două:
1) acea a funcţiunii « organitelor e
UI
bactericne si, 2) acea a naturii
n « corpusculilor elementaris
asa numitelor ¢ virusuri a,
BC
RY
FUNDATIILOR REGALE
RA
In privinţa, organitelor microorga-
nismelor, opiniile de până acum
prin lipsa de argumente decisive, nu
LIB
au fost prea cl re. Se observase că
bacteriile conţin în interiorul cor-
pului lor celular unul, două, rarcori
mai multe corpuscule, asupra func-
fiunii cărora era însă grea de pro-
ITY
nunfat. Ele au fost numite «orga-
nite», Cercetările noui, după multe
si variate investigafiuni, au ajuns
să stabilească, cu multă certitudine,
RS
că: aceste organite au un conţinut
bogat (10%) în ac. ribodesosic, deci
cuan- un acid care caracterizează nucleo-
IVE
proteidele nucleare si că, prin urmare,
îndeplinesc o funcțiune nucleard,
In corpul protoplasmatie al micro-
organismelor se găseşte celălalt ac,
UN
nucleinic, aga cum wa putut demon-
stra s. ex. pentru: vibrionul holerei,
pneumococ si streptocuc.
Trecând dela microorganisme la
virusuri, întâlnim in cale câţiva
agenţi intermediari, un fel de forme
de trecere, cum ar fis, ex. Rickettsia,
un gen din care face parte si teribilul
agent al tifosului exantematic.
Virusurile nu au propriu zis o
structură celulară, ci sunt niște
simpli « corpusculi elementaris, for-
magi din mari molecule de nucleo-
protcide, atingând dimensiuni de
200—500 m. v., așa cum sunt a. ex,
acele ale virusului variulei, însă pot
tă coboare şi la molecule cu un volum
mult mai mic (10 mv), cum sunt
8. ex, acele ale virusurilor febrei
aftoase, poliomiclitei gi mozaicului
tutunului. Dar si aceşti corpus-
culi-vizus sa dovedit că, în acea
singură moleculă de nucleoproteidă
reale care îi alcătuieşte, conţin un anumit
sau a
procent (5%) de ac. ribodesosnu-
cleic, deci de ac. nucleic nuclear.

Prin urmare, aceşti corpusculi,
deşi nu au o structură celulară,
ci sunt formaţi dintr'o mare mole-
cul proteică, totuşi manifestă pro-
prietăţi vitale, comportându-so. în
anumite privinţe ca nişte fiinţe. Ei
reprezintă astfel ultima expresie a
vieţii. Aceste molecule vii, nemani-
festând proprietăţi enzimice, sunt
condamnate la un parazitism obli-
gatoriu, deci putând trăi si putän-
du-se inmulfi mem în corpul gazdei,
spre deosebire de microorganisme,
care se pot desvolta perfect si în
mediile de cultură, fiind astfel para-
zite facultative.
In rezumat,
unele cercctäri
cente din domeniul biochimiei şi al
bacteriologici au dus, pe de o parte,
Ja stabilirea unor raporturi de inru-
dire între genele nucleare, între orga
nitele microorganismelor si între cor-
pusculii elementari
(virusuri),
de altă parte, la descoperirea unei
serii de fapte caro limitează ultimul
substrat material al vieţii dincolo de
cunoscutele complexe celulare, la
RA
anumite molecule de nucleoproteide,
fapte care fără îndoială vor servi la
eşnfodarea unor noi speculaţii
NT
filosofic biologica,
NV. Santa
CE
Struclura proloplasmei
In ultimii ani, o nouă concepţie
asupra structurii fizico-chimice a pro-
toplasmei încearcă să-și facă
I/
Biologie,
După aceasta, substratul obicinuit
IAS
al vieţii nu mai este socotit ca o
simplă soluţiune coloidali de albu-
mină, ci ca fiind un coucerral
plex. In co priveste termenul do
coacervafic, acesta este de dată
U
relativ recentă. El a fost introdus
BC
Y
AR
NOTE
719
în ştiinţă de către H. R. Kruyt,
pentru denumirea unui fenomen de
IBR
disolvare relativă, pe care îl prezintă,
uncle substanţe coloide sau unele
amestecuri de coloizi,
— In ce constă în realitate acest
YL
fenomen? In câteva cuvinte, sar
putea rezuma astfel: unii dintre
coloizi, dacă sunt puși în contact cu
anumiţi solvanti, se constată că ci
IT
reclamă dela aceştia, spre a se di-
solva complet, un anumit volum,
bine definit; adăogând însă o can-
RS
titate mai mare din acelaşi solvant,
sc observă că aceasta nu mai parti-
cipă la fenomenul de disolvare, că
VE
re- soluţia limită nu se mai diluiază,
că prin urmare aceasta nu mai este
miscibilă cu excesul de solvant,
Dar acest fenomen nu sa observat
NI
niciodată la soluţiile substanţelor
cristaloide, iar pentru cele coloidale
LU
iar pe
se știa că un exces de solvant pare
să Ie ducă cel mult la floculare, care
este un fenomen cu totul deosebit
de acesta,
Un alt fapt do o importanţă incal-
culabilă, consecinţă de altfel al celui
de de mai sus, este că întrun acelaşi
solvant pot coexista, absolut inde-
pendente, mai multe concervate.
Coacervaţia este un fenomen atât
de surprinzător, încât până acum
nici nu a putut fi explicat si definit
do către o teorie generală plauzibilă.
O incereare făcută, prin 1937, de
loc în către Bungenberg van Jong si in
1938 de către Langmuir, sprijinită
pe considerafiuni ionice, a fost in-
firmată de catre cercetările mai re-
cento (Dobry, 1939), prin care s'a
com- arătat că fenomenul poate fi mani-
festat si de către unii coloizi neioni-
zafi, cum ar fis. ex. unii esteri ai
celulozei, polistyrolenul ete.
 RY
720 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

