1 Octombrie 1941 O Scrisoare A Maresalului Antonescu PDF

:
REVISTA
1_
FUNDATIILOR REGALE
.....-
...-
ANUL VIII 1 OCTOMVRIE i.i Nr. io
D. CARACOSTEA Ce ne este cantecul poporan 3
ESCHIL Orestia (traducere de G. Murnu) . . . 19
I. PETROVICI . . . . . . 0 evocare de dual valoros: Ion C
Georgian 42
T. ARGHEZI Letopiseti 51
ION MINULESCU Nu sunt ce par a fi.
N.
OVIDIU CONSTAN.
Una din finic . .
. .
Nunii descopera viata
, . .... . .. 55
79
87
CICERONE THEODORESCU Ciclu din Pasarea Phoenix tor
ION TH. ILEA Versuri 106
CORNELIU CRACIUN . . .. Structura naturalista a « Istoriei critice D
a lui B. P. Hasdeu too

D. CARACOSTEA Mit si creativitate 122
. TEkTE $1 DOCUMENTE
BARBU THEODORESCU . . Fragmente din istoria unui concurs uni-
versitar 142
COMENTARII CRITICE
- D. CARACOSTEA Hotare 156
ION SAN-GIORGIU . . . . Julius Petersen 16o
AL. DIMA Paul Zarifopol si estetica 170
CRONICI
CRONICA SOCIALA de Emanoil Bucuta ; ROMANO'GUARDINI: ESENTA
CRE$TINISMULUI de Petru P. Ionescu ; AMINTIRI CU PRILEJUL MORTII
-
PARINTELUI JANVIER de G. de Foty
0 SCRISOARE A MARESALULUI I. ANTONESCU
ACTE SI MARTURI1 DIN RAZBOIUL NOSTRU
M. S. RE G EL E PE FRONT: In Transnistria Pe frontul Odesei
MARE$ALUL ION ANTONESCU: Proclamatia dezrobirii Dupri un an de
guvernare dezrobitoare Maresalul la Chisinau In mijlocul s tankistilor a
Consacrarea meritelor Maresalului Antonescu Personalitatea Maresalului
lescu
0$TIREA:
-
MARII COMANDANTI ROMANI SI ALIATI: Divizia Generalului Dascá-
t Generalul Al. Ioanitiu
t Generalul Ritter von Schobert
Operatiunile de pe front pentru cucerirea Bucovinei i Basarabiei
Ocuparea Chisinaului Faptele de arme ale diferitelor armate i uniati
. In regiunea MArii de Azov Locotenentul Agarici Escadrila Cap. ay. Gh.
Em. Georgescu t Comandorul Al. Popisteanu Fapte exemplare
4 S.
ATESTAT NATIONAL...
Generatiile in razboi Taran i Ostas Armata i populatia sinistrati Uni-
. tatea apiritualà a neamului
NUMARUL 240 PAGINI 4o LEI
- ... . .. ,
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
REVISTA LUNARA DE LITERATURA, ARTA
1 CULTURA GENERALA
COMITETUL DE DIRECTIE:
I. AL. BRATESCU-VOINEVTI, D. GUSTI,
E. RACOATITA, C. RADULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU
Redactor pj z CAMIL PETRESCU
11111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111
REDACTIA
ADMINISTRATIA
DIRECTORATUL GENERAL
AL FUNDATIILOR REGALE
BU.CURE$TI III
89, BULEVARDUL LASCAR CATAROI, 99
TELEFON 2-40-70
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
ABONAMENTUL ANUAL LEI 480

PENTRU INSTITUTII $1 INTREPRINDERI PARTICULARE LEI 2.000
EXEMPLARUL 40 LEI
CONT CEC POSTAL Nr. nro
ABONAMENTELE SE POT FACE $1 ACHITA PRIN ORICE
OFICIU POSTAL DIN TARA
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA
EDITATA DE DIRECTORATUL GENERAL

AL FUNDATIILOR CULTURALE REGALE
REVISTA
FUNDATIMOR REGALE
ANUL VIII, NR. 10, OCTOMVRIE 1941
BUCURE$T 1
UNIUNEA FUNDATIILOR CULTURALE REGALE
39, Bulevardul LIMA: Catargi, 39
1941
CE NE ESTE CANTECUL
POPORAN
Critica literati a ultimelor decenii trece printr'o grea criza.
and istoricul literar va cerceta maine orizontul criticii române
de azi si se va intreba: ce aduce nou aceastä critica pentru
adancirea si eventual indrumarea expresiei romanesti, va trebui
sa constate cl, pe cat de asidue sunt manifestdrile, pe atat de
deficitara este pregatirea chiar si a celor mai staruitori si in
aparenta mai inzestrati. De aici evidenta lipsä de autoritate. Tot
de aici alunecarea in curentele scaderi ale moravurilor literare.
La ce se reduce in definitiv, pregatirea româneasca a acestei
critici ?
In afara de curentul contact cu unul sau altul dintre sistemele
de estetica, fie in sens dogmatic maiorescian, fie in sensul unor
formule la moda; in afarl de calul de bataie al generalitatilor filo-
zofice si de gustul modelat pe calapodul beletristicei si criticei
straine la moda, nu vad trasaturi mai relevante in critica ro-
maul de azi.
Intre altele, lipseste contactul adancit cu ideologia acelei
culturi care lupta azi pentru a da o nouà fiinà tiintelor morale
si a trece dincolo de estetismul liberalizant, pentru care arta este
o simpla desfatare, iar impresionismul busola judecatii.
Critica romana la moda este azi operatia de a da glas aventu-
rilor unui suflet, cand citeste o carte.
Dar impresionismul de orice fel, valoreaza atat cat plateste
chemarea, pregatirea i omul. i cum oricine se simte chemat
si se crede centrul universului, nu e de mirare el judecata de
4 REVISTA FUNDATULOR REGALE
valoare incearca sa-si gäseascl un refugiu in ceea ce se chiama

talent.
Talentul este insl un concept atat de fluctuant si, sa avem
curajul a o zice, atat de aproape de gregar (o, nesfarsitul sir al
sgomotoaselor mediocritati cu talent...), incat eine cladeste in
critica pe talentul de a scrie, urmareste aplauzele grele ale nai-
vilor, ori se arnageste. Talentul trebue sä fie subordonat marilor
imperative, care hotarasc. Lipsa acestora ne ingrijoreaza mai mult
decal unele scaderi curente ale moravurilor literare de azi.
Aparitii de acestea isi au, ca spectacol, pitorescul lor si cad
dela sine.
Mai grava este problema criticilor de meserie, cu bagajul de
pregatire aratat si increzatori in puterea mirifica a talentului.
In literatura româneasca este nevoie de criticul care sa zica :
In ziva and m'am cenvins ea n'am geniu, am refuzat sa
.am talent...
$i. pentruca nu putea sa prinda pang acum o astfel de critica,
trebue s'o actualizam cercurilor largi. Limpezirea atmosferii cere
o reactiune. Lupta pe care o deschid aici impotriva mentalitatii
care nu . mai poate indestula cerintele vremii, trebue sa fie dusa
nu impotriva scriitorilor, care se vor acomoda altor asteptari ale
publicului si nici personal impotriva criticilor (unii dintre ei imi
sunt omeneste simpatici), a- ci pentru o altd criticd inteleasa altfel
deck un birou de inregistrare si. gata sd hotdrascd la nevoie, fi in
numele a ceea ce trebue sd fie.
*
* *
Pentruca ideologic ne-am deprins sa imprumutam de-a-gata
parerile criticilor straini, nu am integrat vederile noastre in to-
talitatea vietii creatoare a neamului, descifrata din ce are ea mai
caracteristic.
Literatura fiind arta cuvantului, te-ai astepta sä vezi, daca
nu la criticii in plina maturitate, cel putin la cei mai tineri, un
plus de preocupari : in primul rand, acelea ale lingvisticei moderne,
care privesc natura estetica a limbajului considerat in viitualitatile
lui artistice si in sine, ca opera de arta'. Azi este din ce in ce
mai limpede ca destinul unei literaturi este inscris in expre-
.sivitatea limbii materne.
CE NE ESTE CANTECUL POPORAN 5
In ultimii ani, am cautat sä creez la hotarele dintre litera-

tura si lingvistica o disciplina menità sa fie o prolegomena la
orice adancire a creatiunilor romanesti,
Ma indrept acum spre al doilea mare domeniu de fapte
artistice proprii poporului roman : spre creatiunea orall.
Pentru cine vrea sa descifreze fiinta noastra din expresia ro-
maneasca, dupà limba privita ca valoare, a doua mare intrebare
este aceea cu privire la esenta plasmuirilor poporane. Fireste,
ne intereseaza indeosebi cele versificate, iar dintre acestea, pe
primul plan stä cantecul nostru batranesc.
Adancirea acestei parti a expresiei romanesti cere o con-
ceptie asupra cantecului poporan. Aici insa ne pandeste o primejdie.
Vom descifra oare aceastä parte a etnicului romanesc prin optic&
specialistilor apuseni fie romanici, fie germanici sau in definitia
cantecului poporan vom tinea seama de conditiile noastre proprii ?
Paginile urmatoare, desi discuta parerile unor insemnati cer-
cetatori straini, Ii au totusi reazemul intr'un indelungat contact
cu materialul i problemele romanesti, in chipul exemplificat
prin discursul de receptie. Ele prefateaza sondaje in etnicul
romanesc, aratand care este starea actuala cu privire la intre-
bärile despre cantecul poporan i originea lui. Este nevoie de o
astfel de orientare, pentruca se va intelege mai usor in ce chip
se cuvine sà privim problemele romanesti. Nu dam insa aici
un capitol de poetica si de ideologie literara in sens maio-
rescian, pentruca apoi sl aplicam fenomenului românesc expe-
rienta general-europeana, ci confruntam materialul romanesc in ce
are el propriu cu vederile actuale, asa inch sä ajungem la o defi-
nitie nu din optica apuseana, ci vazuta cu ochii nostri, potrivit
realitatilor noastre.
Dupl cum criticul trebue sa facä jertfa de a deveni un
lingvist, care sa nu primeasca de-a-gata parerile, ci sa si le
faureasca singur, tot astfel trebue sa devie i un folclorist in
stare sa-si cucereasca singur adevarul. In domeniul acesta, pen-
tru a ne izbavi de apele diletantismului si ale generalitatilor,
avem nevoie si de o prealabila cercetare cu privire la modali-
tatile proprii creatiunii poporane.
Ca o introducere la cercetari de amanunt, asupra unor mo-
tive tipice, sä zabovim deci la o discutie cu privire la insa.si
6 REVISTA FUNDATHLOR REGALE
definitia cantecului poporan, migaloasa pana la a plrea didac-

tied. Un astfel de pridvor ideologic este necesar si pentrucl
din el ni se va dczvalui o perspectivl asupra fun ctiunii can-
tecului poporan. i tocmai aceasta vedere functionala a artei este
ceea ce lipseste criticei noastre de azi. Intre creatiunea poporanä
si cea cultä, fiind o deosebire de grad, nu de esenta, cele ce
vom constata la manifestari primitive, sunt de o ninth' cu im-
plinirile de mai tarziu. .
Zorile unei culturi anticipeaza desavarsirile zenitului.

*
* *
Lasand la o parte locurile devenite comune ale romanticei
si speculatiile filosofice care au predominat in Germania pana
catre 1890 si au avut räsunete si la noi, ma voi opri la concep-
tiile acelor specialisti care se intemeiaza pe un material autentic
poporan, sistematic cercetat.
Cel dintai cercetator care, catre 1890, a afirmat un sistem
de plreri intemeiate pe studii de amanunt este Austriacul
I o sef P ommer din Viena, care a dat la iveala un periodic,
Das deutsche Volhslied, Zeitschrift für seine Kenntnis und Pflege,
in jurul caruia s'a grupat treptat o intreaga scoalà.
Dupa Pommer, adevaratul cantec poporan este acela care a ' a
n a scut in p op o r. El intelege prin p o p or « acea parte a
totalitatii care nu e partasa la cultura inalta. In sensul acesta,
este deci necultivata, insa nu decazuta. Cu cat oamenii acestia
traiesc mai departe de locurile supraculturii moderne, cu atat
mai bine *. Definind astfel poporul, iatä acum in ce fel caracte-
rizeaza cantecul poporan. « In sensul cel mai strict al cuvantului,
denumim cu aceste cuvinte cantece care, iesite din popor, stint
cantate ca expresia unor simtiri nationale si-si vadesc aceastä
origine prin cuprins si forma ».
Fara aceste trei note: origine, cuprins si forma, nu poate
fi vorba de adevarat cantec poporan. -Pommer deosebeste e suro-
gatul* in ton popular, caracterizat printr'o falsä sentimentalitate,
de naivitatea inconstient poetica a cantecului poporan. Dintr'un
cantec cult, poporul face unul popula r, insa niciodata unul
popora n. Cantecul popular vine din paturile de sus; autorul
lui poate fi deci cunoscut, pe cand autorul adevaratului cantec
-

,
poporan ramane, n genere, necunoscut. In toate aceste pkeri,

dominanta este nasterea in popor. .
AceastA deosebire intre « poporan » si « popular * fusese fa-

cutä la noi de B. P. Has de u, in Cuvente den Betrani, inch' dela
1879. Ea a fost admisä si de filologii insemnati, de mai tarziu,
de pilda de cunoscutul romantist K. Vor et sc h. 0 caracteri-
sticA asupra careia insistä Voretsch prezinta deosebit interes, in
legaturà cu problema localizarii baladelor. Dupa el si mai ales
dupl unii cercetatori recenti, insasi fizionomia cantecului poporan
variaza dela tinut la tinut.
Un moment nou in discutiile cu privire la originea cantecului
poporan este acela introdus prin lucrarea lui Karl Bücher:
Arbeit und Rythmus, care a avut o larga raspandire (la 1909 se
urcase la a patra editie). Amintesc aici parerile lui, pentrucA
si ele au avut rAsunet la noi, de pilda intr'o lucrare a lui V. C a -
r aiva n, despre ritmul muncii in poezia noastra poporang, pu-
blicatA in Noua Revista Romana. Parerile acestea au putut avea
cu atat mai multà raspandire la noi, cu cat si le-a insusit si cu-
noscut folcloristul sas, A. Schulleru s.
Cartea lui K. Bücher este influentatä de conceptia economi-
stului K. M a r x. 0 influenta mai mult vadità deck marturisita.
Dupa. cum K. Marx credea ca nu inteligenta si simtirea noastrA
predorninA felul de a produce bunurile materiale, ci acest fel de pro-
ductie materiall determinA natura bunurilor spirituale, tot astfel
si K. Bücher, in opera aceasta. Dupa el, ritmul plAsmuirilor po-
porane este determinat de nevoia de a inlesni munca popoarelor
primitive. Ritmul determinA muzica si aceasta cuvantul, poezia.
Ceea ce este fix, este melodia ; pe ea se impleteste textul adesea
improvizat. Numai poezia maselor impletitä cu melodii traditio-
nale este adevarata poezie poporana.
Poezia cultà este caracterizatä prin aceea cl in ea se separà
muzica de cuvant, care devine singurul purtkor al plasmuirii culte.
Pentruca la noi, datoritä mai ales influentei d-lui profesor
C. R A dulescu-Mo t r u, a circulat mult conceptia despre
psihologia popoarelor, asa cum a fost formulatA de Wu n dt,
voi aminti aici si pArerile acestui psiholog, intemeiate in ceea ce
priveste cantecul poporan mai ales pe vederile lui K. Bilcher.
Dupa Wundt, oriunde observam oameni intr'o stare relativ pri-
mitivä, gasim dansul, muzica §i textul intnmite: s Fiecare can-

Caret reproduce melodii care, ca ritm i ca tuna', sunt traditionale.
Cantaretul are totu0 o relativa libertate de mi§care in limitele
traditiei, poate, dui:4 nevoie, adauga sau rasa ceva #. Cantecele
acestea la popoarele primitive redau adesea o dispozitie de mo-
ment; sunt ceea ce el nume§te <<Augenblickslieder der Natur-
völken). In masura in care aceste cantece de moment dau
expresie unor sentimente bine definite, ele devin temelia dez-
voltani cantecului poporan, care este un bun ob§tesc. Astfel
de creatiuni cu caracter colectiv sunt cantecele de munca
(Arbeitslieder).
Discutiile acestea au avut clarul de a introduce o precizare
in terminologie, intemeiata pe dezvoltarea treptata dela cantecele
popoarelor in stare de naturl, primitive, care sunt deosebite, la
cantecele poporane propriu zise. Acestea stau la mijloc intre
cantecele primitive 0 cele culte devenite populare. Distingem
deci trei trepte: cantec al popoarelor primitive, cantec poporan
propriu zis §i cantec devenit popular.
Pentrucl ne intereseaza in primul rand definitia cantecului
poporan, in legatura cu acesta se pun urmatoarele intrebari:
trebue el sa se fi näscut numai in popor i putem oare socoti
cantec poporan once cantec alcatuit de un om din popor ? Cum-
am vazut, multi cercetatori i unii filosofi au marginit conti-
nutul notiunii de cantec poporan la aceste note: na§tere i ea's-
pandire in popor.
Fati de preocuparea aceasta de a limita originea cantecului

la päturile necarturare§ti ale popoarelor, s'a ridicat o §coalà,
aceea a lui John Me i e r, care, in Volksliedstudien (1917) §i
intr'alte studii, Ii propune sà aplice la cantecul poporan metoda
observarii vietii actuale, pentru ca din aceasta sa scoata convingeri
mai intemeiate cu privire la ce s'a intamplat in trecut. Directiva
aceasta este paralela cu altele care s'au afirmat intr'alte domenii
de cercetari, in studiul lingvisticei, bunaoara; §i adlugam, trebue
sä se afirme si in studiul literaturii culte. Chid, de pildl, am in-
vitat pe scriitorii no§tri a-0 scrie marturiile lor, pentru ca din
ele sa putem descifra procesul creator al fiecaruia de fapt
cautam nu numai un mijloc mai mult de a patrunde in geneza
scrisului lor, dar o temelie pentru a putea descifra din actualitate

o parte din fortele creatoare, care, subt alte forme, s'au mani-
festat in trecut.
Desprind dintr'o scrisoare publica a marelui inovator in lin-
guistica, Hugo Sc huc ha r d t, urmkorul fragment pe tema
ftiintd # viatd. # Prezentul in genere este totdeauna pentru stiintl
mai important deck trecutul »... Numai din prezent putem sa
intelegem ceea ce s'a intamplat in trecut, trebue sä ne actua-
lizam trecutul pentru a-I intelege. Aceasta unitate nedespartita
dintre viata actuall si -stiintä, nu este numai caracteristica lui
Schuchard t, dar a tuturor celor care nu se mai pot impaca
astazi cu metodele mecanizate in literatura si folclor. (Scrisoarea
s'a publicat intr'o culegere comemorativa: Hugo S c hu c ha r dt
Brevier. Ein Vademecum der allgemeinen
Sprachwissenschaft, 1922).
In curentul acesta de idei, trebue sl asezam pe acei cercetkori
care eau-a sa descifreze din studiul atent al actualitatii procesul
de creatiune folclorica in trecut. Intr'unele privinte, gandul de
a urmari atent actualitatea, ca sà-ti. dai seama de schimbarile
introduse in motivele poporane, a aparut inainte de arnintitul
cercetator german, John Meie r. Astfel e de remarcat el insusi
intemeietorul geografiei lingvistice, J. Gilliér o n, intr'un stu-
diu asupra unui motiv poporan: La claire fontaine, publicat in
revista Romania (XII, pag. 307 si urm.), dupl ce construeste
sub formà de rezumat un tip alcatuit din trasaturile comune
tuturor variantelor baladei, cauta sa-si dea seama de motivele,
fie locale, fie psihologice, etc., care au determinat feluritele mo-
dificari ale variantelor.
Mi se pare ca in studiile facute cu privire la opera acestui
inovator in lingvistica, se tMe prea putin searna de experienta
cfistigata de el prin studiul acesta cu privire la balada amintita.
Aid si-a dat el seama de conditiile speciale de viata locala care
determina feluritele modificari din variante si, prin analogie cu
ceea ce a observat viu in folclor, si-a faurit metoda, care avea sa
revolutioneze mai tarziu lingvistica.
Revenind la urmarirea discutiilor din Germania, cu privire
la cantecul poporan, voi caracteriza aici mai de aproape princi-
piile calauzitoare ale amintitului cercetator John Meie r, care
io REVISTA FUNDATHLOR REGALE
sunt in opozitie cu ceea ce am aratat mai sus cu privire la Iosef

Pommer 0 ceilalti cercetarori 1).
Discutand aceste opozitii de idei nu urmarim el insiram o
lista de nume 0 pareri, ci sa adancim starea actuall a intrebarii,
a.,a incat din aceasta sä descifram, in chip critic, cum se cuvine
sa fie definit cantecul poporan, potrivit imprejurarilor speciale
dela noi.
Plecand dela ideea ea nu poporul in totalitatea lui 0 nici
acel mistic suflet colectiv al poporului, de care vorbeau repre-
zentantii psihologiei etnice, este creatortil cantecului poporan, ci
numai un anumit individ, John Meie r, in Kunstlieder im
Volksmunde §i intr'o lucrare anterioarl despre Kunstlied und Volks-
lied in Deutschland, ici propune sa observe prefacerile pe care le
sufera cantecele individuale receptionate in popor. Pentru el, nu
originea in popor, ci receptivitatea maselor este nota dominanta
in cantecul poporan. In genere, autorii ramanand necunoscuti,
singura realitate pe care o putem observa este viata actuala a
cantecului poporan.
Conceptii asemanatoare fusese exprimate si inainte; ceea ce
aduce nou John Meier este accentul deosebit pe care-I pune
pe atitudinea dominantà a poporului fata de bunurile receptio-
nate. De aceea el incearcà sä intre in spiritul care a prezdiat
la unele contaminäri, invederand in acest fenomen until din
aspectele fundamentale ale cantecului poporan. Contaminarea este
asocierea unui cantec cu note apartinand altuia, cateodata chiar
cu cate un intreg complex dintr'un alt motiv. Ea poate merge [Ana
la completa irnpletire a doul i chiar mai multe motive diferite.
De0 John Meier accentueaza mai mult ca inaintasii sai
factorul acesta : contaminarea, pentru a invedera atitudinea domi-
nanta a diferitilor cantareti fatä de materialul traditional, totuci el
n'a patruns in inima acestui fenomen, in sensul ea n'a cautat si dea
1) Pentru incadrarea problemelor si precizari bibliografice, recomand

lucrarea lui Paul Lev y, Geschichte des Begriffes volkslied, Ism. Dela
data acestei luciiri, bibliografia poate fi urmaritä In articolul Volkslied *
din Wörterbuch der deutschen Volkskunde, [1936] de 0. Er lc h si R. Beitl.
Cu privire la controversele si directivele actuale in folclor, infornutii In
A. B a c h, Deutsche Volkskunde, Leipzig, 1937. Vederile lui H. N a u mann
si ale scolii lui in opera acestuia Deutsche Volkskunde in Grundscilgen, 1935.
CE NE ESTE CANTECUL POPORAN II
un aspuns la intrebarea: de ce cutare contaminare si nu alta ?

De abia incercari recente au clutat sa explice resorturile adanci
care actualizeaza in constiinta unui cantaret motive ce in chip
curent nu intra in sfera unui cantec dat. Astfel, s'a pus intre-
barea de ce cutare cantäret reduce un fragment sau il elimina
complet; Prefacerile se intemeiaza, in genere, sau pe asocieri
de motive, sau pe nevoia de a simplifica. Toate acestea sunt pentru
John Meier dovezi ca cel care calla are Ea de bunul recep-
tionat o atitudine dominanta. Dar motivele intime ale arata-
telor prefaceri nu-1 ititeresau. In directia aceasta doua intregiri
sunt de semnalat. Unele din partea psihanalistilor. In revista
_Imago, Zeitschrift fiir Anwendung der Psychoanalyse auf die
Geisteswissenschaften, a aparut, in anul 1920, un studiu: Das Zer-
singen der Vollislieder, Ein Beitrag zur Psychologie der Volkslieder.
Autorul, Dr Hermann Goj a, isi propune sä arate, pe baza
de exemple, ca modificarile, de pilda cele datorite uitarii unor
anumite strofe, cuvinte, etc., sunt conditionate de tendinta de a
inlatura momentele care, in imprejurarea data, puteau sa destepte
neplacere in cantaret. Concluzia acestui studiu este urrnatoarea :
« lucrarea a aratat cum contaminarea cantecelor poporane este
liberä de elemente intamplätoare; a aratat ea este conditionatà
de prefacerile sufletului omenesc, servind totdeauna fie sal in-
lature durerea, fie sl sporeasca placerea, a aratat astfel, si in acest
domeniu, el arta nu are deck un tel pe care il indestuleaza tot-
deauna : fericirea omului #.
Fireste, studiile acestea ale psihanalistilor pun accentul pe
psihologia individualà. Mult mai insemnaa si mai rodnica este
directia recentä, care integreaza functional cantecul poporan
in nevoile obstesti. Amintesc, de pilda, lucrarea lui 0. Ma hr:
Das Volkslied im bduerlichen Jahr der Rhön (1939) care, intre
altele, arata ca 'Ana si cantecul pe care-I zice omul in singura-
tate este conditionat de grupul social din care face parte, po-
trivit situatiilor tipice, in legatua si cu ciclul anotimpurilor.
Fireste, studiile asupra contaminärii pot sa fie intregite; un
lucru insä ramâne cert: a fost un merit al lui J. Meier cä prin-
cipial a facut sa intre contaminarea chiar in definitia cantecului
poporan. Un alt merit este ca a accentuat adevarul: intre poezia
culta si poporanä nu sunt deosebiri organice, de esentä, ci de grad.
12 REVISTA FUNDATIILOR REGALE
Pe baza tuturor celor aratate, cercetatorul acesta, care, la adanci

batranete, conduce azi cea mai inseninata arhivä de folclor, randuità
pe motive, ajunge la urmatoarea definitie a cantecului poporan :
« Poezia poporanä este aceea care traeste in gura poporului
poporul in cel mai larg inteles fata de care insa poporul
nu stie si nu simte nimic despre drepturi individuale, de autor,
asa incât orke ins, in fiecare caz, ia o atitudine neconditionat
autoritara i dominanta a.
Acestei libertati trebue sa-i punem o serie de bemoluri. Intre

altele, ea nu poate sä treaca de anumite tipare stilistice.
Retinem cà dousä pareri stau fata in fata : aceea care afirma
originea cantecului in popor si aceea care priveste ca poporan
tot ceea ce este receptionat de popor.
Care dintre acestea doul reprezinta adevärul ?
Observam mai intai ca definitiile mai sus date s'au facut
pe baza unui material marginit la un singur popor, pe o anumità
treapta de cultura.
De alta parte, chiar din cele aratate mai inainte, discutiile
invederau ca sunt trepte deosebite ale folclorului. Am retinut
ideea ea poezia popoarelor primitive este deosebità de cea popo-
rang propriu zisa. Astfel, se naste intrebarea daca un popor cu
un pronuntat caracter rural, ca al nostru, poate fi pus, in ceea
ce priveste definitia poeziei poporane alaturi de poporul german,
care a dat materialul pe care îi intemeiaza J. Meier parerea.
Pentru a largi baza materialului de discutat, voi infatisa
aici parerile celui mai de seama folclorist grec, N. Politi s.
Inteo comunicare despre Poetii cunoscuti ai cdntecelor poporane,
tinuta la Atena in 1916, la societatea filologica « Parnasul s'a
ocupat si de acei poeti pe care constiinta obsteasca i-a recunoscut
ai i-a confirmat ca poeti de primul ordin in domeniul poeziei
poporane. Ei au ajuns cunoscuti datoritä intamplarii, care a dat
la o parte valul anonimatului.
P oli t is admite ca o dogma ce nu poate destepta nkio
indoialä ca poporul, ca un complex, nu este in stare sä compuna
poezii. Dupa el, poezia obsteasca ( « Gemeinschaftsdichtunv a
Germanilor) este lucru imposibil. Unul singur dintre cei multi,
avand iscusint,a exprimarii si simtamantul muzical dezvoltat, al-
CE NE ESTE CANTECUL POPORAN i3
catueste cantecul. « Cantecul acesta il primeste cineva cu aceeasi

cultura si il repetà, and se afla intr'o stare sufleteasca asemänä-
toare, din cauza ea gaseste in el, intiparite, gandirea si simta.-
rnintele lui. Cantaretul, ca sà statorniceasca mai complet legatura
cu simtamintele lui proprii, adauga cateodatä schimbari. Astfel,
cantecul devine proprietate comuna. Fiecare cantaret simte in
el toate elementele cunoscute; nimic strain sau mai presus de
conceptiile si simtamintele sale; iar daca ar gasi ceva eterogen
sau nepotrivit, el schimba, sau il da la o parte ».
Cum vedem, Politis e de parere Ca rolul poporului in
receptivitatea cantecelor nu este atat de neconditionat si absolut,
asa cum il Infatiseaza cercetatorul german.
Sunt insa doua cazuri cand, dupa Politi s, colaborarea
omului din popor este mai mare. Primul este atunci and, din
cauza unei melodii frumoase, el receptioneaza un cantec cult,
care iese din sfera preocuparilor lui obisnuite. Al doilea, cu totul
deosebit de primul, este atunci and un om lipsit de talent face
totusi un cântec interesant, iar cei care-1 repetà se mandresc sa
colaboreze la desavarsirea lui. Politis aminteste un caz re-
latat de un prieten, care a primit urmatoarea larnurire in legatura
cu un astfel de cantec slab intocmit: « cantaretele nu 1-au modelat
. Inca, il vor rotunji la anul P. La aceasta, obiectam ca un an-doi
conteaza prea putin in procesul de receptionare. Un punct asupra
caruia trebue sä punem un deosebit accent, atunci cand e vorba
sä definim cantecul poporan, este lunga lui durata in timp si
larga lui rasp andire in spatiu. Nu once cantec popular intr'o
regiune intra in sfera notiunii noastre. N. G. Politi s, citand
un cantec lung de 400 de versuri, publicat anonim, dupà ce ii
identifica autorul si imprejurarile in. care s'a nascut, relevandu-i
puterea de exprimare, afirma ea' <c nimeni nu se va gasi sä nu-1
recunoasca drept cantec pur poporan ».
Nu putem impartasi aceasta parere, chiar atunci cand, dupa
impresia noastra, cantecul ar avea o deosebità valoare si n'ar
trece de mijloacele expresiviatii pur poporane. Si la noi se pot
inregistra cantece ocazionale raspandite intr'o anumita regiune.
Astfel, a circulat prin regiunea Targovistei si in alte parti, un
cantec in legatura cu Helia de 1:t a dulescu si revolutiunea
dela 1848. In Oltenia, mai ales, s'au alcatait cantece in legatura
cu räscoala taranilor dela 1907. Arderea unui oras sau a unei bi-
serici, cum a fost cazul cu cea dela Costesti, au rascolit imaginea
unor cantareti poporani. Astfel de marturii pot sä fie documente
importante pentru psihologia poporana, pot sa" arunce oarecare
lumina, prin analogie, asupra procesului creator si functiunii altor
bucati. Dar ce garanteaza autenticitatea lor ca märturie popo-
rang ? De sigur numai proba dainuirii lungi in timp. ha de ce
nu putem primi cantece ca cele mai sus amintite in sfera plas-
muirilor curat poporane. Eliminand din sfera poeziei orale plas-
muirile locale de scurta durata, si. marginindu-ne la cele ce si-au
facut proba vitalitatii, constatam ca in ele cantaretul nu are o
atitudine « neconditionat dominanta )). Un factor asupra caruia nu
insista de ajuns John Meier este gustul poporan in sens de
tipar stilistic, si, ceva mai mult : viziunea poporand. Stäruesc asupra
acestui punct, pentruca, mai ales in balada poporana, se cuvine sa
tinem. seama de rostul fiecarei plasmuiri in configuratia viziunei
totale a lumii. Prezenta unei balade in repertoriul unei regiuni nu
este ceva intamplator. Un motiv cere un altul si structura intregului
complex al bajadelor este un tot organic. 0 poezie lirica o poate
zice un cantaret numai pentru el, in singuratate. Dar si atunci, oricat
de individuala ar parea, trebue sa fie prività functional. Balada insä,
ca intreaga epica, nu poate sl fie conceputa fat% douà elemente :
cantaretul si publicul. Acesta impune cantaretului anumite limite
din care nu poate sa iasà, oricata putere de inventivitate ar avea.
Am cunoscut cazuri in care cantaretul era rectificat la petreceri,
semnalandu-se fragmente care nu pläceau. Aceste observari ne
duc la relevarea unui alt aspect, acel stilistic, ca expresie a gu-
stului poporan, infratit cu inclinarile personale ale celor ce canta.
Dupa cum limba prezintä aspecte constante, dar in acelasi timp,
in fiecare clipa a vorbirii noastre, este si o creatiune individuala
mereu reinnoità, in care apar tendintele de prefaceri viitoare,
tot astfel si cantecul poporan. Cercetarea materialului nostru se
cuvine deci sa tie seama deopotriva si de schema constanta, tra-
ditionalà, dar si de innoirile individuale. Dupa cum limba este
ergon, dar in acelasi timp energie, tot astfel si creatiunea po-
porang.
Inainte de a formula definitiunea care se impune in urma
acestor observari, mai raman de relevat doua note. Este evident
CE NE ESTE CANTECUL POPORAN is
ca adevarata poezie poporang este nedreptatitä de muzica. Dar

muzica in fel poporan o poti intalni si la mahala, 0 in teme straine
de adevarata creatiune poporana. Din epoca agitatiilor electorale,
ale votului universal, s'ar putea alcatui volume de propaganda
cu ajutorul bietului cantec poporan. Llutarii le invatau, le ziceau
pe melodii poporane. Alegerile treceau §i nimic n'a rlmas din
aceasta literatura electorala, ca bun poporan. De§i in poezia po-
porana muzica este nedespartita de text, este evident ca ea sin-
gura nu poate sä dea signatura cantecului poporan, ci numai
allturatä la celelalte trasaturi relevate.
Itarnane de lamurit mult discutata intrebare: ce se cuvine sà
intelegem prin popor ? Pentru noi, aici intervine o nota diferentialà.
Cei care pun temei exclusiv pe receptionare 0 definesc, ca J. Meie r,
poezia poporana q cantece culte in gura poporului >> (Kunstlieder in
Volksmunde), nu iau oare fapte frecvente la popoarele de cultura
inalta drept caracteristice §i pentru popoarele care se afla pe o alta
treapta de dezvoltare ? In notiunea # popor )), a§a cum e inteleasa
in Germania, unde ci lucratorul industrial, care audiaza radio,
e organizat in corporatii, abonat la gazete §i ia parte la concerte
0 reprezentatii dramatice, intra in sfera notiunii popor, e firesc
sa intalnecti un mare numar de cantece culte devenite poporane.
*i la noi pot fi date cazuri asemanatoare. G h. Co§buc pove-
stecte, de pildl, cum a intalnit o strigatura alcatuità de el, cir-
culand, dupa cativa ani, intr'un tinut indepartat. Dar privind
lucrurile in generalitatea cazurilor, la un popor cu structura noa-
stra, cu densitatea atat de redusa ci cu o receptivitate carturareasca
gat de marginita, problema se pune altfel. Caracterul rural al
culturii poporului nostru este un element necesar in definitia
poeziei lui poporane. Departe de primitivitatea popoarelor in stare
de # natura », dar §i de felul popoarelor apusene, de buna seama
factorul creatiunii 0 transmisiunii orale se infati§eaza la el cu
particularitati de care va trebui sa tinem seamä.
Intemeiati pe toate aceste observatiuni, facute ant cu pri-
vire la plrerile speciali§tilor celor doul ccoli in lupta in Gerrnania,
cat 0 cu privire la aratatele pared ale folcloristului grec N. P o -
lit i s, ajungem la urmatoarea definitie a cantecului poporan,
care tine searna de ce este rezistent in aratatele pareri, dar 0 de
conditiile speciale ale creatiunii noastre poporane.
16 REV1STA FUNDATIILOR REGALE
Gdntecul poporan este un produs poetic fi muzical totodatd, atcit

de impdmdntenit 'in masa rurald, printr'o lungd transmisiune orald,
printr'o largd rdspdndire n spatiu Fi prin nzijloace stilistice proprii
acestei mase, incdt cel care-1 zice, fie tdran, fie ldutar, ii zice in
clzip variat dupd timp, bc, imprejurdri fi contamindri personale,
fi nu simte intru nimic drepturi individuale de autor, cdntecul apd-
rdnd tuturor ca expresie vie a viziunii poporane fdcdnd una cu vir-
tualitdtile limbii.
Dar o definitiune risca sa ramaie simpla operatiune nominalà,

daca nu subliniaza clar dominantele realitati. In cazul nostru, in
termenul varianta trebue sa circule seva si el nu poate sà fie simtit
viu deck functional. A vedea functional plasmuirile poporane in-
semneaza a le integra in viata comunitatii asa incat, dincolo de
orice plasmuire, sa poti intui rostul ei conditionat de : varsta
si sex, situatie socialä, pozitie fata de spatiul care modeleaza
optica, fata' de ritmul anotimpurilor legat de cel al sarbatorilor
pastratoare a strävechilor viziuni mitice, etc. Structurii expresive
ii corespunde o configuratie sociall cu o anumita viziune a lumii.
Dincolo deci de marturiile individuale si de jocul de libertate al
cantaretului traieste o viziune de integrare in totalitate. In chipul
acesta, expresia populara fiind o forma de arta integratä func-
tional in viata este dintre toate structurile aceea care dezvalue
semnificatia legaturii intre creativitate i resorturile adanci ale
existentei. Mai mult ca in orice domeniu al artei, avem aici
posibilitatea de a intui in ce chip o forma de viata face una cu
o forma de expresie, asa incat stil i experienta sunt nu un joc
individual ci fete ale unei functiuni obstesti.
Dupa cum din marturiile scriitorilor s'ar putea alcatui o in-
treagä estetial a creativitalii, tot astfel din ingsi märturiile ante-
cului poporan. Marginindu-ma la un singur aspect al liricei, iata
in ce fel un cantaret exprima infratirea lui cu doina de jale,
legand simtirea autorului necunoscut cu propria simtire actuall:
Frunzä verde si una,

Cine-a zis dainu-daina,
Arsä i-a fost inima
Ca si-a mea saraca;
CE NE ESTE CANTECUL POPORAN I7
Cine-a zis ddina dintaie

Arsa i-a fost ca si mie.
Astfel, instinctiv cantaretul este in perfectä concordanta cu
discutiile, definitia si functiunile aratate.
Ceea ce vechii esteticieni numeau eternul omenesc sau con-
templare izbavita de conditiile spatiului si timpului, etc., intr'un
cuvant aspectul de intipuire artistica, apare astfel ca echivalentul
stilistic al unor adancuri dincolo de individ. In chipul acesta,
raciacinarn plasmuirea in viata si, in acelasi timp, pastram toed
autonomia creatiunii.
Dar toate acestea sunt, cum am zis, numai un pridvor teoretic
si trebue sä fie vazute in concretul configuratiilor poporane.
Ceea ce ni se releveaza prin creativitatea i creatiunea poporana
deschide o perspectiva si asupra problemelor actuale de literatura
cultä.
* * *
Metoda functionala, pe care am schitat-o numai in ultima
parte a acestei lucrari, este un punct de vedere necesar si se cu-
vine sa fie extinsd la intregul dorneniu al literaturii nationale.
Dominantl intangibild ramane valoarea estetica. Aceasta asi-
gura larga circulatie si durata. Recunoscand, cum am aratat
inainte, poeziei o functiune omeneasca i nationala totodata,
creatiunea nu mai ramâne un searbad ostrov de contemplare in
mijlocul vietei. Dirnpotriva; pornità din viata, prin expresie slu-
jeste viata, cum o slujesc cantecele de nunta, cele de leagan, doinele,
bocetele, colindele, basmele, legendele, baladele, intr'un cuvant
toate formele expresiei poporane. In partea cea mai aleasa a crea-
tiunilor, poezia implineste functiunea de a fi o cununa a vietii,
nu a destramarii.
Acestea i toate Cate vor urma le spun nu oportunist, dar
de mult, cu pretul unei grele izolari care .stia ct va veni vremea
sa fie spuse i cercurilor largi si impuse, nu pentruca le afirm
eu, dar pentrucd vin din insasi cerintele organice ale literaturii
romane, mai presus de generatii.
pentruca am aratat mai inainte Ca nu put em separ a
stiinta de viat a, o aplicare actuala se impune cu atat mai mult
cu cat formele sociale noi cer si o flOUà forma si functiune a criticii.
2
Tinand seama de imperativele estetice,

Para de care nu este durata, criticii de forma-
tiune fie estetizanta, fie liberalizanta p Ana' la
receptiunea intrusiunilor rasial eterogene
ca sa nu le zic pe numese cuvine sa se
patrunda de adevarul ca literatura nu este
un vehicul de destrdmare si nici un simplu
joc ornamental sau singularizant, ci o func-
tiune adanc omeneasca si rornaneasca tot-
odata, fara de care poezia nu poate fi inte-
grata in cultura neamului.
Adancirea functionala este cu atat mai necesara cu cat, in
vremuri apasatoare si la marile rascruci ale istoriei, simtim mai
viu ca oricand talcul stravechiului mit al lui Anteu : ne inclestam
,in patrinioniul functiunilor obstesti.
D. CARACOSTEA
ESCHIL
ORESTIA
ACTUL I
SCENA V-a
AGAMEMNON, CASANDRA, CORUL, CLITEMNESTRA
CORIFEUL
0 rege, care cucerit-ai Troia,
Tu fiul lui Atreu, cu ce cuvAnt pot eu
SA te salut, sA te mAresc in toatà voia;
CuvAntul potrivit al meu
Nici sA-I cobor si nici prea mult sA-1 sui,
Ci cum mai bine-i si la locul lui ?
I-iul BATRAN
Cand tu pentru-o femee te 'narmai

Cu oastea gata sl te rAzboesti,
Ti-o spun acum, a n'o sl-mi bAnuesti:
Nepriceput cu totul te-arAtai.
Tu mintea-ti bine nu o cArmuiai,
Duceai doar in cutez nebun ostirea
La pravAlis si. te pAstea pieirea.
AL II-lea BATRAN
Acum când tu ai isprAvit frumos,
Cu drag si din adâncul nostru noi,
2*
0 rege, te primim cu totii bucuros.

Cat despre cei care au ramas 'napoi,
Departe de razboi, la ei acasa,
Avea-vei in curand prilej, de-ti pasa
SA cercetezi, sä stii de si-au tinut
Credinta sau din drum s'au abatut.
AGAMEMNON
Intai se cade a multumi noi zeilor
Cei pamanteni, care mi-au stat in ajutor
La 'ntorsu 'n taxi si dreptatea mi-o crutara
In lupta mea cu Troia. Judecata lor
Ei nu o 'ntemeiaza pe cuvantul gol,
Ci 'n urma sangelui cel scurs in greu vanzol
Ce-am dat sub zid dusman ca el sa piara,
Cu totii sortul lor de-osanda 'si-aruncara.
Nadejdea ne 'mplinità a ramas in urma
Dusmanilor. Cenusa-i azi si fum
Pe unde fuse Troia. Vifor de blastem acum
Mai vajaie. Murind mormanele de spuzl
Rasfira aburii comorilor ticsite
De mai de mult. De-aceea ni se cade noua
SA tot le-aducem neuitata multumire,
C'au pedepsit trufia lotrilor si-au risipit
Orasu 'ntreg pentru-o femee. Peste noapte
Din namila de cal, manunchiul de viteji
Sarind cu armele salbatec peste turn,
Ca leul lacom de nesat, sorbi din sangele
Domnesc. Intaiul meu salut e pentru zei.
Cat despre legile ce 'nstrunl pe supusii mei
Noi cumpini-vom totul intre noi la sfat
In adunare. Tot ce-i bine 'ntemeiat
Vom face trainic sa ramfina'ndelungat.
Iar unde trebuinta de mijloace tari va fi
Spre lecuit, noi arde-vom voios sau vom starpi
Din came rana si-astfel raul va 'nceta.
Acum intram in casa si la vatra mea
Ca sä ma 'nchin la Zeii mei strabuni
ORESTIA 21
Ce m'au intors precum m'au dus cu-asa priinta

Ca ei deapururi sa-mi dea mie biruinta.
(Cdnd e gata sd coboare din car, ese din palat CLITEMNESTRA. Ea std un
moment tdcutd fi nemiscatd, apoi vorbeste intorcdndu-se spre COR).
CLITEMNESTRA
Dragi cetateni, marite capetenii ale Orli,
De nu ma rusinez sa cuvantez in fata eu
De-adanca mea iubire pentru sotul meu,
De vina-i vremea care-alunga orice tremurat
Fatä de oameni. Spun numai ce-am indurat
Sarmana 'n viata mea train' asa de greu
Pe and la Troia se lupta bärbatul meu.
Nespus de eau i-unei femei and sta. departe
De sotul ei pustie 'n cask* singura departe.
Si chinuita de asa multe stiri ce yin roind
Prapästioase una dupa alta, tot mai glasnice
Si mai napastnice nenorociri menind.
Atatea rani bärbatul meu de-ar fi primit,
Cum vestitorii 'mi povesteau la mine-acasa,
El ar fi fost mai ciuruit dedt o plasa,
Iar de murea, cum se zvonea necontenit,
El trebuia sa fie uriasul Gerion
De trei-ori-intrupatul, deci de trei-ori raposatul
Cu fiecare din faptura-i osebita.
De ate ori de-aceste zvonuri ingrozita
Era si pier, de nu-mi sareau ai mei in ajutor
Ca sa-mi dezlege streangul meu ucigatdr
Ce mi-1 legasem de grumaz voind sa mor I
De-aceea nu-i pe-aici cum trebuia din fire
SI fie Orest alaturi, a ta scumpa mostenire
Chezasul legaturii noastre de iubire.
Sa nu te miri de asta. E adapostit
Prietenos de Strofiu, sot de arme al tau iubit,
De and acesta-mi povesti 'ndoita cumpana:
Ca-i viata ta 'n primejdie la Troia si ca-i teama
Ca nu cumva poporul rasculat
In Argos sl fastoarne batranescul sfat
(Cum ornul calca sub picior pe cel cazut)

Si sfatul lui era in totul de crezut.
Iar mie mi-a secat al ochilor potop
De plans si nu-mi ramase nici un strop.
Am tot veghiat, am tot jalit, m'am istovit
In lacrimi, in nesomn si 'n asteptare
De 'nstiintare a focului, si ochii mi-au slabit.
Chiar zumzetul usor al mustelor din somn
Ma destepta si 'n fata mea vedeam rastristi
Mai multe de-ale tale decal visul meu
Putea cuprinde. Aceste toate le-am rabdat
Cu suflet dat ca un zavod pazind un staul.
Acum din plinul meu inveselità te salut 1
In tine vad franghiile ce mantue corabia,
Columnä de granit a unui nalt acoperis,
Ori fiul singurul nascut al unui tata
Batran,_ sau tarmul ce plutasilor s'arata
Neasteptat, sau ziva ce din iarna 'ntunecata
Straluce 'nseninatä, ca isvorul räcoros
In calea unui calator setos.
De cald salut o cred eu vrednicl marirea ta.
(Ea coboard treptele # face ccItiva pafi spre el).
Dar n'as vrea Zeii sa te pizmue. Destul ce dat
Ne-a fost de-a suferi indelungat.
Acum, coboarl-te fiinta scumpl, dar piciorul
SI nu-1 pui pe pamant, o rege, tu cuceritorul
Cetatii Troii. Serbelor, ce stati voi oare ?
Asterneti pe-acest neted drum covoare
Si cat mai repede sä fie drumu 'mpurpurat,
Neasteptata intra acum Dreptatea in palat I
AGAMEMNON
Tu fiica Ledei, paza casei mele, asa
Mi-ai cuvantat de parc'ai masurat cu lipsa mea
De-acasa al tau cuvant: l-ai prea indelungat. Apoi
0 lauda nu trebue sä vie dela noi,
Ci dela altii. Eu te mai rog sä nu ma iei
Molcut si dulce, asa cum stiu niste femei,
OREST1A 23
*i nici sa ma socoti ca rege de barbari straini,

Tavalnica pe jos cu strigate sä mi te 'nchini,
*i nu mi-werne purpura, ca deochiat
Cumva sä fiu, ca asta numai zeilor e dat.
Cum poate oare un om netemator
SA calce astfel de mandrete a podoabelor ?
Nu ca pe un zeu cinstete-ma, ci ca pe-un muritor.
Mai mult deck scumpeturi 0 covoare
Inalta-mi numele. Iar cumplt 0 'nfranare
E cel mai mare dar al zeilor. De pretuit
E numai omul care moare fericit.
CLITEMNESTRA
Zi tot ce vrei, dar mie nu te 'mpotrivi.
AGAMEMNON
Sa 0ii insa, din voia mea eu nu ma voi clinti.
CLITEMNESTRA
Ai juruit 0-acum te temi cumva de zei ?
AGAMEMNON
Am chibzuit deajuns and eu ti-am dat raspuns.
CLITEMNESTRA
Ce crezi c'ar fi facut Priam invingator ?
AGAMEMNON
De buna seama-ar fi calcat porfira sub picior.
CLITEMNESTRA
Ce-ti pasa dar de oameni §i de gura kr ?
AGAMEMNON
Grozav e murmurul ce vine din popor.
CLITEMNESTRA
Nu pizmue0i pe cine nu-i de pizmuit.
24 REV1STA FUNDATI1LOR REGALE
AGAMEMNON
Dar nici femeii nu-i sta bine la sfadit.
CLITEMNESTRA
Cum sade 'nvingltorulai sl fie biruit ?
AGAMEMNON
Tu vrei sa 'nvingi in lupta asta dinadins ?
CLITEMNESTRA
Asculta-ma i fii de buna voe invins.
AGAMEMNON
De vrei tu asta, iute atunci sa ma descalte
De cizme, de-aste slugi ale piciorului,
Ca astfel, eu pasind pe purpura, sa ma feresti
De a fi tintit de pizma ochilor ceresti.
Rusine mi-e sa ma ating cu pasii mei
De-aste scumpeturi cumparate pe bani grei.
Destul cu asta. Acum prietenos primeste
Pe o straing .ce-am adus, ca Cel de sus
La Domnii blanzi se uità doar cu ganduri bune,
Caci volnic nimenea la jug nu se supune.
Femeea asta, floare aleasä din avut pradat,
Mi-i data 'n dar de-armata si ea m'a urmat.
( Scoboard din car).
Iar pentruca, plecandu-ma, te-am ascultat,
Pasesc pe purpura i intru in palat.
(Merge spre poarta palatalui).
CLITEMNESTRA
Netarmurita-i marea. Cine-o va seca ?
Nutreste 'n scoicaria ei atata suc
De purpura spre a rumeni covoare !
0 rege, multumità zeilor, in casa ta-i
Belsug din ea; noi nu cunoastem saracia.
Eu a fi dat nenumarate petece de astea
OREST1A
Spre-a fi calcate sub picior, daca stiam

Prin ghicitori ca viata ta o mantuiam.
(Ii intinde mdinile).
Frunzisul, daca-i in adanc &Lift, imprejmuind,
De arsita fereste zidul casei adumbrind.
Si tu sosind acum la vatra ta izbanditor
Imi esti ca soarele in frig de iarna 'ncalzitor.
Si-atunci and fierbe yin in jar de soare
Din agurida, casa-i plina de racoare:
Barbatul el intreg se simte 'ntors acasà.
(Acum AMANDOI stau in portal, ea lasd pe AGAMEMNON sd inainteze
ii std pe loc un moment).
0, Zeus, implineste, tu a-toate 'mplinitor,
Dorint' a tot ce ai de implinit in viitor !
(Amdndoi intrd in palat).
CORUL
Imi flutura in ochi de-a-pururi
Naluci de spaima banuita
A initnei care stravede groaza.
Cobeste ca un bocet nestarnit
Si neplatit de nimeni,
Drept visuri naplaite
Ca sä 'ntronez nespaima
Si 'ncrederea in mine?
Ce lung statura mucezite
Corabiile noastre odgonite
In prund la Troia pan-ce ostile
Suindu-le 'napoi venira!
Si, iatä, astazi eu sunt martor
Cu ochii mei la 'ntorsul lor.
Si totusi dela sine indrumatä,
De nici o lira instrunatä,
Jalania ma tot descanta
Ca de o furie 'nsetata
De razbunare,
Si nu cutez sa cred in bine.
Nu aiurez Si nici zadarnic
In negre ganduri nu ma zbat;

A§ vrea presimtul meu sä minta,
Nimic sa nu se 'ntample-adevarat.
Cum sanatatea 'nfloritoare
Sta vesnic raul s'o doboare I
Cu boala-i tot invecinata,
De-acelasi zid sta razemata.
Cand umbli otova pe mare
Pe-ascuns izbit de-o seninare
De vrei avutul sa nu-ti piara,
Din eLde-arunci in mare o parte
Ce-ar fi de tine socotità,
Oricat de mult o sä te doara,
Nu-i casa-ti toad potopità.
Belsugul mult cu care cerul
In fiecare an s'arata
Din rodul campului ti-alunga
Si foametea i boala toata.
Dar sangele varsat odata
Din trupul ce dobori, vai mie,
Cu ce descantec o sä poata
Sa mai invie ?
De n'ar fi fost cumva menit,
Oranduit de zei,
Intr'o masural data
Hotar de-a pune soartei
Prin altä soarta, niciodata
Din inima-mi nepregetata
Nu mi se indoia cuvantul.
Dar ea dejacum prin noapte
Se zbuciumi indurerati
nu-si räspica taina
Din sinea 'nfierbantata.
(CLITEMNESTRA se inapoiazd in palat si se indreaptd spre CASANDRA )
ORESTIA 27
SCENA VI-a
CLITEMNESTRA, CASANDRA, CORUL
CLITEMNESTRA (Casandrei)
Hai vino 'ncoa, pe tine te poftesc,
Casandro; zeul milostiv te-aduce-aici
Ca sa iei parte 'n casa noastra alaturi
De multe slugi, sä stai pe langa altar.
Coboara-te din car si nu te mai trufi.
Se zice chiar de vajnicul Heracle
C'a fost vandut i s'a hränit din painea robilor.
De-i astfel dat cuiva sl fie pe pamant.
Ferice-i the' ajunge 'n casa de avutii strivechi 1
Seceratorii de belsug pe negandite
Sunt cruzi cu serbii, flea' mill si mäsura.
La noi avea-vei tot ce-i drept i cuvenit e.
(Casandra tace).
CORIFEUL (Casandrei)
Regina si-a vorbit asa de lamurit.
Cum tu esti prinsa in retea de fier ursit,
Vei sta domol supusa, oH te vei impotrivi ?
CLITEMNESTRA
De stie numai graiul ei strain a ciripi,
Ca pentru noi e pasareasca limba ei,
Eu n'o sa-mi ies din fire, si-o voi domoli.
CORIFEUL (Casandrei)
Urmeaz'o. Ea ti-a dat cel mai prielnic sfat.
Ascult'o, da-te jos de unde 'n car te-ai intronat.
CLITEMNESTRA
N'am vreme-aici la poarta de pierdut,
Ca 'n said pe la mijloc langa vatra mea
M'asteapta victimele gata de jertfire.
De vrei sl vii nauntru, hai mai iute, vino

Iar daca nu 'ntelegi vorbirea mea, straino,
Vorbeste-mi, nu din gura, ci cu semne ca un mut.
(Casandra std nemigatd).
CORIFEUL
I-ar trebui strainei un talmaciu. S'aratà
Ca o salbaticiune de curand vinatä.
CLITEMNESTRA
Ce 'nversunata e si 'n sine cufundata !
Ea vine dintr'o tali care abia e subjugata,
$i nu cunoaste nicio infrAnare,
De nu plateste scump a sa 'ncapatânare.
Destul. Eu nu mai vreau sa ma 'njosesc vorbind.
(Intrd in palat).
CORIFEUL
Nu ma 'nciudez pe ea sarmana, el mi-e mila.
Nenorocito, päräseste carul, du-te,
Supune-te nevoii, 'ncearcl jugul nou.
(Pauzd, CASANDRA privege intdia datd fi vede in curte imaginea lui
APOLON, indrumdtorul).
SCENA VII-a
CASANDRA, CORUL
CASANDRA
Vai mie, vai profetic zeu,
Apolon, o Apolon !
I-iul BATRAN
De ce te jalui astfel lui Apolon ?
El nu e zeul adorat cu vaete.
CASANDRA
Vai, mie, vai profetic zeu,
Apolon, o Apolon 1
ORESTIA 29
AL II-lea BATRAN
(Aparte). Ea cheama iar pe zeu si tot asa hulind,
Ca nu-i iertat sa i se 'nchine tanguind.
CASANDRA
Apo lon, Apo lon, o zeu
Pe cai indrumator,
*i pierzator al meu!
A doua oara ma tintesti
Cu arcul tau ucigator 1
AL III-lea BATRAN
Ea plange patimi de-ale sale prorocind.
Suflarea zeului o poarta 'n suflet, chiar robind.
CASANDRA
Apo lon, Apo lon, tu zeu
Pe cai indrumator
*i pierzator al meu!
Spre care cask' de-adapost
Duci pasul meu ?
AL IV-lea BATRAN
Spre cas' Atrizilor. Daca nimic nu stii de ea,
Sunt gata A.-0 spun eu cum este-aidoma.
CASANDRA
Urgia zeilor, locasul martor
De multe-omoruri dintre frati si rude,
De-al caror sange fu stropit pamantul:
0 pestera grozava de maceluri.
I-iul BATRAN
Strain' adulmeca, de parc'ar fi copoi;
Ea ulmä sange si-i va da de urma apoi.
CASANDRA
\Tad semne vii, ma 'ntemeiez pc marturii,
Scancind copii macelariti si carnuri fripte vii
De-a kr, din care s'a 'nfruptat chiar tatal lor.
3o REVISTA FUNDATHLOR REGALE
AL II-lea BATRAN
Cunoastem darul tau prorocitor. Destul, te rog;
Pe-aici n'avem nevoe de niciun proroc.
CASANDRA
Vai mie, vai, ce-i paste gandul rare ?
Ce-i astä cumplitate mare ?
Ce se urzeste 'n casa ? Ce durere
Nevindecata, greu rabdat' a celor dragi,
Departe de ajutor ?
AL III-lea BATRAN
Dar unde bate ea ? Ca nu mai inteleg;
Ce-a zis nainte stiu. Vorbeste orasu 'ntreg.
CASANDRA
Nefericito, vai, ce pui la cale ?
Smomesti pe sotul tineretii tale
Spre-a-1 racori in bae ? Cum sa spun pe urrna ?
Va fi 'ncurand, ca lath' 'ntinde bratu 'ndata
Si mani se 'ntind, de stau cutremurata.
AL IV-lea BATRAN
Sunt tot nedumerit. Din aste 'ntunecate
Ghiciri nimic nu poate mintea mea razbate.
CASANDRA
Ah, valeu, valeu, ce mi se nazare ?
I-un la% de iad, o insfacare
De-arcan, o 'nsotitoare
De pat, barbata man' ajutatoare
- La moarte, Haifa' hulpava!
Strigoiul casei care chiuie
La jertfa ast 'a marsaviei.
CORUL
Cuvintele-ti ma 'ntuneca. In vine
Ingheata sangele-mi ca unui luptator
Itänit ce cade si se pierde 'n sine
Abia zarind. Napasta iute vine.
ORESTIA 31
CASANDRA
Ha, iata, iata Indepartali buhaiul

I
De juncl. Cu maraml 'nselatoare

De coarne negre-1 prinde furia doare;
El cade prada 'n apa cea din cada.
Pricepi momeala bail pierzatoare ?
CORUL
Ce veste de bine la oameni vine
Dela oracole ? Arta de multe 'nsirate
Cuvinte, triste ca din morminte,
Rostind numai jale i spaime i pacate.
CASANDRA
Amar mie biata-mi ! Ce stea urgisital

Rastristea mi-o cain de plans podidita.
De ce m'ai adus tu in neagra genuna
Ca numai i numai sa mor impreung ?
CORUL
Cu mintea aiurita, de-un zeu ratacita,

Tu buigui un cantec-necantec
Pe tine jalind, amintind
Cu neobositu-i, ascutitu-i glas
Pe biata Filomela, care dusa
Ca si rapusa de dor, cat viaza
Tot striga pe Itys, dupg Itys ofteaza.
CASANDRA
0, Filomelà, dulce cantatoare,

Melodioasd tu privighetoare,
Noroc de tine I Zeii te 'ntrupara.
Cu glas de miere, cu pene ce sboara
Ca viata s'aline cu farmec de suspine;
Pe mine iata cum std sa ma razbata
0 sulità turbata.
CORIFEUL
De unde asa, din ce blästem de sus
Razbira 'n tine si te sbihue nespus
Deserte chinuri haine,
De viersu-i fioros, ba in surdine
De cobe, ba in glas rasunator ?
CASANDRA
0 Paris, jalnic nunthor,
Al casei noastre surpator I
Scamandru, raul meu din tara,
Cum eu pe malurile tale
Voios crescui odinioara
De-acum pierduta in curand
Pe tarmul apelor fatale
Canta-voi soarta mea plangand.
CORIFEUL
Ce vorbe limpezi ai ales !
Si un copil te-ar fi 'nteles.
Te-aud, o suflet lacrimos,
Cum plangi cu viers asa duios
Ursita-ti si de-a ta plansoare
Ma doare parca sunt ranit
De-un mursec Si raman uimit.
CASANDRA
0, sbucium din urma 'n cetate ce cade !
Jertfiri parintesti de sub turnuri, bogate
Prinoase pe-altare 'n zadar inchinate,
Ca n'au mantuit osandita cetate.
Si eu, foc incins, ma duc sloi spre morminte.
CORUL
Grait-ai cuvinte tot trist ca nainte.
Ce demon avan strivitor in povara
Te 'nvinge-a canta numai cantec de jale
Si moarte ? -NW bezna pe urmele tale.
ORESTIA 33
CASANDRA
De-acuma noima n'o sa-mi fie
Ascunsa ca mireasa 'nvaluita;
Stralimpede spre-al razelor izvor
Va izbucni i ca un val cotropitor
Tälazui-va la lumina viforos
De-un vaet si mai dureros. In grai noptos
Eu nu ma 'nfran. Urmandu-ma napoi,
Fii martori, spuneti: dat-am fara gres apoi
De urma fardelegilor ce sangerara
Acest pamant ? Ca niciodata n'a trecut un cor
In casa asta laolaltà cobitor,
Nicicand veselitor, domni doar innoptare.
Sorbl, spre a indrazni el si mai tare,
Din sangele-omenesc si-aici din temelie
Neizgonit, ramane cor de ospetie
A furiilor groamica prasila de fraIie,
Aci 'n palat salasluind descanta ne 'ncetat
Blästemu 'ncepator. Pe rand au infierat
Pe blestematul care a spurcat
Al fratelui sail pat. Oare am gresit
Ghicind ? Ori tinta-mi bine-a nemerit ?
Sunt eu usernic gures zodier de rand ?
Marturisiti cu juramant cà niciodata
N'ati auzit ce crime vechi au scufundat
Acest palat ?
CORUL
La ce bun jurämântul meu tntemeiat
Oricat de cuvios si de vartos cu-adevgrat ?
Dar stau mirat, cA tu, sträino, peste mare
Crescutä, ne vorbesti cu-asa incredintare
De-aceste toate ca si cand cu noi ai fi trait.
CASANDRA
Apolon insusi darul sau mi-a däruit.
CORUL
S'o fi 'ndragit de tine al profetiei zeu ?
3
CASANDRA
Nainte mi-ar fi fost rusine s'o spun eu.
CORUL
E mai falos tot insul fericit.
CASANDRA
El se 'mbulzea si ma 'mbata indragostit.
CORUL
*i-ati mers pana la capat impreuna ?
CASANDRA
M'am invoit, dar m'am ferit cu o minciuna.
CORUL
*i. darul pan'atunci 1-ai dobandit ?
CASANDRA
Ghicisem tot ce-aveau ai mei de patimit.
CORUL
*it cum de-a lui manie neatinsa te-ai pazit ?
CASANDRA
Din vina asta n'am avut crezarea nimanui.
CORUL
Dar noi avem incredere in tot ce spui.
CASANDRA
Vai, iar ma turbura 'nceputul, vAntul
Cumplit al capierii mele; e framantul
Profetic, si 'n vartej ma poart'avantul.
'MI iar parjol. Priviti acolo in palat
Cum stau copii, tot plodul tupilat
De spaima, palide-aratari visate.
Ucisi de-o rud 'a lor din cele mai apropiate.
ORESTIA 35
Cu mini de proprii cirnuri pline, un praznic

De-al casei, trup si miruntae, un näpraznic
Morman scarbos, de care parte are
Chiar tatil. De asta si urzeste räzbunare
Un famen leu pindind in patu-i casnic
Pe-al meu márit stipin dela rizboi sosit,
Pe-acel al cirui jug mi-i dat si-1 duc,
Erou al flotelor, niruitor al Troiei.
Nu poate sti ce limbi de citea 'nhaitati
Viclean voios se gudura 0-1 tot imbata,
Ca o stafie 'n temelie-1 sapai 0-1 ingroapi.
Sau ca ursita-1 paste sà-1 präpistue
Silbatec brat nebun, calk' de sot in taini,
0 masa de femee ! Cum, o iasmä, si te cheme ?
Balaur veninos, o Schilä, a marii bard
Din cuib de stinci, topenia plutasilor,
Turbatä furie din iad, neimpicati
Urgie a propriilor fii. Nu chioti
Ea, culmea indriznelii, ca un luptitor
Cind bate in arme si di chiote bärbate
Parci serba intorsul propriu 'n cetate ?
Eu v'am vorbit, Nu-mi pasä daci nu-mi yeti crede.
Ce-i scris sä vie, va veni. Si voi atunci,
Pitrunsi de jale, yeti vedea nezibovit
Ce sigur adevar v'am prorocit.
CORIFEUL
Ospitul cirnii de copii al lui Tiest
L-am inteles, m'am ingrozit si Inca tremur
De adevirul prorociei tale 'nalte,
Dar nu m'am deslusit in celelalte.
CASANDRA
E vorba de-Agamemnon si de moartea lui.
CORIFEUL
Pazeste-ti gura 1 Nu cobi, nenorocito.
3*
CASANDRA
Tacerea mea nu-i poate fi de vreun folos.
CORIFEUL
0, nu, de-o fi cum zici fereasca cel de sus!
CASANDRA
Tu faci urari, and altii naltä mama spre-a lovi ?
CORIFEUL
Dar crima asta cine-o poate inflptui ?
CASANDRA
N'ai auzit nimic din tot ce-am spus aci ?
CORIFEUL
Ba da; ci pe faptas eu nu-1 mai pot ghici.
CASANDRA
$tiu bine totusi graiul vostru elinesc.
CORIFEUL
i prorocia care-i greu s'o lamuresc.
CASANDRA
Au! Au!
Cum arde foc spre mine si m'aptinde in vine!
Vai mie 1 Apolon, iarta-ma, vai mie !
Leoaica cea bipeda, a lupului sotie,
In lipsa leului de sange nobil, ma doboara
Pe mine biata-mi. Ea, otrava pregatind
In bautura si taisul ascutind
Pentru bärbatul ei, se laudä c'astfel
Pe mine se razbung si de adusul meu pe el.
De ce mai port ca preoteasa 'ntr'una
Batjocur' asta, carja 'n mana si cununa
Pe frunte ? Le dau foc pan' viata-mi nu se curma.
Hai jos cu voi, pieriti, eu yin in urma.
ORESTIA 37
Pe alta 'mbogatiti cu sarcin' asta strivitoare.

Apo lon insusi ma despoaie de odoare
In slujba lui, and chiar cu ele &mita,
Vazu 'ndelung cum fui batjocuritä
Tot una de prieteni si dusmani hulitä.
De mine toti radeau ca de-o nemernica,
Otreapä de raspantie, smintità de usernica
&Ova si flamanda. Am indurat
Eu toate. Acum prorocul, care m'a 'nzestrat
Cu darul lui, m'aduse-aici unde mi-i scris sorocul
Si 'n loc de-altar strabun m'asteapta dar
Un trunchi unde voi fi macelarita.
Dar moartea-mi nu va fi de zei nerasplatità;
Veni-va dintre voi razbunator de searna
Al meu si-al tatalui, un ucigas de mama
Fugar, instrainat si lainic. El ducand
Spre culmi blastemul casei, vine in curand.
Cu juramant de-un zeu este legat
S'asculte ruga tatalui sau raposat.
Dar plang eu zarghita, de zbucium coplesita ?
Dac'am putut sl vad prin ce-a trecut
Orasul Troia si-acum ma uit la cei
Care o pradara cum sunt judecati de zei,
Voios ma voi supune tristei mele soarte.
(Coboard intdia datd din car si pdseste spre palat).
Salut aceasta poart'a iadului. 0, s'am parte
De lovitura grabnica de moarte
Si, fail sa ma zbat, sVnchid a ochilor mei zare
Cu cea mai bland 'a mea insangerare I
CORIFEUL
Femeie tot asa de plans si de 'nteleapta,
Ce lung ai cuvantat! Dar daca stii cu-adevarat
Pierirea ta, de ce tu, ca o junca dreapta,
De sus manatä, ne 'nfricata mergi spre altar ?
CASANDRA
Eu nu mai scap, e prea tarziu, curand dispar.
CORTFEUL
Castigà vreme cine mai in urmä moare.
CASANDRA
V5d zorile si fuga nu-i folositoare.
I-jut BATRAN
Nenorocirea ta-i curajul täu nebun.
CASANDRA
I-o mânggere de-a muri cu nume bun.
AL II-lea BATRAN
Dar n'o cunoaste omul fericit.
(CASANDRA urcd treptele palatului. Se opre)cte un minut).
CASANDRA
Vai tie, tata, vai de tine, de copiii dragi !
(Ea se depdrteazd de poarta ca fi cuprinsd de o groazd subitd).
I-iul BATRAN
Dar ce te superi si 'napoi te tragi ?
CASANDRA
Oh! Oh!
AL II-lea BATRAN
De ce te vaeti ? Ce stai ingrozit' astfel ?
CASANDRA
Din salà simt un iz de singe si mace!.
AL III-lea BATRAN
Miroase-a jertfe din altare sfinte.
CASANDRA
E abure ce mai räsuflà din morminte.
OREST1A 39
AL IV-lea BATRAN
Nu-i mirodenie, scumpet din Siria ?
CASANDRA
0 dragii mei, ma duc. De teama eu
Nu tremur ca o pasare 'n tuf4.
(Se intoarce incd odatd inapoi).
Dar dupà moarte-mi, rogu-va sa nu uitati:
Cand o femee in locul meu va räposa
$i un barbat cadea-va 'n locul altuia
Tradat de o femee, eu cu ast'atunci wept
SA capat dela voi al ospetiei drept.
I-iul BATRAN
Te plang, sarmano osandità tu de sus.
CASANDRA
Mai am de-adaos un cuvant, e cel din urma
Suspin al meu. Acum cu stinsul razelor
Murinde de-ale soarelui, eu rog pe zei
Sä ma razbune pe dustnanii mei, ucigatori
Unei femei robite, o fapta de m4ei 1
0, jalnic rost al omului ! 0 umbra
I-alunga tot norocul, iar obida-i
Burete ud ce sterge scrisul ee pe tabli
$i asta-i mai de plans, mai dureros.
(Intrd In palat).
SCENA VIII-a
CORUL
Nu-i nici un om sltul vre-odata
De buna stare. Nu-i nimeni care-opreste
Sä intre in palat ravnit de oameni
$i socotit un vistiernic de-avutii.
Lui Agamemnon ii menira zeii
SA ia cetatea neinvins'a lui Priam;
MArit de ei, se 'ntoarse el in tarA.

