EOITATA DE REVISTA A

$Tl I NTA$il EHNI C-

1
IQ55
 COLECŢIA NOASTRĂ
S uccesul pe care l-a avut concursul de schiţe şi nuvele
ştiinţifico-fantastice organizat de revista "Ştiinţă
şi Tehnică" şi cererile mereu crescînde ale citito rilor
au aratat necesitatea unei colecţii în care să se
tipărească astfel de lucrări.
In cadrul acestei colecţii: al cărui prim număr
a apărut, vor fi editate 'ltuvele, povestiri sau ro
mane cu caracter ştiinţifico-fantastic.
Urmărind întîmplările extraordinare ale eroilor
care, învingÎnd mii de dificultăţi cuceresc culmile
inacce11ibile, pătrund în adîncul z'ulcanilor, plutesc
pe munţi dP gheaţă sau zboară pe nave.interastrale,
cititorii noştri vor trăi alături de ei, vor cunoaşte.
· măreţia ideilor creatoare şi puterea gîndirii umane.
Colecţia are drept scop să cultive la cititorii
săi dragostea faţă de ştiinţă, curajul şi perseverenţa
necesară oricăror mari înfăptuiri.
Rugăm pe cititorii noştri să ne scrie impresiile
lor despre lucrările care vor apare în cadrul "Co lecţiei
povestiri ştiinţifico-fantastice". De asemenea îi
rugăm să ne trimită sugestiile lor şi preferinţe·le pe
care le au.
Adresa noastră este: Bucureşti, Raionul I. V.
Stalin, Casa Scînteii, Piaţa Scînteii Nr . . 1.
Redac ţia Revistei "Ştiinţă şi Tehnică".

* --�
METEORITUL DE AUR
Povestire ştiin{ifico::fantastică
de Octavian SAVA
Capitolul 1

PR.OFESOR.UL DE GEOGR.AFIE
Nu prea înalt, cu un păr bogat, alb strălucitor, con t r as t î nd cu
pielea arămie a feţei, profesorul meu îşi dezminţea vîrsta prin mi�
drile sale suple şi neobişnuit de vii. Avea un cap frumos, cu tra
�iituri regulate, sculptate parcă în piatră de un meşter iscusit. Gîlu!
ş2u puternic şi musculos nu suporta niciodată strînsoarea gulerului,
purtat întotdeauna desfăcut. Ochii, de o culoare nedefinită între că
prui şi verde, îi erau luminaţi adesea de o scînteie vioaie de ironie
c�re îl întinerea ·şi mai muti. Intr-un cuvînt, nimic nu te f
ăcea să-i
dai cei 67 de ani pe care îi avea în realitate. f
Studentele anului III erau în bloc îndriigostile de el, spre ne e·
ricirea noastră, a colegilor lor mai tineri dar mai puţin interesanţi. De
fapt şi nCJi studenţii îl admiram mult. Ne plăcea felul colorat,
viu, captivant în care îşi preda lecţiile. Imaginile pe care le folosea
c·rau totdeauna pline de poezie. La cursul l u i căpătam nostalgia tăr
nmrilor îndepărtate şi necunoscute. Străbăteam emoţionaţi
misteriua
f
sele păduri neumblate, mările înspumate ele urtuni, tăcerea deşeriu
ri lor fără margini. Auzeam vuietul marilor oraşe industriale, respi
raţia regulată �i rcpidii a trenurilor care gonesc ncobo,;ite de-a lungul şi
de-a latul planet ei .
Coboram, alături ele minerii obo;iţi şi palizi, în adîncul tainic al
n;ineklr şi urcam în birourile scmptuoase ale marilor trusturi impe rialiste,
unde asistam indignati cum, în jocul ameţitor al devidende lor, se
instalează
r{.zboi şi sau se răstoarnă guverne, se stabilesc bugete d�
se încearcă a se hotărî destinele continentelor.
In însuşi felul cum ne îmbrăcam căutam să-I imităm pe pro � ser. Nici i
unul dintre ·studenţi nu mai purta cravat:1 şi chiar i<:rnJ pe gerul
cel mai cumplit umblam cu gulerele larg desfăcute.
Despre Ion Spineanu circuiau o mulţime de legende:
l
- 1\. umblat prin !oală lumea! spuneau unii. In casă are o mu ·
ţime ele trofee de animale rxotice. El cu mîna lui le-a împuşcat,
•�dăugau alţii.
Se întîmpla, la curs, atunci cînd profesorul descria vreun colţ in
depărtat al lumii, cîte o studentă mai îndrăzneaţă să se ridice în pi
CIOare şi să întrebe cu glasul puţin tremurat :
- Aţi osl f chiar dumneavoastră acolo, tova ăşe r profesor?

1
 Spineanu zimbea aproape vizibil şi riisrundca pe un ton uş::;r
c:custic.
- Asta n-ure nici o lcg<ltmă cu lecţia noastră ! După ce veţi
invăţa tot ce v-am predat o să-mi cereti şi amănunte suplimentare_
Studenta se ro;.ea pină în alLul ochilor, se· aşeza lrîntind ban2a
şi îşi punea în gind sii nu-l mui iubească pe omul acesta atît de
urîcios şi îngimf<1l.
Mă sirnt�am bucuros d-1 fnţeieg. In austeritatea cu care vorb�J
ckspre el însuşi, eu nu vec:carn dispret faţă de stuclenţi, ci un semn
nl modestid. Şi pentru a �ta mi-era clrag.
1 ndată după examenul de st�t. am a".•ut surpriza să fiu numit
n::istent la catedra profesorului Spineanu. De bucurie, nici nu-mi ve n�a
să cred. lV\ai !îrziu am afi:Jt' că el însuşi m3 ceruse şi m-am simjit
foarte mîndru ele această doncl3 de încredere.
Cînd m-am prezentat emoţionat la cabinetul său de lucru ca sii-i
multumesc, profesorul mă primi foarte vesel:
- Acum iti vine uşor să-mi multum.:şti! Să vedem dacă n-o să-ţi
pară ri:u atunci cînd o sii te pun să stai cîte o noapte întreag:i
şi să desenczi hărţt.
- Vă stau la dispozitie! făcui eu zîmbind.
- Foarte bine! Atunci să începem chiar din clipa asta. Ars longa,
vita brevis - spunea 1-Jipocrat. Arta e lungă, viaţa e scurtă.
- Vă făgiicluiesc că alături de dumneavoastră o să -mi însuşesc ·

,,de omni re scibili. el quibusdam a!iis" 1.

Spineanu mă privi mirat:
- Cunoşti latina ? întrebă el.
-Oarecum. Din liceu.
-Curios! In liceu se învăţa latina 5 ani ca s-o uiţi a doua zi (!
upă bacalaureat. Eu am învăţat-o abia după ce am terminat univer sitatea.
E un exerciţiu mintal foane interesant şi folositor. !ţi propun tnsă să nu
mai folosim niciodată citate latineşti. E o treabă de snohi 1
Cîr.d sînt inteligente merită să le trar:ucem în romineşte, iar cînd nu
sint, nu merită să IC' rostim nici în limba lor de ba�tină.
- Şi acum, spuse el Să trecem la treabă! Vei fi cleei unul di:1
<!sisten:ii mei.
Chiar din ziua aceea îmi df,du de făcut zeci de treburi : hi;rţi de
consultat, cursuri şi comuniciiri ele pregătit. scheme de desenat. Rămî·
neam de obicei peste orele obişnuite ale programului. dar aveam bucu
ria că el se afla mereu lîngă mine. Se apleca peste umărul meu �i
privea încruntat ceea ce făceam. Cînd era multumit. nu-mi spunea
nimic, tăcea şi pe buze îi înfierea surîsul tui abia vizibil.
Dacii nu-i plăcea, începea să strige ele se cutremurau geamurile.
Omul care la cursuri şi seminmii p!i.rea cel mai calm din lume,
in intimitate se dovedea mai teribil decît un vulcan ln eruD(ie.
In primul moment, aţîiat ele tăcerea mea, căci nu-i răspundeam
niciodati'l. i se umflau vinele g:! ului iar vocea îi devenea tun�toare :
- l"!u răspunzi ! Nu te învredniceşti măcar să-ţi recuno::;!i gre
şeal.> '
Du;:J5 cîteva minute insii vulcanul se potolea iar elin flăcările, scînteile
şi lava erupliei nu m:1i rămînea decît fumul su�1ţire al ti-

1 Toale lucrurile cîte s� pot ştie şi chiar ma1 mult. Faimoasă deviZă a lui Pic
de la Mirando!e. vestit sal'ant italian (!1G3-l49!) care pretindea că are o m�·
morie ncînlrccută.
gare�e� pe car şi o calm c şi nu s-ar fi în·
L;JD.ut. Comp.et � apri�d<>�mcepca �
: ,m!Jhnzlt, cum. nimic
sa-nu ex!Jhce pe îndeld � de ce
_ -

n�d2a el că gre şisem -şi CE' t•·ebuia să în drept.

1 ncet, încd, s-a oLişnuit cu mine. Striga tot mai rar iar cît2-
o:iatil, ca din întî;np!are, îmi spunea :
- Dumneata ai stofă de savant ! Numai vezi să nu se mo
t:·tolească prea rapid!
După un an de zile mi se părea că lucrez de cînd lumea cu
vofesoru! Spin<"anu. Aju n�esem să ne înţelegem din ochi, fără
sa ne spunem un cuvînt. Despre 1recutul său însă nu-mi vorbise nici
C'dată. Nu-mi spuse::e nici pe unde călătorise, nici ce ţări văzuse.
Acest subied p:1rea că-I ingropase, pentru totdeauna, undeva într-un
colţ ascuns al ami:1tirilor pe care nu mai voia le aducă niciodată
să·
la lumină.
Intr-o seară de toamnă ti mpurie se pornise o ploaie cu stropi
mici şi deşi. Un frig p8trunzător prevestea o iarnă lungă şi grea.
Cum venisem de dimi neaţă subţire îmbrăcat, am rămas la facultate
�t, aştept oprirea ploii.
Nici Spine a nu nu plecase. Auzindu-mi paşii pe coridor deschise
uşa cabinet ui ui său şi mă chemă înăuntru. Arăta foarte
obosit. Ochii rosii de nesomn i se înfundaseră în orbite . Mîinile ii
tremurau,
Se t'rînti gemînd într-un fotoliu .
- Am îm bă trînit , murmură el înăbuşit.
- Dumneavoastră? Sînteţi mai tînăr decît mulţi oameni la 20 de-
ani. Poate vă simţiţi prost din cauza vremii astea păcă toase.
Poate reumatismul...
- Nu, nu, mă între rupse el. Eu n-am reumatism. Imbătrînesc.
O să sfîrşesc curînd.
- Goniţi presimÎ i rile astea negre 1 p ro testa i eu. Nu-şi au
nici un rost.
- Nu, crede-mă! Imi cunosc bine trupul! Ştiu exact cîte parale
face. Eu nu sînt dintre cei care se prăbuşesc cu încetul. La m i ne ,
e deajuns o dată să scîr\îie ceva ca să se ştie că mi se apropie sorocul.
De a ltfel sînt pregătit. Imi pare doar rău că n-o să mai pot
munci. Şi sînt încă atîtea de fiîcut!
I r;făţişarea lui posomorîtă mă sperie. Ochii lui, atît de lumi
noşl de o bicei erau acum trişti. Citeam in ei un chin fără
margini. In· cereai să-I încura je z.
,

- Dar veţi munci încă mulţi ani ! Cu vigoarea

e
dumn avoastră ,
cu vioiciunea de care daji dovadă, este cu neputinţă să mă convin g-
eţi că aţi îmbătrînit. lJn om ca dumneavoastră nu
îmbătrîneşte niciodată.
- Iartă-mă, dar nu sînt o excepţie, încercă S pineanu să glu
mească . Nu contrazic cu nimic dialectica naturii. I mbătrînirea
mea e cît se poate de normală.
Incepu să :iîmiJească. Zîmbet ul era cel obişnuit Dar acum piirea
îndurerat, chinuit. Pielea arămie a obrazuiui se încreţise .
parcă
elin·
tr-o dată şi îşi pierduse luciul.
- Imi pare mai ales rău de prima mea lucrare începută încă
în anii studenţiei. Nu mi-au fost de ajuns cei 67 de ani ai vieţii
ca
�-o pot duce la bun sfîrşit. Păcat ! N-aş fi vrut să închid
ocl1il -

înainte de a i fi lămurit toate tainele. Am început-o cu 40 ele

ani urmă Eram foarte tînăr pe atunci. Iată, acum sînt bătrîn şi
.
mai mn încă atîtea probleme de lămurit în legă�ură cu ea.

3
 Profesorul îşi şterse cu batista fruntea îmbrobonată
�i apoi continuă. ,,
- Eşti asistentul meu cel mai apropizt. După yd�
pune ordine în hirtiile pe care le voi lăsa. Ţi-aş fi
<Iacă o să d uci dumneata mai departe cercetările mele
tcoritului de aur.
- Dar nu ştiu nimic despre un astfel de meteorit, bolborosii eu.
- Ai să afli chiar in noaptea asta. E o poveste lungă şi
destul (ic încîlcită. Daă nu eşti prea obosit ca să asculji, o
pot incr�pe chiar acum.
- Sînt nerăbdător să vă ascult ! i-am răsp un s eu. Cît despre
oboseală, mi-a trecut, fîji sigur.
Profesorul se ghemui mai n dînc în fotoliul său. Jmi ceru o
1!<1rtii veche a Africii care se afia pe biroul său, o netezi pe
ge nunchi şi arătîndu-mi un punct din apropierea ccualorului,
mă întrebă :
- Ai auzit v re odată de pustiul Bisstung?
Am stat o clipă pe gînduri şi apoi am r:'ispuns sigur pe mine:
- Da, e un pustiu ciudat din Congo heigian.
- De ce ţi se pare ciudat? Nu e un pustiu ca oricare altul ?
- Nu 1 Nu cunosc nici un alt pustiu în r e giunea ecuatorială.
Deşerturile nu fac bună tovării5ic cu Yînturiie alizee şi nici cu
ploiie cotidiene.
- Da, ai dreptate, murmură profesoruL Nu mai există
nicăieri pc glob un loc ca Bisstung. In jurul acestui pustiu
misterios se în tinde fără m a rgini , jungla nestrătJătută, pădu ri
neatinse, o iume u:.re freamătă de viaţă. Anim<Jle mari şi
mici mişună, se zbat, se luptă, se urmăresc prin tufişuri ; c
opacii seculari îşi desfăşoară mîndri şi nesupuşi coroanele
gigantice ca niste r!loole de catedrală;
Tian�le urcă mlădioase p.ină aproape de cer şt la numai
cîfiiva paşi dC' această lume agitată, clocotitoare,
moartea şi-a întins aripa peste sute de kilometri pătrali.
De ce? Cum? Nimeni n-a putut răspunde!
- Poate un vulcan? O erupţie puternică a acoperit totul
cu
lavă, încercai C'u să găsesc o explicalic.
Profesorul mă privi în tăcere. Clălină din ca p şi răspunse:
- Nu, lantul muntilor vulcanici se întinde mult mai la
vest.
- Şi atunci care poate fi cauza ? întrebai eu.
- Dacă aş putea fi sigur că ipoteza mea e justă,
spuse pro- fesorul cu un zîmbet trisi, atunci chiar că
aş muri liniştit. Acum 4v de ani, cînd am fost în Africa
ecuatorială, pustiul Bisstung nu exista. In locul lui se
întindea jungla. Dar o junglă neobişnuită cum nu mai
înt1lnisem nicăieri şi cum probabil nimeni nu va mai
vedea vreodată. Această junglă a pierit într-o singură
noapte, deşi' n-a avut loc nici o eruptie vulcanicii, nici un
cutremur, nici o sur pare de teren.
- Miracole nu există, exclamai eu. Cum se poate
să dispară o junglă într-o singură noapte?
Cu ochii aţintiţi afară pe fereastră căutînd parcă să
revad:i,
<�colo în întuneric, nişte întîmplări petrecute cu multi
ani în urmă, profesorul spuse rar ca şi cum şi-ar fi
măsurat fiecare cuvînt.
- Am asistat la naşterea pustiului Bisstung. O naştere
încon jurată de nelămurite semne de întrebare, o
naştere dramatică care a lăsat timp îndelungat o rană
nevindecatii pe trupul verde al junglci ecuatoriale. Multe
vieti s-au curmat atunci, multe patimi fierbinţi au fost
potolite odată pentru totdeauna în sfîşietoarea
tragedie care a
avut drept decor pădurile din inima Africii. Din cîli
martori au fost
ac·:Jlo, în vremea aceea, eu sînt singurul care i-am
pătruns întru citva taina cumplită. 40 de ani de
frămîntări, de muncă necurmată, de căutări, de speranţă şi
de deznădejde, au fost preţul cu care am plătit smulgerea
tainei. In noaptea asta î(i voi împărtăşi şi ţie tot ceea
ce am aflat. Sînt singurul om de pe lume care
cunoaşte o parte din secretul meteoritului de aur. In
noaptea asta tu vei de veni al doilea ...
Capitolul Il

