Lisa Stromme

Fata
cu fragi
roman
 Lisa Stromme

Fmtm
{*@

cH rrffigT
Trad.uc€re drn englezS" si note de
IRINA BOJIN

H U/il,TAN I TA S
Ti ctiwLl----
 1

Pinza goali
Cea mai intensd lumind neorbitoare actioneazd
aldturi de intunericul deplin.
\Wolfgang Goethe, Teoria culorilorl
Johann

Mi ascundeam in tablou, sperand ci" ea nu va observa cAt

mi schimbasem. CAteodati izbuteam. Daci inchideam ochii
qi mi gAndeam la fragi, simgeam din nou pinza zdrenguiti
a rochiei gAdilindu-mi umi,rul, in timp ce berr Heyerdahl
inmuia pensula in culorile de pe paleti si apoi o plimba pe
pdnzd.. Daci mi striduiam, puream si capit o expresie im-
bufnaci, dar supusi., asa cum aveam atunci cAnd mi pictase.
Simteam chiar si tulpinile subtiri ale iasomiei, rasucite in
jurul degetelor mele asemenea unor pAnze de piianjen. in
cealalti mAni, tremurAnd de oboseali, gineam castronul.
Ma mAnca um5.rul, dar nu mi puteam scirpina. Nu aveam
voie si mi" misc, nici s5. vorbesc. Trebuia s5. stau nemiscati..
Iarna, cAnd nu aveam oaspeti, ma vedea asa cum fusesem
atunci: o fetiti dezece ani, prostuti, numai buni de pus la
treabi. inri la saisprezece ani, era greu sa rimA,n tot
".r'r-,
Fata cu fragi. Numele imi luase locul - mai bine zis, se ase-
zase intre mine si lume. Din clipa in care tabloul fusese ter-
minat si expus la Hotelul Grand ca si poata fi admirat de
toti cei care veneau in Kristiania2, numele ista se lipise de
mine ca o pojghiga de lac. Copil fiind, imi purtam titlul cu

