Sarah Lark

În ara
norului alb

Sarah Lark
Imlandderwaben Wolke
© 2007 by Verlagsgruppe Liibbe GmbH Co. KG, Bergisch
Ciladbach

Traducere din limba germană

ILDICÓ SCHAFFHAUSER

© Editura RAO, 2007

Pentru versiunea în limba româna

2010
 PARTEA ÎNTÂI
Londra, Powys, Christchurch
1852
 1

caută tinere oneste,ă pricepute în menaj şi în cre şterea

Biserica anglican din Christchurch, Noua Zeeland ă,
copiilor, care s ă fie interesate în contractarea unei c ăsătorii
creştine cu membri ai comunit ăţii noastre, înstăriţi şi cu
renume bun, bine situaţi.

Privirea lui Helen poposi pentru scurt timp asupra

acestui anun obscur de pe ultima pagin ă a foii
bisericeşti. Învă ătoarea trecuse repede peste ziar, în
timp ce elevii ei se îndeletniceau în tăcere cu un
exerci iu de gramatică. Helen ar fi preferat s ă citească o
carte, dar întrebările continue ale lui William o
împiedicau să se concentreze. Acum, din nou, capul cu
păr şaten, c ârlion at, al t ânărului în vârstă de
unsprezece ani se ridică de pe lucrare.
— Miss Davenport, în pasajul al treilea scriem ca sau
că?
Suspinând, Helen puse lectura deoparte şi îi explic ă
pentru a cin’ şpea oar ă în aceast ă săptămână diferen a
dintre propozi ia relativ ă şi cea conjunctiv ă. William,
fiul mai t ânăr al st ăpânului ei, Robert Greenwood, era
un copil dr ăgu , dar nu tocmai înzestrat intelectual. La
fiecare lec ie avea nevoie de ajutor, uita explica iile lui
Helen mai repede dec ât i le putea da aceasta şi se
pricepea de fapt doar la a privi impresionant de
neajutorat şi a-i prinde pe adul i în mreje cu vocea lui
dulce, de sopran. Lucinda, mama lui William, îi cădea
tot timpul în plas ă. Dac ă băiatul se lipea de ea şi
propunea o mic ă ac iune comună oarecare, Lucinda, în
mod regulat, suspenda toate orele de medita ii fixate de
Helen. Din aceast ă cauză, William nu putea citi nici
astăzi fluent şi până şi nişte reguli simple de ortografie
îl dep ăşeau f ără nicio speran ă. Nici nu putea fi vorba
ca băiatul s ă frecventeze un colegiu precum Eaton sau
Oxford, după cum visa tatăl său.
George, fratele mai mare a lui William, în vârstă de
şaisprezece ani, nici nu- şi mai d ădea osteneala s ă arate
îcap
n elegere.
şi indicEl îşi pasaj
ă un dădudin
într-un modcare
manual, elocvent ochii peste
cuprindea drept
exemplu exact propozi ia la care William mig ălea de o
jumătate de or ă. George, un fl ăcău lălâu, înalt,
terminase deja traducerea din limba latin ă. El lucra
întotdeauna repede, chiar dac ă nu lipsit de gre şeli;
materiile clasice îl plictiseau. George de-abia putea
aştepta s ă între în firma de export-import al tat ălui s ău.
El visa la c ălătorii în ări îndepărtate şi expedi ii spre
noile pie e din colonii, pie e care pe timpul reginei
Victoria se deschideau aproape la fiecare or ă. Fără
niciun dubiu, George se n ăscuse spre a fi comerciant.
Dădea dovad ă de acum de abilitate în tratative şi ştia
să-şi folosească cu scop precis destul de însemnatul său
şarm. C âteodată reuşea s-o abureasc ă până şi pe Helen
pentru a reduce durata lec iilor. O astfel de încercare
făcu şi ast ăzi, dup ă ce William în elesese, în sfârşit,
despre ce este vorba – sau, cel pu in, de unde putea s ă
copieze rezolvarea problemei. Helen lu ă caietul lui
George, pentru a controla lec ia, dar b ăiatul îndepărtă
caietul într-un mod provocator.
— Oh, miss Davemport, chiar vre i să mai trece i o
dată peste toate acestea? Ziua este mult prea frumoas ă
pentru a învă a! mai bine am juca o rund ă de crochet…
Ar trebui s ă vă îmbunătă i i tehnica. Altfel, la
sărbătoarea din gr ădină, ve i sta iar pe margine şi
niciunul dintre tinerii domni nu v ă va acorda aten ie.
Astfel nu ve i avea noroc de o c ăsătorie cu un conte şi
ve i fi nevoit ă să vă ocupa i până la sf ârşitul zilelor
dumneavoastră cu educa ia unor cazuri lipsite de
speran ă, ca cel a lui Willy.

Helenă şîşi,i la
fereastr dăvederea
du ochiinorilor
peste cap, ă oîncrunt
arunci, se
întuneca privireă.pe
— Bună idee, George, dar vin nori de ploaie. P ână o
să strângem toate aici s ă ieşim în grădină, norii se vor
scutura chiar deasupra capului nostru şi aceasta nu m ă
va face mai atr ăgătoare pentru domnii nobili. Dar cum
ai ajuns tu la ideea c ă eu aş avea asemenea inten ii?
Helen încercă să afişeze o min ă pronun at
dezinteresată. Se pricepea foarte bine la acest lucru.
Dacă lucrai ca guvernant ă într-o familie londoneză din
pătura superioară, învă ai mai întâi să- i stăpâneşti
mimica. Rolul lui Helen în cadrul familiei Greenwood
nu era nici cel de membru al familiei, nici cel de simpl ă
angajată. Ea participa la mesele luate în comun şi
adesea şi la petrecerea timpului liber al familiei, dar se
ferea s ă-şi exprime o p ărere far ă s ă fi fost întrebată sau
să se comporte în vreun fel care s ă atragă aten ia. De
aceea nici nu putea fi vorba ca la o petrecere în grădină,
Helen s ă se amestece f ără griji printre oaspe ii mai
tineri. Dimpotrivă, ea se inea deoparte, sporov ăia
politicos cu doamnele şi îşi supraveghea f ără ostenta ie
elevii. Bineîn eles c ă privirile ei treceau ocazional peste
fe ele oaspe ilor mai tineri, de sex b ărbătesc, şi
câteodată se deda la o scurt ă visare romantică, iluzorie,
în care se plimba cu un viconte sau baronet chipe ş prin
parcul castelului. Dar era imposibil ca George s ă fi
observat acest lucru!
George ridică din umeri.
— Oricum, citi i anun uri matrimoniale, spuse el
obraznic şi arătă cu un r ânjet împăciuitor c ătre foaia
bisericească. Helen se mustr ă pe sine fiindc ă lăsase

foaia deschis ăîn

plictisindu-se lâtimp
ngă pupitrul să îînl fac
ei. Bine
ce ea încerca eles c ă William
ă pe George,
să în eleagă tema, zărise ce scria în foaie.
— Şi sunte i foarte dr ăgu ă o lingu şi George. De ce
nu v-a i căsători cu un baronet?
Helen îşi ridică ochii a dojană. Ştia c ă ar fi trebuit s ă-l
certe pe George, dar era mai degrab ă amuzată. Dac ă
flăcăul va continua astfel, cel pu in la doamne va ajunge
departe; linguşelile lui iscusite vor fi apreciate şi în
lumea afacerilor. Dar îl vor ajuta oare la Eaton? Helen
se considera imun ă la asemenea complimente greoaie.
Ea ştia c ă nu este frumoas ă în sensul clasic. Tr ăsăturile
ei erau regulate, dar prea pu in remarcabile; gura era
pu in prea îngustă, nasul prea ascu it şi ochii ei linişti i,
cenuşii priveau pu in prea sceptic şi, hotărât lucru, prea
în elept spre lumea înconjurătoare pentru a putea trezi
interesul unui t ânăr monden bogat. Cel mai frumos
atribut al lui Helen era p ărul ei drept şi mătăsos, care îi
ajungea p ână la şolduri şi al c ărui culoare brun ă bătea
uşor spre roşcat. Poate că ar fi putut atrage aten ia cu el,
dacă l-ar fi l ăsat s ă fluture liber în vânt, cum f ăceau
unele fete la picnicurile şi petrecerile în grădină pe care
le frecventase Helen, înso ind familia Greenwood. În
timpul plimb ării cu admiratorii lor, cele mai curajoase
dintre tinerele doamne declarau uneori c ă le este prea
cald şi îşi scoteau p ălăria sau se pref ăceau c ă vântul le
smulge p ălăria pe c ând erau trecute de c ătre un t ânăr
cu barca peste lacul din Hydepark. Atunci îşi scuturau
părul, îl eliberau ca din întâmplare de panglici şi agrafe
şi lăsau ca tinerii domni să le admire buclele.
Helen nu ar fi putut face niciodat ă un asemenea

lucru.
părul îCa fiic ă şde
mpletit preot,
i prins defusese feti ăă.sever
educat
c ând era şi purta
La aceasta se
adăuga şi faptul c ă a trebuit s ă se maturizeze foarte
devreme: mama ei murise c ând Helen avea doisprezece
ani şi tat ăl i-a încredin at, fiind fiica cea mai mare,
conducerea gospodăriei şi educarea celor trei fra i mai
mici. Reverendul Davemport nu se interesa de ceea ce
se întâmpla în buc ătărie şi în camera copiilor; îl
interesau doar munca pentru parohia sa şi traducerea
de texte religioase. Lui Helen îi acorda aten ie doar
dacă i se al ătura în aceste îndeletniciri – şi numai prin
evadarea în camera de lucru a tat ălui, situat ă sub
acoperiş, putea Helen la r ândul ei s ă scape de agita ia
gălăgioasă din locuin a familiei. Astfel a rezultat,
aproape de la sine, faptul c ă Helen citea Biblia în limba
greacă pe când fra ii ei se chinuiau s ă parcurgă primul
abecedar. Cu scrierea ei clar ă, frumoas ă, ea transcria
predicile tat ălui ei şi copia schi ele articolelor sale
pentru foaia marii sale parohii din Liverpool. Nu prea
găsea timp pentru alte distrac ii. Pe c ând Susan, sora
mai mic ă a lui Helen, folosea bazarele de binefacere şi
picnicurile bisericeşti în primul r ând pentru a face
cunoştin ă cu tinerii notabili din parohie, Helen ajuta la
vânzarea m ărfurilor, cocea torturi şi servea ceaiuri.
Rezultatul era de a şteptat: Susan s-a c ăsătorit la
şaptesprezece ani cu fiul unui medic cunoscut, pe c ând
Helen, dup ă moartea tatălui ei, a trebuit s ă se angajeze
ca învă ătoare particulară. Din venitul ei îi ajuta pe cei
doi fra i în studiul dreptului şi al medicinii. Moştenirea
rămasă de la tat ăl lor nu era suficient ă pentru a finan a
un studiu adecvat celor doi fl ăcăi, mai ales şi fiindcă cei

doi
Helen şi gprea
nu-se ădeau
ândidcu săfurie
silin ade
o pornire încheie repedeeistudiile.
c ă fratele Simon
iar a picat săptămâna trecută un examen.
— Baronii se c ăsătoresc în mod normal cu baronese,
îi răspunse ea, pu in enervat ă, lui George. Şi în ceea ce
priveşte aceasta ar ătă spre foaia bisericeasc ă, am citit
articolul, nu anun ul.
George renun ă să răspundă, dar se hlizi cu
subîn eles. Articolul se referea la tratarea prin căldură a
artritei. Desigur foarte interesant pentru membrii mai
în vârstă a parohiei, dar domni şoara Davemport
bineîn eles că nu suferea încă de dureri la încheieturi.
Oricum, profesoara sa îşi privi ceasul şi ajunse la
concluzia să încheie orele de studiu de după-amiază. În
mai pu in de o or ă va fi servit ă cina. Şi, pe c ând lui
George îi trebuiau doar cinci minute pentru a se
pieptăna şi schimba pentru cin ă şi nici lui Helen nu-i
trebuia mai mult timp, în cazul lui William era o
procedură mai îndelungată pentru a-l scoate din halatul
de şcoală, plin de pete de cerneal ă, şi a-l îmbrăca într-
un costum cu care s ă se poat ă arăta în lume. Helen
mul umi cerului c ă nu era pedepsit ă să se ocupe de
felul în care ap ărea William în fa a lumii. De aceasta se
ocupa bona.
Tânăra guvernant ă încheie ora cu considera ii
generale despre importan a gramaticii, considera ii pe
care am ândoi b ăie ii le ascultau doar cu jum ătate de
ureche. Dup ă aceea, William s ări plin de entuziasm în
picioare, f ără să mai acorde vreo privire caietelor şi
căr ilor de şcoală.
— Trebuie s ă-i ar ăt lui mami ce am desenat, declar ă

lăsnu
el,Ea ândputea
astfelrisca,
aranjarea s ă seînrefugieze
lucrurilor
f ăcându-l sarcina lui Helen.
înecat în
lacrimi la mama lui şi povestindu-i despre ni şte
nedreptă i strig ătoare la cer, comise de educatoarea sa.
George arunc ă o privire pe desenul st ângaci, pe care
mama lor îl va primi desigur imediat cu o explozie de
încântare, şi dădu resemnat din umeri. Apoi îşi str ânse
repede lucrurile înainte de a ie şi şi el. Helen observă că
îi arunc ă o privire aproape miloas ă. Se surprinse
gândindu-se la remarca f ăcută adineauri de George:
„Dacă nu găsi i un b ărbat, va trebui tot restul vie ii să
vă necăji i cu cazuri lipsite de speran ă ca cel a lui
Willy.”
 Helen întinse m âna dup ă foaia bisericească. De fapt
voia s ă-o arunce, dar se r ăzgândi. Aproape pe ascuns o
băgă în geantă şi o luă cu sine în cameră.
Robert Greenwood nu avea mult timp pentru familia
sa, dar cina luat ă în comun cu so ia şi copiii era sf ântă.
Nu îl deranja prezen a tinerei guvernante. Dimpotriv ă,
găsea adesea c ă este palpitant s ă o implice pe
domnişoara Davemport în discu ii şi să afle p ărerea ei
despre probleme de importan ă mondială, despre
literatură şi muzic ă. Domni şoara Davemport se
pricepea mult mai bine la aceste lucruri dec ât so ia lui,
a cărei educa ie clasic ă lăsa mult de dorit. Interesul
Lucindei se limita la gospod ărie, la divinizarea
mezinului ei şi la munca în comitetele de femei ale
diverselor organiza ii de binefacere.
Şi în seara aceasta, la intrarea lui Helen, Robert
Greenwood zâmbi amabil şi, după ce o salută formal pe
tânăra educatoare, îi aranjă un scaun. Helen răspunse la

âmbet, dar Îavu

zGreenwood. grij ă caz
n niciun să onuinclud
puteaă da
şi pe
na doamna
ştere la
bănuiala c ă ar flirta cu st ăpânul ei, chiar dac ă Robert
Greenwood era, fără nicio îndoială, un bărbat atrăgător.
Era înalt şi suplu, avea o fa ă îngustă, inteligent ă, şi
ochi c ăprui, iscoditori. Costumul lui din trei piese, cu
lan ul de aur al ceasului, îi stătea minunat şi manierele
sale nu erau mai prejos de cele ale gentilomilor din
familiile nobile cu care avea rela ii sociale. Familia
Greenwood nu era întru totul recunoscut ă în aceste
cercuri, cei doi so i fiind considera i arivi şti. Tat ăl lui
Robert Greenwood clădise din nimic o afacere prosperă
şi fiul s ău sporise bun ăstarea şi se str ăduise s ă ob ină
recunoaşterea social ă. La aceasta a contribuit şi
căsătoria sa cu Lucinda Raiford, care provenea dintr-o
familie nobil ă scăpătată – ceea ce se datora în primul
rând predilec iei tat ălui ei pentru jocuri de noroc şi
curse de cai, dup ă cum se şuşotea în societatea bun ă.
Lucinda se conforma cu greu statutului burghez, şi, ca
reac ie la declasare social ă, avea tendin a să facă
paradă. Astfel, recep iile şi petrecerile în grădină ale
familiei Greenwood erau totdeauna pu in mai bogate
decât evenimentele similare la al i notabili din
societatea londonez ă. Celelalte doamne savurau
petrecerile, dar cu toate acestea şi cleveteau pe m ăsură
despre organizatoarea lor.
Şi ast ăzi, pentru modesta cin ă în familie, Lucinda se
aranjase pu in prea festiv. Purta o rochie elegant ă din
mătase liliachie şi camerista ei trebuie s ă fi petrecut ore
în şir cu aranjarea p ărului ei. Lucinda sporovăia despre
o întâlnire a comitetului de femei, la care participase în

aceast ă după-amiaz
din localitate, dar nuă şgi care era dedicat
ăsi ascultare: ă orfelinatului
nici Helen, nici
domnul Greenwood nu se arătară prea interesa i.
— Şi ce a i făcut în aceast ă zi frumoas ă? se adres ă
doamna Greenwood în cele din urm ă familiei. Pe tine
nici nu trebuie s ă te întreb, Robert, probabil au fost iar
afaceri, afaceri, afaceri. Îi arunc ă so ului ei o privire ce
se voia afectuos-în elegătoare.
Doamna Greenwood era de părere c ă so ul manifesta
prea pu ină aten ie fa ă de ea şi fa ă de obliga iile ei
sociale. El se str âmbă nemul umit. Probabil c ă avea în
vârful limbii un r ăspuns neprietenos, fiindc ă afacerile
sale nu numai c ă hr ăneau familia, dar doar datorit ă lor
putea Lucinda s ă activeze în cadrul diverselor comitete
ale femeilor. Helen se îndoia c ă doamna Greenwood a
fost aleas ă doar datorit ă calită ilor ei organizatorice de
excep ie – mai degrab ă era vorba de generozitatea
so ului ei de a face dona ii.
— Am avut o discu ie foarte interesant ă cu un
producător de l ână din Noua Zeeland ă şi… începu
Robert, privind spre fiul cel mare, dar Lucinda îşi
continuă vorba, îndreptând de data aceasta un z âmbet
în elegător către William.
— Şi voi, dragii mei fii? Desigur v-a i jucat în
grădină, nu-i a şa? William, dragule, i-ai învins iar la
crochet pe George şi pe domnişoara Davemport?
Helen privi încordată în farfurie, dar sesiză din col ul
ochilor cum George îşi ridică privirea spre cer în modul
acela specific lui, de parc ă ar fi chemat un înger
în elegător în ajutor. În realitate, William reuşise doar o
singură dată să facă mai multe puncte dec ât fratele lui

mai
pânămare şi atunci
şi Helen George
reu şea era
să treac ăcit.iscusit
foarte r mai
ă mingea De obicei,
prin
por i decât William, deşi se dădea mai neajutorată decât
era, pentru a-l l ăsa pe cel mic s ă câştige. Doamna
Greenwood ştia s ă aprecieze acest lucru, pe c ând
domnul Greenwood o dojenea, dacă observa manevra.
— Băiatul trebuie s ă se obişnuiască cu faptul c ă via a
este aspră fa ă cei care eşuează, spunea el sever. Trebuie
să înve e să piardă, numai atunci va reu şi în final s ă
câştige.
Helen nu credea c ă William va învinge vreodată,
indiferent de domeniu, dar unda trec ătoare de milă fa ă
de nefericitul copil disp ăru pe dat ă la auzul următoarei
lui replici.
— Oh, mami, domni şoara Davemport nu ne-a l ăsat
deloc s ă ne juc ăm! spuse William afi şând o min ă tristă.
Toată ziua am stat în cas ă şi am învă at, am învă at şi
iar am învă at.
Desigur, imediat doamna Greenwood îi arunc ă lui
Helen o privire dezaprobatoare.
— Este adevărat, domnişoară Davemport? Copiilor le
trebuie aer proaspăt, doar şti i! La această vârstă nu pot
să stea toată ziua apleca i asupra căr ilor.
Helen sim i că fierbe, dar nu putea s ă declare c ă
William minte. Spre u şurarea ei, se amestec ă George în
discu ie.
— Nu este adev ărat. William a avut, la fel ca-n
celelalte zile, plimbarea sa de dup ă prânz. Dar chiar
atunci a început s ă plouă pu in, iar el nu a vrut s ă ias ă.
Bona l-a c ărat o dat ă în jurul parcului, dar nu am ajuns
să jucăm crochet înainte de orele de studiu.

— Înă schimb
distrag aten ia. William a desenat, încercă Helen s ă
Poate c ă doamna Greenwood va începe s ă vorbească
despre desenul lui, bun de expus în muzeu, şi va uita
de ieşire. Dar, din păcate, socoteala nu se potrivi.
— Totuşi, domni şoară Davemport, dac ă la pr ânz
vremea nu este bun ă, trebuie s ă face i o pauz ă după-
amiaza. În cercurile pe care le va frecventa William,
călirea fizic ă este aproape la fel de important ă ca şi
promovarea calită ilor spirituale.
William p ăru că savurează dojana adresat ă
învă ătoarei lui, iar Helen se g ândi din nou la acel
anun …
 George p ăru că citeşte gândurile lui Helen. De parc ă
nici nu ar fi avut loc discu ia cu William şi mama lui, el
reveni la ultima remarcă a tatălui său. Helen sesizase de
repetate ori at ât la tat ă, cât şi la fiu acest artificiu şi
admira de cele mai multe ori elegan a manevrei. Dar de
data aceasta remarca lui George o f ăcu să roşească.
— Domnişoara Davemport se intereseaz ă de Noua
Zeelandă, tată.
Helen înghi i cu greu, c ând toate privirile se
îndreptară către ea.
— Într-adevăr? întrebă Greenwood degajat. V ă
gândi i să emigra i? Zâmbi. În acest caz, Noua Zeelandă
este o alegere bun ă. Nu este prea cald şi nu sunt
mlaştini purt ătoare de malarie, ca în India. Nu sunt
băştinaşi înseta i de s ânge, ca în America. Nici
descenden i ai unor coloni şti criminali, ca în
Australia…
— Într-adevăr? întrebă Helen şi se bucură c ă discu ia

se deplasase
a fost iară pe
colonizat puştcăărâria
de un neutru. Noua Zeelandă nu
mşi?
Domnul Greenwood negă, dând din cap.
— Nu vai. Satele de acolo au fost întemeiate aproape
în exclusivitate de c ătre cre ştini britanici destoinici şi
astfel este situa ia şi în ziua de ast ăzi. Prin aceasta nu
vreau s ă spun c ă nu exist ă şi acolo personaje suspecte.
Poate s ă fi ajuns şi acolo ni şte punga şi, mai ales în
taberele vânătorilor de balene pe Coasta de Vest, şi nici
coloanele de tunz ători de oi nu sunt alc ătuite doar din
oameni de onoare. Dar cu siguran ă că Noua Zeeland ă
nu este un bazin de colectare a drojdiei sociale. Colonia
este încă tânără. A devenit independent ă doar în urm ă
cu câ iva ani…
— Dar b ăştinaşii sunt primejdio şi! interveni George.
Era vizibil că dorea să se afirme şi el cu ceea ce ştia – şi,
după cum ştia Helen de la lec ii, avea o sl ăbiciune şi o
memorie excelentă pentru disputele r ăzboinice. Nu de
mult au mai existat lupte, nu-i a şa, tat ă? Nu ai povestit
tu că unui partener de afaceri i-au ars toată lâna?
Domnul Greenwood încuviin ă satisfăcut din cap.
— Corect, George. Dar asta e de domeniul trecutului
– a fost acum zece ani, chiar dac ă mai au loc c âteodată
unele h ăr uieli. Şi, în principiu, nu fusese vorba de
prezen a coloni ştilor. În ceea ce prive şte acest aspect,
băştinaşii au fost întotdeauna docili. Mai degrab ă se
puneau sub semnul întrebării v ânzări de terenuri – şi
cine vrea s ă excludă faptul c ă oamenii no ştri, care au
cumpărat terenuri, nu au tras pe sfoar ă căpetenii de
trib? Dar de c ând regina noastr ă l-a trimis acolo pe
căpitanul Hobson, în calitate de guvernator general,

aceste certuri
anul 1840, el i-a rezolvă. Omul
se determinat este un strateg
pe patruzeci genial.
de şefi În
de trib
să semneze un contract, prin care se declar ă supuşi ai
reginei. Din acea clip ă, coroana are prioritate la
cumpărarea tuturor terenurilor. Din p ăcate, nu au
participat to i şefii de trib, şi nu sunt pa şnici nici to i
coloniştii. De aceea, din c ând în când, au loc mici
incidente. Dar în fond ara este sigur ă – deci nu v ă fie
frică, domnişoară Davemport.
Domnul Greenwood îi făcu lui Helen cu ochiul.
Doamna Greenwood îşi încruntă fruntea.
— Doar nu v ă gândi i serios s ă părăsi i Anglia,
domnişoară Davemport? întrebă ea prost dispusă. Doar
nu vă gândi i serios s ă răspunde i la acest anun
nefericit, pe care preotul l-a inserat în foaia
bisericească? Cu toate c ă noi, comitetul femeilor, ne-am
exprimat clar dezaprobarea, lucru pe care doresc s ă-l
subliniez.
Helen se luptă din nou să nu se înroşească la fa ă.
— Ce fel de anun ? se interes ă Robert şi se adres ă
direct lui Helen. Dar ea dădu doar din col în col .
— Eu… nici nu ştiu exact, despre ce este vorba. A fost
doar o scurtă notă…
O comunitate din Noua Zeeland ă caută fete dispuse
să se căsătorească, îl lămuri George pe tat ăl său. Dup ă
cum se pare, în acest paradis din Marea Sudului este
lipsă de femei.
— George! îl dojeni mama îngrozită.
Domnul Greenwood râse.
— Paradisul din Marea Sudului? Clima este mai
degrabă asemănătoare celei din Anglia îl corectă pe fiul

lui.
mai Dar
mul nui este niciun
bărba secret
i dec c ă în acele
ât femei. Exceptinuturi sunt
ând poate
Australia, unde a ajuns drojdia feminin ă a societ ă ii:
escroace, hoa e, cu… ah, fete u şoare. Dar c ând este
vorba de emigrare benevol ă, doamnele noastre sunt
mai pu in dispuse s ă se aventureze dec ât stăpânii
crea iei. Ori merg cu so ii lor, ori nu merg deloc. O
trăsătură specifică a sexului slab.
— Tocmai, îi dădu dreptate so ului ei doamna
Greenwood, în timp ce Helen îşi muşcă limba.
Nu era deloc convins ă de superioritatea masculin ă.
Trebuia s ă se uite doar la William sau s ă se gândească
la studiul interminabil al celor doi fra i ai ei. Mai mult
decât atât, bine ascuns ă în camera ei, Helen p ăstra o
carte a lui Mary Wollstonecraft, lupt ătoare pentru
drepturile femeilor; dar acest lucru trebuia s ă-l ină în
secret – doamna Greenwood ar fi dat-o imediat afar ă.
— Este împotriva naturii feminine s ă urce pe vasele
jegoase de emigran i, far ă a beneficia de un bra
bărbătesc protector, s ă se încartiruiască pe tărâmuri
amenin ătoare şi să desfăşoare chiar activit ă i pe care
Dumnezeu le-a h ărăzit b ărba ilor. Şi să trimi i femei
creştine dincolo de mare, pentru a le m ărita, este o
ac iune care se află la limita comer ului cu came vie!
— Ei, femeile doar nu sunt trimise far ă să fie
pregătite, interveni Helen. Anun ul prevede desigur
contacte prealabile prin scrisori. Şi era vorba în mod
explicit de domni înstări i şi cu un renume bun.
— Credeam c ă nici nu a i observat anun ul! o
zeflemisi George, dar z âmbetul lui în elegător atenu ă
tăişul cuvintelor.

Helen
— Eu… îmbujora
seoh, din snou.
s-ar putea ă fi trecut repede peste el.
George zâmbi.
Se pare c ă doamna Greenwood nici nu înregistrase
schimbul acesta de cuvinte. Ea ajunsese de mult la un
alt aspect al problematicii neozeelandeze.
— Mult mai grav decât a şa numita lipsă a femeilor în
colonii mi se pare problema personalului servitor,
declară ea. Am dezb ătut ast ăzi, în cadrul comitetului
orfelinatului, amplu aceast ă problemă. Evident c ă
familiile mai bune din… cum se cheam ă această
localitate? Christchurch? În orice caz nu g ăsesc acolo
personal adecvat. Mai ales slujnicele sunt rare.
 — Ceea ce poate fi interpretat ca un fenomen
înso itor al lipsei femeilor în general, remarc ă domnul
Greenwood.
Helen îşi stăpâni un zâmbet.
— În orice caz, comitetul nostru va trimite acolo
câteva dintre orfanele noastre, continu ă Lucinda. Sunt
patru sau cinci micu e cumin i, în jurul v ârstei de
doisprezece ani, care sunt destul de mari ca s ă-şi câştige
singure existen a. Aici nu g ăsim locuri de munc ă
pentru ele. Oamenii de aici angajeaz ă mai degrab ă fete
ceva mai mari. Dar acolo ar trebui s ă-şi lângă degetele
după ele…
— Acest lucru mi se pare mai degrab ă a fi trafic de
carne vie decât mijlocirea de căsătorii, interveni so ul ei.
Lucinda îi aruncă o privire veninoasă.
— Procedăm doar în interesul fetelor! sus inu ea şi,
pre ioasă, îşi strânse şervetul.
Helen îşi avea dubiile ei în aceast ă privin ă. Probabil

ă nimeni
cun de şdeprinderi,
minim nu i-a dat silin aa sşăa le înveseepretinde
cum pe acestede
copile
la
servitoare în casele bune. În aceste condi ii, în cel mai
bun caz, micu ele puteau fi folosite ca ajutoare la
bucătărie, dar şi aici buc ătăresele preferau desigur fete
de la ară, în putere, şi nu orfeline prost hr ănite, în
vârstă de doisprezece ani.
— La Christchurch, fetele au posibilitatea s ă ob ină
nişte posturi bune. Şi le trimitem, desigur, doar în
familii cu reputa ie bună…
— Fireşte! remarc ă Robert zeflemitor. Sunt sigur c ă
ve i purta cu viitorii stăpâni ale fetelor o coresponden ă
cel pu in la fel de voluminoas ă ca cea a tinerelor
doamne dispuse să se căsătorească cu viitorii lor so i.
Doamna Greenwood îşi încruntă indignată fruntea.
— Nu mă iei în serios, Robert! îl dojeni ea pe so ul ei.
— Fireşte că te iau în serios, draga mea. Domnul
Greenwood z âmbi. Cum a ş putea s ă presupun c ă
onorabilul comitet al orfelinatului ar avea altceva, decât
cele mai bune şi mai curate inten ii. Afar ă de aceasta,
desigur c ă nu ve i trimite tinerele voastre eleve f ără
nicio supraveghere peste ocean. Poate se g ăseşte printre
tinerele dispuse să se căsătorească o persoană demnă de
încredere, care, primind pentru costurile de transport
un aport b ănesc din partea comitetului, ar avea grijă de
fete…
Doamna Greenwood nu răspunse, iar Helen privi din
nou încordată în farfurie. Abia dac ă atinsese friptura
gustoasă, cu preg ătirea c ăreia buc ătăreasa probabil c ă
pierduse jumătate de zi. Dar desigur observase privirea
piezişă, iscoditoare şi amuzat ă pe care i-o aruncase

domnul
aduceau peGreenwood la ăultima
tapet întreb noi. Deă.exemplu,
sa remarc
ri cu totul Astfel se
Helen nici nu se g ândise p ână acum la faptul c ă o
călătorie în Noua Zeeland ă trebuie s ă fie pl ătită. Putea
oare, far ă remuşcări, s ă îl pun ă pe viitorul ei so să
plătească drumul? Sau, prin aceasta, el c âştiga drepturi
asupra unei femei, drepturi care altfel i-ar fi fost
asigurate doar după o discu ie personală, fa ă în fa ă?
Nu, toat ă această poveste cu Noua Zeeland ă era
aiurită. Helen trebuia s ă şi-o scoat ă din cap. Nu îi era
scris să aibă o familie proprie. Sau totuşi?
Nu, nu avea voie să se mai gândească la aşa ceva!
Dar, în realitate, în zilele urm ătoare Helen nu se mai
gândi decât la aceste lucruri…

— Vre i să vede i acum cireada, sau lu ăm mai întâi

un păhărel?
Lordul Terence Silkham îl salută pe vizitatorul său cu
o str ângere de m ână puternică, pe care Gerald Warden
i-o întoarse nu mai pu in ap ăsat. Lordul Silkham nu
prea ştiuse cum s ă-şi imagineze figura unui b ărbat, pe
care Uniunea Cresc ătorilor din Cardiff îl recomanda
drept baronul oilor din inuturile transoceanice. Dar ceea
ce vedea acum, nu îi displ ăcea. Omul era îmbrăcat
adecvat vremii din Wales, dar totodat ă şi modern.
Pantalonii de sport, bufan i, aveau o croial ă elegantă şi
erau dintr-un material bun, pelerina de ploaie era
produs englezesc. Ochii limpezi, alba ştri, priveau dintr-
o fa ă lată, pu in col oasă, care era acoperită par ial de o
pălărie cu boruri late, tipic ă pentru aceast ă regiune.
Dedesubt ieşea părul şaten, plin, nici mai scurt, nici mai
lung dec ât era obiceiul în Anglia. Pe scurt, nimic din
înfă işarea lui Herald Warden nu amintea, nici pe
departe, de cowboyul din bro şurile de proast ă calitate,
citite din când în când de unii dintre slujitorii lordului –
spre groaza so iei şi a nereu şitei sale fiice Gwyneira!
Scriitorii acestei literaturi de proast ă calitate descriau
lupte s ângeroase între coloni şti americani şi băştinaşi
plini de ur ă, iar desenele st ângace ar ătau tineri
temerari, cu p ărul lung, s ălbatic, cu p ălărie Stetson,
pantaloni de piele şi cizme de o form ă stranie, pe care
erau fixa i pinteni lungi, de oameni l ăudăroşi. În plus,
aceşti văcari îşi scoteau iute pistoalele Colt, din tecile
lor atârnând de cingătorile prinse lejer.
Însă oaspetele de ast ăzi al lordului Silkham nu purta
armă la cingătoare, ci o sticlă de buzunar cu whisky, pe
care o deschise şi i-o oferi gazdei sale.
— Aş zice c ă este de ajuns pentru o prim ă întremare,
spuse Gerald Warden cu o voce joas ă, plăcută,
obişnuită s ă poruncească. Ne rezerv ăm celelalte pahare
pentru tratative, după ce voi fi v ăzut oile. Iar în ceea ce
priveşte acest lucru, a ş zice s ă ne gr ăbim înainte de a
ploua din nou. Pofti i, vă rog.
Silkham d ădu aprobator din cap şi trase din sticl ă o
duşcă puternică. Whisky sco ian de prim ă calitate! Nu
vreo poşircă ieftină. Acest lucru spori simpatia lordului
înalt şi roşcat pentru vizitatorul s ău. Înclină din cap
către Gerald, îşi luă pălăria şi biciu şca de c ălărie şi
scoase un fluierat u şor. De parc ă ar fi a şteptat doar
acest semnal, ie şiră din col urile grajdului, unde îşi

g
deăsiser
pazăă refugiu
vioi, dedin fa a vremii
culoare neagr schimb ătoare,
ă şi brun c âini
trei Era
cu alb.
vizibil că abia aşteptau să se alăture călăre ilor.
— Nu sunte i obi şnuit cu ploaia? se interes ă lordul
Terence în vreme ce se suia în şa. Un slujitor îi adusese
puternicul s ău arm ăsar de v ână, pe c ând îl salutase pe
Gerald Warden. Calul lui Gerald p ărea a fi încă
proaspăt, deşi parcursese de diminea a drumul lung de
la Cardiff la Powys. Desigur, un cal închiriat, dar care
provenea fără niciun dubiu dintr-unul din cele mai
bune grajduri din oraş. Încă un indiciu asupra felului în
care s-a născut porecla de baron al oilor. Cu siguran ă că
Warden nu era de srcine nobil ă, dar p ărea să fie foarte
bogat.
Acum râse şi se urcă de asemenea în şaua elegantului
său cal brun.
— Dimpotrivă, Silkham, dimpotrivă…
Lordul Terence îşi înghi i replica, hot ărând să nu se
simtă jignit pentru apelativul lipsit de respect al
celuilalt. Se pare c ă acolo, de unde venea el, apelativele
mylord şi mylady erau ceva necunoscut.
— Avem aproximativ trei sute de zile ploioase într-
un an. Mai exact, vremea din Canterbury Plains este
foarte asemănătoare cu cea de aici, cel pu in vara.
Iernile sunt mai bl ânde, dar suficiente pentru o calitate
excelentă a lânii. Ori iarba bun ă îngraşă oile. Avem
surplus de iarb ă, Silkham! Hectare peste hectare!
Regiunea Plains este un paradis pentru cresc ătorii de
animale.
În acest anotimp, nici în Wales nu te puteai plânge de
lipsă de iarb ă. Verdele abundent acoperea ca un covor

de catifea
bucura ea pânăpşâinponeii
dedealurile ă departe, spre mun
s ălbatici, i. Se puteau
nu trebuiau s ă
coboare în văi, pentru a gusta pe furi ş iarba de pe
păşunile lui Silkham. Oile sale, încă netunse, se
umflaseră ca ni şte mingi. B ărba ii privir ă plini de
plăcere la o turm ă de oi de pr ăsilă, care erau inute
pentru fătare în apropierea conacului.
— Superbe animale! le l ăudă Gerald Warden. Mai
robuste dec ât rasa Romney sau Cheviot. Şi, cu toate
acestea, se spune c ă dau o l ână de calitate cel pu in la
fel de bună!
Silkham aprobă.
— Oi Welsh-Mountain. O parte din iarn ă o petrec în
mun i. Nu sunt u şor de r ăpus. Şi unde se află paradisul
rumegătoarelor dumneavoastră? Vă rog s ă mă scuza i,
dar lordul Bayliff mi-a vorbit doar de „ inuturi
transoceanice”.
Lordul Bayliff era pre şedintele Uniunii Cresc ătorilor
de Oi şi îi mijlocise lui Warden contactul cu Silkham.
După cum scria în scrisoarea sa, baronul oilor avea de
gând să cumpere c âteva oi din rasa Herdbuch, pentru
a-şi înnobila propria rasă de peste mări.
Warden râse în hohote.
— Este spus într-un sens foarte larg! L ăsa i-mă să
ghicesc… Probabil c ă v-a i văzut deja oi ele undeva, în
vestul s ălbatic, străpunse de suli ele indienilor! Nu
trebuie s ă vă face i griji. Animalele r ămân în siguran ă,
pe tărâmul Imperiului Britanic. Ferma mea se afl ă în
Noua Zeelandă, în Canterbury Plains, în Insula de Sud.
Păşuni cât vezi cu ochii! Seamănă foarte mult cu ceea ce
ave i aici, doar c ă suprafa a este mai întinsă,

incomparabil mai
— Ei da, nici întinsnu
aceasta ă, Silkham.
este tocmai curtea unui ăran
sărac, remarcă lordul Terence cu indignare. „Ce îşi
închipuie acest individ, vorbind despre ferma Silkham
ca despre o mo şioară sărăcăcioasă” Am aproximativ
treizeci de hectare de păşune.
Gerald Warden zâmbi din nou răutăcios.
— Kiward Station are patru sute! supralicit ă el. E
drept c ă nu este încă totul des elenit, mai avem ceva de
lucru. Dar, cu toate acestea, este o gospod ărie superb ă.
Şi, dacă se mai adaugă un lot de oi de primă calitate, va
deveni într-o zi o min ă de aur. Romney şi Cheviot,
încrucişat cu Welsh-Mountain – aici se afl ă viitorul,
crede i-mă.
Silkham nu voia s ă-l contrazic ă. Era unul dintre cei
mai buni cresc ători de oi din Wales, dac ă nu chiar din
toată Marea Britanie. F ără niciun dubiu c ă oile din
crescătoria sa vor îmbunătă i oricare popula ie de oi.
Intre timp văzu şi primele exemplare din turm ă, pe care
inten iona s ă i le ofere lui Warden. Erau gestante tinere,
care încă nu fătaseră. La acestea se mai ad ăugau doi
berbeci de cea mai bună provenien ă.
Lordul Terence fluier ă câinilor, care de îndată
începură să strângă oile răspândite pe o păşune imensă.
Pentru aceasta, înconjurară animalele la o distan ă
relativ mare şi îmboldiră oile s ă se mi şte aproape pe
neobservate c ătre cei doi b ărba i. Totodat ă avură grijă
ca turma s ă nu înceapă să alerge – de îndată ce oile se
mişcau în direc ia dorit ă, câinii se aruncau la p ământ şi
aşteptau, stând într-un fel de p ândă, să vadă dacă
vreun animal ieşea din rând. Dacă se întâmpla aşa ceva,

âinele care
cintervenea r ăspundea de segmentul respectiv,
prompt.
Gerald observ ă fascinat c ât de independent lucrau
câinii.
— Incredibil. Ce fel de rasă sunt? Câini ciobăneşti?
Silkham dădu aprobator din cap.
— Border Colie 1. Mânarea oilor o au în sânge,
aproape c ă nu le trebuie un dresaj special. Cei de aici
nici nu sunt ceva deosebit. Ar trebui s ă o vede i pe Cleo
– că eaua de elit ă, care c âştigă concursurile unul dup ă
altul! Silkham se uit ă căutând de jur împrejur. Unde se
ascunde oare? Voiam s ă o iau cu mine. Am promis
1 Border Colie: c âine ciobănesc englezesc
acest lucru so iei mele. Pentru ca Gwyneira s ă nu… oh
nu!
Lordul se uitase în jurul lui c ăutând că eaua, dar
privirea i se opri asupra unui cal şi al c ălăre ului s ău,
care se apropiau cu repeziciune din direc ia conacului.
Nu îşi dădeau osteneala s ă folosească drumurile dintre
izlazurile oilor sau să deschidă por ile şi să treacă astfel.
Dimpotrivă, puternicul cal brun s ărea f ără nicio ezitare
peste toate gardurile şi zidurile, care înconjurau
ocolurile oilor lui Silkham. C ând se apropiar ă, Warden
observă mica umbră neagră, care îşi dădea toat ă silin a
să ină pasul cu calul şi călăre ul său. Câinele c ând
sărea peste obstacole, c ând urca cu mici s ărituri, ca pe
nişte trepte, zidurile, sau trecea pe sub ultima sc ândură
din gard. În orice caz, acea mog âldea ă neagră,
sârguincioasă, ce d ădea din coad ă, ajunse înaintea
călăre ului în ocolul oilor şi prelu ă imediat conducerea
trioului. Oile p ăreau s ă-i citeasc ă gândurile. Ca la o

compactăşiunic
comand ă a căă cumin
se oprir elei, elei îse straâbnser
n fa ărbaă ilor,
într-un
farăgrup
a se
agita c âtuşi de pu in. Apoi, oile îşi aplecar ă capetele
spre iarbă, păzite de cei trei c âini ciobăneşti ai lui
Silkham. Micul nou-venit se îndreptă spre Silkham,
cerându-i parc ă aprobarea, şi păru că toată figura sa
prietenoasă de Colie str ăluceşte. Ce-i drept, nu se uita
direct la b ărba i. Privirea ei era a intită mai degrab ă
spre c ălăre ul de pe calul brun, care tocmai ajunsese s ă
meargă la pas şi să se oprească în spatele bărba ilor.
— Bună diminea a, tat ă! spuse o voce cristalin ă. Am
vrut să i-o aduc pe Cleo. Am crezut că ai nevoie de ea.
Gerald Warden privi la r ândul său către t ânăr şi voia
tocmai să-i adreseze câteva cuvinte de laudă, referitoare
la stilul s ău elegant de c ălărie. Dar apoi se opri,
observând şaua de dam ă, la care se ad ăuga un costum
de călărie uzat, gri- închis şi o cascad ă de păr roşu ca
focul, prins lejer la ceaf ă. Poate c ă înainte de a pleca de
acasă, fata îşi prinsese buclele, dup ă cum era obiceiul,
dar nu pare s ă se fi ostenit mult cu acest lucru. Pe de
altă parte însă, un asemenea c ălărit s ălbatic ar fi dus la
desfacerea oricărui coc, oricât de strâns ar fi fost el.
Lordul Silkham privi far ă entuziasm. Oricum, îşi
aduse aminte să o prezinte pe fată.
— Domnul Warden, fiica mea Gwyneira. Şi
Cleopatra, c ă eaua ei, pretextul venirii ei încoace. Ce
faci aici, Gwyneira? Dac ă îmi aduc bine aminte, mama
ta vorbea despre o lec ie de francez ă în dup ă-amiaza
aceasta…
De obicei, lordul Terence nu- şi amintea orarul fiicei
sale, dar madame Fabian, profesoara de francez ă a

Gwyneirei, suferea de
aceea, lady Silkham obio şpronun ă alergie
nuia s ă-iataduc la c âso
ă aminte ini.ului
De
ei, ca înaintea lec iei s-o îndepărteze pe Cleo din
preajma fiicei sale, lucru ce nu era deloc simplu.
Că eaua era lipit ă tot timpul de st ăpâna ei, ca marca de
scrisoare, şi putea fi atras ă doar prin vreo sarcin ă de
lucru cu oile, deosebit de interesantă.
Gwyneira ridic ă gra ios din umeri. Şedea impecabil,
dar totodat ă degajat şi cu mare siguran ă pe cal şi îşi
inea mica şi puternica iapă lejer de căpăstru.
— Era prev ăzut, într-adevăr. Dar s ăraca doamn ă a
avut un atac greu de astm. A trebuit s ă o ducem la pat,
nu putea s ă scoată niciun cuvânt. De unde i-o veni oare
aceste atacuri? Doar mama, într-un mod foarte
conştiincios, are grij ă să nu-i vin ă niciun animal în
preajmă…
Gwyneira încercă să privească foarte dezinvolt în jur
şi să afişeze p ărere de r ău, dar fa a ei expresiv ă degaja
mai degrabă un anume triumf. Warden avea acum timp
să o priveasc ă mai atent pe fat ă. Avea un ten foarte
deschis, cu tendin ă spre pistrui, o fa ă în form ă de
inimă, care ar fi p ărut nevinovată şi dulce, dacă nu ar fi
fost gura plin ă şi lat ă, care împrumuta trăsăturilor
Gwyneirei ceva senzual. Apoi, chipul ei era st ăpânit de
doi ochi mari, de un albastru neobi şnuit. Albastru-
indigo, îşi aminti Gerald Warden. Aşa se numea această
culoare, aflat ă în cutiu ele cu vopsea ale fiului s ău, cu
care acesta îşi pierdea cea mai mare parte a timpului.
— După ce slujnica a îndepărtat fir cu fir fiecare p ăr
de câine şi înainte ca madame să fi îndrăznit s ă iasă din
încăperile ei, oare nu a trecut, din întâmplare, Cleo încă

— ăNu
o dat prin salon?
cred! întrebăGwyneira
r ăspunse Silkham sever.
cu un z âmbet suav,
care împrumuta culorii ochilor ei un ton mai cald.
Înainte de începerea orelor am dus-o personal la grajd
şi i-am explicat c ât se poate de server c ă trebuie s ă
aştepte acolo. C ând m-am întors, şedea încă în fa a
boxei lui Igraine. Oare a bănuit ceva? Uneori, c âinii
sunt foarte pătrunzători…
Lordul Silkham îşi aminti de rochia de catifea
bleumarin, pe care o purtase Gwyneira la masă. Dacă a
dus-o pe Cleo la grajduri astfel îmbrăcată şi s-a ghemuit
în fa a ei, s ă-i dea indica ii, s-au prins suficiente fire de
păr de ea, pentru a o îndepărta pe s ăraca madame
pentru trei săptămâni de pe câmpul de luptă.
— Vom vorbi mai t ârziu despre acest lucru, spuse
Silkham în speran a că so ia lui va prelua rolul de
acuzator şi de judecător. Nu voia s-o certe pe Gwyneira
acum, fa ă de oaspetele s ău. Cum g ăsi i oile, Warden?
Este ceea ce v-a i imaginat?
Gerald Warden ştia c ă, măcar de form ă, ar fi trebuit
să treacă acum de la un animal la altul şi să aprecieze
calitatea lânii, a constitu iei animalului şi a st ării
furajării sale. În realitate nu avea niciun dubiu asupra
calită ii superioare a oilor gestante. Toate erau mari şi
păreau s ănătoase şi bine hr ănite şi, dup ă tuns, l âna lor
urma s ă crească repede. Cinstea lordului Silkham nu i-
ar fi permis acestuia sub nicio form ă să înşele un
cumpărător transoceanic. Mai degrabă i-ar fi încredin at
cele mai bune exemplare, pentru ca s ă îşi păstreze şi în
Noua Zeelandă renumele de crescător. Având în vedere
acest lucru, privirea lui George se opri mai degrab ă

asupra neobi şnuitei

mai interesant ă decâfiice a lui Silkham.
t animalele . p ărea mult
de prăsilI ăse
Gwyneira se l ăsă s ă alunece fără niciun ajutor din şa.
O călărea ă atât de curajoas ă putea s ă urce în şa
probabil tot far ă ajutor. De fapt, Gerald se mir ă că ea
alesese această şa; probabil că prefera să călărească într-
o şa bărbătească. Dar poate c ă acest lucru ar fi f ăcut s ă
se umple paharul. Nici a şa lordul Silkham nu p ărea
entuziasmat să o vadă pe fată şi nici comportamentul ei
fa ă de guvernantă nu părea să fi fost vrednic de o lady.
Lui Gerald însă îi plăcu fata. Privi cu pl ăcere la
silueta sub irică, dar în locurile adecvate bine rotunjit ă,
a Gwyneirei. F ără niciun dubiu, deşi încă foarte t ânără,
precis c ă nu mai mare de şaptesprezece ani, fata era
bine dezvoltată. Luat ă în general, Gwyn p ărea s ă fie
încă foarte copil ăroasă; domni şoarele mature nu ar fi
manifestat at âta interes fa ă de cai şi câini. Este
adevărat c ă felul în care Gwyneira se purta cu
animalele era departe de cochet ăria tipic feminin ă.
Acum ea îndepărtă râzând calul care încercase să-şi
frece capul expresiv de um ărul ei. Iapa era mult mai
mică decât Hunterul lordului Silkham, foarte robust ă,
dar elegantă. G âtul ei curbat şi spatele scurt îi aminteau
lui Gerald caii spanioli şi napolitani, care îi fuseser ă
oferi i ocazional, în timpul călătoriilor sale pe continent.
I se p ăreau cu to ii prea mari şi poate şi prea sensibili
pentru Kiward Station. Credea c ă nu ar fi putut
pretinde de la ei nici trecerea pasului Bridle, care lega
locul de ancorare al vaselor de Christchurch. Dar acest
cal…
— Ave i un ponei dr ăgu , mylady! remarc ă Gerald

Warden.
obstacole.Tocmai i-am
Participa i cuadmirat ânători?de a s ări peste
maniera
el şi la v
Gwyneira d ădu aprobator din cap. La men ionarea
iepei sale, ochii îi străluciră într-un mod asem ănător ca
atunci când fusese vorba de că eaua ei.
— O cheam ă Igraine! r ăspunse ea degajat ă. Este un
Cob. Un cal tipic pentru aceste inuturi, foarte sigur la
mers şi la fel de bun la trasul tr ăsurii, ca şi la c ălărit.
Aceşti cai cresc liber în regiunea muntoas ă. Gwyneira
arătă spre mun ii pr ăpăstioşi, ce se ridicau în fundalul
pajiştilor – o lume aspră, care presupunea desigur o fire
robustă.
— Dar nu este tocmai un cal tipic pentru doamne,
nu-i a şa? spuse Gerald z âmbind. V ăzuse deja în Anglia
alte tinere doamne c ălare. Cele mai multe preferau cai
uşori, pursânge.
— Asta depinde de c ât de bine ştie doamna s ă
călărească, îi răspunse Gwyneira. Eu nu m ă pot
plânge… Cleo, ia stai departe de picioarele mele! strig ă
ea către c ă eluşă, dup ă ce fusese c ât pe ce s ă se
împiedice de ea. Ţi-ai f ăcut bine munca, toate oile sunt
aici. Dar aceasta nu a fost o sarcin ă grea. Se adres ă lui
Silkham: Tată, să strângă Cleo berbecii? Se plictiseşte.
Dar lordul Silkham dorea mai întâi s ă-şi prezinte oile
gestante. La r ândul s ău, Gerald se sili s ă privească mai
atent animalele. Intre timp, Gwyneira îşi lăsă calul s ă
pască şi o scărpina pe că eluşă. În cele din urmă, tat ăl ei
dădu aprobator din cap.
— Bine, Gwyneira, arat ă-i domnului Warden ce
poate Cleo. Arzi de ner ăbdare să te dai mare. Veni i,
domule Warden, trebuie s ă ne îndepărtăm pu in.

Berbecii
După tineri sunt pese
cum Gerald dealuri.
şi aşteptase, Silkham nu f ăcu
niciun gest să o ajute pe fiica sa în şa. Gwyneira rezolvă
plină de gra ie şi cu naturale e aceast ă problemă grea,
de a pune întâi piciorul stâng în scări, trecând apoi într-
un mod elegant piciorul drept peste şa, în timp ce iapa
ei st ătea nemi şcată, ca o statuie. C ând o lu ă din loc,
Gerald remarc ă mişcările ei înalte, elegante. Îi plăcură
în măsură egală fata şi calul, dar şi că eluşa tricolor ă îl
fascină. În timpul drumului spre berbeci afl ă că însăşi
Gwyneira dresase singură că eluşa şi c âştigase deja mai
multe concursuri pentru câini ciobăneşti.
— Oierii nu m ă mai pot suferi! declar ă Gwyneira cu
un zâmbet nevinovat. Iar Asocia ia Femeilor a pus
problema dac ă se cade ca o fat ă să prezinte un c âine.
Dar ce ar putea s ă fie lipsit de decen ă în prezentarea
unui c âine? Doar stau acolo şi eventual deschid şi
închid o poartă.
Î ntr-adevăr, erau suficiente c âteva mi şcări ale
mâinilor şi o comandă spusă în şoaptă, pentru a o pune
la treab ă pe că eaua bine dresat ă a lordului. Mai întâi,
Gerald Warden nu v ăzu nicio oaie pe toat ă aria
înconjurată de un gard, a c ărei poartă Gwyneira o
deschise, aplec ându-se degajat ă din şa, fără a sări de
data aceasta peste gard. Iapa se dovedi şi de aceast ă
dată la înăl ime; lui Silkham şi lui Warden le-ar fi fost
greu să se aplece de pe caii lor înal i.
Cleo şi ceilal i câini adunar ă în doar c âteva minute
turma, deşi tinerii berbeci se comportau mult mai rebel,
decât lini ştitele oi gestante. C â iva dintre ei sc ăpară în
timpul m ânării lor sau se întorceau spre c âini, gata de

plinăă, de
lupt lucru care însdă ănu
entuziasm, deaîidin
deranja
coad ăpe ştia.laCleo,
aceapoi,
, iar un
scurt ordin, se al ătură iar st ăpânei sale. Acum, to i
berbecii se aflau la o distan ă relativ mic ă. Silkham îi
arătă Gwyneirei doi dintre ei, iar Cleo, într-o vitez ă
uluitoare, îi separă de ceilal i.
— Pe aceştia i-am prev ăzut pentru dumneavoastră! îi
declară lordul Silkham oaspetelui s ău. Cele mai bune
animale cu provenien ă de prim ă calitate. V ă pot ar ăta
mai t ârziu ta ii. Ar fi r ămas la mine în pepinieră şi ar fi
câştigat cu siguran ă multe premii. Dar a şa… Cred c ă
ve i men iona în colonii numele meu de cresc ător. Ori
acest lucru este mai important pentru mine dec ât
următoarea medalie, pe care a ş putea s-o ob in la
Cardiff.
Gerald Warden aprobă serios, dând din cap.
— Vă pute i bizui pe acest lucru. Superbe animale!
Abia pot aştepta încrucişarea cu oile mele! Dar ar trebui
să vorbim şi despre c âini! Nu c ă nu am avea în Noua
Zeelandă câini ciob ăneşti. Dar a ş fi dispus s ă dau ceva
bani pentru un animal ca această că ea, la care s ă se
adauge un mascul pe măsură.
Gwyneira, care o m ângâia pe c ă eluşă recunoscător
pe cap, auzi aceast ă remarcă. Imediat se întoarse
furioasă şi privi cu ochi ce aruncau fulgere spre
neozeelandez.
— Dacă vre i să cumpăra i c âinele meu, este mai bine
să trata i cu mine, domnule Warden! Dar vă spun de pe
acum: Nu pute i să o ob ine i pe Cleo nici pentru to i
banii din lume. Este a mea! Fără mine nu merge
nicăieri. Nici nu a i putea s-o conduce i, fiindc ă nu

ascultă deSilkham
Lordul oricine. scutură din cap a dojană.
— Gwyneira, cum te por i? o întrebă el sever.
Bineîn eles c ă putem s ă-i vindem domnului Warden
câ iva c âini. Nu trebuie s ă fie neap ărat favorita ta. Se
uită spre Warden. Oricum, eu v-a ş recomanda c âteva
animale tinere din ultima f ătare, domnule Warden.
Cleo nu este singurul c âine, cu care c âştigăm
concursuri.
„Dar cel mai bun”, g ândi Gerald. Ori pentru Kiward
Station, lucrul cel mai bun era doar suficient de bun.
Atât în grajduri, c ât şi în cas ă. Dac ă fetele cu s ânge
albastru ar fi la fel de u şor de câştigat, ca oile de ras ă de
provenien ă garantată! Pe drumul de întoarcere spre
conac al celor trei, Warden îşi făcea deja planuri.
Pentru cină, Gwyneira se îmbrăcă cu grijă. Nu voia să
atragă aten ia asupra sa dup ă incidentul cu madame.
Mama ei tocmai îi făcuse o scen ă de zile mari. De şi
discursurile doamnei îi erau cunoscute deja pe de rost:
dacă se purta în continuare at ât de s ălbatic şi îşi
petrecea mai mult timp la grajduri şi călare dec ât la
lec ii, nu îşi va g ăsi niciodată un so . Nu se putea nega
un fapt: cuno ştin ele actuale de limb ă franceză ale
Gwyneirei lăsau de dorit. Acest lucru era valabil şi
pentru capacit ă ile ei de gospodin ă. Lucrul de m ână
produs de Gwyneira nu ar ăta niciodat ă aşa cum ar fi
trebuit s ă fie pentru a putea înfrumuse a căminul – de
fapt, preotul le f ăcea s ă dispară de la bazarele de
binefacere ale bisericii, în loc s ă le pună la v ânzare. Nici
pentru organizarea unor agape de propor ii şi pentru
discu iile detaliate cu buc ătăreasa, c ând trebuia decis

dac ă se vaGwyneira
chemare. servi „somon
mâncasautot şceea
alău”,
ce fata nu prea
se servea aveaă;
la mas
deşi ştia care furculi ă şi care lingur ă să folosească la
care fel de mâncare, considera toate aceste lucruri drept
prostii. De ce s ă împodobeşti ore în şir masa, dac ă în
câteva minute totul era consumat? Şi apoi, problema cu
aranjamentele florale! De câteva luni, decorarea cu flori
ale salonului şi ale sufrageriei intra în sarcina
Gwyneirei. Dar, din păcate, de cele mai multe ori gustul
ei nu f ăcea fa ă preten iilor – de exemplu, c ând culegea
flori de c âmp şi le punea în vase, a şa cum îi plăcea ei.
Găsea c ă sunt dr ăgu e, dar mama ei era s ă leşine la
vederea lor. Cu at ât mai mult, cu c ât descoperi pe una
din ierburi un p ăianjen, adus din gre şeală odată cu
plantele. Din acea clipă, Gwyneira trebuia s ă taie florile
sub supravegherea gr ădinarului din gr ădina de
trandafiri de la Silkham Manor şi le aranja cu ajutorul
lui madame. Astăzi sc ăpase de aceast ă obliga ie
supărătoare. Familia Silkham avea ca oaspete nu numai
pe Gerald Warden, ci şi pe Diana, sora mai mare a
Gwyneirei, împreună cu so ul ei. Diana iubea florile şi,
de la c ăsătoria ei încoace, se ocupa aproape exclusiv de
amenajarea celei mai deosebite şi mai îngrijite gr ădini
de trandafiri din toat ă Anglia. Ast ăzi, ea adusese
pentru mama ei cele mai frumoase flori şi le pusese deja
în glastre şi în coşuri. Gwyneira suspin ă. Niciodat ă nu
va fi în stare de a şa ceva. Dac ă la alegerea so iilor lor
bărba ii s-ar l ăsa într-adevăr conduşi de acest principiu,
va trebui s ă moară fată bătrână. Dar Gwyneira avea
impresia c ă aranjamentul floral îi era indiferent at ât
tatălui ei, c ât şi lui Jeffrey, so ul Dianei. Nici broderiile

Gwyneirei
de cea preanu ăseser
puatrin ă privireaă vreunui
entuziasmat bărbat
a preotului. De–ce s ăă
afar
nu-i impresioneze pe tinerii domni mai degrab ă cu
adevăratele ei talente? La v ânătoare, de exemplu, ar fi
trezit admira ie: de cele mai multe ori, Gwyneira
urmărea vulpea mai repede şi cu mai mult succes dec ât
restul grupului de v ânători. Dar acest lucru p ărea s ă-i
impresioneze pe bărba i la fel de pu in ca şi iscusin a ei
în dresarea c âinilor ciob ăneşti. E drept c ă domnii îşi
exprimau admira ia, dar adesea privirea lor era
dezaprobatoare şi la balul de sear ă dansau cu celelalte
fete. Acest lucru putea s ă fie şi o consecin ă a dotei ei
sărăcăcioase. În privin a aceasta, fata nu-şi f ăcea iluzii –
fiind ultima dintre cele trei fiice, nu se putea a ştepta la
ceva considerabil. Mai ales c ă şi fratele ei John Henry
depindea de buzunarul tatălui lor. John Menry „studia”
la Londra. Gwyneira se întrebă doar în ce domeniu îşi
făcea oare studiile. C ât timp tr ăise la Silkham Manor,
şmezin
tiin ele nu îl Interesaseră mai mult ca pe sora lui
ă şi facturile pe care le trimitea de la Londra, erau
mult prea mari, ca s ă fi fost vorba doar de
achizi ionarea unor căr i. Tat ăl ei pl ătea totdeauna, fără
nicio împotrivire, mormăind cel mult ceva despre „a- şi
face mendrele”, dar Gwyneirei îi era clar c ă aceşti bani
proveneau din dota ei.
În pofida acestor adversit ă i, nu- şi făcea griji prea
mari legate de viitorul ei. Deocamdat ă îi mergea bine,
iar mama ei s ârguincioasă cu siguran ă îi va g ăsi
cândva un so . Deja de acum, invita iile pentru serate
ale părin ilor ei se limitau aproape exclusiv la asemenea
familii prietene, care din întâmplare aveau fii de v ârstă

potrivită. Aduceau
tineri domni, dar mai c âdes apăăcu
teodat sine
reau doarşi ppeărin
respectivii
ii, ori şi
mai des, veneau doar mamele la ceai. Gwyneira ura în
mod deosebit acest lucru, deoarece cu aceast ă ocazie se
testau toate calit ă ile pe care se pare c ă trebuiau s ă le
aibă neapărat tinerele care urmau s ă conducă un menaj
în societatea distins ă. Se a şteptau ca Gwyneira s ă
servească cu mare art ă ceaiul – ocazie cu care, odat ă,
din p ăcate, o op ărise pe lady Bronsworth. Gwyneira se
speriase c ând, tocmai în timpul acestei tranzac ii grele,
mama ei spusese minciuna grosolan ă după care
Gwyneira ar fi copt ea însăşi prăjiturile pentru ceai.
După ceai se scoaser ă gherghefurile, iar pentru
siguran ă, lady Silkham îi dădu Gwyneirei ghergheful
ei, pe care lucrul în petit-point era aproape terminat şi
discuta în acest timp despre ultima carte a domnului
Bulwer-Lytton. Pentru Gwyneira, aceast ă lectură era
mai degrab ă un somnifer; nu reu şise niciodată să
termine niciuna din c ăr ile lui. Cuno ştea totu şi câteva
expresii precum „înăl ător” şi „expresivitate de un nivel
înalt”, care puteau fi folosite în repetate rânduri în acest
context. Afar ă de aceasta, doamnele vorbeau desigur
despre surorile Gwyneirei şi despre minuna ii lor so i,
exprimându-şi ocazional speran a că şi Gwyneira va fi
binecuvântată în cur ând cu o partid ă asemănătoare,
reuşită. Gwyneira nu ştia dac ă îşi dorea acest lucru. Pe
cumna ii ei îi considera plictisitori, iar so ul lui Diana
era aproape de v ârsta tatălui ei. Se şuşotea c ă aceasta ar
fi poate cauza pentru care aceast ă căsătorie nu era
deocamdată binecuvântată cu copiii; Gwyneirei nu-i
erau prea clare legăturile dintre aceste fapte. Drept este,

cbăătrşâi ne…
la oile de pr c ăâsil
Chicoti ndă ferau scoase
ăcu asem exemplarele
ănarea mai
dintre Jeffry,
so ul Dianei, şi berbecul Cesar, pe care tat ăl ei, ezit ând,
ce-i drept, tocmai îl scosese din r ândul animalelor de
prăsilă.
Apoi Julius, so ul Larissei! Provenea, ce-i drept,
dintr-una din cele mai bune familii nobiliare, dar era
groaznic de şters şi de anemic. Gwyneira îşi aminti c ă
după prima întâlnire, care s-a aranjat ca s ă se cunoască,
tatăl ei a morm ăit ceva de „c ăsătorii consangvine”.
Oricum, Larissa şi Julius aveau deja un fiu – care la
rândul lui ar ăta ca o stafie. Nu, nu la astfel de b ărba i
visa Gwyneira. Oare oferta transoceanic ă era mai bună?
Acest Gerald Warden făcea o impresie foarte bună, deşi
bineîn eles că era prea în vârstă pentru ea. Dar măcar se
pricepea la cai şi nu-i f ăcuse propunerea de a o ajuta s ă
urce în şa. Oare femeile din Noua Zeeland ă c ălăreau în
şa bărbătească, for ă a fi pedepsite pentru aceasta?
Gwyneira, aplecată deasupra romanelor-foileton ale
slujitorilor, se surprinsese c âteodată visând. Cum ar fi
oare s ă călărească întrecându-se cu unul din acei
chipeşi cowboy americani? Sau, cu inima b ătând de
emo ie, s ă urmărească un duel cu pistoale? Iar femeile
din Vest Sălbatic puneau câteodată şi ele mâna pe arme!
Gwyneira ar fi preferat oric ând un fort înconjurat de
indieni grădinii cu trandafiri a surorii ei, Diana.
Acum se chinuia s ă între într-un corset, care o
strângea şi mai şi dec ât vechiul corset, pe care îl purta
la călărie. Ura aceste chinuri, dar c ând se privea în
oglindă, îi plăcea talia extrem de supl ă. Niciuna din
surorile ei nu era a şa de ml ădioasă. Iar rochia de un

albastru caăcerul
străluceasc îi venea excelent.
mai puternic F ăcea
şi sublinia ro şca
ul ochii ă-i
aprinss al
părului. Ce păcat c ă trebuia să-şi prindă sus părul. Şi ce
chin pentru camerist ă, care era deja preg ătită cu
pieptene şi agrafe! P ărul Gwyneirei era buclat natural;
dacă aerul era umed, se cârlion a şi mai şi, fiind greu de
stăpânit. Gwyneira trebuia s ă stea adesea ore în şir
nemişcată, până când camerista reu şea să i-l aranjeze.
Ori era cel mai mare chin pentru ea să stea nemişcată.
Gwyneira se l ăsă suspinând pe scaunul coafezei şi se
pregătea să suporte o jumătate de oră de plictiseală. Dar
apoi privirea îi căzu pe un caie el ne însemnat, aflat
lângă ustensilele de coafat. În mâinile pieii ro ţii suna
titlul palpitant.
— M-am g ândit c ă domnişoara va dori s ă se distreze
pu in! remarc ă tânăra camerist ă şi îi zâmbi Gwyneirei
prin oglind ă. Dar este foarte înfiorător! Sophie şi cu
mine nu am putut dormi toată noaptea, după ce am citit
cu voce tare din căr ulia aceasta!
Gwyneira întinsese deja mâna după căr ulie. Ea nu se
înfiora aşa uşor.
În acest timp, Gerald Warden se plictisea în salon.
Domnii luar ă un păhărel înainte de mas ă. Lordul
Silkham tocmai i-l prezentase pe ginerele lui, Jefftey
Riddleworth. Lordul Riddleworth, explic ă el lui
Warden, a slujit în India, colonia coroanei, iar doar cu
doi ani în urm ă s-a întors în Anglia cu decora ii
însemnate. Diana Silkham era a doua sa so ie, prima
murise în India. Warden nu îndrăzni s ă întrebe de ce a
murit, dar cu siguran ă că doamna nu murise nici de
malarie, nici de mu şcătura vreunui şarpe – afar ă doar

dac ă era
so ul ei. mai curajoas ă se
Riddleworth şi mai
paredornic ă depămi
c ă nu răşsise
care îdec ât
n tot
timpul şederii sale în India cantonamentul
regimentului. Nu putea să povestească mai mult despre
ară decât că în afara refugiilor britanice era murdărie şi
gălăgie. Îi considera pe to i băştinaşii, în frunte cu
maharajahii, o band ă de nemernici şi, oricum, în afara
oraşelor totul era infestat de tigrii şi de şerpi.
— Am avut o dat ă o asemenea viperă chiar în s ălaşul
nostru! explică Riddleworth scârbit şi îşi r ăsuci musta a
îngrijită. Bine în eles c ă imediat am împuşcat fiara, de şi
băiatul în cas ă zicea c ă nu era un şarpe veninos. Dar
po i să ai încredere în ace şti oameni? Cum este la
dumneavoastră, Warden? Servitorii dumneavoastr ă in
sub control aceste creaturi respingătoare?
Gerald se g ândi amuzat c ă puşcăturile lui
Riddleworth au făcut pagubă mai mare în casă decât ar
fi reu şit vreodat ă un tigru. Nu avea încredere c ă acest
colonel mic şi bine hr ănit ar fi fost în stare s ă
nimerească cu o împuşcătură capul unui şarpe. În orice
caz era evident c ă omul îşi alesese gre şit ara în care a
activat.
— Slugile noastre sunt c âteodată pu in… deh, lipsi i
de obi şnuin ă! spuse Gerald. De cele mai multe ori
folosim băştinaşi, pentru care modul de via ă englezesc
este foarte str ăin. Dar nu avem nimic de-a face cu şerpi
şi cu tigrii. Nu exist ă în toat ă Noua Zeeland ă şerpi.
Ini ial abia dac ă existau mamifere. Misionarii şi
coloniştii au fost cei care au adus pe insul ă animale de
folosin ă, câini şi cai.
— Nu sunt animale s ălbatice? întrebă Riddleworth,

îsncre spuneşi ifruntea.

ă ne indu- Ei haide
că înainte i, Warden,
de colonizare doar
acolo eranu
ca vre
în ai
patra zi a facerii lumii.
— Există păsări, relat ă Gerald Warden. P ăsări mari,
mici, grase, slabe, zbur ătoare şi alerg ătoare… ah da, şi
câ iva lilieci. Afar ă de acestea, bine în eles c ă există
insecte, dar nici acestea nu sunt prea primejdioase. Deci
trebuie s ă v ă da i silin a, dac ă vre i să fi i ucis în Noua
Zeelandă, mylord. Afar ă doar dac ă apela i la ho i cu
două picioare şi cu arme de foc.
— Probabil şi la unii cu machete, pumnale şi
iatagane, nu-i a şa? întrebă Riddleworth râzând. Pentru
mine este un mister, cum poate cineva s ă meargă
benevol într-o asemenea s ălbăticie! Am fost bucuros,
când am putut părăsi coloniile.
— Băştinaşii no ştri maori sunt de obicei pa şnici,
răspunse cu degajare Warden. Un popor ciudat…
fatalist şi uşor de mul umit. C ântă, danseaz ă,
sculptează el mnul şi nu cunosc niciuna din
îndeletnicirile armelor, semnificativ ă. Mylord, sunt
sigur că în Noua Zeelandă mai degrabă v-a i fi plictisit,
decât să vă fi fost teamă…
Riddleworth tocmai voia s ă explice m ânios c ă
bineîn eles c ă în timpul şederii sale în India nu a
pierdut din cauza temerii nicio pic ătură de sudoare.
Dar b ărba ii fur ă întrerup i de sosirea Gwyneirei. Fata
păşi în salon şi privi dezorientată când văzu că nu sunt
prezente nici mama, nici surorile ei.
— Am ajuns prea devreme? întrebă Gwyneira, în loc
să-l salute pe cumnatul ei, aşa cum se cuvenea.
Acesta, jignit pe m ăsură, îi arunc ă o privire, pe c ând

Gerald Warden
Gwyneirei. Fatanui putea ă-şi ia
se p ăsruse şi ochii dr ăînf
de la
înainte guă ăi,şarea
dar
acum, îmbrăcată în straiele festive, constat ă că este o
adevărată frumuse e. Mătasea albastr ă îi sublinia tenul
deschis şi părul s ănătos, ro şcat. Coafura severă sublinie
trăsăturile nobile ale fe ei. La acestea se mai ad ăugau
buzele îndrăzne e şi ochii alba ştrii, str ălucitori, cu
expresia lor atent ă, aproape provocatoare! Gerald era
fascinat.
Dar această fata nu- şi avea locul aici. Nu putea
nicicum să şi-o Imagineze alături de un bărbat ca Jeffrey
Riddleworth. Gwyneira era mai degrab ă tipul care îşi
punea şerpi în jurul gâtului şi îmblânzea tigrii.
 — Nu, nu, fata mea, e şti punctuală! spuse lordul
Terence, aruncând o privire spre ceas. Mama ta şi
surorile tale întârzie. Probabil că au stat iar prea mult în
grădină…
— Nu a i fost în grădină? o întrebă Gerald Warden
pe Gwyneira.
De fapt ar fi crezut mai degrab ă despre ea c ă stă la
aer liber, dec ât despre mama, pe care o cunoscuse
adineauri ca fiind cam rigidă şi plictisită.
Gwyneira dădu din umeri.
— Nu m ă prea intereseaz ă trandafirii! declar ă ea,
deşi prin aceast ă afirma ie îşi atr ăgea încă o dat ă
indignarea lui Jeffrey şi trezea şi nemul umirea tat ălui
ei. Dacă ar fi legume sau altceva care nu în eapă…
Gerald Warden r âse, ignor ând figurile acre ale lui
Silkham şi Riddleworth. Baronul oilor o g ăsea pe fat ă
încântătoare. Desigur c ă nu era prima pe care o
supunea unei cercet ări discrete cu ocazia acestei

ălătorii domni
ctinerele în vechea patrie,
şoare p ân
dar nu
engleze seă comportase
acum niciunaat dintre
ât de
natural şi dezinvolt.
— Ei, ei, t ânără mylady! o tachina el. Îmi ar ăta i
păr ile întunecate ale trandafirilor engleze şti? Oare în
spatele pielii albe ca laptele şi al p ărului auriu-roşcat se
ascund nişte epi?
Expresia de „trandafir englezesc”, care se referea la
tipul de fete cu pielea deschis ă şi părul ro şu, răspândit
pe insulele britanice, era cunoscut ă şi în Noua
Zeelandă.
Gwyneira ar fi trebuit să se îmbujoreze la fa ă, dar ea
zâmbi doar.
 — Este în orice caz mai sigur s ă por i mănuşi,
remarcă ea şi văzu cu coada ochiului c ă mama ei,
surprinsă, rămăsese fără aer.
Lady Silkham şi fiica ei mai mare, lady Riddleworth,
tocmai intraser ă şi auziser ă scurtul schimb de cuvinte
dintre Warden şi Gwyneira. Era evident c ă nu ştia
niciuna din ele ce a şocat-o mai mult: neobr ăzarea lui
Warden sau răspunsul prompt a Gwyneirei.
— Domnule Warden, fiica mea Diana, lady
Riddleworth.
Lady Silkham decisese în cele din urm ă să treacă pur
şi simplu peste incident. E drept c ă bărbatul acesta nu
avea maniere elegante, dar acceptase s ă plătească
so ului ei o mică avere pentru o turmă de oi şi o serie de
câini abia f ăta i. Aceasta i-ar garanta Gwyneirei dota –
şi i-ar da ei m ână liberă să o mărite c ât mai repede pe
fată, înainte de a se afla în cercurile ei, c ât este de
obraznică.

Diana îltransoceanice.
inuturile salut ă plină de demnitate
Fusese pe oaspetele
desemnat ă să stea lâdin
ngă
Gerald Warden, spre p ărerea lui de r ău. Masa cu
familia Riddleworth se dovedi a fi mai mult dec ât
plictisitoare. Pe c ând Gerald arunc ă câteva replici şi se
prefăcu că o ascult ă pe Diana povestind despre
creşterea trandafirilor şi despre expozi ii de
horticultură, o observ ă în continuare pe Gwyneira.
Dincolo de gura ei slobod ă, comportarea ei era
impecabilă. Ştia cum trebuia să se comporte în societate
şi discuta cu bun ă creştere, de şi evident plictisit ă, cu
vecinul ei de mas ă, Jeffrey. R ăspundea cuminte la
întrebările surorii ei, referitor la progresele f ăcute în
domeniul conversa iei în limba francez ă şi la starea
pre ioasei madam Fabian. Aceasta din urm ă îşi
exprimase adâncul regret că, din motive de sănătate, nu
putea s ă asiste la masa din aceast ă seară. I-ar fi f ăcut
plăcere să sporovăiască cu eleva ei preferată, Diana.
Abia la servirea desertului, lordul Riddleworth
reveni la întrebarea pus ă anterior. Era evident c ă până
şi el era enervat de conversa ia din jurul mesei. Diana şi
mama ei trecuseră între timp la un schimb de informa ii
despre cuno ştin e comune, g ăsindu-le pe toate
„încântătoare”, şi pe fii lor „reu şi i” îi luar ă eventual în
considerare pentru un mariaj cu Gwyneira.
— Tot nu ne-a i povestit cum a i ajuns în inuturile
transoceanice, domnule Warden. A i plecat acolo la
ordinul Coroanei? Poate chiar în anturajul fabulosului
căpitan Hobson?
Gerald Warden scutur ă din cap r âzând şi îi permise
servitorului s ă-i umple din nou paharul cu vin. P ână

acum
bună. nu
Maiprea b ăuse
t ârziu dinservi
se va licoarea aceasta
suficient dindeosebit de
excelentul
scotch al lordului Silkham şi, dac ă voia s ă aibă măcar
umbra unei şanse s ă-şi realizeze planurile, îi trebuia un
cap limpede.
Ce-i drept, un pahar gol ar atrage aten ia. De aceea
dădu aprobator din cap c ătre servitor, dar apoi ridic ă
paharul cu apă.
— Am făcut drumul acela cu douăzeci de ani înaintea
lui Hobson, răspunse el. Pe atunci via a de pe insulă era
mai aspră. Mai ales în sta iunile vânătorilor de balene şi
la vânătorii de foci…
— Dar sunte i cresc ător de oi! interveni Gwyneira,
dornică de conversa ie. În sfârşit o temă interesantă! Nu
a i vânat cu adevărat balene, nu-i aşa?
Gerald râse fioros.
— Sigur că am v ânat balene, milady. Timp de trei ani
la bordul lui Molly Malone…
Nu voia s ă povestească mai mult despre acest
subiect, dar lordul Silkham îşi încre i fruntea.
— Ei, haide i, Warden, v ă pricepe i mult prea bine la
oi, ca s ă cred aceste pove şti marin ăreşti! Nu a i
dobândit aceste cuno ştin e la bordul unui vas de v ânat
balene!
— Bineîn eles c ă nu! r ăspunse Gerald degajat.
Linguşeala nu se prinse deloc de el. În realitate provin
din Yorkshire Dales, iar tatăl meu a fost oier…
— Dar a i căutat aventura! exclam ă Gwyneira. Ochii
ei se aprinser ă de emo ie. A i plecat pe timp de noapte
şi prin cea ă şi a i părăsit ara…
Din nou, Gerald era amuzat şi totodat ă entuziasmat.