LEGENDA ARABĂ'

- Nisipurile fierbinti ale Africd, îşi începu profesorul

Spineanu povestirea, au fost leagănul multor legende.
După peregrinările fără de sfîrşit printre dunele încinse
de soare, beduinii însetaţi, cu ochii înroşiţi de scînteierile
orbitoare ale nisipului, descalecă cu un stri
�i\t de bucurie la umbra răcoroasă a oazelor. După ce-
şi potolesc
:;dea şi mulţumesc lui Allah că i-a trecut cu hine prin
toate pri mejdiile pustiului, în-:ep să-şi povestească
legende pline de farmec:. Tn ele viaţ a se arată mai
uşoară, pustiul, deşi bîntuit de duhuri
rele, nu mai este atît de trist, oazele se înmulţesc,
palatele albe cu
grădini răcoroase răsar la tot pasul.
intre aceste legende, la umbra oazelor cu apă
limpede şi curmali, se povesteşte şi de istoria minunată
a unei pietre de aur, r..: care Allah a aruncat-o în mijlocul
Africii. Nenumăraţi tineri

5
neînfricafi, prin(i de nenm şi şeici puternici au pornit s-o caute dar
nici unul nu s-a mai întors viu.
- Nu e cumva vorba de Kaaba? am întrebat eu.
- O, nu! rîse Spineanu. Kaaba nu este o legendă, ci un mc-
tcorit adevărat, căzut la Mecca, în Arabia. Mahomedanii îl sou
tesc sfînt. Din alb ca laptele, spun ei, s-a făcut negru, căci 1-i:u
înnegrit păcatele oamenilor. Visul oricărui mahomedan cucernic este
să ajungă măcar o dată la Mecca, să înconjoare de 7 ori eubul de
zidărie înăuntrul cărda se află meteoritul şi să atingă de fiecare
dată piatra sfîntă. De altfel cred că le ştii toate astea?
- Da, le ştiu 1
Profesorul începu să tuşească.
- Deschide le rog fereastra, mă înăbuş în aerul ăsta închis.
Deschisei de îndată geamurile înalte ale cabinetului. O boare
rece năvăli în încăpere, răscolind hirtiile de pe birou.
Profesorul trase adînc aerul rece în plămîni şi îşi continuă
povestirea.
- Kaaba a căzut la Mecca. Cît despre meteoritul de aur, le
genda povesteşte că s-ar fi prăbuşit undeva prin centrul Africii.
- Şi există vreun miez de adevăr în povestirea asta?
- Pînă în zorii zilei, vei afla totul! In orice caz trebuie 'ă
ştii de la început că multi europeni au crezvt în adevărul acest�i
legende. Un meteorit uriaş, cu totul şi cu totul din aur, nu es:e
un lucru de lepădat. Valoarea de nepreţuit a comorii atrăgea pe
mulţi exploratori şi aventuricri către adîncurile neumblate ale jun glelor
ecuatoriale.
La urma urmelor nu era pentru întîia oară cînd un european
se îmbogăţea pe neaşteptate în Africa. De pildă, la Liideritz, pe
coasta sud-vestică a continentului negru, trăise un şef de gară, pe
nume Stauch, un om sim'olu, a cărui misiune era să controleze dacă
şinele de cale ferată de curînd instalate de către o companie ger
mană se aflau în bună stare.
Intr-o zi, la acest şef de gară veni un negru Bantu cu nişte pietre.
- Domnule şef, sînt diamante, spuse negrul.
- De unde ştii?
- Pentru că am lucrat în mmele de la Kimberley în �ud.
Puţin după aceasta Stauch nu se mai îngriji de şine. Dcvenis�
acţionarul principal al unui uriaş consorţiu de diamante. Ce s-a în
tîmplat însă cu negrul care i-a ar:itat primele pietre pretioase, asta
nu se mai ştie!
Mulji din:re exploratorii care plec&serii în căutarea mctcoritL;lui
visau să aibă norocul lui Stauch. Dar petele albe de pe hăr(i!e
/\fricii centrale, care indicau locurile în �ă necercetate, dispăreau
rind pe rînd, fără să apară măcar o urmă a meteoritu:ui legendar.
Mai rămăseseră doar cîteva locuri neexplor2le, în apropi�oca
ccuaiorului.
in anul 1900, o expeditie condusă de colonelul engiez Arthur
Smith, urcă de·a lungul fluviului Congo, cu misiunea de a cerceta
şi aceste regiuni. lspititoarea şi perfida jungiii, liisă expeJiţia să în2-
inteze nestînjenită cîteva zeci de ki'ometri, apoi i se închise în urm:i
pentru totdeauna, la fel cum se închisese în po\'c�tea lui �� i-Baba·
mun tele fermecat tăinuitor de comori. Nici un om dm expedt\te nu se
m<ii întoarse. Arthur Smiih şi ai lui dispărură în taina
pădurilor vir
gine. Această dispariţie stîrni mare vîlvă. Ziarele cerură cu vehe-

6
ruenţ<i crganiza,;,1 F:O'r cu11pc care să-I caute pe Smith. Cu două
dEcenii în urmă, expicratorul Living,t,1ne, dispărut în condiţii ase
mănătoare, fusesE, regăsit de ziaristul şi că13lorul englez Slanlcy. Dt
ce n-ar fi fost posil5i l să lie regăsit şi Smith?
Z iarişt ii însi:l, îşi g oliră cerneala din călimăr i pe degeaba.
ln t c� r e se mp e ri oare dirl<1U ca nici o expediţie să nu pornească
în aju torul lui Smith. Cel mai înverşunat în această privinţă era
Kr,i zerul Wilhelm Il, împă ra tu l Germaniei. Germanii ocupaseră mai
de 1!1Ult Africa de sud-vest bogată în m ine de diamant şi nădăjduiau
să pună mîna şi pe Congo . De aceea nu vedeau cu ochi buni
pe explora tor ii englezi care pătrundeau prea adînc în Africa
ecuatorială. Belgienii o luară însă şi înaintea Kaizerului şi înaintea
engle zilor. Leopold al II-lea, regele Belgi ei, întemeie o societate de
cer cetări geografice aparent numai cu scopuri ştiinţifice. Această
so rietate i nda l ă în C ong o companii puternice care făceau co merţ cu
fildeş, lemn de abanos, fr u cte , minereuri şi cauciuc.
Curînd, Congo fu decretat regat independent, iar coroana . re g al ă
i se oferi lui Leopold al II-lea, care şi-o pune pe cap fără prea mulf c
na z u ri. P ă d u r i le p rodu cea u cau�iuc elin belşug, îmbogăţind
re ped e pe proprietarii lor. Treaba merse de minune, pînă cînd în
1908 ac ]iun i le cauciucului din L.nn�·o scăzură verli�inos. Pe glob
apăruse o alEi mare producătoare : Malaya. Leopold �e pomeni pe
neaşteptate cu vister ia goală. Şi atunci, în desperare de cauză, re
curse la un gest " pli n de generozi t ate" . Dărui Belgiei
teritor iul Congo. pînă atu!1C:i regatul său person31. R e gele :1U
făcuse astfel o 2f�cere prea p r o 8 stă . Dimpotrivă. Parlamentul
belgian se vhu nevoit să voteze nişi€. credite destul de umflate
pentru Africa, cre dite care-I îmbo gă ţ i ră din nou.
In a�est mod Congo - trecut în toate tratatele interna�io
nale drept un stat " independent şi pe vecie neutru" - se
transformă într-o colonie a regatului belgian, regat unde domnea,
desigur, tot I..eopold al II-lea.
Supuşii 3fricani ai reg elui , habar nu avură însă de această
şchimbare atît de importa ntă. Nu-i întrebase de a ltf el nimeni,
dacă sînt sau nu de acord eu e<!.
Doi ani mai tîrziu, în 1910, o nouă expediţie condusă de maio
rul belgian . Alfred Rosechamp căpătă misiunea să plece pe urmele lui
Smi th şi să e xp lorez e teritoriile din preajma e..:uatorului apar-
1 i n înd noului re f:Ie a 1 Belgiei, Albert l.

Capitolul III
UN CONCURS CU PROBE GRELE

In vremea aceea eram student la universitatea din Bruxelles.

Tntr-o zi, un coleg, Bernard Eisler, năvăli în cămăruţa m e a
aflată ms, Ia mznsarda u ne i cli\diri vechi şi înalte, cu acoperiş
ascuţit, cum sînt m a i toate c a sele bătrînului ora ş flamand.
- Ai auzit ? imi strigă colegul din uşă. Expediţia Rosechamp
caută un geograf care să întocmească hărţile noilor reg iuni.
- Ei şi ? răspuncei eu fără să mă tulbur. Crezi c-or să a leagă
ve unul ca noi ? O să plece vreun domn onorabil, membru al
socie tii(ii de geograHe.

1
 - Nu, că e un drum greu de făcut! N-au nevoie de un r:'!o
molit.Vor un om tînăr. S-a instituit şi un coocurs.
- Şi care sînt probele ?
- A, nu-s grele ! In primul rînd întocmirea de hărţi topografice.
- Asta ş tim să facem ! A lt cev a ce vor ?
- Mă rog, să cunoşti tot ce trebui e să cunoască un geograf.
- Şi aci st�m bine. Alte probe mai sîn! )
- Da. Un examen medical, o probă de călărie şi una de hr
cu puşca şi cu revolverul.
Aci coiegul meu se opri cu un aer trist dar foarte comic.
- Ce fac? murmură el. Cum particip eu la proba de tir? ,\1iop
cum sînt, pot con funda o zcl•rii cu un om în pijama ...
Am început să rîd. De examenul medical nu-mi era teamă. Eram
destul de voinic. f,veam mu�chi p ut ernici, antrenaţi în sport. In
ţarii, mersesem adesra cu tata şi cu prietenii lui la vînătoare şi
deveni sem un Îinlaş încercat. Ştiam să înot bine şi călărea m pe
deşelate ca indienii.
- Alte probe se mai cer ? întrebai eu.
- Da, răspunse colegul meu oftînd din adîncul pieptului. Peste
toate astea mai vor şi cunoştin\e de t.lialect bantu. De unde
naiba să cunoşti limba acestor sălbatici?
- Cînd are loc conct!rsul? inlrebai eu.
- Peste o săptămînă.
- Ei ::flă domnule, că în!r·o săptiimînă o să vorbesc limba
bantu ca un negru. Nici n-o să mii poţi deosebi de un băştinaş
afric�n. Ai să vezi !
in clipa accPa uit11sem că pentru mine concursul mai prezenta
o pe care mi-era cu neputinţă s-o îndeplinesc: cetăţenia
belgiană. Autorităţile belgicne aveau să respingă de la început pe
oricare s trăin doritor să participe la expediţie. De acest lucru îns:î
aveam să-mi dau seama abia peste o săptămînă ...
Cele 7 zile şi nopţi care mă despărţeau de concurs le-am în chin a t
studiului limbii bantu. I n tîm pi nam gre ută ţi mai serioase in
ceea ce priveşte pronun ţia. In schimb, n-aveam de învăţat nici un
fel de re guli gramaticale, pen tru simplul motiv că a stfel de regu1i
nu fuseseră stabili te încă de nimeni. Cit despre scrierea bantu, cu
ea mă descurcam şi mai uşor; o astfel de scriere nu exista. Mi
iioane rle negri vorbesc o limbă care nu se poat e transmite decit
prin viu grai.
După o săptămînă de muncă pe brînci, îmi imuşisem un vo·
cabular de aproape două mii de cuvinte, ceea ce pentru o limbă
primitivă înseamnă destul de mu lt . In schimb ar ătam ca o
fan· tomă. Devcnisem palid şi scofîlcit, cu cearcănc adinci în
jurul ochilor şi fu cît pe aci să mă trezesc respins la examenul medical,
unde mai fuseseră trînt i ţ i încă 12 din cei 40 de ti neri cîţi
candi daseră pentru locul de geograf în exp e d iţi a Rosechamp.
In ziua concursului, cu inima cît un purece, după ce
ridicarea moralului, Bernard E isle r îmi dădu să beau o ceaşcă
mare de cafea neagră fierbinte, m-am prezentat la Palatul societăţii dt!
geografie. Comisia luase loc în sala de conferinţe. La intra re
al\i
15 candi daţi aşteptau ca şi m i ne să le vină rîndul să fie
examinaţi, In sfîrşit, bătrînul u şi er strigă şi numele meu. Mi s-a
oprit inrma în loc. ]'.ti-am vîrît mîinile în buzu narele hainei ca să
nu se
vadă că-mi tremură şi am intrat cu paşi mari in s;;lă.
 Şeful comisiei era Rosecham;J. Stătea la mijlocul mesei în
formă de potcoavă acoperită cu catifea liliachie. In dreapta şi în
�linga lui lu3seră loc cîţiva profewri. Pe unii îi cunoşteam de la
cursuri. To ti îşi luasE·ră nişte figuri severe şi păreau foarte preocu paţi
de misiunea lor. Numai Rosechamp avea un aer plictisit �i absent.
Stătea tolănit în fcloliul siiu, cu ochii pe jumătate închişi şi cu
picioarele lungi întin5e sub masă Fata mare şi grasă, proaspat bărbierită
cu co lţur il e gurii atîrnînd în jos, exprima o nepăsare totală.
Mai tîrziu aveam să-mi dau seama că îndărătul acestei figuri
d,, om· leneş :;i indolent se ascundea o mare energie, o voinţă făr?. margini.
Complet lipsit de scrupule reaiiza tot ce îşi punea în cap, făr:i să ţină
seama de piedici, învingînd orice fel de greutăţi, călcînd făr�i să şovăie
pest� vieţile oamenilor. Nimic nu putea sta în c<�k:l maio rului
Rosechamp.
Mai tîrziu, nu odată l-am auzit afirmînd că şi-a însuşit prin.
cipiul lui Niccolo Machiaveli, subtilul diplomat şi filozof italian din
vremea renaşterii: "E mai bine să faci şi să te căieşti, decît să nu
faci şi să te căieşti" !
Cu ani în urmă, la încc�utul caricrii militare în colonii, cîţiva
adversari îl reclamaseră la Bruxelles cum că ar fi fost amestecat într-
o afacere nu tocmai curată de .,negoţ de abanos" cum fusese poreclit
comerţul de sclavi De îndată ce aflase de această recla maţie,
Rosec:1amp luase în grabă vaporul şi se întorsese în pa trie. Cu
.

cine a vo rb it, ce argumente a adus nu se va şti, probabil, niciodată. Cert

este în5ă faptul că, două luni mai tîrziu, fu înălţat la gradul de
locotenent şi numit într-o funcţie importantă tot în Africa. Adversarii lui,
abia atunci aveau să afle ce înseamnă răzbu narea lui Rosechamp.
Două presupuse răscoale ale indienilor iz lmcniră simultan în două
localităţi diferite din Congo. Funcţ i onari i albi fur ă miicelări(1
pînă la um;l. Er;::1 chiar aceia c�re de1'useseL1
reclamaţie.
La Leopoldvil!e se vorbea că R 9 s e c ha m p n·ar fi fost str ă in d
� aceste aşa-zise răscoale. Cu toate acestea, guvernul belgian îl în
sărcină pe el cu conducerea operaţiunilor de represiune. Rosecham'>
se purta cu o cruzime înspăimîntătoare. In cîteva zile el rase de
pe suprafaţa pămîntului trei sate de negri şi împuşcă · mai bine d�
patru sute de indigeni paşnici.
Pentru această acţiune eroică" Rosechamp că p ătă panglic'!
•.