Iar dacl vina sangelui strAbun
PlAteste el murind si pentru morti,
In urinI-i lag moartea mostenire.
Ce om, stiind aceasta, s'ar mAndri
Ca nici o zestre de pleat nu mosteni ?
AGAMEMNON
(Din interiorul palatului).
Au! Au! Vai mile I Vai, de moarte sunt rAnit 1
CORIFEUL
TAcere ! Cine a gemut asa mortis lovit ?
AGAMEMNON
(Aproape inndbuFit).
Vai, ma omoara! M'a fAzbit a doua oat% !
I-iul BATRAN
Omor s'a 'nfAptuit. E regele care a gemut ?
AL II-lea BATRAN
Hai spuneti fiecare ce-i mai bine de fAcut ?
I-iul BATRAN
Parerea mea-i sä dam un strigAt de-ajutor,
SA vie aici cu arme gloatä de popor.
AL II-lea BATRAN
Eu zic mai iute in palat sä nAvAlim,
Cu spada trasä crima s'o descoperim.
AL III-lea BATRAN
Si eu sunt de pArerea asta, sA pornim
La faptà repede, sA nu mai zAbovim.
AL IV-lea BATRAN
Wid apriat, sunt semne care-aratä
CA tirania va fi grabnic intronatà.
ORESTIA 41
AL V-lea BATRAN
Noi pierdem vremea, pe cand ei batjocorind
Codirea noastra, nu mai stau cu manile dormind.
AL VI-lea BATRAN
Eu nu stiu ce sfat sa VA dau. Caci dacl vrem
SA 'nfaptuim, se cere si sa chibzuim.
AL VII-lea BATRAN
Gandesc la fel, fiindca negresit
Vorbind, pe rege nu 'nviem, dac'a murit.
AL VIII-lea BATRAN
Cum ? Viata sa ne-o terfelim in mar§avie
Sub jugul unor lotri de domnie ?
AL IX-lea BATRAN
Murim mai bine, nu putem rabda ticalo§ie
Ca asta, moartea-i mai us,.oarà ca o tiranie.
AL X-lea BATRAN
Dar ce dovada-i ca al nostru rege a murit ?
Ne vom lua noi numai dupa auzit?
AL XI-lea BATRAN
SA nu ne 'nflacaram pe ne§tiute; una-i
Deplin sa §tim §i alta e sa. banuim.
AL XII-lea BATRAN
Numai un sfat e cel mai bun: s'aflam intai
Ce-i sigur despre soarta regelui.
(Cdnd se pregdtesc sd intre In palat, canaturile por(a se deschid vraifte. Pe prag
apare CLITEMNESTRA cu securea in mad. In interior se vede cada, pdnza,
REGELE mort fi cadavrul CASANDREI).
SCENA IX-a
CLITEMNESTRA
Trag masca, spun pe fata, nu ma rusinez:
Cu totul altfel ca nainte acum va cuvantez.
CAnd vrei sä birui pe cei ce par prieteni buni,
In ce chip altfel mreaja poti s'o 'nstruni .
Mai sus ca nu cumva ei peste ea sa sara ?
De mult am pus la calea ast'amara
De vrajba veche, abia acum am izbandit.
Aci stau, unde fapt'am savirsit-o si-am lovit,
E fapta mea si nu ma lepad nicidecum de ea.
0 larga mantie, drept un navod la pescuit
Am azvArlit asupra-i ca un giulgiu stralucit,
De n'avea cum sa scape fall arme, fara scut.
Izbii de doua ori. Si el dupa 'ndoit gemut
Slabi la 'ncheieturi. Iar cum se prabusi,
Izbesc a treia oarA si-I trimit de-aci
In dar de jertfl cuvenit lui Zeus cel de jos,
Strajerul mortilor. Lungit asa isi a suflarea
Si-i curge suruind izvor insfingerarea,
De-mi racoreste fruntea roua sIngerie,
Si ma inviorez nu mai putin cleat ogorul
Udat de ploaie ce-1 inspica si-i mareste sporul.
VI bucurati, batrAni ai Orli, de cumva
De aseati fi in stare de-a VI bucura.
Eu tot tresalt. Si daca peste morti se toarna pa os,
Aici e drept, de mii de ori mai drept adaos
SI curga bautura, ca sa vie el sa bea
Din urma, din otrava de blastem, cum altul nu-i,
Cu care-umpluse si-osAndise casa lui.
CORUL
Stara uluiti de-a ta smintire ne 'nfranata,
Cu care lauzi crima ta infricosata.
CLITEMNESTRA
Ma incercati ca pe-o femee nebarbatä,
Dar eu vorbesc cu inima ne 'nfiorata
OREST1A 43
La voi ca sA o stiti. Tot una-i de ma 'nvinuiti

Sau nu. Acest cadavru-i al aceluia
Ce-a fost bArbatul meu, ucis cu astà dreapt 'a mea,
Si fapta e fAcuta. drept. Asa-i, asa!
CORUL
Cu ce venin te-a otrAvit
PAmantul sau adancul marii,
De-ai indrAznit, de-ai nebunit
SA 'nfAptui culmea destrAmArii,
Omorul ne mai pomenit ?
BlAstemul tarii, tipAt din popor
Te-a osandit la surghiunit,
CA tu esti groaza tuturor.
CLITEMNESTRA
MA osanditi sà fug din tail dintre-ai mei,
SA port mania lumii si blAstemul ei,
Voi care n'aii avut nimic de zis invinuind
Pe-acest cAlAu, care nimic mai mult nepretuind
Decat un miel din turmele-i barsane
Jertfi pe fata lui, copila-mi dragA mie
Din sangele durerii mele, ca el in loc s'atie
Dusmane vanturi ce-i veneau din Tracia. Pe el
Voi trebuia sA-1 alungati ca pe-un misel
De greu pAcat. Si tocmai voi a mea purtare
0 judecati gra' crutare ? Eu pot la fel,
SA v'amenint. Sunt pregatità de rAzboi
Si pot sa' lupt. Invingeti-mA 'ntai, apoi
SA-mi dati poruncA. Dar de-o fi sA fiu mai tare,
VA dau eu pada' de ce-i cumpat si 'nfranare.
In române§te de G. MURNU
0 EVOCARE DE DASCAL
VALOROS: ION C. GEORGIAN
In trecutul scoalei noastre secundare, osebit de ceata nume-
roasa a profesorilor färä relief, figuri spalacite 0 mediocre, cu o
notorietate extrem de limitata si chiar aceasta comica uneori, in
sfarsit aparte chiar de aceia care isi faceau convenabil datoria, co-
respunzand fall nicio critica grava unui oficiu modest si. nepre-
tentios, a existat si o galerie restransa de figuri proeminente, de
oameni afara din comun, care se afirmau stralucit pe catedra, prin
entuziasmul lor comunicativ, prin iscusinta lor didactica, sau prin-
tr'o stiinta intinsä si solida, depasind cu mult pe aceea a manuale-
bor. Aveai impresia ca oamenii acestia, intr'o conjunctura mai
favorabila a vietii, ar fi putut merge mai departe si ajunge mai sus,
iar ramasi aicea, fie din vina indolentei lor, fie din acea a vitregiilor
externe, intreceau cu statura lor spirituala nivelul colegilor obis-
nuiti, ridicand invatamantul secundar insusi dincolo de treapta
lui curenta si inviorandu-1 la orele lor de clasa cu adieri aproape
universitare.
Dela lectiile acestor profesori retii pentru togä viata cel putin
unele invataturi raslete, dar care s'au integrat pentru de-a-pururi
in continutul sufletului tau, ajungand pe alocuri adevarate idei
determinante, iar and mai tarziu ii compari cu alti magistri
mai celebri, la care ai facut ucenicie pe trepte mai inalte de inva-
Valliant, vezi ca amintirea celorlalti rezista, si oricat iti vei fi im-
bogatit colectia de mandre icoane argintate, nu e cazul sa dai la
o parte vechile iconite la care ai invatat rugaciunile de baza, inchi-
nandu-te de copil.
0 EVOCARE DE DASCAL VALOROS: ION C. GEORGIAN 45
i totusi acei dascali de valoare, dintre care unii n'au avut nici
obiceiul scrisului si au ramas numai ca vie aducere aminte in su-
fletul fostilor scolari, sunt greu amenintati de valul tot mai dens al
uitarii, pe care nu pot innota mult timp la suprafata deck talentele
exceptionale sau oamenii care s'au opintit mai tare si s'au legat
mai temeinic de evenimente istorice importante.
Printre aceste figuri deosebite pe care ar fi pacat sa nu le fi-
xeze, de sigur fara exageratie dar cu pietate, acei care le pastreaza
in inima lor, este, cred eu, si fostul meu dascal de Istorie, la liceul
Sf. Sava, Ion C. Georgian. Il port neaburit in gandul meu, din
ziva celui dintai contact, in clasa intaia a liceului. Deprins in
scoala primara cu un singur profesor pentru toate materiile clasei,
urmaream in primele zile, curios si intrigat, defilarea lungului
sirag de dascali, care se schimbau din ora in ora, fiecare avand in
sarcina sa alta materie a programei. Tin minte ca Georgian a apa-
rut mai la urma. Para la el facusem succesiv cunostinta altor ipo-
chimene, belferi cu cap de caricatura si incapabili sl impung tacere,
altii mai ferchesi dar permanent incruntati, socotind ca trebue sa
ne ingrozeasca din primul moment, inghetandu-ne cu prealabile
vorbe de ocara si cautandu-ne galceava din nimic. Alternand intre
senzatii de spaima si de ilaritate, am ajuns la ora de istorie cand
isi facu aparitia pe usa un omulet marunt, dar bine legat, cu OS"-
tana mare, cu parul negru lucios si cu mustata tunsa. Inaintand
grabit spre estrada catedrei, asezandu-se apasat in scaun si rotin-
du-si o vie privire imprejur materialul uman al clasei ii era ne-
cunoscut, si deci se multumea deocamdata c'o impresie de ansam-
blu profesorul, al carui fluid ne-a stapanit de indata si ne-a lasat
cu ochii atintiti de interes incepu prin a recomanda ca manual
de clasa Istoria antica de Teodor Ionescu revazuta de Georgian,
adaugand cu aioasä voce cadentatl: « iar acest Georgian sunt
eu! ».
Nu stiu in ce masura a contribuit sa ne impresioneze aceasta
calitate de semi-autor al cartii; ce pot spune e ea din prima zi s'a
statornicit autoritatea neclintità a profesorului, la a carui ora lini-
stea nu cunostea nicio defectiune, desi nu era vorba de o tacere
ingrozita, ci numai de una respectuoasa, preocupati mai cu seama
sa nu suparam pe omul acesta ale carui cuvinte la asteptam cu
nesatiu si le sorbeam cu lacomie...
Ce minunata era jumatatea de oil' and Georgian incepea s ne

povesteasca evenimentele lectiunii urmatoare ! Cu ce interes am
strabatut istoria omenirii, dela Egipteni pana la Romani, mai ales
pe parcursul Greciei vechi, dela inc antatoarea ei mitologie pana
la eroica i luminoasa ei istorie...
Cand ma gandesc la incordarea bucuroasl cu care urmaream
firul istorisirilor profesorului, fara a pierde o silaba, si fiind capa-
bili sa reproducem indata cel putin partea lor esentialà, imi dau
seama cat era de natanga pretentia pedagogiei docte care ne-a
bantuit in anii urmatori, pretinzand invariabil, pentru toate obiec-
tele, ca profesorul and explica sa nu vorbeasca numai el, ci sa-si
fragmenteze expunerea, controland atentia elevilor i verificand
intr'una cat au retinut si ce au inteles ! Ba chiar sl scoata cuno-
stintele noug din bagajul mai vechi al copiilor, printr'un fel de
mosie adesea artificiala si nu arareori comica in toata puterea
cuvantului.
Georgian nu ii intrerupea continuitatea organica a povestirii,
o conditie, cred, a farmecului ei dar nu era unul in clasä care
sa nu asculte i sa nu bage la cap.
De sigur la varsta aceea nu stiam nimeni ce inseamna i ce este
un orator. Poate nici nu cunosteam cuvantul. Dar ceea ce eram
absolut siguri, e ca Georgian vorbeste altfel cleat ceilalti profe-
sori, cà fraza lui te inlantue i te furâ, cà te face sl pricepi ascul-
tandu-1, chiar reflectii mai grele, i sa cuprinzi cu inlesnire un .na-
mol de detalii care, in gura altuia, te-ar fi coplesit de-a-binelea.
0 dovada a gradului in care ma pasionase istoria omenirii,
reinviata in explicatiile lui, e ea numaidecat ce am incheiat anul
scolar, mai inainte de a pleca in provincie, acasa, mi-am cumparat
manualul anului urmator, Istoria Evului Mediu, plin de nerab-
dare sä cunosc neintarziat succesiunea evenimentelor, dupa cade-
rea Imperiului roman. Cand m'am intors in toamna la sward,
cunosteam cu destule amanunte, la istorie, materia rezervata anului
in curs.
Dar in clasa a doua ne pandea o neasteptata lovitura. Profe-
sorul Dobrescu, care preda istoria in cursul superior al liceului,
inceteaza din viata, iar Georgian ne paraseste, trecand in locul lui.
Mare jelanie in clasa noastra, unde ne simteam realmente neno-
rociti. Durerea s'a transformat intr'o sedinta lacrimogena, atunci
and Georgian, la ora and ar fi urmat sä ne facA lectia, dar acum

se ducea in clasa a 7-a, mi se pare, a tinut sA s'abatA o clipl pe la
noi, pentru a-si lua bun rAmas, mangaindu-ne ca despArtirea e
temporarl 0 cu ajutorul Domnului ne vom reintalni peste
doi-trei ani, in cursul superior. SlabA consolatie, 0-mi amintesc
a in ziva aceea am fost cu totii nAuci 0 in rânduri compacte ii
pandeam iesirea din noile lui clase, unii cu speranta puerila a
vAzandu-ne asa de disperati, va consimti sl se intoarcl indArAt,
la noi 1
Retin din vremea aceea Inca doul intâmplari care n'au putut
cleat sl mA mAguleascA personal. Prima, cA la examenul de fine
de an, la Istorie, clasa II-a ne-am pomenit deodatA in sala
cu Georgian, care se asezA in bancl 0 trimise un biletel profesoru-
lui ce-i luase locul in cursul inferior. Numaideat un coleg al meu
si cu mine, desi nu ne venise randul, dupA alfabet, am fost scosi
la examen 0 interogati. FuseserAm favoritii lui Georgian 0 acum
el venise sA ne asculte.
Nu mult dui:A aceea, alt semn de atentiune. Intr'o zi portarul
internatului ne inmâneazA mie 0 aceluiasi coleg ate-o brosurA
din partea « d-lui Profesor Georgian ». Brosura era scrisA de dânsul
si se intitula: « 0 paginA ignoratA din domnia lui *tefan cel Mare »,
având ca temA, aprig sustinuta, cA marele voevod moldovean dom-
nise 0 in Muntenia 16 ani. Concluzia era in adevAr senzationalA,
dar cercetArile ulterioare nu au confirmat-o, asa cA ideea lui Geor-
gian a rAmas o ipotezA imaginarl, de-a capul primita cu indoialA
de alti istorici, desi, fireste, pentru noi, scolarii sAi, a dAinuit mai
multA vreme, legata de prestigiul unic al dascAlului nostru...
Alt moment important in legAtura cu dânsul a fost vestea pe
care ne-au adus-o elevii din cursul superior, ca Georgian candi-
deazA la o catedrA universitarA si cA are toate sansele sa reuseascA.
Concursul s'a tinut la Iasi, doi ani consecutivi fiindcA la prima
datA rezultatul a fost nul, iar adversarul profesorului nostru
era foarte tanArul, dar de pe atunci fenomenalul Nicolae Iorga.
De sigur, noi toti impArtAseam convingerea cA Georgian era cel
mai merituos, iar Iorga un protejat frazA pe care o primiserAm
bucurosi din zborul vorbelor de claa. Am socotit ca o nedreptate
aderea lui Georgian, care nu ni s'a putut ascunde, dar cel putin
am rAmas cu satisfactia cl lupta a fost inversunatA, a diferenta
de nota a fost minima, ba chiar ca.' o parte din comisie se pronun-

tase pentru Georgian. Zvonurile acestea nu erau de altfel complect
fanteziste, fiindca vreo doisprezece ani mai tirziu, and m'am sta-
bilit la Iasi, odata cu inceputul carierei mele didactice, am inre-
gistrat inca ecouri de-ale acelei lupte epice, rainasä in memoria
multor asistenti. Ba chiar doi fosti membri din comisie, profesorii
Caraiani si Alexandru Xenopol, mi-au vorbit de talentul de expu-
nere al lui Georgian, de eleganta cu care infatisa cunostinte bine
inchegate, in contrast cu torentul ametitor de fapte si amanunte,
evident mai bogate la Iorga, dar pe atuncea pare-se mai putin
stapanite si turnate in perioade mai putin magnifice deck avea
s'o facl mai tarziu.
Caderea lui Georgian a prezentat totusi pentru mine avantajul
de a-1 avea profesor in cursul superior. De aci pastrez o nouà
patura de amintiri, de alt ordin cleat acelea povestite mai inainte.
In cursul superior se relua din nou materia istoriei universale, nu-
mai ca se aducea panà in zilele noastre si oarecum urma sä se des-
fasoare pe un plan de interpretare mai inaltà. In cadrul acestei
misiuni, Georgian isi incepea istoria omenirii, cu o vastä introdu-
cere filosofica, in care ne descria formele structurale ale societatii
omenesti si geneza institutiunilor. Am ramas cu multe cunostinte
de atuncea si cu o amintire interesanta. Vrand sa ne explice geneza
religiilor, ne-a prezentat rand pe rand o teorie atee, care cobora
religia la rangul unei superstitii, si altà teorie, mai rafinata, care
facea din religie un adevar suprem si implica neconditionat exi-
stenta dumnezeirii insesi. Ceea ce a fost curios, e ca desi Georgian
insista staruitor asupra superioritatii ultimei teorii, noi am ramas
mai convinsi de cea dinainte, atat e de adevarat ca argumentele
superficiale ale conceptiei atee sunt mai la indernana adolescenti-
lor, &cat acelea opuse, pe care sau le crezi farl discutie, sau, odata
ce admiti discutia, iti trebue, pentru a le sezisa adancimea, o pre-
gatire intelectuala ceva mai avansata.
Consideratii de intelegere filosofica Georgian nu s'a marginit
sa faca in acea, pentru noi, faimoasa introducere, ci intova-
rasea cu ele expunerea intregii istorii universale, culminand cu
disectia Revolutiei franceze, eveniment care pe vremea aceea nu
se invata cleat in cursul superior. In genere, nu era intamplare
istorica mai de seama, la care Georgian sä nu-si fi completat po-
vestirea, prin judecarea ei din punctul de vedere al rosturilor ome-

nesti, si nu era elev mai greoi la minte care sl nu-si fi scuzat nota
rea capatata, invoand ca profesorul cu eterna lui manie inter-
pretativl 1-a scos din povestirea faptelor, intrebandu-1 acel
funest: « Cum trebue sa judecam si ce trebue sa intelegem ? »...
care nu se gäsea in carte si care, dupl opinia victimei, nici nu este
istorie propriu zisa.
In timpul meu de elev-superior, Georgian a luat initiativa
unei « Asociatii a Profesorilor secundari » cu rolul de a institui
concursuri intre elevii din toata tam, anticipAnd misiunea « Tine-
rimii », dad.' nu cumva aceasta din urma nu va fi fost chiar o con-
tinuare transformata a Asociatiei in chestiune.
*tiu ca am luat si eu parte la cel dintai concurs si am dobandit
premiul « Rovine », cu o cruciulita de metal si o diploma tipa-
rita, pe care cred c'o pastrez. Dar partea mai importanta a fost
alta, in sala Ateneului, unde a avut loc distribuirea premiilor si s'a
desfAsurat o solemnitate de care imi amintesc deosebit de viu.
Asista in Iola ministrul Haret, cu figura lui rece si impasibill,
iar Georgian a citit de pe scenä o cuvântare, pretemios stilizata,
rostind-o intr'un ton declamator, emfatic, altul cleat acela cu
care ne obisnuisem si pe care il preferam insutit. Frazele lui erau
de asemeni destul de bombastice si-mi amintesc pana astazi de
una care ne vorbea de « undele cele mai amare ale lacului dez-
nadejdei ». .
Este o mare greseala sa cauti a iesi din gen, si in cazul de fata
a inlocui genul academic, in care excelai, cu o sältare imprudenta
in vazduhuri poetice, pentru care nu posezi aripi destul de sprin-
tene sau articulatii destul de viguroase. A fost o adevarata usurare
and el a terminat lectura si a cerut cuvântul un mosnegut din
sala, care a fost primit pe estrada cu vadite gesturi reveremioase;
era faimosul retor Nicolae Ionescu, cândva si el profesor de isto-
rie la Universitatea din Iasi. In contrast cu frazele chinuite din
textul lui Georgian, Nicolae lonescu a pornit sa vorbeasca liber
si spontan, in fraze limpezi si naturale, care curgeau sonore si
lesne construite. Vreo cinci minute cucerise sala, dupa care insa
a inceput sa se incurce tot mai tare intr'o retea de fraze la fel de
curgatoare, dar care parca nu mai spuneau nimic. Aproape o oil
si-a intins vorbirea, dându-ti permanent impresia ca ar vrea sä
4
sfarseasca, dar ca nu stie cum. In asteptarea unei concluzii fru-

moase care insa ii scapa intr'una, ne-a adus la exasperare, reabili-
'and parcä discursul lui Georgian.
Am putine lucruri de spus despre finalul dureros al fostului
meu profesor. Eram mai de multa vreme student la Universitate
si in aka arie de studii ma gandeam mai rar la el, cand
intr'o zi pe strada ma opreste Virgil Popescu, dascal si dansul la
Sf. Sava, de limba germang.
Ai aflat ? ma intreba, oprindu-se. EH 11 internaram pe
Georgian la Sutit.
Cum asta ? raspunsei nedumerit.
Dadea el semne de sminteala de mai multa vreme, era sucit
si curios, asa ca il botezaseram, colegii, Hartà Razesul. Dar in
ultimele zile innebunise complect.
Mai tarziu am auzit ca se indreptase, cazand totusi in manie
religioasa. A fost pensionat dela catedra si in urma s'a retras la %ark
pe meleagurile lui natale, la Vorri:ceni, in Dorohoi. Viata totusi i
s'a prelungit cu prisosintä, caci, peste vreo saisprezece ani, m'am
pomenit cu o scrisoare dela dansul, la Ministerul unde eram
titular. Nu ne mai scrisesem niciodata, dar el nu pierduse
din vedere evolutia fostului sat' scolar, iar acum gasise prilejul
sa-mi vorbeasca despre o lucrare a mea filosoficl, ce ii cazuse
in mana. Ma felicita pentru punctul meu de vedere « spiritualist *,
dar adauga totusi cu tm ton de fanatica fervoare a nu ajunge sä
rationezi dialectic pentru a ajunge la intelepciune, ci calea este
alta, calea mi-o arata dansul, incheind epistola cu aceastä apo-
strofá: « Umileste-te, umileste-te in fata lui Dumnezeu 1 *.
N'am cunoscut exact ziva mortii sale si nu stiu dacä a fost
blanda sau frenetica. Insa oricum, nu pot sä nu constat oarecare
analogie intre sfarsitul lui si acela al rivalului sau de o clipa: Ni-
colae Iorga. Zilele amandorura s'au incheiat intr'o tragedie ter-
minalà, infratiti de securea unui destin nemilos, chiar daca lovi-
tura n'a fost de acelas fel si de aceeasi natura. Dar la amandoi
viata n'a curs Oita la urma in albia depanarii normale, ci s'a frant
din calea ei fireasca sub aceeasi falfaire a urgiei.
I. PETROVICI
LETOPISET I
NOI MOSTENIM
Noi mo§tenim acest gram
Dela maritul Implrat din Ram.
Blagoslovit sa-i fie osul
Ca §i-a trimis incoace §i prisosul
Si legene-i tarana §i mormantul
Si-adie-i-le vantul.
Ne 'ncinse tarina cu brill

De rauri §i-i urzi naframa
Jur imprejur, de grau.
In soare bate-a zale de araml.
Stramosul lui facuse dintr'o piele
Hotarul Orli sale nou,
Imprejmuind cu noduri de curele
Croite din spinarea unui bou.
« Socot cureaua, zise, ca un zid:
Pe cine-1 sare, il ucid )).
Si fratele lui geaman, este scris,
Ca 1-a grit in xis. Si 1-a ucis.
Dar, cel putin, mat-He Imparate,
Acela i-a fost frate.
4.
ACI, LA NOI
Aci, la noi, ne-ai dat vecine
0 'nvalmasala de maimute si jivine,
Cu graiul nadusit si 'ntaratat:
De se mangaie, pare ca se bat
Pe demancare si simbrie
Si ocarasc rästit and se imbie.
Strambi si la gand si la cäutatura,
Nasul turtit le stä lipit de gura
Si narile sleite pe masele
Arata neamul bun, ca la catele.
Pe kick' 'n buze, limba lor trandava
Framantä vorba grea, ca o potcoava.
Gingia, rozatoare din 064,
Ranjeste si suracle furis, cu patru dinti.
Sasie mintea si 'n desert sireata,
Te linge si 'mbaleaza totodatá.
Marite Doamne, un dusman

Ne 'nfrunta 'n fiecare an
Si n'am avut, din leat in leat,
Niciun cules netulburat,
Manjind mereu cu Alpine scoase
Hotarul si porumbul cu matase.
Suntem, e drept, viteji din vrej

Dar ne 'ntrerupt sa fim viteji,
Findca pofteste fiara la bucate,
Din toate partile nesemanate ?
BURUIANA ASTA
Cu liftele de pe hotare
Spade le noastre stiu sä se masoare
$i, slava Domnului, s'au masurat
$i sus si jos, in lung si lat.
and nu le-am frant, de mijloc, in pamant,
Robia si rlbdarea scrasnitä le-a infrant.
Faptura lor ia finta numeroasà,

Cand galbejità, vanata, and grasà.
and se arata 'n turnuri si 'n cetate,
Cand iese 'n iarba din bucate,
Stà and pitità 'n carti 0 calimara,
Se muta si, ca musca si molia, 0 zboara;
Un mucegai, un lindin, o musita.
Se 'mpaca si cu genii si 'mpuie in arsila,
Se 'ncuiba prin odajdii, in altar,
Ia chip cinstit de dascal carturar
$i-ti face axioane si colinde.
Te-a sarutat si stii ca te va vinde.
Nu ai adus-o tu in tara
Otrava paha' 0 acrisoara.
Voinic intors de pe hotar acasa
0 lifta mai ascunsa il apasà,
Mai molcoma si mai gingase.
0 simte ca 'n opincl si 'n câmase.
Tiptilul corci de matraguna
Cu grAul creste dimpreuna.
54
El s'a ivit, s'a strecurat,

Pe araturi, la semlnat,
Si-a prins atata radacina
Ca tarina 'mparate, este plina.
Uncle -0 da brazda rodul cel mai cald
Acolo-i sare varful mai inalt
$i 'nfl§ura tulpina, din razor,
Moalele zgarci, intins 0 taritor.
$i ce-i mai greu, nici coasa §i nici focul
Nu dovedesc sa curateascl locul.
Au stävilit Voinicii, la granita, napasta:

Ei nu pot sä starpeascl buruiana asta.
T. ARGHEZI
NU SUNT CE PAR A FT...
Consecvent cu sinceritatea de care am dat totdeauna dovadA,
atat in viatà cat si in opera mea literal* mArturisesc cA sentimentul
cu care ma prezint astäzi in fata d-voastrA, este un fel de jenA ca-
raghioasä. Jena unui luptAtor de bald, care se trezeste invins, fàrà
sà fi avut macar ocazia sa lupte. i stiti de ce ?... Fiindcà n'am
bAnuit niciodatA cA as rutea avea durnani. Abia astäzi, pentru
rrima oarA, dau ochii cu dusmanii mei adica cu d-voastrA, cetitorii
Revistei Fundatiilor Regale », al cAror director domnul profesor
Caracostea, desi mi-1 credeam prieten, de data asta imi dau seama
cA a jucat, fall de mine, rolul calului troian.
IatA-mä dar, fArA niciun fel de luptl, prizonierul domnului
profesor Caracostea si al d-voasträ. Iatl-ma fortat sa ma desbrac
de tot ceea ce constitue secretul decentei costumului meu artistic,
sub care, paná azi cel putin, am reusit sl ma strecor prin literatura
roman* fara sl fi avut nevoie sä afisez in mod public firma croito-
rului care mi 1-a confectionat sau a magazinului care mi-a furnizat
stofa.
Dar fiindcA asa a fost scris sä se intample, o TreacI dela mine
si acest pahar ». VA previn insA cA yeti afla lucruri de care o sa vä
cruciti. Deocamdata. nu insist deck as-upra unui adevar pe care,
probabil, nu-1 bAnuiti incl. AdevArul acesta este cl un artist, ori-
care ar fi el, cu cat incearcA &A se explice, cu atat se si rnicsoreazA.
Si eu cred cA un artist, chiar and ar fi ceva mai mic, are interesul
sä parA ceva mai mare. PAcatul nu se motiveazA. Se mArturiseste
numai i atata tot. Rezultatt 1 ? Se iari A sau S3 Fedepseste. Se
iartA ? Atat mai b!ne pentru autor. Se r edepsqte ? Atat mai rAu
pentru editor. Aithtul insA, adicA omul care pAcAtueste con-
stient, nu trebue sa se lase terorizat de curiozitatea intransigenta,

a celor care n'au cunoscut Inca voluptatea pacatului in arta.
Artistul adevarat ii culege fructele numai din propria lui gra-
dina. Si in gradina oricarui suflet de artist creste totdeauna un porn
al cunostintei binelui i raului. Arta incepe dincolo de zidurile
chinezesti ale Paradisului pamantean.Ea este un dar dela Dumnezeu,
gratie caruia, mai curand sau mai tarziu, te poti intoarce iar acolo
de unde ai fost dat afara.
Va las deci d-voastra intreaga raspundere, clack dupà sfarsitul
spovedaniei mele, poetul Ion Minulescu are sl vä par* mai mic
&cat este in realitate. La drept vorbind insa, mie personal imi este
perfect egal, fiindca eu, propriu zis, raman tot acela care sunt.
Vreau sl zic, o simpla pradl de razboi i nimic mai mult. D-voasträ,
insa, luati bine seama, ca nu cumva cu prilejul acestei prazi de
razboi, in loc de un castig real, sa nu va alegeti cu a simpla cimi-
litura literara.
* * *
Si acum, fiindca vreti sà aflati cine cred eu el sunt, iata, và

spun. Atat in viata cat si in opera mea literara, eu am fost si con-
tinui sa fiu expresia unor evenimente neprevazute. Primul eve-
nirnent, bunaoara, ar fi chiar nasterea mea. Nu este o gluma, ci
este purul adevar, fiindca eu m'am nascut intarnplator la Bucu-
resti, and ar fi trebuit in mod normal sa ma nasc la Slatina. M'am
nascut insa 0 copil postum », sase zile dupl moartea tatei la Bu-
curesti, unde mama venise ca sa-1 ingroape si de unde din cauza
viscolului care inzapezise linia ferata, nu s'a mai putut intoarce la
Slatina, unde locuia intreaga mea familie i unde in mod logic ar
fi trebuit sa ma nasc Si eu.
Un alt eveniment neprevazut este numele meu. Familia mea
hotarise ca in cazul cand as fi fost &Eat, dupa cum de altfel se si
intamplase, sl fiu botezat cu numele de Tudor, asa cum il che-
mase i pe tata i pe un alt ilustru ascendent al familiei noastre,
Tudor Vladimirescu, care, dupa cum se stie, presarase pe ambele
maluri ale Oltului o multime de copii. Cum insä eu ma nascusem
in noaptea Bobotezei spre Sfantul Ion, m'au botezat Ion, adica
Ion Botezatorul, desi dupa darurile cu care ma invrednicise cel
de sus, ar fi trebuit sa port numele lui Ion Evanghelistul. Neat
NU SUNT CE PAR A FI .. 57
ca n'am avut si darul oratoriei, ca sa ma mai pot numi si Ion Guri

de Aur.
$i acum dati-mi voie ca dela Bucuresti, unde ma nAscusem,
si pornesc cu mine de mana la Slatina, unde trebuia sa ma nasc,
dar unde in schimb aveam sa-mi petrec primii ani ai copilariei
sub numele de Ion, sau, dupa fantezia prietenilor de aceeasi varstA
cu mine, Ionel. Dar de acest diminutiv astazi nu cred sa-si mai
aduca aminte cleat singurul si cel mai vechi prieten al meu Con-
stantin Osiceanu, fostul director al Societatii Petrolifere « Steaua
Romana », care pe vremea aceea nu se numea nici el Constantin, ci
Codita. Trebue sa mai adaog insa, ca in familie, eram mangaiat
cu numele de Bucu. Acest Bucu al meu trebue sl fi fost pe vre-
mea aceea un fel de Bizu al domnului Eugen Lovinescu de azi.
Eu insa n'am fAcut greseala sa-1 plimb cu mine prin literaturA, si
m'am cotorosit de el, chiar pe pragul primei clase primare.
De and am inceput sa ma numesc Minulescu Ion, numele
acesta dupa cum vedeti, 1-am pAstrat panA azi cu toatA sfit.4enia
cuvenitA unui nume adevArat, de care nu-ti este nici rusine nici
teamA cA ar mai putea fi purtat si de altcineva. VA spun lucrul
acesta, fiindca ma gandesc cu oarecare dezgust la atatea nume de
scriitori romani pe care nu le descoperi ca au fost false, deck
abia dupA moartea scriitorului, and dupa lege, mortul trebue sa
fie ingropat sub numele lui adevarat, adica cel din actele sale de
stare civila, si nu cel din revistele sau volumele prin care circulase
in timpul vietii.
De nevoie, totusi, din and in cand, m'am prezentat si eu pu-
blicului cetitor sub nume false. Pseudonimele mele, insl, au fost
trecatoare. Asa, bunaoara, and eram debutant, iscAleam Nirvan.
Dar dupa ce un director de revista literati m'a repezit la « posta
redactiei » cu apostrofa: « Nirvan?. . . In van, tinere ! In van ! #,
am renuntat pentru totdeauna la acest pseudonim pretentios, de al
cArui exagerat exotism literar, marturisesc cl-mi vine sa rosesc
astazi. Tot asa, in ziaristica, am variat pseudonimele « Caran
d'Ache », « Koh-y-noor » si « Hardmuth Nr. 2 » dupa coloarea
politica a ziarelor, unde eram platit cu bucata. De asemenea, and
eram functionar la Constanta, impreuna cu regretatul Dimitrie
Anghel, in colaborare cu care am tradus cativa poeti francezi,
amandoi am semnat cu acelasi pseudonim comun « Gabriel Sulu »
Iatl tot ce s'ar putea spune despre numele meu, atat in viata
mea de toate zilele cat si in literaturl, pe care eu, dupI cum cred
cl §titi, am inceput-o cu « pentru mai tirziu », fIti A bInuesc cl
voi fi nevoit s'o sfar§esc cu « a fost odatI ca niciodatl *.
Nu vI temeti, insä, fiinda cu d-voastrI voi incepe-o altfel de
cum am inceput-o cu mine. Cu mine, este drept, am inceput-o
de-a'ndaratele o fantezie din tineretea mea, pe care, de altfel,
astazi o platesc destul de scump. N'am putut intra niciodatI la
timp in actualitate. Am fost ursit sl sosesc, cand prea de vreme,
and prea tarziu. Cu d-voastrà insà, voi incepe a§a cum este firesc
A* se inceapà cu orice spovedanie literarà. Voi incepe mai intai cu
ce-am fost odatã. VI voi rasa apoi A' ghiciti cam ce sunt acum,
§i in urml VI voi ruga sl-mi prognosticati ce-a§ putea fi mai tar-
ziu ... cat mai tarziu posibil...
Abecedarul 1-am invItat acasà. Cand am fost dat la §coalI
§tiam sl scriu 0 sI citesc, nu insa 4 ca pisica in calendar », ci chiar
ca un oarecare impiegat la o perceptie de provincie. Clasele pri-
mare le-am fIcut la Pite§ti, la Scoala Primarà de Baieti Nr. z din
str. EgalitItii, care .in capitala judetului Arge§ are 0 astIzi Inca
cu totul alti importanta decat str. EgalitItii din capitala Roma-
niei. In clasa I, II 0 IV am fost cum se spune premiant I cu cu-
nunI de brad 0 cu « sol, si, re, sol, sol, re, si... sol » cantat de mu-
zica militará. In clasa III, n'asi putea preciza de ce n'am fost clasi-
ficat deck al patrulea. Destul sI spun, insà, cI de atunci 0 0111
azi cifra trei, cifra clasei in care nu fusesem premiat, continua sI
ma obsedeze in toate speculatiile mele de fantezie purl.
SI trecem deci 0 cifra trei tot in categoria evenimentelor ne-
prevIzute din viata mea, 0 sI ne oprim la alte fapte mai pe inte-
lesul tuturor.
La Pite§ti nu locuiam cleat in lunile de §coalä. Vacantele mi
le petreceam la Slatina unde locuia restul familiei, de care mama
si cu mine fusesem nevoiti sI ne despIrtim, din cauza tatIlui meu
vitreg, ofiter de cavalerie cu garnizoana la Pite§ti. Pentru mine,
ing, Slatina nu era deck o simplà expresie geografick deoarece
locuinta mea adeväratI nu era in ora§ul propriu zis, ci la via noa-
strI strImo§easc/ de pe §oseaua care duce la garI. Aci imi petre-
ceam timpul intr'un pItuiag primitiv dar foarte romantic, pe care
tata mare mi-1 construise in vfirful unui nuc secular. Primul meu
NU SUNT CE PAR A FL .. 59
turn de filde§ a fost, dupa cum vedeti, un simplu copac in varful

cäruia ascultam uruitul trasurilor ce treceau in spre gara, sau in
spre ora§, latratul cainilor de care imprejurirnile erau pline, iar
noaptea, mai ales, chiuitul pandarilor i chiar pocnetele pistoalelor
cu cremene. Ceea ce ma impresiona insà mai mult cleat toate
aceste distractii naive erau apusurile de soare, and pe §oseaua
fierbinte Inca de soare i plink' de praf, grupurile de muncitori,
barbati i femei, treceau spre cask cantand in cor:
Olteancd din Slatina,
Cu ochi mari cdt strachina.
Olteancd din Drogdfani
Cu sdnii cdt zece bani
Sunt primele versuri pe car. fãrà sa le fi uitat le invatasem
totu0 pe dinafaracu uwrinta lautarului tigan, care-ti fura melodia
dupa ureche, versuri care mai tarziu aveau sa de0epte in mine
gusturi sa mai invat i altele, pana ce intr'o buna zi m'am trezit
scriind versuri chiar i eu. Adevarul este cà de mic copil incepusem
sä citesc nu numai textele din manualele didactice, dar orice-mi
cadea sub mang. Primul meu mare act de eroism a fost and din
pura curiozitate copilareasca am citit ni0e cali pe care le desco-
perisem ascunse in podul casei noastre din oras, carti pe care tata
mare nu avea ochi sa le vada, fiindca de caw ori ma prindea cobo-
, rind scara podului cu -ate o carte la subtioarä ma mustra cu blan-
dete: t Mai dd-le dracului de hdrtoage, cd tot astea au smintit-o #
pe biata Lena *. *it tata mare se gandea la una din fetele lui, o sofa
mai mare a mamei, care, trei ani dupa na§terea mea, murise ne-
bung, fiindca parintii refuzasera sa-i dea bath ca sali continue
studiile la Paris. VA inchipuiti ce insemna pe vremea aceea la
Slatina o licentiata in litere care pretindea sl plece singura la
Paris. Nici mai mult, nici mai putin decat o ru0ne in familie.
Dacä am insistat poate ceva mai mult asupra acestui amanunt
intim, din cadrul pioaselor mele amintiri, este ca sunt ferm con-
vim &A dela aceasti matu§a a mea m'am molipsit 1 eu de boala
care formeaza obiectul spovedaniei mele de azi.
Si acum dati-mi voie sa vä citez ca o simpla curiozitate cateva
din titlurile volumelor pe care tata mare le numea hartoagele cu
bucluc: « Poezii populare ale Romdnilor, adunate ti Intocmite de
6o REVISTA FUNDATI ILOR REGALE
Vasile Alecsandri», «Patimele junelui Werther, traductie din limba

germand de D . V . Vermont, cu o introductie de Grigorie H . Grandea »,
« Istoria Manoni Lescaut, # a cavalerului de Grio, de Decanulu Prevo,
tradusd de St. H. Bdjesku # tzpdritd cu a sa cheltuiald in anul
1857 ». i Inca multe altele de ale cgror titluri pitore0i se leagg, in
materie de literaturg, primele mele nedumeriri de vitel la poarta noug.
In gimnaziu, pe care 1-am urmat tot la Pite0i, am luat primul
contact cu poeziile lui Eminescu din volurnul tiplrit de Maiorescu,
pe .care mgrturisesc fgrA ru0ne cg le intelegeam foarte greu. In
schimb mg impresionase cu totul aparte « Un » 0 «0 », faimoasa
butadg literara a lui Alexandru Depgrateanu, care pe vremea aceea
circula printre elevi numai ca o anonimg, scrisl de ming. Tran-
scriu trei strofe, pe care le cred cele mai reu0te:
Damicela de Caro,
Spune lumei c' am fost un. ..
O iubeam ca un nebun,
N'o vedeam cd este o. ..
Ii cdntam sol, la, si, do,

Din ghitara mea ca un. . .
Nu gdseam un fluier bun
Sd mi-o fluier ca pe o. ..
Sentimental Romeo
0 iubeam nebun, ca un...
Cdnd colo, azi toti imi spun :
Julieta era o.. . -
La fel 0 aceastg strofg, cu care 10 incepe §1-0 terming « Ro-
manta realistg » contimporanul lui Depgrateanu, poetul biurocrat
Mihail Zamfirescu:
Cdnd ziva trece, aind noaptea vine
Aducdnd visuri d'amor cu ea,
Spuneti-mi mie, fratilor, eine
Face so zboare inima mea?
Nu e nici inger, nu e nici fee,
E o femee
E doamna A.. .
NU SUNT CE PAR A Fl ... 61
Tot asa ma delectam 0 cu volumul lui Radu D. Rosetti pe

care-I cumparasem din economiile mele 0 cu care dormeam sub
capatai, de teama sä nu prinda de veste mama ca citesc 0 altfel
de carti deck cele permise in coalà.
Tin sa vä marturisesc insa ca dela primele mele lecturi chiar,
ceea ce ma obseda mai mutt, dupa cetirea mai ales a unei poezii,
nu era atat cuprinsul ei literar, cat cadenta ei muzicala. Abia mai
tarziu mi-am dat seama ca obsesia mea din copillrie era fireasca
si ca ceea ce se petrecea in mod instinctiv in sensibilitatea mea
auditiva de pe vremea aceea, Paul Verlaine la o varsta matura o
cristalizase intr'o formula definitiva, care avea sa serveasca de
punct de plecare unei intregi §coli poetice: 4 De la musique avant
toute chose »
Prima mea poezie convenabila de care mi-aduc aminte este
urrnatoarea:
In lacul trist # solitar
Troneazd, mdndrd, luna plind
Ca o mdrgea de chihlimbar
Expusd 'ntr'o vitrind.
Restul ei nu mai are importanta, fiindca este mai slab deck
inceputul.
Prin clasa a patra ajunsesem la Vlahuta 0 la Cosbuc, pe care ii
intelegeam mai u§or deck pe Eminescu 0 care reusisera sa ma
departeze aproape complet de Alecsandri, Bolintineanu, Grigore
Alexandrescu 0 altii, pregatindu-mi in schimb in mod instinctiv
apropierea de Duiliu Zamfirescu 0 Macedonski, din care ma
urmareau mai ales refrenurile: 4 Cum Paulo, sdrmand, vii tu din
Miramare . . . » §i. 4 Veniti, privighetoarea cdntd # liliacul a'nflorit».
In clasa a V1-a un alt eveniment neprevazut avea sa ma hota-
reasca sa renunt pentru moment la numele meu adevarat §i sa
semnez cu pseudonimul Nirvan. In tovarasie cu fostul meu coleg
de clasa, poetul Albert Gherghel, mai tarziu prefect de Constanta
sub guvernul Averescu, am facut sa apara la Pitwi o revista lite-
ral% 4 Luceafdrul ». Dupà primul ei numar, Irma, revista a murit,
fiindca directorul liceului a prins de veste §i ne-a amenintat cu
darea afara din coalà. Pe mine, insa, nu mai era nevoie sa ma dea
afara, fiindcl aveam sa plec eu de buna voie, de oarece ramasesem,
la inceput corigent i in urma repetent. Norocul meu ca mama,

de tearna sä nu-mi periclitez viitorul, cum avea ceva stare pe
vremea aceea, m'a trimis la Bucuresti ca intern in pensionul
Branza i Arghirescu, unde am trecut doul clase intr'un an,
luandu-mi chiar i bacalaureatul, in seria a asa zii1or « Desro
biii lui Haret *.
$i totusi sä nu credeti cà am fost un scolar lenes. Dar la un
moment dat imi cam pierdusem busola, din cauza unei dragoste
cu o modistä, incepand sa-mi exagerez fata de profesori man-
dria mea caraghioasa de poet incepator, fapt care bine inteles
in primul rand avea sa exaspereze profesorii si in urm5, abia,
familia.
In romanul meu <<Corigent la limba romdnd» am explicat pe
larg atat vina mea, cat si vina profesorului meu de limba romana.
Incercasem la examen sa-1 conving ca poezia « Umbra lui Mircea
la Cozia» nu fusese conceputl de Grigore Alexandrescu la fata
locului, ci aiurea, la birou, pe o harta geografica sau dintr'o Icc-
turà oarecare. Pentru mine dovada era dark' ca lumina zilei. Pri-
mul vers chiar « ale turnurilor umbre peste unde stau cukate » era
fals. Realitatea era cu totul alta. Mai intai manastirea Cozia are
«tin** §i nu « turnuri », dupa cum o adusese din condei autorul,
si al doilea, turlele mlnastirii sunt la o distanta asa de mare de ma-
lul Oltului ca umbrele lor, la nicio ora din zi cu soare sau noapte
cu lung plink nu se pot intinde pana acolo ca sä se culce pe undele
apei. Constatarea mea enervase pe profesorul meu de limba ro-
mana asa de tare, ca-1 facuse sa-si iasä din minti. Pe mine, insa, ma
pusese in garda pentru viitor, cand ochii sau urechile aveau sa
incerce sl ma mai mina, adevar pe care de altfel II constatase chiar
Eminescu inaintea mea.
* * *
La Bucuresti, un nou eveniment neprevazut. Sensibilitatea
mea artistica incepe sa-si largeasca deodata orizonturile i sa-mi
deschidl porti nebInuite Inca. Aici reusesc sa-mi verific gustul
pentru poeziile lui Stefan Petica i cateva din ale lui Iuliu Sa-
vescu, pe care 'Ana atunci nu-i citisem deck in treacat. Restul
grupului nu ma interesa incl. Cu timpul, insä, gandul ea a fi putut
deveni i eu un poet cunoscut, incepe sa-mi ft-Al-ante mintea cu
NU SUNT CE PAR A FI . . . 63
atata insistenta, el la un moment dat se transformase intr'o idee

flack al carei prim inceput de realizare era sl fie plecarea mea la
Paris.
* *
Aci imi cazu pentru prima oara in mana Baudelaire, Jules
Laforgue, Lautreamont, Aloisius Bertrand 0 o multime de alte
retete la fel de miraculoase Si diabolice pentru vindecarea boalei
mele de origine divina, de care medicii din tall nu aveau inca nicio
cunostinta. La cafeneaua Vachette vazui celebra masä de marmura
alba, pe care Verlaine intr'o zi cand n'avea bani sä-si plateasca
portia de absint, compusese in graba faimosul ski « Green #, ale
carui prime doua versuri nu ma pot abtine sä nu vi le citez:
Void des fruits, des fleurs, des feuilles et des branches,
Et puis void mon coeur, qui ne bat que pour vous...
lea cu ce fel de moneta Ii platea acest «pauvre Lélian» por-
tiile cotidiene de absint cu care in ultimul timp ii intretinuse
inspiratia 0-0 scurtase viata. Lucrurile acestea mi le-au povestit
cei care avusesera norocul sä-1 apuce pe Verlaine in viata. Eu nu
sosisem la Paris cleat doi ani dupa moartea lui.
In schimb la cafeneaua « Steinbach de pe Bulevardul St.
Michel, poetul Jean Mauras, care tocmai se desfacuse de simbolisti
si fondase scoala neo-clasica, pontifica panä dupà miezul noptii,
in mijlocul celor trei ciraci ai lui 0 in compania lui Paul Mounet,
dela Corredia Franceza. Ca un protest contra simbolistilor care
beau numai absint, neo-clasicii beau bere neagra de Munchen si
mancau carnati de Strassburg. Acelas lucru se petrecea la fel 0 la
cafeneaua « Closerie des Lilas cu poetul Paul Fort care mai
tarziu avea sä devina « Printul poetilor a i primul nascocitor, dar
fárä succes, bine inteles, al asa zisului Teatru de Arta, care trebuia
sa fie realizat, mai tarziu, de Copeau la teatrul « Vieux Colom-
bier *.
VI inchipuiti dar, ce impresie avea sa-mi faca, Inca din primele
zile ale sosirii mele la Paris, contactul, deocamdata. numai vizual,
cu acesti oameni pe care imaginatia mea Ii vedea cu totul altfel cle-
at pe toti ceilali cu care venisem pana atunci in contact literar.
Abia atunci mi-am dat seama ce-as fi Aft daca asi fi ramas in
tara. N'as fi gasit pe nimeni care sä ma fi admis asa cum eram,
adica un om in toate mintile. Toga lumea m'ar fi socotit scrantit

la minte. La Paris, insa, aveam sä ma simt fericit, fiindca gasisem
ocazia sa traesc in mijlocul unor oameni al caror ideal in viata' era
nu sa fie sanatosi, dar sa poata suferi de aceeasi boala ca si mine.
Pe cei mai de seama dintre acestia nu i-am putut cunoaste,
in* deck din agile lor. Dar si cartile kr mi-au fost deajuns,
fiindca in poezia kr regaseam in proportii mai mari, bine inteles,
aceleasi emotii de arta cu care imi facusem ucenicia in tail. Gasi-
sem un bogat material poetic, construit in formule noui, in ima-
gini surprinzatoare cu repetilii obsedante, cu efecte onomatopeice
si mai ales cu ecourile proaspete si puternice ale unei muzici straine,
care trebuia sa devina mai tirziu chiar muzica mea.
Ca sa ma fac si mai bine inteles, dati-mi voie sa va citez cateva
versuri din Laforgue, sub a carui zodie poetica aveam sa-mi
croiesc primele mele directive constiente, ca sa zic asa, de-a-lungul
ampului arid si plin de scaieti, in care ma trezisem ratacit la un
moment dat.
Din « Complenta unui sdrman tdndr » :
Quand ce jeune homm' rentra chez lui
Quand ce jeune homm' rentra chez lui,
Il prit a deux mains son vieux crdne,
Qui de science, itait un puits!
Crdne,
Riche crdne! ...
Entends-tu la Folie qui plane?...
Et qui demande le cordon,
Digue, dondaine, digue, dondaine,
Et qui demande le cordon,
Digue, dondaine, digue, dondon! ...
sau din « Iarna care vine* :
Les cors, les cors, les cors milancoliques ! . ..
Milancoliques! ...
S'en vont changeant de ton
Changeant de ton et de musique...
Ton, ton, ton, taine, ton ton! ...
Les cors, les cors, les cors
S'en scnt allis au vent du Nord! ...
NU SUNT CE PAR A Fl. .. 65
Cine oare, in locul meu si la varsta mea pe vremea aceea, ar fi

cetit asemenea poezii si nu ar fi tresarit, batandu-se cu pumnii in
cap si strigand: Asta este adevdrata poezie ! . . .
*
* *
Iertati-ma dad, pent u a va explica adevárata poezie, v'am
citat numai niste versuri obscure, si nu v'am prezentat si faimosul
asa zis Sonet al vocalelor de Rimbaud: # A noir, E blanc, I rouge,
0 bleu, V vert ».
E adevarat ca acest sonet m'a impresionat odata si pe mine
foarte mult. Marturisesc chiar CA 1-am pus la contributie, in foarte
multe din poeziile mele, oH de cite ori rezolvarea unei probleme
de pura fantezie nu se putea obtine decat cu o asa zisA auditie
colorata.
Citez doul exemple numai:
De ce-ti sunt ocliii verzi
Coloarea wagnerianelor motive?...
*i
Ne-am cunoscut in fara 'n care-ale datd
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux
Inteun amurg de toamnd orchestratd
In violet,
In alb,
In roz
Si 'n bleu...
Dar de ad si pAna la afirmatia solemna ca acest sonet este
« Alfa fi Omega» al poeziei franceze contimporane este o mare
diferenta. De asemenea nu VA repet nici copilariile didactice ale
unor anume istorici si critici literari, care pretind ca simbolismul
isi trage originea din douä poezii numai: una (( Correspondances * a
lui Baudelaire si alta 6 Les vers cloth» a lui Gerard de Nerval,
care bine inteles CA n'au devenit celebre decat dupa moartea au-
torilor.
In ceea ce ma priveste pe mine, declar CA nu m'am intrebat
niciodatA care anume poet mi-a deschis poarta grAdinii in care
imi place sa ma delectez si astazi Inca. Eu am gasit poarta gradinii
5
deschisa, fiindca portarul nu avea probabil niciun interes s'o inà

inchisa.
Printre acesti presupusi portari generosi, de sigur ca in poezia
mea se plaseaza in primul rand Baudelaire, dar nu cu « Corres-
pondcnces». Cu altceva. Cu foarte multe alte poezii mai putin gen
cimilitura deck Correspondances
n ». Citez la intamplare cateva fran-
turi de versuri, care dupg mine si poate chiar i dupa d-voasträ
sunt comparabile cu niste adevarate sentinte, in ultima instanta a
Curtei de Casatie.
Bungoara: «Ye hais le mouvement qui déplace les lignes, et ja-
mais je ne pleure, et jamais je ne ris », sau: a Ah ! que le monde est
grand a la clarté des lampes . . . Aux yeux du souvenir, que le monde
est petit ! . . .», sau: ai plus de souvenirs que si j' avais mule ans 1» . . .
sau: «Sois sage, I; , ma douleur, et tiens-toi plus tranquille . . . Tu recla-
mais le voir. Il descend . . . le void ! . . . sau: « Nous aurons des Zits
>
pleins d' odeurs leggres, des divans profonds, comme des tombeaux »,
ca sa nu vorbesc numai de Baudelaire, voi cita doug exemple
de grivoazerie franceza i cinism occidental si din Tristan Corbiêre :
«Elle était riche de vingt ans, moi j'étais jeune de vingt francs», sau:
«Viens pleurer, si mes vers ont pu te faire rire . . . Viens rire s'ils t' ont
fait pleurer ».Cas'a sfarsesc cu citatiile, Inca o invitatie plina de gra-
tie i o urare plink' de mister de Jules Laforgue: ((Dans les jardins
de nos instincts, allons cueillir de quoi guérir », sau: < Ah ! Tu m'aimes,
je t' aime . . . Que la mort ne nous ait qu'ivres morts de nous-names ».
$i acum, ca sa inchei ciclul sacru al primelor i adevaratelor
mele izvoare de inspiratie, in momentul cel mai hotaritor al uce-
niciei mele poetice, dati-mi voie sa VA mai citez un cantec scurt si
aproape obscur, dar care produce, yeti judeca singuri, un ecou
nesfarsit de lung si orbitor de luminos. Autorul cantecului este
Emile Verhaeren, poetul belg, care impreunä cu compatriotii lui,
Maurice Maeterlinck si Charles Van Lerberghe, au avut, dupa asa
ziii simbolisti francezi, cea mai puternica influenta asupra sensi-
bilitblii mele poetice.
Iatl-l:
Il Raft deux enfants de rois,
Que séparaient les eaux profondes
Et rien là-bas . . . qu'un pont de bois
Lci-bas . . . Tr2,s loin . . . Au bout du monde . . .
NU RUNT CE PAR A Fl. .. 67
Ils s'aimdrent... Sait-on pourquoi?...

Parce que l'eau coulait profonde
Et qu'il itait un pont de bois
I el-bas... Tres loin... Au bout du monde.
Mtä diferitele materiale poetice, franceze si belgiene, cu care
aveam sa-mi construesc mf. i tarziu, in literatura romang, piloanele
podului meu personal pe care avem s trec de pe tarmul pe care ma
nascusem, pe tarrnul pe care simteam nevoia sl traiesc i probabil
sa i mor. Bine inteles ca tot acest material poetic era strain numai
in esenta lui verbala. Eu cred, insa, ca am reusit sa-1 torn tot
atat de solid si in formele versului românesc, insuf1etindu-1 cu
atributele unei atmosfere localnice, care nu aveau sl aibl nimic
comun cu mlädierea ideala si mai ales cu muzicalitatea diving a
versului francez.
*
* *
Cred ca n'o sa-mi luati in nume de rail, insä, daca voi indrazni
sa VA pun in curent i cu cateva amintiri personale asupra vieii
literare romanesti ante-bellice.
Amintirile mele asupra acestei vieti incep din anul 1904, and
soseam dela Paris, unde, dupa cum va marturisii, imi facusem uce-
nicia de boem prin diferitele cafenele din cartierul latin, dintre
care cafeneaua Vachette era locul de intalnire al intregii tinerimi
studioase romanesti din capitala Frantei.
La Bucuresti, centrul boemilor era pe vremea aceea cafeneaua
Kiibler, unde ca i in cafeneaua Vachette dela Paris, tinerimea
serioasa sau « pierde-vara » nu admitea in materie de arta nimic
din ceea ce se comitea in afara de cafenea. La Bucuresti ca si la
Paris, era deajuns sa se stranga in jurul unei mese doi, trei boemi,
ca se si constituiau intr'un fel de Curte suprema, care condamna
fara mila aproape tot restul activitatii omenesti. Mi-am dat seama
de acest adevar in ziva and vechiul meu prieten de pension Eugen
*tefanescu-Est m'a introdus pentru prima oara si pe mine in
cafeneaua Kiibler. Desi la Bucuresti ma simteam deocamdatal tot
asa de strain ca si la Paris, faptul ca. de data asta ma gaseam in tam
mea ma facea sa-mi afisez personalitatea cu mai mult curaj, mai
ales ca primele mele incercari de versificare le flcusem cu patru
ani in urma, in colaborare cu Eugen tefAnescu-Est.
5*
Regret ca lipsa de memorie nu-mi permite sl reproduc deck

aceste patru randuri, din nenumaratele noastre versificari « ad-hoc*
Fara cea mai mica preocupare de viitorul nostru literal:
El e englez... Nea Stan Pdpufe a scos din lampd tot fitilul.

Nu s'a aflat nici pdnd astdzi, de unde izvordge Nilul...
La cursele de astd toamnd, un cal ri-a frdnt piciorul drept...
Cdnd s'a bdtut Herf cu Ghidale, Ghidale-i dete-un purnn 'in piept.. .
Abia in cafeneaua Kiibler incepusem sä fiu si eu cineva. Eram

aproape la fel cu toti ceilalti boemi. Deocamdata insa nu banuiam
cam ce idee isi facusera despre mine compatriotii mei boemi.
Simteam totus Ca cei dela cafeneaua Kiibler se interesau de mine
mai mult deck cei dela cafeneaua Vachette. Fall de Paris, Bucu-
restii erau pentru mine un fel de teren virgin, pe care il puteam
cultiva dupa placul meu. N'aveam deck O. arunc in \rant o mana
de seminte selectionate si recolta ar fi fost gata... Nu-mi trebuia
nici plug, nici grebla, nici sapa ... Soarele si ploaia ar fi patruns in
pamantul meu mai adanc deck orice fel de unelta manualà. Asa
era plmantul tkii noastre pe vremea aceea. Cate odata il faceai sa
rodeasca numai cu gandul, cu vointa si cu... entusiasmul !...
Pleat numai ca boernii dela cafeneaua Kiibler nu se ocupau si cu
agricultura. Nu stiau ce sa facä cu pamantul ce-1 aveau la inde-
mana. Desi, mai toti, de origine rustica, ei nu voiau sa manance
mamaliga si sa umble desculti ca taranii. Preferau A' consume
caputinere pe credit si sl umble cu tocurile scalciate...
Numai ca, la cafeneaua Kiibler, boemii erau impartiti in doua
tabere, gata de lupta in fiecare oil, fie ziva, fie noapte... Unii
erau asa zisii: « Traditionalisti *, iar altii asa zisii: « Modernisti *.
Singura deosebire dintre ei era o simpla aparenta. Traditionalistii
erau sinistri; iar Modernistii erau caraghiosi. Fiecare tabara, insä,
isi avea mesele ei unde se discuta tot asa de zgomotos si se consuma
tot asa de timid. Discutiile si consumatiile lor, insa, aveau un punct
comun. Plictiseau deopotrivä pe clientii dela mesele vecine. Dis-
cutiile sacaiau pe anume oameni, adica pe clientii care, nefiind boemi,
consumau cu plata, iar consumatiile plictiseau pe bietii chelneri,
care se resemnau servind boemilor numai consumatii pe credit si
fara bacsis...
NU SUNT CE PAR A Fl. 69
In schimb, Papa Kiibler, patronul cafenelei, ii aprecia i ii

cultiva pe toti deopotriva, ca pe niste buruiene de leac. Pe vremuri
facuse si el pe boemul la Heidelberg, farl sä fi visat ca intr'o bunk'
zi se va trezi la Bucuresti, patronul unei cafenele de boemi si al
unui Hotel pentru cei care nu prea aveau unde sa doarma in ate
o noapte. Colectionar de pipe si de icoane vechi, Papa Kiibler, in
orele libere, se ducea s pescuiascl prin lacurile din jurul Bucure-
stilor, unde probabil reusise sä dezlege secretul zicatoarei roma-
nesti cä o pestele mare, cu râma mica se prinde », deoarece majo-
ritatea clientilor sai seriosi, adica cei cu plata, nu veneau la fai-
moasa sa cafenea decAt de dragul celor ativa boemi, porecliti de
catre chelneri o chibiti intelectuali ». i totusi, in cafeneaua lui
Papa Kiibler, care monopolizase parca pe toti chibitii din Bucu-
resti, te puteai distra dela ora sapte dimineata pang la miezul
noptii, mai bine si mai ieftin deal la orice alt spectacol bucu-
restean
Astazi, marturisesc el mi-ar fi greu ca dupa treizeci de ani si
mai bine sa va spun ce parere asi fi avut eu despre linia dominanta
a atmosferei literare românesti de pe vremea aceea.
Ma voi margini sa vä povestesc insa numai zig-zag-urile incer-
cate in decursul acestor ani de actuala linie dominanta in atmos-
fera artistica din zilele noastre.
La inceput, cum era natural sa fie asa, am cazut in bratele
boemilor din tabara traditionalista, care nu vorbeau deck de
Creanga, Eminescu i Inca douà alte mari entitati intelectuale de
pe vremea aceea un profesor de istorie, cu o barba lunga nea-
grà si un tAnar poet ardelean cu plete blonde. Poetul Dimitrie An-
ghel, care statuse multà vreme la Paris, prinsese oarecare dragoste
de mine, desi ma considera ignit. Totusi, staruintele lui pe lângä
diferitele reviste la care avea trecere, nu dadusera niciun rezultat.
Abia dupa un an de asteptare, reusesc sa public in o Semanatorul a,
sub pseudonimul Gabriel Sutu, o traducere din Henri de Re-
gnier pe care o facusem in colaborare cu Anghel. Cand s'a aflat
insa ea unul dintre colaboratori sunt eu, scandalul a luat asa pro-
portii cä bietul Scurtu a avut un atac de apoplexie, iar Anghel
a rupt-o definitiv cu a Semanatorul », mai ales el se certase i cu
St. 0. Iosif. Eu, insä, plateam oalele sparte, fiindca la un moment
dat ma &earn complet ostracizat din poezia româneasca. Eram
REVISTA FUNDATIILOR REGALE
disperat. Poeziile mele nu placeau nimnui. Ba, ceva mai mult,

cele care mie imi placeau enorm, erau socotite chiar de catre
cei care imi aratau o oarecare prietenie ca n4te adevarate abera-
tiuni. Reu§isem totu§i sa ma leg sufletgte de Alexandru Stamatiad,
Mihai Cruceanu, Eugen Sperantia i mai tarziu de N. Davidescu
0 M. Saulescu.
Intre timp am facut sa apara « Revista celorlalti », al carei arti-
col-program incepea cu fraza revolutionarl: « Aprindeti tortele sl
luminam prezentul literar i a§a mai departe pana la al treilea
ro
numar dupa care a disparut. Tot trei numere am reuOt sa mai

public §i din revista 4 Insula », importanta nu atat prin ce publica
grupul nostru, ci prin zgomotoasa trecere de partea noastra a
traditionalistului Dragoslav, care ca un nou Sicambru literar, in
articolul sau < Eu t ardea ce adorase pink' atunci, i adora ce ar-
sese pana atunci.
In afara de mine, a§a zisul « grupul nostru » era format din:
G. Bacovia, *erban Bascovici, Nic. Budurascu, Mih. Cruceanu,
Dim. Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia
Millian, Adrian Maniu, Eugen *tefanescu-Est, Mih. Saulescu,
Eugen Sperantia, Theodor Solacolu si Al. Vitianu, iar sub pseu-
donimul de Nae & Miticl se ascundea Nae Ionescu si Dem.
Teodorescu.
Cam in acela§i timp, dupa indelungate tratative mai mult diplo-
matice cleat literare, reursc sa public in « Viata literarl i arti-
stica » a lui Ilarie Chendi, care se gasea in cearta cu « Semänä-
torul i patronat de N. Iorga, poezia a Celei care minte » pe care
o prezentasem ca tradusa dupa un papirus egiptean. Poezia place.
Place a§a de mult ca a doua zi, toata cafeneaua Kiibler recita
pe dinafarl primele doul versuri, iar Chendi este felicitat chiar
de catre colegii lui dela Academie. Vesel de succesul noului &au
colaborator, Chendi renunta sä ma mai cenzureze si-mi publica
cu plata chiar, mai toate marinele mele scrise la Constanta, unde
fusesem luat ca secretar de catre defunctul Iancul Plucescu,
administratorul domeniilor Statului din Dobrogea. Tot aci am
continuat colaborarea cu Dimitrie Anghel, traducand hick* din
Albert Samain, Charles Guerin §i Henri Bataille
Paralel cu colaborarea mea la « Viata literara i artistica » a
lui Ilarie Chendi, reursc, tot dupa un scandal, sä devin colaborator
NU RUNT CE PAR A Fl .. 71
si la t Convorbirile Critice * ale domnului Mihail Dragomirescu,

de unde-i furasem pe Dragoslav. Prima mea poezie 4 Clopotele »
trimisa la « Convorbiri Critice » apare publicata e drept dar
insotità de o varianta a directorului, pe care eu refuzasem sa fie
publicata in locul adevaratelor mele « Clopote ». Refuzurile cu care
sunt primit de care pontifii zilelor de pe atunci ma indarjesc §i
mai mult, de§i parte din confratii mei, chiar de buna credinta,
continuau sa ma taxeze drept: prost, caraghios, maniac §i incapa-
tanat. N'am intrat in gustul marelui public deck atunci and am
inceput sa-mi recitesc eu singur poeziile, cu prilejul §ezatorilor la
care, pe vremea aceea, scriitorii erau inlocuiti cu actorii. A§ putea
spune cä ma molipsisem dela Victor Eftimiu, care-si recita cu brio,
in public, tiradele din « Insira-te Margarite » §i « Coco§ul Negru ».
Lotul cel mare, insl, 1-am castigat in stima publicului, and s'a
aflat de scrisoarea dela Berlin, prin care Caragiale, pe care eu nu-1
cuno§team Inca, cerea domnului Dragomirescu informatii asupra
mea ca persoana §i. ca poet de talent.
Tin sl se stie ca despre « Sambetele literare » dela 4 Convorbirile
critice » ale domnului Mihail Dragomirescu pastrez cele mai plä-
cute amintiri din viata mea de scriitor incepator, pana la interven-
tia plinä de autoritate a lui Caragiale, care pe vremea aceea semna
« Un mare anonim ». Si and ma gandesc ca tocmai un anonim,
oricat de mare ar fi fost el socotit §i pe drept cuvânt de altfel
avea sä ma ridice §i pe mine dela anonimatul meu veritabil de pang
atunci, pana la rangul de « Maestru ». Pe vremea aceea, in salonul
domnului Dragomirescu, in afarl de « marele anonim » nu mai
contau ca « mae§tri » cleat deliciosul trubadur Cincinat Pavelescu
§i scriitorul prozator care obi§nuia sa vorbeasca chiar §i cu « Cei
care nu cuvanta », regretatul Emil Garleanu. Si totu§i, n'am sa uit
niciodata ca tot gratie domnului Dragomirescu am avut fericitul
prilej sa ma imprietenesc cu Liviu Rebreanu, Corneliu Moldo-
veanu, Dim. Nanu, Mihail Sorbul, Ath. Mandru, cu originalul
Dragoslav pe care reu§isem sa.-1 fur pentru un moment numai, §i
cu domnul E. Lovinescu, care dela un timp ne-a parasit pentru
a-§i crea salonul sau literar de mai tarziu.
Totu§i, la « Viata romineasca » dela Ia§i, continuam sa fiu
respins. Intr'o zi, insa, and luam dejunul acasa la Ione! Bratianu,
care ma cuno§tea dela « Viitorul » unde eram redactor politic ano-
nim, la sosirea cafelei, fusei invitat sa spun cateva poezii pentru

delectarea comesenilor care, afara de sotii Bratianu, mai erau si
defunctii I. G. Duca, Vasile Mortun si Constantin Stere. Mi-aduc
aminte ea am recitat < Glasul morilor », a Romanta Soarelui » si
« Tree vagabonzii », dupà care Stere, sculandu-se dela masä si
indreptandu-se spre mine incruntat dar totusi placut impresionat,
ma intreabl de ce nu public si la « Viata romineascä ». I-am
raspuns ca vina nu este a mea, de oarece eu le trimisesem chiar pe
cele pe care le declamasem la masa, dar ca mi-au fost respinse.
L-am vazut pe Stere atunci incruntat cu adevarat. M'a rugat
sa i le aduc seara la Hotel, scrise cu masina si mi-a dat un acont
de 300 lei, ceea ce pe vremea aceea facea 12.000 de lei de azi.
De prisos sä mai adaog el cele mai bune poezii ale mele le-am
publicat la « Viata romineasca », desi de cAte ori am tiparit ate
un volum fie de versuri, fie de proza, « Viata romineasca » dela
Iasi m'a injurat ca la usa cortului.
* *
Iatà ce am gasit cu cale sa spun, ca sä nu mai am nevoie sa
ma explic nici fata de acei asa zii « critici intransigenti » care con-
tinua, 'Inca, sa ma priveasca cu nedumerirea o Vitelului la poarta
nouà ».
Ba nu zau!... Daca sunt inteles and cer un pahar de apa,
de ce a§ mai repeta celor care nu vor sä ma 'nteleaga el cer un
pahar de H20 ?...
Dupa cum vedeti, eu sunt un poet care nu-mi ascund origi-
nea, fiindca nu mi-e rusine de ea. Imaginatia mea poetica, recu-
nosc, a pacatuit cu foarte multi parinti vitregi si a cochetat cu si
mai multe femei pierdute. Merg 'Ana acolo chiar sa marturisesc
ca eu, ca poet, sunt un fel de « copil din flori ». Nu-mi cunosc
adevaratul tag, fiindca probabil am avut mai multi. Am avut
poate asa de multi, el mi-a fost imposibil identific. De altfel
nici n'am avut nevoie de asa ceva, fiindcl mi-am pastrat intactä
originea familiei. Daca ar fi fost sa Oman prea mult numai cu
unul din ei, as fi avut motiv sa nu prea fiu multumit de mine
insumi, fiindcl poezia mea n'ar fi facut nicio impresie celor care
mi-ar fi recunoscut parintele adevarat. Arta adevarata trebue sa
aduca cu ea si un element de surpriza. « In artd, gdina frebue sd
NU SUNT CE PAR A Fl. . . 73
cloceascd numai oud de ratd». Daca o &nä nu si-ar cloci deck

ouale ei, v'ati intrebat ce ar deveni neamul ratelor ? Ar trebui sl
dispara. La fel se petrece si in arta. Artistul nu-si perpetueaza
aidoma parintele legitim. Ba, din contra, il mutileaza, pentru a
putea, dintr'o existenta trecutä, sä creeze forma noul a unei exi-
stente viitoare.
Ruinele se distrug, nu se transforml. La nevoie se pot chiar
'Astra. Dar asta inseamnä arheologie, nu arta. Ruinele nu se imità
niciodata. Frumosul nu se poate incatusa intr'o anumita formula.
Mestesugul frumosului nu se perpetueaza numai cu ce exista, ci
mai ales prin ceea ce are sa existe in viitor. Cu cat o formula nouà
de arta produce mai multä nedumerire, in momentul aparitiei ei,
cu atat mai mult ea capata o mai lunga viabilitate in patrimoniul
artistic al trecutului. In arta, un nou nascut nu devine matur de-
cat dupa ce incepe declinul epocii care 1-a produs. Cel care se
adaposteste numai sub acoperisul asa zisei traditii artistice, nu
poate fi un artist adevarat. Traditia n'a creat cleat copisti, papa-
gali, savanti si caligrafi.
Vreau sa spun ca eu personal nu m'am agatat niciodata de trena
de matase ademenitoare a traditiei, fiindca o traditie artistica nu
inseamna deck o arta traditionalà. Traditionalä nu poate insa fi
deck o dogma religioasa, o datina populara sau o legenda natio-
nala, notiuni din care nu se poate schimba nimic privitor la esenta
bor. Arta traditionala nu existä. Existä numai posibilitäti perso-
nale de creatii artistice variate, care cu timpul, 'Mg, pot deveni
traditionale, dar numai sub forma unor opere definitiv realizate
si intrate in patrimoniul artistic al unui popor. Atat si nimic
mai mult. A face arta dupà traditie, inseamna a prepara vesnic
acelasi medicament dupa o retetä unica, fiindca traditia ex-
clude noutatea, inventia, fantezia, spontaneitatea, nebunia si
päcatul ...
Traditia artistica saraceste si distruge arta. Ea nu boteaza ca
Sfantul Ion pe Isus Cristos, ci Ingmar:a doar ca Iosif din Arima-
tea pe cel botezat de Sfantul Ion.
Arta este strict individuala, autonoma, absurda si, dna vreti,
chiar inutila. Ea nu exista cleat in exemplare unice, ca si nedume-
rirea lui Hamlet, in mijlocul familiei si a demnitarilor dela curte
oameni normali si foarte cum se cade.
Arta este exteriorizarea brutall a unei entitati sufletesti rebele.