Aceasta era
avea nişte fata
idei totul greăş,ite.
cupotrivit chiar dac ă era r ăsfă ată şi
— Din unsprezece copii eram al zecelea, explică el. Şi
nu voiam s ă-mi petrec via a păzind oile altora. C ând
am împlinit treisprezece ani, tat ăl meu voia s ă mă
tocmească la st ăpân. Dar eu m-am angajat ca mus pe
vas. Am v ăzut jum ătate din lumea aceasta. Coastele
Africii, America, Capul… am navigat p ână în Marea
Nordului. Şi în cele din urm ă în Noua Zeeland ă. Acolo
mi-a plăcut cel mai mult. Nu existau tigrii, şerpi…
— Făcu cu ochiul c ătre lordul Riddleworth. Ţara era
în mare parte încă neexplorată, iar clima era ca pe
meleagurile mele natale. În cele din urm ă, fiecare îşi
caută rădăcinile.
— Apoi a i vânat balene şi foci? întrebă Gwyneira din
nou, neîncrezătoare. Nu a i început imediat cu creşterea
oilor?
— Oile nu le ob ii fără bani, micu ă lady! r ăspunse
Warden z âmbind. După cum am putut constata şi
astăzi. Pentru a cump ăra turma tat ălui dumneavoastră,
nu ajunge să fie tranşată o singură balenă! Iar p ământul
a fost ieftin, ce-i drept, dar c ăpeteniile maori nu l-au dat
chiar pe gratis…
— Băştinaşii se numesc maori? întrebă avidă
Gwyneira.
Gerald dădu aprobator din cap.
— Înseamnă „vânător-moa”. Moa, astfel s-au numit
nişte p ăsări uriaşe, dar evident că vânătorii au fost prea
harnici. În orice caz, aceste animale au disp ărut. De
altfel noi, coloni ştii, ne numim „kiwi”. Kiwi este tot o
pasăre. Un animal curios, b ăgăre şi foarte vioi. Nu po i

scăpanudemkiwi.
Dar În Noua
ă întreba a avutăideea
Zeeland
i, cine o găses şătine
pretutindeni.
dea tocmai
acest nume.
O parte dintre cei aduna i în jurul mesei, în frunte cu
lordul Silkham şi cu Gwyneira, izbucnir ă în râs. Lady
Silkham şi cei doi Riddleworth erau mai degrab ă
indigna i că stăteau la masă cu un fost cioban şi vânător
de balene, chiar dacă între timp ajunsese baronul oilor.
La pu in timp după aceasta, lady Silkham se ridică de
la mas ă şi se retrase cu fiicele sale în salon, Gwyneira
părăsind cam far ă voie cercul b ărba ilor. În sfârşit,
ajunseseră să poarte discu ii pe teme mai interesante
decât despre ve şnic aceea şi societate şi decât trandafirii
Dianei, îngrozitor de plictisitori. Acum ar fi dorit s ă se
retragă în camerele ei, unde o a ştepta cartea pe
jumătate citit ă, în mâinile pieii ro şii. Indienii tocmai o
răpiseră pe eroina principal ă, fiica unui ofi er de
cavalerie. Dar în fa a locului Gwyneirei a şteptau cel
pu in dou ă căni de ceai, pe care trebuia s ă le consume
în societatea rudelor ei de sex feminin. Oft ând,
Gwyneira se supuse sor ii.
În salonul b ărba ilor, lordul Terence oferi celor
prezen i igări de foi. Gerald Warden convinse şi în
această privin ă, dovedindu-se un cunosc ător prin
alegerea celui mai bun soi cubanez. Lordul
Riddleworth alese din cutie o igară la întâmplare.
Apoi petrecură o jum ătate de or ă interminabilă,
discutând ultima decizie a reginei referitoare la
agricultura britanică. Atât Silkham, c ât şi Riddleworth
găseau c ă este regretabil faptul c ă regina miza mai
degrabă pe industrializare şi comer ul exterior, în loc s ă

îexprim
ntăreasc
ă ădoar
economia
ni şte pătradi ionalÎăn. primul
reri vage. nd, fiindcîşăi
Gerald r âWarden
nu se prea pricepea şi în al doilea r ând îi era relativ
indiferent. Neozeelandezul se învioră abia c ând
Riddleworth aruncă o privire plină de regrete spre jocul
de şah, care a ştepta, gata preg ătit, pe o m ăsu ă din
apropiere.
— Păcat c ă nu juc ăm ast ăzi o partid ă, dar desigur c ă
nu vrem s ă-l plictisim pe oaspetele nostru! remarc ă
lordul.
Gerald Warden în elegea aluziile. Dac ă ar fi cu
adevărat un gentleman, încercă Riddleworth s ă-i
transmită, s-ar retrage acum sub ni şte pretexte în
încăperile lui. Dar Gerald nu era un gentleman. Jucase
îndeajuns acest rol; trebuia s ă ajungă în sfârşit la
treburile sale.
— De ce să nu jucăm mai bine căr i? propuse el cu un
zâmbet nevinovat. Doar se joac ă Black-Jack şi în
saloanele din Colonii, nu-i a şa, Riddleworth? Sau
prefera i un alt joc? Pocher?
Riddleworth îl privi îngrozit.
— Vă rog! Black-Jack… pocher… A şa ceva se joacă în
speluncile din porturi, dar nu între gentlemani.
— Mie îmi place s ă joc din c ând în când o partid ă!
declară Silkham. Nu p ărea s ă fi luat doar din curtoazie
apărarea lui Warden; privea într-adevăr cu jind la masa
cu căr ile de joc. În timpul efectu ării stagiului militar
am jucat adesea, dar aici nu prea g ăseşti un anturaj în
care s ă se vorbeasc ă despre altceva dec ât despre oi şi
cai. Jeffrey, po i să fixezi masa. Şi nu fi zgârcit. Ştiu că ai
un salariu mare. Hai s ă vedem dac ă pot s ă recuperez

ceva din dota

Lordul Dianei!
vorbea cam f ără perdea. În timpul mesei îi
făcuse cinste vinului, iar apoi d ăduse repede peste cap
primul scotch. Acum îi îndemna cu s ârg pe ceilal i
bărba i să ia loc. Gerald Warden lu ă loc mul umit,
Riddleworth ezit ând. Prelu ă căr ile de joc în sil ă şi le
amestecă mai degrabă stângaci.
Gerald îşi puse deoparte paharul. Trebuia s ă fie
foarte treaz acum. Observ ă cu bucurie c ă lordul
Terence, pu in afumat, deschise cu o sum ă destul de
mare. Gerald, s ăritor, îl lăsă să câştige. O jum ătate de
oră mai t ârziu, în fa a lordului Terence şi a lui Jefifrey
Riddleworth se afla o mic ă avere în monede şi
bancnote. Acesta din urmă se mai înmuiase, chiar dac ă
nu părea entuziasmat. Silkham îi turn ă plin de
entuziasm whisky.
— Să nu pierde i banii pentru oile mele! atrase el
aten ia lui Warden. Tocmai a i mai pierdut un lot de
câini!
Gerald Warden zâmbi.
— Cine nu îndrăzneşte, acela nu c âştigă! răspunse el
şi ridică încă o dată potul.
— Ei, Riddleworth, participa i?
Nici colonelul nu mai era treaz, dar era ne încrezător
din fire. Gerald Warden ştia că trebuie să scape de el, pe
cât posibil f ără să piardă prea mul i bani. C ând
Riddleworth îşi puse tot c âştigul pe o carte, Gerald
atacă.
— Black-Jack, prietene! spuse el aproape cu regret,
punând cel de-al doilea as pe mas ă. Trebuia s ă se
termine odat ă şi ghinionul meu! În cinstea unei noi

înapoi! Haide i, Riddleworth, lua i-vă îndoit banii

runde!
Riddleworth se ridică supărat.
— Nu, ies din joc. Ar fi trebuit s ă fac adineauri deja
acest lucru. Ei da, cum au venit, a şa s-au şi dus banii.
Nu vă mai umplu buzunarele! Ar trebui s ă te opreşti şi
tu, tată socrule. Rămâi măcar cu un mic câştig.
— Vorbeşti şi tu ca so ia mea! remarc ă Silkham cu
voce nesigur ă. Ce înseamnă „un mic c âştig”? Nu am
participat data trecut ă. Am încă to i banii. Iar norocul
îmi rămâne fidel! Ast ăzi este ziua mea norocoas ă, nu-i
aşa, Warden? Astăzi am cu adevărat noroc!
— Atunci v ă doresc în continuare distrac ie pl ăcută!
spuse Riddleworth glacial.
După ieşirea lui din camer ă, Gerald Warden r ăsuflă
uşurat. Acum avea cale liberă.
— Dubla i-vă c âştigul, Silkham! îl încurajă el pe lord.
Cât de mare este suma? Cincisprezece mii în total?
Drace, m-a i u şurat p ână acum de peste zece mii de lire
sterline! Dacă dubla i aceast ă sumă, ob ine i dublul
pre ului oilor dumneavoastră!
— Dar… dar dacă pierd, s-a dus totul!
Lordul avea totuşi îndoieli.
Gerald Warden ridică din umeri.
— Acesta este riscul. Dar putem s ă diminuăm acest
risc. Ia uita i-vă cum facem: vă dau o carte şi îmi dau şi
mie una. V ă uita i la ea, eu dau pe fa ă cartea mea şi
apoi dumneavoastră vă decide i. Dac ă nu mai vre i să
continua i jocul, este în ordine. Dar şi eu pot s ă refuz să
joc, după ce am văzut prima mea carte!
Zâmbi.

Silkham lu
posibilitate ă ezitând
regulilor de cartea.
joc? UnNu contravenea
gentleman trebuiă
nu araceast
să caute c ăi de sc ăpare şi nu ar trebui s ă se teme de
riscuri. Aruncă totuşi, aproape pe ascuns, o privire pe
cartea sa.
Un decar! Except ând un as, nu ar fi putut s ă fie o
carte mai bună.
Gerald, care inea banca, întoarse cartea. O dam ă.
Valora trei puncte. Un start mai degrab ă neprielnic.
Neozeelandezul îşi încre i fruntea şi păru să ezite.
— Norocul meu pare într-adevăr să nu ină! suspin ă
el. Dumneavoastră cum sta i? Continuăm sau încheiem
jocul?
 Silkham devenise brusc avid să continue jocul.
— Aş mai dori o carte! declară el.
Gerald Warden privi resemnat la dama lui. P ăru că
dă o luptă cu sine, dar apoi mai dădu o carte.
Opt de pic ă. În total optsprezece puncte. Oare vor fi
suficiente? Silkham fu scăldat de transpira ie. Dac ă mai
lua o carte, exista primejdia s ă aibă prea mult. Deci
trebuie tras ă o cacialma. Lordul se str ădui s ă afişeze o
fa ă lipsită de expresie.
— Sunt gata! declară el scurt.
Gerald dădu pe fa ă încă o carte. Un optar. Deci până
acum unsprezece puncte. Neozeelandezul întinse din
nou mâna după căr i.
Silkham spera din tot sufletul c ă va primi un as.
Atunci Gerald ar fi avut prea multe puncte. Dar nici
altfel şansele nu st ăteau prost. Doar un optar sau un
decar l-ar fi putut salva pe baronul oilor.
Gerald trase – încă o rigă.

Expir
— Dac ă ăzgomotos.
aş fi clarv ăzător… suspin ă el. Dar egal, nu
ave i precis mai pu in de cincisprezece, nu pot s ă-mi
închipui aşa ceva. Deci merg la risc!
Când Gerald ridic ă ultima carte, Silkham tremura.
Primejdia de a aduna prea multe puncte era enorm ă.
Dar veni un patru de inimă.
— Nouăsprezece! numără Gerald.
— Pasez. Căr ile pe masă, milord!
Resemnat, Silkham, dădu căr ile pe fa ă. Un punct în
minus. Şi fusese atât de aproape să câştige!
Gerald Warden p ăru să aprecieze situa ia în acela şi
fel.
 — Diferen ă minimală, milord, diferen ă minimală!
Asta strig ă după revanşă. Ştiu c ă sunt nebun, dar nu
putem lăsa astfel lucrurile, încă un joc!
Silkham negă din cap.
— Nu mai am bani. Era nu numai c âştigul meu, era
toată miza mea. Dac ă mai pierd, îmi creez greut ă i
serioase. Nu poate fi vorba, termin jocul.
— Dar v ă rog, milord! Gerald f ăcu căr ile. Cu c ât
creşte riscul, cu at ât devine jocul mai palpitant! în ceea
ce prive şte miza… ia sta i, juc ăm pe oi! Da, oile pe care
vre i să mi le vinde i! Chiar dacă nu ies c ăr ile, nu ave i
ce pierde. Dacă nu aş fi ap ărut eu să cumpăr oile, nu a i
fi avut banii aceştia!
Gerald afi şă zâmbetul s ău cuceritor şi trecu suplu
căr ile prin mâini.
Lordul Silkham îşi goli paharul şi se preg ăti să se
ridice de la masa de joc. Se cl ătină pu in, dar articul ă
clar cuvintele:

—bune
mai V-ar oiconveni,
de pr ănu-i şa,pe
silă ade Warden?
insul ă Dou ăzeci dinunor
în schimbul cele
trucuri la jocul de căr i? Nu, mă opresc aici. Am pierdut
îndeajuns. La dumneavoastră, în sălbăticie, or fi la
ordinea zilei asemenea jocuri, dar aici ne păstrăm capul
limpede!
Gerald Warden ridică sticla cu whisky şi umplu încă
o dată paharele.
— Vă credeam mai curajos! spuse el cu regret. Sau,
mai bine zis, mai dispus s ă risca i. Dar a şa ceva este,
probabil, tipic pentru kiwi – în Noua Zeeland ă este
considerat b ărbat doar acela, care îndrăzneşte să rişte
ceva.
 Lordul Silkham îşi încre i fruntea. Nu pute i să-i
acuza i pe cei din neamul Silkham de la şitate. Am
luptat totdeauna cu vitejie, am slujit coroana, şi…
Lordului îi era evident dificil s ă găsească cuvintele
potrivite şi să mai stea şi drept în picioare. Se l ăsă din
nou pe scaun. Dar încă nu era beat. P ână acum putea
să-i fac ă fa ă acestui aventurier!
Gerald Warden râse.
— Şi noi, cei din Noua Zeeland ă, suntem slujitorii
Coroanei. Colonia se dezvolt ă, devenind un factor
economic important. Cu timpul vom înapoia Angliei tot
ceea ce Coroana a investit în noi. Regina este mai
curajoasă decât dumneavoastră, domnul meu. Îşi joac ă
jocul şi câştigă. Ei haide i, Silkham! Doar nu vre i să
renun a i acum? C âteva c ăr i bune, şi oile
dumneavoastră vor fi plătite dublu!
Cu aceste cuvinte arunc ă două căr i cu fa a în jos pe
masă, în fa a lui Silkham. Lordul nu ştia nici el de ce le

Dacăă.arRiscul
ridic era nu
câştiga, prea ă arc fiâş
mare,c dar
numai tigul ademenitor.
asigurat ă dota lui
Gwyneira, dar ar fi destul de substan ială pentru a
mul umi chiar şi cele mai bune familii din ară. Pe c ând
ridica cu grij ă căr ile, îşi vedea fiica baroneas ă… cine
ştie, poate c ă chiar doamn ă de onoare la curtea
reginei…
Un decar. Era bine. Dac ă cealaltă ar fi… inima lui
Silkham b ătu cu putere, c ând dup ă decarul de caro,
ridică un decar de pic ă. Dou ăzeci de puncte. Nu prea
putea fi bătut.
Se uită triumfător la Gerald.
Gerald Warden ridic ă prima sa carte de pe pachetul
căr ilor de joc. As de pic ă. Silkham gemu. Dar asta nu
înseamnă nimic.
Următoarea carte putea fi un doi sau un trei, atunci
era foarte posibil ca Warden s ă adune prea multe
puncte.
— Pute i să vă retrage i! spuse Gerald.
Silkham râse.
— Nu, prietene, nu a şa ne-a fost vorba. Face i-vă
jocul! Un Silkham îşi respectă cuvântul.
Gerald ridică încet încă o carte.
Brusc, Silkham şi-ar fi dorit s ă fi amestecat el c ăr ile.
Pe de alt ă parte… îl urm ărise pe Gerald cu aten ie, în
timp ce acesta amesteca c ăr ile, nu se f ăcuse nimic
greşit. Orice s-ar întâmpla acum, Warden nu putea fi
acuzat de înşelătorie.
Gerald Warden întoarse cartea.
— Îmi pare rău, milord.
Silkham privi ca hipnotizat la zecele de inim ă, aflat în

fa a lui ăpecu mas

împreun ă. Asul
decarul valoradou
rezultau unsprezece punct,
ăzeci şi unu de
puncte.
— Nu pot decât să vă felicit! spuse lordul în epat.
În pahar mai avea whisky; îl bău repede. C ând
Gerald voi s ă-i mai toarne, îşi acoperi paharul cu
palma.
— Mul umesc, am b ăut deja prea mult. E timpul s ă
mă opresc… cu b ăutul şi cu jocul, înainte ca nu numai
să fi pierdut dota fiicei mele, dar s ă-l şi privez pe fiul
meu de casă şi gospodărie.
Vocea lui Silkham suna înfundată. Încercă din nou să
se ridice.
 — Mă g ândisem la a şa ceva… remarc ă Gerald pe un
ton de sporov ăială şi îşi turn ă în propriul pahar. Fata
este mezina dumneavoastră, nu-i aşa?
Silkham încuviin ă din cap, plin de am ărăciune.
— Da, şi în prealabil am m ăritat deja două fete. Ave i
idee c ât cost ă aşa ceva? Aceast ă ultimă nuntă mă va
ruina. Mai ales acum, c ând am pierdut la joc jum ătate
din capital.
Lordul voia s ă plece, dar Gerald scutur ă din cap şi
ridică sticla de whisky. Tenta ia galben-aurie se scurse
încet în paharul lui Silkham.
— Nu, milord! spuse Gerald. Nu putem s ă ne oprim
aici. Nu a fost inten ia mea să o fac pe micu a Gwyneira
să-şi piardă dota. Să îndrăznim un ultim joc, milord. Eu
pun la b ătaie încă o dat ă oile. Dac ă de aceast ă dată
câştiga i, este totul ca înainte.
Silkham râse zeflemitor.
— Şi eu ce s ă pun la b ătaie? Restul turmei mele? Nici

nu— văCe
gândi
ar i fila asta!
s ă pune i mâna… m âna fiicei
dumneavoastră?
Gerald Warden vorbea lini ştit şi cu s ânge rece, dar
Silkham sări în sus, de parcă Warden l-ar fi lovit.
— Nu sunte i în toate min ile! Doar nu vre i în mod
serios s ă o cere i pe Gwyneira în căsătorie? Fata ar
putea fi fiica dumneavoastră!
— Tocmai acest lucru l-a ş dori din tot sufletul!
Gerald încercă să dea vocii şi privirii sale un maxim de
sinceritate şi căldură. Fiindc ă pe itul meu nu este,
bineîn eles, pentru mine personal, ci pentru fiul meu
Lucas. El are dou ăzeci şi doi de ani, este singurul meu
moştenitor, e bine crescut, cu un trup armonios şi
sprinten. Mi-o pot foarte bine închipui pe Gwyneira
alături de el.
— Dar eu nu! r ăspunse Silkham brutal, se împiedică
şi încercă să se ină de fotoliul lui. Gwyneira apar ine
marii nobilimi. Ea ar putea s ă se căsătorească cu un
baron.
Gerald Warden râse.
— Aproape fară nicio dotă? Şi nu v ă mai amăgi i, am
văzut fata. Nu este tocmai ea persoana dup ă care
mamele barone ilor şi-ar linge degetele.
Lordul Silkham răbufni.
— Gwyneira este o frumuse e!
— Este adev ărat! încercă să-l lini ştească Gerald. Şi
desigur c ă este fala oric ărei v ânători de vulpi. Dar s-ar
potrivi la fel de bine într-un palat? Este o fiin ă
sălbatică, tânără, milord. V ă va costa suma dubl ă, să o
mărita i.

mâ— Ar trebui s ă vă provoc la duel! r ăbufni Silkham

nios.
— Dar eu v ă provoc deja. Gerald Warden lu ă c ăr ile.
Ei hai, de data aceasta le face i dumneavoastră.
Silkham întinse m âna dup ă pahar. G ândurile îi
săgetau prin minte. Situa ia aceasta contravenea tuturor
regulilor bunei-cuviin e. Nu putea s ă-şi joace fata la
căr i. Acest Warden şi-a pierdut min ile! Pe de alt ă
parte… un asemenea troc nu putea fi valabil. Datoriile
de joc erau datorii de onoare, dar o fat ă nu era o miz ă
acceptabilă. Dac ă Gwyneira refuza, nimeni nu o putea
obliga s ă urce pe un vas transoceanic. Şi nu trebuia s ă
se ajung ă până acolo. De data aceasta va c âştiga.
Trebuia să se întoarcă norocul şi spre el.
Silkham făcu căr ile – nu cu chibzuială, ca altă dată, ci
repede, ca într-o ame eală, de parc ă ar fi vrut s ă încheie
cât mai repede acest joc lipsit de demnitate.
Îi arunc ă cu năduf lui Gerald o carte. Restul de c ăr i
le inea în mâinile ce-i tremurau.
Neozeelandezul arătă cartea, fără a arăta vreo emo ie.
As de inimă.
— Această este… Silkham nu mai continu ă. În
schimb, lu ă o carte. Decar de pic ă. Nu e r ău. Lordul
încercă să dea c ăr ile cu o m ână liniştită, dar tremura în
aşa hal, încât carte c ăzu pe mas ă, în fa a lui Gerald,
înainte ca neozeelandezul să o poată apuca.
Gerald Warden nici nu încercă să prindă carte
acoperită. Alătură liniştit asului valetul de inim ă.
— Black-Jack! spuse el lini ştit. O s ă vă ine i de
cuvânt, milord?

Inima lui Helen b ătea puternic, pe c ând st ătea în fa a

biroului preotului comunită ii din St. Clement. De şi nu
se afla prima oar ă aici, de fapt, de cele mai multe ori se
sim ea bine în aceste încăperi, care sem ănau at ât de
mult cu încăperile oficiale ale tat ălui ei. În plus,
reverendul Thorne era un vechi prieten al defunctului
reverend Davemport. În urm ă cu un an, o ajutase pe
Helen s ă ob ină slujba la? familia Greenwood şi chiar
oferise fra ilor ei timp de c âteva s ăptămâni găzduire în
cadrul familiei sale, p ână când mai întâi Simon, apoi
John găsiseră camere prin asocia ia studen ească. Băie ii
plecaseră încânta i, dar Helen nu era la fel de
entuziasmată de aceast ă schimbare. Pe c ând Thorne şi
so ia lui nu numai c ă le dăduseră cazare gratuită, dar îi
şi supravegheaseră pu in, g ăzduirea în casele destinate
studen ilor costa bani şi le d ădea studen ilor
posibilitatea de a se distra, ceea ce nu era tocmai
favoarea educa iei şi formării lor.
î n
Helen se pl ânsese adesea reverendului de aceste
lucruri. Îşi petrecea aproape fiecare dup ă-amiază liberă
în casa familiei Thorne.
Cu ocazia vizitei de ast ăzi nu se a ştepta la un ceai
relaxant cu reverendul Thorne şi familia sa, iar din
încăperile oficiale nu r ăsună puternicul şi veselul
strigăt: „Intr ă cu Dumnezeu!”, cuvinte cu care
reverendul obişnuia s ă-şi salute oi ele. În schimb, dup ă
ce Helen reu şi să-şi învingă sfiala şi să bată la uşă,
răsună din birou o voce de femeie, obi şnuită să
comande. În încăperile reverendului rezida astăzi lady

Juliana
care Brennan,
f ăcuse parte so ia unui
din şit laWilliam
locotenent ie lui
comandamentul pensie,
Hobson, fost membru fondator al comunită ii anglicane
Christchurch şi, mai nou, chiar şi stâlp de baz ă a
societă ii londoneze. Doamna r ăspunsese la scrisoarea
lui Helen şi fixase aceast ă dată pentru o întâlnire în
încăperile oficiale. Dorea neapărat să cunoască personal
femeile „cinstite, pricepute la gospodărie şi în creşterea
copiilor”, înainte de a le netezi drumul spre „membrii
cu renume bun şi situa ie bun ă” din colonia
Christchurch. Din fericire era flexibil ă. Helen nu avea
decât din două în două săptămâni o după-amiază liberă
şi nu dorea să o roage pe doamna Greenwood să-i dea o
după-amiază în plus liber. Dar lady Brennan se
declarase imediat de acord cu propunerea lui Helen de
a se întâlni în această după-amiază de vineri.
O pofti pe tânăra femeie înăuntru şi o privi cu plăcere
pe Helen, care, de cum intrase, f ăcuse o plec ăciune
plină de stimă.
— Lasă asta, feti o, nu sunt regina! observ ă ea totu şi
cu voce rece, ceea ce o făcu pe Helen să roşească.
Ea remarc ă asemănările dinte severa regin ă Victoria
şi mai degrab ă rotofeia lady Brennan, îmbrăcată tot în
straie închise la culoare. Am ândouă păreau s ă
zâmbească doar în cazuri de excep ie şi să privească
via a doar ca pe o povar ă hărăzită de Dumnezeu, sub
care trebuiau s ă sufere c ât mai vizibil. Helen îşi dădu
silin a să fie la fel de sever ă şi lipsit ă de expresie.
Verificase în oglind ă dac ă pe drumul parcurs prin v ânt
şi ploaie pe str ăzile londoneze nu s-a desprins vreo
şuvi ă cât de mic ă din p ărul prins într-un coc str âns.
Cea maiă de
acoperit mare
pălăparte a coafurii
ria simpl ă, închissevere era oricum
ă la culoare, care o
apărase c ât de c ât de ploaie şi care acum era p ătrunsă
total de apă. Măcar haina tot atât de udă o putuse preda
în anticameră. Dedesubt purta o fust ă albastră din
postav şi o bluz ă de culoare deschis ă, cu volane,
grijuliu apretată. Helen voia neapărat s ă lase o impresie
bună, pe c ât posibil distinsă. În niciun caz lady Brennan
nu trebuia să o considere o aventurieră superficială.
— Vre i deci s ă emigra i? o întrebă doamna direct.
Fiica unui preot, aflat ă într-o slujb ă bună, dup ă cum
văd. Ce vă atrage spre inuturile de peste ocean?
Helen medită atent la răspuns.
 — Nu m ă atrage aventura, milady r ăspunse ea. Sunt
mul umită cu slujba mea şi stăpânii se poartă frumos cu
mine. Dar v ăd zi de zi fericirea în familia lor şi inima
mea arde de dor s ă stea ea însăşi în centrul unei
asemenea comunită i pline de iubire.
Spera ca r ăspunsul s ă nu i se par ă doamnei prea
exagerat. Helen era s ă izbucnească în râs când îşi
pregătise aceste propozi ii. Familia Greenwood nu era
tocmai un exemplu al armoniei – şi ultimul lucru pe
care l-ar fi dorit Helen, era un vlăstar ca William.
Dar doamna Brennan păru destul de impresionată de
răspunsul lui Helen.
— Nu vede i aici, în patrie, şanse pentru a şa ceva? se
interesă ea.
Crede i că nu ve i găsi un so , care s ă corespundă
cerin elor dumneavoastră?
— Nu ştiu, dac ă cerin ele mele sunt prea mari,
răspunse Helen precaută. De fapt pl ănuise să pună mai

ârziu ni bine
trenume, şte întreb
situa ăi”
ri ai
referitoare
comunit ălaii „membrii cu bun
din Christchurch.
Dar dota mea este, desigur, foarte mic ă. Pot pune doar
foarte pu in deoparte, milady. P ână acum mi-am ajutat
fra ii să studieze, nu prea r ămânea mai nimic. Apoi am
douăzeci şi şapte de ani. Nu îmi mai r ămâne mult timp
pentru căutarea unui so .
— Fra ii dumneavoastră nu mai au nevoie de sprijin?
dori să ştie lady Brennan.
Era vizibil c ă voia s ă vadă dacă Helen prin emigrare
încerca să scape de obliga iile familiale. În aceast ă
privin ă, lady Brennan nu gre şea cu totul. Helen se
săturase să îi finan eze pe fra ii ei.
 — Fra ii mei îşi încheie în curând studiile, sus inu ea.
Nici nu era o minciun ă: dac ă Simon mai pica încă o
dată, era dat afar ă din universitate şi nici situa ia lui
John nu era mai bună. Dar nu v ăd nicio şansă ca ei s ă
poată să-mi asigure mai t ârziu dota. Niciun referent 1
din domeniul jurispruden ei, niciun medic asistent nu
câştigă mul i bani.
Lady Brennan aprobă.
— Nu o să vă lipsească familia? întrebă ea posac.
— Familia mea va fi compus ă din so ul, şi, dac ă va
voi Domnul, din copiii no ştri, declar ă Helen cu
fermitate. Doresc s ă fiu al ături de so ul meu la
construirea casei sale pe meleagurile acelea str ăine. Nu
voi avea timp să plâng după vechea patrie.
— Păre i foarte hotărâtă! remarcă lady Brennan.
— Sper ca Dumnezeu s ă-mi c ălăuzească paşii,
răspunse Helen şi îşi plecă cu umilin ă capul.
Întrebările referitoare la b ărba i vor mai trebui s ă
ştepte. îmbr
abalaur Cel ămai
cat îimportant
n dantel ă lucru
neagrăacum
să o era ca acest
ajute. Dac ă
domnii din Christchurch erau tot aşa de sever verifica i
ca femeile aici, nu se putea strecura nicio gre şeală.
Acum lady Brennan se ar ătă mai deschis ă şi povesti
câte ceva despre comunitatea din Christchurch:
— Este o colonie pe cale de dezvoltare, întemeiată de
colonişti ale şi, verifica i de Biserica din Anglia. În cel
mai scurt timp, localitatea va deveni sediu episcopal. Se
plănuieşte ridicarea unei catedrale şi a unei universită i.
Nu vă va lipsi nimic, doamna mea. Chiar şi str ăzile au
fost numite după episcopatele englezeşti.
— Iar r âul care str ăbate oraşul se nume şte Avon, ca
acela din ora şul de ba ştină a lui Shakespeare ad ăugă
Helen.
În ultimele zile se ocupase intensiv de toat ă literatura
despre Noua Zeeland ă pe care o putuse g ăsi şi îşi
atrăsese chiar furia doamnei Greenwood: William se
plictisise de moarte în London Library c ând Helen îi
explicase b ăiatului cum trebuie s ă se descurce în
această bibliotecă imensă. George trebuie s ă se fi prins
că nu acesta era motivul real al vizit ării acestei
biblioteci, dar nu a deconspirat-o pe Helen, ba chiar s-a
oferit ieri s ă ducă înapoi, în timpul lui liber, c ăr ile
împrumutate de ea.
— Foarte adevărat confirmă lady Brennan satisfăcută.
Ar trebui s ă vede i Avonul într-o după-amiază de var ă,
când oamenii stau pe maluri şi privesc la regatele
conduse de v âslaşi. Atunci te sim i ca în buna, b ătrâna
Anglie…
Pe Helen o lini ştiră aceste povestiri. Era ferm

nu ăîrnsemna
hot âtă să porneasc ă în aceast
c ă în pieptul ei seăaprinsese
aventură,adev
dar aceasta
ăratul
spirit de pionierat. Spera s ă găsească o gospod ărie
prietenoasă, orăşenească, un cerc de prieteni ale şi –
totul ceva mai redus şi mai pu in pompos ca la familia
Greenwood, dar totuşi ceva cu care era obi şnuită. Poate
că acel „b ărbat cu renume bun” era un slujba ş al
Coroanei sau un mic negustor. Helen era gata s ă-i ofere
oricui o şansă.
Dar c ând părăsi biroul cu scrisoarea şi adresa unui
anume Howard O’Keefe, fermier în Haldon,
Canterbury, Christchurch, era totu şi într-o oarecare
măsură nesigură. Nu tr ăise niciodat ă la ară;
experien ele ei se limitau la vacan e petrecute cu familia
Greenwood în Cornwall. Vizitaser ă acolo o familie
prietenă şi totul se petrecuse la modul cel mai civilizat.
Este drept c ă despre casa de la ară a domnului
Mortimer nu vorbise nimeni ca despre o „gospod ărie
ă rănească” şi domnul Mortimer nu se numise
„gospodar”, dar…
„Fermier gentilom” îşi aduse aminte în cele din urmă
Helen şi se sim i imediat ceva mai bine. Da, a şa vorbise
despre sine cuno ştin a aceea a familiei Greenwood. Iar
acest lucru i se potrive şte, desigur, şi lui Howard
O’Keefe. Helen nu- şi putea imagina, ca un ăran
simplu, chiar cu situa ie material ă bună, să fie
considerat un membru al înaltei societ ă i din
Christchurch.
Helen ar fi dorit s ă citească pe loc scrisoarea lui
O’Keefe, dar se sili s ă aibă răbdare. În niciun caz nu
putea s ă deschidă csrisoarea în anticamera
reverendului,
comoara neatinsiarăpepâstrad ă s-ar
nă acas ă şifiseudat.
bucurAşăadar îşi purtăă
deocamdat
de scrisul clar, cite , de pe plic. Nu, acesta nu era în
niciun caz scrisul unui ăran f ără educa ie! Helen se
gândi c ă poate ar fi cazul s ă ia o birj ă pe drumul de
întoarcere la familia Greenwood, dar nu g ăsi niciuna; în
cele din urm ă, îşi spuse c ă nici nu mai merit ă. Astfel se
făcu târziu şi timpul îi permitea doar s ă-şi scoat ă
pălăria şi paltonul înainte de a se servi cina. Cu
pre ioasa scrisoare în buzunar, Helen se grăbi la masă şi
încercă să ignore privirile curioase ale lui George.
Băiatul ştia s ă pună lucrurile cap la cap! Avea cu
siguran ă o bănuială despre felul în care îşi petrecuse
Helen după-amiaza.
În schimb, doamna Greenwood nu b ănuia nimic şi
nu puse alte întrebări când Helen povesti despre vizita
făcută la preot.
— O da, va trebui s ă-i fac s ăptămâna viitoare o vizită
reverendului, spuse distrat ă doamna Greenwood. Din
cauza copiilor orfani, ale şi pentru Christchurch.
Comitetul nostru a ales şase fete, dar reverendul este de
părere c ă jumătate din ele sunt prea tinere pentru a fi
lăsate s ă călătorească singure. Nu am nimic cu
reverendul, dar câteodată este rupt de lume! Nu îşi face
socoteala cât cost ă între inerea copiilor aici, pe c ând
dincolo şi-ar putea face norocul…
Helen nu coment ă vorbele doamnei Greenwood şi
nici domnul Greenwood nu păru s ă aibă chef de ceartă.
Probabil c ă savura atmosfera pa şnică de la mas ă, care
se datora cu siguran ă faptului c ă William era stra şnic
de obosit. Deoarece lec iile fuseseră suspendate şi bona

se scuzase
tinere invoc
slujnice ând alte
obliga necesit
ia de ă i, îcu
a se juca i revenise
el în grcelei
ădinămai
. În
timpul jocului cu mingea, f ăptura aceasta micu ă şi
sprintenă îl făcu să transpire serios, dar, în eleaptă, îl
lăsă să câştige la finele jocului. Deci acum era lini ştit şi
mul umit.
Şi Helen se scuz ă, invoc ând oboseala, pentru a sc ăpa
de taifasul care urma dup ă cină. De cele mai multe ori,
din amabilitate, mai petrecea o jum ătate de or ă cu
familia Greenwood în fa a şemineului, lucrând la
gherghef, pe când doamna Greenwood povestea despre
nesfârşitele şedin e de comitet. Dar ast ăzi se retrase
imediat şi încă pe drumul spre camera ei căuta să scoată
scrisoarea din geantă. În cele din urm ă, se a şeză solemn
în balansoarul ei propriu, singura mobil ă din casa
părintească, pe care o adusese cu sine la Londra, şi
despături scrisoarea.
Deja dup ă citirea primelor cuvinte, Helen sim i cum,
pornind de Iu inimă, o năpădeşte căldura.
Mult stimată doamnă,
Abia îndrăznesc să vă adresez aceste cuvinte, at ât de
neverosimil pare pentru mine faptul c ă mi s-a permis s ă vă
trezesc interesul. Drumul pe care l-am ales în acest scop, este
desigur neconvenţional, dar trăiesc într-o ţară încă tânără, în
care apreciem vechile obiceiuri, dar trebuie s ă găsim solu ţii
noi şi ieşite din comun, atunci când inima este frământată de
o problemă. În cazul meu este vorba de o singurătate profund
resimţită şi de un dor care adesea nu m ă lasă să dorm. Ce-i
drept, locuiesc într-o cas ă confortabilă, dar ceea ce lipse şte
este c ăldura care poate fi creat ă doar de m âna unei femei.
Ţinutul ce m ă înconjoară este de o frumuse ţe şi o întindere
nesfârşită, dar pare s ă lipsească miezul, care ar aduce lumină
şi dragoste în viaţa mea. Pe scurt, visez să găsesc un om care
să împartă cu mine aceast ă existenţă, care s ă împartă cu
mine succesul construirii acestei ferme, dar care s ă fie gata să
mă ajute s ă suport e şecurile. Da, îmi este dor de o femeie,
ă îş ţ ă
care ar fi gata s ăi aceast
fiţi Dumneavoastr lege soarta de a mea.
ă femeie? A lui
M ă rog i putea oare s
Dumnezeu
pentru o fiinţă feminină drăgăstoasă, a cărei inim ă să fie
îmbunată de cuvintele mele. Dar desigur c ă vreţi să ştiţi mai
multe despre mine, nu doar s ă aruncaţi o privire asupra
gândurilor şi dorinţelor mele. Deci, numele meu este Howard
O’Keefe şi dup ă cum arat ă numele, am r ădăcini irlandeze.
Dar a trecut multă vreme de atunci. Abia pot num ăra anii de
când cutreier, departe de patrie, aceast ă lume adesea
potrivnică. Nu sunt un fl ăcău lipsit de experien ţă, draga
mea. Am trăit şi am suferit multe. Dar am g ăsit acum aici, în
Canterbury Plains, la poalele Alpilor Neozeelandezi, o patrie.
Ferma mea este mică, dar cre şterea oilor are viitor în această
ţară şi sunt sigur c ă pot întreţine o familie. Femeia de l ângă
mine ar trebui s ă fie înţeleaptă şi inimoasă, iscusit ă în
treburile gospod ăriei şi dispus ă să ne creasc ă copiii dup ă
principiile creştine. O voi sprijini dup ă cea mai bun ă ştiinţă

şi din
S-artoate puterile
putea unei inimi
oare, stimat iubitoare
ă cititoare a de soţ. r ânduri, s ă
acestor
împărtăşiţi aceste dorin ţe şi doruri? Atunci scrie ţi-mi! Voi
sorbi fiecare din cuvintele Dumneavoastr ă precum apa în
deşert şi chiar şi pentru dispoziţia de a fi citit cuvintele mele
vă voi păstra un loc în inima mea.
Al Dumneavoastră prea supus,

Howard O’Keefe

După citirea scrisorii, Helen avu ochii plini de

lacrimi. Cât de minunat putea s ă scrie acest b ărbat! C ât
de exact putea s ă exprime ceea ce ades mi şca şi sufletul

lui
să se simtăîiundeva
Helen! lipsea şacas
i ei acest centru
ă, să aib al vie ii.
ă o familie Şi ea dorea
proprie şi un
cămin pe care să nu trebuiască să-l administreze pentru
al ii, ci pe care s ă-l formeze dup ă propria voin ă. E
drept c ă nu se g ândise la o ferm ă, mai degrab ă la o
gospodărie la ora ş. Dar trebuie s ă accep i mici
compromisuri, mai ales atunci c ând accep i să porneşti
într-o asemenea aventur ă. Iar în casa de la ară a
familiei Mortimer se sim ise foarte bine. Era chiar
drăgu când doamna Mortimer venea diminea a râzând
în salon, aduc ând un co şule cu ou ă proaspete şi un
buchet de flori din grădină. Helen, care de obicei se
scula devreme, o ajuta s ă pună masa pentru micul
dejun şi savura untul proasp ăt şi laptele cu sm ântână,
provenite de la vacile proprii ale familiei Mortimer.
Domnul Mortimer, la r ândul lui, f ăcuse o bun ă
impresie c ând se întorsese de la c ălăritul de diminea ă
peste c âmpuri, proaspăt şi înfometat din cauza aerului
rece, bronzat de soare. Astfel, plin de via ă şi atractiv,
şi-l închipuia Helen şi pe Howard al ei. Howard al ei!
Cum suna! Cum se sim ea! Helen aproape c ă dansa
prin c ămăru a ei. Oare va putea s ă-şi ia şi balansoarul
în noua patrie? Ar fi incitant s ă povestească într-o zi
copiilor ei despre această clipă în care vorbele tatălui lor

ajunseseră pentru
impresionaser prima
ă imediat dat ă la Helen
profund… şi o

Mult stimate domnule O’Keefe,

Am citit astăzi, plină de bucurie şi de c ăldură sufletească,
rândurile Dumneavoastră. Şi eu am p ăşit ezit ând pe acest
drum al cunoa şterii c ătre Dumneavoastr ă, dar Dumnezeu
ştie de ce apropie doi oameni care tr ăiesc în lumi at ât de
depărtate. Citind scrisoarea Dumneavoastr ă, mi se p ărea c ă
milele care ne despart se topesc tot mai repede. Se poate oare
să ne fi întâlnit de nenum ărate ori în visele noastre? Sau
sunt doar experienţe şi dorinţe comune, care ne fac s ă părem
apropiaţi? Nici eu nu mai sunt o feti ţă; dup ă moartea mamei
mele am fost silit ă de timpuriu s ă preiau responsabilit ăţi.
Astfel sunt obişnuită cu conducerea unei mari gospod ării.
Mi-am crescut fraţii şi astăzi sunt educatoare, angajată într-
o casă din Londra. Acest lucru îmi ocupă multe ore ale zilei,
dar noaptea simt un gol în inim ă. Trăiesc într-o gospod ărie
plină de activitate, într-un ora ş zgomotos şi intens populat,
şi mă simţeam cu toate acestea condamnat ă la singur ătate,
până când a ajuns chemarea Dumneavoastr ă de peste m ări.
Încă sunt nesigură dacă să-i dau curs sau nu. Aş vrea să ştiu
mai multe despre aceast ă ţară şi despre ferma
Dumneavoastră, mai ales însă despre Dumneavoastr ă,

Howard O’Keefe! Aşţăfi. Dac

această coresponden ă şăi dac
fericit ă am putea săăacontinu
Dumneavoastr ţi sim ţiăcmă
aţi găsit în mine un suflet înrudit. Dacă şi Dumneavoastră,
la citirea r ândurilor mele, a ţi sim ţi un val de c ăldură şi de
ocrotire, pe care a ş dori s ă-l transmit unui so ţ iubitor, şi,
dacă Dumnezeu o vrea, unui cârd de copii straşnici în tânăra
Dumneavoastră ţară!
Deocamdată rămân a Dumneavoastră plină de încredere,

Helen Davemport

Helen dusese în diminea a zilei urm ătoare scrisoarea

la po ştă şi în pofida faptului c ă ştia c ă trebuie s ă

ştepte,
ade deja
fiecare ă câănd
datdup câteva zile
vedea ştaşulîiîbnăfa
poinima teaamai repede,
casei. Abia
putea a ştepta s ă încheie lec iile de diminea a şi să se
grăbească în salon, unde st ăpâna casei distribuia
scrisorile membrilor familiei şi lui Helen.
— Nu trebuie să vă agita i aşa de tare, nu se poate s ă
fi scris deja! remarc ă George într-una din dimine i, trei
săptămâni mai t ârziu, c ând, cu fa a înroşită şi cu
mişcări nesigure, Helen închise repede căr ile, după ce-l
zărise pe poştaş prin geamul de la camera de studiu.
Un vas navigheaz ă trei luni p ână în Noua Zeeland ă.
Asta înseamnă pentru po ştă trei luni dus, trei luni
întors. În cazul în care destinatarul răspunde imediat şi
vasul se întoarce direct. Vede i, poate dura o jum ătate
de an, până auzi i de el.
Şase luni? Helen ar fi putut s ă facă singură acest
calcul; dar acum era chiar speriat ă. Având în vedere
aceste intervale, c ât timp va dura, p ână va ajunge la o
în elegere cu domnul O’Keefe? Şi de unde ştia
George…?
— Cum ai ajuns s ă vorbeşti de Noua Zeeland ă,
George? Şi cine este „el”? se interes ă ea sever ă.
Câteodată eşti impertinent! O s ă- i dau o lucrare de
pedeapsă, care să te ocupe îndeajuns.

— Poaterâvse
George ştrenggăârendurile!
ă citesc şte. răspunse el obraznic. În
orice caz îmi dau silin a să o fac. Dar unele lucruri îmi
rămân totu şi ascunse. Oh, tare a ş vrea s ă ştiu cine este
„el”! Un ofi er al Majest ă ii Sale în divizia Wellington?
Sau un baron al oilor din insula de sud? Cel mai bine ar
fi un negustor din Christchurch sau Dunedin. Atunci,
a i fi sub ochii tat ălui meu, iar eu a ş şti totdeauna cum
vă merge. Dar desigur c ă nu ar trebui s ă fiu curios, în
niciun caz în situa ii at ât de romantice. Deci da i-mi
lucrarea de pedeapsă. O să mă dedic ei cu smerenie şi o
să pocnesc din bici, ca s ă scrie şi William. Atunci ve i
avea timp să ieşi i şi să vede i de poştă.
 Helen se f ăcu ro şie ca focul. Dar trebuia s ă rămână
calmă.
— Fantezia ta este debordant ă! remarc ă ea. A ştept
doar o scrisoare din Liverpool. S-a îmbolnăvit o
mătuşă…
George se hlizi.
— Transmite i-i cele mai bune ur ări de s ănătate!
spuse el scor os.
Într-adevăr, răspunsul lui O’Keefe se l ăsă aşteptat
timp de trei luni de la întâlnirea cu lady Brennan, iar
Helen era deja c ât pe ce s ă-şi piard ă speran a. În
schimb, îi parveni o ştire de la reverendul Thorne. O
invită pe Helen s ă vină cu ocazia urm ătoarei dup ă-
amiezi libere la ceai. Ar avea, dup ă cum îi transmise lui
Helen, lucruri importante de discutat.
Helen nu se a ştepta la nimic bun. Probabil c ă era
vorba de John sau de Simon. Cine ştie ce f ăcuseră iar!
Poate c ă răbdarea decanului lor ajunsese într-adevăr la

adevăă.r Helen
limit se iîntreb
vor fi da afar ăădin
ce facultate.
vor face fra ii ei dac
Niciunul ă într-
dintre ei
nu făcuse munci fizice. Deci putea fi vorba doar de o
slujbă la birou, la început probabil doar de om de
serviciu la birou. Or acest lucru l-ar privi am ândoi ca
fiind sub demnitatea lor. Helen ar fi dorit din nou s ă fie
cât mai departe. De ce nu-i scria acest Howard? Şi de ce
erau navele at ât de încete, c ă doar existau deja vapoare
şi naviga ia nu mai era la cheremul vânturilor!
Reverendul şi so ia sa o primir ă pe Helen, ca
întotdeauna, cu mult ă bucurie. Era o zi de prim ăvară
caldă, minunată şi doamna Thorne pusese masa pentru
ceai în grădină. Helen inspir ă adânc mirosul florilor şi
savură tăcerea. Fa ă de gr ădina reverendului, parcul
familiei Greenwood era mult mai mare şi amenajat cu
stil, dar acolo nu avea aproape nicio clipă de linişte.
Cu familia Thorne însă se putea t ăcea. Cei trei îşi
savurară degaja i ceaiul şi sendvişurile cu castrave i ale
doamnei Thorne precum şi tartele pregătite în casă. Dar
apoi reverendul atacă problema.
— Helen, vreau s ă vorbesc deschis. Sper s ă nu mi-o
lua i în nume de r ău. Fără îndoială că totul va fi tratat
aici confiden ial, mai ales discu iile între lady Brennan
şi tinerele ei… vizitatoare. Dar desigur c ă Linda şi cu
mine ştim despre ce este vorba. Şi ar fi trebuit s ă fim
orbi s ă nu vedem vizita Dumneavoastr ă la lady
Brennan.
Helen f ăcu fe e fe e. Despre asta voia deci s ă
vorbească reverendul. Era desigur de p ărere c ă, dacă îşi
părăsea familia şi renun a la existen a ei pentru a se
aventura în necunoscut, f ăcea de ru şine memoria

ăluiEu…
tat— ei.
— Helen, noi nu suntem paznicii con ştiin ei
dumneavoastră, îi spuse plin ă de prietenie doamna
Thorne şi îi puse m âna lini ştitor pe bra . Pot s ă în eleg
foarte bine ce o determin ă pe o t ânără la acest pas şi
nicidecum nu respingem angajamentul lui lady
Brennan. Altfel, reverendul nu i-ar fi pus la dispozi ie
încăperile oficiale.
Helen se lini şti pu in. Deci nu va urma o dojan ă! Dar
ce voia familia Thorne de la ea?
Aproape ezitând, reverendul luă din nou cuvântul.
— Ştiu c ă următoarea mea întrebare este de o
indiscre ie ru şinoasă şi abia îndrăznesc s ă o pun. Deci,
Helen, a avut vreun rezultat solicitarea Dumneavoastră
la lady Brennan?
Helen îşi muşcă buzele. Pentru Dumnezeu, de ce voia
reverendul s ă ştie acest lucru? Ştia oare ceva despre
Howard O’Keefe, ceva ce trebuia s ă-i comunice şi ei?
Oare – Doamne ap ără – căzuse victimă unui impostor?
Nu ar putea supravie ui unei asemenea ruşini!
— Am răspuns la o scrisoare răspunse ea rigid. Nu s-
a întâmplat nimic altceva.
Reverendul socoti repede timpul scurs de la apari ia
anun ului.
— Desigur, Helen, ar fi fost imposibil. Pe de o parte
ar fi trebuit s ă fie v ânturi mai mult dec ât prielnice
pentru drumul încolo, pe de alt ă parte t ânărul ar fi
trebuit s ă aştepte practic la chei vasul şi să dea
următorului c ăpitan scrisoarea sa. Drumul normal al
poştei este mult mai încet, crede i-mă. Sunt într-un

schimb
Dunedin.permanent de scrisori cu un confrate din
— Dar… dar dac ă şti i acest lucru, ce dori i de la
mine? r ăbufni Helen. Dacă va rezulta într-adevăr ceva
între mine şi domnul O’Keefe va dura un an ori şi mai
mult. Deocamdată…
— Ne-am g ândit s ă accelerăm pu in lucrurile, puse
lucrurile la punct doamna Thorne, jum ătatea cu mult
mai mult sim practic. Ceea ce voia de fapt s ă întrebe
reverendul… a reu şit să vă impresioneze scrisoarea
domnului O’Keefe? Pute i realmente s ă v ă imagina i ca
de dragul acestui b ărbat s ă întreprinde i o asemenea
călătorie şi să tăia i în urma dumneavoastr ă toate
pun ile?
Helen ridică din umeri.
— Scrisoarea era minunat ă, recunoscu ea şi nu se
putu ab ine s ă nu zâmbească. O tot recitesc, în fiecare
noapte. Ei da, şi îmi pot imagina s ă încep o nou ă via ă
îfamilie.
n inutul de peste mări. Este singura mea şansă să am o
Şi sper din tot sufletul c ă Dumnezeu m ă va
călăuzi… c ă El a fost cel care m-a f ăcut s ă citesc acest
anun … că a făcut s ă-mi parvin ă tocmai aceast ă
scrisoare şi nu alta.
Doamna Thorne încuviin ă din cap.
— Poate c ă Dumnezeu diriguie şte lucrurile într-
adevăr în sensul celor dorite de dumneata, copil ă,
spuse ea bl ând. So ul meu ar vrea s ă vă facă o
propunere.
Când după o oră părăsi familia Thorne şi se îndreptă
spre familia Greenwood, Helen nu ştia dac ă să danseze
de bucurie sau să-şi strângă umerii de teama propriului

curaj. În ad
era acum ânculnueimai
sigur: clocotea
puteadedaemo ie, fiindc
înapoi. ă un lucru
În aproximativ
opt săptămâni pleca vasul ei spre Noua Zeelandă.
— Este vorba de orfanele, pe care doamna
Greenwood şi comitetul ei vor s ă le trimit ă neapărat
peste m ări. Helen îşi amintea cuv ânt cu cuv ânt
explica iile reverendului Thorne. Sunt încă pe jum ătate
copii – cea mai mare are treisprezece ani, cea mai mic ă
unsprezece. Fetele deja sunt pe jum ătate moarte de
frică, doar dac ă se gândeau s ă-şi ia o slujb ă aici, la
Londra. Ori acum urmeaz ă să fie trimise în Noua
Zeelandă, la ni şte oameni total necunoscu i! Şi apoi
băie ii de la orfelinat nu au avut nimic mai bun de lucru
decât să le tachineze. Vorbesc toat ă ziua despre
scufundări de vapoare şi despre pira ii care r ăpesc
copii. Cea mai mic ă este ferm convins ă că în viitorul
apropiat va sf ârşi în stomacul unor canibali şi cea mai
mare îşi face g ânduri c ă s-ar putea s ă fie v ândută în
Orient pentru a deveni între inuta unui sultan.
Helen râse, dar familia Thorne rămase serioasă.
— Şi nouă ni se pare caraghios, dar fetele cred aceste
lucruri, spuse doamna Thorne cu un oftat. Dincolo de
faptul c ă drumul cu vaporul nu este deloc lipsit de
primejdii. Ruta spre Noua Zeeland ă este parcurs ă în
continuare doar de vase cu p ânze, fiindc ă drumul este
prea lung pentru vapoare. Deci navigarea depinde de
vânturile prielnice şi pot ap ărea revolte, poate izbucni
focul, epidemii… Pot foarte bine s ă în eleg faptul c ă
aceşti copii se tem. Cu fiecare zi cu care se apropie
plecarea, se accentuează această isterie. Cea mai mare a
cerut ca înainte de plecare s ă i se fac ă ultima

îlucruri.
mpărtăşEle
anie.
niciDoamnele
nu ştiu cedin Comitet
le fac ştiueu
nu Dar
copiilor. de şaceste
tiu, şi
acest lucru îmi împovărează conştiin a.
Reverendul încuviin ă din cap.
— Conştiin a mea de asemenea. De aceea le-am dat
doamnelor un ultimatum. C ăminul este de facto în
proprietatea comunită ii, ceea ce înseamnă că nominal
eu sunt pre şedintele. Doamnelor le trebuie deci
aprobarea mea pentru a putea trimite copiii. Aceast ă
aprobare am condi ionat-o de trimiterea unei persoane,
care s ă supravegheze copiii. Iar aici sunte i
Dumneavoastră implicată, Helen. Am propus
doamnelor ca una din tinerele care doresc s ă se mărite
şi care au fost solicitate de Christchurch s ă călătorească
pe spezele comunită ii. Respectiva tânără doamnă preia
în schimb îngrijirea fetelor. A fost făcută deja o dona ie,
astfel că suma este asigurată.
Doamna Thorne şi reverendul o privir ă pe Helen,
aşteptându-i consim ământul. Helen se g ândi la
domnul Greenwood, care avusese cu c âteva s ăptămâni
în urm ă o asemenea idee şi se întrebă, oare cine a fost
donatorul. Dar în cele din urm ă acest lucru nu avea
nicio importan ă. Alte întrebări i se p ăreau mult mai
presante!
— Deci ar urma s ă fiu eu aceast ă înso itoare? întrebă
ea nedecis ă. Har eu… dup ă cum am spus, nu am auzit
încă nimic din partea domnului O’Keefe…
— Aşa stau şi celelalte solicitante, Helen, remarc ă
doamna Thorne. Iar apoi aproape toate sunt foarte
tinere, abia dac ă sunt mai mari dec ât fetele de la
orfelinat. Doar una din ele mai are ceva experien ă cu

copiii,
întreb cea
carecare, chipurile,
familie bun ă lucreaz ă cao bon
ar angaja bonăă. Dar niciă
de m
douăzeci de ani! Fetele acestea mi se par a fi oricum mai
degrabă de… o reputa ie îndoielnică. Nici lady Brennan
nu este convins ă că va da binecuv ântarea ei tuturor
solicitantelor. Dumneavoastr ă însă sunte i o
personalitate puternică. Nu am niciun fel de îndoieli să
vă încredin ez copiii. Riscul este minor. Chiar dac ă nu
se ajunge la cununie – o t ânără cu calific ările
Dumneavoastră va găsi imediat o nouă slujbă.
— A i fi cazat ă la început la confratele meu, la
Christchurch, declară reverendul Thorne. Sunt sigur c ă
vă poate ajuta s ă găsi i o slujb ă într-o cas ă bună, în
cazul în care domnul O’Keefe s-ar dovedi a nu fi… un
gentleman, dup ă cum pare acum. Doar trebuie s ă vă
hotărâ i, Helen. Vre i realmente s ă părăsi i Anglia, sau
ideea cu emigrarea a fost doar rodul fanteziei
dumneavoastră? Dac ă spune i acum da, pleca i de la
Londra la Christchurch la data de 18 iulie cu vasul
Dublin. Dacă nu… atunci aceast ă discu ie nu a avut
niciodată loc.
Helen trase adânc aer în piept.
— Da, spuse ea.

La neobi şnuita cerere în căsătorie a lui Gerald

Warden, Gwyneira nu reac ionă nici pe jumătate atât de
îngrozită după cum se temuse tatăl ei. Dup ă ce, doar în
urma unei aluzii de a o m ărita în Noua Zeeland ă,
mama şi sora ei reac ionară prin atacuri de isterie,
nefiind sigure care din rele ar fi mai mare, mezalian a
cu burghezul Lucas Warden sau exilul în sălbăticie –
lordul Silkham se a şteptase la lacrimi, şi vaiete şi din
partea Gwyneirei. Fata p ăru mai degrab ă înveselită
când lordul Terence i se confes ă în leg ătură cu fatalul
joc de căr i.
— Desigur, nu trebuie s ă te duci! atenu ă el imediat.
Aşa ceva este contrar tuturor bunelor obiceiuri. Dar i-
am promis domnului Warden, sil amintesc m ăcar
propunerea lui…
— Ei, ei, tat ă! îi repro şă Gwyneira şi îl amenin ă cu
degetul, r âzând. Datoriile la joc sunt datorii de onoare!
Aici nu po i scăpa a şa uşor. Ar trebui măcar să-i propui
în schimb valoarea mea în aur – sau încă câteva oi. Pe
acelea poate le ia mai cu drag. Încearcă măcar!
— Gwyneira, trebuie s ă iei în serios aceste lucruri! o
apostrofa tat ăl ei. Este de la sine în eles c ă am încercat
deja să îl fac de om renun e…
— Într-adevăr? întrebă Gwyneira curioas ă. Cât i-ai
oferit?
Lordul Terence scr âșni din din i. Era un obicei ur ât,
ştia acest lucru, dar Gwyneira îl făcu din nou s ă
dispere.
— Desigur, nu am oferit nimic. Am apelat la
în elegerea şi sim ul de onoare a lui Warden. Dar se
pare că aceste calită i nu sunt prea pregnante la el…
Silkham se foi vizibil stânjenit.
— Deci vrei s ă mă mări i fără niciun fel de scrupule
cu fiul unui tic ălos! constat ă Gwyneira amuzat ă. Dar
serios, tată: Ce ar trebui să fac după părerea ta? Să refuz
cererea? Să o accept fără tragere de inimă? Să fiu demnă

sau cea ămai

Ar fiumil ? Săonorabil
plâng sau s ă ie.
ă solu ip?Dac
Poate a ş putea
ă dispar s ă fug!
în noapte şi
cea ă, ai scăpat!
Ochii Gwyneirei aruncar ă fulgere la ideea unei
asemenea aventuri. Şi mai bine dec ât fuga de una
singură ar fi fost dacă ar fi sedus-o cineva…
Silkham strânse pumnii.
— Gwyneira, nici eu nu ştiu ce e de f ăcut! Desigur că
mi-ar fi penibil dac ă ai refuza. Dar îmi este tot at ât de
penibil dac ă te sim i doar obligat ă. Şi nu mi-a ş ierta-o
niciodată dacă ai fi dincolo nefericit ă. De aceea te rog…
ei da, poate po i să… cum s ă spun, s ă reflectezi cu
bunăvoin ă asupra cererii?
 Gwyneira ridică din umeri.
— Bine. Atunci s ă examinăm. Dar pentru asta ar
trebui s ă-l aducem încoace pe prezumtivul meu socru,
nu-i a şa? Şi poate şi pe mama… sau mai bine nu, nervii
ei nu rezist ă la aşa ceva. Pe mama o l ămurim mai
târziu. Deci, unde este domnul Warden?
Gerald Warden a şteptase într-o încăpere al ăturată.
După opinia sa, evenimentele, care se petreceau în acea
zi în casa Silkham erau destul de distractive. Lady
Sarah şi lady Diana ceruser ă deja în total de şase ori
sticlu ele cu s ăruri; apoi se pl ângeau cu schimbul de o
nelinişte nervoasă şi de sleial ă. Cameristele nu mai
reuşeau s ă facă fa ă emo iilor. Pe moment, lady
Silkham, inând o pung ă cu ghea ă pe frunte, se
odihnea în salon, iar lady Riddleworth, în camera de
oaspe i, îl implora pe so ul ei s ă facă ceva pentru a o
salva pe Gwyneira, chiar dac ă ar fi s ă-l provoace pe
Warden la duel. În mod firesc, colonelul nu înclina spre

o asemenea
dispre şi psolu
ăru sie.
ă Doar c ă îl trat
nu doreasc ă ănimic
pe neozeelandez
cu mai multcuă
ardoare decât să părăsească cât se poate de repede casa
socrului său.
La rândul ei, Gwyneira, dup ă toate aparen ele, trat ă
situa ia cu deta şare. Era vizibil c ă Silkham refuzase să-l
invite pe Warden la prima discu ie pe care o purta cu
fiica sa, dar o ie şire plin ă de temperament a fetei ar fi
putut fi auzit ă şi în încăperea al ăturată. Când Warden
fu invitat în camera b ărba ilor, o g ăsi pe Gwyneira f ără
nicio urm ă de lacrimi, dar cu obrajii arz ând. Se
aşteptase tocmai la a şa ceva: pentru Gwyneira, cererea
lui era nea şteptată, dar desigur c ă nu i se împotrivea.
Încordată, ea îşi îndreptă privirea ochilor de un albastru
fascinant spre b ărbatul care o ceruse în acest mod
neobişnuit în căsătorie.
— Există o imagine sau aşa ceva?
Gwyneira nu se opri la discu ii preliminare, ci merse
direct la subiect. Warden o g ăsi la fel de fascinantă ca şi
în ziua precedent ă. Fusta ei albastr ă, simpl ă, îi sublinia
silueta suplă, bluza cu volane o f ăcea s ă pară mai
adultă, dar de data aceasta nu se chinuise cu prinderea
superbei ei coame ro şii. Camerista legase cu o panglic ă
albastră de catifea dou ă şuvi e la ceaf ă, pentru a l ăsa
liberă fa a. În rest, părul cădea buclat şi liber pe spate.
— O imagine? întrebă Gerald Warden uimit. Ei da…
desene cu a şezarea fermei… A ş avea un desen, fiindc ă
doream s ă discut ni şte detalii ale casei cu un arhitect
englez…
Gwyneira r âse. Nu se ar ătă deloc cutremurat ă sau
măcar înfricoşată.

— Nu la casăă!m-am
dumneavoastr gândit,Nu
La… Lucas. domnule
ave iWarden! La fiul
un dagherotip
sau o fotografie?
Gerald Warden scutură din cap.
— Îmi pare r ău, doamn ă. Dar Lucas v ă va pl ăcea.
Fosta mea so ie a fost o frumuse e şi toat ă lumea spune
că Lucas îi seam ănă leit. Este înalt, mai înalt ca mine,
dar suplu. Are p ărul blond cenu şiu, ochi fumurii… şi
este foarte bine crescut, lady Gwyneira! M-a costat o
avere, pedagogi particulari din Anglia, unul dup ă
altul… C âteodată mă gândesc c ă am exagerat pu in…
Deh. Lucas este… în orice caz, societatea este încântată
de el. V ă va pl ăcea şi Kiward Station, Gwyneira! Casa
este construită după modele englezeşti. Nu obi şnuitele
cabane de lemn, nu, o cas ă boierească, construit ă din
gresie. Totul de cea mai bun ă calitate! Mobila o aduc
din Londra, de la cele mai bune t âmplării. Pentru a nu
greşi cu nimic, am angajat special un decorator care s ă
facă alegerea mobilelor. Nu v ă va lipsi nimic, milady!
Desigur c ă personalul nu este at ât de bine educat cum
este camerista dumneavoastră de aici, dar maorii no ştri
sunt binevoitori şi gata s ă înve e. Putem să amenajăm şi
o grădină de trandafiri, dacă dori i…
Se opri, c ând o v ăzu pe Gwyneira str âmbându-se.
Grădina de trandafiri păru mai degrabă să o sperie.
— Pot să o iau pe Cleo cu mine? întrebă fata.
Mica c ă ea st ătuse liniştită sub mas ă, dar acum,
auzindu-şi numele, ridică capul. Se uită la Gwyneira cu
acea privire adoratoare, de Collie, de acum cunoscut ă
lui Gerald.
— Pot să o iau şi pe Igraine?

Gerald
vorba Warden
de iapa se g ândi pu in, p ână pricepu c ă este
Gwyneirei.
— Gwyneira, nu şi calul! interveni lordul Silkham
înverşunat. Te por i ca un copil! Este vorba de viitorul
tău şi tu te gândeşti doar la jucăriile tale!
— Priveşti animalele mele drept juc ării? r ăbufni
Gwyneira, vizibil jignit ă de observa ia tat ălui ei. Un
câine de paz ă, care c âştigă toate concursurile şi cel mai
bun cal de vânătoare din Powys?
Gerald Warden îşi văzu şansa.
— Milady, pute i să vă aduce i tot ceea ce dori i!
spuse el împăciuitor şi se situa prin aceasta de partea
Gwyneirei. Iapa va fi o podoab ă a grajdurilor mele. Dar
ar trebui să ne gândim să achizi ionăm şi un armăsar pe
măsură. Iar c ă eaua… doar şti i că mi-am manifestat
deja de ieri interesul.
Gwyneira tot mai părea să fie supărată, dar se stăpâni
din greu şi reuşi chiar să facă glume.
— Deci asta se ascunde în spatele demersurilor,
remarcă ea cu un z âmbet şăgalnic, dar cu ochi cam reci.
Toată cererea în căsătorie s-a f ăcut pentru ca s ă ob ine i
acest c âine de paz ă performant. Acum în eleg. Dar cu
toate acestea voi analiza cererea dumneavoastr ă cu
bunăvoin ă. Poate c ă vă sunt mai de pre
dumneavoastră, dec ât lui. Cel pu in se pare c ă pute i
face diferen a dintre un cal de c ălărie şi o juc ărie,
domnule Warden. Permite i-mi acum s ă mă retrag. Şi
mă vei scuza şi tu, tat ă. Trebuie s ă meditez la toate
acestea. Ne vedem la ceai, cred.
Gwyneira ieşi repede, plin ă de o furie imprecis ă, dar
arzătoare. Ochii i se umplur ă de lacrimi, dar nu va

permite
când eranim ănuiăsăşivad
furioas îşiăfăacest lucru. Ca
cea planuri dede
r ăfiecare datoă
zbunare,
îndepărtă pe camerist ă, se ghemui în col ul cel mai
îndepărtat al patului cu baldachin şi trase perdelele.
Cleo mai verific ă dacă într-adevăr camerista plecase.
Apoi se strecură printr-un fald şi, m ângâietor, se lipi de
stăpână.
— Acum ştim cel pu in ce g ândeşte tat ăl meu despre
noi, remarc ă Gwyneira şi scărpină uşor blana moale a
lui Cleo. Tu e şti doar o juc ărie, iar eu sunt o miz ă la
Black-Jack.
Adineauri, c ând tat ăl ei îi descrisese situa ia, nu i se
părea a fi chiar a şa de r ău să fi o miz ă. De fapt era mai
degrabă amuzant că tatăl ci sărise astfel calul, şi desigur
că această cerere în căsătorie nu era g ândită foarte
serios. Pe de alt ă parte – nu prea ar fi fost pe placul
lordului Silkham, dac ă Gwyneira pur şi simplu ar fi
refuzat s ă ia în considerare propunerea lui Warden!
Dincolo de faptul c ă oricum tat ăl ei i-a pierdut la joc
viitorul, doar Warden c âştigase oile, cu sau f ără
Gwyneira! Ori banii ob inu i de pe turm ă ar fi fost dota
ei. Gwyneira nu ar fi insistat pentru o c ăsătorie.
Dimpotrivă, de fapt îi plăcea foarte mult s ă stea la
Silkham Manor şi cel mai mult i-ar fi pl ăcut s ă preia
într-o zi conducerea fermei. Cu siguran ă că ar fi făcut o
treabă mai bun ă dec ât fratele ei, pe care din via a de la
ară îl interesa doar v ânătoarea şi, câteodată,
concursurile. În copil ărie, Gwyneira îşi imaginase
viitorul acesta în culori str ălucitoare. Dorea s ă trăiască
cu fratele ei la ferm ă şi să se ocupe de tot, pe c ând John
Henry s-ar fi distrat. Pe atunci, ambii copii g ăseau c ă

este
—oVoi c ălăăre
ideefi bun . de curse! declarase John Henry. Şi
voi creşte cai!
— Iar eu m ă voi ocupa de oi şi de ponei! declarase
Gwyneira tatălui ei.
Cât timp copiii au fost mici, lordul Silkham r âsese de
aceste idei şi o numise pe fiica lui „mica mea
administratoare”. Dar cu c ât cre şteau copiii, cu c ât
muncitorii de la ferm ă vorbeau mai respectuos despre
Gwyneira şi cu c ât mai des reu şea Cleo s ă întreacă la
concursuri c âinele de paz ă al lui John Henry, cu at ât
mai pu in se bucura Silkham s ă o vad ă pe fiica sa la
grajduri.
 Iar ast ăzi sus inuse c ă munca ei acolo era doar joac ă!
Gwyneira îşi mototoli perna cu furie. Dar apoi începu
să reflecteze. Oare lord Silkham chiar gândea astfel? Nu
era mai degrab ă vorba despre faptul c ă vedea în
Gwyneira o concuren ă pentru fiul şi moştenitorul lui?
Cel pu in ca ceva sup ărător şi ca pe un obstacol în
deprinderea cu munca a viitorului st ăpân al fermei?
Dacă situa ia se prezenta astfel, cu siguran ă că nu avea
niciun viitor la Silkham Manor! Cu sau far ă dotă, dar
cel pu in la anul, c ând fratele ei va termina colegiul,
tatăl ei o va mărita. Mama ei oricum insista în acest
sens; nu mai avea
Răbdare să o vadă pe fiica ei cea sălbatică surghiunită
definitiv în fa a șemineului, cu un gherghef în mână. Şi,
având în vedere situa ia financiară, Gwyneira nu putea
avea preten ii. Desigur c ă nu s-ar fi, g ăsit un t ânăr lord
cu o gospod ărie asem ănătoare celei de la Silkham
Manor! Trebuia s ă se bucure dac ă dădea de un b ărbat

de factura
să ajung colonelului
ă la ărie, la ora ş, laŞios-ar
o gospod Riddleworth. c ăsputea
ătorie chiar
cu al
doilea sau al treilea fiu al unei familii de nobili, care s ă-
şi duc ă zilele ca medic sau avocat la Cardiff. Gwyneira
se gândi la ceaiurile din fiecare dup ă-amiază, la şedin e
ale comitetelor de binefacere… şi se scutură.
Dar mai era cererea în c ăsătorie a lui Gerald Warden!
Rină acum văzuse în c ălătoria în Noua Zeelandă numai
un joc al min ii. Foarte palpitant, dar cu totul imposibil!
însăşi ideea de a se lega de un b ărbat aflat la cap ătul
celălalt al p ământului – cu un bărbat pe care însăşi tat ăl
lui nu-l putea descrie în mai mult de dou ăzeci de
cuvinte – i se p ărea o gre şeală. Dar acum se g ândi cu
seriozitate la Kirward Station.
O ferm ă, unde ar putea s ă fie st ăpână, o so ie de
pionier, cum erau descrise eroinele din acele c ăr ulii de
două parale! Desigur c ă Warden exagera în descrierea
saloanelor sale şi a fastului casei sale. Doar voia s ă fac ă
o bună impresie părin ilor ei. Probabil că ferma mai era
în construc ie. Trebuia să fie aşa, altfel de ce ar cumpăra
Warden oi? Gwyneira ar lucra al ături de so ul ei. Ar
putea ajuta la str ânsul oilor şi ar putea amenaja o
grădină în care s ă cultive legume adev ărate, nu ni şte
trandafiri plictisitori. Se şi vedea merg ând plin ă de
sudoare în urma unui plug tras de un arm ăsar Cob
peste pământul tocmai des elenit.
Iar Lucas… cel pu in era t ânăr şi se spunea c ă ar fi
arătos. Nu putea cere mai mult. Nici în cazul unei
căsătorii în Anglia dragostea nu ar fi jucat vreun rol.
— Ce zici de Noua Zeeland ă? o întrebă pe că eluşa ei
şi o scărpină pe burtă.
Cleo o privi
Gwyneira zâvr
mbiăjitla
ă şriâîndul
i dărui
ei. un zâmbet de „colie”.
— Ei bine, acceptat în unanimitate! chicoti ea. De
fapt… va trebui s ă o întrebăm şi pe Igraine. Dar facem
pariu că va accepta, dacă îi voi povesti de armăsar?
Alegerea trusoului Gwyneirei se transform ă într-o
lungă şi aprigă luptă între fată şi lady Silkham. După ce
îşi reveni din multiplele le şinuri, ocazionate de decizia
Gwyneirei, lady Silkham se dedic ă plină de zel
pregătirilor de nuntă. Şi, desigur, se c ăină far ă sfârşit şi
cu un noian de cuvinte de faptul c ă acest eveniment nu
putea avea loc la Silkham Manor, ci se va desf ăşură
undeva „ în sălbăticie”. În orice caz, descrierile viu
colorate ale lui Gerald Warden despre casa seniorial ă
din Canterbury Plains erau mult mai apreciate de lady
Silkham dec ât de fiica ei. Apoi îi era de mare ajutor
faptul c ă Gerald participa cu tot sufletul la problemele
legate de trusou.
— Desigur că fiicei dumneavoastră îi trebuie o rochie
superbă de mireas ă! declar ă el, dup ă ce Gwyneira
tocmai refuzase un vis din volane albe şi trena de câ iva
metri, sus inând că probabil va trebui s ă meargă călare
la cununie şi această îmbrăcăminte ar deranja doar.
— Vom celebra acest eveniment fie în biserica de la
Christchurch sau – ceea ce mi-ar conveni mie personal
mai mult – în cadrul unei ceremonii la fermă. În primul
caz, cununia ar fi desigur mai festiv ă, dar pentru
recep ia ce ar urma ar fi greu de închiriat încăperi
adecvate şi personal şcolit. În aceast ă idee sper s ă-l pot
convinge pe reverendul Baldwin s ă facă o vizit ă la
Kiward Station. Acolo pot s ă-i servesc pe oaspe i într-

un cadrugeneral-locotenentul,
prezent ilu ştri, se îni elege.
mai stilat. Oaspe i reprezentan Va fi
de frunte ai
Coroanei, ai negustorimii… toat ă societatea bun ă din
Canterbury. De aceea, rochia Gwyneirei nici nu poate fi
destul de pre ioasă. Vei arăta minunat, copila mea!
Gerald o bătu pe Gwyneira uşor pe umăr şi se retrase
apoi pentru a discuta cu lordul Silkham expedierea
cailor şi a oilor. Cei doi b ărba i ajunseser ă de comun
acord la hot ărârea de a nu mai vorbi niciodat ă despre
acel fatal joc de c ăr i. Lordul Silkham trimise oile şi
câinii ca dot ă în inutul de peste m ări, iar lady Silkham
prezenta logodna cu Lucas Warden drept o leg ătură
deosebit de reuşită cu una din cele mai vechi familii din
Noua Zeelandă. Iar acest lucru era chiar adev ărat.
Părin ii mamei lui Lucas au f ăcut parte din primii
colonişti de pe Insula de Sud. Dac ă totuşi în saloane se
clevetea pe seama acestei situa ii, acest lucru nu a ajuns
la urechile doamnei Silkham sau a fiicelor ei.
Oricum Gwyneirei nu i-ar fi păsat. Se t âra far ă niciun
fel de pl ăcere la desele ceaiuri, unde, privitor la
emigrarea ei, a şa-zisele ei prietene jubilau cu dou ă fe e,
pentru ca mai apoi s ă vorbească pline de încântare
despre viitori lor so i din Powys sau chiar de la ora ş.
Dacă se întâmplă să nu fie prev ăzută o vizit ă, mama
Gwyneirei insista ca ea s ă examineze mostre de stofe şi
apoi s ă stea ore în şir model pentru croitorese. Lady
Silkham îi comand ă rochii festive şi pentru dup ă-
amiază, se îngriji s ă aibă îmbrăcăminte elegantă de
călătorie şi abia putea crede c ă în primele luni în Noua
Zeelandă, Gwyneira va avea nevoie mai degrab ă de
lucruri u şoare, de var ă, şi nu îmbrăcăminte de iarn ă.

Dar
eraude partea cealalt
inversate, ă a globului
o asigura neobosit terestru
Gerald. anotimpurile
Altfel trebuia ve şnic s ă intermedieze, atunci c ând
cearta legat ă de „a doua rochie de dup ă-amiază sau a
treia rochie de călărit” escalada.
— Nu se poate, se enerv ă Gwyneira, ca eu s ă fiu
pasată de la un ceai de dup ă-amiază la altul, ca la
Cardiff! A i spus c ă este o ară nouă, domnule Warden!
Par ial încă nelocuită! Acolo nu îmi trebuie rochii de
mătase!
Gerald Warden le zâmbi ambelor adversare.
— Domnişoară Gwyneira, ve i găsi la Kiward Station
acelaşi cadru social, ca aici, nu v ă face i griji, începu el,
deşi ştia c ă mai degrab ă lady Silkham era cea care îşi
făcea probleme în acest sens. E drept c ă distan ele sunt
mult mai mari. Cel mai apropiat vecin, cu care
între inem rela ii sociale, st ă la şaizeci de kilometri. Nu
ne vizit ăm la un ceai de dup ă-amiază. Iar construc ia
şprefer
oselelor se afl ă încă în stadiu incipient. De aceea
ăm să mergem c ălare în vizit ă la vecini, în loc s ă
luăm o tr ăsură. Dar asta nu înseamnă că în cazul
contactelor noastre sociale, lucrurile s-ar desf ăşura mai
pu in civilizat. Doar că trebuie avute în vedere vizite de
câteva zile, fiindcă vizitele scurte nu rentează şi desigur
că vă trebuie o garderob ă adecvată. De altfel am
rezervat biletele de c ălătorie. Plecăm în data de 18 iulie
de la Londra la Christchurch cu vasul Dublin. O parte
din spa iul de mărfuri va fi pregătită pentru transportul
animalelor. Dori i să veni i în aceast ă după-amiază să
vede i arm ăsarul, domnişoară Gwyneira? Cred c ă în
ultimele zile nu prea a i ieşit din camera de probă.

Doamna îşiFabian,
Gwyneirei, guvernanta
făcea probleme legate defran
situauzoaic ă ă aa
ia critic
culturii în colonii. Depl ângea în toate limbile care îi
stăteau la dispozi ie că Gwyneira nu va mai putea s ă-şi
continue educa ia muzical ă, deşi cântatul la pian era
singura activitate recunoscut ă pe plan social pentru
care fata avea c ât de c ât aptitudini. Dar şi aici Gerald
reuşi să aplaneze conflictul: bine în eles c ă exista un
pian în cas ă; so ia, care murise, a cântat excelent la pian
şi l-a învă at şi pe fiul ei această artă. Se spune c ă Lucas
era un pianist excelent.
În mod ciudat, tocmai madame Fabian a fost cea care a
reuşit să smulgă de la neozeelandez mai multe
informa ii despre viitorul so al Gwyneirei.
Învă ătoarea aceasta cu sim artistic a ştiut s ă pună
întrebările potrivite – ori de c âte ori era vorba de
concerte şi căr i, de teatru şi de galeriile de la
Christchurch, se amintea numele lui Lucas. Dup ă cum
reieşea, logodnicul Gwyneirei era foarte cultivat şi cu
talent artistic. Picta, f ăcea muzic ă şi între inea o
coresponden ă detaliată cu oameni de ştiin ă din
Anglia, fiind vorba mai ales de continuarea cercet ării
faunei deosebite a Noii Zeelande. Gwyneira spera s ă
împărtăşească acest interes, pe c ând celelalte descrieri
ale pasiunilor lui Lucas i se p ăreau aproape stranii. De
la moştenitorul unei ferme de oi de peste m ări te aştep i
la activit ă i mai pu in artistice. Cowboyii din c ăr uliile
de doi bani, garantat c ă nu s-ar fi atins de un pian. Dar
poate c ă Gerald Warden exagera şi de aceast ă dată.
Desigur că baronul oierilor încerca să-şi prezinte familia
într-o lumină mai prielnică. Realitatea va fi mai aspră şi
mai palpitant
muzicale ă! în oriceîncaz,
în momentul care,Gwyneira îşi uittimpul
în sfârşit, veni ă notele
să
împacheteze trusoul în valize şi lăzi.
Doamna Greenwood reac ionă surprinzător de
relaxată la demisia lui Helen. Dar, oricum, George
urma s ă frecventeze dup ă vacan ă un colegiu, nu avea
deci nevoie de o educatoare, iar William…
— În ceea ce îl prive şte pe William, o s ă încerc s ă
găsesc eventual o persoan ă mai în elegătoare, reflect ă
doamna Greenwood. Este încă atât de copilăros, trebuie
inut cont de acest lucru!
Helen se st ăpâni şi îi dădu dreptate, dar se g ândea
deja la noile ei eleve de la bordul vasului Dublin.
Doamna Greenwood, generoas ă, îi permise s ă
lungească duminică timpul necesar frecventări misei şi,
la şcoala de duminică, să facă cunoştin ă cu fetele. După
cum era de a şteptat, erau firave, subnutrite şi speriate.
Toate purtau sarafane gri, curate, peticite de repetate
ori; dar nici la Dorothy, cea mai mare dintre ele, nu se
conturau dedesubt forme feminine. Fata tocmai
împlinise treisprezece ani şi petrecuse, împreună cu
mama, zece ani din scurta ei via a la casa s ăracilor. La
început, mama lui Dorothy era angajat ă undeva, dar
fata nu- şi mai amintea de acest lucru. Ştia doar c ă
mama ei se îmbolnăvise la un moment dat şi că în cele
din urm ă murise. De atunci tr ăia la orfelinat. De
călătoria spre Noua Zeeland ă se temea ca de moarte,
dar, pe de alt ă parte, era gata s ă facă tot ce era
imaginabil ca să între în voia viitorilor stăpâni. Dorothy
învă ase abia la orfelinat s ă scrie şi să citească, dar se
străduia din r ăsputeri s ă depăşească această rămânere

îlec ii peă.vas.
n urm Helen
Dinhot ărî înclip
prima sinea
ă o ei s ă îi dea
simpatiz ă peînaceast
continuare
ă fată
delicată, cu p ărul negru, care va deveni cu siguran ă o
frumuse e dac ă va fi hr ănită cum trebuie şi dac ă nu i se
vor mai da motive s ă umble cu capul plecat şi să se
supună în tăcere, ca un c âine b ătut, în fa a tuturor.
Daphne, a doua ca v ârstă, era mai curajoas ă. Trebuise
timp îndelungat s ă supravie uiască în strad ă şi desigur
că se datora mai degrab ă norocului, decât nevinovă iei,
că nu a fost prins ă furând, ci a fost g ăsită bolnavă şi
epuizată sub un pod. La orfelinat, a fost tratat ă cu
asprime. Directoarea considerase, se pare, p ărul ei de
un roşu aprins ca un semn indubitabil al poftei de via ă,
ba mai mult, a lăcomiei de via ă şi o pedepsise pentru
fiecare privire zburdalnic ă. Daphne a fost singura
dintre cele şase fete care se prezentase benevol pentru
expedierea peste mări. Pentru cele două fete gemene de
cel mult zece ani, Laurie şi Mary din Chelsea, acest
lucru cu siguran ă că nu era valabil. Nu erau prea
deştepte, de şi cumin i şi puteau fi de folos, dac ă
ajungeau să în eleagă ce se dore şte din partea lor.
Laurie şi Mary credeau fiecare cuv ânt pe care 4
spuseseră băie ii rău inten iona i de la orfelinat despre
îngrozitoarele primejdii ale călătoriei pe mare; de aceea
abia puteau s-o cread ă pe Helen c ă nu are re ineri fa ă
de acest voiaj. În schimb Elisabeth, o vis ătoare de
doisprezece ani, cu p ărul lung, blond, g ăsea c ă este
romantic să te aşterni la drum către un so necunoscut.
— Oh, domnişoară Helen, va fi ca un basm! şopti ea.
Elisabeth sâsâia pu in, din cauza aceasta era mereu
luată peste picior şi ridica doar rar vocea. Un prin , care

v ă aşteaptă! ă şPrecis
dumneavoastr c ăă înse fiecare
i vă viseaz mistuie de dorul
noapte!
Helen râse şi încercă să se desprindă din îmbră işarea
celei mai tinere dintre eleve, Rosemary. Se sus inuse c ă
Roşie ar fi avut unsprezece ani, dar Helen aprecia c ă
acest copil speriat la culme ar putea avea, în cel mai
bun caz, nouă ani. Era de ne în eles cum a putut cineva
avea ideea c ă această fiin ă răvăşită ar putea s ă-şi
câştige singură existen a. Rin ă acum, Rosemary se
agă ase de Dorothy. Acum, dac ă i se oferea un adult
prietenos, trecu far ă nicio ezitare la Helen. Aceasta era
înduioşată să simtă în mâna ei m âna mic ă a lui Ro şie,
dar ştia c ă nu are voie s ă încurajase ata şamentul fetei:
copiii erau deja promi şi unor st ăpâni din Christchurch,
iar ea nu putea în niciun caz s ă alimenteze speran a lui
Roşie că la sfârşitul călătoriei ar putea rămâne la ea.
Cu at ât mai mult, cu c ât chiar soarta proprie a lui
Helen era încă nesigură. Nu primise nicio veste din
partea lui O’Keefe.
Cu toate acestea, Helen îşi preg ăti un fel de trusou.
Îşi investi pu inii bani str ânşi în dou ă rochii noi şi în
desuuri şi cump ără ceva lenjerie de pat şi de mas ă
pentru noul ei cămin. Contra unei mici sume putea să-şi
ia cu ea şi iubitul ei balansoar, aşa că Helen petrecu ore
în şir împachetându-l cu grij ă. Pentru a- şi stăpâni
emo iile, începu de timpuriu s ă se preg ătească de
călătorie şi ajunsese s ă termine împachetatul cu patru
săptămâni înainte de începerea c ălătoriei. Doar
obliga ia nepl ăcută de a- şi înştiin a familia despre
plecarea ei, o am ână până aproape de ultima clipă. Dar
la un moment dat nu se mai putea am âna – iar reac ia

era
furiocea a şteptat
şi. Dac ă: sora
ă Helen lui Helen
nu mai era ăşocat
era dispus să leă,finan
fra iieze
ei
între inerea, vor trebui s ă se ad ăpostească iarăşi la
reverendul Thorne. Helen era de p ărere c ă le va face
bine şi le şi comunică această părere.
În ceea ce o privea pe sora ei, Helen nu lu ă nicio clipă
în serios tiradele acesteia. Susan explica în decursul
unor întregi pagini c ât de mult îi va lipsi sora ei şi în
unele locuri scrisoarea prezenta şi urme de lacrimi, dar
acestea erau probabil datorate faptului c ă povara
financiară a taxelor de studii ale lui John şi Simon urma
să apese pe umerii lui Susan.
Când în cele din urm ă Susan veni cu so ul ei la
Londra, pentru „a mai vorbi o dat ă despre aceast ă
problemă”, Helen nu puse sub semnul întrebării
durerea lui Susan. În schimb, declar ă că plecarea ei nu
va schimba cu nimic rela ia ei cu Susan.
— Nu ne-am scris nici până acum mai des ca de dou ă
ori pe an, spuse, pu in răutăcioasă, Helen. Ai suficient
de lucru cu familia ta, şi cu siguran ă c ă şi pe mine m ă
aşteaptă acelaşi lucru.
Dacă ar exista, în sfârşit, un prilej concret de a crede
acest lucru!
Dar Howard t ăcea în continuare. Doar cu o
săptămână înainte de plecarea lui Helen, c ând
renun ase deja s ă-l pândească în fiecare diminea ă pe
poştaş, George îi aduse un plic cu multe timbre
colorate.
— Domnişoară Davemport! spuse b ăiatul emo ionat.
Pute i să-l deschide i imediat. Promit s ă nu vă dau în
vileag şi nu m ă uit peste um ărul dumneavoastr ă. Mă

jocHelen
cu William,
era cu OK?
elevii ei în grădină: terminaser ă deja
lec iile. William se juca de unul singur cu mingea,
şutând-o fără nicio noimă prin por ile de crochet.
— Să nu folose şti cuv ântul „OK”! îl apostrofă din
obişnuin ă Helen, întinzând, cu o grab ă necuviincioasă,
mâna dup ă scrisoare. De unde cuno şti acest cuv ânt?
Din c ăr uliile de dou ă parale, pe care le cite şte
personalul de serviciu? Pentru numele lui Dumnezeu,
nu le lăsa împrăştiate pe ici şi colo. Dacă William…
— William nu ştie s ă citească, o întrerupse George.
Ştim am ândoi acest lucru, domni şoară Davemport,
indiferent de ce crede mama. Şi lui voi mai spune
niciodată „OK”, promit. Citi i acum scrisoarea?
Expresia de pe chipul smead a lui George era de o
seriozitate surprinzătoare. Helen s-ar fi a şteptat mai
degrabă la obişnuitul lui rânjetul cu subîn eles.
Dar ce s ă-i faci? Chiar dac ă i-ar fi spus mamei sale c ă
Helen cite şte în timpul lucrului scrisori particulare –
peste o săptămână va fi pe mare, dacă nu…
Helen deschise cu m âinile tremurând scrisoarea.
Dacă domnul O’Keefe a mai fi interesat de persoana
ei…

Mult stimata mea domnişoară Davemport!