<.lbaslră cu d,ungă neagră la mijloc a ordinului Leopold al II-Ie2.

"Este mai bine să faci şi să te căieşti, decît să nu faci şi
sli te căieştj" ...
In .răstimpurile cînd nu i se cerea o activitate deosebită, Alfred
Rosechamp se arunca plin de voluptate în braţele lenei. Putea sii
stea ore întregi nemişcat, cu pleoapele pe jumătate închise, într-o
stare de semi-somnolentă, părînd cu totul nepăsător la ce se pe
trecea în jurul lui.
La fel se întîmpla şi în ziua t·xamenului meu. Văzîndu-! pe
maior ai fi putut paria o mie con t ra unu că doarme dus. De fapt el asculta
cu m a re atentie răspunsurile candidaţilor, căutînd un geo
ţ;raf cît mai iscusit pentru expediţie. De aitfel, cei mai mulţi dintre
l'ei prezentaţi la examen fură respinşi de la primele întrebări. Nu
mele meu începînd cu litera S, am fost ascultat printre ultimii.
Numele dv.? mă întrebă cu un glas guturai secretarul co-
misici.

9
 - Ion Spineanu.
- Cum? făcu secretarul, căruia se păruse probabil că nu-mi
auzise bine numele.
- Ion Spineanu.
Spr'Încenele subţiri şi roşcovane ale s:;crelarului se arcuiră mi·
rale, formînd două semne de întrebare aşezate faţă în faţă.
- Dar ce naţionalitate ai dumneata?
- Sînt romîn.
Cred că nici dacă aş fi spus că am coborît din Marte, tot nu s-
ar fi produs atîta nedumerire �i freamăt printre on or membrii co misiei.
Buzele se ţuguiră, capetele pleşuve se aplecară unele catre altele,
urechile se lungiră pentru a prinde mai bine şoaptele vecini lo�. Toată
lumea vorbea, gesticula, se agita, se încrunta, se contrazicea.
După ce schimbă cîteva păreri cu ceilalţi membri ai comisiei,
secretarul S<l apropie de maior şi-i şopti la ureche destul de tare
Îl>>ă ca să-I trezească din toropeală, faptul extraordinar că eram de altă
naţionalitate decît cea belgiană.
- E romîn, domnule maior. Un străin. Ce facem?· îl mai as-
cultăm?
Fără să-şi deschidă pleoapele maiorul bin2voi să răspundă scurt:
- Ascultaţi-! ! Tot o să cadă !
Inceţură întrebările. Plouau din toate părţile, izbucnite parcă
din nenumărate mitraliere, împresurîndu-mă, strivindu-mă, căutînd
să mă ·dohoare.
După o oră şi jumătate de asalt neîntrerupt, obosit şi eu, obo sită
şi comisia, am închc:at armistiţiu. Ambele tabrre ari'."lau ca după o
luptă grea şi sîngeroasă. Pe frunţile combatanţilor, broboa nele de
sudoare alum�cau de-a dura ca pe un tobogan.
Răspunsesem perfect la toate întrebările, chiar şi la cele mai
năstruşnice, puse dinadins ca să mă încurce. Acum zîmbeam trium fiil·or
şi ostenit. Semnalul de încetarea focului îl dăduse chinr Rosech:1mp.
· - De ajuns cu întrebările, ·domnilor, spusese el. Apoi mi se
adresă mie, deschizînd pentru prima dată de la începutul examenu lui
pleoapele gălbu; şi privindu-mă drept în ochi. Sper ca la pro trle
sportive o să te comporţi mai slab, spuse el răspicat. N-am nici un
chef să plec în căutarea meteoritului de aur însoţit de un barbar. Sînt
destui în Africa!
.,Măguiitoare!e" cuvinte la adresa naţionalităţii mele nu m-au
putut lăsa rece. Căutînd totuşi să mă stăpînesc, i-am răspuns cu o
prefăcută politeţe :
- Dacă nu mă în�el .,barbarul" din faţa dv. este unul dintre
aceia care a trecut examenul teoretic, spre deooebire de cei mai
mulţi dintre .,civilizaţii" săi co1egi. Ni!dăjdL!icsc că nici la proba sportivă
să nu rămîn m<!i prejos, deşi se pare că Dcest lucru nu v-::r
procura nici o plăcere.
"Rosechamp nu catadixi sii-mi răspundă...
A doua zi, comisia şi candidaţii se întîlniră din nou, de astă dată
·pe .hipodro'm, unde m:nau să aibă loc p robele de călărie s·i de tir.
"
Era o zi noroas�. Soarele se zbătea zadarnic să-şi facă loc
rr �ntre negurile care-I împre2urau. Faţa lui rotundă şi p::liclă se
m:ma cu capul unui om care se îneacă şi care încearcă cu desperare
să se ridice la supr�.raţa apei, dar nu izbuteşte.
 Neplăcută zi pentru examen.
De dimineaţă ploua�e. Lipsit de căldura soarelui, pămîntul nu
se zbicise încă. Hipodromul răscolit de stropii grei de ploaie era numai
noroi şi gropi pline cu apă. Nu era glumă să călăreşti prin astfel de
hîrtoape.
Bcrnarcl Eisler venise să asiste şi el la examen. Bietul om, miop
cum era, nici nu se gîndise să particir:e la concurs.
- Ce zici, mă întrebă el. Au rămas numai cinci candidaţi. Mai
ai speranţe?
- Te cred! Altfel nu m-aş afla acum aici.
- Eşti optimist! Se vede că nu ştii cine se numără printre cei
cinci aleşi. Il vezi pe tînărul acela blond ? Ei bine, află că e fiul
r.Jinistrului marinei şi pe deasupra şi un călăreţ neîntrecut. Cu o
astfel ele concurenţă, e destul de dificil să-ţi mai păstrezi sperantele
intacte.
Tntr-adevf.r, în clipa aceea un tînăr blond, înalt, cu trupul
zvelt, îmbrăcat într-un impecabil costum de călărie cu cizme luci"
toare de lac se apropie cu paşi elastici de tribuna unde luase lcie
comisia. Scoţinr!u-şi jobenul cu un gest plin ele graţie, se înclină
respectuos salutînd pe distinşii profesori. Apoi apucînd ciîpăstrul
armă�2rului pur sînge pe care i-1 adusese un servitor, sări uşor în
şea. Un pinten înfirt în coapsă şi nobilul animal îşi plecă şi el in SC'mn ele
salut capul frumos cu coama strălucitoare tunsă scurt.
Domnii gravi elin tril:ună izbucniră în aplauze zgomotoase:
- Bravo, monsieur Guy.
- Eşti un călăreţ d�:săvîrşit!
- Şi tatăl dvmita le cînrl era tînăr călărea la fel de încîntător.
Bravo... Bravo !
Ei ce zici? mă întrebă din nou Eisler. Am avut dreptate?
Crezi! că mai ai vreo şan�ă ?
- Da, cred. murmurai eu. Pînă acum am văzut numai o fi gură
pe care orice cal bin� dresat o poate executa cu uşurinţă. S(i vt•C:em
ce face mai departe!
Monsieur Guy a :inse uşor cu cravaşa cu mîner ·de argint crup<t
pur sîngelui şi-1 aşlernu la trap. Gleznele fine şi nervoase ale ar rnăsarului,
învelite în jambiere albe de piele, descriau arcuri elegan:. � prin aer cu o
regularitate aproape matematică. Drept, ţinînd cu o mînă sigură frîul,
monsieur Guy zîmbea mîndru de măiestria lui.
Noi aplauze îl răsplătirii pe călilret.
Deodaii!, 2plecîndu-se p.:ste coama umăsarului, îi şopti ceva )Q
ureche. Animalul îşi întin�e bo:ul· şi riC:icîndu-�e pe picioarele din3•
poi făcu o săritură lungă în aer şi o porni într-un galop nebunesc·,
7Vîrlind în jur nenumăraţi stropi de noroi. Fără să încetinească o
cli�ă galopul, se iipropie vertiginos de obstacolul înalt aflat în par
tea opusă tribunei şi cu muşchii încordaţi, cal şi ciilă ret, formînd
parcă un singur trup se avîntară de?.supra lui. Picioarele fine ·:i
bngi ale splendiclului animal trecură cu uşurinţă peste obscacol,
f{:ră să-I atingi\. Apoi, îndreptîndu-se cu acc2aşi viteză către trl hună,
Guy îşi opri brusc calul şi siirind jos din şea înlemni lîng·ii totul
irumosu!ui animal, aşteptînd ca membrii comisiei să se arat � mu!(umiii de
demonstraţia sa.
Intr-adevăr aplauzele şi ovaţii!e nu întîrziară:
Bravo... Magnific... Extraordinar . . .
O doamnă corpolentă, cu o u:ic.şiî păli:rie împodobită cu pen�

11
t!e sfruf, făcea ne numărate bezele către tlnărul $Î
l<ireţ, trimiţîndu-i nenumărate sărutări. Era soţia ministruluL
r.ei, mama fericitului Gny. Această doamnă avea -;�
mare serviciu, de care voi pomeni însă mai tîrziu.
Cînd veni şi rinuul meu, spre stupoarea mea şi a
rîndaşii aduseră cu mare greutate de la graj duri o iapă tînără neagră ,

ca tăciunele, care a ră ta o puternică stare de ir itaţie Sălba tică,

.

ea dădea din copite, sforăia, muşca ză b a la abia putînd fi ţi

t:ută locului.
Cu ea trebuia să-mi fac demonstratia de călărie. Să încaleci
un animal neimblinzit care nu mai fusese călărit niciodată - ve
selă perspectivă ! Tremurînd toată, cuprinsă parcii de friguri, iapa
căuta să-şi zvîrle din spate şaua. Era de a ş t e p ta t că va suporta
cu atît m<Ji puţin un c ăl ăr e ţ în spinare. Din cîteva s a ituri cel
care ar fi îndrăznit să i se urce în şa ar fi fost p r o i ec tat în
aer cu mare viteză şi ar fi căzui nu tocmai pe moale.
- Sper să renlm\i la concurs. îmi şopti Eis!er înspăimîntat.
- Ba nu ! sună laconic răspun sul meu.
Din tribună, Ros�c::amp._ îmi iiîcu s�mn cu mîna înmănuşată să
inca!ec.-
M.ă apropiai de iapa nărăvaşă, care îşi umpluse zăbala de
spume şi cerui rîndaşiior să-mi înt in dă frîul şi s-o ia repede din loc .
Abia simţii pielea subtire dar trainică a frîului în mînă , că fă
cîndu-mi vînt sării în scări şi îmi înfipsei ambele mîini în coama
lungă şi mătăsoasă a neîmb!înzitului animal.
. Simţindu-rnă în spate, iapa înnebunită zvirli f u l geră tor
copi·
tele dindărăt în aer ca să mă dea peste cap. Dar strîngînd vîrtos
coapsele, am izbutit sii mă ţ:n în şa. Iapa mai încercă de două ori
<:1ceeaşi mi�care dar văzînd că nu izbuteşte să mă arunce jos,
în·
cepu să facă sărituri neregulate, să se aplece in
lături , să dea din copite, doar, doar se va putea descotorosi
de prezenţa mea ne d orit ă . Din pricina aiîtor
zguduituri simjii un gol cu m p li t în stomac şi mi se fileu
tc;�m'i

- t:f ---
 că-mi va veni rău. Tîmp lel e mi se zbăteau, urechile îmi ţiuiau, mu�chii
coapselor mă dureau îngrozitor şi ameţit cum eram, aproape că -nu
mai vedeam nimic înaintea mea. Hipodrom, tribune, comisie se în
vîrteau într-un cerc nebunesc în j ur ul me u.
Dacă numai o clipă aş fi slăbit strînsoarea degetelor înfipte
în coama animalu lui, eram pierd ut !
D &r ch ia r în clipa cind s i m ţ i i că nu mai pot lupta şi era m ga t:�
să mă las în voia soa rtei, avui deodată senzaţia că mişcările iepd
se domolesc. In bă tă li a ce se înc insese între mine şi ea, învingător
ieşisem eu.
De acum avea să facă tot ce voi dori eu. Conştiinţa iz bîn z:i
imi redobîndi toate puterile.
Mi-am � ters gră bit sudoa rea de pe frunte cu mineca h a i n e i şi
înfi gî nd u-mi pintenii în coapsele sensibile ale iepei o îndc rrinai la
galop. Avui nu ma i timpul să-I aud pe Eisler strigînd :
- Bravo S p i n e a n u p a rc a i fi u n i n di 3 n t
-

Probabil că onorabilii membri ai comisiei nu observară gr:>

zava mea asemănare cu p le iie roşii, pentru că nici mml nu binevoi să-
mi aru nce n i ci cel mai inofensiv cuvînt de incurajare. Lupta mea cu
iapa nărăvaşă îi lăsase complet ne s im ţitori.
Fiiră să mă simt deloc rănit în amorul meu propria, mă pre
gătea m de cea de a doua încercare săritura peste ob�tacol.
-

Dar îm blînzită, suportîn du-şi cu resemn: � re c ă i ă re t u l din ş�.

iapa dovedi în schimb c ă- ş i pierduse cmajul. Ajunsă lîngă obst acol,
deşi îi sîngerasem coapsele, ca s·o oblig să sară, se opri brusc � i
încercă să se întoarcă din drum. Am lă ;:;at-o în voie cîţiva paş.,
apoi o mîn;,i din nou către obstacol. Eram sigur că de astă ct ată va
sări. Eroare ! Urmaşa lui Du c ip! l l , celebrul tovară ş al tuturo r p eri F liilor lui
Alo?xan dru c el M a re, se dovedi mai î ncăpă ţîn a t ă dec ît ln su şi
catîru l l u i Sancho P a n z a . E xa c t în a c e l a ş i loc u n d e se of)r i:oe prima
dată stopă şi a c u m.
Simţeam că-mi ies di n sărite. M-am aplecat peste coamii şi am
min giiat- o pe gîtul lung, asudat, i·am şters botul plin de spumă
�.i i - a m dat să mănînce cîteva bucăţi de zahăr pe care le aveam în
tuzunar, apoi r:e- am îndepărtat cam o sută de metri de obstacol •