Ea nu suporta si nu impune niciun fel de disciplimi. Ea se adre-
seaza numai celor cu resurse suficiente de a se apropia de artist.
Restul multimii trebue sä stea de o parte. Nu toata lumea simte
nevoia asboluta de arta. Arta nu se poate cobori prea aproape de
parnant fiindca nu are picioare. Are numai aripi. Arta nu este o
femeie de strada, gata sa se punä la dispozitia primului trecator
cu parale. Nu este nici o pacoste sociala, nici o nevoie fiziologica.
Este un capriciu divin, in existenta unui muritor. Este o zeita
sacrificata, pe care nu o poti invita insa, nici la hotel, nici la ofi-
terul starii civile. Cel care are norocul s'o recunoasca din multi-
mea altor femei, se margineste numai sà o salute, sl o urmareasca
dela distanta si sa se lase urmarit de obsesia imperativului ei cate-
goric. Restul nu mai este arta. Este reclama comerciala... Repaus
duminical Ordonantä politieneasca, i poate chiar ... Stare
de asediu...
Nu stiu dna in opera mea literarl, versuri, proza i teatru, am
reusit sä cad de acord perfect cu ideile mele in arta. De un lucru
insa sunt singur. Cu eroii operelor mele am avut totdeauna curajul
sa stau fatä in fata. A fost ca si cum m'as fi privit in oglindl pe mine
insumi. In varietatea lor, nu mi-a placut sa-mi \rad deck diferitele
ipostaze ale propriei mele personalitati artistice, sufletesti si mo-
rale. Pe masura ce reuseam sa ma cunosc mai bine pe mine insumi,
simteam ca-i fac si pe ei sa mearga mai bine pe picioare. De altfel,
in lungul carierei mele literare, eroii mei nu s'au impiedecat nici-
odata de diferitele obstacole pe care le intampinau din partea criti-
cilor literari, care le cautau nod in papurl. Pe toate le-au infruntat
cu barbatie i cu satisfactia de a fi ajuns acolo unde intentionasem
sa-i duc eu, parintele lor spiritual. In schimb, nu le-am permis
niciodata sa se ia in serios de teama sä nu-mi devinl antipatici
mie insumi. Nu le-am permis niciodata luxul sa-si faca de cap si
i-am tinut totdeauna sub controlul strict si pedagogic al persona-
litatii mele. Pana ce nu i-am socotit ajunsi la asa zisa varsta a unor
oameni maturi, nu le-am ingaduit lumina tiparului. Si tot asa, nu
le-am permis nici obraznicia sa se hipertrofieze mai mult aecat
atat cat le trebuia sa ramana vesnic in tarcul conceptiei mele.
Altminteri ar fi insemnat sa renunt la prerogativele mele de crea-
tor, si sa ma pun la remorca eroilor mei, care m'ar fi putut duce
NU SUNT CE PAR A Fl... 75
acolo unde ar fi vrut ei, si nu acolo unde imi pusesem eu in gand

sl-i duc. Nu le-am permis deck un singur lux. Un lux de altfel
care nu-mi sifona cu nimic amorul meu propriu de autor luxul
de a se prezenta citeodata in public sub diferite mästi de carnaval.
In felul acesta, am reusit, cred, sa-i prezint si pe ei ca si pe mine
in adevarata lumina a vietii noastre de toate zilele, care nu este
deck tot un carnaval, multiplicat la infinit sub aspectul etern al
aceluiasi triunghi simbolic: o Colombinä, un Fierrot si un Ar-
lechin.
Ma opresc, insa, fiindcl nu vad nevoia sa. insist mai mult asu-
pra realizarilor rade artistice care pentru contemporani nu pre-
zinta deck importanta unor « fapte diverse » trecatoare. D-voastra,
insa, va voi inlesni un inceput de judecatä colectiva invitându-va
sa-mi cetiti din nou toate poeziile mele, pe care acum, cAnd ati
aflat de unde le-am sterpelit, v'asi ruga sa-le identificati izvoarele
de origine. Mai inainte de a le ceti insa, tin sa va fac o ultima si
suprema märturisire. Toate poeziile nide, toate bucatile mek in
proza si toate piesele rade de teatru au fost cugetate, elaborate,
uvrajate, polisate, definitivate si aruncate in gura lupilor, cu con-
stiinta ferma ca de n'ar fi putut fi decât operele mde personale
si ale nimanui altuia.
De prisos sa mai adaog ca aceastä convingere mi-a fost data
de voluptatea cu care am devorat totdeauna « fructul oprit », adicl
originea initiala a pacatului artistic. Vreau sa zic a mi-a placut sa
joc rolul spartanului din antichitate, caruia ii era permis sa fure
orice, dar cu conditia sl nu fie prins asupra faptului de catre auto-
ritätile legale. Ori in cazul de fata, aceste autoritati legale sunteti
d-voasträ... Asa dar, daca voi scapa teafar din gura d-voastra,
inseamna ca am fost un artist adevarat. Insist asupra califi-
cativului # adevcirat » si nu 4 mare » fiindca marimea orick de
strigkoare ar fi, ea ramfine vesnic proportionalà, pe cfita vreme
adevarul adevarat este unul si acelasi, oricare ar fi proportia lui.
Cred totusi el daca am reusit sa realizez cu «adevarat » ceva in
plus, in vastul si mult variatul domeniu al poeziei românesti, n'au
fost deck cinci preocuplri mai de searna din care mi-am batut
moneta asa zisei mele personalitati.
Vreti sa le stiti ?... Hai sä vedem dna o sa cadeti de acord cu
mine:
1. Pretiozitate in comparatii; z) Atmosfera plastica; 3) Peisaj

sufletesc; 4) Muzicalitate melodica §i 5) Respect pentru limba
stramo§easca §i exigentele gramaticei romane§ti.
*
* *
Totu0 ...
Existä un « totO » care din anul 1908, and mi-am tiparit
primul volum de versuri « Romante pentru mai tarziu », a conti-
nuat O. ma chinuiasca Mirä sa reueasca a ma convinge, daca inte-
resul meu, era sa-1 tin ascuns la infinit, sau sa-1 dau pe fata cat
mai curand posibil. Iata insa el dupà treizeci de ani, and a aparut
al patrulea meu volum de versuri, m'am convins ca interesul
meu este sa-1 dau pe fata, nu numai in titlul volumului « Nu sunt
ce par a fi », dar chiar .,i in fruntea acestei spovedanii, care imi
place sa cred el se va bucura de mai multi cetitori cleat volumul
meu de versuri.
Pentru cei care n'au avut Inca curiozitatea sa-mi citeasca acest
volum, cred ca.' reproducerea unei singure poezii din el va fi
edificatoare pentru intregul lui rest. 0 reproduc deci, ca pe o
cortinä de teatru, care dupa sfalitul ultimului act al piesei, nu
poti niciodatä ghici, cam de eke oH se va mai ridica, reclamatä
de aplauzele publicului. De doua, de trei, de patru, de cinci oH,
sau numai o singura data, lark' obipuitele aplauze, i atata tot...
Poezia poarta chiar titlul volumului :
NU SUNT CE PAR A FI
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt
Nimic din ce-af fi vrut sd fiu!...
Dar fiindcd m'am ndscut fdrd sd ftiu,
Sau prea curdnd,
Sau prea tdrziu
M'am resemnat ca orice bun creftin
,.'i n'am rdmas decdt... cel care sunt! ...
Sunt cel din urmd strop de yin

Din rustica ulcicd de pdmdnt
NU SUNT CE PAR A FL .. 77
Pe care l-au sorbit pe rdnd

Cind generagi de olteni
Cei mai de seamd podgoreni
Dintre mofneni
i or4eni
Strdmofii mei, care-au murit cdntdnd:
« Oltule... rdu blestemat,
Ce vii afa turburat?... »
Dar Oltul, i-a plait la fel,
Cum l-au cdntat fi ei, pe el...
.'i cum mi-e martor Dumnezeu
Astdzi, nu-1 mai cdnt decdt eu! ...
Pe mine insd
Ce pdcat,
Cd vechiul vin de Drdgdfani
M'a 'ntinerit cu trei sute de ani,
Cdnd « fetele din Slatina
Cu ochii mari cdt strachina»,
De cdte ori le-am sdrutat,
M'au blestemat
Sd-mi pierd cu mingle
Si datina,
Sd nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevdrat,
ca sd fiu pe placul lor,
Sd le sdrut doar la culesul viilor,
In zvonul glumelor zvdrlite 'n vdnt,
Pe care Oltul, cdnd le prinde
Or cdt ar fi de turbure
Se limpezefte
Si se 'ntinde
Cu ek, pdnd 'n Dundre! ...
La fel fi eu, ca or ce bun creftin

Pe malul Oltului, cdndva,
Md voiu intinde tot afa
Cdnd cel din urmd strop de vin,
II voi sorhi tot din ulcica mea,

Nu din paharul de argint al altuia
Pahar strein !
atunci voi fi cu-adevdrat

Cel care-am fost
Un nou crucificat
In vecii vecuor... Amin ! .
$i-acum, declar solemn ca nu mai am de adaUgat deat:
Dixi, et salvavi animam meam».
ION MINULESCU
DIN CICLUL TARA ROMANEASCA,
UNA DIN FINIC

Una si cu dragul ei
Infloreau inteo grldina
Fling de miros de tei
*i de rauri de luminl.
Pasgrile 'n preajma lor

Erau cantece albastre
In vartejul sburAtor
Al nisipului de astre.
Florile erau fäclii

Risipite 'n intuneric
Pe-ale-azurului câmpii
Dimprejurul lor feeric.
Arborii le povesteau
Cu-ale frunzelor susururi
Tot ce-a cunoscut, pe sleau,
Tineretea lor de-a-pururi.
Guguici aveau feciori,

Multi, inalti si plini de vlag5,
Izvoriti din vis, cu zori
In aptura kr pribeagA.
8o REVISTA FUNDATHLOR REGALE
Nu erau de loc mai mari

De cat boabele de-alung,
Dar pareau ca sunt stejari
Cand treceau prin clar de luna.
Toti purtau pe dupa brat

Ca pe-o trer á de mireasd
Al coditelor lor la;
Si-a lor gratie aleasä.
Se jucau prin frunze cand

Soarele pasea pe ele
Si. 'n§irau noaptea prin gand
Stele le ca pe margele.
Faureau imperii din

Ca lda lor inchipuire,
5i-al iluziilor vin
Stralucea 'n a lor privire.
Una i-a 'ngrijit pe toti

Cu-a ei dragoste curata,
Ca pe-o ccata de nepoti
0 bunica de-altà data.
El de-asemeni i-a gandit
Numai 2.- bor i nazuintä
Si 'n adanc a plamädit
Din av:Int a lor fiinta.
Soarta acestor guguici
Se lega astfel intreaga,
Cu fapturile lor mici,
De-a cui sta sa.-i inteleaga;
De-a cui pentru ei era

Dragoste nemarginita,
Grije care tremura
Pentru mica lor ursita,
UNA DIN FINIC 8i
Pentru soarele din ei,

Pentru lumea lor curatä,
Pentru sburda lor de miei
Intr'a lor isteata ceata,
Pentru ce nu putea fi
Decat numai vesnicie
In adancul lor de-o zi
Vrednica de nebunie.
Una insa, oare cand

Intr'un ceas batut de soarta,
S'a simtit alunecand
Pe cärari de lume moarta.
El a 'ncremenit pe loc
Ca un trunchi de arbor straniu
Si-a crezut ca-1 zvarle 'n foc
Ametelile din craniu.
In adancul lui senin

Vantul a 'nceput sa bata
Si tulpinele de crin
Au fost rupte dintr'odata.
II
« Una, tu, limanul meu,
« Dragoste de-amurg a mea,
« Deget al lui Dumnezeu
o Si lumina sus de stea,
« Iata-ma ce singur sant

« Si ce prapadit imi duc
« Fara tine pe pamant
« Umbra mea de vqted nue.
6
« Soarele s'a stins de mult

« si-a limas un negru punct,
« Si-al luminei lui tumult
« E un vis in noi defunct.
« Luna 'n spatiu s'a 'negrit

« $i coboara 'ncet ca un
« Soim cu sborul ostenit
« Pe-o intindere de scrum.
« Stelele, de unde eu
« Invatasem s'à rna 'nchin
« Arcului de curcubeu
« Al surasului tau fiu,
« Pier ca niste biete flori

« Risipite fara rost
« De cu seara Ora 'n zori
« Intr'un muced adapost ».
III
Apoi n'a mai fost nimic
De cat o tristete-adanca
Sub un inflorit finic
Sprijinit de-un sold de stalled'.
Veac intr'una dui:A veac

Adancea vremea cernitä,
Si finicu-ajuns copac
Inflorea cu-a lui ursitä.
El in umbra-i s'a culcat

Ca 'n adancul unei rochii
Si 'n uitare s'a 'ngropat
Inchizandu-si umezi ochii.
UNA DIN FINIC 83
S'au intors atunci napoi

Ca un vis cAndva rostit
SimtAminte vesnic noi
SA colinde 'n infinit.
si-a plouat de-asupra lor

RouA limpede de vis,
Basme 'naripate 'n zbor,
Flori de crin din paradis,
Cântec de privighetori,
Clar de hind 'n flori de tei,
Curgator sidef din zori
Si miros de ghiocei.
Guguicii trepAdau
SA gäseascA 'n univers
Bob cu bob tot ce qtieau
Din laptura ei de vers;
Misunau din loc in loc,
CAutau din stea In stea,
RätAceau prin ger si foc
Ca A dea de ce-a fost ea,
Si sA lumineze iar,
Pl Ansi in sufletele lor,
Al vietei sale far
Dintr'al inimei lor dor.
Si-au fIcut-o, dar incet,

Din izvoare si din stanci,
Din imagini de poet,
Si-ale lor dureri adAnci.
El simtea CA din finic

Se ridicA 'n aur nou,
Cu tinutA de voinic,
Al trecutului ecou;
6'
Ca-si ia forma ei din el

Si din guguicii lor
Si 'ntr'al dorului castel
Freamaa staruitor.
IV
« Spune fag pe ce plai
« Paru-acesta-al tau balai
« A vazut
Ziva fericità and
« Zorii té-au adus cantand
« Pe-al lor scut ?
« Frunza verde and ti-a dat

« Cantecul inaripat
« De voinic
« Cand ai intrupat i CUM
« Stralucirea ta de-acum
« Din nimic ?
« Cine-au fost ai Cal OHO

« Si cu care soi de sfin0
« Te 'nrudesti
« De-ai putut, venind, sa dai
« Inimilor noastre grai
« Din povesti ?
« Care 'mparatesc tipar

a Te-a turnat intr'un tipar
« Roz i cald,
« Si sub ploapele de crini
« Cine ti-a aprins lumini
« De smarald ?
« Din ce murmur de izvor

« Minunatul tau picior
(( A 14nit,
UNA DIN FINIC 85
« *i subtirele tau brat

« Cu ce fel ar fi de lat
0 Potrivit ?
« Cu ce cald miros de stup

« Poate fragedul tau trup
« Fi la fel,
« *i. ce neam de trandafir
« Leganat de-al ski zefir
« Porti in el ?
« Cine esti tu in sfarsit

o Care 'n lume ai venit
o Surazand,
« Ca sa turburi la izvor
« Cu-al tau mers leganator
« Al meu gand ?
V
A fost o bucurie-atunci grozava
Când guguicii si-au vazut regina
Ca vine dupà veacuri de zabava
Sa-aprinda 'n inimioara lor lumina.
Copacii-au inceput sa ciripeascil

De jocurile lor si sa murmure,
Iar veselia lor copilareasca
Era de veverite prin padure.
Primirl, fiecare, socotitä

Pe cap de guguic si pe codità,
0 ate-o nuca 'n aur invelitä
i-o dubla portioara de alvitä.
El insl nu s'a mai simtit in stare

SA 'nceapl basmul pentru-a doua oara,
De-a cauta prin veacuri de-asteptare
Un ceas macar de-al lor de-odinioara.
Si, demon incordat de razvratire,

Sau inger obosit de-atat repaos,
S'a despartit de omeneasca-i fire,
Topit intr'al mileniilor haos.
N. DAVIDESCU
NUNU DESCOPERA VIATA
Duduia Marica intra, usurel, in camera. De obicei, and
umbla « la parter », trantea toate usile ori le lasa deschise vraiste,
iar and clanta dela antret, veche si cu arcurile ruginite, se inte-
penea, o smucea cu furie, ocarand si amestecand in sudalmile ei
cele cateva vorbe straine, culese din cine stie ce cabaret dunarean.
Totusi, in preajma oclaii lor, pasii ei erau vatuiti, mainile aripi
de vrabie, iar surasul cules ca dintr'o carte cu chipuri de domnite
melancolice. Poate ca si pleoapele acestea, pungite si negre, s'au
coborit odinioara asupra miracolului unei povesti si au increme-
nit intr'un colt de fraza, ca ratacite la o räscruce intr'un oras strain,
läsandu-si apoi inchipuirile sa cada in apa amintirii, asa cum unii
copii inneaca o pozele », numai din placerea de a le privi cum
dispar incetul cu incetul.
Ce faci ? zambi ea spre Nunu, clatinand prosteste capul
ciufulit si deschizand zambetul spre coltul drept al danturii, unde
se vede o izbitoare lipsa. Nunu ridica umerii plictisit.
Sunt singur si, zvarlind in laturi mana, cu un gest de
precoce blazat si chiar dad ar mai fi cineva ?
Duduia Marica nu se dumeri cam ce-ar fi vrut sa inteleaga
baiatul prin vorbele spuse, poate, la intamplare. De mult se obici-
nuise sa-1 priveasca pe Nunu ca pe un copil cam ciudat, cam « pe
dos », altfel deck ceilalti, iar pe ea o atragea doar noutatea acestei
purtari.
Citeai, nu ? Sau te gandeai ? Nu e bine, esti prea mic.
De ce nu e bine ? o privi Nunu atent, incruntand usor
sprancenele.
Asa ... Nu-ti sta bine vorbi ea, cautand spre fereastra.
« Parca s'a auzit un pas ». Nunu statu o clipa la chibzuialà. Era
asa de neverosimila duduia Marica prin felul ei de a fi, fad, fail

consecinte, hick in fiece clipa se astepta sà culeaga de pe buzele
ei o fraza cu totul extraordinara, care sa-i dea consisten% i cu-
loare. Marica, insa, niciodata nu stie ce vorbeste. Daca ar fi intre-
bat-o acum: « Ce spuneai adineaori ? », s'ar fi rasucit speriata, si-ar
fi incretit fruntea, privindu-1 nauca i ar fi limas asa minute in-
tregi, pana ar fi atipit iar de-a'npicioarele.
Domnul inginer nu trece asta-seara pe acasa ? isi tuguie
ea buzele, ca si cum ar fi cerut, vulgar, o särutare.
Nu. Mi-a lasat vorba sä yin la masa, la Cazinou ii intal-
nese acolo.
Nu te duci ? E destul de tarziu, se intuneca spuse ea
repede, cu tonul de « Ce mai stai ? Nu alergi, nu zbori? ».
Cred ca am sa raman acasä raspunse Nunu cu ampla
indiferenta, numai din voia de a o contraria.
Duduia Marica incepu sa pledeze cu o falsa alarma materna,
ca si cum lui Nunu i s'ar fi chibzuit intre straini de seama, in sala
Cazinoului, intreg viitorul, iar el, din lene, ezita sa mearga cativa
pasi, pentru a-si spune si el cuvantul hotaritor. Parca prin Nunu
ar fi trimes Si ceva din ea acolo un suds, o unda de caldura, o
dorintä, care sä se lipeasca i sa imbibe stofa hainelor lui Matei.
Asa cum, in versuri naive, tinerele indragostite de mahala roaga
un porumbiel sa fie sol pe langa cel iubit.
Ai vreme Inca, e lumina afara, chiar soare la plaje poate
ca nici nu a plecat lumea.
Nunu o privi curios, ca pe un gandacel cazut pe spate, ce se
zbate sa-si recapete echilibrul, agitand fara rost piciorusele. Ma-
rica se contrazice, nu-si da seama ? Mintea ei e moale i nepu-
tincioasa ca trupul obez al gandacelului, se zbate doar. Ce vrea ?
Daca merg eu mergi, nu ? Uite, numai sa-mi pui pala-
ria i sunt gata. Nu, nu, nu, trebue. Odata ce merg i eu...
Ca sa punä capät oricarei noui protestari, ici val-vartej si,
coborand scarile, incerca sa-si gatuie emotia ce se anunta, cu un
cantec in fortissimo de coarde ragusite: <Gute Nacht, mein Kind,
gute Nacht », din care stia doar aceste cateva cuvinte, ca o che-
mare de dragoste in fanfare.
In gand insa, Nunu renuntase mai de mult la rezistenta. Isi
sprijini coatele de pervazul ferestrei. De the ori nu intelegea ce
NU/LJ DESCOPERA VIATA 89
vor oamenii, se mohora. Soarele ii colora fruntea cu un carmin

ce incerca sa inflacareze si parul prea blond, dar, cum cerul isi
stingea, una Cate una, luminile la rampa, fruntea isi spala repede
culoarea echivoca, redevenind curata si tristä. In curtea de peste
drum iesise la plimbare # pensionarul ». Mergea rar, cu mainile
stranse la piept, gest de om singuratec, fara afectiuni, cu intreaga
dragostea rasfranta asupra celor doua brate secatuite si adunate
langa trup. Intre visurile lui romanesti, traia ca intr'o gradina cu
floH parfumate, pe care le cultiva cu grija de maniac.
Iar a dat spaima 'n usi, bombänea pe sala mama du-
duiei Marica s'acu o porneste ta-na-na pe strazi, ca o zana-
tea'.
Nunu ii vedea ochii negri urmärind cu banuiall gesturile fetei
si buzele intrate intre gingii, murmurand inutil, asa cum ar incerca
un coteiu sa muste rotile unui automobil in goana. Marica ii da
tot atata atentie ca unei mobile asezate, fail rost, in drum. Pe trepte
se opri o chi* ca si cum ar fi ezitat sau si-ar fi inspectat imbrdca-
mintea.
Am uitat manusile, aduceti-mi manusile 1
Intotdeauna, adresandu-se mamei ei, intrebuinta lin plural ce
cauta sa-i stearga rudenia, aldturand-o spalatoresei, baiatului
# de suflet * sau vreunei negutatorese ce se intampla sa ramaie la
vorba, in bucatarie. De data asta, in salä nu se mai afla nimeni
alt cleat maica-sa. Nunu de mult surprinsese o nelamurità fereala
intre cele douà femei.
Sunt eleganta ? ii ambi ea accentuand iar lipsurile dan-
turii. Vreau sa nu-mi dau de rusine cavalerul cauta ea sa-1 fla-
teze pe Nunu cel indispus. Se parfumase tare cu o apa de colonie
proasta, cautand, parca, sä insiste asupra mirosului neplacut, asa
cum, din vulgaritate, insista asupra lipsei de gust a imbracamintii
printr'o floare artificiala pusä la piept ori o geanta extravagantd,
asupra maleabilitatii vorbei printr'un termen intrebuintat anapoda
si cu indaratnicie.
Nunu o masura cu oarecare indulge*, multurnindu-se sa cla-
tine aprobativ fruntea.
De ce ti-ai luat umbrela ? nu e nici urma de nor.
E noua, rosti ea simplu, desfacand-o ca sa-i arate raurile
galbene ale matasii. Am rascolit tot magazinul; ieri.
Transparenta zilei se voalase. In apus, un nor subtire, ca si

cum cineva ar fi subliniat cu rosu o gresala pe fila de teza a cerului.
LuceafArul clipea ca un ochisor sperios de gainä.
I-auzi 1 se opri deodata, in drum, Marica, si aratätorul
dreptei puncta ceva nelamurit in aer.
Ce ?
Patefonul vos ... patefonul dumneavoasträ.
Da. Poate. De atva timp nu-1 mai avem de loc. Matei il
imprumutä la toti prietenii.
La cine o fi acum ? Para ar fi la Grigoriu. Asta se tine nu-
mai de petreceri. Am auzit Ca ar fi insurat ?
Nu stiu. i daca ar fi ?
i daca ar fi... *i dacl ar fi ?... repeta ea, reluAnd mer-
sul, agale, inganduratl, ca si cum in cuvintele acestea s'ar fi aflat
un nod al itelor destinului apoi pasii i se precipitara, zgomotul
lor sec, pe strazile pustii, ii furl atentia. Acum nu se mai &idea
la nimic. Umbrela cu snurul agatat de mana ii lovea soldul si ea
nici nu simtea loviturile, iar panglica albastra dela palarie flutura
comic, ca un semn facut drumului läsat in urma.
Nunu privea in jos la pavajul ce-si prelingea pietrele ca undui-
rile unui rAu subt pasii bor. Pavaj lichid. Mers pe ape. 0 usoara
ameteala ce-i tremura in ochi, in timp ce muchiile pietrelor se
ingrosau, läsand intre ele mici pete cenusii, ca acele ramase
pe tabla stearsä cu buretele, dupa ce s'a uscat. Era ora and
miscarea se trägea din vitrina sträzii, in curtile largi, ameste-
cindu-se cu viata informa a orataniilor ce-si cauta loc de odihna,
apoi se concentra intre peretii caselor, lásand atmosfera nocturna
goala de sgomot, pentru ca greerii sa-si poata insaila in voie
cintecul.
Pe acoperisuri si in räscrucile strazilor se asternura file de lu-
mina, decupate regulat asa, ca si cum intreg oräselul si' orizon-
tul ar fi fost o camera foarte mare si intr'un colt s'ar fi aprins o
lampä anemica. Marica ridicl fruntea si, subt lung, petele de rosu
din obraji se precizau ca o eczema ce-i uratea figura, si asa lipsita
de frumusete. Buzele, fardate gros, erau aproape negre, doar ochii
ii lucira o clipa, stins. Isi impreuna mainile si degetele dreptei
se adunara ca in jurul unei tulpini, pe inelarul stangii, pe care
purta o veriga de aur. Nunu o privi curios.
NUNU DESCOPERA VIATA 91
E luna plina Ii explica ea, apoi: Tu te-ai gandit la ceva ?

La ce ?
Eu stiu... Ceva ce-ti dore§ti tu. Nu ai nicio dorinta ?
Nu, faspunse scurt Nunu, apoi inaltand umerii a dispret:
Superstitii l Asa ii pierd femeile vremea. Ieri te-ai intors din
drum pentruca ti-ai adus aminte cä ai trecut pragul cu stangul. Apoi
n'ai mai vrut sa pleci pentruca te intorsesi din drum. Pufni pe
nas un fel de ras ce semana cu un fier rosu aplicat pe o ranä.
Nu e caraghios ?
Duduia Marica, atunci cand cineva ar fi indraznit sa-i conte-
steze buna ei stiintä in vreun domeniu cat de strain, ar fi grit ca
muscata de §arpe. Langa Nunu prostia ei categorica se inmuia §i
mai, mai, ar fi acceptat unele din sugestiile lui, dna le-ar fi inteles
cum trebue. Acum, insa, tacu mangaie inelul de aur cu pri-
virile plecate departe, pe campul ce se deschisese deodata, in mar-
ginea ora§ului. Un caMe urla lung si trist, intr'o curte. Un porn
veni spre ei, clatinand molcom crengile, ca o planta de al:a, and
o bat valurile. Un altul ii astepta pe drum, mai departe, drumet
intarziat. Gandurile lui Nunu se agataserl de cuvantul dorinta a.
Doresc. Ce poate fi ? Ce poti sa doresti ? Sä treci un examen ? Asta
e o necesitate. 0 prajitura, o carte ? E prea putin. Mi-e dor... mi-e
dor de cineva. Mama Maricai spunea cateodata o am un dor de
masele e. Atunci dorul nu e sentiment. Ar fi ca un junghiu. Mi-e
dor de mama... Unde era acurn ? Isi terminase cura la Vichy...
Trecuse, poate, altà granità, pentru altä viata. Mi-e dor de mama...
$i totusi nu e o nevralgie. Para pleoapele vor sa i se umezeasca.
$i e atat de bine... asa... sa-i fie dor. Para in cuvantul acesta
incap atat de multe. Mama, rochiile ei, masuta de toaletä cu zeci
de flacoane i cutii, casa, viata Bucurestiului, forfota scolarilor
in librarii, la sfarsit de vacantä. Prea multe incap. Doresc ceva...
e mai stramt. Ce poti dori ?...
Duduie Marica, vorbi el, avand pentru intaia oara in seara
aceasta, o caldura tirnidl in glas. Ce ti-ai pus in gand ?
Cum ? Ce gand ? tresari ea.
Nunu simti o mica spaima: Marica si-a uitat dorinta ?
Adineaori. Luna... inelul...
Prea multe vrei sà stii reteza ea raspunsul si-si muta po-
rta dintr'o 'liana in cealalla. Era stanjenità, dar Nunu nu-si da
seama de ce. Poate inteadevar isi uitase dorinta si nu stia ce sa-i

raspunda.
Tineai asa de mult sa se implineasca ? insista el. Stu ca
eu nu spun nimic, la nimeni. Si nici n'am cui sa-i spui... La urma
urmei, nu e asa de mare lucru o dorinta. Dacl se implineste, tot
am s'o aflu... Nunu se mira singur de atata stäruintl. Ce-i folo-
sea lui secretul Maricai ? Dar poate asta ii ajuta sa uite fantomele
acelea de pomi, ce stateau pe loc si totusi se apropiau de ei, pe
nesimtite, asa cum se intinde o path' de cerneall pe sugativa si nu
o poti opri, in niciun chip. Sa priveasca, mai bine, in sus, spre eel%
Luna are de sigur secretul Maricai. Dar ce sa faca el cu o dorinta
straina ? Nu-i trebue, ar fi ca si cum ar vrea sa fure o umbra si sa
o ascunda in inima, undeva. Dar dna dorinta aceea straina se in-
tinde, se intinde pe inima lui, ca o rugina a sufletului ?
Pasii lui si ai Maricai isi intretaie ritmurile, se cearta, se cioc-
nesc pe drumul, bolovanos acum. ha' doi pomi imbratisati. Plu-
tesc deasupra intunericului, in intuneric, ca doi innecati legati im-
preuna cu sfori de alge. Nunu se ghemui in el si refuza sa priveasca
arcada ce trecu tmenintatoare peste ei. Picioarele li se cufundau
acum in nisip, ca intr'o mlastina uscata. Nu mai era drum. Doar
spinärile dunelor broaste testoase in procesiune, fosile incre-
menite in vreme.
Duduie Marica, eu vreau sl stiu.
Femeia se opri in loc, isi intoarse bustul foarte incet, neobicinuit
de incet spre el, asa cum se misca unele manechine in vitrinele
magazinelor de moda, astfel ca rochia sa poata fi prività pe toate
cusaturile. Figura ii era jumatate luminatä de luna, jumatate in-
tunecata si in ochiul luminat sclipira paiete metalice.
Ce vrei ? rosti ea, ca in continuarea unui vis. Nunu se
cutremurl.
Dorinta ... do... ce te-ai gandit sa... inelul balbai el.
Duduia Marica prinse a rade, destelenindu-se din irealul im-
prumutat fard voie.
Ce ti-e cu copiii astia!
Lui Nunu ii era rusine ca se aratase o clipa slab. Si chiar daca
Marica nu bagase de seama, el tot slab se aratase. Ca si cum cele
auzite i-ar fi sugerat o atitudine, Nunu se aseza pe nisipul cald
Inca si, copilareste rasfatat, incäpatanat, ameninta:
Nu mai plec de aci 'Ana nu-mi spui. Vreau sa stiu, uite,

asa, vreau i eu sa stiu!
Duduia Marica ramase incurcatä, fära a sti ce hotarire sa ia.
Ii ruga, se aseza langa el si-i mangaie fruntea, protestand ea' nu
are si nu stie ce sa-i spuie. Nunu sorbi cu toga pielea trupului
caldura i parfumul mangaierii. Se intinse pe o coasta in nisip, simti
cu obrazul ultima ramasita de fierbere diurna a solului. In ureche
ii intrau fire marunte ca niste furnici. Maria Maricai i se prelinse
in par. 0 pala de vant aduse miros de sare si de scoici putrede.
Umbrela fosni scurt, uscat, ca un mänunchi de foi de porumb.
Femeia nu-i mai vorbea nimic. Uitase de toate, concentrand ra-
masite de senzualitate in palma resfirata pe fata baiatului. Iar in
trup, parca i se deschisese un abces orb, usurandu-i-1, in sfarsit.
In sfarsit, de ce ? Ce se sfarsise. Nimic. Era bine era cald nisi-
pul, era catifelat obrazul baiatului, ii auzea räsuflarea aproape si
Ii apleca mereu, tot mai mult, urechea spre el, sa culeaga omenia
acestei rasuflari, virilitatea ei ce se anunta. Ii rasa obrazul in ni-
sip langa al lui Nunu, unde incropite de aer Ii loveau ritmic gura,
ca valurile tarmul.
Mana i se rasa de pe obraz, pe gatul baiatului intalni liga-
mente intinse, apoi proeminarea claviculei i rotunzimea umarului.
Abia acum Isi dadu seama cà Nunu era doar intr'o camase merce-
rizata, cu manici scurte. Grija materna se redestepta.
Unde ti-ai lasat haina, vrei sa racesti ?
0 duceam pe mana nu ai vazut-o ? raspunse el, somno-
ros, apoi tat-Agana: Nu mai mi-e foame, ramanem aici.
Aici... incremeni ecoul pe buzele Maricai, al carei gaud
fugi peste camp i peste ani, furat de o amintire. De mult... o
voce groasa i rägusità, o suflare de animal frant Ramanem aici #.
<(
Nisipul umed. Mana ei se juca in nestire cu fire de nisip. Marea

se zbuciuma ritmic. i tot atunci a auzit un tic-tac mic, ca de greer,
la ureche. Un val se prelinsese, sarpe, in sus, pe plaje, apoi pe subt
umerii ei. i acum mai simte fiorul rece de atunci. Se tidied, scu-
turandu-si cu grije rochia de matase. Cum de a uitat ? Doar se
duce la Cazinou i trebue sa faca fata privirilor doamnelor elegante
de acolo. Matei are ea o masoare cercetator si are sa-i poata sur-
prinde apoi, un zambet multumit in coltul gurii, zambet de om
sever dar cu inima buna.
Mergem Nunule. Ai sa capeti un guturai acum se ra-

ceste nisipul.
Da. Dar a iesit luna.
Si ce ? Luna nu incalzeste.
Ba da. Are lumina si lumina e calda.
Luna e rece.
Luna e caldà se incapataneaza baiatul, desi stia prea
bine ca nu are dreptate, dar il intarata felul convins cu care isi
rostea totdeauna afirmatiile Marica.
E moarta spuse ea linistit, cu o rezonanta adanca in
glas, ca si cum ar fi vorbit despre un om drag, plecat dintre
cei vii.
De unde stii ? se infra Nunu. Ai invatat la scoala duduie
Marica ? si se ridica vioi, curios, scuturand nisipul lipit de ge-
nunchii goi. Nu si-ar fi inchipuit-o vreodata scolarita. Doar a
surprins-o de atatea oH pacatuind fata de buna-stiinta.
Mi-a spus cineva... marturisi ea, simplu.
La o cotitura, ultimele tufisuri, sentinele la granita intunericu-
lui, se risipirä deodata, asa cum s'ar imprastia o multime la un
spectacol sfarsit inaltati ici-colo, pe dune, pang departe, oco-
lind plaja si agitatia marii, asa cum, cand cineva din casa e tur-
burat, toti ceilalti cauta sa-i inconjoare framantarea, sä o lase sa
se macine singura. In fata, un grup de lumini ciuruiau noaptea.
Pasul li se inzdraveni, incidentele drumului erau lasate in urrna.
Apropiindu-se, Cazinoul se infatisa tot mai lamentabil, cu sipcile
lui descheiate, presarate cu noduri destupate, prin care lumina
se scurgea, ca apa dinteun vas mancat de rugina. Pe trepte Nunu
se opri, ca sa-i faca loc, galant, femeii. Marica, insa, se codi:
Intra tu intai, fratele tau nici nu se asteapta sl ma vada.
Se gandea, poate, ca Matei nici nu ar recunoaste-o claca ar
vedea-o fara Nunu, sau nu ar vrea sa o recunoasca. La inceput,
intrand, cele cateva becuri li se parura feerice. In mijlocul salii, o
pereche dansa, lenes, un tangou. Si totusi miscarile celor doi parca
umpleau intreg spatiul, parcà ramasesera in succesiunea lor,
fragmentar, ca marionete spanzurate de tavan. Retina capatase
memorie.
Nunu era timid Marica inceata in hotariri si miscari. Pe
firul timiditätii lui, baiatul porni, ca pe o sarma suspendata si,
cuprinzand bratul Maricgi, o conduse cgtre intaia masg liberg,

zgritg. Aci se linistirg. Fata isi saltà putin rochia, pentru a se
aseza, apoi IAA umbrela pe masa' algturi de posetA. Isi adung
picioarele subt scaun, incordandu-le, pentru a le preciza, ele-
gant, linia.
Nunu incercg sg facI pe gazda, invitand-o si-1 intovgrgseascg
la mancare, dar Marica refuzà, dupg ce socoti un timp clack ar
putea sg dud.' la bun sfarsit o fripturg de pui, cu ajutorul cutitului
si furculitei.
0 limonadä ceru ea, socotind cg intr'un local luxos
femeile nu obicinuesc sg bea yin. Stanjenit, pentrucg dela cele
cateva mese ocupate se indreptau priviri curioase si amuzate spre ei,
Nunu vroi s'al lege o conversatie cu Marica, insg observg cu mirare
ea figura duduii luase altä culoare, isi recgpgtase varsta adevgratg,
ascunsg de farduri si oboseala noptilor veghiate. Dela o masg,
fratele lui ii fAcea un semn discret de chemare.
Du-te, du-te, se repezi Marica. Cine stie ce-o vrea sg-ti
spuie !
Matei il prezentg catorva doamne cu priviri umede si rochii
spumoase de vara, apoi, luandu-1 de o parte, ii spuse repezit, cu
voce scgzutg:
Ce ti-a venit sk o iei cu tine pe fata aia ? Nu stii
eine e ?
E Marica, nu o cunosti ? se mirg Nunu.
Esti un prost. Stergeti-o cat mai repede de aici mg faci
de rusine.
Marica ii zambea de departe. « Spune-i, spune-i cat de mutt il
iubesc, vorbeste-i in locul meu* strigau, strglucitori, ochii ei si
mainile i se impreunaserg stalls pe cureaua posetei.
Muzica incetg. Valurile bateau pilonii clgdirii. Marea isi de-
pgsise granitele in seara aceasta. Plutea un usor gust de catastrofg
in linistea adormitg a sglii. Marica se aninase de privirile lui, cgu-
tand sg citeascg solia lui Matei. Nunu Arabi indoelnic si nu ex-
plicg nimic. Manca cu gesturi incete, inciudat cg degetele-i tre-
murau apucand tacamurile.
Cine erau cucoanele alea ? intrebg ea si vocea ei vulgarg
aseza in adevgratul plan toatg intamplarea. Inteadevär, de ce ve-
nise cu Marica aci ? I se fácu rusine de umbrela asezatg pe masà,
de palaria ei cu flori multicolore, de ochii ei incercuiti cu negru.

« Marica », Ii opti el in gand, trist i un gust de lacrimi se ame-
steed in mancare, « de ce oamenii nu se asearnana ? »
(i asta-seara in camera va fi inabusitor de cald, cearceafurile
vor fi umede i fierbinti ii vorbea Marica lampa va fumega,
vor roi iar tantarii. Mi-a spus cineva Ca numai femeile tantarilor
iubesc sangele. De ce oare ? Eu lesin and vad sange. In port, s'au
batut, odata, doi hamali. Pe pragul localului nostru era o pot-
coava, unul din ei a cazut cu fruntea peste potcoava. Cand s'a
ridicat avea toga fata rosie... Donmul inginer... Matei... Cu-
coana aceea are maini lungi ca picioarele unui tantar. De ce nu se
fereste de ea ? In odaia mea sunt numai tantari si zumzue, si
zumzue ».
Fata Ii deschise ochii mari, ca sa cuprinda lumina i culori
pentru singurdtatea multelor nopti ce aveau sa vie.
Mieta ii trecu mana pe fruntea incalzita, intorcand, in acelasi

timp, cu o miscare repezita i parca furise, capul. Din urmd, Ti-
tina Ii chinuia picioarele subtiri ca niste furculite imbracate cu
ciorapi, rdsufland din ce in ce mai sgomotos, lasandu-si, din cand
in and, toga' greutatea trupului pe soldul drept i piciorul Ii
salta teapan ca o proteza, iar femeia avea atunci o miscare bruscd
a bratelor, ca si cum ar fi vrut sa-1 sprijine ori sa-1 ajute. Mieta
simti ca cloud palme reci apasate pe spinare. Cand Titina se gra-
bea astfel, mi putea fi lucru curat, macar un incendiu, dacd nu o
drama cruntä, se intamplase in mahalaua oraselului spre care se
indrepta. Curioasa i vrand sa dea un cat de vag tel orelor sdrace
ale diminetii, fata se opri in loc, facandu-se cà vrea sd-si inoade
sireturile pantofilor. Aplecatä, printre suvitele de par, ce i se rasa-
sera peste ochi, ca o cortina, o sari pe Titina cum asteapta, ne-
dumeritd, i Ii rasuceste trupul and la dreapta, cand la stanga,
parch' ar fi cautat un ghid. Fata Ii tresare acum, luminata, si face
gesturi exagerat de vesele cdtre o doamna de pe celdlalt trotuar.
Mieta se ridica din mijloc si se intoarce deabinelea cdtre ele.
Batrana explica ceva si se acompaniaza de o gesticulatie nervoasa,
in timp ce interlocutoarea pastreaza aceiasi nedumerire pe figura :
« Numai pentru asta m'a chemat ? ».
La cabaretul din port orchestra si-a inceput repetitiile. Violo-

nistul a batut cu arcusul pe muchia vioarei cateva masuri, apoi
pianul facu o introducere nostalgia si induiosatoare, ca o
perua mancata de molii. Mieta, prinsa de farmecul muzicii, uità
de Titina si gandurile ei devin fulgi in adierea antecului. Nici
doamna nu mai poate fi atenta la vorbele povestitoarei:
Ali! o Fete le din Baden >>! exclama ea cu bucurie, ca si cum
pana acum numele valsului, impreuna cu o tinerete uitata, i-au
umblat in jurul amintirii si a reusit deodatä sa le apuce din fuga
si sa le opreasca. Un trombon geme sfasietor, ca o chemam de
pasare rdnitä, deasupra apelor fluviului, apoi pauza, si, domol,
domol, valsul tresare si joaca subt arcusuri. Dar atentia doamnei
este smucità inapoi de un amanunt din povestirea Titinei:
Cum un schelet, cu adevarat ?
Cum te Arad si cum ma vezi, raspunde batrana, putin jig-
nit/ de incredulitatea celeilalte. Sta in picioare, apoi s'a miscat.
Para, parcä vroia sa danseze. Titina avea ceva inspirat in voce,
ca si cum ar fi urmarit firul propriei inchipuiri. Si poate tot ce
spusese pana acum nu era deck nascocire. De multe ori se impel-
stiau prin orasel fel de fel de scorniri si Titina era prima care sa
se mire de nerusinarea celui ce le imprastiase.
Doamna raspunse cu multa amabilitate la salutul Mietei si de
abia atunci Om a o observa si Titina pe fata, masurand-o cu
ochi prefacuti miopi, dar privirea ii lancezi prea asupra ei. Mieta
simti iar fiorul de adineaori pe spate. Porni la intamplare, pe sträzi,
dar, dupa un timp, auzi ca un trap infundat, de cal subred, ce
vroia s'o ajunga. Fata se opri din nou, ca si cum si-ar fi adus aminte
de cine stie ce comision uitat, apoi se facu a auta in buzunarul
rochiei de creton inflorat un biletel cu vreo adresa sau cumpara-
turi pentru casa. Dar cum in buzunar nu tinea deat batista, nu
avu mult timp de pierdut astfel. Observa a si Titina isi incetinise
mersul. Se rasuci brusc pe alai si o privi cu o sfidare inclestata
pe batrank in asa chip, a aceasta isi plea repede ochii si, gra-
bind pasii, o intrecu. Mietei incepu sa-i plaa jocul de-a pisica
la panda. Dupa primul colt, insa, Titina se opri iar: in fata casei
Chehaia, ce era in daramare de cateva zile, se formase un grup de
oameni curiosi si agitati. Ochii Titinei, verzi-galbui, ca ai gainilor,
pironira, de aci inainte, in lumina lor, toate miscarile fetei. Mieta
7
Ii simti inima ca un pumn ce se strange, se destace j iar se strange.

« Titina e o piaza-rea Stia acum cä batrana nu incepuse jocul
deck pentru a o aduce pe ea aici, pentru a sufla cu spaima asupra
ei, pentru ca sa-i poatä urmari, lihnità, miscarile, tremurul mai-
nilor, vibratiile fiorului de moarte pe obrajii ei. « A cazut vreun
lucrator de pe schela, poate a, se gandi fata si se apropie de privi-
tori. Nu intelegea nimic.
I-o fi luat masura, maica, pentru temelie, ca e veche casa,
de nici eu nu stiu and s'a ridicat, vorbi o baba si abia atunci
Mieta vazu, ca o inflorire de linii frante, iesind din tencuiala unui
zid, oscioarele unei maini, oranduite cap la cap, ca pentru o piesa
de muzeu anatomic; mai sus, dintr'un colt, inmugurise capatul
unei clavicule. Un om sgaria cu grija tencuiala, ca si cum ar fi
procedat la o foarte fina disectie.
S'a gasit i un inel, spuse cineva, un inel cu monograma.
Un barbat cu falnice mustati de argint iesi din gloata, facan-
du-si loc cu coatele. Proprietarul unicului restaurant din orasel
era o persoana marcanta a locului, un om cu legenda cunoscuta
ai cu ticuri respectate de toti. Inaltä sprancenele i, ugubet cum
II stia toatà lumea, vazand-o pe batrana rämasA pe celalalt trotuar
incepu a thin:
Eu caut pe Titina, Titina, ah, Titina I Vazusi coma, stra-
mosii dumitale Ii facura cavou clandestin. Neam nobil, ce sa-i
faci 1 Ind cu monogram.
Titina se fastaci. Domnul restaurator avea mania glumelor
proaste i ia-uite ce de capete intoarse Ea vrea sä fie lasata in
I
pace, ce mai vor dela ea ? Batranul, insà, Ii cuprinse bratul, curte-

nitor, i o trase dupa sine:
Hai coana sa te cinstesc tot cautam eu pe cineva, sa mai
punem tara la cale.
Mieta Ii uitase privirile asupra acelei ciudate flori din zid. Ce
maul subtire i prelunga Degete de femeie, mangaietori tezauriate
in caseta zidului. Cine o fi vrut 81 le pastreze astfel ? Dar iata cà
alaturi a aparut, vie, cu miscari mici, cautatoare, logodnica mainii
din zid. Oare osul, modelat cu mestera dalta in var §i nisip, nu se
infioarl de atingerea epidermei calde ? Mieta ridica ochii pe
maneca unei haine gri, pe nodul cravatei albastre, pe marginea
barbiei rase de aci trecand muchia unui nas drept, se opri pe
fildesul fruntii, usor parlit de soare. Pleoapele stau aplecate.

« Deschide ochii, deschide ochii 1 » gandi, concentrandu-si toata
vointa in intelesul cuvintelor si pleoapele descoperira lumina
unor adanci ochi cafenii. Mieta rasuflä usurata era culoarea
ce raspundea dorintei ei si promisiunei virilitatii tandre a pro-
filului.
Tanarul, insa, nu mai zabovi. Mieta nu-i putea comunica prin
zidul multimei, fierbinteala si zbaterea din pieptul ei.
Nunule 1 chema el si porni urmat de un baiat firav, cu
pantaloni scurti si tricou maringresc.
Titina de bunä seama a deochiat-o. Altfel ce ar face-o sa por-
neasca dupà tanarul in haine gri ?
Trecand prin fata restaurantului, prin usa larg deschisä o zari,
la, o masa, pe batrana langl proprietarul localului, care tocmai isi
intrerupsese vorba, pentru a azvarli pe gatlej continutul unui intreg
pahar cu vin. Donmul restaurator isi netezi mustatile si continua
desfasurarea elocintei dumisale, asezand din and in and arl-
tatorul dreptei intre sprancene, adica: « Fiti atenti si pricepeti
rogu-va *, sau lovindu-si palma, ca o tipsie de toba pieptului.
Afarl incepe a se intuneca.
Vezi dumneata, coana, un om e om, iar un lucru e tot lucru.
Spune dumneata unui scaun: « Du-te mai incolo », si vezi dacà in-
telege ceva.
Titina clatina capul, vrand sa se patrunda bine de invatatura
chivernisitä a celui mai de seama negustor din orasel. Dar nu stie
de ce simte atata arnaraciune astazi I De ce i se pare el sträzile
colindate atatia ani, astazi ii fug de subt picioare si se intind, ela-
stice, si despart de ea, iar singurätatea o apasà mai greu ca de
obicei ?
Vine furtunä, rosti muzical o fetä care tinea strans, in
pumni, banii pentru targueli. Siire miaza-zi norii s'au adunat in-
tr'un fel de piramida vanata, iar cele cateva ochiuri de albastru
ramase, parca au cearcane. Fulgera. 0 femeie intra scuturandu-si
parul de primii stropi de ploaie.
Deci omul e dator sa OA un lel o ideie, in viata.
Titina oftà si isi privi mainile impreunate pe genunchi. I-e
teama. De ate ori energiile naturii se framantä, se frang si se iro-
sesc in furtunile acestea, zadarnice in violenta lor, se intristeaza
7.
1 oo REVISTA FUNDATIILOR REGALE
si o cuprind presimliri cenusii. Sunt goluri in pieptul ei, ca si in

atmosferà. 0 vorba rostità tare, un zfimbet chiar, i se par stridente.
Ar vrea sA fie liniste, liniste de tot si toatä lumea sa' asculte in
reculegere cum se irosesc gemete 0 cantece in ceruri.
« Era frumoasl era tristá, sau neinsemnatl, femeia aceea
pe umerii cAreia se rezemase o zidire intreagA, atata amar de ani ? ))
OVIDIU CONSTANTINESCU
CICLU DIN «PASAREA PHOENIX»
HOTAR
Au fost numai flori smalturi caste'n peceti,
Numai cer, numai catapetesme,
Numai aur, numai miresme;
Sä le strangi intre gene §i. adânc sä le 'nveti...
Arcuite 'n poveri de belwg
Au fost zilele, spicele, bolt-a cu tine.
i-a fost jaful sI treere spicele pline
*ii inghetul, scr4nind, colturos tavalug.
Cu privirile mute azi chemi

Numai ghimpii, din cimpul de ghiatä,
Numai ghimpii sticlesc si 'n azur --li te 'nvata
Sä urá§ti, s'a refuzi, sg blestemi...
LEAT VECHI
Trece printre frunze, orb sä se rasbune:

In mesteceni si 'n cltanele batrane
Fulgerul, domesticit, ramane.
Nu taciune, cand a fost lumina!

Ci zvacnirea pururi vie vrea sa-si tina
Ca un vierme, rosu, 'n radacina.
Si ma bucur, stand la panda, dupa \rant,
Ca ma scutur eu, mesteacanul carunt,
Si-or ramane florile ate mai sunt.
...Stau cu arma 'n urnär, dealul sta cu plopul;
Firul ploii-1 numar, Ogle potopul;
Sterge norul stele, lacrimi cu prosopul ...
Ma tot mangaie-o vapaie dinspre zare

Dar se tangue suvoaie spre hotare
Si ma trag la fund, in unde calatoare..
Umbra' 'n umbra de prundis si balarii,
Nopti de apl, lungi navoade argintii,
Intri 'n ele sä te 'ntorci si nu mai stii ...
STEAUA CAZATOARE
Prin al vazduhului tragic frunzi§,

Peste Wile lumii §i peste a mea,
Se 'nvoalta, ma furl 'n Were, o stea
0 sterna de foc, a nefericirii,
Pe fruntea cerului §i-a amintirii
Cu ea prabusindu-ma pe-un povarni§
Nesfar§it arcuit, de dogoare:
E zvacnetu-aprins al 'Andei de pulbere
Tulbure ?
E-un golf de incendii curgand zburatoare ?
Sau rnarei corabii albastre, e-o panza
Intinsa de urile vantului,
Gonità de vantul de jos al parnantului,
Sa spintece 'n spatiu cu marginea-arzinda ?
Se rostogolira ce ochi de strigoi ?

Ce ar§itä neimpacata e 'n noi ?
In gheizer se-aruncl pe cer §i 'n §uvoi
Incandescente-aparitii fugare
Cu-aratatorul enorm spre zare
Spre funduri de zare,
Spre stingeri de taina
Chemand, sl se-arate 'n stralimpede haina.
Ardeam §i-altadata, and steaua cadea,

Acum mai salbatec voi arde pe ea,
Pe traectoria ei ca 'ntr'o §ea
Rästurnata, calare,
Colindând lumea cu capu 'n jos, sui,

Cu crestetu 'n serpi de pail calatoare
Vulcan de padure 'n vijelia lui
Rupt de sinesi, erupând pe departare,
Gonind a cuprinde, flamând a ramane,
ArzAnd sa sfarseasca, bolnav sä razbune,
Opintindu-se 'n vântul timpilor,
Impotrivindu-se scoartei si ghimpilor,
Inteun iures cu steaua ce suferea
Peste tarile lumii si peste a mea.
Poate-o dara de lacrimä numai, trecea
Peste toate s'aline si sa cuprincla,
Poate-un arc de mina' de aur subtire
Palpaitoare in risipire,
Balaurul negru, cu-aripa lui larga
Aproape ne-atinge, din urrna ne-alearga,
Dar jarul caderii, el singur vrajità oglinda,
Un fulger vegherii, o licaritoare oglinda
Spre rânjetul iasmei zvArlind inapoi, ne pazea:
Basm implineste-te I
SA nu ne prinda!
« Renasand intr'alt cer si 'ntr'o nouà za,

Pururi va surade steaua suferinda... )).
Nu lasa in gura sumbrului balaur

Inima in flacari, flacara de aur !
« Sfimbure de secoli, secolilor vestezi,

Jand cel de taind mântue-ti, fereste-ti... ».
... Tremur. Zorii urea. Viata mea se-apropie.
Si revin pe lAncede aripi de dropie.
Tremur. Reincepe tristul joc
In loc
Al zborului silnic
In rotogol zilnic.
CICLU DIN 6 PASAREA PHOENIX 6 105
Infläcgratä prin secoli, prin nopti

Ai mai strapuns tu, stea cazatoare,
Ai mai deschis tu, cot de razoare,
Drumul albastru-al ciorchinilor copti .. .
Nu te schimb, patima näpustitoare,

Iure§e sete de-arome avare,
Geamat in freamat de vis dar mai lag
Mai ada nocturnul sälbatec nimb,
Mai tine-i vapaia prin ea sa ma plimb
Rasturnat, pe §eaua stelei cazatoare
Mistuit, fericit. Nu te schimb.
Ci te-a§tept sa re'nvii pe-un alt cer, cu-altä Z2,
Tu statornica veghe, calauza tu stea,
Peste Wile lumii §i peste a mea ...
CICERONE THEODORESCU
PESTE INGRADIRI
Cu fiecare plop ma 'nal% in \rant
si frunzelor le dau cuvant.
Lupt prin flacari ca un zmeu,
trupul larii-i trupul meu.
Cu cei caH sufar, zari strabat,
in fiecare m'am aflat.
\Talton lasnesc din vagäuni,
stradanii impletesc cununi,
pentru frunti turnate 'n fier,
pentru clipe ce nu pier...
INCUNUNAREA FLORILOR PE LIVEZI
In holda tainitelor verzi
satul stä la sfat cu oamenii de treaba,
rodul spicului valah intreaba
despre 'ncununarea florilor cu rota pe livezi.
Din tunet plugaresc in nori

din bucurie, schintee navalnic lunecarea,
sosesc dältuitorii istoriei Incini cu zarea
si clopotele romanismului revarsa sunete in zori.
Domneste plugul pe brazda de pamant,

in loc de soare tanjala vremilor aduce
pe Christos in inimi rastignit pe cruce,
si tam nouà traeste in slava si in cant.
CEAS NEVEDIT IN SUFLET
Pe zapodea sarutului din flori
tacerile s'au incuscrit cu fagii tristetilor.
Stavarul poenilor cu brandu0 de flori
incuie 'n suflet privirile drumetilor.
Numai craiul din basm ardelean

nu vine cu fluerul de frasin sub serpar.
Bucuria nevedità in minte de cioban
arginteaza trecutul cu slove de tipar.
Hei ! S'a departat puterea din cuvant

si troita zambetului a impietrit ?
Ca niciodatä cerul se coboara sub pamant
§i-adunä stelele pentru rasarit.
ION TH. ILEA
STRUCTURA NATURALISTA
A «ISTORIEI CRITICE»
A LUI B. P. HASDEU
Intr'un articol anterior1), am arkat cA, influentat de Comte si
Buckle, de dezvoltarea stiintelor naturale si de Laurent, B. P.
Hasdeu concepe istoria, dupà 1870, in chip naturalist. Idealul
urn-lark de el il formeaza tendinta de a transforma disciplina
aceasta intr'o stiinta de legi, dupà modelul stiintelor naturii. SA
urmarim acum, prin prizma rezultatelor castigate, modul in care
a realizat practic istoricul nostru conceptia infatisata in articolul
pomenit numai ideologic.
Ideologia naturalist/ impunand largirea domeniului de cer-
cetare al istoriei, dela istoria biografica la istoria culturala, noul
punct de vedere apare in istoriografia lui Hasdeu, sub forma
istoriei culturale bazate pe ideea de nationalitate. Obiectul istoriei 11
constitue pentru el, « procesul de formare al nationalitatii noastre ».
Dar « zorile nationalitatii romane », in sistemul lui Vico, impru-
mutat de Hasdeu, epoca de « bat-b./tie * a poporului roman, -- nu
apar deck in secolul al XIV-lea. De aceea punctul de plecare
in studiul istoriei Romanilor il formeaza, pentru istoricul
nostru, secolul al XIV-lea, epocile anterioare, in limbajul
vico-darwinian folosit de el: copilaria si tineretea, neintere-
sandu-1 deck ca explicatii accesorii ale « epocii de nationalitate »2).
Dna Hasdeu incepea, asa dar, istoria poporului nostru cu
secolul al XIV-lea, aceasta se datora nu numai faptului ca secolul
1) Revista Fundafillor Regale, Nr. 8-9, AugustSeptemvrie '941.
2) Cf. 1st. crit., 1874, p. VII.
Ito REVISTA FUNDATIILOR REGALE
al XIV-lea reprezenta, pentru el, epoca cea mai insemnata a isto-

riei noastre, aparitia « staturilor exclusivamente romane pe
ambele maluri ale Dunarii > ), sau importantei detinute de ea
in discutiile politice dela cronicari si pang la Roesler, negatiunilor
caruia intentiona sä raspundl Hasdeu scriind Istoria critica
ci i conceptiei sale bio-sociologice asupra obiectului istoriei.
Aceasta era, pentru Hasdeu, sfera obiectului istoriei delimitata
in timp. Cat priveste continutul ei, istoricul nostru afirma cà
doreste ca scrierea sa sl o rasfranga sub toate aspect& sale, traiul
natiunii romdne in secolul al XIV-lea ». Care erau aceste aspecte,
ni le enurnera altädatl: teritorial, etnografic, dinastic, nobilitar,
religios, juridic, economic, literar fi artistic 3).
Aspectul teritorial al istoriei nationalitatii române in secolul
al XIV-lea ii infatiseaza Hasdeu Iii primul volum al operei sale,
intitulat: o Istoria critica a Rornanilor, pamantul Tarii-Roma-
nesti ». Restul volumelor nu le-a mai putut scrie de altfel
nici primul nu e terminat, dar, din diferite aluzii pe care le
face in decursul scrierii sale, se poate reconstitui, cu oarecare
aproximatie, planul intregii opere, dobandind, in felul acesta,
perspectiva necesara adevaratei intelegeri a lui Hasdeu ca istoric.
Altfel, facand abstractie de planurile lui i marginindu-ne nurnai
la putinul pe care 1-a realizat el, nu vom putea intelege niciodata
insemnätatea acestui mare deschizator de drumuri noi in campul
istoriografiei noastre.
Aspectul etnografic al natiunii române in secolul al XIV-lea
trebuia sa-1 trateze Hasdeu in tornul al II-lea al operei sale : o Istoria
etnograficd a Munteniei», care avea de scop sa ne expung « procesul
formatiunii nationalitatii noastre sub raportul genetic, ca o rezul-
tanta directa sau indirecta a amestecului diferitelor neamuri s 4).
Aspectul dinastic al natiunii noastre in secolul al XIV-lea
facea obiectul celui de-al III-lea tom al Istoriei critice a Roma-
nilor: (<Istoria ierarldcd a Munteniei». Ea cuprindea < istoria
tuturor Domnilor Tarii Rornanesti », sau mai bine zis a farniliei
1) Ibidem.
2) Cf. Negru Vodd, in Etimologicurn magnum, torn. IV, Buc., 1898, p. XXVI.
8) 1st. cri1., 1874, P. VIII.
4) Ist. erit., II, 1875, P. III, cf. §i vol. I, i874, P. 199, sau Columna, 1873, P. 59.
STRUCTURA NATURALISTA A ISTORIEI CRITICEs A LUI B. P. HASDEU 111
Basarabilor, adica a acelei caste « a carei existenta a fost intotdea-

una in cea mai string legatura cu marirea si puterea nationalitatii
române *1).
Hasdeu mai vorbea despre eke o istorie a boierilor, a armatei,
a religiei, a dreptului, a economiei fi a literaturii fi artei 2), iar
odata spune el a impartit intreaga materie in sapte carti: I. «Pd-
meintul fi poporul. 2. Tronul fi nobilimea. 3. Armata. 4. Crucea
(adicd istoria religioasd). 5. Economia fi dreptul. 6. Limba fi
literatura fi 7. Concluzii» 8). In total, deci, sapte tomuri pentru
istoria Munteniei in secolul al XIV-lea.
Dar cum s'ar fi infatisat aceste tomuri ?
Primul tom, «Istoria teritoriald a Munteniei», era proiectat
in doul volume. Din acestea a aparut numai vol. I, in intregime,
si o fascicola din vol. II. La aceasta trebuesc adaugate insä mai
multe articole publicate separat in Columna lui Traian, din care
prima parte a fost inserata in fascicola aparuta din volumul al II-lea,
ceea ce ne &à dreptul sa consideram si pe celelalte ca facand parte
din acelasi volum, cum se vede de altfel si dupa problemele discu-
tate. Lista acestor articole o dam in nota 4).
1) 1st. crit., 1874, p. 69, cf. si pp. 71, 97, 16o si Columna, 1872, p. 129.
9 Ist. crit., II, 1875, coperta.
3) Columna, 187i, P. 144.
9 Materie, spirit # divinitate, Pozitivismul istoric. Columna, 1873, pp.
144-149. Originea civilizatiunii, Idem, pp. 168-172; Alfabetul dacic. Cum
scriau Romanii pana la anul 1500, Idem, pp. 186-194; Paleontologia vestmdn-
tului, armei # locuintei in Ronania, Idem, pp. 217-223; Sdncea, Notita fi-
lologica, Idem, pp. 239-240; Muntenia sub Ptolomeu din punct de vedere al
selectiunii naturale, Idem, pp. 240-245; Frunzd verde. 0 pagina pentru istoria
literaturii romane, Idetn, pp. 263-264, (in revista e dat gresit 240-243,
toata paginatia fiind gresita incepand cu p. 256); Viam de codru In Dacia, studiu
filologic, Idem, p. 244-246 (gresit in rev. 267-269); Toate aceste articole sunt
inserate in prima fascicoli din vol. II (reactiunea omului impotrvia naturii),
aparuta la 1875. Dar sirul lor se continua cu: Originea agriculturii la Rorndni,
Columna, 1874, pp. 49-53; Originea viniculturii la Romdni, Idem, pp. 89-96;
Originea pdstoriei la Romdni, Idem, pP. 97-107, 156-156, 173-177, 234
235. Articolele acestea ar fi trebuit sa constitue urmarea vol. II din Ist. critica.
Ca supliment la Ist. critici, tratand aceleasi chestiuni, trebue considerate
(cf. Negru Vodd, Etimol., IV, p. XXIX) si: Strat # substrat, Genealogia po-
poarelor balcanice, Etimologicum, III, Buc., 1893, pp. VXXXVII; Romdnii
bandleni din punct de vedere al conservatismului dialectal # teritorial, Buc.,
I 12 REV1STA FUNDATHLOR REGALE
Vol. I are trei capitole. Cap. I se ocupl de intinderea

hotarelor Munteniei in diferite epoci ale secolului al XIV-lea.
Cap. II trateaza nomenclatura Munteniei in secolul al XIV-lea,
cad cea dintai obligatie, and vorbesti despre cineva, e,
dupa parerea lui Hasdeu, sa stii cum il chiarna 1). In plus, prin
ldmurirea numelui se pot evita multe erori de interpretare a
textelor 2). Prin urmare, intinderea si numele teritoriului
Munteniei in secolul al XIV-lea: acesta era obiectul primelor doul
capitole. Cap. al III-lea vorbeste despre « influenta naturii »,
adica influenta teritoriului asupra formdrii nationalitatii romane.
Dupg datele pe care i le oferea medicina si igiena modernl, Hasdeu
arata aci ea, veniti dintr'o regiune caldd, colonistii romani nu
se puteau aclimatiza temperaturii scazute si vanturilor din cam-
pie si nici nu puteau rezista paludismului din baltile Dunarii si
mlastinile Dobrogei. Tot ce-i astepta in aceste locuri era sau o
pierire deodata, sau o piticire treptata 3). Conditii salubre de viata,
ca si adaposturi impotriva dusmanilor navalitori, nu puteau gAsi
descendentii colonistilor romani deck in plaiurile muntilor Olte-
niei si Banatului, unde-i atragea si asemanarea cu locurile mun-
toase din patria lor de obarsie 4). De aceea Hasdeu credea ca
poporul roman nu s'a putut forma decat in plaiul muntilor 5).
De pe aceste plaiuri au coborit Romanii, mai tarziu, in campie
si s'au intins in Moldova si Basarabia, iar unii au trecut in Sudul
Dunarii.
Dar campia le-a impus forme specif ice de viata, proprii
naturii ei, si a determinat caractere morale deosebite in tempe-
ramentul locuitorilor sai. Asa de ex. frigul, lipsa de lemne si frica
de barbari a facut ca Romanii din campie sä se adaposteasca in
bordeie 5) si O. nu poata avea constructiile de lemn ale celor dela
1896; Basorabii. Cum? De unde? De cdnd?, Buc., 1894, Publicat indi in Re-
vista noui 1893, PP 85-205; Originile Craiovei, 1230-2400, Buc., 1878
(pub. ai in Columna). Articolul Ash, din Etimologicum qi Negru Vodd, Eti-
mologicum, IV, Buc., 1898.
1) ht. crit., 1874, 13. 161.
2) Ibidem.
3) Idem, pp. 216-226.
4) Idem, p. 2.
6) Idem, p. 288.
) Idem, p. 236.
STRUCTURA NATURALISTA A sISTORIEI CRITICEs A LUI B. P. HASDEU iij
munte. Pe de alta parte, intinderea nesfarsità, prielnica alergarii,

lipsa unor ondulatiuni mai accentuate de teren care sa ingreueze
fuga i s poata oferi la nevoie cuiburi de rezistenta, a falcut ca
locuitorii campiei sà dobandeasca un caracter nestatornic: « beli-
cosi », artagosi, gata de atac, dar si de fugg, indata ce adversarul
se dovedeste mai puternic; pe and cei dela munte, necunoscand
deck intarirea intre zidurile kr de munti si rezistenta pana la
ultima suflare, au devenit caractere stabile: « forte », dispunand
de mare putere de vointa 1).
Volurnul al II-lea ar fi trebuit sa trateze despre « reactiunea
omului>> impotriva naturii. Aceastä reactiune e strans legata de
vointa providentiala. De aceea Hasdeu discuta intr'un capitol
introductiv despre rolul providentei in istorie. Reactiunea omului
impotriva naturii inseamna, pentru Hasdeu, civiIizaie. Istoricul
nostru incepe studiql civilizaiei romane, urmkind cele mai ele-
mentare forme ca : arme, vestminte, locuinte, etc. cad, dupa
parerea sa, « o arma, un vestmant, o locuinta, fie catusi trele cat
de grosolane, constituie primul pas de unde purced toate minu-
nile civilizatiunii »2). Dupà aceea, Hasdeu trece la forme superioare
de civilizatie i cerceteaza intemeierea < urbiilor a in Muntenia,
impärtindu-le in orase de munte, campie i danubiene 3); vor-
beste despre scrierea Romanilor in Evul Mediu 4) si incearca sa
stabileasca originea i stadiile ocupatiilor principale ale Roma-
nilor : agricultura 5), considerand-o de origine slava' i datand
din secolul al VIII-lea 8), vinicultura 7), pe care o crede mai
veche deck plugäria, i pastoria 8), a carei origine o socoteste
dacica.
1) Idem, pp. 228-229.