1. Toate citatele din Teoria culorilor deJohann \Tolfgang Goethe

sunt preluate din traducerea semnari de Val. Panaitescu, publicati
in 1995 de Editura Princeps din Iaqi.
2. intre anli 1624-1925 orasul Oslo s-a numit Kristiania.
mAndria cuveniti. Acum titlul mi purra pe mine, in schimb
lacul se cripase ;i se cojea asemenea unei picturi vechi.
Mama stitea in genunchi lAngi pliti. inmuia cArpa in gi-
leatd"ca si cum ar 6 imbiiat un copilag. CAnd m-avizut
intrAnd, a scos-o si a stors-o, risucind-o cu furie, de parci
zdreanta i-ar fi spr,rs o necuviinti".
Mi;ci-te, Johanne! s-a ristit la mine. Abia te tArasti,
cdnd- e atAta treabi de fhcut. incepe sezonul, ce Dumnezeu!
Familia Heyerdahl sosesre azi dupi-amiazl.. Doar stii ci le
plac inciperile luminoase, aerisite, in care si nu vadi. fir
de... A ridicat tonul si s-a oprit, asreptend si" continui eu.
Fir de...?
Praf, am zis printre dingi.
- Bagi-gi mintile in cap, fetigo! a spus suflecindu-gi inci
- tare mAnecile, ca si pari mai convingi.toare. Aduce
si mai
pdnze gi vopsele, lucruri trebuincioase . Nu poate lucra daci
aici nu e curigenie.
De fapt, lui Hans Heyerdahl nici c5.-i pisa. Doar era pic-
tor. Ficea mai mult5. mizerie decAt noi patru la un loc.
Am desenat cu degetul o silueti pe perete.
Hai, nu sta ca o momAie, azis. Doar ti-am citit scrisoa-
-
rea, nu? N-am vorbit destul de tare?
Ba da, mami. intAi barca, apoi ciruta. Trebuie s5.-i
-
trimitem pe tata si pe Andreas si le aduci.
Atunci hai si ne punem pe treabi!
-S-a strecurat pe lAngi mine, s-a ridicat pe vArfuri, a luat
un blid de lemn de pe raftul de sus si l-a trAntit pe pliti.
Du-te;i cauti nigte fructe, m-auzi? Umple castronul.
-
Fuga! Si te intorci repede, ca s5" mituri podeaua si si scoti
asternuturile la aerisit.
E prea devreme, am spus. Abia peste cAteva si.ptimAni
am-si. gisesc atdgiafragi.
spus si te porfi cuviincios. Hai, baga-gi mingile
- giJi-am
in cap di fuga in pidure! m-a indemnat bitAnd din palme.
10
Iar daci biiatul ala, Thomas, se line dupi tine, si-i spui ci
n-ai nevoie si-gi faci el ochi dulci. M-ai auzit?
Da, mami.
-
$i si nu te apropii de casa aluilalt pictor. PicS.tosul.
-
FrwJorgensen mi-a spus ci a sosit gi el azi-noapte. Iar a adus
r5"ul cu el. Omul ala nu-i cu toate mingile acasi, a zis bi-
tAndu-se cu degetul in tAmpla. Nu ca lterr Heyerdahl al
nostru. ii lipsegte o doagi. Si treci iute pe lAngi casa lui. Si
nu arunci nici micar o privire in gridini. $tii ci.lasi tablou-
rile alea infioritoare afari,la uscat. Sunt nerusinate, la fel
ca el. igi scoate desfrAul la vedere, parci s-ar mA,ndri cu el.
Nici micar si nu ridici ochii, Johanne Lien. GAndegte-te la
bunul nume al familiei, la reputagia ta. Hai, du-te gi gise;te
ceva fructe pentru alde Heyerdahl.
Mi-a pus castronul in'mAni si m-a scos din casi. Am iesit
in lumina vie a diminegii. in urma mea, mama bombanea
ceva despre picioarele mele goale si pirul incAlcit. A;a am
lisat-o, bodogi.nind lucruri ftri noimi.
Fragii abia mijiseri, erau tari ca nigte mAnu,te strAnse pumn,
nu se lisau culegi. Natura isi amestecase culorile, dar nu le
intinsese inc5. pe pdnzd,.Lafel caforile, fructele aveau nevoie
de lumini gi cilduri inainte si dea in pArg, dar s-ar fi zis ci,
mama era convinsi ci eu le puteam face si se coaci descAn-
tAndu-le - doar eram Fata cu fragi. in mintea ei, titlul avea
mai pugin de-a face cu ocupatia mea decAt cu tabloul. Era
un fel de mijlocitor, o punte intre noi gi pitura de sus a socie-
ti.tii, bogita;ii care veneau din Kristiania si-si petreaci vacanga
la noi, protectorii celor ca herrHeyerdahl, care dideau nivali
la Asgirdstrand in fiecare vari..
Tabloul era portretul meu fidel la vremea cAnd pozasem
pentru herrHeyerdahl. Din amestecul de albastru si galben
apirea imaginea unei feti;e sirace, imbracate intr-o rochie
uzata, mototoliti, ale cirei cute erau intunecate de umbre.
Bucigica de umir care se zilreape sub mAneca sfb;iati pirea