. De aci am pornit iar în ga lop ciiire gardul de frunziş mMgi

. nit
cu apă.
Ajuns lîn gă ob st ac ol, am simţit că iapa are de gind să se
oprea scă. Da r de rî n du l acesta pintenii � i cravaşa ac Î io na ră fără miiă.
Nechezînd cu despera re, anima lul făcu un salt lung, m a i p u ti n
elegant desigl!f decît calul antrenat pe c a r e - ! căl ă ri se fi u l mi· nistru lui,
d ar trecu pe d easu p r a obst a co ! ul u i· f iî r ă să c l a t i n e mă car o
frunză.
Speriată ea însăşi de propria ei î n d r i i z n e a l ă , i a p a mai galopă
cî\ iva zeci de metri după care, blîndă, su pusă, obosită şi asudatiJ
o porni in trap către tribună.
Eisler fu s i ng u ru l care aplaudă cînd ajunsei în dreptul comi
siei şi a c a n di d a ţ ilor. Ceilalti mă priviră rec i, aproape duşmă noşi.
Rosechamp mi ·se adresă cu o voce tă răgănată. plictisi�ă.
- Vreau să-ţi atrag atentia că ai încerca t de două ori să sari
peste obstacol şi n-ai iz butit.
Am avut un cal neîm blînzit, d om n u l e m ai o r N-a mai.

fost călărit niciodată. Armăsaru l domnului Guy de Goez dack are în

al!a

13
şcoală de dresură şi se vede cît co l o că domnul Goedzac!; mai
călărit de multe ori. Ba cred că nu mă înşel atunci afil'f
că este chiar proprietatea dumnealui.
- Asta nu e treaba dumitale, domnule Spineanu,;.
din profesori, un om grăsuliu, cu obrajii roşii şi cu o
pleşuvă decît o bilă de biliard. Cum îţi permiţi să pcn�grtşli pe
unul din colegii dumitale. Ţi s-au oferit ş<:nse egale, deşi dumneata
e�ti un străin.
Rosechamp adăugă :
- Dacă-ţi permiţi încă o singură obrăznicie de acest fel, vei îi
exclus din examen !
Incepu şi proba de tir.
Guy de Goezdack se dovedi nu numai un călăreţ desăvîrşit,
dar şi un ochitor perfect. Atît la pi:lol cît şi la arma de vînătoar.:
dobîndi un număr maxim de puncte.
Turbam 1 Nu mai aveam nici o spe;anţă să cîştig concursul.
Deodată văzîndu-! pe R osech a mp stînd cam la o suUt de paşi de părtare
de mine şi aprinzîndu-şi o ţig<Jră, îmi veni în minte o idee

năstruşnică. Am ridica t pistolul şi ochind repede, îi smulsei cu un

glonte, trei sferturi din ţigară.
Unul din profesorii care se găse;!u în apropierea lui se îngâl·
beni şi fu cît pe ar.:i să c:.�dă jos leşinat. M-am aşteptat ca Rose c!
Jamp să sară cel puţin speriat înapoi. Dar maiorul, departe de a
�e arăta înspăimîn�at, la fel de nepăsi!tor şi de plictisit ca d� obicei, îşi
scoas e cu două degete îngălbenile de tutun mucul sfîr· tecat
dintre buze, îl privi cîteva clipe cu atenţie şi apoi veni la mine. Atunci i-am
văzut pentru prima oară ochii. Deschisese în sfîrşit pleoapele în întregime
şi fulgerîndu-mă cu privirea îmi spuse prin·
lre dinţi :
 - Tmi plac bu nii cchitori, dar nu- i pot su feri pe cei prea în·
dr �.zneţi.
*

A doua zi, la Societatea de geografie se afişează rezultatele

concursului_ Un singur nume figura pe hîrtia al bă prinsă în dou ă
pioneze : Guy de Goedzack.
M-am întors acasă a bătut şi m-am trîntit în pat îmbrăca t. Mă
sim ţeam rupt de oboseală. Toate idealurile mele de explorator se
spulberaseră.
Nu ştiu cît timp am dormit. Dar dacă ar fi să-I cred pe Ei3!
2r am sforăit cam două zile şi o noap te.
Tocmai visam că plutesc într-o pirogă pe fluviul Co.n go.
Deodată mica mea ambarcaţiune se împotmoli într-o i n sul i ţă . Lă· sî
nd lucruril e î n barcă, am coborît pe p ă mînt. D ar , . p ă mî n
i ul " s e doved i ca m ciudat. Pe ne aşt e pta t e începu să se mişte,
se ridică şi o luă din loc c l ăt i nînd u -se. Nimerisem pe spinarea
unui hipopotam. Cînd z g î lţ î i turil e deveniseră tot mai p ut e r n ic e şi
se însotiră de r :'l g e t el e mon strului mă tre zii.
Ei sler stătea aplec at asupra mea şi mă zgîl ţîia de zor
scoţîncl
st r i giite săl b atic e pe care eu le luase m drept ră getel e hip or>c
la mul u i:
- Ce faci domnule ? Dormi ? Şi Societatea de
geografie le
c a ută î n tot oraşul ! z b ie r ă colegul meu.
Dar ce treabă are cu mine ?
- Cum ce treabă ? Auz! vorbă ! Peste două zile pleci cu Rosc·
champ în 1\frica, să cauţi meteorilul de aur.
- Fii serios domnule, nu-mi arde de glumă ! Mai bine lasă-ma
să dorrr• .
Si întorcîndu-i spatele încercai s·ă -mi continui visul cu
hipopo ta mul transformat în insulă. Dar Ei slcr nu mă l ăs ă. Mă
răsuci din nou cu fa ta la el şi strigă :
- Nu glumesc deloc ! Imbracă-te iute şi prezintă - te la
Societate. Lui Guy de Goedzack i-au interzis pări nţii să plece.
Excelenta sa mini strul ma rinei şi mai ales soţia sa, deşi
încîntaţi că odrasla Io� a izbu tit Ia examen şi că e un călăreţ
atît de desăvîr$it, n-au nici o poftă să- I la se să fie pă pat de
vreun crocodil neobră zat care ha t-rr n:1 are de bunele maniere,
de respect şi de iera rhie. Aş a că cel � l es să part icipe la
expediţie eşti tu.
Am si\rit d in pat, mi -a m turnat o ca nă de a p ă rece în
cap şi c. pu cin d u - 1 pe Eisler de reverele hainei i -a m poruncit :
- Mai spu ne-mi o da tă 1 Dar mai ra r şi mai l i mp e d e !
Eisler îm i repetă totul de Ia început Cum fusesem
căutat d ·�' la Societate, cum afl a se de la un amic al lui Guy de
Go e d zac k c1 r iirin ti i lui îi inlerziseseră să plece în A frica. P e mă
sură ce-l ascul· t 2 m , ur ca m în al nouălea cer .. .
T crJbrăcîndu-m iî la iuţeal ă, ne cl useriim am îndoi Ia
S oc ic:d e v n de spusele bu !iu ! u i meu co l e g fu r ă co nfi rm a t e
întocmai. Deveni · sem cel de al p atru l ea mem bru al expediţiei Alfred
R osec ha mp.
Seara, în timp ce de I a fereastra mea se z {treau sclipind p î nă
departe lumini le vechiului oraş bel g-ian, am luat o foaie de hîrtie ca
s ă - i scriu tatălui meu. N u- i m a i trim i s e s e m d e mu l t cîteva
rî �· :! u r i .
Am scris pînă noaptea tîrz iu.

15
 Cînd după ciţiva ani m - a m întors în patrie, am c'isit print:e
hîrtlite tatălui meu şi scrisoarea tri mi să de mine.
Profes o r u l se rid ică din fotoliu şi deschizînd unul din serta
rele biroului său, răscol i prin tre hîrtii :;i -mi întinse în sfîrşit o
scri
soare îngăl benită de vr;:me.
Dragă tată,
Se îm plines c curind trei ani de cînd nu ne-am văzut. Am un
simţămint de vinovăţie pentru că nu am ascultat de chemări!e tale şi
în nici o vacanţă nu m-am rein tors în ţară. Mi-e foarte dor de
tine, dar ce să f a c ? Am mo şteni t firea ta. Mă mînă dorinţa de a
cnno a ş te , de a vedea clt mai mu lt. Dorinţa asta mă arde, nu-mi dJ
linişte, mă face uneori uşuratic şi nestatornic. Simt în mine puteri
nebăn uite ; cîteodată cred ca aş putea intr-adevă; să dez!eg toate
tainele naturii, să cunosc tot ce a adunat ştiinţa omenească şi c!ziar
mai mult decît ctit.
Acum plec în Africa sâ caut un mefeorit de aur care poate nici
nu există.
Cei mai mulţi din tre cei care att mai încerca t să-I găsească au
fost mînaţi de dorul de îmbogă{ire. Nu ştiu de ce, dar nici nu mâ
gin desc la un - ast f el de scop, deşi, slavă domnului, nu sint bogat.
Pe mine mă m ină în Africa acea dorinţă fttlb urii.toare de care-ţi vr:rbeam.
Vreau să lămuresc m i s te r u l metaoritului, să colin d pă mînturi
necunoscute, sii. văd mun ţ i, ape şi păduri nevăzute de nimeni. Să
întocmesc hărţi, să cercetez fauna, să-mi bttcllr priuiri.1e cu co/oritul
florei sălbatice a ecuatomlui, să îmbogăţesc ştiinţa c:t
::oi descoperiri. Atî tea taine nedezlegate mă aşteaptă şi n;ă c hea m ă
ln_ desişul jung!ei seculare, un de vreau să fac să r ă s une pasul c'mtt ltti
b iru itor, car e n u se li!me nici de gh eţt t ri le poli/or, nici de hă-·
{tşllrile pădurilor virr;ine, ci pătrunde curajos pretutinden i pe
glob,
r.; nde hărţile mai indică pete!e albe ale necunoscutului.
Şi mai e cec•a 1 Sînt mindru că din atîţia belgi �i a fost ales
să participe la expeditie tm rom în (ce e drept m-au ales cu oare care
intirziere, dar nu face nimic). Ştiu că ecuatorul e departe de patrie,
dar şi acolo, în pădurile virgine din Congo, o să mâ simt C:in tot
sufletul romîn şi o să fiu mîndru că un om din nJumu/ meu
piitr:mde pentru prima oară pe aceste meleaguri neumb!aie .�i
cii el 1111 vine nici ca să se îmbogăţească, nici ca să-i robească pe
indigeni ; ca numai dragostea de ştiinţă l-a adus în inima
Africii tainice.
Şi acum în chei. Tre!J!Iie să mă pregdtesc de r:lecare.
Te sărută pe amindoi obrajii,
Ion
Capitolul IV

SAG EATA OT RĂVITĂ

La 12 septem brie, însoţ ită de stol urile nenu mărate de alba tro*i,
trişti şi d � nmi, .,Le Vai l l a n l " micul vas cu aburi al com'Ja niei bel
giene de navigaţie Ostend·Matadi trecu li n ia ecu atorului. Cu o noa pt e
î n a i nt e încă sch imba rea boltii cereşti n e a mi n t e a apro p i erea
e v e n i m e n t u l u i . Su s pe cer în locu l stelei po l a r e a p ă r us e cu
străl u ci ri de nestemate c r u c e a su dului : intram în emisfera austr ::li ă.

16
 Pe ntr u cei care acum păşea u în tîia oară peste acea lin ie tn chi
puit ii care înci n g e mij locul p ămînt ul ui , marinarii pregătiseră t ra d i
t io n a l a s ă rbă t{\a re înch i n a t ă l u i· N :!p tu n , p uternic u l zeu al
mării. Eu şi cu îrn:ă do i c:i ! ători am fost u d a ţ i din belşug . cu a p ă d e m a
r e, î n t i m p c e u n m a r i n a r c u u n t r i d e n t ş i cu o cor o a n ă. p e
ca p , ima g in e fidelă a marel ui Nept un, bo!borosea nişte bine cu vîntă ri
pline de haz.
f>la r in a r ii şi c e i l a l ţ i pa sa g er i s � pr ăpădeau de rîs pr iv in du -ne.
Nu ma i Rosechamp îşi lu ase veşnicul s ău aer c! e om posomorît şi
p lict is i t şi p ărea că nu v�de şi nu aude nimic din ce se pet rece pe
pu nte. •

In timpu l călătoriei , am încercat de cîteva ori să mă apro pii de

el şi s ă - i vorbesc. I mi răspundea tot deauna monosi labic şi se gră bea
să p l ece în a lt ă parte a va por ului.
Nădăjduiam că cei lalţi doi membri ai expedi ţiei, locotenentul Leicher şi s
ergent ul Marssack, care ne aşteptau la Leopoldville, aveau să fie oa meni mai
prietenoşi.
La 13 septem b ri e, "Le Vai l l a nt " păt runse în esluarul de vărsare
al fl uv iu lu i Congo. Vasul trecu fără să se oprească pe d i na int ea
mic ului port Boma, vechea c a pit al ă a coloni ei 'li urcă în susul flu vi
u lu i. că t re orăşel ul Matad i.
Un pei saj m in un at ni se desch idea în a i nte a och ilor. De o parte
şi de a l ta a f l u v i u l u i se ridicau creste st r ălucit oar e de m un t i . Mi lenii
de-a rîn du l Congo �se lupt as e cu stînci l e şi le bir uise, croi ndu - şi un
defi leu d e st ul de larg prin c1r e put eau naviga va po a rel e. N\un t ii
da tînd din p r i m e l e epoci geologice aveau o culoare albicio a să
l u c i to a r e c a re - i f iic e :.tu s ă p a ră st ră ve z i i , d e u n d e şi n um e l e p o e t i c
pe care-I căpăta seră : , ,!vlu n(ii de cristal".
De cum trecur i!m de fi le u l , p eisajul se sch imbă cu desăvîrş i re.
De o p arte şi de alta, în fi pte într-un pămînt moci rlos, se
n esfîr şi te p ădur i de m a n g l i c ri r ăs pîndind un m iros îm băt ăt o r de ră
şină. R ă d ă c in i l e manglier i!or , num eroase şi adînci, must ind de sevă
se arnesteca u un e l e c!l alt ele, se în c ol ă c ea u î nt r -u n t a lm eş - b al meş
de ned escurcat, rl' scol ind pămîn t, p ă t r u n zî n d p înă în va lu r ile
mare lui flu viu af r i ca n.
Căld ura const ant ă ziua şi noa ptea , care pe mar e era d o mo lit ă
el e br iza răcoritoa re, acuur se făcea tot mai sim\ i lă. Nu şt iam în ce
fd să ne rn ai ferim de ea . N e ascu ndeam în fundul cabi ne!or cău
tînd zadarnic să găs im pujină umb ră care să a l ung e zăd uf ul înă
b uşitor . A şt ept am cu ner iîbdar e să cobor în s flr � it pe pă mînt . Mă
p lictisi sem cu mplit de Yio:ţa monotonă de pe bord ul va s�!l ui.
La 14 septembrie', în zori, "L e Vai l l a n t " aruncă în sfîr:; il a nco ra
la M a t a d i .
De a c i p în ă la Leopoldville, d i n c a u z a vîrteju ri lor e xt rem de
r a p i d e , naviga tia pe Congo devi ne i m p o s i b i l ă . E x i s t ă în sch imb o
c a le ferată c a re urcă de-a l un gu l f l u v i u l u i . Fără să î nt îrziEiii, ne gră
bi răm să ap ucăm un tren. Acum ce e d rep t numele de tren este
puţin cam exa ger a t peniru acele c u t i i li ps i t e de capace, care
� drţîi nd şi oftînd a l u n c;: a u şont ic-şontîc, s p re est. Tot uşi cum nu
aveam nici un alt mijloc de locomoţie a trebuit să ne mu lţumim şi cu el. Drumul
ni se pâru lung şi ch i n ui tor. [ncepusem să regret cab i n el e strîmte de pe
va por. Cînd tren ul se opri, se sfîrşise şi li nia. Aj unsesem ia Leopoldvil le,
capătul liniei ferate.

