"...

CU VASILCA
BIBLÍOTECí 0NIYS88 r'pj/t'il
— Mă ţigane, tu av văzui porc cu două capete ?
— Nu, mâncate-aşi !... P p «Îu i C e i 8 . —
— Atunci du-te $i te uită în oglindă».
HÜl
 Nr. 1 ANUL XLVIII

IW III A N I
Proprietar:

I
Soc. Anon. „Universul”, Bucureşti,
Str. Brezoianu 23—25
Redactor responsabil:
CONSTANTIN COSCO

STELLÁN POPESCU
I
Director şi Ad-tor delegat:

înscrisă sub Nr. 162 Trib. Ilfov.

Redacţia şi Administraţia:
Bucureşti I
Str. Brezoianu 23-25, tel. 3.30.10

„Aurora azi apare mai

mândră şi mai voioasă

29 DECEMBRIE

— A v en it şi 1940. Să-l vedem de ce pe lângă mine. Şi to a te acestea, aţi în­

e în sta re . C ellalt, D um nezeu să-l ierte,
a fost v itreg cu b ia ta om enire. T rei
sta te au d isp ăru t de pe h a rta E uropei,
iar alte tre i au în cep u t o lu p tă pe v ia­
ţă şi p e m oarte. Să nădăjduim însă că
va veni şi p a c e a m ult visată. D ar cine
ştie cân d ? Şi cine ştie cum ?
* cat corăbiile.
C urcanii s'au făcu t p a tru sute de
lei p erech ea. P a tru su te de lei ! Cu
banii ă ştia cum păram un p ap ag al şi mă
distram tre i sute de ani. Ce, nu ştii că
papagalul tră e ş te tre i su te de ani ?
¥ igienă. De aceea m ’am gândit că e mai
C red că nu ex istă om m ai fericit
d ecât m ine, în săp tăm ân a care p reced e
Anul Nou. T o ată lum ea din casă îmi
face ochi dulci. Copiii su n t cum inţi ca
nişte îngeri. N ev asta îmi c â rp e şte to a te
hainele şi-mi coase to ţi n astu rii lipsă.
S oacră-m ea îmi g ăteşte m ân cările p re ­
ferate, ia r serv ito area, — p â n ă şi ea —
p ă ră se şte tonul obraznic de to a te zilele
şi-mi zâm b eşte m ieros, d ec â te ori tre c e
ţeles desigur, sunt din cauza cadouri­
lor.
Din nefericire, după A nul Nou, totul
rein tră în norm al. N evasta e to a tă ziua
pe la jourfix-uri, copiii îmi sparg ca­
pul cu u rletele lor, ia r soacră-m ea m ă
priv eşte posom orită de p arcă i s'au îne­
¥ azi, a fost din cauză că nu mi s'a oferi
N evastă-m ea a făcut plăcinte cu
răvaşe, ca în to ţi anii. D ar de data
aceasta n'am m ai cu m părat răv aşe dela
colportorii de pe străzi. S unt vulgare,
m ult p re a vulgare şi lasă de d o rit şi ca
bine să iau volum ul de epigram e al lui
C incinat P avelescu, p e care l-am citit
oaspeţilor în tim p ce m âncau plăcintă.
E ste sublim area unei vechii trad iţii,
care degenerase în ultim ul timp, ca
m ulte, fo arte m ulte a lte tradiţii.
¥ Ie are. Şi eu sunt un om cu principi
în to td eau n a am fost p en tru ca­
dourile utile şi d acă n'am făcut-o până
lonescu Dumitrn. sergentul de pe această
stradă.
prilejul. De d a ta a ceasta însă, am avu
un asem enea prilej.
B ăiatului cel mic i-am cu m p ărat <
uniform ă de străjer; celui m are, care
funcţionar la M unicipiu, i-am făcut
uniform ă a F rontului. N evestei i-ar
cu m părat o m ască de gaze şi o trus
farm aceutică de prim ajutor, iar mamt
soacre i-am lu at o ca rte de b u cătărie. 1
ad e v ă ra t că de atunci to ţi m ă prives
chiondorâş. D ar puţin îmi pasă! Prin
cipiul, asta e totul. V orba lui Caragialc
un om fără principii, care v a să zică n
Ţiu să se ştie.
Cmul cu foatfeca