11
 curate, cu toate ci timpul plind, de zgi-
pielea mea era tot
rieturi cipitate in timpul hoinirelilor prin pidure. Nu prea
ingelegeam cum ne-ar purea apropia tabloul de doamnele
care se preumblau prin oras imbri.cate in rochii albe, cu
pilSrii gi panglici. insi. herrHeyerdahl locuia in casa noasrri".
Era ceva, nu? Tabloul ne scorea din rindul multimii. S-ar
frzis cd.imbinarea formelor, a liniilor, a culorilor a luminii
;i
ma preschimba intr-o printesi in ochii oaspetilor veniti din
Kristiania. Mai mult nici nu-i trebuia mamei ca si creadi
ci. eram la fel ca ei.
O singuri tufl de fragi putea fi buni de cules. Cresrea
pe un deal, lAngi un zid,lnir-un loc unde soarel. ,trrl,r..,
cu putere, chiar daci varaabiaincepuse. Era un loc unde se
ajungea ugor, doar cd.aveaun neajuns: se afla ingrddina lui.
Daci. pentru mama Hans Heyerdahl era Dumnezeu
coborit pe pi"mAnt, arunci Pici.tosul era diavolul intruchipat.
Mie gi lui Andreas ne era interzis si.-i rostim pAni si numele.
Simplul fapt c5, ne gAndeam la el era considerat o tridare.
Mama habar nu avea ce imi diduse el sau de discugiile
noastre. Nici de cAte ori ne intAlniserim in pidure.
Nu era o persoani. distinsi, nici succes nu avea - ramisese
un fel de ciuditenie penrru locuitorii orasului. Era vecinul din
timpul verii, pe care localnicii il pliceau, dar nu aveau cum si,-l
inteleagi. Altminteri era la fel de sirac ca noi tori, abia reu-
;ea si-si pliteascd chiria, atAt de sd"rac, incAt nici nu catadic-
seam si.-i spunem ,,herr", ca si cum ar fi fost un om de rAnd.
Picturile lui, atAt de iesite din comun, nu-i aduseseri" o
buni reputatie, ba pe deasupra se mai zvoneasi ci ar fi fost
ticnit si betiv. Oaspetii nostri din inalta socierare veniti din
IGistiania, fagi de care mama tinea mortis si.-si arate devota-
mentul, nici nu voiau si. gtie de el. Doamnele erau sfbtuite
si nu priveasci spre tablouri si si se ascundi in spatele umbre-
lelor de soare penrru a se feri de vulgaritatea afisati fhri
retinere.

t2
 Dupi ce m-am indepirtat de casi, m-am incumetat si-i
rostesc numele, dar tropi,ind cAt puteam de tare, ca si acopir
sunetul vocii. intAi am spus in;oapti cele doui cuvinte mus-
tind de picat. Apoi le-am spus cu glas tare.
Edvard Munch.
-in clipa cAnd vorbele mi-au alunecat de pe buze, am auzit
un trosnet in spatele meu. Mi lovise oare vreun blestem
fiindci indriznisem si le rostesc? Fusesem osAnditi pe veci?
M-am intors;i l-am vlzur.pe Thomas iegind agale de dupi
un pAlc de mesteceni argintii cresculi la marginea drumului.
Zitmbea cu gura pAni la urechi 9i ochii ciprui ii straluceau
aga de tare, ci, degi avea soarele in spate, pe faEalui am citit
limpede ce-i umbla prin minte.
Opregte-te! a zis. Unde te duci?
- Johanne!
Si culeg fructe pentru Heyerdahl ;i-ai lui.
- Nu vrei si. te ajut?
-I-am ftcut semn si se apropie, avXnd griji si nu par prea
dornici.. Am dus mAna la umir, am pipiit pdnza, mi-am
netezit bluza.
CAt timp ai? a intrebat, smulgAndu-mi castronul din
mana.
Di-mi-l inapoi! am strigat, intinzAnd mAna si-l apuc,
-
dar Thomas a ridicat brapl deasupra capului si s-a dat inapoi,
spre copaci, indemnAndu-mi si-l urmez.
Thomas!Azi n-am timp. Di-mi-l inapoi.
- $ins, a zis, lisAnd bragul jos. Dar micar vino cu mine
pe -plaji. N-o fi un capit de lume daci ne belacim un pic,
ce zici?
A luat-o la fugi. Eu am rimas pe loc, cu ochii la mare,
pradi. aceluiagi dor care mi ni.pidea ori de cAte ori o vedeam.
intinderea nesfhrsiti de api era sti.pina vietii mele. Eram
vrljiti, de ea. Ajungea doar si-i arunc o privire ca si dau
crezare povqtilor depinate de pescari despre ceea ce se afla