Cuvintele nu pot exprima, c ât de mult mi-au mi şcat
sufletul rândurile dumneavoastră. Scrisoarea dumneavoastră
nu am mai l ăsat-o din m âini de c ând am primit-o cu c âteva
zile în urmă. Mă însoţeşte pretutindeni, în timpul muncii la
fermă, în timpul rarelor vizite la ora ş – ori de c âte ori duc
mâna la scrisoare, m ă simt consolat şi simt o bucurie
debordantă că undeva, departe de mine, bate o inim ă pentru
mine. Şi trebuie s ă recunosc că, în cele mai întunecate ore de
singurătate, duc pe ascuns scrisoarea la buze. Aceast ă hârtie,
pe care aţi atins-o, peste care a trecut r ăsuflarea
dumneavoastră, este pentru mine at ât de sf ântă ca pu ţinele
amintiri legate de familia mea.
Pe care le păzesc ca pe nişte comori.
Cum va continua rela ţia noastr ă? Mult stimat ă
domnişoară Davemport, cel mai mult a ş dori să vă strig chiar
în acest moment: Veniţi! Să lăsăm amândoi în urma noastră
singurătatea! S ă ne debarasăm de vechea piele a disper ării şi
a întunericului! Să îndrăznim amândoi un nou început!
 Aici abia aşteptăm primele adieri ale prim ăverii. Iarba
începe s ă încolţească, copacii înmuguresc. Cât de bucuros a ş
fi să împart cu dumneavoastr ă această privelişte, acest
sentiment îmbătător al trezirii noii vie ţi! Dar sunt necesare
reflecţii mai prozaice dec ât zborul spre înălţimi a unui
simţământ de atrac ţie ce înmugureşte. A ş dori s ă vă trimit
banii pentru drum, mult stimat ă domnişoară Davemport.
Dar ce zic: Drag ă Helen! Dar va mai trebui s ă aştept, p ână
vor f ăta oile şi va reie şi câştigul pe care l-a realizat ferma în
acest an. În niciun caz nu vreau s ă încep via ţa noastr ă
comună împovărat de datorii.

Stimat
Pute ă ţHelen,
ţi, vre ave ţţii îpnâţnelegere
i să aştepta ă cândpentru meaă va
aceast
chemarea situaţie?
putea
definitiv să se îndrepte spre dumneavoastră? Nu există nimic
pe acest pământ ce mi-aş dori mai mult.
Rămân al dumneavoastră prea plecat,

Howard O’Keefe

Inima lui Helen b ătea at ât de tare, c ă avea impresia

că îi va trebui pentru prima dat ă în via ă o sticlu ă cu
săruri. Howard o voia, o iubea! Putea s ă-i prilejuiasc ă
cea mai mare surpriz ă! în locul unei scrisori, va merge
ea însăşi la el! îi era infinit recunoscătoare reverendului

Da, îi eraîirecunosc
Thorne! era infinit şi luiăGeorge,
recunosc
ătoare toare luicare
lady îBrennan!
i adusese
adineauri vestea…
— A i… a i terminat de citit scrisoarea, domni şoară
Davemport?
Cu mintea dus ă în alt ă parte, Helen nu observase c ă
băiatul se mai afla lângă ea.
— A i primit veşti bune?
De fapt, George nu ar ăta de parc ă ar fi dorit s ă se
bucure împreună cu ea de veste. Dimpotriv ă, băiatul
părea răvăşit.
Helen îl privi îngrijorată, dar apoi nu mai putea s ă-şi
ascundă bucuria.
— Cele mai bune veşti, pe care le poate primi cineva!
spuse ea plină de încântare.
George nu-i răspunse la zâmbet.
— Înseamnă… că vrea într-adevăr să va ia în
căsătorie? Nu… nu spune s ă rămâne i acolo unde
sunte i? întrebă el încet.
— Ei, George! Cum ar putea? Cuprins ă de
beatitudine, Helen uitase cu desăvârşire c ă până atunci
negase cu str ăşnicie fa ă de elevii el c ă ar fi dat curs
anun ului. Ne potrivim de minune! Un b ărbat t ânăr,
deosebit de cult, care…

bă— MaiSunte
iatul. cult ca mine,ădomni
i sigur şoar
că este ă Davemport?
mai izbucni
bun ca mine? Mai
în elept? Mai citit?
Fiindcă… dac ă este vorba doar de dragoste… eu…
atunci el nu v ă poate iubi mai mult, dec ât vă iubesc
eu…
George se întoarse cu spatele, speriat de propriul
curaj. Helen trebui s ă-l prind ă de um ăr şi să-l întoarcă
spre ea, pentru a-l putea privi în ochi. El p ăru că se
înfioră la atingerea ei.
— George, ce tot vorbeşti? Ce şti tu despre dragoste?
Ai şaisprezece ani! Eşti elevul meu! izbucni consternată
Helen, şi-şi dădu seama în aceea şi clip ă, că vorbea
prostii. De ce nu ar putea cineva s ă aibă sim ăminte
profunde la şaisprezece ani?
— Uite ce e, George, eu nu v-am privit, pe tine şi pe
Howard, niciodat ă comparativ! încercă ea să explice.
Sau în calitate de concuren i. Doar nu ştiam că tu…
— Nici nu putea i şti! în ochii în elep i ai lui George
se oglindi ceva, care sem ăna a speran ă. Ar fi… ar fi
trebuit să vă spun mai din timp. Încă înainte de această
chestiune cu Noua Zeelandă. Dar nu am îndrăznit…
Helen era să zâmbească. Băiatul părea atât de tânăr şi
de vulnerabil, at ât de serios în dragostea lui
copilăroasă! Ar fi trebuit s ă observe mai din timp!
Privind acum înapoi, descoperi că au fost multe situa ii
care indicau în această direc ie.
— A fost foarte corect şi normal aşa, George, spuse ea
liniştitor. Ai în eles tu însu i că eşti prea t ânăr pentru
astfel de sentimente, şi în mod normal nu ai fi vorbit
despre ele. Acum vrem să uităm aceste lucruri…

— Sunt
domni şoarcu
ă zece ani mai to âînntrerupse
Davemport, ăr ca dumneavoastr
George. Şăi,,
desigur, sunt elevul dumneavoastr ă, dar nu mai sunt
copil! îmi încep acum studiile şi în câ iva ani voi fi un
comerciant respectat. Nimeni nu mă va întreb atunci de
vârsta mea şi de cea a so iei mele.
— Dar eu întreb de aceast ă vârstă, spuse Helen
blând. Îmi doresc un b ărbat de v ârsta mea, care s ă se
potrivească cu mine. Îmi pare rău, George…
— Şi de unde şti i, c ă cel care a scris aceast ă scrisoare
corespunde a şteptărilor dumneavoastr ă? întrebă
chinuit băiatul. De ce îl iubi i?
A i primit doar acum o scrisoare de la el! Şi-a
men ionat v ârsta? Şti i dac ă vă poate hr ăni şi îmbrăca
corespunzător? Dac ă există ceva despre care s ă pute i
discuta? Cu mine şi cu tat ăl meu a i putut conversa
totdeauna într-un mod foarte pl ăcut. Dac ă mă ve i
aştepta deci… doar c â iva ani, domni şoară Davemport,
până să-mi termin studiile! V ă rog, domni şoară
Davemport! Da i-mi o şansă!
Băiatul nestăpânit o prinse de mână.
Helen se smulse.
— Îmi pare r ău, George. Nu c ă nu te-a ş îndrăgi,
dimpotrivă. Dar sunt profesoara ta şi tu îmi eşti elev.
Nu poate fi vorba de mai mult… mai ales c ă tu, în
câ iva ani, vei gândi altfel.
Oare observase Richard Greenwood c ă fiul lui este
îndrăgostit orbe şte? se întrebă Helen. Oare generoasa
dona ie prin care i s-a pl ătit drumul o datora şi faptului
că Richard voia s ă-i arate fiului s ău cat de lipsit ă de
speran ă este patima lui oarbă?

— Niciodat
George. ă nuînvoi
În clipa caregâvoi
ndifialtfel!
major, spuse c ândă
plin de patim
în momentul
voi putea între ine o familie, voi fi prezent pentru
dumneavoastră! Dac ă a i vrea s ă aştepta i, domni şoară
Davemport!
Helen clătină din cap. Trebuia s ă termine aceast ă
discu ie.
— George, chiar dacă te-aş iubi, nu pot a ştepta. Dac ă
vreau să am
0 familie, trebuie să profit acum de şansă. Howard, este

şansa mea. Şi îi voi fi o so ie credincioasă şi devotată.

George o privi disperat. Fa a sa îngustă reflecta toate
chinurile unei pasiuni refuzate şi Helen avu senza ia că
vede în spatele tr ăsăturilor, încă m i precise, fa a
bărbatului care va deveni într-o zi acest fl ăcău. Un
bărbat care merit ă să fie iubit, un b ărbat în elept, care
nu se pripe şte în privin a asum ării unor obliga ii, şi
care îşi respectă promisiunile. Helen ar fi dorit s ă-l ia în
bra e, pentru a-l consola, dar desigur c ă nu putea fi
vorba de aşa ceva.
Ea aşteptă în tăcere, p ână când George se adun ă.
Helen se a ştepta s ă vadă în ochii lui lacrimi copil ăreşti,
dar George o privi liniştit şi ferm.
— Vă voi iubi totdeauna! declar ă el. Totdeauna!
Indiferent unde ve i fi şi ce ve i face. Indiferent unde
voi fi şi ce voi face. V ă u i besc, numai pe
dumneavoastră. Să nu uita i acest lucru, domni şoară
Davemport.

Dublin era un vas impun ător, chiar dac ă nu avea

toate p ânzele ridicate. Lui Helen şi orfanelor li se p ărea
că este c ât o cas ă, şi într-adevăr, în următoarele trei luni
Dublin avea s ă găzduiască cu mult mai mul i oameni
decât un bloc ieftin cu locuin e de închiriat.
Helen spera s ă nu fie tot at ât de expus incendiilor sau
prăbuşirii; dar cel pu in vasele care navigau pe ruta
Noua Zeeland ă erau verificate înainte de plecare dac ă
erau apte de a naviga. Proprietarii trebuiau nil
dovedească controlorilor Coroanei c ă era asigurat ă o
aerisire adecvată a cabinelor şi că aveau destule provizii
de hrană la bord.
O parte din provizii încă erau în curs de încărcare, iar
Helen b ănuia deja ce o a ştepta c ând văzu pe chei
butoaiele pline de carne sărată, micii de cartofi şi
pachetele de pesme i. Auzise deja c ă masa la bord nu
era nici pe departe diversificat ă – cel pu in pentru
pasagerii de pe puntea intermediar ă. Oaspe ii din
cabinele de clasa întâi erau hr ăni i în cu totul alt mod.
După cum se şuşotea, pentru ei va veni Iu bord un
bucătar.
Îmbarcarea „poporului simplu” era supravegheat ă
de un ofi er bădăran de pe vas şi de medicul de la bord.
Acesta din urm ă aruncă o scurt ă privire spre Helen şi
spre fete, atinse fruntea copiilor, gest prin mie voia s ă
constate probabil existen a unei boli cu febr ă şi le puse
să scoată limba. C ând nu rezult ă nimic din aceste
consultări, încuviin ă din cap c ătre ofi er, iar acesta bifă
numele pe o listă.
— Cabina unu la pupa, anun ă el şi i se f ăcu lui
Helen şi fetelor semn s ă meargă repede în direc ia

aceea.
Cele şapte înaintară pipăind prin culoarele str âmte,
întunecate ale vasului, care pe deasupra mai erau şi
în esate de oameni agita i şi de bagajele lor. Helen nu
avea multe bagaje, dar p ână şi mica valiz ă ajunse cu
timpul s ă fie grea. Fetele aveau şi mai pu in, doar
lenjeria de noapte şi câte o rochie de schimb, puse într-o
boccea.
În sfârşit, găsiră cabina şi fetele se năpustiră înăuntru,
răsuflând uşurate. Dar Helen nu era deloc încântată de
minuscula c ămăru ă care urma timp de aproape trei
luni s ă-i fie locuin a. Mobilierul de încăperea extrem de
joasă şi de întunecată consta dintr-o mas ă, un scaun şi
şase boxe – paturi suprapuse, după cum constată Helen
îngrozită; şi mai era şi un pat în minus. Din fericire,
Mary şi Laurie erau obi şnuite s ă-şi împartă patul.
Ocupară imediat unul din paturile de la mijloc şi se
ghemuiră acolo strâns una într-alta. Încă le era fric ă de
călătoria aceasta. Erau înspăimântate de mul imea de
acolo şi de zgomotul de la bord.
Pe Helen o deranja mai degrabă mirosul penetrant, ce
venea de la oile, caii şi celelalte animale, care se aflau pe
puntea de jos. Tocmai l ângă şi sub s ălaşul lui Helen se
amenajaseră arcuri provizorii pentru oi şi porci,
precum şi ocoluri pentru o vac ă şi doi cai. Helen g ăsea
că este o situa ie insuportabilă şi se hot ărî să facă
reclama ie. Le spuse fetelor s ă o aştepte în cabin ă şi
porni din nou la drum, spre puntea superioar ă. Din
fericire exista un drum mai scurt c ătre aerul proasp ăt,
decât cel prin puntea intermediar ă, pe care veniser ă.
Chiar în fa a cabinei lui Helen duceau treptele în sus.

Intre
pentrutimp se instalaser
a îmbarca ă şPe
animalele. i ni şte rampe
partea provizorii,
din spate a pun ii
nu se vedea nimeni din echipajul vasului; spre
deosebire de intrarea din cel ălalt cap ăt, partea aceasta
nu era p ăzită. Ori şi aici era viermuial ă din cauza
familiilor de emigran i, care îşi cărau bagajul la bord şi
se desp ăr eau de rudele lor pl ângând şi văicărindu-se.
Înghesuiala şi larma erau de nesuportat.
Dar apoi, la sc ările pe care se aduceau la bord
încărcătura şi animalele, mul imea se desp ăr i. Motivul
era lesne de în eles: tocmai se încărcau doi cai şi unul
dintre ei era speriat. B ărbatul scund, v ânjos, ale c ărui
tatuaje albastre de pe ambele bra e dovedeau c ă face
parte din echipaj, era cu totul prins s ă ină animalul.
Helen reflectă dacă nu cumva omul a fost pedepsit s ă se
ocupe de această sarcină străină calificării lui. E sigur că
nu avea experien ă cu caii, fiindc ă se purta destul de
neîndemânatic cu armăsarul negru, puternic.
— Vino, diavole tuciuriu, nu am timp nelimitat! url ă
el la animal, dar acesta nu-l urm ă ascultător.
Dimpotrivă, calul negru se smuci şi mai hot ărât
înapoi şi, amenin ător, îşi culc ă urechile. P ărea ferm
hotărât s ă nu pună nicio copită pe rampa care se cl ătina
amenin ător.
Al doilea cal, pe care Helen îl întrezări doar neclar în
spatele arm ăsarului, p ăru să fie mai lini ştit. Înainte de
toate, conducătoarea lui p ărea mult mai curajoasă. Spre
surprinderea ei, Helen recunoscu o lat ă delicată,
îmbrăcată într-un elegant costum de c ălătorie.
Nerăbdătoare, a ştepta inând de c ăpăstru o iap ă solidă,
brună. Când arm ăsarul nu f ăcu nicio mi şcare spre a

înainta,
— Aşafata
nuinterveni.
va merge, da i-mi-l mie! Helen observ ă
mirată, cum tânăra doamnă, hotărâtă, încredin ă iapa în
grija unui emigrant, care îşi aşteptă rândul, şi prelu ă
armăsarul de la marinar. Helen se aştepta
i a animalul s ă se smuceasc ă; doar b ărbatul acela abia

putuse să-l ină.

Dimpotrivă, când fata îl prinse mai din scurt şi îi vorbi
blând, calul negru se linişti imediat.
— Aşa, acum mergem pas cu pas, Madoc! Eu merg
înainte, tu vii dup ă mine. Şi să nu îndrăzneşti, s ă mă
faci să cad!
Helen îşi inu respira ia, pe c ând arm ăsarul o urm ă
într-adevăr pe t ânăra lady – încordat, dar foarte
manierat. C ând ajunser ă la bord, în siguran ă, fata îl
lăudă şi îl bătu prietene şte pe spate. Ca r ăspuns,
armăsarul salivă pe costumul ei de c ălătorie din catifea
albastru-închis, dar p ăru că ea nici nu observ ă acest
lucru.
— Ce face i acum cu iapa! strigă ea către marinar, nici
pe departe tu maniera unei doamne. Igraine nu v ă face
nimic! Merge i doar înaintea ei!
Iapa brună se dovedi a fi într-adevăr mult mai
liniştită decât tânărul arm ăsar, de şi juca şi ea pu in din
picioare. Marinarul inea c ăpăstrul de cap ătul cel mai
îndepărtat. În acest timp, avea o fa ă de parc ă ar fi
balansat un drug de dinamită. În orice caz, reu şi să
aducă iapa la bord şi acum putu şi Helen s ă vină cu
reclama ia. Pe c ând bărbatul şi fata, trec ând prin fa a
cabinei ei, conduceau animalele la puntea inferioar ă, se
adresă marinarului.

cineva trebuie csăă nu

— Probabil facăeste
cevavina dumneavoastr
în aceast ă, dar
ă chestiune. Nu
putem în niciun caz s ă locuim l ângă grajduri. Mirosul
este de nesuportat. Şi ce se întâmplă dacă animalele
scapă? Nu vom fi sigure de via a noastră!
Marinarul ridică din umeri.
— Nu este nimic de f ăcut, doamnă. Ordin de la
căpitan. Animalele trebuie s ă fie la bord. Iar împăr irea
cabinelor este totdeauna aceeaşi: bărba ii singuri în fa ă,
familiile la mijloc şi femeile singure la pupa. Deoarece
sunte i singurele femei neînso ite, nu pute i face schimb
cu nimeni. Resemna i-vă.
Răsuflând din greu, b ărbatul alerg ă după iapă, care
se grăbea acum să ajungă din urm ă arm ăsarul şi tânăra
femeie. Fata îl conduse întâi pe arm ăsar, apoi pe iapă în
două boxe al ăturate şi îi leg ă. Când reveni, fusta de
catifea albastră era acoperită de fân şi paie.
— Lucruri nepractice! morm ăi fata şi încercă să
scuture îmbrăcămintea. Apoi renun ă şi i se adres ă lui
Helen. Îmi pare r ău că vă deranjează animalele. Dar nu
vor putea sc ăpa. Rampele vor fi îndepărtate… ceea ce
nu este lipsit de primejdie. Dac ă vasul se scufund ă, nu
voi putea s ă o scot pe Igraine de aici! Dar c ăpitanul
insistă. Şi va fi f ăcută cură enie în fiecare zi. Iar oile nu
vor mai mirosi a şa puternic, dac ă li se usuc ă blana.
Apoi ne şi obişnuim cu mirosurile…
— Nu m ă voi obi şnui niciodată să trăiesc într-un
grajd! răspunse Helen cu distinc ie.
Tânăra râse.
— Unde este sim ul dumneavoastră de pionierat?
Doar vre i să emigra i, nu-i a şa? Eu a ş face schimb de

cabine cu dumneavoastr
Dar eu ă. domnul Warden a rezervat
dorm sus de tot,
cabina-salon. Acestea toate sunt fetele dumneavoastră?
Aruncă o privire spre fete, care, conform indica iilor
primite, se retr ăseseră în cabin ă, dar acum, auzind
vocea lui Helen, priveau afar ă, atente şi pu in curioase.
Mai ales Daphne se uit ă interesată atât la cai, c ât şi la
îmbrăcămintea elegantă a tinerei lady.
— Oh nu, m ă ocup de fete doar pe timpul acestei
călătorii. Sunt orfane. Toate aceste animale sunt ale
dumneavoastră?
Fata râse.
— Nu, numai caii… mai bine zis, unul din ei.
Armăsarul este al domnului Warden. Oile de asemenea.
În rest, nu ştiu cui apar in animalele, dar eventual va
putea fi muls ă vaca! Am avea lapte proasp ăt pentru
copii. Arată de parcă ar avea nevoie de a şa ceva.
Helen, nefericită, dădu din cap.
— Da, sunt foarte sl ăbu e. Sper s ă supravie uiască
acestei călătorii lungi, se vorbe şte at ât de mult de
epidemii şi de mortalitatea copiilor. Dar cel pu in avem
un medic la bord. Sper să-şi cunoască meseria. De altfel,
numele meu este Helen Davemport.
— Gwyneira Silkham, r ăspunse fata. Şi ace ştia sunt
Madoc şi Igraine… Prezenta atât de firesc caii, de parc ă
ar fi fost participan i la o societate de animale. Şi Cleo…
unde s-a ascuns oare? Ah, aici este. Iar îşi face prieteni.
Helen urm ări privirea Gwyneirei şi văzu o
mogâldea ă de blan ă, care p ăru să-i zâmbească
prietenos. E drept c ă prezenta cu aceast ă ocazie ni şte
din i impun ători, ceea ce o f ăcu de temut în ochii lui

Helen. sperie ccuând

Feti a seSeghemui ăzu pe Roînşblana
at âotavîncredere ie lânglui,
ă animal.
cum o
făcea cu fustele lui Helen.
— Rosemary! strigă Helen alarmată.
Feti a se sperie şi se desprinse de c âine. Acesta se
întoarse cu o privire întrebătoare spre ea şi ridic ă o
lăbu ă, parcă rugând-o.
Gwyneira râse şi făcu la r ândul ei un gest liniştitor cu
mâna.
— Lăsa i-o pe cea mic ă să se joace lini ştită cu ea,
spuse degajat ă. Cleo iube şte copiii, nu-i va face nimic.
Ei da, va trebui să plec. Domnul Warden probabil că mă
aşteaptă. Şi nu ar trebui s ă fiu aici, ci să mai petrec ceva
timp cu familia mea. Doar de aceea au venit special la
Londra p ărin ii şi fra ii şi surorile. Iar ăşi aşa o prostie.
Mi-am văzut familia în fiecare zi, timp de şaptesprezece
ani. S-a spus tot. Dar mama mea pl ânge tot timpul, iar
surorile mele îi in isonul. Tat ăl meu se scald ă în
reproşuri fa ă de sine, fiindc ă mă trimite în Noua
Zeelandă, iar fratele meu este at ât de invidios, c ă ar
dori să-mi sară la g ât. De abia a ştept, să ridicăm ancora.
Ce este cu dumneavoastr ă? Nu a venit nimeni pentru
dumneavoastră?
Gwyneira privi în jur. Pe puntea intermediar ă era
peste tot v ânzoleală, erau oameni care pl ângeau şi se
lamentau. Se schimbau ultimele cadouri, se trimiteau
salutări. Multe din aceste familii se desp ăr eau cu
această ocazie pentru totdeauna.
Helen scutur ă din cap. Plecase singur ă cu o tr ăsură
de la casa familiei Greenwood. Balansoarul, care ocupa
mult loc, fusese urcat cu o zi înainte la bord.

—ăMerg
parc acest la so ar
fapt ulfimeu, la Christchurch,
o explica explic
ie pentru lipsa ă ea, de
rudelor.
Dar în niciun caz nu dorea s ă fie comp ătimită de
această tânără bogată şi, în mod vizibil, privilegiată.
— Aşa deci! Atunci familia dumneavoastr ă este deja
în Noua Zeeland ă? întrebă Gwyneira emo ionată.
Trebuie s ă-mi povesti i cu alt ă ocazie despre ea,
deoarece eu nu am fost niciodat ă… dar acum chiar c ă
trebuie să plec! Pe mâine, copii, să nu vă îmbolnăvi i de
rău de mare! Hai, Cleo!
Gwyneira d ădu să plece, dar micu a Dorothy o opri.
Timidă, o trase de fustă.
— Domnişoară, mă scuza i, dar rochia
dumneavoastră sete foarte murdar ă. Mama
dumneavoastră vă va certa.
Gwyneira r âse, dar apoi îşi privi îngrijorată
îmbrăcămintea.
— Ai dreptate, va face fe e, fe e! Sunt imposibilă. Nici
la despăr ire nu mă pot purta ca lumea.
— Pot s ă vă perii îmbrăcămintea, domnişoară. Mă
pricep la catifea. Dorothy ridic ă o privire plin ă de
sârguin ă spre Gwyneira şi arătă ezitând spre scaunul
din cabina ei.
Gwyneira se aşeză.
— Unde ai învă at aşa ceva, micu o? întrebă ea
surprinsă, când Dorothy, înarmată cu peria lui Helen,
se apuc ă să-i cure e cu iscusin ă haina; e clar c ă fata
observase cum şi-a pus Helen ustensilele de între inerea
îmbrăcămintei în dul ăpiorul minuscul, care era l ângă
fiecare pat.
Helen suspin ă. Când achizi ionase pre ioasele perii,

nu se g ândise c ă vor fi folosite la îndepărtarea urmelor

de gunoi.
— La orfelinat primim adesea haine purtate ca
dona ie. Dar nu le p ăstrăm, se v ând. Desigur, în
prealabil trebuie cur ă ate, iar eu ajut întotdeauna.
Vede i, miss, acum hainele dumneavoastr ă sunt iar
frumoase!
Dorothy zâmbi sfioasă.
Gwyneira se c ăută prin buzunare dup ă o moned ă,
pentru a o recompensa pe fat ă, dar nu g ăsi nimic,
costumul era încă prea nou.
— Vă aduc mâine un cadou drept mul umire, promit!
îi spuse ea lui Dorothy, c ând se preg ăti să plece. Iar tu
vei deveni o bună gospodină. Sau o cameristă la oameni
foarte deosebi i! Ne mai vedem!
Gwyneira flutură m âna către Helen şi fete şi, iute de
picior, trecu peste pod.
— Nici ea nu crede ce spune! declar ă Daphne şi
scuipă după ea. Asemenea oameni fac tot timpul
promisiuni, apoi nu-i mai vezi niciodat ă. Trebuie s ă ai
grijă, să- i dea pe loc ceva, Dot! Altfel nu vei ob ine
nimic!
Helen ridică ochii spre cer. Cum era oare chestiunea
cu „fetele alese, cumin i şi educate spre a sluji cu
modestie”? În orice caz, trebuia s ă se arate acum
hotărâtă.
— Daphne, s ă ştergi imediat scuipatul! Domni şoara
Gwyneira nu este obligată cu nimic fa ă de voi. Dorothy
s-a oferit singur ă să o slujească. Era un gest amabil, nu
o afacere. Iar domnişoarele nu scuipă!
Helen căută din ochi o găleată pentru cură enie.

— Dar noi nu suntem domnişoare! chicotiră Laurie şi

Mary.
Helen le privi aspru.
— Când ajungem în Noua Zeeland ă, ve i fi! le
promise. Cel pu in vă ve i purta ca atare!
Hotărâtă, începu să le educe.
Gwyneira r ăsuflă uşurată când fur ă depărtate
ultimele pasarele ce legau cheiul de Dubim. Orele de
rămas-bun fuseser ă obositoare, doar r âurile de lacrimi
ale mamei ei umpluser ă trei batiste. La acestea se
adăugau vaietele surorilor ei şi atitudinea tristă a tatălui
ei, care ar fi fost mai nimerit ă la o execu ie dec ât la o
nuntă. Şi, ca o încununare a tuturora, invidia f ă işă a
fratelui ei irita nervii Gwyneirei. El ar fost bucuros s ă
schimbe moştenirea din Wales contra aventurii ei!
Gwyneira îşi stăpâni un chicotit isteric. Ce păcat că John
Henry nu putea să se căsătorească cu Lucas Warden!
Dar acum, în sfârşit, Dublin va ridica ancora. Un
vâjâit puternic, ca de furtun ă, anun ă că se ridicaser ă
pânzele. Încă în seara aceasta, vasul va ie şi pe Canalul
Mânecii şi va naviga spre Atlantic. Gwyneira ar fi vrut
să rămână la cai, dar desigur că acest lucru nu se c ădea.
Deci r ămase cuminte pe punte şi flutur ă cel mai mare
şal pe care îl avea, c ătre familia r ămasă jos, p ână când
ărmul aproape c ă se pierdu din vedere. Gerald
Warden observă că nu pierdu nicio lacrimă.
Micile eleve ale lui Helen pl ânseră cu at ât mai
amarnic, dar oricum atmosfera de pe puntea
intermediară era mai tensionată decât cea de la c ălătorii
avu i. Pentru emigran ii mai s ăraci, aceast ă despăr ire
era cu cea mai mare probabilitate pentru totdeauna;

apoi, ceidec
nesigur maiâtmul i se îndreptau
Gwyneira şi tovarspre unde
ăşii ei viitor
drum mult
de mai
pe
puntea superioară. Helen îşi duse m âna la buzunar, la
scrisorile lui Howard, pe c ând le consola pe fete. Cel
pu in ea era aşteptată…
Cu toate acestea, în prima noapte de la bord, dormi
prost. Încă nu se uscase l âna oilor; mirosul lor de
bălegar şi de l ână udă deranjă în continuare nasul
sensibil a lui Helen. Dura o ve şnicie p ână adormeau
copiii şi chiar şi atunci se trezeau la fiecare zgomot.
Când Ro şie veni pentru a treia oar ă în patul lui Helen,
aceasta nu mai avea nici sufletul, dar nici energia s-o
trimită înapoi. Laurie şi Mary se ag ă au una de alta, iar
a doua zi de diminea ă, Helen le g ăsi pe Dorothy şi pe
Elisabeth str âns ghemuite una într-alta într-un col al
patului lui Dorothy. Numai Daphne dormea ad ânc;
dacă visa cumva, trebuie s ă fi fost un vis frumos,
fiindcă atunci c ând Helen se pomi s-o trezeasc ă, fata
zâmbea în somn.
Prima diminea ă pe mare se ar ătă neaşteptat de
prietenoasă. Domnul Greenwood o avertizase pe Helen
că primele s ăptămâni ale c ălătoriei ar putea fi foarte
agitate, deoarece marea dintre golful Biskaya şi Canalul
Mânecii este de obicei aspr ă. Dar ast ăzi, vremea le
acordă emigran ilor un termen de gra ie. Soarele era
cam palid după o zi ploioasă, în lumina spălăcită marea
era de un cenu şiu ca de o el. Dublin se mi şca greoi şi
lent pe suprafa a netedă a apei.
— Nu mai v ăd niciun ărm, şopti Dorothy speriat ă.
Dacă ne scufund ăm acum, nu ne g ăseşte nimeni!
Atunci trebuie să ne înecăm cu to ii!

— Te-ai
portul înecat şremarc
de lafi Londra, i dac ă vasul s-ar fiDoar
ă Daphne. nu şti sînă
scufundat
îno i şi până ar fi salvat to i pasagerii de pe puntea
superioară, te-ai fi înecat de mult.
— Nici tu nu şti să îno i! îi răspunse Dorothy. Şi tu te-
ai fi înecat, la fel ca mine!
Daphne râse.
— Nu m-a ş fi înecat. Am c ăzut o dat ă, pe c ând eram
mică, în Tamisa, dar am dat din m âini şi din picioare,
până când am ie şit. Gunoiul plute şte la suprafa ă, a
spus babacul meu…
Helen decise s ă întrerupă discu ia nu numai din
motive educa ionale.
 — A spus tatăl tău, Daphne! o corect ă ea. Chiar dac ă
nu s-a exprimat prea ales. Iar acum înceta i să le mai
speria i pe celelalte, altfel le piere pofta de m âncare la
micul dejun. Putem s ă îl aducem acum. Deci, cine
merge la cambuz ă? Dorothy şi Elisabeth? Foarte bine.
Laurie şi Mary au grij ă să aducă apă pentru sp ălat…
Da, da, domni şoarelor, ne sp ălăm! O domni şoară are
grijă de ordine şi cură enie şi în timpul unei călătorii.
O oră mai t ârziu, c ând Gwyneira se gr ăbi pe puntea
intermediară să se îngrijească de cai, i se prezent ă o
imagine stranie. Spa iul exterior al cabinelor era
aproape gol, cei mai mul i pasageri erau probabil
ocupa i cu micul dejun sau îi măcina durerea
despăr irii. Dar Helen şi fetele scoseser ă masa şi
scaunul din cabin ă. Pe acesta din urm ă trona Helen,
mândră şi dreaptă, doamnă din cap până în picioare. În
fa a ei, pe mas ă, se afla un tac âm improvizat, compus
dintr-o farfurie de tabl ă, o lingur ă strâmbă, o furculi ă

şlui
i un fărpe
cu itde
Helen ă tun
ăiş. platou
Dorothy era pe cale
imaginar s ă-ipe
bucate, serveasc
c ând ă
Elisabeth se agita cu o sticl ă veche, de parc ă ar fi fost
vin în ea, pe care trebuia s ă-l serveasc ă într-un mod
stilat.
— Ce face i aici? întrebă Gwyneira uluită.
Dorothy chicoti zeloasă.
— Exersăm, cum trebuie s ă ne purt ăm la mas ă,
domnişoară Gwyn… Gwyn…
— Gwyneira. Dar pute i să-mi spune i Gwyn. Şi
acum repeta i, vă rog, ce exersa i?
Gwyneira se uit ă bănuitoare la Helen. Ieri, t ânăra
guvernantă îi făcuse o impresie cu totul normal ă, dar
poate că nu era întreagă la minte.
Helen se îmbujoră pu in sub privirea Gwyneirei, dar
se reculese repede.
— A trebuit s ă constat în aceast ă diminea ă că
manierele de la mas ă ale tinerelor fete las ă foarte mult
de dorit, spuse ea. La orfelinat, lucrurile se petreceau
probabil ca în cuşca animalelor r ăpitoare. Copiii
mănâncă cu degetele şi îşi umplu f ălcile, de parc ă ar fi
vorba de masa cea din urmă de pe acest pământ!
Ruşinate, Dorothy şi Elisabeth se uitară în pământ. Pe
Daphne, dojana o afectă mai pu in.
— Probabil că altfel nu ar fi primit nimic, îşi exprimă
părerea Gwyneira. Dac ă mă uit la c ât de slabe sunt
aceste fete… Dar ce să fie aceasta?
Arătă încă o dat ă spre mas ă. Helen corect ă pu in
aşezarea cu itului.
— Le ar ăt fetelor, cum trebuie s ă te compor i la mas ă
ca o doamn ă şi pe l ângă aceasta le învă cele mai

importante
ea. Cred c ă deprinderi ale unei
este neverosimil să serviri
ajungăiscusite, răspunse
să fie angajate în
gospodării mai mari, unde s ă aibă posibilitatea s ă se
specializeze ca subrete, buc ătărese sau cameriste. Se
pare că situa ia personalului este foarte precară în Noua
Zeelandă. Deci le voi da copiilor o preg ătire pe c ât se
poate de cuprinz ătoare, pentru a putea fi folositoare
stăpânilor în cât mai multe domenii.
Helen înclină din cap prietenoas ă către Elisabeth,
care turnase într-un mod perfect apă în cea şca de cafea.
Eventualele picături scurse, le prinse cu un şerve el.
Gwyneira era în continuare sceptică.
— Folositoare? întrebă ea.
 — Aceste copile? Voiam s ă întreb deja de ieri, de ce
sunt trimise peste m ări, dar acum pricep unele
lucruri… Am dreptate c ă orfelinatul voia s ă scape de
ele, dar la Londra nu avea nimeni nevoie de servitoare
atât de tinere, pe jumătate moarte de foame?
Helen încuviin ă din cap.
— Se zg ârcesc cu fiecare b ănu . Cost ă trei lire pe an
între inerea unui copil la orfelinat, hrănirea, îmbrăcarea
şi trimiterea lui la şcoală. Traversarea cu vasul cost ă
patru lire, dar m ăcar scap ă o dat ă pentru totdeauna de
copii. Altfel, cel pu in pe Rosemary şi pe gemene ar
trebui să le ină încă doi ani la orfelinat.
— Dar reducerea la jum ătate a pre ului biletului este
valabilă doar la copiii până la doisprezece ani, răspunse
Gwyneira, ceea ce o mir ă pe Helen. Oare fata aceasta
bogată se interesase într-adevăr de pre ul biletelor de la
puntea intermediară? Iar fetele pot fi angajate doar
după împlinirea vârstei de treisprezece ani.

Helen ridicăăochii,
— În practic , deja disperat ă.
la doisprezece ani; şi aş putea jura
că Rosemary abia a împlinit opt ani. Dar ave i dreptate:
Dorothy şi Daphne ar fi trebuit s ă plătească pre ul
întreg. Dar onorabilele doamne de la orfelinat le-au
întinerit pu in, pentru durata călătoriei…
— Iar de îndată ce ajungem, ca printr-o minune,
micu ele vor cre şte în vârstă, pentru a putea fi angajate
la treisprezece ani! Gwyneira r âse şi se scotoci în
buzunarele rochiei de casă largi, peste care aruncase
doar o pelerină u şoară. Lumea este rea. Ia lua i, fetelor,
ceva adev ărat de mestecat. Este frumos s ă te joci de-a
servitul, dar cu a şa ceva nu v ă umple i stomacul. Lua i
aici!
Bucuroasă, tânăra femeie scoase la iveal ă grămezi de
prăjiturele şi de chifle dulci. Fetele uitar ă pe loc
manierele tocmai învă ate şi se n ăpustiră asupra
bunătă ilor.
Helen încercă să restabilească ordinea şi să împartă
dulciurile cu dreptate. Gwyneira radia de bucurie.
— A fost o idee bună, nu-i aşa? o întrebă pe Helen, pe
când cele şase fete şedeau mestecând pe marginea unei
bărci de salvare şi luau, conform indica iilor, doar mici
îmbucături şi nu- şi mai v ârau pr ăjiturelele întregi în
gură. Pe puntea superioar ă se serve şte masa ca la
Grand Hotel şi a trebuit s ă mă gândesc la şoriceii
dumneavoastră atât de slabi. Deci am golit masa cu
micul dejun. Vă convine, nu-i aşa?
Helen aprobă din cap.
— În nici un caz nu o să se îngraşe de la m âncarea pe
care o primesc aici. Por iile nu sunt prea mari şi trebuie

ă nemari
smai aducem
re inmpeâncarea
drumsingure de la
jum ătate dinbuc ătărie.
por ii – Fetele
şi în
familiile de emigran i de la puntea intermediar ă mai
sunt c â iva fl ăcăi obraznici. Deocamdat ă sunt
intimida i, dar s ă vede i – în dou ă, trei zile vor p ândi
fetele şi vor v ămui por iile. Dar o s ă supravie uim
acestor c âteva s ăptămâni. Şi încerc s ă le învă pe aceste
fete c âte ceva. Este mai mult dec ât au avut parte
vreodată.
Pe când copiii mai întâi mâncară, apoi se jucar ă cu
Cleo, tinerele femei se plimbar ă discutând în sus şi în
jos pe punte. Gwyneira era curioasă şi voia s ă ştie totul
despre noua ei cuno ştin ă. În cele din urm ă, Helen
povesti despre familia ei şi despre locul de munc ă la
familia Greenwood.
— Înseamnă că nu locui i deja cu adev ărat în Noua
Zeelandă? întrebă Gwyneira, pu in decep ionată. Nu a i
spus ieri, că vă aşteaptă so ul acolo?
Helen se îmbujoră:
— Ei da, viitorul meu so . Eu… ve i găsi că este un
lucru prostesc, dar călătoresc în inuturile de peste mări
pentru a m ă căsători acolo. Cu un b ărbat pe care nu îl
cunosc decât din scrisori…
Privi ru şinată în pământ. Doar în clipa aceea c ând
povestea cuiva, con ştientiză Helan groz ăvia aventurii
sale.
— Atunci ave i aceea şi soart ă, ca şi mine, spuse
Gwyneira cam u şuratic. Al meu nici m ăcar nu mi-a
scris!
— Şi dumneavoastr ă? se mir ă Helen. Şi
dumneavoastră da i curs cererii în căsătorie a unui

necunoscut?
Gwyneira dădu din umeri.
— Ei da, nu este necunoscut. Îl chem ă Lucas Warden
iar tat ăl lui, respect ând toate uzan ele, mi-a cerut m âna
în numele lui… îşi muşcă buzele. Respect ând în mare
măsură uzan ele, se corect ă ea. Astfel privind lucrurile,
totul este în ordine. Dar în ceea ce îl priveşte pe Lucas…
sper c ă vrea s ă se căsătorească. Tat ăl lui nu mi-a
destăinuit dac ă l-a întrebat în prealabil… Helen r âse,
dar Gwyneira vorbise aproape serios. În ultimele
săptămâni l-a cunoscut pe Gerald Warden ca pe o
persoană care nu întreabă prea multe. Baronul oilor lua
deciziile repede şi singur şi putea reac iona destul de
nestăpânit dacă intervenea cineva. În acest fel reuşise în
cele c âteva s ăptămâni ale şederii sale în Europa s ă
rezolve un volum enorm de probleme, începând cu
achizi ionarea oilor, trec ând prin în elegeri cu
importatori de l ână, discu ii cu arhitec i şi speciali şti în
forarea f ântânilor, p ână la cererea în căsătorie în
numele fiului s ău, rezolv ă totul cu s ânge rece şi vitez ă
ame itoare. De fapt, Gwyneirei îi plăcu felul lui hotărât,
dar c âteodată o înfricoşa pu in. Cu toat ă
condescenden a, Warden avea o v ână colerică, iar la
tratativele de afaceri manifesta c âteodată un fel de
şiretenie, care îl deranja mai ales pe lordul Silkham.
După părerea lui Silkham, neozeelandezul îl păcălise pe
crescătorul micului arm ăsar Madoc dup ă toate regulile
– şi se punea întrebarea, dac ă jocul de c ăr i, prin care
câştigase m âna Gwyneirei, a fost întru totul cinstit.
Gwyneira se întreba c âteodată ce părere avea Lucas.
Era el oare at ât de energic ca tat ăl lui? Administra

ferma totlui
ac iunile ât de eficient
at Gerald, f ăcute cşâiteodat
fără compromisuri? Sau
ă în pripă, îşi aveau
explica ia şi în faptul c ă dorea s ă scurteze c ât mai mult
atât şederea lui în Europa ca s ă nu lase prea mult
Kiward Station pe mâinile lui Lucas?
Îi povesti lui Helen o versiune mai diluat ă a rela iilor
de afaceri a lui Gerald cu familia ei, care au dus în cele
din urmă la cererea în căsătorie.
— Ştiu c ă mă duc la o ferm ă în plin ă dezvoltare, cu
patru sute de hectare de p ământ şi un efectiv de cinci
mii de animale, care urmează să crească, încheie ea. Ştiu
că socrul meu are rela ii sociale şi comerciale cu cele
mai bune familii din Noua Zeeland ă. Evident c ă este
bogat, altfel nu şi-ar putea permite aceast ă călătorie şi
toate celelalte lucruri. Dar nu ştiu nimic despre viitorul
meu so !
Helen o asculta cu aten ie pe Gwyneira, dar îi era
greu s ă o comp ătimească. În realitate, Helen tocmai
conştientiza dureros c ă noua ei prieten ă era mult mai
bine informată despre viitoarea ei via ă, dec ât ea însăşi.
Howard nu-i scrisese nimic despre m ărimea fermei,
despre num ărul de animale şi despre contactele sale
sociale. Despre situa ia lui financiară ştia doar că nu are
datorii, dar c ă nu-şi putea permite cheltuieli mai mari,
cum ar fi banii pentru o c ălătorie în Europa – chiar şi pe
puntea intermediară. Dar măcar scria scrisori minunate.
Înroşindu-se din nou, Helen scoase din buzunar cele
două scrisori, deja mototolite de atâta citit şi răscitit şi i
le dădu Gwyneirei. Între timp, cele dou ă femei se
aşezaseră pe marginea unei b ărci de salvare. Gwyneira
citi cu nesa .

re — Daaa,
inere ştieături
şi împ s ă scrie… spuse ea în cele din urm ă cu
scrisorile.
— Găsi i ceva nefiresc la aceste scrisori? întrebă
Helen cu frică. Nu vă plac scrisorile?
Gwyneira ridică din umeri.
— Nu trebuie s ă-mi plac ă mie. Dac ă este s ă fiu
cinstită, mi se par pu in patetice. Dar…
— Dar? insistă Helen.
— Deci, ceea ce g ăsesc eu ciudat… nu a ş fi crezut
niciodată că un fermier poate scrie asemenea scrisori.
Gwyneira se suci. G ăsea c ă scrisorile sunt mai mult
decât ciudate. Se putea ca Howard O’Keefe s ă fie foarte
cult. Doar şi tat ăl ei era gentleman şi fermier totodat ă;
în Anglia campestr ă şi în Wales, a şa ceva nu era ie şit
din comun. Dar cu toată educa ia şcolară pe care o avea
lordul Silkham, nu ar fi formulat niciodat ă atât de
patetic, ca acest Howard. În afar ă de aceasta, tocmai la
tratativele ce se duceau în cazurile de cerere în căsătorie
nobilii obişnuiau s ă-şi pun ă căr ile pe mas ă. Viitorii
parteneri trebuiau să ştie la ce se puteau a ştepta, ori aici
Gwyneira sim ea lipsa datelor referitoare la situa ia
economică a lui Howard. Era ciudat şi faptul c ă nu
întrebase de dotă sau că nu renun ase explicit la ea.
Omul nu se a şteptase ca Helen s ă vină cu urm ătorul
vapor pentru a c ădea în bra ele sale. Poate c ă aceste
linguşeli erau menite doar s ă stabilească primele
contacte. Dar i se păreau stranii.
— Este plin de sensibilitate! îl apără Helen pe viitorul
ei so . Scrie aşa, cum mi-am dorit.
Zâmbi fericită şi visătoare.
Gwyneira îi întoarse zâmbetul.

ei —
să Atunci estecubine!
îl întrebe primadeclar ă ea,
ocazie pedar se hoteiărsocru
viitorul î în sinea
de
Howard O’Keefe. Doar şi el era cresc ător de oi. S-ar
putea ca cei doi bărba i să se cunoască.
Mai întâi nu avu timp de a şa ceva şi fiindc ă mesele,
care alc ătuiau de obicei cadrul potrivit pentru a pune
asemenea întrebări ocazionale în majoritatea cazurilor
nu puteau avea loc din cauza m ării furtunoase. Vremea
frumoasă de la începutul călătoriei s-a dovedit a fi
înşelătoare. Cum ajunser ă în Atlantic, se schimb ă
direc ia vântului şi Dublin se lupta cu furtuna şi cu
vânturile. Mul i pasageri aveau r ău de mare şi de aceea
preferau s ă renun e la mese sau s ă le ia în cabine. Nici
Gerald Warden, nici Gwyneira nu erau sensibili, dar
dacă nu era anun at dineul oficial, m âncau la ore
diferite. Gwyneira f ăcea acest lucru cu bun ă ştiin ă,
fiindcă era sigur ă că viitorul ei socru nu ar fi fost de
acord cu faptul c ă ea comanda cantit ă i enorme de
mâncare pentru a le duce micilor eleve ale lui Helen.
Gwyn ar fi fost gata s ă hrănească şi to i ceilal i pasageri
de pe puntea intermediar ă. Copiii cel pu in aveau
nevoie de fiecare îmbucătură pe care puteau s-o
primească – măcar pentru a- şi ine c ât de c ât cald. E
drept c ă era plin ă vară, iar în pofida ploii temperatura
de afar ă nu era prea sc ăzută. Dar c ând marea era
agitată, intra apa în cabinele de pe puntea intermediară
şi atunci totul era umed; atunci nu prea exista niciun loc
uscat unde te puteai a şeza. Lui Helen şi fetelor le era
frig în rochiile umede, dar Helen inea cu din ii de orele
de educa ie, pe care le d ădea zilnic elevelor ei. Ceilal i
copii de pe vas nu aveau deocamdat ă şcoală. Medicul

vasului, care şar

rău de mare i îlficomb
trebuit s ăconsum
ătea ină orele,
ândavea la rândul
din greu lui
gin din
farmacia vasului.
Iar în rest situa ia de pe puntea intermediar ă era tot
ce vrei, dar nu pl ăcută. În spa iul destinat familiilor şi
bărba ilor, toaletele debordau, iar majoritatea
pasagerilor se sp ălau rar sau deloc. La temperaturile
care erau, chiar şi lui Helen îi era greu s ă facă acest
lucru, dar ea insista constant ca fetele ei s ă folosească o
parte din por ia zilnică de apă pentru igiena corporală.
— Aş spăla cu drag şi îmbrăcămintea, dar nu se
usucă, nu exist ă nicio speran ă, se pl ânse ea, iar
Gwyneira îi promise c ă o va ajuta cel pu in pe ea
personal cu o rochie de împrumut. Cabina ei era
încălzită şi izolat ă perfect. Nici pe cea mai furtunoas ă
mare nu intra aici strop de ap ă care s ă deterioreze
preşurile moi şi mobilele elegante, tapisate. Gwyneira
avea mustr ări de con ştiin ă, dar nu putea în niciun caz
să
i propună lui Helen să se mute cu copiii la ea. Gerald nu

ar fi permis niciodată aşa ceva. Câteodată, sub pretextul

că trebuie ceva aranjat la rochiile ei, le lua pe Dorothy şi
Daphne sus la ea.
— De ce nu ii lec iile jos, la animale? o întrebă în cele
din urmă, când o întâlni pe Helen pe punte tremur ând,
pe când fetele citeau alternativ din Oliver Twist. Era
rece, dar uscat şi aerul proasp ăt era mai pl ăcut dec ât
aerul umed de pe puntea intermediar ă. Acolo se face
curat în fiecare zi, chiar dac ă marinarii blestem ă.
Domnul Warden verific ă dacă oile şi caii sunt inu i
cum se cuvine. Iar şeful aprovizion ării este pedant în

ceea
cu el ce
ca prive şte animalele
să-i moar pentruătsăăiere.
ă şi să trebuiasc Doar nu
le arunce le cară
carnea.
După cum a reie şit, porcii şi păsările erau proviziile
vii pentru pasagerii de la clasa întâia, iar vacile erau
mulse într-adevăr în fiecare zi. Pasagerii de pe puntea
intermediară nu vedeau nimic din toate aceste bun ătă i
– până când Daphne îl surprinse pe unul din b ăie i că
mulgea noaptea, pe ascuns. F ără niciun fel de scrupule
îl dădu în vileag, dar nu f ără a-l fi observat mai întâi,
pentru ca apoi s ă copieze mi şcările de muls. De atunci,
fetele aveau lapte proasp ăt. Iar Helen se pref ăcu că nu
vede nimic.
Daphne aprobă entuziasmată propunerea Gwyneirei.
Constatase de mult, în timpul mulsului şi al furatului
de ouă, cât de cald era în grajdurile improvizate de sub
punte. Corpurile mari ale vitelor şi cailor emanau o
căldură plăcută, paiele erau moi şi adesea mai uscate
decât saltelele din paturile fetelor. La început, Helen se
îsmpotrivi, dar apoi ced ă. În total inu timp de trei
ăptămâni lec ii în grajd, p ână când o surprinse şeful
aprovizionării, care o suspect ă de furt de alimente şi o
dădu afar ă de acolo. Intre timp Dublin ajunsese în
golful Biscaya. Marea deveni mai lini ştită, vremea
caldă. Răsuflând uşura i, pasagerii de pe puntea
intermediară îşi duser ă afară hainele umede şi
aşternuturile, pentru a le usca la soare. Îi mul umiră lui
Dumnezeu pentru c ăldură, dar echipajul îi avertiză:
peste pu in timp vor ajunge în Oceanul Indian şi vor
blestema căldura dogoritoare.

Acum când prima şi cea mai grea parte a c ălătoriei se

sfârşise, la bordul lui Dublin se trezi via a de societate.
În sfârşit se apuc ă şi medicul de munca lui de
învă ător, astfel c ă odraslele emigran ilor aveau altceva
de făcut dec ât să se nec ăjească unii pe al ii, s ă-şi
necăjească părin ii şi mai ales s ă supere fetele lui Helen.
Acestea din urm ă putură străluci la ore, iar Helen era
mândră de ele. La început sperase ca prin orele de
şcoală să câştige ceva timp pentru ea, dar apoi prefer ă
să-şi supravegheze elevele în timpul orelor. Era cazul:
cele dou ă mari clevetitoare, Mary şi Laurie, venir ă deja
a doua zi de şcoală cu noută i îngrijorătoare din clasă.
 — Daphne l-a s ărutat pe Jamie O’Hara! d ădu
raportul Mary cu respira ia tăiată.
— Iar Tommy Sheridan voia s ă o prindă pe Elisabeth,
dar ea a spus c ă aşteaptă un prin şi apoi au râs cu to ii,
adăugă Laurie.
Helen discută mai întâi cu Daphne, care nu manifesta
niciun sentiment de vinovă ie.
— Jamie mi-a dat în schimb o bucat ă de cârnat bun
declară ea lini ştită. ÎI are de acas ă. Şi a mers şi foarte
repede, nici nu ştie să sărute cu adevărat!
Helen era îngrozită de evidentele cuno ştin e mai
profunde ale lui Daphne. O cert ă aspru, dar ştiu c ă nu
rezolvă nimic prin asta. Sim ul moral şi sentimentul
cuviin ei puteau fi educate doar în timp.
Deocamdată ajuta doar controlul. Deci Helen asista
mai întâi la lec iile fetelor, apoi prelu ă din ce în ce mai
multe obliga ii în cadrul şcolii şi la pregătirile slujbei de
duminică. Medicul de la bord îi era recunoscător pentru

acest lucru;
educator, el pentru
nici nu avea chemare
cea nici pentru func ia de
de predicator.
De acum r ăsună aproape în fiecare noapte muzică pe
puntea intermediară. Oamenii se obişnuiseră cu gândul
pierderii vechii patrii
— Sau cel pu in se consolar ă cântând vechi c ântece
englezeşti, irlandeze şi sco iene. Unii aduseser ă
instrumente la bord; r ăsunau viori, fluiere şi armonici.
Vineri şi sâmbătă se dansa şi Helen trebuia s-o
strunească iar mai ales pe Daphne. Le permitea fetelor
mai mari s ă asculte muzica şi să privească vreo or ă şi
dansurile. Dar apoi trebuiau s ă se culce, iar Dorothy o
asculta cuminte – pe c ând Daphne g ăsea scuze sau
chiar încerca mai t ârziu, c ând credea c ă Helen doarme,
să se strecoare înapoi.
Pe puntea superioar ă activită ile de societate se
desfăşurau într-un stil mai cultivat. Se organizau
concerte şi jocuri, iar cina se servea în sala de mese, într-
un cadru festiv. Gerald Warden şi Gwyneira împăr eau
masa cu un cuplu din Londra, al c ărui fiu mezin era
sta ionat într-o garnizoană la Christchurch şi pl ănuia s ă
se stabilească definitiv acolo. Tânărul avea inten ia să se
căsătorească şi să se apuce de comer ul cu l ână. ÎI
rugase pe tat ăl lui s ă-i acorde un avans din mo ştenire.
Domnul şi doamna Brewster – oameni agili, în jur de
cinzeci de ani, capabili de a lua hot ărâri – rezervaseră în
consecin ă bilete de c ălătorie spre Noua Zeeland ă.
Înainte de a da bani, declar ă cu voce puternică domnul
Brewster, voia să vadă regiunea aceea şi pe viitoarea sa
noră.
— Este pe jum ătate maori, ne scrie Peter, spuse cu

îfrumoas
ndoială ă îca
n una
glasdintre
doamna fete din MŞăi rile
Brewster.
aceste este a şa de
Sudului, a
cărei fotografie o putem vedea c âteodată. Dar nu ştiu ce
să spun, o băştinaşă…
— Poate fi foarte folositor la achizi ionarea de teren,
fu de p ărere Gerald. Un cunoscut de-al meu a primit
drept cadou pe fiica unui şef de trib, iar ca dot ă zece
hectare de p ăşune de cea mai bun ă calitate. Prietenul
meu s-a îndrăgostit pe loc.
Gerald făcu semnificativ cu ochiul.
Domnul Brewster râse în hohote şi din toată inima de
gluma lui, Gwyn şi doamna Brewster mai degrab ă în
silă.
 — Această mică prietenă a fiului dumneavoastr ă ar
putea s ă fie fiica prietenului meu, medit ă Gerald în
continuare. Ar trebui s ă aibă acum cincisprezece ani, o
vârstă adecvată măritişului la b ăştinaşi. Iar corciturile
sunt de obicei foarte frumoase. Maorii purs ânge, în
schimb… nu ar fi pe gustul meu. Prea mici de statur ă,
prea îndesa i şi apoi tatuajele… dar fiecare cu ale sale.
Nu po i să te cer i cu cineva în privin a gustului.
Din întrebările so ilor Brewster şi din răspunsurile lui
Gerald, Gwyneira află ceva mai mult despre viitoarea ei
patrie. Rin ă acum îl auzise pe baronul oilor vorbind în
primul r ând despre posibilit ă ile economice, despre
creşterea animalelor şi despre p ăşunile din Canterbury
Plains, dar acum auzi pentru prim a oar ă că Noua
Zeelandă ca atare era compus ă din dou ă insule mari,
iar Christchurch şi Canterbury se aflau pe Insula de
Sud. Auzi de mun i şi de fiorduri, dar şi de o jungl ă de
tipul p ădurii tropicale, de sta iuni pentru prinderea

balenelor
Lucas, pare şi de ăutarea
se, cface aurului.
cercet Gwyneira
ări legate îşi aminti
de flora că
şi fauna
ării şi înlocui pe dat ă visul ei cu ochii deschi şi despre
arat şi sem ănat al ături de so ul ei cu o fantezie poate
chiar mai tulbur ătoare despre expedi ii în inuturile
încă necunoscute ale insulelor.
La un moment dat se epuizar ă atât curiozitatea celor
doi Brewster, c ât şi disponibilitatea lui Gerald de a
povesti. Era clar c ă Warden cunoa şte Noua Zeeland ă
foarte bine, dar animalele şi peisajele îl interesau doar
sub aspect economic. Familia Webster era orientat ă
asemănător. Pentru ei era în primul r ând important
dacă inutul oferea siguran ă şi dac ă în eventualitatea
creării unei afaceri se putea ob ine profit. În cadrul
discutării acestor probleme se rostiră numele diferi ilor
oameni de afaceri şi fermieri, iar Gwyneira folosi
prilejul de a pune în aplicare planul îndelung preg ătit,
de a întreba, ca din întâmplare, de un „fermier
gentleman” cu numele de O’Keefe.
— Poate îl cunoa şte i. Se spune c ă locuieşte undeva,
în Canterbury Plains.
Reac ia lui Gerald Warden o surprinse. Viitorul ei
socru se înroşi la fa ă şi ochii păreau să-i sară din cap.
— O’Keefe? Fermier gentleman? Gerald scuipă aceste
cuvinte şi pufni revoltat. Cunosc un tic ălos şi punga ş,
cu numele de O’Keefe, continu ă el cu voce ridicat ă.
Scursură, care ar trebui trimisă cât mai repede înapoi, în
Irlanda. Sau în Australia, în colonia pu şcăriaşilor,
deoarece vine de acolo! Fermier gentleman! Hai s ă nu
râd? Spune i-mi, Gwyneira, de unde a i aflat de acest
nume?

Gwyneira
domnul ridic ăsemgr
Brewster âna,
ăbiîncerc ând sădin
să-i umple -l lini
nouşteasc ă, iar
paharul
cu whisky. Se pare c ă spera s ă-l lini ştească astfel.
Doamna Brewster se cutremurase de-a dreptul c ând
Warden începuse să ipe.
— Precis c ă eu vorbesc de un alt O’Keefe, spuse
Gwyneira repede. O t ânără femeie de pe puntea
intermediară, o guvernantă din Anglia, este logodit ă cu
el. Spune c ă el face parte dintre notabilit ă ile din
Christchurch.
— Aşa deci? întrebă Gerald suspicios. Curios lucru c ă
nu ştiu de el. Un fermier gentleman, din inutul
Christchurch, care are acela şi nume ca acest fiu de
că ea… oh, ierta i-mă, doamnelor… care are ghinionul
să-şi împartă numele cu acest subiect dubios, O’Keefe,
ar trebui să-mi fie cunoscut.
— O’Keefe este un nume destul de frecvent, îl lini şti
domnul Brewster. Poate c ă există doi O’Keefe la
Christchurch.
— Iar acel O’Keefe a lui Helen scrie scrisori foarte
frumoase, adăugă Gwyneira. Trebuie să fie foarte cult.
Gerald râse răsunător.
— Atunci este cu siguran ă altcineva. Bătrânul Howie
abia poate s ă-şi scrie f ără greşeală numele! Dar nu-mi
convine, Gwyn, că te duci pe puntea intermediară! Ţine
oamenii de acolo la distan ă, inclusiv pe aceast ă aşa-
zisă guvernantă. Toat ă această poveste mi se pare
suspectă, deci nu mai vorbi cu ea.
Gwyneira îşi încruntă fruntea. În restul serii t ăcu
supărată. Mai târziu, în cabina, se înfurie de-a binelea.
Ce îşi închipuie Warden? A progresat destul de

repede de la „milady”
mica „Gwyn”, la „lady
pe care putea tutuiască farăşinicio
s-o Gwyneira” acumjenlaă
şi să o comande de colo colo! La naiba, nu va întrerupe
legătura cu Helen! Tânăra femeie era singura de la bord
cu care putea vorbi deschis şi far ă frică. Cu toate c ă
proveneau din medii sociale diferite şi aveau interese
diferite, cele două tinere deveniseră prietene apropiate.
Apoi, Gwyneirei îi plăcură cele şase fete. Mai ales
Dorothy cea serioas ă îi era pe plac, dar şi vis ătoarea
Elisabeth, micu a Roşie şi Daphne, care c âteodată era
cam dubioas ă, dar cu siguran ă în eleaptă şi
răzbătătoare. Dac ă ar fi fost dup ă ea, le-ar fi luat pe
toate cu ea la Kiward Station şi de fapt avusese de gând
să vorbească cu Gerald m ăcar despre o nou ă slujnică.
Acum nu prea părea să mai aibă şanse în acest sens, dar
călătoria era lung ă şi desigur c ă Warden se va lini şti.
Gwyneirei îi dădeau mult mai mult b ătăi de cap cele
aflate despre Howard O’Keefe. Ei da, numele era
frecvent şi precis c ă nu era neobi şnuit s ă existe doi
O’Keefe într-o regiune. Dar doi Howard O’Keefe?
Oare ce avea Gerald cu viitorul so a lui Helen?
Gwyn ar fi vrut s ă împartă aceste g ânduri cu Helen,
dar apoi se ab inu. Cui ar fi fost de folos s ă distrugă
liniştea sufletească a lui Helen şi să-i alimenteze
temerile? Toate specula iile erau de prisos.
Intre timp, vremea se încălzise, la bordul lui Dublin
era aproape canicul ă. Soarele ardea adesea din înaltul
cerului. La început, emigran ii savurară acest lucru, dar
acum, dup ă aproape opt s ăptămâni la bord, atmosfera
se schimb ă. Pe c ând frigul din primele s ăptămâni îi
făcuse pe oameni apatici, c ăldura şi aerul înecăcios din

cabine îi făceaintermediar
Pe puntea acum din ceă,înoamenii
ce mai irascibili.
se frecau unul de
altul şi se sup ărau pentru orice fleac. Avur ă loc b ătăi
serioase între bărba i, chiar şi între c ălători şi membri ai
echipajului, atunci c ând cineva se sim ea nedrept ă it la
distribuirea hranei sau a apei. Medicul de la bord
folosea cu prisosin ă gin pentru a cur ă a rănile şi a
linişti spiritele. Apoi, existau certuri în aproape toate
familiile; lipsa de activitate afecta nervii. Doar Helen
păstra ordinea şi lini ştea în cabina ei. Le d ădea în
continuare lec ii interminabile fetelor despre muncile ce
trebuie f ăcute într-o gospodărie din p ătura de sus.
Gwyneirei însăşi îi vâjâia câteodată capul c ând asculta
cele prezentate.
— O Doamne, ce noroc am să fi scăpat de astea toate!
mul umi ea sor ii, r âzând. Nu a ş fi fost a st ăpână
potrivită pentru un asemenea menaj. A ş fi uitat
permanent jum ătate din toate acestea. Şi nici nu a ş fi
putut s ă pun fetele, s ă cure e zilnic argint ăria! Este o
muncă cu totul inutil ă! Şi de ce trebuie s ă se
împăturească şerve elele at ât de complicat? Doar sunt
folosite în fiecare zi…
— Este o problemă de frumuse e şi de bun ă-cuviin ă!
decise Helen severă. Apoi va trebui s ă ai grij ă de aceste
lucruri. După cele auzite, la Kiward Station te a şteaptă
o curte seniorial ă. Doar tu ai spus, c ă domnul Warden
s-a orientat în construc ia casei dup ă conacele din
Anglia şi că spa iile de locuit au fost amenajate de un
decorator din Londra. Crezi c ă el a renun at la
tacâmurile de argint, la sfe şnice, t ăvi şi vase pentru
fructe? Iar lenjeria de masă face parte din zestrea ta!

Gwyneira s ă.ă mă mărit în Texas. Dar serios,

suspin
— Ar fi trebuit
cred… sper… c ă domnul Warden exagereaz ă. Vrea s ă
fie un gentleman, dar sub toate aceste fasoane distinse
se ascunde un tip aspru. Ieri l-a b ătut pe domnul
Brewster la Black-Jack. Ce spun c ă l-a b ătut, l-a cur ă at
ca pe o g âscă de Cr ăciun! Şi la urm ă, ceilal i domni i-au
reproşat că ar fi tri şat. Ca urmare, a vrut s ă-l provoace
la duel pe lordul Barrington! î i spun c ă a fost ca la o
crâşmă din port! în cele din urm ă, căpitanul a
intervenit, rugând să se ab ină. În realitate, Kiward
Station este probabil o construc ie din bu şteni şi va
trebui să mulg vacile.
 — Ţi-ar conveni! r âse Helen, care între timp reu şise
să o cunoască destul de bine pe prietena ei. Dar nu- i f ă
iluzii. Eşti şi vei rămâne o lady, în caz de dubiu, chiar şi
la grajdul de vite – şi acest lucru este valabil şi pentru
tine, Daphne! Nu sta dezordonat ă şi cu picioarele
desfăcute doar fiindcă nu mă uit chiar la tine. Mai bine
ai coafa-o pe domni şoara Gwyneira. Se observ ă că îi
lipseşte camerista. Serios, Gwyn, p ărul t ău este buclat,
de parc ă ar fi fost prelucrat cu fierul de ondulat p ărul.
Nu îl piepteni niciodată?
Sub controlul sever a lui Helen şi cu c âteva indica ii a
Gwyneirei, referitoare la cea mai nou ă modă, atât
Dorothy, c ât şi Daphne deveniser ă nişte cameriste
destul de dibace. Am ândouă erau politicoase şi
învă aseră cum să ajute o lady la îmbrăcat şi la aranjatul
părului. Uneori Helen ezita s ă o trimit ă pe Daphne
singură în încăperile Gwyneirei, deoarece nu avea
încredere în fat ă. I se p ărea într-u totul posibil ca

ceva. Dars ăGwyneira

Daphne se foloseasc ă de
o lini şti. fiecare prilej pentru a fura
— Nu ştiu dac ă este cinstit ă, dar cu siguran ă că nu
este proast ă. Dac ă fură aici, se afl ă acest lucru. Cine
altcineva ar putut s ă fie? Şi unde s ă ascundă lucrurile
furate? C ât timp este aici, pe vas, se va comporta bine.
Nu am nicio îndoială.
Cea de-a treia fată mai mare ca vârstă, Elisabeth era şi
ea ascultătoare, cinstită şi fermec ătoare. Dar nu se
dovedi prea iscusită. Îi plăcea mai mult s ă citească şi să
scrie dec ât să lucreze cu m âinile. Astfel deveni pentru
Helen un copil-problemă.
— În fond, ar trebui s ă continue şcoala şi să
frecventeze mai t ârziu, poate, un seminar pentru
educatoare, îi spuse ea Gwyneirei. A şa ceva i-ar pl ăcea.
Îi plac copiii şi are mult ă răbdare. Dar cine să-şi asume
cheltuielile? Şi oare exist ă în Noua Zeeland ă un institut
adecvat? Nu este bun ă de camerist ă. Dac ă trebuie s ă
cure e duşumeaua, inundă jumătate şi cealaltă jumătate
o uită.
— Poate c ă ar fi o bon ă bună, reflectă Gwyn cea
practică. Probabil c ă voi avea nevoie în cur ând de
una…
Helen se înroşi la aceast ă remarcă. În leg ătură cu
viitoarea ei c ăsătorie nu se g ândea cu pl ăcere la
naşterea şi mai ales la procrearea copiilor. A admira
stilul elevat de scris a lui Howard şi a se bucura de
adorarea lui, era un lucru. Dar g ândul de a se l ăsa
atinsă de un b ărbat cu totul necunoscut… Helen avea
doar ni şte idei imprecise despre ceea ce se întâmplă
noaptea între un b ărbat şi o femeie, dar se a ştepta mai

vorbea ăculatotul
degrab dureri dec ât despre
degajat la bucurii.
na şIar acum,
terea Gwyneira
copiilor! Oare
voia s ă vorbească despre acest subiect? Poate ştia mai
multe despre asta dec ât ea? Helen se întrebă cum s ă
abordeze subiectul, f ără a dep ăşi în mod penibil, cu
primul cuv ânt, grani ele bunei-cuviin e. Iar acest lucru
era doar atunci posibil, c ând nu era niciuna dintre fete
în apropiere. Constat ă cu uşurare, c ă Roşie se juca în
imediata lor apropiere cu Cleo.
Dar Gwyneira nici nu ar fi putut s ă-i răspundă la
întrebările stăruitoare. E drept că vorbea deschis despre
facerea copiilor, dar deocamdat ă nu irosi niciun g ând
pe nop ile cu Lucas. Nu avea nicio idee, ce o a ştepta –
mama ei, ru şinată, făcuse doar ni şte aluzii vagi c ă era
soarta femeilor, s ă suporte aceste lucruri cu umilin ă.
Cu voia lui Dumnezeu, vor fi r ăsplătite cu un copil.
Gwyneira se întreba c âteodată dacă va trebui chiar s ă
considere un bebelu ş cu obrazul ro şu, care url ă, drept
un noroc, dar nu îşi făcu iluzii. Gerald Warden se
aştepta de la ea s ă-i nasc ă c ât mai repede un nepot. Nu
se va eschiva de acest lucru nici dac ă ar şti cum trebuie
procedat.
Călătoria cu vasul se lungi. La clasa întâia pasagerii
luptau împotriva plictiselii, deoarece ajunseser ă să fie
schimbate toate amabilit ă ile, s ă fie povestite toate
întâmplările. Pasagerii de la puntea intermediar ă se
luptară mai degrab ă cu vicisitudinile cresc ânde ale
existen ei. Hrana s ăracă, unilateral ă, dusese la boli şi
lipsuri, str âmtoarea cabinelor şi vremea, acum
permanent caldă, favoriza apari ia parazi ilor. Intre
timp, vasul era înso it de delfini şi adesea se vedeau şi

pe şti mai
puntea mari, ca de
intermediar ă fexemplu
ăceau planuri cumB s ăărba
rechini. ii deă pe
îi prind cu
cârlige sau cu harpoane, dar aveau rar succes. Femeilor
le era dor de un minim de igien ă şi adunau pe timp de
ploaie ap ă, pentru a- şi spăla copiii şi îmbrăcămintea.
Helen era de părere că rezultatul nu era satisfăcător.
— În zeama aceea, lucrurile vor deveni şi mai
murdare! ocărî ea, privind la apa strânsă într-o barcă de
salvare.
Gwyneira dădu din umeri.
— Bine c ă nu trebuie s ă bem aceast ă apă. Şi avem
noroc cu vremea, spune c ăpitanul. Rin ă acum nu am
avut acalmie, deşi ajungem în curând în zona… în zona
de acalmie. Acolo nu bate v ântul a şa cum ar trebui şi
uneori vasele îşi termină ra ia de apă.
Helen dădu din cap.
— Marinarii povestesc că aceste meridiane se numesc
şi „meridianele cailor”, deoarece mai demult trebuiau
adesea sacrifica i caii, pentru a nu muri de foame.
Gwyneira răsuflă cu putere.
— Înainte de a o sacrifica pe Igraine, a ş mânca
marinarii! declară ea. Dar, dup ă cum am spus, se pare
că avem noroc.
Din p ăcate, norocul lui Dublin avea s ă se epuizeze în
curând. V ântul sufla în continuare, dar o boal ă parşivă
amenin a via a pasagerilor. Mai întâi, un marinar se
plânse că are febră, ceea ce nimeni nu luă prea în serios.
Medicul vasului recunoscu primejdia doar c ând
i se prezentară primii copii cu febr ă şi erup ii. Dar apoi

boala se propagă cu repeziciunea focului pe puntea

intermediară.

Helen sper
deoarece ă laaveau
nu prea început c ă fetele
contact ei vor
cu ceilal fi scutite,
i copii, afar ă
de orele de şcoală. Datorit ă ajutorului din partea
Gwyneirei şi a pr ădăciunilor regulate ale lui Daphne în
grajdul vacilor şi a cote ului p ăsărilor, erau într-o stare
generală cu mult mai bun ă decât copiii emigran ilor.
Dar apoi Elisabeth f ăcu febr ă, iar la scurt timp dup ă
aceea şi Laurie şi cu Rosemary. Daphne şi Dorothy se
îmbolnăviră într-o form ă foarte u şoară, iar Mary, spre
mirarea tuturor, nu se infect ă, deşi împăr ea tot timpul
patul cu geam ăna ei, o inea pe Laurie str âns
îmbră işată şi o pl ângea deja de pe acum. Febra nu o
chinui prea tare pe Laurie, pe c ând Elisabeth şi
Rosemary se zb ătură câteva zile între via ă şi moarte.
Medicul vasului le trată, la fel ca pe to i ceilal i bolnavi,
cu gin, iar cei care r ăspundeau de copii puteau s ă
decidă dacă acest mijloc de tratament se administra
exterior sau interior. Helen decise s ă se fac ă spălături şi
comprese şi astfel fetele bolnave ajunseser ă să se
răcorească pu in. În cele mai multe familii, b ăutura
ajunse în stomacurile ta ilor, iar atmosfera deja
încărcată deveni şi mai explozivă.
Rină la urmă muriră doisprezece copii de epidemie şi
din nou se auzeau vaiete şi bocete de pe puntea
intermediară. Căpitanul inu o slujb ă de înmormântare
foarte impresionantă pe puntea principal ă, la care
veniră to i pasagerii, f ără excep ie. Gwyneira, cu
lacrimile curgându-i pe fa ă, cântă la pian, bunele-i
inten ii dep ăşind vizibil cuno ştin ele ei. F ără note, era
pierdută. În cele din urm ă, Helen prelu ă cântatul la
pian şi câ iva dintre pasagerii de pe puntea

Cântecul şi ăplîş
intermediar i aduser
ânsul ă de asemenea
oamenilor r ăsunară instrumentele.
departe peste
mare şi pentru prima oar ă se uniră emigran ii boga i şi
cei s ăraci într-o comunitate. Jeleau împreună şi încă la
câteva zile dup ă slujbă, atmosfera era în general mai
temperată şi mai împăcată. Căpitanul, un b ărbat liniştit
şi cu în elepciunea vie ii, începând cu aceast ă dată,
stabili slujbele de duminic ă pentru to i pe puntea
principală. Vremea nu mai prezenta probleme. Era mai
degrabă prea cald dec ât prea rece şi ploios. Numai la
trecerea pe la Capul Bunei Speran e se isc ă o furtună şi
marea deveni agitată; după aceea, călătoria se desfăşură
liniştită.
 Între timp, Helen exersa cu elevii ei c ântece
bisericeşti. C ând, într-o diminea ă de duminic ă,
reuşiseră să interpreteze un coral deosebit de bine, so ii
Brewster o atraser ă în discu ia pe care o purtau cu
Gerald şi Gwyneira. O felicitar ă pe tânăra femeie
pentru performan a elevilor ei şi în cele din urm ă,
Gwyneira folosi ocazia s ă le fac ă oficial cuno ştin ă
prietenei şi socrului ei.
Spera ca socrul ei s ă nu înceapă iar s ă bodogănească,
dar de data aceasta el nu-şi pierdu cumpătul, ci se purtă
destul de şarmant. Calm, f ăcu obi şnuitul schimb de
amabilită i cu t ânăra femeie şi găsi cuvinte de laud ă la
adresa interpretării oferite de elevi.
— Aşa deci, şi vre i să vă căsători i… mormăi el, când
nu mai era nimic de spus.
Helen încuviin ă din cap cu sârg.
— Da domnule, dac ă va voi şi Dumnezeu. Am
încredere c ă Domnul m ă va îndruma spre o c ăsnicie
fericit ă… Poate
so ? Howard c ă nu din
O’Keefe vă este necunoscut
Haldon, viitorul
Canterbury. Aremeu
o
fermă.
Gwyneira îşi inu respira ia. Poate c ă totuşi ar fi
trebuit să-i vorbească lui Helen de răbufnirea lui Gerald
la pomenirea numelui logodnicului ei! Dar grija ei se
dovedi ne întemeiată. Ast ăzi Gerald se control ă cu
fermitate.
— Sper c ă vă ve i păstra credin a, remarc ă el cu un
zâmbet strâmb. C âteodată Domnul îşi permite ni şte
feste ciudate cu cele mai neprih ănite oi e ale sale. Iar în
ceea ce prive şte întrebarea dumneavoastr ă… nu. Nu,
un „gentleman” cu numele de Howard O’Keefe îmi este
cu totul necunoscut.
Dublin naviga acum peste Oceanul Indian, ultima şi
cea mai primejdioasă por iune a călătoriei. E drept că se
întâmpla rar ca marea să fie agitată, dar ruta se întindea
departe peste mare. De s ăptămâni de zile, pasagerii nu
mai v ăzuseră uscatul şi conform spuselor lui Gerald
Warden, ărmurile cele mai apropiate se aflau la o
distan ă de multe sute de kilometri.
Intre timp, via a la bordul vasului urm ă un anume
tipic şi din cauza vremii tropicale to i pasagerii se aflau
mai mult pe punte, dec ât în cabinele str âmte. Iar
delimitarea strict ă între clasa întâi şi puntea
intermediară se dilu ă din ce în ce mai vizibil. Afar ă de
slujbele religioase, se ineau şi concerte şi seri de dans
comune. B ărba ii de pe puntea intermediar ă munceau
în continuare s ă-şi îmbunătă ească tehnica de pescuit şi
în cele din urm ă avură succes. Prinser ă cu harponul
rechini şi baracude şi prinseră albatroşi, tr ăgând în

urma
momeal vasului
ă peşti.funii cu undefelpedeşte
Mirosul ârlige,
c sau ăreând
pas av drept
la gr ătar
străbătu toată puntea, iar familiilor care nu luau parte li
se str ângea apa în gur ă. Helen primea c âteodată nişte
por ii drept cadou. Era foarte apreciat ă în calitate de
educatoare, iar între timp aproape to i copiii de pe
puntea intermediar ă ştiau s ă citească şi să scrie mult
mai bine ca p ărin ii lor. Apoi, Daphne reuşi aproape de
fiecare dat ă să ob ină o por ie de pe şte sau de came.
Dacă Helen nu era cu ochii în patru, ea se furişa încă de
la începutul pescuitului prin preajma pescarilor, le
admiră măiestria şi reu şea, clipind din gene şi făcând
un botic, să atragă aten ia.
 Mai ales b ărba ii tineri se întrecură pentru a-i intra în
gra ii şi se dedar ă câteodată la probe de curaj
primejdioase. Daphne b ătea din palme, aparent
încântată, când îşi scoteau c ămaşa, pantofii şi şosetele,
pentru ca, prin şi cu ni şte funii, s ă fie l ăsa i de c ătre
echipajul url ând la ap ă. Nici Helen, nici Gwyneira nu
aveau senza ia că Daphne ar fi interesat ă realmente de
vreunul dintre băie i.
— Speră că îl va muşca un rechin, remarcă Gwyneira,
când un t ânăr sco ian se arunc ă cu capul înainte în apă
şi se l ăsă apoi tractat de Dublin, ca o momeal ă prinsă
într-un c ârlig. Facem pariu, c ă nu ar avea niciun fel de
scrupule să mănânce după aceea din animal?
— Ar fi timpul s ă se sf ârşească această călătorie,
suspină Helen. Altfel m ă transform din educatoare în
paznică de penitenciar. Aceste apusuri de soare, de
exemplu… da, sunt minunat de frumoase şi de
romantice, dar acest lucru îl ştiu atât băie ii, cât şi fetele.