17
 Tn gară ne aşteptau doi albi. Unul în alt, cu o faţă brutală, cu doi
ochi şterşi sub o frunte îngustă - era sergent ul . 1'>\ arssack.
Ceea ce m-a impresionat din prima clipă la el erau bra tele sale
neobişnuit de lungi şi de puternice, adevărat e căngi de cţel.
Cel d e al doilea, locotenentul Leicher, era exact opus lui. S l ab,
pipernicit, cu o faţă bolnăvicioas ă, locotenentul nu părea deloc
pre gătit pentru o călătorie în jungla ecuatorială. Probabil că
n-ar fi fost în stare să treacă nici una din probele la care
fusesem supus eu la Bruxelles.
De cum ne zăriră , cei doi se repeziră la noi, strîngîndu-ne
mii nile cu bucurie.
- Of, bine c-ati sosit domnul e maior, spuse Marssack. Mă
plic tiseam de moarte aci, fără dv. Abia aştep tam să vă intoarceti.
Rosech amp se mul ţumi să dea d in cap şi nu răspunse nici
un cuvînt.
P rim ul l ucru care mă între b ă L e ic he r, î n d ată ce fur ă m o
cli p ă
singuri, a fost :
- Ştii să joci pocker ?
. - Cred că puţini oameni pe lume joacă atît de prost ca mine.
·' - Atunci poate preferi alt joc.
- N u, toate îmi sînt la fe l de antipatice.
O dezamăgire fără margin i se aşternu pe fata tovarăşul ui meu
de călătorie. Cred că nici dacă ar fi aflat că meteoritul există
nu mai în leg end ă şi nicidecum în rea litate, tot n-ar fi
trebuit să iie atît de trist.
- Trebuie nea părat să înveţi, făcu el în sfîrşit. Aci dacă
nu bei şi nu joci că rţi înn ebuneşti ! Au grij ă de asta că ld ura,
muş '.eie, tîn tarii şi negrii ăştia afurisi\i.
Părea îngrozitor de dezgustat de viaţa din co:onii. Nu în\ c'
� geam atunci de ce ceruse să fad pa rt e din expediţia
R osec h a mp . Lucrul acesta avea m însă să -I lămuresc chiar în scara
aceea. .
Printre u liţ ele murdare c<>re se rostogol esc către1;
centrul ora ş LI · l ui, ocolind p r a s�uri l e p r ă v i\i i oare l or p line ru
tot f e l ul de nim ! c u ri n ef o l osi t o a re, îşi deschid d r u m cî t e v a
cana le urît mirosit o <:re, c a re d up ă ce ad u n ă g u n o a i e l e urbe i
a f ri c â n e se var s ă în Congo. A m0 a r ca ţiuni înz�rcate cu l em n ,
fi l d e ş , cauciuc, trase d e pc mal d e bra ţele put� rnke ale
negrilor plutesc ad esea pe ace�te c:: na le mr prea zdînci.
Dr u mul ne era tăiat de un astfel de cana l pe c are se le;;ă
n a, m ai s ii se răstoarne sub greutat ea poveri !or cu care era
suoraîn� ilr cată o plută lnr g ă. Cîţivn negri tră geau el e un od
gon înti ll3 c a o coard ă ele arc şi încercau zad arnic să puie pl u'a în
mişcar e şi s-o tîrască î mp ot riv a curentul ui.
Cu vinele !(! ului umfl ate, cu ochii ieşi ţi cH n orbite,_ cu
muş ch ii încor cl a ti l a m <; x i m um, t r ă g eau ele od gon cu f u r i e şi
d esp e r a re. C h i purile !o � zdrobi te de o bo se a l ă , fă lci le în:l e şt at e , îmi
am inteau z-:;u d u i toru ! t a !.J l o u a l l ui Re pin. .,Tr ăgi n d l a e clc c " ,
u n c: e ne f e r i ci t i i l u r. traşi de pe Volga de a l t ă d a t ă sînt
înfăţişat urc�nd cu trud ă şi s în ge bă rcile h susul fl uviului.
Un o mu le\ g r ă s e ' i u şi <Jm d at , <Jl erg a . d e co: o - co!o,
lov i n d u-i pe ii negri cu U !l bici din piel e de bou.
b i eţ
Sclavi în seco: ul XX excl a ma i e e:.
- In Africa tot ul este po sib i l , ră sp unse sec l <:icher.

18
 Deod ată un tînăr zul us, cu o faţ ă f r u m o a s ă , d ă d u dr umul od gonului
şi î n ă lţ î n d u - ş i trupul puternic îl în frunt:î pe grăsun, fulge r i n d u -1 cu
pri vi r ea . I n f u r ia t , a l bu l î n c e pu � ă - 1 l ov c :! s c ă ne buneşte cu bici ul
peste fa ţă . Dar zulus ul mîn dru nu-şi pleca gr umaz ul.
M- am repezit la grăsun şi �mulgîndu-i biciul din mînă , i-am
strigat :
- Cum îndrăzneş ti să-1 loveşti ?
- Ce te prive şte ? răs puns e acesta.
- Legil e te op resc - St at u l Congo a devenit colonie tocmai
C<t să se pună capăt ab uz ur il or - legi le colon !ei sînt garantate de
c o ns t it uţ ia b elgiană.
Grăsunul rn ă privi întîi mirat, apoi îmi hohot i în nas .
- Eu nu sîn t b elgi an , sînt englez. Fac ce vrr au ! Dacă poftesc
pot să-i omor p e toti sălbat icii ăşt ia .
- Dar cu ce \ i-au greşit ? Nu vezi că nu sînt în stare să tragă
p: uta ? E prea încărcată.
- Se vede că eşti nou în colon ii. Nu-i cunoşti pe negri. Sînt
toţi nişt e pr efăcuţ i. Au pu terea să tragă dar nu vor.
- De ce nu tragi d um ne at a , dacă eşti în stare ? l-am întrebat
cu în fu,iat.
O roşea ţă vie izbucni în obrazul englezul ui.
- Din p r i ci na a lb il o r ca dumneat a ş i-au luat negrii nas ul la
rm ta re, m u g i e l . Ieri zulu sul ăsta obraznic pe care m - ai văzut lo '"in
du- 1 , a avut n eruşin area să-mi ceară să dau gologani negrilor î n ch
ir ia ţi d in sate, după ce am mai plătit o dată şefu lu i de trib. Cnd l-am
refu zat, m i- a în de mn at o am e ni i la răzmeriţă. Azi m-a
L1 ir un tat din nou. Pri veşte cu ce ură se uită la mine. Dar îl învăţ
cu min fe.
- Cu bătaia în nici un caz !
- Nu cunosc nici o altă metodă mai potrivi tă, răspuns e engle-
zul cu un surîs care făcu să i se va dă d inţ ii negri gă uriţi. Şi acum
d :\-te în lăt u r i şi 'altă dată dacă te mai am est eci în t r ebur ile mele,
o să -t i r ăs p u nd pe alt ton.
D n c în d u -ş i mîna la tocul rev olv erului grăsunul făcu un gest
semni fi ::ativ . Tn clipa aceea Leicher mă tr ase de mînecă şi mă în de
p ărt ă de e n g ;ez.
- Nu te băga ! Las ă-! în pace. Ţi-am spu5 că aşa e Africa.
l':u poţi în dr ept a ni mic aci. H ai de , Rosechamp a luat-o îna inte.
r-· -a b 5 g a t de seamă că te-ai apucat de h ar ţ ă. Altfel era vai de
ti ne.
Am privit în ur mă. Mi se părea că zu l u sul cel tînăr îşi întor s ese
c a p u l ş i -m i z î m b i s e p r i et e no s .

* *

- Ai găsit că lă uz a ? îl în! rebă Ros echamp pe sergent.

- Da, cu chiu cu va i am dat ele el la Ba ssohn. răspuns e M ars -
sack morocă nos. L-am adus cu mine la Leopol d \'i!l e.
- Şi ce spune ?
- Că î n t r - a d evăr 1-a condus pe Sm il h prin jungl ă, da r 1 -a
p i:irăsit la jumă tatea drumui ui.
- De ce ?

19
 - I- a fo st frică să m ea r g ă ma i d ep a rte. De la B i s stu n g z i c e ,

c ălă u z a , înc e pe \ara dul:!uri !or. Cine păt runde pînă acolo, n u se mai
intoarce viu. La fel s-a în1implat şi cu Smith.
t a c o per cu flori de
Stăte a m toţi pa ru Ia
i umbra un ui pavilion t

mimoze, în curtea bungalow-ului pe care ni-l puseseră l a d i spo

z iţi e a utorit ă ţ i l e be l gi e n e.
Marssack scormonea cu tocul c i z mei ţărîna, u rmă r i n d cu a ten
ţie p u lb ere a pe ca re o stî rne a.
- Şt i e c e va d e spr e meteoritul de aur? întrebă într-un tîrz iu
Rosechamp.
Făr ă să înce t ez e să scor m one a sc ă p ă m î nt u l , M a rssack m orm ă i :
- Şti e ceva de la taică-său. EI i-a p ov es ti t că la mi az ă - noa p t e
rle Ba s soko s-ar g ă si şi meteo rit u l . De văzut nu 1-a v ă z u l î nsă
n ici dracul.
Rosech a mp tilcu o cl i pă gînditor a p oi făcîndu-şi vînt cu casca
colon i il !ă, mai î t ebă n r:
- Vrea să vi e cu noi pînii la Bisstung ?
- Se c a m co d eş t e r ă s p u n s e M a r s s a c k. Zice că e p re a bătr î n .
,

I·am oferit bani grei şi tot n·a vrut să primească.

- Hai să mergem să-i vorbi m. Unde locuieşte ?
- Peste d ru m .

Rosechamp se ri di c ă urmat de s ergen t . Soco tii de cuviin \ă sii-1

insotesc ş i e u . Tr ec u ră m d r u m u l şi i nt r a r ă m î nt r u n fel de h a n -

l u n g. Niş t e cocioabe mizer abile se î n şi r au d e -a lu ngul unei c urţ i af l a te i n t r -

o st ar e d e m u r d ă ri e n em a i p o m e n i t ă . M irosur i grel e pluteau

pretu d in r l en i . Cîţiva c op i i negr i ca smoala s e jucau în ţ ă rîn ă Tn- 1 rebîn rl d e
.

l o c u i n ţ a c ă lă u z e i , cop i i i a r ăt a ră o m a gh e r n i ţ ă car e ab i a se m iii

ţ i ne a în p ici o a re .

Ma r s sack băt u în uşă. Nu- i r ă spu nse nimen i . M a i î nc erciî o

da t ă d a r avu acel aşi rezu ltat. Di n � u n tr u nu se auzea nic i un zgo mot.
·

Iz bi nd uşa cu p ic io ru l, sergentul o d ă d u de o p a rt e mai s-o

scoa tă din ţîţîni cu totul. ·

Scufundat ă în în t u n eri c , în că p e re a p ă r ea g o a l i\,- - P er eţ i i scoro

ji(i stătea u gata să cadă. l ntr a ră m înăuntru. Deodată Ma r s s a ck
scăpii o înj uni.tu ră . Se l ovise de o l avi ţă pe care stătea întins un
z u l u s slab ca o umbră.
- Hei, scoa l ă ! s trig ă Jil a r s s a c k .
Z u l u s u l nu se c l i n ti .
- A p r i n d e ţ i un c h i b ri t , cer u Rosechamp.
S e rg e n t u l scă p ă ră u n ch ibri t . L a l u m i n a lu i tremurătoare
a p ă ru f a t a n e m i ş c a t ă a n eg r ulu i. Era mort. Marssack mai aprinse
un chibrit. Acum v ă z u r ă m că din d rep tu l i n i m i i bi etului negru 'i ;;e
p re li nge a un fi ri ce l purp ur i u c are se strînsese jos p e l u t u l bătătorit în tr-o
mi c ă bă lt oa c ă de sînge în ch eg a t .
- Drace , a s t a ce m a i e ? mu rmu ră s e r gent ul a pl ec1ndu-se . d e as u
pra cadavrului �i a rătîn du- ne o săgeată minusculă înfiptă în piept ul
nenorocitului.
Rosechamp smul se să geata din rană şi ieşi cu ea în curte s-o
cerceteze la lumina zilei .
- E o săgeată otrăvi tă , murmură el.
- Să an u n ţ ăm p ol iţi a , făcu Ma rssa ck î ngr ij or at .
R o s e ch am p dă du din umeri.
- L a ce bu n ? T ot n-or să-I g ă se a s c ă pe vinovat. Pol i ţ i a
no :>str ă nu e în s tar e d e a ş a c ev a . M ă î nt r eb î n s ă d e ce a f os t
uci s . O r i e

20
vorba de o răzbunare pentru vreo faptă ca re nu ne
şi asta ar fi mai grav, i-au pus capăt vi·e\ii zulusului, pentn.Lcă · -

buia să ne fie călăuză şi să ne condu.că la me teori t .

Maiorul aruncă o privire în jur apoi şuieră printre

- Mi-e teamă că ăsta-i motivul adevărat. Cineva
împiedice să ajungem la bolid. Trebuie să fim cu băgare de seamă.
Oricînd patern să n� pomenim şi noi cu o săgeată dintr-asta în spate.
Rosechamp mai cercetă odată magherni\a zulusul ui , apoi zvîr·
Jind săgeata înăuntru ieşi grăbit şi traversă cu paşi mari
curtea
hanului.