RA
Dar, pentru moment, din punct Mai adăogăm că aceste ciudate
de vedere biologie, interesează numai soluţii coacervatile, ne mai fiind sus-

faptul că această particularitate o
prezintă în deosebi biocolizii si prin
urmare si proloplasma vie. Subli-
niem acest fapt din pricină că paro
a fi de o marc importanţă. In adevăr,
LIB
ceptibile de nicio dilufie, ele sunt
practic lipsite de tensiune osmotică
şi că deci coexistenta lor în interiorul
celulei este în perfectă armonie.
Evident că cercetările do până

s'a putut constata că, imediat după
moartea celulei, protoplasma ace-
steia este susceptibilă de amestec
cu apa, în deosebi dacă membrana
ITY
acum, deşi sunt încărcate do fapte,
încă n'au izbutit să schimbe vechea
concepţie asupra structurii fizico-
chimice a protoplasmei, însă este

RS
celulară nu mai constituo un ob- sigur că aruncă asupra ci o lumină
stacol în calea e deci după înde- cu totul nouă.
plinirea fenomenului de citoliză. A. Santa
IVE
UN
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
IT YL
INCUNOSTIINTARE

RS
PENTRU COLABORATORII VE NOȘTRI

DIN OAUZA LIPSEI GENERALE DE HÂRTIE, REVISTA 8E

VEDE CU REGRET ÎN IMPOSIBILITATE DE A MAI TIPĂRI
EXTRASE DIN STUDIILE APĂRUTE ÎN SUMARUL SĂU.
NI

COLARORATORII REVISTEI SUNT RUGAŢI CA, ODATĂ

OU MANUSCRISELE TRIMISE, SĂ MENTIONEZE ADRESA
EXAOTĂ, UNDESĂ LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL ŞI, DACA
LU

ÎMPREJURĂRILE PERMIT ACEASTA, PRIMA COREOTURA.

IN CEL MULT TRE! LUNI DELA DEPUNEREA FIECĂRUI
MANUSCRIS, AUTORUL VA PRIMI RĂSPUNS DACĂ MANU-
RA

SCRISUL A FOST ACCCEPTAT SPRE PUBLIOARE.DIN MOTIVE

FINANCIARE, REDACȚIA NU ÎȘI POATE LUA OBLIGAȚIA
DE A RĂSPUNDE ȘI CELOR ALE CĂROR MANUSCRISE NU
AU FOST ACCEPTATE. -
NT

MANUSCRISELE ACCEPTATE VOR FI PUBLICATE DUPĂ

NECESITĂŢILE DE ORDIN REDACȚIONAL,
SE ÎNAPOIAZĂ,
CE

MANUSCRISELE NEPUBLIOATE NU
AUTORUL CONSIDERÂNDU-SE OBLIGAT BĂ-ŞI PĂSTREZE
COPIILE NECESARE.
I/
IAS
U
BC
 EDITURA FUN DATIEI REGALE
PENTRU LITERATURĂ ȘI ARTĂ

RY
Director: Prof. D. CARACOSTEA

RA
Anunţă apariţia următoarelor volume care se găsese în librärille din Capitală
gi din întreaga fară:
ARGHEZI TUDOR Versuri, ed, III: adiogita

LIB
BĂRBULESCU N.: Din tainele derivatelor
BENIUC M.: Poezii
BLAGA LUCIAN: Poezii, ediţie definitivă
BLAGA LUCIAN: - Trilogia cunoaşterii
BRONTE E.: La rdseruce de vânturi ed. 11
BYRD R. AMIRAL: Singur, traducere din limba engleză de fi. Brezeanu
CALDERON DELA RARCA Viața este tis trad, din limba spanioli de Al, Pupescue
Telega