Elisabeth renunşteattot
Daphne a vorbe detimpul de Jamie
mult, dup ă ce O’Hara, la care
i-a m âncat to i
cârna ii. Iar pe Dorothy o invit ă zilnic cel pu in trei
bărba i tineri s ă meargă să privească cu ei marea
fosforescentă.
Gwyneira râse şi se jucă cu pălăria ei de soare.
— În schimb Daphne nu-l caut ă pe prin ul ei din vis
pe puntea intermediară. Ieri m-a întrebat dacă nu poate
privi de pe puntea superioară apusul de soare, de acolo
ar avea o perspectiv ă mult mai bun ă. În acest timp l-a
privit pe vicontele Barring cu ni şte ochi, ca rechinul
momeala.
Helen îşi dădu ochii peste cap.
 — Ar trebui în curând măritată. Oh, Gwyn, mi se face
fiică, dac ă mă gândesc c ă în doar dou ă sau trei
săptămâni va trebui s ă predau aceste fete unor oameni
necunoscu i şi apoi poate c ă nu le voi mai vedea
niciodată.
— Adineauri voiai s ă scapi de ele! strig ă Gwyneira
râzând. Oricum, ştiu s ă scrie şi să citească. Pute i
coresponda. Şi noi de asemenea! Dac ă aş şti cât de
departe este Haldon de Kiward Station! Am ândouă
sunt în Canterbury Plains, dar ce unde se afl ă? Nu
vreau să te pierd, Helen! Nu ar fi frumos dac ă am putea
să ne vizităm?
— Putem face acest lucru cu siguran ă! răspunse
Helen plină de încredere. Howard trebuie să trăiască în
apropiere de Christchurch, altfel nu ar face parte din
comunitatea de acolo. Iar domnul Warden are cu
siguran ă multe de rezolvat la ora ş. Ne vom vedea,
Gwyn, cu siguran ă!

Călătoria se apropia într-adevăr de sf ârşit. Dublin

naviga pe apele M ării Tasmaniei, între Australia şi
Noua Zeeland ă, iar pasagerii de pe puntea
intermediară se întreceau în zvonuri despre c ât de
aproape erau de noul p ământ. Unii se aflau deja de
diminea ă, înainte de r ăsăritul soarelui, pe punte,
pentru a arunca o primă privire asupra noii lor patrii.
Elisabeth se arătă încântată când Jamie O’Hara o trezi
o dată pentru acest lucru, dar Helen îi porunci aspru să
rămână în pat. Ştia de la Gwyneira c ă va mai dura două
sau trei zile până când se va vedea uscatul, iar căpitanul
le va informa din timp.
În cele din urm ă, acest lucru se întâmplă în plin ă zi,
înainte de mas ă. Căpitanul puse s ă se trag ă sirena
vasului şi în câteva minute se adunar ă to i pasagerii pe
puntea principal ă. Gwyneira şi Gerald st ăteau,
bineîn eles, în primul r ând, dar nu v ăzură deocamdată
nimic altceva, dec ât nişte nori. Ia şii de cea ă acopereau
ărmul. Dac ă echipajul nu ar fi dat emigran ilor
asigurări c ă în spatele norilor se ascunde Insula de Sud,
nu ar fi dat niciun fel de importan ă deosebită acestui
strat de nori.
Abia c ând se apropiar ă de ărm, se profilar ă prin
cea ă mun ii şi contururi aspre de st ânci, în spatele
cărora se buluceau din nou nori.
Arăta ciudat, de parc ă mun ii ar fi plutit în albul
acela strălucitor ca vata.
— Oare este totdeauna at ât de ce os? întrebă

Gwyneira,
era priveli şprea puîşini putea
tea, ea entuziasmat ă. Oric
imagina ât de
c ât de şi deă
frumoas
umed
rece va fi drumul c ălare peste pasul care desp ăr ea
Christchurch de locul de acostare a vaselor marine.
Portul, explicase Gerald, se nume şte Lyttelton. Dar
locul era încă în amenajare şi chiar p ână la primele case
trebuia parcurs un urcu ş greu. Rin ă la Christchurch
trebuia să mergi sau să călăreşti – iar pe c âte o por iune
drumul era at ât de abrupt şi greu c ă cei ce cuno şteau
locurile trebuiau s ă îşi duc ă caii de c ăpăstru. De acolo
venea şi numele drumului: Bridle Pass.
Gerald scutură din cap.
— Nu. Este mai degrab ă neobişnuit c ă li se ofer ă
călătorilor o asemenea priveli şte. Şi desigur aduce
noroc… Z âmbi, evident satisf ăcut de a- şi revedea
patria. Se spune c ă tot astfel s-a prezentat acest p ământ
primilor c ălători veni i în canoe, oameni din Polinezia,
care au ajuns în Noua Zeeland ă. De aceea, Noua
Zeelandă are numele în limba maori aotea-roa, ara
marelui nor alb.
Helen şi fetele ei privir ă fascinate acest spectacol al
naturii.
E drept că Daphne era neliniştită.
— Nu exist ă case, spuse ea stupefiat ă. Unde sunt
docurile şi amenaj ările portuare? Unde sunt turnurile
bisericilor? Nu văd dec ât nori şi mun i! Este cu totul
altfel, ca la Londra!
Helen încercă să râdă, dându-le curaj, de şi, în fond,
împăr ea temerile lui Daphne. Şi ea era un copil de oraş,
iar aceast ă exuberan ă a naturii i se p ărea stranie. Dar
ea mai v ăzuse diverse peisaje englezeşti, pe c ând fetele

nu—cuno
Bineşteau deccâăt nu
în eles străeste
zile Londra,
din marele oraş. explic ă ea.
Daphne,
Oraşele de aici sunt mult mai mici. Dar şi Christchurch
are un turn de biseric ă, i se va construi şi o mare
catedrală, ca Westminster Abbey! Nu po i încă vedea
casele, fiindc ă nu acost ăm direct în ora ş. Va trebui…
deh, va trebui să mergem pu in până…
— Să merge i pu in? Gerald Warden o ascultase şi
izbucni într-un r âs puternic. Pot doar s ă sper pentru
dumneavoastră, domni şoară Davemport, că logodnicul
dumneavoastră grozav v ă va trimite un cat âr. Altfel v ă
ve i toci încă de ast ăzi talpa pantofiorilor
dumneavoastră de ora ş. Bride Pat este un drum de
munte, alunecos şi umed din cauza ce ii. Iar c ând se
ridică cea a, se face al naibii de cald. Dar ia te uit ă,
Gwyneira, se vede Lyttelton Harbour!
Oamenii de pe Dublin erau la fel de emo iona i ca şi
Gerald, c ând cea a se risipi, l ăsând să se vad ă un golf
marin retras, cu formă de par ă. Conform celor spuse de
Gerald, bazinul portuar natural era de origine
vulcanică. Golful era înconjurat de mun i şi se vedeau şi
câteva case şi pasarele de acostare.
— Nu v ă lăsa i intimidat ă, îi spuse medicul vasului
lui Helen. Mai nou exist ă zilnic transport dus-întors de
la Lyttelton la Christchurch. Pute i să închiria i un
catâr. Nu mai trebuie s ă urca i tot drumul ca primii
colonişti.
Helen ezită. Poate că ar fi putut să închirieze un catâr,
dar ce era de făcut cu fetele?
— Cât… cât de departe este? întrebă ea indecis ă, pe
când Dublin se apropia repede de coast ă. Şi trebuie s ă

cărăm toate bagajele?

— Cum dori i, răspunse Gerald. Pute i căra bagajele
şi cu barca, în susul r âului Avon. Dar asta cost ă,
bineîn eles, bani. Cei mai mul i emigran i îşi car ă
bagajele peste Pasul Bridle. Sunt optsprezece kilometri.
Helen hotărî să comande doar transportarea iubitului
ei balansoar. Restul bagajelor le va c ăra ca şi to i ceilal i
emigran i. Optsprezece kilometri, atâta putea să meargă
– cu siguran ă că putea! De şi nu încercase încă
niciodată aşa ceva…
Intre timp se golise puntea principal ă; pasagerii se
grăbiseră spre cabine, pentru a- şi împacheta
calabalâcul. Acum, c ând ajunseser ă în sfârşit la intă,
voiau s ă părăsească cât mai repede bordul vasului. Pe
puntea intermediară era o aglomera ie la fel de mare ca
în ziua plecării.
La clasa întâi se proceda mai relaxat. Aici, de regul ă,
bagajul era preluat; domnii şi doamnele se foloseau de
serviciile întreprinderii de transport, care căra cu catârii
persoane şi mărfuri spre interiorul ării. Doamna
Brewster şi lady Barrington tremurau deja de teama
drumului călare peste pas. Niciuna din ele nu era
obişnuită să se deplaseze c ălare pe cal sau pe cat âr şi
mai şi auziser ă poveşti de groaz ă despre primejdiile
drumului. Dar Gwyneira abia a ştepta să urce pe Igraine
şi ajunse la nişte dispute aprige cu Gerald.
— Să mai r ămân o noapte aici? întrebă ea mirat ă,
când el făcu aluzia că vor folosi modesta casă de oaspe i
din Lyttelton, de curând dată în folosin ă. Dar de ce?
— Fiindcă nu putem termina desc ărcarea animalelor
decât în cel mai bun caz t ârziu dup ă-amiaza, explic ă

Gerald.
mâne oileŞiprin
fiindc ă ătrebuie
trec toare. s ă angajez oameni, care s ă
Gwyneira scutură din cap, fară să în eleagă.
— De ce v ă trebuie ajutor? Pot s ă mân oile şi singură.
Avem şi doi cai. Nu trebuie s ă aşteptăm nici m ăcar
catârii.
Gerald r âse în hohote, iar lordul Barrington îi inu
isonul.
— Vre i să mâna i oile prin trec ătoare, micu ă lady?
Călare, ca şi acei cowboy americani?
Lordului i se p ărea c ă este cea mai bun ă glumă, pe
care a auzit-o în ultimul timp.
Gwyneira îşi dădu ochii peste cap.
 — Nu eu personal mân oile, r ăspunse ea. Acest lucru
îl fac Cleo şi ceilal i câini, pe care i-a cump ărat domnul
Warden de la tata. Sigur, c âinii tineri sunt încă mici şi
nu sunt suficient de mult antrena i. Dar nu sunt dec ât
treizeci de oi. Asta rezolv ă Cleo f ără niciun ajutor, dacă
trebuie.
Că eluşa îşi auzise numele şi veni din col ul ei. D ând
din coad ă şi cu ochii str ălucitori de ata şament, ea se
opri în fa a stăpânei sale. Gwyneira o m ângâie şi o
anun ă că plictiseala de pe vas se va termina încă în
cursul zilei de azi.
— Gwyneira, spuse Gerald supărat, nu am cump ărat
aceste oi şi ace şti câini şi i-am transportat în jurul
pământului pentru ca să cadă aici într-o prăpastie! Ura,
când cineva din familia sa se f ăcea de r âs. Şi îl enerva şi
mai mult dac ă cineva punea sub semnul întrebării sau
chiar ignora indica iile sale. Nu cuno şti trec ătoarea
Bridle. Este un drum perfid şi primejdios! Nu poate

niciun c âine s ăcătreac

pur şi simplu lare.ăPentru oile şi nici
singurnoaptea ă treci
nu poami sdispus
aceasta,
să se preg ătească arcuri pentru oi. M âine las s ă fie
trecu i caii, iar tu iei un cat âr.
Gwyneira îşi arunc ă capul pe spate cu un gest
autoritar. Ura c ând cineva desconsidera capacit ă ile ei
şi ale animalelor ei.
— Igraine trece peste orice drum şi are un pas mai
sigur decât oricare cat âr îl asigură ea cu voce ferm ă. Iar
Cleo nu a pierdut niciodat ă o oaie, nu i se va întâmpla
nici acum. O s ă vede i, în seara aceasta suntem la
Christchurch!
Bărba ii tot mai r âdeau, dar Gwyneira era ferm
hotărâtă. De ce avea ea pe cel mai bun c âine de p ăzit
oile din tot inutul Powys, dac ă nu chiar din toat ă
regiunea Wales? Şi de ce erau crescu i de sute de ani
caii Cob spre a fi abili şi cu pasul sigur? Gwyneira
ardea de ner ăbdare să le arate domnilor aceste lucruri.
Aceasta era o lume nou ă! Aici nu se va erija în rolul
so ioarei bine educate, care ascult ă fără împotrivire
comenzile bărba ilor!
Helen se sim ea ame ită când, în sfârşit, la ora trei
după-amiaza, puse piciorul pe p ământ neozeelandez.
Pontonul de acostare, mi şcător, nu i se p ărea cu nimic
mai sigur decât podelele vasului Dublin, dar trecu plină
de curaj peste el şi se afla, în sfârşit, pe p ământ solid!
Era at ât de u şurată, încât ar fi vrut s ă îngenuncheze şi
să sărute p ământul, cum o f ăcuseră, fără jenă, doamna
O’Hara şi al i câ iva emigran i. Fetele lui Helen şi al i
copii de pe puntea intermediară dansau frenetic şi doar
cu greu puteau fi lini şti i, pentru a spune, împreună cu

ceilal i supravie
mul umire. Dar uitori
Daphne c ălătoriei,
ai tot mai era o rug ăciune
decep ionatde
ă.
Pu inele case care înconjurau golful de la Lyttelton nu
corespundeau imaginii pe care o avea ea despre un
oraş.
Helen d ăduse încă pe vas comanda s ă-i fie
transportat balansoarul. Acum urca, cu geanta de
călătorie în mână şi umbrela de soare peste um ăr, o
pantă largă spre primele case. Fetele, purt ându-şi
boccelele, o urmau ascultătoare. Fină acum, urcuşul i se
părea anevoios, dar nu primejdios sau chiar de
neumblat. Dacă drumul nu se va înrăută i, va reu şi să-l
parcurgă până la Christchurch. Acum se aflau în
centrul a şezării Lyttelton. Exista un local, o pr ăvălie şi
un hotel, care nu inspira prea mult ă încredere. Dar era
oricum doar pentru cei boga i. Aceia dintre pasagerii de
pe puntea intermediar ă care nu voiau s ă meargă
imediat mai departe spre Christchurch puteau s ă se
adăpostească în nişte bar ăci primitive şi în corturi.
Mul i dintre noii coloni şti se folosir ă de aceste
posibilită i. Unii emigran i aveau rude la Christchurch
şi se în eleseseră cu ele s ă le trimită animale de povară,
de îndată ce va sosi vasul Dublin.
Şi Helen nutrea ni şte speran e slabe c ând văzu că
aşteaptă nişte cat âri ale întreprinderii de transport
înaintea localului. E drept c ă Howard deocamdat ă nu
ar fi avut cum s ă ştie de sosirea ei, dar preotului din
Christchurch, reverendul Baldwin, i se comunicase c ă
cele şase orfane vor sosi cu vasul Dublin. Poate că a luat
el măsuri pentru transportul lor mai departe. Helen se
informă la persoanele care mânau catârii, dar aceştia nu
primiseră indica ii în acest sens. E drept c ă trebuiau s ă
preia m ărfuri pentru reverendul Baldwin şi au fost
aviza i şi de sosirea so ilor Brewster, dar preotul nu
spusese nimic despre fete.
— Ei bine, copii, nu ne r ămâne altceva de f ăcut decât
să pornim la drum, se supuse Helen în cele din urm ă
sor ii. Şi cel mai bine ar fi, s ă pornim imediat, fiindc ă
atunci scăpăm mai repede.
Corturile şi barăcile, care ar fi fost alternativa, nu i se
păreau lui Helen prea de încredere. Desigur c ă şi aici
femeile şi bărba ii dormeau separat, dar nu existau u şi
care puteau fi închise şi precis c ă şi la Lyttelton era
penurie de femei, ca şi la Christchurch. Cine putea şti ce
le venea în minte b ărba ilor, dacă li se ofereau aici, pe o
tavă de argint, şapte femei şi fete singure?
Helen pomi deci la drum, împreună cu alte familii de
imigran i, care voiau s ă meargă imediat mai departe
spre Christchurch. Din grup f ăceau parte so ii O’Hara,
iar Jamie se oferi cavalere şte să ia al ături de bagajele
sale şi pe cele ale lui Elisabeth. Mama lui îi interzise cu
străşnicie a şa ceva – familia O’Hara trebuia s ă-şi
transporte toate lucrurile de cas ă peste deal şi fiecare
avea mai mult dec ât suficient de c ărat. Într-un astfel de
caz, era de p ărere energica femeie, amabilitatea era un
lux de prisos.
După primii kilometri parcur şi sub soare, Jamie
vedea lucrurile într-un fel asem ănător. Cea a se
retrăsese, după cum preconizase Gerald, iar trec ătoarea
Bridle era sc ăldată de soarele de prim ăvară. Pentru
imigran i, acest lucru era în continuare greu de în eles.
Acasă, în Anglia, acum ar fi început primele furtuni de

toamn ă, darsoarele
şi se ridica aici, înmai
Noua
susZeeland ă, acum
pe cer. De ăsărea iarba
fapt, rvremea era
foarte pl ăcută, dar urcu şul îndelungat în hainele grele,
de călătorie, te f ăcea s ă transpiri, fiindcă emigran ii îşi
îmbrăcaseră mai multe piese de îmbrăcăminte, unele
peste altele, pentru a avea mai pu in de c ărat. P ână şi
bărba ii îşi pierdeau repede r ăsuflarea. Trei luni de
inactivitate pe mare l-au f ăcut p ână şi pe cel mai
puternic muncitor s ă-şi piard ă condi ia fizic ă. Iar
drumul nu numai c ă devenea din ce în ce mai abrupt,
dar şi mai primejdios. Fetele pl ângeau de fric ă când au
trebuit să treacă de-a lungul marginii unui crater. Mary
şi Laurie se ag ă aseră atât de disperate una de alta,
încât erau în primejdie s ă cadă tocmai din acest motiv.
Rosemary se ag ă ase de fusta lui Helen şi îşi ascundea
capul în cutele costumului de c ălătorie, atunci c ând
prăpastia era prea primejdioas ă. Helen, la r ândul ei, îşi
închisese de mult umbrela de soare. O folosea ca toiag
de drume ie – şi nu avea nici energia s-o mai poarte
cum se cuvine şi se cade unei doamne, peste um ăr. Îi
era indiferent cum va arăta tenul ei.
După o oră de mar ş, călătorii obosiseră şi le era sete,
dar nu parcurseseră decât trei kilometri.
— Sus pe deal se v ând băuturi r ăcoritoare, le consolă
Jamie pe fete. Aşa ne-au spus la Lyttelton. Iar pe
parcursul coborâşului sunt hanuri, la care te po i
odihni. Doar trebuie să ajungem sus, şi am sc ăpat de ce
este mai rău.
Acestea fiind spuse, atac ă următoarea por iune de
drum, iar fetele îl urmar ă peste p ământul plin de
grohotiş.

la Îpeisaj,
n timpuldarurcu
ceeaşului,
ce vHelen
ăzu,nueraavusese timp săMun
descurajator se uite
ii
păreau golaşi, cenuşii cu foarte pu ină vegeta ie.
— Tuf vulcanic, coment ă domnul O’Hara, care
lucrase deja în minerit. Dar Helen se g ândea la „mun ii
iadului” dintr-o balad ă, pe care o c ânta uneori sora ei.
Exact a şa – gola ş, fără culoare şi nesf ârşit – îşi
închipuise ea fundalul pentru veşnica condamnare.
Într-adevăr, Gerald Warden reu şi să-şi descarce
animalele doar dup ă ce plecaser ă to i pasagerii de la
bord. E drept că şi angaja ii de la societatea de transport
pregăteau abia acum catârii pentru plecare.
— Reuşim înainte de a se l ăsa întunericul! le
asigurară ei pe doamnele tem ătoare, pe care tocmai le
ridicaseră în şei, pe cat âri. Sunt aproximativ patru ore
de mers. În jurul orei opt seara vom ajunge la
Christchurch. Punctuali, pentru a lua masa de sear ă la
hotel.
— Auzi i! îl aten ionă Gwyneira pe Gerald. Am putea
să ne al ăturăm lor. De şi singuri am fi, bine în eles, mai
rapizi. Igraine nu va merge cu pl ăcere după catâri.
Spre sup ărarea lui Gerald, Gwyneira înşeuase deja
caii, pe c ând el supraveghea desc ărcarea oilor. Gerald
trebui să se st ăpânească din greu s ă nu o repead ă
pentru acest lucru. Oricum era în toane proaste. Nimeni
de aici nu se pricepea la oi; nu se preg ătiseră arcuri, iar
turma se împrăştie pitoresc peste movilele din
Lyttelton. Animalele se bucurau de libertate dup ă o
şedere at ât de îndelungată în cala vasului şi săreau
nestăpânite, ca iezii, pe iarba rar ă din fa a aşezării.
Gerald se cert ă cu doi marinari, care îl ajutaseră la

desc ărcat,
păzeasc ă, şiple
ânordon ă sever,
ă când el vsăă adune animalele
organiza şi să le
amenajarea
arcurilor provizorii. Însă cei doi îşi considerară munca
încheiată. Remarc ând obraznic c ă ei sunt marinari, nu
oieri, se îndreptară către birtul deschis de curând. După
abstinen a îndelungată de la bord, le era sete. Nu îi
interesau oile lui Gerald.
În schimb, r ăsună un fluierat ascu it, care îi făcu să
tresară nu numai pe lady Barrington şi doamna
Brewster, ci şi pe Gerald şi înso itorii catârilor. Mai ales
că sunetul nu venea de la vreun b ăiat de strad ă, ci din
partea unei doamne cu s ânge albastru, pe care o
consideraseră până atunci ca fiind o feti şcană bine
crescută. Dar acum se ar ătă o alt ă Gwyneira. Fata îşi
dăduse seama de dilema lui Gerald privitoare la oi şi
luă măsuri de rezolvare. Fluier ă puternic după că eaua
ei, iar Cleo o urmă plină de entuziasm. Ca un mic fulger
negru, alerg ă pe dealuri în sus şi în jos şi str ânse oile,
care se str ânseră imediat în turm ă. Ca m ânate de o
mână nevăzută, animalele a şezate în rând se întoarseră
spre Gwyneira, care a ştepta destins ă – în contradic ie
cu c âinii tineri ai lui Gerald, care ar fi trebuit s ă fie du şi
cu barca, într-o lad ă, la Christchurch. C ând prinser ă
mirosul de oi, micii Collie se purtar ă atât de s ălbatic, că
sparseră f ără efort lada u şoară, făcută din sc ânduri. Cei
şase c âini se rostogolir ă afară şi se n ăpustiră imediat
spre turm ă. Dar înainte ca oile s ă se sperie, c âinii se
lăsară să cadă, ca la comand ă, jos. Respir ând iute, cu
limba scoasă, cu fe ele de Collie încordate, întoarse spre
turmă, rămaseră culca i – gata de a interveni, dac ă o
oaie ar fi ieşit din rând.

arat a fis ădefie!

—ă Ei, soispuse
foarteGwyneira cu calm.
bun. Masculul C ămare,
acela elandri
cu se
acela form ăm o nou ă linie, dup ă care englezii o s ă-şi
lângă degetele. O pornim acum, domnule Gerald?
Fără a aştepta r ăspunsul, urcă pe iapa ei. Igraine juca
agitată. Şi ea se gr ăbea să se poat ă, în sfârşit, mi şca.
Marinarul, care inuse tânărul arm ăsar, dădu respirând
uşurat animalul nervos lui Gerald.
Gerald ezita între furie şi admira ie. Reprezenta ia
dată de Gwyneira fusese impresionant ă, dar totu şi ea
nu avea dreptul să ignore ordinele lui! Ori acum Gerald
nu prea mai putea s-o struneasc ă în prezen a so ilor
Brewster şi Barrington.
 Nemul umit, lu ă hă urile micului arm ăsar. Trecuse
Bridle Path de mai multe ori şi îi cuno ştea primejdiile.
Era totdeauna un risc s ă porneşti la drum dup ă-amiaza
târziu. Chiar dac ă nu trebuia s ă treci şi o turm ă de oi şi
stăteai pe un cat âr cuminte, nu pe un arm ăsar t ânăr,
care doar ce se deprinsese să fie călăritul.
Pe de alt ă parte nu ştia aici, la Lyttelton, unde s ă
ducă oile. Fiul lui nepricopsit iar uitase s ă ia măsuri
pentru cazarea lor în port, iar acum cu siguran ă c ă nu
mai era nimeni de g ăsit care s ă încropească un arc
înainte de l ăsarea întunericului. De furie, degetele lui
Gerald se cramponar ă de fr âu. Când va învă a oare
Lucas să gândească şi dincolo de pere ii camerei sale de
studiu!
Furios, Gerald aşeză un picior în scări. Desigur c ă, în
cursul vie ii sale zbuciumate, învă ase s ă stăpânească
mul umitor un cal, dar nu era mijlocul de transport
preferat. S ă treacă Bridle Path c ălare pe un arm ăsar

toâura
năr era pentru Gerald
pe Gwyneira o prob
pentru ă de
faptul c ăcuraj – şsi ăaproape
îl silea că
facă acest
lucru! Spiritul ei rebel, pe care Gerald îl admirase c ât
timp era îndreptat împotriva tat ălui ei, devenea din ce
în ce mai mult o sursă de enervare.
Gwyneira, care şedea pe iapa ei, degajat ă şi
binedispusă, nu b ănuia nimic despre g ândurile lui
Gerald. Mai degrab ă se bucura c ă viitorul ei socru nu
spusese nimic despre şaua bărbătească pe care o pusese
pe Igraine. Tat ăl ei ar fi f ăcut cu siguran ă un circ
îngrozitor, dac ă, de fa ă cu lume, ar fi îndrăznit s ă se
aşeze cu picioarele desfăcute pe un cal. Dar Gerald păru
că nu observă cât de pu in se c ădea faptul c ă fusta ei de
călărie se ridicase şi îi dezgolise gleznele. Gwyneira
încercă să tragă fusta în jos, dar apoi uită de acest lucru.
Avea destul de lucru cu Igraine, care ar fi vrut s ă
depăşească catârii şi să urce trecătoarea în galop. C âinii
însă nu aveau nevoie de supraveghere. Cleo ştia ce avea
de făcut şi mâna turma de oi cu pricepere pe potec ă,
chiar şi când drumul se îngustă. Că elandrii o urmar ă
în ordine descresc ândă spre amuzamentul doamnei
Brewster:
— Arată oarecum ca domni şoara Davemport şi
orfanele ei.
Când, la dou ă ore dup ă plecare, Helen auzi în urma
ei sunetul unor copite, ajunsese la limita puterii.
Drumul tor mai urca şi nu era nimic altceva în jur decât
peisajul muntos, golaş şi neprimitor. Unul dintre ceilal i
emigran i încercă să le fac ă curaj. Navigase c â iva ani
pe mare şi în 1836 fusese cu una din primele expedi ii
în această regiune. Cu grupul căpitanului Rhodes, unul
din primii
într-at ât decoloni şti,
priveli urcase
ştea PortdeHills
şesului şi se îndrăgostise
la Canterbury, c ă aşa
revenise acum cu so ia şi copiii, pentru a se stabili aici.
El comunic ă familiei epuizate sf ârşitul urcu şului. Doar
câteva curbe ale drumului şi vor fi ajuns pe v ârful
dealului.
Dar drumul într-acolo era în continuare str âmt şi
abrupt, iar conduc ătorii cat ârilor nu puteau s ă-i
depăşească pe drume i. Mârâind, se aliniar ă în urma
lor. Helen se întrebă dacă Gwyneira se afla printre
călăre i. Asistase la schimbul de replici dintre ea şi
Gerald şi era interesat ă să afle cine reu şise s ă se
impună. Dar nasul ei fin îi semnală că Gwyneira reuşise
să se impună. Mirosea a oi şi, când continuă înaintarea,
se auziră din spate behăituri de protest.
Dar, în sfârşit, se ajunsese la punctul cel mai înalt al
trecătorii. Drume ii erau întâmpina i pe un fel de
platformă de negustorii care ridicaser ă ştanduri cu
băuturi r ăcoritoare. Se pare c ă aici era locul de popas
tradi ional – chiar şi doar pentru c ă de aici te puteai
desfăta în tihn ă cu o prim ă privire asupra noii patrii.
Dar deocamdată Helen nu se ocupa de a şa ceva. Se t ârî
la primul ştand şi luă o cupă mare de bere din ghimbir.
Abia după ce bău berea, se duse la locul de unde avea o
privelişte larg ă şi unde se adunaser ă deja mul i al ii,
privind cu evlavie.
— Cât este de frumos! şopti Gwyneira entuziasmată.
Era c ălare şi putea privi peste capetele celorlal i
imigran i. Helen vedea doar pu in, afl ându-se în al
treilea r ând. Dar era suficient s ă-i tempereze puternic
entuziasmul. Departe sub ei, peisajul muntos l ăsă loc

unor suprafe
se unduia un emic
acoperite iarb ăopus
r âu. Pecumalul proasp ătă, aprin
se afla care
şezarea
Christchurch, dar era cu totul altceva, dec ât un ora ş
înfloritor, dup ă cum se a şteptase Helen s ă fie. E drept
că se vedea un mic turn de biseric ă, dar oare nu fusese
vorba de o catedral ă? Nu urma s ă devină reşedin ă
episcopală? Helen se a şteptase s ă vadă cel pu in un
şantier, dar deocamdată nu se vedea nimic de acest gen.
Christchurch nu era altceva decât o îngrămădire de case
colorate, de cele mai multe ori din lemn şi doar pu ine
din gresia de care vorbise domnul Warden. Amintea
mai degrab ă de Lyttelton, or ăşelul portului, pe care îl
lăsaseră în urm ă. Şi probabil c ă nu oferea mai mult din
punctul de vedere al vie ii sociale şi al confortului.
Gwyneira, în schimb, abia dac ă aruncă localită ii o a
doua privire. E drept c ă aşezarea era foarte mic ă, dar
era obi şnuită, fiindc ă şi satele din Wales erau astfel.
Ceea ce o fascina era inutul din spatele a şezării:
îsoarele
ntinderi nesfârşite, acoperite de iarb ă, scăldate de
dup ă-amiezii t ârzii, iar în spatele lor se ridicau
maiestuos, par ial acoperi i de z ăpadă, mun ii. Cu
siguran ă că erau la mul i kilometri distan ă, dar aerul
era at ât de curat, încât părea c ă po i să îi atingi. C â iva
dintre copii întinseră mâinile după ei.
Priveliştea amintea de peisajul din Wales sau din alte
păr i ale Angliei, unde se învecinau păşunile cu regiuni
deluroase; de aceea Gwyneirei şi altor coloni şti,
inuturile li se p ăreau vag cunoscute. Dar totul era mai
clar, mai mare, mai întins. Nu existau ocoluri, zidurile
nu îngrădeau peisajul şi doar arareori se vedea c âte o
casă. Gwyneira încercă un sentiment al libert ă ii. Aici

putea s ă galopeze
răspândeasc nesf ârşimens.
ă pe unlateritoriu it, iar oile
Nu puteau s ă se
va mai trebui
vorbit niciodată despre faptul c ă iarba s-ar putea s ă nu
ajungă sau c ă va trebui s ă se reduc ă numărul
animalelor. Exista pământ cu prisosin ă!
Supărarea lui Gerald fa ă de fat ă se evapor ă când îi
văzu fa a radiind de bucurie. Reflecta sentimentul de
fericire pe care îl sim ea şi el de fiecare dat ă când îşi
privea p ământul. Gwyneira se va sim i aici ca acas ă.
Poate că nu îl va iubi pe Lucas, dar va iubi cu siguran ă
pământul acesta!
Helen ajunse la concluzia c ă va trebui s ă se aranjeze.
Nu era ceea ce îşi închipuise, pe de alt ă parte primise
din toate p ăr ile asigurări că Christchurch ar fi o
aşezare în plin av ânt. Ora şul va cre şte. C ândva vor
exista şcoli şi biblioteci – poate va putea s ă-şi aduc ă
aportul spre a construi toate acestea. Howard p ărea s ă
fie un om interesat de cultur ă; cu siguran ă că o va
sprijini. Şi oricum: ea nu trebuia să iubească acest inut,
ci pe so ul ei. Hot ărâtă, îşi înghi i dezam ăgirea şi li se
adresă fetelor:
— Tot înainte, copii. V-a i refăcut, acum trebuie să ne
continuăm drumul. Dar drumul la vale nu mai este at ât
de greu. Şi putem vedea de aici inta. Haide i, cele mici
fac un concurs de alerg ări! Cine ajunge prima la
următorul han, va primi o limonadă în plus!
Următorul han nu era departe. La marginea
câmpului se g ăseau primele case. Drumul se l ă i şi
călăre ii puteau s ă-i dep ăşească pe pietoni. Cleo m ână
cu iscusin ă turma de oi, dep ăşind coloniştii, iar Gwyn
o urm ă pe Igraine, care tot mai s ălta. Adineauri, pe

ărările într-adev
ccomportaser ăr primejdioase,
ă exemplar âinii tineri
de lini şti i. cChiar se
şi micul
Madoc se c ă ărase iscusit pe c ărările pietroase, iar
Gerald se sim ise în cur ând sigur de sine. Intre timp,
era hot ărât să uite episodul pu in îmbucurător cu
Gwyneira. Ei da, fata reu şise s ă-şi impun ă voin a, dar
acest lucru nu se va mai întâmpla. S ălbăticiei acestei
mici prin ese din Weles trebuiau s ă i se pun ă h ă uri. În
această privin ă, Gerald era optimist: Lucas va pretinde
din partea so iei sale un comportament irepro şabil, iar
Gwyneira fusese educat ă pentru un trai al ături de un
gentleman. S-ar putea ca ei s ă-i plac ă mai mult
vânătorile c ălare şi dresajul de c âini, dar cu timpul îşi
va accepta soarta.
Călătorii ajunser ă la râul Avon în amurgul zilei şi
călăre ii trecură imediat cu bacul pe celălalt mal. Înainte
de a ajunge cei ce veneau pe jos, mai era timp suficient
şi pentru a încărca oile pe bac, astfel c ă înso itorii lui
Helen nu putur ă să se pl ângă de vreo întârziere, doar
de murdărirea bacului cu excrementele oilor.
Fetele din Londra privir ă cu încântare apa limpede a
râului; cunoscuseră până atunci doar Tamisa, plin ă de
gunoaie şi urât mirositoare. Între timp, lui Helen totul îi
era indiferent; îi era doar dor de un pat. Spera ca
reverendul s ă fie ospitalier, s ă le primeasc ă. Trebuia s ă
fi preg ătit ceva pentru fete; era imposibil s ă le împartă
astăzi deja la familiile care le solicitaseră.
În fa a hotelului şi a grajdului de închiriat cai, Helen,
epuizată, se interes ă de drumul spre casa parohial ă. Îi
văzu pe Gwyneira şi pe domnul Warden ie şind de la
grajduri. Reu şiseră să adăpostească animalele şi erau

şteptaîşii dorea
amult la un dineu
ca maifestiv.
întâHelen privi
i să se cu jind. C îântr-o
fi schimbat t tic
cameră curată de la hotel şi apoi s ă se fi a şezat la mas ă!
Dar mai avea de parcurs str ăzile din Christchurch şi de
purtat negocierile cu preotul. Fetele din spatele ei
mârâiau, cele mici plângeau de epuizare.
Din fericire, drumul p ână la biseric ă nu era lung:
deocamdată nu existau la Christchurch drumuri lungi.
Helen le conduse pe fete la o distan ă de trei col uri de
stradă şi se şi aflau în fa a casei parohiale. În
compara ie cu casa p ărintească a lui Helen şi cu casa
familiei Thorne, casa din lemn, vopsit ă în galben, p ărea
sărăcăcioasă, dar nici biserica al ăturată nu era mai
răsărită. Dar exista m ăcar un frumos m âner de alam ă
pentru bătut în uşă, având forma unui cap de leu.
Daphne, plină de îndrăzneală, îl mânui.
Mai întâi nu se întâmplă nimic. Apoi apăru în cadrul
uşii o fată cu fa a lătărea ă, prost dispusă.
— Dar voi ce vre i? întrebă ea neprietenoasă.
Toate fetele, în afar ă de Daphne, se retraseră speriate.
Helen ieşi în fa ă.
— Mai întâi vrem s ă vă dorim o sear ă bună,
domnişoară! răspunse ea hot ărâtă. Apoi a ş dori s ă
vorbesc cu reverendul Baldwin. Numele meu este
Helen Davemport. Lady Brennan trebuie s ă mă fi
amintit într-una din scrisorile ei. Şi acestea sunt fetele
pe care reverendul le-a solicitat de la Londra pentru a le
oferi aici un loc de muncă.
Tânăra femeie încuviin ă din cap şi se arătă pu in mai
prietenoasă. Dar încă nu era în stare s ă răspundă la
salut, ci le aruncă orfanelor priviri dezaprobatoare.

să — Cred .că mama mea v ă aştepta abia m âine. M ă duc

o anun
Tânăra voia să plece, dar Helen o chemă înapoi.
— Domnişoară Baldwin, fetele şi cu mine am parcurs
o distan ă de dou ăzeci şi cinci de mii de kilometri p ână
aici. Nu crede i că amabilitatea vă impune s ă ne pofti i
înăuntru şi să ne oferi i nişte locuri de stat?
Fata se strâmbă.
— Dumneavoastră pute i să intra i spuse ea. Dar
bastarzii nu. Cine ştie ce parazi i au adunat în timpul
călătoriei de pe puntea intermediar ă. Mama mea
desigur că nu va accepta aşa ceva în casă.
Helen spumegă de furie, dar se ab inu.
 — Atunci aştept şi eu aici afară. Am împăr it cu fetele
cabina. Dacă ele au parazi i, atunci am şi eu.
— Cum dori i, răspunse fata f ără urmă de interes, se
târşâi înapoi în casă şi trase uşa după sine.
— O adev ărată lady! spuse Daphne hlizindu-se.
Domnişoară Davemport, pesemne c ă am în eles gre şit
ceva din educa ia pe care ne-a i dat-o.
Helen ar fi trebuit s ă o certe, dar îi lipsea energia. Iar
dacă mama se va purta la fel de cre ştineşte ca fiica, mai
avea nevoie de putere de luptă.
În orice caz, doamna Baldwin ap ăru foarte repede şi
îşi dădu silin a să se poarte prieteneşte. Era mai mic ă şi
nu at ât de plinu ă ca fiica ei. Înainte de toate nu avea
fa a aceea de lun ă plină. Trăsăturile ei aminteau de un
uliu, cu ochii mici, apropia i şi o gur ă care trebuia s ă se
for eze să zâmbească.
— Asta da surpriz ă, domni şoară Davemport!
Doamna Brennan v-a amintit într-adevăr – şi foarte

favorabil, dacă preg

intra i, Belinda îmi ăpermite i să ode
teşte camera spun.
oaspeV ăi rog să
pentru
dumneavoastră. Ei da, şi fetele vor trebui şi ele găzduite
pentru o noapte. De şi… Se g ândi pu in şi păru că trece
în revist ă o list ă de nume. Lavenderii şi doamna
Godewind locuiesc în apropiere. Pot s ă trimit pe cineva
până acolo. Poate doresc s ă-şi ia în primire fetele încă
de astăzi. Ceilal i copii pot dormi în grajd. Dar acum vă
rog s ă intra i, domni şoară Davemport. Se face frig
afară!
Helen suspin ă. Ar fi dorit s ă dea curs invita iei, dar
evident că aşa nu mergea.
— Doamnă Baldwin, şi fetelor le este frig. Au mers pe
jos optsprezece kilometri şi au nevoie de un pat şi de o
mâncare cald ă. Şi până vor fi predate st ăpânilor lor,
răspund eu de ele. Astfel s-a stabilit cu conducerea
orfelinatului şi pentru aceasta sunt eu pl ătită. Arăta i-
mi deci mai întâi locul unde vor fi ad ăpostite fetele,
apoi voi fi bucuroas ă să beneficiez de ospitalitatea
dumneavoastră.
Doamna Baldwin se str âmbă, dar nu mai spuse
nimic. În schimb, scotoci în buzunarele şor ului larg, pe
care îl purta peste o rochie de cas ă scumpă, scoase la
iveală o cheie şi le conduse pe fete şi pe Helen dup ă
col ul casei. Aici se g ăsea un grajd pentru un cal şi o
vacă. Aerul era aromat de f ânul adunat acolo şi cu
câteva p ături se puteau amenaja locuri de dormit.
Helen acceptă inevitabilul.
— A i auzit, fetelor. În noaptea aceasta ve i dormi
aici, le spuse copiilor. Întinde i-vă cearşafurile cu mare
aten ie, fiindc ă altfel rochiile voastre se vor umple de

ân. grij
fam Cu ăsiguran ă, pun
să vi se existăă ap
la ădispozi
de spălat voiătveni
ie. laŞibuc ărie. mai
O să
târziu s ă văd dac ă v-a i preg ătit pentru noapte ca ni şte
fete cre ştine bine educate! întâi vă spăla i, apoi v ă
spune i rug ăciunea! Helen voia s ă fie sever ă, dar ast ăzi
nu prea reu şea. Nici ea nu ar fi avut chef s ă se dezbrace
pe jum ătate în acest grajd şi să se spele cu ap ă rece. În
consecin ă, controlul din aceast ă zi nu va fi prea sever.
Nici fetele nu părură să ia prea în serios indica iile date.
În loc s ă răspundă cuminte: „Da, domnişoară Helen”, o
asaltară pe educatoarea lor cu o serie de întrebări şi
proteste.
— Nu primim nimic de mâncare, domnişoară Helen?
 — Nu pot s ă dorm pe f ân, domni şoară Helen, mi-e
silă!
— Cu siguran ă e plin de purici!
— Nu putem veni cu dumneavoastr ă, domni şoară
Helen? Şi ce este cu ace şti oameni care poate c ă mai
vin? Vor să ne ia, domnişoară Helen?
Helen suspină. Încercase pe tot parcursul călătoriei să
le preg ătească pe fete pentru desp ăr irea care urma s ă
aibă loc în ziua următoare sosirii lor. Dar ca s ă despartă
grupul de ast ăzi deja, nu i se p ărea a fi un lucru
în elept. În acela şi timp însă nu voia s ă o incite şi mai
mult pe doamna Baldwin împotriva ei şi a fetelor. De
aceea răspunse evaziv.
— Mai întâi aranja i-vă şi odihni i-vă, fetelor. Toate
celelalte se vor aranja, nu vă face i griji.
Îşi trecu m âna consolator peste capetele blonde ale
lui Laurie şi Mary. Se vedea c ă aceşti copii erau la
capătul puterilor. Dorothy tocmai preg ătea a şternutul

pentru Rosemary,din
înclină aprobator care aproape c ă dormea deja. Helen
cap.
— O să vin la voi mai târziu, declară ea. Promit!

— Am impresia c ă fetele sunt cam r ăsfă ate, remarc ă

doamna Baldwin cu o expresie crispată. Sper s ă fie într-
adevăr de folos viitorilor lor stăpâni.
— Sunt copii! suspină Helen. Oare nu purtase această
discu ie deja cu doamna Greenwood de la comitetul
orfelinatului din Londra? De fapt doar dou ă dintre ele
au vârsta necesar ă pentru a avea o slujb ă. Dar toate
sunt cumin i şi pot fi folositoare. Cred c ă nu se va
plânge nimeni.
Doamna Baldwin p ăru că este deocamdat ă
mul umită. O conduse pe Helen în camera de oaspe i şi
pentru prima oar ă în aceast ă zi, t ânăra femeie se sim i
plăcut surprinsă. Camera era luminoas ă şi curat ă,
amenajată cu tapet înflorat şi perdele în stil rustic, iar
patul era larg şi confortabil. Helen suspin ă uşurată. E
drept c ă ajunsese într-o regiune rustică, dar nu departe
de orice urme de civiliza ie. În plus, ap ăru fata rotofeie
şi aduse o vadr ă mare de ap ă caldă, pe care o goli în
ligheanul pus la dispozi ia lui Helen.
— Aranja i-vă mai întâi, domni şoară Davemport,
spuse doamna Baldwin. Dup ă aceea v ă aşteptăm la
dineu. Nu avem nimic deosebit, nu ne a şteptam s ă
primim oaspe i. Dar dac ă va place pui cu tocan ă de
cartofi…
Helen zâmbi.

— Sunt
carnea aşa şde
de pui înfometat
i cartofii ă, cIar
cruzi. ă afetele…
ş fi în stare s ă mănânc
Doamna Baldwin p ăru că este gata s ă-şi piard ă
răbdarea.
— Ne vom îngriji şi de fete! declar ă ea rece. Ne
vedem în curând, domnişoară Davemport.
Helen îşi luă timp suficient pentru a se sp ăla bine, a-
şi despleti p ărul şi a-l prinde din nou. Se g ândi dac ă
merită să-şi schimbe hainele. Helen avea pu ine haine,
dintre care dou ă rochii erau murdare. Îmbrăcămintea
cea mai bun ă voia de fapt s ă o păstreze pentru
întâlnirea cu Howard. Pe de alt ă parte nu putea s ă
apară la dineul familiei Baldwin cu hainele at ât de
jerpelite şi transpirate. În cele din urm ă se hot ărî să
îmbrace rochia de m ătase bleumarin. Era adecvat s ă
îmbrace ceva festiv în prima seară din noua ei patrie.
Când păşi în cele din urm ă în sufrageria familiei
Baldwin, tocmai se servea m âncarea. Şi aici a şteptările
ei erau întrecute de realitate. Bufetul, masa şi scaunele
erau din lemn greu, de tec, împodobite cu sculpturi
artistice. Baldwinii fie aduseseră mobila din Anglia, fie
că Christchurch dispunea de excelen i tâmplari,
sculptori în lemn. Acest ultim g ând o mai consol ă pe
Helen. În caz de for ă majoră se va putea obi şnui cu o
casă de lemn dacă interiorul ar fi amenajat confortabil.
Întârzierea îi provoc ă o uşoară indispozi ie, dar în
afară de fiica pu in cam răsfă ată a familiei Baldwin, to i
se scular ă în picioare s ă o salute. În afar ă de doamna
Baldwin şi Belinda, la mas ă mai erau reverendul şi un
tânăr vicar. Reverendul Baldwin era un b ărbat înalt,
slab, care p ărea s ă fie foarte sever. Era îmbrăcat formal

–păhainele
reau pului
in din
preapostav închis,masa
alese pentru formate din trei
în cadrul piese,–
familiei
şi nu z âmbi când Helen îi întinse mâna. În schimb, păru
să o examineze.
— Sunte i fiica unui confiate într-ale meseriei?
întrebă el cu o voce puternică, ce era desigur capabilă să
umple interiorul unei biserici.
Helen dădu afirmativ din cap şi povesti de Liverpool.
— Ştiu c ă circumstan ele vizitei mele în casa
dumneavoastră sunt pu in cam neobi şnuite, recunoscu
ea, ro şind. Dar noi to i urm ăm căile Domnului şi el nu
ne indică totdeauna căile umblate.
Reverendul Baldwin încuviin ă din cap.
 — Este adev ărat, domni şoară Davemport declar ă el
cu importan ă. Cine ar putea şti mai bine, ca noi. Nici
eu nu m-am a şteptat ca biserica mea s ă mă trimită la
capătul lumii. Dar acesta este un loc promi ător. Cu
ajutorul lui Dumnezeu, îl vom transforma într-un ora ş
viu, cu amprent ă creştină. Probabil c ă şti i,
Christchurch urmează să devină sediu episcopal…
Helen dădu repede din cap. Mai mult de at ât, bănuia
de ce reverendul Baldwin nu se opusese la numirea sa
în Noua Zeeland ă, deşi vorba lui nu suna de parc ă de
bunăvoie ar fi întors spatele Angliei. Se pare c ă era un
bărbat ambi ios – de şi nu dispunea de rela iile de care
aveai neap ărat nevoie în Anglia, pentru a ob ine postul
de episcop. Dar aici… Ne îndoielnic, Baldwin îşi făcea
speran e. Oare era la fel de bun ca îngrijitor de suflete,
cum ar fi fost ca actor al politicii bisericeşti?
În orice caz, tânărul vicar, aşezat lângă Baldwin, îi era
lui Helen mult mai simpatic. Îi zâmbi deschis c ând

strângereaîlluiprezent
Baldwin de mân ă ă ca
erafiind
caldă William Chester,
şi prietenoas iar
ă. Chester
era de statur ă delicată, sub ire şi palid, cu o fa ă osoasă
comună, cu un nas prea lung şi o gur ă prea lat ă. Dar
toate acestea erau contracarate de ochii lui c ăprui vii şi
inteligen i.
— Domnul O’Keefe mi-a vorbit plin de pasiune de
dumneavoastră! declar ă el zelos, dup ă ce se a şezase
lângă Helen şi îi umpluse farfuria de piure de cartofi şi
pui. Era at ât de fericit dup ă primirea scrisorii
dumneavoastră… Pun pariu c ă va veni imediat, în
zilele următoare, de îndată ce va auzi de sosirea vasului
Dublin. Spera s ă primească o scrisoare. Şi cât va fi de
surprins, să vă găsească aici!
Vicarul Chester p ărea at ât de încântat, de parc ă el ar
fi mediat întâlnirea tinerei perechi.
— În zilele următoare? întrebă Helen surprinsă.
Contase ferm pe faptul c ă îl va cunoa şte pe Howard
mâine. Doar nu putea să fie o problemă, să se trimită un
curier la casa lui.
— Ei da, veştile nu ajung atât de repede la Haldon, fu
de părere Chester. Trebuie s ă lua i în calcul o
săptămână de aşteptare. Dar poate s ă meargă şi mai
repede! Nu a sosit ast ăzi şi Gerald Warden cu vasul
Dublin? Fiul lui a amintit faptul c ă este pe drum. C ând
soseşte el încoace, vestea aceasta se răspândeşte repede.
Nu vă face i probleme!
— Şi până vine logodnicul dumneavoastr ă, sunte i
bine-venită aici! o asigură doamna Baldwin, cu toate c ă
fa a ei exprimă orice altceva decât cordialitate.
Cu toate acestea, Helen se sim i nesigură. Haldon nu

era
0 suburbie a oraşului Christchurch? C ât de departe o va

purta oare călătoria?

Tocmai voia s ă întrebe, c ând uşa fu dat ă de perete.
Fără a cere permisiunea de a intra sau f ără măcar s ă
salute, Daphne şi Rosemary se n ăpustiră înăuntru.
Amândouă îşi desprinseseră părul, gata de culcare, iar
în buclele castanii ale lui Roşie se prinseseră fire de f ân.
Şuvi ele roşii, rebele încadrau fa a lui Daphne, de parc ă
ar fi izbucnit vâlvătăi. Şi ochii îi aruncau scântei când îşi
aruncă privirea spre masa bogat ă a reverendului. Helen
se sim i imediat chinuit ă de remu şcări. Dup ă expresia
de pe fa a lui Daphne, fetele nu primiseră încă nimic de
mâncare.
Dar era vizibil că cele două fete aveau acum alte griji.
Rosemary se năpusti spre Helen şi o trase de haină.
— Domnişoară Helen, domnişoară Helen, au venit să
o ia pe Laurie! V ă rugăm, trebuie s ă face i ceva! Mary
ipă şi urlă, şi Laurie face la fel!
— Şi vor s ă o ia şi pe Elisabeth! se tângui Daphne. Vă
rugăm, domnişoară Helen, face i ceva!
Helen s ări în sus. Dac ă Daphne cea lini ştită era at ât
de alarmată, trebuie să se fi întâmplat ceva îngrozitor.
Se uită suspicioasă în jur.
— Ce se întâmplă aici? întrebă ea.
Doamna Baldwin îşi dădu ochii peste cap.
— Nimic, domni şoară Davemport. Doar v-am spus
că putem s ă luăm încă astăzi leg ătura cu doi dintre
viitorii stăpâni ale orfelinelor. Acum au venit, s ă ia
fetele. Scoase o fi uică din buzunar. Aici este: Laurie
Alliston merge la familia Lavender şi Elizabeth Beans la

doamna Godewind.
de ce se face este foarte corect. Nu în eleg,
Totul scandal.
un asemenea
Se uită cu reproş la Daphne şi la Rosemary. Cea mică
plângea. Daphne însă îi întoarse privirea cu ochii
arzând.
— Laurie şi Mary sunt gemene, explic ă Helen. Era
furioasă, dar se for ă să rămână calmă. Nu au fost încă
niciodată despăr ite. Nu în eleg cum pot fi date la
familii diferite! Trebuie s ă fie o gre şeală. Iar Elisabeth
desigur c ă nu dore şte să plece f ără a-şi lua r ămas-bun.
Veni i, vă rog, domnule reverend, şi clarifica i aceste
lucruri!
Helen se decise s ă nu mai trateze cu doamna
Baldwin, cea cu inima de piatr ă. Copiii c ădeau în
sarcina reverendului, deci va trebui s ă se ocupe de
aceste probleme.
Preotul, vizibil prost dispus, se ridic ă în cele din
urmă.
— Nimeni nu ne-a spus ceva despre gemene, declar ă
el, merg ând cu pasul m ăsurat al ături de Helen spre
grajd. Desigur, era de presupus c ă este vorba de surori,
dar este imposibil să fie distribuite amândouă la aceeaşi
familie. Aici abia dac ă se găsesc servitori din Anglia.
Există o listă de aşteptare pentru aceste fete. Nu putem
da unei familii două fete.
— Dar una singur ă nu le va fi de folos, fetele se in
scai una de alta! argumentă Helen.
— Vor trebui s ă se despart ă, răspunse reverendul
scurt.
Înaintea grajdului a şteptau dou ă vehicule, unul era
pentru livrări; în fa a lui erau prin şi doi cai bruni,

puternici, aşteptăâ, nd
neagră, elegant plictisi
cu un singur cal,ălalt
i. Cel era vehicul, ăsură
o trponei
tras de un
vioi, care nu prea voia s ă stea locului. Un b ărbat înalt,
slab, îl inea u şor de h ă uri şi, din c ând în când, îi
murmura cuvinte lini ştitoare. Dar şi el d ădea impresia
de enervare. D ând din cap, se uit ă de repetate ori spre
grajd, unde plânsul şi vaietele fetelor nu mai conteneau.
Helen avea impresia că descoperă milă în privirea lui.
Printre pernele micii trăsuri şedea o doamnă delicată,
mai în vârstă. Era îmbrăcată în negru, iar p ărul ei alb,
prins ordonat sub o bonet ă, oferea un contrast
interesant. Şi tenul îi era foarte deschis, clar ca
por elanul şi străbătut de riduri minuscule, ca o m ătase
veche. În fa a ei se afla Elisabeth, f ăcând cuminte o
plecăciune. B ătrâna doamn ă părea c ă se între ine
prietenoasă şi plin ă de gra ie cu fata. Doar din c ând în
când priveau am ândouă cu iritare şi cu regret spre
grajd.
— Jones, i se adres ă în cele din urm ă doamna
vizitiului ei, c ând Helen şi reverendul trecur ă pe lângă
ei. Nu pute i intra şi opri aceste vaiete? Ne deranjeaz ă
foarte mult. Copiii aceştia pl âng de li se scurg ochii! V ă
rog să încerca i să afla i despre ce este vorba şi rezolva i
problema.
Vizitiul fixă hă urile pe capră şi se ridică. Nu părea să
fie prea entuziasmat. Probabil c ă îmbărbătarea copiilor
care plâng nu făcea parte din sarcinile lui obişnuite.
Între timp, b ătrâna doamn ă îl observă pe reverendul
Baldwin şi îl salută cu prietenie.
— Bună seara, domnule reverend! E bine c ă vă văd.
Dar nu vreau s ă vă re in; evident c ă acolo, înăuntru,

este
Arnevoie
ătă spredegrajd,
prezeniara vizitiul
dumneavoastr ă. ând uşurat, se
ei, r ăsufl
lăsă să cadă înapoi pe capr ă. Dac ă însuşi reverendul se
ocupa de caz, el nu mai trebuia s ă intervină.
Baldwin păru c ă stă în dubiu, dacă, înainte de a intra
în grajd, ar trebui s ă le prezinte oficial una alteia pe
Helen şi pe doamn ă. Dar apoi renun ă la asta şi intră în
miezul agita iei.
În mijlocul a şternutului pregătit în fân, Mary şi
Laurie se ineau îmbră işate pl ângând, pe când o femeie
puternică încerca s ă le despart ă, trăgând de ele. Un
bărbat robust, evident pa şnic, st ătea neajutorat al ături.
Dorothy, la rândul ei, părea să stea în cumpănă, dacă ar
fi mai bine s ă intervină fizic sau s ă se roage şi să
implore.
— De ce nu le lua i pe am ândouă? întrebă ea
disperată. Vă rog, doar vede i că aşa nu merge.
Bărbatul p ărea s ă fie de acord. I se adres ă so iei sale
cu o voce insistentă.
— Da, Anna, cel pu in să-l rug ăm pe reverend, s ă ne
dea ambele fete. Micu a este încă atât de t ânără şi de
firavă. Nici nu poate face treaba de una singur ă. Dar
dacă cele două se ajută…
— Dacă rămân împreună, clevetesc doar şi nu
lucrează! răspunse nemiloasă so ia. Helen privi în nişte
ochi reci, alba ştri, dintr-o fa ă clară, plin ă de sine. Am
solicitat doar una – şi luăm doar una!
— Atunci lua i-mă pe mine! se oferi Dorothy. Sunt
mai mare şi mai puternică, şi…
Anna Lavender p ăru că agreează această solu ie.
Privi bucuroas ă spre silueta mai viguroas ă a lui

Dorothy.
Dar Helen clătină din cap.
— Este un gest cre ştinesc din partea ta, Dorothy,
spuse ea, arunc ând o privire piezi şă spre cei doi
Lavenderi şi spre reverend. Dar problema nu se rezolv ă
astfel, ci se am ână doar pentru o zi. M âine vin st ăpânii
tăi, şi atunci ar trebui s ă meargă Laurie cu ei. Nu,
domnule reverend, domnule Lavender – trebuie s ă
găsim o posibilitate, s ă lăsăm gemenele s ă rămână
împreună. Nu exist ă două familii vecine care s ă caute
slujnice? Atunci, cel pu in în timpul liber, cele două fete
ar putea să se vadă.
— Iar în timpul zilei s ă bocească fară întrerupere una
după cealaltă! interveni doamna Lavender. Nu poate fi
vorba de a şa ceva. Iau aceast ă fată ori alta. Dar numai
una.
Helen se uit ă la reverend, cer ându-i ajutorul. Dar
acesta nu făcu niciun demers, să o sus ină.
— De fapt, trebuie s ă îi dau dreptate doamnei
Lavender, spuse el în schimb. Cu c ât mai repede sunt
despăr ite aceste fete, cu at ât mai bine. Deci lua i
aminte, Laurie şi Mary. Dumnezeu va adus împreună
în această ară, ceea ce a fost deja m ărinimos din partea
Lui – ar fi putut alege doar pe una dintre voi şi să o fi
lăsat pe cealaltă în Anglia. Dar acum vă poartă pe cărări
diferite. Asta nu înseamnă o desp ăr ire pe vecie, cu
siguran ă vă ve i vedea la slujbele de duminic ă sau cel
pu in la marile s ărbători religioase. Dumnezeu se arat ă
îngăduitor fa ă de voi şi el ştie ce face. Nou ă ne este
dată obliga ia de a ne supune poruncilor sale. Laurie, tu
vei fi o bună slujnică a familiei Lavender.

AmIar Mary
ândou va merge
ă sunt familii m âine cre
bune, cu ştine.
familia
Ve Willard.
i primi
suficient de mâncare şi de îmbrăcat şi ve i fi învă ate cu
un trai în spirit cre ştin. Nu exist ă nimic de care s ă- i fie
teamă, Laurie, dac ă mergi acum cu so ii Lavender. Dar
dacă nu merge altfel deloc, domnul Lavender te va
pedepsi.
Domnul Lavender nu ar ăta deloc a fi un om care ar
putea bate fete mici. Dimpotriv ă, privea cu simpatie
pronun ată către Mary şi Laurie.
— Uite ce e, micu o, locuim în Christchurch, se
adresă el lini ştitor c ătre copilul care sughi a de pl âns.
Toate familiile din împrejurimi vin din c ând în când
încoace s ă-şi facă cumpărături şi să participe la slujbele
din biseric ă. Eu nu îi cunosc pe alde Willard, dar cu
siguran ă putem s ă luăm leg ătura cu ei. C ând vin
încoace, noi î i dăm liber şi po i petrece o zi întreagă cu
sora ta. Nu este acest aranjament o consolare?
Laurie d ădu aprobator din cap, dar Helen se întrebă
dacă în elegea cu adev ărat despre ce este vorba. Cine
ştia unde tr ăieşte familia Willard – nu era un semn bun
că domnul Lavender nici nu-i cuno ştea! Şi or fi at ât de
în elegători ca el fa ă de o mic ă slujnică? Ar aduce-o pe
Mary în ora ş, dac ă veneau doar din c ând în când la
cumpărături?
În orice caz, Laurie era dobor âtă de epuizare şi
triste e. Fără nicio împotrivire, se l ăsă dusă de sora ei.
Dorothy îi dădu domnului Lavender bocceaua ei. La
despăr ire, Helen o sărută pe frunte.
— Noi toate î i vom scrie! promise ea.
Laurie, apatic ă, încuviin ă din cap, iar Mary tot mai

plâLui
ngea.
Helen i se fr ângea inima c ând cei doi Lavender o
conduseră pe micu ă afară. Şi în plus mai auzi cum
Daphne îi şopti lui Dorothy la ureche:
— Ţi-am spus doar c ă domnişoara Helen nu poate
face nimic! şopti fata. Este dr ăgu ă, dar are aceea şi
soartă ca noi. Mâine vine individul şi o ia şi va trebui să
meargă cu acest domn Howard, a şa cum trebuie s ă
meargă Laurie cu so ii Lavender…
Helen sim i că o cuprinde furia, dar apoi sim i o
nelinişte arzătoare.
Daphne avea dreptate. Ce va face dac ă Howard nu
va dori s ă o ia de so ie? Ce se va întâmpla dac ă el nu îi
va pl ăcea? Nu putea s ă se întoarcă în Anglia. Existau
oare într-adevăr locuri de munc ă pentru guvernante
sau educatoare?
Helen nu voia s ă se mai g ândească la aceste
probleme. Ar fii vrut s ă se ascund ă într-un col şi să
plângă, aşa cum f ăcuse c ând era mic ă. Dar, dup ă
moartea mamei sale, se terminase cu acest lucru. De
atunci a trebuit s ă fie tare. Ceea ce înseamnă acum, s ă
aibă răbdare şi să fie prezentat ă bătrânei doamne, care
se pare că venise pentru Elisabeth.
Reverendul luă pozi ie. Se pare c ă nu urmau s ă aibă
loc şi alte drame. Dimpotriv ă, Elisabeth era vesel ă şi în
vervă.
— Domnişoară Helen, dânsa este doamna Godewind,
făcu ea prezent ările, înainte ca reverendul s ă fi putut
spune ceva. Vine din Suedia! Aceasta se afl ă departe, în
nord. Toată iama este zăpadă acolo, toată iarna! So ul ei
a fost c ăpitan pe un vas mare şi câteodată o lua cu sine

îAustralia!
n călătoriile sale. A fost în India! Şi în America! Şi în
Doamna Godewind r âse de zelul lui Elisabeth. Avea
o fa ă plină de bunătate, care nu prea îi arăta vârsta.
Prietenoasă, întinse mâna spre Helen.
— Hilda Godewind. Deci dumneavoastr ă sunte i
educatoarea lui Elisabeth. Este entuziasmat ă de
dumneavoastră, şti i acest lucru? Şi de un anume Jamie
O’Hara.
Făcu semn din ochi.
Helen îi răspunse la z âmbet şi la semnele f ăcute din
ochi şi se prezentă cu numele întreg.
— În eleg eu bine, vre i să o lua i pe Elisabeth în
slujba dumneavoastră? se interesă ea apoi.
Doamna Godwin dădu aprobator din cap.
— Dacă Elisabeth dore şte acest lucru. În niciun caz
nu vreau să o iau cu for a cum au făcut-o adineauri acei
oameni cu fata aceea mic ă. Este dezgust ător! Oricum
crezusem că fetele sunt mai mari…
Helen aprobă din cap. Ar fi dorit s ă-şi descarce inima
fa ă de aceast ă mică şi simpatic ă doamnă. Era gata s ă
izbucnească în plâns. Doamna Godewin o privi
cercetător.
— Văd că nu vă plac toate acestea, remarc ă ea. Şi
sunte i la fel de dobor âtă de oboseal ă, ca fetele – a i
venit pe jos prin trec ătoarea Bridle? Nu putea fi pretins
aşa ceva! Ar fi trebuit s ă vă trimită catâri! Iar eu ar fi.
Trebuit să vin abia m âine. Desigur că fetele ar fi vrut s ă
mai stea o noapte împreună. Dar c ând am auzit c ă
urmau să doarmă în grajd…
— Vin cu pl ăcere cu dumneavoastr ă, doamn ă

Godewind!
Şi pot s ă spuse Elisabeth
vă citesc deja cu
m fa
âinea radiind de bucurie.
din Oliver Twist.
Închipui i-vă, domni şoară Helen, doamna Godewind
nu-l cunoaşte pe Oliver Twist! I-am povestit c ă am citit
cartea în timpul călătoriei.
Doamna Godewind încuviin ă din cap prietenoasă.
— Atunci ia- i lucrurile, copil ă, şi ia- i rămas-bun de
la prietenele tale. Vă place şi dumneavoastră, Jones, nu-
i aşa?
I Se adres ă vizitiului ei, care desigur c ă aprobă cu

sârg.
După scurt timp, când Elisabeth cu bocceaua ei cu tot
se aşezase confortabil l ângă doamna Godewind şi cele
două erau prinse într-o discu ie antrenantă, acesta o lu ă
pe Helen de o parte.
— Domnişoară Helen, fata aceasta face o impresie
bună, dar este într-adevăr demn ă de încredere? Mi s-ar
frânge inima dac ă doamna Godewind ar fi dezam ăgită.
Se bucurase atât de mult că va veni o mică englezoaică.
Helen îl asigur ă că nu şi-ar putea închipui o fat ă mai
în eleaptă şi mai plăcută, ca Elisabeth.
— Are nevoie de fat ă pentru companie? Cred c ă…
pentru a şa ceva se angajeaz ă tinere mai mari şi cu mai
multă educa ie se interesă ea apoi.
Slujitorul dădu aprobator din cap.
— Da, dar asemenea tinere trebuie g ăsite. În plus,
doamna Godewind nu poate pl ăti prea mult, are o
pensie mic ă. So ia mea şi cu mine îi îngrijim
gospodăria, dar so ia mea este maori, şti i… poate s ă o
coafeze, s ă îi gătească şi să o îngrijească, dar nu poate
să-i citească şi să îi spun ă poveşti. De aceea ne-am

g ândit
mea şi la fat ă pu
vaoajuta englezoaic ă. Va locui
in în gospod la mine
ărie, dar şi la so
mai ales ia
îi va
ine companie doamnei Godewind. Pute i fi sigur ă, nu
va duce lipsă de nimic!
Helen aprob ă din cap consolat ă. Cel pu in Elisabeth
urma s ă fie bine îngrijită. Un strop de lumin ă la
sfârşitul unei zile îngrozitoare.
— Veni i poim âine la noi, la ceai, o invit ă doamna
Godewind pe Helen, înainte de plecarea trăsurii.
Elisabeth, veselă, făcu semne de adio cu mâna.
Helen în schimb nu mai avu puterea s ă se întoarcă în
grajd şi să o consoleze pe Mary şi nu avu nici puterea
de a face în continuare conversa ie la masa
reverendului Baldwin. Îi era încă foame, dar se consol ă
cu faptul c ă resturile nem âncate vor ajunge, cu ceva
noroc, la fete. Se scuz ă cu amabilitate şi căzu în patul
ce-i fusese pregătit. A doua zi nu putea s ă fie mai rău.
În diminea a urm ătoare, soarele str ălucea deasupra
oraşului Christchurch şi învăluia totul într-o lumină
caldă, prietenoasă. Din camera lui Helen puteai arunca
o privire ce î i lua respira ia asupra lan ului de mun i ce
se înăl au deasupra C âmpiei Canterbury, iar str ăzile
micului oraş erau curate şi îmbietoare în lumina
soarelui. Din sufrageria familiei Baldwin venea un
miros de pr ăjituri proaspete şi ceai. Helen sim i că i se
adună saliva în gur ă. Spera ca acest bun început s ă fie
un semn bun. Precis c ă ieri şi-a închipuit doar c ă
doamna Baldwin ar fi neprietenoas ă şi ar avea inima
rece, fiica ei ar fi r ăutăcioasă şi prost crescut ă, iar
reverendul Baldwin ar fi bigot şi cu totul dezinteresat
de binele enoria şilor s ăi. În lumina noii dimine i va

aprecia
Dar maimai
întâindulgent
i trebuia săfamilia
vadă de fetele ei. cu siguran ă.
pastorului,
În grajd îl întâlni pe vicarul Chester, care îi vorbea
consolator, dar fară efect lui Mary, care tot se mai v ăita.
Micu a plângea şi întreba printre sughi uri de sora ei.
Nu lu ă nici pr ăjitura pentru ceai ce i-o oferea tânărul
preot, de parc ă pu in zah ăr ar putea s ă alina toate
suferin ele lumii. Copila arăta foarte istovită; era clar c ă
nu dormise toat ă noaptea. Nici nu putea fi vorba ca
Helen s ă predea fata imediat altor oameni total
necunoscu i.
— Dacă Laurie se vait ă la fel de mult şi nu m ănâncă
nimic, precis c ă so ii Lavender o trimit înapoi, spuse
Dorothy plină de speran ă.
Daphne îşi dădu ochii peste cap.
— Nici tu nu crezi asta. B ătrâna mai degrab ă o va
bate sau o va închide în dulapul pentru m ături. Şi dac ă
nu mănâncă nimic, se bucur ă că a economisit o por ie
de mâncare. Femeia aceea este rece, ca un bot de c âine,
scârba… oh, bun ă diminea a, domni şoară Helen. Sper
ca măcar dumneavoastră să fi dormit bine!
Daphne o privi pe educatoarea ei cu ochi sc ânteietori,
lipsi i de respect şi nu f ăcu nicio încercare de a se scuza
pentru cuvântul scârbă.
— După cum ai spus tu însă i ieri, r ăspunse Helen
rece ca ghea a, nu am avut posibilitatea de a face ceva
pentru Laurie. Dar voi încerca ast ăzi să iau leg ătura cu
familia. În afară de acestea, am dormit foarte bine, iar tu
de asemenea, desigur. Oricum ar fi prima oar ă că te-ar
fi influen at sentimentele oamenilor din jur.
Daphne plecă capul.

— Îmi se
Helen mirrăău,
pare . Sdomni şoar
ă fi avut ă Helen.
totu şi un oarecare succes în
munca ei educativă?
Înainte de mas ă, la o or ă târzie, ap ărură şi viitorii
stăpâni ai micu ei Rosemary. Lui Helen îi era team ă de
predare, dar de data aceasta avu parte de o surpriz ă
plăcută. So ii Melaren – un b ărbat scund, rotofei, cu o
fa ă blajină, cu obrajii buc ăla i şi so ia lui, cu nimic mai
pu in bine hr ănită, care p ărea a fi o p ăpuşă cu obrăjorii
ca dou ă mere coapte şi ochii alba ştri – venir ă pe jos la
ora unsprezece. Dup ă cum reie şi, erau proprietarii
brutăriei din Christchurch – chiflele proaspete şi
prăjiturile pentru ceai, a căror aromă o trezise pe Helen,
erau din produc ia lor. Deoarece domnul Melaren îşi
începea munca dis-de-diminea ă, înainte de a c ădea
roua şi, în consecin ă, se culca devreme, doamna
Baldwin nu mai dorise s ă deranjeze ieri familia şi o
anun ase abia ast ăzi diminea ă de sosirea fetelor. Acum
închiseseră prăvălia pentru a o prelua pe Rosemary.
— O Doamne, dar este încă un copil! se miră doamna
Melaren, c ând Rosemary, speriat ă, făcu o reveren ă în
fa a ei. Şi trebuie s ă te punem pe picioare, sfrijit ă mică.
Cum te cheamă?
Doamna Melaren se adres ă mai întâi cu un u şor
reproş doamnei Baldwin, care not ă observa ia fără
niciun comentariu. C ând i se adres ă lui Rosemary, se
lăsă în fa a ei pe vine şi îi zâmbi.
— Roşie… şopti micu a.
Doamna Melaren îşi trecu palma peste p ărul lui
Roşie.
— Este un nume frumos. Ro şie, ne gândisem că poate

bucăstăărie.
vrei staiBine în şeles
la noi i să cmăăşaju
i la ibrut
pu in în gospod
ărie. Î i placeărie
s ă şfaci
i la
prăjituri, Rosemary?
Roşie se gândi pu in.
— Îmi place să mănânc prăjituri, răspunse ea.
Cei doi Melaren izbucniră în râs; râsul lui suna ca un
cloncănit, al ei ca un ciripit vesel.
— Este cea mai bun ă premisă! declar ă domnul
Melaren serios. Doar cel care mănâncă cu plăcere, poate
să gătească bine! Ce zici, Roşie, vii cu noi?
Helen r ăsuflă uşurată când Rosemary d ădu serioas ă
din cap. Cei doi Melaren nu p ăreau s ă fie surprinşi de
faptul c ă le venea în cas ă mai degrab ă un copil, ce
trebuia îngrijit, decât o slujnică.
— La Londra am avut ca învă ăcel un b ăiat venit de
la orfelinat, elucid ă domnul Melaren misterul. Mai
discută pu in cu Helen, în timp ce so ia sa o ajuta pe
Roşie să-şi împacheteze lucrurile. Me şterul meu
solicitase un b ăiat de paisprezece ani, care s ă pună
mâna la treab ă. Ne-au trimis un chi ştoc, care ar ăta de
zece ani. Dar era un b ăiat gata s ă facă treabă. So ia
meşterului l-a hr ănit bine şi între timp este o calf ă de
brutar destoinică. Dacă Roşie a noastră se va dezvolta la
fel, nu ne vom plânge de cheltuielile de între inere! râse
către Helen şi îi dădu lui Dorothy o pung ă cu pr ăjituri,
pe care o adusese special pentru fete. Dar s ă le împăr i i
cu dreptate, fetelor! le atrase el aten ia. Ştiam eu c ă vor
mai fi şi al i copii aici, iar doamna pastor nu prea este
renumită pentru mărinimia ei.
Daphne, pofticioasă, întinse m âna dup ă dulciuri. Cu
siguran ă că nu apucase s ă mănânce de diminea ă sau

nu suficient.
hohoti Mary
şi mai tare cândîn plec
schimb era tot neconsolat ă şi
ă şi Rosemary.
Helen se hot ărî să încerce s ă îi distrag ă aten ia şi le
spuse fetelor c ă va ine ast ăzi ore, a şa ca pe vas. C ât
timp fetele nu erau încă la familiile în cauz ă, era mai
bine s ă înve e dec ât să stea f ără să facă nimic. Având în
vedere c ă se aflau în gospod ăria unui pastor, Helen se
folosi pentru lecturi de Biblie.
Daphne începu s ă citească plictisită istoria nun ii din
Canaan, dar închise bucuroasă cartea c ând intr ă
doamna Baldwin. Era înso ită de un bărbat înalt, greoi.
— Este foarte de apreciat, domni şoară Davemport, că
vă dedica i înăl ării sufleteşti ale fetelor! declară ea. Dar
între timp a i fi putut să
0 face i pe această copilă să tacă.

Se uită dezaprobator la Mary, care scâncea.

— Dar acum este oricum indiferent. Acesta este
domnul Willard; o va lua pe Mary Alliston cu sine la
fermă.
— Să trăiască singură cu un fermier? se indign ă
Helen.
Doamna Baldwin ridică privirea spre cer.
— Doamne Dumnezeule! Ar fi împotriva bunei-
cuviin e! Nu, nu, domnul Willard are, bine în eles, o
so ie şi şapte copii.
Domnul Willard încuviin ă mândru din cap. P ărea să
fie simpatic. Fa a lui, br ăzdată de riduri ar ăta urmele
muncii grele în aer liber, pe orice timp. M âinile sale
erau nişte labe mari, bătătorite, iar sub haine
1 se conturau pachete de mu şchi.

— Băie ii mai mari lucreaz ă deja serios la c âmp!

pentruă cei
declar fermierul.
mici. În Dar so ăiariemea
gospod şi laare nevoiedesigur.
grajduri, de ajutorŞi
nu îi plac femeile maori. Copiii ei s ă fie crescu i de
creştini de treab ă, spune ea. Care este fata noastr ă?
Trebuie să fie zdrav ănă, dac ă se poate, munca este
dură!
Domnul Willard p ăru la fel de îngrozit, ca şi Helen
când doamna Baldwin i-o prezentă pe Mary.
— Asta mic ă? Este desigur o glum ă, doamn ă pastor!
Ne-am aduce al optulea copil în casă.
Doamna Baldwin îl privi severă.
— Dacă nu o r ăsfă a i pe fat ă, poate munci din greu.
La Londra ne-au asigurat, c ă fiecare fat ă a trecut de
vârsta de treisprezece ani şi poate fi folosit ă nelimitat.
Deci, o vre i pe fată, sau nu?
Domnul Willard păru să ezite.
— So ia mea are urgent nevoie de ajutor spuse el,
oarecum scuzându-se, în direc ia lui Helen. De Cr ăciun
se na şte urm ătorul copil, deci trebuie s ă o ajute cineva.
Ei bine, vino, micu o, o s ă ne descurcăm noi. Ei hai, ce
mai a ştep i? Şi de ce pl ângi? Doamne Dumnezeule,
chiar că nu am nevoie de alte greut ă i!
Fără a mai privi spre Mary, domnul Willard ie şi din
grajd. Doamna Baldwin îi puse micu ei bocceaua în
m ân ă.
— Mergi cu el. Şi să-i fi o bun ă slujnică! îi ordon ă
copilului.
Mary îl urm ă, far ă să protesteze. Doar c ă mai
plângea. Plângea şi iar plângea.
— Să sperăm că măcar so ia lui va avea pu ină milă,
suspină vicarul Chester.

Helen. la scena care avusese loc tot at ât de neajutorat

ca Privise
Daphne pufni.
— Arăta i compasiune atunci c ând at ârnă opt
neastâmpăra i de fusta dumneavoastr ă! se r ăsti ea la
preot. Şi în fiecare an, omul ei îi mai face unul! Bani nu
sunt, pu inul care e îl bea.Vi se opreşte mila în gât. Nici
de dumneavoastră nu îi este nimănui milă!
Vicarul Chester o privi speriat. Era vizibil c ă tocmai
îşi pusese întrebarea cum va juca aceast ă fată rolul de
slujnică umilă în casa unei notabilită i din Christchurch.
Pe Helen însă nu o mai mira izbucnirea lui Daphne şi se
surprinse că avea din ce în ce mai mult ă în elegere fa ă
de ele.
— Ei, ei, Daphne. Domnul Willard nu d ă impresia că
îşi cheltuieşte banii pe b ăutură, încercă ea să o
tempereze pe fată.
Dar lăsând asta la o parte, nu putea să o certe pe fat ă;
neîndoios c ă avea dreptate. Doamna Willard nu o va
menaja pe Mary. Avea destui copii proprii, de care
trebuia s ă se ocupe. Mica slujnic ă nu va fi pentru ea
altceva decât o for ă de munc ă ieftină. Probabil c ă
vicarul vedea şi el astfel lucrurile. În orice caz nu mai
comentă obrăznicia lui Daphne, ci f ăcu doar fa ă de fată
un gest scurt, de binecuv ântare, înainte de a p ărăsi
grajdul. Desigur că îşi neglijase deja de timp îndelungat
obliga iile, astfel c ă probabil îşi va atrage repro şurile
reverendului.
Helen voia s ă deschidă din nou Biblia, dar de fapt
nici ea, nici elevele ei nu aveau g ândurile îndreptate
spre texte pioase.

Daphne curioas ăfetelor

— Suntg ândurile ce ner ăva a ştepta,
maiacolo.
mase aceiaă
exprim
Oamenii
trebuie să stea departe, dacă încă nu au apărut, spre a-şi
prelua sclavele. Dorothy, exersează mulsul vacilor!
Arătă spre vaca pastorului, pe care cu siguran ă că o
uşurase deja în noaptea trecut ă de câ iva litri de lapte.
Căci doamna Baldwin nu le d ăduse fetelor resturile de
la cin ă, ci le trimisese în grajd doar o zeam ă sub ire şi
nişte pâine veche. Cu siguran ă că fetelor nu le va fi dor
de casa prea pu in ospitalieră a reverendului.

9
 — Cât dureaz ă oare drumul c ălare de la Kiward
Station la Christchurch? se interesă Gwyneira.
Şedea împreună cu Gerald Warden şi so ii Brewster
la micul dejun, în fa a unei mese bogate în hotelul
White Hart. Acesta din urm ă nu era elegant, dar
ordonat, iar dup ă ziua at ât de obositoare de ieri
dormise buştean într-un pat confortabil.
— Ei, asta depinde de om şi de cal, r ăspunse Gerald
cu toane. Sunt în jur de şaptezeci de kilometri, cu oile
vor fi necesare dou ă zile. Dar un c ălăre de po ştă, care
se grăbeşte şi care schimbă pe parcurs de c âteva ori caii
ar putea fi aici în câteva ore. Drumul nu este întărit, dar
destul de neted. Un c ălăre bun poate s ă circule în
galop.
Gwyneira se întrebă dacă Lucas Warden era un bun
călăre şi de ce dracului nu se urcase de ieri pe cal
pentru a- şi vedea mireasa la Christchurch! Desigur c ă
se putea s ă nu fi aflat încă nimic de sosirea lui Dublin.