2) 1st. crit., II, i875, p. 19.
3) Cf. titlul general al torn. I, reversul copertei ed. 1573, sau cope:ta vol. II,
7875. Aluzii la monografiile diferitelor orase cf. 1st. crit., 1874, PP 117, 138,
x8 nota 3, 265, 330 II. II.
4) Cf. Ist. crit., II, 1875, p. 38.
6) N'a mai fost adaugatä in volum, dar v. Columna, 1874, PP. 49-53: Ori-
ginea agriculturii la Romdni t.
6) Idem, Q. 53.
7) Cf. (4 Originile viniculturii la Romiini *, Columna, 7874, pp. 89-96.
3) 8 Originile pdstoriei la Ronidni 8, Columna, 1874, PP. 97-107 156-156,
173-777, 234-235.
Toate aceste forme de civilizatie sunt creatii ale omului, nu

ale naturii. Producerea lor se datoreste unei legi inscrise in natura
umana. Aceasta lege este o descoperire recenta, pentru vremea
lui Hasdeu, a stiintelor naturale: posibilitatea de « aclimatizare » 1),
sau in terminologia de azi: adaptarea la mediu. Omul cauta sa
infrânga mediul, adaptându-se necesitatilor lui. Astfel, la Nord
el rezista intemperiilor riaturii, invelindu-se in blani sau con-
scruindu-si edificii de granit; la Sud invinge caldurile sufocante,
adapostindu-se in umbrare de frunze. Pretutindeni, dupà masura
locului si a timpului, mintea omeneasca a nascocit mijloace de a
infrange natura.
Dar in toatä aceasta lupta a omului impotriva naturii, omenirea
are de infampinat un adversar foarte dalz, care nu se da batut
dela prima incercare. De aceea in lupta cu natura, nu reusesc
cleat acei indivizi i acele popoare care sunt cele mai bine inzestrate
si chiar i acestea numai dupa indelungata straiduinta in cursul
careia cele mai multe cad invinse de indaratnicia naturii. Rdmâne
insA insumarea sfortarilor lor de care vor profita popoarele ce se vor
aseza in locul celor invinse. De aceea 4 oriunde civilizatia a reusit
sa prinda raclacini, a trebuit in curs de mii de ani sà lucreze,
unul dupl altul, sute de popoare, pana ce, la urma urmelor, cel
mai nou dintre ele A, se poata bucura de stratificata munca a
tuturor predecesorilor sai » 2). Legii biologice a adaptarii la mediu,
i se opune, dupa Hasdeu, o aka lege, imprumutata tot din biologie:
legea selectiunii naturale, cea de a doua descoperire a lui Darwin.
Legea aceasta Ii arata lui Hasdeu, de ce orasele muntene nu
s'au putut intemeia decat numai in Mehedinti, i, din ce in ce
mai putine, in Dolj, Romanati i Vlasca, adica numai in munti,
unde reactiunea impotriva naturii a fost mai usoara 8). Rezultatul
acestor analize era, pentru Hasdeu, ca nu existd cultura nationalii
originara. Cultura e, dupl el, o insumare de aporturi imprumutate
dela fel de fel de neamuri, aproape mai toate rasele pämântului,
fàrä ca in sangele acelei natiuni sa intre vreo picatura din sangele
tuturor popoarelor respective care au contribuit la civilizatia sa 4).
1) Ist. frit., II, 1875, p. 20.
2) Idem, P. 54.
a) Idem, pp. 57-76.
3) Idem, pp. 38-39.
STRUCTURA NATURALISTA A tISTORIEI CRITICE, A LUI B. P. HASDEU 115
Ap se explica multimea de influence straine intalnite in civilizatia

romaneasca veche, ca 0 intreg caracterul ei eterogen 1).
Observam, deci, el in scrierea lui Hasdeu, teritoriul are doua
semnificatii : element al nationalitdtii fi, ca atare, cel dintdi aspect
al istoriei culturale, fi, in al doilea rand, ca factor explicativ al
procesului formatiunii nationalitdtii noastre. Sub aceasta de a
doua forma, el reprezinta una din legile man l. ale istoriei: legea
influentei teritoriale directe si postume, despre care, din punct
de vedere ideologic, am vorbit in studiul amintit din numarul
trecut.
Intregul tom avea de baza douà idei : actiunea naturii 0 reac-
tiunea omului, ceea ce explica de ce Hasdeu numqte odatä acest
volum: « Pamantul si poporul » 2), adica actiunea 0 reactiunea lor,
denumire care lasa sa se vada 0 mai bine intentia autorului.
Tomul II, Istoria etnograficd a Munteniei, trebuia sa arate
cum s'a nascut nationalitatea romang din amestecul diferitelor
neamuri care. au invadat cuprinsul Daciei lui Traian 3). Lipsindu-ne
date sigure, ne vine foarte greu sa ne imaginam cam cum s'ar
fi infatisat acest tom. Prin analogie cu primul, credem ca 0 aci
Hasdeu ar fi aratat mai intai istoric, popoarele care au navalit
pestc colonistii lui Traian, iar pe urma ar fi cautat sa explice,
prin acest amestec, nationalitatea romana. Dupa un studiu de etno-
grafie, aparut mai tarziu, despre care Hasdeu ne spune ca nu e deck
o urmare la Ist. critica *): « Strat 0 substrat, Genealogia popoarelor
balcanice », se pare cd autorul distinge doua elemente in formarea
etnica a unei nationalitäti : un element primordial, numit, sub
influenta terminologiei geologice, « substrat » 0 un element supra-
pus, numit « strat ». Dupl Hasdeu « raportul de strat 0 substrat
constitue substanta unei nationalitäti * 3), tot ce se mai adauga
dupa ce acest proces de strat si substrat a fost incheiat, nu formeaza
deck « accidente, adica o intervenire superficiala a unor elemente
etnice straine, deja dupl formarea cea definitiva a unei nationali-
2) Cf. Id m, pp. 29-54.

2) Cf. Columna, 1871, P. 244.
3) Cf. Ist. crit. 1875 p. III si vol. I, 1874, p. 299, sau Columna. 18737 p. 59.
4) Negru Vodd, in Etimologicum magnum, torn. IV, Buc., 1898, p. XXIX.
5) Strat fi substrat, Genealogia popoarelor balcanice, in Etimologicum,
III, Buc. 2893, p. XXIII.
8
tali »1). Ele nu pot modifica intru nimic fondul etnic respectiv,
pentruca « din strat 0 substrat se nate organismul unei nationa-
litati, accidentele nefacând altceva decat 0 Hasdeu face caz
aci de o teorie care pare astazi foarte moderna preinoesc mole-
culele acelui organism 0 activeaza cirtulatiunea » 2). Biologice§te,
deci, noi suntern descendentii Romanilor §i Dacilor, dar nu 0 ai
Gotilor, Hunilor 0 celorlalti navalitori care au fost inghititi de
elementul romano-dac din Nordul Dunärii, pentruca la venirea
lor in Dacia lui Traian, toti acesti navalitori au gasit organismul
nationalitatii noastre definitiv inchegat. *i in istoria etnogra-
fica, Hasdeu distingea, a§a dar, o lupta intre elemente opuse.
De aceea credem cd 0 aceasta s'ar fi infati§at in doua volume,
unul cuprinzAnd raportul de strat 0 substrat, iar celalalt acci-
dentele etnice.
Cum Hasdeu vorbea despre necesitatea biologiei in istorie 3),
despre « principiul atavismului »4), « ereditatea sangelui » 5), desco-
perita de Hume 0 Renan 8), despre selectiunea naturall 0 influenta
mediului, etc., banuim ca toate aceste legi trebuiau sali gäseasca
aplicarea in acest torn. .
In felul acesta se infdptuia al doilea aspect al istoriei culturale:
istoria etnograficd, ji se punea la contributie, pentru explicarea
«procesului fornurrii nationalitdtii romdne*, a doua lege natura-
Este% : legea influentei rasei.
Tomul al III-lea, Istoria ierarhicd a Munteniei, avea de object
istoria Basarabilor, care erau, pentru Hasdeu, acei « oameni mari *
ce pot infringe natura. Dupà o cronologizare 0 biografie a
domnilor, Hasdeu va fi Ina-Opt aci modul in care, prin faptele
lor rnilitare, administrative, etc. domnii au influentat formarea
nationalitatii române. i acest torn avea la baza un principiu
antitetic, caci, dupl Hasdeu, faptele oamenilor mari sunt limitate
de cele ale oamenilor mici. Aceasta « limitare a actiunii oamenilor
1) Ibidem.
6) Idem, p. XXIV.
3) 1st. crit., 1874, P. XI.
4) Idem, 1) . I 7t.
6) Columna, 187j, P. 144.
°) Ibidem.
STRUCTURA NATURALISTA A tISTORIEI CRITICE. A LU1 B. P. HASDEU 117
mari prin oamenii mici s o numeste Hasdeu principiul « endos-

mozului dintre geniu si multime o 1).
Dupa Hasdeu, oamenii mari se impun multimii prin trei
procedee: a) identificandu-se cu multimea prin ghicirea aspira-
tiilor ei; b) creind ei '140 diferite dificultati care sa-i faca necesari si
c) afectand efectele vulgului, pentru ca, dupa ce ei se coboarl
in favoarea lui, sa li se vada superioritatea 2). In felul acesta ( un
geniu se impune multimii si o conduce; astfel rnultimea se impune
unui geniu si-I conduce )); « fiecare din acesti doi motori reprezintl
vrand nevrand pe cethlalt, desi cei mici suspina mereu el nu
sunt liberi, iar cei mari se framanta necontenit ca nu sunt
tari » a).
Hasdeu crede ea e istoria trebue sa descopere si sa precizeze,
in sirul evenimentelor, partea oamenilor mari si partea oamenilor
mici » 4). Aceasta ne arata ca si tomul III trebue sa fie impartit
in doua volume: unul tratand despre oamenii maH si altul despre
oamenii mici. Hasdeu numeste odata acest torn « Tronul si nobi-
limea », ceea ce inseamnä ca aci se cuprindea si istoria boierilor,
dar o marturie precisa nu avem. Felul cum ne-ar fi infatisat
Hasdeu raporturile dintre domni, nobili si popor, nu e greu de
ghicit, dna ne gandim la modul in care a vorbit el despre aceste
chestiuni in Ion Vodel cel Cumplit §i. cum erau ele tratate de
istoriografia romantica-liberala de pe la 1850, sub a carei influ-
enta scrie si Hasdeu.
Trecem peste Istoria armatei, a religiei fi a dreptului, despre
care nu ne-a ramas nicio urrna in scrierile lui Hasdeu. Acestea
vor fi trebuit sa arate influenta diferitelor feluri de institutii in
formarea nationalitatii romane, caci am vazut ca, de acord cu Hel-
vetius, Hasdeu acorda o mare influenta institutiilor, in istorie.
Pe de altä parte, se pare ca si acestea vor fi trebuind sa fie con-
stituite pe un dublu plan, cad, in ceea ce priveste istoria religioask
Hasdeu spune ca Romanii din Dacia erau, unii crestini, altii
pagani si numai dui:A (( o seculara actiune si reactiune, ambele
1) Columna, 1871, p. 144.

2) Ibidem.
3) Ibidem.
3) Ibidem.
credinte s'au amalgamat intr'un singur tot, in care insa, pentru

ochii istoricului, chiar astazi Inca mai traiesc ambele » 1).
In Istoria economicd, Hasdeu spune cil va vorbi, intre altele,
si despre monede 2), si e probabil el el ar fi aplicat aci, ca si Buckle,
legile economiei la explicarea istoriei romane. Am vazut, de altfel,
ca el afirma odata el fail economia politica « este imposibil a fi
cineva istoric in secolul al XIX-lea *3).
Referitor la istoria literard si artisticd, Hasdeu afirma ca va
infatisa odata « miscarea intelectuala la Munteni in secolul al
XIV-lea » 4), iar altAdatà ea va analiza din punct de vedere literar
balada poporang 5), diverse cronici si probabil chiar documente 6).
Poate cl aci Hasdeu ar fi arAtat rolul ideilor i al intelectului in
istorie, in sensul lui Buckle. Dar câte ipoteze i ate adevaruri 1
Neantul a inghitit pentru totdeauna o bung parte din conceptia
istorica a lui Hasdeu!
Prin urmare, in fiecare tom Hasdeu trata procesul forrnatiei
nationalitdtii romdne, privit printr'un anume punct de vedere
si in dependentd de anume factor istoric. Fiecare aspect era con-
siderat ca produs a cloud actiuni antagonistei pe de o parte o actiune,
pe de alta o reactiune. De aceea credem cd fiecare torn se compunea
la rdndul lui din cdte cloud volume. Asa cd cele 7 tomuri enumerate
de Hasdeu, despdrtite in cdte cloud volume, ar fi dat o istorie a
Munteniei in secolul al XIV-lea scrisd in 13 volume, ultimul torn,
cuprinzdnd sinteza, n'avea nevoie de desfdsurare dialecticd.
Asa ar fi trebuit sl se prezinte, probabil, « Istoria critica » a
lui Hasdeu, privitä in realizarea obiectului ei si legilor explicative
ale formaliei istorice, restransa, bine inteles, numai la Istoria
Munteniei si numai in cadrul secolului al XIV-lea. Dar planul
lui Hasdeu nu se mdrginea numai la atat. Duca' istoria Munteniei
venea randul celorlalte provincii: « Romania Transcarpatina,
Romania-danubiana si Moldova *. Daca Hasdeu incepea istoria
Romanilor cu Muntenia, aceasta se datora faptului ea « la Puntea
1) Columna, 1882, p. 638.

2) Columna, 1871, p. 140.
2) Ist. crit., II, 3875, p. II.
4) Columna, 1871, p. 169.
5) Idem, p. 336, cf. 0 1st. crit., 3874, p. 30.
8) Columna, 1871, p. 340.
STRUCTURA NATURALISTA A eISTORIEI CRITICE* A LUI B. P. HASDEU 119
lui Traian fusese aruncata in brazda prima fecuncla seminta a

Latinitatii in Orient ». Si am vazut ca, dupa el, nationalitatea
romana s'a format in muntii dintre Oltenia si Banat, iar de acolo
a coborit in campie, s'a intins in Moldova, in Ardeal si a trecut
in Sudul Dunk-H. Planul lui Hasdeu urmarea, deci, evolutiv
formarea si extinderea nationalitatii romane.
Dna privim felul in care s'a efectuat aceasta extindere i fazele
prin care a trecut, observarn ca nationalitatea romana s'a format,
dupa parerea istoricului nostru, intr'un spatiu redus: plaiul mun-
tilor Olteniei i Banatului, iar de aci, ingramadindu-se populatia,
s'a extins, apoi, in rest. Era prin urmare un centru de conden-
s ire, din care a pornit expansiunea. In toatal aceasta vreme, adica
in intreg secolul al XIV-lea, Oltenia, care s'a bucurat dela inceput
de o o prioritate romanica », si-a pastrat o vadita suprematie, dar
cltre sfarsitul acestei epoci o creerii * statului se muta din munte
in campie, i odata cu aceasta, stralucirea Olteniei apune, urmand
o epoca in care ea abia mai vegeteaza 1). Dna' trecem acum la
istoria Romaniei danubiene, vedem c, i aci, la inceput a fost
un centru primordial, de unde ( ca dintr'un cuib comun se raspandi-
sera copiii lui Aurelian pana la Adriatica Si Bosfor » 2). Acest cuib
comun a fost, pentru Romanii sud-dunareni, Muntii Pindului 8).
Natiunea romana, atat in evolutia ei pe intregul teritoriu
daco-roman cat si in cadrul restrans al fiecarei provincii, s'a des-
fasurat, dupà Hasdeu, cunoscand anume faze ascendente si des-
cendente si anumite punete de centralizare i destindere. Toate
acestea nu sunt insa deck legea vico-darwiniana a evolutiei ciclice,
in care-si integreaza Hasdeu subiectul tratat, chiar dela inceputul
scrierii sale. Am ardtat in articolul amintit cd, spre deosebire de
influenta naturii, a rasei, a institutiilor, a oamenilor mari, a acci-
dentelor locale, etc. care formau pentru el legile explicative ale
istoriei, legea vico-darwiniand sus numitd reprezintd, pentru istoricul
nostru, drumul spiralat al evolutiei istorice.
Deasupra tuturor acestor legi planeaza, dupa Hasdeu, provi-
denta, legea suprema care le carmuieste pe toate. Aceasta s'a
1) Ist. crit., 1874, P 311.

') Idem, p. 6o.
8) Ibidem.
manifestat in istoria noastra de mai multe ori. Astfel providenta

a condus Inca dela inceput pasii lui Traian in spre muntii Olteniei,
in locuri prielnice vietii, si 1-a ferit de intemperiile campiei si de
paludismul mlastinilor ei, unde colonistii romani n'ar fi putut
rezista Si poporul roman n'ar fi luat nastere 1). Si tot asa
una din misterioasele cai, prin care Providenta se apucase de
secoli a prepara treptat-treptat neispravita Inca unitate romana,
a fost inaltarea unei singure farnilii pe ingemanatele tronuri din
Moldova si Muntenia » 2) (pentru Hasdeu dinastia Musatinilor
cobora din dinastia munteana a Basarabilor).
Prin urmare, toate legile naturaliste despre care am vorbit in
articolul de randul trecut, Ii gaseau o deplina aplicare practica
in opera lui Hasdeu. Aceasta face ca Istoria critica a Roma-
nilor in secolul al XIV-lea, a lui Hasdeu, sa ni se prezinte intr'o
lumina cu totul deosebita de tot ce a dat istoriografia romaneasca
pana la dansul.
Spirit pozitivist, nesatisfacut cu generalizarile pripite, pe care
le respinge din capul locului, Hasdeu e gata sa urmareasca pas
cu pas formarea i eirolutia nationalitatii romane, dela regiune la
regiune si dela epoca la epoch'. Asa se explica infatisarea monografica
regionala a istoriografiei lui i divizarea chiar a istoriei unei regiuni
in diverse epoci, cum este de ex. Istoria teritoriala a Munteniei, care
e impartita in trei parti : epoca lui Erodot, epoca lui Ovidiu i epoca
formarii limbii romane. Dela o epoca la alta, teritoriul Munteniei a
putut sä se schimbe i odata cu aceasta i influenta exercitata de el
sa fie alta, de aceea, credincios metodei sale pozitiviste, Hasdeu nu
ezitä sa urmareasca in fiecare presupusa epoca formele teritoriului si
influenta ce ar fi putut s'o exercite, chiar daca concluziile ramaneau,
in toate trei cazurile, aceleasi i documentele Ii aratau cà nimic nu s'a
schimbat in aspectul teritorial al Munteniei dela Herodot 'Ana azi 3).
1) Cf. /st. crit., 1874, p. 229.

2) Idem, p. 93.
Intr'o prefata la un studiu al unuia din fo§tii sli elevi, d. prof. S. Me-
hedinti repro§eath lui Hasdeu ca, necunosand infIlisarea actuall a solului
dacic, a considerat Bärgganul ca o pustietate m15§tinoasA i neroditoare,
un fel de Sahara a Daciei s. Fire§te ci observatia este, in parte, justificatA, dar
sä nu uitam i punctul de vedere metodologic in care se situa Hasdeu. Studiind
influenta naturii asupra formArii nationalitätii romane in sec. al XIV-lea, Hasdeu
STRUCTURA NATURALISTA A tISTORIEI CRITICE* A LUI B. P. HASDEU 121
Conceptia pe care se sprijinea 1-a dus pe Hasdeu la un plan

atAt de vast, &A realizarea sa devenea o imposibilitate intr'o viatà
de om. Astfel, am arátat cA numai istoria Munteniei trebuia sä
cuprindà, dupAl el, cel putin 7 tomuri in 13 volume. Consider And
cl si Istoriile Daciei Transalpine, Sud-dunarene si a Moldovei
ar fi fost scrise dui:4 acelasi plan, Istoria RomAnilor in secolul al
XIV-lea ar fi trebuit sl se prezinte, dupä Hasdeu, in 28 de tomuri,
impArtite in 52 de volume, ceea ce era inteadevar « colosal ».
Si aceasta era Istoria RomAnilor numai intr'un singur secol.
Ce proportii ar fi avut atunci, pentru Hasdeu, Istoria RomAnilor
dela inceput si pAnA in vremea sa 1 SA nu uitAm insI ca istoricul
nostru nu s'a gandit niciodatà sl dea el insusi o asemenea istorie
in intregimea ei. Ceea ce urmArea Hasdeu nu este cleat, cum el
insusi spune, sA « punA o serioasA piatrA de temelie », urnand ca
cei ce vor veni dupl el A. desIvArseasca ceea ce el n'a putut cleat
schita. Fireste insA a Cu toata intentia sa stiintificA si cu toatà strl-
duinta depusa de el de a intemeia la noi o istoriografie la inAltimea
celei din Occident si dupl toate cerintele duhului stiintific care
in vremea sa era la moda, un asemenea plan era ceva prea mult.
In plus, el mai avea defectul de a trata atomic istoria noastrA,
fAramitind-o intr'o sumedenie de bucatele, in care viziunea de
ansamblu nu putea sà fie prezentA. De aceea planul imaginat de
Hasdeu n'a mai fost urmat. Totusi opera sa rAmAne si azi ca un
netagAduit monument de cugetare si eruditie stiintifica roma-
neascl, in stare a da numeroase sugestii bune chiar §i pentru cer-
cetAtorii actuali.
CORNELIU CRACIUN
n'a plecat dela infatisarea contemporant a c Ampiei muntene, nu pentruct n'ar
fi cunoscut-o, ci fiinda pentru el, adept al evolutionismului, aspectul teritorial
al Munteniei a putut st se schimbe in decursul veacurilor si deci si influenta
exercitatä de el st varieze. De aceea, dinteun excesiv zel metodic, Hasdeu
preferii st reconstitue dupt texte vechi presupusul aspect diferit din
sec. al XIV-Iea. Cum inst concluzia la care ajunge el, este ct. dela Herodot
pant azi nu s'a schimbat nimic in natura Munteniei, toate precautiile meto-
dologice luate rtman strAcluinte de prisos. Icoana contemporant a sesului mun-
tean ar fi trebuit st-i vorbeasct mai mult deck toate textele vechi utilizate.
Dui:4 cum lipsa oricArei metode inseamnA haos ce nu poate duce la lumint,
excesul metodologic poate fi tot atAt de primejdios, diformand adevArul cAutat I
(Pentru pArerea d-lui Mehedinti, v. t 0 mArturie e, in Conea I., Corectdri geo-
grafice in istoria Ronuinilor, Buc., 1938, P. 4).
MIT $1 CREATIVITATE
Din marturisirile scriitorilor cu privire la procesul de creatiune,
se vede cum alilturi de experienta vietii stä contactul cu literatura
anterioara. Pe and scriitorii nostri vorbesc larg de prima forma
a experientei, informatiile lor sunt reduse and este vorba de
factorul arturaresc. Cu atIt mai mult se cuvine sa-1 adâncim.
Incepem prin a arata cum nu se cuvine sa procedezi, and vrei
sl stabilesti influente i izvoare, in deosebi and este vorba de
contactul marilor creatori cu substratul poporan al intuitiunilor
mitice.
In prefao volumului de material ramas dela Eminescu, Litera-
tura populard, I I. Chendi formuleaza urmatoarea parere : Wie-
land asemenea pare a-1 fi preocupat indelungat, aci Huon, numele
eroului din Oberon, e numit adesea in manuscrisele lui ; se pare
a Oberon i-a servit chiar ca model in conceptia si in scrierea pove-
stilor Fata din grodina de aur i Miron i Frumoasa fdrd corp.
La prima dintre aceste povesti, C hen di da urmatoarea nota :
« Povestea ce urrneazi poite fi considerata ca o varianta la Lucea-
fdrul; ideea si actiunea este aceeasi, versurile insa precum
cadrul de poveste sunt cu desavarsire diferite ».
Vom avea prilej sä invederam legatura de netagaduit dintre
aceastä poerna versificata i capodopera- de mai tArziu. Dar sä fie
adevarata parerea lui Chendi ca Oberon este modelul basmului
menit sà devina mai tArziu Luceafdrul ?
Sunt trei vagi apropieri ale unor aspecte partiale care pro-
babil au dus la aceasta parere.
In antul al treilea, un urias tine zavorità intr'un turn o fecioara,
logodnica unui cavaler. Huon o libereaza. Dar aceasta liberare nu
MIT SI CREATIVITATE 123
vine, ca in Fata din grddina de anr, din iubirea eroului, ci din datoria
lui de cavaler de-a ocroti pe cei slabi.
Al doilea moment de \raga apropiere ar fi inamorarea in vis
a lui Huon, dupa cum in Florin se desteapta din auzite iubirea
pentru fata de imparat. Dar arnanuntele sunt atat de deosebite
si motivul atat de frecvent in basmele poporane, ca si in cele
culte romantice, incat nu poate fi vorba nici aici de o legatura
intre Wieland si Eminescu.
Dar mai e un motiv din romanul cavaleresc al lui Wieland
care ar putea sa infatiseze asemanari, in aparenta mai stranse, cu
basmul nostru.
Este episodul menit sa arate de uncle a purces despartirea lui
Oberon, regele « elfilor », de Titania. Orbul Gangolf, bkranul
nobil casatorit cu tanara i frumoasa Rozeta, o tine departe de
lume, inchisä intr'o gradind inconjurata de ziduri mari. In sufe-
rinta ei, Ufl tandr slujitor de origine nobill, supraveghetorul graj-
durilor lui Gangolf, apare ca mangaietor (cantul VI, strofele
57-60). Rozeta stie sä amageasca pe batranul ei sot', care-i ajuta
sa se urce intr'un par, intre ramurile caruia Ii facuse cuib de
intalnire. Dupa cum la Eminescu Smeul vede pe fata de imparat
in bratele lui Florin, tot astfel la Wieland batranul, caruia Oberon,
indignat de necredinta sotiei, ii daduse vederea, zareste pe Rozeta
in bratele tanarului (cantul VI, strofa 90). Dar la poetul german,
Rozeta izbuteste sä convinga pe bkran ca n'a vazut adevarat,
incat el marturiseste in cele din urrna: « es ist nun sonnenklar,
ich hatte falsch gesehen ».
Ceea ce 1-a facut pe Ch en di sl vada in Oberon modelul lui
Eminescu a fost, de buna seamd, motivul acesta al dezamagirii
bkranului Gangolf, care vede pe Rozeta in bratele tanarului.
Dar acesta este un motiv eat de frecvent, incat, dand greutate
unor astfel de apropieri, poti ajunge la cele mai neasteptate legà-
turi, and in realitate, n'ai indicat deck unele intamplatoare
vagi asemanari.
De fapt, episodul amintit suna a snoava, a « fabliau )); amin-
teste mai de graba motive din proza unui Boccacio, deck atmo-
sfera inaltä a iubirii dintre feciorul i fata de imparat din basmul
lui Eminescu, necum felul sumbru al Smeului. Daca studiul
izvoarelor ar consta in revelarea unor atat de vagi asemanari,
1 24 REVISTA FUNDATULOR REGALE
intamplatoare coincidente cu care poti face orice legaturi, mai

bine ar fi sa renuntam la munca aceasta. Pentru adancirea poeziei,
nu-ti spun nimic. Pentru intelegerea procesului de creatiune, avem,
in ordin literar, nimicuri mai inutile chiar deck maruntistirile pe
care, in ordin biografic, le da amintitul pasaj din Vlahut a. Eroarea
lui Chendi vine mai ales din faptul ca, and pe Oberon ca model
in conceptia i scrierea Luceafdrului, nu era lamurit asupra sensu-
lui notiunii de « model », care cuprinde in sine ideea si de « in-
fluentà » si de « izvor ». Lecturile unui scriitor nu sunt dovada
suficienta. Ca sa poata fi vorba nu de o intamplatoare asemanare,
ci de izvor, trebue sa se faca dovada filierii. i pentru aceasta
este nevoie de o patrundere estetica exacta, atat a modelului cat
si a operii influentate. Eroarea lui Chendi vine deci si din faptul
ca n'a patruns exact nici basmul versificat de Eminescu, nici
Luceafdrul. Numai cel care a adancit o personalitate data i o
plasmuire, in esenta lor, are temeiul sä vorbeasca f.ra rätaciri
despre modele, izvoare si forme anterioare.
S'ar parea ca e de prisos sa ma opresc la erori ca aceea a lui
Chend i. Dar vom vedea ca erori asemanatoare apar si la cercetà-
torii recenti, care s'au ocupat de influente i izvoare in legatura
cu Luceafdrul, dupg ce-am publicat izvorul principal. Cu atat mai
necesar este sl privim de aproape acest izvor, cu cat avem nevoie,
in discutiile viitoare, de un prim punct fix. Asupra lucrurilor
acestora am mai avut prilej sa vorbesc, dar intr'un capitol izolat.
Revin, pentruca numai in ansamblul creativitatii eminesciene capi-
tolul acesta Ii dobandeste intreaga semnificatie.
* * *
Dela Eminescu Insui, avem o insemnare pretioasa, facuta in
toiul muncii pentru desavarsirea Luceafdrului. In manuscrisul
Academiei Nr. 2275 bis f. 56, pe marginea uneia dintre variantele
poemei, el a dat urmatoarea insemnare, pe care o reproduc in
intregime. Desi in parte a fost relevata, nu s'au scos din ea toate
indrumarile pentru orizontul genetic al poemei i nici n'a fost
lamurita in chip critic : « In descrierea unui voiaj in tarile române,
germanul K. povesteste legenda Luceafdrului. Aceasta este pove-
stea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu
cunoa ste nici moarte i numele lui scapa de simpla uitare, pe de
MIT $1 CREATIVITATE i25
aka parte insä, pe pamant, nu e capabil a ferici pe cineva, nici

capabil de a fi fericit. El n'are moarte, dar n'are nici noroc ». Si
parandu-i-se ca nu este destul de lamurit, la stanga acestei notite,
intre ea si intre text intercaleaza o aka insemnare: « Mi s'a parut
cà soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului
pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric ».
Nu mai ramane nicio indoiala: poetul insusi indicà izvorul
dela care a pornit. Intrebarea este : cine sa fie acel calator german
la care Eminescu a gasit povestea ? Dintre cei ce s'au ocupat de
poetul nostru, I. Scurtu, in prefata editiei dela 1908 a poeziilor
lui Eminescu, spune misterios ca, Inca de pe and era student
la Leipzig, sustinuse ideea cuprinsä in nota lui Eminescu « spri-
jinit pe acea carte gerrnana pe care o descoperisem de pe atuncea,
fára sä cunosc marturisirea poetului ». Cartea aceea misterioasl n'o
numeste; Ii rezerva surpriza pentru studiul ce avea sa urmeze.
Dar motiv de tainuire nu era. Izvorul Luceafdrului se stia de
mult. Inca din 1883, anul aparitiei poemei, M. Gaster in volumul
Literatura populard romdnd, pag. 549, afirmase ca Luceafdrul e
inspirat dintr'o carte a lui R. Kunisch, Bukarest und Stambul.
Skizen aus Ungarn, Rumunien und der Tiirkei, aparuta in 186i.
Desi vorbim de bibliografie, felul primitiv cum este inteleasa,
explica de ce o indicatie de valoarea acesteea a ramas, de fapt,
neobservata. S'au scris multe despre Luceafdrul i nimeni n'a
amintit macar izvorul, 'Ana nu 1-am dat la iveala.
Cercetand volumul lui Kunisc h, gasim in el doul basme
culese in Muntenia. Ambele au fost versificate de Eminescu:
primul, Das Mddchen im goldenen Garten a devenit Fata din grd-
dina de aur ; celalalt, Die yungfrau ohne Kiirper, a devenit la poetul
nostru Miron,si frumoasa fdrd corp.
De unde sä fi cules, eventual eine sä fi comunicat calátorului
german aceste doul basme ? Kunisch facuse studii de filologie
romanica. Orientat astfel cu privire la limba romana, i-a fost
usor sa si-o aproprie. Inteun capitol, ne incredinteaza ca, in urma
unei prinsori facute cu un localnic, a invatat, in primul timp
al sederii lui aici, limba romana « ale carei elemente mi le insu-
sisem ca student, cu prilejul studiului limbilor romanice surori P.
Ceea ce I-a apropiat pe calatorul german de povestile noastre
a fost i un indemn de psihologie etnica : « Ceea ce mama pove-
x26 REVISTA FUNDATIILOR REGALE
steste copilului, fata la tors si oamenii in serile de sarbatoare,

ceea ce se propaga din generape in generape si este acasa in fiece
colibA, ne da mai Figur cheia fiinei celei mai intime a unui popor,
deck versurile maiestrite ale acelora ce-si scot hrana din sute de
izvoare ».
Dar si in literatura, dela program la fapta este oarecare depar-
tare.
Condus de astfel de vederi, ne-am asteptat sà avem la Kunisch
precis indicat izvorul de unde a cules cele doua basme. Evitä insa
si se margineste sa spuna ca ele <dupà cat stiu, n'au fost inca
publicate nicaeri ». Lipsa aceasta, apoi faptul ca el nu cunoaste
destul de bine limba vie, dupa cum se vede dintr'unele citatii
gresite, in sfarsit imprejurarea CA in vremea aceea, in mediul
muntean, interesul pentru basmul poporan de abia mijea iata
atatea consideratiuni care indreptatesc dintru inceput intrebarile:
sA fi cules el inteadevar basmele; i daci da, &A fie ele curat popo-
rane, asa cum ar rezulta din marturisita intentie de psihologie
etnica ?
Din volumul calatorului german, e greu de stabilit precis and
a venit i cat a stat in tara. Desi cartea a aparut in x861, din unele
amanunte reese ca sederea lui in Muntenia s'a incheiat la 1858.
La aceasta data, Ispirescu nu incepuse sa publice; legaturi cu N.
Filimon sunt greu de admis; Bolintineanu i Bolliac
erau departe de orizontul basmului acesta, care avea sa vorbeasca
atat de mult lui Eminescu.
Am aratat mai de mult ca, fiind inlaturate aceste izvoare
romfinesti, singura dintre publicatiunile in limbi straine, care
putea fi o sursA pentru Kunisc h, este colectia din 1845 a fratilor
S c hot t, Walachische Meirchen. Faptul ca Kunisch publica cele
cloud basme sub acelasi titlu general, pe care fratii Schott 1-au dat
culegerii lor este o indicatie ca el a folosit aceastä colectie. In ce
priveste insä tesutul motivelor i conceptiile celor doul basme, nu
putem vorbi de o dependenta a caldtorului german de amintitii
culegatori. Unele momente care ar parea ca pledeaza pentru o
dependenta nu-s concludente, cad infatiseaza simple paralele, asa
cum intalnim adesea intre colectii independente unele de altele.
Fata de aceasta rezerva a mea, o lucrare recenta, care vrea sa
se ocupe de mit in podia lui Eminescu, afirma ca sunt totusi
o multime de dovezi » din care « reiese» ca Kunisch s'a folosit

de colectia amintita. Multimea de dovezi insä se reduce la o sim-
pia caracterizare a smeului cu elemente pe care le intalnim ti
la fratii Sc hot t. In schimb, in loc de motive care sa dovedeasca
dependenta basmului de colectia Schot t, autorul insirà un numar
de paralele cu Ramayana de concludenta acesteia : « Fii deci cea
dintai intre sotiile mele », alaturi de cuvintele smeului din basmul
lui Kunisc h, «Urmeaza-ma Si fii a inea », ambele cu sublinierile
autorului si, fireste, pe doul coloane.
Necunoscand sursa basmului dat de Kunisch, cu atat mai mult
se cuvine sa-i descifram caracterul din insasi elementele lui alca-
tuitoare. Orice studiu al capodoperii lui Eminescu va trebui sa se
ocupe de izvorul dela care a purees, fixandu-i caracterele, indivi-
dualizandu-1 in cadrul tipurilor inrudite. laid de ce 1-am publicat
intr'o brosura, asa incat sà putem urmari de aproape, in tesutul
motivelor, in limba, in imagini, modificarile poetului, prima
infratire a elementelor primite in terenul bogat al personali-
tätii lui.
Ca sa putem descifra caracterul basmului, e necesar sa-i avem
inainte scara motivelor.
0 fata de imparat este atat de frumoasà, incat tatal sat' o
inchide, ca sa n'o vada nimeni; un fecior de imparat se indra-
gosteste din auzite de ea si se duce la cele trei sfinte, care-i dau
sfaturi i ajutor, ca sà ajunga la palatul tainuit al fetei. Intre timp,
fata, ne mai putand rabda viata in palatul acela, ceruse sa i se
deschida larg ferestrele. Un smeu o vede, se aprinde de iubire pentru
ea, se preface in stea, apoi in tanar si-i cere sa-1 urmeze; ca sa-1 in-
cerce, fata ii cere sa se lepede de nemurirea lui i sa se faca om
ca ea. Dar tanarul fecior de imparat izbuteste cu ajutorul darurilor
capatate dela sfinte sa se faca iubit de fata de imparat. Ei fug
impreuna, fund zadarnic urinal-4i de tatal fetei. In timpul acesta,
smeul sburase la Dumnezeu, se rugase sä-1 facl slab si vremelnic
ca pe iubita lui. Dumnezeu Ii aminteste ca tot ce e omenesc e ca
spuma marii, apoi, Ca sa-1 vindece, Ii arata pe iubita lui fugind :
smeul lacrimeaza, apoi se razbuna, omorand pe fata. Despartit
de ce-i fusese drag, feciorul de imparat se stinge de durere.
Acestea fiind motivele, vom putea mai usor sa individualizam
basmul i sa deosebim ce este poporan de ceea ce este adaos cult.
Amintind aci atitudinile luate pâra acum fall de el, le voi incadra
in scoala folclorica din care au purces. Se va invedera astfel de ce
iau aci o aka. cale.
INTERPRETARI MITOLOGIZANTE SI FREUDIENE ALE

BASMULUI IZVOR
In lucrarea despre Luceafarul lui Eminescu, ocupandu-se de
basmul lui Kunisc h, Bogda n-D uica intrevede in el un inte1es
mitologic si dà urmatoarea explicare: « povestea din Kunisch se
explica mitologic asa : smeul sau balaurul (furtuna) voieste
sa prinda fata mireasa (lumina solara) si de el o scapa tfinarul
(zeul tunetului). Vfintul, ploaia i curcubeul, in care se schimba
smeul, arata cä aceasta furtuna este. Explicarea-i veche si eu nu
ma indoiesc ea omniscientul Eminescu, folklore-ist pasionat, a
cunoscut-o ».
Este o veche i indoielnica idee despre mit si functiunea lui.
Dar citatul nu este cleat o nota in josul paginei. Unde se vede
ca-i da insemndtate este cand, rezumand in cap. XIV rezultatele,
incepe prin afirmarea el ceea ce a trezit fantazia alegorica a lui
Eminescu a fost « un basm despre lumina solara in luptä cu fur-.
tuna care o intuneca ».
E drept, nenumarati cercetatori, urmând directii date de fratii
Grim m, sustineau 'Ana aproape de noi astfel de explicari mito-
logizante. Ca si aiurea, la noi acest fel de-a talmäci a facut adeva-
rate ravagii, incep And cu At hana sie Mar i en e sc u, cel care
in toate faptele t i personagiile basmelor noastre vede « zei pagftni
degradati la oameni c sau « fenomene naturale fizice e i sfarsind
cu T h. Sp er an ti a, pentru care Miorita, de pilda, « face parte
din cultul Cabirilor i anume din cultul Cabirilor egipteni-
germani », iar lupta din codru a lui Mihu Copilul 4 este lupta lui
Osiris cu cei ce 1-au ucis ».
Azi, explicari mitologizante de felul acesta desteapta o tot mai
hotarita rezerva. Citez pe unul dintre cei mai de seama specialisti
de azi. « Basmul i legenda, ca tot ce apartine mitologiei i ramAne
misterios i irational, au fost expuse unor talmaciri fara sens,
goale, lipsite de temeiu i continua Inca sa fie expuse. Aceasta
a fost nefericirea parerilor fratilor Grimm, ca ele au ademenit pe
MIT $1 CREATIVITATE 129
urmasi sa vadä in modestele persoane ale povestilor nu numai

zei si mituri germane, dar hind si soare, noapte si zi, primavarä
si vara, toamna si iarna, falsificand si incalcind astfel simtul pen-
tru simplitatea, copilarescul si primitivitatea basmelor ».
Marginindu-ne la basmul transmis de Kunisch, oare se poate
sustine amintita explicare mitologica ? Simplul continut o taga-
dueste. Nu numai ca fata lumina solarä nu e scapata de zeul
tunetului, cum se afirma, dar vedem ca smeul-furtuna e mai
tare deck tanärul zeu inamorat al tunetului, care, vai, ramane,
cat e el de zeu, infrfint si neputincios, dupa o fuga rusinoasa !
Iar fata, lumina solara, este ucisA de trecatoarea furtuna.
Evident, aci nu exista un substrat mitologic. Dar poate 1-a
vazut Eminescu, poetul care nu se marginea la suprafata faptelor
si cerea mitului sa fie insufktit si inaltat de o idee ? Daca poetul
ar fi simtit in basmul acesta explicarea mitologica admisa de d.
Bogda n-D u i c a, basmul nu 1-ar mai fi incalzit, poema nu s'ar
fi nascut. In cilata interpretare mitologicd, smeul infatiseaza aspectul
intunecos, negativ; in contrast cu aceasta, ceea ce a desteptat
dintru inceput caldura creatoare si fantazia poetului a fost o mis-
care de simpatie pentru figura aceea menità sa re identifice cu el,
sa devina purtatoarea unei inalte valori sufletesti. Daca ar fi vazut
in smeu o intrupare a tendintelor telurice, nu s'ar fi savarsit intre-
patrunderea dintre poet si materialul dat; procesul creator, care,
dintru inceput, a asociat de smeu lunimoase insusiri, ar fi fost
zadarnicit.
Ceea ce a contribuit sa sustina parerea el 'n povesti dainuiesc
credinte mitologice in raport cu lupta dintre lumina si intuneric,
a fost un fenomen de expresivitate lingvistica din cele mai firesti.
Pentru un continut sufletesc antipatic, limba pune la indernana,
in chip firesc, atribute si imagini intunecate; pentru unul simpatic,
icoane luminoase. Urmareasca cineva creatiunile cele mai depar-
tate de spiritul literaturii poporane si, paralel cu acestea, expri-
marea sufleteascä, zilnica, atat a omului din popor, cat si pe a
celui cult si va observa cum transpunerile acestea sunt fenomene
de fireasca expresivitate, fail ca in ele sa dainuiasca macar urma
de cosmogonie mitologica, in sens de lupta a stihiilor.
Inainte de a lamuri basmul cu mijloace cerute de insasi natura
acestui domeniu poporan, amintesc si o incercare de interpretare
9
I30 REVISTA FUNDATIILOR REGALE
psihanalitica, lucrarea d-lui dr. V I a d: M. Eminescu din punct de

vedere psihanalitic.
Dupà cum explicarile mitologizante reduceau totul la lupta
dintre fenomenele atmosferice, tot astfel psihanalistii vOr sä desci-
freze originea si evolutia basmelor din afirmarile si stavilirile
instinctului sexual, incadrat in complexele afective ale vietii pri-
mitive. Ei duc mai departe directia antropologick aceea care
incercase sa descifreze in basme resturi ale mentalitatii primitive.
Deosebirea sta in aceea ca psihanalistii vor sä reduca totul la cele
douà parghii ale vietii: de o parte erotica, de alta setea de a per-
severa in existentä.
Fireste, and astfel de extinderi ale psihanalizei au trecut in
domeniul stiintelor morale (mitologie, religie, lingvistica, estetica,
biografie, caracterologie, folklor, etc.), specialistii au opus indar-
jitä rezistenta. Azi, unii istorici literari afirma, in certe cazuri,
legitimitatea acestor investigatii, intru cat ele sunt facute cu tact
si nu introduc procedeele spiritului geometric, acolo unde se cere
spiritul de finete. Ceva mai mult: dupà cum creatori de mari
valori artistice au vazut in filosofia lui Schopenhaue r, de pada',
o lamurire a propriului lor fel de a fi, tot astfel unii poeti au gäsit
in Freud o lamurire a procesului lor creator. Dar vederile acestuia
trebue sä fie privite cu multa rezerva criticl. In cazul special al
lui Eminescu, la un poet care-si simtea atatea aderente in filosofia
lui S cho p en ha ue r, psihanaliza, intru cat pune temei pe cea
mai puternica manifestare a vointii, pe instinctul erotic, nu se cuvine
sa fie inlaturata a priori, ci subordonata unor vederi mai largi.
Din ate institutiuni despre esenta omului au fost formulate, este
oare una mai apropiatä de conceptia lui Sc hop en ha u er despre
voinfd cleat conceptia centrala a lui Freud, libido?
Desi and citesti incercari ca aceea a d-lui dr. Vlad sau chiar
unele dintre contributiile publicate in revista freudiana Imago,
inchinata aplicarilor la stiintele morale, ai adesea o neteda impresie
de caducitate, analoaga cu aceea desteptata de explicarile mitolo-
gizante, totusi gasesti si unele vederi, pe langa care nu poti trece
cu usurintä. i pentruca nu este greu si nici elegant sa ma opresc
la numeroasele scaderi explicabile la un nespecialist, relevez aci
trei din aspectele aduse in discutie de d-I dr. V I a d. Ele merita
luare aminte.
Este mai intai un bloc de fapte care vgdesc, in scrisul lui Emi-
nescu, aspecte stranii. Poti tagadui explicarile d-lui Vla d, nu insä
si unele fapte relevate in lucrarea sa.
Inteal doilea rand, este incercarea de a radacina viata lui
Eminescu cu experienta vietii de familie, asa cum s'a cristalizat
pang la varsta de sapte ani.
In sfarsit, coloratura materna. (eu as zice idealizanta) a eroticei
bogat documentatä, te introduce mai adanc in simtirea lui Emi-
nescu, dezvgluind un aspect cu totul deosebit de tipul veneric-
sexual in care stgrue d-1 Calinescu. Este aci o contributie utilg
a d-lui dr. Vlad, cu atat mai bine venitg dupg amintitele exagerari,
cu cat o falsa icoang a vietii erotice a unui poet liric duce la o
intelegere total gresitg.
Ca o documentare a aspectului matern al eroticei lui Eminescu
semnalez aci o paging surprinzatoare dintr'un manuscris al poetului.
« A se lgsa iubit ca un copil, va sà zicg a iubi ca un copil. E
tangr i frumos lucru a avea femeie care te idolatrizeazg, te giu-
giuleste ca o mama pe copilul ei, sg simti mfinutele-i dulci incun-
giurandu-ti fnintea sau tinandu-ti ochii cu palmele, glumind cu
tine cu acea duiosie de mama, ca i and n'ai fi avut niciodatg
varsta de 30 de ani, ca si and n'ai fi fost nici bgrbat, nici batran
si tu singur sa simti acea bucurie senina i inocentg, pe care o
simteai la laudele si la desmierdgrile mamei. SA te simti virgin
in inima ta, ba chiar vinovgtia amorului sa ti se parg ca si and
ai dormi la sanul tinerei tale maici ... sau la pieptul fratelui tau
mai mare. In gandurile tale sa te simti priveghiat, in nestiinta ta
sg te stii stiut, singur sa nu stii ce gandesti i ce voiesti si ea sa
te stie, ca mama la copiii desmierdati. i cat de bine o stie aceasta
mama SA te simti Inca odata de sapte ani, sa asculti cu aceeasi
I
naivg curiozitate povestile pe care ti le spune ea, sg simti cu aceeasi

pietate infirm ei, sa te simti protejat de o mang albg frumoasg si
fing i sg tii, sa stii totdeauna ca acel amor al ei e flacgra arza-
toare, de care ea insasi te pazeste pentru a nu te nenoroci. i numai
and ti-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, Ii hraneste mintea
cu povesti, sufletul cu sdrutgri, pang, cazut in niste friguri dulci
si fgrg durere, adormi linistit si surazand, stiind ca ea, pang si in
somnul ei, lasandu-si capul pe pieptul tau, iti numarg cu urechea
desteaptg inca bataile inimii si te iubeste, si mult te iubeste *.
9
Ffind o paging izolatä, nu poti sä descifrezi din context dna,

in momentul redactarii, a fost gandita ca o parte dintfun 'tot.
Cert este insa ca ea are timbrul unei confesiuni. Am dat-o in intre-
gime, Enda documenteazg faptul Ca, in erotica lui Eminescu,
intrau elemente idealizate de tip matern.
Dar and psihanalistul vrea sä dea faptelor o interpretare de
patologie, nu mai putem fi de acord. Intre normal si patologic
deosebirea nefiind de esenta ci de grad, intuitia personalitatii
si psihologia normala imi sunt de ajuns. In genere, psihanaliza,
intru cat rascoleste tarâmurile destrAmärii, poartä tara originei
semite a creatorului ei, al cgrui dicton : Acheronta movebo este tipic.
Coexistenta in acelasi suflet a absolutului patimii si idealizarii,
asa cum am argtat in Personalitatea lui Eminescu, intrepatrunderea
organica a acestor factori iata specificul eroticei lui Eminescu
si originea conflictelor care au dus la Luceafdrul. Eroarea d-lui
Calinescu este ca accentueazg numai elanul fiziologic si da cuno-
scutul tablou; eroarea d-lui V1 a d este ca, dupa ce accentueazg
pe bung' dreptate cealalta laturg, de idealizare, se lasa dus de preo-
cuparile de patologie si de categoriile psihanalizei si separa in asa
masurä ceea ce in viata a fost o unitate, incat intrebuinteaza
chiar si cuvantul prin care se denunta deficienta fiziologica.
Cea mai de seama dintre modificgrile introduse dela inceput
de Eminescu in basmul-izvor a fost sà intruneasca absolutul
patimii si absolutul idealizarii tocmai in figura menita sg fie tran-
sfigurata in Luceafar si sa devie purtatoarea experientei lui tipice.
Dar pentru a invedera aceasta este nevoie sa ne intoarcem la
basmul insusi, sä-1 adancim, cu alte mijloace deck cele argtate
pang acum.
NECESITATEA TIPOLOGIEI FOLCLORICE
SI LITERARE
Pentruca nu putem vedea, ca G. Bogda n-D u i c a, in mate-
rialul prim dela care a plecat Eminescu un basm despre lumina
solara in luptg cu furtuna (sondarea aspectelor mitice ale basmelor
s'a desfgcut azi de jocul acesta al stihiilor simbolizate), de aka parte,
pentrucg incercarea de explicare psihanalitica a basmului ne duce
prea des pe un teren de controverse si are elemente caduce,
ram fine sa cercetam basmul cu metode pur folclorice si literare.
Pentru a intelege limpede procesul creator la Eminescu, avem

nevoie de 6 astfel de lamurire a basmului, incat sa fie primitä
cu necesitate de oricine vrea sa-1 adanceasca, fie istoric literar,
fie estetician, fie psihanalist, fie cercetdtor al miturilor. Numai
fixandu-ne bine asupra caracterului §i elementelor basmului, numai
individualizandu-1 in cadrul motivelor folclorice inrudite, vom avea
un sigur punct de sprijin pentru a putea urmari istoria creatiunii
Luceafdrului.
Azi, cercetltorii se servesc tot mai mult, pentru identificarea
§i caracterizarea basmelor, de lucrarea finlandezului A. Aar n e,
Verzeichnis det Miirchentypen. Intr'un domeniu atat de vast, se
inlesne§te astfel o binefacatoare colaborare mondiala. Ea este
intregitä in chip fericit de Motif-index of folk-literature de E.
Thompson (Helsinki, 1931 §i urm.).
La noi, folcloristul sas, dr. Schullerus, a dat o pretioasa contri-
butie bibliografica, incadr and basmele noastre in tipologia lui
A. Aar n.e.
Privit in total, basmul publicat de Kunisch se infati§eaza ca o
contaminare a doua tipuri bine caracterizate : in partea intaia,
recunoa§tem u§or tipul cuceririi unei fete de imparat prin biruirea
unor maxi greutati; in partea a doua, avem iubirea nefericita a unei
fiinte sapranaturale pentru una de pe pamant. Chiar formularea
semnalizeaza, pentru partea a doua, stravechi viziuni, in care bas-
mul e infratit cu mitul.
Primul tip este, in felurite variante, foarte raspandit.
Potrivit cerintelor gustului poporan, eroul, ca sa poata ca§tiga
pe fata de imparat, trebue sa iasa biruitor din trei grele incercari.
In primul tip, atat motivele cat si tesatura lor poartä intiparirea
poporana, confirmata prin larga lor rasp andire. Si totusi in felul
cum sunt redate de calätorul german, apar unele aspecte care
arata cä el a inteles s. strecoare in basmul poporan si anumite
intentii de literatura culta.
Bucuria fetei de imparat, and vede floarea cea adevaratä,
e un moment de iscusinta culta. Ca sa sublinieze contrastul dintre
artificialitatea vietii din palatul tainuit i viata plinl a naturii,
Kunisch pune mai intai pe fata de imparat sa impleteascl o cununa
de flori artificiale, din pietre scumpe. Dar feciorul de imparat
arunca pe fereastra floarea daruità de Santa Vineri. « Chid ea
zari floarea, care cazuse in poala ei, scoase un strigat de bucurie

si arunca pe toate celelalte... i nu era decat o floare obisnuita,
cum vazuse nenumarate, zilnic, in vremea and cutreera liberä.
saruta floarea i, incantata, sorbi mireasma ei, fi nu se putea sdtura,
privind vinele gingafe ale frunzelor *. In acest contrast dintre artifi-
cialitate i natura, apoi in momentul subliniat, sunt note care trec
de sfera gustului si observatiei poporane, inveder and ea, in chiar
cuprinsul primului tip, avem o imbinare de elemente poporane si
intentii culte, note, deocamdata discrete, din ceea ce Germanii
numesc « Kunstmarchen ».
Aspectul acesta are insemnatatea lui. Notele de iscusinta cultà
sporesc in partea a doua a basmului. Dar daca ele au avut darul
sa apropie materialul prim de sufletul poetului, au pus, in schimb,
pe Eminescu in fata unei probleme estetice greu de dezlegat:
atat in limba cat si in intregul tesut, se va simti in istoria Lucea-
fdrului greutatea armonizarii a ceea ce e simplitate naiva a poeziei
poporane cu iscusinta, adancimea i orizohtul proprii poeziei
culte. Biruinta acestor greutati prin desavarsita contopire a ele-
mentelor eterogene a fost unul din marile triumfuri ale poetului.
Cu uciderea balaurului si liberarea fetei din gradina de aur,
basmul s'ar fi putut incheia. Dar cum se intampla adesea in teh-
nica povestirii poporane, in desfasurarea primului tip se impletesc
note care ne pregatesc pentru motivul esential.
Al doilea tip contaminat in basmul nostru este, larg formulat,
acela al iubirii dintre o fiinta supraliamanteasca i una muritoare.
Dna Eminescu nu intalnea tipul acesta, cu modificarile introduse
de Kunisc h, de bung seama Luceafdrul nu se nastea, iar expe-
rienta sufleteasca a poetului se inchega intr'alte forme, pe care
nu ni le putem intruchipa. Cu atat mai mult se cuvine sa privim
cu luare aminte tipul acesta, definindu-1 in cadrul motivelor inru-
dite. Fiind de esenta mitica, in el intra i elemente magice, in
insasi situatia data stand un izvor de nefericire I
Dupà cum fiinta supranaturala inamorata este barbat sau

femeie, tipul nostru are doua aspecte deosebite. Voi zabovi sa
ark tipologia ambelor aspecte. Am nevoie de ea, pentruck vreau
sà arat locul Luceafdrului in cadrul intregii familii de motive.
Datorità in parte unor recente indrumari in psihologie, dar mai
ales preocuparilor de-a scoate istoria literarl din rutina pozitivistä,
MIT $1 CREATIVITATE 135
se fac azi incercgri de a stabili tipuri, fie in Iegaturg cu stilul, fie

in legatura cu personalitatile. Un pretios instrument de lucru ar fi
insg mai intgi o tipologie a motivelor literare, dar nu o tipologie
dedusg abstract, cum s'au facut unele incercgri in lingvisticg,
pentru a arata toate fonemele posibile, ci scoasá din experienta
istoriei literare. GrupAnd in jurul unor motive de insenmAtatea
celui de care ne ocupam toate aspectele inrudite, vom avea la inde-
mang un mijloc mai mult 0 nu cel mai putin pretios de a indi-
vidualiza plasmuirile dominante §i, prin ele, pe un poet. lath in ce
spirit voi incerca sa dau aci schita unei tipologii in leggturg cu
Luceafdrul.
De0 pare a privi numai continutul, o astfel de tipologie pe
motive este mai adecvatg plgsmuirilor literare cleat tipologiile
stilistice care, in timpul din urrna, introduc prea mult sugestii
pornite din domeniul artelor plastice, deci nu totdeauna potrivite
poeziei. Chipul cum tipologia motivelor poate fi utilizata compa-
rativ pentru caracterizarea i adancirea stilistica, se va Igmuri
dela sine din paginile urmatoare.
COMPLEXUL OM-ZEITA IN FOLCLOR SI LA EMINESCU

Amintesc aici formularea la care ajunsesem in urma descrierii
poemei: situatia fatg de iubirea pamanteascg a
celui menit sa priveascg viata sub aspectul
ve§niciei, a omului superior ursit creatiunii,
alcatuee temelia acestei conceptii. Concentrand,
as zice: iubirea dintre ceresc i pgmantesc, iata
si tua ti a fundamental A. Cum apare ea in dezvoltarea lite-
rattnilor, mai intai sub aspectul om muritor de o parte, zang sau
femeie cu puteri supranaturale, de alta ? Pentrucg un astfel de
conspect privind o familie de motive nu s'a facut nicAeri, nici
in folclor nici in literatura, aici fiind incercat pentru prima data,
subliniez dela inceput cg scopul unui astfel de instrument de
lucru este sg inlesneasca o privire in configuratia totalg a moti-
velor unui poet.
Plecand dela folclor, voi tinea deci seama, la fiecare pas, de
atitudinea lui Eminescu fatg de feluritele tipuri, aratand in ce
mgsurg se oglindesc ele in opera lui.
In tipologia lui A. Aarn e, gäsesc i urmatorul tip : « Un om

traieste cu o zana. 0 paraseste. Ea ii omoara copilul si-I mananca ».
Cruzimea razbunarii vorbeste despre vechimea tipului. In folclor
si in literatura, el are aspecte din cele mai variate.
1. Atat la noi, cat si in Balcani, precum si in intreaga literatura
poporana universalà, cunoastem povesti, care arata cum o zana
sau zeitä se coboara i indrageste pe un muritor sau cum un tanàr
surprinde o fecioara, lebada oH samodiva, pe and ea se scalda,
rapindu-i camasa, o sileste sa-1 urmeze i sa-i fie sotie. Mai
tarziu, ea Ii redobandeste rochita i izbuteste sa fuga. Cateodata,
omul inamorat izbuteste sa-si aduca iubita din nou acasà, alteori
ea ramane pierduta pentru totdeauna. Intr'unele balade romanesti,
sotul Orbit de zana este insusi Gruia lui Novae; de pilda, in balada
cu acest nume din colectia lui I. G. Bibicesc u. Pe un fond
asemanator, putem urmari motivul acesta p 'Ana in stravechea litera-
tura a Indiei. Atat vestita scena din Rigveda, Pururavas i Urvaci,
cat si marturisirile in legatura cu ea, arata cum zana UrvaFi, dupa
ce-a zabovit patru ani la iubitul ei, a trebuit sa-1 paraseasca.
lubirea este urmarità de fatalitatea originii diferite.
Amintesc acestea pentruca Si Eminescu a fost atras de o forma
a motivului, atunci and a incercat sä versifice basmul Arghir ci
Elena, in care Arghir, rapind cununa zanei pe cand ea se sada,
o sileste sa-1 urmeze. Iar and ea fuge, el pleaca in cautarea ei.
Din basme, motivul acesta a patruns si in balada poporana, in
Ardin Crafor. Mai amintesc cà la noi tipul acesta, contaminat cu
o legendà zoologica, a dat material pentru cunoscuta poezie a lui
Ale c sari dri: Legenda rdndunica in care, printr'o modificare
putin fericità a poetului, acela care rapeste rochita este un
sburator.
2. Dar Eminescu a mai venit in contact, si Inca foarte de tim-
puriu, cu un alt aspect al motivului. Intr'unele privini, aspectul
acesta este mai aproape de cruzimea tipului primitiv, asa cum
este formulat mai sus de Ant ti Aar n e. El a patruns mai tarziu
in literatura noastra, si, in genere, in literaturile culte, poate
tocmai din cauza notei de cruzime primitiva.
In literatura noastra, balada Sirena lacului de G. Asa ki Infã-
ieazà pentru prima data tipul povestei in care zana inselata se
razbuna impotriva iubitului necredincios. Motivul acesta urmeaza
MIT $1 CREATIV1TATE 137
foarte de aproape o balada a lui Adam Mic kie wicz si

trebue sa fie asezat in cadrul motivului pe care, dela Fouque, il
numim Undine.
Scriitorul german zugraveste cum se apropie cavalerul de fru-
moasa Undina, care mai tkziu, din vina lui, il paraseste. Cand
cavalerul isi sporeste vina, casatorindu-se cu alta, Undina, potrivit
spiritului razbunator pe care 1-am vazut in pregnanta formulare
a lui Aarn e, se razbuna: « il saruta cu skutarea mortii ».
Motivul acesta a fost unul din cele care au vorbit mai de tim-
puriu lui Eminescu. In Octomvrie 1866, el incercase o poezie :
Ondina, in care cavalerul cânta, intre altele, un antec de prea-
marire a Ondinei. Citez pentru aspectul de idealizare :
Ondinä,
Cu ochi de duke lumina,
Cu bucle ce 'nvalue 'n aur
Teza ur.
Idee,
Pierduta 'ntr'o palida fee...
Dar motivul nu s'a putut inchega, pentruca mai intai era
prea mult joc literar si prea putin experienta adânca, apoi pentruca
era cuprins intr'o nebuloasa de sentimente, care se luptau intre
ele. Oricum, mentinem ca si acest al doilea motiv a intrat, ca si
primul sub forma Arghir fi Elena, in sfera creativitatii emi-
nesciene.
3. Pastrandu-si situatiile fundamentale, motivele evoluiaza si
ele potrivit imprejurkilor sociale schimbate. Nu e de mirare ca
motivul acesta, invaluit la inceput in atmosfera de razbunare,
evoluiaza mai tarziu catre o forma care face din z6na nu o putere
fatalä, ci purtatoarea unui fel inalt, cfiteodatà chiar binefacator.
(Ca sa ilustrez mentalitatea poporang primitiva fata de situatia
aceasta: om-z'ana, amintesc turburarea adânca si revolta Fratu-
tului Haciu, scutierul din Tiganiada, and stapanul ski, Beci-
cherec, vrea sa.-1 daruiascl z'anii care-1 ceruse. « Zftnele numai
ca sa strice oamenilor cata », protesteaza Haciu).
Un tip mijlociu intre zAna raufacátoare si femeia cu insusiri
ceresti, care o apropie de inger, este acela pe care Eminescu 1-a
versificat in intregime in basmul Miron fi Frumoasa fdrd corp, care
urmareste de aproape al doilea basm publicat de R. Kunisc h:

Die Jungfrau ohne Kdrper. Ma opresc la el, pentrucl este un « pen-
dant * la Luceafarul.
Un fecior de cioban, daruit cu toate bunurile, dar si cu ursita
de a dori ceea ce e mai de pret pe lume, ajunge sä ia in casatorie
o incântatoare fad de imparat, dar mai presus de orice, aflä ca
numai fecioara fara trup n'are pareche in lume. Paräseste totul,
ca s'o caute si o zareste and se seal& 0 urmareste in palat, dar
imbritisarile si sarutarile lui patimase nu intampina deat aerul.
Si and el doreste 4 0, de-ar avea si trup !*, ea ii raspunde: « sunt
vesnic tanara, vesnic frumoasa; iubirea rnea n'are sfarsit si sea-
dere, dar corp n'am 0. Dupa ce zaboveste mult acolo, il apuca
dorul de sotia parasità, de imbrätisarile ei. Dar inapoiat acasa,
totul ii pare searbäd, dupa ce vazuse pe fecioara minunata. Si se
stinge, tanjind.
Am descris basmul acesta, pentruca, asezfindu-1 in cuprinsul
tipologiei folclorice, ne incredintam ea ceea ce este poporan in el
este un « pendant* la motivul din care a crescut Luceafdrul. Sub-
stratul poporan este inamorarea unui om de o fiinta mai presus
de pamant, asemanatoare cu cele de care am vorbit mai inainte
in legatura cu fecioarele-lebede, cu samodivele zarite pe and se
scalda. In tipologia generala a basmelor alcatuita de An tt i
Aarn e, si in paralele de motive ale deosebitelor popoare, asa
cum au fost publicate pAna acum in colectia internationala Folklore
fellows communications, tipul acesta, deci privit izolat, este bine
individualizat; iar din paralelele date de Bolte-Polivka la
povestile fratilor Grim m, ne dam seama de larga raspándire
mondiala si de aspectele motivului.
Din confruntarea cu materialul poporan, reiese ea Ku nisc h
a facut numeroase modificari si el partea unde intervin cele mai
insemnate schimbari e aceea care urmeaza intAlnirii dintre fecioara
fail corp si nefericitul inamorat.
Am aratat mai inainte ca Eminescu s'a apropiat de alte forme
ale acestui motiv, fara sa staruiasca. De data aceasta, ceea ce
i-a vorbit in basm n'a fost partea pur poporana, care se incheie
cu ajungerea eroului la castelul zanei, ci partea reflexivä care,
de bunä snail, a fost adaugata de calatorul german. Acesta a
incercat sa dea nu o sirntire umana, ci un gand infatisat alegoric:
MIT SI CREATIVITATE 1 39
suferinta celui care se zbate intre cer si pamânt: and se apropie

de icoana platonica, ii lipseste caldura vietii, iar and se apropie
de viata, aceasta e lipsitä de inaltimea idealà.
Daca materialul acesta, cu polaritatea aratata, s'ar fi actualizat in
constiinta unei personalitati ca Ibse n, caracterizata prin tragica
viziune a imposibilitatii de a uni cerul cu pamantul, ar fi desteptat
un larg rasunet si poate s'ar fi inchegat intr'o trainica plasmuire.
Motivele au si ele soarta bor. Exista intre material, motiv si perso-
nalitate afinitati care hotarasc destinul creatiunilor poetice.
Daca materialul si gandurile din Kunisch au vorbit lui Emi-
nescu si 1-au indemnat sa versifice basmul, n'au capatat insa dim-
mismul care te face sa stärdesti. Inalta nlzuinta a eroului il apropia
de sufletul poetului; polaritatea iubire cereasca si parnanteasca
Ikea sa vibreze nu numai o coarda romantica, dar si una perso-
nalà. De aici, caldura prima. Dar elementele acestea nu puteau
gasi in experienta adancl a lui Eminescu un singur centru de
cristalizare : setea lui de absolut ii cerea o atitudine hotarita;
omul care, in erotica, unea absolutul patimii cu absolutul ideali-
zarii, nu se putea opri sa plasmuiasca o figura care tanjeste de
contradictia dintre cer si pamant. Chiar forma data de el bas-
mului arata ca nu-1 facuse sa vibreze adânc : dela inceput, presarl
gluma usoara si ironia, spre deosebire de tonul inalt, de strofa
maiestoasa, caracteristice primei inchegari a basmului din care
avea sa iasa Luceafdrul. In sfarsit, figurile alegorice ale celor douà
femei din basmul ,Fecioara fdrd corp rainaneau izolate, ca intr'o
icoana bizantina, nu puteau fi aduse intr'un conflict. Acesta
raminea inchis in sufletul eroului, asa inat materialul prim nu
oferea posibilitatea unei vii incordari dramatice.
Toate acestea explica de ce Eminescu s'a apropiat de motivul
nostru mai mult deat de celelalte doug cercetate pana acum:
1-a versificat in intregime. Dar n'a staruit sa-1 desavArseasca.
Data explicarea psihanalitica a eroticei lui Eminescu ar fi adeva-
rata, daca deci la Eminescu elanul erotic ar fi fost separat de idea-
lizarea erotica; clack de altä parte, tabloul cu tipul sexual-veneric
ar fi exact, atunci tocmai basmul acesta, si nu cel din care a crescut
Luceafdrul, i-ar fi vorbit mai mult, ar fi devenit capodopera lui :
prin desfacerea de una din cele douà extreme, poema putea sa
aiba, ca punct de oprire, ori absolutul sexualitätii, oH pe acela
al adorarii platonice. Poetii se opresc cu toata puterea Mr crea-

toare anume la acel material, care corespunde mai adânc experien-
tei lor fundamentale.
4. In tipologia literarl crestina, motivul nostru a &Inuit,
suferind, fireste, insemnate modificari.
Ideea inaltarii si a rascumpararii a influentat, potrivit spiri-
tului credintei. Contrastul dintre pamântesc si ceresc se accentu-
eaza i avem un nou tip : ingerul de-o parte, ratacitul sau demonul
inamorat, de alta.
Inaltarea sufletului prin iubire a dat prilej la multe povestiri.
Chiar i o fiinta intinata, un inger cazut, inamorat de o
muritoare, e ingot prin iubire i mila, devine om: povestea inge-
rului Cedar, inamorat de Daidha, din La chute d'un ange de
La martine.
Sub forma tragica a jertfirii frà izbavire, a jertfirii ingerului
pentru demonul care nu se poate pocai, motivul s'a ingot Ora
la poemul-mister al lui Alfred de Vigny: Eloa, una din cele mai
alese plasmuiri din poezia lumii.
Demonul lui Ler mont o v, cu care Eminescu a avut contact,
nu este strain de acest tip.
In drama, una din cele mai inalte i tragice intrupari e aceea
a lui Wagner in Tannhiiuser, pacatosul i ratacitul cantaret,
mantuit prin jertfa plina de iubire a Elisabetei.
In cadrul acestui tip, va trebui sä individualizam un aspect
insemnat al creatiunii lui Eminescu. Sub forma de impacare si de
rascumparare prin iubire, motivul inger si demon a framântat
mult si de timpuriu pe Eminescu, inca de pe vremea and lucra
la Geniu pustiu.
Din cele aratate pang aici, rezultà el toate cele patru tipuri
ale motivului om-zana sau fiinta cereasca au intrat in sfera crea-
tivitatii eminesciene. Dintre acestea, Ondina i Basmul mi Arghir
au ramas in stadiul inceputurilor fragmentare, Miron # Frumoasa
fdrd corp a fost versificat in intregime, dar procesul creator s'a
oprit la prima incercare. Toate aceste forme s'au marginit la un
rasunet literar, au gasit teren s. prinda, dar n'au gäsit teren sa
infrateasca in experienta i personalitatea poetului. Singur motivul
Inger # demon a ajuns la o cristalizare aleasa. i faptul acesta va
trebui sa fie lamurit.
MIT *I CREATIVITATE 141
In chipul acesta, am dobandit o vedere in structura motivelor

eminesciene. Prezenta tuturor aspectelor amintite nu poate fi o
intamplare. Iar faptul cä asupra unora s'a oprit mai putin,
asupra altora mai mult ci numai conflictului dintre inger si
demon i-a dat expresie durabilk este semnificativ pentru crea-
tivitatea poetului.
Din configuratia aceasta, un cunoscator putea sä prevada ea
poetul avea sa se opreasca la un pendant din complexul femeie-
zeu, ci ca de plasmuirea motivului acesta avea sà atarne in mare
parte destinul sau expresiv, la zenit.
Dupa cum in limba ci in creatiunea poporank tot astfel ci in
creatiunea unui adevarat poet exista o solidaritate a aspectelor.
Privind configuratia v totala a motivelor in devenirea lor, nu
poate sl fie tagaduità o f inali tate a expresiei. Se tidied astfel
una din cele mai gingace intrebari pentru critica literara: trebue ca
sa se margineasca a fi un simplu birou de inregistrare, sau se
poate inalta la o colaborare de creativitate intre poet si critic in
sensul implinirii destinului inscris in virtualitätile poetului ?
Intrebarea trebue sa fie adancita pentruca este in strânsl
legatura cu ceea ce critica liberalizanta numecte literatura diri-
jatk crezfind ea este tot una cu economia dirijata
D. CARACOSTEA
TEXTE JI DOCUMENTE
FRAGMENTE DIN ISTORIA

UNUI CONCURS UNIVERSITAR
In legdturd cu articolul d-lui prof. I. Petrovici despre frumoasa
figurd de dascdl a lui I. C. Georgian, publicat in numdrul acesta al
Revistei Fundatiilor Regale, ddm urmdtoarele pagini.
Cu greu se poate afla in analele Universitdtilor noastre un con-
curs mai celebru care sd fi fdcut atdta vdlvd, ca acela pentru ocu-
parea catedrei de istoria universald dela Facultatea de Litere din
Bucurefti, rdmasd vacantd la 21 lulie 1893 prin moartea lui
P. I. CernAtescu. Faima acestui concurs a fost provocatd de
participarea la examen a lui Nicolae Iorga # I. C. Georgian.
N . lorga, deli avea abia 23 de ani, se bucura de o largd popularitate
in cercurile ielene, iar Georgian, fost profesor la Botofani al lui
Iorga, era considerat ca un mare orator Fi un eminent profesor.
In afard de acefti doi rivali de moment, au mai candidat : Boni-
faciu Florescu, G. I. Capitanovici # M. Calloianu. Prirnul a cerut
catedra fdrd concurs, cerdnd sd se aibd in vedere un examen al sdu
din 1873. Calloianu, profesor din Craiova ci partizan politic al
lui Take Ionescu, publicase pu(in1) fi nu avea nici o pregdtire pentru
Universitate. De altfel nici nu s'a prezentat la examen. Capita-
novici era doctor in istorie dela Berlin2), unde studiase cu Kiepert.
Defi pdrea cd are o temeinia pregdtire, totufi examenul sdu a fost
dezastruos, ludnd la teze media doi.
Cu totul in altfel se prezintd cazul lui Georgian. Titluri ci studii
nu avea. Din actele prezentate comisiei examinatoare rezultd cd nu
1) Sortes séu respunsuri de oracol. I Revista pentru istorie s, 1883, I, pp.