13
 acolo unde fiordul didea in mare. intinderea albastri., punc-
tati doar de insula Bastoy ;i de vapoarele gi bircile cu pdnze
care treceauprin golf putea fi vizutd.de oriunde te-ai fi aflat
in Asgirdstrand. De fapt, orasul pirea adipostit intr-o sco-
bituri a dealului abrupt, sipat de oamenii fiordului intr-o
pornire sfiditoare.
Thomas alerga in faga mea. Apa mi. imbia, a;a cd. n-aveam
nevoie de alti invitatie. Dealul era abrupr, panra pieptisi,
nu aveai cum sd mergi incet. Am coborAt in goani dupi el
pe Nygirdsgaten, pAni am ajuns la poalele dealului. Am
trecut pe lAngi cd,sutele pescarilor, unde urma si stim pe
durata verii, cAt timp familia Heyerdahl locuia in casa noas;d.
Din obisnuinti, am intors privirea cAnd am ajuns la cisuga
galbeni de la capitul strizii, cea inchiriati de Munch de la
faJargensen. Am rupr-o la fugi. pe Havnagata atAt de repede,
ci pietricelele zburau de sub tilpile noastre. Strada ducea la
debarcader si la strandul amenajat pe malul std.ncos, unde
bi.tea apa fiordului. M-am simtit dintr-odati, usoari. gi liberi
ca aerul proaspit al mi.rii pe care il trageam in piept.
Thomas gi-a suflecat pantalonii pAni la genunchi gi a in-
trat in api. Eu mi-am ridicat fusta si juponul. Talpile mi s-au
afundat in nisipul nimolos de pe mal. in larg, bircile cu pAnze
alunecau lin, misclndu-se odati cu valurile, ti"cute, ca intr-un
vis. $i pe plaj|era liniste. Niste fetite se jucau aruncAnd pie-
tricele in api, supravegheate indeaproape de mama lor, ase-
zatape o piatri, la adipostul unei umbrele de soare. Ceva mai
incolo, un pescar bitrAn isi curita barca risturnati cu fun-
dul in sus. Alituri de el, un birbos ftcea noduri la o frAnghie
marini"reasci. M-am bucurat ci. nu ne-au dat nici o atentie.
Hai! PAni la genunchi! m-a indemnat Thomas, luAnd-o
- mea cu pasi mari. Si vid dacd. ai curaj!
inaintea
Am pus castronul pe o piatri si l-am urmar, plesciind prin
apa care imi ajunsese mai sus de glezne. Se indrepta spre un

t4
grup de stinci care iegeau la suprafaEi. - locul unde imi plicea
si stau cAnd eram o copiligi, inchipuindu-mi ci eram sireni.
Nu pot si merg chiar aga departe azi, am strigat, cu
-
gindul la cartea din buzunar. N-am costum de baie.
De ce vrei si-mi strici cheful? m-a dojenit Thomas.
-A luat api in pumni;i a sufat spre mine, improgcAnd-o
printre degete.
Thomas! am gipat.
-Daci n-as fi avut carteala mine,l-a; fi stropit;i eu. A;a,
m-am indepirtat vA.nturind apa cu picioarele, in ciutare de
comori ascunse in nisip. in citeva clipe a fost lAngi mine,
m-a cuprins cu bragele pe dupi mijloc gi ;i-a lipit pieptul
de spatele meu.
Uite, a spus aritind spre orizont, intr-o zi am si te
-
duc acolo, Johanne.
I-am simgit risufarea in ureche;i stomacul mi s-a strAns,
apoi m-am incordat din cap pini-n picioare cind buzele
lui mi-au atins ugor pielea;i a inceput si-mi spuni povestea
pe care-i plicea s-o repete:
Am si te iau de aici, o si plecim intr-o aventuri, a
-
spus, coborAndu-;i buzele pe gitul meu. Am si fiu cipitan
Pe un vapor mare.
unde ai si mi duci? am intrebat, de parci n-a; fi gtiut.
- $iO si iqim in larg, o luim spre Danemarca, apoi spre
Fran;a- gi Egipt. O si gisim bogi,tii, o si ne intoarcem acope-
ri,ti de giuvaieruri si toati.lumea o si ne spuni. regele;i regina
din Asgirdstrand.
Afa zicea;i Peer Gynt, am spus. $i uite unde l-a adus
dorul- de cilitorii pe mare.
Cel'pufin a fost bogat, a zis Thomas. PAni. la urmi".
-M-am smuls din bra;ele lui ;i l-am privit in ochi.
Ba nu, s-a gandit doar la el si a pierdut toate bogigiile.
-Thomas a ridicat din umeri.
Dar tot ai si vii cu mine intr-o zi, nu-i asa, Johanne?
-
r5
 a intrebat, cu toate ci nu mai era nici pe departe at6.t de
increzitor.
Aga crezi?
- Nu vrei si gtii ce e acolo? a intrebat, luA.ndu-mi mAna
- lui. Sd. explorezi?
intr-a
Din depirtare, pe fiord, s-a auzit sunenrl grav al unei sirene.
M-am intors si am vizut vasulJarlsbergindreptdndu-se spre
debarcader cu flamurile fluturAnd in v6.nt, ca si-gi anunfe
sosirea.
Mi-am apucat fusta;i i-am scuturat tivul de api, apoi am
alergat spre plaji ca si-mi gisesc castronul.
Stai! a strigat Thomas. Johanne, intoarce-te!
- N-am timp, i-am rispuns.
- Agteapti-mi, Johanne! Opreste-tel
-Dar eu mi indepirtam deja, gribiti.
Diseari e un bal la Hotelul Grand, a strigat. Vii si
tu, -da?
Poate ci o si vin, am rispuns tot strigAnd.
-
Poate, dacd nu md omoard. mama pdnd atunci.