Dar tatşăte
îndeob l lui îi comunicase
cunoscut faptul c data ării vasului
plecnecesit
ă vasele ă întreş75
i era
şi
120 de zile pentru parcurgerea acestei rute. Voiajul lui
Dublin durase 104 zile.
De ce nu îi aşteptase Lucas aici? Era at ât de
indispensabil la Kiward Station? Sau nici nu era at ât de
ahtiat s ă-şi cunoască viitoarea so ie? Gwyneira însăşi ar
fi plecat mai degrabă astăzi, decât mâine, s ă ajungă St la
noul ei c ămin şi să stea în sfârşit în fa a bărbatului cu
care o logodiser ă pe nev ăzute. Lucas trebuia s ă facă la
fel!
Gerald râse, când ea făcu o remarcă în acest sens.
— Lucas al meu are r ăbdare, remarcă el apoi. Şi are
sim ul stilului şi al marilor momente. Probabil că nici în
cele mai îndrăzne e vise nu se g ândeşte să apară pentru
prima oar ă în fa a ta în hainele de c ălărie, pline de
sudoare. Este un gentleman desăvârşit…
— Dar pe mine nu m-ar deranja! r ăspunse Gwyneira.
Şîni ar putea să stea aici, la hotel, şi ar putea să se schimbe
prealabil dac ă este de p ărere c ă eu aş ine at ât de
mult la formalită i!
— Cred că acest hotel nu are clasa care i se potrive şte,
mormăi Gerald. Aşteaptă, Gwyneira, o să î i placă!
Lady Barrington z âmbi şi puse delicat tac âmurile
deoparte.
— De fapt este foarte frumos dac ă tânărul îşi impune
o anume re inere, remarc ă ea. Doar nu suntem printre
sălbatici. Nici în Anglia nu l-a i fi cunoscut pe viitorul
dumneavoastră so la un hotel, ci mai degrab ă la un
ceai la dumneavoastră sau la el acasă.
Gwyneira trebuia s ă accepte acest lucru, dar nu se

putea
pionierhot ărî să renun
întreprinz ător, ecalafermier
toate visele
legatdespre
de p so
ămâul
nt ca
şi
gentleman cu av ânt de cercet ător. Lucas trebuia s ă fie
altfel dec ât vicon ii şi barone ii lipsi i de vlag ă din
patria ei!
Apoi însă prinse din nou s ă spere. Poate c ă această
timiditate nu spunea nimic despre Lucas însuşi, ci se
datora doar cre şterii sale exagerat de alese! Precis c ă o
considera pe Gwyneira tot atât de b ă oasă şi complicată
ca fostele sale guvernante sau pedagogii particulari. Şi
mai era şi de vi ă nobilă. Desigur c ă Lucas se temea de
cea mai mic ă greşeală comisă în prezen a ei. Poate c ă îi
era chiar pu in frică de ea.
 Gwyn încerca s ă se consoleze cu aceste g ânduri, dar
nu reu şi pe deplin. La ea, curiozitatea ar fi triumfat
repede asupra fricii. Dar poate c ă Lucas era într-adevăr
timid şi îi trebuia un anume timp de acomodare.
Gwyneira se gândi la experien a ei cu c âinii şi caii. Cele
mai timide şi re inute animale erau adesea cele mai
bune dacă reuşeai s ă găseşti calea spre ele. De ce ar fi
altfel în cazul b ărba ilor? Dup ă ce Gwyneira îl va fi
cunoscut pe Lucas, acesta se va deschide!
Dar deocamdată răbdarea Gwyneirei fu pusă în
continuare la încercare. Gerald Warden nu inten iona
nicidecum să pornească în aceea şi zi spre Kiward
Station, după cum sperase ea. Mai avea unele lucruri de
aranjat la Christchurch şi trebuia s ă organizeze
transportul mobilei şi ale celorlalte ustensile, cumpărate
în Europa. Toate acestea, îi explică el decep ionatei
Gwyneira, vor necesita desigur dou ă sau trei zile. Intre
timp, ea putea s ă se odihneasc ă; precis c ă lunga

călCăătorie a obosit-o.
lătoria mai degrab ă o plictisise pe Gwyneira. Încă
o perioad ă de inactivitate era lucrul pe care şi-l dorea
cel mai pu in. Deci folosi diminea a pentru un tur călare
şi cu aceast ă ocazie se şi cert ă cu Gerald. De fapt
începuse ziua bine: la început, Warden nu spusese
nimic c ând ea ceru s ă i se pun ă şaua pe Igraine. Abia
când doamna Brewster remarc ă îngrozită că o doamn ă
nu poate s ă călărească neînso ită, baronul oilor o
întoarse. În niciun caz nu dorea s ă îi permit ă viitoarei
sale nurori ceva ce era considerat de cercurile alese ca
fiind nepotrivit. Din p ăcate nu existau aici gr ăjdari şi
desigur în şi mai mic ă măsură cameriste care s-o
înso ească pe fat ă. Însăşi ideea i se p ăru proprietarului
hotelului stranie: îi explică foarte clar doamnei Brewster
că la Christchurch oamenii nu c ălăresc de pl ăcere, ci ca
să ajungă undeva. Putea în elege explica ia Gwyneirei
că după lunga perioadă de stat pe vas, voia s ă îşi pună
calul să se mişte, dar nu era de acord şi nici nu putea s ă
îi pună la dispozi ie un înso itor. În cele din urm ă, lady
Barrington îl propuse pe fiul ei şi acesta se declar ă
imediat de acord s ă o înso ească, călărindu-l pe Madoc.
Vicontele în v ârstă de paisprezece ani nu era nicidecum
compania ideală, dar Gerald nu observ ă acest lucru, iar
doamna Brewster îşi inu gura pentru a nu o sup ăra pe
lady Barrington. În timpul c ălătoriei, Gwyneira îl
considerase pe t ânărul Charles un individ plictisitor,
dar acum se dovedi a fi un bun c ălăre şi suficient de
tăcut. Astfel nu îi dezv ălui mamei sale îngrozite că şaua
de dam ă a Gwyneirei sosise de mult, ci confirm ă faptul
că fata nu avea, din p ăcate, la dispozi ie dec ât şaua

b
peărbMadoc,
ătească.îApoi
l lăsăsepef ăarm
cu căăsar ă iasăs ăînîl tromb
nu spoate stăpâneasc
ă dină
curtea hotelului şi îi dădu astfel
Gwyneirei şansa de a-l urma f ără alte discu ii despre
ce se cade şi ce nu. R âseră am ândoi, c ând, în trap alert,
lăsară în urmă Christchurch.
— Cine va ajunge mai repede la casa aceea din fiind!
strigă Charles şi îl mână pe Madoc la galop.
Nu arunc ă nicio privire spre fustele ridicate ale
Gwyneirei. O alergare peste nesf ârşitele întinderi
acoperite de iarbă îl îmbăta deocamdată mult mai mult
decât formele unei femei.
Spre pr ânz se întorseseră amândoi, dup ă ce se
amuzaseră copios. Caii forn ăiau mul umi i, Cleo p ăru
să râdă cu toat ă fa a, iar Gwyn g ăsi răgazul s ă îşi
îndrepte fustele înainte de a parcurge oraşul.
— Trebuie s ă găsesc ceva pentru o perioad ă mai
lungă, morm ăi ea şi îşi drap ă pudic fusta peste glezna
din dreapta. Bine în eles c ă în stânga fusta se ridic ă şi
mai sus. Poate că pur şi simplu o să tai în spate un şli !
— Asta se potrive şte doar at ât timp, c ât nu bate
vântul. T ânărul ei înso itor r ânji. Şi cât timp nu
galopa i. Altfel, fusta zboar ă în sus şi vi se vede… eh…
ei da, ceea ce purta i dedesubt. Mama mea probabil c ă
ar leşina!
Gwyneira chicoti.
— E drept. Aş dori să îmbrac pur şi simplu pantaloni.
Voi bărba ii nici nu şti i ce bine vă merge!
După-amiază, punctual la ora ceaiului, plec ă să o
caute pe Helen. Risc ă, desigur, s ă dea de Howard
O’Keefe, ceea ce ar fi fost dezaprobat de Gerald. Dar în

primul rând
Gerald nu ardea
putea aveadenimic împotrivînă al
curiozitate, ca doilea r âănd
ea s ă fac o
vizită de polite e preotului din localitate. Doar omul
urma s ă o cunune, deci o vizit ă de prezentare era chiar
o obliga ie de curtoazie.
Gwyn g ăsi imediat casa parohial ă şi fu desigur
primită cu ospitalitate. În realitate, doamna Baldwin se
învârtea servil în jurul vizitatoarei ei, de parc ă aceasta
ar fi f ăcut parte cel pu in din familia regal ă. Helen nu
credea c ă acest lucru se datora descenden ei ei nobile.
So ii Baldwin nu f ăceau curte familiei Silkham, pentru
ei personajul important din sfera social ă era Gerald
Warden! E drept c ă păreau s ă îl cunoasc ă bine şi pe
Lucas. Şi pe c ât se ab inuseră când se f ăcuseră nişte
remarci la adresa lui Howard O’Keefe, nu mai
conteneau cu laudele la adresa viitorului so al
Gwyneirei.
— Un t ânăr deosebit de cult! îl aprecie doamna
Baldwin.
— Cu o cre ştere excelent ă şi foarte educat! Un om
foarte matur şi serios! adăugă reverendul.
— Extrem de interesat de art ă! declar ă vicarul
Chester cu ochii str ălucitori. Citit, inteligent! C ând a
fost ultima oar ă aici, am petrecut toat ă noaptea în
discu ii atât de antrenante, că era să întârzie la slujba de
diminea ă!
La auzul acestor descrieri, Gwyneira sim i că i se
strânge stomacul. Unde era fermierul cowboy din visele
ei? Eroul ei din c ăr uliile de trei parale? E drept c ă aici
nu existau femei care s ă trebuiască să fie eliberate din
ghearele pieilor ro şii. Dar eroul tr ăgătorilor de elit ă şi-

ar Şfii pierdut oaret nop

Helen era ăcutile discut
ă. Se ând cudepreotul?
întreba ce nu spunea
Chester imnuri înăl ătoare asem ănătoare la adresa lui
Howard; apoi nu putea uita pl ânsetele lui Laurie şi
Mary. Îşi făcea griji pentru fetele r ămase, care tot mai
aşteptau în grajd sosirea st ăpânilor lor. Nu ajuta nici
faptul c ă o rev ăzuse pe Rosemary. Micu a venise în
după-amiaza aceea la casa parohial ă, aduc ând un co ş
cu pr ăjituri pentru ceai şi făcu o reveren ă cu
sentimentul celei mai mari importan e. Acest comision
era prima însărcinare pe care o primise de la doamna
Melaren şi era deosebit de m ândră s-o duc ă la bun
sfârşit spre mul umirea tuturor.
 — Roşie dă impresia c ă este fericit ă, se bucur ă şi
Gwyneira, care asistase la scena cu micu a Roşie.
— Dacă celelalte ar nimeri la fel de bine…
După ceai, sub pretextul de a avea nevoie de pu in
aer proasp ăt, Helen o conduse pe prietena ei afar ă şi
cele dou ă femei se plimbar ă pe str ăzile destul de largi
ale ora şului şi putur ă, în sfârşit, s ă discute deschis.
Helen era c ât pe ce s ă-şi piard ă cumpătul. Cu ochii în
lacrimi, îi relată Gwyneirei despre Mary şi Laurie.
— Şi nu am senza ia că o să treacă cumva peste asta,
încheie ea. Se spune c ă timpul vindecă toate r ănile, dar
în acest caz… Cred c ă se pr ăpădesc, Gwyn! Sunt încă
atât de mici. Şi nu îi mai pot vedea în ochi pe bigo ii de
Baldwin! Reverendul ar fi putut face ceva pentru fete.
Au o listă de aşteptare cu familiile care caută servitoare!
Cu siguran ă s-ar fi găsit două case învecinate. În loc de
aceasta, o trimit pe Mary la familia Willard. Micu a este
cu totul dep ăşită acolo. Şapte copii, Gwyneira! Şi al

optulea pe drum. Mary va urma, probabil, să dea ajutor

şi la naştere.
Gwyneira suspină.
— Dacă aş fi fost de fa ă! Poate c ă domnul Gerald ar
fi putut face ceva. Precis c ă este nevoie de personal şi la
Kiward Station. Iar eu am nevoie de o camerist ă! Uite-te
la părul meu – aşa arată, dacă îl îngrijesc singură.
Gwyneira arăta într-adevăr pu in sălbatică.
Helen z âmbi printre lacrimi şi se îndreptă către casa
familiei Baldwin.
— Vino şi tu, o invit ă pe Gwyn. Daphne poate s ă- i
aranjeze părul. Şi dac ă nu se va g ăsi ast ăzi nimeni
pentru ea şi pentru Dorothy, ar trebui poate s ă vorbeşti
cu domnul Warden. Facem pariu c ă alde Baldwin nu
scot o vorb ă dacă el le o cere pe Daphne sau pe
Dorothy.
Gwyneira dădu afirmativ din cap.
— Iar tu ai putea s ă o iei pe cealalt ă! propuse ea. O
gospodărie serioas ă are nevoie de o slujnic ă, asta ar
putea s ă în eleagă Howard al t ău. Trebuie doar s ă ne
în elegem cine o ia pe Dorothy şi cine va trebui s ă se
bată cu gura mare a lui Daphne…
Înainte de a putea propune o partid ă de Black-Jack
spre clarificarea acestei probleme, cele dou ă femei
ajunseră la casa parohială, în fa a căreia stătea o trăsură.
Helen îşi dădu seama c ă planul ei frumos nu putea fi
concretizat. În curte, domnul Baldwin discuta cu o
pereche mai în vârstă, pe c ând Daphne a ştepta cuminte
alături. Fata ar ăta ca o mostr ă de virtute. Rochie ei era
curată ca lacrima, iar p ărul adunat at ât de sever şi de
ordonat, cum nu prea mai v ăzuse Helen. Daphne

întâlnires ăcusenoii
trebuia ei stătit
fi preg ăpâînni;mod special
se pare c ă pentru aceastseă
în prealabil
informase ce fel de oameni sunt. Apari ia ei p ăru că o
impresionează mai ales pe femeie, care la r ândul ei era
îmbrăcată îngrijit şi simplu. Sub p ălăria mic ă,
împodobită decent cu un voal minuscul, se vedea o fa ă
clară, cu ochi c ăprui, linişti i. Z âmbetul ei era deschis şi
prietenos şi se pare c ă abia putea s ă se lini ştească
asupra faptului c ât de perfect aranjase soarta întâlnirea
cu noua ei slujnică.
— Abia alaltăieri am venit de la Haldon şi ieri voiam
deja s ă plecăm. Dar apoi croitoreasa mea mai avea s ă
facă unele modificări la comenzile date şi i-am spus lui
Richard: hai s ă mai r ămânem şi să ne permitem un
dineu la hotel! Richard era de-a dreptul entuziasmat
când a auzit de to i acei oameni interesan i, care
sosiseră cu vasul Dublin şi am avut o sear ă foarte
antrenantă. Şi ce bine c ă Richard a avut ideea să întrebe
de fata noastră!
Pe când vorbea, doamna avea o mimic ă vioaie şi se
folosea par ial de m âini, pentru a sublinia cele spuse.
Helen o găsea deosebit de simpatică. Richard, so ul care
stătea şi o asculta, p ărea mai a şezat, dar tot prietenos şi
binevoitor.
— Domnişoara Davemport, domni şoara Silkham –
domnul şi doamna Candler! f ăcu doamna Baldwin
prezentările şi întrerupse astfel discursul doamnei
Candler, care evident o deranja. Domni şoara
Davemport le-a înso it pe fete în timpul voiajului. Ea vă
poate spune mai multe despre Daphne, dec ât mine.
Deci v-o dau în grij ă şi caut la r ândul meu h ârtiile

necesare.
Doamna Apoi pute i isăseo lua
Candler i pe
adres luiă.Helen, la fel de
ă fat
bucuroasă ca înainte so iei pastorului. Lui Helen nu-i fu
greu s ă afle de la această pereche nişte informa ii legate
de viitorul loc de muncă a lui Daphne. Cei doi îi dădură
chiar o scurt ă descriere a vie ii lor de p ână acum în
Noua Zeelandă. Domnul Candler descrise amuzant
primii ani petrecu i în Lyttelton, care pe atunci se
numea încă Port Cooper. Gwyneira, Helen şi fetele îi
ascultau fascinate povestirile despre v ânătoarea
balenelor şi a focilor. E drept c ă domnul Candler nu se
aventurase, plin de îndrăzneală, pe mare.
— Nu, nu, a şa ceva este pentru nebunii care nu au
nimic de pierdut! Dar eu o aveam de pe atunci pe
Olivia a mea şi pe b ăie i – doar nu era s ă mă lupt cu
peştii imenşi ce voiau să mă termine!
Cumva îmi pare r ău de aceste animale. Mai ales de
foci, care te privesc cu atâta credin ă…
Î n schimb, domnul Candler îşi deschisese o b ăcănie,
care îi producea un asemenea venit, încât atunci c ând
primii colonişti începură să construiască în Canterbury
Plains, el îşi putuse cump ăra o frumoas ă suprafa ă de
pământ pentru o fermă.
— Dar am observat repede c ă nu mă pricep la oi!
recunoscu el deschis. Toate aceste animale nu sunt
pentru mine şi nici pentru Olivia mea! O privi pe so ia
sa dr ăgăstos. Deci am v ândut iar ăşi totul şi am deschis
un magazin în Haldon. Asta ne place – asta este via ă,
astfel po i face bani buni, iar localitatea se dezvolt ă.
Cele mai bune premise pentru băie ii noştri.
Băie ii – cei trei fii ai lui Candler – erau între v ârsta

de
cum şaisprezece
str ăluciră şochii ăzeci
i doului şi trei cde
Daphne, ani.
ând Candleră
Helen observ
domnul
vorbi despre fii lui. Dacă fata se purta cu în elepciune şi
îşi folosea farmecul, precis c ă unul dintre ei va fi prins
în mrejele ei. Iar dac ă Helen nu şi-o putuse niciodat ă
închipui pe îndărătnica ei elev ă drept o slujnic ă
ascultătoare, i-ar fi pl ăcut s-o vad ă devenind so ie de
comerciant, respectată şi neîndoielnic adorată de clien ii
de sex bărbătesc.
Helen era gata s ă se bucure din toat ă inima pentru
Daphne, c ând doamna Baldwin veni din nou în curtea
din fa a grajdurilor, de data aceasta înso ită de un
bărbat înalt, lat în umeri, cu tr ăsături col oase şi ochi
albaştri, iscoditori. Perceput ă imediat scena din curte,
aruncară o scurt ă privire so ilor Candler, ochii
bărbatului oprindu-se în mod evident cu mult mai mult
asupra doamnei Candler decât asupra so ului ei; apoi el
privi spre Gwyneira, Helen şi fete. Era vizibil c ă Helen
nu putea să-i capteze aten ia. Gwyn, Daphne şi Dorothy
i se p ăreau mult mai interesante. Cu toate acestea
ajunsese o privire fugar ă, pentru ca Helen s ă se simt ă
de-a dreptul penibil. Poate c ă se datora faptului că nu o
privi în fa ă, ca un gentleman, ci p ăru mai degrabă să îi
examineze silueta. Dar s-ar fi putut s ă se înşele sau s ă-şi
închipuie doar acest lucru… Helen îl privi cu
suspiciune, dar nu putu s ă-i repro şeze nimic altceva.
Zâmbea chiar foarte atrăgător, deşi pu in eapăn.
Drept este c ă Helen nu era singura care reac ionă
tulburată la apari ia lui. Cu coada ochiului v ăzu că
Gwyn se retr ăsese instinctiv din fa a bărbatului, iar
vioaiei doamne Candler i se vedea clar pe fa ă

sentimentul de repulsie.
umeri, de parc So uls eiă îarate
ă ar fi vrut i puseclar erauă
bra culă dup
împreună. Bărbatul se hlizi, plin de aluzii ofensatoare,
când observă gestul.
Când Helen se întoarse spre fete, v ăzu că Daphne
părea alarmat ă. Dorothy privea speriat ă. Doar doamna
Baldwin p ăru că nu simte efectul straniu, pe care îl
produsese vizitatorul ei.
— Aşa, şi aici îl avem pe domnul Morrison, prezent ă
ea calm ă. Viitorul st ăpân a lui Dorothy Carter. Spune
bună ziua, Dorothy, domnul Morrison vrea s ă te ia
imediat cu el.
Dorothy nu se mişcă. Păru să fi împietrit de frică. Păli
la fa ă, pupilele i se dilatară.
— Eu… Cu vocea sugrumat ă, fata încercă să
vorbească, dar domnul Morrison o întrerupse cu un r âs
răsunător.
— Nu at ât de repede, doamn ă Baldwin, mai întâi
vreau s ă-mi v ăd pisicu a! Nu pot s ă-i duc so iei mele o
fată oarecare în casă. Deci tu eşti Dorothy…
Bărbatul se apropie de fat ă, care, în continuare, nu se
mişcă deloc
— Nici atunci c ând îi dădu de o parte de pe fa ă o
şuvi ă de păr şi îşi trecu m âna, ca din întâmplare, peste
pielea fină a gâtului.
— O fata dr ăgu ă, so ia mea va fi încântată. Ai m âini
îndemânatice, micu ă Dororhy?
Întrebarea părea s ă fie inofensiv ă, dar p ână şi lui
Helen, care era f ără experien ă în problemele sexuale, îi
era clar c ă aici este vorba de mai mult, dec ât de
interesul pentru dexteritatea lui Dorothy. Gwyneira,

care cel pu
expresia in citise
aproape ă dinântul
deja cuv
pofticioas ochiivoluptate, remarcă
lui Morrison.
— Arată-mi mâinile, Dorothy…
Bărbatul desprinse degetele încleştate ale lui Dorothy
şi trecu u şor peste m âna ei dreapt ă. Era mai mult o
mângâiere dec ât verificarea b ătăturilor. În mod vizibil,
îi inu mâinile prinse un timp prea îndelungat, pentru a
rămâne măcar oarecum în limitele decen ei. La un
moment dat, acest lucru o desprinse pe Dorothy din
amor eală. Abrupt, îşi retrase m âna şi se refugie un pas
în spate.
— Nu! spuse ea. Nu, eu… eu nu merg cu
dumneavoastră… Nu vă plac!
 Speriată de propriul curaj, îşi plecă ochii în jos.
— Ei, ei, Dorothy! Dar nici măcar nu mă cunoşti!
Domnul Morrison se apropie de fat ă, care sub
privirea lui revendicatoare se strânse ghem şi se str ânse
şi mai mult la auzul cuvintelor dojenitoare pe care le
spuse în continuare doamna Baldwin:
— Ce fel de comportare este aceasta, Dorothy? S ă te
scuzi imediat!
Dorothy scutur ă puternic din cap. Mai degrab ă era
gata s ă moară decât să meargă cu acest b ărbat. Nu
putea s ă spună în cuvinte imaginile care îi răsăreau în
minte la vederea ochilor s ăi lacomi, imagini de la casa
săracilor, imagini ale mamei ei în bra ele unui b ărbat,
pe care trebuia s ă în numească unchi. Îşi aducea aminte
vag de m âinile sale v ânjoase, dure, care într-o zi o
prinseseră, i se b ăgaseră sub rochie… Dorothy plânsese
şi încercase s ă se apere. Dar b ărbatul a continuat, a
mângâiat-o şi a pip ăit regiuni ale corpului, care nu

puteau
măcar lafispnumite şi carecredea
ălat. Dorothy nu se dezv ăluiaudetotal
c ă va muri nici–
ru şine
dar apoi veni mama ei, scurt timp înainte ca durerea şi
frica să devină insuportabile. L-a dat deoparte pe b ărbat
şi a ap ărat-o pe fiica ei. Mai t ârziu a inut-o pe Dorothy
în bra e, a legănat-o, a consolat-o şi a prevenit-o:
— Nu trebuie s ă permi i asta niciodat ă, Dottie! Nu
lăsa s ă se pun ă mâna pe tine, indiferent ce i se promite
în schimb! S ă nu la şi nici m ăcar s ă te priveasc ă astfel!
Asta de adineauri a fost gre şeala mea. Ar fi trebuit s ă
îmi dau seama cum te prive şte. S ă nu rămâi niciodat ă
singură cu bărba ii de aici, Dottie! Niciodat ă! îmi
promi i?
 Dorothy îi promisese şi se inuse de cuv ânt, p ână
când, la scurt timp dup ă aceea, mama ei muri. Dup ă
aceea a fost dusă la orfelinat, unde era în siguran ă. Dar
acum se uita acest b ărbat la ea. Şi mai pofticios dec ât
unchiul. Şi nu putea s ă spună nu. Nu avea voie, îi
apar inea, însuşi reverendul ar fi pedepsit-o, dac ă se
apăra. Imediat va trebui s ă plece cu acest Morrison. Cu
trăsura sa, în casa sa…
Dorothy plânse cu suspine.
— Nu! Nu, nu merg cu el. Domni şoară Helen! V ă
rog, domni şoară Helen, trebuie s ă mă ajuta i! Nu m ă
trimite i cu el. Doamnă Baldwin, vă rog… vă rog!
Fata se sprijini de Helen plângând şi fugi mai departe
spre doamna Baldwin, c ând Morrison se apropie de ea,
râzând.
— Ce are oare? întrebă el, aparent mirat, c ând so ia
pastorului se feri brutal de Dorothy. Poate c ă este
bolnavă? O s-o ducem imediat în pat…

Dorothy se uită cu oNu

— Este diavolul! privire
vedeaproape acestă îlucru?
dement
nimeni n jur.
Domnişoară Gwyn, v ă rog, domni şoară Gwyn! Lua i-
mă cu dumneavoastră! Ave i nevoie de o camerist ă. Vă
rog! O să fac totul! Nu am nevoie de bani, eu…
În disperarea ei, fata c ăzu în genunchi în fa a
Gwyneirei.
— Dorothy, lini şteşte-te! spuse Gwyn nesigur ă.
Desigur că o să-l întreb pe domnul Warden…
Morrison păru supărat.
— Putem scurta toat ă această afacere? întrebă el
scurt, ignor ându-le total pe Helen şi pe Gwyneira şi
adresându-se doar doamnei Baldwin. Fata este total
ieşită din min i! Dar so ia mea are nevoie de ajutor, deci
totuşi o voi lua. Nu-mi veni i acum cu o alta! Am venit
special din Plaines, călare…
— Călare? întrebă Helen. Cum vre i să o lua i pe
fată?
— Pe cal, în spatele meu, bine în eles. O s ă îi fac ă
plăcere. Trebuie doar să te ii bine de mine, micu o…
— Eu… eu nu fac aşa ceva, se bâlbâi Dorothy. Vă rog,
vă rog frumos, nu cere i asta de la mine!
Era acum c ăzută în genunchi în fa a doamnei
Baldwin, pe când Helen şi Gwyn o priviră îngrozite, iar
domnul şi doamna Candler păreau că simt de-a dreptul
repulsie.
— Este îngrozitor! spuse domnul Candler în cele din
urmă. Ei hai, spune i ceva, doamn ă Baldwin! Dacă fata
nu vrea nicidecum, trebuie să îi găsi i alt loc de munc ă.
Poate veni cu noi. La Haldon sunt precis încă două sau
trei familii, care au nevoie de ajutor.

So ia lui d
Domnul ădu aprobator
Morrison din cap. aer în piept.
trase puternic
— Doar nu o s ă da i curs mofturilor micu ei? o
întrebă el, cu o expresie ne încrezătoare, pe doamna
Baldwin.
Dorothy scânci.
Daphne urmărise p ână acum scena cu o expresie
aproape neutră. Ştia exact, ce o a ştepta pe Dorothy,
fiindcă trăise – şi supravie uise vreme destul de
îndelungată pe strad ă şi putea s ă interpreteze privirea
lui Morrison mai bine dec ât Helen sau Gwyn. B ărba i
ca el nu- şi puteau îngădui să ină slujnice. În schimb, se
găseau destui copii pe malurile Tamisei, care f ăceau
orice pentru o bucat ă de pâine. A şa ca Daphne. Ştia
exact cum s ă se desprind ă de senza ia de fric ă, de
durere şi de ru şine, cum s ă despartă mintea de corp,
atunci când un asemenea tip parşiv voia să se joace. Dar
Dorothy va fi distrusă.
Daphne privi spre domni şoara Helen, care tocmai
învă a – destul de t ârziu, după părerea lui Daphne –, c ă
nu se putea schimba mersul lumii, chiar dac ă te purtai
ca o lady. Apoi privi spre Gwyn, care la r ândul ei
trebuia să înve e acest lucru. Dar domnişoara Gwyn era
puternică. În alte condi ii, de exemplu ca so ia unui
mare baron al oilor, ar fi putut face ceva. Dar încă nu
era atât de departe.
Şi apoi so ii Candler. Oameni agreabili, dr ăgu i, care
i-ar da ei, lui Daphne cea venit ă din rigol ă, o dat ă în
via ă o şansă. Dac ă şi-ar juca iscusit căr ile, s-ar c ăsători
cu unul din mo ştenitorii lor, ar duce o via ă
respectabilă, ar avea copii şi ar fi una din notabilităţile

aşezării. Daphne era c ât pe ce s ă izbucnească în râs.

Lady Daphne Candler – suna ca una din basmele lui
Elisabeth. Prea frumos, pentru a fi adev ărat.
Daphne se desprinse abrupt din vis ări şi i se adres ă
prietenei ei.
— Scoală-te, Dorothy! Nu mai boci aici! se r ăsti la
fată. Este de nesuportat, cum te compor i. Dar din
partea mea putem face schimb. Mergi tu cu so ii
Candler. Merg eu cu el…
Daphne arătă spre domnul Morrison.
Helen şi Gwyn îşi inură respira ia, în timp ce
doamna Candler abia putea s ă tragă aer în piept.
Dorothy ridică încet capul şi lăsă să se vadă fa a plânsă,
rumenă şi umflată. Domnul Morrison îşi încre i fruntea.
— Este un joc? Hai s ă schimbăm pomi şorul? Cine
spune că aş fi de acord s ă schimb fata? întrebă el furios.
Mi-a fost promisă aceasta!
Întinse mâna după Dorothy, care ipă îngrozită.
Daphne îl privi, iar pe fa a ei dr ăgu ă apăru o urm ă
de zâmbet. Ca din întâmplare, îşi trecu m âna prin
coafura sever ă şi desprinse o şuvi ă din p ărul ei ro şu,
strălucitor.
— Nu va fi spre dezavantajul dumneavoastr ă!
murmură ea, pe când bucla îi căzu peste umăr.
Dorothy se refugie în bra ele lui Helen.
Morrison zâmbi cu r ăutate, şi de data aceasta nu
purta masca.
— Ei, dacă este aşa… spuse el şi se pref ăcu c ă vrea s ă
îi ajute lui Daphne, s ă-şi prind ă la loc p ărul. O pisicu ă
roşcată. So ia mea va fi încântată. Şi desigur că îi vei fi o
slujnică supusă.

că Vocea
până şlui sun ă ca
i sunetul mătasea,
acestei voci dar
ar fiHelen
murd avea
ărit-o.senza ia
Se pare
că şi celelalte femei sim eau la fel. Doar doamna
Baldwin era imun ă la sentimente, de orice fel ar fi fost
ele. Îşi încre i dezaprobator fruntea şi p ăru să reflecteze
serios dac ă să accepte acest schimb. Dar apoi înmână
so ilor Carter hârtiile lui Daphne, gata pregătite.
Fata îşi ridică încă o dată scurt privirea, înainte de a-l
urma pe bărbat afară.
— Ei, domni şoară Helen? întrebă Daphne. M-am
purtat ca o lady?
Fără a spune un cuvânt, Helen o îmbră işă.
— Te iubesc şi mă rog pentru tine! îi şopti ea, c ând o
lăsă să plece.
Daphne râse.
— Mul umesc pentru dragoste. Dar rug ăciunile le
pute i uita spuse ea cu am ărăciune. Sta i să vede i mai
întâi, ce carte a scos din m ânecă pentru dumneavoastră
Dumnezeu.
Helen plânse în această noapte, până adormi, după ce
lipsise de la dineul familiei Baldwin, invoc ând motive
cam slabe. Dac ă ar fi putut, ar fi p ărăsit casa parohial ă
imediat şi s-ar fi culcat în grajd, învelindu-se în p ăturile
lui Daphne, pe care aceasta, în marea grab ă, le uitase. Îi
venea s ă ipe doar dac ă privea spre doamna Baldwin,
iar rug ăciunile reverendului erau ca o batjocorire a
acelui Dumnezeu pe care îl slujise tat ăl ei. Trebuia s ă
plece de aici! Dac ă ar fi putut s ă-şi permit ă să stea la
hotel! Şi dac ă ar fi c ăzut c ât de c ât cuviincios s ă-l
primească pe viitorul ei so acolo, f ără intermediar şi
fără damă de companie! Dar nu mai putea dura mult.

Dorothy şi so iiva
Mâine, Howard Candler sosireaînei.drum spre Haldon.
afla de erau
 CEVA
ASEMĂNĂTOR IUBIRII…
Canterbury Plains
1852-1854
 1

Gerald Warden şi caravana lui înaintară doar încet,

deşi Cleo şi tinerii c âini ciob ăneşti ineau oile într-o
mişcare alert ă. Dar Gerald trebuise s ă închirieze trei
vehicule pentru a putea s ă transporte toate mobilele şi
celelalte cump ărături spre Kiward Station, printre ele,
bineîn eles şi bogata dot ă în mobilier mic, argint ărie şi
lenjerie fin ă de mas ă şi de pat a Gwyneirei. În aceast ă
privin ă, lady Silkham nu a f ăcut economie şi s-a folosit
par ial şi de proviziile din propria dot ă. Gwyneira a
observat abia la despachetat c âte lucruri pre ioase,
nefolositoare în fond, împachetase mama ei în lăzi şi
coşuri – lucruri, care nu fuseser ă folosite în treizeci de
ani nici la Silkham Manor. Ce era s ă facă Gwyn cu ele
aici, la capătul pământului, era un mister, dar se pare c ă
Gerald aprecia aceste lucruri şi voia s ă le ia neap ărat
imediat la Kiward Station. Astfel, trei atelaje cu cai grei
şi cat âri se t ârau pe drumurile din Canterbury Plains,
devenite par ial mocirloase după ploaie, ceea ce întârzia
sensibil înaintarea. Acest lucru nu le convenea cailor de
călărie, vioi, Igraine trebuia inută încă de diminea ă în
frâu. Dar, spre propria ei mirare, Gwyneira nu se
plictisea deloc. Era vr ăjită de inuturile nesf ârşite prin
care c ălărea, de covorul de iarb ă mătăsoasă pe care oile
ar fi ad ăstat cu pl ăcere şi de priveli ştea din fundal a
Alpilor maiestuoşi. După ce în ultimele zile plouase din
nou, ast ăzi era o zi cam tot at ât de senin ă, ca la sosirea
lor, şi iar ăşi mun ii păreau at ât de aproape, c ă aveai
tendin a să întinzi m âna dup ă ei. Aici, aproape de
Christchurch, inutul era încă destul de plat, dar
devenea din ce în ce mai deluros. Era în primul r ând
păşune, care se întindea c ât vedeai cu ochii, doar din
când în când întreruptă de rânduri de tuf ăriş sau de
stânci, care ie şeau at ât de brusc din verdele paji ştii, de
parcă un copil uria ş le-ar fi aruncat la întâmplare. Din
când în când trebuiau trecute p âraie şi râuri, care însă
nu erau tumultuoase, ci se puteau trece f ără nicio
primejdie cu piciorul. Din c ând în când se ocoleau
dealuri nesemnificative – şi brusc erai recompensat cu
priveliştea unui mic lac cu apa limpede ca cristalul, în
care se oglindeau cerul şi st âncile din jur. După spusele
lui Warden, cele mai multe dintre aceste lacuri erau de
srcine vulcanic ă, dar ast ăzi nu mai existau vulcani

activi în regiune.
Pe alocuri, nu departe de lacuri şi râuri, se aflau
modeste case ale fermierilor, iar pe p ăşunile lor păşteau
oi. C ând coloni ştii îi observau pe c ălăre i, de cele mai
multe ori veneau din casele şi grajdurile lor, sperând să
mai schimbe o vorbă. Dar Gerald discuta doar pu in cu
ei şi nu accepta niciuna din invita ii de a se odihni şi a
se întrema.
— Dacă începem cu a şa ceva, nu ajungem nici
poimâine la Kiward Station, spuse el, c ând Gwyneira îl
apostrofă din cauza asprimii sale. Ea ar fi dorit s ă
arunce o privire într-una din aceste case de lemn,
drăgu e, fiindc ă presupunea c ă viitoarea ei casa ar ăta
cam la fel. Gerald opri de fiecare dat ă doar pentru scurt
timp pe malul unui râu sau pe lângă un tufăriş şi în rest
îi zori s ă meargă mai departe. Abia în seara primei zile
de drum se încartirui la o ferm ă, care era vizibil mai
mare şi mai îngrijită decât casele fermierilor de pe
drum.
— Familia Beasley este bine situată. Un timp, Lucas şi
fiul lor cel mare au avut acela şi profesor particular, iar
noi îi invit ăm din c ând în când, îi explic ă Gerald
Gwyneirei. Beasley a fost timp îndelungat pe mare, ca
prim subofi er de marin ă. Un excelent marinar. Însă nu
are m ână pentru cre şterea oilor, altfel ar fi mult mai
departe. Dar so ia lui voia neap ărat o ferm ă. Vine
probabil din zona rurală a Angliei. De aceea, Beasley îşi
încearcă norocul cu agricultura. Un fermier gentilom…
Din gura lui Gerald, aceast ă remarcă suna cam
depreciativ.
Dar apoi z âmbi. Cu accentul pe gentleman. Dar îşi pot

permite,
culturală asta e. Şăi pe
şi social aici. ăAnul
datorit lor, trecut
avem au ină via ă
puorganizat
chiar şi o vânătoare de vulpi.
Gwyneira îşi încre i fruntea.
— Nu spunea i că aici nu există vulpi?
Gerald zâmbi răutăcios.
— Asta a f ăcut s ă sufere pu in tot aranjamentul. Dar
fiii lui sunt călăre i iscusi i. Ei au dat tonul.
Gwyneira trebui s ă râdă. Acest domn Beasley p ărea
să fie un srcinal şi se pricepea la cai. Caii purs ânge,
care p ăşteau în padocul din fa a casei, erau desigur
importa i din Anglia, iar amenajarea drumului de acces
spre cas ă era de factur ă englezească veche. Beasley se
dovedi a fi un domn cu obrajii ro şii, bonom, care îi
amintea Gwyneirei vag de tat ăl ei. Şi el mai mult rezida
la ară decât să prelucreze p ământul cu m âna proprie,
dar îi lipsea iscusin a nobililor de la ară, dob ândită de-
a lungul genera iilor, s ă conducă ferma cu eficien ă
chiar şi din salon. Drumul de acces d ădea impresia de
elegan ă, dar gardurile de la p ăşunile cailor ar fi trebuit
vopsite. Gwyneira remarc ă şi faptul c ă păşunile erau
epuizate şi căzile pentru adăpat erau murdare.
Beasley păru că se bucură sincer de vizita lui Gerald.
Destupă imediat sticla cu cel mai bun whisky şi se
întrecu în complimente – c ând cu privire la frumuse ea
Gwyneirei, c ând cu privire la iscusin a câinilor
ciobăneşti şi calitatea l ânii oilor de Welsh-Mountain. Şi
so ia sa, o femeie îngrijită, de v ârstă medie, o primi pe
Gwyneira cu multă căldură.
— Trebuie s ă-mi povesti i de moda din Anglia! Dar
mai întâi vă arăt grădina mea. Am ambi ia de a cultiva

cei
dacmai
ă măfrumo şi trandafiri
întreceri, din siguran
milady! Cu Plains. Dar
ă a inu m ăcei
adus sup ăr
mai
frumoşi butaşi din gr ădina mamei dumneavoastră şi a i
fost tot drumul ocupată de îngrijirea lor!
Gwyneira trebui s ă înghită în sec. Nici m ăcar lady
Silkham nu se g ândise s ă îi dea fiicei sale buta şi de
trandafiri. Dar acum admir ă cuminte florile, care
semănau întru totul celor ale mamei şi ale surorii ei.
Doamna Beasley era s ă leşine c ând Gwyn, f ără să
bănuiască ceva, spuse acest lucru şi arunc ă din
întâmplare numele de Diana Riddleworth. Se pare c ă
era încoronarea carierei ei de cultivatoare de trandafiri
să fie comparată cu vestita soră a Gwyneirei. Gwyneira
o lăsă să savureze aceast ă bucurie. Ea însăşi precis c ă
nu va avea ambi ia de a o întrece pe doamna Beasley la
expozi iile horticole. Se interes ă mult mai mult de
plantele locale, care cre şteau în jurul gr ădinii îngrijite,
decât de trandafiri.
— Oh, sunt copaci Cabbage, explică doamna Beasley,
destul de dezinteresat ă, când Gwyneira ar ătă spre o
plantă asemănătoare palmierului. Arat ă ca un palmier,
dar se pare c ă face parte din liliacee. Cre şte ca
buruienile. Vede i să nu ave i prea multe în grădină,
drăgu ă. Nici din acesta…
Arătă spre un tufi ş în floare, care Gwyneirei îi plăcu
mai mult decât trandafirii doamnei Beasley. Florile sale,
de un ro şu aprins, str ăluceau şi formau un contrast
incitant fa ă de frunzele de un verde saturat; iar dup ă
ploaie, se deschiseseră splendid.
— Un rata, declar ă doamna Beasley. Cresc s ălbatici
pe toată insula. Nu pot fi distru şi. Trebuie tot timpul să

fiu nu îămi
meuatent ă nudeîntre
, seste mareîntre trandafiri.
folos. de ăcedinarul
Iar gr
Nu în elege unele
plante sunt îngrijite, iar altele îndepărtate.
După cum reie şi, tot personalul familiei Beasley
consta din maori. Doar pentru oi angajaser ă câ iva
aventurieri albi, care sus ineau c ă se pricep la oierit.
Gwyneira văzu pentru prima oară un băştinaş şi fu mai
întâi pu in speriat ă. Grădinarul doamnei Beasley era
mic de statur ă şi îndesat. P ărul îi era închis şi buclat,
pielea maronie, dar fa a îi era ur â ită de tatuaje – a şa i
se părea Gwyneirei. B ărbatului probabil c ă îi plăceau
ghirlandele şi col urile, c ăci îşi scrijelise în piele astfel
de motive, chiar dac ă procesul era dureros. C ând
Gwyneira se obi şnui cu aspectul lui, g ăsi că are un
zâmbet simpatic. Se şi pricepea la gesturi de polite e, o
salută cu o înclinare adâncă şi le inu doamnelor poarta
deschisă să poată trece. Îmbrăcămintea lui nu se
deosebea cu nimic de îmbrăcămintea slujitorilor albi,
dar Gwyneira presupuse că familia
Beasley îi impusese acest lucru. Înainte de apari ia
albilor, cu siguran ă că maori se îmbrăcau altfel.
— Î i mul umesc, George! îi spuse doamna Beasley
plină de bunăvoin ă, pe c ând George închidea poarta în
urma ei.
Gwyneira se miră.
— Îl cheam ă George? întrebă ea uimit ă. Aş fi crezut
că… dar oamenii dumneavoastr ă desigur c ă au fost
boteza i şi au primit nume englezeşti, nu-i aşa?
Doamna Beasley ridică din umeri.
— Sinceră să fiu, nici nu ştiu, recunoscu ea. Nu
mergem regulat la slujba religioasă. Ar fi de fiecare dată

o zi de ădrum
duminic la Christchurch.
in pentru noi şi pentruDe aceea. Încasei
personalul fiecare
un
scurt serviciu divin. Dar dac ă oamenii vin, fiindcă sunt
creştini sau fiindcă îi chem eu… habar nu am.
— Dar dacă îl cheamă George… insistă Gwyn.
— Ei, copil ă, numele acesta i l-am dat eu. Nu o s ă
învă niciodată limba acestor oameni. Deja numele lor
sunt pentru mine de nerostit. Iar pe el nu pare s ă-l
afecteze, nu-i aşa, George?
Bărbatul aprobă din cap şi zâmbi.
— Numele adevărat Tonganui! spuse el apoi şi arătă
spre sine, pe c ând Gwyneira tot mai p ărea consternată.
Înseamnă fiul zeului mării.
 Nu suna prea creştineşte, dar Gwyneirei nu i se p ărea
că este un nume de nerostit. Hot ărî să nu schimbe în
niciun caz numele personalului ei.
— De fapt de unde ştiu maori limba englez ă? îl
întrebă ea pe Gerald a doua zi, c ând îşi continuară
drumul.
Familia Beasley nu prea voia s ă-i lase s ă plece, dar
în elesese că după lunga c ălătorie Gerald trebuia s ă
vadă de toate cele la Kiward Station. Nu puteau povesti
prea multe despre Lucas – în afar ă de obi şnuitele
osanale. Se pare c ă, pe timpul lipsei lui Gerald, nu a
părăsit ferma. Cel pu in nu le-a f ăcut so ilor Beasley
onoarea de a-i vizita.
Gerald p ăru în aceast ă diminea ă prost dispus. Cu o
seară înainte cei doi bărba i băuseră din plin whisky, pe
când Gwyneira, invocând lungul drum călare, pe care îl
parcurseseră şi cel care îi mai aştepta a doua zi, îşi luase
devreme r ămas-bun. Monologul doamnei Beasley

despre trandafiri
Christchurch, era un şom
o plictisise
c ă Lucas i ştia încă de
cultivat la
şi un
compozitor înzestrat, care în plus mai avea totdeauna
de împrumutat una din cele mai recente lucr ări ale
domnului Bulwer-Lytton şi a unor scriitori tot at ât de
geniali.
— Ah, maorii… relu ă Gerald nemul umit întrebarea.
Nu se ştie niciodat ă, ce în eleg şi ce nu. Tot timpul
prind c âte ceva de la st ăpânii lor, iar femeile transmit
aceste lucruri copiilor. Vor să fie ca noi. Asta ne este de
mare ajutor.
— Nu merg la şcoală? se interesă Gwyneira.
Gerald râse.
 — Cine s ă-i înve e pe maori? Cele mai multe so ii de
colonişti sunt fericite dac ă reuşesc s ă le bage în cap
propriilor odrasle pu ină civiliza ie! E drept c ă există
câteva a şezăminte ale misionarilor, iar Biblia este
tradusă în limba maori. Dac ă sim i nevoia s ă predai
câtorva bastarzi negri englez ă de Oxford – eu nu te
împiedic!
Gwyneira nu sim ea de fapt acest imbold, dar poate
că se deschidea aici un domeniu de activitate pentru
Helen. Z âmbi c ând se g ândi la prietena ei, care tot mai
stătea la familia Baldwin, la Christchurch. Howard
O’Keefe încă nu se prezentase – dar vicarul Chester o
asigura în fiecare zi c ă acest lucru nu era îngrijorător.
Nu era nicidecum sigur, c ă vestea sosirii lui Helen
ajunsese la el şi apoi mai trebuia să şi poată pleca.
— Ce înseamnă să poată pleca? întrebase Helen. Nu
are personal la fermă?
Vicarul nu răspunse la această întrebare. Gwyn spera

că Gwyneira
pe prietenaera
ei nu o aşteptau
acum foarte surprize
mul umitnepl ăcute.
ă de noua ei
patrie. Acum, când se apropiau de Alpi, peisajul deveni
mai deluros şi mai divers, era însă în continuare un
inut plăcut şi ideal pentru creşterea oilor.
Spre pr ânz, Gerald îi comunică radiind de bucurie că
tocmai trecuser ă grani a spre Kiward Station şi că de
acum încolo se mi şcau pe teren propriu. Pentru
Gwyneira, acest inut era aidoma Gr ădinii Raiului:
iarbă în abunden ă, pentru animale ap ă potabilă bună,
curată, din c ând în când câ iva copaci şi chiar şi o
pădurice, care să dea umbră.
— După cum am spus, încă nu este totul defri şat,
explică Gerald, l ăsând să-i treac ă privirea peste
întinderi. Dar se poate l ăsa o parte din p ădure. Par ial
este lemn nobil, mult prea pre ios pentru a-l arde. Poate
chiar s ă devină cândva valoros. S-ar putea ca r âul să
poată fi folosit pentru plut ărit. Deocamdată lăsăm
copacii în picioare. Uite, acolo sunt primele oi! Se pune
întrebarea, ce caută animalele aici? Ar fi trebuit să fi fost
mânate de mult sus, în regiunea dealurilor.
Gerald îşi încre i fruntea. Intre timp, Gwyneira îl
cunoştea destul de bine, ca s ă ştie c ă acum medita la
pedepse groaznice pentru cei vinova i. De cele mai
multe ori nu avea re ineri să-şi etaleze aceste gânduri în
fa a ascult ătorilor, dar ast ăzi se ab inu. Poate fiindc ă
Lucas era cel care purta r ăspunderea acestei situa ii?
Nu voia s ă-şi denigreze fiul în fa a logodnicei sale –
chiar înainte de prima lor întâlnire?
Intre timp, Gwyneira abia mai putea suporta
încordarea. Voia să vadă casa – şi mai ales pe viitorul ei
so
râz.âPe
nd parcursul
le va veni ultimilor kilometri
în întâmpinare îşi imagina
din casa cum
principal ăa
unei ferme impozante ca aceea a so ilor Beasley. Intre
timp trecuseră deja de ni şte cl ădiri secundare de la
Kiward Station. Gerald l ăsase s ă ife ridicate
pretutindeni pe terenurile sale locuri de ad ăpost pentru
oi, precum şi ocoluri, unde se tundeau oile. Gwyneira
găsi acest lucru foarte în elept, dar se mir ă de
dimensiunile amenajărilor. În Wales, num ărul de patru
sute de oi de pr ăsilă a tat ălui ei era considerat ca fiind
mare. Dar aici se socoteau cu miile.
— Ei, Gwyneira, şi acum sunt curios ce vei spune!
Era după-amiaza târziu şi lui Gerald îi strălucea toată
fa a când îşi mână calul l ângă Igraine. Iapa îşi pusese
tocmai copita de pe drumurile pline de noroi pe un
drum întărit de acces, care ducea de la un mic lac pe
după o colin ă. Câ iva pa şi mai încolo se vedea cl ădirea
principală a fermei.
— Am ajuns, lady Gwyneira! spuse Gerald m ândru.
Bun venit la Kiward Station!
Gwyneira ar fi trebuit s ă fie preg ătită, dar totu şi, din
cauza surprizei, era c ât pe ce s ă cadă de pe cal. În fa a
ei, în str ălucirea soarelui, în mijlocul întinderii
nesfârşite de iarb ă şi în fa a culiselor Alpilor, v ăzu o
curte seniorială englezească. Nu at ât de mare ca
Silkham Manor şi cu mai pu ine turnule e şi clădiri
laterale, dar de altfel în orice privin ă asemănătoare. În
fond, Kiward Station era mai frumos, deoarece fusese
planificat perfect de un arhitect, în loc s ă fi fost f ăcute
schimbări şi ad ăugiri în repetate r ânduri, cum era cazul
celor mai multe re şedin e engleze şti. Cl ădirea era

ridicată din gresiemari,

Avea bovindouri şie, ial
cenupar ă cum
dupprev spusese
ăzute Gerald.
cu ferestre cu
mici balcoane; în fa ă se afla un drum lat de acces,
mărginit de straturi pentru flori, care însă nu erau încă
sădite. Gwyneira hot ărî să planteze tufi şuri de rata. Ar
da un aspect plăcut şi reconfortant fa adei şi mai erau şi
uşor de între inut.
Dar în rest totul i se p ărea un vis. Cu siguran ă că se
va trezi imediat şi va constata c ă nu a existat niciodat ă
acel joc ciudat de Black-Jack. În schimb, cu dota
rezultată din comer ul cu oile, tat ăl ei o m ăritase cu un
nobil oarecare din Welles şi acum urma s ă se instaleze
într-un conac din CardifF.
 Doar personalul care se adunase în fa a portalului, ca
în Anglia, pentru a-i întâmpina pe st ăpâni, nu se
potrivea în peisaj. Servitorii purtau livrele, fetele din
casă şor uri şi scufii, dar pielea le era întunecată şi pe
multe fe e erau tatuaje.
— Bun venit, domnule Gerald! îl salut ă pe st ăpânul
lui un b ărbat îndesat, scund şi râse cu toată fa a lui lată,
care forma pânza ideală pentru tatuajele tipice. Cu un
gest larg cuprinse cerul, care era tot albastru, şi peisajul
luminat de soare. Şi bun venit, domni şoară! Vede i –
răngi străluceşte, cerul bucuros de sosire şi dăruieşte
papa, pământ, un z âmbet, fiindcă dumneavoastră păşi i
aici!
Gwyneira era impresionată de aceast ă primire caldă.
Spontan îi întinse micului bărbat mâna..
— Este Witi, servitorul nostru, îl prezent ă Gerald. Iar
aici este gr ădinarul nostru, Hoturapa, şi fetele din cas ă
şi de la bucătărie, Moana şi Kiri.
— Domnişoară… Gwa… ne…
Moana voia s ă facă o reveren ă şi să o salute pe
Gwyneira dup ă toate regulile, dar evident c ă numele
celtic era de nerostit pentru ea.
— Domnişoara Gwyn, scurt ă Gwyneira. Numi i-mă
pur şi simplu domnişoara Gwyn!
Nu îi fii greu s ă re ină numele personalului maori şi
se hotărî să înve e cât se poate de repede câteva expresii
de curtoazie pe limba lor.
Deci acesta era personalul. Gwyneirei i se p ărea cam
redus ca num ăr fa ă de o asemenea cas ă mare. Şi unde
era Lucas? De ce nu st ătea aici, pentru a o saluta şi a-i
ura bun venit?
 — Unde este… — Începu Gwyneira s ă pună
întrebarea arz ătoare, referitoare la viitorul ei so , dar
Gerald i-o luă înainte.
Şi el p ăru să fie la fel de nemul umit ca şi Gwyn de
lipsa lui Lucas.
— Unde este fiul meu, Witi? Ar putea s ă-şi pun ă
fundul în mişcare pentru a o cunoa şte pe viitoarea lui
so ie… eh, voiam să spun… domnişoara Gwyn aşteaptă
cu nerăbdare ca el să-şi prezinte omagiile…
Servitorul zâmbi.
— Domnul Lucas plecat c ălare, control p ăşuni.
Domnul James spus, trebuie cineva de la cas ă aprobat
material pentru ocol cai. A şa că acum caii nu stau acolo.
Domnul James foarte sup ărat. De aceea plecat domnul
Lucas.
— În loc s ă-i întâmpine pe tat ăl şi pe mireasa lui?
începe bine! o trânti Gerald.
Dar Gwyneira g ăsi că este scuzabil. Nu ar fi avut o

îngrăădit,
clip careşte,
de lini eraăsigur.
nudac Igraine
Iars-ar fi aflatde
un drum pecontrol,
un izlaz
călare peste paji şti, se potrivea mult mai bine cu
imaginea bărbatului visat dec ât cititul şi cântatul la
pian.
— Ei da, Gwyneira, nu ne r ămâne altceva de f ăcut,
decât să avem r ăbdare, se linişti Gerald în cele din
urmă. Dar poate c ă nici nu este aşa de r ău, în Anglia nu
l-ai fi întâlnit pentru prima oar ă pe viitorul t ău so ,
îmbrăcată în costum de călărie şi cu părul despletit…
El personal era de p ărere c ă Gwyneira era
încântătoare cu buclele care iar ăşi se desprinseser ă pe
jumătate şi cu fa a uşor îmbujorată de călăritul sub
soare, dar s-ar putea ca Lucas s ă vadă altfel lucrurile…
— Kiri î i va ar ăta acum camera ta şi te va ajuta s ă te
speli şi să- i aranjezi p ărul. Ne întâlnim cu to ii peste o
oră la ceai. Până la ora cinci, fiul meu ar trebui să fie aici
– în general nu îşi lunge şte drumurile c ălare. Deci
prima voastră întâlnire va avea loc într-un mod at ât de
stilat cum nu s-ar putea mai bine.
Dorin ele Gwyneirei erau altele, dar se supuse
situa iei inevitabile.
— Poate lua cineva bagajul meu? întrebă ea, privind
personalul. O nu, este prea grea pentru tine, Moana. Î i
mul umesc, Hotaropa… Hoturapa? Iart ă-mă, de acum
încolo o s ă re in. Cum se spune de fapt pe limba maori
mulţumesc, Kiri?
Helen r ămăsese far ă tragere de inim ă la familia
Baldwin. Oricât îi era de neplăcută această familie, până
la sosirea lui Howard nu avea nicio alternativ ă. Deci îşi
dădu silin a să fie prietenoas ă. Îi oferi reverendului

Baldwin să scrie textele

ducă la tipografie. pentru foaia
Pe doamna bisericeasc
Baldwin o degrevă şi ăsăde
le
nişte cump ărături şi încercă să fie util ă în menaj,
preluând mici munci de cusut şi supraveghind lec iile
lui Belinda. Aceast ă ultimă sarcină o făcu în cel mai
scurt timp persoana cea mai ur âtă din cas ă. Fetei nu îi
convenea deloc s ă fie supravegheat ă şi se pl ânse de
fiecare dată mamei ei. Helen observă cu claritate c ât de
slabe trebuie să fi fost cadrele de învă ământ din şcoala
care tocmai se deschisese la Christchurch. Se g ândi s ă
se prezinte pentru un post acolo, în cazul în care treaba
cu Howard nu va func iona. Dar vicarul Chester îi făcu
în continuare curaj: putea s ă dureze p ână afla O’Keefe
de sosirea ei.
— Ei da, Candlerii sigur c ă nu îi vor trimite un sol la
fermă. Probabil a şteaptă până vine la Haldon, la
cumpărături, iar asta poate dura c âteva zile. Dar dac ă
aude că sunte i aici, va veni, sunt sigur!
Pentru Helen, aceasta era încă o informa ie care s ă o
pună pe gânduri. Intre timp se obi şnuise cu g ândul c ă
Howard nu locuia în imediata apropiere a localit ă ii
Christchurch. Era clar că Haldon nu era o suburbie a lui
Christchurch, ci un oraş de sine stătător, aflat tot în plin
avânt. Helen se putea obi şnui şi cu asta. Dar acum
vicarul vorbea de faptul c ă ferma lui Howard era în
afara localită ii Haldon. Deci unde va tr ăi ea? Ar fi vrut
să vorbească cu Gwyn despre acest lucru; poate ar fi
putut s ă-l trag ă pe domnul Gerald al ei pe neobservate
de limb ă. Dar Gwyn plecase ieri la Kiward Station.
Helen nu avea habar c ând şi dac ă o va revedea pe
prietena ei.

program. în după-amiaza
Cel pu inDoamna Godewindaceasta avea cevaşipl ăformal
repetase cut în
invita ia şi la ora ceaiului tr ăsura cu domnul Jones pe
capră aştepta să o ia pe Helen. Jones o întâmpină cu fa a
radiind de bucurie şi o ajută să urce în trăsură. Reu şi s ă
îi fac ă un compliment pentru noua ei rochie de dup ă-
amiază, de culoare liliachie. Apoi, pe tot parcursul
drumului, îi ridică lui Elisabeth osanale.
— Miss a noastr ă a devenit alt om, domni şoară
Davemport, nu v ă vine s ă crede i. Pare s ă întinerească
zi de zi, r âde şi glume şte cu fata. Iar Elisabeth este un
copil at ât de încântător, tot timpul gata s ă preia ceva
din munca so iei mele şi tot timpul este binedispusă. Şi
ştie s ă citească fata! Pe sufletul meu, dac ă pot s ă fac
cumva, găsesc ceva de muncit în cas ă, atunci c ând
micu a îi citeşte doamnei Godewind. O face cu o voce şi
o intona ie at ât de frumoase – ai impresia c ă faci parte
din poveste.
— Elisabeth nu uitase nici lec iile de servit şi de
comportament la mas ă, date de Helen. Cu îndemânare
şi grij ă turna ceaiul şi servea pr ăjiturile; în acest timp
arăta încântător în noua ei rochie albastr ă şi cu scufi a
albă.
Plânse însă când auzi de Laurie şi Mary şi păru să
în eleagă mai mult din povestea lui Daphne şi Dorothy,
redată de Helen într-o versiune mai moderată, dec ât ar
fi presupus aceasta. E drept c ă Elisabeth era o visătoare,
dar şi pe ea o aduseser ă de pe str ăzile Londrei. Acum
plânse lacrimi fierbin i pentru Daphne şi arătă cea mai
mare încredere fa ă de noua ei st ăpână, pe care o
imploră să ajute.

pe— Nu putem
Daphne? s ă-l trimitem
Şi gemenele? V ă pe domnul
rog, doamnJones s ă o ia
ă Godewind,
găsim cu siguran ă muncă pentru ele. Trebuie s ă se
poată face ceva!
Doamna Godewind clătină din cap.
— Din p ăcate nu, feti o. Ace şti oameni au încheiat
contracte de munc ă cu orfelinatul, ca şi mine. Fetele nu
pot pur şi simplu să fugă.
Şi am ajunge în mare încurcătură, dac ă le-am mai şi
ajuta! îmi pare i r ău, draga mea, dar fetele trebuie s ă
vadă singure cum supravie uiesc.!
Trebuie s ă spun c ă pe baza celor afirmate de
dumneavoastră – doamna Godewind i se adres ă lui
Helen – nu prea îmi fac griji pentru micu a Daphne. Ea
va răzbate. Dar gemenele… oh, este trist. Mai toarnă-ne
ceai, Elisabeth. S ă spunem o rug ăciune pentru ele,
poate că vor fi ajutate măcar de Dumnezeu.
Dar Dumnezeu f ăcu căr ile pentru Helen, în timp ce
ea st ătea în salonul pl ăcut al doamnei Godewind şi
savura pr ăjiturile pentru ceai din brutăria domnului şi
doamnei Melaren. Vicarul Chester o a ştepta emo ionat
în fa a casei familiei Baldwin, c ând Jones îi inu lui
Helen deschisă uşa trăsurii.
— Unde a i fost, domni şoară Davemport? Aproape
că am renun at deja la speran a de a v ă putea prezenta
încă astăzi. Ar ăta i deosebit de dr ăgu ă, de parc ă a i fi
presim it! Veni i repede! în salon v ă aşteaptă domnul
O’Keefe.
Portalul de la Kiward Station ducea mai întâi într-un
hol de intrare spa ios, în care oaspe ii puteau s ă-şi
depună hainele şi doamnele s ă-şi aranjeze repede

coafura.
oglinzi şi Gwyneira bolădeamuzat
observ
cu obligatorul argint ăpentru
un dulap
c ăr i cu
de
vizită. Oare cine îşi prezenta aici at ât de formal
omagiile? De fapt ar trebui s ă te gândeşti că nu veneau
oaspe i neanun a i şi cu atât mai pu in străini. Şi dacă se
rătăcea într-adevăr un str ăini încoace – a şteptau oare
Lucas sau tat ăl său până ce fata în cas ă îl anun a pe
Witi, care la r ândul lui îi înştiin a pe st ăpânii casei?
Gwyneira se gândi la familiile fermierilor, care veniseră
în fug ă din case, doar ca s ă vadă nişte str ăini trec ând
călare şi la entuziasmul evident al familiei Beasley,
când le f ăcuseră o vizită. Nu întrebase nimeni de căr ile
lor de vizit ă. Nici maori nu cuno şteau, probabil,
schimbul de c ăr i de vizit ă. Gwyneira se întrebă cum i-
ar fi explicat Gerald lui Witi.
Din holul de la intrare se deschidea o sal ă de primire,
deocamdată pu in mobilată – şi aceasta modelat ă după
sensul şi utilitatea celor din cur ile senioriale britanice.
Oaspe ii puteau s ă aştepte aici într-o atmosferă plăcută,
până ce st ăpânul casei îşi făcea timp pentru ei. Un
cămin şi un bufet cu vesel ă de ceai se aflau deja acolo,
fotolii şi sofale potrivite tocmai adusese Gerald din
Anglia. Va ar ăta dr ăgu , dar pentru Gwyneira era o
enigmă la ce ar putea folosi.
Kiri, fata maori, o conduse repede în salon, care era
deja amenajat cu mobilier greu, vechi, englezesc. Dac ă
nu ar fi fost u şa pe jum ătate deschis ă spre o teras ă
mare, ar fi fost de-a dreptul întunecat. În orice caz nu
era aranjat dup ă cea mai nou ă modă, mobilele şi
covoarele intrau mai degrabă în categoria antichită ilor.
Poate dota mamei lui Lucas? Dac ă da, familia lui

aşteptat.s ăPutea
trebuie fi fostfibogat ă. Dar
Gerald acest lucru
un cresc eraoi
ător de oricum de
plin de
succes, pe timpuri cu siguran ă un marinar curajos şi
desigur cel mai iscusit juc ător de c ăr i pe care l-a dat
vreodată colonia de v ânători de balene. Dar ca s ă a şezi
o cas ă, precum Kiward Station, în plin ă sălbăticie, î i
trebuiau mai mul i bani dec ât ce se putea c âştiga prin
vânătoarea de balene şi comer ul cu oi. Precis c ă aici se
afla şi moştenirea doamnei Warden.
— Veni i, domni şoară Gwyn? întrebă Kiri
prietenoasă, dar pu in îngrijorată. Eu s ă ajut, dar şi ceai
să fac, şi să servesc. Moana nu bună cu ceaiul, este mai
bine, noi gata, înainte să lase să cadă ceaşcă.
 Gwyneira râse. Moana putea fi scuzată pentru asta.
— Eu voi turna de această dată ceaiul, explică ea fetei
mirate. Veche tradi ie englezeasc ă. Am exersat ani de
zile. Face parte din lucrurile pe care trebuie s ă le ştii
neapărat pentru a putea să te mări i.
Kiri o privi cu fruntea încre ită.
— Dumneavoastră gata pentru b ărbat, dacă face i
ceai? La noi important sângerarea…
Gwyneira se îmbujoră la fa ă. Cum putea Kiri s ă
vorbească atât de deschis despre ceva despre care nu se
putea vorbi! Pe de alt ă parte, Gwyneira era
recunoscătoare pentru fiecare informa ie. S ângerarea
lunară era condi ia pentru o căsnicie – asta era valabil şi
pentru cultura ei. Gwyneira îşi mai amintea exact cum
suspinase mama ei când acest lucru i s-a întâmplat şi ei.
Oh, copil ă, a spus ea, acum te ajunge şi acest blestem.
Va trebui să căutăm un bărbat pentru tine.
Dar nu îi explicase nimeni fetei cum se legau

lucrurile. ândi la îş
când se gGwyneira fai opri pornirea
a mamei ei de
dacaăchicoti
s-ar fiisteric,
pus
asemenea întrebări. C ând Gwyn amintise o dat ă nişte
posibile paralele cu c ăldurile c ă elelor, lady Silkham
cerse s ărurile de mirosit şi se retr ăsese toat ă ziua în
camera ei.
Gwyneira o c ăută din ochi pe Cleo, care bine în eles
că o urm ă. Lui Kiri, acest lucru i se p ărea pu in ciudat,
dar nu spuse nimic.
Din salon urca o scară lată, răsucită, spre camerele de
locuit ale familiei. Spre surprinderea ei, camera
Gwyneirei era deja complet aranjată.
— Camera a fost pentru so ia de la domnul Gerald, îi
explică Kiri, dar apoi murit. Camera totdeauna goal ă.
Dar acum domnul Lucas f ăcut gata pentru
dumneavoastră!
— Domnul Lucas a aranjat camera pentru mine?
întrebă Gwyneira uimită.
Kiri dădu afirmativ din cap.
— Da. Ales mobile din magazie şi trimis după… cum
zice? Pânză pentru geam…?
— Perdele, Kiri, o ajut ă Gwyneira, care nu mai
contenea cu miratul. Mobilele defunctei doamne
Warden erau din lemn deschis, covoarele în culorile roz
antic, bej şi albastru. La acestea Lucas sau altcineva
asortase perdele din m ătase albastr ă şi de culoare roz
antic, cu tiv bej şi le drapase iscusit în fa a ferestrelor şi
a patului ei. Lenjeria de pat era din p ânză de în, alb ă ca
neaua; o cuvertur ă de zi f ăcea culcuşul confortabil.
Lângă dormitor era o garderob ă şi un mic salon, şi
acesta amenajat cu foarte mult gust cu mici fotolii, o

mas ă pentru
pervazul ceai şse
căminului i aflau
un dulobiăşpior pentru
nuitele rame cusut. Pe
de argint,
sfeşnice şi farfurioare. Într-una din rame era
dagherotipul unei femei suple, cu p ăr deschis.
Gwyneira luă poza în m ână şi o privi cu aten ie. Gerald
nu exagerase. Defuncta lui so ie fusese de o frumuse e
desăvârşită.
— Dumneavoastră acum schimbat, miss Gwyn?
insistă Kiri.
Gwyneira d ădu aprobator din cap şi se apuc ă,
împreună cu fata maori, s ă despacheteze cufărul. Plin ă
de respect pentru nobilele materiale, Kiri scoase
îmbrăcămintea de gală şi de după-amiază a Gwyneirei.
 — Atât de frumos, domni şoară Gwyn! At ât de neted
şi moale! Dar dumneavoastr ă sub ire, domni şoară
Gwyn. Nu bun pentru făcut copii!
Kiri chiar c ă spunea lucrurilor pe nume. Gwyneira îi
explică râzând că nu era chiar a şa de sub ire, ci acest
aspect se datora corsetului pe care îl purta. Pentru
rochia de m ătase, pe care o alesese, corsetul trebuia
strâns şi mai mult. Kiri se str ăduia din r ăsputeri, după
ce Gwyneira îi arătase manevr ările necesare, dar
evident c ă avea scrupule s ă îi cauzeze dureri noii ei
stăpâne.
— Nu face nimic, Kiri, sunt obi şnuită, gemu Gwyn.
Mama mea spunea totdeauna: cine vrea s ă fie
frumoasă, trebuie să sufere.
Acest lucru, Kiri p ăru să-l în eleagă. Cu un r âs jenat,
îşi duse mâna la fa a tatuată.
— Aha, a şa! Este ca mokcu, da? Numai în fiecare zi
din nou!

eraGwyneira aprob
tot at ât de ă. De fapt
nenatural şa era. Talia
ă şi adureroas ă ca ei de viespe
podoaba de
neşters de pe fa a lui Kiri. Aici, în Noua Zeeland ă,
Gwyn avea de g ând să facă aceste obiceiuri mai lejere.
Una din fete trebuia s ă înve e să-i lărgească rochiile,
atunci nu mai trebuia s ă se chinuie chiar a şa când îşi
punea corsetul. Iar dacă devenea gravidă…
Kiri o ajută cu pricepere s ă-şi îmbrace rochia albastră
de mătase, dar se împotmoli la coafur ă. Era o sarcin ă
grea s ă-i descurce Gwyneirei p ărul buclat, iar s ă i-l
prindă, era şi mai greu. În cele din urm ă, Gwyn ajut ă
din plin, iar dac ă rezultatul nu corespundea regulilor
stricte ale artei coafatului şi Helen ar fi fost f ără niciun
dubiu îngrozită, Gwyneira g ăsi că este foarte
atrăgătoare. Reuşise s ă îmblânzească cea mai mare
parte a podoabei ei capilare de un ro şu auriu; cele
câteva şuvi e rebele care îi încadrau chipul, f ăcură ca
trăsăturile ei s ă fie mai moi, mai feciorelnice. Pielea lui
Gwyn str ălucea dup ă călăritul sub soare, ochii ei
ardeau în aşteptare.
— A sosit între timp domnul Lucas? o întrebă ea pe
Kiri.
Fata dădu din umeri. De unde era s ă ştie: Doar fusese
tot timpul aici, cu Gwyneira.
— Cum este domnul Lucas, Kiri?
Gwyn ştia c ă mama ei ar fi certat-o sever pentru
această întrebare. Nu inci i personalul s ă clevetească
despre stăpâni. Dar Gwyneira nu se putu stăpâni.
Kiri ridică în acela şi timp umerii şi sprâncenele, ceea
ce arăta hazliu.
— Domnul Lucas? Nu ştiu. Este pakeha. Pentru mine

to i la fel.
niciodat ă îEra evident
ntrebarea ă fata
ceccalit ă i maori şi pusese
nu- au
deosebite st ăpânitînc
ei.ă
Dar apoi, când observă expresia decep ionată de pe fa a
Gwyneirei, mai reflect ă o dat ă. Domnul Lucas… este
drăgu . Nu ipat niciodat ă, nu sup ărat. Dr ăgu . Doar
cam sub ire.

Helen abia ştia ce se întâmplă, dar în niciun caz nu

mai putea s ă amâne prima întâlnire cu Howard
O’Keefe. Emo ionată, îşi netezi rochia şi îşi trecu
mâinile prin p ăr. Să-şi scoat ă pălărioara sau s ă o lase?
Oricum, era o oglind ă în camera de primire a doamnei
Baldwin, iar Helen arunc ă nesigură o privire spre ea,
încă înainte de a-l examina pe b ărbatul de pe sofa.
Acesta era întors cu spatele spre ea, garnitura de fotolii
a lui doamna Baldwin era îndreptată spre c ămin. Astfel
Helen avea cel pu in timp s ă arunce o scurtă privire, pe
furiş, asupra figurii lui, înainte de a se face remarcat ă.
Howard O’Keefe era masiv şi încordat. Vizibil re inut,
balansa în mâinile sale mari, pline de b ătături, o ceşcu ă
cu peretele sub ire, din serviciul de ceai al doamnei
Baldwin.
Helen voia deja s ă-şi dreag ă vocea, pentru a atrage
aten ia so iei pastorului şi a vizitatorului ei. Dar apoi o
observă doamna Baldwin. So ia pastorului z âmbi f ără
nicio expresie, ca întotdeauna, dar în aparen ă
prietenoasă.
— Oh, aici este, domnule O’Keefe! Vede i, ştiam eu
că nu va lipsi mult ă vreme! Intra i, domni şoară

Davemport!
Vocea doamnei să vă prezint
VreauBaldwin pe cineva!
suna aproape glume .
Helen se apropie. Bărbatul se ridică atât de abrupt de
pe sofa, c ă era c ât pe ce s ă măture de pe m ăsu ă
serviciul de ceai.
— Domnişoară… eh, Helen?
Helen trebuia s ă-şi ridice ochii c ătre viitorul ei so .
Howard O’Keefe era mare şi greu – nu gras. Dar cu
osatura puternică. Iar fa a îi era mai degrab ă dură, dar
nu lipsit ă de simpatie. Pielea bronzat ă şi tăbăcită
povestea despre ani lungi de munc ă grea în aer liber.
Era str ăbătută de riduri ad ânci, care indicau o mimic ă
vie, chiar dac ă acum tr ăsăturile sale nu ar ătau dec ât o
expresie de mirare sau chiar de admira ie. În ochii s ăi
de un albastru de o el se citea apreciere favorabil ă –
Helen părea s ă-i placă. Ea remarcă în primul rând părul
lui; era închis, plin şi tăiat foarte ordonat. Probabil c ă
înainte de prima întâlnire cu viitoarea lui so ie făcuse o
vizită la bărbier. Ce-i drept, părul se r ărea pe la t âmple.
Howard era cu mult mai în vârstă decât îşi închipuise
Helen.
— Domnule… domnule O’Keefe… spuse ea cam f ără
voce, şi ar fi vrut să-şi de palme pentru asta.
Doar el o numise domnişoara Helen, aşa că ar fi putut
să-i spună şi ea imediat domnule Howard.
— Eu… eh, ei bine, acum sunte i aici! remarc ă
Howard cam brusc. Aceasta… a fost o surpriză!
Helen se întrebă dacă era spus ca reproş. Se îmbujoră
la fa ă.
— Da… Situa ia. Dar… dar mă bucur să vă cunosc.
Ea îi întinse mâna lui Howard, iar acesta o prinse şi o
scutură cu o puternică strângere de mână.
— Şi eu m ă bucur. Îmi pare r ău, că a trebuit s ă
aştep i.
„Ah, la asta s-a referit!” Helen zâmbi uşurată.
— Nu face nimic, domnule Howard. Mi s-a spus c ă s-
ar putea să dureze până afla i de sosirea mea. Dar acum
sunte i aici.
— Acum sunt aici.
Acum zâmbi şi Howard, ceea ce făcu ca fa a s ă-i par ă
mai moale şi mai atr ăgătoare. Dup ă stilul cizelat din
scrisori, Helen se aşteptase la o conversa ie mai elevată.
Dar bine, poate era timid. Helen prelu ă conducerea
discu iei.
 — De unde exact veni i, domnule Howard? Credeam
că Haldon se afl ă aproape de Christchurch. Dar este
probabil un ora ş de sine st ătător. Iar ferma
dumneavoastră se află în afara lui.
— Haldon de află la Lacul Benmore, explică Howard,
de parc ă acest lucru i-ar spune lui Helen ceva. Nu ştiu
dacă se poate numi oraş. Dar exist ă câteva pr ăvălii.
Pute i cump ăra acolo cele mai importante lucruri. Ceea
ce este necesar, deci.
— Şi cât de departe este p ână acolo? se interes ă
Helen şi i se păru că se poartă prosteşte.
Stătea aici cu un b ărbat, cu care probabil c ă se va
căsători şi vorbeau despre distan e şi prăvălii de la ară.
— Două zile de mers cu c ăru a, spuse dup ă o scurt ă
gândire Howard.
Helen ar fi preferat un r ăspuns în kilometri, dar nu
voia s ă mai continue. R ămase t ăcută, ceea ce avu ca
rezultat o pauz ă penibilă. Apoi, Howard îşi drese

glasul.
— Şi… a i avut o călătorie plăcută?
Helen r ăsuflă uşurată. În sfârşit o întrebare la care
putea răspunde. Descrise călătoria cu fetele.
Howard încuviin ă din cap.
— Îhî, o călătorie lungă…
Helen sper ă că el va povesti ceva despre propria lui
emigrare, dar el rămase tăcut.
Din fericire li se al ătură vicarul Chester. În timp ce îl
salută pe Howard, Helen g ăsi în sfârşit timp s ă tragă
aer şi să-l privească mai îndeaproape pe viitorul ei so .
Fermierul era îmbrăcat simplu, dar curat. Purta
pantaloni de piele, cu care c ălărise desigur de multe ori
şi, peste o c ămaşă albă, o jachet ă din material
impregnat. O cataram ă de curea din alam ă, superb
împodobită, era singura pies ă de valoare a costuma iei
sale. Afară de asta, purta un lăn işor de argint la g ât, de
care at ârna o pietricică verde. Ţinuta lui fusese rigidă şi
nesigură, dar acum se relax ă şi deveni dreaptă şi sigură
de sine. Mi şcările lui devenir ă mai ml ădioase, erau
aproape gra ioase.
— Mai povesti i domni şoarei Helen de ferma
dumneavoastră! îl încurajă vicarul. Despre animale,
despre casă…
O’Keefe ridică din umeri.
— Este o cas ă frumoasă, domni şoară. Foarte solid ă,
am construit-o eu însumi. Iar animalele… avem un
catâr, un cal, o vac ă şi câteva g ăini. Şi, bine în eles, oi.
Cam o mie.
— Sunt… sunt multe, remarc ă Helen şi şi-ar fi dorit
să fi ascultat cu mai mare aten ie pove ştile f ără sfârşit

ale Gwyneirei
spunea ea că arereferitoare la crealşterea
domnul Gerald ei? oilor. C âte oi
— Nu sunt multe, domnişoară, dar se vor înmul i. Iar
pământ exist ă destul, se va face treaba. Şi acum… cum
procedăm?
Helen îşi încre i fruntea.
— Ce facem cum, domnule Howard? întrebă ea şi
duse m âna la o şuvi ă de păr, care se desprinsese din
coafura severă.
— Ei da… Howard se juc ă fâstâcit cu cea de-a doua
ceaşcă de ceai. Chestia cu c ăsătoria…
În cele din urm ă, cu acordul Gwyneirei, Kiri se
retrase la buc ătărie, pentru a o ajuta pe Moana. Gwyn
petrecu ultimele minute dinaintea ceaiului cu o
inspec ie am ănun ită a încăperilor ei. Totul era
amenajat excelent, p ână la articolele de toalet ă din
garderobă, alese cu o grij ă plină de dragoste. Gwyneira
admiră pieptene din filde ş cu perii asortate. S ăpunul
mirosea a trandafiri şi cimbru – desigur nu era un
produs al tribului autohton maori; săpunul trebuia să fi
fost din Christchurch sau chiar să fi fost importat direct
din Anglia. O ce şcu ă din salon, care era umplut ă cu
petale uscate de flori, emana mirosuri pl ăcute. F ără
nicio îndoială, nici chiar o gospodin ă perfectă de talia
mamei sau a surorii ei Diana nu ar fi putut aranja
camera mai îmbietor ca… Lucas Warden? Gwyneira
pur şi simplu nu- şi putea închipui c ă persoana c ăreia i
se datorau toate aceste lucruri minunate era un b ărbat!
Între timp abia mai suporta încordarea. Îşi spunea c ă
nu trebuie s ă aştepte p ână la ora ceaiului; poate c ă
Lucas şi Gerald st ăteau de mult în salon. Gwyneira îşi

ăută drumul
ccovoare prinpâholurile
pre ioase şi saloanele
nă la trepte acoperite
– şi auzi voci cu
enervate,
care r ăsunau din camerele de locuit prin jum ătatea
casei.
— Po i să-mi spui de ce trebuia s ă controlezi aceste
păşuni tocmai astăzi? tună Gerald. Nu ai fi avut timp şi
mâine? Micu a va crede că nu te interesează!
— Te rog s ă mă scuzi, tat ă. Vocea era lini ştită şi
cultivată. Dar domnul Mckenzie nu a vrut s ă mai
aştepte. Şi era urgent. Caii au scăpat deja de trei ori…
— Caii au f ăcut ce? zbier ă Gerald. Au sc ăpat de trei
ori? înseamnă că am plătit oamenii mei timp de trei zile
ca să-şi prind ă din nou caii? De ce nu ai intervenit mai
devreme? Cu siguran ă că Mckenzie voia s ă repare
imediat, nu-i a şa? Şi fiindc ă suntem deja la tema
staulelor – de ce la Lyttelton nu a fost preg ătit nimic
pentru oi? F ără viitoarea ta so ie şi c âinii ei, ar fi trebuit
să-mi petrec noaptea păzind personal animalele!
— Am avut mult de f ăcut, tată. Doar trebuia terminat
portretul mamei pentru salon. Şi trebuia s ă mă ocup de
încăperile lui lady Gwyneira.
— Lucas, c ând vei învă a oare c ă picturile în ulei,
spre deosebire de cai, nu fug! Iar în ceea ce prive şte
încăperile Gwyneirei… tu le-ai amenajat?
Gerald p ăru că în elege acest lucru tot at ât de pu in,
ca şi Gwyneira.
— Cine să o fi făcut? Una din fetele maori? Atunci am
fi găsit, desigur, rogojini din frunze de palmier şi o
vatră deschisă!
Lucas păru la r ândul lui pu in enervat. E drept, doar
atât cât îşi permitea un gentleman să o facă în societate.