155-161; Stiinta istoriei, 4 Ateneul Roman a, 1894, pp. 223-229, 383-391,
478-490, 574-582, 946-955, 1895 PP 141-151; Istoricul istoriei, t Ateneul
Roman s, 1894, PP. 883-892.
I) Phil la concurs publicase: Istoricul intemeierii scoalelor, Tribuna
pedagogicA ., 1894, PP. 73-80; Legatura ce existi intre studiul istoriei si al
geografiei, e Convorbiri didactice e, 1896, pp. 864-875.
FRAGMENTE DIN ISTORIA UNUI CONCURS UNIVERSITAR 143
avea nici licenta in litere. Poseda numai un certificat al goalei

practice de studii inalte din Paris (il Julie 1886) si o adeverintd
de 15 ani de profesorat. Activitatea sa ftiintificd se reducea la
o brofurd intitulatd : 0 pagin5 din viata marelui Stefan 1). Studiul
era inchinat lui 'tefan-cel-Mare fi cduta sd arate cd voevodul
moldovean ar fi domnit in Muntenia 16 ani, dela 1477, cdnd el
ucide pe Tepelui in bdtdlia dela Rdmnicul-Sdrat, fi pdnd la 1493,
data introndrii lui Radu-cel-Mare. Lucrarea a atras un vehement
rdspuns din partea lui A. D. Xenopol2), din care reproducem cdteva
rdnduri din concluzie : « In altd tard, o scriere ca Noua pagira
a d-lui Georgian ar duce imediat pe profesor in judecata unui juriu,
Fi fdrd indoiald cd fi-ar pierde catedra. La noi n'are de ce sd se
teamd. Nu existd doar mdsuri contra neftiintei profesorilor ; cel
mult dacd se ocupd legile Fi regulamentele bor. ,tiizzta este un lucru
secundar. De aceea d-1 Georgian poate sd mai scrie incd minunatii
ca acelea din Noua pagind, fi, dacd va invdrti bine condeiul, poate
sd fie sigur de izbdndd, cdd va avea totdeauna majoritatea publi-
cului pentru el».
Cu toate acestea, Georgian avea reputatia de eminent profesor.
Era un bun orator fi un minunat pedagog. Dupd cum vom vedea,
aceste calitati erau sd-1 ducd spre catedra universitard.
Nicolae Iorga era singurul dintre candidati care indeplinea
toate conditiile pentru a se putea prezenta la un concurs universitar :
avea titluri fi studii de specialitate. Avea diploma de doctor in filo-
sofie fi «magister bonarum artium» a Universitdtii din LzPsca,
cdpdtatd cu lucrarea despre Thomas al III-lea, Marquis de Sa-
luces. Era diplomat al Scoalei practice de Studii Inalte din Paris,
sectiunea ftiintelor istorico-filologice, prin lucrarea despre Philippe
de Mizihres. In afard de acestea, publicase sute de articole de istorie
fi criticd literard, versuri, note de drum, colectii de documente, etc.
avea 23 de ani.
La 7 Martie 1894 Nicolae Iorga cerea Ministerului scoaterea
la concurs a catedrei rdmasd vacantd prin moartea lui Cerndtescu.
Iatd si cererea adresatd Ministrului :
Domnule Ministru,
Subsemnatul, licentiat in litere al Facultltii din Iasi, doctor
in litere dela Universitatea din Leipzig, elev diplomat al *cola
de Inalte Studii din Paris, are onoare de a IA ruga sa puneti la
1) Bucuresti, 1894, 90 p., publicatA mai intai in 5Lupta*, i894, N-rele

2439-2460. A mai publicat pana la concurs: Incercare asupra metodei in
istorie, I Revista pentru istorie*, 1884, pp. 298-326 si Domnia lui *tefan cel
Mare, 5Ateneul Roman*, 1895, PP. 33-47, 174-183.
2) * Arhiva s, 1895, Nr. i -2, pp. 85-99.
concurs catedra vacantà de Istoria Apusului dela Universitatea

din Bucurqti.
Prim 4i, vä rog, Domnule Ministru, asigurarea consideratiei
mele deosebite.
Neculai Iorga
Take Ionescu, Ministrul Educatiei, aprobd scoaterea catedrei
la concurs.
La 19 August acelafi an, lorga trimite din Milano inscrierea
sa la examen, care incepe la 1 Octombrie 1894, tindndu-se la Iafi.
Comisia era compusd din : Aron Densusianu, A. D. Xenopol, T. Rdp-
canu, E. Leonardescu, I. Caragiani, A. Vizanti fi Al. Odobescu.
Nu toatd comisia era favorabild lui Iorga. Aron Densusianu,
de pildd, avea o rdfuiald mai veche cu fostul sdu elev. In 1889,
cdnd lorga fi-a htat licenta in litere, urmdnd numai un an fi cdteva
luni cursurile universitare, Densusianu a cerut rectoratului sd-i
anuleze examenele. Cazul de atunci a avut rdsunet ri in presd,
care era de partea lui N. lorga. Pentru a ne da mai bine seamd
de gloria cu care se inconjura Iorga incd de pe cdnd era student,
reproduc din Lupta o notitd. «D. Aron Densusianu, profesor la
Universitatea din Iafi, a inaintat rectorului acelei Universitdti
o petitiune prin care cere ca tdndrul student Iorga sd fie impiedecat
de ali depune examenul general de licentd. Cititorii trebue sd Itie
cd acest student este un talent rar, cum nu s'a vdzut pdnd acum,
de cdnd existd Universitate la noi in tanl. In timp de un an fi-a dat
toate examenele de litere fi filosofie fi acum se prezintd, numai
pentru licentd in litere fi filosofie.
D-1 Densusianu nu-1 poate suferi, de sigur, pentrucd d-1 lorga
ftie mult mai bine ca d-lui sd traducd fi sd interpreteze autorii
latini. Consiliul Facultdtii in majoritate l-a admis pe d-1 Iorga sd
depund examenele toate cu dispensa acordatd de regulament fi d-1
Densusianu pretinde sd-i anuleze exatnenele depuse ale cdror cursuri
nu k-a ascultat d-1 Iorga. Oare cu cine e dreptatea? »1). Peste
cdteva zile, acelafi ziar anunta banchetul pe care Universitatea
il oferea tdndrului licentiat in Litere 2).
Deci, Aron Densusianu, cdruia i se aldturase Fi I. Caragiani,
a fost tot timpul in contra lui Iorga.
Examenul incepe la i Octomvrie 1894. Tot Iaful lua parte cu
emotie la examen, impdrtindu-se in doud tabere. Cei mai multi erau
de partea lid Iorga, considerdndu-1 ca o mare glorie a Ialului. Altii
erau cu Georgian, fund atrafi de farmecul vorbirii acestuia. Presa
nici ea nu era absentd. In timp ce Românul scria de lorga cd «indl-
timea cugetdrii sale nu trece nivelul colegianilor prusieni», recoman-
1) 4 Lupta », 6 Decemvrie 1889, Nr. 997.

2) a Lupta *, 24 Decemvrie 1889.
FRAGMENTE DIN ISTORIA UNUI CONCURS UNIVERSITAR 145
ddndu-i sd invete mai intdi cum se invatd istoria, ,si sd o priceapd,

cdd nu e o ftiintd de tipic, pe care, memordnd-o, sd o reciti meca-
nicefte pe catedrd, ziarul Lupta ii aducea cele mai mad elogii :
o lap* 9 Octomvrie 1894 orele 9 seara a inceput concur sul. Su-
biectul era o Intruparea feudelor in domeniul regal francez». Asis-
tenta era foarte nunzeroasd, peste _woo de persoane, public, studenti,
profesori, fiindcd erau doi studenti iefeni cu renume : In special
lorga beneficiazd de legendd. Acest tdndr ca student a trecut drept
fenomen, un om pentru care ftiinta nu mai are niciun secret, un
inghititor de opere. Zi bund, zi rea, Iorga inmagazina cunoctintele
cel putin dintr'un volum. Lectiunea sa a fost fdcutd in genul lec-
tiunilor profesorilor germani ci francezi dela Hautes .etudes ci
Berlin».
Tezele, in numdr de patru, aveau urmdtoarele subiecte : Liga
Hanseaticd fl rolul ei in istorie ; Compania Indiilor ci dominatia
ei in Industan ; Inrdurirea cultivdrii limbilor nationale asupra
desvoltdrei popoarelor in statele din Mediul Ev fi din timpii moderni
ci Conquistatorii spanioli ci portughezi in noul continent. La oral
s'a tratat despre : Istoricul intrupdrei marilor feuduri ale Frantei
la domeniul regal ; Starea Europei pe timpul lui Rudolf al II-lea
de Habsburg ; Organizarea statelor din peninsula Ibericd pdnd
sub dominatiunea dinastiei Burbonice in Spania ; Ac(iunea statelor
europene in China ci Japonia in timpii moderni.
.Rezultatul examenului nu a fost favorabil intru totul lui Nicolae
lorga. Comisiunea exanzinatoare inldturd definitiv pe Capitanovici,
constatdnd operfecta sa insuficientd »1). Cdt privecte ceilalti candidati,
juriul le recunoaste uncle calitdti cdt ci unele defecte. 4 D-1 Georgian
a dovedit cd ctie a trage din faptele istorice idei generale ci filosofice,
insd uneori cam unilaterale ; iar in modul sciu de predare se abate
uneori dela gravitatea necesard unor cursuri universitare ». In ce
privefte Iorga, o a areat o multiplicitate de cunoctinte in amdnuntele
istoriei ; juriul a observat insd cd-i lipsecte pdnd acum insufirea
de a alege punctele principale din subiectele istorice ci in expunerea sa,
mult prea repede, obosege atenfiunea auditorului, ingreundnd urmd-
rirea ideilor ».
Cu toate acestea, comisia examinatoare, care nu fusese multu-
mitd de modul de predare folosit de ambii candidati, e de pdrere ca,
pdnd la (inerea unui al doilea concurs, catedra sd fie suplinito de
1) De§i era mediocru, land la teze §i nota i, totu§i a luptat cat a putut pentru
a anula examenul lui Iorga. Printre altele a reclarnat ca Iorga s asculta la u§e
tot ce vorbe§te Georgian a. Comisia trimete pe secretarul Universitatii sa cer-
ceteze, dar a 1-am gasit pe d-1 Iorga in clasa de matematici mult departe de
sala de concurs, §ezand pe un scaun §i cetind un jurnal. M'am uitat pe borta
cheiei §i nu am vrut a-1 deranja ».
10
unul dintre cei doi candidati. Numai astfel s'ar «inlesni, fdrd indo-
iald, candidatului ce ati prefera, mijloacele de a-li putea dobdndi
prin practicd calitdtile necesare unui perfect profesor universitar ».
Referatul este aprobat de Take Ionescu, care numelte pe Nicolae
lorga suplinitor pe ziva de i Noemvrie 18949.
Compardnd tezele ambilor candidati, aflate astdzi la Arhivele
Statului, ajungem la alte concluzii decdt acelea ale juriului din 1894.
Tezele lui lorga sunt foarte dare, fdrd nicio ftersdturd, mult mai
bogate in date, in cunoltinte strdnse din intreaga bibliografie cunos-
cutd pe atunci. Deli scria cel mai mult, el era cel care termina primul.
Nu afldm in ele nimic fortat, cdutat. Totul e spontan, venit dintr'o
vastd lecturd cuceritd din multe limbi strdine in cei patru ani de
studii in Italia, Franta # Germania.
Tezele lui Georgian sunt ckre, dar pline de ftersdturi # cu o
bibliografie mai sdracd. Superioritatea lui Georgian fald de lorga
constd in ulurinta de exprimare. Avdnd o experientd de ani de zile
in invdtdmeintul secundar Iorga,.de# profesor la liceul din Ploiefti,
nu tinuse nicio lectie in fata studentilor sau elevilor de liceu Geor-
gian era un profesor medel. Vorba sa atrdgea prin cdldura # prin
metoda expunerii dare. In primii sdi ani de profesorat, Iorga nu
a fost un orator. Anii tineretii petrecuti numai in biblioteci # arhivd
l-au fdcut timid atunci cdnd apdrea in public. Apoi imensul material
inmagazinat incd nu se ordnduise. Numai tdrziu, totuli cu mult
inainte de 1900, deodatd, spre surprinderea multora, lorga uilne fte
prin talentul oratoric.
*
* *
Examenul se repetd la .z. Octomvrie 1895. Candidatii sunt aceiali

din anul precedent. Preledintele comisiei trebuia sd fie Hasdeu,
care refuzd pe motivul cd un ar putea fi impartial. «De altmintrelea
partictParea mea la acest concurs ar fi chiar de prisos, de vreme ce
lucrdrile anterioare ale celor trei aspiranti la,acea catedrd (Iorga,
Calloianu # Capitanovici) mi-au format de mai inainte opiniunea
cd numai d-1 Iorga lucreazd serios ».
Lupta se anunta a fi foarte inddrjitd. Fiecare candidat se pre-
gdtise cdt se poate de serios in acest interval, dela primul la al doilea
examen. Calloianu se dusese la Paris, iar Capitanovici la Berlin.
Totu#, pdstrdnd toatd obiectivitatea, # privind aceastd curioasd
luptd pentru ocuparea unei catedre universitare dela o distantd de
50 de ani, incercdrile rivatilor lui Iorga par copildroase, ridicole
# pline de rdutate. Repet observatia dela inceputul acestui articol :
singur lorga avea titlurile # studille necesare pentru a fi numit,
1) Adresa este trimisä lui N. Iorga in Str. Sf. Voevozi, 12, unde locuia in
cateva cAmärute foarte modeste.
FRAGMENTE DIN ISTORIA UNU1 CONCURS UNIVERSITAR 147
chiar fdrd concurs, profesor universitar. Calloianu nu publicase

nimic, iar dela Paris cerea Ministerului sd-i tipdreascd un simplu
manual Icolar, cu care dorea sd concureze. Capitanovici abea de
avea cdteva articole de revistd. Georgian publicase curiosul studiu
despre ,,Stefan-cel-Mare care, chiar dacd ar fi fost strdlucit, privea
istoria Romdnilor # nicidecum istoria universald, la care concura.
In schimb, lorga prezenta 12 lucrdri : Une collection de lettres de
Philippe de Mizières ; Thomas al III-lea, Marquis de Saluces ;
Despre conceptia actuald a istoriei ; Un projet relativ a la conquete de
Jerusalem ; Une lettre apoayphe sur la bataille de Smyrne ; Despre
utilitatea generald a studillor istorice ; Acte # fragmente ; Amintiri
din. Italia ; Schite din literatura romdnd ; Basta # Mihai Viteazul ;
Poezii, cum # sute de articole in: Lupta, Timpul, Convorbiri Lite-
rare, Arhiva, Revue historique, AdevArul ilustrat, Contempo-
ranul, Constitutionalul, Era noul, Literaturà i tiintä, Lumina,
Literaturà i arra. romanl, Revista nouà, Revista pedagogick
Revue critique d'histoire et de litterature, Revue internationale
des archives, des bibliotheques, des musées, Revue de l'Orient
Latin fi Vatra.
Activitatea lui lorga era prodigioasd, de# el avea numai 24
de ani. Xenopol, fostul sdu profesor, nu se sfia sd spund : « Iatd o
activitate care face onoare numelui de Romdn i pentru care tara
noastrd trebuie sd fie recunoscdtoare d-lui N. lorga e.
Cu toate cd examenul nu-# mai avea rostul sdu, totu# s'a tinut
in fata comisiei formatd din : Al. Odobescu, Ion Bogdan, A. D.
Xenopol, Aron Densusianu, A. Vizanti, I. Caragiani # T. Rdfcanu.
Inainte de examen incep ficanele. Candidatii, in afard de Iorga,
trimet o telegramd la Minister, cerdnd inldturarea lui Odobescu
# Bogdan. Motivele sunt foarte interesante : nu sunt obiectivi #
«nu sunt specialifti in istorie #. In locul lor doreau pe : Tocilescu,
Urechia, Francudi # Quintescu. Capitanovici cere anularea exa-
menului pe motivul cd lorga a lipsit 20 de minute dela o tezd. Georgian
cere recuzarea lui Xenopol, pe baza recenziei din Arhiva asupra
studiului sdu despre tefan-cel-Mare. Capitanovici a fost execrabil.
La prima tezd ia media 2,42, iar la a doua tezd nu i s'a mai dat
nicio notd. Calloianu se retrage din examen, spundnd cd e prins
de friguri.
Cele patru subiecte dela teze au fost fixate de Xenopol, Odobescu
# Bogdan, tratdnd despre : Exarhatul de Ravenna (istoricul) ;
Familia Borgia # rolul ei in Italia ; Originea rdzboiului franco-
german # chestiunea Orientului. La oral s'au tras la sorti urmd-
toarele subiecte: Primele migratiuni ale Gotilor, cu indicarea izvoa-
relor ; Desvoltarea maritimd a Angliei pdnd la Cromwell ; Emanci-
parea Serbiei de sub dominatiunea otomand # Progresele Rusiei
in Asia. Mediae obtinute de lorga # Georgian sunt :
10*
N. Iorga Georgian
Proba I scrisA 9,56 .. . . 6,86
* II » 8,14 ... .
8,56
» III » 9,00 .. 8,43
* IV » 9,43 .. 8,86
» I orald 9,57 .. 8,79
» II » 9,00 .. 8,88
» III * 9,57 8,46
» IV » 9,28 .. 9,14
Media generalri 9,19 .. . 8,55
Pe baz a ace stui rezultat, Nicolae lorga este numit prof e sor
universitar. Prin aceasta nu s'a cdutat sd se dea un vot de blam
lui Georgian. Dimpotrivd, comisia ajunge la concluzia cd <( fi unul
fi altul au pdrut membrilor juriului in unanimitate pe deplin apti
fi bine pregdtiti spre a ocupa o catedrd de istorie la Universitate ».
Mai mult, juriul recomandd fi pe Georgian pentru o viitoare catedrd
universitard, fithd indreptdtit pentru aceasta prin * talentul sdu
de expunere ».
Pe ziva de 1 Noemvrie 1895, Nicolae Iorga ia in primire catedra
de istorie universald la Universitatea din Bucurefti. Georgian nu
a mai putut face nimic. Tristetea lui a fost mare. Se pdstreazd o
scrisoare, prin care cerea Ministerului sd nu-1 lase pe drumuri.
In rdndurile acelea se ascunde o intreagd tragedie sufleteascd. Se
pare cd Georgian nu a mai putut rezista moral dupd acest concurs,
fiindcd nu s'a mai auzit nimic de activitatea sa ftiintificd.
Reddm aid acum una din tezele lui lorga, rdmasd ineditd.
BARBU THEODORESCU
EXARHATUL DIN RAVENA
Istoricul chestiunei
Intre alte domenii pe care eruditii veacului le-au transformat
prin cercetari critice, e si, istoria bizantina. Acum cAteva decenii,
bizantinologia ramdsese la rezultate cäpatate de Lebeau si istoricii
secolului trecut. *i istoria politica era fixata in linii generale ;
asupra chestiunilor de orgamzare si de vina era in parte lipsa
materialului dat in Apus de arhivele locale nu se stia aproape
nimic. De un timp relativ scurt, trei centre s'au creat pentru
studiul adâncit, innoitor al lumii bizantine: in Grecia intAiu,
in urma reabilitarii imperiului de Constantinopol de catre Papar-
rigopulos; in Germania, in urma miscarii create de republicarea
cronicilor bizantine la Bonn; in Franta de elevii scolii din Atena,
dintre cad 'Dana acuma unul macar, Ch. Diehl, continua cu sta-
ruinta studiile incepute pe acest teren. De curAnd innainte
publicatiile privitoare la imperiul de Rasarit apareau in chip fa's-
letit ; intre revistele franceze, mai ales in Melanges d'Archeologie
et d'histoire des ecoles françaises d'Athenes et de Rome, unde a
debutat si Diehl, Krumbacher, istoricul literaturii bizantine,
continuatorul in studiul lumii elenice medievale a lui Hopf si
Fallmevayer a creat un centru pentru aceste cercetari prin a sa
Byzantinische Zeitsclzrift ( ani aparuti).
Intre domeniile legate de istoria bizantina propriu zisä nu e
niciunul mai insemnat cleat istoria acelei ramasiti de stapanire
romano-orientala in Italia, exarhatul. Diehl a rezumat odata
cercetarile timpurilor mai noted in aceastä privintä, ele urmeazi,
si de curand un bizantinolog german a tratat legatura, rdu cunoscutä
'Ana' atunci, in care a stat Venetia la inceputurile ei, cu Imperiul
de ItasArit.
2. Cum s'a creat Exarhatul?

Bizantul n'a renuntat niciodata la drepturile sale asupra juma-
tatii apusene a Imperiului. Acesta nu era si nu putea sa fie, in felul
de a gandi al timpului, cleat unul, intelesul geografic, ca fi in sensul
15o REVISTA FUNDATIILOR REGALE
politic al cuvdntului. Barbarii erau tolerati in provinciile occiden-

tale : la Roma si la Constantinopol asezarile lor n'au fost insa
niciodata considerate decat ca provizorii. Prescriptia a fost anulata
oficial pentru durata stapanirii vandale in Spania; oameni de mare
folos, barbari setosi de civilizatie, gata de a se contopi intr'insa,
n'au putut capata alte titluri deck acele care afirmau legatura
lor de imperiu unic. Clovis a fost patriciu numai; niciun Odoacru
sau Teodoric n'a capatat dela Constantinopol acele ornamente
imperiale, acel titlu de coleg, care, dat unui barbar, ar fi insemnat
repararea ideala a imperiului.
De aceea la Constantinopol, din momentul exilului hotaritor
al ultimului Cezar roman pana la cucerirea din secolul al VI-lea,
restabilirea unitatii, nu numai dorite, dar fatal (caci nu se putea
intelege ceva normal in afard de ddnsa) n'a fost pierdutä nicio clipa
din vedere. Pentru restabilirea acestei unitati a fost trimes Teo-
doric in Italia, pentru dinsa dibaci diplomati bizantini au atatat
populatiile peninsulei impotriva regelui eretic si german, au spri-
jinit certele din familia regala a Gotilor rasariteni dupa moartea
regelui cuceritor. 0 stapinire cum era a Amalasuntei, o stapAnire
impaciuitoare, romanizatd, ar fi fost un pericol: s'a sprijinit deci
din Constantinopol partida lui Teodat, partida curat germana,
partizana unei vesnice separatii intre cucerit si cuceritor, care
in acest chip pregatea aderenti devotati ostirilor bizantine. Acestea
erau sa vie indatä. Sunt domnii de noroc in istorie, care impodobesc
pe suveranul ce traieste in acele timpuri, cu o aureola de glorie
pe care insusirile omului n'o merita. 0 astfel de domnie a fost
a lui Iustinian.
In opera, izbutità pentru un timp, a reconstruirii aproape
desavksitä a imperiului, imparatul bizantin n'are ca parte a sa
deck ravna deosebità pentru o idee ce se mostenea la Constan-
tinopol, vederea &ark' a scopului de urmarit. Vremea potrività
i-a dat mijloacele: Persil obositi de lupta seculara cu Hunii albi
si triburile muntene din Colhida, Vandalii decimati de china,
sorbiti de soarele Africei; Ostrogotii si Vizigotii indusmaniti cu
supusi de alta limba si aka religie, fara radacini pe un pamant
strain de unde cel dintaiu vant puternic putea sa-i arunce. In
sarsit, oameni neobisnuiti in imperiul de Rasarit i s'au infatisat
inainte: un Belizariu, un Marses.
Istoria razboiului italian, care a creat dominatia bizantina in
peninsula, nu ne intereseaza in amanuntimile sale. Desi decazuti
din inaltimea lor razboinica deodata, Ostrogotii, cari pierduse
totusi de multä vreme deprinderea razboiului, s'au opus cu Ina-
rknicie. Un sir intreg de oameni mai mult deck obisnuiti au tinut
piept armatelor romane: dupa Teodat, Vitige, Totila, Teias.
Cuceritor al Ravenei, Romei, Neapolului, Belizariu ajunge a fi
EXARHATUL DIN RAVENA 15 I
strans el insusi de invinsi in Capita la imperiului de Apus. Popu-

latia romana n'a aratat entuziasmul pe care se razimau nävälitorii
bizantini: o mâna de oameni (Ostrogotii n'au fost, desigur, mai
mult de 200 de mii la coborirea lor in peninsula, si lipsa casato-
riilor mixte i-a impiedicat de a deznationaliza) a putut rezista
mai mult de 10 ani unor armate superioare pe care le aruncau
flotele cu desavarsire sdrobitoare ale lui Iustinian. Abia dupa
Tagino si Litterae (azi Lettere) Ostrogotii aproape nimiciti prin
acest razboiu de distrugere, s'au supus. Nimic nu aminteste.
in felul de a fi a populatiei italiene de astazi, scurta dominatie
ostrogota; odata cucerirea facuta, râmânea organizarea ei.
3. C'um a fost guvernatd Italia de Bizantini?
Imperiul de Rasarit a avut in adevaratul veac de mijloc o orga-
nizare, care nu e inca lamuritä cu desavarsire. Supt Iustinian
insa, totul ramasese roman: limba oficiala (cu manifestari destul
de insemnate insa a elenizarii) ca si administratia, ca si mora-
vurile, ca si spiritul. Ce era sa se faca cu noua cucerire ?
Daca Leon ar fi izbutit unde a izbutit Iustinian, am fi avut,
de sigur, trimeterea unui Anthemius oare care.dela Bizant la Roma,
si administratia imperiala pastrata in linii generale si de Teodoric,
ar fi fost restabilitä. Dela uzurparea lui Odoacru insa, trecuse vre-
me; lumea se deprinsese in Italia sa cunoasca numai un imparat,
la Constantinopol. 0 fantoml imperiala in Apus ar fi atatat poftele
de epitropie ale vecinilor barbari din Galia. Apoi, peninsula italid
si coasta rásariteana a Spaniei caci atata innaintase vulturii
bizantini in Occident erau teritorii prea restranse pentru
a le acoperi cu vechea purpura imperiala. Iustinian a gasit mai
sigur, mai putin anacronic sa trimeata un reprezentant, un manda-
tariu, un o exarch * in Italia.
La inceput, peninsula toata e a lui. Are atributiile imperiale
in toata intinderea lor, e cap al adrninistratiei, sef militar, fiscalul
suprem al peninsulei. Asupra puterii religioase, care se tidied
necontenit in Roma, are drepturile vechilor imparati. Pe and
barbarii, Odoacru ca si Teodosie, respectase marea autoritate
morala a papei, ii impusese numai cu multà arta si sovaire hota-
ririle I. Bizantinii primesc in capul catolicismului apusean
numai un functionar al statului cu atributii religioase.
In lumea germana, intr'o parte din ea, macar, preotul era
deosebit de lumea razboinica, in imperiul vechiu ca si in restau-
rarea lui, sacerdottil face parte din imperiu. Papii Tiberiu si Vir-
giliu simtira indatä, supt mana violenta a lui Belizariu, schimbarea
timpurilor. Exarchul pretinde, casi imparatul pe care-I reprezinta,
intarirea alegerilor pontificale, judecata contestatiilor, autoritatea
superioara asupra puterii eclesiastice si actelor sale.
Acest despot bizantin are supt dansul intreaga administratia

data de Bizantini Italiei, continua vechile traditii romane un
numar de duci, dupa schema constantiniana. In toate orasele de
capetenie se intalneste unul, afara de Roma. La Venetia, la Ge-
nova, la Benevent si Spoleto ei reprezinta absolut pe exarhul
absolut din Ravena.
Reprezentantul imperial sade in acest oras. In aceasta fixare
a resedintii nu trebuie sa se vada insa o concesie facutà papalitätii,
o cedare a capitalei, facuta de l3izantini. Honoriu si Valentinian
al III-lea statuse tot aici, pe and episcopul Romei insemna mult
mai putin. Supt toate guvernele romane sau romanizante (Teodoric)
Ravena se impunea ca resedinta nu atat prin taria sa militara
neobisnuita (cingatoarea de canale), cat prin faptul ca ea lega
prin portul sail, prin Classis cu lumea romana din Rlsarit. Numai
aici exarhatul putea fi in vecinatatea oare cum a stapanului sail.
Abia douazeci de ani tine dominatia bizantina p.ste toata
Italia. Una din cauzele care trebuia s'o räpuie, o micsoreaza mult;
celelalte o fac sa moarl pe incetul.
4. Cauzele cdderii exarhatului

Cu toata legatura usoara pe mare cu peninsula elenicA, exar-
hatul e totdeauna expus unui atac primejdios din Apus. Lumea
germana nu s'a fixat Inca: la Dunäre valmasagul popoarelor ur-
meaza. La Longobarzii, Barbile lungi, abia crestini, cu totul sal-
bateci, biruitori asupra Gepizilor, lasa pe Avari in Panonia si se
coboara in Italia.
Imperiul era in altà situatie cleat la moartea Amalasuntei.
Iustinian al II-lea era ocupat cu respingerea navalirilor rasaritene
si Marses n'a putut, lasat cu puterile sale proprii, sa puie o stavila
acestui mare potop de popoare. Longobarzii n'au cuprins insa
toata peninsula: soldatii lui Albaius si Klepth erau putini si
sefii lor nu erau amalganizatori de popoare ca regii franci, ca Teo-
doric. Navalirea venise prin Alpii norici: Venetul, teritoriul
Venetiei, Liguria, Sudul Italiei au ramas neinecate. Longobarzii
au stapanit mai ales (si sä se observe ea barbarul stapaneste atata
cat ocupà un element barbar) partea din Italia, care si-a pastrat
numele, Lombardia. Potrivirea e mai mare dacà se da acestui
nume intelesul mai larg pe care-I are in cronicarii veacului de
mijloc, innaintand dincolo de Pad pfina la Bologna si Rimini.
Dupà asezarea Longobarzilor, Italia e impartita in patru.
Rämäsitele exarhatului marginesc despre Adriatica si Tireniana
pamantul ocupat de barbari. Roma, inconjurata de Longobarzi,
pe caH trecerea la catolicism, supt Tendelinda, nu-i impaca cu
seful catolicismului, asteapta un mantuitor. In sud, Bizantinii se
EXARHATUL DIN RAVENA 153
mai mentin in Benevento, Salerno, Gaeta, Neapole, in insule

si in Sicilia. Ducii mai reprezinta autoritatea tot mai slaba a Bizan-
tului. Exarchii au fost uneori oameni de pricepere si energie, ca
Longin si altii. Poate ca recastigarea peninsulei le-a trecut ade-
seori prin minte. Multe cauze au impiedecat aceasta. Intre altele:
i . Relatiile Imperiului, deci si ale exarhului cu papa.
Acesta inseamna pe zi ce merge mai mult in politica italiana..
Autoritatea lui moralà, care deriva in parte si de independenta
sa teritorialà, il face un auxiliar foarte pretios. Bizantinii fac marea
gresala de a si-1 inAraina.
Abuzurile de putere ale exarhilor, desul lor amestec in aface-
rile bisericii, creaza dela inceput o stare de relatii incordata intre
stapanul real al Romei si guvernatorul nominal din Ravena.
Totusi niciun papa nu rupe fatis legaturile cu reprezentantul
oficial al romanitatii. Populatiile erau legate de aceasta; o incercare
de revoltä ar fi fost neizbutitä.
Pe la mijlocul veacului al VII-lea, Bizantinii insa sfarma
aceste legaturi de simpatie. Imparatii din Constantinopol, imbra-
tisand iconoclastia, devin capii unei erezii, si nu numai Roma,
dar Italia intreagl a fost provincia mai statornica in ortodoxismul
ei. Biserica romana s'a ridicat tocmai prin reprezentarea constanta
a credintii drepte: violentele exarhilor o intaresc in aceasta purtare
si populatia ascultà cu simpatie protestarile papei contra innoirilor
din Bizant. La acuzarile de erezie, papa Grigore rdspunde cu de-
claratii de razboiu fatise. Autoritatea imparatului eretic e con-
stanta in peninsula. Cand icoanele vor fi restabilite in bisericile
Constantinopolului, va fi prea tarziu. Stapanirile cad prin cauze
pe care nu e de ajuns a le inlatura spre a aduce inapoi vechea
stare de lucruri.
Comunele
In imperiul de Rasarit, curand nicio autoritate nu mai ramane
supt a imparatului. Cand dupa cruciate, intalnim in multe orase
o organizare municipala, o clasä de . . . . ea este, cum dovedesc si
numele, o parte din obiceiurile si institutiile aduse de oamenii
Apusului. Cu totul altfel in tara de orase infloritoare a Italiei. Cu
cat trece vremea, dezvoltarea autonomiei locale de sine stAtator
inteo societate bazata pe posesia teritoriala. Papa Zaharia, apoi
papa tefan al II-lea creaza o noua dinastie franca, o dinastie legata
astfel de dansul prin recunostinta. Celor douà coronari ale lui Pepin
cel Scurt le urmeaza doua coboriri italiene, al carora rezultat e
inoirea pretinsei donatii a lui Constantin. Din cele mai insemnate
posesii ale exarhului se inchiaga acea baza teritoriala de care avea
nevoie papalitatea, statele bisericii, dominium temporale. Biruintele
lui Carol-cel-Mare, distrugerea statului langobard, inlocuirea Gastal-
dului prin ducele franc sunt sanctiunea acestei schimbari. Moste-

nitorul vrednic si adevarat al imperiului roman de Apus isi pune
astfel stapanirea pe centrul Italiei dupa trei veacuri dela caderea
Romei.
Venetia e libel* orasele s'au dezlipit, autoritatea e stinsa.
Vasilevsul dela Bizant trimite ducii sai numai in Sud. Aici insa
nu mai au ce cauta: le lipseste puterea, le lipseste popularitatea.
Pe and exarchatul moare in Italia, imperiul de Rasarit pierde
provinciile asiatice si africane, Siria, Asia Mick Egiptul innaintea
Musulmanilor. Nu la Italia se mai pot gandi imparatii cari sta-
pAnesc cu frica dela o revolutie pana la alta.
Apoi acest imperiu e acuma cu totul grec; e altceva deck
vechiul imperiu de RasArit al lui Iustinian, si pretentiile aceluia
nu le mai poate ridica. Numele imparatului nu mai face sa vibreze
inimile italienilor ingenunchiati de barbari. E o stapanire straina
ca oricare alta, care moare de slabiciune in Sudul Italiei.
In noaptea de Craciun a anului 799 (si nu 800, care e socotirea
more imperiali, anul inceput la Craciun) papa inviase pentru un
dinast departat titlul de impArat al Apusului. Acest imperiu
devenise sfdntul imperiu roman de natiune germanicd dupa inco-
ronarea lui Otto I. Ca si imperiul bizantin, acestalalt visa deg-
varsirea hotarelor sale prin inglobarea Italiei. Urmasii lui Otto
se lovesc insa in Sudul peninsulei de ramasitele dominatiei
bizantine, de ducii aproape independenti, cari isi imparteau
Apulia.
Cu acestia se lupta Otto al II-lea si urmasul sau, fantasticul
Otto al III-lea, care visa Roma drept capitald a imperiului. Incer-
carea nu izbuteste: Otto al II-lea scapa pe o luntre de urmaririle
Grecilor, cari se mentin innainte. Casatoria lui Otto al II-lea cu
principesa bizantina Theofana nu adusese impacarea intereselor
celor doua imperii in Sudul peninsulei. Niciodatk in tot veacul
de mijloc, Bizantul n'a recunoscut formal un imperiu de Apus
german, in care vedea o uzurpatie.
Altii trebuiau sa goneasca pe greci din Italia. Copiii unui -
mic senior normand, Tancrède de Hauteville, se prezinta pe la
mijlocul veacului al XI-lea inaintea unei cetati din Apulia,
amenintata de Saracini. Oameni viteji si dibaci, ei scapara cetatea,
dar o luara pentru dansii. Tot unghiul Sud-Vestic al peninsulei
avu aceeasi soarta si un Hauteville, Roger, puse pe capul sau
coroana Siciliei.
Astfel a disparut, prin scaderi incete, o dominatie menita
O. nu cedeze. Imperiul de Rasarit nu mai putea cuceri, colonia
sa italianä n'a intalnit in peninsula deck dusmani. Papa, barbarii,
orasele au facut tot ce le-a fost prin putinta ca s'o doboare si au
izbutit.
EXAMIATUL DIN RAVENA 155
Aceasta insula de civilizatie n'a fost tott* Ara folos in mersul

istoriei omeneti. Stapani ai porturilor, Bizantinii i-au strecurat
veacuri intregi marfurile in toad Italia. Ceva din civilizatia orien-
talk' a Constantinopolului a radiat din orasele ducilor bizantini.
Prin aceasta se explica inceputurile prosperitatii comerciale,
infloririi artistice timpurii a Genovei, Neapolei, Venetiei.
N. IORGA
COMENTARII CRITICE
HOTARE
1
Am cautat un titlu mai potrivit pentru functiunea acestor

crampeie, in care trebue sa fixez o parte din reactiunile necesare
fata de viata literara de azi. Crdmpeie, fragmente, firimituri?
Nu spun deajuns Ca purced dintr'o vedere totala. Un moment,
« firimitura » mi s'a parut un termen simpatic si prin modestia
lui si prin tot ce cuprinde ca sugestii din firimituri dela o masa
mare. Dar te gandesti numaidecat la firimituri dela masa lui
Homer ... Apoi, nu indica deajuns partea de lupta pe care mi-o
cere vremea. 0 clipa mi-a lucit inainte titlul firuri rupte. Dar nu
am vrut sa ma asez sub constelatia acelui unde-s *urge rupte...
ale poetului apasat de presimtiri.
Nici cuvantul marginalia nu m'a ademenit. Prea arata ceva
periferic si ocoleste necesitatea unei pozitii definite.
Vremea cere afirmatii hotarite, dincolo de palidele infiripari
de problematica.
Ati observat cat de imbatranità este astazi literatura de pro-
blematica, aceea care cu un deceniu inainte pat-ea insasi signatura
vremii ? Omul modern are nevoie de un reazem in absolut. De
aceea lirica sovairilor, romanul nesfarsitelor controverse si drama
buridaneasca a liberalizantilor par lucruri atat de invechite. In
schimb, ne indreptarn spre granitul marilor functiuni obstesti,
spre o literatura din generatie, dar mai presus de generatii. Ca-
racterologia romaneasca de maine este chemata sa ne-o dea teatrul,
pentruca el infatiseaza omul in luptä cu destinul, printr'o hota-
rire mai presus de om.
M'am oprit deci la titlul generic hotare, cuprinzator de mai
mult dramatism. i apoi ce caracteristic cuvant romanesc I Mai
exista oare o altä limba care dela denumirea pentru granita sa fi
derivat insus termenul pentru deciziune: hotdrire, hotdritor? In
cuvantul hotar, neamul romanesc a pecetluit atatea intelesuri,
1-10TARE 157
incat nevazand altul mai potrivit pentru rubrica pe care vrezu

s'o deschid, o asez sub paza lui.
Din timp si pentru timp este posibil un stil de a privi lu-
cnirile peste timp.
2
Adversarii, fie tacuti fie fatisi, sunt o parte din destinul literar.
Fara sa stie, ei dau contur unei conceptii. In sensul acesta li se
cuvine recunostinta. Cine isi pretueste destinul, ar trebui sa-i
imbratiseze, chiar cand recurg la arme piezise. Nu este vorba aici
de biblica intoarcere a obrazului, ci de voluptatea celui care stie
ca lovitura protivnicului cla neaparat gres.
Nu inteleg deci supararile celor care li se pare cal sunt dimi-
nuati intr'o carte. Daca esti, inteadevar, näscut pentru ceva care
te depaseste, nu te supara pe adversari, binecuvfinteaza-i. Numai
un spirit mediocru si care asteapta totul dela vaza si sanctiunea
momentului, se supara ca cineva 1-a vorbit de rau.
Cand deci vizez un adversar, nu ma ocup de el, ci de ceea ce
reprezinta el, de stilul lui de viata. In chipul acesta, un om de
nimic poate deveni interesant ca tip de nepricepere, de ingrati-
tudine, de vanitate. Vazand lucrurile astfel, birui in tine dispretul
de a te ocupa de manifestdri pe care nu le stimezi.
3
Una din cele mai mari liberari pe care le poate aduce arta,
este a privi tot ce se intampla ca un torso dintr'o opera de arta.
Nu este situatie pe lume care sd nu-i gAseasca planul de rezo-
nanta, prin care realitatea bruta sa nu se preschimbe in poezie
si semnificatie. Sub lumina aceasta, priveste contrapunctul cel
mai elocvent, ca si uneltirea tacerii.
4
Nu moravurile literaturii de azi ma ingrijoreaza, ci mentalitatea
care le prezideaza.
Leacul impotriva scaderilor curente este sa le spui pe nume,
privindu-le in esenta bor.
Chiar prin aceasta operatic se prabusesc.
Ian, de pilda, tipurile de fals mecenat, din agonisirea altora.
Ce credit sa acordam cutarei suprafete literare, care ani de
zile ar fi primit sa privegheze, draga Doamne, la destinele crea-
tiunii omenesti, fail sa fi dat, nu zic o pagina de critica, dar po-
sibilitatea unei proprii judecati intemeiate si curajul, ca sä nu
zic eleganta si nobleta de a o apara, adica loialitatea raspunderii ?
ce sä zici de tiparul sufletesc al celor care, ajunsi pe credit

si avfind datoria de onoare sl dea in propria specialitate macar
zece pagini de adevaratA cucerire stiintificA, recurg la arta de
a dansa pe funii in numele acestor mucenici, care sunt adevdratii
scriitori romani ?
Numai privindu-le in esenta, sub specie aeternitatis, micimile
isi pot gdsi indreptatire existentiald.
5
In literaturd, nu existä loc comun, ci numai suflet comun.
6
Avem o recrutare speciall a discipolilor filozofiei.
Un tank- sfios, cu capul in tumult, cu biata pregátire a liceelor
noastre, se apropie de sanctuarul tainelor. Un glas il iscodeste,
de pe trepied:
Tinere, esti tu un matematician ?
Nu.
Esti poate un spirit deprins cu observarea exacta ? Ai TA-
zuit si te-ai pregAtit sä cuceresti o pärticied de adevdr in stare sl
intre in patrimoniul stiintific al omenirii ?
Nici atit 1
Ai adâncit, poate, aspecte din viata sufleteascl a neamului
tdu sau a unui alt neam ? Aplecatu-te-ai indelung asupra culturii
vechi si ldsat-ai sl patrundä in sufletul tdu senina frumusete lard
de moarte, altfel decdt pe calea conventionall si ornamentall ?
Nu, nu ...
Atunci, tinere, apropie-te si ingenunche in fata golului
larg: voi face din tine un filozof. Prima lege este a « subiectivului »
si a o obiectivului ». A doua este trecerea dela fenomen la lucrul
in sine, la « numen ». A treia este a incognoscibilului, din care am
purces, in care ddinuim si care ne inghite. Acestea sunt pietrele
de temelie. Pe ele poti cládi talentos dupa pofta inimei. In semnul
treimei acesteia vei fi consacrat candva maestru filozof...
*i se va sdvdrsi minunea cd te vei lua singur in serios : granit
de hotar al lumii ...
7
Am cunoscut un poet, in destinul cdruia cred, si care, in-
tr'un cerc, jura sincer, cd nu va mai crea, pentrucl poezia presu-
pune neaparat seva tineretii. Peste o lund, imi vine cu o neastep-
tatä lucrare. Un nou resort al:at-use. *i dacd erotica nu-i mai
vorbea, instinctul de familie sub forma dragostei de copil, il trans-
formase din povestitor, dramaturg.
HOTARE 159
8
Sunt doul feluri de confrerii. Una este a celor mici, care au
nevoia sa-si simtl cotul. Alta este a comunitatii de creatiune.
Critica trebue sa loveasca in prima, si sl inlesneasca, daca este
posibil sa creeze pe cea de a doua.
9
Cine cunoaste bine ce insemneaza publicul luminat pentru
literatura si stie ce insemneaza educatia estetica si viata literarl
sub raportul creativitatii, intelege limitele, dar si rolul criticului,
care vorbeste in numele a ceea ce trebue O. fie.
Aceasta insa este un lucru complicat, cum zicea Eminescu
partenerilor-fantoma.
10
Talent si med.iocritate sunt douà lucruri care se ating adesea :
istoria literaturilor este un cimitir de mediocritati talentate.
11
De and m'am convins ca n'am geniu, am refuzat sà am talent.
Oamenii de talent foiesc in jurul meu, ca si firmele de doctor
in Drept dela Paris.
Tinere insetat sl intri in ordinul talentosilor, ia seama ca
distinctia aceasta incepe sä fie vecinl cu abilitatea si sa ail:4 ceva
periferic si plebeu.
Gloria insa nu vine dupa eine o cauta, iar stilul de viata al
viitorului duce la prabusirea exhibitionismului.
Nu vezi cum piedestalele de ghips ale tenorilor succesului se
pribusesc la prima atingere ?
12
Stiinta creatoare a celor alesi este o forma a caracterului.
Semnul caracterului este jertfa tacutà in fata marilor imperative.
Astfel, ce hotaraste lupta este tacerea sfanta care o precede.
D. CARACOSTEA
JULIUS PETERSEN
CONCILIATOR DE CURENTE
IN METODOLOGIA LITERARA GERMANA
La Murnau, in muntii Bavariei, a inchis ochii in urma unui atac
de cord Julius Petersen, profesor de literatura germana moderna
la Universitatea din Berlin si ultimul descendent al marii pleiade
de germanisti coboritori din scoala lui Erich Schmidt, acesta la
randul ski elev al pozitivistului Wilhelm Scherer.
Timp de doubeci de ani Julius Petersen a detinut fiind
secondat intai de Friedrich Gundolf si acum in urma de Franz
Koch catedra dascalului sau, ocupata dupa un scurt interval al
filologului Gustav Rothe. Julius Petersen apartinea asa dar .bunei
scoli filologice, careia istoriografia literara germana Ii datoreste
marele ei prestigiu stiintific. Din scoala pozitivista a lui Wilhelm
Scherer si a elevilor sai Erich Schmidt, Albert Koster, Franz
Munker, Iakob Minor si Julius Petersen, descind ultimele gene-
ratii de germanisti, care au dat cercetarii filologice i istorico-
genetice a textului toata stiinta lor migàloas i exclusiva. Din
aceasta scoala de minutioasa cercetare a materialului literar, de
epuizare a informatiei biografice si de reconstituire a laboratorului
literar in care s'a zarnislit opera, au iesit nenumaratele ediii monu-
mentale, =rile monografii i toate acele studii i cercetari de
detaliu care fac din stiinta literaturii in Germania un imens atelier
literar i filologic.
Julius Petersen a apartinut ca pregatire si in buna parte ca
realizare stiintifica acestei scoli, in care domina mai ales autorul
cu biografia sa, precum i geneza operei, deslusità pada' in cele
mai mici amanunte, cleat opera insasi si arta ei literara. Julius
Petersen a fost un spirit mult prea conciliant si eclectic, pentru
ca sä nu inteleaga marea revolutie pe care a facut-o in istoriografia
literara germana aparitia unica a lui Wilhelm Dilthey, care vedea
in poezie si in poet altceva deck un pretext de cercetari detailate
filologice i genetice. De altfel subt ochii sai cele douà atitudini
.JULIUS PETERSEN 16i
aparent antagonice, istorismul i psiho-estetismul literar, s'au in-

talnit intr'o ciocnire si o incrucisare de polemici, care au facut,
precum insusi Julius Petersen o recunoaste undeva in scrisul
sau, ca fiecare profesor sl ravneasca sa-si aibl propria sa meto-
dologie. Lupta intetitä care s'a dat intre germanisti nu s'a potolit
nici astazi, cu toate ca punctul de vedere estetic a obtinut o anumita
precadere, nu numai de cand Goethe al lui Gundolf prima editie
aparand in 1916 a impus psiho-estetismul lui Wilhelm Dilthey,
dar mai ales de and Herbert Cysarz, cu stralucitorul ski talent
de libera interpretare poetica, a afirmat punctul de vedere cel mai
radical al metodologiei literare germane, incercand sa situeze
stiinta literaturii printre stiintele noologice i facand din ea o ade-
varata morfologie a poeziei.
Julius Petersen, venind din marea scoala pozitivista a lui
Wilhelm Scherer, nu s'a läsat rapit de ispita care a cucerit si sta-
panit lesne pe inovatorii din generatia mai noug. El n'a fost insa
de loc refractar incercarilor de innoire metodologica. Mai ales
atunci and acestea nu erau rezultatul unei fanteziste si superfi-
ciale tentative de a inlocui cercetarea temeinica i adancirea mate-
rialului poetic cu deductii estetice sau cu consideratii impresio-
niste arbitrare. Profesorul de germanistica, raspunzator pentru
evolutia invätämantului si a stiintei pe care le reprezenta, nu
putea lasa frau liber unei abstractizari subiective i unui joc liber
de deductii literare, Care ar fi tarit stiinta literaturii pe calea unui
diletantism suficient i usurel.
De aceea Julius Petersen si-a iubit, respectat si cultivat cu o
sinucigasä pasiune catedra. Daca prelegerile sale n'au avut stra-
lucirea oratorica a germanistilor traditionali, cum a fost de pilda
cazul lui Erich Schmidt si Albert Köster, ele au adus totdeauna
o limpezime de constructie i o constiinciozitate de detalii, care
flceau din ele nu numai modele de ascutità analiza literara, dar si
adevarate constructii de originale caracterizari. Seminarul ski, in
care au fost zamislite atatea teze de doctorat merituoase i unde
si-au facut ucenicia nenumarati germanisti ajunsi mai tarziu uni-
versitari, a fost atelierul in care marele dascal a deschis drumul
noilor generatii si a supus unei aspre discipline cele mai delicate
probleme de germanistica. Aici el a impus noilor generatii de
germanisti respectul fata de textul cercetat i neincrederea fata de
fanteziile metodologiei moderniste. Bibliograf de o tura meticulo-
zitate, Julius Petersen era o imensl biblioteca ambulanta, oferind
studentilor, colaboratorilor i colegilor un urias material infor-
mativ din vastul domeniu al literaturii germane contemporane.
Astfel dascalul nu era numai un indrumator prudent si un meto-
dolog eclectic, dar ci o imensa sursa de cunostinte pentru oricine
ii era elev sau Ii devenea colaborator. Catedra lui devenise astfel
11
162 REVISTA FUNDATULOR RE2ALE
cu timpul un for intelectual de prestigiu international si nu rareori

printre studentii tuturor natiunilor intalneai si foarte multi pro-
fesori straini, care-si improspatau sau isi revizuiau cunostintele la
seminariile si cursurile lui Julius Petersen.
Nu trebue deci sä ne mire el Julius Petersen a devenit in ulti-
mul deceniu un adevarat plenipotentiar al culturii germane in
strainatate. Relatiile sale internationale au fost foarte departe
ramificate, iar contactul sail cu germanistii din intreaga Europa
si chiar de peste ocean foarte intens. De aceea Petersen cunostea
activitatea germanistilor straini si colabora cu ei farl sä osteneasca,
spre a-i ajuta si stimula in munca lor adesea atftt de singuratica.
Poate ca aceasta ramificare a activitatii lui Julius Petersen peste
hotare, activitate pretioasà, pe care Germania oficialä din zilele
noastre i-a recunoscut-o, a fost ofranda sa cea mai interesanta si
mai originala pe altarul culturii germane. Dacd profesorul a fost
chemat sa cinsteasca prin interesante prelegeri universitatile din
New-York si Londra, Oslo si Paris, Londra si Sofia, savantul
a fost primit in nenumarate academii straine, care toate s'au
randrit cu prezenta, colaborarea si sociabilitatea sa culturala.
De altfel nu numai prestigiul sail stiintific, dar si sociabilitatea
sa culturalà, completate de un tact firesc, 1-au facut sa joace in
lumea intelectuala germang un rol de polarizator al celor mai
felurite caractere si mentalitati. Numai astfel s'a putut mentine
mai bine de un deceniu in calitatea de presedinte al Societatii
Goethe din Weimar, demnitate pe care n'a ocupat-o numai formal
si onorific, ci a cinstit-o Cu o munca si cu o putere de organizare
care 1-au identificat cu intercsele si idealurile ei de stimulare a
cultului goethean. Aceleasi insusiri de suflet si de temperament
1-au adus in fruntea Academiei Prusiene, precum 1-au cinstit si cu
insarcinarea de rector al universitatii din Berlin. Julius Petersen
n'a fost asa dar numai un profesor de autoritate si un savant de
foarte adânca stiinta, dar si un desavârsit intelectual reprezentativ
pentru tara si vremea sa.
Cu toate ea puternic absorbit de catedra si seminarul sal si
cu toate ca viata intelectuala reprezentativa i-a rapit atat de mult
timp, Julius Petersen a fost un creator in istoria literaturii si in
germanistica. El n'a fost numai prezent cu o puzderie de studii,
articole si recenzii in periodicele germane de specialitate si in
multe reviste straine, dar el a publicat o surna de lucrari care il
situiaza ca un conciliator de curente metodologice in centrul ger-
manisticei contemporane. Dela editia critica si Ora la cartea de
sinteza, niciuna din ramurile germanisticei n'a ramas neculti-
vata de acest invatat eclectic.
Domeniul germanisticei in care Julius Petersen si-a concentrat
la inceput activitatea de cercetator a fost Schiller. Pasionat pentru
JULIUS PETERSEN 163
teatru, lucrarea sa de debut, Schiller und die Biihne (1903), i-a stator-
nicit numele in lumea invätatilor germani. In colaborare cu Max
Hecker a publicat in trei volume sub titlul Schillers Persönlicltheit
(1904-1909) convorbirile lui Schiller, pe care le-a scos pe urma
singur intr'o editie aleasà. Participarea lui Petersen la editia secu-
lara a lui Goethe din 1904, alaturi de dascalul sau Erich Schmidt
si de marii germanisti Jakob Minor si Oscar Walzel, insemna adop-
tarea lui de catre restransa familie a invätatilor care hotarau desti-
nele literaturii germane. Prefata si notele sale la dramele Maria
Stuart §i Jungfrau von Orleans sunt modele ale genului si raman
pilduitoare pentru orice lucrari asernanatoare. De altfel intimi-
tatea cu viata si opera lui Schiller 1-a facut sa preia cu cateva
luni inainte de moarte conducerea noii editii seculare a lui Schiller,
pe care o pregateste, cu contributii noi de material si interpretare,
Arhiva Goethe-Schiller din Weimar. Astfel Julius Petersen si-a
incheiat cariera de cercetator literar cu acelasi poet german, care
i-a indrumat cu patru decenii in urma pasii in stiinta literaturii.
Ar fi insa fals O. vedem in Petersen numai pe un « editor » al lui
Schiller. El a fost si un priceput interpret. N'a scris, desigur, o
lucrare mai mare despre Schiller, afara de studiul pomenit Schiller
und die Biihne. Dar in nenumarate studii si esseuri, imprastiate
prin publicatiile de specialitate, Petersen a izbutit sä rezolve o
serie de probleme schilleriene sau sä dea o interpretare noua, ca in
cazul lui « Demetrius )), dramelor sale atat de felurit comentate.
Aceeasi multilaterala activitdte desfasoara Petersen si cu pri-
vire la cel de-al doilea mare clasic german ; si in cazul lui Goethe
contributia lui Petersen e fragmentara si variaza dela meticu-
loasa cercetare geneticl pana la caracterizarile cu caracter defi-
nitiv cuprinse in studiile nenumarate pe care le-a publicat in
anii din urma prin reviste. Precizia filologica si deductia logica
au stat la indemana lui Petersen atunci and a cautat sa rezolve
una dintre cele mai grele probleme Goethene, aceea a autenti-
citatii scrierii « Convorbirile lui Eckermann cu Goethe ». Fiindca
aceste convorbiri, pline de miez filosofic si literar, aruncand o
lumina atat de feluritä asupra lui Goethe, puteau fireste fi puse la
indoiala in ce priveste autenticitatea. Nu fiindca s'ar fi indoit
cineva de buna credintä a lui Eckermann, ci fiindca indoiala in
ce priveste reproducerea exacta a convorbirilor avute cu Goethe
era fireasca, când era vorba de o reproducere din memorie. In
cartea sa Die Glaubenswiirdigkeit der Eckermannschen Gespriiche
(1930), Julius Petersen a realizat un adevarat record de cercetare
geneticl si filologica a unui text literar. Confruntând relatarile
lui Eckermann cu jurnalul zilnic, scrisorile, insemnarile lui Goethe
si cu comunicarile de orice fel ale contemporanilor, privitoare
la cele cuprinse in convorbirile lui Eckermann, Petersen a cautat
11*
sl. identifice autenticul in märturisirile lui Eckermann. Cerce-

tárile lui Petersen au reusit sl stabileascI adevgrul asupra unei
bune pArti din problemele discutate de Goethe cu Eckermann
si sI aduca astfel o deslvarsità luminä intr'o chestiune de isto-
riografie literark pana la dansul controversatl si discutabilà.
Aceeasi migall filologica si interpretare precisl a textului se
intalneste si in comentariul pe care-I scrie la o editie din Ham-
burgische Dramaturgie de Lessing, la o editie in douAsprezece
volume a operelor lui Lessing, sau atunci and il studiazI pe
Goethe, precum si in ultima sa lucrare publicatä care este Fontanes
Briefwechsel mit Bernhard von Lepel (2 vol. München, 1941).
Chipul cum Petersen stie sl impace excluvismui stiintific al metodei
genetice si filologice cu supletea de interpretare a metodei este-
tice, trecand cu usurintä dela critica si geneza textului la ince-
legerea si pretuirea lui poetick este ceea ce situiazl pe Julius
Petersen intr'o categorie aparte a germanistilor eclectici. Cea mai
bunä pildl pentru dualismul sau metodologic poate fi ggsitl in
nenumaratele sale studii si cercetäri privitoare la Goethe, la Schiller
si la unii scriitori romantici, studii aplrute in diferite periodice
germane. Ele n'au fost cleat partial adunate intr'un volum colectiv
Aus der Goethezeit (Berlin, 1932), cu prilejul centenarului mortii
poetului. Editarea postuml a tuturor celorlalte studii si cercetäri
ar completa imaginea conciliantá pe care a lAsat-o in germani-
sticl acest pasionat analist si totodatä talentat creator de sinteze.
Volumul Aus der Goethezeit are totusi o infltisare unitark
cu toatà diversitatea temelor, care nu privesc toate pe Goethe,
dar care se situiazl in epoca acestuia. Alte articole trebivau sa."
aparg intr'un al doilea volum de esseuri si studii intitulat Die
Krisis der Literaturgeschichte, in care aveau sà intre dintre stu-
diile mai vechi Grimelhausens Teutscher Held,Die Idee des goldenen
Zeitalters bei den deutschen Romantikern 0 Heinrich von Kleist
und Torquato Tasso, iar dintre studiile mai noi Goethes Elsass
0 Helene und der Teufelspakt.
In fiecare dintre aceste esseuri Julius Petersen rezolvl fie o
problemä de detaliu, fie una de interpretare, mentinandu-se pe
linia polaritätii conceptului filologic si al acelui estetic, uneori
lämurind esteticul printr'un exces de analizl si de aplicare a
metodei istorico-filologice, alteori folosindu-se de interpretarea
esteticl spre a lichida o chestiune de geneza literarl.
Cat de pline de intelegere pentru arta cuvantului la Goethe
sunt de pildl consideratiile din eseul Goethe und die deutsche
Sprache, in care grija continua a lui Goethe de a-si innoi si varia
limba poetic/ este scoasl in relief cu un rar simt al frumosului
si al verbului I Si nu este oare un model de analiza si de geneza
a textului, la care se adaoga un sims precis de a discerne estetic
JULIUS PETERSEN 165
si caracteriza arta literara a lui Goethe, celalalt eseu, Goethes

Mond lied, care stabileste geneza celebrului antec goethean ?
Aceeasi curiozitate si constiinciozitate stiintifica, la care se adaoga
gustul ales si sigur al estetului, se intalneste si in studiile privi-
toare la Schiller, in Kleists dramatische Kunst §i in Jean Paul und
die Weimarer Klassiker. Acelasi spirit de sinteza, caruia i se adaoga
si o indiscutabila minutiozitate filologicl se intAlneste de asemenea
si in studiile sale publicate in ultimii ani, dintre care Helene und
der Teufelspakt (194o) §i Gesthichtsdrama und nationales Mythos
(1940) sunt cele mai caracteristice.
Daca in cel dintai Petersen rezolva cu mana de maestru o
controversata si periculoasä probleml faustiank in cel de al doilea
el ia atitudine fatä de o problema estetica si teatrala de actualitate,
bizuindu-se insa in lamurirea temei sale pe intreg bagajul literar
pe care i-1 putea oferi experienta si stiinta istoricului literar.
Analizand drama istorica germana sub toate aspectele ei, dela
mitul si legenda dramatica a lui Paul Ernst si Kurt Langenbeck
si pana la spectaculoasele reviste istorice ale lui Rehberg, Petersen
stabileste intai filiatura lor istorica, insistand asupra traditiei ger-
mane a acestui gen literar, dar indicind si dificultatile pe care
le intâmpina poetii, ca atunci când opera lor este oarecum aran-
jata si indrumata oficial. Folosind o largä eruditie, Julius Petersen
se opreste la cele doua tipuri permanente de dramatizare a istoriei:
drama mitica si drama istorica propriu zisk din care deriva nenu-
marate subdiviziuni pe care le reprezinta mai ales dramaturgia
contemporanl germank Julius Petersen s'a mentinut aici in con-
skleratiuni generale estetice, exemplifiandu-le cu intreg trecutul
dramei istorice germane, ferindu-se in prudenta sa caracteristica
sä dea indrumäri si sl stabileascl noi criterii pentru momentul
actual al dezvoltärii teatrului si dramei germane.
Data sunt insä lucrurile in care Julius Petersen ia atitudine
fata de marile probleme ale germanisticei contemporane: Die
Wesensbestimmung der deutschen Romantik (Leipzig, 1926) si Die
Wissenschaft von der Dichtung (Berlin, 1939). Aici el a depasit
punctul de vedere istorica-filologic si a cuprins cu mintea incer-
catä de atatea cercetari de filologie si estetica literara doua domenii
ale istoriografiei si esteticei literare germane foarte discutate in
ultimii ani. Julius Petersen a adus si in cazul de fata dovada ca
nu stie numai sa descifreze texte, sä stabileasca autenticitati poe-
tice si sa rezolve probleme de detaliu filologic si literar, dar cà
se pricepe sa imbratiseze cele mai complicate probleme de este-
tica si metodologie literarä.
In Die Wesensbestimmung der deutschen Romantik Julius Petersen
aduce partea lui de contributie la cercetarea Scolii Romantice,
care in veacul al nouasprezecelea a trecut pe intftiul plan al pre-
ocuparilor stiintifice. Petersen porneste dela ideea ca ideologia

romantica a inraurit pe cercetatorii ei si ca a avut puternice reper-
cusiuni asupra metodologiei si istoriografiei literare moderne.
Petersen incearca sa stabileasca intelesul conceptului romantic,
polemiz and cu istoricii literari si estetii si ocup and totdeodata un
loc transactional in discutia purtata in jurul antagonismului intre
romantica si clasica. Julius Petersen refuza sä se situeze pe punctul
de vedere al polaritatii conceptelor romantic si clasic. Mai ales
teza lui Fritz Strich, care separd in chip radical aceste doua notiuni,
reducandu-le la cele douà categorii estetice obisnuite pentru
dansul antagonice romantica si clasica. Ca aceste douà notiuni
nu se exclud una pe alta se vede din insusi destinul sufletesc si
estetic al lui Goethe, la care romantica si clasica duc cea mai bunä
casà. Concluzia transactionalistä a lui Petersen este urmatoarea :
«clasica si romantica germana nu se gäsesc intr'un antagonism
diametral si nu se poate vorbi de o adevarata polaritate #. Petersen
recunoaste realizarea infinitului romantic numai in muzica si
anume in muzica lui Wagner. El ajunge in sfarsit la punctul de
vedere final ca romantica nu poate fi deosebità de clasica, fiindca
"« romantica include mai intai toata clasica, precum clasica poarta
in sine ca germene romantica #.
Era natural insl ca in batalia ideologica dezlantuità in domeniul
metodologiei istorico-literare, profesorul si invatatul Petersen sl
stea deoparte. Dupà ce s'a situat prin studiul ski despre romantica
la mijloc intre cele doug tabere metodologice si dupl ce in doua
studii Nationale oder vergleichende Literaturgeschichte (1928) si Die
Literarischen Generationen (1928) a stabilit unele principii orien-
tatoare pentru metodologii literari, Julius Petersen a voit sl-si
incheie activitatea stiintifica printr'o mare lucrare metodologica,
in care sa centralizeze si sa. impace toate curentele existente in
domeniul metodologic al istoriei literare, dar sa cuprinda, totodata
stabilindu-le insemnatatea si valoarea, elementele constitutive ale
metodei de lucru proprii cercetatorului literar. In Wissenschaft von
der Dichtung, vasta lucrare de eruditie istorico-literara, dar si
indreptar metodologic si estetic totodata, Julius Petersen avea
sa ofere nu numai bogata contributie a eruditiei sale, dar si
o intelegere surprinzatoare pentru multimea problemelor pe care
le poate trezi poezia, poetul si stiinta despre ei amandoi.
Julius Petersen a proiectat Die Wissenschaft von der Dichtung
pe doua volume, dar nu a izbutit sa prezinte publicului cleat, in
1939, volumul intai, purtand subtitlul « Opera si Poet *. Acest
prim volum trateaza, dupa cum ii indica titlul, despre opera si
poet, care sunt elementele esentiale ale oricarei cercetari literare.
Dar Petersen nu pluteste in generalitati. El stie ca in metodologie,
tocmai din cauza abuzului de teoretizare, lipsesc aproape cu totul
JULIUS PETERSEN 167
notiunile simple si elementare. De aceea el incepe din capul locu-

lui cu inceputul, adica cu insasi notiunea de stiintä a literaturii,
al Carel concept vrea sa-1 precizeze si stabilizeze. Fireste ca Peter-
sen nu va evita in primul rand istoricul si evolutia acestei stiinte
a literaturii, pe care atati o contestà si careia nenumarati susti-
natori vor sa-i justifice necesitatea si. sa-i explice fiinta. El va
urmari, de aceea, intr'un condensat capitol, istoricul stiintei lite-
raturii, dela inceputurile ei statistice, care nu erau cleat o insi-
ruire de opere si nume, si pana and pozitivismul lui Wilhelm
Scherer facu loc stiintei noologice a literaturii si celorlalte incer-
cari metodologice mai noi. Trecand apoi la sistemul sau propriu,
Petersen pune la baza stiintei literaturii, precum era si firesc,
opera si poetul. Arnandoi sunt asa dar obiect al stiintei poeziei.
Nu se poate desparti opera de poet si poetul de opera. Unul explica
si-1 intregeste pe celalalt. Asta nu inseamna, de sigur, ca stiinta
literaturii se va ocupa numai cu geneza operei si cu istoria vigil
poetului, cum s'a facut in epoca in care au domnit atotputernice
filologia si istorismul. Ci inseamna ea cercetarii felurite si. adan-
cite a operei ii va corespunde un studiu adancit al poetului, care
nu va urmari atat cronologia exterioara a vietii poetului, cat for-
marea si evolutia lui launtrica.
In ce priveste opera poetica, Julius Petersen urmareste stiin-
tificeste toate fazele ei de existenta, dela prima ei concretizare si
pana la inchegarea artistica definitivä. Poate ca seria de capitole
privitoare la opera este oarecum didactica, ea era insä necesara
intr'o metodologie, care vrea sa fie un indrumator elementar in
studiul poeziei. Niciuna din problemele si tezele care pot interesa
metodologia nu lipseste din partea a treia a cartii care e si cea
esentiala. La baza oricarei cercetari se gaseste, dupa Petersen,
analiza operei, care trebue sa fie o amanuntità detailare a tuturor
elementelor care pot compune o opera, un gen sau un motiv
poetic. Nu lipsesc din aceasta parte a volumului nici consideratiile
aprofundate asupra stilului, Petersen folosind si in acest domeniu
neglijat al esteticei literare o eruditie uimitoare. Aceeasi multi-
lateralà preocupare si acelasi variat dar metodic interes il arata
Petersen si atunci and in partea a doua a volumului se ocupa
cu studiul poetului. i pe poet Petersen il vrea cercetat dupa
rasa si regiunea carora le apartine, precum si dupa caracter si
originalitate. Nu se vor neglija nici datele biografice, precum tot
ce a contribuit la formatia poetului: patrie, familie, mediu, pro-
fesori, prieteni, lecturi si asa mai. departe. Petersen se opreste apoi
indelungat la intreaga viata psihica a poetului, spre a insista la
urma asupra actului creator. Bibliografia exceptional de bogata
care incheie volumul completeaza imaginea largà si multicolor./ a
unei stiinte, pe care Petersen o vrea lipsità de pedantismul sterp
al istoricilor i filologilor, precum si de abstractiunile deductive

ale scoalei psihologico-estetice. Ceea ce dal acestei lucrari o valoare
exceptionall este faptul ca ea este in acelasi timp un istoric al
tuturor curentelor metodologice si un sistem orientator al stiintei
literaturii, asa cum o vrea acest eclectic invätat. Scrisl adanc,
dar si cursiv totodata, cartea lui Petersen, care poate fi .socotita
§i ca un manual de metodologie istorico-literara, va ramane cea
mai de pret lucrare din toatä opera invatatului.
Julius Petersen a voit sl puie la contributia fenomenului literar
nu numai filologia, sau numai psihologia creatiei poetice, ci i un
numar de alte stiinte, ca antropologia i psihologia popoarelor,
care alaturandu-se la celelalte stiinte privitoare la poezie, cum
sunt filologia, istoria literaturii i poetica, deschid perspective si
pentru alte sinteze. Primul volum nu a oferit cleat o introducere
in metodologia propriu zisa, fixand ca elemente hotaritoare de
cercetare i ca puncte de pornire esentiale opera poetica si autorul.
Volumul al doilea, dupl cum indica autorul in prefata la volumul
intai, trebuia sä cuprinda, in trei carti, problemele mari care se
pun in legatura cu poezia. Cartea intai intitulata « Ordnungen »
avea sl cuprinda categoriile « Raum, Zeit, Gesellschaft und Geist »;
cartea a doua intitulata <Völker und Zeiten » avea sa se imparta
in patru diviziuni: « Nationale Literaturgeschichte a, o Geistsge-
schichte und Stilgeschichte », « Literaturvergleichung » i « Welt-
literatur »; in sfarsit a treia carte intitulata o Darstellung>> primea
diviziunile « Standort », « EinftiMung und Intuition », « Ausbau »
§i « Sinn der Literaturwissenschaft ». Astfel intregul macro-
cosm al creatiei poetice avea sl primeasca o vasta constructie
metodologica, aducandu-se in sfarsit lamurire si simplificare
in nelamuritul problemelor atat de controversate ale stiintei
poeziei.
Julius Petersen a murit fara sa-si incheie opera capitall a
vietii sale. Poate el in materialul rAmas cea mai mare parte a
manuscrisului sa se gaseasca gata de tipar. Sau poate cà vre-un
colaborator intelegator sa aiba putinta sa lege intre ele fisele lásate
de profesor si sa prezinte astfel printr'o colaborare posturna a
doul generatii ceea ce dascalul i invätatul el insusi n'a fost lasat
de destin sa desavarseasca. In orice caz atat cat a ramas i va
ramane din « Stiinta Poeziei » a lui Petersen va fi pentru cer-
cetatorii literari un pretios indreptar in metodologia poeticl
germand, care timp de doua decenii a fost framantata de atatea
discutii aprinse dar deseori inutile.
Julius Petersen îi incheie astfel viata si cariera cu o mare
opera de pedagogie istoriografica i estetica, situ andu-se, intr'un
moment de tranzitie al stiintei literaturii in Germania, pe un punct
de vedere conciliant si eclectic, izbutind totodata sä infrateasca
JULIUS PETERSEN 169
precizia §i meticulozitatea filologilor traditionalisti cu elanul innoi-

tor §i dorul de abstractiuni al noilor generatii de istorici §i teo-
reticieni literari. Prin moartea lui Julius Petersen §tiinta §i lite-
ratura germana pierd nu numai un temeinic cunoscator al poeziei
germane contemporane, dar §i un pedagog renumit, un teoreti-
cian influent §i un initiator §i animator in largul camp al ger-
manisticei din patrie §i din strainatate.
ION SAN-GIORGIU
PAUL ZARIFOPOL SI ESTETICA
Paul Zarifopol n'a voit sl apartina de loc domeniului pur
teoretic al esteticei filosofice. Impotriva acestei discipline el se
tidied chiar dupa cum vom vedea acuzand-o de incapacitate
organica de a patrunde specificul fenomenului artistic. De
alta parte nu s'ar putea spune ca Paul Zarifopol a fost un mili-
tant al criticii literare aplicate cu deosebità atentie asupra de-
scrierii si aprecierii diferitelor fenomene estetice particulare ce
se iveau in realitatea istorica. Intre estetica filosofica si critica
artistica, activitatea lui detine un loc median, in sensul el studiile
si articolele sale, plecand dela anume manifestari artistice indivi-
duale, se incoronau de cele mai multe ori in observari de naturl
generala, cu principii si norme estetice. Am fi chiar indemnati
sa credem ca intre cele doted täramuri cumpana se inclina mai
vadit cu sau fara voia autorului spre lumea principiilor, odata
ce realitatile dela care purcedea ii foloseau chiar ca pretexte sau
material ilustrativ pentru reluarea celor dint Ai. P. Zarifopol tindea
chiar spre orizonturile esteticei filosofice pe care din anume
puncte de vedere o condamna, dar la care nu cuteza sa nazuiascl
fat% a calm pe treptele unei solide experiente artistice. Citarea
si caracterizarea sa in cadrul acestui tablou al esteticei filosofice
românesti contemporane se impune deci neaparat, impotriva vointei
lui chiar.
* * *
P. Zarifopol n'a fost de sigur un arhitect de sisteme estetice.
Agila lui cugetare ce se aplica mereu asupra aspectelor particulare
ale artei, o puternica si remarcabila doza de scepticism, formatia
lui structurall artistica inclinata spre individual si pitoresc, il
indepartau de o asemenea misiune. Cum mai spuneam insa,
fall O. vrea, intocmai dupa cum Tolstoi asa cum remarcl
odata impotriva tezelor sale morale a faurit asta in 4 Sonata
Kreuzer *, P. Zarifopol a schitat incidental, dar cu vadite aptitu-
dini de-a-lungul lucrarilor sale, frânturi ale unei conceptii arti-
PAUL ZARIFOPOL $1 ESTET1CA 171
stice pe care ne propunem a le desprinde din contextul lor ete-

rogen si a le reconstitui in aceasta prezentare a ideilor sale este-
tice, obligandu-ne fireste a nu le fa'rama originalitatea §i finali-
tatea initiall. Ne vom pomeni astfel in fata unei hotarite pozi-
tiuni estetice pe care P. Zarifopol a aparat-o cu armele ascutite
sit periculoase ale unui militant, ci nu cu linistea inalta a unui
filosof care se misca senin si fericit printre ideile sale.
Singura sa atingere directa cu estetica filosofica o constitue foarte
personalul ski studiu Kant fi estetica (cc Viata Romineasca
1929, nr. 1) asupra caruia ne vom opri acum. Dupà imensa bi-
bliografie ce s'a scris asupra lui Kant si a esteticei sale, pasirea
in arena a lui P. Zarifopol insemna de sigur un act de o frumoasi
indrazneala, cu atat mai mult cu cat nu un comentar elogios ne
prezenta el, ci o opozitie ferma de tipul aceleia pe care autorul
nostru a reluat-o de atatea ori, lovind cu o diabolica persistenta
in idolii mari ai culturii europene.
Prezentand in studiul citat estetica lui Kant, P. Zarifopol pa-
trunde cu indemanare in laboratorul si mecanismul gandirii filo-
sofului, dezvaluind metodele §i procedeele sale. Cu toatä riguroasa
si teribila obiectivitate kantiana, autorul nostru ii descopera o pre-
ferinte sentimentale )) in deosebita apreciere pe care filosoful o
därueste cunoasterii puse prin intelect in paguba celei prin sim-
turi, incadrandu-se astfel in vechea linie istorica ce Inca din an-
tichitate deosebea intre cunostinta noetica si cea estetica. Pe urma
acestei mosteniri, Kant va acorda deci esteticei un rol secundar,
intrucat in definitiv inferioritatea cunostintei estetice fata de cea
pura §i metafizica era §i pentru el o dogma. Evident, fall de acest
punct de vedere care nu reprezinta nici macar o pozitie proprie
§i originall kantiana, P. Zarifopol se va ridica in numele cultului
independent al artei egal indreptatite de a fi stimata la masa va-
lorilor spirituale. Patrunzand mai departe in firele tesutului este-
ticei lui Kant, P. Zarifopol va remarca metoda ei simetrica, ne-
voia de a strange problemele frumosului in cadrul prestabilit al
sistemului sau filosofic, cautandu-le un loc de echilibru intre cele
doul carti anterioare asupra cunoa§terii §i vointei. Se vadeste
adica artificialitatea constructiei teoretice facute cu tot dinadinsul
spre a corespunde simetriei. Dar in cadrul acesteia se ivesc totusi
inconsecvente pe care P. Zarifopol le sesizeaza de indata. Si-
metria cerea inteadevar ca cele trei facultati ce alcatuiau subiec-
tele Criticelor sale intelect, ratiune, sensibilitate sa coexiste
1) Dintr'o expunere critici a ecnceptiilor esteticii romfineqti contimpo-

rane (vezi studiile despre G. Cdlinescu (41 Gfind Rom. *, 1939, Nr. ro-i 2),
Lucian Blaga (*Rev. Fund. Regale *, 194o, Nr. 7), Nichifor Crainic (4i Rev,
Fund. Regale s, 5940, Nr. is), Liviu Rusu (s Rev. Fund. Regale *, i941,
Nr. a), V. Pdrvan (4, Rev. Fund. Reg.*, 194i, Nr. 3).
independent cu egall indreptatire ca un « agregat » cum spunea