Capitolul V

TOVA�êII MEI DE D�UM

- Iar s-a inchis, pufni L eicher, răvăşind cu un ge&t

furios căr\.ile de joc întinse pe masă. B ine am ajuns! Să joc
cărţi de unul singur, să fac pasienţe ! Eu, tocmai eu!. Dumneata ştii'
.cine am fost eu? Am dat nedumerit din umeri în semn că ştiam prea
putin des
pre importanta sa persoa nă .
- Ei bine , domnule , spuse locotenentul umflîndu-şr pieptul ,
află cii eu am fo st unul din cei mai mari jucători de cărţi ai lumii.
Pot chiar să afirm că mi-am pe!r.:cut cea mai mare parte a vieţii
la masa de joc. Te intrebi acum, desigur, cum de a ajuns
unul ca
mine să stea in colonii, să facă
pasienţe de unul singur, să n-aibă parteneri
nici măcar pentru ,.popa p ros tu " şi în
sfîrşit să plece cu antipaticul ăsta de
Rosechamp
în căutarea unui blestemat de
meteorit.
Te întrehi, desigur, nu?
Da, recunoscui eu.
Cît e ceasul ? întrebă brusc Lei·
cher.
Peste un der t de oră e rr.iczul
nopţii'.
Locoie!1entul începu să rîdă. Un rîs
forţat, &acadat, ca re - m i zgîrie auzul.
- Iar î!1\îrzic Rosechamp 1
- Să nu i se fi întîmplat ceva. filcui
eu îngrijorat cu gîndul la uciga�ul că
liiuzei.
- Aşi ! S-o fi dus să bea iar îm·
preună cu Marssack. Pre.cis că nu se
întorc înainte de două. Pînă atunci am
să-ti povestesc ce m-a adus Î!1 J\frica.
An1 să-ţi spun tot!
 Leiche r d ev e n i seri os . Fa ta l ui l ungă p ă rea a c u m ma i pa l i
d ă . Ochii îi a r d eau în fundul orbitelor. Degetele albe, străvezii, subţ1ri,
băteau nervos toba pe tă b l i a mesei. Incep u să povestească, repr�de,
cu fraz e, în t r et ăiat e :
- N-am fost totdeauna un pîrlit de ofiţer. Tatăl meu a ost cel f
mai bogat b a ncher din A n vers . La noi în casă v e n ea l u me a
ce a mai b u n ă şi mai elega ntă. femei frumoase în 1 ochii stdi lu:i toa re,
b ă rb aţi c u avere, p l i n i d e ei, însuşi regele a venit o d a t ă .
M k:mi n tesc că avea pă rul alb şi m-a ciupit uşor de obraz, iar eu de
e moţ ie m-am as cuns după fusta mamei. Cînd am împl i nit 16 a n i, ta
ta a murit . M ama era bolnav ă şi nu put ea să se ocupe de ad m in i stra rea
averi i. Am ră mas eu singur să am grijă de mi lioane de f ra nc i . Mi-
a m făcut tot soiul r! e pr ieteni care se învîrteau roi în jurul meu p e n t r u
că avea m bani, eram tînăr şi dor nic de petr eceri. De la ei am
deprins p asiunea pentr u! jocul de cărţi. Nopţ i fără şi r am peire cut
în tripouri şi î n casele cel e m3i rău fama te. Am plecat şi în stră
in ăta te , la Nisa, la M onte Carlo. Cursele, rulet a, căr t ile, tot ce era
joc de n o roc mă chemau cu o putere ir ezis tibi lă. Oricît aş fi fost
de obosit. rămîneam totuşi la masa de joc ş i mizam, miza m fără
întrerupere.
Este s ă lb at ic şi ameţitor să simţi ba la nt a norocului tremurînd
fntre degetele tale. Să poti deveni într-o c li pă omul cel mai săra c
sau cel mai bogat.
Eu am dev Pnit cel mai săr ac. Am pier dut toată averea. tot, tot
ce aveam . Am îmbătrînit mai repede d e cî t e de cr ezut . Iat ii , <:m 35
de ani şi par de 45.
Tn ziua c î n d mama a murit, pen tru că nu ma i avea m b a n i să
� " hem m e cl i c t • ' s - o î nr.r ij .:-a scii . a m vrut s ă mă si n u c i :il . N - a m
făcut- o ! I - a m vîndut în schimb toate l u c r u r i l e ce-mi d\ mo seserii de
la ma ma si m-am dus să Joc. La încep u t norocu l mi-a zîmh i t . C îş tig a m
Er 3m fericit. Uita sem t oat e nenorocirile ce m- a u l ovit . Apoi am pi erd ut
î n să t o t. Cîşt i P."a se m n u m a i r em uş că r i l e c ar e m-au chinuit zi
şi
noapte. fără odihnă, fă ră pace.
O rudă îndepărtată m-a sfătuit să plec în colonii, să devin ofi ter. Astfel, zicea
el , îmi voi putea reface averea şi voi spăla ruşinea care îmi · n iîtea ză numele.
Aşi ! V i a t a în col o n i e este o p orcă ri e . Po t i să · � u g i oricît v l a g .l
negr ilo r , d a c ă nu eşt i st ă p î n de v a po are , de m i n e sau d e p l a n t a t i i
înti nse, nu te poti îmbogă ţi.
Cîn d am so sit la Leopol dv i ll e er am t înăr , v is ăt or , îmi înc hipu h m cii
o să p o t cuceri l u m e a . J u r a s em s ă n u m a i '1m n m î 1n pe c ă r j i l e d
e joc.
Am rezi s t at o si n gură l u n ă . Ş i n u el i n vina mea. A ic i î \ i
pier1.i r ep e d e oric e de mn i t a t e ş i o ii ce om en i e . D ev i i o z d r ea n V i , o
ot re a p 2 . Vi surile de îmbogăţire se sp u lberă . ca un ca s t el el e n i s i p
la p r i mu l vînt.
Ti se spune : "eşti alb, înseamnă că eşti stăpîn !"
Po ti să urii la n e g ri , să-i bat i. c h ia r să- i u ci zi . Si d acă p ii veşt i
numai depărtare de un si n g- ur deget , d ac ă îti închi oui că l um e a
este înjr-adevăr atît de mică, atu nci te c re zi stă n în . D in pă cat e nu
poti privi d o a r atît de ap r oa p e şi curînd îţi d a i sea ma că de fa .
ni
es t i tot un seivitnr şi încă unul fi iriî c o n s tii n tii , c ar e povpsteşte sti' p !
n u l u i e !' se vorbeşt e pe la b ucătăr ie , fi ind că d e , e m a i b i n e pl ătit
ca cei l a lţ i .

22
 Ţi se urăşte cu tine şi ca sil uiţi bei sau joci cărţi. La urma
urm � i. sold a de ofiţer nici nu-ţi a j unge p � ntru al tceva. Iar cind bol nav
şi îmb ătrînit în'lin t e de vreme, vrei ,şă te întorci în Europa, bagi de
seamă că n-ai dobindit nimi c, decît cei mult friguri galbene sau cine
ştie ce alt bet eşug tropical. Şi alu n.ci, fi e că rămfi să p utre z; �şti aici în
Africa, fie că pleci şi nu mult d up ă aceea şfi �� 2Şci tră g-îndu-ţi un glont e
în ca p .
Eu am o singură n :idejde : me ,eoritul de aur. Tre!.mie să-I gă
sesc. Cu orice preţ ! At unci voi fi iar bogat şi fericit. Portarii clu b u r i lo r
de noa pte se vor apleca re3pectos în faţa mea şi nu mă vor rr:ai da
afară, cum s-a întîmpla t în cîteva rînJ uri.
Dacă voi găsi meteoritul, a i u n c i se siîrş eşte cu marşurile isto-
prin junglă . Se termină cu că ! dura, cu ţînţ arii, cu fri guri l e.
Dar d acă nu-l gă sesc ?
Pe faţa lui Lcicher se citea a ::um teama.
- Dacă nu-l găsesc ?
Pieptul îi fu zguduit de un hohot d e plîns, lacrimi mari i se
!;Curgeau pe obraj i. Era un sp ectacol oribil să vezi un bărbat în
toată firea plîngînd ca un cop il. Deodată, auzirăm deschizîndu-se
uşa dinspre curte. Leicher îşi şterse repede ia ci'i i•.: ile şi încercă să
pară calm. In îndipere intră Marssack aducîn du-1 pe Rosechamp în
spat e. Maiorul sforăia de se cutremura odai a.
- L-a m adus, spuse sergentul cu un aer mucalit. A băut o pi cătură
peste doza reglementară şi 1-a dat gata. Tii ! Dar era un rom, adus
direct din Jamaica. Dumnezeiască băutură !
Sergentul se linse pe buze şi apoi răsucindu- se din mijloc îl
trînti p e maior în pat, aşa îmbrăcat cum era.
- De acum doarme pe cinste 12 ore încheiate. Nu-l trez eşti nici
cu trei baterii de mortiere.
Spunînd aceasta, Marssack începu s ă -i desfacă şireturile lungi
ale cizmelor. După ce-şi descălţă superiorul, adăugă :
- Aşa obişnuim noi. De trei ori se îmbaEi dumnealui şi o d ată
c u. După grad şi i� rarhie. Cîn d mă îmbăt eu , mă ia domnul maior
in spate şi m-aduce acasă. O singură dată în viaţă ne-am îmbătat
&mîndo i într-o speluncă di n Hongkong şi am căzut laţi sub masă.
A doua zi ne-am trezit goi puşcă. Ne desp uiaseră nişte derbedei şi
şterpeli seră tot ce aveam pe noi. Dar de atunci nu ni s-a mai în tîmplat
niciodată a � a ceva : bem cu rîndul.
Marssack mai sporovăi cîtăva vreme apoi se clezbrăcă şi adormi
şi el buştean.
Mă dusei şi eu să mă culc, dar somnul nu se lipea de gene.
Mă tot gîndeam la cele aflate despre tovzrăşii mei ele călătorie. Nu
prea s e b ucura u ele n i şt e ap u că tu r i lăudabile. Cu astfel de oameni
e'(pediţia nu prea avea mul ţi sorţi de izbîndă, ma i ales că părea am2ninţată de
vrăj maşi primejdioşi.
M-am zvîrcoli! mul t ti mp în aşt ern ut. Deod ată un zgomot uşor
n:ă făcu să tresar. Aveam senzaţia c3 se ma i află cineva în odaie.
i. \i -am ţinut răsufla rea ca să aud ceva. Ni mic. In odaie domnea o
l i nişte deplină. Şi totuşi nu puteam să mă lep ăd el e simţămîntul
că nu mă aflu singur în încăp ere. Am întins mîna pînă la scaunul
de lîngă pat, pe care îmi lă sasem de cu seară lucrur ile. Am simţ it
(e îndată mînerul rece al lan\ern2i. A p u c î n d - o am aprins-o brusc .
1 n conul gălbui de lumină apăru obraz ul unui n2gru. Sta tu pilat
lîn;5ă fereastră şi aştep ta parcă să vadă ce voi f � ce.

23 .
 - Ce cauţi aici ? am strigat eu.
- Ad ă p o st, m a ster, răsp u nse şoptit negrul. D acă master
strigii,
M.ambo va muri. Albii Caută pe el să-I omoare, dar Mambo
fugit !
Vorbea o f r a nce z ă ffl a r t e s t ricat ă .
- Dar, de ce te cau tă ? Ce vor cu t i ne ? L-am î n t r eb at eu de
a s t ă c1a t ă î n d i a l ect b a n t u .
Negru se lumină I a fată şi-mi răspunse curgător.
- Mambo a ce r u t plată pent ru cît a mu n cit şi a pus şi pe cei
l a l ţ i negri să facă l a fel. Mi >:.ter E ri c son a adus însă sol d a ti ş i
ne - a bătut pe toţi.
Az i e-a b ă tu t d i n no u şi cu m eu i - a m î nd emna t pe
negri săn
l nu mai u c re z e nici u r:ul,r m: ster E i c s n vrea să mă
aresteze şi să mă împuşte. Zice Mam l;o c un r ă � cul at .
o
In clipa ac ee a l-am rect!noscut pe mi s terios u l meu vizitator.
Nu e r a altul decît z u lu sul căruia î i l uasem apărarea d e d imin eaţă,
iar mister E r ic s on de ca r e vorbea trebuie să fi fost engle z u l ce l m! c ş i
rotofei p e c a r e i zb u t i se m s ă - I î nf ur i i s tra ş ni c .
- Şi cum de te-a i gîndit să vii t o cmai la mine ? î n t rebai eu.
- Eu am vă zut de di mineaţă u nd e locuieşte ma st er. După felul
cum i-aţ i vorbit lui miste r Ericson am î n ţ e l e s că n-o să mă g on iţ
i. De aceea m-am a s cu n s aici. Master parc bun. La fel era şi Ferney.
- Ferney, cine mai e ?
- Un m ar in ar alb. EI m-a î n v ă ţ at să nu mă p l ec, să mă l upt .
Zicea că odată în port o să fi e grevă. Da r n-a m ai fost l Pe Fern
�y I-au îm pu ş cat. A fo s t un prieten bun. Foarte bun pr ie t e n .
In cl i p a acet>a d i n st r a d ă se a uzi z g omot u l un or g l a s u r i
şi l ă
trături de cîini.
- Ei sîn t, murmmă zulusul. Dacă master vrea să m ă pre d ea ,
atunci n-are decît să-i cheme !
- Nu Mambo, p o ţ i să stai lin i ş t i t. Nu te mai pîndeşte nici o
.p rimej die.
Mambo îmi aruncă o privire pl i nă de recunoştinţă, ia r apoi rămase
încordat ascultînd zgomotul vocilor de afară. Cînd se făcu linişte îmi
spuse :
- Au p l ec at ! D a c ă m a ster v rea , M a m b o p o a t e să p l ece
şi e l , dac ii nu, poa t e ră m î ne. M a m b o poa t e să fi e f o a r te bun servitor.
- Cum se r v i t or ? Tu nu vre i să fi i l i b e r ? Aşa te-a în v ăţat
Ferney ? făcui eu mirat.
- Liber, şopti negrul îngîndurat. Mambo nu poate să fie liber !
Unde să se ducă ? La el în sat nu se poate întoarce.
- De ce ?
- Pentru că ş ef u l tribului 1-a înch i ri a t lui Ericso n . El o să pu n ă
mîna pe Mambo şi o să-I predea i a r englezului.
- Şi cine ia banii pentru munca ta ?
- Ş e fu l tri bu l u i , nu m a i t>l . Noi c ă p ă t ă m d o a r de m î n ca re .
A ş a e s te obiceiu l ! M a mbo v o rb ea p l i n d e tri steţe. O c u t ă a d î ncă
îi b r ă z da fr u n t e a .
- Inainte vreme, povest e sc cîntecele noa stre , zuluşii au făcut o
tmpărăţie mare. Şefi i lor erau pu t ernici şi au luptat cu înverşunare
î mpo t r i va albilor care vroiau să ne ocupe ţara. Acum şefii de
trib au devenit p ri e t enii stăpînilor albi. Ei ne vînd pe un preţ de
nimic, c aş ilo r !
să -şi cumpere podoabe şi femei . E tri st ă
soarta noastră a zulu

24
 Il priveam în tăcere. Era inn!t. vînjos. n; o 1rumuseţe trupească
desăvîrşită.
Ma mbo se uita la mine, a�teptînd un răspuns.
- Noi plecăm într-o căl ătorie, îi spusei negrul ui. Mergem să
cău! � m o piatră de aur care a cilzut din cer. P,Jate c-o vom găsi,
poate nu 1 Dacă vrei, poti veni cu noi. Să şti i însă, că va fi un
drum plin de primejdii.
Negrul surîse.
- Mambo nu se teme de primejdii. Poate dacă vom găsi pia tra
va căpăta şi el puti n aur � i atunci o să se întoarcă în satul său şi o
să se ră scumpere de la ŞEful de trib. Apoi o să-i înveţe pe fraţii lui
să nu se mai lase vînd uţi ca nr � te cîi ni . Acum Mambo e singur şi e
slab, poate atunci...