Gerald S ăă. sperăm că va şti să aprecieze acest

suspin
— Da, bine.
lucru. Dar hai s ă nu ne mai cert ăm, trebuie s ă coboare
în fiecare clipă…
Gwyneira hotărî că acest moment este cuv ântul-
cheie. Cu pas m ăsurat, umerii drep i şi capul ridicat,
coborî treptele. Asemenea scene repetase zile întregi
pentru balul ei de debutant ă. Acum, în sfârşit, putea s ă
se folosească de aceste cunoştin e.
După cum era de a şteptat, b ărba ii din salon
rămăseseră fară cuvinte. Pe fundalul treptelor
întunecate, silueta fin ă a Gwyneirei, îmbrăcată în
mătase bleu-deschis, p ărea s ă fi ie şit dintr-un tablou
pictat în ulei. În lumina lum ânărilor din salon fa a îi
strălucea, şuvi ele de p ăr, care o încadrau, p ăreau a fi
esute din aur şi cupru. În jurul gurii juca un z âmbet
sfios. Plecase pu in ochii, ceea ce însă nu o împiedica să
privească pe sub genele lungi, ar ămii. Trebuia pur şi
simplu s ă arunce o privire asupra lui Lucas înainte de
a-i fi fost prezentată oficial.
Ceea ce v ăzu o f ăcu să-i fie greu s ă p ăstreze o inută
demnă. Era c ât pe ce s ă caşte ochii şi gura, pentru a se
holba la acest exemplar desăvârşit al speciei masculine.
Gerald nu exagerase în descrierea lui Lucas. Fiul lui
era prototipul unui gentleman şi în plus înzestrat cu
toate atributele frumuse ii masculine. T ânărul era înalt,
depăşindu-l cu mult pe Gerald, era suplu, dar
musculos. Nu avea nimic din blegeala t ânărului
Barrington sau din gingăşia lipsită de putere a vicarului
Chester. F ără doar şi poate Lucas Warden f ăcea sport,
chiar dac ă nu at ât de excesiv, ca s ă fi avut corpul plin

de
erapachetele
pătrunsă de
de mu şchidar
spirit, aleera
unui
maiatlet.
ales Fa îngust
a luiional
propor ă şăi
nobilă. Gwyneirei îi amintea de statuile zeilor greci,
care m ărgineau drumul spre gr ădina de trandafiri a
surorii ei Diana. Buzele lui Lucas erau arcuite fin, nici
prea late şi senzuale, nici prea înguste şi str ânse. Ochii
îi erau limpezi şi de un cenu şiu at ât de intens, cum
Gwyneira nu mai v ăzuse niciodată. De cele mai multe
ori, ochii cenu şii dădeau într-un albastru, dar ochii lui
Lucas d ădeau impresia de parc ă s-ar fi amestecat doar
culorile negru şi alb. P ărul blond deschis, pu in cre , îl
purta t ăiat scurt, cum era moda în saloanele engleze şti.
Lucas era îmbrăcat conform uzan elor, alesese pentru
această întâlnire un costum din trei piese, dintr-un
postav de cea mai bun ă calitate. La acesta asortase
pantofi negri, lucitori.
Când Gwyneira se apropie, îi zâmbi. Fa a lui deveni
şi mai atrăgătoare. Dar ochii rămăseseră inexpresivi.
Î n cele din urm ă se înclină şi apuc ă mâna Gwyneirei
cu degetele sale lungi, suple, pentru a schi a o perfect ă
sărutare de mână.
— Doamna mea… sunt încântat.
Howard O’Keefe o privi pe Helen mirat. Era evident
că nu în elegea de ce întrebarea lui o lăsase mută.
— Cum… cum a şa cu c ăsătoria? se b âlbâi ea în cele
din urmă. Eu… eu am crezut…
Helen trase de o şuvi ă de păr.
— Iar eu credeam c ă a i venit ca s ă vă căsători i cu
mine, spuse Howard şi păru aproape sup ărat. Nu ne-
am în eles oare?
Helen clătină din cap.

— Da,
Nici… nicisigur ă da.
nu şctim Darunul
nimic totuldespre at ât de
vine altul. brusc.
De… de
obicei se întâmplă aşa, că bărbatul îi face viitoa…
viitoarei sale so ii curte, iar apoi…
— Domnişoară Helen, de aici p ână la ferma mea este
cale de dou ă zile, r ăspunse Howard sever. Doar nu v ă
aştepta i cu adevărat să fac acest drum de mai multe ori
numai ca s ă vă aduc flori! În ceea ce m ă priveşte, am
nevoie de o so ie. V-am văzut şi mi-a i plăcut…
— Vă mul umesc! murmură Helen, înroşindu-se.
Howard nu reac ionă.
— Din partea mea, totul ar fi clar. Doamna Baldwin
mi-a spus c ă sunte i foarte matern ă şi casnic ă, şi asta
îmi place. Nu trebuie s ă ştiu mai multe. Dac ă mai ave i
întrebări – v ă rog, v ă răspund cu pl ăcere. Dar apoi s ă
vorbim despre… despre modalit ă i. Reverendul
Baldwin ne-ar cununa, nu-i aşa?
Această ultimă întrebare o adres ă vicarului Chester,
care aprobă sârguincios.
Helen se g ândi cu înfrigurare la ni şte întrebări. Ce
trebuia ştiut despre un om cu care urma s ă se lege o
căsnicie? în cele din urmă începu cu familia sa.
— Proveni i ini ial din Irlanda, domnule Howard?
O’Keefe încuviin ă din cap.
— Da, domnişoară Helen, din Connemara.
— Şi familia dumneavoastră…?
— Richard şi Bridie O’Keefe, p ărin ii mei, precum şi
cinci fra i şi surori – sau şi mai mul i, nu ştiu, fiindc ă
am plecat devreme de acasă.
— Fiindcă… pământul nu putea hr ăni a â i copii?
întrebă Helen precaută.
— Am putea spune c ă da. În orice caz eu nu am fost
întrebat.
— Oh, îmi pare r ău, domnule Howard! Helen
reprimă impulsul de a-i pune m âna consolator pe bra .
Desigur, aceasta era greaua soartă, despre care scrisese în
scrisorile sale.
— Şi a i venit în Noua Zeelandă?
— Nu, am… am colindat mult prin lume.
— Pot s ă-mi închipui, r ăspunse Helen, de şi nu avea
nici cea mai mic ă idee, încotro se putea îndrepta un
flăcău alungat de familia sa. Dar în tot acel timp… în tot
acel timp nu v-a i gândit niciodată la o căsătorie?
Se înroşi.
 — Domnişoară, acolo, unde am colindat, nu existau
multe femei, Sta iuni ale v ânătorilor de balene, ale
vânătorilor de foci. O dată însă…
Fa a lui luă o expresie blândă.
— Da, domnule Howard? M ă scuza i, dac ă sunt
insistentă. Dar eu…
Helen era ahtiat ă după o reac ie afectiv ă, vizibil ă pe
fa a partenerului ei de discu ie, care s ă fi uşurat
aprecierea pe care trebuia să i-o facă lui O’Keefe.
Fermierul tânji cu gura până la urechi.
— E bine, domni şoară Helen. Vre i să mă cunoaşte i.
Ei, nu prea este mult de povestit. S-a c ăsătorit cu
altcineva… ceea ce este încă un motiv, pentru care
vreau s ă aranjez acum lucrurile c ât mai repede. Chestia
dintre noi, vreau să spun…
Helen era mi şcată. Deci nu era o s ărăcie a
sentimentelor, ci doar o team ă explicabilă că ea ar putea
să fugă, a şa cum a f ăcut-o prima fată pe care o iubise. E

drept
la vorbcăătot
, dnu
ândpricepea cum acest
şi impresia bărbat atâputea
de duritate, t de scump
scrie
scrisori atât de frumoase, dar credea c ă-l în elege acum
mai bine. Howard O’Keefe era o ap ă liniştită, dar
adâncă.
Dar voia ea oare s ă se arunce pe nev ăzute în aceast ă
situa ie? Helen se g ândi febril la alternative. Nu mai
putea locui la familia Baldwin; nu ar fi în eles de ce îl
amână pe Howard. Iar Howard însuşi ar privi o
amânare drept un refuz şi poate c ă s-ar retrage cu totul.
Iar atunci? Angajarea la şcoala local ă – ceea ce nu era
deloc sigur? Să educe copii de teapa Belindei Baldwin şi
să devină cu timpul fat ă bătrână? Nu putea risca acest
lucru. Poate c ă Howard nu era tocmai ceea ce îşi
închipuise, dar era direct şi cinstit, îi oferea o cas ă şi o
patrie, îşi dorea o familie şi muncea din greu, pentru a-
şi clădi ferma. Nu puteai să pretinzi mai mult.
— Bine, domnule Howard. Dar trebuie să-mi acorda i
două sau trei zile pentru pregătiri. O astfel de nuntă…
— Bineîn eles că vom aranja o mică petrecere, declară
doamna Baldwin, dulce ca zah ărul. Cu siguran ă vre i
să participe Elisabeth şi celelalte fete, care au r ămas la
Christchurch. Prietena dumneavoastr ă, domni şoara
Silkham, probabil că a plecat deja…
Howard îşi încre i fruntea.
— Silkham? O nobil ă? Acea Gwenevere Silkham,
care urmează să se căsătorească cu fiul b ătrânului
Warden?
— Gwyneira, îl corect ă Helen. Chiar ea. Ne-am
împrietenit în timpul călătoriei.
O’Keefe se întoarse spre ea, iar fa a lui, adineauri atât

de— Ca s ă fieă,clar,
prietenoas se str âmbă–denufurie.
Helen vei primi o Warden în
casa mea! Nu c ât trăiesc eu! Stai departe de aceast ă
stirpe! B ătrânul este un punga ş, iar t ânărul un pap ă-
lapte! Nici fata nu poate fi mai bun ă, altfel nu s-ar fi
lăsat cump ărată! întreg soiul ar trebui st ârpit! Deci s ă
nu îndrăzneşti să o aduci la ferma mea! Nu am eu banii
pe care îi are ăl bătrân, dar pu şca mea trage la fel de
bine!
Gwyneira f ăcea de dou ă ore conversa ie, ceea ce o
epuiză mai mult, dec ât dac ă ar fi petrecut acest timp
călare în şa sau dres ând câini. Lucas Warden aborda
toate temele despre care Gwyn ştia încă din salonul
mamei ei că trebuie abordate; dar el avea preten ii mult
mai mari decât lady Silkham.
Totul începuse foarte bine. Gwyneira reu şise s ă
toarne ceaiul perfect – şi asta, de şi mâinile îi mai
tremurau. Prima privire, aruncată asupra lui Lucas, era
prea mult pentru ea. Însă între timp b ătăile inimii se
domoliră. Tânărul gentleman nu dădu prilej pentru alte
emo ii. Nu f ăcu nimic, nu o privi plin de dorin e, nu îi
mângâie accidental degetele, pe c ând am ândoi – din
pură întâmplare – se întinseră după cutia cu zah ăr, sau
să o fi privit m ăcar mai îndelungat în ochi, c ât o bătaie
de inim ă. Privirea lui Lucas sta iona, dup ă cum
prevedea şi codul bunelor maniere, pe lobul urechii
stângi, iar ochii lui străluceau doar atunci când punea o
întrebare presantă.
— Cânta i la pian, dup ă cum am auzit, lady
Gwyneira. La ce a i lucrat în ultimul timp?
— Oh, c ânt destul de slab la pian. Doar pentru

propriul amuzament,
sunt foarte domnule Lucas. Cred… cred c ă
lipsită de talent…
Privire jenată de jos în sus, u şoare încruntare a
frun ii. Cei mai mul i bărba i ar fi abandonat tema cu
un compliment. Nu şi Lucas.
— Nu pot s ă-mi imaginez, doamna mea. Nu, dac ă vă
face pl ăcere. Tot ceea ce facem cu pl ăcere va reu şi, sunt
convins. Cunoaşte i Cărticica cu note a lui Bach?
Menuete şi dansuri – vi s-ar potrivi!
Lucas zâmbi.
Gwyneira încercă să-şi amintească cine a compus
studiile cu care o chinuise madame Fabian. În orice caz
auzise deja numele de Bach. Nu compusese muzic ă
bisericească?
— Deci privindu-mă, vă gândi i la corale? întrebă ea
glumea ă.
Poate reu şea să reducă conversa ia la nivelul unor
schimburi lejere de complimente şi în epături. Ar fi fost
mai degrabă în spiritul Gwyneirei, dec ât o discu ie
despre artă şi cultură. Dar Lucas nu marjă.
— De ce nu, milady? Coralele ar trebui s ă redea
jubilarea corurilor îngerilor spre lauda lui Dumnezeu.
Şi cine nu ar vrea s ă-L pream ărească pe Dumnezeu
pentru o f ăptura at ât de uluitor de frumoas ă ca
dumneavoastră? La Bach m ă fascinează claritatea
aproape matematic ă a compozi iei, unit ă cu o credin ă
resim ită din str ăfunduri. Desigur c ă muzica nu îşi
arată adevărata valoare dec ât în cadrul adecvat. Ce nu
aş da să pot asculta un concert de org ă într-una din
marile catedrale ale Europei! Este…
— Înăl ător, observă Gwyneira.

Lucas
După aprob ă cu
muzic ă entuziasm.
se entuziasm ă pentru literatura
contemporană, mai ales pentru scrierile lui Bulwer-
Lytton. „Reconfortante”, comentă Gwyneira, pentru ca
apoi s ă treacă la domeniul lui favorit, pictura. Aici
vorbi cu aprindere despre motivele mitologice ale
artiştilor Rena şterii. „M ăre e”, coment ă Gwyn, c ât şi
despre jocul de lumini şi umbre din lucr ările lui
Velasquez şi Goya. „Primenitoare”, improviz ă
Gwyneira, care nu auzise niciodată de ei.
După două ore, Lucas p ărea entuziasmat de ea,
Gerald lupta vizibil cu oboseala, iar Gwyneira nu voia
decât să plece. În cele din urm ă, îşi duse m âna uşor la
frunte şi privi, scuzându-se, spre bărba i.
— Mi-e team ă că după drumul lung şi căldura din
fa a căminului m ă apucă durerile de cap. Ar trebui s ă
ies pu in la aer proaspăt…
Când încercă să se ridice, sări şi Lucas imediat în sus.
— Sigur că da, probabil că vre i s ă vă odihni i înainte
de dineu. A fost gre şeala mea! Am lungit prea mult
ceaiul cu această conversa ie antrenantă!
— De fapt a ş dori s ă fac mai degrab ă o mic ă
plimbare, spuse Gwyneira. Nu departe, doar p ână la
grajduri, asta şi pentru a vedea de calul meu.
Cleo, plin ă de entuziasm, dansa deja în jurul ei. Se
plictisise şi că eaua. L ătratul ei voios trezi în Gerald
spiritul de via ă.
— Ar trebui s ă mergi şi tu, Lucas, îl pofti pe fiul lui.
Arată-i domni şoarei Gwyn grajdurile şi ai grij ă ca
ciobanii să nu îi zâmbească provocator.
Lucas îl privi indignat.

— Te rog, nu
Gwyneira îşi asemenea a să roînşeasc
dădu silinexpresii fa aăunei
, darlady…
în fond
căuta un pretext pentru ca Lucas să nu o înso ească.
Spre bucuria ei, avea şi Lucas îndoieli.
— Nu ştiu, tat ă, dac ă o asemenea ie şire nu dep ăşeşte
cumva grani ele bunei-cuviin e, ad ăugă el. Este
imposibil s ă stau singur cu lady Gwyneira la grajdul
cailor…
Gerald trase zgomotos aerul pe nas.
— La grajduri este acum un du-te vino, ca la cr âşmă!
Pe o asemenea vreme, ciobanii stau la c ăldură şi joac ă
căr i!
După-amiaza târziu începuse ploaia.
 — Chiar de aceea, tată. Mâine şi-ar rupe gura, cum că
stăpânii s-ar fi retras la grajduri pentru ac iuni ce nu se
cuvin.
Se vedea c ă doar la g ândul unor asemenea clevetiri,
Lucas nu se sim ea bine.
— Oh, m ă descurc singură! spuse Gwyneira repede.
Nu îi era fric ă de muncitori, doar reu şise s ă câştige
respectul oierilor tat ălui ei. Iar limbajul dur al
ciobanilor îi era în momentul de fa ă mult mai agreabil
decât continuarea conversa iei elevate cu un gentleman.
În drum spre grajd s-ar putea s ă vrea să o examineze în
domeniul arhitecturii! Grajdurile le găsesc cu siguran ă!
De fapt ar fi dorit s ă-şi ia un palton, dar mai bine îşi
lua imediat r ămas-bun, înainte ca Gerald s ă aibă
obiec ii.
— A fost foarte re… reconfortant s ă discut cu
dumneavoastră, domnule Lucas îi spuse z âmbind
viitorului ei so . Ne vedem la cină?

— Bineîncuviin
Lucas ă din capPeste
în eles, milady. şi schi
o orăăose vaăservi
nou plecămasa
ciune.în
sufragerie.
Gwyneira alerg ă prin ploaie. Nici nu se g ândi ce va
face umezeala cu rochia ei de m ătase. Şi dac ă te
gândeşti că vremea fusese adineauri at ât de frumoas ă!
Ei da, f ără ploaie nu cre ştea iarba. Clima umed ă a noii
ei patrii era ideal ă pentru cre şterea oilor, iar cu
asemenea vreme era obişnuită din Wales. Doar c ă acolo
nu ar fi alergat îmbrăcată elegant prin mocirl ă; acolo
drumurile din jurul cl ădirilor administrative erau
pavate. La Kiward Station nu se f ăcuse deocamdată
acest lucru. Doar drumul de acces fusese întărit. Dac ă
ar fi fost dup ă Gwyneira, ea ar fi l ăsat s ă se amenajeze
mai întâi suprafa a dinaintea grajdurilor, apoi drumul
superb de acces la intrarea principal ă, care era oricum
folosit rar. Dar probabil c ă Gerald avea alte priorit ă i,
iar Lucas avea cu siguran ă altele. Cu siguran ă plănuia
deja o gr ădină cu trandafiri… Gwyneira era bucuroas ă
că din grajduri venea lumin ă; nu ar fi ştiut unde s ă
găsească un felinar. Din hambare şi grajdurile cailor se
auzeau voci. Se pare c ă într-adevăr aici se adunaser ă
ciobanii.
— Black-Jack, James! tocmai striga cineva râzând. Jos
nădragii, prietene! Astăzi î i iau leafa.
„Cât timp b ărba ii nu jucau cu alt ă miză”, gândi
Gwyneira, trase aer în piept şi deschise u şa grajdului.
Culoarul care se deschidea în fa a ei, ducea în stânga
spre grajdurile cailor, în dreapta se afla un mic depozit,
unde st ăteau b ărba ii în jurul unui foc. Gwyneira
numără cinci, to i flăcăi aspri, care nu arătau de parcă s-

ar sp ălat deja
în fiultimele ăzi. Par
zileastrenun ială aveau
aser ărbi sauL cel
la băbrbierit. ângpu in
ă un
bărbat înalt, suplu, cu fa a puternic bronzat ă, cam
col uroasă, str ăbătută de riduri de expresie, se f ăcuseră
colac trei dintre tinerii câini ciobăneşti.
Un alt bărbat îi întinse sticla cu whisky.
— Ia, spre consolare!
Deci acesta era James, care tocmai pierduse jocul.
Un uria ş blond, care f ăcea din nou c ăr ile, ridică din
întâmplare privirea şi o văzu pe Gwyneira.
— Ei, oameni buni, exist ă aici stafii? De obicei v ăd
doamne at ât de frumoase doar dup ă a doua sticl ă de
whisky!
 Bărba ii râseră.
— Ce str ălucire sub modestul nostru acoperi ş! spuse
cu o voce nu tocmai sigur ă bărbatul, care d ăduse sticla
mai departe. Un… un înger!
Iar râsete.
Gwyneira nu ştia ce să spună.
— Ia t ăce i din gur ă, o face i să se jeneze! lu ă cel mai
în vârstă dintre b ărba i cuv ântul. Dup ă cum se vedea,
era încă treaz şi tocmai îşi îndesa pipa. Nu este nici
înger, nici stafie, doar t ânăra lady! Pe care a adus-o
domnul Gerald, pentru ca s ă-l ia pe domnul Lucas…
doar şti i!
Chicote jenate.
Gwyneira se hotărî să ia ini iativa.
— Gwyneira Silkham, se prezent ă ea. Ar fi dat m âna
cu bărba ii, dar deocamdat ă nu se ridic ă niciunul.
Voiam să văd de calul meu.
Intre timp, Cleo inspectase grajdul, salut ă tinerii câini

ciobăneşoprindu-se
celălalt, ti şi alerg ă, îd
nâfinal
nd din coad ă, care
la James, de laoun ărbat
m âbng la
âie cu
mâini pricepute.
— Şi cum se nume şte această tânără lady? Un animal
superb! Am auzit deja de ea şi de minunile st ăpânei ei
la mânatul oilor. Îmi permite i: James Mckenzie!
Tânărul se ridic ă şi îi întinse Gwyneirei m âna. În
acest timp o privi hotărât cu ochii lui căprui. Părul îi era
tot brun, bogat şi pu in cam ciufulit, de parcă în timpul
jocului de căr i ar fi tras nervos de el.
— Ei, James! Nu te arunca a şa! îi zise în glum ă unul
dintre ceilal i. Îi apar ine şefului, ai auzit doar!
Mckenzie îşi roti ochii.
 — Nu-i asculta i pe vagabonzii ăştia, nu au cultur ă.
Dar m ăcar au fost boteza i: Andy Mearan, Dave
O’Toole, Hardy Kennon şi Poker Livingston. Cel din
urmă are mult succes şi la Black-Jack…
Poker era blondul, Dave era b ărbatul cu sticla, iar
Andy, uria şul mai în vârstă, cu p ărul închis. Hardy
părea s ă fie cel mai t ânăr şi băuse astăzi deja prea mult
whisky pentru a mai putea da un semn de via ă.
— Îmi pare rău, suntem cu to ii deja cam b ău i, spuse
Mckenzie sincer. Dar dac ă domnul Gerald trimite o
sticlă, spre sărbătorirea norocoasei întoarceri…
Gwyneira zâmbi plină de gra ie.
— E bine. Dar la urm ă s ă stinge i focul. S ă nu cumva
să da i foc la grajduri.
Între timp, Cleo s ări în sus în fa a lui Mckenzie, care
continuă să o scarpine. Gwyneira îşi aduse aminte c ă
Mckenzie o întrebase de numele ei.
— Se numeşte Silkham Cleopatra. Iar că elandrii sunt

Silkham
Daimon şDaisy, Silkham Dorit, Silkham Dinah, Dafiy,
i Dancer.
— Vai, to i nobili! se sperie Poker. Trebuie s ă facem
de fiecare dată o plecăciune, ca la curte?
Prietenos, dar hot ărât, îl îndepărtă în acest timp pe
Dancer, care încerca să-i mănânce căr ile de joc.
— Ar fi trebuit s ă face i plec ăciunea deja la primirea
calului meu, r ăspunse degajată Gwyneira. Are un
arbore genealogic mai lung decât noi to i.
James Mckenzie râse şi ochii săi străluciră.
— Dar nu trebuie să mă adresez animalelor de fiecare
dată cu numele întreg, nu-i aşa?
Ochii Gwyneirei jucau poznaş.
 — Cu Igraine trebuie s ă vă în elege i personal,
declară ea. Dar c ă eaua nu este de loc încrezută.
Răspunde la numele de Cleo.
— La ce nume r ăspunde i dumneavoastră? întrebă
Mckenzie, l ăsând să-i alunece privirea cu pl ăcere, dar
fară aluzii jignitoare, peste silueta Gwyneirei.
Ea se cutremur ă. Dup ă drumul prin ploaie, i se
făcuse frig. Mckenzie observă acest lucru imediat.
— Ia sta i, vă dau mai întâi pelerina. Vine vara, dar
afară este deocamdată destul de neplăcut. Întinse mâna
spre haina lui impregnată.
— Lua i aici, domnişoară…
— Gwyn, spuse Gwyneira. Mul umesc mult. Unde
este calul meu?
Igraine şi Madoc erau bine instala i în boxe curate,
dar iapa tot scurma nelini ştită când o vizit ă Gwyneira.
Călăritul lent de diminea ă nu o obosise; ardea de
nerăbdare să facă mişcare.

— sDomnule
dori Mckenzie,
ă ies c ălare, spuseGerald
dar domnul Gwyneira, p ărerea caăş
diminea
este de
nu se cade s ă ies singur ă. Nu vreau s ă fiu nim ănui o
povară, dar exist ă posibilitatea de a v ă înso i pe
dumneavoastră şi pe oamenii dumneavoastr ă la o
muncă? La inspec ia paji ştilor, de exemplu? A ş vrea s ă
vă arăt şi cum se antreneaz ă tinerii c âini. Prin natura
lor, au un bun instinct pentru oi, dar cu c âteva mici
trucuri, cunoştin ele lor pot fi îmbunătă ite.
Domnul Mckenzie scutură din cap cu regret.
— Desigur, în principiu accept ăm cu pl ăcere oferta
dumneavoastră, domni şoară Gwyn. Dar pentru m âine
avem deja sarcina de a pune pentru dumneavoastr ă
şaua pe doi cai. Domnul Lucas v ă va înso i şi vă va
arăta ferma. Mckenzie se hlizi. Desigur c ă prefera i
această ieşire unui tur de inspec ie cu ni şte ciobani
nespăla i?
Gwyneira nu ştia ce s ă spună – sau, şi mai r ău, nu
ştia—nici ce gândea. În cele din urmă, se adună.
Îmbucurător, observă ea.

Lucas Warden era un bun c ălăre , chiar dac ă nu

călărea din pasiune. T ânărul gentleman st ătea lejer şi
corect în şa, mânuia cu mare siguran ă căpăstrul şi se
pricepea să ină calul lini ştit l ângă înso itoarea sa,
pentru a discuta foarte interesat cu ea. Spre mirarea
Gwyneirei însă, nu avea cal propriu şi nu ar ăta nicio
interes de a încerca noul arm ăsar, pe c ând Gwyn, încă
de când cump ărase Warden calul, ardea de ner ăbdare

să facă acest lucru. Rin ă acum, c ălăritul pe Madoc i se

refuzase cu argumentul c ă un arm ăsar nu este un cal
pentru doamne. Ori, de şi nu era obi şnuit cu şaua de
damă, era vizibil c ă micul cal negru avea un
temperament mult mai lini ştit dec ât Igraine cea
încăpă ânată a Gwyneirei. Dar în aceast ă privin ă,
Gwyn era optimistă. Ciobanii, care din lips ă de rândaşi
de cai, lucrau şi ca gr ăjdari, nu aveau nicio idee despre
ceea ce se cuvine. Astfel, Lucas trebui s ă-i ceară în mod
special miratului Mckenzie s ă pună pe iapa Gwyneirei
şaua laterală. Pentru sine, lu ă unul din caii de la ferm ă,
care erau cu to ii mai mari, dar erau şi mai u şori, dec ât
caii Cob. Cei mai mul i păreau s ă fie şi vioi, dar Lucas
alesese cel mai liniştit animal.
— Măcar pot s ă intervin dac ă doamna va avea
greută i şi nu trebuie s ă mă lupt cu propriul cal, îi
explică el uluitului Mckenzie alegerea sa.
Gwyneira ridic ă ochii spre cer. Dac ă ar avea într-
adevăr greută i, înainte ca liniştitul cal bălan a lui Lucas
să o pornească la fug ă, Igraine ar fi disp ărut deja cu ea
la orizont. Dar acest argument îl cunoştea din c ăr ile de
bună purtare şi de aceea se pref ăcu că apreciază grija pe
care i-o purta Lucas. Drumul călare prin Kiward Station
se desfăşură foarte armonios. Lucas purtă cu Gwyneira
o discu ie agreabilă despre v ânători de vulpi şi se mir ă
de participarea ei la concursuri de dresaj de c âini.
— Mi se pare o preocupare destul de… deh, de
neconven ională pentru o tânără doamnă, o dojeni el cu
blânde e.
Gwyneira îşi muşcă uşor buzele. Începea deja Lucas
să o tuteleze? Atunci era mai bine s ă-l tempereze de pe

acum.
— În cazul meu, va trebui s ă vă obişnui i cu a şa ceva,
răspunse ea rece. Tot neconven ional este şi să dai curs
unei cereri în căsătorie în Noua Zeelandă. Mai ales dacă
nici nu-l cunoşti pe viitorul so .
— Touché! Lucas z âmbi, dar deveni apoi serios.
Trebuie s ă recunosc c ă la început nu am agreat modul
de ac iune al tat ălui meu. Dar aici este într-adevăr
foarte greu să se aranjeze o legătură potrivită. V ă rog s ă
mă în elege i exact. Noua Zeeland ă nu a fost populat ă
de răufăcători, ca Australia, ci de oameni întru totul
oneşti. Dar cei mai mul i colonişti… ei bine, nu au clas ă,
educa ie, cultură. Av ând în vedere aceasta, mă consider
mai mult dec ât fericit c ă am acceptat aceast ă
neconven ională cerere în căsătorie, care mi-a adus o
mireasă atât de încântător de neconven ională! Pot
îndrăzni s ă sper c ă şi eu corespund cerin elor
dumneavoastră, Gwyneira?
Gwyn dădu aprobator din cap, chiar dac ă trebui să se
for eze să zâmbească.
— Sunt pl ăcut impresionat ă să găsesc aici un
gentleman at ât de perfect ca dumneavoastr ă, spuse ea.
Nu aş fi găsit nici în Anglia un so mai cultivat şi mai
educat.
Era cu siguran ă adevărat. În cercurile nobilimii de la
ară, din Weles, în care se învârtise Gwyneira, exista o
anumită educa ie de baz ă, dar în saloane se vorbea mai
des de curse de cai decât de cantate de Bach.
— Sigur c ă trebuie s ă ne cunoa ştem şi mai
îndeaproape, înainte de a fixa data c ăsătoriei, spuse
Lucas. Orice altceva nu ar fi decent, i-am spus şi tat ălui

acest lucru.
se putea, El ar
chiar âine.s ă fixeze data ceremoniei, dacă
fi dorit
poim
Gwyneira găsi că s-au spus destule, dar fu de acord şi
se arătă entuziasmată de invita ia de a-l vizita pe Lucas
după-amiază în atelierul lui.
— Sunt doar un pictor ne însemnat, sper însă să mă
pot dezvolta, îi explic ă el, pe c ând parcurser ă la pas o
por iune de drum, care îmbia la galop. Acum lucrez la
un portret al mamei mele. I se va g ăsi un loc în salon.
Din p ăcate, trebuie s ă lucrez pe baz ă de dagherotipuri,
fiindcă abia îmi amintesc de mama mea. A murit c ând
eram încă mic. Dar în timpul lucrului îmi vin din ce în
ce mai multe amintiri şi am senza ia că mă apropii de
mama mea. Este o experien ă foarte interesantă. Aş dori
să vă pictez şi pe dumneavoastră, Gwyneira.
Gwyneira acceptă pe jum ătate. Tat ăl ei pusese s ă i se
facă un portret înainte de plecare şi se plictisise de
moarte, stând model.
— În primul r ând ard de ner ăbdare, să vă aud
părerea referitoare la munca mea. Desigur c ă a i vizitat
în Anglia multe galerii şi sunte i mult mai la curent cu
noile dezvoltări, decât noi aici, la capătul lumii.
Gwyneira spera doar c ă o să-i vin ă în minte c âteva
cuvinte potrivite impresionante. De fapt epuizase de
ieri stocul din acest domeniu, dar poate c ă tablourile îi
dădeau idei noi. În realitate nu v ăzuse încă niciodată o
galerie pe din ăuntru, iar noile dezvolt ări în domeniul
artei îi erau total indiferente. Predecesorii ei – ca şi cei ai
vecinilor şi prietenilor – str ânseseră timp de genera ii
destule picturi ca s ă împodobească pere ii. Tablourile
arătau mai ales str ămoşi şi cai, iar calitatea lor era dat ă

doar de criteriul asemănării. Termenii precum căderea

luminii şi perspectivă, despre care Lucas putea sporov ăi
la nesfârşit, Gwyneira îi auzi acum pentru prima oară.
Dar în schimb o vr ăjiră peisajele. Diminea a fusese
ce oasă; dar acum p ătrundea soarele, iar ce urile
dezvăluiau Kiward Station, de parc ă natura i-ar face
Gwyneirei un cadou deosebit. Desigur, Lucas nu o duse
departe, p ână la pintenii muntelui, unde oile p ăşteau
lăsate liber, dar şi pământul din apropierea fermei era
minunat. Lacul reflecta forma iunile de nori de pe cer,
iar st âncile de pe paji şte ar ătau de parc ă tocmai ar fi
străpuns covorul de iarb ă, ca ni şte din i uria şi sau ca o
armată de uriaşi, care ar putea învia în fiecare clipă.
 — Nu exist ă o poveste, în care eroul seam ănă pietre
şi din ele cresc solda i pentru oastea sa? întrebă
Gwyneira.
Lucas se arătă entuziasmat de cultura ei.
— Aşa este, dar nu sunt pietre, ci din i de zmeu, pe
care Iason din mitologia greac ă îi sădeşte în pământ, o
corectă el. Iar armata de fier care cre şte din ei, se ridic ă
împotriva lui. Oh, este minunat s ă discu i la acela şi
nivel cu oameni cu o cultură clasică, nu găsi i?
Gwyneira se g ândise mai degrab ă la cercurile de
piatră care se g ăseau în patria ei şi despre care d ădaca
ei îi spusese o poveste plin ă de aventuri. Dac ă îşi
aducea bine aminte, ni şte preotese pietrificaser ă aici
solda i romani sau cam a şa ceva. Dar aceast ă povestire
desigur că nu era destul de clasică pentru Lucas.
Printre pietre p ăşteau primele oi din efectivul lui
Gerald – oi care de cur ând fătaseră. Gwyneira era
încântată de mieii foarte frumo şi. Gerald avusese
dreptate:
îmbunătăoi por ie delsâânii.
calitatea nge din rasa Welsh-Mountain va
Lucas îşi încre i fruntea c ând Gwyn îi spuse c ă ar
trebui s ă împerecheze imediat oile cu un berbec din
Wales.
— În Anglia este ceva obi şnuit ca tinerele doamne s ă
vorbească atât de… at ât de f ără perdea despre lucruri
legate de sex? întrebă el prevăzător.
— Cum altfel să mă exprim?
Gwyneira niciodată nu asociase cumsec ădenia şi
creşterea oilor. Nu avea habar cum ajungea o femeie s ă
aibă bebeluşi, dar la împerecherea oilor asistase de mai
multe ori, fără ca cineva să fi avut ceva împotrivă.
 Lucas roşi pu in.
— Acest întreg domeniu… deh, nu prea este tem ă de
discu ie pentru doamne, nu-i aşa?
Gwyneira ridică din umeri.
— Sora mea Larissa cre şte terieri Highland, cealalt ă
soră creşte trandafiri. Vorbesc toat ă ziua despre aceste
lucruri. Care este diferen a fa ă de oi?
— Gwyneira! Lucas se f ăcu ro şu ca focul. S ă
abandonăm această tem ă. Nu este adecvat ă, mai ales în
situa ia noastră deosebită! mai bine să privim încă pu in
jocul mieilor. Nu sunt drăgălaşi?
Gwyneira taxase mieii doar sub aspectul cantit ă ii de
lână, pe care ar fi adus-o, dar ca to i mieii nou-n ăscu i,
era dr ăgălaşi. ÎI aprobă pe Lucas şi nu avu niciun fel de
obiec ii, când el propuse să încheie turul.
— Cred c ă a i văzut suficient pentru a v ă putea
descurca şi singură la Kiward Station, spuse el, c ând, în
fa a grajdurilor, o ajut ă pe Gwyneira s ă coboare de pe

cal ă ile sale.ă, care o f ăcu să se împace cu toate

– o remarc
curiozit
Era clar c ă nu avea de obiectat dac ă logodnica lui
pleca singur ă călare! Cel pu in nu amintise tema damă
de companie – fie pentru c ă trecuse peste acest capitol în
cartea bunelor maniere, fie fiindc ă nu îşi putea închipui
că o fată ar putea dori să iasă singură călare.
În orice caz, Gwyneira profită de şansă imediat. Abia
îi întorsese Lucas spatele, i se adres ă ciobanului mai în
vârstă, care luase caii în primire.
— Domnule Mearan, m âine-diminea ă aş dori s ă ies
călare singur ă. Preg ăti i-mi calul pentru ora zece – cu
şaua domnului Gerald!
 Nunta lui Helen cu Howard O’Keefe nu se desf ăşură
atât de lipsit ă de preten ii cum se temuse la început
tânăra femeie. Pentru a nu celebra cununia într-o
biserică goală, reverendul Baldwin o fix ă odată cu
slujba de duminic ă, aşa că şirul persoanelor care îi
felicitară pe Helen şi Howard a fost destul de lung.
Domnul şi doamna Melaren f ăcuseră tot ce era posibil
ca slujba s ă fie s ărbătorească, iar doamna Godewind
oferi florile pentru împodobirea bisericii şi le prinse
împreună cu Elisabeth în aranjamente florale superbe.
Domnul şi doamna Melaren îi dăruiră lui Rosemary o
rochi ă roz de duminic ă; îmbrăcată în ea, copila arunc ă
flori în jur şi arătă ea însăşi ca un boboc de trandafir.
Domnul Melaren prelu ă obliga ia de a o conduce pe
mireasă, iar Elisabeth şi Belinda Baldwin o urmar ă pe
Helen în calitate de domni şoare de onoare. Helen
sperase că la slujba de duminic ă le va vedea şi pe
celelalte fete, dar niciuna din familiile care locuiau mai

departe nu Laurie.
stăpânii lui veni laHelen
slujbaerareligioas ă.ăNu
nelini ştit , darvenir ă nici
nu voia s ă-
şi strice prin asta marea zi. Se împăcase cu g ândul
căsătoriei făcute în prip ă şi era ferm hot ărâtă să fac ă tot
ce se putea face mai bun din aceast ă situa ie. În ultimele
două zile mai putea s ă-l şi observe exact pe Howard,
care r ămăsese în ora ş şi era practic la fiecare mas ă
oaspete al familiei Baldwin. Atitudinea lui ostil ă la
amintirea numelui Warden o surprinsese în mod
neplăcut, ba chiar o speriase, dar dac ă nu se vorbea pe
această temă, părea un om echilibrat. Se folosi de
şederea la ora ş, pentru a face cump ărături destul de
generoase pentru ferm ă, deci se pare c ă financiar nu-i
mergea prea r ău. În hainele lui de duminic ă, din
esătură de lână gri, pe care le îmbrăcase pentru
cununie, arăta foarte solid, deşi hainele nu se potriveau
anotimpului şi transpira puternic în ele.
Helen purta o rochie de var ă de un verde crud, pe
care încă de la Londra pusese să-i fie ajustată în vederea
nun ii. E drept că o rochie albă din dantelă ar fi fost mai
frumoasă, dar renun ase la ea, ca la o cheltuial ă fără
sens. Doar nu mai puteai s ă por i niciodat ă un
asemenea vis din m ătase. P ărul str ălucitor îi cădea lui
Helen pe spate – o coafur ă, pe care doamna Baldwin o
privi cu suspiciune, dar pentru care insistaser ă doamna
Melaren şi doamna Godewind. Îndepărtaseră părul de
pe fa a lui Helen doar cu ajutorul unei benti e şi îl
împodobiseră cu flori. Helen era de părere că nu arătase
niciodată atât de frumoas ă şi chiar şi tăcutul Howard îi
făcu un compliment.
— Este… foarte drăgu , Helen.

Helen
purta cu se juca
sine. cu scrisorile
Oare c ând va fisale,
so ulpeeicare
at âtot
t deledegajat,
mai
încât să repete aceste cuvinte frumoase şi personal,
stând fa ă în fa ă?
Ceremonia în sine fu foarte s ărbătorească. Se dovedi
că reverendul Baldwin era un vorbitor nemaipomenit,
care ştia să-şi capteze enoriaşii. Când vorbi de dragoste
în zilele bune şi cele rele, plânse p ână şi cea din urm ă
femeie din biseric ă, iar b ărba ii îşi şterseră nasul.
Alegerea na şei de cununie deveni un strop de pelin
pentru Helen. Şi-ar fi dorit-o pe doamna Godewind,
dar doamna Baldwin se băgă insistent, astfel că ar fi fost
lipsit de amabilitate s ă o refuze. În schimb, na şul de
cununie, vicarul Chester, îi era deosebit de simpatic.
Howard produse o surpriz ă spunând formula de
cununie pe de rost şi cu voce hot ărâtă şi privind-o pe
Helen aproape dr ăgăstos. Helen însăşi nu reu şi atât de
perfect – trebuia să plângă.
Dar apoi r ăsună orga, comunitatea c ântă şi Helen se
sim i peste măsură de fericită când păşi la bra ul so ului
ei din biseric ă. Afar ă aşteptau deja cei ce voiau s ă-i
felicite.
Helen o s ărută pe Elisabeth şi se l ăsă îmbră işată de
doamna Melaren, care pl ângea. Spre surprinderea ei
veniseră şi doamna Beasley şi toată familia O’Hara, deşi
cea din urm ă nu apar inea bisericii anglicane. Helen
strânse m âini, r âse şi plânse în acela şi timp, p ână c ând,
la urm ă, rămăsese doar o femeie t ânără, pe care însă
Helen nu o mai v ăzuse niciodată. Se uit ă spre Howard
– poate c ă tânăra venise pentru el –, dar Howard
discuta deja cu preotul. Părea s ă nu o fi v ăzut pe ultima

Helenăîicare
persoan voia să-i felicite.
zâmbi.
— Ştiu c ă este de neiertat, dar pot s ă vă întreb, de
unde v ă cunosc? În ultimul timp am avut parte de
atâtea impresii noi, se mai întâmplă…
Femeia înclină prietenoasă din cap. Era mic ă şi
delicată, avea o fa ă comună, cam copil ăroasă şi păr
blond, sub ire, pe care şi-l prinsese ordonat, sub o
scufie. Îmbrăcămintea era portul simplu, de biseric ă, al
unei gospodine din Christchurch.
— Nu trebuie s ă vă scuza i, nu m ă cunoaşte i, spuse
ea. Am vrut doar s ă mă prezint fiindc ă… avem ceva
comun. Numele meu este Christine Lorimer. Eu am fost
prima.
Helen o privi mirată.
— Prima ce? Veni i aici, la umbră. Doamna Baldwin a
pregătit în casă băuturi răcoritoare.
— Nu vreau s ă mă bag, spuse doamna Lorimer
repede. Dar sunt, ca s ă zic a şa, predecesoarea
dumneavoastră. Prima, care a venit din Anglia pentru a
fi măritată aici.
— Este interesant, se miră Helen. Credeam că eu sunt
prima. Se spunea c ă celelalte femei nu au primit încă
răspuns la cererea lor, iar eu am c ălătorit f ără să fi avut
o în elegere prealabilă.
Tânăra dădu din cap.
— Eu la fel, mai mult sau mai pu in. Nici eu nu am
răspuns la un anun . Dar aveam douăzeci şi cinci de ani
şi nu aveam nicio şansă să mă mărit. Cum s ă fi avut,
foră nicio dot ă? Trăiam la fratele meu şi familia sa, pe
care reu şea cu chiu şi vai s-o între ină. Am încercat s ă

âştigochii
cAm şi eu ceva,încos
slabi ând,nu
fabrici darm-au
nu sunt preaŞfolositoare.
primit. i atunci i-a
venit ideea fratelui meu şi cumnatei mele s ă emigreze.
Dar ce s ă se întâmple cu mine? Ne-a venit ideea s ă îi
scriem preotului de aici o scrisoare. Oare nu s-ar g ăsi
un cre ştin cumsecade în Canterbury, care caută o so ie?
Răspunsul a venit de la o doamn ă Brennan. Foarte
hotărât. Voia s ă ştie totul despre mine. Se pare c ă i-a
plăcut. În orice caz am primit o scrisoare de la domnul
Thomas Lorimer. Şi ce s ă spun – m-am îndrăgostit pe
loc!
— Serios? întrebă Helen, care nu voia în niciun caz să
recunoască faptul că ea o pă ise la fel. De o scrisoare?
 Doamna Lorimer chicoti.
— O da! A scris at ât de minunat! Ştiu şi ast ăzi
cuvintele pe de rost: Mi-e dor de o femeie, care ar fi gata
să-şi lege soarta de a mea. M ă rog lui Dumnezeu pentru o
fiinţă feminină iubitoare, a c ărei inim ă să poată fi înmuiată
de cuvintele mele.
Helen privi uimită.
— Dar… dar asta este din scrisoarea mea, se agit ă ea.
Tocmai asta mi-a scris Howard mie! Nu pot s ă cred ce
îmi spune i, doamnă Lorimer! Este o glumă proastă?
Mica femeie o privi consternată.
— O nu, doamn ă O’Keefe! Şi nu voiam în niciun caz
să vă lezez! Nu puteam şti, că au făcut-o din nou!
— Ce s ă fi făcut din nou? întrebă Helen, de şi avea
deja o bănuială.
— Ei chestia cu scrisorile, explic ă Christine Lorimer.
Thomas al meu este un om deosebit de bun. Serios, nu
aş putea să-mi doresc un so mai bun. Dar este tâmplar,
nu poate ine mari discursuri şi nici nu scrie scrisori
romantice. Spunea că încercase de repetate ori, dar nicio
scrisoare c ătre mine nu i-a pl ăcut destul pentru a o
trimite. Doar voia să ajungă la inima mea, în elege i? Ei
da, şi atunci i s-a adresat vicarului Chester…
— Vicarul Chester a scris scrisorile? întrebă Helen,
care nu ştia dac ă să râdă sau s ă plângă. În orice caz,
acum i se l ămuriră nişte lucruri. Scrierea îngrijită,
frumoasă, tipic ă pentru un preot. Alegerea cuvintelor –
şi lipsa informa iilor practice, observat ă de Gwyneira.
Şi desigur interesul deosebit al micului vicar pentru
reuşita cererii în căsătorie.
— Nu a ş fi crezut c ă vor mai îndrăzni a doua oar ă!
spuse doamna Lorimer. Fiindc ă bineîn eles c ă i-am
certat cum se cuvine, când am auzit de toată chestiunea.
Oh, îmi pare at ât de r ău, doamn ă O’Keefe! Howard al
dumneavoastră ar fi trebuit s ă aibă şansa s ă vă spună
singur acest lucru. Dar acum îl prind eu pe acest vicar
Chester! Va avea ce să audă!
Hotărâtă, Christine Lorimer se puse în mişcare, pe
când Helen r ămase îngândurată. Cine era b ărbatul cu
care tocmai se c ăsătorise? Oare Chester îl ajutase doar
să-şi exprime sentimentele în cuvinte, sau lui Howard îi
era în fond egal cu ce îşi atrage viitoarea so ie la capătul
pământului?
Va afla în curând. Dar nu era sigură că voia asta.
Căru a se leg ăna de opt ore peste drumuri
mocirloase. Helen avea senza ia că această călătorie nu
se va sf ârşi niciodată. Apoi, întinderea nesfârşită a
inutului o deprim ă. De mai bine de o or ă, nu mai
trecuseră de nicio cas ă. Iar c ăru a, cu care Howard îşi

transporta
propriile lui la Haldon
cump ânălara so ie, lucrurile ei şi
ărăturitde
Christchurch, era cel mai incomod mijloc de
locomo ie pe care îl folosise vreodat ă Helen. Spatele o
durea de la scaunul lipsit de arcuri, iar ploaia u şoară,
ciobănească, îi provoca dureri de cap. Nici Howard nu-i
făcu c ălătoria mai suportabilă, st ând cu ea de vorbă. De
cel pu in o jum ătate de or ă nu îi mai adresase niciun
cuvânt şi morm ăia cel mult o porunc ă adresată calului
brun sau catârului cenuşiu, care trăgeau căru a.
De aceea, Helen avea tot timpul din lume pentru a- şi
urmări gândurile, iar acestea nu erau cele mai
îmbucurătoare. Chestiunea cu scrisorile era încă cea
mai mică problemă. Ieri, Howard şi vicarul se scuzaseră
amândoi pentru mica înşelăciune, o considerau însă un
păcat scuzabil. Doar reu şiseră să încheie ac iunea cu
succes. Howard avea o so ie, iar Helen avea un so . Mai
rea era vestea pe care o auzise ieri seară de la Elisabeth.
Doamna Baldwin nu povestise – poate fiindc ă îi era
ruşine sau fiindc ă nu voia s-o nelini ştească pe Helen.
Dar Belinda Baldwin nu a putut s ă-şi ină gura şi îi
încredin ă lui Elisabeth c ă micu a Laurie fugise de la
so ii Lavender pentru prima oar ă chiar în a doua zi.
Sigur c ă o găsiseră repede şi o certaser ă sever, dar în
seara urm ătoare, Laurie încercase din nou s ă fugă. A
doua oară o bătuseră. Iar acum, după a treia încercare, a
fost închisă în cămara pentru mături.
— Cu apă şi pâine! declarase Belinda dramatic.
Încă de diminea ă, înainte de plecare, Helen îi vorbise
în aceast ă chestiune reverendului, iar el o asigurase c ă
bineîn eles o s ă se ocupe de Laurie. Dar se va ine oare

de cuv ântii?
de obliga dac ă Helen nu va fi acolo, pentru a-i aminti
Apoi mai era şi plecarea împreună cu Howard. Helen
petrecuse noaptea trecut ă pudic, în patul ei, la familia
Baldwin. Nu intra în discu ie să-şi ia so ul în casa
parohială, iar Howard nu putea sau nu voia s ă-şi
permită o noapte la hotel.
— O să fim toat ă via a împreună, declarase el şi,
stângaci, o sărutase pe Helen pe obraz. Noaptea aceasta
nu mai contează.
Helen se sim ea u şurată, dar şi pu in decep ionată. În
orice caz ar fi preferat facilit ă ile unei camere de hotel
culcuşului de p ături din c ăru a cu coviltir, care o va
aştepta, probabil, în timpul c ălătoriei. C ămaşa de
noapte cea bun ă şi-o pusese în geanta de c ălătorie,
deasupra de tot, dar nu putea s ă-şi imagineze unde va
putea s ă se schimbe în condi ii de bun ă-cuviin ă. Iar
apoi mai şi ploua far ă încetare, iar îmbrăcămintea –
desigur şi păturile – totul era rece şi amor it. Orice ar fi
aşteptat-o în noaptea următoare, aceste condi ii nu erau
favorabile unei reuşite!
Dar Helen fu scutită de culcuşul improvizat în c ăru a
cu coviltir. Cu pu in timp înainte de a se întuneca, când
era deja total epuizat ă şi nu- şi dorea dec ât să înceteze
scuturatul c ăru ei, Howard se opri înaintea unei ferme
modeste.
— Putem înnopta aici, la ace şti oameni, îi spuse lui
Helen şi, cavalereşte, o ajut ă să coboare de pe capr ă. Pe
bărbat, Wilbur, îl cunosc din Port Cooper. S-a c ăsătorit
şi el şi s-a stabilit aici.
În cas ă, începu s ă latre c âinele, iar Wilbur şi so ia sa
ieşC
irâănd băşirbatul
curio să vadăscund,
cine-i vizita.
v ânjos, îl recunoscu pe
Howard, urlă şi îl îmbră işă tumultuos. Cei doi se
bătură pe umeri, îşi amintiră de fapte comune de vitejie
şi ar fi vrut s ă deschidă prima sticl ă chiar acolo, în
ploaie.
Helen privi dup ă femeie, c ăutând ajutor. Aceasta
zâmbi deschis şi prietenos, ceea ce o linişti pe Helen.
— Trebuie s ă fi i noua doamn ă O’Keefe! Abia ne
venea s ă credem, c ând am auzit, c ă Howard vrea s ă se
căsătorească! Dar mai întâi intra i, sunte i desigur
înghe ată. Şi drumul cu c ăru a – veni i de la Londra,
nu-i a şa? Desigur c ă sunte i obi şnuită cu birje alese!
Femeia r âse, de parc ă nu ar fi spus în serios aceast ă
ultimă remarcă. Sunt Margaret.
— Helen, se prezent ă Helen. Se pare c ă aici nu se
ineau de formalisme.
Margaret era ceva mai înaltă decât so ul ei, slab ă şi
dădea impresia c ă era cam trist ă. Purta o rochie gri,
simplă, peticit ă de multe ori. Amenajarea casei, în care
o conduse pe Helen, era destul de primitiv ă: mas ă şi
scaune din lemn necioplit şi un cămin deschis, la care se
şi gătea. Dar mâncarea, care fierbea într-un ceaun mare,
mirosea plăcut.
— Ave i noroc, am t ăiat adineauri o g ăină, le spuse
Margaret. Nu mai era t ânără, dar face supa bun ă.
Aşeza i-vă la foc, Helen, şi şterge i-vă. Ave i aici cafea
şi oi găsi şi o gură de whisky.
Helen privi dezorientat ă. Nu b ăuse în via a ei
whisky, dar Margaret nu p ăru să se sinchiseasc ă. Îi
turnă lui Helen într-o cea şcă emailată cafea amar ă ca

fierea, carefocului,
apropierea inutăa se
fusesepentru de men
foarte
inemult timp nu
cald. Helen în
îndrăzni s ă ceară zahăr sau lapte, dar Margaret,
serviabilă, puse am ândouă ingredientele în fa a ei, pe
masă.
— Lua i mult zahăr, asta trezeşte spiritele vie ii. Şi un
strop de whisky!
Într-adevăr, băutura îmbunătă i gustul cafelei. Cu
zahăr şi lapte, amestecul era acceptabil. Cu at ât mai
mult, cu c ât se spune c ă alcoolul alung ă grijile şi
relaxează muşchii încorda i. Privit astfel, Helen putea
să-l considere un medicament. Nu spuse nu c ând
Margaret turnă pentru a doua oară.
 Când supa de g ăină fu gata, Helen vedea totul ca
prin cea ă. În sfârşit îi era din nou cald, iar camera
luminată de foc era îmbietoare. Dacă era s ă i se
întâmple pentru prima oar ă acel lucru despre care nu se
vorbeşti – de ce nu?
Supa contribui la r ândul ei la sporirea bunei
dispozi ii. Era excelentă, dar o obosi. Helen ar fi vrut s ă
se bage imediat în pat, de şi era evident c ă lui Margaret
îi făcea plăcere să discute cu ea.
Dar se pare c ă şi Howard dorea s ă încheie în cur ând
seara aceasta. Golise mai multe pahare cu Wilbur şi râse
răsunător când acesta îi propuse un joc de căr i.
— Nu, b ătrâne, ast ăzi nu. Ast ăzi am de g ând să fac
altceva, ce este în str ânsă legătură cu încântătoarea
femeie, care mi-a venit din vechea patrie!
Se plecă galant în fa a lui Helen, care se înroşi.
— Deci unde ne putem retrage? Aceasta este… ca s ă
zic aşa… noaptea nun ii noastre!

Nu ştiam că legătura esteăatât deăproaspătă! ăDin p ăcate,

— Oh, atunci trebuie s arunc m orez! ip Margaret.
nu vă pot pune la dispozi ie un pat adev ărat. Dar în
grajd este destul f ân proasp ăt, este cald şi moale. Sta i
să vă dau cearşafuri şi pături, ale voastre sunt epene de
la drumul prin ploaie. Şi un felinar, ca s ă vede i ceva…
deşi pentru prima oară e plăcut să o faci în întuneric.
Chicoti.
Helen era îngrozită. Să-şi petreac ă noaptea nun ii
într-un grajd?
Dar când Helen şi Howard – ea av ând bra ul plin de
pături, el purt ând felinarul – intrar ă în şopron, vaca
mugea îmbietor. Şi era destul de cald. Împreună cu
atelajul lui Howard, în grajd se aflau o vac ă şi trei cai.
Corpurile animalelor încălzeau oarecum încăperea, dar
o şi umpleau cu mirosuri p ătrunzătoare. Helen îşi
întinse p ăturile pe f ân. Trecuser ă într-adevăr doar trei
luni de c ând chiar şi vecin ătatea îndepărtată a ocolului
oilor o deranjase? Pe Gwyneira ar distra-o cu siguran ă
această poveste. Dar Helen… dac ă era s ă fie sincer ă, îi
era doar frică.
— Unde… pot să mă dezbrac? întrebă ea sfioasă.
Doar era imposibil s ă se dezbrace în mijlocul
grajdului, în fa a lui Howard.
Howard îşi încre i fruntea.
— Eşti nebună, femeie? Vreau să fac tot ce pot ca să- i
in cald, dar acesta nu este un loc pentru c ămăşu e de
dantelă! Noaptea se r ăceşte şi precis c ă în fân sunt
purici. Mai bine lasă rochia pe tine.
— Dar… dar dacă noi…
Helen se făcu roşie ca focul.

Howard
— De asta râm
se ăvesel.
ocup eu! Lini ştit, îşi desf ăcu catarama
de la centur ă. Iar acum repede sub p ătură, ca s ă nu
răceşti. Să te ajut să- i desfaci corsetul?
Era clar că Howard nu făcea toate astea pentru prima
dată. Şi nu p ărea s ă fie nesigur, dimpotriv ă, fa a lui
exprima bucurie anticipată.
Cu toate acestea, Helen, ru şinată, refuz ă să-i
primească ajutorul. O s ă reuşească ea să desfacă
şireturile. Dar trebuia, desigur, s ă-şi descheie rochia,
ceea ce nu era uşor, deoarece închizătoarea era pe spate.
Se cutremur ă când sim i degetele lui Howard.
Destoinic, deschise un nasture după celălalt.
 — Mai bine aşa? întrebă cu un fel de z âmbet.
Helen aprobă din cap. Nu- şi dorea altceva dec ât să fi
trecut această noapte. Dar apoi, cu o hot ărâre disperată,
se întinse pe culcu şul de paie. Indiferent de ceea ce o
aştepta, voia doar să ştie că a trecut. Liniştită se culcă pe
spate şi închise ochii. M âinile ei se cramponar ă de
cearşaf, dup ă ce tr ăsese p ătura peste ea. Howard se
băgă lângă ea şi îşi desf ăcu cing ătoarea. Helen îi sim i
buzele pe fa a ei. So ul ei îi sărută obrajii şi gura. Bine,
acest lucru i-l permisese şi înainte. Dar apoi încercă s ă-
şi bage limba între buzele ei. Helen deveni imediat
rigidă şi se sim i uşurată că el îi observase reac ia şi
renun ă. În schimb, îi sărută gâtul, îi dădu jos rochia şi
corsajul şi începu stângaci să-i mângâie sânii.
Helen abia îndrăznea s ă ia aer, pe c ând Howard
răsufla din ce în ce mai repede, ajung ând să gâfâie.
Helen se întrebă dacă acest lucru este normal – şi se
sperie de moarte, când el îşi băgă mâna sub rochia ei.

puPoate c ă pe un
in dureros. Pe suport
de alt ămai confortabil
parte, poate c ăarnifiştefost maiii
condi
mai comode ar fi înrăută it totul şi mai mult. A şa,
situa ia avea ceva ireal. Era bezn ă totală, iar p ăturile şi
fustele voluminoase ale lui Helen, ridicate acum până la
coapse, o opreau s ă vadă ce făcea Howard cu ea. Dar
chiar şi ceea ce sim ea era destul de îngrozitor! So ul ei
îi vârî ceva între picioare, ceva tare, puls ând, ceva viu.
O speria, îi făcea silă şi o durea. Helen ipă când păru că
se rupe ceva în ea. Observ ă că sângerează, ceea ce nu-l
împiedică pe Howard s-o chinuiasc ă în continuare. Era
ca apucat, gemea şi se mi şca ritmic, ridic ându-se şi
pătrunzând în ea, p ărea chiar c ă îi face pl ăcere. Helen
trebuia să strângă din din i, pentru a nu ipa de durere.
În cele din urm ă, sim i revărsarea unei umezeli calde şi
câteva clipe mai t ârziu Howard p ăru că se pr ăbuşeşte
peste ea. Trecuse. So ul ei se l ăsă să alunece de pe ea.
Răsuflarea lui tot mai era agitat ă, dar se lini şti repede.
Helen plânse încet, pe când îşi aranja fustele.
— Data viitoare nu va mai durea a şa, o consol ă
Howard şi o sărută stângaci pe obraz.
Părea s ă fie mul umit de ea. Helen se for ă să nu se
retragă de lângă el. Howard avea dreptul să facă ceea ce
făcuse cu ea. Era so ul ei.

A doua zi, c ălătoria se dovedi să fie şi mai grea dec ât

în prima zi. Pântecele o durea atât de tare, că abia putea
să şadă. Apoi îi era at ât de ru şine c ă nici nu-l putea
privi pe Howard. Iar micul dejun din casa gazdelor se

dovedi o tortur ă. Margaret şi Wilbur nu f ăceau

economie de remarci echivoce şi de tachin ări, la care
Howard răspundea glume . Margaret remarcă abia spre
sfârşitul mesei c ât de palid ă este Helen şi că nu are
poftă de mâncare.
— Va fi mai bine, feti o! i se adres ă ea confiden ial,
după ce bărba ii ie şiră, pentru a înhăma caii. B ărbatul
trebuie mai întâi să te deschid ă. Asta doare şi
sângerează pu in. Dar apoi intr ă uşor şi nu mai doare.
Poate chiar să facă plăcere, crede-mă!
Lui Helen nu îi va face niciodat ă plăcere la a şa ceva,
era convinsă. Dar dac ă bărba ilor le pl ăcea, trebuiau s ă
fie lăsa i, pentru a le men ine buna dispozi ie.
 — Şi altfel nu po i avea copii, spuse Margaret.
Helen nu prea putea s ă-şi închipuie cum din aceast ă
ac iune indecent ă, din dureri şi team ă pot s ă rezulte
copii, dar apoi îşi aminti de istorii din mitologia greac ă.
Şi acolo se întâmplă să fie batjocorite femei şi apoi
năşteau copii. Poate c ă era cu totul normal. Apoi, nici
nu era indecent, doar era măritată.
Helen îşi impuse s ă vorbească cu Howard cu vocea
liniştită şi să îi pun ă întrebări legate de p ământurile şi
de animalele lui. Abia asculta r ăspunsurile, dar în
niciun caz el nu trebuia să creadă că ar fi supărată. Însă
Howard nu p ăru să se teamă de aşa ceva. Era vizibil c ă
nu îi era ruşine pentru noaptea trecută.
După-amiaza t ârziu trecură în sfârşit grani a spre
ferma lui Howard. Era formată de un p ârâu, care acum
era plin de noroi. C ăru a rămase în epenită acolo, astfel
că Helen şi Howard trebuiră s ă coboare şi s-o împingă.
Când se urcar ă în sfârşit iar pe capr ă, erau uzi, iar tivul

rochiei
zare cl ălui Helen
direa era şplin
fermei de noroi.
i Helen Darloc
uit ă pe apoi
de ap ărudeîn
rochie,
dureri şi chiar de teama de noaptea următoare.
— Am ajuns, spuse Howard şi opri atelajul în fa a
unei colibe. Cu bun ăvoin ă s-ar fi putut numi cas ă din
bârne; era o construc ie dur ă, din b ârne. Intr ă, eu m ă
duc la grajd, să văd de cele trebuincioase.
Helen era consternat ă. Asta s ă fie casa ei? Chiar şi
grajdurile din Christchurch erau mai confortabile,
nemaivorbind de Londra.
— Ei hai, mişcă-te. Nu este închis. Aici nu există ho i.
În casa lui Howard nu prea ar fi fost nimic de furat.
Când Helen, tot f ără grai, deschise u şa, intr ă într-o
încăpere fa ă de care p ână şi bucătăria lui Margaret era
de-a dreptul confortabil ă. Casa consta doar din dou ă
camere – o combina ie între buc ătărie şi sufragerie,
mobilată sumar, cu o mas ă, patru scaune şi o lad ă.
Bucătăria era ceva mai bine amenajat ă; spre deosebire
de cea a lui Margaret, exista o sob ă adevărată. Helen nu
va trebui să gătească pe un foc deschis..
Nervoasă, deschise u şa spre camera al ăturată – cum
era de a şteptat, dormitorul lui Howard. Nu, dormitorul
lor, se corect ă ea. Şi va trebui neap ărat s ă îl fac ă mai
confortabil!
Acum avea doar un pat cioplit din topor, f ăcut
neglijent şi cu lenjerie grosolan ă. Helen mul umi
cerului pentru cumpărăturile făcute la Londra. Cu noile
garnituri de pat, va ar ăta mai bine. De îndată ce
Howard va aduce înăuntru cufărul, va schimba lenjeria
de pat.
Howard intră, purt ând sub bra un co ş cu lemne

pentru foc. ăPe

— Adun turbuc ă ileşăde
ă lene lemn
, ace câteva
balansa de
şti bastarzi ouăî.njură
maori!
el. Au muls vaca p ână ieri, dar ast ăzi nu. St ă cu ugerul
plin, bietul animal şi muge şte de-i sare sufletul din
piept. Po i, te rog s-o mulgi? Oricum, va fi de acum
încolo sarcina ta, deci ar fi bine s ă te înve i de pe acum
cu ea.
Helen îl privi dezorientată.
— Eu să… mulg? Acum?
— Păi până poimâine diminea a, animalul a cr ăpat
răspunse Howard. Dar po i să îmbraci mai întâi haine
uscate, î i aduc imediat lucrurile. A şa po i răci de
moarte în camera rece. Aici sunt lemne pentru foc.
 Ultimele cuvinte sunau ca un îndemn. Dar Helen
avea deocamdată problema cu vaca.
— Howard, nu ştiu s ă mulg, recunoscu ea. Nu am
făcut niciodată aşa ceva.
Howard îşi încre i fruntea.
— Cum adic ă, nu ai muls niciodat ă? întrebă el. În
Anglia nu exist ă vaci? Mi-ai scris c ă ai condus ani de
zile gospodăria tatălui tău!
— Dar am locuit la Liverpool! În plin ora ş, lângă
biserică. Nu am avut animale!
Howard o privi supărat.
— Atunci vezi de înva ă! Ast ăzi mai fac eu aceast ă
treabă. Tu şterge între timp pe jos. V ântul bag ă tot
praful înăuntru. Iar apoi îngrijeşte-te de sob ă. Am adus
deja lemne, trebuie doar s ă faci focul. Ai grij ă cum
stivuieşti lemnele, altfel se umple casa de fum. Dar asta
şti doar. Sau nu există sobe la Liverpool?
Expresia dispre uitoare a lui Howard o făcu pe Helen

ă renun
sdac ă i-ar epovesti
la alte cobiec auăra
ii. L-ar sup
ă la Liverpool doar
avut şi mai
o fat ă în mult
cas ă
pentru muncile grele din gospod ărie? Sarcinile lui
Helen se reduseseră la educarea fra ilor şi surorilor mai
mici, ajutorul dat la oficiul parohial precum şi
conducerea cercului biblic. Şi ce ar spune dac ă ar
descrie casa seniorială de la Londra?
Familia Greenwood avea o bucătăreasă, o slug ă, care
făcea focul în sobe, slujnice care le citeau st ăpânilor
fiecare dorin ă din ochi. Iar Helen, în calitate de
guvernantă, e drept c ă nu făcea parte dintre st ăpânii
casei, dar nimeni nu i-ar fi cerut s ă atingă măcar un
lemn pentru foc.
 Helen nu ştia cum s ă facă. Dar nu îi veni în minte
nicio cale de ieşire.
Gerald Warden era bucuros la culme c ă Gwyneira şi
Lucas ajunseser ă să se în eleagă atât de repede. Fix ă
ziua nun ii la sf ârşitul celei de a doua s ăptămâni de
Advent. Era în plin ă vară şi recep ia putea avea loc
par ial în grădină. Aceasta mai trebuia amenajat ă, ce-i
drept. Hoturapa şi al i doi servitori maori, care fuseseră
angaja i special pentru aceast ă treabă, muncir ă din
greu, pentru a planta semin ele şi puie ii adu şi de
Gerald din Anglia. La amenajarea gr ădinii,
supravegheată strict de Lucas, îşi găsiră locul şi câteva
plante autohtone. Deoarece ar fi durat prea mult p ână
ce ar arii şi castanii ajungeau la înăl imea dorită, trebuia
recurs la fagul din sud, la palmierul de Nicau şi la
copaci Cabbage, dacă se dorea ca în scurt timp oaspe ii
lui Gerald s ă se plimbe la umbr ă. Pe Gwyneira, acest
lucru nu o deranja. G ăsea c ă flora şi fauna autohton ă

erau
— interesante
În sfârşit un domeniu, în care se întâlneau
predilec iile ei cu cele ale viitorului ei so . E drept,
cercetările lui Lucas se reduceau la ferigi şi insecte,
primele fiind de g ăsit mai ales în regiunea de vest a
Insulei de Sud, care era ploioas ă. Gwyneira putu s ă
admire doar în desenele destul de reu şite ale lui Lucas
sau în căr ile sale de studiu diversitatea lor şi formele
lor filigrane. Dar c ând văzu pentru prima oar ă în
realitate un exemplar al unei specii de insecte
autohtone, până şi Gwyneirei a fost c ât pe ce s ă-i scape
un ipăt. Lucas, gentleman atent, se gr ăbi să-i vin ă în
ajutor. Priveli ştea p ăru mai degrab ă să-l bucure dec ât
să-i fac ă scârbă.
— Este o veta, se entuziasm ă el, şi îmboldi cu un
be igaş animalul cu şase picioare, pe care Hoturapa
tocmai îl scosese din pământul grădinii. Sunt poate cele
mai mari insecte din lume. Cu o lungime de opt
centimetri şi chiar mai mult, nu este o raritate.
Gwyneira nu putea s ă împartă cu logodnicul ei
bucuria aceasta. Dacă animalul ar fi arătat ca un fluture,
o albină sau o viespe… Dar veta semăna mai degrabă cu
o lăcustă grasă, lucind umed.
— Face parte din familia l ăcustelor! vorbi Lucas pe
un ton didactic. Mai exact, din familia l ăcustelor cu
tentacule lungi. În afar ă de veta de pe şteră, care face
parte din familia rafidoforidelor…
Lucas cuno ştea numele latine şti ale tuturor
subgrupelor de veta. Gwyneira era de p ărere c ă numele
în limba maori a acestor animale era mult mai nimerit.
Kiri şi ai ei le numeau wetapunga, adică Dumnezeul
lucrurilor urâte.
— În eapă? întrebă Gwyneira.
Animalul nu p ărea prea vioi, iar c ând Lucas îl
îmboldi, înaintă doar alene. Dar avea o eapă
impunătoare pe abdomen. Gwyneira păstră distan a.
— Nu, nu, în mod normal sunt inofensive. Doar
uneori muşcă. Este asem ănător în epăturii viespilor,
explică Lucas. Ţeapa este… trebuie să… ei da, înseamnă
că avem aici o femelă, şi…
Lucas se chinui ca întotdeauna c ând era vorba de
ceva sexual.
— Este pentru depunerea ouălor, domni şoară Gwyn,
îi explică într-o doară Hoturapa. Asta aici gras ă şi
groasă, în cur ând depune ou ă. Mult ou ă, o sut ă, dou ă
sute… Mai bine nu luat în cas ă, domnul Lucas. Nu
cumva depus ouă în casă…
— Doamne fereşte! Doar ideea de a împarte pe viitor
casa cu două sute din descenden ii acestui animal deloc
simpatic o făcu pe Gwyn s ă aib ă frisoane. Să o laşi aici.
Dacă fuge…
— Nu fugit repede, domni şoară Gwyn. S ărit. Zvup,
şi ave i wetapuga în bra e! explică Hoturapa.
Precaută, Gwyneira mai făcu un pas înapoi.
— Atunci o desenez aici, la fa a locului, fu de acord
Lucas, cu un uşor regret. Aş fi luat-o cu plăcere la mine,
în camera de lucru, şi aş fi comparat-o direct cu pozele
din c ăr ile de specialitate. Dar acum trebuie s ă fie
suficient desenul făcut de mine. Gwyneira, vre i să şti i
desigur şi dumneavoastră dacă este vorba de o veta de
sol sau o veta care trăieşte în copaci…
Rar îi fusese Gwyneirei ceva atât de indiferent.
— De ce nu se intereseaz ă de oi, ca tat ăl său? îşi
întreb ă ea imediat publicul răbdător, constând din Cleo
şi Igraine. Pe c ând Lucas desena veta, Gwyneira se
retrăsese în grajd şi îşi esăla iapa. Diminea a, în timpul
călăritului, calul transpirase, iar fata nu l ăsa în seama
altuia s ă-i netezească blana, între timp uscat ă. Sau
pentru p ăsări! Dar acelea nu stau probabil destul timp
nemişcate, pentru a se lăsa desenate.
Gwyneira g ăsea c ă lumea autohton ă a păsărilor era
mult mai interesant ă decât târâtoarele preferate ale lui
Lucas. Muncitorii de la ferm ă îi arătaseră şi explicaseră
între timp c âteva specii. Majoritatea dintre ei ştiau
destul de bine rosturile în noua lor patrie; desele
înnoptări sub cerul liber, în timpul m ânatului oilor, îi
familiarizaseră şi cu p ăsările alerg ătoare, care erau
active noaptea. Aşa de exemplu, James Mckenzi e putea
să-i prezinte omonimul imigran ilor europeni în Noua
Zeelandă: pas ărea kiwi. Era mic ă şi îndesată, iar Gwyn
o găsea foarte exotic ă cu penele ei brune, care parc ă
erau o blan ă şi cu ciocul mult prea lung fa ă de
mărimea corpului şi pe care pasărea îl folosea adesea ca
al cincilea picior.
— Are ceva în comun cu c âinele dumneavoastră,
declară Mckenzie vesel. Poate mirosi. La p ăsări, a şa
ceva este o raritate!
În ultimul timp, Mckenzie o înso i adesea pe
Gwyneira în ieşirile ei c ălare prin inut. Dup ă cum era
de aşteptat, c âştigase repede respectul ciobanilor. Deja
prima demonstra ie despre calită ile lui Cleo la mânatul
oilor îi entuziasmă pe bărba i.
— Pe cuv ântul meu, acest c âine economiseşte la

m ânatul oilor
într-adev ăr pâdoi ciobani!
nă acolo, s ă se mângâăiePoker
o minun şi seîncobor
pe Cleo semnî
de apreciere pe cap. Cei mici vor deveni tot aşa?
Gerald Warden însărcină to i b ărba ii cu antrenarea a
câte unui c âine ciobănesc. Desigur că era mai bine dac ă
animalul învă a cu omul cu care urma s ă lucreze.
Practic însă era Mckenzie cel ce f ăcea aproape toat ă
treaba cu că eii, cel mult îl mai ajutau Mearan şi tânărul
Hardy. Pe ceilal i bărba i îi plictisea s ă tot repete
comenzile; apoi li se p ărea inutil s ă aducă oile doar
pentru antrenarea câinilor.
Mckenzie în schimb ar ăta interes şi adevărat talent în
rela ia cu animalele. Sub îndrumarea lui, performan ele
tânărului Daimon aproape că le ajunseseră din urmă pe
cele ale lui Cleo. Gwyneira supraveghea exerci iile,
chiar dac ă Lucas dezaproba acest lucru. Dar Gerald o
lăsă să ac ioneze. Ştia c ă astfel c âinii c âştigau zilnic în
valoare în folosul fermei.
— Poate c ă pute i să face i cu ocazia nun ii o mic ă
demonstra ie, Mckenzie, spuse Gerald mul umit, dup ă
ce îi văzuse din nou pe Cleo şi Daimon în ac iune. Îi va
interesa pe cei mai mul i vizitatori… ei da, ceilal i
fermieri vor muri de invidie, dac ă vor vedea aşa ceva!
— În rochia de mireas ă nu prea pot s ă prezint
câinele! răspunse Gwyneira, râzând.
Lauda îi făcu plăcere, mai ales c ă avea impresia c ă în
casă este cu totul nefolositoare. P ână acum era
considerată oaspete, dar era de pe acum previzibil c ă în
calitate de st ăpână la Kiward Station va trebui s ă facă
exact ceea ce ur âse deja la Silkham Manor: conducerea
unei mari case senioriale cu servitori şi cu tot tac âmul.

Aici se mai
nu avea peăug
niciad jumă şăitate
faptul c ăătirea
preg niciunul dintre
necesar ă. Înservitori
Anglia
se putea ascunde lipsa talentului organizatoric prin
angajarea unui majordom sau a unor femei în cas ă
destoinice, nesocotind personalului fiecare para şi
aducând în cas ă doar personal cu cele mai bune
referin e. Atunci gospodăria casei mergea aproape de la
sine. Dar aici se a şteptau de la Gwyneira s ă înve e
servitorii maori, ori ei îi lipseau entuziasmul şi puterea
de convingere.
— De ce cur ă at argint fiecare zi? puse spre exemplu
Moana întrebarea, care pentru Gwyn era absolut logică.
— Fiindcă altfel se înnegreşte, răspunse Gwyn.
 Până aici mai ajungea ea.
— Dar de ce luat fier, care înnegreşte? Moana
învârtea nefericită argintul în mână. Luat lemn! E
simplu, poate spăla, curat!
Fata privi spre Gwyneira, aşteptându-i încuviin area.
— Lemnul nu este neutru… în privin a gustului! îşi
aminti Gwyn un r ăspuns al mamei ei. Şi devine ur ât,
dacă este folosit de mai multe ori.
Moana dădu din umeri.
— Atunci simplu cioplit altele noi. Merge u şor, pot
arăta lu’ domnişoara!
Cioplitul era o art ă pe care b ăştinaşii din Noua
Zeelandă o stăpâneau foarte bine. De curând, Gwyneira
găsise satul maori, care apar inea de Kiward Station.
Nu era departe, dar era ascuns dup ă stânci şi dup ă o
pădurice, dincolo de lac. Probabil c ă Gwyneira nu l-ar fi
găsit niciodată, dac ă nu ar fi remarcat femei la sp ălatul
rufelor şi o hoardă de copii aproape goi, care se sc ăldau

îretr
n lac. La ăvederea
ăseser Gwyneirei,
sfioşi, dar la urm ămicii oameni
toarea bruni
întâlnire seăr i
împ
copilaşilor goi pu şcă dulciuri şi le c âştigă încrederea.
Femeile, făcând o mul ime de semne, o invitar ă în
tabără şi Gwyn le admirau ad ăposturile şi locurile
pentru făcut grătar, dar mai ales casa comunită ii, bogat
ornamentată cu cioplituri, unde se adunau.
Încetul cu încetul în elegea şi câteva cuvinte maori.
Kia ora însemna bun ă ziua, tone însemna b ărbatul,
wahine femeia. Afl ă că nu se spune mulţumesc, ci
mul umirea se ar ăta prin fapte, iar maori nu îşi dădeau
mâna, pentru a se saluta, ci îşi frecau nasurile. Acest
ceremonial se numea hongi şi Gwyneira îl exers ă cu
copiii care chicoteau. Lucas o privi îngrozit când îi
povesti acest lucru, iar Gerald o aten ionă:
— În niciun caz nu trebuie s ă ne înfră im prea tare.
Aceşti oameni sunt primitivi, trebuie s ă-şi cunoasc ă
limitele.
— Cred că este totdeauna bine dacă po i să te în elegi
mai bine, îi răspunse Gwyn. De ce s ă înve e tocmai
primitivii limbajul civiliza ilor? Invers ar trebui s ă
meargă mult mai uşor.
Helen st ătea ghemuit ă lângă vacă şi îi vorbi frumos.
Drept urmare, animalul p ăru să fie foarte prietenos,
ceea ce nu era de la sine în eles, dac ă pricepuse ea, ce
spusese Daphne pe vas. Se spune c ă la unele vaci de
lapte trebuie să ai grijă ca la muls să nu dea cu copita.
Dar nici cea mai binevoitoare vac ă nu putea rezolva
mulsul de una singură. Era nevoie şi de Helen – dar pur
şi simplu nu mergea. Indiferent de cum tr ăgea şi
frământa ugerul, nu ie şeau niciodat ă mai mult de o

atâtătur
pic de ăsimplu. ă deeste
sau douDar lapte. Oric la Howard
drept p ăruse
ă îi arătase doara ofi
singură dată; tot mai era prost dispus dup ă dezastrul
din seara trecut ă. Când se întorsese de la muls, soba
transformase bucătăria într-o pe şteră înecată în fum.
Helen, cu lacrimile curg ându-i şiroaie, stătea în fa a
monstrului de fier şi bine în eles c ă nu apucase s ă
măture. Howard, tăcând încruntat, făcu focul în sob ă şi
în vatr ă, sparse ni şte ou ă într-o tigaie de fier şi îi puse
lui Helen mâncarea pe masă.
— De m âine g ăteşti tu! spuse el şi cuvintele lui
sunară de parc ă chiar nu ar mai accepta nicio scuz ă.
Helen se întrebă ce să g ătească. În afar ă de lapte şi ouă
nu era nici m âine nimic în cas ă. Şi trebuie s ă faci p âine.
Grâul este aici, în stelaj. Mai este şi fasole, sare… te vei
descurca tu. În eleg că astăzi eşti obosită, Helen, dar aşa
nu-mi eşti de niciun folos.
Noaptea se repet ă evenimentul de ieri. De data
aceasta, Helen purta cea mai frumoas ă cămaşă de
noapte şi erau culca i între cear şafuri curate, dar toate
astea nu făcură experien a mai plăcută. Helen era rănită
şi îi era îngrozitor de ru şine. Fa a lui Howard, care
exprima voluptate pur ă, o sperie. Dar de data aceasta
ştia cel pu in că trecea repede. Dup ă aceea, Howard
adormea imediat.
În aceast ă diminea ă pornise la drum, s ă inspecteze
turmele de oi. Îi spuse lui Helen c ă nu se va întoarce
înainte de l ăsatul serii. Iar atunci se a ştepta s ă găsească
o casă încălzită, o mâncare bună şi o cameră curată.
Deja la muls, Helen d ădu gre ş. Dar acum, c ând trase
din nou de ugerul vacii, r ăsună din direc ia uşii

grajdului un chicotit
că Helen s-ar redac
fi temut, inut.
ă Cineva şopti
vocile nu ar ficeva.
fost Desigur
clare şi
copilăroase. Dar aşa se ridică doar.
— Ieşi i, că vă văd! sus inu ea.
Iar chicote.
Helen merse la u şă, dar v ăzu doar dou ă figuri mici,
întunecate, disp ărând ca fulgerul prin u şa pe jum ătate
deschisă.
Ei, departe nu vor alerga, erau prea curio şi.
— Nu v ă fac nimic! strigă Helen. Ce a i vrut să face i,
să fura i ouă?
— Noi nu furat, missy! O voce mic ă, revoltat ă. Se
pare c ă Helen jignise onoarea cuiva. De dup ă col ul
grajdului ieşi o f ăptură mică, cu p ăr castaniu, îmbrăcată
doar cu o fusti ă. Noi mulgem, c ând domnul Howard
plecat!
Aha! Deci lor le datorează Helen scandalul de ieri!
— Dar ieri nu a i muls! spuse ea sever ă. Domnul
Howard a fost foarte supărat.
— Ieri waiata-a-ringa…
— Dans ad ăugă al doilea copil, de data aceasta un
băiat îmbrăcat cu şor purtat în jurul şalelor. Tot
poporul dans. Nu timp pentru vacă!
Helen renun ă să explice c ă o vac ă trebuie muls ă
zilnic, indiferent de festivit ă i. Nici ea nu ştiuse p ână
ieri acest lucru.
— Dar ast ăzi mă pute i ajuta, explic ă ea. Pute i să-mi
arăta i cum se face.
— Ce cum se face? întrebă fata.
— Mulsul. Treaba cu vaca, suspină Helen.
— Tu nu ştiut cum muls?