Tase şi Năstase luptă împotriva focului

 3

Crăciunul a trecut bine, însă creştinii sterului sănătăţii şi a depozitului oficial lare ferestrele vor fi mărite. M onetele,
au... ieşit cam greu din lupta lor cu de medicamente, la care s'au adăogat în cazul acesta, vor putea fi aruncate
diversele com estibile. rapoartele tuturor farmaciilor şi dro- pe fereastră. N ecesitatea asta nu se va
Cârnaţii, după o statistică întocmită gueriilor din ţară. La 29 Dec- c. nu se simţi pentru unele instituţii unde banii
de d. Potârcă, au format un lanţ cu care mai găsea nicăeri un gram de sare se aruncă obicinuit pe cheltueli inutile.
s’a înconjurat de trei ori frontierele amară sau bicarbonat de sodiu. S ’a comandat şi în străinătate — fiind­
României-Mari. că producţia lemnului în ţara noastră
★ păduroasă este redusă — o cantitate
S ’a fabricat peste un miliard o sulă
patru zeci kilometri de cârnaţi. Cifra Anul nou, sărbătoarea speranţelor- suficientă de lopeţi cu cari cetăţenii
Sperăm că anul 1940 : să-şi vânture avuţia. Iar pentru o com­
aceasta nu este o ficţiune, ea rezultă din pletă asigurare că banii nu vor copleşi,
raportarea Ia populaţia ţării a câte pa­ Pe cei cheli, nu-i va mai sili să-şi
pună mâna în cap; nu vor îneca pe cetăţeni, s’a găsit cea
tru kilometri cârnaţi de fiecare. mai definitivă soluţie: s'a aranjat să
Sarmalele, după statisticele din ora­ Pe cei slabi, nu-i va mai trimite la mai fie aduse în ţară noui croitorese,
şele capitale de judeţe, au revenit la cântar ca să nu se sperie; modiste, cocote şi perceptori,
frumuşica cifră de trei miliarde opt sute Pe cei proşti îi va deştepta, dacă vor Fiscul nu va mai bate toba. S’a oferit
milioane. S ’a scăzut neapărat din cifra pune cesornic care sună. cetăţenilor asigurarea că operaţia a-
totală sarm alele lu ate p e ste nas de bu­ Sunt speranţe că sărăcia nu va fi de ceasta va rămâne numai pentru cei cari
cătărese, atunci când delicioasele pre­ cât sărăcie de case de bani cari să vor răci la piept. Cititorii ştiu că,
parate n’au avut întâmplător compo­ adăpostească bănetul adunat. In ved e­ atunci când tuşeşti, se zice că baţi
ziţia adecuată sau când, fiind încăl­ rea acestei probabilităţi s'au lu^t mă­ toba.
Presupunând că pe 1940 ar putea să
zite, n’au fost supraveghiatc atent şi suri de pe acum ca debitul Dâmbovi-
s’au ars pe fund. curgă lapte (plus miere) se dă ca cert
ţei să fie mărit- Cei cari nu vor mai că râurile din ţară nu vor mai avea rost
O constatare interesantă, în cursul a- avea unde să pue banii îi vor ariinca şi implicit speţa lăptarilor, cari sunt
cestui interval, este şi aceea a mini­ pe gârlă. La toate locuinţele particu­ apari sau sacagii, va dispare. Este sigur
m n iiu iH iiiiu iiia iiiiim iiiiiiiiiiiiiiiM iiiiiiiiim u iiiiin m iiiiiiin im n n m iiiin fiiin riiiiin n iiiia T iin iin n iiiiiiiin iN iiiiiiiiiiiiiiiiu iiiiiiiiiin a iia n » de asemenea că, în cazul dispariţiei a-
pelor, vinurile vor deveni păgâne, nu
vor mai primi botezul — ceea ce nu
ştim până la ce grad trebue să bucure
pe creştini.
Şi în felul acesta — mii şi mii de
iluzii-
Căci asa este anul nou: cea mai
utilată fabrică de speranţe.
★
N'aş vrea să închei aceste rânduri
fără a releva unele adevăruri cu pri­
vire la cadouri.
Când primiţi un cadou de valoare vă
e permis să exclam aţi cu indiferenţă:
„n’are aface valoarea, gestul îl apre­
ciez!”.
Cadourile între soţi constitue un
obicei prost; tot ce dă bărbatul soţiei
este ,,eftin” ori „de prost gust”. Iar
când primiţi dela soţie ceva, nu vă
felicitaţi prea mult. Căci un mare
— Cine e femeia ? umorist a zis: „când îmi face nevasta
— Nevasta unui ambasador. un cadou, am două surprize: întâi ca­
— Hm ! Frumos corp diplomatic ! doul, al doilea „factura!”
 Când citi In gazetă, a doua zi după cu care făcuse m orală toantei ăleia. nealui şi, fără să dea drum ul cleştelui
anul nou, că d. Nicolae Petreanu este»~â —■ Veste mare, Veto! Uite ce scrie la din m ână, îl îm brăţişă şi-l săru tă cu en ­
numit controlor fiscal în locul d-lui Ma- ’gazetă! tuziasm . P e urm ă:
tache Fasolea — adică dânsul în per- — Ce scrie? Mofturi de gazetă! — Am călcat cu d rep tu l înnainte
soană — care va fi înaintat, d. Matache, — Niciun moft! Ceva extra! Ai să mă când am in tra t in 1908, M atache! Şi
deşi cam mahmurii după chefurile fă­ pupi când ţi-oiu spune. c& o să te facă acum ?
cute in ajun, sări din pat şi'ncepu să ţo ­ Şi d. M atache Fasolea îi comunică pe — Ştiu eu, ceva m ai m are... M ă în-
păie de bucurie. Apoi, îşi strigă nevas­ de rost cu glas solemn informaţiunea naintează, asta-i principalul.
ta care, bună gospodină, era ocupată care-1 interesa: — Şi vezi, frate, aşa p e negândite,
ca de obiceiu în toate dimineţele, la „Aflăm că d. Nicolae P etreanu este fără să te anunţe!
bucătărie, să-şi bată slujnica, „toanta numit controlor fiscal în locul d-lui Ma­ — A u v ru t să-m i facă o su rp riză de
aia de M ariţa" cum o numea dumneaei. tache Fasolea care va fi innaintat”. anul nou.
— De ce m’ai deranjat de la treabă La auzul acestei ştiri îm bucurătoare, — M ătăchiţă, acum nu m ai ai în co ­
omule? bombăni supărată coana Veta, prezicerea de adineaori a d-iui Matache tro, treb u e să-m i cum peri bro b o ad a aia
ţinând încă în mână cleştele de la sobă se realiză: coana Veta se repezi la dum­ nouă care te-am rugat!
— Cum de nu, soro, şi două dacă
vrei. C ât co stă?
— 20 de lei. v
— Foftim . Ia dă-i şi M ăriţii un leu
bacşiş.
— T o an tei? L asă că francu ă sta îl
pui eu la puşculiţă. U ite ce-i dau to a n ­
tei, zise coana V eta agitând războinic
cleştele de la sobă.
— Ei. (ii şi tu m ai filotim ă in tr'o zi
de veselie ca asta... H aide, dă-mi re p e ­
de pantalonii şi jacheta, m ă duc la
birou!
In câtev a m inute, d. M atache se îm ­
b răcă şuerând voios o arie de operetă,
apoi porni spre birou.
T u tu ro r p rieten ilo r pe care i-a în ­
tâln it pe drum. vre-o 3—4, le striga de
la zece m etri distan ţă:
— Ai citit în g azetă? M ă înnain-
tează!
Şi pe to ţi îi poftea, cu to a tă ora m a­
tinală, la un m ic aldăm aş în prim a c â r­
cium ă sau băcănie m ai aoropiată. Când
aiunse la birou, d. M atache, după a tâ ­
te a şp riţu ri tu rn a te oe stom acul gol, se
sînVea cam ciupit. D ar bucuria avansă-
rei îi în tă re a balam alele picioarelor.
La birou nu e ra d ecât servitorul.
D. M atache se aşeză la o m asă şi
începu să cugete la fericita tran sfo rm a­
re ce va o o era în viata şi în budgetul
d-sale casnic în n ain tarea aceasta n eaş­
tep ta tă . N e a şte p ta tă ? Nu tocm ai, căci
d. M atache F asolea era conştient de
m eritele sale funcţionăreşti Că av ea
obiceiul să ciupească cu câţiv a poli din
când în când pe contribuabilii din m a­
hala spre a le face m ici concesii, pe
cari legea nu Ie îngăduia? Nici nu se
gândi o clipă la asem enea bagatelă.
A ceste inocente m ituiri sunt aşa de o-
bisnuite că d- M atache aiunsese să con­
sidere ciupelele de pe Ia negustori ca
un soi de bir legal în fiinţat de S ta t in
beneficiul d-sale personal. Şi-aooi cine
a r fi în d răzn it să le d ea în vilea«*? N e­
gustorii? H aida de. dar nu le -a r fi te a ­
mă că pe urm ă d. M atache „o să-i fre­
CU SORCOVA ce" şi m ai ră u ?
— Pentruce umbli colindând cu masca ?
— Ca să fiu pregătită, contra atacurilor aeriene... (Urmare în pag. 20)
 ^ n 'u tific ü ík i IU
A tunci când T asc Ţipirig deschise un
ochiu, apoi celait, în dim ineaţa ceţoasă
de 31 D ecem brie, sim ţi că e ra foarte
frig. Cu to a te că tre b u ia să m eargă la
slujbă, se h o tă rî să-şi îm brace hainele
de Dum inică, fiindcă erau m ai căld u ro a­
se. P rin tr'o în lăn ţu ire norm ală de gân­
duri, T ase ajunse la concluzia că frigul
ă sta e ra un fenom en absolut n a tu ra l
fiindcă se g ăsea în D ecem brie şi, afară
de asta, e ra şi ajunul A nului Nou.
A ceastă co n sta ta re avu daru l să b u ­
cure nespus pe T ase Tipirig. Sări din
p a t cu uşurinţă, în ciuda reum atism ului
cronic căru ia nu-i p u tu se veni de hac
nici un fel de doftorie, se îm b răcă re p e ­
de, fredonând o ro m an ţă duioasă A vea
şi de ce să fie vesel: 31 D ecem brie era
ziua d aru rilo r şi a gratificaţiei Şi T ase
a şte p ta m ult dela ziua a sta istorică.
Slujea de zece ani la o b an că unde e ra
fo arte bine a p re c ia t de d irecto ru l gene­
ral, d. Solomon. C ând sfârşi cu îm b ră­
catul, trim ise o p riv ire duioasă tabloului
de pe p e re te c are înfăţişa pe ră p o sa ta
m adam Ţipirig, jandarm cu fustă pe
care în nebunia sa tin e re a sc ă o alesese
de n evastă, răp u să p re a tim puriu de un
destin tragic.
— A delo, m urm ură el pios, dacă m ’ai
v ed ea de acolo de sus, ai fi m ân d ră de
mine!
D upă ce spuse v orbele astea, se în ­
d re p ta spre uşă, unde se lovi nas în
nas cu factorul poştal. A cesta a rb o ra un
surâs de com andă, n e p o triv it cu p ed eas-
tra şi o b o sito area sa m eserie. El întinse
lui T ase o foaie de h â rtie pe c are se lă-
făiau c â te v a v ersu ri stângace.
TASIm m
— La m ulţi ani, coane Ţipirig!
— M ulţum esc asem enea, nenicule!
răspunse Tase, băgând m âna în buzu­
nar.
P e scară, o altă surp riză a şte p ta pe
Tase. U n om plin de noroi se găsea a-
colo. care cu o m ână îşi scoase şapca
iar cu cealaltă întinse o b u c a tă de h â r­
tie pe care scria:
„Serviciul gunoaielor v ă u r e a z ă la
m ulţi ani!” O asem enea a ten ţie m erita
răsp lată. T ase se achită cu dragă inimă.
In pragul uşei, m adam C ireşeanu, ju-
pâneasa, n etezea c'un m âturoiu po d e­
lele. E a descoperi nişte gingii aduse
în tr'u n surâs până după urechi:
— Conaşule Ţipirig, la m ulţi ani!
— M ersi asem enea! răspunse Ţipirig
desfăcând b ăerile pungei.
Sim ţea că a re un suflet de M ecena.
T o ată dărnicia asta nu avea să-i fie
în to arsă înm iit, în se a ra aceea, la îm ­
p ă rţitu l g ratificaţiilo r? A nul tre c u t că ­
pătase leafa dublă, adică 10.000 lei.
Acum se a şte p ta cam to t la a tât. Eşi
cu um brela in m ână şi ochelarii pe nas
şi se în d rep tă spre cafeneaua din colţ
unde avea obiceiul să bea în fiece zi
câte o cafeluţă neagră. C afeneaua era
pustie. D oar o unguroiacă dolofană, cu
fusta înflorată, freca de zor podelele.
Văzându-1 pe Tase, ea se rid ică rep ed e
ştergându-şi m âinile cu şorţul.
— B ună dim ineaţa, Iulişco: o cafea
neagră şi... fierbinte!
— Săru'm âna, cucunaş Ţ ipirig !
D upă ce sorbi cafeaua, ei chem ă pe
ch elneriţă spre a-i plăti.
— La m ulţi ani, cucunaş, spuse Iuliş-
ca, plecând ru şin ată ochii p e podele,..
— M ulţum esc! făcu Tase lăsând un
pol bacşiş pe masă.
Când să cotească pe B ărăţiei se în­
tâlni cu A n eta P erjeanu, îm b răcată ca
de zile m ari şi îm bujorată la faţă. A ces­
ta era slăbiciunea lui T ase Ţipirig. In
tov ărăşia acestei fetişcane, Ţ ase uita
rep ed e toate, p ân ă şi am intirea ră p o sa ­
tei. A ceasta e ra astăzi mai ispititoare
ca în to td eau n a în m antoul ei din piele
de epure.
— T ase puiule, spuse ea, m ergeam
tocm ai sp re tine să -ţi urez la m ulţi ani,
şi m ai ales să-m i prim esc d aru l de A nul
Nou!
T ase desfăcu rep ed e portofelul şi sa-
(U rm are în pag. 20)
— Unchiule, toba pe care mi-ai dăruit-o tu, e cel mai irumos cadou!
— D e ce? ,
— Fiindcă mămica îmi dă cinci lei pe zi ca să nu câne cu ea!
 7
NĂSCOCIREA LUI MITICA