Capitolul VI

PATRU NDEM îN JUNG

LA

A doua zi i l-am arătat pe Mambo lui Rosechamp, fără să-1

pomenesc nici un cuvînt despre trecutul lui.
- Da, e voinic, spuse maiorul măsurîndu-1 din cap pînă în pi cioa
re. Poate veni cu noi ! Avem nevoie de un hamal ca el.
Din fericire nici Leicher nu-l recunoscuse şi" astfel, al ături da
alţi 7 h � mali negri Mambo cle\· eni şi el membru al cxpedijiei Rose
ch amp.
La început, ciilătoria pe apă merse destul de uşor. Fluviul Congo izvorăşte din
regiunea marilor lacuri aflate în estul continentului. La început poartă un nume
sonor ca un joc de copi i. li spune
,,Lualaba" . Atunci el însuşi este gingaş şi copi lăros. Mai tî rziu, în pragul
ti nereti i, pă tr un d e curajos în t iicerea nelinişti toare a vastelcr păd uri
secul are. Dacă ar fi m::ti chibzuit, ar tăia jungla drept de-a curmezişul. . Dar
nu !' Zvelt, el se ncuicşte şi, curios să vadă cît mai multe, curge prin
toată pă tl urea ne pii!runsă plimbînd u-şi apele re
pezi în care se scal dă hipopol:Jrnii şi croccd i l i i , pe sub crengile um hroase
ale copacilor giganti . Pe drum, el pri meşte prietenos afl uen:ii Ub an gh i şi
S a n g h a , în dreapta, iar în stî nga re Kasai cel bogat in ape.
Zv i:ip iliat la înc � put nedomolit şi sălbati c ca un minz, el nu las:i
bărcile să plutcască în unde le sale limpezi. Dimpotrivă, de la izvnr
şi pînă la Stanleyvi lle, el taie neastî mpărat lanturile de munţi, prc. vălindu-
se vesel de la mari înălţimi în ameti toare căderi de ap:i. Dintre ele.
cea mai impetuoasă, vesti nd sfî rşitul adolescenţei, este casca da Stan!
ey, rle lîngă ora şul care poartă numele faimosulu i că lător din
secolul trecut.
Către maturitate, chibzuit şi blînd, el prime;;le tovărăşi a oam:- nilor,
purtî nd vasele lor pînă la Leopoldvil le. Pirogi, mici corăbii sau chiar
vapora � e cu aburi, trec pe cursul lui larg, brodat cu n:: n umărate istmuri,
insuliţe şi mlaşti ni.
Spre bătrîneţe, înainte de a-şi pierde apele în verdele de măr gean
al Atlanti cului , după lungul drum străbătut, amint indu-şi din tr-o dată
de gl u me l e cop ilăriei � i vrînJ p ;: rcă să retriiiască o ultimă clipă de
dezliin ţuire ti nerea scii, zvîrle de pe trupul său vasel e oame nilor, la fel de
neîmhlînzit ca ntunci cînd se numea "Lualaba".

25
 Deşi ca lu ngim e, Congo se numi\ră a bia după fluv iu l Ienisei, avî n d
nu m a i 4.f50 d 2 k i l o m <!t r i , dac ă ar f i s ă socoti m uri a ş a a ri e pe
care o ocupă împreună cu a f i u.enţii săi, el devine al doilea flu viu din
lume, u rm î n d în o r d in ea imed ia t ă d u p ă Amazon, put ern icul gigant al
Americii de sud .
Punct"! final al cil lăto riei noastre era Dassoko, un mic cen!!'U adminis '···attv aLai
cam cu 300 de kilometri mai la vest d e cascada S!anley.
In drum, î n iî ! n e a m ne n u m ă r at e t u rme de h ip op ot :m i şi nu o
d ată era să cădem p r a d ă g uri l or ci isc at e al e crocod i l i lor, care se ţi ne au
scai după pirogi le noastre în n ă d e j de a une i p răz i bogate .
In sfîrşit, d l'; ii o călătorie deswl de l in i � t it ă ajung em la
Bassoko. La 23 oclombr ie, o lun ii după ce so si şem in Africa porn ea m
să dă m piept cu j u n gl a ecuatori a i ă .
Acasă, pe B iirăgan, toa mna a u r is e de m u lt cop acii şi ierburile.
Păsări le căl ătoare îşi lu a ser ă zborul către sud, na tu ra se pregăt ea d e
i a rn <i .
Aici însă, la ecu ator, p rin tre p ă d u r i l e ve � nic ve rzi
, schimbarea
a n ot imp u r i lor aproape că nu se cunoaşte.
Mereu, zi şi noapte, vară S ;JU i ;Jrnă, te mp e rat u ra nu urcă nici
Elăcar cu un grad peste 30°, n u co'cloar ii nici mă c a r cu o l in iuţ ă sub
250, Totdeat:na, secole de-a rîn du l do mn e şt e acel aşi z ă d u i greu de
suportat, cad acelea şi plo i z i l ni ce , bat n ::schimb ot e ace le aşi vînturi
al iz ee .
Totul se petrece cu o regula rit ate de ceasornic. Nim ic nu v in e să
t u l b u re s cu rgere :� m o n oto n ă a vr em i i .
Co n t in 2 n tu l negru stă că i ar e pe ecua tor, apro :1pe ca o b a l a n( ă c u
b r a ţ e ega!e. Cînd în E g i p t e v a r ă uscată, în sud, · in Rodesia s a u în Co
;o nia Ca p u i ui, începe ia rna cu plo i lun gi fără de sfîrşit. In schimb în
p u n ct u l de sprij in al pirghîei, la ecuator, meteorologii n-au nici o
trea bă . Prev ed erea v rem ii se poat e face cu secole în a in t e. Inaintea no;:; s � r;i,
sc u fu n d a tă în în tu ne ric, ju ng la părea o ca
t e d r a l ă severă, în c ;:re razele soa relu i abia p ă tr un d fil tra te d e vi
t ra l ii le groase cu î u c ru st a ţ ii m ed iev a le.
Frunzişul îna l t , veşn ic v erde, este o b a r ic a d ă de netrecut chi ar
pentru s u l i ţ e le fierbinţi a le soa relu i ecuatori a l.
La m a rg i nea pă d u rii seculare se în t in de front ier a d int re împă· ră ţia
soa r elu i şi cea a umb relor. Aici se zb engui esc p a p a ga l i , fl uturi u ria şi şi
micile n ect arin id e, a se m ă n ă to a r e p ăs ă rilor muscă din Ame rica. Cîţiva
metri mai în a d în cu l p ă d u r i i, jocul de culori d isp a re .
Să p t ă mîni de-a r î n d u l aveam să căutăm zad arnic prin f r u n zi � u l
copaci lor giganţi l u mi na bi nefăcătoare a zilei.
Cîţi avea m să ne pi enJ em v ia ţ a în ac ea stă împărăţie să lbatică,
neagră, rea şi totuşi isp it itoar e ? Aici, nici a nim a lele cele mai pu ternice
nu îndrăznesc sii se a b a t ă decît ara reori şi at unci n u m a i ric-a lungul
cursurilor de a pă .
El ef a n t i i să lba tici, rinoceri i, leii, p a nter ele, leo p a rzii, şaca lii, se
tem de p ă d u r il e virgine. Ei stau la m a r g i n il e lor, în sav a nele cu
ierburi înalte. In schimb, ju n gla m işun ă de şerp i, furnici ter m it � ,

ginda ci, ţînţari, pă ia n jen i or ib ili. Pe crengi le copaci lor seculan,

aproap e de lumină zburdă poporul maimuţel or şi păsările cu pen aj s,rălucitor.
Regele ju n glei nu este leul cum se crede de obicei . El nu s�
&venturează decît rar pînă a ic i. Cel mai puternic animal al ju ngle1

26
este gori:a. Tnaltă_, înarmată cu colţi şi muşchi pu
ternici, ea străbate jungla netulbur<Jtă de vreo pri
mejdie. Răgetul gorilei umple de spaimă pe toti
lo
cuitorii pădurii. Cînd se loveşte cu pumnii în piept
parcă ar bate în- nişte tobe largi şi sonore. Vai de vî
nătorul lipsit de sînge rece şi de arme bune, care ar
avea ghinionul s-o întîlnească !
Şi totuşi, acolo unde pantera, elefantul sau leul
nu S!' ::venturează, omul a pătruns.
Cu securea în mină, luptînd pentru fiecare metru,
îna intăm spre sud. mereu către sud. Picioarele ni se
afundau în pămîntul mocirlos, mărăcinii ni se agă
tau de haine, ne zgîriau obrajii şi . totuşi înainbm.
H�malii se clătinau sub greutatea lăzilor cu arme, pro
vizii, unelte de extras auruL Sudoarea şiroia pe gru
mazurile lor negre şi suple. Fără să scoată un gea
măt, deşi muchiile ascuţite ale lăzilor le intrau adînc în
carne, ei păşeau ritmic, cu fata crispată , îngînîn<J o
melodie monotonă şi tristă.
Imi plăcea să privesc la Mambo. Muşchii lui pu
ternici şi flexibili jucau sub pielea lucioasă şi întinsă.
Ridica cu uşurinţă cele mai mari greutiiti şi nu pă rea
niciod<�tă obosit. In scurlele popasuri, venea lîngă
mine şi-mi indica numele fiedrui copac, al fi�c�rei
!iane.
Jungla nu <!Vea pentru el nici o taină. li cu noştea
ascunzişurile, florile, animalele. Se împriete nise cu
ea din copilărie, cînd chiuind voios, sărea peste·
gardul .. Krealu!ui", a<:el tarc împrejmuit de co-
lihe uni te prin ci\iva stîlpi - după obiceiul satelor zul use - şi se
avînta în înt unecimea cod ru!ui nepă truns.
- Asta-i La n cl ol fi a, mă înv ă\a el a r ăl î ncl u - mi o lian:J zveltă
cu fl ori m a ri , p u t er n i c mirositoa re. Din ea a l b ii scot cauci uc.
Bun cau ci uc '
Cunoşteam la perfecţie d·in tratate liana L a nc iolfi a clar fără
aju toru l lu i Mamho n-aş fi i z b u ti t s-o deosebesc din ţesiitura deasă şi în
tortochea t ă a l i a ne l o r ce im p înzesc jungla ec u :.:�o r i a l ă .
L a n d o l fi a e una din mari!e bogii \H a!e Congo-uiui.
Mambo îi mîngî ia uşor cu p al m a tru p ul fl e x ih i t, îi mirosea
fl o ri le, fără să le rupă şi rîrlea învesel it de aceastii podoabă a
păd uri i lui drag i.
Alteori, ca un adevăra t ghid al un ui m i n u na t şi uriaş
muzeu , el îmi ară ta cu un g e s t larg ni * te co paci gi g a nt i a l e căror
pri me ra m uri po rnea u eli n t ru nc hi , ab i a l a o î n ă l ţ i m e d e 25-30
d e m e tr i.
- JV\ ulţi albi, spu nea el mindru de cunoşt i n i e l e sale, caută
nu mai abanosu l, ca să facă mobi l e de preţ. Dar aici creşte lemn
mai bun şi mai frumos : lemn ath,· roşu şi galben . Tn sat lucrăm idoli (l i n
e l , idoli fc>rmec a \ i , ca re n e fe resc d e d u h u r i l e rele. Am să -i
fa c şi lu i mast e r un i do l mic, să-I fe rească de vrăjm aşi .
- Mu lţum es c Mambo, da r cu nu cred în idoli .
- Vai, master ce cu v i n t e aţi spus. Id o l ii se pot s u p 3 ra şi-! vor
pedepsi pe ma ster p e n t ru vorbele l u i.
- N u ma i să încerce ! Mie nu mi-e t ea mă de ei, făcui eu
rîzînd. Mai bin e cont i n u ă - ti lecţ ia de botanică. Ui te, spune - m i
copacul ăsta, cu scoarta put redă, cum se numeşte.
- Acesta este lebatou. In.cearcă ma ster, să-I loveşt i cu secura.
Sâ- vedem, ai puterea să tai o aşchie, cît de mică ?
Mi-am scos securea de la cingătoare. Mambo surîse ironic.
Ros de neîncreder.ea l ui, mi-am în cord at toate p u te ri le şi cu un
icnit scurt am repezit îndesat tă işu l de otel în scoa rta arborelui.
Se a uzi un zgomo t metalic şi cu toa tă for!a lov ituri i lama
securii l u n ecă pe alăt uri nelă sînd în urmiî nici m ăcar o zg îrie tură.
Mambo începu să rîdă cu hohote, dar văzînd mutra mea mî
nioasă se op ri şi- mi spuse blînd :
- Master să nu fie supărat. Lebatou nu poate fi tăiat cu se
curea . Lebatou este arbore de fier.
Int r-adev ăr, aveam î na in te pe un u l di n acei viguroşi copaci al
păduri lor tropica l e" şi ec uatoriale a căror duritate se apropie
m u !t de cea a fi cru lu i şi care consti t u ie un neîntrecut m at e r i al de
con slruc.tie.
Intr- o noapte, Ma mbo mă trezi din somn.
- Veniţi repede mast er, Mambo are să vă a rate un lucru n� maivăzut.
Repede, repede.
Am sărit din culcuş şi dînd la o pa rte plasa care mă ferea de
tîn(ari, am zbugh it- o în întuneric după ,1\\a mbo.
Din d e p ă r t are ră z bă t ea u n ed es l u ş i t pî n ă l a n o i t ro snc>te
d e co paci r ăs tu rn aţ i, b u f n itu ri în fu nd ate, răgete de e !cf an ţi şi ţ i
pete de gorilă.
Păsări speriate se ridicau de pe crengile arbori lor şi adăugau
strigătul lor de spa imă peste vacarmul ce cuprin �ese jungla.
- Ce s - a î n t î m p l at ? s t i i g a i eu n c.>g r u l u i c a r e fu gea
î n a i nte.
- Veti vedea master. Ac um veniţi repede.