Iar
— Cerâsete.
tu f ăcut aici? se interesă băiatul zâmbind. Furat
ouă?
Helen trebui să râdă. Micu ul era uns cu toate alifiile.
Dar nu puteai fi sup ărat pe el. Helen îi găsi pe ambii
copii adorabili.
— Sunt noua doamn ă O’Keefe se prezent ă ea. M-am
căsătorit cu domnul Howard la Christchurch.
— Domnul Howard c ăsătorit wahine, care nu ştie s ă
mulgă?
— Ei, am alte calit ă i, spuse Helen r âzând. De
exemplu ştiu s ă gătesc bomboane. Ştia într-adevăr;
fusese totdeauna cel mai bun mijloc de a-i convinge pe
fra ii ei s ă fac ă ceva. Iar Howard avea sirop în cas ă. Cu
celelalte ingrediente va trebui s ă improvizeze, dar
trebuia s ă-i atrag ă pe cei doi în grajd. Desigur doar
pentru copii cumin i.
Pentru cei doi maori, cuv ântul cuminţi nu păru să
însemne prea mult, dar cuvântul bomboane îl cunoşteau.
Astfel afacerea fu repede încheiată. Helen află că cei doi
copii se numeau Rongo Rongo şi Reti şi că veneau
dintr-un sat maori, aflat în josul r âului. Cei doi mulseră
vaca repede ca v ântul, g ăsiră ouă în locuri în locuri
unde ea nici nu c ăutase şi, curio şi, o urmar ă în cas ă.
Deoarece gătirea siropului pentru bomboane ar fi durat
ore în şir, Helen decise s ă le ofere copiilor gogoa şe cu
sirop. Cei doi priveau fascina i cum f ăcu aluatul şi cum
întoarse gogoşile în tigaie.
— Ca takakau, lipia! explică Rongo.
Helen îşi văzu şansa.
— Ştii să faci aşa ceva, Rongo? Mă refer la lipii? Şi îmi
ară i cum se face?
De fapt era foarte u şor. Nu trebuia mai mult dec ât
grâu şi apă. Helen spera c ă va corespunde a şteptărilor
lui Howard, cel pu in era ceva de m âncat. Spre
surprinderea lui Helen, se g ăsiră lucruri comestibile şi
în grădina din spatele casei, l ăsată în paragină. La
prima inspec ie, Helen nu g ăsise nimic ce ar fi
corespuns imaginii pe care o avea ea despre legume,
dar Rango şi Ret scormonir ă doar c âteva clipe şi îi
întinseră câteva rădăcini indefinibile. Helen găti din ele
o supă consistentă, care avea un gust foarte bun.
După-amiaza deretică prin cameră, în timp ce Rongo
şi Reti îi inspectar ă dota. Cel mai mare interes trezir ă
căr ile.
— Este vr ăjitorie! declară plină de importan ă Reti.
Nu pus mâna, Rongo, altfel te mănâncă!
Helen râse.
— De ce crezi asta, Reti? Sunt doar c ăr i, în care se
găsesc pove şti. Nu sunt primejdioase. C ând termin ăm
aici, pot să vă citesc ceva.
— Dar poveştile sunt în cap la kuia, răspunse Rongo.
La povestitor.
— Ei, dacă cineva ştie să scrie, poveştile curg din cap
prin bra şi mână într-o carte, spuse Helen, şi atunci
poate oricine s ă citească, nu numai cel, c ăruia îi spune
kuia povestea.
— Magie! deduse Reti.
Helen scutură din cap.
— Nu, nu. Uite, a şa se scrie numele t ău. Lu ă o coal ă
de hârtie din topul de h ârtii de scris şi scrise mai întâi
numele lui Reti, apoi cel al lui Rongo.
Copiii o urmăriră cu gurile căscate.
— Vede i, acum pute i să vă citi i numele. Şi astfel se
poate scrie orice altceva. Tot ceea ce se poate spune.
— Dar atunci avut putere! declar ă Reti cu
importan ă. Povestitor avut putere!
Helen râse.
— Da. Şti i ceva? Eu v ă învă să citi i, iar voi îmi
arăta i, cum se mulge o vac ă şi ce cre şte în grădină. O
să-l întreb pe domnul Howard, dac ă există căr i în
limba voastră. Eu învă maori, iar voi învă a i mai bine
engleza.

5
 Gerald avea s ă aibă dreptate. Nunta Gwyneirei se
dovedi evenimentul cel mai str ălucit care a avut loc
vreodată în via a socială a localită ii Canterbury Plains.
Cu câteva zile înainte deja sosir ă oaspe i de la ferme
îOricum
ndepărtate precum şi de la colonia din Dunedin.
era prezent ă jumătate din popula ia din
Christchurch. Camerele de oaspe i de la Kiward Station
se umplur ă repede, dar Gerald dispuse ridicarea unor
corturi în jurul casei, a şa încât se g ăsi pentru fiecare un
loc de dormit confortabil. Îl angaj ă pe buc ătarul
hotelului din Christchurch, pentru a le putea oferi
oaspe ilor bucatele obi şnuite şi totodat ă alese.
Gwyneira urma s ă le şcolească fetele maori s ă devină
servitoare perfecte, dar această sarcină o dep ăşea. Apoi
îşi aduse aminte c ă datorită prezen ei lui Dorothy,
Elisabeth şi Daphne, ar trebui s ă existe personal bine
şcolit în regiune. Doamna Godewind o puse cu pl ăcere
la dispozierau
Dorothy, ie peoricum
Elisabeth, iar isoşi iiputeau
invita Candler, o ăaduc
s ă st pâniiă lui
pe
aceasta cu ei. Daphne însă rămânea disp ărută. Gerald
nu avea nicio idee unde se afla ferma lui Morrison, a şa
că nu exista nicio speran ă de a lua direct leg ătura cu
fata. Doamna Baldwin sus inea c ă a încercat, dar c ă nu
venise r ăspuns de la Morrison. Din nou, Gwyneira se
gândi cu regret la Helen. Poate c ă ea ştia ceva despre
eleva ei pierdut ă. Dar nu sosise nicio veste de la
prietena ei şi ea nu avusese nici timp, nici ocazie s ă facă
cercetări.
Dorothy şi Elisabeth p ăreau s ă fie fericite. Ar ătau
foarte drăgu e şi îngrijite în rochiile de serviciu albastre,
cu şor uri şi bonete din dantel ă albă, cusute special
pentru nunt ă, şi nu uitaser ă nimic din cele învă ate.
Totuşi, din cauza emo iei, Elisabeth sc ăpă două farfurii
din valorosul por elan, dar Gerald nu observ ă acest
lucru, fetelor maori le era indiferent, iar Gwyneira trecu
cu vederea incidentul. Îşi făcea mai multe griji pentru
Cleo, care îl asculta pe James Mckeenzie doar
condi ionat. Spera ca la prezentarea c âinilor ciob ăneşti
totul să meargă bine.
Vremea era excelentă, astfel că ceremonia cununiei se
desfăşură sub un baldachin ridicat special în acest scop
în grădina în care totul cre ştea şi înflorea. Gwyneira
cunoştea cele mai multe plante încă din Anglia.
Pământul era roditor şi, dup ă cum se vedea, gata s ă se
deschidă tuturor plantelor şi animalelor pe care doreau
să le aibă coloniştii.
Rochia de nuntă a Gwyneirei, adusă din Anglia, trezi
admira ie şi comentarii. Mai ales Elisabeth era

înc—
ântat ă. de rochie a ş dori şi eu, atunci c ând mă
O astfel
mărit! suspin ă ea plin ă de dor, dar între timp nu mai
era atras ă de Jamie O’Hara, ci mai degrab ă de vicarul
Chester.
— Po i s-o împrumu i! răspunse Gwyn mărinimoasă.
Bineîn eles că şi tu, Dot!
Dorothy tocmai îi prindea p ărul, cu mult mai mult ă
dibăcie, dec ât Kiri sau Moana, dar nu at ât de bine ca
Daphne. Dorothy nu spuse nimic la oferta at ât de
generoasă a Gwyneirei, dar Gwyn v ăzuse c ă îl privea
cu interes pe cel mai t ânăr fiu al familiei Candler. Cei
doi se potriveau ca v ârstă – poate c ă în câ iva ani se va
aranja ceva.
Gwyneira era o mireas ă deosebit de frumoas ă, iar
Lucas, îmbrăcat festiv, nu era cu nimic mai prejos. Purta
un frac gri-deschis, asortat perfect cu culoarea ochilor
săi şi, cum era şi de a şteptat, presta ia lui era fără cusur.
Pe când Gwyn gre şi de dou ă ori textul, Lucas spuse
formula de c ăsătorie cu voce sigur ă şi aşezată, puse
iscusit pre iosul inel în degetul so iei sale şi o sărută
sfios pe gură, când reverendul Baldwin îl îndemnă s ă o
facă. În mod ciudat, Gwyneira se sim i dezamăgită, deşi
se chemă imediat la ordine. Oare ce aşteptase? Că Lucas
o va str ânge în bra e şi o va s ăruta p ătimaş, ca în
romanele de dou ă parale acei cowboy pe eroina
eliberată?
Gerald nu mai putea de m ândrie privind t ânăra
pereche. Şampania şi whisky-ul curgeau r âuri. Meniul,
alcătuit din mai multe feluri, era delicios, oaspe ii
entuziasma i şi plini de admira ie. Gerald str ălucea de

indiferent pe când Lucas r ămase surprinz ător de

bucurie,
— Ceea ce o sup ăra oarecum pe Gwyneira. Ar fi
putut s ă se prefac ă pu in că este îndrăgostit de ea! Dar
se pare c ă aşa ceva nu era de a şteptat din partea lui.
Gwyn încercă să treacă peste asta, ca peste un vis
romantic, nerealizabil; cu toate acestea, calmul aproape
indiferent a lui Lucas o enerv ă. Pe de alt ă parte, p ărea
să fie singura care observase acest comportament ciudat
al so ului ei. Oaspe ii se exprimar ă doar laudativ la
adresa frumoasei perechi şi erau încânta i de cât de bine
se potriveau mireasa şi mirele. Poate c ă se aştepta la
prea mult.
 În cele din urm ă, Gerald anun ă demonstra ia cu
câinii ciobăneşti, iar oaspe ii îl urmar ă la grajdurile din
spatele casei.
Gwyneira privi cu jind spre Igraine, care st ătea
împreună cu Madoc pe un izlaz îngrădit. De zile întregi
nu mai ajunsese s ă călărească, şi nici în viitor nu se
prefigura o situa ie mai bună. După cum era obiceiul de
aici, unii dintre oaspe i vor rămâne zile în şir şi trebuiau
să fie omeni i şi distra i.
Ciobanii aduseser ă o turm ă de oi pentru
demonstra ia prev ăzută, iar James Mckenzie se preg ăti
să trimită câinii la lucru. Cleo şi Daimon trebuiau s ă
meargă în spatele oilor, care p ăşteau libere în
apropierea casei. Era necesar ă o pozi ie de pornire,
aflată exact în fa a de cioban. Cleo st ăpânea aceast ă
lec ie la perfec ie, dar Gwyneira observ ă că se aşezase
prea la dreapta lui Mckenzie. Gwyn m ăsură cu privirea
distan a şi prinse totodat ă privirea c ă eluşei. Cleo o

privi interogativ
ordinul lui Mckenzie. ăcu niciun
– nu Af ştepta gest de
comenzile de lareac ie la
Gwyn.
Acest lucru nu trebuia s ă constituie o problem ă.
Gwyneira se afla în primul r ând al spectatorilor, deci
nu era prea departe de Mckenzie. El le d ădu câinilor
comanda să preia turma de oi – de obicei punctul critic
al unor astfel de demonstra ii. Dar Cleo îşi form ă cu
multă iscusin ă grupul, iar Daimon colabor ă excelent.
Mckenzie îi arunc ă Gwyneirei o privire, care îi cerea
aprecierea, iar ea îi răspunse cu un sur âs. Omul lui
Gerald f ăcuse o treab ă excelentă cu antrenarea lui
Daimon. Nici Gwyn nu l-ar fi putut învă a mai bine.
Cleo m ână turma, a şa cum scrie la carte, spre cioban
– şi deocamdat ă nu era nicio problem ă faptul c ă, în
locul lui James, o fixa pe Gwyneira. Pe drumul spre ei,
trebuia să treacă printr-o poart ă, iar mai întâi oile
trebuiau mânate încolo. Cleo se mişcă într-un ritm egal,
iar Daimon avea grij ă de oile care r ămâneau în urm ă.
Totul merse perfect, p ână ce trecură de poartă şi turma
urma s ă fie m ânată în spatele ciobanilor. Cleo se
îndreptă spre Gwyneira şi era iritată. Chiar să mâne oile
în acest grup de oameni, care se a şezaseră în spatele
stăpânei ei? Gwyneira observ ă descumpănirea lui Cleo
şi ştia c ă acum trebuie s ă ac ioneze. Îşi prinse lini ştită
fustele, părăsi grupul de nuntaşi şi merse către James.
— Încoace, Cleo!
Că eluşa mână turma repede în ocolul preg ătit în
stânga lui James. Aici c âinele urma s ă despartă de
turmă o oaie însemnată dinainte.
— Dumneavoastră întâi! îi şopti Gwyn lui James.
Acesta p ărea s ă fie la fel de iritat ca şi că eaua, dar

fluierăc ând
apoi, lui Gwyneira
Daimon şse îi arăătlăâng
i post o ăoaie.
el, z âCleo
mbi. Acum îi
r ămase
cuminte întinsă pe jos, pe când tânărul câine scoase oaia
indicată. Daimon îşi f ăcu bine treaba, dar îi trebuiră trei
încercări.
— Acum eu! strig ă Gwyneira în febra întrecerii.
Scoate-o, Cleo!
Cleo sări în sus şi scoase oaia din prima încercare.
Publicul aplaudă.
— Am câştigat! strigă Gwyneira, râzând.
James Mckenzie îi privi fa a radiind de bucurie.
Obrajii i se îmbujoraseră, ochii str ăluceau triumf ător,
iar z âmbetul ei era încântător. Adineauri, în fa a
altarului, nu arătase nici pe departe atât de fericită.
Gwyn, la r ândul ei, observ ă strălucirea din ochii lui
Mckenzie şi fu dezorientat ă. Ce era oare? M ândrie?
Admira ie? Sau poate ceea ce lipsise toat ă ziua din
privirea so ului ei?
Dar acum, c âinii trebuiau s ă mai îndeplinească o
ultimă sarcină. La semnalul lui James, trebuiau s ă mâne
oile într-un ocol. Mckenzie trebuia s ă închidă în urma
lor poarta, şi cu asta se termina demonstra ia.
— Eu plec acum… spuse Gwyn cu regret, c ând el
păşi spre poartă.
Mckenzie clătină din cap.
— Nu, acest gest îi revine învingătorului.
O lăsă pe Gwyn s ă o ia înainte, iar ea nici nu observă
că îşi târăşte tivul rochiei prin praf. Triumf ătoare,
închise poarta. Cleo, care a şteptase p ână la încheierea
exerci iului şi, con ştientă de obliga iile ei, inuse oile
sub observa ie, s ări în sus, cer ând aprecierea

Gwyneirei. Aceasta
vinovă ie că acest l ăudă ă şcu
gest oîi termin i totul
observ ă plin
rochia ă ă de
alb de
mireasă.
— Era cam neconven ional, observă Lucas acru, c ând
în cele din urm ă Gwyneira se a şeză din nou în dreapta
lui.
Era evident, oaspe ii se amuzaser ă copios şi o
copleşiră cu complimentele, dar so ul ei nu se ar ătă
impresionat.
— Ar fi frumos, dacă data viitoare te-ai comporta mai
degrabă ca o doamnă!
Între timp se r ăcorise prea tare ca s ă mai poat ă sta în
grădină, dar oricum era timpul s ă se deschid ă dansul.
În salon c ânta un cvartet de coarde, iar Lucas f ăcu
observa ia că se comiteau adesea gre şeli. Gwyn nu
observase deloc a şa ceva. Dorothy şi Kiri îi cur ă aseră,
pe cât fusese posibil, rochia şi Gwyn fu purtat ă de
Lucas într-un vals prin sal ă. După cum era de a şteptat,
tânărul Warden era un dansator excelent, dar şi Gerald
se mişcă cu gra ie pe parchet. Gwyn dans ă mai întâi cu
socrul ei, apoi cu lordul Barrington şi cu domnul
Brewster.
De aceast ă dată, Brewsterii îi aduseser ă pe fiul lor şi
pe tânăra lui so ie, iar mica maori era într-adevăr atât
de încântătoare pe cât o descriseseră.
Mai dans ă din timp în timp şi cu Lucas, iar la un
moment dat, pe Gwyn o dureau picioarele de at âta
dansat. În cele din urm ă, Lucas o conduse pe teras ă, la
aer proaspăt. Ea lu ă o gură dintr-o cupă de şampanie şi
se gândi la noaptea care o a ştepta. Acum nu mai putea
să ignore cele ce urmau s ă vină. Ast ăzi se va întâmpla

acel lucru
spusese care va „face din ea femeie”, dup ă cum îi
mama.
Se auzi r ăsunând muzic ă şi de la grajduri. Fermierii
sărbătoreau, ce-i drept nu cu un cvartet de coarde şi nu
cu valsuri – aici se c ântau la vioar ă, armonic ă şi fluier
dansuri populare vesele. Gwyneira se întreba dac ă
Mckenzie c ânta la vreunul dintre aceste instrumente.
Oare era bl ând cu Cleo, care în noaptea aceasta trebuia
să rămână afară. Lucas nu era încântat de faptul c ă
micul c âine o urma pe st ăpâna sa pas cu pas. Nu ar fii
avut nimic de obiectat dac ă Gwyn ar fi avut un c ă eluş
de salon, dar dup ă părerea lui un c âine ciob ănesc îşi
avea locul în grajd. Ast ăzi va mai fi permisibil fa ă de
Gwyn, dar m âine se vor împarte altfel c ăr ile. James se
va ocupa cum trebuie de Cleo… Gwyn se g ândi la
mâinile lui bronzate, puternice, care m ângâiau blana
că eluşei. Animalele îl iubeau… iar ea trebuia s ă se
ocupe acum de alte lucruri.
Nunta era în toi, c ând Lucas îi propuse so iei sale s ă
se retragă.
— Mai t ârziu b ărba ii vor fi be i şi s-ar putea s ă vrea
să ne înso ească până în iatacul nup ial, spuse el. A ş
vrea s ă evităm amândoi glumele deocheate pe care le
fac cu asemenea ocazii.
Gwyneira era de acord. Îi ajunsese cât dansase şi voia
să scape o dat ă de ceea ce o a ştepta. Oscila între frică şi
curiozitate. Conform observa iilor discrete ale mamei
ei, urma s ă o doar ă. Dar în romanele de dou ă parale,
femeia c ădea de fiecare dat ă plină de entuziasm în
bra ele cowboyului. Gwyn aştepta surpriza.
Nuntaşii se despăr iră cu multe urale, dar fără glume

deocheate,
a o ajuta pede t ânăra pereche,
Gwyneira iarăKiri
s ă-şi scoat era de
rochia acolo, pentru
mireas ă. Î n
fa a iatacului ei, Lucas o sărută delicat pe obraz.
— Ia- i timp pentru preg ătiri, draga mea. Vin mai
târziu la tine.
Kiri şi Dorothy scoaser ă rochia de pe Gwyneira şi îi
despletiră părul. Kiri chicoti şi glumi tot timpul, pe
când Dorothy pl ânse. Fata maori p ăru să se bucure
sincer pentru Gwyn şi Lucas şi era doar surprins ă de
faptul că tinerii însură ei se retr ăseseră atât de devreme
de la sărbătoare. La maori, împăr irea culcuşului de fa ă
cu toat ă familia era un semn al încheierii căsătoriei.
Când Dorothy auzi acest lucru, plânse şi mai tare.
 — Ce este at ât de trist, Dot? întrebă Gwyneira iritată.
Parcă am fi la o înmormântare.
— Nu ştiu, domni şoară, dar mama mea a pl âns
întotdeauna la nun i. Poate că aduce noroc.
— Nu adus noroc pl ânsu’, adus noroc r âsu’! era de
părere Kiri. A şa. Gata, domni şoară! Foarte frumos,
domnişoara! Foarte frumos. Noi mers acum şi bătut la
uşă domn Lucas. Frumos b ărbat, domn Lucas! Foarte
drăgu ! Doar pu in sub ire!
Chicoti, pe când Dorothy o scoase pe uşă.
Gwyneira se privi. Cămaşa de noapte era din cea mai
fină dantelă; ştia c ă îi vine bine. Dar ce s ă facă acum?
Nu putea s ă-l primeasc ă pe Lucas aici, la m ăsu a de
toaletă. Şi dac ă a în eles-o bine pe mama ei, lucrul se
petrecea în pat…
Gwyn se culc ă şi se acoperi cu cuvertura de m ătase.
De fapt este p ăcat c ă nu se mai vede deloc c ămaşa de
noapte. Dar poate că Lucas o va dezveli…?

inÎşi opri
ând în respira
mână ia, c ând ăauzi
o lamp . Păclan a uşii. Lucasfiindc
ru dezorientat, intr ăă,
Gwyn nu stinsese lumina.
— Iubito, cred c ă… ar fi mai decent s ă reducem
lumina.
Gwyneira aprob ă din cap. Oricum, Lucas nu era o
privelişte prea agreabil ă în cămaşa lung ă de noapte. Ea
îşi imaginase totdeauna, c ă îmbrăcămintea de noapte a
bărba ilor… ar fi mai bărbătească.
Lucas alunecă lângă ea, sub cuvertură.
— O să încerc s ă nu te doar ă şopti el şi o sărută
blând.
Când el îi acoperi umerii, g âtul şi sânii cu s ărutări şi
mângâieri, Gwyneira r ămase nemi şcată. Apoi trase în
sus c ămaşa de noapte. Respira ia îi era mai agitat ă şi
Gwyn observ ă că şi pe ea o cuprinse emo ia, care se
intensifică când degetele lui Lucas îşi găsiră drum spre
regiunile cele mai intime ale corpului ei, pe care nici ea
nu le explorase vreodat ă. Mama ei inuse totdeauna ca
ea să poarte chiar şi la sc ăldat o c ămaşă şi nu prea
îndrăznise s ă se uite la partea de jos a corpului – la
părul ro şu, şi mai c ârlion at ca cel de pe cap. Lucas o
atinse bl ând, iar Gwyneira sim i nişte furnic ături
plăcute, excitante. În cele din urm ă, el îşi retrase m âna
şi se culc ă pe ea, iar Gwyneira îi sim i între picioare
mădularul, care se umfl ă, deveni mai tare şi se b ăgă
mai ad ânc în acele regiuni ale corpului ei, care îi erau
chiar şi ei necunoscute. Deodat ă, Lucas p ăru că dă de
un obstacol şi îşi pierdu excitarea.
— Îmi pare r ău, iubito, a fost o zi epuizant ă, se scuz ă
el.

— A iefost
precau şi îl sfoarte
ărută pefrumos…
obraz. spuse Gwyneira cu
— Poate încercăm mâine din nou…
— Dacă vrei tu, spuse Gwyn, pu in zăpăcită, dar şi
uşurată.
În ceea ce prive şte chestia cu obliga ia conjugală,
mama ei exagerase mult. Ceea ce se întâmplase, nu era
ceva pentru care trebuia căinat cineva.
— Atunci îmi voi lua r ămas-bun, spuse Lucas
scor os. Cred că dormi mai bine singură.
— Dacă vrei spuse Gwyneira. Dar nu se obi şnuieşte
ca femeia şi bărbatul s ă petreacă împreună noaptea
nun ii?
 Lucas încuviin ă din cap.
— Ai dreptate. Rămân aici. Patul este destul de lat.
— Da. Gwyn îi făcu loc şi se f ăcu ghem în partea
stângă a patului. Lucas se culc ă în partea dreapt ă,
crispat şi în epenit.
— Atunci î i urez noapte bună, iubito!
— Noapte bună, Lucas.
A doua zi de diminea a, când se trezi Gwyneira,
Lucas se sculase deja. Witi îi pusese în cabina de
îmbrăcat a lui Gwyn un costum deschis, pentru
diminea ă. Lucas era deja gata îmbrăcat pentru a merge
jos, la micul dejun.
— Pot s ă te aştept, iubito, spuse el şi se sili s ă nu o
privească pe Gwyneira, care, îmbrăcată în cămaşa ei de
dantelă, se ridicase în pat. Dar poate c ă este mai bine să
suport deocamdată singur observa iile grosolane ale
oaspe ilor noştri.
De fapt, Gwyneirei nu îi era fric ă de faptul c ă îi va

îseara
ntâlnitrecut
at ât ăde devreme
, dar pe cei maidin
dădu aprobator cap. b ăutori din
aprigi
— Trimite-mi-o pe Kiri, te rog, şi, dac ă se poate, şi pe
Dorothy, să mă ajute la îmbrăcat şi la aranjarea p ărului.
Va trebui desigur s ă ne îmbrăcăm şi ast ăzi festiv, deci
am nevoie s ă-mi trag ă cineva sforile corsetului, spuse
ea prietenoasă.
Lucas p ăru că se simte penibil la auzul cuv ântului
corset. În schimb, Kiri a ştepta deja în fa a uşii. Trebuia
trimisă doar Dorothy.
— Ei, doamnă! A fost frumos?
— Te rog, spune-mi în continuare domni şoară, atât
tu, cât şi ceilal i, o rugă Gwyn. Îmi place mai mult.
 — Cu pl ăcere, domni şoară. Dar acum povestit! Cum
fost? Prima dat ă nu totdeauna frumos. Dar va fi mai
bine, domnişoară! spuse Kiri cu s ârg şi îi potrivi lui
Gwyn rochia.
— Ei da… frumos… mormăi Gwyn.
Ş i în aceast ă privin ă se exagera. Dup ă ea, ceea ce
făcuse Lucas cu ea noaptea trecut ă nu era nici frumos,
nici groaznic. Dar era practic dac ă b ărbatul nu era prea
greu. Chicoti cu g ândul la Kiri, care era atras ă mai
degrabă de bărba i mai corpolen i.
Când apăru Dorothy, Kiri o ajutase deja s ă îmbrace o
rochie de var ă cu flori mici, colorate. Fata prelu ă
aranjarea p ărului, pe c ând Kiri schimb ă așternuturile.
Gwyn era de p ărere c ă este o exagerare, doar nu
dormise dec ât o singur ă dată în așternuturile acestea.
Dar nu voia să spună nimic, poate că acesta era obiceiul
la maori. Dorothy nu mai pl ângea, dar era liniştită şi nu
o putu privi pe Gwyn în ochi.

— Vă merge
îngrijorată. bine, domni şoară Gwyn? întrebă ea
Gwyn aprobă.
— Desigur, de ce nu? A şa, cu agrafa, este foarte
drăgu , Dorothy. Trebuie să ii minte, Kiri.
Kiri p ăru că este ocupat ă cu alte g ânduri. Privi
așternuturile cu o expresie de îngrijorare. Gwyn
observă acest lucru doar dup ă ce o trimisese pe
Dorothy din cameră cu comanda pentru micul dejun.
— Ce este Kiri? Cau i ceva în paturi? A pierdut
domnul Lucas ceva?
Gwyn se g ândi la o bijuterie sau poate chiar la
verighetă. Aceasta st ătuse destul de lejer pe degetul
sub ire a lui Lucas.
Kiri scutură din cap.
— Nu, nu, domni şoară. Doar c ă… doar c ă nu este
sânge pe cearşaf…
O privi pe Gwyn ruşinată şi descumpănită.
— De ce ar trebui s ă fie s ânge acolo? întrebă
Gwyneira.
— După prima noapte totdeauna sânge. Doare pu in,
apoi sânge şi doar după aceea frumos.
Gwyn pricepu că a omis ceva.
— Domnul Lucas este foarte… foarte ginga ş, spuse
ea vag.
Kiri încuviin ă din cap.
— Şi desigur foarte obosit dup ă sărbătoare. Nu tristă,
va fi mâine sânge!
Gwyneira se hot ărî să abordeze aceast ă problemă
doar c ând va fi iar cazul. Acum merse la micul dejun,
unde Lucas îi distra în modul cel mai plăcut pe oaspe i.

Glumea
bărba ilorcu doamnele,
şi era atent, ca îasculta binevoitor
ntotdeauna, când i seglumele
al ătură
Gwyn. Urm ătoarele ore se scurser ă cu conversa ia
obişnuită şi, făcând abstrac ie de faptul c ă sentimentala
doamnă Brewster îi aruncă un: „Sunte i atât de viteaz ă!
Atât de vesel ă! Dar e drept c ă domnul Warden este un
bărbat plin de menajamente!”, nimeni nu f ăcu aluzie la
noaptea trecută.
Abia la amiaz ă, când cei mai mul i oaspe i se
odihneau, putu Gwyn s ă meargă la grajduri, s ă-şi
viziteze calul şi să-şi ia, în sfârşit, în primire că eluşa.
Ciobanii o întâmpinară cu răcnete.
— Oh, doamna Warden! Felicit ări! A i avut o noapte
plăcută? o întrebă Poker Livingston.
— Evident una mai bun ă ca a dumneavoastr ă,
domnule Livingston, răspunse Gwyneira. B ărba ii erau
cu to ii cam mahmuri. Dar m ă bucur, c ă a i băut din
belşug în sănătatea mea.
James Mckenzie o privi mai degrabă examinator,
decât lasciv. P ărea s ă fie o expresie de comp ătimire în
privirea sa – lui Gwyn îi fu greu s ă citească în ochii s ăi
căprui, ad ânci, a c ăror expresie se schimba continuu.
Intre timp ap ăru în ei un z âmbet, c ând observ ă cum o
întâmpină Cleo pe stăpâna sa.
— Şi a i avut necazuri? întrebă Mckenzie.
Gwyneira negă din cap.
— De ce? Din cauza concursului? Nu. În ziua nun ii,
o fată mai poate să sară peste cal! Clipi din ochi către el.
De mâine, so ul meu m ă va lua din scurt. Oaspe ii
noştri m ă in de pe acum din scurt. Tot timpul vrea
cineva câte ceva de la mine. Nici azi nu voi ajunge să ies

călare.
Mckenzie păru că se mir ă de faptul c ă ea voia s ă iasă
călare, dar nu spuse nimic; privirea lui cercet ătoare se
schimbă, luă o expresie zburdalnică.
— Atunci trebuie să găsi i o posibilitate să scăpa i. Ce
ar fi, dacă mâine, la această oră, vă pregătesc calul? Cele
mai multe doamne se odihnesc la această oră.
Gwyn aprobă entuziasmată.
— Bună idee. Dar nu la ora aceasta, fiindc ă am treabă
la buc ătărie, trebuie s ă supraveghez str ângerea mesei
după dejun şi pregătirile pentru ceaiul de dup ă-amiază.
Bucătarul insistă – Dumnezeu ştie de ce. Dar ar fi
posibil diminea a devreme. Dac ă mi-o preg ăti i pe
Igraine la ora şase, pot să ies călare, înainte de a se scula
primii oaspe i.
James o privi iritat.
— Dar ce va spune domnul Lucas dac ă
dumneavoastră… Ierta i-mă, desigur c ă acest lucru nu
mă priveşte…
— Şi nici pe domnul Lucas, spuse Gwyn nepăsătoare.
Dacă nu-mi neglijez obliga iile de gazd ă, pot s ă
călăresc, când îmi place.
Este mai pu in vorba de obliga iile de gazdă, se gândi
James, dar nu-şi exprim ă această părere. În niciun caz
nu voia s ă o deranjeze pe Gwyneira, dar se pare c ă
noaptea nun ii nu decursese prea pasional.
Seara, Lucas o vizit ă din nou pe Gwyneira. Acum,
când ştia ce o a şteaptă, chiar savura atingerile lui
duioase. O trecur ă fiorii, c ând îi sărută sânii, iar
atingerea pielii fine de sub p ărul pubian era mai
excitantă, ca prima oar ă. De data aceasta arunc ă o

privire
din nouspre m ădularul
se înmuie lui, ca
repede, care datşăi. tare
era mare
şi ultima – dar
Gwyneira
fu cuprins ă de un ciudat sentiment de ne împlinire, pe
care nu şi-l putea explica. Dar poate c ă era normal a şa.
Va afla ea mai încolo.
A doua zi de diminea ă, Gwyn se în epă cu un ac în
deget, îl apăsă să iasă sângele şi mânji cu el cearşaful. Să
nu creadă Kiri că ea şi Lucas făceau ceva greşit.

Helen se obi şnui într-un fel cu via a alături de

Howard. Tot îi mai era oarecum penibil ceea ce se
întâmpla noaptea, în patul conjugal, dar între timp
vedea acel act cumva deta şat de cotidianul ei şi în
timpul zilei avea cu Howard o rela ie cu totul normală.
Dar nu era totdeauna simplu. Howard a ştepta
anumite lucruri de la so ia sa şi se enerva repede dac ă
Helen nu corespundea acestor a şteptări. Ajunse s ă se
înfurie c ând ea îşi exprima dorin e şi cereri, fie c ă era
vorba de mai multe mobile sau de vase de g ătit mai
bune, fiindcă vasele lui erau toate vechi şi atât de
murdare de la resturile de m âncare, c ă nu ajuta niciun
fel de cură at.
— Data viitoare, c ând o s ă mergem la Haldon, o
consolă el de fiecare dată.
Părea c ă localitatea era prea îndepărtată, ca s ă se fac ă
drumul p ână acolo doar pentru ni şte ustensile de
bucătărie, mirodenii şi zahăr. Ori lui Helen îi era un dor
teribil după contactul cu civiliza ia. Tot îi mai era fric ă
de via a în sălbăticie – putea s ă-i spun ă Howard ori de

âte ori c Plains.

cCanterbury ă nu Apoi
exist ăîi lipseau
animalevaria
primejdioase în
ia şi discu iile
pline de spirit. Cu Howard nu prea se putea vorbi
despre altceva dec ât despre munca la ferm ă. Şi nu mai
era dispus să dea informa ii despre via a sa de dinainte,
în Irlanda sau pe c ând vâna balene. Aceast ă tema era
epuizată – Helen ştia ceea ce trebuia să ştie, iar Howard
nu avea chef să mai vorbească despre aşa ceva.
Singura rază de lumină în această existen ă temă erau
cei doi copii maori. Reti şi Rongo ap ăreau aproape în
fiecare zi, iar după ce Reti se grozăvise în sat cu noile ei
cunoştin e de citit – am ândoi copiii învă au repede şi
ştiau deja tot alfabetul pe de rost, ştiau chiar s ă-şi scrie
şi să citească numele – veniră şi al i copii.
— Şi noi studiat magie! spuse cu importan ă un băiat,
iar Helen scrise alte pagini cu prenume ciudate, cum ar
fi Ngapini şi Wiramu.
Câteodată îi p ărea rău de pre ioasa hârtie de scris, pe
de alt ă parte nu avea trebuin ă de ea pentru altceva.
Scria ea cu zel scrisori c ătre rude şi c ătre familia Thorne
din Anglia şi către fetele de aici, din Noua Zeeland ă.
Dar at ât timp c ât nu ajungeau la Haldon, nu era posibil
să le predea la po ştă. Cu ocazia vizitei la Haldon avea
de gând să comande şi o Biblie în limba maori. Howard
îi spusese c ă Sfânta Scriptur ă fusese deja tradus ă, iar
Helen ar fi studiat-o cu pl ăcere. Dac ă învă a pu in
maori, putea eventual s ă se în eleagă cu mamele
copiilor. Rongo o luase deja o dat ă cu el în sat şi to i
fuseseră foarte prieteno şi. Dar numai b ărba ii, care
lucrau mai des cu Howard, sau, în timpul m ânării
animalelor, intrau în slujbă la alte ferme vorbeau câteva

cuvinte englez
mai fusese ă. Copiii
un timp învăde
un cuplu aseră de la taîn sat.
misionari ii lor, apoi
— Dar ei nu drăgu i, declară Reti. Tot timpul scuturat
deget şi spus: Vai, vai, p ăcătuit, p ăcătuit! Ce este
„păcătuit”, domnişoară Helen?
Helen extinse temele educa ionale şi citi mai întâi în
engleză din Biblie. Cu aceast ă ocazie se ivir ă probleme
ciudate. Povestea genezei spre exemplu îi zăpăci
profund pe copii.
— Nu, nu, asta altfel! declar ă Rongo, a c ărui bunic ă
era o povestitoare respectat ă. Mai întâi erau
papatuanuku, pământul şi ranginui cerul. Şi se iubeau
atât, că nu vrut desparte. În eles? Rongo f ăcu un gest a
cărui obscenitate înghe ă sângele în venele lui Helen.
Dar copilul era cu totul neprih ănit. Dar copiii celor doi
vrut s ă existe lumea cu p ăsări şi peşti şi nori şi lun ă şi
tot. De aceea se rupe unul de altul. Iar papa plâns şi
plâns şi din asta r âu şi mare şi lac. Dar odat ă oprit.
Răngi tot mai plâns, aproape fiecare zi…
După cum dest ăinuise Rongo mai demult, lacrimile
lui răngi cădeau din cer în chip de ploaie.
— Este o poveste foarte frumoas ă murmură Helen.
Dar şti i că pakeha vin din ări străine mari, unde totul se
cercetează şi se ştie. Iar povestea din Biblie a povestit-o
Dumnezeul Israelului profe ilor şi aceasta este
adevărul.
— Sincer, domnişoara Helen? Dumnezeu povestit?
La noi nu glăsuit niciodată un Dumnezeu!
Reti era fascinată.
— Ei, a i văzut! declară Helen cu con ştiin a cam
încărcată. Doar rar se întâmpla ca rug ăciunile ei s ă fie
ascultate.
Astfel, excursia la Haldon se tot amâna.
În sfârşit, plecaseră oaspe ii Gwyneirei, iar via a de la
Kiward Station se normaliză. Gwyn spera s ă ajungă iar
la acea libertate relativ ă, de care beneficiase în prima
parte a şederii ei la ferm ă. Până la un anumit grad,
chiar c ă era a şa: Lucas nu-i f ăcea niciun fel de
prescrip ii. Nici m ăcar nu reclam ă faptul c ă Cleo
dormea iar în suita Gwyneirei, chiar şi atunci c ând îşi
vizita so ia. Ori în primele nop i, că eluşa era chiar
deranjantă, deoarece credea că stăpâna ei era agresată şi
protesta cu l ătrături puternice. Trebuia aten ionată şi
trimisă înapoi pe p ătura ei. Lucas asista la asta far ă
niciun murmur. Gwyn se întreba de ce şi nu putea
scăpa de sentimentul c ă Lucas se sim ea fa ă de ea
cumva vinovat. Ca şi înainte, în timpul actului intim nu
avea niciun fel de dureri şi nu s ângera. Dimpotrivă – cu
timpul se bucur ă de tandre ea manifestat ă şi se
surprinse c âteodată mângâindu-se şi dup ă plecarea lui
Lucas şi savurând să se frece şi să se gâdile, umezindu-
se sim itor. Dar ceea ce ie şea nu era s ânge. Cu timpul
deveni mai îndrăznea ă şi se pip ăi mai profund cu
degetele, sentimentul devenind şi mai intensiv. Desigur
că ar fi tot at ât de frumos dac ă Lucas şi-ar introduce
mădularul – ceea ce el evident c ă încerca, dar niciodată
nu rămânea vreme destul de îndelungată eapăn. Gwyn
se întrebă de ce nu se folosea şi el de mână.
La început, Lucas o vizita în fiecare sear ă, dup ă
culcare, apoi din ce în ce mai rar. El f ăcea totdeauna
introducerea prin întrebarea politicoasă:
— Ei, s ă mai încercăm şi în noaptea aceasta, draga

mea? şi nu protesta niciodată dacă Gwyneira trebuia să-

l refuze.
Rină acum, via a conjugală i se p ărea Gwyneirei far ă
probleme.
Gerald în schimb îi complică via a. Avea preten ia ca
Gwyn s ă preia în mod serios atribu iile unei gospodine
– Kiward Station trebuia s ă fie condus ca o gospod ărie
foarte distinsă din Europa. Witi ar trebui s ă se
transforme într-un majordom discret, Moana într-o
bucătăreasă perfectă iar Kiri într-o fat ă în cas ă ca la
carte. Angaja ii maori erau plini de bun ăvoin ă şi
cinsti i şi o iubeau pe noua lor st ăpână, dându-şi silin a
să-i citeasc ă fiecare dorin ă din ochi. Dar Gwyn era de
părere ca totul s ă rămână cum a fost, chiar dac ă unele
lucruri mai trebuiau să devină obişnuin ă. De exemplu,
fetele refuzau să poarte în casă încăl ăminte. Se sim eau
îngrădite. Kiri îi arătă lui Gwyn umflăturile şi bătăturile
de la picioare, cauzate dup ă o zi întreagă de munc ă de
îpnc ă l ările de piele neobişnuite. Nici uniformele nu li se
ăreau practice, iar Gwyn trebuia s ă le dea dreptate.
Vara, această îmbrăcăminte era prea cald ă; ea însăşi
transpira în fustele ei voluminoase. Dar ea era obi şnuită
să sufere pentru buna-cuviin ă. Însă fetele maori nu
văzură rostul acestei nepl ăceri. Cel mai greu era c ând
Gerald avea cereri concrete, care se refereau de cele mai
multe ori la meniu, care p ână acum era mai degrab ă
modest, dup ă cum trebuia s ă recunoască şi Gwyneira.
Bucătăria popula iei maori nu era prea variat ă. Moana
gătea cartofi dulci şi alte legume în sob ă sau pr ăjea
carne sau pe şte cu mirodenii exotice. C âteodată, aceste
mâncăruri aveau un gust ciudat, dar erau întru totul

comestibile. Gwyneira,
toate m âncărurile far ă scare
ă crânu ştiaăs. ăDar
cneasc gătească, m
Gerald ânca
dorea
îmbogă irea meniului.
— Gwyneira, doresc ca pe viitor s ă te preocupi mai
intens de buc ătărie, spuse el într-o diminea ă, la micul
dejun. M-am s ăturat de aceste m âncăruri maori şi aş
mânca o tocan ă irlandeză, irish-stew. Ai putea s ă-i spui
acest lucru bucătăresei?
Gwyn aprob ă din cap, cu mintea deja la str ângerea
turmei, planificat ă împreună cu Mckenzie şi cu c âinii
tineri. C âteva animale tinere p ărăsiseră păşunile de pe
podiş şi ajunseseră pe păşunile din apropierea cur ii, iar
tinerii berbeci cauzau nelini şte în turm ă. De aceea,
Gerald le poruncise păstorilor să strângă animalele şi să
le mâne înapoi, ceea ce p ână acum era o treab ă
anevoioasă. Cu noii c âini ciob ăneşti ar trebui f ăcută
treaba într-o singur ă zi, iar Gwyneira dorea s ă vadă
primele încercări în acest sens. Asta însă nu o va
îdespre
mpiedica s ă vorbească înainte de ac iune cu Moana
dejun.
— Pentru tocana irlandez ă se ia varz ă şi came de
berbec, nu-i aşa? întrebă ea pe cei din jur.
— Ce altceva? mormăi Gerald.
Gwyn avea vaga impresie că cele două ingrediente se
pun în strat unul peste celălalt, şi se fierb.
— Carne de berbec mai avem, iar varz ă… avem
varză în grădină, Lucas? întrebă ea nesigură.
— Ce crezi, ce sunt frunzele acelea verzi care se fac
căpă ână? se răsti Gerald la ea.
— Eu, eh…
Gwyn constatase de mult, c ă nici munca în grădină

nu era ceva
puteau m ânca. s ă oşiatrag
care Pur ă, chiar
simplu nu dac ă rezultatele
avea r ăbdarea se
să
aştepte p ână ce din semin e se f ăceau verze sau
castrave i, iar între timp se scurgeau ore far ă de sf ârşit
cu plivitul buruienilor. De aceea onora doar arar
grădina de zarzavat cu prezen a ei – Hoturapa se ocupa
de cele necesare.
Moana privi destul de dezorientat ă când Gwyn îi
dădu sarcina s ă gătească împreuna carnea de berbec şi
varza.
— Eu nu făcut niciodată, explică ea. Varza era oricum
ceva cu totul nou pentru fată. Cum să aibă gustul?
— Ca… ca o tocan ă irlandeză. Găteşte pur şi simplu,
apoi vezi tu spuse Gwyneira.
Era fericită să se poat ă refugia la grajduri, unde
James îl înşeuase deja pe Madoc pentru ea. Gwyneira
călărea acum cu schimbul caii Cob.
Tinerii câini erau excelen i, şi însuşi Gerald se întrecu
îlan pr
laude, c ând, împreună cu Gwyneira, se întoarse deja
ânz jum ătate dintre oieri. Oile fuseser ă strânse cu
succes, iar Livingston şi Kennon le mânară cu ajutorul a
trei câini, înapoi în mun i.
Cleo s ărea vesel ă pe lângă stăpâna ei, iar Daimon pe
lângă Mckenzie. Din c ând în când, c ălăre ii râseră. Le
făcea pl ăcere aceast ă muncă împreună, iar Gwyn avea
uneori senza ia că se poate în elege natural şi far ă
cuvinte cu acest muncitor fermier bronzat, ceea ce i se
mai întâmpla doar cu Cleo. James ştia totdeauna exact
care oaie dorea ea s ă fie scoas ă din turm ă sau
reintrodusă în turm ă. Părea c ă îi presimte ac iunile şi
adesea îl fluier ă pe Daimon în acela şi moment, în care

Gwyneira fa asăgrajdurilor,
Acum, învoia -i ceară ajutorul.
îi preluă armăsarul.
— Merge i, domni şoară Gwyn, altfel nu mai reu şi i
să vă schimba i la timp pentru mas ă. Ori domnul
Gerald se bucură at ât de tare… doar a comandat un fel
de mâncare din vechea patrie, nu-i aşa?
Gwyneira aprob ă din cap, dar sim i că i se str ânge
stomacul. Era oare Gerald chiar a şa de ahtiat dup ă
această tocană irlandeză, încât le povestise chiar şi
muncitorilor de la fermă? Spera că îi va place.
Gwyneira ar fi vrut s ă se conving ă în prealabil, dar
era într-adevăr în întârziere şi abia apuc ă să-şi schimbe
rochia de c ălărie cu una de cas ă, înainte ca familia să se
adune la mas ă. Gwyn considera de fapt aceast ă
schimbare de haine ca pe un lucru cu totul de prisos.
Gerald venea de fiecare dat ă cu acelea şi haine la masa
de prânz, în care supraveghea muncile la grajduri şi pe
păşuni. Lucas în schimb dorea în timpul meselor o
atmosferă stilată, iar Gwyneira nu voia s ă se certe.
Acum purta o rochie bleu, dr ăgu ă, cu tiv galben la
poale şi la m âneci. Îşi aranjase oarecum p ărul şi îl
prinsese cu nişte piepteni într-o coafură.
— Ară i ast ăzi iar încântătoare, draga mea, spuse
Lucas.
Gwyn îi zâmbi.
Gerald privi scena cu bunăvoin ă.
— Adevărate turturele! remarc ă el bucuros. Putem
deci s ă ne aşteptăm în cur ând la urma şi, nu-i a şa,
Gwyneira?
Gwyn nu ştia ce s ă răspundă. Dar e şecul nu se va
datora lipsei de silin ă din partea ei şi a lui Lucas. Dac ă

noaptear ăîm
putea âne gravid
n iatacul ă mul
ei, era ceeaă.ce f ăceau ei doi
de laumit
Dar Lucas se înroşi.
— Suntem căsători i doar de o lună, tată!
— Dar ajunge o singur ă împuşcătură, nu-i a şa?
Gerald r âse răsunător. Lucas se ar ătă ej nat, iar
Gwyneira nu în elesese nimic. Ce avea în comun
facerea copiilor cu trasul cu arma?
Dar apăru Kiri cu un bol de servit, ceea ce puse capăt
acestei discu ii penibile. Dup ă cum o învă ase
Gwyneira, fata se plas ă la dreapta farfuriei domnului
Gerald şi îl servi mai întâi pe st ăpânul casei, apoi pe
Lucas şi pe Gwyneira. Se arătă îndemânatică; Gwyneira
nu găsi nimic de obiectat şi răspunse încurajator
zâmbetului fetei, c ând aceasta se a şeză lângă masa de
serviciu, gata să sară la prima solicitare.
Gerald privi stupefiat supa sub ire, galben-ro şiatică,
în care înotau buc ă i de varz ă şi de carne, înainte de a
exploda.
— La dracu, Gwyn, era varz ă de primă calitate şi cea
mai bun ă carne de berbec de pe aceast ă parte a
globului! Doar nu poate fi a şa de greu s ă găteşti un
irish-stew ca lumea! Dar nu, tu la şi totul în seama
acestei zburdalnice fete maori, iar ea g ăteşte din aceste
ingrediente aceeaşi mâncare, pe care trebuie s ă o
înghi im zi de zi! înva -o, cum se face, Gwyneira!
Kiri p ărea r ănită, Gwyn jignit ă. Ea era de p ărere c ă
mâncarea era bun ă la gust – chiar dac ă pu in cam
exotică. Era un mister pentru ea cu ce mirodenii
ob inuse Moana acest gust. Cum era şi re eta srcinal ă
pentru m âncarea de berbec cu varz ă, pe care Gerald o

aprecia ât deă din

Lucasatridic mult.
umeri.
— Ar fi trebuit s ă angajezi o buc ătăreasă irlandeză,
tată, nu o prin esă din Welles, spuse el mali ios. E clar
că Gwyneira nu a crescut la bucătărie.
Liniştit, t ânărul mai lu ă o lingură din tocană. Nici pe
el nu p ăru să-l deranjeze gustul, dar oricum Lucas nu
dădea importan ă mâncării. P ăru să fie de fiecare dat ă
fericit, c ând, dup ă mese, putea s ă se întoarcă la studiul
căr ilor lui sau în atelierul său.
Gwyn mai gust ă o dat ă mâncarea şi încercă să-şi
amintească gustul tocanei irlandeze. Buc ătăreasa de
acasă pusese rar pe masă acest fel de mâncare.
 — Cred c ă se face far ă cartofi dulci, îi spuse ea lui
Kiri.
Fata maori îşi încre i fruntea. Era clar c ă nu putea s ă-
şi imagineze c ă se poate pune pe mas ă un fel de
mâncare din care să lipsească cartofii dulci.
Gerald sări în sus.
— Desigur c ă se face far ă cartofi dulci! Şi nu se
îngroapă spre a fierbe, şi nu se înveleşte în frunze sau
ce or mai face femeile acestea din trib, pentru a- şi otrăvi
stăpânul! Lămureşte-o, Gwyn! Trebuie să existe undeva
o carte de bucate. Poate c ă o traduce careva. Cu Biblia
au fost foarte rapizi!
Gwyn suspină. Auzise că femeile maori din Insula de
Nord foloseau izvoare subterane fierbin i sau
activitatea vulcanică pentru a g ăti mâncarea. Dar la
Kiward Station nu exista a şa ceva şi nici nu o v ăzuse pe
Moana sau pe celelalte femei maori s ă sape gropi de
gătit. Dar ideea cu cartea de bucate era bună.

Gwyn
maori şi îşcui petrecu dup
cartea de ă-amiaza
bucate în bucătăsorie, cuii Biblia
a defunctei a lui
Gerald. Dar studiile ei comparate avur ă un succes
limitat. În cele din urm ă abandonă şi se refugie la
grajduri.
— Acum ştiu cum se spune în limba maori la păcat şi
dreptate cerească, le spuse b ărba ilor şi răsfoi Biblia.
Kennon şi Livingston tocmai se întorseseră de la
păşunile din mun i şi îşi îngrijeau caii, pe c ând
Mckenzie şi Mearan cur ă au harna şamentele. Dar aici
nu scrie cuvântul cimbru.
— Poate c ă are gust şi cu fumul de la t ămâie şi cu
mirt, observă Mckenzie.
 Bărba ii râseră.
— Spune i-i pur şi simplu domnului Gerald, c ă
lăcomia este un p ăcat capital, o sfătui Mearan. Dar spre
siguran a dumneavoastr ă spune i acest lucru în limba
maori. Dacă încerca i în limba engleză, s-ar putea s ă v ă
zboare capul de pe umeri.
Suspinând, Gwyneira puse şaua pe iapa ei. Îi trebuia
aer proaspăt. Vremea era mult prea frumoas ă, pentru a
răsfoi căr i.
— Nici voi nu îmi sunte i de folos! îi dojeni ea pe
bărba ii care tot mai glumeau şi o conduse pe Igraine
afară. Dac ă întrebă socrul meu, spune i-i c ă adun
ierburi. Pentru stew-ul lui.
Gwyneira îşi lăsă mai întâi calul la pas. Ca
întotdeauna, priveliştea inutului întins m ărginit de
Alpi, de o frumuse e ce- i tăia respira ia, o lini şti.
Mun ii păreau iar at ât de apropia i, de parc ă ar putea,
călărind timp de o or ă, să ajungă la ei, iar Gwyneira se

un vâărfcde
amuz ălărind la trap
munte. Abiaspre şi ludup
ei nici
c ând ându-
ă şdou
i drept nuă
ă oreint
păru să se fi apropiat, se întoarse spre cas ă. Aşa îi
plăcea via a! Dar ce s ă facă cu buc ătăreasa maori?
Gwyneira avea neap ărat nevoie de sprijin feminin.
Următoarea alb ă locuia la o dep ărtare de treizeci de
kilometri.
Oare era corect din punct de vedere social s ă-i fac ă
doamnei Beasley o vizit ă la o lun ă de la nunt ă? Dar
poate că era suficientă o excursie la Haldon. Rin ă acum,
Gwyneira nu vizitase or ăşelul, dar era timpul. Trebuia
să ducă scrisori la po ştă, voia s ă cumpere nişte fleacuri
şi mai ales s ă vad ă alte fe e, dec ât cele ale familiei ei, al
angaja ilor maori şi cele ale ciobanilor. În ultimul timp
se săturase de to i – afar ă de James Mckenzie. Dar
acesta o putea conduce la Haldon. Nu spusese chiar ieri
că ar trebui s ă preia de la so ii Candleri marfa
comandată? Gândul la aceast ă excursie îmbunătă i
dispozi ia Gwyneirei. Iar doamna Candler ştia cu
siguran ă cum se gătea irish-stew-ul…
Igraine, ascultătoare, galop ă către cas ă. Dup ă lungul
drum f ăcut, o atr ăgea nutre ul. C ând ajunse în cele din
urmă cu calul la grajd, îi era foame şi Gwyneirei. Din
adăpostul muncitorilor p ătrundea mirosul aromat de
came şi mirodenii. Gwyn nu se putu ab ine. Plin ă de
speran e, bătu la uşă.
Era clar c ă era a şteptată. Bărba ii şedeau iar în jurul
unui foc deschis şi dădeau din m ână în mână o sticl ă.
Deasupra focului fierbea un castron care r ăspândea
arome îmbietoare. Nu era oare…?
To i bărba ii radiau, de parc ă ar fi s ărbătorit

Cr ăciunul,
castron iar irlandezul
cu tocan ă irlandezO’Toole
ă. îi întinse z âmbind un
— Poftim, domnişoară Gwyn. Da i aceast ă por ie
fetei maori. Oamenii ace ştia se adapteaz ă foarte bine.
Poate că reuşeşte să gătească şi ea tocana astfel.
Gwyneira mul umi bucuroas ă. Sigur c ă această
mâncare era tocmai ceea ce sperase Gerald. Mirosea
atât de bine, c ă Gwyn mai că ar fi cerut o lingură şi ar fi
golit castronul. Dar se ab inu. Nu va atinge m âncarea
pre ioasă înainte de a le da lui Kiri şi Moana să guste.
De aceea depuse castronul în siguran ă, pe un balot
de paie, pe c ând o esăla pe Igraine. Apoi era s ă dea
buzna peste Mckenzie, care o aştepta la poarta
grajdului cu un buchet de frunze, pe care îl înmână atât
de solemn, de parc ă ar fi fost vorba de un buchet de
flori.
— Tăitma, spuse el cu o jum ătate de z âmbet şi clipi
din ochi. În loc de anafură şi mirt.
Gwyneira lu ă zâmbind buchetul de cimbru. Oare de
ce îi bătea inima atât de puternic?
Helen se bucur ă când în sfârşit Howard anun ă că
vor pleca vineri la Haldon. Trebuiau înnoite potcoavele
calului, ceea ce era de fiecare dat ă, pare-se, ocazia de a
merge la ora ş. Dac ă Helen socotea bine, atunci c ând
Howard aflase despre sosirea ei, trebuia s ă se fac ă de
asemenea o vizită la potcovar.
— Cât de des trebuie potcovit calul? întrebă ea
discret.
Howard dădu din umeri.
— Depinde, de cele mai multe ori la şase până la zece
săptămâni. Dar copitele calului brun cresc încet, merge

şi dou
Mulăumit, bătusăcalul
sprezece ptămpe
ânicrup
cu ună. rând de potcoave.
Helen şi-ar fi dorit un cal la care copitele s ă crească
mai repede şi nu putu s ă se ab ină de la o remarc ă în
acest sens.
— Mi-ar face plăcere să fiu mai des printre oameni.
— Po i lua cat ârul, r ăspunse el generos. Rin ă la
Haldon sunt cinci mile, ajungi în dou ă ore. Dac ă pleci
imediat dup ă muls, po i ajunge înapoi p ână seara şi
mai ai timp să şi găteşti.
Howard nu ar renun a în niciun caz la masa caldă de
seara, între timp Helen îl cuno ştea destul de bine. Dar
era uşor de satisfăcut: mânca lipia cu aceeaşi poftă, ca şi
gogoşile, omleta ori supa consistent ă cu carne. Nu îl
deranja faptul c ă Helen nu putea s ă gătească altceva,
dar ea avea de g ând să o întrebe la Haldon pe doamna
Candler şi de alte re ete. Acest meniu îi devenise cam
monoton.
— Ai putea s ă tai o g ăină, îi propuse Howard la o
remarcă a ei în acest sens.
La care Helen se îngrozi – a şa cum se îngrozi la
gândul de a pleca la Haldon singură şi călare pe catâr.
— Acum re ii drumul, îi spuse Howard degajat. Dac ă
vrei, po i să şi înhami catârul…
Nici Gerald, nici Lucas nu aveau nimic împotrivă ca
Gwyneira să
i se al ăture lui Mckenzie c ând acesta plecă la Haldon. E

drept c ă Lucas nu putea pricepe ce o atr ăgea la aceast ă

deplasare.
— Vei fi dezam ăgită, draga mea. Este un or ăşel
murdar, nu are dec ât un magazin şi un birt. Nimic

cultural, măcar
— Carenicieste ia înă…privin a medicului? se
o biseric
situa
interesă Gwyneira. Mă gândesc, dacă voi fi o dată…
Lucas se înroşi. Gerald în schimb era entuziasmat.
— E deja cazul, Gwyneira? Sunt deja primele semne?
Dacă este a şa, o s ă aducem desigur un medic de la
Christchurch. Nu ne asum ăm riscul cu moa şa aceasta
de la Haldon.
— Tată, înainte de a ajunge medicul de la
Christchurch, bebeluşul ar fi deja sosit, remarc ă Lucas
sarcastic.
Gerald îl privi mustrător.
— Îl voi chema pe medic din timp. S ă stea aici, p ână
vine sorocul, indiferent cât ar costa.
— Şi ceilal i pacien i ai lui? obiect ă Lucas. Crezi c ă îi
lasă de izbelişte?
Gerald răsuflă suflă zgomotos.
— Este o chestiune de sum ă, fiule. Ori mo ştenitorul
Wardenilor merită orice sumă!
Gwyneira nu se implic ă. Nici nu ar fi recunoscut
semnele unei sarcini – de unde era s ă ştie cum s-ar fi
sim it într-un asemenea caz? Iar apoi, deocamdat ă se
bucura de excursia la Haldon.
Imediat dup ă micul dejun, James Mckenzie se duse
să o ia. Înhămase doi cai în fa a unei căru e lungi, grele.
— Dacă am merge c ălare, am ajunge mai repede,
remarcă el, dar pe Gwyneira nu o deranja s ă stea pe
capră, alături de Mckenzie, şi să admire peisajul. După
ce va cunoa şte drumul, va putea s ă călărească mai des
la Haldon; dar ast ăzi era mul umită de călătoria cu
căru a. Iar Mckenzie era un partener de discu ie

râurilor şiÎi pspuse

antrenant. denumirile
âraielor pe caremun ilor de la ăorizont,
le traversar . Adesea al
cunoştea at ât numele în limba maori, c ât şi cele
englezeşti.
— Vorbi i bine limba maori, nu-i a şa? remarc ă Gwyn
cu admira ie.
Mckenzie negă din cap.
— Cred c ă nimeni nu vorbe şte bine maori. B ăştinaşii
ne fac treaba prea u şoară. Se bucur ă de fiecare cuv ânt
englezesc, pe care îl înva ă. Cine mai are chef s ă-şi bat ă
capul cu cuvinte precum
taumataiuhatatangihangakoauauotamateaturipukakapiki
maungahoroukupokaiuihenuakitanatahu?
 — Cel râse Gwyneira.
— Este un munte pe Insula de Nord. Chiar şi printre
maori se consider ă un cuv ânt greu de pronun at. Dar
cu fiecare pahar de whisky, devine mai u şor, crede i-
m ă!
James clipi din ochi către Gwyn şi zâmbi iar plin de
îndrăzneală.
— Deci a i învă at la focul de tabără? întrebă Gwyn.
James aprobă.
— Am umblat mult şi am lucrat la ferme de oi. Pe
drumurile mele m-am aciuit adesea în sate maori – doar
sunt foarte primitori.
— De ce nu a i lucrat la v ânarea balenelor? voia s ă
ştie Gwyn. Se pare c ă se câştigă mult mai bine. Domnul
Gerald…
James rânji.
— Domnul Gerald se pricepe şi la căr i, observă el.
Gwyneira se înroşi. Oare povestea jocului de c ăr i

îşntre Gerald Warden şi tat ăl ei ajunsese s ă fie cunoscut

i aici?
— În mod normal nici cu v ânătoarea de balene nu se
câştigă o avere, continu ă Mckenzie. Şi nu era ceva
pentru mine. S ă mă în elege i bine, nu sunt mofturos,
dar aceast ă muncă în sânge şi unsoare… nu. Dar sunt
un bun tunzător de oi, am învă at asta în Australia.
— În Australia nu tr ăiesc doar pu şcăriaşi? se interes ă
Gwyn.
— Nu numai. Şi descenden i ai ocna şilor şi imigran i
obişnui i. Iar pu şcăriaşii nu sunt cu to ii uciga şi. A
nimerit acolo şi câte un s ărman, care a furat pentru
copiii săi o pâine. Sau to i acei irlandezi care s-au
răsculat împotriva Coroanei. Adesea erau ni şte bărba i
foarte cumsecade. Lichele exist ă peste tot, iar în
Australia nu am întâlnit mai multe ca altundeva în
lume.
— Dar unde a i mai fost? întrebă curioasă Gwyn, care
îl gElăsea pe Mckenzie din ce în ce mai fascinant.
zâmbi.
— În Sco ia. De acolo vin. Un veritabil highlander.
Dar nu un lord de clan, stirpea mea a apar inut
totdeauna infanteriei. Se pricepea la oi, nu la s ăbiile
lungi.
Gwyneirei îi cam p ărea r ău de acest fapt. Un
războinic sco ian ar fi fost aproape tot at ât de interesant
ca un cowboy american.
— Şi dumneavoastr ă, domni şoară Gwyn? Chiar a i
crescut într-un castel, cum se vorbeşte pe aici?
James o privi din nou dintr-o parte. Dar nu dădea
impresia c ă s-ar interesa de b ârfe. Gwyn avea senza ia

că —
se Am
intereseaz ă realmente
crescut derea.ăspunse ea. Tat ăl meu
la un conac,
este un lord – dar nu unul din cei care stau în sfatul
Coroanei. Zâmbi. Într-un anume fel avem ceva în
comun: Şi Silkhamii se ocup ă mai degrab ă de oi, dec ât
de săbii.
— Şi nu este pentru dumneavoastr ă… ierta i-mă că
va întreb, dar am crezut totdeauna… O lady nu ar
trebui să se căsătorească cu un lord?
Era destul de indiscret, dar Gwyneira se hot ărî s ă nu
o ia în nume de rău.
— O lady ar trebui s ă se c ăsătorească cu un gentilom,
răspunse ea vag; dar apoi temperamentul ei r ăbufni. Şi
desigur că în Anglia şi-au rupt gurile, că so ul meu este
doar un baron al oilor, fară un titlu nobiliar adev ărat.
Dar cum se spune: Este frumos s ă ai un cal de ras ă. Ori
pe hârtii nu po i călări.
James trebui să râdă at ât de tare c ă era s ă cadă de pe
cal.
— Să nu spune i aceast ă propozi ie în societate,
Gwyn! A i oferi un punct vulnerabil pentru toat ă via a!
Dar încep s ă pricep c ă în Anglia era mai greu de g ăsit
un gentleman pentru dumneavoastră.
— Au existat destui pretenden i! min i Gwyneira
jignită. Şi domnul Lucas nu s-a plâns niciodată.
— Ar fi fost prost şi orb, dac ă ar fi f ăcut-o! r ăbufni
James, dar înainte de a putea s ă-şi dezvolte ideea,
Gwyn recunoscu o a şezare în şesul de la poalele
muntelui, pe care tocmai îl treceau.
— Acolo este Haldon? întrebă ea.
James aprobă.

descrise sem ăna exact

Haldonîn romanele de doucu a şezăale
ă parale rileluipionierilor,
Gwyn: o
prăvălie, un b ărbier, o potcov ărie, un hotel şi un birt
numit Pub şi un Saloon. Toate erau g ăzduite de case de
lemn cu una sau două nivele, vopsite colorat.
James opri căru a în fa a prăvăliei Candlerilor.
— Face i-vă liniştită cumpărăturile, spuse el. Eu
încarc mai întâi lemne, apoi merg la b ărbier şi în cele
din urm ă la o bere la pub. Deci nu ne gr ăbim. Dacă
dori i, pute i lua cu doamna Candler ceaiul.
Gwyneira îi zâmbi complice.
— Poate îmi va mai dest ăinui c âteva re ete. Nu de
mult domnul Gerald a cerut budincă de Yorkshire. Şti i
cum se prepară aşa ceva?
James negă din cap.
— Cred c ă la aşa ceva nu se pricepe nici m ăcar
O’Toole. Deci pe curând, domnişoară Gwyn!
Îi întinse m âna s-o ajute s ă coboare de pe capr ă, iar
Gwyn se întrebă de ce la atingerea lui o str ăbătu acela şi
fior pe care îl sim ea când se mângâia în ascuns…

Gwyneira trecu strada pr ăfuită a satului; dac ă ploua,

se transforma cu siguran ă în mocirl ă. Intr ă în băcănia
familiei Candler. Doamna Candler tocmai sorta
bomboane colorate în recipiente de sticl ă înalte, dar se
arătă foarte fericit ă să întrerupă această activitate. O
întâmpină pe Gwyneira radiind.
— Doamna Warden, ce surpriz ă! Şi ce fericire! Ave i
timp de o cea şcă se ceai? Dorothy tocmai preg ăteşte

ceaiul. Este în spate, cu doamna O’Keefe.

— Cu cine? întrebă Gwyneira, iar inima ei s ări din
loc. Doar nu este vorba de Helen O’Keefe?
Nu-i venea să creadă.
Doamna Candler dădu voioasă din cap.
— Da, da, o cunoa şte i sub numele de domni şoara
Davemport. So ul meu şi cu mine îl anun aserăm pe
viitorul ei so de sosirea ei. Iar dup ă cum am auzit, s-a
dus ca fulgerul la Christchurch şi a şi adus-o. Merge i
tot înainte, p ână în spate, doamn ă Warden. Vin şi eu
imediat, după ce soseşte Richard.
— În spate se referea la locuin a familiei Candler,
care se învecina direct cu băcănia spa ioasă.
 Încăperile nu d ădeau impresia de provizorat, erau
amenajate cu gust, cu mobile scumpe din specii de
lemn autohtone. Ferestre mari l ăsau s ă între lumina
soarelui şi dădeau spre depozitul de lemne din spatele
casei, unde James tocmai prelua cele comandate.
Domnul Candler îl ajută la încărcat.
Iar în salon era într-adevăr Helen! Şedea pe un
şezlong îmbrăcat în catifea verde şi vorbea cu Dorothy.
Când o v ăzu pe Gwyn, s ări în sus. Fa a ei oglindi un
amestec de uluire şi bucurie.
— Gwyn! Sau e şti o stafie? întâlnesc astăzi mai mul i
oameni dec ât în dou ăsprezece s ăptămâni dinainte.
Încep să cred că văd stafii!
— Putem să ne pişcăm reciproc! spuse Gwyn râzând.
Cele două prietene se îmbră işară.
— De c ând eşti aici? întrebă Gwyn, dup ă ce se
desprinse din bra ele lui Helen. A ş fi venit mult mai
devreme, dacă aş fi ştiut că te întâlnesc aici.

— M-am
rigid. ăsătorit am
Dar la cHaldon acum
venittrei
astăluni, r ăspunse
zi pentru primaHelen
dat ă.
Locuim… destul de departe în afară…
Nu suna tocmai entuziasmat. Dar acum trebuia
salutată Dorothy. Fata tocmai intra cu cana de ceai şi
puse imediat încă un tac âm pentru Gwyneira. Între
timp, Gwyn avu ocazia s ă o priveasc ă cu mai mult ă
aten ie pe prietena ei. Helen nu d ădea impresia c ă ar fi
fericită. Slăbise, iar tenul ei deschis, păzit cu at âta
străşnicie pe vas, cedase unui bronz dezavuat. Iar
mâinile îi erau mai aspre, unghiile mai scurte ca alt ă
dată. Chiar şi îmbrăcămintea ei suferise. Rochia era
cură ată şi apretat ă cu grij ă, dar tivul era m ânjit cu
noroi.
— Pârâul nostru, se scuz ă Helen, c ând văzu privirea
Gwyneirei. Howard voia s ă plece iar cu c ăru a grea,
fiindcă mai trebuia s ă ia material pentru harna şament.
Dar caii nu pot s ă scoată căru a din p ârâu dec ât dac ă
împingem.
— De ce nu construi i un pod? se interesă Gwyneira.
La Kiward Station trecuse peste numeroase poduri
noi.
Helen ridică din umeri.
— Probabil c ă Howard nu are bani. Nici oameni.
Singur nu poate construi un pod. Apucă ceaşca de ceai.
Mâinile ei tremurau uşor.
— Nu ave i de loc angaja i? întrebă Gwyneira
dezorientată. Nici maori? Atunci ce face i cu ferma?
Cine îngrijeşte grădina, mulge vacile?
Helen o privi. În ochii ei frumo şi se citea un amestec
de mândrie şi disperare.

—
— Ei
Tu?cine?
Gwyn era alarmat ă. Nu poate fi adev ărat. Nu
era vorba de un fermier-gentilom?
— Şterge cuv ântul gentilom… nu zic c ă Howard nu
este un om de onoare. Mă tratează bine şi munceşte din
greu. Dar este un fermier şi nimic mai mult. Astfel
privind lucrurile, domnul Gerald al t ău avea dreptate.
Howard îl urăşte la fel de mult ca şi invers. Intre ei doi
trebuie s ă se fi întâmplat ceva… Helen ar fi vrut s ă
schimbe subiectul; nu îi convenea s ă se exprime
denigrator despre so ul ei. Pe de alt ă parte… dac ă nu
făcea măcar aluzii, nu va găsi ajutor!
Dar Gwyn nu insist ă. Războiul dintre O’Keefe şi
Warden îi era deocamdată indiferent. Aici era vorba de
Helen.
— Ai cel pu in vecini care s ă te ajute sau de la care
po i cere un sfat? Doar nu cuno şti toate aceste lucruri!
reveni Gwyn la muncile de la fermă.
— Sunt gata s ă învă , murmură Helen. Iar vecini… ei
da, c â iva maori. Copiii vin în fiecare zi la şcoală, sunt
foarte dr ăgu i, dar… dar în rest sunte i primii albi, pe
care… îi văd la fa ă de când am sosit la fermă…
Helen încercă să se adune, dar lupta cu lacrimile.
Dorothy se lipi consolator de Helen. Gwyneira în
schimb croia deja planuri, cum s ă-şi ajute prietena.
— Cât de departe este ferma de aici? Nu pot s ă vin să
te vizitez?
— Şapte kilometri r ăspunse Helen. Dar nu ştiu în
care direc ie…
— Asta ar trebui s ă învă a i, doamn ă O’Keefe. Dac ă
nu şti i să deosebi i punctele cardinale, sunte i pierdută

aici! Doamna
prăjituri pentru Candler intrăăteaşio aduse
ceai. Le preg b ăcănie
din localitate
femeie din
şi le vindea prin b ăcănie. Privind de aici, ferma
dumneavoastră este la est, iar a dumneavoastr ă de
asemenea, doamn ă Warden. Nu chiar în linie dreapt ă.
De la drumul principal se bifurc ă un drum. Dar v ă pot
explica, şi so ul dumneavoastră desigur de asemenea.
Gwyn tocmai voia să spună că ar fi mai bine s ă nu fie
întrebat un Warden de drumul spre un O’Keefe, dar
Helen se folosi de prilej să schimbe subiectul.
— Cum este Lucas al t ău? Este într-adevăr
gentlemanul drept care a fost descris?
Pentru o clip ă, Gwyneira pierdu firul şi privi pe
fereastră. James tocmai terminase încărcarea lemnului
şi ieşi cu c ăru a din curte. Helen observ ă că ochii lui
Gwyn str ăluciră când îl privi pe b ărbatul de pe capra
trăsurii.
— El este? B ărbatul chipeş de pe c ăru ă? întrebă
Helen cu un surâs.
Gwyn păru că abia poate să se desprindă, dar făcu un
efort.
— Ce? Scuză-mă, mă uitam după încărcătura noastră.
Bărbatul de pe capr ă este domnul Mckenzie, şeful
oierilor. Lucas este… Lucas nu ar… deci, însăşi ideea de
a conduce o c ăru ă pe aceste drumuri şi de a încărca
fără ajutor lemne…
Helen o privi rănită. Howard desigur că îşi va încărca
singur materialul pentru gard.
Când Gwyn observ ă expresia din privirea lui Helen,
se corectă imediat.
— Oh, Helen, asta nu înseamnă că aşa ceva ar leza

onoarea cuiva…
treabă. Dar Lucassunt
estesigur ă cde
un fel ă Gerald
estet, arînpune m âScrie,
elegi? na la
pictează şi cântă la pian. Dar nu se arat ă aproape
niciodată la fermă.
Helen îşi încre i fruntea.
— Şi când va moşteni ferma?
Gwyneira era uimit ă. Helen pe care o cunoscuse
acum două luni nu s-ar fi gândit niciodată la aşa ceva.
— Cred c ă domnul Gerald sper ă să aibă un alt
moştenitor… suspină ea.
Doamna Candler o privi cercetător.
— Dar până acum nu se vede nimic, spuse ea r âzând.
E drept c ă sunte i căsători i doar de c âteva s ăptămâni.
Trebuie s ă vă acorde pu in timp. Frumoas ă pereche au
fost cei doi!
Apoi începu s ă povestească plină de entuziasm
despre nunta Gwyneirei. Helen o asculta t ăcută, pe
când Gwyn ar fi dorit s ă o întrebe de propria ei nunt ă.
Existau at ât de multe lucruri despre care trebuia s ă
vorbească urgent cu prietena ei. Dar pe c ât posibil între
patru ochi. Doamna Candler era dr ăgu ă, dar şi
bârfitoare.
Bine c ă se ar ătă mai mult decât dispusă să le ajute pe
cele dou ă tinere cu re ete şi alte sfaturi pentru
conducerea unei gospodării:
— Nu pute i face p âine far ă drojdie, îi spuse doamna
Candler lui Helen. Uite, v ă dau eu pu ină. Şi am şi o
solu ie de cur ă at rochia. Trebuie s ă înmuia i tivul,
altfel este pierdut. Iar dumneavoastr ă, doamn ă
Warden, ave i nevoie de forme pentru pr ăjituri muffin,
altfel nu ve i putea ajunge la niciun rezultat cu

prăHelen
jiturilecump ărăştio srcinale
engleze Biblie pentru ceai…
în limba maori. Doamna
Candler avea câteva în depozit; misionarii comandaseră
Bibliile cu ani în urm ă, dar popula ia maori nu se ar ăta
interesată de ele.
— Cei mai mul i nu ştiu s ă citească, spuse doamna
Candler. Iar apoi îşi au proprii zei.
Pe când Howard încărcă cele cump ărate, Gwyn şi
Helen g ăsiră câteva minute timp pentru o discu ie între
ele.
— După părerea mea, domnul O’Keefe al t ău arat ă
bine, remarcă Gwyn. Observase din pr ăvălie cum
vorbise bărbatul cu Helen. Acest bărbat corespundea în
mult mai mare m ăsură imaginii pe care şi-o f ăcuse
despre un pionier energic, dec ât Lucas cel ales. Î i place
căsătoria?
Helen se înroşi.
— Nu cred c ă trebuie s ă placă. Dar este…
suportabilă. Oh, Gwyn, acum iar ne vom desp ăr i
pentru luni întregi. Cine ştie dac ă vei veni în aceea şi zi
la Haldon ca mine şi…
— Nu po i veni singur ă încoace? întrebă Gwyn. F ără
Howard? Pentru mine nu este greu. Cu Igraine ajung în
mai pu in de două ore.
Helen suspină şi povesti de catâr.
— Dacă aş putea să-l călăresc…
Gwyneira radia.
— Sigur c ă po i să-l călăreşti! Te învă eu! î i fac o
vizită, Helen, de îndată ce pot. O să găsesc eu drumul!
Helen dorea să-i spună că Howard nu voia să accepte
în casa lui niciun Warden, dar se ab inu. Dac ă Howard
şinventeze da îDar
i Gwyn arceva. ntr-adev ăr unul
de cele peste altul,
mai multe ocupats ă
ori eratrebuia
toată ziua cu oile şi pleca adesea departe, în mun i,
pentru a căuta animale rătăcite şi a se ocupa de garduri.
Cel mai ades nu ajungea acas ă înainte de l ăsatul
întunericului.
— Te aştept! spuse plină de speran e Helen.
Prietenele se sărutară pe ambii obraji, apoi Helen ie şi
în fugă.
— Ei da, so iile micilor fermieri nu au o via ă prea
uşoară, spuse doamna Candler cu regret. Muncă grea şi
mul i copii. Doamna O’Keefe are noroc c ă so ul ei este
mai în vârstă. Nu îi va face opt sau nou ă copii. Nici ea
nu mai este foarte t ânără. Sper doar s ă fie totul bine. La
fermele acestea îndepărtate, moa şa nu merge
niciodată…
James Mckenzie apăru ceva mai t ârziu pentru a o lua
pe Gwyneira. Voios, îi încărcă cumpărăturile în căru ă
şi o—ajut ă să urce pe capră.
A i avut o zi frumoas ă, domni şoară Gwyn?
Domnul Candler spunea că v-a i găsit cu o prietenă.
Spre bucuria lui Gwyn, Mckenzie cuno ştea drumul
spre ferma lui Helen. Dar fluier ă printre din i, când ea
se interesă de drum.
— Vre i să merge i la O’Keefe? în bârlogul leului? S ă
nu cumva să povesti i acest lucru domnului Gerald. M ă
împuşcă dacă află că v-am descris drumul!
— Aş fi putut s ă-l aflu şi din alt ă parte, r ăspunse
Gwyn calm ă. Dar ce este între cei doi? Pentru domnul
Gerald, domnul Howard este dracul în persoan ă, iar
invers pare să fie la fel.

James âse.
— Nu rcunosc am ănunte. B ârfele spun c ă au fost
cândva parteneri. Dar apoi s-au desp ăr it. Unii spun c ă
din cauza banilor, al ii că ar fi la mijloc o femeie.
Pământurile lor sunt vecine, dar Warden are păr ile cele
mai bune. Partea lui O’Keefe este mai ales muntoas ă.
Iar el nu este nici de meserie oier, de şi se spune c ă vine
din Australia. Totul este foarte confuz. Mai exact ştiu
doar cei doi, dar ar spune oare ceva? Oh, aici este
bifurca ia…
James opri căru a la un drum, care ducea la st ânga, în
mun i.
— O lua i pe aici. Pute i să vă orienta i dup ă stânca
de acolo. Urma i drumul, nu există altul. Dar c âteodată
este greu de g ăsit, mai ales vara, c ând nu prea se v ăd
urmele l ăsate de c ăru e. Trebuie trecute şi o seam ă de
pâraie, unul este aproape un r âu. Iar dac ă a i ajuns s ă
vă orienta i, exist ă cu siguran ă şi drumuri mai directe
îcumva
ntre ferme. Dar la început lua i mai bine pe acesta. Nu
să vă rătăci i.
Gwyneira nu se r ătăcea a şa uşor. Apoi, Cleo şi
Igraine ar fi g ăsit în orice caz drumul înapoi, la Kiward
Station. De aceea era binedispus ă, când peste trei zile
porni la drum pentru a o vizita pe prietena ei. Lucas nu
avea nimic împotrivă ca ea s ă meargă la Haldon, dar în
acest moment el avea oricum alte griji.
Gerald Warden hot ărâse nu numai ca Gwyn s ă-şi ia
mai în serios îndatoririle de gospodin ă, dar era de
părere c ă Lucas ar trebui s ă se implice mai mult în
treburile fermei. De aceea, în fiecare zi îi dădea fiului
său noi sarcini, pe care acesta trebuia s ă le execute

îcare
mpreun ă cu angaja
îl făceau pe estetiisfermei – şăi –adesea
ă roşeasc la reacă ii
erau activit
sau duceau i,
şi mai puternice. Spre exemplu, castrarea tinerilor
berbeci provocă o asemenea indispozi ie, c ă domnul
Lucas nu mai era abordabil toat ă ziua, dup ă cum
povesti râzând Hardy Kennon la focul de tab ără al
oierilor. Gwyneira auzi din întâmplare cele povestite şi
abia putea s ă-şi re ină râsul. E drept c ă nu ştia, dac ă nu
ar fi p ă it la fel ca Lucas. Existau chiar şi la Silkham
activită i, de la care tânăra şi curioasa lady era exclusă.
Astăzi, Lucas şi Mckenzie erau pleca i să mâne
berbecii pe p ăşunile din mun i. Acolo urmau să rămână
animalele în timpul lunilor de vară şi apoi urmau s ă fie
tăiate. Lui Lucas îi era de pe acum groaz ă că va trebui
să supravegheze şi această activitate.
Gwyneira ar fi plecat cu pl ăcere cu ei, dar un
sentiment nedefinit o făcu să se ab ină. Lucas nu trebuia
să vadă, cât de natural colabora ea cu oierii – trebuia
neapărat evitat ă o situa ie concuren ială, ca atunci, cu
fratele ei. Apoi nu avea niciun chef s ă călărească toată
ziua în şaua de dam ă. Nu mai era obi şnuită să stea
lateral, iar dup ă mai multe ore avea s ă o doar ă cu
siguran ă spatele.
Igraine înainta vioaie, iar după o oră bună, Gwyneira
ajunse la bifurca ia care ducea spre ferma lui Helen. De
aici mai erau dou ă mile, care însă se dovedir ă grele.
Drumul era într-o stare deplorabil ă. Gwyneirei îi era
groază la gândul de a conduce un atelaj pe un
asemenea drum – mai ales cu o c ăru ă atât de grea, ca
aceea a lui Howard. Nu este de mirare c ă Helen ar ăta
epuizată.