Micii tipografi şi gravori m ărtu risesc

cu tris te ţe că b ă trâ n a p o liteţe rom â­
nească e pe cale să dispară, d eoarece GEORGE RONEA
aproape nu se m ai trim it c ă rţi de vizită Director de bancă nefalită
cu ocazia A nului Nou. P e vrem uri, în
luna D ecem brie, to a tă lum ea d ăd ea n ă ­
vală la tipografii unde com anda cel
puţin c â te două sute de bucăţi, şi nici
un c e tă ţe a n cum secade nu u ita să tri* ROMEO ARISTOFAN
m ită la to ţi p rie te n ii şi cunoscuţii un Explorator şi filosof
p ă tra t de carto n alb ori co lo rat care
e ra ad eseo ri alcătu it în tr’un chip naiv
şi pitoresc. Insă g en eraţiile de astăzi
au p ă ră sit obiceiul acesta frum os care EULAMPIE MORCOVESCU
Casier vreme de patruzeci de ani
este pe cale să d isp ară în neg u ra v re ­ în acelaş magazin .
murilor. A şadar, num ai în tre c u t ne r ă ­
m âne să scotocim sp re a sco ate la iveală
cele m ai am uzante m o stre din aceste
mici carto n aşe al căro r te x t il re p ro d u ­ PETRICÄ RETEVEI
cem mai la vale. Mardeiaş cu experienţă manuală,
posedă scrisori de mulţumire.
Iată c â te v a mai sugestive, dibuite la
Preţuri de engros.
un p rie te n tipograf de pe M oşilor:

IONICA SINGURESCU
Preşedintele Sindicatului fabri­ IANCU ŢIPIRIG
canţilor de salată de boeui Invalid de degetul stâng dela
mâna dreaptă

IANCU SARAILIE GHIŢĂ TEMUTU

Căpitan de... Irozi — Ca să pot spoi tavanul fără să mă
Pensionar de Stat. Fost uşier murdăresc, leg bidineaua de vârful
unei umbrele!...

TASE CIREŞESCU
Vicepreşedintele A sociaţiei nede
coraţilor din România

TITU LAVALIERĂ
Poet din naştere, autor al mai
multor piese depuse la Teatrul
Naţional

TACHE BLĂNDU
Măcelar cu diplomă

SECARĂ ION
Ridicător de gunoae din suburbia
Puţul cu Plopi

SICĂ NICULESCU
Vecin cu d. ministru de comerţ — Nu trebue să ne mirăm de fel dacă mâine dimineaţă Gigei o să se vaete dc
stomac 1...

Nu trebue, în momentul când des­
chizi ochii să te adresezi soţului:
— Ce cadou îmi faci de Anul Nou?
Nu! începi p rin a-i face u rările de
rigoare; îi dai apoi cafeaua şi ţigările,
fi oferi sticluţa de cerneală pentru
stylo, pe care i-ai cumpărat-o de Anul
nou şi îl săruţi pe amândoi obrajii,
chiar dacă vei fi obligată să-i spui „ar-
pagon desgustător“, peste cinci minute,
când îţi face cunoscut:
— Draga mea, am atâtea obligaţiuni,
încât ţie nu-ţi voi putea face nici un
cadou.
Copiii vor pierde obiceiul de a aduce
o hârtie dantelată şi înflorită pe care
sunt scrise urările lor către cei bă­
trâni.
De asemeni, s’a pierdut obiceiul de
♦ » 4 4 4 4 4 » 4 4 » 4 .4 4
IN A ŞTEPTARE
— Am făcut o mare greşeală când i-am dat cadou un aparat fotografic,
tocmai în ajunul Crăciunului.
— Da. II aşteaptă şi acum pe Moş Crăciun ca să-l fotografieze!
\jf \J T \
a-i pune pe copii să înveţe micul com ­
plim ent versificat, p e care-1 recitau o-
dinioară părinţilor. Din to ate frum oa­
sele u rări trad iţio n ale din trecu t, copiii
n’au mai p ă s tra t d ecât una:
— Ne daţi, ori nu ne daţi?
Şi asta, se pare că e de ajuns.
Nu spuneţi servitoarei, dacă aveţi
una, să vă slăbească cu „asem enea tâm ­
penii". C hiar dacă nu spune nimic, bac­
şişul e bacşiş. Deci, e inutil să vă mai
d aţi această osteneală.
Nu oferiţi praline sau drageuri m ă­
tuşei b ătrân e, care nu m ai are dinţi,
căci s'a r p u tea să vă desm oştenească.
O VESTE SENZAŢIOXALA
Suprimarea zilei de 1 Ianuarie
0 comisie guvernam entală, în tru n ită
in şedinţă e x trao rd in ară, a v o tat legea
de m ultă vrem e a şte p ta tă p en tru su­
p rim area zilei de 1 Ianuarie. Senatul a
ratificat-o im ediat. L egea in tră în vi­
goare ch iar de azi.
£ X
Chiar dacă nu aveţi pe nimeni, că­
ruia să-i uraţi „la mulţi ani", nu eşiţi
pe stradă fără un pachet mic sau o
creangă de mimosă. Omul care nu
are pe nimeni să felicite, este trist
ca un cortegiu mortuar pe care nu-1 ur­
mează nimeni.
Trebue să faci urări tuturor acelora
pe cari îi întâlneşti. Fiecare va reflecta
cu amărăciune, ca şi cum ai fi vinovat:
— Din nenorocire, nu serveşte la
nimic.
Dar, dacă neglijezi această formali­
tate de nefolositoare civilizaţie, ei nu-ţi
vor ierta-o niciodată.
Reproducem mai la vale articolul le­
gei.
Prim ul articol. — Ziua de 1 Ianuarie
este suprim ată.
A rticolul 2. — 1 Ianuarie a fost m u­
ta t la sfârşitul lunei F ebruarie. El va
p u rta de aci înainte num ele de 29 ori
30 F eb ru arie, după cum vor fi anii. Toţi
oam enii de bine se vor bucura îm preu­
nă cu noi că un prim pas a fost făcut
spre îm plinirea d rep telo r rev endicări ale
lunei F eb ru arie care e ra sătulă să se ştie
cu două zile mai m ică decât celelalte
luni ale anului.
A rticolul 3. — A nul începe la 2
Ianuarie la ora 0. E form al interzis să
se facă in ziua asta ori în cele urm ăto a­
re d aruri p o rtaru lu i casei unde locueşti,
servitoarei, rudelor, iubitei, în fine ori­
căro r persoane care ar pretin d e c'ar
avea d reptul la cadouri. In perio ad a de
tran ziţie dintre sta re a de război şi s ta ­
rea de pace ad ev ărată, adică p ân ă in
ziua de 15 O ctom brie 1957, e stric t in­
terzis, din pricina crizei de tran sp o rtu ri
să se trim ită urări.
A rticolul 4 a fost foarte discutat. E ra
vorba despre su p rim area gratificaţiilor
ce le îm p ărţesc so cietăţile anonim e ac­
ţionarilor lor. Insă d. A uschnit — dela
pensiunea V ăcăreşti — a p ro te sta t vigu­
ros în num ele acţionarilor.
A rticolul 5 şi ultim ul. — Zilele de 29
şi 30 F eb ru arie (ex 1 Ianuarie) nu vor
servi de aniversare nici unui sfânt. Ele
vor servi însă ca zile onom astice p e r­
soanelor care p o artă un num e de râs
De exem plu: P oponeţe, V ictor Eftimiu,
A uschnit, M ână lungă, d. A lbu din G a­
laţi, B urtă verde, T are de cap. etc., etc.,
p. conf. Firty
~ x
 DESPRE CEI TREI MAGI