Y
CALEDONIU OVIDIU: Vrdjitorul apeïor — versuri
CAMILAR EUSEBIU Cordun
CAPIDAN TH: Timbd si culturd

SIT
CAPIDAN TH.: A cedoromânii
CARACOSTEA D.: Creativitatea eminesciană
CARACOSTEA D.: Criticie, vol. I
CARACOSTEA D.: Critice vol. 1]
CARACOSTEA D.: Expresititatea limbii române
CARAGIALE I, L.: Opere, vol. VII — Corespondenţa — ediţie îngrijită de
CARTOJAN N.:
CAZIMIR OTILIA
CIUREZU D.:
R
S. Cioculescu
Istoria literaturii române vechi, vol. 11
„4 murit Luchi
Cununa soarelui — versuri
”
VE
CONSTANTINESCU N. P, Irg.: Enciclopedia inventiurilor tehnice, vol. 11
COTRUS ARON Rapsodie dacd — versuri
DAVIDESCU N.: Rama — versuri
ELIADE MIRCEA Insula lui Euthanasius
EMINESCU M,: Opere, vol. II, ediţie critica încrijită de Prrpensic'us
FRANKLIN Re
NI

Autoliografie, trad, din limba engleză cc Pr. Galddu

GALACTION GALA: Rita Crdita -
GIURESCU CONST. C.: Istoria Românilor, vol. I, ediția (V-a
GIURESCU CONST, C.: Istoria Romärilor, vol, IL, ediţia IV-a
GIURESCU CONST, C.: Iitcria Românilor, vol. MIL ediţia [lea
U

GIURGIUCA E. Divcoto de pddure, versuri -

HELIADE RĂDULESCU 1,: Opere, vel. I, ediţia fngrijità de Prof. D. Popovici
KIRIVESCU C. Scoala romând fntr'o rdscruce de istorie
LOPE DE VEGA: Hata cu urciorul şi Térancufa din Getafé
AL

LUCA ION; Roclterifa

LUCA ION; elmon-Ra
MACEDONSKI AL, Opere, vol. IL. editie îngrijită de prof. T. Vianu
MEHEDINTI S.: Ofere complete, vol. 1, partea l-a
MEHEDINȚI S.: - Opere complete, vol, 1, partea Il-a
MINULESCU Le:
R

Versuri, ediţia II-a

MUNTEANU D.: Dela metodă la cunoajterea literard
NOICA C.: Doux introduceri şi o trecere spre idealism
OPRESCU GIL:
NT

Grafica romdnescd fn secolul al XI N-2a

OPRESCU GH,: Pictura vorrânesed în secolul al X1Nelea, edit: *
PAPADIMA OVIDIU; Creatorii și lur:ca lor
PAPILIAN VICTOR: Manechinul lai Igor ji alte netestiri de iubhire
PAULESCU C. N. Dr: Opere, vol. I, ediţie Ingryita de Dr, V, Tri?
PETRESCU CAMIL: Transcendentalia
PILLAT TON
CE

Irplinire — versuri
POPESCULVOITESTI 1. Dr, Prof.: Nofiuni de grolgie
FOPFSCU-VOITESTI I. Dr. Prof.: Petrolul romdnese
POPFSCU-VOITESTI I. Dr, Prof, : Sarea reziunilor carfatice
ROSETYE AL.: Astoria limbii române, vol. 11, ed, Îles
Destinul ideilor
Nearul Soïmtretilor
I/

Opere, vol. HI
Soimii
SHAKESPEARE Vs Cum cd place? traducere din limba engleză de P. Grimm
SHAKESPEARE Wi Otello, traducere Dragey Protupopescu
SHAKESPEARE Wis
IAS

Regele Lear, trad. din lamba englezi de Drage, Protoe

popescu
SHAKESPEARE Wis Scorpia {mhlSnsiti
SIMIONE SCU Ls Tara noated, cdiția lea cu numeroase slustraţiuni În text
SPIESS COL, A. von: Din cirdral la Kihirandjuro, trad, din limba germană
de Radu Cioculescu :
STAMIATIAD AL, Ti: Cortegiul amintriter, versuri, ediţie definitiva
TEODOHEANU AL. O.: Caiet, ediţia Iles, versuri
TUDOR D.:
U

Ofténia Roman]
VESPER IULIAN; store em vrpsuri ee
VOICULESCU V.: Intresuietri — versuri , = ens vee ss. ~ ee 1
mes
BC

. i
. + ” -
.

MONITORUL OFICIAL ETIMPRIMERIILL STATULULIMPHIN LIMA, NAŢIONA

— LĂ.
C.22,525
ce i 0120
|
Lei |
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
R AL
UNI
VE
RSIT
Y LIB
RA
RY
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITYL
IBR
AR
Y