28
 Răgetele a ni ma l e lo r înfur iat e se auzeau acum mai aproa pe.
Părea că două a r m a t e se ciocnea u într-un iureş vijelios. Str ig ăt ul
teri bil al gori ielor, un fel de KH - AH 1 KH - AH 1 prelun g i t şi
stri dent, făcea s ă-mi înghete sîngele în vine. De odată Mambo se
oori lîngă un capac mai înalt şi-mi făcu semn să ne urcă m în el . Doar
ci\ a cea stă treabă nu era chia r aşa de uşor de executat. Eu cel pu
\in nu vedeam nici o posibiiitale să mă caţăr pînă sus.
Cu a g il it a t e a unei p isici, Mambo se agăţă de un mănunchi de
J ia n e care atîrn au din copac, ca odgoanele solide ale unu i cat ar g
de c orabi e. Cît a i cli pi, zulus ul se şi i ns t al as e comod pe o creangă
mai groa să şi-mi fiicea semn să urc pe aceeaşi cale.
M- am agăţat şi eu de odgonul na tural, iar Ma mbo mă trase sus
cu destulă uşuri nţi!.
Din copac mi se deschise o priv e l i şt e n e m a i vă z u t ă . Do i elef a nţi
giganţi pătrunsescră într-un l u min i ş şi fu seseră a ta ca ti de o
turmă de gari le.
- lată ma ster, pongo se luptă cu elefantii, şopti Mambo.
.,Pongo" este u nul din numele pe care indigen ii îl dau gorilel o.r.
- Mul ti albi m-au intrebat dacă am văzut vreodată un pongo
bătîndu-se cu un elefant, mai s p m e Mambo. Pînă azi nu am văzut
pe nici u n u l .
intr-a de v ăr un astfel de spectacol es t e mai m ult decît r a r . In
afară de Pu rchas , care î n cartea s a apăr ut ă în 16 13, vorbeşte d e un
oarecare en glez And rew B at cll, ca re rătăcind prin păd urile virgi n e
ar fi văzut garile at acîn d elefanţ i, nici un alt nat ura l ist n-a mai fnd ră z n i t
să f a c ă o a st f e l d e a f i r ma ţ ie, ba d i m pot ri v ă au ne g a t- o
·

cu vehemen t ii.
E le fa n t u i africa n este mult mai puternic şi m a i greu de î m bl î n
zi! dec!t fr at ele său din I n d i a . Părea de necrew t că sîngerosul
,.Pongo", oricît de să lbat ic şi de curajos ar fi , să aibă înd răznea :a
să dea piept cu gi ga nt u l pahider m. l a t ă , însă, că e u as ist am în sfîr
şit la o astfel de l upt ă. Cei doi e le fa nt i doborîseră tocmai cr e n g ile
u n d e îşi f ă c us e r ă cu lcuşul gori lele - un ma scu l bătrîn, cîteva fe
me ie şi mai m ult e guri le t iner e.
Bătrîn ul m asc u l , neobişnuit să dea înapoi în fata vreunu i d u ş
man, îşi ascun sese în a l! copac femelele � i p u i i, i a r apoi i eş i se să
dea pi epf cu cei doi in a mi ci . Sc o (i n d s tr ig ăt ele asur zi to are pe
care le a uzisem <l e depa rte, îna i nt a l e găn în d u -s e la dr ea p ta şi la
stînga şi făcînd să ritu ri scurte sp rijinit în bratele sa le l u ng i .
A j u n g î n d în faţa e le fa nţ il or , se băt u cu pum n ii în piept şi sco ase
d in nou strigăt ul său de luptă .
In faţ a unui astfel de in <t mic, puternici i elefa nţi se dă d ur ă cu
cîţiva paşi îna poi. Dar era pr ea tîr ziu. Agă(îndu-se de o cr acă , go r ila
îşi făcuse vînt şi sărise în spa tele unuia dintre pahi dermr. Lo vmdu-1
peste ochi şi peste urechi cu pumnii, mu şcîn du-1 şi zgîriin rlu-1,
m � imut a fu cît pe aci să doboare ur iaş ul a ni ma l. C e lă la lt ele
fant, în sp ii mî nt a t , o luă la goa nă pr in tufi şuri. Tovarăşul său sco
tea nişte ră gete înfioriitoa re, că ut î nd să a puce cu trompa trupul
păros al gori lei.
Maimuta izbutea să se ferea scă.
De odat ă scoţînd un răget prelung, desperat, elefant ul izbuti să
in hat e trupul vînjos al gori lei cu tromp a şi s-o zvîrle la pămînt.
Ma imuţ a d ăd u să sară imed iat în picioare, dar col ţ ii p a h i der
mul ui, lu n g i de aproape patru metri, se şi apleca seră ameninţători

29
a: •Jpra ei . J ncă o secu n -Jă şi colcsul ar fi strivit-o sub piciuarde
sale gronse ca nişte trunchiuri grele de copac.
ln c l ip a aceea, dau � fcmele i zbucni ră din t ufiş şi scoţînd ţ i pete
� scutite, se re p ez i r .'î c u fu ri e a supr a l u i . S p eri a t , el e f a n t u l se
î n to n r s � în gral.Jă şi o rupse la fugă p r i n ju n :;lă, urm3ri t de
strigăt ele ce la: două goii le care s ă rea u în jur ul ma s c ul ulu i r ăni t .
Aş mai fi vrut să ră mîn să văd c e se î n t î m p lă , dar /Vl ambo
mă tr a se de m:necă , sp u n î n u u-mi că e vremea şă ne întoarcem în
tabără.
*
* *

.
• ; J� �e ; d.e .
· �e a d im i � e � ţ ă : de l a p le � ar <>a n oa st r ă d i n
B a s:
cin
sol:o , c ă ld u r a devenise in su p o rta b i lă . Ab ur i grei , î nă b u ş it or ! se ri
dic:!U din pămînt, a me ţin d u-ne. O l in iş t e a p ăs ă t o a r e cup r in sese ju ngla.
C h i a r \ i p ă � LJI p ă să r i o r î nc et s e
l a .
Obosi ti, ar ş i de sete, n eg- rii î n a i n t au cu paşi î mp let ic i \ !, zd ro b iţ i
de gre u ta tea poveril or. In su :�i M2 mbo, atît de vioi de o bi cei părea
c opl eş i t . Buzele l ui uscate nu mai î ngî n a u me � ope a c a re î n a l t e
zile îi însoţ ea mersul ritmic. Tşi f ă ce a loc cu gr e u t a te printre m:iră ci nii
îna l ţ i care ne împ r esura u d in toat e păr ţi l e. Nici nu mai în: erca să se
ferea sc ă de c r e n g il e aru uş ti lor . Le d ăd ea în l ă t u ri cu p iep t u l go l
fără să-i pese de zgîrieturi.
I- am prop us lui Rosechamp un popas ca să- i lăsăm pe hamali
să se odihnească, dar maiorul nici nu vru să audă.
- Dac ă n e op rim aici, nu ne mai ur n im , s puse el. Tn
cu r î n d o să în cea p ă să plouă şi a tunci vrîn :l-nevrînd va trebui să
f acem un popas.
Deod ată a z i răm n s t r i găt Mambo se împi e dic s în r ă d ă c ! n il e
u n u i ma n g l i e r ş iu p i e r zî nu
d u - ş i ec hi li br ul se p ră bu şi sea c su b gre u ta tea
b � lotului din spate. Gemînd de . dmere în c er c ase să se r i d ice , dar
c ă zu d i n nou la p ăm î nt , f ă r ă put er i.
Rosech amp îi făcu semn lui Marss ack.
· - Să · se ridice în d a t ă ! şuie ră el pri n tre din li.
Ma rssack se repezi la zulus răcni nd.
- Ri di c2- te bestie, r i d i că - te că te omor în bătăi.
Mambo făcea eforturi des per at e să se scoal.e de jos, dar fie că
era epuizat de obosea lă, fie că s u f er i se un a cci d en t, nu izbuti mai
mult d ecî t să s e sa l te î n t r - un cot.
Ma rssack ridică crava şa şi începu să-1 bată cu furie.
- S co a lă -t e tîrît u r ă , sco a i ă-t e c ă te o m o r î n b ă t ă i .
Cei lalti hamali priveau tăcuţi. Erau obişnu i ţ i cu a s! fel de în
tîmp lă ri căci f ieca re trecuse prin unele asemănătoa re.
Locotenentul Leich er îşi muşca unghi i le subtiri şi străvezi i. Se ve d ea bine
că a st fel de scene îi fac rău, dar nu scoase nici un ( t!Vînt ca să
"
protesteze.
U r i a ş u l Marss nck gîfîi a de obosea l ă , dar nu slăbea lov itu ri l e .
Mambo, strivit, î n ch i ses e ochii şi îşi muşca buzele s ili n d u - se să nu
strige de dureie.
Nema ip utînrl să rah d, m-am azvîrli\ asupra sergen tul ui.
- Op reşte ! Nu d a! Legea... legea te op r e ş t e . Tu eşti bel gi an .
T;·cbuie să respecţi legea be l g i a n ă . Acu r.� , voi r ă sp u n d eţ i de viaţa
r.egr i l or .

30
 Ma�ssacl< m5 dădu înl iituri cu o simplă mişcare a braţului ş3
conti n uă să-I bată.
- Scoală de jos vierme put uros, că te strivesc !
S e rg e n tu l nici nu se m ai uita la min e. Cu un gest ra pi d
i- 2 m p ri ns atu nc i c rz v aşa şi i-am sm ul s-o din m îini . Era a
d o u a o Jr ă c î n d l uam a st fe l a p ă r a r e a p ri e lc n u l ui meu.
Uriaşul mă privi o c l i p ă uimit, apoi revenindu- şi îmi ceru furios
cravaşa ind ărăt :
- Ai în n e 0 u n i t . D ă - m i cr a va şa în a poi !
- De ce-! b aţ i ? Nu vez i că e ră ni t ?
- Se p re f a c e ! Se v e d e b i n e că n u - i c u n o ş t i . E ş t i a g i a m i u .
A ·: l ! m d a i cu ochii în tî ia oară de v i aţ a d i n colon ii. Dacă n u-i b aţi ,
se pu turoşes c şi nu mai s în t bu n i de nim ic.
- Mamb o e vrednic !
Rosecilamp care asistase i m p a sibi l la discuţi a di ntre Marssack
şi mine se a p ropie de noi şi-mi spuse cu vocea lui tărăgănată.
- Jo ci d es t u l de ca r a ghi o s a cest rol de a p ără tor al negri l
or, de c a m p i o n a l l i b e r t ă ţ i i . Nu - ti stă b i ne d elo c. Te face mu lt
m ai ri di col decît crez i. l n a p o i ază de înda tă cra v a şa
s er gen tu lui . R o l u l l ui es t e să - i f a că pe negri să um ble, al
dumitale să d esen cz i h ăr ţ i . Este bine să nu u iţ i a sta !
Strîngînd cravaşa în mîini i-am răspuns repez i t :
- N i ci nu mă grn ciesc să în a po i ez c ra v aş a . Nu vedeti că e
răn it ? Nu poate să meargă. Degea ba îl b a tet i .
-- Dacă e ră n i t , a t u n c i să ră m înă ai ci spu se ma io rul la fel
de net u l b u r a t . H i e n e l e or să a ib ă grij ă de h o i tu l lu i . Doar n-o
să ne c ă r ă m cu el d upă noi . Avem şi aşa destu le poveri. Deci n e-
am în ţ el es . Ti da i cra v aş a l ui Ma rssack. Negrii tr ebu ie să se
tea mă de ea . Cr av aşa es te insemnul put eri i noastre a
oa m en i l o r a lb i şi ci v i l i zat i . •
- F ru m oas ă ci vil iz a t i e !
- D o m n u l e S p i n e an u, ti- o S ;Ju n pe ntru u lt i m a oară. Ascultă
ordinul superioru lui dumitale !
- Pu tin îmi p asă de el !
Tn och ii pe ju măta te închişi a lui Rosech a mj) se aprinse o scîn
teie de ură . Se întoarse către Ma rssack şi îi ordonă repezit :
- S m u l ge - i c r a v a o; a !
S ergentu l îşi rid ică a m e n i nţător în aer p um nii uriaşi ca n iş!e
ciocane grele ş i se nă p us ti a su p r a mea. In t r- o c l i p ă putea să mă
zd robe a scă sub i zb i t ura lor ni m i cit oa r e . D ar fără să-i mai d a u
t i m � u l să fad vreo mişca re, m i - am smu : s re volv eru l d i n
tocul de piele ce-m i atîrna la şo l d şi i l- am î n fi p t în p i e p : .
- Tn a poi că trag l-am p revenit eu. Şi d um n ea v oas tră, d o m n u : e
maior ! Dacă mai faceti un singur pas, vă p refac într-o ţintă vie şi
şti ţ i prea bine că sînt un ochitor cu care nu c bine de glumit.
Ma rs s a cl< se uită cu un aer timp la tea\·a re volv erul ui şi
făcu doi p a şi î n ap o i. Aeru l de n e p ă sa re şi d ez i nte res se şterse
de pe [,,.t a 1 ui Rosecha mp. Pe nt ru p r im a d ată îl ve d eam sub ace astă
în f ă ţ i ş a r e I n c r u n t at . cu gura c ri s p at ă în tr-u n rî njet cu ochi
sticloşi, la fel trE· hu ie să fi ar ăt at atunci cînd cu un s i m p l u semn d ăd
use ordin s.0 se r c d ă d p p e f a t a p ă m î n t u l u i t re i sate d e b ă ş t i n
<Jşi .
- Ai r idicat pent ru a dou a oară rev olve rul asu pra u n ui o fi te r
b 2 l g i a n , spuse el cu o voce r ă g u ş i t ă . P rim a oară te- a m ·i
ertat, dar

31
de d a ta asta vei plăti. Nu acum ! Poate ma i tîrziu. Vom gast
un prilej. Cînd a i să te aş te pţi mai puţ in p ed e ap sa neobrăz ării
te va aj unge din u rmă şi te va zdrobi. Să ş t i i că ma iorul
Rosec h amp nu uitii.
După ce rosii aceste cuvinte, maiorul se în toarse şi dădu or
d i n coloane i să s e pună în m i şc a re .

Tăcuţi şi ascultători, negrii p omiră înainte. După ce-mi aruncă

o p rivire dispretuitoare Ma rssack se îndepă rtă ultimul.
R ă m ă sese n u m a i .1\'l ambo şi c u mine. L- am ajutat să se
r id ice ş i d u p ă ce i- a m s p ă l a t r ă n i l e c u a p ă d i n bid o nul ce I -

p ur t a m l a şol d . i - a m lega t strîns glezna l u xa tă c a s ă împiedic

oasele s ă mai iasii di n a r ticul a ţie .
Mambo mă pri vea cu ochii l! mezi.
- Mulţu mesc mas ler, şopti el. Nu ma i Ferney s-a purtat
aşa cu Mambo. El a fost sing u rul l u i prieten alh. Acum master
est e al do i lea . Să n u crezi că un negru n u ştie s ă iubea �că un
prieten, să- I apere. Cînd I-au uc i s pe Ferney, M ambo era tînăr,
acum însă el va fi în stare să te păz easc ă. Rosechamp n-o să poa
t ă face nici un rău l ui ma st er.
- Mu l ţ u mesc l\ambo. F ii însă si gu r c ă voi şt i să mă
apăr
ş i s i n gu r .
Zulusul de te îngri iorat d in cap.
- Master îl cunoaşte prea pu ţi n pe maior. Oa menii li ni ştiţi ca
.el, sînt mai periculoşi . Mambo ar fi fost mai -bucuros să fi e m aiorul
ca }\\ a r o s a c k f u r i o s . să s t ri ge, să b at ă . M a r s s a ck rage ca
el efa n t i i şi-i trece, dar Rosechamp nu uită nimic, niciod ată, nici
cînd bea sau nici cînd doarm e.
- Fi i pe pace ! O să iau toate măsurile !
Ajutîndu-1 să mea rgă , în mai puţin de jumăta te. de oră, îi aj un
seri\ rn din urmă pe cei lalti.
M.a iorul n u - m i a d res ă n i c i u n cu vî n t , n u - m i a runc ă
măcar o
pri \· i re.
Doar Leicher se apropie pe furiş de mine şi îmi şopti.
- Vez i', fereşte-te de Rosechamp, e tare furios . N-o arată, d ar
şti n sigur că e.
N o ap t ea , M a mbo se culcă l î ngă m i n e . A b i a d u p ă cîteva
z ile.
Resechamp avea să-mi arate că nu uitase nim!c.
(fonUnuarca şi srirşitul in nu n1ărul urmUtor )

Tipai ul exec utat la Co•r.;,i natul Poligr,lic Casa �clntcii "1. V. Stalin'·
 .Colectia povestiri ttllnfiflco-fantasflce" va apare la
1 11 1 5 ale fi ecărei luni, tn 32 pagini, pretul de 1 leu
exemplarul.
Abonamentele se fac la oflcllle po,tale, factorii poJtall 11
difuzorii voluntari din tntreprlllderl 11 Institutii.
Pretul abonamentelor :
3 luni 6 lei
6 luni 1 2 lei
1 an 24 lei
 irelucrare
editor
Costin Teo Graur
t.m. Pompllu
1 leu"