„Veselia" urează numeroşilor săi ci­

titori şi cititoare să poată serba cu bu­
curie şi Anul nou, fără a simţi
a doua zi dureri de cap pirami­
dale care nu se pot potoli decât cu pi-
ramidoane ! Dacă totuş vi se întâmplă
vreo supărătoare încurcătură gastrică,
puteţi încerca s'o potoliţi cerând aju­
torul celor trei Magi din legendă, Gaş-
par, Melchior şi Baltazar, cari, se spu­
ne, se numeau pe adevăratul lor nume:
Mosor, Soir şi Cekew, şi care până în
zorii vrem urilor m oderne erau socotiţi
de popor ca lecuitori infailibili de boli'
Călăuziţi de stea spre Bethleem, de unde
veneau ei oare? Din Orient, spune evan­
ghelia sfântului M atei; din Arabia, p re­
cizează exegeţii. încotro s’au îndreptat
ei după ce au văzut pe domnul Isus în
staul? Nimeni nu ştie nimic. Au dispă­
rut fără urme... In tot cazul, se pare că
aceşti pelerini m isterioşi erau mai mult
astrologi decât adevăraţi regi.
Am intirea lor a rămas neştearsă.
Balthazar a fost, în evul mediu, p atro ­
nul venerat al zugravilor de cărţi de
joc şi a tăetorilor de lemne. O nouă
credinţă populară spunea că era de -
ajuns să rogi pe toţi trei Magii împreu­
nă spre a fi ferit de m oarte violentă,
de primejdiile prin care treci la drum
şi mai ales de boala copiilor ! Un ve­
chia manual de medicină din secolul
XIV descrie mijlocul de a vindeca un
epileptic : trebuia, în momentul crizei,
să rosteşti de trei ori la urechea bol­
navului vorbele de mai la vale :
„G aspar aduce mirtul, Melchior tă -
mâia, Balthazar aurul. Acela care va
purta la el numele scris a celor trei
OMUL ŞI CALENDARUL Magi se va vindeca pe loc de epilep-
1. La şaptesprezece Decembrie, Mi tică avea în casă o bună parte din ali­ sie !
mentele pentru Crăciun. Şi se pare că după ce auzea această
2. La optsprezece Decembrie, a cumpărat zece cozonaci- formulă, bolnavul se scula de jos sănă­
3 La nouăsprezece Decembrie, a cumpărat fructele... tos tun şi frumos la chip ca un trandafir
4. La douăzeci Decembrie, a cumpă rat vinul... abia în flo rit!.,.
5. Ziua de douăzeci şi unu Decembrie şia petrecut-o admirând toate bunătă­
ţile cumpărate...
6. La douăzeci şi două Decembrie, deabia se mai putea abţine...
T' La douăzeci ?i trei Decembrie, a rupt fila din calendar fi Va pus pe
mâncare—
8. Iar la douăzeci fi patru Decembrie, era ţintuit in pat de o Indigestie
gravă.
^ Ă #A $E
Nu mânca aşa din gros
Fii te rog mai cumpătat,
Căci nu e politicos
Să restitui ce-ai mâncat /
Să mâncăm, să bem de zor
Pân’ la ultima lăscae
Căci, ca mâine, frate Nae,
Vine domnul perceptor.
Când te văd mâncând piftie,
Caltaboşi, atunci, pe loc,
Zic în m inte: Râmătorii
Se mănâncă reciproc.
Când te văd aşa „frumoasă“
Stau şi eu ca gură cască
Şi mă rog ca vreo alarmă
Să te-oblige să pui mască.
fo r tl ţ f c lit t f c i
Coana gazdă te priveşte
Crunt şi ochii-i nu mă mint:
A văzui că îi lipseşte
Trei tacâmuri de argint.
Teoria lui Darwin
Cum o iau, cum o întorc,
Ţie-ţi merge prea puţin,
Căci te tragi din... rasa York
la mereu, nu te lă sa !
Strânge totul de pe masă
Bagă şi prin buzunar
Poate duci ceva şi-acasă
Nevestei, un ofiţeraş,
l-a dat sub masă un răvaş
Şi vezi acum să nu te mintă,
Că ăla nu e de plăcintă.
I t
Dacă n’ai noroc la poker,
la-ţi o nevastă frumoasă.
Ai rămas în toiul cinei Şt invit’-apoi, cu rândul
Mai perplex ca Buridan Câte un amic la masă.
Intre pieptul de curcan
Şi acela al vecinei.
Ai băut vârtos, cu sete, Las’ să zică ce-o vrea gazda,
Şi-ai dat gata to t jambonul ; Tu mănâncă şuncă, pâine,
Se cunoaşte, măi băete, Cozonac, sarmale, tobă,
Că plăteşte amfitrionul. Să-ţi ajungă şi pe mâine.
Eu îţi urez ca anul ăsta, Nouă sute patruzeci,
Care soseşte azi în trap, Fii îndurător cu noi
Să-ţi aducă ce-ţi lipseşte: Şi ne apără pe veci
Fonduri, glorie şi ...cap. De soacre şi de război!

Acum, de Anul Nou, frăţie,

Scăpaşi de slujbă şi de scripte
Nevasta-ţi face gâscă friptă, ce porţi plete lungi, măi frate ?
\* T e rog frumos să nu te-ascunzi:
Iar soacră-ta doar zile fripte. Scrii versuri ? Eşti poet adică ?
Sau n’ai parale să te tunzi ? Nu mânca atât, băete,
Din salam şi din ghiuden
Nu observi' c’amfitrioana
Te priveşte bleumaren ?

Ai pisat-o pe vecina-ţi
Toata seara cu curtatul,
Dar să vezi ce dăndănae
Când te va zări bărbatul >

Te văd mai albă decât caşul

Văd că frumoasa ta vecină Şi-mi zic şi eu: — De, ce să-i facil
Face cam multe strâmbături, I-o fi rămas multă făină
De când făcut-a cozonaci !
O doare vreo măsea de minte ?
Sau poate are bătături?

Un lucru nu pricep, băete.

Dacă cunoşti zicala sacră,
De ce-ai pus acrituri la masă
Când e de faţă mama soacră?

Atâţia cozonaci, măi frate,

La mulţi ani, nu-ţi spun, fetiţo.
Nu vreau să spui c’ai făcut rău, Citesc în ochii tăi senini
Dar cu scumpetea de pe piaţi O rugăciune, şi de-aceea
E vai de cozonacul tă u ! Eu îţi urez: la mai puţin.
14
DE A STA SE TEME ŞI EL I
D easupra oraşului se lăsase de m ult
um brele nopţii. V itrinele m agazinelor
erau scăld ate în lum ini orbito are, iar
Vecătorii p u rta u în ochi dorinţi n '
îm plinite şi pe ei hain e călduroase. Din
cer se cern eau molcom fulgi albi şi deşi
de zăpadă. înfofoliţi în două şube căl­
duroase ca d e c la ra ţia de d ragoste a
unui adolescent, doui p rieten i se plim ­
bau pe calea V ictoriei privind la v itri­
ne, la fem ei şi schim bând din cân d în
când câte o p ărere. Unul d in tre ei spu­
se celuilalt, după ce-şi aprin sese o ţi-
gare cu cap ătu l a u r i t :
— M ă G eorgele, n ev astă-m ea m'a
am eninţat eri că m ă p ărăseşte!
— Ei aş! N u-ţi face inim ă rea, d eo a­
rece fem eile nu fac n icio d ată ceeace
spun...
— Păi, Iancule, tocm ai d 'a ia îmi fac
inimă rea, fiindcă ştiu că n'o să se ţină
de cu v ân t !...
NICUŞOR...
Nicuşor, num ai voie bună şi boroboa­
ţe* se duce în birou unde ta tă l său fă­
cea b ilanţul cheltuelilor de sărb ăto ri
V ăzându-şi odrasla, spuse:
FELICITĂRILE
A tâtea urări! Vrei să mă ruinezi?
Nicidecum, c ă d am de gând să le trimit fără să mai lipesc mărd pe ele!.
— Ei, N icuşor, fuseşi la dentist ?
N -ai plâns acolo ?
— Nu, p ap a dragă.
— P en tru că ai fost cum inte, ţine
douăzeci de lei să-ţi cum peri bon-
boane !
D upă ce v ârâ m oneda lucitoare in
buzunar, N icuşor replică :
— M ersi, papa... U itai să-ţi spun ;
n’am plâns din pricină că nu l'am gă­
sit acasă p e den tist !
DRAGOSTE NEPIERITOARE
— Ba da, ex istă încă văduve necon-
solabile, spuse cu voce p u tern ică v e­
chea n o astră cunoştinţă m usiu M itică.
Eu care vă vorbesc, am cunoscut o fe­
m eie care îşi iubise a tâ t de m ult b ă r­
batul în c â t a m urit de supărare, în a-
ceeaşi zi cu el...
— Cu n e p u tin ţă !
— Ba da : a m urit în aceeaşi zi ca el,
V inerea, d a r treizeci şi doui de ani mai
târziu (...
♦♦♦♦♦♦♦♦♦-»-»-*
Efemeride
l. ianuarie, anul 1. — F a c e re a lumii.
2 Ianuarie 18... — S’a născu t Niţă
Pitpalac, care a ales această zi, pentru
ca să nu fie obligat să ofere cadouri.
3 Ianuarie 1658. — M aica Sm ara şi-a
publicat prim ul volum de versuri.
31 D ecem brie, anul 2. — A dam a tă ­
iat cinci miei şi a oferit E vei blana, pen­
tru ca să-şi facă un m antou de petit-
gris.
31 D ecem brie 1881. — V ictor Eftimiu
cade la exam enul de absolvire a patru
clase p rim are şi se h o tă ră şte să devie
scriitor.
29 D ecem brie 1950. — Puiu lanco-
vescu înfinţează al 4577-lea te a tru
M ica publicitate
SCHIMB urări de Anul Nou, contra
mici cadouri folositoare, Moriţ Zuker-
mandcL Telefon 65.585.
SORCOVA.în bună stare ofer contra
baston gros de corn. Institutul de re­
educare al copiilor întârziaţi
D. NIŢA PITPALAC face cunoscut
tu tu ro r acelora cari îl vor v izita „in
lipsă“ la domiciliu de Anul Nou, şi a-
nume ; factori poştali, gunoeri, sergenţi
de oraş şi alţii, că Ie urează „mersi a-
semenea“. Prezenta ţine loc de orice
înştiinţare (şi de orice cadou).
 DE ANUL NOU
— II cunoşti, soro?
— Da. E un agent dela percepţie care a venit să ceară bacşiş!.-
 16