Kant, ci nu ca un « sistem », dar nu sà se coboare una din ele
sensibilitatea la rolul de mijlocitoare intre celelalte. Simplici-
tate naivä 0 directl califica P. Zarifopol stradania lui Kant de
a aplica gre§it judecatilor estetice formele 0 tiparele « Criticii
ratiunii pure ». Analogia forteaza gandirea kantiana, inlaturand
cele mai evidente realitati. Caci iata cazul insu§i al judecatii este-
tice pe care Kant o introduce cu tot dinadinsul in apriorism, pentru
a obtine caracterul general al frumusetii, dar in acelasi timp ex-
perienta psihologica ii impune sä accepte 0 caracterul subiectiv
odata ce in fond frumusetea e un acord ce se produce intre ima-
ginatie §i intelegere in sufletul individual. Fata de aceasta situatie,
Zarifopol va conchide categoric 0 idea timiditate: « e o arbitrarl
0 ciudata siluire a subiectivitatii de fapt a judecatilor estetice
si o subjugare a lor inevitabilului apriorism ». Nota de generali-
tate a frumusetii e sustinuta de Kant spune insl Zarifopol
0 pe o alta cale 0 anume « fiindca altfel am ajunge la scepticism ».
Autorul nostru se va intreba de sigur de ce scepticismul trebue
sä fie numaidecat evitat, atunci and el « i§i avea un inteles 0
un rol in domeniul esteticei ». Dogmatismul estetic al lui Kant
respingea insl orice incercari subiectiviste 0 relativiste ca o ati-
tudine dela sine inteleasa. Pentru purismul estetic pe care P. Za-
rifopol 1-a reprezentat totdeauna, e caracteristica adeziunea sa la
« frumusetea libera * a lui Kant, nu la cea « aderenta »; diferenta
o gasea el « deosebit de pretioasa », prin faptul ca ea sprijinea
independenta esteticei. In numele aceluia0 purism se ridica. P.
Zarifopol impotriva « didacticismului extrem » al lui Kant care
cerea o « tutela morala artei » and scrie « gustul este in definitiv
capacitatea de a judeca idei morale imbracate in forme sensibile ».
Concluziile acestei cercetari privind estetica lui Kant in lu-
mina istorica sunt urmatoarele: « ramane in traditia veche a cre-
dintelor platonice 0 cre§tine », filnd vorba tot despre « depre-
cierea lumii simturilor ». Cu toatal rodnicia ideilor esteticei kan-
tiene care au fructificat intreg veacul al XX-lea, P. Zarifopol nu
se declara multumit in aceasta pozitie subordonata si umilitoare
ce se da artei. Se desprinde prin urmare 0 de aici linia sustinerilor
estetice ale autorului nostru: arta este un imperiu independent
pe care nici §tiinta, nici filosofia n'au dreptul de a-I jigni, domi-
nandu-1 0 reducandu-1 la vasalitate. Va fi. o pozitie pe care im-
potriva lui Karrt 0 a tuturor o va al:4ra cu fermä credinta au-
torul nostru.
Expunerea esteticei lui Kant §i a criticii lui, a§a cum am in-
treprins-o mai sus, trebue insa completata cu tendinta explica-
tivä cu care P. Zarifopol o prefateaza. In chip biografic 0 psi-
hologic se incearca aceasta explicatie vorbindu-se de « felul omului »
PAUL ZARIFOPOL 51 ESTETICA 173
si al structurii gandirii sale, intocmai cum procedeaza 0 critica

artei, renuntandu-se prin urmare la o exclusiva descriere a ideilor
in afarl de persoana creatorului. Pe aceasta cale ca si alti cerce-
tatori, P. Zarifopol va insista asupra mediocritatii pregatirii si
experientei artistice a lui Kant pentru care reflectiile asupra este-
ticei nu s'au ivit din impartasirea-i cu harurile artei, ci din in-
demnuri necesitate de sistemul sail filosofic. Autorul nostru se
va situa astfel in fireasca pentru el opozitie cu o astfel de esteticl
filosofica pe care o respinge intr'unul din reprezentantii ei cei
mai straluciti, care cu toata nepregatirea lui estetica a insemnat
o incheiere a trecutului stradaniilor estetice si o extraordinara
stimulare a viitorului directivei. Care sunt insa motivele reale
acestei inversunate opozitii ? P. Zarifopol ni le dezvaluie intr'un
pasaj (Pentru arta literard, p. 30) sustinand ca estetica filo-
sofica a contribuit prea putin la cunoasterea artei din pricina
incapacitatii psihologice, organice a tipului filosofic « care se lo-
veste de fapte carora instinctiv si din imediata lui natura
nu le poate gasi justificare », « date unice, individuale si perfect
« irationale » care se opun abstractizarii si generalizarii filosofice ».
0 atitudine de « perplexitate intelectuala. », spune deci autorul no-
stru, care duce la « cunoscuta garna dui:a interpretari ca acestea :
opera de arta exprima caracterul cel mai general al obiectului,
tipul speciei, esenta, idealul, este manifestarea sensibila a Ideii,
a Legii », etc. Acelasi motiv psihologic il indeamna pe filosof
« sä puna arta in absoluta legatura cu religia si metafizica de multe
ori pentru a o arata ca o treapta inferioara, o faza primitiva a
acestora ». De asemeni se remarcl tendinta criticilor de arta de
a atribui operelor conceptii filosofice unitare si sistematice. In
concluzie dar : incapacitatea structurala a tipului 'filosofic de a pri-
cepe arta insotita de diversiunea prin care i se atribue misiuni
analoage filosofiei, dar adesea inferioare acesteia. Se reia astfel
si de P. Zarifopol o mai veche atitudine de mai multe ori re-
prezentata in istoria esteticei, printre altii si de G. Vico.
Incheierea lui P. Zarifopol e dupa cum vedem deosebit
de gravä si echivaleaza in fond cu o condamnare principiala a
esteticei filosofice ca si a stradaniilor ei istorice. Fatä de aceasta
opozitie sa observam mai intai el in ce priveste tendinta filosofului
de a pune in legatura arta cu metafiztca si religia, e cu totul fi-
reasca pentru misiunea lui obisnuità de a privi in ansamblu va-
lorile spiritului si a le unifica sub aceeasi cupola a umanitatii
cuprinsl de setea comuna a cunoasterii. Daca e adevarat ca i
s'a atribuit artei un rol de cenusereasa in acest proces, nu e mai
putin adevarat ca alteori i s'a acordat un rol de regina, ca de pilda
la Schelling, sau cel putin unul egal cu cel al filosofiei, ca la Bergson.
Perspectiva izolatorie la P. Zarifopol este de sigur cea artistica,
dar nu se dovedqte ca tot atat de opacg pe cat e cea a filosofiei

fall de arta ? Incapacitatea organica a tipului filosofic de a pri-
cepe arta al fie insa reala ? Putem noi afirma ca multiseculara
munca a esteticei filosofice n'a adus contributii la cunowerea
frumosului artistic, chiar atunci cand la baza ei n'au fost aptitu-
dini estetice deosebite de receptare sau sfera experientei artistice
s'a dovedit modesta ? Ar fi sg neggm realitgti prea evidente 0 sä
impartasim atitudini de opozitie prea aprig geometrice. Pare ca
P. Zarifopol se afla aici exact in postura pe care o critica la Kant:
constructii de categorii 0 tipuri prea rigide 0 simetric opuse.
E insa drept sg adgoggm o nuantg: autorul nostru accentueazg
cu linii prea groase contrastele pentru a c4tiga mai sigur sfanta
sa lupta pentru autonomia artei 0 a specificului estetic. E o tra-
sgtura deci a caracterului militant al operei sale pe care o vorn
intalni 0 cu alte prilejuri, mai departe.
Sustinand aprig punctul de vedere al independentei artei, P.
Zarifopol va trebui sa ia pozitie impotriva « criticei istorice », « stiin-
tifice sau psihologice » intrucat toate aceste metode socoteau arta
ca un « fenomen secundar », « ce nu importg cleat ca document
biografic sau de istorie sociala * ( « Incercari de precizie literara »,
p. 12), dovedind astfel o « obtuzitate esteticg remarcabila ». Arta
nu poate fi numai « un mijloc de informatie istorica sau socio-
logicg » 0 pentru ali sprijini teza P. Zarifopol face apel la concep-
Ville lui Flaubert. Se citeaza astfel pasaje din scriitorul francez
care aratg cg explicatiilor lui Taine ii scapg tocmai individuali-
tatea 0 « fenomenul particular * reprezentat de art4ti, « poetica
lor incontientg ». Un atac mai precis impotriva « criticei §tiin-
tifice » intreprinde P. Zarifopol cu prilejul analizgrii unor pgreri
ale lui B. Shaw care lega anume caractere tehnice ale muzicii
lui Wagner de unele elemente ideologice ale revolutiei dela 48
sau mai exact « tot ce pare a fi duet, tertet 0 cor dupg traditii,
nu-i deck urmarea stricta necesarg a intfimplarii cg Wagner s'a
desflcut de ideologia politica a burgheziei liberal-socialiste dela 48 *
(« Incercari de precizie literara ), p. 72). Concluzia lui Zarifopol nu
putea fi cleat negarea categoricg a putintei de « a deduce de-
talii precise ale tehnicei artistice din generalitati imprecise ale
unei ideologii politice 0 sociale A (op. cit., 72) sau 0 mai ferm:
tc este aici un fel cu totul abuziv de a explica organic, cum se zice,
creatia 0 structura unei opere de arta; se presupune intre diversele
feluri de activitate ale spiritului o conexitate stricta care nu cores-
punde real libertatii capricioase a vigil. interioare » (op. cit., 73).
Conceputa in felul acesta negarea « criticei tiintifice » e per-
fect justificatg 0 P. Zarifopol se algturg aici unei directii mai
vechi care-0 are istoria ei 0 la noi incepand cu Maiorescu 0
continu and cu M. Dragomirescu, unul dintre cei mai hotgriti
PAUL ZARIFOPOL $1 ESTET1CA 175
executori ai acestei metode. E potrivit aici sa facem o distinctie:

opozitia lui P. Zarifopol se aplica intelegerii « criticei stiintifice »
ca explicand cauzal relatiile artei cu celelalte domenii ale vietii
sau prin « conexitate stricta » ce merge p and la amanunte. Existä insa
si conexitati mai putin stricte intre « diferitele domenii ale spi-
ritului », paralelisme' evidente ce nu pot fi negate in nici un chip
pe care filosofia culturii le-a insumat sub conceptul stilului.
Acestea fireste nu trebuesc negate, funded lag Inca destul joc
« libertatii capricioase a vietii interioare ».
Condamnand critica istorica, P. Zarifopol va imbed* fireste
cu toata edldura pe cea estetied intrucat arta « trebue sa fie con-
siderata ca arta », <(n natura ei proprie, iar aplicatia istorica ra-
mane sä se refere la rezultatele unei asemenea cercetari ». Cri-
ticul nostru savarseste astfel unul din acele acte de « precizie a,
care-1 caracterizeaza atat de stäruitor i prin care ndzueste sa
cucereasca pe seama artei o independenta firesc meritata, dar pe
nedrept tagaduita. Care ramane insa sensul metodei istorice in
arta dupd. P. Zarifopol ? Cel insemnat mai sus de sigur. Ea trebue
sa se aplice dupd cercetarea estetica a artei. Solutia este justa.
Numai o critied esteticä poate recunoaste i aprecia valorile ar-
tistice, iar explicatiile istorice yin ele ca epifenomene, ci nu in-
vers. Este interesantä constatarea ed in aceasta privinta P. Zari-
fopol nu adopta atitudini negativiste absolute, dar nici nu cedeaza
din intransigenta sa estetied.
Criticul se alatura cel putin formal metodei fenomenologice,
intrucat voieste sä arate « ce e opera, cum e facuta », care e « struc-
tura ei specified » (« Incercari de precizie literal% », 13-14) in afar%
de seriile cauzale care au predeterminat-o. De unde-si va lua
insa materialul informativ odata ce dupd cum remarcam este-
tica filosofied nu i-I poate oferi ? « Despre arta dela artisti trebue
sa ne informàm. Ei ne invata a deosebi arta de cine stie ce alte
fapte *; « artistii hotarasc ce are sä fie arta *, ne raspunde net P.
Zarifopol. Fara indoialä aici este izvorul principal al cunoasterii
artei, in factorii ei creatori. Dar esteticienii filosofi n'au avut si
ei in vedere totdeauna un anume camp al experientei artistice ?
apoi artistii ofera numai materialul de cercetare al artei pe
care esteticienii au a-I descrie, compara cu fenomene analoage
si a-i extrage esentele, pastr and fireste cu grije tocmai specificul
artistic in genere pe care nu pot avea interes a-I volatiliza odata
ce ei cautà a-I intemeia i proclama in mod definitiv. Scepticismul
lui P. Zarifopol fata de estetica filosoficfi e de sigur nemeritat
de aceastä disciplina care lupta doar pentru aceleasi teluri ca si
« critica artistica ».
Cu pozitia metodologied astfel precizatd, sa reconstituim tipul
artistic asa cum 11 vede P. Zarifopol cu diferite prilejuri, inche-
gandu-1 din opiniile si franturile semlnate de critic sporadic,

nesistematic in cuprinsul lucrarilor sale. Subliniem dela inceput
cä incercam o (reconstituire> intrucat caracterul militant al operei
criticului si poate aversiunea sa MI de filosofie 1-au impiedicat
sä sintetizeze singur conceptiile sale. Ordinea insasi cu care vom
prezenta trasäturile tipului artistic ne apartine. Ne simtim astfel
obligati sa infatisam ca prim caracter al artei, dupa P. Zarifopol,
puritatea ei hp.' de imixtiunile din alte domenii. Cu aceasta nota,
criticul nostru e extrem de pretentios. El respinge cu hotarire
p aria si arta clasica despre care esteticienii filosofi ai veacului
al XIX-lea au crezut cà e pura, pentru motivul ca s'a produs
o scapare din vedere si o confuzie: <clasicismul francez sau
antic nu s'a gandit nicidecum la arta pentru arta, ci a vrut sa
faca §i a facut arta instructivä » (< Despre stil *, 26). Ca o apli-
catie a acestei observari va analiza P. Zarifopol schita lui Voltaire
Hamalul chior spre a demonstra caracterul instructiv al artei cla-
sice. Puritatea timpului artistic o va apara mai departe criticul
nostru si impotriva imixtiunilor moralizatoare. Maiastra analiza a
« Sonatei Kreuzer * pornità cu astfel de intentii pe care talentul
artistic al lui Tolstoi le invinge rara sä vrea, dovedeste ca « efectul
estetic primeaza cu orice pret *.
0 altà trasatura a artei pe care ne-o infatiseaza criticul este
raportul intre fondul fi forma operei, intre stil si subiect. Se con-
stata mai intai istoriceste cà aceastä separatie purcede dela so-
fistii retoricieni care imbracau in « stiluri* felurite aceleasi teme
generale, distingand prin urmare intre subiect si forma. De aici
a derivat §i intelegerea stilului ca ornament al fondului ca si cum
s'ar fi putut izola de el. Pentru Zarifopol fireste ca si pentru toata
critica organicistä « subiectul unei lucrari literare e tot ce ne da
autorul in ea si intocmai cum ne dä acel tot; opera literard e acest
tot de cuvinte care ne tiece sub ochi; toata cartea, toate cuvin-
tele cu intelesul lor sunt pentru noi subiectul si n'are sens sa
vorbim de stil frumos pe subiect urit, de stil urit pe idei fru-
moase ( « Despre stil *, o). Fuziunea desavarsità a celor doi
>>
termeni e astfel definitiv precizata si de autorul nostru. Despre

felul ei ne mai dam seama insa cu un alt prilej, Inca o relatiune:
« munca si tehnica literara in intelesul modern consistä doar in
supravegherea scrupuloasa a gandirii §i anume a gandirii prin
cuvinte (op. cit., i 1) si altadatä « artistul vorbeste singur sau
>>
mai exact gandeste in vorbe*, in care se distinge aceeasi conceptie

ca si la Croce despre intuitie ca expresie.
Un nou caracter al artei asupra caruia se opreste P. Zarifopol
este necesara distanta ce trebue sa se produca intre momentul
trait si cel artistic. El se va ridica impotriva artistilor la care « su-
biectele nu sunt bine desprinse din complexul sentimental pri-
PAUL ZARIFOPOL SI ESTETICA ] 77
mitiv, impresiile nu sunt de ajuns stamp:Irate, lipseste distanta

estetica trebuincioasi producerii adevärului artistic » («Pentru lite-
ratura si arta », 63). Pe criticul nostru il va impresiona de aceea stilul
lui France pentruca se « deosebeste printr'o liniste statornica si
multilaterall, suporta » (op. cit., 1 oo) ca si felul comicului ace-
luiasi pentruca o este o distanta estetica noua de unde agresivi-
tatea este exclusa » (op. cit., 122) in timp ce se va simti departat
de Maupassant, pentruca era « sentimental nu estetic », « o decla-
rare riguroasa a vietii psihice imediate * (op. cit., 176). Subscria
deci principiul lui Flaubert: « cu cat simti mai putin cu atat
esti mai apt a exprima un lucru asa cum este » (op. cit., 55). « Di-
stanta estetica » &fa' de viata a fost resimtità si com.unicata de
multi oratori si ea a parut de aceea ca un moment important in
constituirea operei de arta care se dezvoltà pe un plan detasat
de cel al trairii imediate (vezi si T. Vianu, Estetica, vol. II, 98).
0 atentie deosebità va acorda de sigur mai departe P. Za-
rifopol expresiei, pe care, desi n'o separa de « subject », o urinal-
reste totusi cel putin metodologic ca pe o fatal distinsa a artei.
Problema o atinge el cu prilejul discutiei unei obiectii ce i s'a
adus lui Flaubert si dupa care principiul impersonalitatii pro-
clamat in arta n'ar putea fi sustinut odata ce artistul e in mod
fatal personal si subiectiv. Replica lui Zarifopol e insa sigura,
expresia « depaseste subiectivitatea » dela sine, ea trebue sa fie
« obiectiva * intrucat exprirna pentru altii un continut sufletesc
personal. Pe aceasta latura a expresiei lunecarn catre sociologie
din estetica si ne ridicam problema publicului. Cu privire la ar-
tistul contemporan, P. Zarifopol are insa sä observe lucruri care
contrazic fireasca obiectivitate a expresiei: « el scrie pentru dansul
ori pentru alti artisti, publicul va intelege dac'o putea si-i va
placea ori nu; de altfel acum ajunge a fi semn flu sa placi pu-
blicului », scrie criticul nostru (« Pentru arta literara », 68). Vremea
noastra pare a cunoaste tot mai mult tipul artistului solitar, me-
ditativ, « emancipat de constrangerea sociala », cu un public ce
se Iasi et « siluit de vointa artistului », « estetica noastra se orien-
teaza dupà impresia intima, dupa intuitia prima si individuall,
nu dupà formularea logica, discursiva si socialal* ( « Pentru arta
literarl », 239). Arta lui Proust reprezinta mai cu seama aceasta
conceptie in naturalismul ei psihologic ce cla lovituri « compozitiei »,
« conventiilor literare », cadrului obisnuit, fictiunilor ce « despart
iluzionistic, pe autor de cititor », etc. Expresia devine astfel tot
mai putin comunicativa si obiectiva si-si pierde sensul ei insusi.
Dar in acest caz ne intrebam dacl nu cumva se diminueaza si
valoarea artei ca atare, odata ce distanta estetica dintre viata si
creator e aproape desfiintata in cadrul naturalismului psihologic
al lui Proust si tendintele impersonale ale expresiei suprimate ?
12
Ina lta pretuire pe care P. Zarifopol o acorda lui Proust ne apare

in contradictie cu norma distantei estetice 0 a obiectivitätii ex-
presiei proclamate anterior. Atitudinea criticului e insa justificata
prin hotarita noutate a artei proustiene i prin caracterul ei ico-
noclast fata de conventiile literare de altädata, trasäturi pentru
care P. Zarifopol era deosebit de sensibil. In problema expresiei
tendinta subiectiva rämâne totu0 intr'o masura, dupl insà0 vorba
lui P. Zarifopol in replica la obiectiunea adusä lui Flaubert :
« un non-sens » (op. cit., 95).
Originalitatea e apoi mai departe o trasatura de seama a ti-
pului artistic §i dupa P. Zafifopol, ap cum intrevedem din ob-
servatiile de mai sus asupra artei lui Proust. Banalitatea, locul
comun, intregul arsenal consacrat al formelor literare conventio-
nale avea sa fie de aceea cu asprime urmarit i desfiintat, chiar
dacà aparea in operele celor mai ilu§tri scriitori. Cine nu-si amin-
te§te de neinduplecata executie a lui Renan, pentruca <proza
acestuia este un muzeu complet al frumusetilor pe care le au
in urechi 0 in armonie milioane de avocatt, ziaricti, profesori
si alti cetäteni care intretin relatii fragede in literatura » (op. cit.,
169). « Despre banalitatea in arta », Zarifopol va scrie de altfel
un eseu deosebit in care comentind o povestire de Rodenbach
va conchide definitiv ca « banalul e pacatul primordial al arti-
stului » ( Despre stil », 41). De aici i severa executie a « Clima-
telor » lui Maurois.
In mod stäruitor rnai insistä insa P. Zarifopol asupra altui
caracter al tipului artistic: « notarea impresiilor in afarl de orice
constructie logica » ( « Pentru arta lit. », 41), « prelucrare magi-
strala a pitorescului pur sensual » (op. cit., 18o) « ascutimea sim-
turilor *, « imaginea plastica si colorata », « detaliul concret », pi-
torescul plin, 4 minutiozitate extraordinara » i antea alte expresii
care in mod variat i sugestiv redau puternica intuitivitate a artei
fata de care reprezentarile omului obicnuit palesc jalnic. Obiectul
preferat al artei devine atunci individualitatea, aspectul particular
al lucrurilor 0 P. Zarifopol se situeaza astfel in linia esteticii lui
Croce sau Bergson.
Caracterele artei se mai imbogatesc insa si cu alte note numai
fugar infat4ate de critic. Le transcriem i noi aici: un anume
sentiment al firescului, o atitudine ostila deci patetismului (vezi
carja contra lui Zweig) §i oriclrui lirism i retorism, « eleganta
sobra », diversitate care nu se poate subsuma trasaturilor detar-
late mai sus.
* * *
Reconstituirea ideilor artistice pentru care a militat cu info-
cat/ credintä P. Zarifopol ne fixeaza locul sau In cadrul esteticei
noastre contemporane. Fara a fi teoretician pur al artei, färä a fi
PAUL ZARIFOPOL SI ESTETICA 179
lucrat la constituirea vre-unui sistem propriu, P. Zarifopol a fost

posesorul unei conceptii estetice raspicate, al carei focar central
a ramas totdeauna sacra autonomie a artei. Din pricina ei a luat
uneori pozitii prea ferme §i absolute, aparandu-le cu armele fine
ale ironiei, dar 0 cu asprimile neweptate ale omului de prea
hotarite convingeri. Din scrisul sail deosebit de viu 0 ascutit,
legat in genere de anume fapte literare pe care le retraia in toata
fragezimea lor initiala, am incercat sa desprindem mai sus sub-
stanta gandirii sale care se incadreaza in intuitionismul estetic
modern.
AL. DIMA
12'
CRONICI
CRONICA SOCIALA
S'au sarbatorit zilele trecute, cu o indreptatità mandrie, 75
de ani de viata ai Academiei Romane. Cei 21 de membri dela
inceput, prezidati de Vasile Alecsandri, sunt prezenti i astazi
la fiecare sedinta a fostei societati literare romane, din peretele
de cinste al salii ei festive, pazita de capul incoifat al Minervei.
Deosebim intre ei i mari ardeleni. Fusesera adunati la un loc,
atunci la 1866, cei mai de seama barbati ai neamului nostru, fie
el traiau in Romania libera, fie CI traiau intre Romanii subjugati.
Intaia unire a tuturor Romanilor s'a facut aici, in sanul Acade-
miei Romane.
Nu trebue sä uitam, insa, mai cu seama in anul acesta, ca Tran-
silvania (Muse nastere, cu cinci ani inainte, unei societati culturale
a ei, care a fiintat neintrerupt pana azi. Poate el nici Mitropolitul
Andrei aguna, nici barbatii in numele carora vorbea si dintre
care cel putin doi, Timotei Cipariu si George Baritiu, se gasesc
intre cei dintai membri ai Academiei Romane, ca o punte de lega-
tura intre cele doua societati, nu se gandeau, and cereau inca
dela 10 Mai 1861, Guvernatorului Transilvaniei, Duce le de
Liechtenstein, incuviintarea, ce unealtà minunata si de lunga
viata faurisera mainile lor. Asociatiunea pentru literatura romana
ai cultura poporului roman, cu numele prescurtat Astra, scos
din intaile silabe ale celor doua cuvinte Asociatia Transilvana,
implineste in 1941, 8o de ani. Ea este tot asa de vie si de trebu-
incioasä ca in intaia zi.
Inceputurile Astrei seamana putin cu ale Academiei Romane.
Un istoric al ei, canonicul Ion Georgescu, fost Secretar General
al Asociatiei i limas acum la Oradea, ca sa-si apere acolo atat
credinta cat i manuscrisele lui Samuil Clain, pastrate in arhiva
Episcopiei Unite ca niste acte fundationale ale neamului roma-
nese, e de parere ca Astra a iesit din lucrarile comisiei filologice
convocate de guvernul austriac la Sibiu, in anul 186o, ca sä fixeze
ortografia romanl. Era tocmai pe vremea cand se facea trecerea
dela azbuchele cirilic la alfabetul latin i Viena voia sä tipareasca
legislatia Imparatiei in limba numeroaselor ei popoare. Presedintia
MONICA SOCIALA 181
acestei comisii a avut-o Timotei Cipariu. Printre membri era si

George Baritiu. Toti membrii ei au fost §i membri fondatori
ai Astrei. Intr'una din &rile de seama de sedinta putem citi, cu
mirare, urmatoarea incheiere: « Comisia se foloseste de prilej,
ca sa roage Inaltul Guvern al Majestatii Sale ca sa binevoiasca a
ingadui Romanilor formarea unei societati literare, a carei chemare
sa fie nu numai cultivarea limbii romane, ci in deosebi pregkirea
unui dictionar etimologic ». Sarcina aceasta, chiar cu numele pro-
pus aici, de societate literara, si-a luat-o peste sase ani Academia
Romanä, in intaia ei forma, care si-a pus dela inceput cele trei
tinte: ortografie, dictionar §i gramatica a limbii romane. Ceea ce
societatea, ceruta Guvernului dela Viena, ar fi fost sä lucreze
pentru Romanii din Transilvania, a luat asupra ei societatea dela
Bucuresti, ca sa lucreze pentru toti Romanii. Propunkorii de
dincolo de munti au fost dintre infaptuitorii de mai tarziu de din-
coace. Eu as fi pornit sä le zic radacinile ardelene ale Academiei
Romane.
Pusa la cale de carturari si cu rosturi de Academie, avand ca
sterna pe Minerva cu sulita si bufnita, Astra a luat numaidecat
aka infatisare, pe care o cereau poporul roman din Transilvania
§i clipa istorica. Aceasta i-a dat taria. Ea n'a fost a catorva, ci a
tuturor. Astra a chemat in fiecare an cele doua stari ale Romanilor
transilvaneni, taranii si domnii, in niste adunäri obstesti, in care
se cercetau si se hotarau drepturile suflete§ti ale unui intreg popor
la o fiinta proprie si la pastrarea ei cu orice mijloace curata de
orice amestec. Dictionarul 1-au facut altii, uneori cu ciudatenii
care se departau de limba vorbita §i prin urmare o slabeau. Ea a
lasat prin felul de intocmire §i de lucru, sl curga si sa invioreze
izvoarele cele nesecate si hränitoare ale graiului satelor. Taranii
erau clasa noastra produckoare, iar domnii clasa de mijloc, bur-
ghezia, dela preot §i invätkor, 'Ana la negusthr, avocat si medic,
fie ca traiau la sat, fie cà erau oraceni. Astra a marturisit si a intrupat
aceasta trebuinta de viata pentru Transilvania, pastrarea unei
legaturi intre cele doul paturi §i insufletirea lor cu aceleasi nazu-
inte. Ea nu era menitä sä fie cum fusese visata, un asezämant
stiintific, un fel de Muzeu al Limbii romane, ci un asezamant
cultural, o small de putere a poporului. E caracteristic, de aceea,
ca opera de capetenie a Astrei n'a fost Dictionarul, de care nici
nu s'a apucat, ci o Surnml a cunostintelor, Enciclopedia lui Dia-
conovici, intaia pe care au avut-o Romanii si neajunsa nici astazi,
cu toate incercarile si silintele facute de atunci incoace, adica. dela
1898. Fapta ei din urma, care n'are deck vreo zece ani vechime,
scolile taranecti, poarta aceeasi pecetie.
Iata de ce ci cum, and sarbatorim 8o de ani dela infiintarea
Astrei, cuvintele lui Andrei Saguna dela 1864 isi pastreaza toata
greutatea lor, de spuse ale unui om care vedea departe: « SA nu

lasam sa apuna Asociatiunea noastra, s'o sustinem cu toate bra-
tele, incat, daca s'ar intampla sa' pierdem toate celelalte drepturi,
la cite nazuim, sa ramanem cel putin cu acest mijloc de cultura
a limbii si a spiritelor. Zelul nostru pentru Asociatiune sa nu
scada *. Revista ei « Transilvania #, tot asa de veche cat « Convor-
birile Literare >>, nu este astazi numai o publicatie care lupta pentru
intoarcerea Romanilor, bagati din nou si fall voia lor in hotare
straine aceasta o fac si alte publicatii ci inteadevar un glas
din adancuri, cerand dreptate. Adunarea dela Blaj, din 1911,
cand, cu prilejul implinirii a 5o de ani de viata ai Astrei, zeci
de mii de Romani din toate unghiurile s'au strans ca sa-si spunk'
dorurile, a fost ca o bunk' vestire a Unirii, care se pregatea. Toti,
cati am fost acolo, eram plini de acest gand si-1 simteam aproape,
fara sa-i fi putut spune temeiurile. Astra a trebuit sä se incinga
din nou la lucru. E o luptatoare incercata, in care putem avea
incredere. Daca Unirea dintai a fost stricata, sa facem a doua
Unire! Cum zicea baronul Episcop, atat carturarilor cat si Vara-
nilor: o Zelul nostru pentru Asociatiune sa nu scada *. Am auzit
de atatea oH pe acesti tarani insisi, cu un zambet de duiosie si cu
maim pe serparul de piele, zicand si ei: « Asociatia noastra !>>.
Ea face parte din viata Transilvaniei. E chemata sä ia parte la
dezlegarea oricarei pricini care-o priveste, din viata de toate zilele
sau din viata cea mare de peste veacuri.
* * *
Romania, in aceeasi masura in care e o tail de munte si o tara
de sesuri, e o tara de apa. Las deoparte el intocmirile cele mai
vechi de Stat ale Romanilor au fost pe lig si le poarta numele,
uneori pana astazi, cum e Moldova, Oltenia, Crisana. Dar Dunarea
e impletità inca din intaile timpuri cu viata poporului nostru si
spre Marea cea mare am nazuit tot de atunci.
Una din cele mai grele lupte pe care le dam e pentru gurile
fluviului maret pe ale carui malun s'au plarnadit neamul si istoria
noastra. Intaii Easarabi, inci din secolul al XIV-lea, au coborit
in zale Ora la aceste locuri, la care le-au dat numele. Chilia si
Cetatea Alba au fost portile Tarii Românesti spre Rasarit, unde
cei mai mari domni au stat de paza, cu parcalabii si cu panzarele
lor iuti. Au stat din zile and popoarele dela Rasarit gemeau sub
jugul Tatarilor si nici nu se gandeau ca au sa vie panä aici, sä
pue cu putere mana pe ele si sa ne vorbeasca noua, care vrem sa
le luarn indarät, de patria lor incalcata si de nu stiu ce hotare
sfinte rasturnate. Cuvintele au si ele un inteles al lor, care nu poate
fi batjocorit. Patrie inseanmä si astazi, cum a insemnat in toate
timpurile, pämantul in care ti s'au nascut parintii si stramosii
MONICA SOCIALA 183
§i in care ei au pus ce au avut mai bun, iar hotare sfinte, marginile

acelui parnant locuit de urma§ii acestor oameni. ha drepturile
de proprietate, pe care noi le putem oricand scoate la lumina%
Ceilalti, vartejuri ale stepei, cautand sa acopere totul in calea lor.
Dunärea a avut §i ea sa sufere.
Am luat parte de curand la o adunare de sal-sit de an a Ligii
Nava le Romane, care a strans intr'un manunchiu oamenii patrun§i
de insemnatatea apelor pentru o trainica dezvoltare a Orli. Ascultam,
pe langa faptele de imbarbatare, numele filialelor pierdute din
Iunie 1940 qi pana. astazi. Erau si ele posturi de paza, care, alaturi
de celelalte, au trebuit si cada din intaile zile. La locul de frunte
s'a aratat Cetatea Alba. Vedeam limanul, cu sanul de apa sat:drift
de cetatea lui Stefan cel Mare. Lespedea de deasupra portii, cu
bourul Moldovei, a fost dusl mai de mult in Muzeul dela Odesa.
Va trebui, ajungand acolo, sa-1 intoarcem in sfar§it acasà. La
cheiuri a§teptau parca un semnal cele 24 de cutere, §ase barci cu
motor, cinci baleniere §i patruzeci §i. doul de barci cu vasle ale
Ligii. Se leganau la suflarea mincinoasl care venea de peste Nistru.
Stateau acolo cand m'am oprit pe mal, privindu le cu mandrie.
Eram tot poporul de apa de odinioara. Unda nu ne oprea, ci ne
imbia. Peste toate s'a lasat deodata ca o panza 1 Si s'au in§irat
dupl aceea Cernautii, cu apele galbene ale Prutului, orasele cu
cetati de pe Nistru, Hotinul si Soroca, portul dela Dunare, Ismai-
lul, orasele de camp Chisinaul, MO, Cahulul. N'a trecut un an
ci lista aceasta neagra a inceput sa se lumineze. Nurne dupa nume
vine indärat. La fiecare, rostit tare, §i cu rasunet de arama prin
toata istoria noastra, il a§teptarn pe urmatorul. Viata de apl a 'OHL
cu populatia ei de pescari, de marinari §i de lucratori in porturi,
intrerupta salbatic un timp, isi reia mersul plin de soare. Liga
Navall Romana ridica la catargele tuturor vaselor ei, steagurile
de sarbätoare. Dui-area §i Marea Neagra sunt din nou ale noastre.
Moctenirea stramosilor a ramas intreaga.
*
* *
De mai multi ani biserica romanä trece printr'o vreme de
innoire. Nu ma gandesc la legile ei de organizare, care nu inseamnä
deck o stare de drept pentru o viata .adancl §i in necontenità
mi§care, ci la puterile proprii §i la ceea ce ele ajung sä faureasca
singure. Scriitorii bisericecti, prin cari se aude in lume glasul
credintei, sunt tot mai multi §i mai indrazneti. Bisericile adunä
din nou pe credincioci, pentru mangaierile cele fail moarte.
Acecti credincioci in§i§i, in cautarea unei cli mai largi care sa-i
dud. la Dumnezeu, se strang in fratii de invatatura ci de luptà.
Dupa societatile mai vechi §i mai lumecti, cu programe de lucru
§i cu comitete, se ivesc adevarate miccari, aproape anonime, ca
si multimea. Urmele lor incep sg fie intalnite in toatä tam. E o

urzealg noug care se intinde incet peste tot.
Aceste ganduri le aduce cu sine adunarea dela Sibiu a Oastei
Domnului .
Mi-am dat seama mai bine ce a ajuns s'a insemne aceasta frgtie
religioasg, intr'un orgsel din Moldova de miazg-noapte. Ma du-
sesem sg vgd o bisericà a lui tefan cel Mare. Un om necunoscut,
care nu stiu cum auzise de dorinta mea, m'a insotit. Imi (I'M:lea
toate lgmuririle nu numai istorice, dar si cele in leggturg cu lucrä-
rile incepute de multi arii. Eram tot mai plin de mirare. Se vedea
cg era cineva care le urmgrise cu adevgratä patimg. Imi spunea
cum s'au facut discurile si farfurioarele verzi smgltuite, insirate
pe ciubucul de sub strasing, sau cum s'a incercat sg se stirbeasca
din vechea vatrg a bisericii si luptele date pentru castigarea ei,
asa cum se ggsea in hrisoavele de demult. La urmal nu m'am putut
stgpani si 1-am intrebat, de unde a adunat toate aceste cunostinte
si la ce-i foloseau ? El a zambit si m'a rugat sä viu pang la o casg,
care se vedea dincolo de zidul bisericii. Peretele ei din fund era
chiar acest zid. M'am dus.
Acolo am aflat intaia oarg, nu din cgrti si dela strgini, ci chiar
dela credinciosi, ce-i aceea Oastea Domnului. Nimerisem in
sfarsit intre oamenii lui Christos, asa cum credeam cg nu trgiserg
deck in secolele dela inceput ale crestinismului; langg biserica
de piatrg, monument istoric si in care nu se slujeste, ca o moste-
nire si o mustrare a vremurilor de credintg, biserica aceasta vie,
in care Dumnezeu e totdeauna de fatg. Se adunau acolo, singuri
sau cu preotul, si se intgreau sufleteste prin schimb de pgreri
sau citiri sfinte si prin puneri la cale de fapte bune. Aveau in
intaiul rand grija bisericii. Isi impgrteau intre ei un numgr de
oameni sgraci sau bolnavi pe care-i cercetau si-i ajutau. Skenii,
care veneau la tkg, dgdeau si pela casa lor, ca sg audg un cuvant
si uneori sg spung cum merge mica frgtie dela ei din sat. Din
cand in and aveau adungri ale mai multor frglii in vreun oras.
Odatä pe an se duceau la Sibiu.
In adunarea aceasta dela Sibiu, prezidatg de Mitropolitul
ortodox al Ardealului, trebue sg fi fost si oamenii mei din oracelul
cu biserica dela *tefan cel Mare. Ei au poposit acolo ca la un
izvor cu apg vindecgtoare, din care sä ia si sg ducg si acasg. Mol-
dova, cu sufletul ei mai bland si mai aplecat spre zarea de liniste
si de iubire de aproapele a Evangheliilor, a rgspuns numaidecat la
chemare. Aceeasi suflare de viata cresting ar trebui sg fie manatg
prin Moldovenii castigati ei, si intre Moldovenii de peste Prut,
unde are de vindecat atatea rgni si pustiiri. Clopotele dela Sibiu
rgsunä pang la marginile pgmantului romanesc.
*
* *
ROMANO GUARDIN1: ESENTA CRESTINISMULU1 185
Iese mai departe una din cele mai frumoase reviste de lucra-
tori, care s'a tiparit vreodata. Am inaintea mea cel mai nou numar,
cu stralucite ilustratii. Pe vremuri am colaborat si noi la ea. Are
o editie care da text romanesc. E vorba de « Bucurie si Munca »,
organul oficial, cum ii zice acum, al Oficiului Central pentru
buna asezare sociala internationala. Se tipareste la Berlin in editura
Frontului german al Muncii. Asa cum cauta sä fie si revista ita-
liana a muncii, « Obarsia », ea imbratiseaza intreaga viatä nationalk
in care de obiceiu viata muncitoreasca e numai incadratä si nu
poate fi inteleasa singura. Munca, in incordarea ei colectivk
creeaza cele mai de pre% bunuri ale omenirii. De ce A. fie aratatà
numai osteneala §i nu §i incununarea ei, procesul muncii §i nu §i
rezultatul ? Iatà aici, de pildà, frumusetile coastei libiene pe care
Italienii au tras §oseaua inteadevar imperialk de 1.800 de km
lungime si 7 metri latime, prin desertul fierbinte, dela granitele
Tunisului 'Ana la acelea ale Egiptului ! Iata campurile, tot altfel
colorate, de lalele ale Olandei ! Deoparte se deosebeste in fund
lucratorul pietrar, gol pana la mijloc, in ar§ita de foc, iar dincolo
gradinarul tihnit, cu pantofi de lemn §i cu luleaua in coltul gurii,
dar in fata luand ochii si nascand avant §i dragoste de viatk e
drumul insusi cu clädiri albe cubice i sunt florile racoroase §i
pline de miros. Munca e atunci o bucurie §i nu un chin.
Ar trebui sà imprumutarn mai mult dela aceastä noua intele-
gere a problemei muncitore§ti.
EMANOIL BUCUTA
ROMANO GUARDINI:
ESENTA CRESTINISMULUE
Sunt nenumarate figurile caracteristice ale epocii noastre de-
spre care informatia noastra este adeseori muta. Personalitati de
proportii, de multe ori neobisnuite, sunt ignorate in bloc; probleme
si preocupari facand epoca aiurea, de abia daca i§i trimit pana la
noi ultimile lor slabe unduiri. Sau daca sunt totusi cunoscute fap-
tele §i oamenii ce le isca, trebue sa treaca mult pana ce ecoul lor
sa ajunga la urechile noastre, de obiceiu putin atente fata de eter-
nele preocupari ale spiritului. Cel mult daca asemenea fapte, cu
proportia unor adevarate evenimente de culturk sunt cunoscute
de cltre specialiti. Iar dintre specialitatile acestea, nu toate atrag
atentia marelui public. Inclinati sä dam importanta mai mult eve-
nimentelor artistice, literare, läsam la o parte, ca neinteresante,
ramuri de activitate spirituala care, in alte parti, sunt de domeniul
disputei publice.
Pentru ca intelectualitatea noastrI sä ajungl sä vorbeascA de-

spre filosofia asa numità « existentialistA », a trebuit sä treacA un
anumit timp, i destul de lung. Nume cu oarecare vechime la ele
acasà, de abia au inceput sA intre, de curândl vreme, in circulatia
noastrA. Asa numita « teologie a crizei » nu este cunoscutl la noi
cleat de cativa initiati, de cativa specialisti, de cfitiva teologi si de
un numAr foarte restrâns, aproape esoteric, de filosofi. Iar in ceea
ce priveste mi§carea i directiunile actuate ale gandirii teologice
din apus, catolicismul, protestantismul, protestantismul revolu-
tionar, risc sl afirm el ne sunt complet opace pentrucl ne sunt
complet necunoscute.
Cartea lui Romano Guardini intitulatà: « Das Wesen des
Christentums » (Esenta crestinismului) datând din 1939, in editia
din Wiirzburg, mi-a clzut in maini cercetând « noutAtile » din
biblioteca seminarului de Apologeticl a Facultatii de Teologie din
Bucuresti. Iar cartea inslsi nu este deck o introducere, cum spune
insusi autorul, la doul lucrAri fundamentale: « Icoana lui Isus
Christos in Noul Testament » i « Dommil » (Der Herr); aceasta
din urml putând fi socotità drept cheia de bola a unei profunde
gándiri religioase.
Omul insusi, lupta i personalitatea sa, ne sunt complet necu-
noscute. 1 cu toate acestea Romano Guardini (care nu este ita-
lian) intruchipeazA o vibrantl personalitate. Cursurile si conferin-
tele sale au creat un adevArat curent, iar adâncimea reflectiilor sale
de esentA strict teologicl, se cer imperios cunoscute, nu numai de
clitre specialistii nostri teolozi ci si de marele public doritor de a
fi la curent cu toate avatarurile spiritului uman.
De altfel, la noi, o preocupare veritabill despre problemele teo-
logice nici nu existl. A-face teologie, la noi, inseamn1 sau a fi teo-
log in sens academic, sau a fi limas la anumite calapoade inve-
chite. Putem face la noi misionarism teologic, in sensul unei difu-
zAri in masse a anumitor adevlruri eterne, fArl ca acest misiona-
rism, cu rare exceptii, sl scape de o anumità boare de vulgarizare,
all a se ridica peste un anumit nivel, trebue sI o recunoastem cu
totii, foarte putin elevat. i aceasta pentrucli la noi, o spun cu toatl
mahnirea, teologia, ca preocupare spiritualà purl, este desconsi-
deratA sau redusl la o activitate cu caracter prea restrâns, a§ spune,
un simplu caracter bisericesc 0 popular. 0 gandire teologica pur
nu o intAlnim la noi declt in lumina cltorva piscuri. CA existA si
o « trAire crestinA », manifestatA popular in junil bisericii, aceasta
e foarte frumos. Dar in afarà de trAirea cre§tini, de sigur necesarA,
o culturl, ajunsl la o oarecare maturitate, trebue s inchidA in ea
un simbure viu si trainic de gandire teologicA. Iar gandirea teo-
logicA o intelegem ca pe o tasnire luminoasl, dincolo de dogme
adevArurile continute in ScripturA, izvor din pimlntul ei fecund.
ROMANO GUARDINI: ESENTA CRESTINISMULUI 187
0 asemenea gandire teologica este aceea iscatä de teologia gandito-

rilor rusi (Berdiajew, Florensky, Bulgacov, etc.), a teologilor cato-
lici sau protestanti de talia unui Scheler, Gogarten sau Guardini.
Este interesant, de altfel, de notat cä din numele citate, putine
au patruns la noi cu inteIesul lor veritabil. In vreme ce, la top
acestia, centrul de greutate e oranduit in jurul preocuparilor teo-
logice, la noi ei trec drept ganditori pur i simplu. Atat un Ber-
diajew cat si un Scheler sau Gogarten sunt cunoscuti la noi mai
mult ca filosofi.
0 altä impresie ce se desprinde din cercetarea lucrarilor celor
amintiti este o completa descatusare de orice ingradire de confe-
siuni. Daci teologia poate fi Inca ortodoxl, sau catolica, sau pro-
testanta, a gandirea teologica », in masura in care se coboara la
descifrarea i luminarea esentelor, transcende ingradirile confe-
sionale. Ne glsim deodata intr'o zonä de puritate absoluta in care
confesionalul de abia daca se mai poate depista in vagi ecouri sau
in penumbre pe care numai o foarte atenta analiza le poate distinge.
Acesta este si cazul lucrarii de care ne ocuparn aci indeosebi.
Trebue sa lamurim dela inceput termenii. Cand zicem « cre-
stinism cuvantul poate sä insemne sau notiunea de « traire cre-
stink' », si atunci « esenta crestinismului » ar insemna esenta corn-
portarii crestinesti, sau intelegem prin crestinism o anumitä forma
istorica, aparitiune care angajeaza omul nu in atitudine practici,
ci teoretica, adicd o forma religioasä fata de alte forme religioase
anterioare. Guardini tocmai la aceasta forma' se refera. Cand se in-
treaba care este esenta crestinismului, raspunsul lui este in functie
de crestinism inteles ca forma religioasa. De aei compararea cre-
stinismului cu budhismul, sau, mai precis, compararea lui Buddha
cu Christos. Dna esenta oricarei personalitati religioase este sa
anunte ceva, prima deosebire intre Christos si Buddha sau intre
Christos si Moise este aceea el la acestia din urina « Solia » kr nu
face parte integranta din fiinta lor. In vreme ce Buddha sau Moise
sunt numai « vestitori » sau purtatori ai unei vestiri, Christos
este el insusi solia. Crestinismul nu aduce o « doctrina a adevaru-
lui ». 0 doctrina a adevärului se aflä neaparat in crestinism, dar
nu aceasta este esential. Pentruck esential, crestinismul, prin
Christos, este el insusi adevarul. Toate religiile, Ora la el, au
putut aduce lumii « calea » catre adevar, au putut arata omului
« viata » intru adevar, dar adevarul era dincolo de ele. Misiunea
lor era numai sa-1 arate. In crestinism adevarul este el insusi,
Persoana istorica reald care il afirma nu poarta o solie ci este ea
insasi solia. De aceea Christos afirma: Eu sunt Calea, Adevarul
si Viata. E o afirmatie unica si absoluta care situeaza crestinismul
intr'o lumina absoluta. Vestitorul este obligat sa spuna: Iata pe
cel care ma trimite. Moise, pentru a intari solia sa, aduce ca mär7
188 REVISTA FUNDATI1LOR REGALE
turie tablele legii, nu pe sine insusi. Misiunea sa este o sarcina, o

sarcina grea. Sacrificiul ce-1 face il face cu greutate. In nenuma-
rate randuri doreste sa fie despovarat de rnisiune. El stä de o parte
si aratä: Acesta e cuvantul Domnului, iar Domnul este acolo,
undeva ! Isus Christosul nu arata ci se arata. El singur poate afirma:
Cine ma vede pe mine il vede pe Thal; calea catre Taal sunt Eu.
Vestitorul nu are cleat cuvantul pentru a vesti, pentru a releva.
« Christos nu vorbeste numai prin vorba ci prin intreaga sa
fiinta ». El nu spune cuvant ci este Cuvantul. Vestitorul este om
inainte de orice. El poate fi necurat si impovarat de pacat; el poate
« deveni » sant. Christos este intreg solie, pentruca este intreg
« in solie ». El nu devine slant ci este Sfantul, pentruca este cura-
tenie absoluta. Vestitorul moare prin el si, am spune, pentru el.
Moartea lui este o afacere personala fara legatura directa cu solia
lui. Hristos moare prin om, pentru om; moartea lui este ultimul
act al dramei traite a revelatiei. Ca esentä de viata insasi, viata
vestitorilor religiosi, este omeneascfi si psihologica. Viata lui Chri-
stos este de o esenta superioara, pe care autorul o numeste, odata
cu gnosticii si dui:4 terminologia lor, pneumatica. Toata prezenta
reall a lui Christos in istorie este un simbol. Pragul mortii lui este
pragul trecerii dela omul vechiu la omul nou. Iar sensul trairii
crestine se dezvälue de aci inainte cu limpezime de cristal. Chri-
stos trebue sä fie in noi si noi in Christos. A crede in Isus nu mai
inseamna deci un simplu proces psihologic ci o stare concreta de
unire. Aceasta existenta in Christos are doua laturi; o latura indi-
viduala prin care omul se uneste personal cu Isus, si o latura
colectiva, aceea ce numim « trupul lui Christos » si care, in unita-
tea sa absolutä, este Biserica. In aceastä unire concreta cu Fiul
Omului trebue inteleasä taina eucharistiei.
Insasi viziunea apocalipsului autorul o interpreteazl in sensul
unei transfigurari simbolice a lumii vechi in lumea noua pe care
o realizeaza crestinismul.
Dar cum intentia noastra nu este de a rezuma cartea, ne oprim
aci. Si pe buna dreptate, pentruca insasi cartea cu pricina se opre-
ste aci.
Se poate ca autorul sa nu fi spus, pentru un restrans numar
de cunoscatori, lucruri noi. Mi se pare insä ca o noutate exista to-
tusi. Iar aceasta noutate rezida in atitudinea autorului. Atitudine
hotarita si precisa. A trai crestinismul nu inseamna a urma pe
Christos, a-L imita, ci inseamna a fi intru Christos. 0 spune auto-
rul in primele randuri. « In cursul vietii crestine vine o vreme
and credinciosul este el insusi Christ. A fi Christ inseamna tot-
odata a fi credincios cat si a fi sant ».
Poate ca aceste cateva gfinduri vor rodi in sufletul lectorului
dorinta de a citi cartea in intregime, mai cu seama ca volumul nu
AMINTIRI CU PRILEJUL MORTII PARINTELUI JANVIER 189
are decat 89 de pagini, de inaltà esenta teologica si in afarl de orice

incercare de transfigurare confesionalà. Nimeni nu se va simti
astfel lovit in anumite convingeri intime. Pentruca tinuta cartii
este de o rara sublimare filosofica.
PETRU P. IONESCU
AMINTIRI CU PRILEJUL MORTII PARINTELUI

JANVIER
Leon Daudet a inchinat memoriei Parintelui Janvier cateva
randuri, care evocl pentru cei ce au cunoscut pe predicatorul
dominican dela Notre Dame o serie de amintiri asezate in preajma
anilor 1919-1925.
Izbanda schimbase Parisul intr'un Babilon modern si asa cum
se intampla in viata natiunilor, dui:A razboaie de lunga duratd,
Franta traia o perioadä de destindere moralà, pregatindu-si astfel,
inconstientl, infrangerea de mai tarziu. Era timpul and Jean
Coctead inaugura le Boeuf sur le toit, and Sherezada devenise
locul de intalnire a lumii bune Si and era foarte riscant de a se
pronunta contra teoriilor, foarte la moda, ale d-lui Albert Bayet.
L'Humanité facea din ce in ce mai multi prozeliti. Francezii uita-
sera cei patru ani de razboi, cu privatiunile i suferintele bor. « Un
vdnt de nebunie sufld asupra poporului francez», se plangea Cle-
menceau Maresalului Petain, neputinciosi de altminteri, unul si
altul, sl remedieze aceasta stare de lucruri.
Dar primejdia parea departe, daca nu imposibila, i idolul
multimii de atunci, Briand, Ii dadea toatä silinta sä adoarma te-
merile compatriotilor sai. Impotriva acestui somn letargic al Frantei
se ridica Pere Janvier. El vorbea despre lucruri care pareau vechi
si perimate atunci: Familia, Christos, Patria i carora impreju-
raffle tragice de astazi le-au redat atributele eternitatii. P. Janvier,
in amvonul pe care-1 ocupasera predecesori i1utri, i Jacques
Maritain, la catedra de filosofie dela Universitatea catolica, erau
cei doi sefi ai gandirii scolastice, impotrivindu-se fermentului
pagan in teologie i arta. Langa ei venira mai tarziu sa-si uneasca
eforturile pentru o biruinta comunä Max Jacob, Erik Sarie si
alti cativa convertiti la religia lui Christos, ale caror nume celebre
au creat mare valva. Moartea duhovniceasca a lui Erik Sarie,
impacat cu Christos dui:A o viata zbuciumata, e opera lui P. Janvier.
Convertirea dela Meudon a lui Jean Cocteau, in anul 1925,
a fost influentata de verbul dumnezeesc pe care preotul catolic
Ii exprima cu atata arta. In scrisoarea sincerl a poetului adresata
lui Jacques Maritain se pot regäsi perioadele stralucitoare ale
Igo REVISTA FUNDATIILOR REGALE
oratorului catolic. Scrisoarea i raspunsul lui Jacques Maritain

au fost publicate in 1925 de librarul Stock, si ele ofera un
document nepretuit pentru cei care vor incerca sl scrie istoria
unei epoci i framantarile unor inimi care se voiau mai aproape
de Dumnezeu. Jean Cocteau mi-a vorbit despre influenta pe care
a avut-o, in convertirea dela Meudon, arta Parintelui Janvier, dar
in starea sufleteasca in care se gäsea poetul in 1934 cu greu s'ar
fi putut reconstitui adevárul. Moartea lui Radiguet, care reusise
sa dea, la varsta de 18 ani, una din cele mai frumoase productii
ale epocii, adusese deznadajduire in sufletul lui Cocteau. Aceasta
a fost la baza convertirii dela Meudon; dar samanta convertirii a
fost aruncata de Parintele Janvier. Luat de valtoarea vieii, lucrand
pentru Marianne Oswald sau pentru teatrul l'Oeuvre, Jean Coc-
teau avea alte preocupatii i nu-si mai amintea de convertire
decat ca de un fapt divers. Numai pentru numele Parintelui Jan-
vier el avea o profunda stima, o adevarata afectiune.
Parintele Janvier era un om modest si poate, pentru aceea, cuvin-
tele sale pareau intiparite de har dumnezeesc, iar omiletica ade-
värurilor predicate multimii imbraca straluciri ingeresti. Et caro
facturn est. Era o minune, care dura timp de 6 saptamani, dela
prima Dumineca din postul mare Ora la Dumineca Tomei,
sub ochii miilor de credinciosi, care veneau sä-1 asculte pe
Plrintele Janvier. Verbul lui Dumnezeu se intruchipa sub infati-
sarea simpla, plapanda, saraca a acestui umil servitor al Bisericii.
Cuvantul sallsluia in acest trup slabit de post, invins de boala,
purificat prin rugaciuni.
Ce modest azil alegea Dumnezeu sa se salasluiasca in Orasul
Luminilor ! Inima acestui calugar a fost sanctuarul Domnului,
rastimp indelungat. Buzele lui nu incetara de a proslavi pe Domnul
si mainile sale de a tamaldui.
Multe doamne din inalta societate venirl sä-1 asculte, unele
din curiozitate, altele calauzite de un profund simtimant religios.
Ele devenira ajutoarele Parintelui Janvier i uneltele providentei
divine, in mijlocul Parisului, unde sunt atatea suferinte de mangaiat.
Imaginea pe care ne-o lasä amintirii Parintele Janvier este aceea
a unui batran, bun cu cei drepti, manios cu cei pacatosi, dar des-
chizandu-si larg bratele sa primeasca sub aceeasi tutela cereasca
si pe unii i pe altii. Parizienii au ascultat o serie de carturari, de
ganditori, de istorici, cu care, pe drept cuvant, se mandreste
Biserica din Apus, dupà ce Plrintele Janvier a parasit amvonul din
cauza batranetii si a suferintelor trupesti. Cateva ordine au fost
reprezentate la amvonul dela Notre Dame. Acolo a vorbit bunul
si blandul Mgr. Baudrillat, membru al Academiei .franceze. A
venit, apoi, randul cuvantului elegant si stralucitor al lui Parintele
Sanson, favoritul inaltei societati pariziene. Expunerea sa avea
AMINTIRI CU PRILEJUL MORTII PARINTELUI JANVIER 191
atata caldura si atatea imagini luminoase, cl inima nu putea it-

mane multa vreme nepasatoare. Cativa ani dupä aceea, amvonul
a fost incredintat gandirii aspre a Parintelui Pinard de la Boulaye.
In rlstimpul atator ani, inima multor parizieni a rlmas cre-
dincioasa accentelor Parintelui Janvier si oricata arta ar fi avut
acestia din urma, de oricata eruditie ar fi dat ei dovada din am-
vonul marei Catedrale, lumea prefera totusi pe batranul predicator.
Verbul ski, expresia unei formatii religioase severe, era cu
toate acestea simplu si inteligibil chiar si pentru cei mai simpli
dintre ascultatori.
Dupa alegerile din 1919, numerosi deputati ai Camerei fran-
ceze luasera hotarirea sä asiste in corpore la predicele excelentului
orator bisericesc. Era un triumf pe care Parintele Janvier il oferea
bisericii catolice care indurase, numai cu zece ani inainte, perse-
cutia politica contra clerului si asistase neputincioasa la indepar-
tarea ordinelor calugaresti peste hotare. Unul dintre aceste ordine,
acela al manastirii la Grande Chartreuse (Isère), nu s'a intors in
proprietatea sa deck acum cateva luni, and Maresalul Pétain
a suprimat verdictul de exil al ordinelor religioase.
A face, deci, primul pas de intelegere intre Stat si Biserica,
dupa o rupere de relatii de atatia ani, inseamna ceva si aceastä
victorie a spiritualului asupra temporalului a fost desigur un mare
merit al Parintelui Janvier.
Parintele Janvier trecea drept un observator riguros al dogmelor
si un exponent fidel al exegezei catolice. El astigase atat apro-
barea cat si admiratia Parintelui Peilleaube, decanul Facultatii de
Filosofie, socotit unul din severii si ascultatii cenzori ai gandirii
catolice. P. Peilleaube conducea de asemeni /a Revue Philosophique.
Ca decan al Facultatii de Filosofie, ai carui tineri elevi eram,
ne duceam in fiecare lunl sä vedem pe Parintele Peilleaube, care
locuia la Nr. 6 sau 8 din Rue des Bagneux, si ne primea, oricat
de ocupat sl fi fost, cu aceeasi bunatate parinteasca, intr'un salon
Empire, cu catifele verzi pe jumatate uzate, ce trebuia sa fie un
« parloir >> comun. La fiecare despartire el nu uita sl ne recomande
O. asistam la predicile Parintelui Janvier.
Datoria unei serii de articole apk'rute in Revista Filosoficd,
mandatul Pärintelui Sanson de a predica la Notre Dame incetä,
fiind acuzat de Parintele Peilleaube de a fi savarsit, in cursul
expunerilor sale, erori de dogma. El profitä de aceasta ocazie,
pentru a-si marturisi, Inca odata, admiratia pe care o nutrea pentru
P. Janvier, a carui virtute ascetica preotul marist o opunea spi-
ritului modern al lui P. Sanson.
In saloanele pariziene se afirma cä aceasta scurta, dar vehe-
mend campanie contra exegezei Parintelui Sanson ascundea o
veche rivalitate si o neintelegere intre ordinele oratorian si marist.
P. Peilleaube nu ar fi fost, potrivit acestor afirmatii, decat

bratul care a lovit. P. Peilleaube era un om pa0iic 0, mai cu
seaml, suflet drept, aa ck il cred incapabil de a fi lucrat contra
gandului 0 convingerilor sale intime. Si cine tie ? Poate eleganta
parintelui Sanson 0 luxul admiratoarelor sale contrastau intr'o
oarecare masura cu principiile institutiilor catolice.
Ma gandesc, cu cata durere multi dintre Francezii care au
asistat, aka data, la conferintele batranului predicator, au aflat
de moartea Parintelui Janvier. 0 epoca intreaga din viata Pari-
sului 0 a Frantei, care, cu toate grqelile, nu a fost lipsita de inalte
exemple 0 de nobile vieti, dispare odata cu Parintele Janvier. Dar,
poate, eel mai indurerat dintre toti, a fost, la ceasul mortii sale,
Père Janvier insu0. El a trait sa vada implinirea acelor cutremu-
ratoare clipe pe care el le prevestise semenilor sai.
G. DE FOTY
0 SCRISOARE A MARE$ALULUI
I. ANTONESCU
NumArul omagial Basarabia fi Bucovina, inchinat Maresalului
liberator, a fost onorat cu urnatoarea scrisoare, pe care o publicam
aici pentru satisfactia intregii intelectualitäti romãnesti si, totodatà,
pentru indemnurile care pornesc din aceastà scrisoare, ca si din
orice gest al Maresalului.
CONDUCATORUL .STATULUI ROMAN