Am traversat plaja in fugd, sirind peste bolovani si smo-

curi de iarbi de mare. Picioarele mele cuno;reau drumul si
giseau cu quringi potecile bitute ani de-a randul de cei venigi
si faci baie in mare. Am inhi,tat castronul si mi-am continuar
drumul cit de repede am punrr de-a lungul Eirmului, pe lAngi
Hotelul Grand, spre pidurea Fjugstad. Casa lui Munch era
in virful unei coline abrupte pe la poalele cireia rrecea dru-
mul. Pomii fructiferi ;i tufi;urile de pe cealalti parte a gar-
dului mi imbiau cu braEele deschise.
Doar nu era si mi sperii de un gard!Am pus castronul
pe un bulumac si mi-am ridicat fusta pAni la genunchi, tri-
gind cu ochiul spre ferestrele vecinilor, si mi asigur ci nu
era nimeni martor la frridelegea pe care o sivArseam. N-am
vizut nimic, iar de auzit, nu auzeamdecA.t gipetele pesciru-

t6
gilor care se invirteau deasupra mea. SArma gardului mi-a
intrat in tilpi gi s-a indoit sub greutatea mea. O agchie iqiti
ln afari mi-a agigat fusta;i a sfr;iat-o cind am sirit.
Am aterizat in iarba inalti si m-am pus pe ciutat, ferin-
du-mi si ating urzicile. Am impins crengutele cu piciorul gi
am dat la o parte forile albe;i frunzele zimgate ale tufei de
fragi, dar n-am gisit nimic. M-am atezat in genunchi si m-am
tArit pe pimAnt, pe sub tufr. Am bigat miinile in higigul
de rimurele, care mi-au zgfuiatdegetele si bragele pAni cind
mi s-au umplut de umflituri rogii.
Naiba si-i ia pe alde Heyerdahl! am ocirAt.
-Imi afundasem capul in tufiguri si nu mai vedeam nimic
in jur.
^
Iti pierzi vremea.
-Vocea a deschis o qigi in amintirile mele.
Am dat drumul frunzelor, am simgit un fior pe gira spi-
nirii gi am incremenit.
Rinile de pe brage mi usturau, cAnd m-am intors si am
dat cu ochii de Munch. Era imbricat cu o jacheti de culoare
inchisi, care atArna pe el de parci ar fi aparginut unui frate
mai mare. In schimb, vesta cenugie ii era bine strinsi. pe
corp. Avea o guri frumos desenati, senzuali, am bigat de
seami nu firi un oarecare sentiment de vinovigie. Linia
buzei de sus, arcuit6. si plini, era accentuati de o mustecioare
subgire; buza de jos, c5.rnoasi, era iesiti in afarl, ca la copiii
bosumfati. Avea blrbia puternici;i ochi trigti, de un albastru
limpede, care i;i strigau amiriciunea. M-a izbit faptul ci
amiriciunea aceea nu era o emolie trecitoare, ci siligluia
neincetat in el, infipti ca o ancori in nisip.
a intrebat cu un zltmbet in coltul gurii.
- Johanne?
Da, eu sunt, am ri.spuns netezindu-mi fusta sfrgiati.
M-a- trimis mama si culeg fructe penrru familia Heyerdahl.
Pe cele coapte le-am cules cu sora mea azi-dimineagi,
-
a zis. Hai in casi.

t7