Cel m ai prim ejdios sfătuitor este a- Nu treb u e să «foloseşti niciodată i-

raorul propriu. ronia atunci când vorbeşti copiilor şi
* femeilor.
A cela c are nu su p o rtă nimic nu poate *
fi nici el suportat. T riste ţe a provine din singurătatea
★ sufletului.
★
Un vechiu p ro v erb glăsueşte : „A s­
cultă prim ul, v o rb eşte ultim ul". A cela care nu învaţă d ecât la un
F o a rte frumos, d ar închipuiţi-vă ce singur stăpân, isb u teşte fo arte ra r
s’a r întâm p la dacă to a tă lum ea a r face *
aşa ! Ca să găseşti adevărul, treb u e să în­
* torci spatele minciunei.
D acă îm prum uţi bani unui duşm an, *
poţi face uneori din el un p rieten ; dacă Iubeşti v ia ţa ? A tunci nu risipi tim ­
îm prum uţi unui p rieten , îţi faci a p ro a ­ pul, căci tim pul este stofa din care este
pe to td eau n a un duşman! făcută v iaţa !
★ *
Să n ’aveţi în cred ere in acela care V irtutea n 'ar m erge a tâ t de d e p a r­
n'are în cred ere în nimeni. te dacă v a n ita te a nu i-ar ţine to v ă ră ­
şie.
¥ *
Inim a treb u e să facă bine atunci când P o ţi scoate mai uşor bani dela un
m âna nu p o ate ! sg ârcit d ecât laude dela un invidios !

REVELION
Numim oameni de gust oam enii c a n
au gusturile noastre şi sunt pe placul
nostru.
★
C onştiinţa vorbeşte, dar interesul
ţip ă !
★
Nu ex istă se c re t al sufletului pe care
p u rta re a să nu-1 dea în vileag.

Se râd e din po liteţe, din pricină că

te-ai m olipsit Idela alţii — din obiş­
nuinţă e re d ita ră ; uneori râzi şi fiindcă
te am uzi !
★
U rechea este drum ul care duce spre
inima oricărei femei.
★
O am enii cu v ed erea slabă văd mai
uşor răul d ecât binele.
*
A roganţa şi guta nu's d ecât rareori
vindecabile.
★
T irania oam enilor este mai crudă
decât fero citatea tigrului.
★
1 n’ai în c re d e re In tine, nu mai
poţi face nimic, nici m ăcar d ato rii !
*
Cel mai bun m edic este acela după
care alergi şi nu-1 găseşti de fel.
*
T alionul este d re p ta te a nedrepţilor.
★
SPIRITISTUL. — Eu, care pot chema pe Napoleon, pe Jeanne d’Arc şi pe Omul care n 'a re răb d are seam ănă
Iulius Cezar, chem zadarnic de un ceas şi nu vine nici un chelner! cu o lam pă fără gaz.

f í c v t í i f
DE N O R B E R T
Vesal şi parcă Întinerit, Augustus
Nicklewood intră în casă cu un pachet
enorm în braţe.
— La mulţi ani ! exclamă el.
— Dumnezeule ! îngână Tillie. Ce
aduci acolo ?
El clipi şiret din ochi. Ei nu-i venea
să creadă. Era Gussie, bătrânul ei
Gussie, slab ca un câine rătăcit in
haina mâncată de molii. Dar de unde
venea ? Unde găsise coşul acela plin
de provizii ?
De multă vreme, bătrânul mena]
trebuise să ’•enunţe la obiceiurile lor
luxoase de altădată. Singura relicvă,
scăpată din ghiarele cămătarilor, era
verigheta «ei, de car e nu se indura să
se despartă. Acest inel de aur repre­
zintă aproape o jumătate secol de căs­
nicie. Ea îl ţinea închis îmtr’un sertar
şi nu 11 scotea decât la sărbători mari,
cum era acest an nou, când îşi propu­
nea să-l pună din nou în deget.
Şi deşi locuiau Intr’un bordei din
cea mai îndepărtată mahala a Lon­
drei, niciodată nu şi-ar fi închipuit că
Gussie al ei ar putea să fure verighe­
ta şi s’o amaneteze. Totuşi, când se
duse s’o scoată din ascunzătoare, con­
stată că dispăruse.
Tillie întrebă pe bătrânul ei tova­
răş, care îi mărturisi că, într’adevăr,
luase verigheta şi o preschimbase în
câteva zeci de ouă, un sfert de unt, o
plăcintă, puţină friptură şi o sticlă
de Bordeaux.
— Gussie ! Cum ai putut face una
ca asta ?
— De ce nu ? răspunse Gussie li­
niştit. Trebuia să sărbătorim şi noi
Anul Nou.
Ea începu să plângă. Să sărbăto­
rească Anul Nou ? In asemenea con-
diţiuni ? Niciodată.
Dar el o consolă cu blândeţe. Ii
spuse că, în această seară, orice bun
creştin trebue să fie vesel, să petrea­
că, să ridice slavă Domnului. Şi în­
cetul cu încetul, mâhnirea bătrânei
Tillie, trecu.
Ea îşi şterse lacrimile cu şorţul, în
timp ce soţul ei desfăcea pachetele.
— Asta e tot, zise Gussie.
— Dar în pachetul acela, ce ai ?
Gussie o privi încurcat:
Aici ? E o surpriză.
Şi cum dânsa vroia să ştie numai­
decât care e surpriza, bătrânul băgă
pachetul în şifonier şi luă cheia la
dânsul.
— Nu se poate să fi vândut veri­
gheta ! îşi zise Tillie mai târziu. îmi
face o. farsă.
înainte cu zece ani, nepotul lor
Dick Jackson se expatriase In Au­
stralia. Era un băiat de ispravă,
care-i făgăduise să n’o uite, dacă se
va îmbogăţi pe acolo. De atunci nu
p t t t f Gussie simţea mâna soţiei sale râ-
S £ V E S T I£ — '
primise de cât o singură scrisoare de
la dânsul, în care îi vorbea de aface­
rile lui strălucite şi de o mică sur­
priză, pe care i-o rezerva pentru
Anul Nou.
Să-i fi trimis ceva bani lui Gussie ?
Da. da... Asta era surpriza de care li
vorbise bătrânul.
Mândră de perspicacitatea ei, bă­
trâna Tillie. râdea înfundat, iar bă­
trânul zâmbea şi el, ca şi cum i-ar fi
pregătit o farsă.
Se aşezară la masă şi se ospătară
din belşug cu toate bunătăţile cum­
părate.
— Bea. bătrânico ! zicea Gussie. 1
cel mai bun vin pe care l-am găsit
în piaţă : Bordeaux 1930.
Tillie bău şi zâmbi fericită.
— Bun băiat Dick al nostru ! gân­
dea ea. Dacă n’ar fi fost dânsul, am
fi făcut un Revelion trist.
Dar de câte ori li cerea lui Gussie
sâ-i arate .surpriza“, acesta se pre­
făcea că nu aude şi o îmbia mereu
să bea.
— Gustă puţin din Wisky.ul acesta!
Unde voia să ajungă bătrânul Gus­
sie? Nu vedea că Tillie e ameţită şi
că moţăe din cap pe jumătate ador­
mită ?
Când bătrâna adormi de-a bine-
lea. Gussie o aşeză In pat ca pe un
copil. Apoi scoase din şifonier pa-
chetul-surpriză şi îl desfăcu.
„Surpriza“ era un sac de mangal şi
o sticlă de gumă arabică.
Bătrânul lipi bine cu hârtie uşile
şi ferestrele. După această operaţie,
umplu soba cu mangal şi suflă în foc.
Apoi stinse lumina şi se culcă in pat
lângă bătrâna lui Tillie.
cindu-se şi începu să regrete. Dar îşi
zise că moartea pe care o căuta, nu
însemna neantul ci începutul unei
noui vieţi la dreapta sau la stânga
Tatălui.
Oxidul de cărbune îi ardea sân­
gele. Tâmplele îl dureau şi începu să
horcăe.
Deodată auzi bătând în uşe :
— Unchiule ! Unchiule ! striga ci­
neva. Deschideţi-mi ! Eu sunt !
Gussie Nicklewood încercă să răs­
pundă acestui glas de dincolo de mor­
mânt, despre care nu ştia dacă e -eal
sau imaginar. Puterile îl trădară şi
intră în' comă, în timp ce aerul intra
în cameră prin uşa scoasă din bala­
male de o lovitură puternică.
— Mătuşe Tillie !
— Dick Jackson ! îngăimă bă­
trâna.
Revenit cel dintâi la viaţă, bătrâ­
nul Gussie se ascunse ruşinat şi chi­
nuit de remuşcări, în spatele nepotu­
lui său.
Evenimentele se desfăşuraseră atât
de repede, încât nu-i venea să creadă
că s’a întâmplat minunea. Minune,
de altfel, foarte simplă.
Dick Jackson se reîntorsese pe ne­
aşteptate tocmai la timp pentru a
scăpa dela moarte pe unchiul şi pe
mătuşa sa.
— Dick ! Dick ! repeta în neştire
bătrâna, în timp ce nepotul ei încer­
ca s’o readucă ia viaţă.
— Eu, în persoană, mătuşe Tillie.
Vroiam să vă fac o surpriză !
Bătrâna îl privi şireată şi zise :
— Da, da, a fost o surpriză... pe
care am ghicit-o de mult. Nu te su­
păra, dar ţi-am ghicit stratagema,
ştiam că ai să vii. Şi te aşteptam...
Te aşteptam.
18
Gânduri melancolice de Anul Nou
E ra o vrem e când to a tă lum ea iubea,
dintre to a te lunile anului luna D ecem ­
brie. E ra sim patic şi sfârşitul lunei A -
prilie c are însem na în o irea natú réi, şi
începutul lui S eptem brie c are a u rea
frunzele pom ilor. D ar to t mai m ult iu ­
beau luna D ecem brie şi aceşti am anţi
ai lui D ecem brie e ra ţi dvs. eu, noi, voi!
Cu ce b ucurie şi n e ră b d a re aştep tam
să auzim ţâ râ itu l soneriei dela uşa ce
da în strad ă.
C ine o are a şte p ta în p rag ? Ju p â n e a -
să leneşă, d u -te re p e d e şi deschide c e ­
lui ce a sunat! Nu e ra ca în tr'o dram ă
de M aurice M aeterlin k , d estinul care
sta în prag. E ra un om de serviciu dela
magazin. A v ea pe b ra ţe un p ach et im ­
presionant. Ah! pach etele! T o ate acele
T e înşeli, domnişoară Mimi, Rochia aceasta se încheie în spate I
- w e n .
p achete! Şi sfoara roşie care p ă re a o
panglică de deco raţie? A ceastă sfoară
făcută din noduri! U n cuţit! R epede un
c u ţit ori o p erech e de foarfeci spre a
tă ia nodul ă s ta gordian! Ah! ce frumos
este! O, am intiri, am intiri! Ce m ult a-
doram darurile m ătuşei A glaia şi ale
unchiului T ăsică.
S urâsurile n o astre în faţa acesto r bo­
găţii de D ecem brie!
— Ce panoplie frum oasă! Şi căluţul
ă sta care seam ănă cu Ducipal! Ce p is­
tol straşnic de haiduc! Şi soldatul cela
ce cască strălu cito are are! C ât e de
frum os în uniform a-i alb astră! D ar lo­
com otiva? C â t e de m are şi p erfecţio ­
nată. O are o p u tea ajunge p ân ă la Chi-
tila?
Şi cutia cu bom boane, cu tia învelită
în h ârtie roz şi aurie, care e plină cu
bom boane de ciocolată um plute cu c re ­
mă.
— Ionel, doar n'o să m ănânci to a te
bom boanele ca un căpcăun! O să-ţi facă
rău, puiule! D ă-le încoace să le încui în
dulap! In fiece zi vei c ă p ă ta două! In
chipul ă sta vei m ânca din ele p ân ă la
Paşti!...
Ah! bucurii de altă dată, unde sun­
te ţi voi?... A stăzi nu m ai su râd veselii
copii de odinioară, căci sunt b ărb aţi în
to a tă firea! In această frum oasă lună
D ecem brie, ultim a din anul care se duce
ei nu m ai a şte a p tă nici un dar: Nemai
fiind m icuţi şi cunoscuţi ca un chip din
c a rte a de basm e, ei s’au p refăcu t în
Magi! şi au p o rn it să cau te prin m aga­
zine, la bijutieri, la anticari, la cofetă­
rii, carul care a r p u te a place şi care
să nu coste p re a m ulţi bani, căci v re ­
m urile sunt grele şi n ev asta p re te n ­
ţioasă...
— C utia asta de bom boane co stă p a ­
tru su te de lei!
Să cheltuesc oare p a tru sute de lei
pen tru m adam Ionescu ale cărei bucate
m 'au îm bolnăvit de stom ac acum o lu­
nă!... Să nu uităm pe copilaşul d-nei
cutare, copilaş care m i-a rep ezit un p i­
cior zdravăn în m oalele... spatelui când
am făcut ultim a vizită m am ei lui... Să-i
trim it o tobă: costă fo arte puţini bani
şi când o loveşti bubue ca un tunet! Da.
Să mă răzb u n pe p ărinţi. N'am sfârşit
încă! C ercetez lista. M ai treb u e să cum ­
p ăr încă douăzeci şi două de daruri!
Of, nesuferită lună D ecem brie! A ş fi
mai bucuros să fiu bolnav şi fo rţat să
stau în pat! In chipul ăsta n'aş m ai fi
nevoit să cheltuesc o grăm adă de bani
pe d aruri care nu ra r făcuse nici o b u ­
curie celor ce le capătă...
S urâsuri de altăd ată! Ptiu! şi astăzi
surâd, dar surâd pe sub m ustăţile ninse
de vrem e şi surâsul meu e acru de p a r­
că aş fi b ău t şase kile de oţet, ori m i-ar
fugit n ev asta cu şoferul...
p. eoni Firty
Dacă şi anul ăsta o să spui mătuşii Aglaia că bomboanele sunt de anul trecut şi că florile le-am căpătat delaun vecin, să ştii că-ţi rup urechile!..
20