Bucuroti, 3 Octombrie 1-941
DOMNULE DIRECTOR GENERAL,

WI rog sd primiti gratitudinea mea pentru calda inchinare de
dragoste §i pretuire, adusd prin numdrul festiv al a Revistei
Fundatiilor Regale » sufletului românesc al scwnpelor noastre
provincii rdsdritene, reunite in imbrdtisarea ocrotitoare a Patriei.
Omagiul exprimat strddaniilor mele de rezidire nationald il socot
indreptat, cu toatd dragostea # increderea pe care o datordm, spre
glorioasa noastrd (vire lupteitoare, jertfele cdreia lumineazd drumul
implinirii tuturor drepturilor Neamului.
Vil rog sd primiti asigurarea distinsei mele consideratiuni.
ANTONESCU
MARE$AL AL ROMANIEI
$1
CONDUCATORUL STATULUI
13
Patrunsa de indemnul acesta de a preamäri eroismul ostirii,

directia revistei deschide o rubricl noua, menità O. fixeze o parte,
numai, din marea opera de rascumparare prin jertfa ostaseasca.
Configuratiile de incadrare a faptelor se vor desprinde din
insasi formele vietii.
Directive le sunt cele realizate in Aspectul psihologic al rdz-
boiului, in care s'a dat o doctrina romaneasca a omului in lupta
cu puterile destramarii, pe care trebue sa le biruiascl. Dincolo
de oHce miscare si izb anda, ca si dincolo de oHce pusca, mitra-
liera, tun, tanc, avion, este un suflet de om care trebue vazut
si in resorturile lui adanci si in semnificatii .
ACTE S'I MA RTURII
DIN RAZBOIUL NOSTRU
In aceastd rubricd vom consemna actele de eroism fi de merit ale poporului

nostru in actualul rdzboi, a fa cum le invedereazd comunicatele oficiale, ordinele
de zi, articolele din presd, reportajele fi mdrturiile acelora care au avut mtjlocul
de a le cunoafie ri certifica. Acest material, Med incomplet fi adesea despuiat de
amdnuntele semnificative, care pentru omul de fiiintd fi pentru literat sunt uneori
mai pretioase dealt generalitdfile, va putea sluji, totufi, pentru o cunoaftere Ti ju-
decare ulterioard a spiritului national, precum fi pentru diferite creatiuni artistice.
La rdnduirea materialului am stat la indoiald intre ordinea cronologicd fi
ordinea relevantei, in sens fi de valoare, fi de moment reprezentativ. ,Fi pentrucd
in jurul Majestdtii Sale Regelui se grupeazd in mod firesc mdretia faptelor de
arme, iar vizitele Lui pe front au un caracter de aureold, incepem cu mdrturiile
prezentei regale in crearea noii Romcinii, prin luptd fi jertfd. Sufletul fi cdpetenia
intregii mifcdri de liberare fiind Mare falul Ion Antonescu, este firesc ca al doilea
capitol al acestor consemndri sd infdti feze o parte din dominantele actiunii fi gdn-
dului sau. In al treilea rdnd, deoarece prin rdzbaul actual s'a facut dovada me-
ritelor exceptionale ale comandantilor romdni fi aliati, ne vom opri la faptele de
arme ale acestor comandanti, dintre care unii fi-au jerOit fi viata pentru realizarea
unei lumi mai bune fi mai drepte. In sfdrsit, pentrucd ostapd rdmeine marele simbol
reprezentativ pentru intreaga strdduintd ob fteascd fi mai ales eroul necunoscut
prin care jertfa anonimd asigurd nemurirea neamului, ddm o seamd din faptele
colective sau numai individuale ale armatei, o parte din nesfdrfitul fir de fapte care
ar trebui amintite.
qtim bine cd in aceastd epopee, In care se hotdrdste destinul neamului romdnesc,
zecile de mii de vieti jerffite rdmdn temelia viitorului kirii. Frit: fop lucrurilor,
va trebui sd fim incompleti, semnaldnd numai o parte din nesfdrfitele fapte de arme
pe care le va veptici istoria. Dar pomenind cu toatd admiratia pe unii osta fi, al
cdror eroism nu a rdmas necunoscut, glorificdm, prin aceste cazuri tipice, un ne-
sfdrsit nwndr de cazuri rdmase anonime, jertfe sublime ce au trecut in bezna tdcerii
fi a necunoscutului, construind in Ma lui Dumnezeu fi a istoriei o noud lard.
Organizdnd ateastd rubricd, ce se va completa treptat, am avut prilejul de a
constata cdt de hotdritd fi limpede este la aceia care rdspund, in primul rdnd, de
aceastd revistd conceptia cd rdzboiul nu este o dezldntuire de forte cosmice, in care
ratiunea, prevederea, iniliativa personald fi con ftiinta ar fi elemente neglijabile
12'
196 REV1STA FUNDATHLOR REGALE
sau aspecte minimale. 0 astfel de conceptie nu este nici a tdrii noastre $i nici a cdrtu-
rarilor ei, ci este conceptia ruseascd, aft: cum va rdmdnea pentru totdeauna fixata
In tipicul roman RAzboi si Pace, atdt in partea de zugravire, cdt $i in aceea de
filosofie $i interpretare a rdzboiului. Dimpotrivd, spiritul apusean, in care ne simtim
definitiv integrag $i pentru a cdrui lumind luptdm, acordd congiinfei intdietatea
# rostul suprem, iar nu inampldtorului mistic, a$a cum face slavismul.
De aldel, in mod firesc, se vor desprinde din aspectele propriu zis militare ale
materialului publicat aici aspectele de psihologie sociald, invederdnd sufletul na-
tional. Pe mdmrd ce amdnuntele fi mdrturiile personale vor putea fi exprimate
cu toatd amploarea lor semnificativd, aceste pagini vor putea deveni $i mai bogate
pentru cunoafierea necesard scriitorului $i gdnditorului, artistului Fi eticianului.
Cu timpul, vom cduta sd publicom mai ales acel fel de mdrturii semnificative, din
care sd se inchege istoria sufleteascd a nagunii, organizdnd eventual $i anchete
pentru dobdndirea unui material de experientd cdt mai autentic ri mai expresiv.
De pe acum, facem apel la aceia in stare a ne trimite mdrturii care sd austreze
tipic idealurile, sentimentele $i temele mari ale omeniei romdnesti, a$a cum reiese
ea din rdzboiul actual. In cartea sa Aspectul Psihologic al RAzboiului, tipdritd
in 1922 fi in care au fost consemnate # interpretate o seamd de mdrturii ale ofi-
terilor care au trdit # condus fazele insemnate ale rdzboiului trecut, evidentiindu-se
astfel temele mari ale existenlei fi actiunilor omene fii legate de lupta ii jertfa pentru
binele patriei, profesorul D. Caracostea a izbutit sd exprime o seamd din caracte-
risticile fundamentale ale neamului nostru, addncind experienta rdzboiului. E ceea ce
intentionam a realiza aici, aducdnd, aldturi de materialul prielnic unei cunoageri
mai temeinice, $i piosul nostru omagiu acelora care s'au jertfit $i au luptat pentru
o viatd nationald mai dreaptd # mai creatoare.
Petru Comarnescu
M. S. REGELE PE FRONT
Prima vizitd a M. S. Regelui pe front a fost in allele de o $i zo Julie. Repro-
ducem dupd I Monitorul Oficial * din 5 August momentele insemnate ale acestei
vizite pe front :
Majestatea Sa Regele, insotit de Seful Casei Militare si Adjutantul de
serviciu, a sosit Miercuri 9 lulie dimineata, in gara Zorleni, unde a fost in-
tampinat de d-nii: General Ion Antonescu, ConducAtorul Statului si coman-
dantul de cApetenie al fortelor romfino-germane, $eful Marelui Cartier General,
comandant al armatei respective, $eful Misiunii Germane in Romania si ofi-
terii din statele majore respective.
Dupà expunerea situatiei generale de pe intreg teatrul de operatiuni, Ma-
jestatea Sa Regele impreunfi cu d. general Ion Antonescu, insotit de suitA, au
plecat in automobile sh inspecteze frontul. Ajunsi la Comandamentul unei
man unitAti din regiunea FAlciu, dupa ce Majestatea Sa s'a interesat de desfa-
surarea operatiunilor locale, a mers la un post de observatie inaintat de pe malul
Prutului, de unde a urmArit atacul trupelor noastre pe InAltimile dela Est de Prut.
Majestatea Sa Regele a observat inaintarea infanteriei si tragerile infanteriei.
ACTE SI MARTURII DIN RAZBOIUL NOSTRU 197
. D. general Ion Antonescu si comandantii respectivi au dat Majestatii Sale

Regelui toate explicatiunile asupra luptelor ce se desfasurau.
In urma, Majestatea Sa Regele a inspectat o ambulanta divizionara instalata
in imediata apropiere a frontului. Aid Majestatea Sa a vorbit cu ranitii care
soseau de pe linia de lupta, interesandu-se de stares fiecaruia si imprejurarile
in care au fost raniti. Majestatea Sa a impartit ranitilor tigfiri si cuvinte de im-
barbatare.
In dupi amiaza zilei de 9 Iu lie, Majestatea Sa Regele impreunä cu d. general
Ion Antonescu au inspectat postul de comanda al unei alte Mad Unitäti aflat
pe Prut in regiunea Albita.
Comandantul Marii Unitati a raportat felul cum s'au desfasurat operatiile
in dimineata zilei. Majestatea Sa s'a interesat de aproape de functionarea Coman-
damentului si transmisiunilor acestei mad unitäti; de aserneni de situatia apro-
vizionärilor cu munitiuni si hranä si de modul cum sunt evacuati ranitii.
Majestatea Sa Regele a avut prilejul sa asiste la transportul auto al unor
unitati catre front.
In ziva de so Iu lie, Majestatea Sa Regele, impreuna cu d. general Ion Anto-
nescu si suita, au descins in gara Iasi. De aici, in automobile, au trecut in Ba-
sarabia. Strabatand drumurile basarabene, pe alocuri desfundate de ploi, au
sosit la postul de comanda al unei Mari Unitati care lupta in codrii Värzarestilor.
Comandantul Marii Unitati a aratat in detalii operatiunile executate de trupele
sale in zilele precedente si in ziva in curs. Majestatea Sa a urmarit cu viu interes
desfasurarea evenimentelor si s'a interesat de starea trupelor.
La toate unitatile intalnite in drum Ina Itii Oaspeti s'au oprit si au cercetat
situatia si insarcinarile unitfitilor.
In dupa amiaza de so Iu lie, Majestatea Sa Regele a vizitat unele unitati
de aviatie germane. Majestatea Sa a fost intampinat de comandantii unitatilor
de aviatie germane si un mare numar de aviatori, care au primit cu deosebit
entuziasm aceastä neacteptata onoare. Comandantii unitátilor au dat Majestatii
Sale explicatiuni relative la operatiunile in curs. Majestatea Sa a asistat la ina-
poierea de pe front a unei puternice formatiuni aeriene germane si a cerut sa-I
fie prezentate echipajele care in cursul acelei iesiri repurtase victorii aeriene.
Majestatea Sa a felicitat calduros pe aviatorii germani.
Inapoindu-se la Iasi, Majestatea Sa Regele a vizitat Spitalul Sf. Spiridon.
La sosire a fost intampinat de medicul sef al spitalului si de intreg corpul
medical.
Majestatea Sa a trecut pe rand in toate saloanele unde erau ingrijiti ranitii,
oprindu-se mai ales la paturile ofiterilor si ale dinitilor gray, romani si germani.
Tuturor le-a impartit cuvinte de incurajare si Malta Sa gratitudine pentru pur-
tarea lor vitejeasca. Din partea Majestatii Sale s'au distribuit ranitilor tigari.
Spre seara, Majestatea Sa Regele s'a inapoiat in gara Iasi. Inainte de plecare,
Majestatea Sa a aratat d-lui general Ion Antonescu, Conducatorul Statului si
comandantul de capetenie al trupelor romano-germane, Malta Sa satisfactiune
pentru timpul petrecut pe front si admiratia Sa pentru frurnoasele rezultate
obtinute in operatiuni de bravele noastre unitati o.
M. S. Regele fi .Marcfalul Antonescu In Transnistria

La sfarvitul lunii August, presa a descris vizita M. S. Regelui pe pfimantur
Basarabiei vi al Transnistriei. Impreuna cu d. Mareval Antonescu a vizitat
Tighina, apoi s'a indreptat spre Tiraspol, trecand pe podul de pontoane. La
Tiraspol, in plata oravului, o companie de onoare prezinta arma Majesatii
Sale Regelui. Comandantul oravului cla raportul; o delegatie de transnistrieni
urmavi ai vechilor razevi ai lui $tefan cel Mare, pe care asazi armatele glorioase
romano-germane i-au sapat de urgia bolvevica, intfimpini pe Majestatea Sa
Regele cu traditionala paine i sere. In fruntea delegatiei este d. dr. Smochini
si primarul oravului Tiraspol, Petru Torpan.
D. profesor George Alexianu, guvernatorul noii provincii dezrobite, ex-
prima bucuria romanilor transnistrieni de a vedea pe Regele kr, pe Regele
tuturor razuintelor romfinevti, pe pamfintul Moldovei intregite pe vecie.
D. dr. Smochina, reprezentantul Romanilor transnistrieni, area cä datoria
vitejiei fari precedent a armatelor Regelui Mihai I, conduse cu atata bravura
de Marevalul Antonescu, Nistrul nu va mai fi hotar intre frati. Majestatea Sa
Regele stä de vorla indelung cu Romfinii transnistrieni, intereandu-se de traiul
lor de iad, sub tirania bolvevia. Automobilul regal pleaa mai departe, trecand
prin orav, apoi ia drurnul cane front. Peste atva timp, Majestatea Sa Regele
Marevalul Antonescu se opresc la un aerodrom. Aici se afla un grup de viteji
aviatori romani, incercati in lupte grele i incununate cu laurii victoriei in toate
cele 6o de zile de razboi. Majestatea Sa Regele i Marevalul Antonescu vin
sa-i rasplateasca pentru eroismul de care au dat dovada acevti zburatori in lup-
tele pentru dezrobirea Basarabiei i, acum, in batalia decisiva pentru cucerirea
celui mai insemnat port la Marea Neagra: Odesa. Intr'una din aceste lupte,
o escadrill romaneasa, dupa ce a doborit vase avioane bolvevice, a pierdut
pe temerarul ei comandant It. comandor Alexandru Popilteanu.
Adanc impresionat de pierderea suferia de aviatia romani prin rnoartea
gloriosa a comandorului Popivteanu, Majestatea Sa Regele ii exprina dorinta
de a merge la capataiul bravului zburator.
La Catedrala din Tighina, strajuit de patru camarazi, pe un catafalc acoperit
cu tricolorul romanesc, doanne somnul de veci comandorul Popivteanu. Este un
moment solemn. Majestatea Sa Regele, intfirnpinat de un sobor de preoti, intri
in Catedrala vi se inclina in fats catafalcului in care zace zburatorul-erou.
Majestatea Sa Regele asisa in picioare, cu capul plecat, la intreaga slujbá
a inmormantarii comandorului Popivteariu. La sfarvit, Suveranul aveaza pe
pieptul eroului crucea ordinului E Mihai Viteazul o i insignele 0 Virtutii Aero-
nautice # de aur cu care acest as al aviatiei romanevti fusese decorat cu ateva
zile inainte, dar pe care eroica lui moarte nu 1-a lasat a le vadi stralucind pe
pieptul sàu #.
M. S. Regek fi Mare falul Antonescu pe frontul Odesei

Majestatea Sa Regele i Marevalul Ion Antonescu viziteaa settorul de lupa
dela Odesa unde bolvevicii inceara prin disperata lor aparare sä pastreze Ina
acest insemnat port la Mares Neaga.
ACTE SI MARTURII DIN RAZSOIUL NOSTRU 199
Sute de vehicule se scurg necontenit in susul §i josul §oselei care merge

de-a-lungul caii ferate spre Odesa, acum complet distrusa de catre bolievici.
Stribati zeci de kilometri liana and gise§ti un sat, o a§ezare omeneasca de-a-
lungul lanurilor nipadite de Mira §i lasate in !Admire. Ici-colo, se yid inci
urmele capcanelor §i minelor puse de bol§evici in retragere. Acum ele sunt
distruse §i masate de pionierii romani.
Majestatea Sa intra inteo zoni recent cuceriti de care bravele trupe ro-
mine. Un ofiter motociclist dela o unitate de linia int.% intampina pe Ma-
jestatea Sa Regele §i porne§te in fruntea coloanei de automobile pentru a arata
drumul. Incepe si se simta tot mai mult apropierea frontului. Convoaie de
prizonieri bol§evici sunt conduse spre interior ; gropi de obuz au rfiscolit semi-
niturile. Bombele grele ale aviatiei noastre au Mut cratere de vulcan de-a-lungul
§oselei, aratfind di aici luptele au fost inver§unate §i ci bol§evicii s'au hotirit
cu greu sa paraseasca pozitiile. Majestatea Sa Regele §i Mareplul Ion Antonescu
paqesc acum intr'o zoni unde osta§ii no§tri au presarat cu adaposturi indivi-
duale tot cfimpul. 0 pidurice din apropiere este retezata de obuzele care s'au
tras Ora acum. Tancuri distruse, baterii de artilerie scoase din lupta, arata
ca acest teren a fost cucerit pas cu pas dupl lupte grele, in care vitejii soldati
romfini n'au precupetit niciun efort. Majestatea Sa Regele §i Mareplul
Antonescu se afla acum la postul de comanda avansat al unei unitati din
linia intfii.
Suveranul se intereseaza indeaproape de situatiunea operatiunilor din sec-
torul Odesa. I se raporteazi ca trupele noastre se gasesc pretutindeni in
inaintare.
Dupi ce di unele indicatiuni, Majestatea Sa se indreapta spre un alt post
de comandi, bine strajuit de artileria antiaeriana.
In timp ce Majestatea Sa Regele §i Mareplul Antonescu se aflau la acest
post, trei avioane de bombardament inamice iqi fac aparitia. Ele trec la o inil-
time destul de mica pe deasupra postului de comanda unde se afla Majestatea
Sa Regele §i Mare§alul Antonescu. Aparatele bol§evice se intorc apoi spre pfi-
duricea wide se aflaseri, cu cateva minute mai inainte, Suveranul §i Mare§alul
Romaniei. Majestatea Sa Regele, cu un calm de luptator otelit, urmare§te de
afari zborul avioanelor duimane. Imediat, artileria nostri antiaeriana infra in
actiune. Dela prima salvii, puncte negre de fum incadreaza perfect cele trei
bombardiere bolievice. 0 noua salva a tunurilor antiaeriene romfirie§ti §i born-
bardierul bolievic din dreapta incepe si coboare vertiginos spre parnfint. Un
nor de fum gros se inaltit de pe locul unde a cazut avionul inamic.
Dupi cateva minute, comandantul unitatii antiaeriene vine la postul de
comanda §i raporteaza Majestatii Sale Regelui. Majestatea Sa Regele se arati
in intregime satisfacut de precizia tirului artileriei noastre antiaeriene. Unul
din avioane a cazut chiar in fata ochilor Majestatii Sale, iar alte doul ceva mai
departe, tot in liniile noastre.
Suveranul §i Mare§alul Antonescu iau masa la popota ofiterilor corpului.
Dupa mask Majestatea Sa i§i ia ramas bun dela generalii §i ofiterii prezenti,
indreptfindu-se spre alta parte a frontului s.
Vizita la Comandamentul unei Mari Unitdti

Sosind in cateva masini varuite cu noroi, pentru a nu calca consemnul
camuflajului de rigoare in aceste sectoare, M. S. Regele t}i d. Maresal Antonescu,
insotiti de suite obisnuitä, au coborit la Cornandamentul Marii Unitati che-
mate sa larnureasa in aceasti zona soarta Odesei.
Intfimpinati de d-nii general Ciuperca, general Sanatescu, general Ioanovici,
general Atanasiu, colonel Crelulescu, Suveranul si Conducatorul coboara voiosi
si pasesc cu prietenie si incredere printre randurile de ofiteri si soldati ai Co-
mandamentului, ingramaditi intr'o admirabili neoranduialä, spre postul
de comanda.
Conferinta a fost lungi si n'a fost intrerupti nici de zgomotul infernal pe
care I-a provocat un grup de vreo 20 avioane inamice.
Unul dui:A altul, trei mari avioane inamice de bombardament au fost lovite
in plin si pornite spre pamant in imense valvatal de flacari.
Trei randuri de aplauze, pentru cei ce le-au ochit, le-au insotit in scufundarea
lor pentru totdeauna spre parnant.
*
Dupà terminarea conferintei de Stat Major la care au luat parte numai

generali si ofiteri superiori, Majestatea Sa Regele si d. Maresal Antonescu s'au
intretinut cu ofiterii Comandamentului.
Conducatorul chiarni mai aproape pe preotul maior al corpului, intere-
sandu-se de populatia regiunii si de activitatea crestineasca pe care o depune.
Inaltii oaspeti au aflat cu bucurie ca in aceasta regiune au fost botezati, dela
5 la 24 August, de preotul maior Altonie Fraveschi, 1203 copii.
D. Maresal se intereseaza despre cele petrecute cu prilejul atacului ae-
rian inamic, apoi si-a indreptat pasii catre bateria de aparare antiaeriana,
asezata in apropierea comandamentului, intretinandu-se cu locot. Const. V.
Babii, comandantul bateriei, si cu cei doi caporali ochitori Neamtu Gh. si
Alexandru Vasile, care marturisesc ci au la activul lor fiind de scurt timp
pe front noul avioane doborite.
Suveranul si Conducatorul le string maim. D. Maresal se intereseazil dui
au prirnit vreo decoratie.
Au fost propusi, raspunde comandantul bateriei.
SA fie decorati, dispune Conduciitorul.
MARESALUL ION ANTONESCU

Proclamatia Dezrobirii
Prin comunicatul din 25 Julie al Conzandamentului frontului romdno-german
din Romania s'a vestit : Lupia de dezrobire a brazdei din Rdsdrit s'a terminat.
Din Carpati fi pdnd la Mare suntem din nou stdpdni pe hotarele strdbune *. Ocu-
parea Chifindului fusese anuntatd in comunicatul din z7 Julie. La ao Julie s'a dat
urmdtoarea proclamatie semnatd de Generalul Ion Antonescu :
AUTE $1 MARTURII DIN RAZBOIUL NOSTRU 201
Basarabeni, Bucovineni,
Cu vrerea Domnului, prin sfingele eroilor noctri ci al bravilor aliati ger-
mani, am izgonit de pe parnfintul stramocesc pe ducmanii Neamului, reclandu-va
libertatea ci credinta, onoarea ci drepturile.
Am pravalit stapanirea intunericului care a pustiit bisericile, casele ci avutul
vostru.
Am spulberat cu vitejia ostacilor cutropirea salbaticä a celor ce v'au tinut
in robie ci au raspandit pe pamantul nostru moartea ci focul.
Ne intoarcem razbunatori in glia moldoveneasca a hii Stefan cel Mare,
reacezand deapururi temeliile Neamului romanesc.
Basarabeni fi Bucovineni,
Anul zbuciumat de umilire ci nedreptate, de cutropire ci vrajba a luat sfarcit.
Ati simtit prin propria voastra suferinta, prin saracia ci umilirea in care
ati trait, ce inseamni comunismul.
AO putut judeca singuri ca viata far% libertate ci proprietate, ffitä dreptate
ci familie, far% biserica ci lumina, este mai cumpliti cleat moartea.
Eroii ci bravii armatei noastre v'au liberat 1
Cinstiti-le jertfa ci lupta prin fapta voastra I
Din incercarea ci jertfa noasträ, sa luarn invatatura.
Un Neam traiecte ci se inalta prin fapta de credinta ci luptl, prin munca
ci zbuciumul fiecaruia din fiii lui.
Din cenuca robiei ci din ranile incercarii, sa ridicam azi noi temeiuri de
viati.
Trecutul s'a stins, sii intemeiem viitorul.
Trebue sa ctergem toate urmele pradatorilor ci sa distrugem toate uneltele Mr.
Voi conduce Eu insumi organizarea Basarabiei ci Bucovinei ci voi reface
toate acezarile.
In popasul acestui an de prabucire, Tara noastra, vechea noastri Patrie,
s'a schimbat.
0 domnie noui ci curata, o noui ordine intemeiata pe cinste ci munca, pe
dreptate ci adevar, sta azi chezacie a viitorului.
Vom duce lupta ci innoirea mai departe, pravalind in tandari tot ce a impie-
dicat Neamul nostru sa se inalte.
Romanii vor fi cu adevarat stapani in Tara Mr, iar taranii vor simti cu
adevarat bucuria muncii ci rodul primantului Mr.
Voi veghea pana la moarte ca drepturile voastre sa fie simtite, ca viata noua
ce intemeiem sa cteargi toate amintirile pacatelor noastre din trecut.
Prindeti-va, dar, cu incredere, in rolul de munca pe care il incepem astazi.
Basarttheni fi Bucovineni,
Prin disciplinä, prin ordine, prin munca, paciti in marcul invierii nationale.
Sub scutul armatei dezrobitoare, porniti la fapta noun.
Am platit scump blestemul grecelilor trecutului.
SA rizbunAm prin vrednicia noastrA de azi, uitarea de ieri.

Meritati-vil mortii, meritati-vi Patria 1
TrAiascA Romania!
TrAiascli Regele nostru Mihai I I
Triliascl aliatii nostri si Marele ConducAtor al Germaniei, Adolf Hitler!
General Ion Antonescu
Dupd un an de domnie glorioasd

Dupd un an de guvernare dezrobitoare
6 Septemvrie 1940 6 Septemvrie 1941
Fragmente din proclamatia MareFalului Ion Antonescu cdtre lard :
Romdni !
Dupti un an de trudnicil muna si de zbuciumare credincioasii pentru
Neam, pentru Rege si pentru Dreptate, vA infatisez implinirile si strAdania,
pentru ca sl ma. judecati toti, si Istoria sA ne asculte mArturisirea.
Am primit, la 6 Septemvrie 1940, zbuciumata povarrt a unui Neam frant,
lingur, dezonorat, dezorganizat si descurajat.
Temeliile noastre de viatA fuseserl zdrobite de descompunerea morall si
prAbusirea sfintelor granite...
Romdni !
SA nu uitati.
Eram atunci la un pas de cutropirea in afarA si zbuciumul diniuntru era
sfasietor.
M'am strAduit a dau TArii onoarea si dezrobirea si sA sterg petele neiertA-
toare ale trecutului, fiindcA farA onoare si drepturi, fArA incredere si dreptate,
un Nearn nu poate trAi.
V'am cerut sA mA ascultati.
V'arn cerut sA mA urmati.
V'am cerut sl-mi dati incredere.
Si, mai ales, v'arn cerut sA regAsiti in suflete viforul drepturilor si al cre-
dintei stamosilor, mandria de Romani si onoarea de a aduce tot ceea ce inima
si trupul romanesc aunt in stare sA dAruiasca prin credintA, prin muncA si prin
jertfA, pentru Neam si pentru Rege.
Rezemat pe aceastA incredere, pe acest suflet nou al TAM, am putut si tes
iarlsi firele soartei noastre de peste granite, legand Romania printr'o aliantA
demnA cu Germania, Italia si Japonia, care putea sA ne asigure nu numai li-
nistea, apArandu-ne de cutropirea rusA si bolsevicl, dar avea sa ne aduca re-
implinirea sfintelor noastre drepturi.
I-am dat aliantei fidelitatea unui Neam care vrea Bali pAstreze onoarea si
pAmantul.
De atunci am primit intelegerea marelui Popor German yi a Poporului
Italian, sprijinul statornic si curat al Fiihrerului Cancelar Adolf Hitler, si daml
ACTE $1 MARTURII DIN RAZBOIUL NOSTRU 203
de sange al soldatului german care a luptat pe pamantul romanesc, umar la

umar, pentru dezrobire ei pentru civilizatie.
Am spus numai atunci, and am incheiat aceasta alianta, temelie de drepturi
si dreptate, ca nu tradez nimic din ce este romanesc i ca lupt pentru inaltarea
demnitatii noastre.
Azi, Romani, puteti sa va dati seama cu totii ca Tara noastra nu mai este
singura, ca am putut salva prin aceasti alianta nu numai fiinta teritoriului
nostru frAnt, pe care il amenintau hoardele comuniste, dar am putut si dezrobesc
pamanturi romaneeti, prin lupta dela Rásarit, spälindu-ne dezonoarea prin
sangele ostaeilor nogtri
In acest an de trudä, de lupta ei de jertfa, Armata a adus cea mai insfinge-
rata ei mai sfintita contributie.
De aceea, ei trebue sa-i inchinam cel dintai gaud de recunoetinta la capatul
acestui an de dezrobire.
Romdni !
M'am straduit, in acest popas, Ca i inauntru sà refac temeliile zdruncinate
sä ridic credintele de totdeauna, gospodaria i munca.
Ceea ce am infaptuit in aceasta vreme este hotarit o ridicare a puterilor
romanced deasupra cutropirei straine, prin romanizarea vieii i proprietatii
asuprite de Ascii! semit, i descatuearea noastra, prin legi de romanizare.
Din infaptuirile Guvernului pe care vi le prezint, yeti judeca singuri ea
n'a fost ogor de viatl nationall, incepand cu armata Tarii, trecand la agricultura
romaneasca ei la marirea productiei noastre, la ordinea ecolara, a justitiei ei a
finantelor Statului, a sanatatii ei a muncii, a comunicatiilor gi a operelor sociale,
Fara ca pretutindeni sa nu se simta paei noi de munca ei de inaptuire, piatra
noua de zidire ei de inaltare.
Romdni,
In acest an au fost ceasuri grele pentru Neam gi au fost ceasuri cumplite
pentru mine.
Durnnezeu ne-a ajutat sa le biruim i si facem dintr'un inceput de infrin-
gere un an de dezrobire nationall.
Romiini,
Azi se da in lume o lupta fdri seaman.
Incleetarea vietii ei a gandului a aruncat asupra Europei nu numai sange
cutropitor, dar amenintarea grava a anarhiei gi a prabugirii comuniste.
Suntem angajati intr'o lupta sfinta, grea, necrutatoare, aea cum altidati
Voievozii noetri luptau cu primejdii ei furtuni neinchipuite, pastrand aici in
Carpati ei Dunire lumina vegnica a civilizatiei creetine.
Si fim trezi, increzatori i puternici, pentruca veacurile igi ageaza drumul,
azi, sub ochii noctri.
Acelora care s'au jertfit pentru Neam ci pentru Rege, acelora care au luptat
pentru Lege ei pentru Biserica, Neamul le inchina azi toata tresarirea gliei ro-
minegti, dezrobita prin jertfa lor.
Cutremurati de sangele martirilor, sä jurlm toti, in fata mormAntului lor,

ca, uniti i credincioci, muncitori i Romani, vom cti a le cinstim jertfa i sA
dAm Patriei tot ceea ce ei au fost in stare sA-i dAruiasa.
Romdtd,
Un an de muncA s'a incheiat.
Un an de luptA ci de zidire incepe.
SI ne turnam In suflete i in trupuri toatA porunca ceasului de fatl.
Dezrobirea n'a fost numai o dezrobire de pAmanturi, ea a fost o chemare
nouA a Neamului nostru spre mari impliniri i noi destine.
Pentru vetrele stramocilor;
Pentru credinta parintilor;
Pentru mAndria noastrA;
Pentru dreptul copiilor noctri;
Pentru vecnicia romaneasca;
Cu Dumnezeu inainte
TrAiasa Regele
TrAiasa Romania!
Mama! Antonescu
Marefalul Antonescu la Chifindu

De ateva zile, ChicinAul capitala Basarabiei romfinecti e din nou in
stApfinirea romaneascA. Generalul ConducAtor a vizitat ieri Chicinfiul. Pe cat
de mare i-a fost bucuria i multumirea sufleteascA pentru stralucitoarea biruinti
a ostacilor romani, pe atat de profundA mfihnire sufleteascA a avut Generalul,
in clipele and a intrat in ChicinAul care astAzi e numai mine.
Prinaul lucru pe care Generalul Conduator 1-a fAcut, de indata ce pacii
sal biruitori au alcat printre ruinele Chicinaului, a fost o vizitä la Guverna-
torul Basarabiei.
Generalul ConducAtor aratA capilor autoritAtilor ce trebue a se faa de
indatA. Grija cea mare a Generalului se indreaptA spre populatia romfineasa
ce a mai lamas. Se iau mAsuri spre ajutorarea ei de indatfi. Serviciile admi-
nistrative se ci instalaseril in orac. Generalul convoaca personal pe cefii lor
ci le ordoni ce trebue si faa, cum trebue sA lucreze.
4,SA se salveze ce mai e cu putinta de a fi salvat s dorecte Generalul.
Cu sufletul sfaciat Generalul Conduator inta in Catedrala ChicinAului.
Mai bine zis printre ruinele ei, cäci nemernicii care au plecat, dupa ce au pro-
fanat acest locac, au turnat benzinA i i-au dat foc. Cea mai mare parte a fost
distrusA. N'au amas deck zidurile.
Si aici Generalul ia mAsuri ca de indatA sA se adua arhitecti, pictori
ci sA inceapa opera de refacere a sfantului locac.
Nat la refacerea sfintei Catedrale, a se facA slujba religioaa in altii
bisericA mai micA, daa existA vreuna care a scApat nemaipomenitei barbarii
spune Generalul ConducAtor.
ACTE SI MARTURH DIN RAZBOIUL NOSTRU zos
Dupa aceea, Generalul se opreste in cateva strazi unde cerceteaza ama-

nuntit materialul de razboi, in mare parte nou nout, lasat de bolsevici in re-
tragerea lor in debandada.
Sunt cateva tunuri neatinse.
In mijlocul «tankiftilor »
Generalul isi continua apoi inspectiile pe frontul de dincolo de Chisinau,
spre Nistru.
Viziteaza inca una din numeroasele unitati romane care s'au distins in mod
deosebit in lupte. E mai multumit ca oricand. Are si de ce pentruca din nou
a ajuns in mijlocul bravilor sai ostasi.
E o divizie blinded, o unitate care s'a evidentiat in mod cu totul stralucit
in luptele date in feta Chisinaului.
Dupa afirmatiile ofiterilor de Stat Major germani, aceasta divizie b1M-
data a luptat in mod supraomenesc. Niciun obstacol nu i-a putut rezista in cale.
In luptele ce se duceau acum cateva zHe in fate Chisinaului, o mare unitate
a fost prinsa din doua parti de forte rusesti. Divizia blinded romana a fost
chemata de indata pentru atacul si despresurarea acelei mari unitati.
Desi, din cauza ploilor, terenul era desfundat si desi chiar giganticele masini
« Skoda * au intampinat dificultAti in traversarea drumurilor, in unele locuri
nemaiputandu-se urni, comandantul Diviziei blindate hotaraste imediat sa
nu se intarzie nimic si cla ordin sa se porneascA de indata la ajutorarea trupelor
incercuite. Cu carele de lupta care innotau in noroi Ora in senilele de sus,
pornesc catre flancul inamic.
Infanteria, care nu putea inainta, fusese urcata pe carele de lupd. Trebuia
sa se ajunga cat mai grabnic pentru a se incepe un atac viguros in flancul inamic.
Atacul se produce.
Rusii sunt in deruta si fug dezordonat in feta acestui formidabil atac. Si-
tuatia devine din ce in ce mai favorabila pentru eroica Divizie blinded, care
isi reia marsul regrupata, pentru a izgoni inamicul si pentru a implanta dra-
pelul romanesc in capitala Basarabiei.
Motociclistii Diviziei blindate surprind o coloana bolsevica din care fac
multi prizonieri. Printre ei sunt doi ofiteri de Stet Major din armata rosie.
Asupra acestora se gasesc planurile atacurilor pe care bolsevicii proiectau sa le
des in flancul si in spatele trupelor noastre care inaintau spre Chisinau.
Generalul comandant al Diviziei ordona de indad sa se verifice veracitatea
acestor planuri.
Cu ajutorul altor unirati motorizate si al aviatiei, se verifica dacif prescrip-
tiunile din ordinele bolsevice erau reale. Se constad a tot ce i-a cazut in mfinA
e adevarat.
De indad o brigada motorized porneste intr'un iures si ataca unitatile bol-
sevice care se grupau in vederea aparArii Chisinaului, rispandindu-le.
Din nou panica si moarte in randurile celor care voiau sA apere Chisinaul.
Se dejoaca astfel planul bolsevic.
2o6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE
Si, in continuare, brigada motorizatA iai reia directia atre obiectivul care
i se indicase.
La portile Chiinäului, lupta devine din ce in ce mai inveraunatl. Prime le
elemente au luat contact cu inamicuL 0 lupti scurtA. Fulgeratoare. 5i alti pri-
zonieri sunt conduai in fata comandantului Diviziei blindate spre a fi cercetati
cu atentie.
Se constata cä alti doi ofiteri de Stat Major au azut in mftinile noastre.
Asupra lor se gasesc planurile de apArare ale ChiainAului, planuri pe care ei
ii bazaserli organizarea intregii rezistente.
Uluitor ci drAcesc plan.
Istoria Räzboiului ii va arAta in toatA maralvia lui.
Numeroasele forte bolcevice sperau sl faa din Chicinaul romknesc o ci-
tadelA rocie care sl reziste timp indelungat. In urma acestor informatiuni, co-
mandantul Diviziei blindate intelege care e punctul slab din apArarea Chi-
cinAului i ordoni sA se activeze de indatA pe aceastA directie. Ceea ce se ai face.
Din nou un atac, un iurea extraordinar al Diviziei blindate.
Inamicul surprins total e dezorientat i aile de retragere Ii sunt amenintate.
Cei care pot se retrag in dezordine, lAsand in urma lor depozite de material
si munitii. Apoi, triurnfatoare, eroica Divizie blindatA romfinä, dupa ce infige
drapelul romknesc la portile Chicinaului, hi continua biruitorul ei drum spre
malul Nistrului.
Acolo a ajuns-o Generalul ConducAtor.
De indati tankictii noctri sar de pe gigantii de fier i fac careu, and onorul
Generalului.
Generalul ConducAtor, insotit de Seful Marelui Cartier General ci ofiterii
de Stat Major, dupl ce primeate raportul, trece in revistA trupa.
Bunk ziva, bgeti.
SA traiti I izbucnecte rAspunsul, din piepturile bravilor noctri tankicti.
Generalul se oprecte din and in and ai dA ram cu ostacii. Apoi se adre-
seaza, cu urmAtoarele cuvinte:
V'am urmArit in actiunea voastrA ai am avut satisfactia cA instructia
ce ati primit-o dela comandantii voctri ci-a dat roadele In lupta insufletia ce ati
dat-o pentru inaltarea Neamului Romfinesc.
VA felicit in numele armatei i natiunii.
Mergeti inainte pe calea gloriei s.
(Ziarele, cu data de 29 Iulie 1941 )
Consacrarea meritelor Generalului Antonescu

In ziva de 6 August, d. General Ion Antonescu, Comandantul de CApetenie
al Armatelor germano-romfine din Romknia, s'a intfilnit cu Fiihrerul Canceler
Hitler undeva pe frontul de RAsArit. Fithrerul a adus multumiri d-lui General
Antonescu pentru splendida comportare a armatei romfinecti ci ci-a exprimat
bucuria a Bucovina ci Basarabia au fost recucerite prin eroismul soldatilor ro-
mkni ci germani. Aduand elogii TArii Romfinecti, Fiihrerul a pus pe pieptul
Generalului Antonescu Crucea de Fier in gradul de cavaler, class I ci clasa a II-a,
ACTE I MARTURII DIN RAZBOIUL NOSTRU 207
astfel Generalul nostru fiind primul strain decorat cu ordinul de cavaler al

Crucii de Fier, distinctiune care se acorda vitejilor intre viteji.
Pe ziva de 21 August, Generalul Ion Antonescu, Conducatorul Statului
si Comandantul de Capetenie al Armatei, a fost inaltat la demnitatea de Ma-
rectal al Romaniei. Decretul Regal mentioneazi ca aceasti inaltare s'a facut
pentru servicii aduse Patriei i Tronului pe campul de bfitaie in conducerea
razboiului nostru sfant pentru dezrobirea hotarelor de Rasarit )).
Tot pe ziva de 21( August, M. S. Regele Mihai I a conferit Comandantului
de Capetenie al Armatei noastre ordinul Mihai Viteazul, clasa I-a, $ pentru
merite cu totul exceptionale in comanda arniatelor romane i germane, in cursul
marilor lupte dintre Nistru i Bug pentru continuarea razboiului sant, care
au condus la zdrobirea trup-elor bolievice i eliberarea de sub tirania sovietica
a populatiei transnistriene, cat i pentru curajul i spiritul de jertfa manifestat
in situatiile cele mai grele, and, prin prezenta sa in primele linii i dispozitiunile
date pe campul de lupta, a dus la victoria unitatilor celor mai greu incercate
Führerul-Cancelar Hitler a decorat cu Crucea de Fier clasa I-a pe Ge-
neralul de Corp de Armati Petru Dumitrescu i pe Generalii de Divizie Ra-
covi i Avramescu, decoratiile fund inmanate de Generalul von Schobert,
comandantul armatei germane pe frontul de Rfisarit.
M. S. Regele Mihai I a decorat cu ordinul Mihai Viteazul pe trei coman-
danti de mari unitati germane de pe frontul roman, decoratiile fiind inmanate
de Maregalul Antonescu pe front.
Personalitatea Mare falului

Revista Monatshefte din Berlin a publicat urnteltorul articol al d-lui profesor
Mihai Antonescu, vice-presedinte al Consiliului de Miniftri, intitulat a Generalul
Antonescu c
$ Sunt ceasuri de plumb greu in vials unui Neam, cand providenta arunci
asupra lui poveri zdrobitoare ti tragice.
Daca In aceste räscruci intunecate n'ar apirea, trimi§i de providenta, mari
razbunatori de infrangeri, luminatori de drumuri, despicatori de vista nouil,
multe Neamuri gi-ar frange condamnate prezenta lor in Istorie.
Romania se gasea in 1940 in prag de prabuOre.
Granitele se rupeau neputincioase.
Ordinea morala ci instinctul national erau amortite la capatul unei tragice
Domnii.
Cugetele erau descurajate.
Armata era umilita.
Natiunea i§i pierduse fiorul vitalitatii.
Iar Statul o masa de ruine in care diramiturile granitelor taiau toate
drumurile.
In aceste ceasuri apare, providential, Generalul Antonescu in istoria noastra
politica, militarul care idi acezase vista pe o cariera de strilucire ostadeasca.
Sobru i vijelios, puternic i neiertator, fostul ef al operatiunilor dela Marele
Cartier General, fostul ef de Stat Major al Armatei, reprezentase pana atunci
pe Catonele inadaptabil spiritului demoralizant al mediului politic si amenin-

tarea innoitoare de moravuri.
Ostracizat, inchis, umilit, Generalul Antonescu isi mArturisise experienta,
zidind din ea, alAturi de valoarea militarului, marea credinta a Omului de Stat.
Cu instinct sigur, el a schimbat drumul politicii noastre externe si a asezat,
intr'un popas scurt, Natiunea Romaneasca in cadrul Axei, legandu-si printr'o
loialA adeziune la Pactul Tripartit toad misiunea sa romaneasca de noutt orientare.
Alergand la Berlin si la Roma, intemeind pe brava mfirturisire a adevarului
o loiala incredere si calda intelegere a Marelui Führer Adolf Hitler, Generalul
Antonescu s'a intors in Tara consolidat din punct de vedere extern si gata sa
se pregAteascA pentru marea Walk ce avea sA villa.
In ordinea internA a pornit, cu aceeasi vijelioasA putere, o totala innoire.
A trimis in judecata pe rAspunzAtorii trecutului.
A reformat adanc structura societatii noastre, scuturand-o de viscul strain,
prin legea antisemitA care a expropriat bunurile evreilor in favoarea burgheziei
si muncii rominesti.
A ravnit sA dea tineretului Neamului tot rostul in opera de innoire ;
$i si-a inchinat armatei munca de consolidare.
A pregatit rAzboiul si 1-a purtat pe campul de batae, unind sub comanda
lui trupe germane si romane, singe german si singe roman pe pamintul dezrobit.
Increderea pe care i-a arAtat-o Eihrerul, dandu-i Comandamentul germano-
roman in sectorul de Sud al frontului, a insemnat cinstirea Natiunii Romane
si dovada cA ea putea sA se increadA pe deplin in marele sprijin german si in
marele suflet al Fahrerului.
Sub Generalul Antonescu, Neamul Romanesc trebue sa-si urmeze Ara
sovAire, drumul sau de implinire de drepturi, pentru a da Natiunii satisfactia
justitiei nationale.
Reorganizarea Statului si reintruparea nationala inteun spirit nou vor adauga
Generalului Antonescu misiunea de ziditor de Tara, alAturi de aceia de impli-
nitor de drepturi.
Domnia Regelui Mihai I va strAluci astfel prin fapta creatoare a Genera-
lului Antonescu.
Generalul apartine nu numai istoriei rominesti.
El a intrat, prin curajul sAu, in gloria eroica a oamenilor noi, ziditor de lume
noua.
*
Generalul nostru, 1-a facut Dumnezeu din piatrA si din fulger.

I-a dat in suflet toata credinta unui Neam si in sange tot viforul nostru
de via*
In ochii lui de otel sta ca un arc intins destinul aprig al unui Neam in luptA.
Iar in surasul ski, ca o floare privind spre soare, sta bucuria de viata, sobrA
ii pamanteasca, a unei Natii esite din ptunantul veacurilor si pe care nicio cu-
tropire strAina n'a putut-o stinge, cum nicio neliniste sau durere nu-i poate
inchide surisul lui de sAnAtate.
ACTE $1 MARTURH DIN RAZBOIUL NOSTRU 209
Generalul nostru nu este nurnai un Comandant.

In el rasuna ca intr'un bucium voevodal tot instinctul de razboi, pe care
1-au avut strAmosii.
Generalul nostru nu este un om politic.
Pentru el Tara si Neamul sunt bunuri mai scumpe cleat cerul, lumina
si viata.
A fi Roman insemneath pentru el mai mult cleat a fi om.
I-a dat Dumnezeu suflet adanc si mare, ascuns in stanci de bunatate, ca
un lac in munti.
De aci darul lui de a face binele ;
De aci blandetea lui pentru copii si pentru saraci ;
De aci, nesfarsita lui dragoste pentru tArfinime si pentru truda satelor noastre.
Ni 1-a dat Dumnezeu la rascruce de veac.
Ni 1-a daruit destinul, atunci and catapeteasma Neamului incepuse sa se
prabuseasca, pentru ca s'o rezeme cu toata puterea fapturii lui neobisnuite.
A luptat o vista intreaga pentru armatä si pentru ostasi;
A luptat in contra tradatorilor si a lasilor, a hotilor si a usuraticilor;
A luptat impotriva tuturor, de jos si /Ana sus, daramand in vijelia lui de
credinta innoitoare tot ce a stat irnpotriva curatirii Neamului, dela Tron si pana
la colibA.
A gasit o Tara prabusita, saracita, truditi, nesocotita.
Si in popas de cateva luni ne-a dat o Tara unita, curata, sanatoasa, mandra,
respectata si care isi castiga dreptul si onoarea pe campurile de blase.
A trai pentru Generalul Antonescu este o datorie ;
A muri pentru Generalul Antonescu este o onoare o.
MARII COMANDANTI
ROMANI SI ALIATI
Divizia Generalului Ddscdlescu
e Generalul, inconjurat de ofiterii sai de Stat Major, se gaseste inteo co-
muni basarabeana, la un post de comandament inaintat.
E la Divizie.
Comandantul, generalul Dascalescu, isi instalase aci postul de comanda
de abia de o oil.
Inteo casuta sarAcacioasa, o colibA , n'avea decat o masa de lemn, un
scaun, o lampa cu gaz si un pat cu rogojinA.
Din acest loc, generalul Dascalescu conducea mai departe operatiunile bravei
sale Divizii, care, inainte cu cateva ore numai, repurtase unul din cele mai stra-
lucite succese de pe front.
Divizia aceasta, mai ales, ajutata in buna parte de catre Divizia de Garda,
infrunta fortele uriase ale inamicului.
14
Pe acest front bolsevicii aruncaserl trupe nenumArate si material imens de

rAzboi.Cele douA mari unitAti romanesti i, in special, Divizia generalului
DAscalescu le intrase ca un cui In coaste.
La un moment dat bolsevicii pregAtiseri un contraatac extraordinar.
AruncaserA in luptA 3 Divizii rosii contra unei Divizii a noastr
Ostasii s'au aruncat in luptA, sub comanda Generalului bor.
In mai putin de dot,A ore, ei seceraserl primele doua valuri ale celor trei
Divizii i erau pe cale sA decimeze i cel de al treilea val al arrnatelor rosii.
Putinii bolsevici rkmasi in viatA au fost Ins cuprinsi de o pania de ne-
descris. Au spart randurile si au inceput sA fugri, care cum puteau, retrAgandu-se.
Unii dintre ei, de fricA sá nu fie ajunsi, si-au aruncat i castile i chiar unifor-
mele i o luaserA razna numai in cArnAsi ... Asa se retrAgeau bolsevicii de pe
campul de luptfi, inspaimantati de vigurosul atac al artileriei noastre.
Era poate cea mai dezordonatä fugl a armatelor staliniste.
La putin timp dupA aceastd strAlucitI victorie, Generalul-ConducAtor so-
seste la postul de comandA al victorioasei Divizii.
Comandantul clA raportul 1i expune Generalului, amAnuntit, fazele luptei.
In sfarsit, Generalul ConducAtor felicitä pe generalul DAscAlescu, de felul
cum a condus Divizia in lupte. Apoi luandu-si propria decoratie o Mihai Vi-
teazul 0, ce o purta pe piept, o pune pe pieptul generalului DascAlescu spu-
nandu-i:
Fiindca n'am alta la mine in acest moment, iti dau, generale DAscAlescu,
propria mea decoratie. Te-ai invrednicit s'o porti n.
Apoi 11 sArutA pe ambii obraji 0.
(Diferite ziare, 29 Julie 1941)
Generalul Al. laanitiu

Generalul Alexandru Ioanitiu, $eful Marelui Cartier General, a cazut la
datorie, pe frontul dela Odesa, erou de frunte intre atatia eroi. Joi 18 Septemvrie
sicriul cu rAmAsitele Generalului mort pe campul de lupth a fost adus i depus
in aula Marelui Stat Major, iar SambAtA zo Septemvrie, in prezenta Maresalului
Ion Antonescu, s'a oficiat la cimitirul militar Ghencea ceremonia inhumArii.
Discursurile funebre au fost tinute de d. Mihail Antonescu, vice-presedintele
Consiliului de ministri, in numele Guvernului, General C. Pantazi in numele
armatei, General von Speidel, in numele Misiunii aviatice germane in Ro-
mania, General Hauffe, care a vorbit romfineste, Colonel Metz, reprezentantul
Arrnatei a / z -a germanA i Generalul N. Mazarini, subseful Marelui Stat Major.
In cuprinsul discursului slu, d. Vice-Presedinte Mihail Antonescu a citit
telegrama Führerului Comandant al Armatelor Germane cAtre Maresalul An-
tonescu:
Soarta v'a rApit pe cel mai valoros tovarls de luptA i $ef al Statului Major,
Generalul Ioanitiu.
Pentru mine este o necesitate sincerA s VA exprim adfinc simtita mea
participare pentru aceastA pierdere, atat Domniei Voastre cat i Armatei Romfine.
Odatä cu mine si Poporul German, Armata German& va /Astra o nestearsA

amintire, in special soldatii luptAtori care, cot la cot, au trecut prin sange si otel,
strAns uniti cu soldatii Domniei Voastre, Generalului cAzut pe cArnpul de
onoare, care cu o inimfi caldA pAsea pentru victoria comunfi b.
Adolf Hitler
Biografia eroului a fost facutA de Generalul Pantazi, din a cArui cuvAn-

tare citAm:
De copil, din liceul fiilor de militari din Iasi, si-a manifestat insusirile
deosebite intelectuale, (land la iveall factura unei inteligente esite din obisnuit,
cu vAdite exteriorizAri de atentie, in in/elegere irnediatA si putere de sintezà.
Intelectualitatea ii era dublati de un caracter constant, cu sim/iri delicate,
stApAnite de un temperament calm. Inteligen/a naturall si-a maturizat-o repede,
printr'o culturA adancitA si o instruire asidufi, controlate xnereu de realitatea
unui spiritualism superior si constient.
In aceste posibilitAti distinse trebueste cAutatl singulara hii rnodestie.
In rAzboiul trecut a fAcut fapte vitejesti in comandA de tanAr ofiter, pe care
imediat du/A ce le-a sAvirsit ca un impuls natural, le-a si uitat, deoarece spi-
ritul lui avea tot timpul preocupAri de realizare.
Prin aceste indicii s'au manifestat primele simptome ale unei personalitAti
creatoare.
A terminat Foals superioarA de rAzboi in conditiuni strAlucite, fiind dupfi
aceasta intrebuintat numai in func/iuni de mare rAspundere.
Maturizat, acum incepe sA-si realizeze posibilitgile sale de cregiune.
Ca sef al sectiei istorice, in muncA tAcutA, anonimg, scoate Istoricul Raz-
boiului nostru de intregire.
A fost apoi ani de-a-rfindul seful de Stat Major al cursului de coman-
dament, la care se cristalizeazA invA/Imantul conducerii r5zboiului, la viitorii
generali.
DupA aceea a trecut succesiv la comanda $coalei Superioare de Rfizboi,
la func/iile de subsef de Stat Major, sef de Stat Major al Armatei de Vest si
din nou aef al Marelui Stat Major.
La 6 Septemvrie, cAnd d. Maresal Antonescu a luat conducerea Statului,
i-a incredintat sefia Marelui Stat Major. Domnia sa a ales pentru acest post de
mare rAspundere pe tfinArul general Ioanitiu, deoarece ii urmArise activitatea
si ii cunostea puterea de infAptuire.
Imi amintesc ca la aceastA investire, d. Maresal i-a spus urnatoarele cu-
vinte, pline de imensA greutate:
e Ioani/iu, du/A cum vezi din istoria tuturor popoarelor, seful Marelui Stat
Major este rAspunzAtorul absolut de pregAtirea pentru rAzboi a unei armate,
fa/A de tara lui si fa/A de istoriel).
o Guvernele sunt rfispunzAtoare din punct de vedere politic ; dar seful de
Stat Major rAspunde fati de na/iune, prin insAsi onoarea lui e.

Asa i s'a asezat, in ziva de 6 Septemvrie 1940, greaua povarA a sefiei Marelui
Stat Major, pe care a purtat-o demn de onoarea lui si de gloria istoriei.
14*
A muncit cu tenacitate fiecare clipa la reorganizarea armatei, reintroducerea

disciplinei i renasterea moralului, fiind colaboratorul cel mai intim al gandu-
rilor, indemnurilor i infaptuirilor Maresalului, in domeniul militar e.
Generalul de Divizie von Speidel 1-a definit astfel:
Noi ii cinstim i ca om i ca soldat. Personalitatea lui militara se inalti
mult peste obisnuit.
Un mare tacut un mare ganditor.
In viata i personalitatea generalului erau inscrise cuvintele de atitudine
ale comandamentului general german: A crea mult, a iesi putin in relief ; a
fi mai mult cleat pari.
Armata gerrnana multumeste in aceasta clipi celui decedat pentru cama-
raderia i ajutorul sau o.
Generalul Hauffe i s'a adresat astfel:
General Ioanitiu. Armata germana si mai ales misiunea militara iti mul-
tumeste pentru ultima data pentru tot ce al facut tu pentru noi.
Vei ramane neuitat in randurile noastre.
Generalii strans aliati, purtatorul Crucii de fier cl. I generalul Ioanitiu pi
purtatorul ordinului Mihai Viteazul generalul Ritter von Schobert s'au unit
acum i prin moarte. Ambii generali au trecut acum in randurile camarazilor
romani i germani cazuti pe campurile de lupta s.
Generalul Nicolae Mazarini a accentuat incA odata ilustra cariera i sufletul
ales al generalului Ioanitiu.
Bland si modest, generalul Ioanitiu crea in jurul lui acea atmosfera caldi
de simpatie in care se simtea parfumul culturii lui, inteligenta Para ostentatie,
bunatatea lath slabiciuni, intelegerea farl. a urnili, delicatetea fara manierism
pi acel dar nedefinit cu care Dumnezeu numai inzestreaza pe anurniti oameni
alesi de El e.
t Generalul Ritter von Schobert

Comandantul fortelor Germane de pe frontul Roman, generalul Ritter von
Schobert, a cazut pe campul de onoare, fund inmormantat provizoriu la Ni-
colaev, in Ucraina. La ceremonia inmormantarii au vorbit Feldmaresalul von
Brauchitsch, depunand in numele Fuhrerului Hitler o coroana de flori, ge-
neralul de corp Petru Dumitrescu, in numele trupelor romane cu care a cola-
borat direct, Maresalul Ion Antonescu i generalul Salmuth.
Citam discursul Maresalului Ion Antonescu, care a exprimat marea durere
pe care o incearca tam noastra prin moartea eroului german:
Generaloberst Ritter von Schobert a trait ca un soldat si a murit ca un
soldat.
Nu-1 plangem, pentruca el va ramane vesnic in constiinta noastrii.
In numele tarii romanesti, care va fi vesnic recunoscatoare, si in numele
Regelui Mihai I, depun pe pieptul de erou al generalului von Schobert ordinul
celor bravi, ordinul a Mihai Viteazul cl. II-a e, in randul carora se inscrisese
Inca in urma faptelor de vitejie ale armatelor sale in lupta de eliberare a Bu-
covinei §i Basarabiei.
Poporul românesc va trece in cartea sa de aur pe generalul Ritter von Scho-
bert.
Iar capitanului Suwelak, insotitorului ski de sbor in toate misiunile pe
front, ii depun decoratia 4 Virtutea Aeronautica class I-a n.
ARMATA ROMANA
Operatiunile de pe frontul germano-romdn la 28 lunie
Cartierul general al comandamentului frontului germano-roman in Romania
comunica:
i. Actiunea impotriva fortelor sovietice continua din muntii Bucovinei
§i pana la Mare.
Unitatile germane t}i romane au izbutit pretutindeni saii aduck la indepli-
nire misiunile primite. toate incercarile inamicului de a contraataca au fost
sfaramate.
In Delta operatiunile stint in curs.
2. Aviatia germano-romana a continuat operatiunile ofensive ai de aco-
perire a teritoriului, reu§ind sa-io afirme superioritatea asupra adversarului.
Inamicul a efectuat unele bombardarnente in regiunile Ia0, Buzau, Galati
ci Constanta, atacand populatia civilfi cu bombe §i mitraliere, cu efecte nein-
semnate.
In ziva de 26 Iunie, trei avioane inamice au izbutit, pentru prima oara, sä
arunce cateva bombe intr'un cartier al Capitalei, fara a provoca pagube insem-
nate. Doul din cele trei avioane au fost doborite imediat de aviatia de vanatoare.
Au fost distruse in ultimele zile in lupte aeriene §i la sol circa 130 avioane
sovietice, din care 32 de catre aviatia i A. C. A. romana.
Am pierdut 3 avioane.
3. In ziva de 26 Iunie doul distrugatoare sovietice au aparut in fata Con-
stantei.
Distrugatorul Moscova a fost scufundat, iar celalalt avariat.
4. Inamicul a lansat parapti§ti in cateva puncte ale teritoriului.
Majoritatea au fost princi.
(Comunicatul Nr. 3 din 28 lunie 1941).
5 Julie 1941 : Trupele romdne reintrd in C'ernduti

Cartierul general al Comandamentului fortelor romane din Romania co-
munica:
Actiunea impotriva fortelor sovietice continua cu succes pe tot frontul.
Bucovina a fost eliberati.
Primele noastre unitati au intrat in Cernauti in seara zilei de 5 Julie. In
Basarabia trupele germano-romane continua inaintarea.
Pe Prutul inferior din Delta Dunärii, operatiunile stint in curs. Au fost

distruse doul nave sovietice.
Aviatia a actionat in special asupra comunicatiilor inamicului.
Pe frontul roman au fost distruse 12T de avioane inamice, dintre care 74
de catre aviatia si A. C. A. roman& Am pierdut nota avioane.
Escadrila 53 de vanatoare, comandata de capitanul Georgescu Emil a ajuns
la a 23-a victorie, fara nicio pierdere.
(Comunicatul Nr. it din 6 Iu lie 1941)
12 _Tulle : Zi de mare luptd ,si rezistentd

s Aduc aviatiei Corpului V Armata i Diviziilor XXI si de garda, recunostinta
României pentru lupta si rezistenta kr eroica din ziva de 12 Iulie 7941.
Ma inchin respectuos in fata monitor si multumesc luptatorilor pentru
bravura kr.
Comandantii, ofiterii i ostasii aviatiei i Corpului V Armata au bineme-
ritat dela Patrie n.
Ordinul de zi al Conducatorului
de capetenie al Ostirii,
1.7 Julie : cheia strategicd a Basarabiei in stdpdnire romdneascd ;

la Cernduli s'au redeschis bisericile
Cheia strategica a Basarabiei este in stapanirea noasträ.
Batalia pentru cucerirea i curatirea masivului Cornestilor s'a terminat.
Hotinul, Soroca, Orheiul i Chisinaul au fost ocupate *.
(Comunicatul Nr. 5 din 17 lulie)
t Cernauti, 17 Iulie. Populatia orasului Cernauti a trait Dumineca 13 Iulie,

dupit un an de robie in iadul bolsevic, momente de adevarata reinviere sufle-
teasca. Usile bisericilor au fost redeschise, iar in altare preotii imbracati in sfin-
tele odajdii au inaltat celui Atotputernic rugaciuni de multumire ca, dupi un
an de intuneric, au fost invredniciti sä traiasca iar timpul in care pot sä se in-
chine Dumnezeului stramosilor nostri. Populatia a ascultat ingenunchiatá ru-
gaciunile care vesteau sufletelor lor reinvierea poporului romanesc din Bu-
covina de Nord*. (Ziarele).
#Dificultati neinchipuite»
In vreme ce se desfasurau aceste operatiuni, formatiunile germano-ro-
mane, puse sub inalta comanda a Generalului Antonescu, au fortat trecerea
Prutului, care era aparat cu indadire, si au eliberat Basarabia de sub ocupatia
inamicului, invingand o rezistenta extrem de inversunata i dificultatile ne-
inchipuite ale unui teren aproape impracticabil.
ACTE $1 MARTURII DIN RAZSOIUL NOSTRU 215
La terminarea acestor operatiuni, armata colonelului-general von Schobert,

alcatuitA din corpuri de armata germane si romfine, a inceput o miscare in
directia Nord-Vest, trecAnd Nistrul mijlociu, pentru a stabili legatura cu for-
tele ce verleau dela Nord.
DupA cifrele cunoscute ',Ana acum, s'a capturat in acest sector al frontului:
150.000 de prizonieri, 1.970 care de luptl si 2.190 de tunuri.
Flota aerianA, comandata de colonelul-general Loehr, a contribuit in largä
mAsurA la succesul acestor operatiuni. Ea a doborit si a distrus pe sol 980 de
avioane sovietice ».
(Din Comunicatul cu data de 6 August 1941, dela Cartierul General al
Fi),hrerului, Raportul NI% 2),
Cucerirea
o In tot cursul zilei, aviatia sovieticA a fost deosebit de activA. Escadrilele
rood, zburand cu predilectie deasupra norilor i aparAnd apoi brusc, pentru
a face recunoasteri, bombardamente sau mitralieri in coloanA, ne-a hartuit
necontenit. Artileria antiaerianA româneascA, instalatA rapid pe mAsura inain-
tArii coloanei, i avioanele germane de recunoastere si de vanAtoare au paralizat
insA eforturile aviatorilor sovietici, asigurand tot timpul suprematia -aerului.
La km. 17 tirul artileriei soNietice, instalate la marginile ChisinAului, in-
cearcA reperarea goselei. Este ora 19. Se da ordinul de inaintare prin salturi.
Artileria noastri se instaleazii pe pozitii. Operatia a durat cateva minute. Piesele
intr a. in actiune cu foc violent, incadrand obiectivul. Inaintarea continua sub
ploaia de obuze, care trec suerand pe deasupra noastra si se sparg cu infrico-
sAtoare, surde explozii de o parte si de alta a soselei. Prin mijlocul acestei grin-
dini de foc, tree Para contenire, incArcate cu soldati, piese de artilerie grea, tunuri
anticar, tancuri i uriase camioane Skoda cu dubll remorcA, incarcate cu mu-
nitii. La un moment dat inaintarea e opritA.Dominand soseaua, inamicul a inceput
sa dezlintuie un violent bombardament de artilerie. Unitatea se instaleath pe
pozitie. Tancurile pornesc in recunoastere, precedate de infanterie. Tunurile
intrA din nou in actiune. E un adevarat infern. La un moment dat, generalul
Comandant al Diviziei i Statul Major pArAsesc cota, inaintand pana in linia
de foc. Din urmA, tunurile noastre trag farl contenire. Nu mai sunt acum bu-
buituri izolate. Exploziile izbucnesc in grup, pe baterii, iar sueratul obuzelor
s'a transformat intr'un adevArat viscol. DupA trei sferturi de ora, artileria ina-
mica a amutit. Umbrele albastre ale serii invAlue frontul. In zare, ChisinAul
in flAcAri proiecteazA pe cer o path uriase.
Zorile zilei de 16 Iu lie au surprins intreaga unitate pe pozitii. Incremeniti
lAngl cuiburile de mitralierA, in jurul chesoanelor sau risipiti in trAgAtori de-a-
lungul cAmpului, ostasii vegheau.
La ora 3,30 dimineata artileria noastrA deschide focul. Dupl un bombarda-
ment numai de cinci minute, coloana se pune in miscare, avAnd In frunte ma-
inile Comandamentului. InaintAm astfel panA la km. 12, unde ne intAmpina
o formatie de avioane inamice. Tunurile antiaeriene infra imediat in actiune.
Escadrila dispare sub linia orizontului. Inca un km. si dupA un cot al soselei
ChisinAul apare resfirat pe vale. Orasul intreg e o mare de flAcAri. Distingem

centrul orasului profilat pe o perdea vitratA de fum. Pare o ingrAmAdire haotici
de ziduri innegrite, in jurul carora flAcArile se agitA ca limbile de sarpe in dupl
amiezile cAlduroase de varl. Singur, dispretuind parcA ruinele, pilonul statiei
de radio dorninii conglomeratul.
0 lacrimA pentru ChisinAul romAnesc distrus de hoardele sovietice i apoi
din nou.inainte. Bubuitul tunurilor este completat acum de tAcAnitul mitra-
lierelor. Suntem in imediata apropiere a liniei de foc. La zoo de metri, intr'o
válcea, ne intAmpinA primele gloante de armA i obuze anticar. Ne strecurAm
cu greu in spatele vAlcelei. Inaintea noastrA, cu harta in max* impärtind ordine,
Comandantul Diviziei, inconjurat de ofiterii de Stat Major, stA neclintit in ba-
taia focului. Este ora 6,3o dimineata. Din flancul stang al soselei, de unde vine
ploaia gloantelor inamice, se aud strigate de atac, vaete, urlete. Infanteria ro-
mAnfi a trecut la atac. In vacarmul luptei se disting indemnurile ostasilor ro-
mAni, dezlantuiti pentru curAtirea pAmAntului strAmosesc.
Dupl o jumAtate de orA de luptA, rezistenta sovieticA släbeste. Din porum-
biste, inaintAnd in monom, cu mainile ridicate, apar grupuri de soldati sovietici
care se predau. Sunt dezarmati, interogati i trimii inapoia frontului. La ora
7,x s flancul stfing este curfitat. In fatA, primele grupe de cercetare ale noastre
se gAsesc la rnarginea Chiininlui. Reluam inaintarea. Artileria inamicA incearcA
un ultim, disperat baraj. I se rAspunde din plin, cu foc sustinut din trei pfirti.
Obuzele se sparg in jurul nostru. La so de metri In urmA, langl postul de radio,
un sublocotenent cade rAnit de o schije. Pe sosea, inaintAnd prin rfipliala gloan-
telor, ambulanta Crucii Rosii inainteazA pentru a ridica rinitul. In putine mi-
nute si artileria sovieticA amuteste. Acum carnpul de luptA se calmeazA ca va-
lurile mArii dupl furtura. Rar de tot cAte o bubuiturA de tun mai sfAsie linistea.
Pe marginea santurilor, in holde, pretutindeni, soldati frAnti de obosealA
atipesc cu arma sub cApAtAi. Singure posturile inaintate, Comandarnentul
bateriile vegheazä.
E varl, e cald i lanurile unduiesc intr'o neverosimil de patriarhalA atmosferl.
DacA n'ar fi chesoanele de tun si multimea ostasilor, ai zice ca te afli inteun
week-end nevinovat, afarA la cAmp. lath, un fluture sboarA gingas din floare in
floare si latA si frizerul Diviziei care si-a instalat atelierul 'pe un atas de mo-
tocicletA ..
Numai in zare, neroniana priveliste a ChisinAului in flAcAri ne aduce la dra-
matica realitate a luptei care s'a consumat in fata ochilor noltri.
DouA ore de calm. Apoi, deodatd, tunurile reintrA in activitate. Instinctiv,
simtim cu totii cl este ultimul efort al inamicului. Un efort disperat, fatA de
care fortele noastre stiu cum sA raspundA. Artileria deschide foc de incadrare ;
tancurile primesc ordinul de atac. IatA-le, urcfind pants coselei i pornind cu
huruit nApraznic spre obiectiv: dealul RAccanu din marginea ChisinAului, de
unde inamicul dorninA i supravegheazA toate imprejurirnile si intrArile in oras.
Pe urrna lor infanteria motorizatA, artileria, ambulantele sanitare i detasa-
mentele de motociclisti se scurg fArA contertire. Batalionul 2 de Care incon-
joarA creasta, inaintfind spre oras. Tunurile anticar ale sovieticilor deschid focul.
ACM $1 MARTURII DIN RAZBOIUL NOSTRU 217
Li se raspunde cu aceeasi inversunare. Incetul cu incetul, linia de rezistenti

sovietica cedeaza, iar la ora i i ,3o incepe curatirea periferiilor de cuiburile de
uncle mitralierele si pustile tinteau in uniformele romfinesti.
La amiaza, Divizia blindata, avind in frunte pe comandantul ei, trecea linia
de centura a orasului.
Chisinaul a fost cucerit de armatele romine Miercuri 16 Iulie, ora 13. Pe
turlele Catedralei, minate de soviete si distruse de incendiu, drapelul rominese
isi flutura majestuos colorile.
Am fost printre primii ostasi care au intrat in Chisinäul cucerit. Revederea
acestui frumos oras romfinesc a fost una din cele mai dureroase clipe ale vietii
mete. Dureroasä, pentruca din stradania gerieratiilor de Romfini crescuti si traiti
pe aceste meleaguri nu au mai ramas decit ruine innegrite de fum; dezesperante
ruine sub care zac cadavre mutilate, calcinate, intrate in destompunere. lath,
inca dela portile orasului, sinistrul, dezolantul peisaj se reproduce la nesfirsit,
in toate cartierele, pe toate strazile, la toate imobilele. Pretutindeni mina cri-
minall a armatelor rosii, a comunistilor si jidanilor, a preslrat dinamita si foc,
pentru ca nimic sa nu mai raminl si sa aminteasca existenta Chisinaului ro-
minesc.
Cu o saptimana inainte de retragerea armatelor rosii, toate institutiile,
bisericile, fabricile si cladirile man ale Chisinfiului au fost minate. In noaptea
de 14-15 Iulie exploziile au aruncat totul in aer, iar in dimineata de 15 norul
de fum al uriasului incendiu era vizibil dela aproape 40 km. De atunci focul
se intinde lira contenire, casa dela casa, cartier dela cartier. $i pentru ca opera
criminal de distrugere a orasului sa fie desavirsita, ceea ce nu a putut face
dinamita si incendiul au completat bombardamentele. Cáci paralel cu ata-
cares coloanelor rominesti care inaintau, artileria si aviatia sovietica au born-
bardat lira crutare, in mai multe rinduri, orasul. Chiar in noaptea ocuplrii
lui de catre Romani o eseadrila sovietica a tinut sa-si descarce prisosul ei de
bombe asupra ruinelor.
Acum aspectul orasului e deprimant. Pretutindeni ziduri naruite, fire elec.
trice si telefonice cazute, gropi imense presarate cu schije si materiale de rAz-
boi parasite. Iar peste toate acestea, ea frunzele resfirate de Out in toamnele
intarziate, miile de nimicuri casnice ale locuitorilor stau aruncate de explozii
la zeci de rnetri, laolalta cu aschiile mobilelor sfaramate si cu resturi de cadavre
oribil mutilate.
Trec pe acolo uncle au fost odinioara edificiile orasului: Catedrala, Pri-
maria, Ateneul Roman, totul numai mina. Faimoasa strada Alexandru cel Bun,
artera principall a orasului, este de nerecunoscut. In spatele grfidinii Sobo-
rului, transformati intr'un maidan rascolit de bombe, zace parasita o baterie
grea sovietica, nimicita de tirul carelor de asalt rominesti. In jurul ei, cadavrele
servantilor se infratesc cu cadavrele cailor dela chesoanele de munitii. $i pre-
tutindeni fum acni de incendiu si rniros de cadavre descompuse.
Mai departe, locul statuii lui $tefan cel Mare abia poate fi ghicit.
Am parasit Chisinaul pe inserate. ))
(Articol semnat de sergentul t. r. C. Panaitescu, In Ordinea, 27 Julie 1941).
Faptele de Arme ale Aviatiei fi ale Artileriei Antiaeriene

Avand in vedere stralucitele fapte de arme, savarcite de aviatori ci de uni-
tatile de aviatie, care s'au distins in mod deosebit in luptele din zilele de 22-30
Iunie 1941,
Ordon:
Citarea prin ordin de zi, pe intreaga ArmatA, a urmatorilor aviatori i uni-
tati de aviatie:
t. Cfipitanul aviator Manoliu Alexandru, dintr'o Flotill Cle Vanatoare,
pentru:
Curajul cu care a zburat in fruntea Escadrilei sale, in toate misiunile execu-
tate asupra inamicului;
Rezultatele remarcabile obtinute prin mitralierea i incendierea avioanelor
inamice.
2. Locot. aviator Scurtu Dan, dintr'o FlotilI de Vanatoare, pentru:
Curajul deosebit ce a dovedit cu ocazia atacului asupra terenurilor dela
Tatar-Copciac i Bulgarica, incendiind un avion trimotor sovietic i unde
avionul ski a fost lovit de trei proectile.
Avand profundorul rupt i planurile gAurite, totuci a aterizat In bune con-
ditiuni la unitatea sa.
3. Echipajul format din locot. observator Stoian Mircea, serg. t. r. Do-
mican Dumitru i sergent t. r. Bremen Panait, dintr'o Flotig de Informatie,
pentru curajul i abnegatia cu care au continuat executarea misiunii de cer-
cetare la inamic, in ziva de 24 Iunie 1941, culegand frumoase rezultate, cu toate
ca au primit 43 de lovituri in avion. din care una in cascheta pilotului.
4. Escadrila de vanatoare, comandata de cfipitanul aviator Georgescu E.
Gheorghe, care, in luptele aeriene din zilele de 23, 24 ci 30 Iunie 1941, a doborit
18 avioane inamice.
Numai In ziva de 30 Iunie 1941, in luptele aeriene din Dobrogea, a doborit
JO avioane inamice, gra a avea vreo pierdere.
5. Un grup de Bombardament dintr'o flotill de Bombardament, comandat
de locot. comandor ay. Landman Paul, care, in luptele din zilele de 22, 23, 25
§1 28 Iunie, a efectuat bombardarnente asupra aerodromurilor, nodurilor de
comunicatie ci coloanelor inamice, a sustinut lupte aeriene ci a distrus numeroase
avioane, comunicatii, scotfind din luptA numeroase formatiuni inamice.
6. Un grup de Bombardament dintr'o flotila de Bombardament, comandat
de cpt. comandor ay. Cristescu Joan, care, in luptele din zilele de 22, 26 ci
28 Iunie, s'a distins in mod cu totul deosebit prin bombardamentele ci luptele
aeriene sustinute, prin care a distrus aerodromuri, noduri irnportante de comu-
nicatie, material de razboi i importante instalatii militare inamice.
Prezentul Ordin de zi va fi adus la cunoctinta intregii Armate*.
Comandantul de capetenie
al fortelor Romano-Germane
(Ordin de zi pc Armatd Nr. .r din 15 Iu lie 1941).
Flotila I fi III vdndtoare fi Gruparea 2 A. C . A.