'€ u £ e * ^ € l c u u é

C uvântul calendar, vine din greceşte.
Cu ce vine de acolo nu in te re se a ză pe
nimeni! Să fim m ulţum iţi că îl găsim la
lib răria „U niversul“... C alendarul stă
a g ă ţa t în cui, sau pe m asă. El are 367
de Iile sau foi, nu 365 cum aţi în v ă ţa t
la carte... A ceste două foi cari sunt în
plus, servesc, una, ce a din fa ţă p e n tru
u ra re a A nului Nou, şi cea de a doua, to t
p e n tru acelaşi scop, şi p e n tru c a să a d u ­
că am inte că (virgulă) calen d aru l s’a
sfârşit, şi în consecinţă, tre b u ie să cum ­
p eri altul... C alen d aru l e ste plin de
sfinţi şi de cruci. In calendar, nu e bine
niciodată să te u iţi ca... pisica! C alen­
daru l cu foi nu a re poze. ^ gă, se p o steşte şi se fac rugăciuni... A
C alendarul îţi face bucurie, num ai
când ţi— 1 oferă cineva pe gratis, altfel
el m ai m ult te în tristează, aducându-ţi
ad esea am inte, b a că vine 1 şi treb u ie
să p lă te şti chiria, b a că vine 15 şi tre ­
buie să achiţi ra ta la m ai ştiu eu ce
dato rie, ba că p e c u ta re d a tă ai un
proces, şi to t aşa...
C alendarul e ste îm p ă rţit în 12 luni.
C ele m ai p rin cip ale luni ale ca le n d a ­
rului sunt: L una de m iere, luna nouă,
luna plină, luna lui cu p to r şi luna v i­
ito are, când îm plineşte so acră-m ea 50
de ani d ela in v e n ta re a biberonului d e ^
gum iarabicum ...
C alendarul mai este îm p ă rţit şi în
L -----------------------------------------------------------
săptăm âni. D upă unii, cică a r fi 52. M ai
cunoscute sunt însă acestea. S ăp tăm â­
na patim ilor, săp tăm ân a laptelui, să p ­
tăm âna brânzii şi săp tăm ân a care vine,
p en tru că e v o rba să prim esc nişte bani
din A m erica dela unchiul din Piteşti...
C alendarul, treb u ie să se ştie, are şi
zile. A c estea sunt în num ăr de 7. P ri­
m a este Luni, zi re a de u râ t şi în care
nu lucrează cismarii, A doua este M arţi,
zi de Obor... A tre ia este M iercuri, zi
de post şi se m ănâncă fasole cu cârnaţi.
A p atra, este Joi, zi de dulce şi se m ă­
nâncă alva cu pâine, care ţin e de foa­
me. A cincea este S fânta V ineri, zi lu n ­
— M uşteriul ă sta p o a rtă astfel b arb a
şasea este Sâm bătă, zi cu 3 ceasuri rele ca să i se p o ată ved ea c ra v a ta pe care
şi unul de buzunar. D um inica este un zice c’a d a t cinci sute de lei!
fel de sărb ăto are, cân d se duce lum ea
la biserică, la frizer, vine acasă, ia m asa
şi dă cu ea de păm ânt, trag e un pui de
somn iar, când se scoală, pune gram o­
Temperatura pe 1940
fonul, p leacă în vizite cu n ev asta făcută C ărbunii devenind din ce în ce mai
foc... sub m otiv c’o strâng pantofii şi rari, lemnul de foc inaccesibil şi blă­
p ălăria nu-i vine bine! D um inică to t­ nurile de o scum pete ex o rb itan tă, tem ­
p e ra tu ra v ă scăd ea la foarte m ulte
deauna este cu roşu în calendar. Şi d 'aia
grade sub zero, ia r oam enii vor trem u ­
se bea vin alb de masă...
ra subţire.
P. S. Calendarul nu se vinde cu m e­ D u nărea se v a congela ca o piftie.
trul, ci la chilogram... Intre calendar şi Lacurile din jurul C apitalei vor îngheţa
portjartiere este o mică diferenţă- şi ele, iar tin e re tu l va veni să patineze.
Georgs Petrache In acest m om ent, apele se vor des-
gheţa, term om etrul se v a urca, cărb u ­
nii vor fi to t a tâ t de rari, lem nele to t
a tâ t de scum pe şi p alto an ele to t atâ t
de iluzorii.

Surpriza de Anul Nou A poi se v a face frig din nou, apele

vor îngheţa, etc. etc.
Şi aşa m ai d e p a rte p ân ă la prim ă­
Urmare d n pagina 9-a vară.
Se an u n ţă to tu şi din Congo că pe
lângă lacul C iad şi pe m alurile Nilului,
D eocam dată, d, M atache F aso lea îşi — C e-ai căpiat, mă, ori ţi-a răm as
oam enii m or de insolaţie.
freca num ai palm ele şi cu geta cu volup­ drojdie din b eţiile de să rb ă to ri la cap? Dăm această ştire cu to a tă rezerva.
Iţi p are răii că m ă înaintează...
ta te la m u trele ce v o r face colegii dum ­
nealui când le v a spune n o u ta te a cea — Vai, dom nule, cin e-ar fi crezu t aşa
m are. O r să crap e to ţi de ciudă! D ar d. cevaşilea! C ând văzui azi dim ineaţă in
M atache, le v e n t ca to td eau n a, nu-i va
umili cu trium ful său de p arv en it, ci o
„U niversul“ am răm as înlem nit. U n om
ca dum neata să p ă ţe a sc ă una ca asta!
Gratificaţia lui Tase Ţipirig
(U rm are d in pag. 5-a)
să-i ducă în o d ă iţa din fund de la b ă c ă ­ — C e-am p ă ţit măi, eşti tu rb a t? A du
nia C ăciulescu şi o să le facă tra ta ţie „U niversu" încoa să-ţi arăt. crifică to t conţinutul în m ân a A netei:
cu c â te v a chiluri d 'ă la albu înfundatu p a tru h ârtii a o m ie lei!
Ioniţă aduse gazeta şi d. M atache D upă ce-şi lu ară răm as bun, Tase
de care bei p ân ă ce se face p iftie pe citi cu glas ta re inform aţia cu pricina.
m asă supa ră c ită cu c are n e v a sta te-aş- porni sp re bancă. C ând m ai av ea vreo
te a p tă la dejun. D ar de o d ată se făcu v â n ă t la faţă, ochii tre i paşi de făcut p ân ă la bancă, sim ţi
îi ieşiră din cap ca la un broscoi, că i se taie resp iraţia. In fa ţa băncei
D ar cam arazii n 'au v en it încă la sluj­
căci în inform aţie m ai e ra la urm ă un
bă; e p re a de dim ineaţă. N erăb d ăto r ste te a u de p ază doui jandarm i ! U şa era
să-şi îm p ărtăşească unui om bucuria, d. cuvânt în rândul u rm ăto r pe care acasă în cuiată şi sigilată. Un vecin binevoitor
M atache catad icseşte să chem e p e s e r­ nu îl băgase de seam ă în bucuria m o­ îl dum eri că d. Solomon, d irecto ru l ge­
v ito ru l Ioniţă, pe care de obicei nu-1 m entului. Ş tire a com pletă e ra aşa: neral al băncei, al cărei pasiv în trecea
co nsideră ca p e-o fiinţă um ană, d ar „Aflăm că d. N icolae P e tre a n u este cu m ult activul, o ştersese p este n o ap te
omul fericit e aşa de îngăduitor cu in ­ num it controlor fiscal in locul d-lui M a­ cu avionul în stră in ă ta te luând cu el to t
feriorii săi! num erarul şi efectele găsite în casă.
tach e F aso lea care v a fi in n ain tat p a r­
T ase sim ţi cum i se m oaie picioa­
— Ioniţă! ia vino încoa! N a un leu să chetului*.
rele... E ra şi fără bani, şi fără slujbă !
bei şi tu un m işm aş! A i c itit m ă? — M 'au m ân cat frip t negustorii! m or­
Şi în ziua de A nul Nou, când to t
— Am citit, dom nule M atache! oftă măi d. M atacl. e căzând m ototol ca o
creştinul se îndoapă cu to t ce a rta culi­
Ioniţă. cârpă pe scaun, pe când Ioniţă înduio­ n ară are mai bun şi rafinat, T ase Ţ ipi­
— Ei, şi dacă-ai citit ce oîtezi aşa? ş a t scoase din buzunar bacşişul de adi­ rig tre b u i să se m ulţum ească cu nişte
— Păi, de domnule... îmi p a re şi m iefc n e a o r i şi-i spuse com pătim itor: pâine şi salam, u d ate cu... ap ă dela
rău, că d o ar şi eu am suflet în mine... * ■ — Poftim , dom nule, francu înapoi... cişmea!...

M M M
 IN SEARA DE REVELION
— Scumpă doamnă şi vecină, îmi daţi voe să văd puţin aparatul dvs. de radio ?

mtummwmtmi
22
nebăgarea m ea de seam ă de a închide
uşa; însă v reau să profit de ocazia asta
spre a vă atrage a te n ţia asupra avan­
Calde si reci
tajelor p e care le înfăţişează p e n tru
UN OM NEGLIJENT
d -voastră. GLENIT, închizătorul au to ­
IN G EN IO ZITA TE m at de uşi, g ara n ta t 2 ani, m odel 1940, Tânărul medic de boli interne, Io­
pe care-1 ved eţi aci. Nu m ai este nevoe nescu Const..., se întâlneşte la bodega
— Da, da, aci tre b u e să fie ceeace să vă ridicaţi de pe fotoliu spre a în­
,,Mircea“ cu decanul medicilor din Bu­
cau t eu, spuse un tâ n ă r în alt şi şaten, chide uşa lă sată de unii deschisă ! Cu
cureşti, venerabilul domn láncú B...
Ia g ât cu o c ra v a tă bleum aren şi p u r­ tre a b a asta se însărcinează autom atul !
Tânărul medic spune, după ce salu­
tâ n d în m ână o m ică valiză. Nu costă d ecât tre i sute de lei bucata...
tă cu mult respect pe bătrânul disci*
Şi el ciocăni uşor în u şa de stejar. pol al lui Esculap:
PREZENŢĂ DE SPIR IT — M aestre, o să vă spun ceva aproa­
— In tră, se auzi d inăuntru o voce
sonoră. pe de necrezut!
Ionescu e un b ă rb a t m0del ori, dacă
T ân ăru l păşi d iscret în birou, cu p ă ­ — Ce?
vă place m ai m ult, un m odel de bărb at. — Intr'un interval de o săptămână,
lăria în tr'o m ân ă şi valiza în cealaltă: El este condus pe drum ul ă sta d re p t
— A ci este d. S o crate? şase din bolnavii mei s'au vindecat!
conjugal de cea m ai a u to rita ră din tre — Numai d-ta eşti de vină!
Omul de afaceri ridică în c e t capul, femei. D acă se în tâm plă ca Ionescu să — Cum aşa?
foarte m irat, p riv i o secundă la nepof­ se ducă undeva singur seara — atunci — Păi dacă stai toată ziua la cafe­
tit, apoi, pesem ne ră u dispus, spuse: când doam na îngădue — tre b u e să fie nea!...
— D. S o c ra te ? D. S o c ra te ? Cine este acasă la ora dousprăzece — altfel vai
ă sta ? Nu-1 cunosc şi nici n 'am auzit şi am ar de capul lui. în tr’o se a ră Io ­ MARFĂ SUI GENERIS
de el!
nescu se dusese — bine în ţeles cu în ­ Nu există aproape oraş unde să nu se
— O! în cazul ăsta, dom 'le dragă, vă găduinţa soaţei — la o p e tre c e re dată
cer ie rta re , de o m ie de ori iertare... organizeze, mai ales în lunile de iarnă
de câţiv a foşti colegi de şcoală. P e tre ­ ale anului, câte un bazar de binefacere
Şi to t ploconindu-se, nepoftitul, m e­ cerea se prelungise şi când Ionescu se
reu încovoiat, m ereu îngânând la scu­ ai cărui muşterii se recrutează din lu­
ze, ajunse la uşă, o deschise şi d in tr’un în d rep tă spre casă trecu se de m ult ora m ea mai avută. Vânzătoarele, adesea, se
ce-i fusese îngăduită. întreabă grijulii ce fel de marfă să ofere
pas fu afară şi:
m uşteriilor mai dificili. La Paris, sunt
— A şa şi p e dincolo de tâm pit! A Nici nu puse bine piciorul în casă, că
mulţi ani de atunci, într'o zi George
găsit nim erit să m ă deranjeze şi să nu se şi văzu ap o stro fat cu trad iţio n ala în­ Sand dădu dovadă de multă, foarte
închidă u şa ieşind de aci! N em ernicul! treb are: m ultă imaginaţie la o vânzare de felul
prinse să bom bănească omul de afaceri acesta. La un bazar organizat în folosul
— C ât este ceasul, păcătosule?...
în sp atele căru ia se ab ătu se un curen t unor refugiaţi de război, celebra scri­
— C ât este ceasul? prinse să m ârâie
rece de a e r care p ă tru n se prin uşa itoare vindea felurite m ărfuri la o
u ita tă deschisă. Ionescu. Păi... păi... păi e v re u n u l ! tejghea. Iată că în bazar îşi făcu apa­
Şi tocm ai când omul de afaceri, fu­ E x act în momentul acela, pendula riţia celebrul baron şi m iliardar Rot-
rios, se ridicase din fotoliul cald sp re din sufragerie scoase tre i b ătăi sonore, schild. Scriitoarea îl pofti numaidecât
a se duce să închidă uşa buclucaşă, văzu vestind o ra trei! în faţa raftului cu mărfuri. Nababul se
re a p ă rân d în p rag v izitato ru l nepoftit, uită la ea amuzat, apoi zise:
A uzind b ătăile pendulei, Ionescu se
su râzăto r, politicos, supus; el scoase — Dragă doamnă, nu văd nimic pe
în to arse sp re e a şi spuse: aci care să-mi placă... O! ba da, spuse
din m ica valiză un in stru m en t p rev ăzu t
cu un re so rt şi p rinse să-l p rezin te: — A scultă, cucoană pendulă, nev asta el, staţi puţintel, vindeţi-mi autograful
şi cu m ine ştim bine că este o ra unu, d-stră!
— Vă rog să m ă ie rta ţi, dom 'le;
am auzit fără voia m ea, to t ce aţi spus aşa că nu se sim ţea nevoie să ne-o George Sand puse m âna pe o bucată
în vrem e ce m ă înapoiam sp re a re p a ra spui de tre i ori!...
de hârtie şi scrise:
„Am prim it din partea baronului Rot-
i« iiiH B iiitiaiiiiiiiiii!iu iiiii!iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiv iiiiiiiiiiiiiiiiiii!iii> iitiitiirii> n fiiiiiiiiiiiiu iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin iiiiiiiii schild suma de cinci mii franci pentru
nefericiţii refugiaţi. George Sand !"
Baronul, cu surâsul pe buze, n'avu
încotro şi scoase banii... spre m area bu­
curie a celebrei scriitoare.
LA EXAMEN