Cartierul General al Comandamentului frontului romano-german comunica :
De trei saptamani, aviatia i apararea noastra antiaeriani duc zilnic, in con-
ditiuni extrem de grele, o luptá de extenninare cu aviatia inamica, intreprin-
zAtoare i foarte indrazneata, atfit in lupta aeriana cat §i in atacul trupelor terestre.
In toate aceste lupte, aviatia si apararea noastra antiaerianfi au iesit invin-
gatoare.
Zilnic au doborit, intr'o frateasca colaborare, intre cinci si zece avioane
inamice, in majoritatea cazurilor neavand nicio pierdere.
Eri a fost o zi de glorie pentru aeronautici. S'au doborit peste treizeci de
avioane inamice. Am pierdut numai doui avioane. S'au distins flotila I si III
vanatoare Gruparea z A. C. A.
Patria si Armata le aduc multurnirile kr recunoscatoare.
(Conzunicatul Nr. 8 din rg August 1941).
Unitdti croice
A Aduc aviatiei Corpului V Armata i Divizillor XXI si de Garda, recunostinta
Romaniei pentru lupta si rezistenta eroica din ziva de 12 Iulie.
Ma inchin respectuos in fata mortilor si multumesc luptatorilor pentru
bravura lor.
Comandantii, ofiterii i ostasii aviatiei i Corpului V Armati au binemeritat
dela Patrie ».
Conducatorul Statului i Comandantul
de capetenie al Ostirei
General Antonescu
433 avioane sovictice doborite

Comunicat al Cartierului general al Fuhrerului. Inaltul Comandament al
fortelor armatei germane comunica:
Aviatia roman& a luat o parte importanta la marile succese de pe frontul
de Sud. Pana la sfarsitul lunii August, aviatia roman/ a nimicit 433 avioane
sovietice si a sustinut in chip admirabil operatiunile armatei terestre u.
Marina Regald
In luptele pentru recucerirea Basarabiei, Batalionul 17 Infanterie Marina
s'a distins in mod deosebit, in actiunile dintre 21 Iunie si 23 Iulie 1941, intru cat:
s'a mentinut in sectorul Periprava timp de 30 de zile intr'un teren cu totul
nefavorabil si a respins numeroase incercari inamice de a ocupa acest punct
important ;
a organizat i executat 4 incursiuni peste Bratul Chilia, cu care ocazie
a luat prizonieri ;
a distrus printr'un foc bine condus : 6 vedete, i step i un remorcher
si a produs avarii la dotia monitoare inamice ;
a trecut Dunarea la 21 Iulie ei, inaintand in mare fortat, a fost prima

unitate romana care a intrat in Tatar Bunar, in noaptea de 22 spre 23 Tillie 1941.
Pentru bravura, destoinicia ei avantul de care au dat dovadA Comandantul,
ofiterii ei trupa Batalionului r7 Infanterie Marina, ii citez ca exemplu pe in-
treaga ArmatA *.
Comandantul de capetenie,
Moreton. Antonescu
(Ordin de zi pe armatd, Nr. 5 din 6 Septennirie x94%).
Bravura Regimentului 24 Artilerie la Odesa

* In batAlia din jurul Odesei, in ziva de 2 Septemvrie 1941, bateriile Re-
girnentului 24 Artilerie au dat dovadfi de o deosebita bravura, sfaramand prin
focurile tunurilor ei prin luptfi corp la corp, chiar cu grenada ei lopata, o in-
cercare disperata a inamicului de a patrunde in baterii.
Cu un avant deosebit, servantii pieselor au contraatacat inamicul care se
apropiase de tunuri sprijinit de care de luptA, punandu-le pe fugl el luand
prizonieri.
Pentru aceasta vitejeasci purtare, le aduc multumirile mele ei recunoetinta
Patriei, ei ii citez ca exemplu de bravura pe intreaga ArmatA *.
Comandantul de CApetenie,
Maretal Ion Antoneccu
(Ordin de zi pe Armatd Nr.7, din xx Septemvrie 194x, al Marelui Cartier
General).
Armata a III-a binemeritd dela Patrie
t Unitatile Armatei a III-a s'au acoperit de glorie pe carnpurile de luptA ale
Bucovinei, Basarabiei, Transnistriei el Ucrainei.
Prin luptele grele de zi §i noapte, unitatile Armatei a III-a au strabatut
victorios peste 1.500 kilometri Ili au infipt pe malurile Niprului Tricolorul
Romanesc.
Fapta lor cinsteete Natiunea.
Pentru bravura ei virtutile lor ostamti le aduc multumirile ei recunoetinta
Patriei ei a M. S. Regelui.
Ofiterii, subofiterii el ostaeii Armatei a III-a au binemeritat dela Patrie s .
Comandant de CApetenie,
Mama! Ion Antonescu
(Ordin de zi pe Armaul Nr. 8, din 14 Septemvrie 194%, al Marelui Cartier
General).
Aviatia fi Antiaeriana citate pentru acte de bravurd

Se citeazA pe armatA Flotila 2 Vanatoare I. A. R., care a doborit, in luptA
cu un inamic intotdeauna superior in numAr, 58 avioane; bateria antiaeriani
cApitan Popescu Aurel sublocotenent Balmez Aurel, care a doborit 21 avioane
inamice *.
(Comunicatul Nr. 9, din 4 Septemvrie 1941).
.r8 avioane distruse in cloud zile

e In ziva de 14 Septemvrie artileria antiaerianA si aviatia de vâniltoare a
armatei a IV-a au doborit in total 9 avioane bolsevice.

In ziva de x5 Septemvrie aviatia de vanAtoare romitnA a adfiogat o noul
verigl lantului de victorii aeriene.
Intr'o luptA aerianA, in care bolsevicii erau superiori ca numAr, AnAtorii
nostri au doborit alte 9 avioane de vânitoare sovietice pe frontul Odesei*.
(Comunicatul Sec(iei Propagandei din Biroul Aeronautic).
0 patruld ronuineascd a doborit 8 avioane sovietice din cele 20

care o atacaserd
In ziva de 22 Septenwrie 1941 o patrula de 4 avioane I. A. R. din grupul
Lt.-comandor Parvulescu a angajat o luptA aerianA cu 20 avioane de vanAtoare
sovietice Rata *.
Au fost doborite 8 avioane inamice, iar restul izgonite.
Patrula s'a inapoiat la baza sa fail nicio pierdere.
La Est de Nipru, in regiunea Mdrii de Azov

a t. In Ucraina, la Est de Nipru, in regiunea MArii de Azov, vanAtorii de
munte si corpul de cavalerie, luptand cot la cot cu armata germang, au respins,
dui:A lupte sfingeroase, atacurile unui inamic mult superior in mari unitAti,
tancuri si artilerie grea.
Inamicul este in acest sector in piing retragere, cAtre Est.
Vfin kora de munte si brigazile V, VI si VII cavalerie meritA admiratia si
recunostinta Patriei.
2. Pe frontul Odesei inamicul, aducand numeroase forte si tancuri din
Crimeea si Caucaz, a incercat sA spargl frontul nostru. La Est de limanul Cu-
jalnic atacul a fost oprit, iar in regiunea Tatarca si Dalnic a fost respins dupl
trei zile de lupte grele si sfingeroase. In acest ultim sector, a lAsat pe teren 30
tancuri. Pierderile inarnicului sunt foarte mari.
3. Pentru acei care cred inel si clifuzeazA, intentionat sau din usurintA,
neadevArurile rfispandite zilnic de anumite posturi de radio, Mare le Cartier
General comunicA urmAtoarele date:
Dela inceputul razboiului am capturat peste 6o.000 prizonieri si avem
15.000 dispAruti, dintre care 7-8.000 trebuesc socotiti printre morti si numai
restul printre prizonieri; 2o.000 morti si 76.000 raniti, din care circa 8o% usor
rAniti si recuperabili.
In schimb, adversarul a pierdut, in sectoarele in care au luptat trupele noastre,
70.000 morti si 100.000 xiniti.
Am doborit 553 avioane inamice si am pierdut 12o, din care o parte sunt
recuperabile. Am capturat foarte mari cantitAti de materiale si munitii. Am
pierdut, comparativ, mult mai putin.
S'au prins pAnA acum peste go% din parasutistii aruncati din avion si din
organizatiile teroriste lAsate in spatele nostru. Nici unii, nici ceilalti nu au reusit
sl execute nicio distrugere, niciun atentat. Nu am avut niciun tren de munitii,
niciun depozit, niciun pod si nicio uzinI distruse de bombe din avion.
La Ploesti pagubele provocate nu au atins nici 300 milioane de lei.
Acesta este adevArul a.
(Comunicat publicat in ziarele cu data de 6 Octomvrie).
Locotenentul Agarici
Locotenentul aviator Agarici Horia, luptAndu-se singur cu o escadrilA
inamia, a doborit trei avioane a. (Comunicatul Nr. 2 din 25 Iunie).
a In clipa de fatA, fapta de arme a locotenentului pilot Agarici Horia e cu-
noscutA si prettlitA de intreaga suflare romfineasa. Vorbeste singurA i cei in

drept s'au rostit la timp si cum se cuvine asupra-i. Citarea ofiterului in ordinul
de zi pe armatA e cea mai inalta confirrnare a vredniciei militare la care un ostas
poate rAvni. Cele ce urmeazI ca distinctiuni i onoruri, nu sunt cleat obisnuitele
consecinte firesti.
Locotenentul Agarici, oriat de convenabil ar fi aceasta unei prezentAri
romantice, nu e un unus multorum. Nu zic, s'ar fi putut sA fie; dar nu e.
E un exemplar selectionat dintr'o serie lungA de Agarici afirmati si cunoscuti.
Purtat cu cinste de Moldoveni de bastina, numele acesta nu numai a era cu-
noscut i en i alaltäeni, i mai de demult, dar ne lovim de el atAt de des in
o seamh de evenimente din ultimele decade, inch profesorul Nicolae Iorga
s'a socotit indreptatit sA scrie o brosura tipAritA de Academia RomAna si in
care vorbeste de neamul Agaricilor, exclusiv. Asa cà numele acesta nu numai
a era cunoscut nouA Moldovenilor, dar odata cu unirea Principatelor Moldo-
Valahe, trecuse Milcovul. Un Agarici figura in Divanul ad-hoc, un altul (cred
Ca bunicul locotenentului) a prezidat Camera Deputatilor sub Ion BrAtianu,
iar mosia Moara Grecilor, din Vaslui, a fost donatA tot de un Agarici (dacA
nu cumva tot acesta), Statului, pentru a se infiinta o scoala de agriculturA.
Obscuritatea odatii luminatl, cu voia iubitorilor de adevar si dreptate, arun-
ca-voi o scurta privire In intimitatea acestui neam.
Unchii materni (Rusovici), toti iubitori de Tara si ostire, au slujit la vremea
lor in arma cavaleriei c anume in regimentul 7 Rosiori. Mi-i amintesc din co-
pilArie ca buni cAlAreti si puscasi de frunte, toti stapfinitori de pAmAnturi intinse,
in judetul Iasi, cu gospodArii intemeiate si de o fermeatoare ospitalitate.
Cultul Patriei, simtul datoriei si al onoarei, I-au intfimpinat din leagAn pe
locotenentul Agarici. Intru ele a crescut c prin ele a biruit. De aceea, eu stiu
bine Ca fapta locotenentului Agarici nu e o intAmplare. El n'a facut cleat sa duca
la izbanda o poruncA ancestrala care prin el, iatA, s'a implinit. Ridiandu-se
in vAzduh ca al se napusteasa asupra nfivAlitorului, locotenentul Agarici auzea
glasul poruncitor al tuturor Agaricilor care au aparat prin veac acest neam si
aceasta Vara, strigandu-i: lovecte, Agarici I
Agarici a lovit.
De aceea, in Cartea de aur a acestui sfant razboi si pe foaia cea dintai, cu

varful palosului muiat in sange dusrnan, noi trebue sä scriem spre stiinta si pilda
urmasilor cat vor mai fi: locotenentul Horia Agarici n.
(Din articolul semnat de d. Al. 0. Teodoreanu, in Universul, 30 lunie 1941).
Escadrila Cop. ay. Gh. Em. Georgescu

In sectorul acesta nu se cunoaste caz in care un avion de vanatoare bol-
sevic sa primeasca lupta cu un singur adversar german sau roman. Bolsevicii
ataca in formatie mare si prin surprindere, mai ales avioanele izolate si de pre-
ferinta populatia civila, and nu ithiar delfinii. In vanatoarea de delfini s'au
specializat mai ales bombardierele lor, operand la inaltimi mari, ceea ce ca sport
e cu atilt mai meritoriu, in cazul atingerii obiectivului.
Pentru a ilustra afirrnatiile de mai sus cu un fapt, e suficient sa citez cazul
Bazu Cantacuzino care in ziva de 13 Iulie e surprins si atacat de o formatie de
circa 15 avioane sovietice. Lovit in motor, plan si directie, prin manevre abile
si indraznete acrobatii, reuseste sa aterizeze. Numai un as de talia lui se putea
descurca in asemenea situatie.
Cazuri in care unul sau doi piloti de-ai nostri de vfinatoare sä atace o nu-
rneroasa formatie sovietica, se intalnesc zilnic. lad cateva, la intfimplare:
*
In ziva de 23 Iunie, capitanul aviator Gh. Em. Georgescu, comandantul

escadrilei, intalneste 4 avioane. Le atac a. si doboari unul.
E ziva in care Agarici atacl sponte sua 7, doborind 3.
In aceeasi zi, adjutantul stagiar Popescu Constantin, intalnind 7 bombar-
diere, doboara unul.
In ziva de 24 Iunie, adjutantul sef Radulescu Andrei intalneste 7 avioane

inamice si doboara unul.
In aceeasi zi, locotenentul Toma Lucian si adjutantul stagiar Camenceanu
Eugen intalnesc 3 bombardiere. Doboara fiecare ate unul.
In ziva de 30 Iunie, adjutantul Camenceanu Eugen si adjutant t. r. Pomut

Constantin intalnesc 3 avioane de vfinatoare. Doboara doul si gonesc pe-al
treilea.
In aceeasi zi, adjutantul sef Radulescu Andrei si adjutantul stagiar Popescu
Constantin intalnesc 15 avioane de vanatoare. Doboara: adjutantul Radulescu,
3 ; adjutantul Popescu, r.
In aceeaci zi, adjutantul Cordescu Petru si sergentul t. r. Culcer Nicolae
se intalnesc cu 4 avioane de vanatoare. Doboara fiecare elite unul.
E ziva cea mai bogata in vanat.
*
In ziva de 4 Iu lie, cApitanul Gh. Ern. Georgescu, comandantul escadrilei,

si locotenentul Agarici Horia se intalnesc cu 14 avioane de vanAtoare. Ambii
doboarl ate unul.
In ziva de 8 Iu lie, locotenentul Toma Lucian ai adjutantul Camenceanu

Eugen intAlnesc 3 bombardiere. Camenceanu doboara douA sigur i unul
probabil.
In aceeaai zi, adjutantul aef RAdulescu Andrei primeate lupta cu 6 avioane
inamice, doborind unul.
In ziva de 14 Iu lie, adjutantul Camenceanu intalneate 3 avioane de vanl-

toare. Doboarl unul.
Toate aceste victorii (ant lAsat de o parte pe cele neomologate), au fost câti-
gate in vanätoare liberA. Spre a fi gAsit, inamicul a fost cAutat de vanAtorii noatri
in adancul frontului, deasupra teritoriului, la acea datA stApAnit incli de el.
In rezumat, putem afirma cá escadrila cApitan Gh. Em. Georgescu a Oust
stricto sensu.
Plecau vanAtorii la Ruai, cum ar fi plecat la sitari sau becatine. $i dupA cum
gingaaele zburAtoare, and nu sunt in pasaj, prezintA serioase dificultAti de ochire
prin sborul lor capricios, tot atAt de greu de vanat e i ciolovecul zburAtor, care,
izolat in spatiu, pAstreazA in fata vfinAtorului o prudentA i respectuoasi distanta 5.
(Din articolul semnat Cpt. rex. Al. 0. Teodoreanu, In Universul, 5 August
1.941).
Grupul aeronautic Lt-C-dor Popifteanu

D. general de escadrd Rmanoil lonescu a rostit fn Ma M. S. Regelui, cu
ocazia glorioasei savdriiri din vie:ft' a lt.-comandor Alex. Popifteanu, un raport,
dtn care citdm urmdtoarele:
Majestate,
Comandantul Aeronauticei raporteazA astAzi MajestAtii Voastre indeplinirea
datoriei, pentru unul din grupurile sale, pentru eroicul grup 7 de sub comanda
lt.-comandor Popiateanu Alexandru.
In 6o zile de luptii, zburfitorii acestui Grup din fata MajestAtii Voastre au
executat:
59 misiuni insotite de bombardament;
ii rnisiuni recunoaatere la inamic;
9 misiuni atacuri la sol;
r44 misiuni vanAtoare liberA in sector.
Total 233 de misiuni la inamic, purtAnd 40 de lupte aeriene cu rezultatul
urmAtor:
55 victorii aeriene;
20 avioane lovite la sol.
Total 7 5 avioane inamice distruse.
ACTE SI MARTURII DIN RAZSOIUL NOSTRU 225
In fruntea acestui Grup a fost exemplu viu de curaj si sacrificiu It.-comandor

Popisteanu Alexandru, care are 35 de iesiri la inamic in fruntea zburAtorilor
ski si doul aterizAri in liniile de luptä terestrA, pentru all salva doi din zburA-
torii sli, loviti de gloantele dusmane in avion.
De cateva zile vanAtoarea inamick superioarl numericeste, face eforturi
de a zAdArnici inaintarea trupelor noastre, dar curajul vanAtorilor din Grupul 7
micsoreaza in fiecare zi numArul lor.
In ziva de 24 August 1941, la orele 18,30, in misiunea de vanAtoare liberA,
It.-comandor Popisteanu Alexandru, in fruntea a to vanAtori din grupul ski, atacA
dela 3500 m. o formatie de vangtoare inamicA, superioarl ca numar. Numai
in aceastA lupt§ sunt doborite 6 avioane inamice, dar aceastA frumoasA victorie
este plAtitA scump de Grupul 7 VanAtoare, prin ingsi moartea eroicA a Co-
mandantului sAu.
A cAzut indeplinindu-si datoria la postul de onoare pe campul de luptA.
Fapta sa a inscris-o cu sangele sAu in Cartea de Aur a Aviatiei si vs rAmane
deapururi un exemplu viu pentru toti zburfitorii #.
(Ziarele ca data de I Septemvrie 1941).
f Comandorul Alexandru Popifteanu

4 In cele saizeci de zile incheiate, cat i-a fost scris sl-si conducA teribilul
lui grup de vanatoare, n'a fost incercare grea in care sl nu fi fost prezent Ili n'a
lost luptA crancenA in care A nu-1 glsim acolo. Lupta oricand, oricum si cu
oricati ... Cele mai mari onoruri ii reveneau de plin drept. I s'au dat. Insusi
Majestatea Sa Regele Mihai I, asistat de d. Maresal Antonescu, care a inge-
nunchiat la catafalcul eroicului zburAtor, i-a atarnat Crucea Mihai Viteazul
pe pieptul fArl suflare. E singurul aviator roman pe vestonul cAruia a strAlucit, fie
si post mortem, aceastA inaltA distinctiune, in actualul rAzboi.
*
Ofiter de Stat Major, brevetat si in tarA si in Franta, razboiul il gAseste

ocupand un post de mare rAspundere la un inalt comandament.
Nimeni, in afarA de vocatie, nu-1 silea sit sboare.
Nimic, in afarA de patriotism, nu-I obliga si lupte.
Nimic in afarl de eroism, nu-1 indemna sl lupte, cum lupta: WA flick
fartt incetare, fArA odihnk
Activitatea grupului sAu pare neverosimiM: 276 lupte aeriene, doborind
in luptA si distrugand la sol 156 avioane bolsevice. Dar dacA aceastA simplA si
laconicA notare pare neverosimilk amAnuntele bltaliilor date de grupul Po-
pisteanu ar fi de necrezut, dacA n'ar fi fost riguros controlate si oficial con-
firmate. Comandant exceptional, unitatea lui a excelat in misiuni exceptionale.
Mai ales in acestea. Zic rnai ales, pentrucA absolut toate au fost conduse per-
sonal si la &Ili locului de el, comandantul.
Cum sA comanzi pe altii, dacA nu esti tu insuti pildA ? avea obicei sA zick
Si in adevAr, pilda a fost si pildA va rAmtine.
15
In afara de protectia formatiilor de bombardament si libera vanatoare, mi-

siuni normale ale aviatiei de vanatoare, escadrilele acestui Bayard al vazduhului
au executat misiuni de acoperire a operatiilor terestre, sondaje aeriene (me-
teorologice, taria aviatiei inamice si A. C. A.-ului), de interdictie (oprirea aviatiei
inarnice la hotarul zonei de operatii a trupelor amice) si de atac al trupelor
terestre, executat la inaltimi mici (misiunea cea mai grea i o specialitate a
grupului Popisteanu).
Nu se poate cita o singurá misiune neobisnuita in care cavalerul fãrä frica
si far% de prihana sa fi fost absent. Ceva mai mult: oridecateori se ordona o
misiune din acelea pe care pilotii sal n'au mai avut prilejul s'o execute, cel dintai
o executa el, comandantul (pilda l). Asa, cand s'a ordonat prima misiune A. C. A.,
misiune care consta in provocarea artileriei anti-aeriene si-si concentreze focul
asupra-ti, pentru a raporta apoi (daca scapi cu viata), cu ate guri de foc ai
avut aface, incomparabilul Sef a cazut un moment pe ganduri:
N'am pilot pentru asemenea misiune, a declarat el.
Ce ne facem, domnule comandor ? indrazni un pilot.
Voiu pleca eu.
$i a plecat.
Ii vad i acum silueta eleganta si-i aud rasul franc. Am iubit intotdeauna
oamenii care rad in acest fel. I-am socotit si-i socot oameni de nadejde i pe care
te poti bizui. Faptele o confirma. Clipele cele mai amare stia O. le indulceasca
glumind.
La cedarea Basarabiei, pe cerul careia a facut minuni, era amarit, foarte amarit.
La care circ sä m inscriu cu toti pilotii mei ? spunea el amicilor.
L-am vazut petrecfind. Mi-1 amintesc dansand. Sunt convins ca tot asa
lupta. De altfel, voia bunä dela comandamentul lui era cunoscuta intregii aviatii.
Nu exista pilot care si nu fi recomandat camaradului mai nou trimis in mi-
siune din preajma acestui grup :
Daca vrei sa petreci cateva ore placute, opreste-te la Popisteanu.
Din aceasta atmosfera, de aici inainte prin disparitia lui intunecata, pornea
viteazul comandor in stralucitele lui iesiri. Treizeci c nouà sunt la numar mi-
siunile de luptä in care il gasim in capul formatiilor din grupul sau. Zbura,
lupta, comanda: se realiza in cea mai superbä acceptie a cuvfintului. Pilotii
it urmau far% sovaire. Nu se sovaia in spatele comandorului Popicteanu. Ii ducea
doar la victorie. De ce sa sovaie ?
Adjutantul Milu 11 apara din mina cu incapatanare si devotament ca un
bull-dog. 0 singura data nu 1-a insotit. E ziva and a &amt.
Dar acolo unde acest ostas fara pereche e in adevar inegalabil, e In felul
in care isi apara pilotii in primejdie. Ii pescuia, acesta era termenul.
In tirnpul unei lupte aeriene pe care o conducea de sus, unul din aparate
e lovit gray. Pilotul e silit sa sat% cu parasuta. Inainte de a parasi avionul pentru
a se arunca in necunoscut, se adreseaza telefonic comandantului:
Domnule comandor, nu ma Ian!
Comandantul il call* il eseste, il salveaza.

Acesta e si cazul locotenentului Dan Scurtu.
Si lit sA aterizeze la inamic, e vazut de ochiul ager al comandorului. Co-
mandorul rupe lupta si aterizeazA, sArind din carlinga monoplace-ului dui de
luptl pe o avionetA de legAturA cu mai multe locuri. Protejat de doi piloti de
vanAtoare, se indreaptii hot:twit spre liniile inamice, isi cautA pilotul si-1 descopere.
Din pApusoaie, infanteristii rosii inaintau spre ofiter, sA-I ia prizonier sau mai
probabil sA-1 cAsApeascA. Dar vAnAtorii comandorului ii dojenesc cu mitraliera,
convingindu-i sA sazfi locului. Comandorul Alexandru Popisteanu aterizeazA
cu avionul lui fArA anna la bord, isi ia camaradul si se intoarce cu el la escadrilA.
Aceste spuse, lAsati istoria universali la o parte si cautati, rogu-vä, cu atentie
in legendil si epopee. GAsi-veti oare pe acolo, prin plAsmuirile de basin ale inchi-
puirii omenesti, un gest care sA se apropie mai mult de sublim ? Eu nu cunosc a.
(Din articolul d-lui Al. 0. Teodoreanu, cdpitan de rezervd din artilerie,
publicat in Universul, 30 August 2-94r) .
FAPTE EXEMPLARE
4 In ziva de 26 Iulie 1941, Batalionul 3 V. M. inainta pentru a pune stapAnire
pe satul Tibulevca. In &tit satului am fost opriti de un foc puternic de artilerie
si infanterie inamice. Artileria noastri nu era ina in mAsurA sA ne sprijine.
Pe la orele x8, dui:a o pregAtire puternicA de artilerie, inamicul porneste un pu-
ternic atac, cu care de luptA, din pldurea in fata cAreia se cramponase Batalionul
3 V. M.
Plutonul 3 Mitraliere, condus de sublocot. Bulinaru Pompiiu, era cu mi-
tralierele in bAtae si trimitea gloante perforante. Un monstru de otel se indrepta
catre mitraliera la care tragea sergentul Toader Nicolae. Acesta a stat neclintit,
continuand sA tragi pAnA clind a fost omorit, iar mitraliera lui distrusii de carul
de luptA. La altA mitralieri caporalul Duicu Nicolae a fost rAnit cu mom pe
trigaci. Alti ciltiva ostasi au fost raniti la locurile bor.
Tot atat de bravi, ostasii din cealaltA companie au asaltat carele cu sticle de
benkini, dindu-le foc, iar altii s'au suit pe ele, omorind servantii in car. In felul
acesta, din cele opt care inamice, care au atacat batalionul nostru, doar doui
au mai putut scApa fugind inapoi a.
(Din Sentinela, gazeta ostd.yeascd a na(iunii, Anul II, Nr. 36, 24 August zo4.7- ).
Soldatii Manoliu D-tru, ctg. 1939, si Hodoroabl loan, ctg. 1933, au

trecut Prutul pe podul dela Radluti, in prima zi de razboi, irnpreunA cu grupa
ce pfizea capul podului, pentru a permite echipei de pionieri sl taie legfiturile
dela explozibilul pus de bolsevici la pod.
Soldatul Berjan D-tru, ctg. 1939, fAclind parte dintr'o grupa. incercuitA
de circa 50 sovietici, deschizind foc a reu§it sA scape si sA anunte unitatea, asa
cA s'au putut lua mAsuri din timp, limitandu-se actiunea recunoasterii sovietice.
Soldatul Chiroiu C-tin, ctg. 5933, ffind primit in satul Parcovo, cu
focuri dintr'un beciu, a reusit, impreunA cu echipa sa, sA neutralizeze pe inamic.
15*
228 REVISTA FUNDATIILOR REGALE .
Plutonierul major CrAciun D-tru, deai comanda trenul regimentar al

unui escadron, in prima zi de razboiu, a executat trei incursiuni, trecand innot
Prutul ai a adus informatii precise asupra inamicului.
Sergentul major T. R. Pavel Marcel a comandat pe Prut un post de
supraveghere, unde cu curaj a stat neclintit sub ploaia de proiectile ai sub focul
armelor automate. Aceiaai misiune a avut-o pe Nistru la Verejani. A informat
precis unitatea ai fata de masurile luate nu a putut fi capturat de bolsevici,
care trecuserA Nistrul la Volcinet. In ziva de 12 Iulie 1941, inamicul executand
o incursiune la Verejani, pe and era schimbat de Regimentul 7 Roaiori, deai
primise ordin sat se ducA la regiment, cunoscand terenul, s'a repezit ai a taiat
retragerea inamicului, cooperand cu Reg. 7 Roaiori ai reuaind sA nimiceascA
pe inamic 5.
(Revista Sentinela)
Cu toata ploaia torentiala ai drumurile desfundate, ostaaii noctri inaintau

de zor in inima Basarabiei, alungand pretutindeni duamanul. Fiecare petec de
pamant trebuia cucerit cu mari sfortari, cu mari jertfe, jertfe ce fac cinste bravei
noastre armate.
Aaa a murit ai Sublt. Sandulescu Jean. Era comandantul unui ploton din-
tr'un regiment de vanatori. In toate luptele era in fruntea ostaailor sai, trecand
fat% teama prin focurile vrajmaae ai capturand la Obileni numeroci prizonieri
ai material de razboiu.
A primit intotdeauna cele mai grele misiuni ai s'a oferit de buna voie intot-
deauna, and cineva mai destoinic nu se gasea sa-i ia locul ...
E ziva de 24 Iulie.
Bolievicii fusesera alungati pretutindeni. Satele parjolite de urgia lor, ta-
ranii lAsati farA locuinte indarjeau ai mai mult in lupte pe vitejii noatri ostaci.
Sublocotenentul Sandulescu se oferl de buna voie sa fie comandantul unei
grele misiuni pe malul celalalt al Nistrului. ImpreunA cu 6 ostaci, in 3 barci,
trece fluviul pe la ora 3% dimineata.
Imediat ce-au ajuns la locul indicat, sunt primiti de un foc viu de mitra-
Here, pornit dinteo cazemata bolaevica. Ofiterul, care era in prima barcA, co-
boara pe mal ai impreuna cu un ostaa arunca 4 grenade asupra cazematei, re-
ducand-o complect la tacere. Apoi au pornit cu totii inapoi, dupa ce, bineinteles,
iai indepliniseri misiunea cum nu se putea mai bine. Dar and mai erau 20
de metri pana la malul nostru, un glonte II loveate in cap *.
(Ziarul F oldatul, 20 Sept. 1941. Articol semrat de caporalul Grassu Const.).
0
Infanteria noastra de peste Prut e in atac. Ne aruncam intr'o barca si in
cateva zeci de minute suntem langa plutonul care ai-a irnpus sit infrunte mi-
tralierele cazematelor din aripa dreapta... Ruaii au aci o rezistenta exceptio-
nail, favorizata de pozitia cazematelor lor adanc infipte in parnant ai bine dotate
cu mitraliere. Trebue sa fie distrusä cel putin o cazematA, pentru ca inaintarea
sa se efectueze. Dar cu ce s'o distrugi 1
Iata, caporalul Videa Ion incearci, in fruntea grupei sale, marea indrazneall
eroica ... Cu grenada in mana dreapti i cu pusca mitraliera in maim stangl,
caporalul Vides se avanta, apropiindu-se de prima cazematä. Se produce apoi
un lucru uluitor: Videa, singur, se apropie de cazemati i aruncit pe prima fe-
reastra grenada... Protejat de perdeaua de fum, el ii sprijina pusca mitraliera
de suport i trage inauntru. Cumplitul seceris Iasi intinse pe podea to victime.
Alti 12 bolsevici ies in panic/ afara i o iau la fuga pe camp ... Caporalul Videa
Ii urmareste, ca si cum ar vrea si le punä mana in gat. Aici el savarseste o gre-
sali pe care bolsevicii o surprind si care ii este fatala: entuziasmat de propria
sa bravura, caporalul Bidea uitä sa mai traga. Un bolsevic se intoarce, profita
de acest moment ci, smulgand din mans eroului pusca mitraliera, o indreap tä
spre el, perforandu-i pieptul.
Dar cazemata a fost cucerita
La cateva zeci de metri, a cazut eri viteaz, ca un erou de balada, caporalul

Suditu, seful unei echipe care transports barcile de trecere ale trupelor noastre
peste Prut.
A fost operatiunea cea mai grea i cea mai piing de primejdii dintre toate.
Rusii ne bombardau podurile. Trecerea primelor esaloane trebuia facuta deci
pe barci i portite 0, un soiu de barci legate dot& cate douà de un pod, de 8
metri pe 4, si avand capacitatea de transport pentru 16 persoane. Soldatii care
au dus barcile si le-au pus in functiune s'au comportat cu totii ca niste viteji.
Iar caporalul Suditu a fost in fruntea lor si a cazut cu fata la dusman.
Scena e dureros de vie in mintea noastri si deopotriva de mare*. Ca-
poralul Suditu facea impreuna cu echipa lui nu stiu al cfitelea transport. Inamicul,
care ne reperase, pune in functiune artileria. Obuzele cad in jurul bravilor
blieti. Mai sunt cativa metri panä la Prut. Cineva striga: culcati. Camarazii
caporalului se aruncari la pamant. Suditu masoara distanta care-1 mai desparte
de tinta i inclestandu-se cu toad forta de barca lui, rarnane in picioare, strigand:
Inainte, inainte I *
Un obuz II loveste, frangandu-I aproape in douä. Peste cateva minute ii
dam onorul pe barca lui de erou si ii juram, intunecati, razbunare *.
(Din articolul publicat in Sentinela din 31 August, de Sublt. rea. Ieftimie

Anastase).
a In ziva de 9 August capitanul Napoleon Popescu, fruntasul necontestat
al unui regiment de Care de Lupta, primeste ordinul sa se deplaseze la coloana

colonel Nistor, care se gaseste la cots no Buzinova.
Compania sa are misiunea sit dea un ploton la avantgarda coloanei, pentru
intarire, restul urmand sä mearga in capul grosului coloanei, gata sa intervina
cand va fi nevoie.
Avantgarda primeste ordinul al depaseascli satul Colubuialik i si atinga
calea ferati. In frunte, cu plutonul de Care al sublocotenentului Nicolae Ste-
fanescu, avantgarda atinge calea ferata, trecand peste un sant anticar si punand
pe fugh mai multe patrule de cavalerie si carute de infanteristi.
Sigurano pe creasta din marginea de Vest a satului, pe tot timpul cit satul
este traversat de plotonul de Care, o face restul companiei de sub comanda
capitanului Napoleon Popescu. Seara, comandantul coloanei. colonelul Nistor
ordonit ca restul companiei plutoanele i §i 2-SI se deplaseze la coo 95
Vest de Colubuialik, pentru a face sigurano grosului in timpul noptii. Compania
executa.
In ziva de so August capitanul Napoleon Popescu primeste ordin de depla-
sare. Trebue sa-1 urrneze pe colonelul Nistor si si faca fatl unui contraatac
inarnic, ce trebue sA se produca la Est de Colubuialik, in flancul drept t3i in spa-
tele avantgardei ... Instalat in fruntea a triunghiului mortii * cApitanul Napoleon
Popescu trece cu cele dou5 plotoane si cu Carele dela comanda Companiei prin
botezul de foc al artileriei inamice si ajunge la 5 km. N. W. de gara Colubuialik
unde se produsese un contraatac in flancul si spatele avantgardei, respins de
interventia fulgerAtoare a plotonului sublocotenent N. Stefanescu, care, cu acest
prilej, a facut 50 prizonieri, a produs inamicului pierderi grele si. 1-a pus pe fuga.
Intre timp, coloana colonel Nistor si-a reluat inaintarea, ajungand la N.-W.
de gara Colubuialik, unde maiorul Ivan, comandantul avantgArzii, a pus la
cale un atac asupra gArii.
La orele 5 9, capitanul Napoleon Popescu ataca gara, manevrfind pe la Vest
si respingfind cateva patrule de cavalerie si mai multe masini cu infanteristi.
Ocupl gara si calea feratA. Lasa apoi un ploton la gara pentru siguranta avant-
garzii, iar restul B retrage in capul e grosului n. CApitanul Napoloen Popescu
e multumit pentru ziva de azi dar nu poate uita si ierta ca sublocotenentul
sail Stefanescu a fost rank la brat. n
(Dintr'un reportaj publicat fn ziarul Viao, de slt. rex. Anastase Ieftimie).
<1 De cinci zile, lupta pentru Hfincesti era in toi. Bolsevicii, multi la numAr si
bine armati, profitau de pozitii si de regiunea pikluroasA gi se aparau indfirjit.
Din marginea satului porneste o vijelie de proectile de toate felurile. OdatA
ajunse in capul targului, cele ro care ale cornpaniei se rAspandesc in tot tfirgul,
pe care incep a-1 rnatura cu proectile si gloante de mitraliere. Pas cu pas, urmi-
riti de obuze si proectile Brandt si A. C., monstrii de otel inainteazA. Soldati
si civili inarmati se pravalesc prin santuri ; altii, innebuniti de infemul venit
pe pAmfint, fug in nestire.
Un obuz exploadeazA in fata unui car si-i schimba directia. Pe blindaj
schijele si gloantele bat ca o grindinA adusi de un vant cu rafale. Din casele
in flAcAri, arz5nd de 6 zile, vin valuri de fum, care se amesteca cu gazele obu-
zelor si praful ridicat de explozii si fac atmosfera din car de nerespirat.
Ventilatorul aspira, vfijfiind cAldura inlbusitoare. NAduseala se face noroi.
In vaporii de benzinA, conductorul este mereu atent la sgomotul motorului
si asteaptA comenzile pe care tragAtorul-comandant i le (TA prin atingere de
umeri, intr'o semnalizare speciall.
In urletul motoarelor, echipajele monstrilor se simt stapine pe tot ceea ce
cu o orl inainte era al inamicului. 0 baterie ascunsA intr'o vAgAunA e desfiintatl.
Tunul se caleaza ; tragatorul continua cu mitraliera. Un car ramane in pana.

Nu se poate vedea sub schije, unde a fost lovit, dar nici nu poate ramane pe loc ;
ar fi distrus imediat de artileria inamica si pierdut odata cu echipajul.
Comandantul plotonului, locotenentul Ilie Grigore, il ajunge, deschide focul,
apoi iese din car si, sub ploaia de proectile, il ia la remorca. A remorca un
tank, sub bombardament, este o manevra grea si riscanta. Totusi, locotenentul
Ilie Grigore izbuteste si tankul, cu oameni cu tot, este salvat.
Compania se intoarce catre Mureseni. Era si timpul ; benzina este pe
sfarsite. .
Artileria inamicfi, retrasa pe alte pozitii, mai trage dupa care. La iesirea din
sat, compania se intalneste cu infanteria, care vine sä exploateze succesele ca-
marazilor ei.
Astfel s'a ocupat localitatea Hancesti, dupa o lupta de trei ore, fara nicio
pierdere de tankuri.
Echipajele negre de funingine, cu gurile uscate, cu plat/Anil arsi, frante
de obosealä, ies din care, se numara din ochi si controleaza loviturile primite.
Nimic important. Asta e esentialul si abia dupl aceea limbile se dezleaga si
fiecare isi spune impresiile. »
(Articol publicat in Ordinea de Sergent T. R. Bdlan N.).
0
e In fats colhozului $efcenco, compania din care facea parte sergentul Serghie
Constantin se gäsea pe pozitie. Ziva era linistita, iar ostasii profitau de clipele
acestea ca sa mai vada si de nevoile lor. Singur, pe o pozitie inaintatfi, pandarul
companiei veghea. Era pe la orele 5 dupi amiaza, and, deodata, pandarul striga:
4 Vin Rusii *.
Si intr'adevar, cam la roo metri, tin lant de bolsevici venea la atac. 0 ri-
paiall de pusti, de arme automate, de mitraliere incepu. Sergentul Serghie,
care se gasea in fruntea grupei sale, zari deodata iarba din fata sa miscandu-se.
Apoi o easel cu stea rosie aparu. Repede ca fulgerul, Serghie se cladu cativa pasi
inapoi, smulse din mana tragatorului pusca mitraliera si ridicandu-se in picioare
incepu sa traga, strigand in acelasi timp cat il tineau puterile: e Rusii yin prin
iarba a.
Compania se ridica asemeni unui singur om si, in putina vreme, atacul
bolsevic a fost oprit. In tot acest timp, Serghie trägea, indenmand si pe cama-
razii sai: e trageti fratilor a, pe ei, nu vä lasati a.
In ziva urmatoare, compania IW, mereu in inaintare, ocupase un sant anticar,
dupa o lupta inclarjita ce durase mai mult de 3 ore.
Aproape de ora 1 1 dimineata, bolsevicii pornira la atac cam cu 2 plutoane,
cu intentia de a elibera santul. Serghie isi relua pusca mitraliera si urmat de
caporalul Grajdeanu si de soldatii Buta Vasile si Coteanu Grigore cu aka pusci
mitraliera, sari peste parapetul santului si incepu sa traga. Luati pe neasteptate,
o parte din Rusi se predara, iar ceilalti o luaril la goana. Serghie ii urmári vreo
400 metri, apoi se lasa pagubas. Nimeni n'ar mai fi putut ajunge pe Rue! in
goana lor.
La Vest de satul Carpova, compania abia trecuse linia feratfi. 0 lizierd de

salami inchidea complect vederea. InaintAnd cu bAgare de seaml, ostasii pa-
trunserd in pdclurice. Sergentul Serghie Constantin, ca de obicei, era in frunte.
Printre crengile salcAmilor, zari pe drumul ce rnergea paralel cu linia ferati
o coloand de Rusi care se reträgea in mare grabi, ducAnd cu ei si trei tunuri.
Serghie inaintd cu pusca mitralierk ce nu-1 mai pArAsea, intr'o mana, iar in cea-
lalta cu o batistA albi. Ajuns in vederea lor, le strigl in ruseste si se predea.
Cfiteva ImpuscAturi drept rAspuns. Intre timp, se ivi intreaga companie, atrasa
de zgomot si lupta incepu. In timp ce cloud plutoane invaluiau inamicul
prin stanga si prin dreapta, celelalte cloud plutoane il tineau fixat cu un foc
viu si bine intretinut de arme automate. VizAndu-se incoltiti, comandantii
bolsevici fugird in masina, cdrAnd cele trei tunuri si lAsfind coloana sä le aco-
pere fuga.
Hoarda rarnasd singurd incearcd sd opund rezistentd, dar golurile &cute
in rAndurile ei de armele noastre o razleti si peste putin bolsevicii incercarii
sd scape cu fuga. In mAinile companiei victorioase ramaserd 20 prizonieri si
destuld pradd de razboi, printre care cloud mitraliere si 3 aruncatoare t Brandt *.
Pentru tot ce a facut insd pAnd scum, pentru bArbAtia si curajul sau, Serghie
a fost decorat. Acum regimentul ski e din nou in lupta b.
(Articol din Soldatul, x3 Sept. 1941, semnat de Caporal 1. r. Radian Eugen).
ATESTAT NATIONAL...
Culegerea documentarg de mai jos nu e nici completá, nici

cautatä in vreun fel. E in functie de intamplarei a faptele
dintre multe altele ne-au cAzut sub privire §i criteriul ale-
gerii nu a fost deck emotia noasträ insagi. Sunt intovärlsite nu
de vreo tälmIcire, ci numai de titluri §i note scurte lAmuritoare
despre imprejurki.
GENERATIILE IN RAZBOI
Paginile cu anunturile mortuare din ziarele de dimineatd au devenit una din
lecturile cele mai coplesitoare ale acestor zile, in care, prin luptd si jerVd, se pler-
mddelte sufletul national.
Instiintdri de doliu, scrisori testamentare, relatdri despre vreun serviciu fu-
nebru sunt acte prin care viata insdsi, cu toate dramele de familie, cu realitatea
omeneascd, se integreazd in istorie, pentru timpurile care yin.
Alegem cdteva, in care tatdl si fiul comunicd in jertfa aceleiasi familii, la
intervgl de o generatie. Sau altele in care se aratd jertfa a doi frati. Le Pu-
blicdm lard niciun alt comentar.
Zdrobiti de durere si nenifingftiati pentru toatA viata, Eugenia CApitan
Joan sotie, Lilioara fiici (de un an), Maria Ioan mama, Aneta sorl, Vasile si
Durnitru cu sotiile si copiii, Alexandru si CosticA frati, Aneta Carp soacrl,
Elena si Maior Petrescu cu copiii, CApitan Carp Aurel, Cornelia si profesor
Robu, Margareta si Locot. Georgescu, Marioara, Pauline, Tereza, Florioara,
Viorica, Traian si Romeo cumnate si cumnati, precum si familiile inrudite,
anuntA cu nesffirsita durere pierderea scumpului si bunului kr Capitan activ
IOAN D. MIHAI (MihAita), dintr'un regiment de artilerie. Cazut vitejeste
pe campul de onoare in fata Odesei in ziva de 22 August 1941, inmormintat
provizoriu in cimitirul Eroilor din Tighina mort ca si tatal sAu in räzboiul
din 1917.
ZdrobitA de durere, Paraschiva $tefänescu, mama vAduvA de razboi,

Victorita soil, Titi si Vetuta $tefAnescu frate si cumnatA, precum si farniliile
inrudite, anunta cA cel mai scump al kr CApitan activ GHEORGHE N.
$TEFANESCU (GicA), in varstA de 32 ani, dintr'un regiment de infanterie,
a cAzut vitejeste pe campul de onoare in lupta contra bolsevicilor, in ziva de
14 Iulie 1941, asemeni tatAlui sAu in rAzboiul mondial.
Zdrobiti de durere: Ritta i Capitan Gh. Mehedinteanu parinti, Lucia,

Constantin si Victor frati si cumnatä, precum ci familiile inrudite anunta cu
inima zdrobitä de durere, moartea eroica a iubitului kr Locotenent IOAN
EM. VURTEJANU (Bebe), in etate de 26 ani, dintr'un regiment de Vanktori
de Garda, azut vitejeste la datorie in ziva de 19 August 1941, in Ucraina,
unde a fost inmormantat provizoriu, la aceeasi varsta ca i tatal säu mort in raz-
boiul din 1957.
Zdrobiti de noua lovituri, cu care au fost incercati, fratii si surorile, cum-

natii i cumnatele, nepotii i nepoatele, au nesfarcita durere sa anunte rudele,
prietenii si cunoscutii, cA dragul kr AUREL P. BOTA (Re lu), Sublocot. rez.
din Vilnatorii de Munte a azut eroic, in ziva de 26 Iu lie 594z, inteo crancenä
lupti pentru Patric i Cruce pe Bug, unde a si fost inmormantat provizoriu.
Sufletul lui drag si scump s'a innaltat astfel langa cel al iubitului säu frate
Locotenent ION P. BOTA (Nelu), Observator aerian, dela a arui eroica moarte
la datorie se implineste un an.
Parastasul de pioasä pomenire al iubitilor nostri frati se oficiaza Sambata
7 Septemvrie 1941, ora si, in cirnitirul comunal din Sibiu, and se va sfinti si
cruces inaltatäinmemoria sfantului kr sacrificiu pentru pamantul Scump al Tarii.
Si ne rugam pentru ei 1
In veci nemangaiatii kr frati.
Zdrobiti de durere: Eugenia mama, Elena, Letitia si Eugen surori si frate,

Marcel si Virginia cumnati i nepotelul Viorel, aduc la cunostinta rudelor,
prietenilor si tuturor ce i-au cunoscut i iubit pierderea scumpilor kr: VIOREL
E. TERCHILA, Sublocotenent de rezerva, si EMIL E. TERCHILA, dintr'un
regiment de infanterie, cazuti la datorie.
Cu inimile zdrobite de durere si in veci nemangfiiati: Natalia si Maior

Ioan Dimitriu invalid din rizboiul intregirii, parinti, mica
si scumpa lui Ionia flick Medic Maior Dr. Constantin Dimitriu si Stella,
frate i cumnata, familiile: Profesor I. Panaitescu, General Stefan Panaitescu,
Prof. universitar Emil Panaitescu, Eugenia C. Panaitescu, Nestorescu, Mar-
culescu, Donciu, precum si celelalte rude: unchi, matusi, yeti sit verisoare au
nemárginita durere si anunte moartea scumpului si prea iubitului kr Maior
DIMITRIU I. IOAN (lonel), dintr'un regiment de dorobanti, cazut eroic
in fruntea batalionului in luptele dela Odesa.
Suflet de elitä, neinfricat si bun, s'a jertfit vitejeste pentru Neam si Lege.
Sfasiati de durere: Victoria sotie, Bebelus fiu, Maria, Dumitru parinti,

familia Rosculet socri, surori, frati, cumnate, cumnati, matusi c unchi anunta
celor ce 1-au cunoscut pe dragul si bunul lor EMANOIL IONESCU, Inva-
tator, Locotenent de rezerva, azut eroic in ziva de 7 Septemvrie la Octiabri-
ATESTAT NA1 IONAL 235
Ucraina; si a fratelui ski scurnp CONSTANTIN IONESCU COPUZU

(Tick), Invatator, Sublocotenent rezerva, cAzut la 15 Septemvrie la Dalnic.
Scumpii nostri, in veci nu va vom uita.
Sublocotenentul aviator ARGHIR C. BORCESCU, dintr'un grup de %Pa-

natoare, decorat cu Virtutea Aeronautica cu spade, Ordinul Crucea de Aur
cu doul barete, a cazut pe front la datorie la 2 Octomvrie 5941, Mind indu-
rerati pe Virginia mama, loans ci Maior IoniA cu Viorica, Zoe si Colonel Bor-
cescu cu Ulpian, Viorica i Lt.-Comandor aviator Borcescu cu Doina i Anghel,
Valerica i Capitan Borcescu cu Pusa i Sanda, Elena si CApitan inginer Bor-
cescu cu Adrian, Marioara i Mircea Borcescu cu Florica i Anghel, Elev ad-
jutant aviator Dumitru Borcescu, rudele, camarazii si prietenii.
A fost inmormantat in cimitirul eroilor Ghencea.
Ileana, sotie; Maria, mama; surorile i fratele; Ecaterina si dr. Alex. Pisca,
socri; cumnatele i cumnatii, precum i familiile inrudite anuntfi, cu netar-
muritfi durere, pierderea dragului lor Capitan STEFAN STANESCU, din-
tr'un regiment de Artilerie de garda, elev al Scoalei superioare de razboi, de-
corat cu Steaua Romaniei cu spade si panglica de Virtutea Militara, cazut ca
si mai sAu pe campul de onoare.
Suflet minunat, daruit sfintei jertfe, la 8 Septemvrie, pentru Cruce, drep-
tatea neamului si civilizatie.
Reinhumarea a avut loc la Pitesti, in cimitirul Eroilor, Duminici 5 Octom-
vrie, ora 3 d. a.
Eri dimineata a fost la biserica Sf. Die Gorgani pomenirea locot.-

colonelului GICA POPESCU, din artilerie, mort pe zona anul trecut la co-
manda unui grup de aparare antiaerianfi, a rnaiorului MIHAI G. POPESCU,
din artilerie, cazut la postul de comanda al divizionului pe frontul din Ucraina,
si a sublocotenentului aviator in rezerva CICERO G. POPESCU, mort intr'o
lupta aeriana in Basarabia, dui:A ce doborise doua avioane inamice si dupa
ce, intr'o incordare extraordinara de vointa, ci-a salvat echipajul i avionul,
aterizand in liniile noastre s.
Asupra soldatului Sasu Haralambie, dinteun regiment de infanterie, ronig gray

in luptele din Ucraina Fi mort in ziva de 5 August inteun spital de campanie, s'a
gdsit scrisoarea de mai jos. Eroul a fost inmornaintat in cimitiral eroilor din Soroca.
Tatdl this a murit tot pe front in rdzboiul din ro.r6.
lubitd mamd i sord,
In caz ca timpurile de fata nu ma vor mai ajuta ca GI yin la scumpul meu
camin pirintesc si la scumpa mea mama si sort si yeti, unchi i prieteni, atunci
sA primesti iubita mama si sera in locul meu aceste randulete scrise c1 si nu
fiti triste.
Si fiti cu curaj fiinda oricine vie a nu-i rusine pentru o mama ca di

nasal si A creasca un fiu si apoi si moara pe campul de lupta, ffinda tali bine
marnica di V scumpul meu tata tot pentru a apara acest pamant romanesc
a murit.
Daca si mie imi va fi data aceeasi soarta nu ma voi da inapoi.
Te sarut marnica si sora si va zic A ne intalneasca Dumnezeu, clack' nu
pe aceasta lume, pe cealaltil, unde sunt toti facatorii de bine.
Rog pe cel care va gasi aceste randulete scrise de mine, sii nu le arunce,
ci si le trimitli mamei in comuna Gemenea, iudetul Dambovita, catunul
Onesti.
Cel ce scrie aceste randuri este soldatul SASU GH. HARALAMBIE din
reg. infanterie, compania a 5-a, batalionul II.
Scrisoarea unei mame cdtre Marefalul Antonescu
Domnule Mare Fal,

Subsemnata Avida N. Cotenescu, nascuti Ion Irimescu, doiniciliata in
comuna Candesti, satul Dragodänesti, jud. Dambovita, supun respectuos
urmatoarea rugaminte:
In August 1918 m'am casatorit cu Niculae Radulescu, invätator Ca si tatal
si unul din fratii lui in satul Dragodinesti, ai carui parinti erau, ca si parintii
mei, vechi mosneni si gospodari de frunte de pe Valea Dambovitei. Niculae
Radulescu abia se intorsese din razboiul cel mare, unde luase parte ca lo-
cotenent, ffind ranit pe front in anul 1917. Din cauza ranilor cfipatate in lupte
si a urmelor lasate de tifosul exantematic, el a decedat la cateva luni dupa
casatoria noastra.
Ca urmas al lui, mi-a rimas un singur baiat caruia i-am dat numele tatalui,
pe care el nu avusese fericirea nici macar si-1 zareasca. L-am crescut in buna
cuviinti, cu dragoste de parinti V Tara, in fries lui Dumnezeu. L-am dat la
invataturfi la liceul o Mihai Viteazul * din Bucuresti, unde si-a luat bacalau-
reatul, fiind unul din bunii elevi. A urmat un an la Facultatea de drept si apoi
de buna voie s'a prezentat la examen la voala de Cavalerie, pe care a absolvit-o
printre elevii de frunte, imbratisand cu mult drag cariera armelor. A fost avansat
de Majestatea Sa Regele la gradul de sublocotenent la io Mai 1941.
In acest Razboi Mare V Sant de dezrobire, a pornit la lupta sub suprema
comanda a Domniei Voastre cu regimentul 10 Rosiori.
In ziva de 57 Iu lie 5941, dupa ce a cucerit cazemata 67, de pe malul Ni-
strului, indeplinindu-si cu sfintenie misiunea data de catre superiorii sai, a
cazut dincolo de Nistru räpus de o grenada, alaturi de camarazii lui, cApi-
tanul Budurascu si sublocotenentul Popovici.
Am credinta ca el a cazut fericit ca vazuse V luptase pentru dezrobirea
Basarabiei V ci se jertfeste pentru dezrobirea pamantului parintilor si stra-
mosilor lui.
ATESTAT NATIONAL .. 237
Eu 1-am iubit ca pe lumina ochilor mei. Icoana lui frumoasli gi luminoas1

va rAmane, cat voi trAi, sApatA in sufletul meu indurerat.
Sunt mandri insA a a murit ca un erou.
Mi-a ramas mogtenire dela el, in afarl de amintirea unui viteaz, averea
pe care el a mogtenit-o dela bunicul ski. In aceastA avere se aflA gi o cask care
este de ani de zile inchiriata Ministerului Ski AtAtii, pentru dispensarul cir-
cumscriptiei. Este cat se poate de buni gi amenajatA pentru dispensar. Aceastit
casir cu curtea ei gi cu tot ce se aflit in curte, magazie, bucAtitrie de varA gi altele
impreuni cu terenul in suprafatA de circa moo m.p. le donez Ministerului
SimAtAtii pentru ca in mod definitiv dispensarul circumscriptiei sit rAmanA in ele.
Doresc gi vl rog respectuos ca dispensarul sl poarte numele s Sub loco-
tenentul de cavalerie RADULESCU N. NICOLAE }) din Regimentul io
Rogiori, jertfit pentru apArarea Tarii, dupl cucerirea cazematei 67 de pe malul
Nistrului.
In curtea lui sA mi se ingAduie sl-i ridic un monument pe al cArui soclu
si agez chipul lui in bronz, fAcut de un artist sculptor cu reputatie recunoscutA.
(Cred ca va fi prof. I. Blendea).
In soclul de pieta al acestui monument voi ageza, and Tara se va linigti,
racla cu osemintele lui sfinte, ca tot timpul vietii mele sh le am cat mai aproape.
La acest monument, tot timpul sA fie candela apring. In timpul vietii
mele voi ingriji eu de lumina, iar dupit moartea mea sit fie in grija functio-
narilor dispensarului.
Mai am dorinta ca actele de donatie autentice sl fie atestate ca avocat
de cfitre fratele meu Ion Irimescu Candegti, avocat din Targoviste, care face
aceasta, in chip cu totul dezinteresat.
Reparatiunile ce vor mai trebui, dacä va mai fi nevoie pentru cask le voi
face eu, din ceea ce tars gi legea va socoti a se cuvine urmagior copilului meu.
Pentru aceastl cas1 cred ca este de plata o suml minimA drept impozit,
surnit care socot cl poate fi anulatA, sau opritA din chiria in curs.
Am credinta, Domnule Marecal, a cererea mea, pornitA spre a cinsti un
nume de Erou gi a-i pAstra numele in satul in care gi-a vAzut lumina zilei,
a copilArit, in care stint ingropati pArintii si ai lui si ai mei, sat pe care douA
neamuri de moeneni, RAdulegtii gi Irimegtii-Popegti, eat cei din trecut cat
gi cei ram* in viatA azi, au muncit spre inAltarea lui, va fi primitA de Domnia
VoastrA.
In durerea in care mA zbat farA a mai gAsi vreun colt de liniste pe acest
parnant, faptul pe care vi-1 aduc la cunogtinta, este singura alinare a unei mame
cu inima sfaciatA gi mandrA de copilul ei.
VA rog a da de urgentA dispozitii onor. Ministerului SitnAtAtii, condus de
d-1 prof. Tornescu, eminent colaborator al Domniei Voastre, spre a incheia
actele autentice la tribunalul Dambovita gi a numi la acest dispenser un
medic energic gi priceput spre a veni in ajutorul populatiei gi copiilor dinteo
regiune frumoasA dar decimatA de boli.
Primiti, vA rog, Domnule Maregal, respectul meu cel mai profund.
Avida-Elisaheta N. Cotenescu
TARAN *I OSTAS
In ziva de 7 Iu lie 1941, cu ocazia actiunii de curAtire a para§utioilor
sovietici dintr'o pAdure, sateanul SARBU VASILE, din corn. TAcuta, inarrnat
nurnai cu un topor, a dat dovada de un curaj ail margini, mergand OM(
la sacrificiul vietii sale.
Aceste fapte au dus la prinderea para4uti§tilor sovietici.
De pe urma acestui skean, au ramas noul copii rninori.
Pentru a rtisplAti inaltAtoarea pildA de sacrificiu a acestui adevArat roman,
iubitor pfira la jerta al pamantului strAmosesc, Ministerul Apararii Nationale
a dispus:
i. Decorarea Post-Mortem * cu Virtutea Militara cu Spade cl. II-a,
pentru eroism civic.
2. 0 prima de 20.000 Id pentru sotia sAteanului *.
(Comunicat)
ARMATA AJUTA POPULATIA SINISTRATA

Ordin de Zi Nr. 24 din 13 August 1941
Avand in vedere raportul Nr. 2.234 din 8 August 5945 al Regiunii a 3-a
Aeriank prin care se aratA cA in noaptea de 52-13 Iulie a. C. apele raului
Vedea revarsandu-se §i ocupand aproape o treime din suprafata oraplui
Rogiorii de Vede, Comandorul aviator StAnculescu loan, cornandantul Scoalei
de Subofiteri Naviganti, clandu-§i seama de proportiile dezastrului, a dat
alarms la ora i noaptea in §coala de sub comanda sa §i a ordonat ca intregul
personal, elevi §i trupa, si fie adus imediat in orao pentru evacuarea populatiei,
totodatii punand la dispozitie toate ma§inile ce le avea.
Prin bravura oi curajul cu care au lucrat elevii *i trupa, sfirind in apa cu
riscuri mari, au salvat pe toti dela innec, Ara sA fie vreo victimA omeneasci,
§i au salvat din gospodarii ceea ce a fost posibil.
Pentru spiritul de sacrificiu :}i de abnegatie de care cu totii au dat dovacla
in indeplinirea datoriei, pentru elanul cu care au dat ajutor celor napastuiti,
cat §i pentru fapta kr curat crwineasca, de a ajuta pe cei in pericol,
Ordon:
Citarea prin Ordin de Zi pe Aeronautica a Scoalei de Subofiteri Navi-
ganti.
Prezentul Ordin de Zi va fi adus la cuno§tinta tuturor Comandamentelor
Iii Unitatilor de AeronauticA.
Subsecretar de Stat pe langa
M. A. N. pentru Aer,
General de Escadra aviator
Gh. .7ienescu
ATESTAT NATIONAL. .. 239
UNITATEA SPIRITUALA A NEAMULUI

Misionarismul Bisericii ardelene in Basarabia
I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae Bdlan al Ardealului, Impreund cu ierarhii
ti preotimea transilvand, a adunat o numeroasd alcdtuire misionard care in frunte
cu Mitropolitul sd meargd pe pdmdntul dezrobit al Basarabiei pentru o actiune
de misionarism crettin ti de indltare romdneascd.
Cu acest prilej, ierarhii ardeleni au adresat fratilor dezrobiti urmdtoarele cu-
vinte vrednice de neuitare :
Iubiti Frati Basarabeni,
Venim la voi noi ierarhii Bisericii noastre din Ardeal si un numir
de preoti ardeleni in numele Domnului si Mantuitorului nostru Iisus
Hristos.
Venim de pe meleagurile Ardealului, noi ierarhii si preotii lui, si vi aducem
cuvantul de mangaiere al credintei dui:4 suferintele prin care ati trecut si care
au lasat rani dureroase in sufletul si in casa fiecaruia din voi.
Venim sä ne rugam impreunä cu voi pentru infrangerea vrajmasului si
pentru asezarea pe veci a granitelor scumpei noastre Romanii acolo unde
duce vitejia strabunfi reinviata.
Nu va cerem nimic, ci va aducem toata dragostea noastra crestineasca si
romaneasca. Vrem sa ne lipim sufletul nostru de sufletul vostru si sä va vorbim
de Cel ce ne strange pe toti in iubirea Lui si tarnaclueste toata suferinta, de
Domnul nostru Iisus Hristos.
Cei ce v'au stapanit in anul durcrii care a trecut n'au avut decat cuvinte
aspre si lovituri neomenoase pentru voi. Ati trait ca niste orfani inteo lume
de straini. V'au stingherit dela bucuria cea mai mare si mai sfanta a omului,
aceea de a vorbi de Dumnezeu si de a se ruga Lui. Ati ramas cei mai multi
fara parintii vostri duhovnicesti care sa faca rugaciuni pentru voi si sä im-
blanzeasca fires omeneasca, cea usor purtata spre räutate.
Toate acestea au trecut ca un vis rau. Dumnezeu, prin vitejia bravilor nostri
ostali care 0-211 varsat sangele pentru libertatea sufletului vostru, v'a scos la
liman si v'a ferit de apasfiri si mai grozave care aveau sa vie. Si-i dam
slava Lui, di fim recunoscatori mortilor si ranitilor nostri, sa-i multumim
Majestatii Sale Regelui Mihai I si Conducatorului Statului, Maresalul Ion
Antonescu, care au purees cu iubire de Hristos ;4 de neam la aceasta viteazit
fapta.
Dusmanii crucii si ai mantuirii omului fug imprastiati si se mistue ca in-
tunerecul de fata luminii.
Adunati-vkin jurul nostru sa inaltim, in slobozenie, rugaciuni de mul-
tumid si de marire Tatalui ceresc, sa ne mirturisim credinta nezdrun-
cinata in puterea Domnului Iisus Hristos si in harul mantuitor al Duhului
Sfant.
Numai unde stapfineste Sfanta Treime e linicte, pace ai bunlivoire intre
oameni. Numai acolo coboara Dumnezeu dreptatea si dragostea intre ei.
Veniti O. antrum Dumnezeului nostru. Slava Tie Doamne, Slava Tie I

ImbrAtisindu-va cu dragostea Noastra cea intru Domnul, va impartasim
arhierestile Noastre binecuvantari.
Chisinau, la 3 Septemvrie i 94i.
t Nicolae, Mitropolitul Ardealului
t Andrei, Episcopul Aradului 1. Vasile, Episcopul Timisoarei
r Nicolae, Episcopul OrAzii t Veniamin, Episcopul Caransebesului
RECUNO*TINTA 4 REGATENILOR #
0 scrisoare de multumire din partea scriitorilor bucovineni
Din partea d-lui Mircea Streinul, fondatorul a Societcitii Scriitorilor Bucovi-
neni s, ziarele au primit urmdtoarea scrisoare :
Anul de doliu cumplit, pe care 1-a provocat rApirea Bucovinei de catre
hoardele bestialului ta.tuc Stalin, a luat sfarsit. Fiii Arboroasei se pot reintoarce
iarasi la plaiurile lor insorite, binecuvantate cu Sucevita si Dragomirna pline
de soare. Acolo, in Bucovina, ii asteapta o uriasa opera de reconstructie.
Inainte de a se dedica in intregime lucrarilor de refacere spiritualA si ma-
terial& a Bucovinei, scriitorii arboroseni, patrunsi de un cAlduros sentiment
de recunostinta sincera, tin sa multumeascA din tot sufletul fratilor regAteni s,
care i-au primit cu atAta dragoste in mijlocul lor, fAcandu-i O. suporte Cu mai
mult curaj grelele incercari trimise de o fatalitate nemiloasa.
Editurile, revistele si ziarele din Bucuresti au sprijinit cu dragl inima ma-
nifestArile poetilor si prozatorilor bucovineni. Societatea Scriitorilor Romani #
i-a incurajat. Insusi marele public le-a venit in ajutor.
Pentru toate acestea, scriitorii bucovineni raman adanc indatorati si vor
incerca said arate prin scris si faptA recunostinta.
Maica noastra a tuturora, Romania eternitatilor lásate neamului de bunul
Dumnezeu, a primit cu dragoste fiii fugariti de hoardele comuniste. Acesti fii
nu vor uita dragostea ei nesfarsita.
Un cuvant de adanc& multumire si pentru sefii autoritatilor. Cu multA
bunavointA si parinteasca oblfiduire sefii autoritAtilor au acordat un larg concurs
creatorilor vitregiti de soarta.
In nurnele celor ce si-au facut un ideal de viatli din raspandirea crezului
romanesc si a valorilor lui spirituale in Bucovina, aduc autoriatilor, publics-
tiilor si confratilor marturia intregii recunostinte cu care se indatoreaza, drept
si cinstit, scriitorii bucovineni.
Mircea Streinul
INCUNOMINTARE PENTRU COLABORATORII
NOTRI
COLABORATORII REVISTEI SUNT RUGATI CA, ODATA CU
MANUSCRISELE TRIMISE, SA MENTIONEZE ADRESA EXACTA,
UNDE SA LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL F, EVENTUAL,
PRIMA CORECTURA. - AUTORII CARE DORESC SA LI SE
TIPAREASCA EXTRASE VOR CERE ACEST LUCRU ODATA CU
TRIMITEREA MANUSCRISULUI, ARATAND NUMARUL DE EXEM-
PLARE DORIT, CARE SE VA IMPRIMA PE CHELTUIALA D-LOR,
IN CEL MULT TREI LUNI DELA DEPUNEREA FIECARUI
MANUSCRIS, AUTORUL VA PRIMI RASPUNS DACA MANUSCRI-
SUL A FOST ACCEPTAT SPRE PUBLICARE.
MANUSCRISELE ACCEPT ATE VOR FI PUBLICATE DUPA
NECESITATILE DE ORDIN REDACTIONAL.
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA, AUTORUL
CONSIDERANDU-SE OBLIGAT SA-$1 PASTREZE COPIILE
NECESARE.
:
,
t.
MONITORUL OFICIAL I IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NATIONALA, BUCURESTI 1941
,
_
,
_7+
,
;-.
-
b /
C. nail,
. .
"."
ti

1 Octombrie 1941 O Scrisoare A Maresalului Antonescu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Octombrie 1941 O Scrisoare A Maresalului Antonescu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

:

a lui B. P. Hasdeu too

Redactor pj z CAMIL PETRESCU

ABONAMENTUL ANUAL LEI 480

EDITATA DE DIRECTORATUL GENERAL

valoare incearca sa-si gäseascl un refugiu in ceea ce se chiama

In ultimii ani, am cautat sä creez la hotarele dintre litera-

definitia cantecului poporan, migaloasa pana la a plrea didac-

Zorile unei culturi anticipeaza desavarsirile zenitului.

CE NE ESTE CANTECUL POPORAN 7

poporan ramane, n genere, necunoscut. In toate aceste pkeri,

AceastA deosebire intre « poporan » si « popular * fusese fa-

mitivä, gasim dansul, muzica §i textul intnmite: s Fiecare can-

Fati de preocuparea aceasta de a limita originea cantecului

scrisului lor, dar o temelie pentru a putea descifra din actualitate

sunt in opozitie cu ceea ce am aratat mai sus cu privire la Iosef

1) Pentru incadrarea problemelor si precizari bibliografice, recomand

un aspuns la intrebarea: de ce cutare contaminare si nu alta ?

Pe baza tuturor celor aratate, cercetatorul acesta, care, la adanci

Acestei libertati trebue sa-i punem o serie de bemoluri. Intre

catueste cantecul. « Cantecul acesta il primeste cineva cu aceeasi

ca adevarata poezie poporang este nedreptatitä de muzica. Dar

Gdntecul poporan este un produs poetic fi muzical totodatd, atcit

Dar o definitiune risca sa ramaie simpla operatiune nominalà,

Frunzä verde si una,

Cine-a zis ddina dintaie

Tinand seama de imperativele estetice,

Cand tu pentru-o femee te 'narmai

0 rege, te primim cu totii bucuros.

Ce m'au intors precum m'au dus cu-asa priinta

(Cum ornul calca sub picior pe cel cazut)

*i nici sa ma socoti ca rege de barbari straini,

Spre-a fi calcate sub picior, daca stiam

In negre ganduri nu ma zbat;

De vrei sl vii nauntru, hai mai iute, vino

Ha, iata, iata Indepartali buhaiul

De juncl. Cu maraml 'nselatoare

Amar mie biata-mi ! Ce stea urgisital

Cu mintea aiurita, de-un zeu ratacita,

0, Filomelà, dulce cantatoare,

Cu mini de proprii cirnuri pline, un praznic

E vorba de-Agamemnon si de moartea lui.

Pe alta 'mbogatiti cu sarcin' asta strivitoare.

MArit de ei, se 'ntoarse el in tarA.

La voi ca sA o stiti. Tot una-i de ma 'nvinuiti

Ce minunata era jumatatea de oil' and Georgian incepea s ne

and Georgian, la ora and ar fi urmat sä ne facA lectia, dar acum

de nota a fost minima, ba chiar ca.' o parte din comisie se pronun-

vestirea, prin judecarea ei din punctul de vedere al rosturilor ome-

sfarseasca, dar ca nu stie cum. In asteptarea unei concluzii fru-

Ne 'ncinse tarina cu brill

Marite Doamne, un dusman

Suntem, e drept, viteji din vrej

Faptura lor ia finta numeroasà,

El s'a ivit, s'a strecurat,

Au stävilit Voinicii, la granita, napasta:

stient, nu trebue sa se lase terorizat de curiozitatea intransigenta,

Si acum, fiindca vreti sà aflati cine cred eu el sunt, iata, và

ca n'am avut si darul oratoriei, ca sa ma mai pot numi si Ion Guri

turn de filde§ a fost, dupa cum vedeti, un simplu copac in varful

Vasile Alecsandri», «Patimele junelui Werther, traductie din limba

Ii cdntam sol, la, si, do,

Tot asa ma delectam 0 cu volumul lui Radu D. Rosetti pe