In faţa examinatorului veni rândul

odraslei d-lui Ionescu, odraslă care tre ­
mura ca varga, căci severitatea profe­
sorului era de pomină în to ată şcoala.
— Cum! se indignează examinatorul,
un tip bărbos ca un rege Asirian, nu
poţi să-mi spui unde s'a născut Con­
stantin Brâncoveanu?
Cel întrebat înghiţi de câteva ori mă­
rul lui Adam, apoi răspunse cu vocea
aproape gâtuită de emoţie şi guler:
— Ştiu unde s'a născut, domnule pro­
fesor.
— Unde?
— In pat!...

AVENTURILE LUI AIUREL AIURESCU

 23

CONSEM N R IG U R O S MIRARE
In dorm itorul unui regim ent de ca­
valerie de pe C alea P levnei, un pluto- Soţul, adâncit în citirea ziarului
rier burto s şi m ustăcios spuse unui g ra­ „Ştiinţelor", ridică deodată capul şi
dat: spune nevestei :
— Sergent, don căp itan a d a t ordin ca — Inchipue-ţi, draga mea, că anul
trecut au fost folosiţi patru sute două — H e i ! D -ta nu te uiţi unde calci ?
toţi soldaţii să-şi schim be căm ăşile p e n ­
tru defilarea care are loc mâine! zeci şi şase de elefanţi spre a face bile tianaiiiiiainiiaiiaiiaiiainiiaiiaiiaiiaiiiiiaiiaiiaiiaiiaiiiiniiaimniiaiiiiia»mt
— Păi, dom ’le p lotonier, ce e ste de de biliard!
făcut cu cei care n 'au d e c â t o căm a- — Ce lucru extraordinar! răspunse
şe?... *
— Ei bine!... S’o schim be cu cam ara­
soţia făcând ochii mari. Cum de au is-
butit să înveţe nişte animale atât de
mari să facă un lucru aşa de delicat!...
Frigul
zii lor!...
a iiiiiiiiia iiiiiiiia iiiiia iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiM iiiiiiiiiiiiiiiiu iiiin iiiiu im u 9 i
— B rr !
AH! COPIII!... — M i-ai luat v o rb a din gură !
M ăm ica sp unea lui Ionel o p oveste: Pentru r is ip ir e a ★
— ...După ce au tre c u t o su tă de ani,
gândurilor negre — E frig; dar nu m ai spune la nimeni
fiul de îm p ărat se în to a rse şi tre z i din
— F ii liniştit : n'o să transpire.
somn v e fata cea frum oasă... c e r e ţ i c a r t e a de m a r e h u m o r : ★
— M ămico, se v ed e tre a b a că fata
aceea frum oasă su ferea de encefalită — E ri m 'am dus la cinem a şi — ne­
letargică, de a p u tu t dorm i atât. norocire ! — se re p re z en ta un film do­
cum entar dela Polul Nord.
LA JU D E C A T Ă
In faţa judelui fu adus un individ a- L A H O TE L
cuzat că înfăptuie o m are nelegiuire
pen tru care tre b u ia să d ea acum soco­ — B ăete, adu-m i p u ţină apă caldă.
teală. De fel intim idat, acu zatu l m eliţa — Imposibil, conaşule. A pa caldă a
™ereu. înciudat, judele se ră sti la el: îngheţat.
— A cuzat, esti prolix...
— N u's prolix, dom 'Ie jude, sunt CASA M ARE
tâm plar!...
— Conaşul m 'a chem at 7
REG IU N E C IN ST IT A
— Da, G hiţă. Suflă-m i în degete să
M itică, M itică care se găsea în tr’o m ă încălzesc.
călăto rie p rin tr'o regiune din nordul
Angliei, se căsn ea să d o v edească b ă şti­
naşilor că în ţa r a sa de origină legile
cinstei sunt m ai re sp e c ta te d e c â t ori Tariful de publicitate
unde.
— Da, spuse el, sp re a vă convinge, o
să vă istorisesc un caz tipic p e tre c u t d e­
Niţâ al revistei
unăzi în oraşul m eu de baştină. O
doam nă în tre c e re pe acolo şi-a a tâ r ­ Pitpalac
nat ceasul ei d e m ân ă îm podobit cu
p ie tre scum pe de un felinar de pe s tra ­ la Londra „VESELIA“
dă şi la lăsat acolo două o re încheiate.
Când s'a înapoiat, el e ra to t acolo... dm C. COSCO (CATEGORIA V)
C ineva în treb ă: LINIA CORP 5
— Ce e ra to t acolo, m ister M itică?
C easul ? Dela 10—1000 linii . . . Lei 7
— Nu, răspunse M itică, felinarul!... Dela 1000 linii în sus . . »» 6
Anunţurile colectorilor de
PRECA U ŢIU N I P r e ţ u l 40 L e i lo terii...................... l» 8
Ju n e le M itică, înscris de curân d în
Bilanţuri, convocări, noti-
ficări, etc.................. 15
clasa doua de liceu, a doua zi după (■nvnaiiaiiin*Mtniiiiitin«MaiiiiiiiHniaiiaHiniiiiiifnrnriBiiiiriHiiiauari Ştiri artistice, judiciare,
încep erea cursurilor şcolare, im ediat ce ş c o la re ................... 10
păşise în clasă p rinse să-şi astupe Informaţiuni comerciale
una din urechi cu bum bac. Costul abonamentului minimum 5 linii . . M 12
P rofesorul îl în tre b ă im ediat de ce Informaţiuni financiare
la „ V E S E L I “ minimum 5 linii . . 12
face a c e st lucru.
Informaţiuni colectori de
— Păi, dom'le profesor, răsp u n se P e a n ................................. 220 Lei lo terii...................... 10
junele M itică, făcui a sta p e n tru ca ceea P * 6 l u n i ..........................120 L ei Informaţiuni lo te rii de
ce îmi in tră p e o ureche, să n u iasă S ta t......................... 10
pe cealaltă!...
---------------------------------------------------------------------------- — » — ____ _________ ________________________
Taxa poştală plătită tn numerar conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. Nr. 24.464/958
TIPOGRAFIA ZIARULUI .UNIVERSUL’*. STRADA BREZOIANU 23—25. BUCUREŞTI (ROMANIA)
 V V'

DARURI DE ANUL NOU

— Mie îmi place sä fac numai cadouri folositoare : uite un sirop pentru tuşea ta I
fiÜ llo U ca — Eu sunt la f e l: uite nişte v o p se a să-ţl căneşti păsul şi mustăţile L,