Pentruă Igraine
puternic era obi şdrumul
nuită cu nu prezenta
drumul greut
plin de ă i. şIapa
pietri , iar
trecerile dese peste p âraie îi făceau pl ăcere şi o
reconfortau. Pentru starea vremii din Noua Zeeland ă,
era o zi fierbinte de var ă, iar iapa transpirase. Cleo în
schimb încerca de fiecare dat ă să treacă apa pe c ât
posibil f ără să se ude. Gwyneira r âse de fiecare dat ă
când nu-i reu şea acest lucru şi în urma unei s ărituri
nereuşite c ă eluşa ateriza în apa rece, la care aceasta se
uita jignită la stăpâna ei.
În cele din urm ă, apăru casa, de şi la început
Gwyneirei nu-i venea s ă creadă că acea colib ă de lemn
era ferma lui O’Keefe. Dar trebuia s ă fie a şa; în ocolul
din fa ă păştea catârul. La vederea lui Igraine, scoase un
sunet ciudat, care începea ca un nechezat şi se
transforma într-un zbierat. Gwyneira scutur ă din cap.
Ciudate animale. Nu în elegea de ce le prefera cineva
cailor.
Legă iapa de gard şi porni s-o caute pe Helen. În
grajd se afla doar vaca. Dar apoi auzi din cas ă ipătul
disperat al unei femei. Evident c ă era Helen; ipa atât de
disperată, că lui Gwyn îi înghe ă sângele. C ăută
speriată o arm ă, pentru a o putea ap ăra pe prietena ei,
dar se hot ărî să folosească cravaşa şi să se gr ăbească
imediat în ajutorul lui Helen.
Nu se vedea niciun agresor. Dar Helen d ădu
impresia de parc ă tocmai ar fi m ăturat camera – p ână
când o privelişte oarecare a făcut-o să înmărmurească.
— Helen! strigă Gwyn. Ce s-a întâmplat?
Helen nu f ăcu niciun gest s-o salute sau s ă se uite
măcar spre ea. Privea în continuare îngrozită spre un

lucru aflat într-un

— Acolo… col .acolo! Ce este, pentru numele lui
acolo…
Dumnezeu? Ajutor, sare!
Helen, panicat ă, fugi înapoi şi era s ă se loveasc ă de
un scaun. Gwyneira o prinse şi se retrase de asemenea
din fa a lăcustei grase, lucitoare, care s ări în alt ă
direc ie. Animalul era un exemplar superb – cu
siguran ă măsura zece centimetri.
— Este o weta explic ă ea liniştită. Probabil una de sol,
dar ar putea fi şi de copac; s-a r ătăcit. În orice caz nu
este o weta uriaşă, acelea nu pot să sară…
Helen se uit ă la ea de parc ă ar fi evadat dintr-un
ospiciu.
 — Şi este un mascul. Asta pentru cazul c ă vrei s ă-i
dai un nume… Gwyneira chicoti. Nu te mai uita a şa,
Helen. Sunt dezgust ătoare, dar nu î i fac nimic. Du
animalul afară, şi…
— Nu… nu poate fi omor âtă? întrebă Helen,
tremurând.
Gwyn scutură din cap.
— Aproape imposibil. Nu pot fi omor âte. Se zice c ă
nici dacă se fierb… ceea ce, e drept, n-am încercat încă.
Lucas poate ine ore în şir prelegeri despre ele. Sunt, ca
să spun a şa, animalele lui preferate. Ai un pahar sau
ceva asem ănător? Gwyneira privise o dat ă cum
prinsese Lucas o weta şi acoperise cu dib ăcie animalul
cu un borcan de marmeladă. Prinsă! se bucură ea. Dacă
închidem capacul borcanului, l-aş putea duce cadou lui
Lucas.
— Nu glumi, Gwyn! Credeam că este un gentleman!
Helen se adună, încetul cu încetul, dar tot se mai uita

—ă,Asta
int cu fascina ie şi repulsie,
nu exclude la insecta
interesul s ău uria şă captiv
pentru ă.
insecte,
remarcă Gwyn. Bărba ii au preferin e ciudate…
— Pot s-o spui tare. Helen se g ândi la pl ăcerile
nocturne ale lui Howard. Le exersa aproape zilnic, dac ă
Helen nu era tocmai la ciclu. Acesta se întrerupsese
după un scurt timp – singurul lucru pozitiv al vie ii
conjugale.
— Să fac un ceai? întrebă Helen. Lui Howard îi place
mai mult cafeaua, dar am cump ărat ceai pentru mine.
Darjeeling din Londra…
Vocea ei avea o rezonan ă plină de dor.
Gwyneira privi în jur în camera s ărăcăcioasă. Dou ă
scaune şubrede, masa cu t ăblia curată, dar uzat ă, pe
care se afla Biblia în limba maori. Ceaunul de pe soba
urâtă, în care fierbea o sup ă groasă. Toate acestea nu
aveau atmosfera ideal ă pentru un ceai. Se g ândi la
căminul confortabil al doamnei Candler. Apoi scutur ă
din cap, hotărâtă..
— Putem face ceai mai t ârziu. Acum pui şaua pe
catâr… În total î i acord… ei, hai s ă spunem, trei ore de
lec ii de călărie. Apoi ne întâlnim la Haldon.
Catârul se dovedi a fi prea pu in cooperant. C ând
Helen voia s ă-l prind ă, fugi şi muşcă spre ea. Helen
răsuflă uşurată când ap ărură Reti, Rongo şi încă doi
copii. Fa a încinsă a lui Helen, oc ările ei şi lipsa de
speran e a ac iunii ei de prindere a cat ârului le d ădu
copiilor maori ocazia să chicotească iar, dar Reti îi puse
catârului c ăpăstrul în câteva secunde. Apoi o ajut ă pe
Helen să pună şaua, pe c ând Rongo hrănea animalul cu
cartofi dulci. Dar apoi nu o mai putea ajuta nimeni.

Helen să urce
trebuiase
Gwyneira a şezăîn şpe
a. gardul ocolului, pe c ând
încerca s ă pună animalul în mişcare. Copiii îşi dădeau
coate şi chicoteau iar, pe c ând cat ârul nu f ăcu niciun
gest de a pune un picior înaintea celuilalt. Doar c ând
Helen îl apăsă cu călcâiele în şale, sc ăpă un fel de
geamăt şi se urni. Dar Gwyneira nu era mul umită.
— Aşa nu facem nicio treab ă! Dac ă îi ba i şalele, nu
va merge înainte, ci se va înfuria doar!
Gwyneira era coco ată pe gard, ca un b ăiat de-al
păstorilor şi îşi sublinia cuvintele cu mi şcări
diriguitoare ale crava şei. Singura ei concesie fa ă de
buna-cuviin ă era ridicarea picioarelor astfel ca tivul
rochiei s ă le acopere decent, ceea ce f ăcea ca pozi ia ei
să fie destul de labil ă. Ori acest act de balans nu ar fi
trebuit efectuat. Copiii, puşi pe glume, nu s-ar fi uitat a
doua oar ă la picioarele ei, chiar dac ă nu ar fi fost
concentra i la cele ce se întâmplau în padoc. Doar
mamele lor alergau totdeauna în picioarele goale, cu
fuste de lungime medie sau chiar pe jumătate goale.
Dar Helen nu avea acum timp s ă se gândească la aşa
ceva. Trebuia s ă se concentreze, s ă-şi conduc ă catârul
recalcitrant în jurul padocului. Spre mirarea ei, nu era
chiar a şa de greu s ă rămână în şa; vechea şa a lui
Howard îi dădea suficient ă stabilitate. Dar din p ăcate,
animalul avea tendin a de a se opri la fiecare smoc de
iarbă.
— Dacă nu îl bat cu c ălcâiele, nu se mi şcă deloc! se
plânse ea şi împunse din nou cat ârul cu c ălcâiele în
coaste. Poate… dac ă îmi dai be igaşul. Atunci a ş putea
să-l lovesc!

Gwyneira
— Cine te-a ă ochii spre
ridicangajat ca cer.
educatoare? S ă ba i, să
împungi… doar nu te por i cu copiii astfel! Le arunc ă
micilor maori glume i, care evident c ă savurau lupta
învă ătoarei lor cu cat ârul, o privire. Trebuie s ă iubeşti
catârul, Helen! F ă-l să-i fac ă plăcere s ă lucreze cu tine.
Ei hai, spune-i ceva drăgu !
Helen suspină, se g ândi pu in şi apoi, nu prea
dispusă, se aplecă înainte.
— Ce urechiu şe frumoase şi moi ai! g ânguri ea şi
încercă să mângâie urechile imense, ca dou ă pungi, ale
catârului. Animalul r ăspunse la aceast ă apropiere cu o
muşcătură furioasă în dreptul picioarelor ei. Helen,
speriată, era c ât pe ce s ă cadă de pe cat âr, iar Gwyneira
de pe gard de râs.
— Să-l iubesc! se stropşi Helen. Mă urăşte!
Unul din copiii maori mai mari f ăcu o remarc ă, la
care ceilal i râseră, pe c ând Helen se înroşi.
— Ce a spus! se interesă Gwyn.
Helen îşi muscă buzele.
— Doar un citat din Biblie, murmură ea.
— Gwyn dădu din cap cu admira ie.
— Ei, dac ă reuşeşti să-i faci pe ace şti mucoşi să citeze
pe de rost din Biblie, ar trebui s ă po i să faci s ă meargă
şi un catâr! Catârul este singurul tău bilet de călătorie la
Haldon. De fapt, cum îl cheamă?
Gwyneira scutură cravaşa, dar era evident c ă nu avea
de gând să i-o pun ă la dispozi ie prietenei ei pentru
animarea catârului.
Helen recunoscu că va trebui să boteze catârul…
După ora de c ălărit, b ăură totuşi ceai, iar Helen

povesti decel
— Reti, micii
maieimare
elevi.b ăiat, e foarte vioi, dar destul de
obraznic. Iar Rongo Rongo este încântător. Sunt cu to ii
nişte copii drăgu i. Tot poporul maori este prietenos.
— Ştii deja destul de bine limba maori, nu-i a şa?
spuse Gwyn cu admira ie. Eu, din p ăcate, ştiu doar
câteva cuvinte. Dar nici nu am timp s ă învă limba.
Sunt prea multe de f ăcut.
Helen ridică din umeri, dar se bucur ă de lauda
primită.
— Am învă at şi înainte limbi, astfel mi-e mai u şor.
Apoi nu am pe nimeni care s ă vorbească cu mine. Dacă
nu vreau să fiu cu totul singură, trebuie să învă .
 — Dar nu vorbeşti cu Howard? întrebă Gwyn.
Helen încuviin ă din cap.
— Ba da… dar… dar noi… noi nu avem prea multe
în comun.
Gwyn se sim i cuprinsă de remu şcări. C ât de mult i-
ar pl ăcea prietenei ei lungile discu ii cu Lucas despre
artă şi cultură – nemaivorbind de c ântatul la pian şi de
pictură. Ar trebui s ă fie recunosc ătoare c ă are un so
cultivat. Dar de cele mai multe ori nu sim ea dec ât
plictiseală.
— Şi femeile din sat sunt foarte binevoitoare,
continuă Helen. M ă întreb, dac ă una din ele este
moaşă…
— Moaşă? strigă Gwyn. Helen! Să nu spui c ă tu… nu
cred! Eşti gravidă, Helen?
Helen ridică o privire chinuită.
— Nu ştiu exact. Dar doamna Candler m-a privit ieri
aşa ciudat şi a făcut c âteva remarci. Apoi m ă simt

câteodat
Se înroăşai.şa de ciudat.
Gwyn voia s ă ştie exact. Howard deci… vreau să zic,
îşi pune acea..
— Cred c ă da, şopti Helen. O face în fiecare noapte.
Nu ştiu dacă voi ajunge vreodată să mă obişnuiesc.
Gwyn îşi muşcă buzele.
— De ce nu? Vreau să spun… doare?
Helen o privi de parcă şi-ar fi pierdut min ile.
— Desigur, Gwyn. Nu i-a spus mama ta? Dar noi
femeile trebuie să suportăm. Cum de întrebi? Pe tine nu
te doare?
Gwyneira d ădu din col în col , până când Helen,
ruşinată, abandon ă subiectul. Dar reac ia ei îi confirm ă
presupunerile. Ceva nu era în regul ă între ea şi Lucas.
Îşi punea pentru prima oară întrebarea dacă era ceva în
neregulă cu ea.
Helen îi dădu cat ârului numele de Nepumuk şi îl
răsfa ă cu sfecl ă şi cartofi dulci. Deja dup ă câteva zile,
de cum ieşea din casă, era întâmpinată cu răgete de bun
venit ce-i sp ărgeau urechile, iar în padoc, cat ârul abia
aştepta s ă îi pun ă căpăstrul – fiindc ă înainte şi dup ă
primea bun ătă i. La a treia lec ie de c ălărit, Gwyneira
era foarte mul umită şi la un moment dat Helen prinse
curaj, îl înşeuă pe Nepumuk şi plecă în direc ia Haldon.
Când ajunse pe str ăzile satului, avea impresia c ă a
trecut cel pu in oceanul. Cat ârul merse drept la
potcovărie, fiindc ă acolo primea de obicei ov ăz şi fân.
Fierarul se ar ătă prietenos şi îi promise lui Helen, s ă îi
ină catârul, în timp ce ea o vizita pe doamna Candler.
Doamna Candler şi Dorothy nu mai terminau cu

laudele,
Seara iar
îl rHelen
ăsfa ă se
pebucura de noua
Nepumuk cu o ei
porlibertate.
ie de ov ăz şi
porumb în plus. El bolborosi prietenos şi dintr-odată lui
Helen nu i se mai p ăru at ât de greu s ă-l considere
drăgu .

Vara se apropia de sf ârşit, iar la Kiward Station se

putea consemna un sezon plin de succes în cre şterea
animalelor. Toate oile de pr ăsilă erau gestante; noul
armăsar montase trei iepe şi micul Damon toate că elele
apte de mont ă din curte şi o serie de c ă ele de la alte
ferme. Chiar şi burtica lui Cleo se rotunjea. Gwyneira se
bucura că va avea c ă ei. În ceea ce prive şte propriile
încercări de a r ămâne gravid ă, nu existau p ână acum
niciun fel de schimb ări – doar at ât că Lucas nu mai
încerca dec ât o dat ă pe săptămână să se culce cu ea. Şi
de fiecare dată rezultatul era acelaşi: Lucas era amabil şi
atent şi se scuza dacă avea impresia că s-a apropiat prea
mult de ea, dar nu durea nimic, nu s ângera nimic – în
timp ce aluziile domnului Gerald ajunseser ă să o
enerveze. Socrul ei sus inea c ă după câteva luni de
căsnicie ar trebui s ă te aştep i din partea unei femei
tinere şi sănătoase s ă fie gravid ă. Aceast ă afirma ie îi
întări lui Gwyn convingerea c ă ceva nu este în ordine
cu ea. În cele din urmă i se confesă lui Helen.
— Mie îmi este indiferent, dar domnul Gerald este
îngrozitor. Vorbe şte deja cu personalul de acest lucru,
chiar şi în fa a păstorilor. Să m ă vântur mai pu in pe la
grajduri, spune, şi să mă ocup mai mult de so ul meu.

Atunci
gravidăar veni
dac cu timpul
ă îl privesc pe un bebelu
Lucas ş. ce
în timp Dar nu r ăă!mân
picteaz
— Dar el… te viziteaz ă cu regularitate? întrebă Helen
precaută. Ea însăşi era sigur ă acum, c ă era ceva
schimbat la ea, de şi nu confirmase încă nimeni c ă este
gravidă.
Gwyneira dădu din cap şi se trase de lobul urechii.
— Da, Lucas îşi dă silin a. Înseamnă că eu sunt de
vină. Dacă aş şti pe cine să întreb…
Lui Helen îi veni o idee. Trebuia să meargă în curând
în satul b ăştinaşilor, iar acolo… Nu ştia de ce, dar îi era
mai pu in ru şine s ă spună femeilor maori de sarcina ei
decât să vorbească cu doamna Candler sau cu o alt ă
femeie din localitate. De ce s ă nu întrebe cu aceast ă
ocazie şi de problema Gwyneirei?
— Ştii ce, o întreb pe vr ăjitoarea maori, sau ce o fi,
spuse ea hot ărâtă. Bunica micu ei Rongo. Este foarte
prietenoasă. C ând am fost ultima oar ă la ea, mi-a dăruit
o bucat ă de jad drept semn de mul umire c ă educ
copiii. Maori o consider ă tohunga, adică femeie
în eleaptă. Poate ştie ceva de problemele femeie şti. Nu
poate să facă mai rău, decât să mă dea afară de acolo.
Gwyneira era sceptică.
— Eu de fapt nu cred în vrăji, spuse ea, dar merită o
încercare.
Matahorua, tohunga popula iei maori, o întâmpină pe
Helen în fa a wharenui, a casei de întâlniri, ornamentată
cu sculpturi bogate. Era o construc ie aerisit ă, a cărei
arhitectura amintea de o fiin ă, după cum ştiau Helen şi
Rongo. Coama acoperi şului constituia şira spin ării,
scândurile acoperişului coastele. În fa a casei exista un
loc acoperit, kauta, unde se f ăcea gr ătar, unde se g ătea
pentru to i, fiindc ă maori tr ăiau într-o comunitate
strânsă. Dormeau împreună în case mari de dormit,
care nu erau împăr ite în încăperi separate şi practic nu
cunoşteau mobila.
Matahorua îi oferi lui Helen un loc de stat pe una din
pietrele care ieşeau din covorul de Iarbă de lângă casă.
— Cum pot ajuta? întrebă ea fără a se opri la
introduceri.
Helen c ăută în vocabularul ei maori, care se baza în
primul rând pe Biblie şi pe dogmele papale.
— Ce f ăcut, dacă nu concep ie? întrebă ea şi spera c ă
nu a folosit şi cuvântul imaculată.
 Bătrâna râse şi o podidi cu un torent de cuvinte de
neîn eles.
Helen făcu un gest de neîn elegere.
— Cum nu bebe? încercă Matahorua la r ândul ei în
engleză. Tu vei avea bebe! Iarna, c ând foarte rece. Eu
venit şi ajutat, dacă vrei. Bebe frumos, bebe sănătos!
Lui Helen nu-i venea s ă creadă. Deci era adev ărat –
va avea un copil!
— Eu vin şi ajutat, dac ă vrut, îi propuse Matahoura
din nou prietenoasă.
— Eu… mul umesc, tu e şti… bine-venită, formulă
Helen cu greu.
Vrăjitoarea zâmbi.
Dar Helen trebuia s ă revină cumva la întrebarea
adresată. Încercă din nou în limba maori.
— Eu concep ie, explic ă ea şi arătă spre burta ei, f ără
a se înroşi de aceast ă dată. Dar prieten ă nu concep ie.
Ce poate face?

ătrânaei ridic
în Blimba ă din
matern ă. Îumeri şi durm
n cele din ădu ăiar explica
o chem ă peii Rongo
ample
Rongo, care se juca în apropiere cu al i copii.
Feti a se apropie dezinvolt ă şi era evident gata s ă
ajute traducând. Helen se înroşi de ru şine s ă confrunte
un copil cu asemenea probleme, dar pe Matahorua nu
păru că o deranjează.
— Asta nu putut a şa spus, explic ă Rongo, dup ă ce
tohunga repetase cele spuse. Pot motive multe fi. La
bărbat, la femeie, la am ândoi… Trebuie v ăzut femeia
sau, mai bine, bărbat şi femeie. Aşa doar ghicit. Şi ghicit
nu are valoare.
În orice caz, Matahorua îi dărui lui Helen încă o
bucată de jad pentru prietena ei.
— Prietenii domnişoarei Helen totdeauna bine-venit!
remarcă Rongo.
Helen scoase drept cadou c â iva cartofi de s ămân ă
din sacul ei. Howard o va oc ărî fiindcă făcea cadou
pre iosul material de s ămân ă, dar b ătrâna maori se
bucură vizibil. Cu c âteva cuvinte o îndrumă pe Rongo
să aducă nişte ierburi, pe care i le înmână lui Helen.
— Aici, pentru r ău de diminea ă. Pus în apă, băut
înainte de sculat.
Seara, Helen îi spuse so ului ei c ă va deveni tat ă.
Howard mormăi mul umit în barb ă. Era clar c ă se
bucura, dar Helen şi-ar fi dorit ceva mai multe cuvinte
de laud ă. Ceva bun era în aceast ă situa ie: din acea
clipă, Howard o l ăsă pe so ia lui în pace. Nu se atingea
de ea, ci dormea l ângă ea ca un frate, ceea ce pentru
Helen constituia o uria şă uşurare. Se emo ionase p ână
la lacrimi c ând a doua zi de diminea ă Howard veni la

patul ei cu
— Ia. o cea
Asta şcă de ceai.
trebuie s ă bei, a spus vr ăjitoarea. Ori
femeile maori se pricep la aşa ceva. Fată copii ca mâ ele.
Gwyn se bucur ă împreună cu prietena ei, dar la
început refuza să meargă la Matahorua.
— Nu ajută la nimic, dacă nu e şi Lucas de fa ă. Poate
face o vrajă de pereche sau aşa ceva. Iau mai întâi piatra
de jad. Poate pot s ă mi-o atârn într-o pungu ă de gât. Şi
ie i-a adus noroc.
Gwyneira ar ătă spre p ântecul lui Helen şi părea at ât
de plină de speran ă, încât Helen preferă să nu-i explice
că nici maorii nu credeau în vrăji şi amulete. Piatra de
jad era mai degrab ă un cadou, un semn al recuno ştin ei
şi prieteniei.
Vraja nu avu efect, cu at ât mai mult cu c ât Gwyn nu
îndrăzni să pună jadul prea vizibil aproape de sau chiar
în pat. Nu voia ca Lucas s ă-şi bată joc de supersti iile ei
sau s ă se supere. În ultimul timp încercă din ce în ce
mai înverşunat s ă-şi duc ă eforturile sexuale la un final
încununat de succes. Aproape f ără nicio tandre e
încerca imediat s ă pătrundă în Gwyn. C âteodată durea
într-adevăr, dar Gwyn tot nu credea c ă face ceea ce
trebuia să facă.
Începură lunile de prim ăvară, iar noii imigran i
trebuiau s ă se obi şnuiască cu faptul c ă în martie pe
emisfera sudică a pământului începe iarna. Lucas plec ă
cu James Mckenzie şi oamenii s ăi în mun i, pentru a
aduna oile. O f ăcea f ără nicio pl ăcere, dar Gerald
insistase, iar lui Gwyn i se oferi nea şteptatul prilej s ă
participe la m ânarea turmei de pe p ăşuni. Cu Witi şi
Kiri alcătuia echipajul căru ei de aprovizionare.

— Avem
când tocanăă înirlandez
se întorseser ă! leăspuse
prima sear ră.b ărba ilor,
în tabăea
Maori ştiau între timp re eta pe de rost, iar Gwyneira
ar fi putut s ă gătească ea însăşi aceast ă mâncare. Ce-i
drept, ziua de azi nu o petrecuse cur ă ând cartofi şi
gătind varză, ci fusese cu Igraine şi Cleo s ă caute câteva
oi rătăcite în văile dintre pintenii mun ilor. James
Mckenzie o rugase în mare secret să facă acest lucru.
— Ştiu c ă domnul Warden nu vede cu ochi buni,
domnişoara Gwyn, şi aş face eu însumi aceast ă treabă
sau a ş pune pe unul dintre b ăie i să o fac ă. Dar avem
nevoie de fiecare om la turm ă, suntem prea pu ini, nu
este nicio speran ă să se schimbe. În anii trecu i am avut
totdeauna măcar un ajutor din tab ăra maori. Dar
fiindcă de data aceasta vine şi domnul Lucas…
Gwyn ştia ce vrea s ă spună şi în elegea şi nuan ele.
Gerald economisea astfel banii pentru h ăitaşii angaja i
din afar ă şi era foarte fericit. Asta în elesese ea din
discu iile de la masa familial ă. Dar Lucas nu putea
suplini h ăitaşii maori de profesie. Nu se pricepea la
munca de la ferm ă şi nu era destul de dur pentru a
încasa. Deja dup ă amenajarea taberei, gemuse în fa a
Gwyneirei că îl dor toate oasele; ori m ânarea oilor încă
nici nu începuse. B ărba ii nu se pl ângeau pe fa ă de
incapacitatea t ânărului lor şef, dar Gwyn auzi
observa ii de genul: „Am fi fost mult mai rapizi, dac ă
nu ar fi scăpat de trei ori oile”, şi îşi făcu părerea despre
întreaga situa ie. Când Lucas era absorbit de priveli ştea
unei forma ii de nori sau a unei insecte, sigur nu ar
întoarce capul doar fiindcă treceau în galop nişte oi.
Aşa că pe Lucas nu-l puneau la treab ă decât

îom.
mpreun ă cu încăîi un
Gwyneirei păstor;
făcea lipsea
pl ăcere s ădeci cellapuaceast
ajute in ună
muncă. Când bărba ii revenir ă în tab ără, Cleo aduse
cincisprezece oi la turm ă, pe care Gwyn le g ăsise în
mun i. Tânăra femeie era pu in îngrijorată de ce va
spune Lucas, dar el nici nu observ ă. M ânca tăcut tocana
şi se retrase în curând în cortul său.
— Eu am s ă ajut s ă facem ordine, sus inu Gwyn cu
atâta importan ă, de parc ă ar fi fost vorba de a sp ăla
tacâmurile de la o masă cu cinci feluri de mâncare.
De fapt l ăsă vesela în seama ajutoarelor maori şi li se
alătură bărba ilor, care povesteau acum p ă aniile lor.
Desigur că o sticlă făcea ocolul şi atmosfera încingându-
se, povestirile deveneau mai dramatice, mai
primejdioase.
— Pe Dumnezeul meu, dac ă nu aş fi fost de fa ă,
berbecul l-ar fi luat de-a dreptul în coarne! chicoti
tânărul Dave. În orice caz alerga drept spre el, iar eu
strigam: „Domnule Lucas!”, dar el tot nu vedea jivina.
Aşa că am fluierat c âinelui, iar acesta a alergat
punându-se între el şi animal şi a mânat berbecul de
acolo… Dar crede i că individul mi-a mul umit? Vezi să
nu, m-a oc ărât! Tocmai observase un kea, mi-a spus, iar
câinele alungase pasărea. Ori berbecul era să-l lovească,
vă spun eu! Atunci ar fi avut în nădragi, şi mai pu in ca
acum!
Bărba ii râseră în hohote. Doar James Mckenzie privi
indispus. Gwyn îşi dădu seama c ă ar fi cazul s ă se
retragă, dac ă nu voia s ă audă şi alte lucruri
compromi ătoare despre so ul ei. C ând se ridic ă, James
o urmă.

irăÎmi
ieş— dinpare r ău,
lumina domni
focului deşoar
tabăărăGwyn, ă. el c ând
spuse
la umbr
Noaptea nu era întunecată: era lun ă plină şi stelele
străluceau. M âine va fi o zi limpede – un cadou pentru
păstori, care adesea trebuiau să-şi facă treaba pe cea ă şi
ploaie.
Gwyneira dădu din umeri.
— Nu trebuie s ă vă pară rău. Doar nu
dumneavoastră era i cel care era să fie luat în coame?
James îşi stăpâni râsul.
— Aş fi dorit ca oamenii să fi fost mai discre i…
Gwyneira zâmbi.
— Atunci ar trebui s ă le explica i, ce înseamnă
discre ia. Nu, nu, domnule Mckenzie. Pot s ă-mi
imaginez foarte bine cele întâmplate şi în eleg şi faptul
că bărba ii sunt furioşi. Domnul Lucas este… ei bine, nu
este f ăcut pentru astfel de treburi. C ântă bine la pian şi
pictează frumos, dar să călărească şi să mâne oile…
— De fapt îl iubi i?
De cum îi scăpară aceste cuvinte, James şi-ar fi dat
palme. Nu ar fi vrut s ă întrebe. Niciodată – nu era
treaba lui. Dar băuse şi el, avusese şi el o zi lungă, iar pe
Lucas îl ocărâse şi el, nu numai o dată!
Gwyneira ştia ce îi datora stării şi numelui ei:
— ÎI stimez şi îl respect pe so ul meu, r ăspunse ea
cuminte. M-am c ăsătorit cu el de bun ă voie şi mă
tratează bine. Ar fi trebuit s ă mai spun ă, că acest lucru
nu este treaba lui Mckenzie, dar nu era în stare. Ceva îi
spunea, c ă el avea dreptul s ă o întrebe. Este acesta un
răspuns la întrebarea dumneavoastră, domnule
Mckenzie? întrebă ea în schimb cu voce înceată.

James
— Îmi Mckenzie înclinăşoar
pare rău, domni dinăcap.
Gwyn. Noapte bună!
Nu ştia de ce îi întinse m âna. Nu era ceva obi şnuit şi
nici nu se cuvenea s ă-şi ia r ămas-bun cu at âtea
formalită i, după ce st ătuseră câteva ore în jurul focului
de tab ără. Doar m âine, la micul dejun, se vor revedea.
Dar Gwyn îi luă cu naturale e mâna. M âna ei mic ă,
îngustă, dar puternic ă de la c ălărit şi de la munca cu
animalele poposi u şor în mâna lui. James abia putu s ă-
şi înfrâneze dorin a de a o duce la buze.
Gwyneira inea privirea plecat ă. Era un sentiment
plăcut c ând mâna lui i-o cuprinse pe a ei, un sentiment
plăcut de siguran ă. Pretutindeni în corpul ei se degaj ă
o căldură – mai ales acolo, unde nu era deloc cuviincios.
Ridică privirea încet şi văzu reflexul bucuriei ei în ochii
întuneca i, cercet ători, ai lui Mckenzie. Dintr-odat ă
zâmbiră amândoi.
— Noapte bună, James, spuse Gwyn cu blânde e.
Reuşiră în trei zile s ă adune oile; at ât de repede ca
nicicând înainte. Kiward Station pierduse în timpul
verii pu ine oi; cele mai multe erau într-o stare
excep ională, iar berbecii se v ândură la pre uri bune. La
câteva zile dup ă întoarcerea la ferm ă, Cleo fat ă. Gwyn
privi încântată cei patru pui şori micu i, culca i în coşul
lor.
Gerald în schimb era prost dispus.
— Se pare că oricine este în stare – în afară de voi doi!
mormăi el şi privi supărat spre fiul lui.
Lucas ie şi fără să spună un cuv ânt. De s ăptămâni de
zile era aceast ă tensiune între tat ă şi fiu. Gerald nu-i
putea ierta lui Lucas incapacitatea sa la muncile de la

ferm ă, iar
obliga s ă Lucas
meargera furios
ă cu pe iiGerald
bărba ferm ăă laacesta
de la fiindc lucru.îl
Gwyneira avea adesea impresia c ă stă între fronturi. Şi
avea din ce în ce mai mult sentimentul c ă Gerald este
supărat pe ea.
Iama erau mai pu ine lucrări de f ăcut pe păşuni, ca să
poată ajuta Gwyneira, iar Cleo nu putea lucra timp de
câteva s ăptămâni. Cu at ât mai des îşi îndrepta Gwyn
iapa c ătre ferma familiei O’Keefe. În timpul m ânării
animalelor, găsise un drum mult mai scurt, peste
câmpuri, şi o vizita pe Helen de mai multe ori pe
săptămână. Helen era fericit ă de aceste vizite. Odat ă cu
înaintarea sarcinii, munca la fermă devenea din ce în ce
mai grea şi era şi mai dificil s ă meargă călare pe cat âr.
Abia mai ajungea la Haldon, pentru a bea un ceai cu
doamna Candler. Cel mai mult îi plăcea s ă-şi petreac ă
timpul cu studiul Bibliei în limba maori şi cu
confec ionarea îmbrăcămintei pentru copil.
Desigur c ă inea în continuare lec ii pentru copiii
maori, care o ajutau mult la treab ă. Dar în cea mai mare
parte a zilei era singur ă. Asta şi fiindc ă lui Howard îi
plăcea s ă meargă spre sear ă la Haldon, s ă bea o bere şi
revenea adesea târziu. Din această cauză, Gwyneira era
îngrijorată.
— Cum vrei s ă o înştiin ezi pe Matahorua, c ând
începe travaliul? se interes ă ea. Nu o s ă po i în niciun
chip să mergi atunci acolo!
— Doamna Candler vrea s ă mi-o trimită pe Dorothy.
Dar nu îmi place… casa este at ât de mic ă, ar trebui s ă
doarmă în grajd. Apoi, dup ă cum ştiu, copiii se nasc
întotdeauna noaptea. Asta înseamnă că Howard este

—ăEste
acas . sigur? întrebă Gwyneira mirat ă. Sora mea a
născut copilul la prânz.
— Dar durerile trebuie s ă fi pornit noaptea, declar ă
Helen cu convingere.
Intre timp aflase m ăcar lucrurile de baz ă despre
sarcină şi naştere. Dup ă ce Rongo Rongo îi povestise
într-o engleză stricată cele mai aventuroase pove şti,
Helen îşi adunase tot curajul şi o rugase pe doamna
Candler s ă o lămurească. Ceea ce aceasta f ăcuse cu cea
mai mare obiectivitate. Doar n ăscuse trei băie i, şi nu în
condi iile cele mai civilizate. Helen ştia acum care erau
semnele prevestitoare ale naşterii şi ce trebuia pregătit.
 — Dacă tu crezi. Gwyneira tot nu era convins ă. Dar
ar trebui s ă mai reflectezi la propunerea cu Dorothy. O
să supravie uiască ea câtorva nop i petrecute în grajd.
Dar dac ă ar trebui s ă naşti copilul de una singur ă, ai
putea muri.
Cu c ât se apropia sorocul, cu atât mai mult era Helen
dispusă să accepte propunerea doamnei Candler. Asta
şi fiindc ă Howard era din ce în ce mai rar acas ă. Starea
ei părea s ă-i creeze un sentiment de penibilitate; era
evident că nu mai voia să împartă patul cu ea. Târziu în
noapte, c ând revenea de la Haldon, mirosea a bere şi
whisky şi adesea f ăcea a şa un zgomot la urcarea în pat,
încât Helen se îndoia c ă la nevoie ar fi g ăsit drumul
spre satul maori. A şa că la începutul lui august,
Dorothy veni la ea. E drept c ă doamna Candler refuzase
să-i permită lui Dorothy să doarmă în grajd.
— Cu toat ă dragostea, domni şoară Helen, dar a şa
ceva nu se poate. Doar v ăd în ce stare pleac ă domnul

Howard noaptea
sunte i… vreau spre c cas
s ă spun ă. Cred
ă el… c ă duce lipsaă
Iar dumneavoastr
împăr irii patului cu o femeie, dac ă mă în elege i. Dac ă
ajunge în grajd şi găseşte acolo o fată…
— Howard este un om de onoare! îl apără Helen pe
so ul ei.
— Omul de onoare este şi el b ărbat, r ăspunse
doamna Candler sec, iar un b ărbat beat este primejdios.
Dorothy va dormi în cas ă. Voi vorbi cu domnul
Howard.
Helen îşi făcu griji din cauza acestor discu ii, dar se
dovedi c ă nu era cazul. Dup ă ce o adusese pe Dorothy,
Howard, cu cea mai mare naturale e, îşi duse aşternutul
în grajd şi se instală acolo.
— Nu înseamnă nimic pentru mine, spuse el gentil.
Am dormit eu şi în condi ii mai proaste. Iar buna
reputa ie a fetei trebuie p ăstrată, doamna Candler are
dreptate. Să nu ajungă să se clevetească despre ea.
Helen admiră sim ul diplomatic al doamnei Candler.
E clar, argumentase c ă Dorothy ar avea nevoie de o
doamnă de companie şi că nici dup ă naştere nu va
putea s ă se ocupe de ea şi de copil, dac ă Howard era în
casă.
Astfel, în ultimele zile dinaintea na şterii, Helen îşi
împăr i aşternutul cu Dorothy şi de diminea a şi până
seara trebuia s ă o lini ştească pe fat ă. Lui Dorothy îi era
groaznic de fric ă de na ştere – at ât de mult, c ă Helen
ajunsese s ă bănuiască că mama ei nu murise de vreo
boală misterioasă, ci la naşterea unui nefericit fră ior.
Gwyneira în schimb era oarecum optimistă şi în acea
zi ce oasă de la finele lui august, în care Helen se sim ea

deosebit de răăla
de diminea u şHaldon; voia săă. Howard
i de deprimat plecase
construiasc încă
ă un nou
şopron şi în sfârşit sosiseră scândurile. Cu siguran ă că
nu va încărca pur şi simplu materialul de construc ie şi
va pleca spre casă, ci va intra în pub pentru o bere şi un
joc de căr i. Dorothy mulse vaca, pe c ând Gwyneira îi
inu companie lui Helen. Dup ă călăritul prin cea ă,
îmbrăcămintea îi era umed ă şi îi era frig. Cu at ât mai
mult îi făcea bine c ăldura din c ăminul lui Helen şi
ceaiul.
— Matahorua va rezolva, spuse ea, c ând Helen îi
povesti de temerile lui Dorothy. Ah, a ş dori s ă fiu în
locul tău! Ştiu că în acest moment te sim i mizerabil, dar
ar trebui s ă vezi, cum o duc eu. Intre timp, domnul
Gerald face zilnic aluzii şi nu este singurul. Şi doamnele
din Haldon mă privesc atât de… de cercetător, de parcă
aş fi o iapă la o paradă a crescătorilor. Iar Lucas pare s ă
fie sup ărat pe mine. Dac ă a ş şti ce fac gre şit! Gwyneira
se juca cu ceaşca de ceai. Era să izbucnească în lacrimi.
Helen îşi încre i fruntea.
— Gwyn, în aceast ă situa ie o femeie nu poate face
nimic greşit! Doar nu îl respingi, nu-i aşa? ÎI laşi să facă!
Gwyn îşi dădu ochii peste cap.
— Ce crezi! Ştiu că trebuie să stau liniştită, culcată pe
spate. Şi sunt prietenoas ă, îl îmbră işez şi tot… ce s ă
mai fac?
— Este mai mult dec ât ceea ce am f ăcut eu, remarc ă
Helen. Poate î i trebuie mai mult timp. Eşti cu mult mai
tânără ca mine.
— Ar trebui s ă meargă cu at ât mai simplu, suspin ă
Gwyn, cel pu in aşa zicea mama mea. Poate c ă totuşi

vlagă”?este de vin ă? Ce înseamnă de fapt „tip f ără

Lucas
— Gwyn, cum po i să!? Helen era îngrozită să audă
aşa ceva din gura prietenei ei. Nu se spune a şa ceva!
— Bărba ii o spun c ând vorbesc de Lucas. Desigur
doar dacă el nu-i ascultă. Dacă aş şti ce înseamnă…
Helen se ridic ă şi voia s ă apuce ceainicul de pe plit ă.
Dar apoi scoase un strigăt şi se apucă de pântece.
— Oh nu!
La picioarele lui Helen se întinse o băltoacă.
— Doamna Candler spune c ă aşa începe, articul ă ea.
Dar este doar unsprezece diminea a. Este at ât de
penibil… po i să ştergi asta, Gwyn?
 Merse ame ită spre un scaun.
— Este lichidul amniotic spuse Gwyn. Nu mai fa
atâtea figuri, Helen, nu este penibil. Te duc în pat şi o
trimit pe Dorothy la Matahorua.
Helen se strânse.
— Doare, Gwyn, doare!
— Asta trece imediat sus inu Gwyn, o lu ă pe Helen
energic de bra şi o duse în dormitor.
Acolo o dezbr ăcă, o îmbrăcă cu cămaşa de noapte, o
mai linişti o dată şi alergă la grajd, pentru a o trimite pe
Dorothy în satul maori.
Fata izbucni în lacrimi şi ieşi în fugă din grajd. Era de
sperat c ă merge în direc ia bun ă! Gwyneira se g ândi
dacă nu ar fi fost mai bine s ă meargă ea călare, dar
surorii ei i-au trebuit ore în şir pentru a na şte copilul.
Deci nu va merge nici la Helen at ât de repede. Iar ea o
putea încuraja mai bine, cu siguran ă, dec ât Dorothy,
care se tot văita.

Gwyn
proasp ăt, şpe
terse şumeaua
duduse
care-l în lui
la patul ătărie Aceasta
bucHelen. şi făcu avea
ceai
regulat dureri. Ţipa la c âteva minute şi se crispa.
Gwyneira îi luă mâna şi vorbi bl ând cu ea. Între timp,
trecuse o oră. Unde era Dorothy cu Matahorua?
Helen nu p ăru să observe cum trecea timpul, dar
Gwyn deveni din ce în ce mai nervoas ă. Dac ă Dorothy
se rătăcise? Abia dup ă mai mult de dou ă ore auzi pe
cineva la u şă. Foarte nervoas ă, Gwyneira tres ări brusc.
Dar era doar Dorothy. Tot mai pl ângea. Şi nu o înso ea,
după cum sperase, Matahorua, ci Rongo Rongo.
— Nu poate veni! pl ânse cu sughi uri Dorothy. Nu
încă. Ea…
 — Mai vine un bebe, explic ă Rongo lini ştită. Şi este
greu. Este devreme. Mama bolnav ă. Trebuie r ămas. Ea
spus, domnişoara Helen tare, bebe sănătos. Ajut eu.
— Tu? întrebă Gwyn.
Rongo avea doar maximum unsprezece ani.
— Da. Eu deja v ăzut şi ajutat kuia. În familia mea
mul i copii! spuse Rongo mândră.
Gwyneirei nu i se p ărea c ă este ajutorul optim la
naştere, dar evident că avea mai multă experien ă decât
toate celelalte fete şi femei, care stăteau la dispozi ie.
— Ei bine, ca facem acum, Rongo? se interesă ea.
— Nimic r ăspunse fata. A şteptăm. Dureaz ă ore.
Matahorua spus, vine când terminat.
— Este un adev ărat ajutor, suspin ă Gwyneira. Dar
bine, să aşteptăm.
Nici nu i-ar fi venit altceva în gând.
Rongo avea dreptate. Dura ore în şir. C âteodată era
mai r ău şi Helen ipa la fiecare val de durere; apoi era

searşătit
lini , ă,durerile
părea chiar s ă doarm
devenir ă maiă minute
intense în şşiir.venir
Dar ăspre
la
intervale mai scurte.
— Asta normal, remarc ă Rongo. Pot face gogo şi cu
sirop?
Dorothy era îngrozită de faptul ca micu a se putea
gândi m ăcar la m âncare, dar Gwyn g ăsi că ideea nu
este rea. Îi era şi ei foame şi poate o putea convinge şi
pe Helen să mănânce o îmbucătură.
— Mergi şi ajut-o, Dorothy! ordonă ea.
Helen o privi disperată.
— Ce se va întâmpla cu copilul, dacă mor? şopti ea.
Gwyneira îi şterse sudoarea de pe frunte.
 — Nu vei muri. Iar copilul va trebui s ă fie întâi aici,
înainte de a ne face griji pentru el. Unde este Howard al
tău? Nu ar fi trebuit să fie deja acasă? Ar putea merge la
Kiward Station, să spună că întârzii. Cei de acolo îşi vor
face desigur griji!
Η
n pofida durerilor, Helen era să izbucnească în râs.
Howard? înainte de a merge el la Kiward Station,
ar trebui să cadă Crăciunul şi Pastele în aceeaşi zi. Poate
eventual Reti… sau alt copil…
— Nu îi las s ă se urce pe Igraine. Iar m ăgarul
cunoaşte drumul la fel de pu in, ca şi copiii.
— Este un cat âr… o corect ă Helen şi gemu. S ă nu-i
spui măgar, că se supără…
— Ştiam eu c ă îl vei iubi. Ia ascult ă, Helen, ridic
cămaşa ta de noapte şi mă uit dedesubt. Poate c ă
micu ul se uită deja afară…
Helen negă din cap.
— Aş fi sim it aşa ceva. Dar… dar acum…

că Helen
doamnase îCandler
ncordă sub un nou
spusese valdespre
ceva de durere. Îşi aminti
presat, deci
încercă şi scânci de durere.
— Poate că acum…
Următorul val de durere veni, înainte de a apuca s ă-
şi termine vorba. Helen îşi ridică genunchii.
— Merge mai bine dac ă vă lăsa i în genunchi,
domnişoara Helen, remarc ă Rongo cu gura plin ă.
Tocmai intra cu o farfurie plin ă de gogo şi. Ajut ă şi
mişcarea. Fiindcă bebe trebuie să vină în jos, în elege i?
Gwyneira o ajută pe Helen, care gemea şi protesta, să
se ridice. Dar ea nu reu şi să facă decât câ iva pa şi,
înainte de a se pr ăbuşi sub valul urm ător de durere.
Gwyn îi ridic ă pu in cămaşa de noapte şi văzu ceva
întunecat între picioarele ei.
— Vine, Helen, vine! Ce s ă fac acum, Rongo? Dac ă
acum scapă, cade pe duşumea!
— Nu cade aşa repede afară, observă Rongo şi îşi mai
îHelen
ndesă o gogoa şă în gur ă. Hm, bun. Poate domni şoara
să mănânce, când bebe a sosit.
— Vreau din nou în pat! se văită Helen.
Gwyneira o ajut ă, deşi nu i se p ărea c ă este un lucru
prea în elept. Procesul era vizibil mai rapid c ând Helen
stătuse în picioare sau în genunchi.
Dar apoi nu mai avea timp s ă se gândească. Helen
mai strig ă o dat ă puternic, şi micul v ârf al capului, pe
care-l v ăzuse Helen, se transform ă într-un c ăpşor de
bebeluş, care se împinse spre afară. Gwyneira îşi aminti
de acele multe f ătări ale oilor, pe care le observase într-
ascuns şi la care p ăstorul ajuta. Asta nu putea strica nici
aici. Prinse cu curaj capul şi trase, pe c ând Helen g âfâi

şafar
i ipă,ăiarsub urm ătorul
Gwyneira trase,val de umerii
văzu Împinse
durere.– apoi capul
copilul era
afară şi Gwyn privi o fe işoară bo ită.
— Acum t ăiat, spuse Rongo degajat ă. Tăiat cordon.
Copil frumos, domnişoara Helen, băiat!
— Un b ăie el? gemu Helen şi încercă să se ridice.
Adevărat?
— Aşa arată… fu de părere şi Gwyn.
Rongo apucă un cu it, pe care îl pregătise în prealabil
şi tăie cordonul ombilical.
— Acum trebuie să răsufle!
Bebeluşul nu numai c ă respira, dar începu chiar s ă
ipe.
 Gwyneira radia. Arată de parcă ar fi sănătos!
— Sigur sănătos… eu spus, sănătos…
— Vocea venea de la u şă. Matahorua, tohunga
tribului maori, intr ă. Pentru a se ap ăra de frig şi
umezeală, îşi înfăşurase corpul într-o p ătură, pe care o
fixase cu un cordon. Multele ei tatuaje erau mai vizibile
ca alt ă dată, fiindc ă bătrâna era palid ă din cauza
frigului, poate şi din cauza oboselii. Mie pare r ău, dar
alt bebeluş…
— Este şi cel ălalt bebeluş sănătos? întrebă Helen
sleită.
— Nu. Murit. Dar mama trăieşte. Tu fiu frumos!
Matahorua preluă conducerea în camera l ăuzei. ÎI
şterse pe micu şi o puse pe Dorothy s ă încălzească apa
pentru o baie. Dar mai întâi puse bebelu şul în bra ele
lui Helen.
— Micu ul meu fiu… şopti Helen. C ât este de
micu … îl voi numi Ruben, după tatăl meu.

— Nu areÎn şcercurile
Gwyneira. i Howardeiuneracuv ânt de
obiceiul tat ăl îsntreb
ca spus? ă deaă
numele, măcar la băie i.
— Unde este Howard? întrebă Helen cu dispre . Ştia
că în zilele acestea urma s ă vină copilul. Dar în loc s ă
stea cu mine, st ă la cârciumă şi bea banii pe care i-a
câştigat cu berbecii s ăi. Nu are dreptul s ă-i dea fiului
meu un nume!
Matahorua încuviin ă din cap.
— Corect. Este fiul tău.
Gwyneira, Rongo şi Dorothy îmbăiară bebeluşul. În
sfârşit, Dorothy se oprise din pl âns şi nu mai putea s ă
se sature privind copilul.
 — Este a şa de dulce, domni şoară Gwyn! Ia uita i-vă,
râde deja!
Gwyneira se gândi mai pu in la str âmbăturile pe care
le făcea micu ul ca la procesul na şterii. În afar ă de
faptul c ă a durat mai mult, nu s-a deosebit cu nimic de
naşterea m ânjilor sau a mieilor, nici cele ce au urmat
naşterii. Matahorua o sf ătui pe Helen, s ă îngroape
placenta într-un loc deosebit de frumos şi să sădească
un pom.
— Whenua cu whenua – pământ, spuse ea.
Helen promise s ă se conformeze tradi iei, pe c ând
Gwyneira se gândea în continuare.
Dacă naşterea unui pui de om se desf ăşoară
asemănător cu cea a animalelor, acest lucru era valabil,
probabil, şi pentru zămislire.
Gwyneira se înroşi dac ă îşi imagina procesul
respectiv, dar acum b ănuia destul de exact ce nu
mergea cum trebuie la Lucas…

În cele
patul cu adin urm ă, Helen,
şternuturile cuăbebelu
fericit
schimbate, , stăteaşulîntinsă îe.n
în bra
Acesta b ăuse deja – Matahorua insistase s ă îl pun ă la
sân, de şi procedeul îi era penibil. Ar fi preferat s ă
crească copilul cu lapte de vacă.
— Este bun pentru bebeluş. Lapte de vacă este pentru
vi el, declară Matahorua categoric.
Încă o paralel ă cu animalele. Gwyn învă ase mult în
această noapte.
Intre timp, Helen g ăsi timp s ă se ocupe şi de al ii.
Gwyn fusese minunat ă. Ce ar fi f ăcut far ă ajutorul ei?
Dar acum avea ocazia să se revanşeze pu in.
— Matahorua, se adres ă ea lui tohunga. Aceasta este
prietena mea, de care am vorbit nu de mult. Cea cu…
cu…
— Care crede c ă nu prime şte bebe? întrebă
Matahorua şi îi arunc ă lui Gwyn o privire cercet ătoare,
se uit ă la piept, la p ântece. Ceea ce v ăzu, p ăru să-i
placă. Da, da spuse ea în cele din urm ă. Frumoasă
femeie. S ănătoasă. Poate avea mul i bebelu şi, buni
bebeluşi…
— Dar încearcă de at âta timp… spuse Helen cu
dubiu în glas.
Matahorua dădu din umeri.
— Încearcă cu alt bărbat, o sfătui ea degajată.
Gwyneira se întreba, dac ă era cazul s ă meargă acum
acasă. Era de mult întuneric, rece şi ce os. Pe de alt ă
parte, Lucas şi ceilal i o să se team ă de moarte dac ă va
lipsi pur şi simplu. Şi ce va spune Howard O’Keefe
când va ap ărea beat acas ă şi va g ăsi o Warden în casa
sa?

Răspunsul
grajd aceastEă drept
se mi şcalacineva. întrebare se contura
c ă Howard nu ardeja. În
fi b ătut
la uşă în propria lui cas ă. Acest vizitator însă se anun a
cum se cuvine.
— Deschide, Dorothy! comandă Helen mirată.
Gwyn era deja la uşă. Oare venise Lucas să o caute? îi
povestise de Helen, iar el reac ionase foarte prietenos,
chiar îşi exprimase dorin a de a o cunoa şte pe prietena
lui Gwyn. Animozitatea dintre cei din neamul Warden
şi cei din neamul O’Keefe p ăru să nu însemne nimic
pentru el.
Dar în fa a uşii nu se afla Lucas, ci James Mckenzie.
Ochii lui străluciră când o v ăzu pe Gwyn. Ori trebuie
să fi văzut încă din grajd c ă se afl ă aici. Doar Igraine
aştepta acolo.
— Domnişoară Gwyn! Slavă Domnului că v-am găsit!
Gwyn sim i cum se înroşeşte în obraji.
— Domnule James… intra i. Ce drăgu să veni i după
mine.
— Este dr ăgu că vin s ă vă iau? întrebă el sup ărat.
Vorbim aici de o invita ie la ceai? Cum v-a i gândit s ă
lipsi i toat ă ziua? Domnul Gerald este înnebunit de
grijă şi ne-a supus pe to i unor interog ări penibile. Eu
am povestit ceva de o prieten ă la Haldon, pe care o
vizita i poate. Şi am venit încoace, înainte ca el s ă
trimită pe cineva la doamna Candler şi să afle…
— Sunte i un înger, James! Gwyneira radia,
neimpresionată de tonul de dojan ă din voce. De
neînchipuit, dacă ar şti c ă am ajutat să vină pe lume fiul
celui mai mare duşman al s ău. Veni i! Face i cunoştin ă
cu Ruben O’Keefe!

băHelen se sim i penibil

rbat necunoscut c ândăGwyn
în camer îl condusesepepurt
, dar Mckenzie acest
ă
foarte cuviincios, salut ă amabil şi se ar ătă entuziasmat
de micul Ruben. Gwyneira văzuse deja mai des această
strălucire pe fa a lui. Mckenzie p ăru de fiecare dat ă
entuziasmat c ând ajuta s ă vină pe lume unui miel sau
unui mânz.
— A i făcut asta singură? întrebă el cu admira ie.
— Helen a avut şi ea un aport neesen ial, spuse
Gwyn râzând.
— A i făcut în orice caz o treab ă bună! James radia.
Amândouă! Dar acum a ş dori s ă vă conduc acas ă,
domnişoară Gwyn. Ar fi mai bine şi pentru
dumneavoastră, doamn ă… I se adres ă lui Helen. So ul
dumneavoastră…
— Nu ar fi încântat c ă o Warden a mo şit na şterea
fiului s ău. Helen aprob ă. Î i mul umesc de mii de ori,
Gwyn!
— Oh, cu plăcere. Poate te po i revanşa vreodată.
Gwyneira i f ăcu cu ochiul. Nu ştia de ce era acum
mult mai optimistă în privin a unei viitoare sarcini. Dar
toate acele cuno ştin e noi îi dăduseră aripi. Acum,
fiindcă cunoştea problema, va găsi o solu ie.
— Am înşeuat deja calul, domni şoară Gwyn, o zori
James. Chiar ar trebui…
Gwyneira z âmbi. S ă ne gr ăbim ca să se lini ştească
socrul meu! spuse ea voioas ă şi îşi aduse aminte c ă
Lucas nu spusese nicio vorbă despre Lucas. So ul ei nu-
şi făcea griji?
Matahorua se uită după Gwyn când aceasta ieşi după
Mckenzie.

— Cu acest bărbat copil bun, remarcă ea.

9

— O idee încântătoare a domnului Warden, s ă dea o

sărbătoare în grădină, nu-i aşa? spuse doamna Candler.
Gwyneira tocmai îi adusese invita ia pentru
sărbătoarea Anului Nou. Deoarece schimbarea de an se
întâmplă în Noua Zeeland ă în plin ă vară, se inea
sărbătoarea în grădină, cu un foc de artificii la miezul
nop ii ca punct culminant.
Helen d ădu din umeri. Ca întotdeauna, nu primiseră
nici ea, nici so ul ei invita ie, dar Gerald nu îi va onora
nici pe ceilal i mici fermieri cu a şa ceva. Nici Gwyneira
nu dădea impresia c ă ar împărtăşi acest entuziasm. Ca
şi până acum, se sim ea cople şită de conducerea
gospodăriei de la Kiward Station, iar o s ărbătoare
presupunea noi performan e organizatorice la cel mai
îmicul
nalt nivel. Ori acum ea era preocupat ă să-l fac ă pe
Ruben să râdă, strâmbându-se la el şi gâdilindu-l.
Fiul lui Helen împlinise între timp patru luni, iar
catârul Nepumuk leg ăna mama şi copilul în vizite
ocazionale la ora ş. În săptămânile ce urmar ă naşterii,
Helen nu îndrăznise a şa ceva şi ajunsese s ă fie din nou
destul de însingurată, dar cu bebelu şul izolarea la
fermă nu mai era a şa greu de suportat. La început,
micul Ruben o solicita dou ăzeci şi patru de ore şi ea era
entuziasmată de fiecare dintre manifest ările lui. Se
dovedi că nu e un copil dificil. Deja la patru luni dormi
de cele mai multe ori toat ă noaptea – cel pu in atunci
când putea r ămâne în patul mamei sale. Lui Howard

nu-i pl ăcea
nocturne cu acest lucru;
Helen. Dar ar
de fiîndat ă se
vrutăs ce reia „distrac
apropia deiile”
ea,
Ruben ipa tare şi continuu. Lui Helen mai s ă-i fr ângă
inima, dar era destul de ascult ătoare s ă stea totu şi
nemişcată şi să aştepte p ână termina Howard. Abia
după aceea se ocupa de bebelu ş. Dar lui Howard nu-i
plăceau nici ilustra ia sonor ă, nici crisparea evident ă,
nici ner ăbdarea lui Helen. De cele mai multe ori se
retrăgea de cum începea s ă plângă Ruben, iar dac ă
venea t ârziu acas ă şi vedea c ă bebeluşul este în bra ele
lui Helen, dormea în grajd. Din aceast ă cauză, Helen
avea mustr ări de con ştiin ă, dar îi era totu şi
recunoscătoare lui Ruben.
 Peste zi, copilul nu ipa aproape niciodat ă, ci st ătea
cuminte în coşule ul său, în timp ce Helen făcea lec ii cu
copiii maori. Dac ă nu dormea tocmai, privea at ât de
serios şi atent la învă ătoare, de parc ă ar fi în eles
despre ce este vorba.
— Va deveni profesor, spuse Gwyneira r âzând. Î i
seamănă leit, Helen!
Cel pu in în ceea ce prive şte exteriorul nu gre şea.
Ochii alba ştri ai lui Ruben devenir ă cu timpul cenu şii,
ca ai lui Helen, iar p ărul p ăru că se închide, ca a lui
Howard, dar era drept, nu cârlion at.
— Îi seam ănă tatălui meu! decise Helen. Dup ă el a
primit şi numele. Dar Howard este ferm hot ărât că îl va
face fermier, în niciun caz reverend.
Gwyneira chicoti.
— S-au înşelat şi al ii. G ândeşte-te la domnul Gerald
şi Lucas al meu!
Gwyn îşi aduse aminte de aceast ă discu ie în timp ce

îacest
mpărfeleanu
invita ii la Haldon.
era ideea Petrecerea
lui Gerald, ci a lui Anului dar în
Lucas –Nou
născută din inten ia de a-l ocupa pe Gerald şi de a-l
satisface. Lucrurile mergeau prost la Kiward Station şi
cu fiecare lun ă în care Gwyn nu r ămânea gravidă,
păreau s ă se înrăută ească. La lipsa progeniturii, Gerald
reac iona agresiv, chiar dac ă ştia care dintre cei doi so i
trebuia învinovă it. Gwyneira avea o atitudine re inută,
între timp putea s ă ină într-o oarecare m ăsură frâiele
gospodăriei şi astfel nu prea îi oferea lui Gerald motiv
de a o ataca. Apoi mai intuia bine şi toanele sale. Dac ă
deja de diminea ă critica pr ăjiturile – şi bea dup ă ele
whisky, nu ceai, ceea ce se întâmpla din ce în ce mai des
–, ea disp ărea la grajduri şi îşi petrecea toat ă ziua cu
câinii şi oile dec ât să fie paratr ăsnetul proastei lui
dispozi ii. Pe Lucas, furia tat ălui său îl lovea din plin şi
aproape totdeauna pe neaşteptate. Ca şi înainte, tânărul
trăia în lumea sa proprie, dar Gerald îl smulgea din ce
îînmboldea
ce mai lipsit de scrupule din aceast ă lume şi îl
s ă se fac ă folositor la ferm ă. Merse at ât de
departe c ă o dat ă rupsese o carte, cu care îl găsise pe
Lucas în camera sa, de şi ar fi trebuit s ă supravegheze
tunsul oilor.
— Trebuie doar s ă numeri, fir ar s ă fie! spumega
Gerald. Altfel oierii socotesc gre şit! În hambarul
numărul trei tocmai s-au b ătut doi indivizi, fiindc ă
amândoi cereau plata tunderii a o sut ă de oi, şi nu
poate să-i împace nimeni, fiindcă nimeni nu a comparat
cifrele! La hambarul num ărul trei erai tu responsabil,
Lucas! Acum vezi cum rezolvi problema!
Gwyneira ar fi preluat cu pl ăcere hambarul num ărul

trei, dar ea,

asigura în calitate
hrana, nu dede gospodin ă, avea obliga
a supraveghea ia de a
muncitorii
sezonieri, care erau angaja i la tunsul oilor. De aceea,
aprovizionarea b ărba ilor era excelent ă: Gwyneira tot
apărea cu r ăcoritoare, fiindcă nu se s ătura s ă privească
munca oierilor. Acas ă, la Silkham, tunsul oilor era o
treabă f ăcută în tihn ă, cele c âteva sute de oi erau tunse
de însăşi ciobanii lor în câteva zile. Aici era vorba de a
tunde c âteva mii de oi, care erau aduse de la p ăşunile
îndepărtate şi erau înghesuite într-un loc strâmt. Astfel,
tunsul deveni o munc ă în acord, f ăcută de speciali şti.
Cele mai bune grupe de lucru tundeau opt sute de oi pe
zi. La fermele mari, cum era şi Kiward Station, se
făceau totdeauna şi concursuri – iar James Mckenzie era
în acest an pe cale să câştige concursul! Era foarte strâns
aproape de un tunz ător de elit ă din hambarul numărul
unu, şi asta, desi nu numai c ă tundea şi el, dar mai
supraveghea şi tunz ătorii din hambarul doi. C ând
venea Gwyneira, îl degreva de aceast ă treabă şi îi inea
astfel spatele liber. Prezen a ei p ăru că-i dă aripi;
foarfeca sa se deplasa at ât de repede şi aluneca peste
corpurile oilor, c ă animalele abia apucau s ă behăie a
protest împotriva acestui tratament dur.
Lucas g ăsea c ă o asemenea tratare a oilor este
barbarism. Suferea când animalele erau prinse,
aruncate pe spate şi tunse repede ca fulgerul, opera ie
la care, atunci c ând un tunz ător nu avea experien ă sau
când oaia se zb ătea prea tare, se mai întâmpla s ă fie
tăiată şi pielea. Apoi, Lucas nu putea suporta mirosul
intens de lanolin ă, care pusese st ăpânire pe aerul din
hambarele în care se tundeau oile; în loc ca dup ă tuns

ă mâne oile
sdistrugea printr-o
parazi baie,
ii, el tot lăsacare
să-icur ă caâte
scape rănile mici şi
o oaie.
— Câinii nu-mi dau ascultare, se ap ără el împotriva
unui nou atac de furie al tat ălui s ău. Ascult ă de
Mckenzie, dar dacă strig eu după ei…
— După aceşti câini nu se strig ă, Lucas, ci se fluier ă!
explodă Gerald. Sunt doar trei sau patru fluier ături. Ar
fi trebuit s ă le înve i până acum. Doar faci at âta caz de
muzicalitatea ta!
Lucas se retrase jignit.
— Tată, un gentleman…
— Să nu-mi spui c ă un gentleman nu fluier ă! Aceste
oi î i finan ează pictura, cântatul la pian şi aşa numitele
tale studii…
Gwyneira, care auzise din întâmplare discu ia, se
refugie în urm ătorul hambar. Ura ca Gerald s ă îl certe
pe so ul ei în fa a ei – şi era şi mai r ău, dac ă se aflau de
fa ă ca martori Mckenzie sau muncitorii de la ferm ă.
Gwyneirei, totul îi era penibil şi păru să aibă un efect
negativ asupra „ încercărilor” lor nocturne, care e şuau
din ce în ce mai des. Între timp, Gwyneira încerca s ă
privească eforturile lor comune doar sub aspectul
perpetuării speciei, fiindc ă în final nu era altceva dec ât
ceea ce se întâmpla între armăsar şi iapă, dar nu-şi făcea
iluzii: trebuia s ă fie ajutat ă de întâmplare. Începu s ă se
gândească la alternative şi îi tot venea în minte bătrânul
berbec al tatălui ei, care fusese scos din efectiv din
cauza slabei presta ii în fertilizarea oilor.
— Încearcă cu alt bărbat, îi spusese Matahorua.
Dar de îndată ce-i veneau în minte aceste cuvinte,
avea mustrări de conştiin ă. Era cu totul de neconceput,

acum erasăpetrecerea
ca Şoi Silkham -şi înşele bdin
ărbatul.
gr ădină. Lucas se dedica
total preg ătirilor. Planificarea focului de artificii de
exemplu necesita zile întregi, pe care le petrecea aplecat
peste cataloage de specialitate, pentru a face apoi
comanda la Christchurch. Preluă şi amenajarea gr ădinii
şi aranjarea meselor şi a scaunelor. Se renun ase la un
banchet mare, în schimb se frigeau miei şi oi la foc
deschis, şi pe piatr ă, dup ă tradi ia maori legume, came
de păsări şi scoici. Pe mese lungi se aflau salate şi alte
garnituri, care se serveau oaspe ilor la cerere. Kiri şi
Moana se pricepeau între timp la aceast ă muncă; vor
purta din nou acele uniforme dr ăgu e care fuseser ă
făcute pentru nuntă. Gwyneira se rug ă de ele s ă încal e
pantofi.
În rest nu se băgă în pregătiri; era un act de curaj pe o
sârmă de balans la mare înăl ime să iei hotărâri, trecând
peste tat ă şi fiu. Lucas savura preg ătirea petrecerii şi
spera s ă-i fie apreciate eforturile. Gerald în schimb
găsea eforturile fiului s ău ca fiind „lipsite de b ărbă ie”
şi ar fi preferat s ă lase totul în sarcina lui Gwyn. Nici
muncitorii nu ştiură să aprecieze eforturile casnice ale
lui Lucas, ceea ce nu-i sc ăpă nici Gwyneirei, nici lui
Gerald.
La întrebarea lui Mckenzie unde ar putea fi Lucas,
Poker răspunse:
— Molâul împătureşte şerve ele.
Gwyneira se pref ăcu a nu în elege. Între timp avea
idei destul de clare despre ce înseamnă cuvântul „coadă
molâie”, dar nu- şi putea explica din ce deduceau
bărba ii de la grajd eşecul lui Lucas în pat.

strÎănlucea
ziua îpetrecerii,
n toat ă sp gr ădina de Lucas
lendoarea. la Kiward Station
comandase
lampioane, iar maori puseser ă făclii. C ând sosiseră
oaspe ii, fusese destul ă lumină ca să se poat ă vedea
straturile de trandafiri, gardurile vii, t ăiate ca lumea, şi
drumurile întortocheate şi por iunile de paji şte
amenajate după modelul artei engleze şti clasice de
aranjament. Gerald organizase şi o nou ă întrecere de
câini - de data aceasta nu numai pentru a se m ândri cu
cunoştin ele de pomin ă ale c âinilor lui, dar şi ca un fel
de reclam ă. Erau de v ânzare primii descenden i ai lui
Daimon şi Dancer, iar cresc ătorii de oi din împrejurimi
plăteau pre urile cele mai mari pentru c âinii de ras ă
Border Collies. Chiar şi corciturile cu vechii c âini
ciobăneşti ai lui Gerald erau c ăutate. Pentru realizarea
unei demonstra ii perfecte, oamenilor lui Gerald nu le
mai trebuia ajutor din partea Gwyneirei şi a lui Cleo. La
semnul fluierat a lui Mckenzie, tinerii c âini m ânau oile
fară nicio dificultate, pe tot parcursul. Astfel rochia
elegantă a Gwyneirei, un vis din m ătase albastr ă ca
cerul, cu aplica ii de broderii aurii, r ămase curat ă, iar
Cleo urm ărea cele ce se întâmplau de la margine,
scâncind jignită. Puii ei erau în ărca i, iar că eluşei îi era
dor de munc ă. Dar ast ăzi era iar exilat ă la grajduri. La
petrecerea sa, Lucas nu dorea prezen a unor c âini care
să se joace pe acolo, iar Gwyneira era cu totul prins ă de
între inerea oaspe ilor. Dar plimbarea ei prin mul ime
şi discu iile prietenoase cu doamnele din Christchurch
semănau din ce în ce mai mult cu trecerea prin furcile
caudine. Sim ea că era observat ă şi că oaspe ii priveau
cu un amestec de curiozitate şi compasiune la talia ei, în

continuare zvelt ăie,

când o observa darînceput
. La apoi b se auzi
ărba ii, doar ând în
din cGerald,
mai ales
băură din ce în ce mai mult whisky şi limba li se
slobozi.
— Ei, lady Gwyneira, sunte i căsătorită deja de un an!
se auzi lordul Barrington. Ce se aude despre urmaşi?
Gwyneira nu ştia ce s ă răspundă. Se înroşi la fel de
mult, ca şi tânărul viconte, c ăruia îi era penibil ă
atitudinea tat ălui s ău. Acesta încercă imediat s ă
schimbe subiectul şi o întrebă pe Gwyneira de Igraine şi
de Madoc, de care îşi amintea cu plăcere. Rină acum nu
găsise în noua patrie niciun cal asem ănător. Imediat,
Gwyneira se învioră. Avuseseră succes cu cre şterea
cailor şi i-ar fi v ândut cu pl ăcere t ânărului Barrington
un mânz. Astfel, prinse ocazia de a sc ăpa de lordul
Barrington, duc ându-l pe viconte la p ăşune. Igraine îi
dăruise via ă unui m ânz mascul negru, de mare
frumuse e şi Gerald adusese caii aproape de cas ă, ca
oaspe ii să-i poată admira.
Lângă padocul în care p ăşteau iepele şi mânjii,
Mckenzie tocmai supraveghea preg ătirile pentru
petrecerea personalului. Angaja ii de la Kiward Station
mai aveau de lucru, dar dup ă terminarea mesei şi
deschiderea balului, puteau şi ei s ă se amuze. Gerald,
generos, le pusese la dispozi ie dou ă oi, bere şi whisky
din bel şug; acum se aprindeau şi aici focurile, pentru a
găti carnea.
Mckenzie îi salut ă pe Gwyn şi pe viconte, iar
Gwyneira se folosi de prilej s ă-l felicite pentru
concursul reuşit.
— Cred c ă domnul Gerald a v ândut ast ăzi deja cinci

câini, spuse ea
Mckenzie îi rcu multă la
ăspunse apreciere.
zâmbet.
— Cu toate acestea nu se compar ă cu show-ul lui
Cleo a dumneavoastră, domni şoară Gwyn. Dar mie îmi
lipseşte şarmul conducătoarei câinelui…
Gwyn întoarse capul. Avea iar acea str ălucire în ochi,
care pe de o parte îi plăcea, dar pe de alt ă parte îi dădu
un sentiment de nesiguran ă. Dar cum de-i f ăcea
complimente aici, de fa ă cu vicontele? A şa ceva nu
prea se cădea.
— Data viitoare s ă îmbrăca i o rochie de mireas ă!
încercă Gwyn să devieze tema spre ridicol.
Vicontele râse în hohote.
 — Este îndrăgostit de dumneavoastră, lady Gwyn!
chicoti el cu toat ă obrăznicia celor cincisprezece ani ai
săi. Vede i să nu-l provoace so ul dumneavoastră!
Gwyneira privi sever spre băiat.
— Nu vorbi i asemenea t âmpenii, viconte! Şti i c ât de
repede se r ăspândesc clevetirile! Dac ă apare un astfel
de zvon…
— Nicio grij ă! La mine secretul dumneavoastr ă este
în siguran ă! Drăcuşorul r âse. De altfel a i tăiat între
timp un şli în rochia de călărie?
Gwyneira era bucuroas ă când, în sfârşit, începu
dansul, astfel c ă era scutit ă de obliga ia de a face
conversa ie. Condus ă ca întotdeauna perfect de c ătre
Lucas, plutea peste parchetul de dans, pus chiar în acest
scop în grădină. Muzican ii angaja i special de Lucas,
erau de data aceasta mai buni dec ât cei de la nuntă. Dar
astfel, selec ia dansurilor era şi mai conven ională.
Gwyn era aproape invidioas ă când auzi din direc ia

petrecerii organizate
Tocmai c ânta cineva lapentru
vioar ăangaja i melodii corect,
– nu totdeauna vesele.
dar măcar cu avânt.
Gwyneira dans ă cu cei mai importan i oaspe i, unul
după altul. Drept este că de data aceasta era scutit ă de a
dansa cu Gerald; acesta era de mult prea beat pentru a
se putea ine drept în timpul valsului. Petrecerea era un
succes total; totuşi, Gwyneira spera că se va termina cât
mai repede. Ziua fusese lung ă, iar m âine trebuiau
distra i oaspe ii de diminea a şi până cel pu in la pr ânz.
Cei mai mul i vor r ămâne până poimâine. Dar Gwyn
mai trebuia s ă reziste c ât timp inea jocul de artificii,
înainte de a se putea retrage. Lucas se scuzase cu
aproape o or ă înainte şi mersese s ă mai verifice o dat ă
construc iile. T ânărul Hardy Kennon urma s ă îl ajute,
dacă nu se îmbătase deja prea tare. Gwyneira control ă
rezervele de şampanie. Witi aducea sticlele din patul de
ghea ă, în care fuseseră depozitate până atunci.
— Sper să nu împuşcat pe careva, spuse el îngrijorat.
Pocnetul dopurilor la deschiderea sticlelor de
şampanie îl enerva pe servitorul maori.
— Este cu totul lipsit de primejdie, Witi! îl lini şti
Gwyn. Dacă faci mai des…
— Da, da… dac ă ar avea mai de… des motiv! Era
Gerald, care mergea cl ătinându-se spre bar pentru a
deschide o nou ă sticlă de whisky. Dar tu nu ne dai
nici… niciun motiv de a s ărbători, prin esa mea din
We… Welles! Am crezut c ă nu eşti at ât de pudic ă, ar…
ară i de parc ă ai avea foc c ât zece muieri şi de parc ă ai
putea s ă-l pui pe jar chiar şi pe Lu… Lucas, acest ble…
acest bloc de ghea ă! se corectă

Gerald
tre… în ultima
trecut un an, clip ă, privind
Gwyn… şampania.
Gwyneira, Darnu
şi tot acum
vinea
nepotul…
Gwyn respir ă uşurată când Gerald fu întrerupt de o
rachetă de artificii, care urc ă şuierând spre cer – o
împuşcătură de verificare pentru spectacolul ce va
urma. Witi l ăsă s ă pocnească dopurile, închizând totu şi
speriat ochii. Gwyneira îşi aminti într-o străfulgerare de
cai. Igraine şi celelalte iepe nu asistaser ă niciodată la un
foc de artificii, iar padocul era relativ mic. Ce se
întâmpla dacă animalele intrau în panică?
Gwyneira privi spre ceasul mare, care fusese special
adus în curte şi pus într-un loc la vedere. Poate c ă mai
avea timp s ă ducă caii în grajd. Îi venea s ă-şi dea palme
că nu i-a dat lui Mckenzie mai devreme dispozi ii în
acest sens. Murmur ând scuze, Gwyn se strecur ă prin
mul imea oaspe ilor şi fugi spre grajd. Dar padocul din
fa a lor era gol, Mckenzie tocmai scotea ultima iap ă.
Inima Gwyneirei tresări. Oare chiar îi citea gândurile?
— Mi se părea c ă animalele au devenit neliniştite, aşa
că m-am g ândit s ă le duc înăuntru, spuse James, c ând
Gwyn îi deschise lui şi iepei uşa de la grajd.
Cleo sări bucuroasă în sus, pe lângă stăpâna ei.
Gwyn zâmbi.
— Ciudat, m-am gândit la acelaşi lucru.
Mckenzie o privi gânditor şi şugubă totodată.
— Ar trebui s ă ne gândim de unde vine acest lucru,
spuse el. O înrudire a sufletelor poate? în India exist ă
credin a în metempsihoză. Cine ştie, poate c ă în ultima
via ă am fost…
Se prefăcu că se gândeşte intens.

— Caa şbuni
despre cre şîltini,
a ceva, apostrofa Gwyn scuăseveritate,
nu ar trebui vorbim deloc
dar
James râse.
În bun ă în elegere, încărcară ieslele cailor cu f ân, iar
Gwyn îi mai arunc ă lui Igraine c â iva morcovi. Dup ă
aceasta, rochia ei nu mai ar ăta prea bine. Gwyn o privi
cu părere de r ău. Ei da, la lumina felinarelor nu va
observa nimeni.
— Sunte i gata aici? Atunci ar trebui poate s ă urez
personalului un An Nou fericit, dacă tot sunt aici.
James zâmbi.
— Poate ave i timp de un dans? C ând se aprinde
marele foc de artificii?
 Gwyn dădu din umeri.
— La ora dou ăsprezece, dup ă ce s-a lini ştit agita ia.
Zâmbi. Mai bine zis, c ând fiecare i-a urat fiec ăruia tot
norocul din lume, chiar dac ă, poate, nici nu dore şte
acest lucru.
— Ei, ei, domni şoară Gwyn, a şa cinic ă astăzi? Doar
este o petrecere minunată!
James o privi cercet ător. Gwyn cunoştea între timp şi
aceste priviri
— Şi chiar şi acestea o treceau prin tot corpul.
— Asezonat cu o bun ă por ie de bucurie de necazul
altuia! suspin ă ca. În zilele urm ătoare îşi vor rupe cu
to ii gura, iar domnul Gerald mai şi înrăută eşte situa ia
– cu discursurile, pe care le ine!
— Cum aşa, bucurie de necazul altuia? întrebă James.
Kiward Station înfloreşte. Din profitul pe care îl face de
data aceasta domnul Gerald poate da în fiecare lun ă o
astfel de petrecere! De ce este în continuare
nemul
— Săumit?
nu vorbim despre asta… murmur ă Gwyn. S ă
începem anul cu ceva îmbucurător. Spunea i ceva
despre dans? Dacă nu este vals…
Mearan c ânta la vioar ă un dans irlandez, jig. Doi
servitori maori băteau toba, ceea ce nu prea se potrivea,
dar evident că era distractiv.
Poker şi Dave dansau cu fetele maori. Moana şi Kiri,
chicotind, se lăsau conduse prin dansurile pe care nu le
cunoşteau. Lui Gwynweira, celelalte perechi care
dansau îi erau necunoscute sau aproape necunoscute.
Erau servitorii oaspe ilor de vaz ă. Camerista
englezoaică a lui lady Barrington se uita
dezaprobatoare c ând oamenii de la Kiward Station o
întâmpinară pe Gwyneira cu urale. James îi întinse
mâna, pentru a o conduce pe „ringul” de dans. Gwyn o
apucă şi sim i din nou acel şoc bl ând, care îi provoca
valuri de emo ii – ca de fiecare dat ă, când o atingea
James. El râse, o sprijini c ând ea se dezechilibr ă pu in.
Apoi se înclină în fa a ei – dor atâta avea în comun acest
dans cu valsurile pe care le tot dansase adineauri p ână
la satura ie.
She is handsome, she is pretty, she is the Queen of Belfast
City! Poker şi al i c â iva bărba i cântau şi ei melodia, pe
când James o învârti pe Gwyneira p ână o ame i. Şi de
fiecare dat ă când zbura dintr-un v ârtej plin de elan în
bra ele sale, ea văzu aceeaşi lucire în ochii săi, admira ia
şi… şi ce? Dorin ă nestăpânită?
În mijlocul dansului, racheta care anun a începerea
Anului Nou se ridică la cer –, iar apoi se desfăşură jocul
de artificii. B ărba ii din jurul lui Mearan se oprir ă din
cântatul jigului şi Poker inton ă Old. Long syne. To i
ceilal i imigran i începură s ă cânte, iar maori, mai mult
cu entuziasm, dec ât corect, le inură isonul. Dar James
şi Gwyneira nu aveau nici urechi pentru c ântec, nici
ochi pentru focul de artificii. Muzica încetase c ând se
inuseră de mână şi acum încremeniseră în acea
mişcare. Niciunul nu voia s ă-i dea drumul celuilalt.
Parcă stăteau pe o insul ă, departe de zgomot şi de
râsete. Exista doar el, exista doar ea.
În cele din urm ă, Gwyn se desprinse. Nu dorea s ă
piardă minunea, dar ştia c ă aici nu avea voie s ă se
împlinească.
— Ar trebui… să vedem de cai, spuse ea foarte slab.
 James îi inea mâna în drum spre grajduri.
Înainte de intrare el o re inu o clipă.
— Privi i! şopti el. Nu am v ăzut încă niciodată aşa
ceva. Ca o ploaie de stele!
Focul de artificii al lui Lucas era spectaculos. Dar
Gwyn vedea doar stelele din ochii lui James. Ceea ce
făcea aici era o prostie, era interzis şi deloc ceea ce se
cuvenea. Dar totuşi se sprijini de umărul său.
James îi îndepărtă blând părul de pe fa ă; se
desprinsese în timpul dansului s ălbatic. Degetele sale
trecură uşor, ca o pan ă, peste obrajii ei, de-a lungul
buzelor…
Gwyneira lu ă o hot ărâre. Era Anul Nou. Oamenii
aveau voie s ă se sărute. Deci se ridic ă cu aten ie în
vârful picioarelor şi îl sărută pe James pe obraz.
— Un An Nou fericit, domnule James, spuse ea încet.
Mckenzie o lu ă în bra e, încet, tandru – Gwyn s-ar fi
putut elibera oric ând, dar nu o f ăcu. Nici atunci c ând

buzele
pasiunesale le găsiră epesăale
şi naturale ei. Gwyneira
rutului. Era un se deschisede
sentiment cu
parcă ar fi ajuns acasă – un acasă, unde o aştepta o lume
plină de minuni şi de surprize.
Când el îi dădu drumul, era ca vrăjită.
— Un An Nou fericit, Gwyneira, spuse James.
Reac ia oaspe ilor în timpul petrecerii şi nu în ultimul
rând ie şirile lui Gerald o întăriră pe Gwyneira în
hotărârea de a ajunge la o sarcin ă şi fără aportul lui
Lucas. Desigur că acest lucru nu avea nimic de f ăcut cu
James şi cu s ărutul de la miezul nop ii – acela fusese o
scăpare, a doua zi nici Gwyn nu ştia ce o apucase. Din
fericire, Mckenzie se comportă ca întotdeauna.
 Chestiunea cu sarcina o va aborda f ără niciun
sentimentalism. Ca şi cre şterea animalelor. Se for ă să
nu izbucneasc ă în râsul acela prostesc, isteric. Nu era
cazul de prostie acum. Trebuia judecat la rece cine ar fi
putut s ă devină tatăl copilului. Era pe de o parte o
chestiune de discre ie, dar mai ales de genetic ă.
Wardenii, mai ales Gerald, în niciun caz nu aveau voie
să aibă dubii c ă moştenitorul era din neamul lor. La
Lucas, problema se punea altfel, dar dac ă era rezonabil,
va tăcea. Gwyneira nu- şi făcea griji în privin a aceasta.
ÎI cunoscuse pe so ul ei ca pe un individ extrem de
prevăzător, rigid şi care nu poate fi împovărat, dar
niciodată nu se ar ătase a fi lipsit de judecat ă. Apoi era
în interesul lui strict să înceteze aluziile şi tachin ările la
adresa lui şi a so iei sale.
Gwyneira începu deci s ă judece lucid, cum ar ar ăta
copilul ei şi al lui Lucas. Mama şi toate surorile ei erau
roşcate; deci asta se mo ştenea. Lucas era blond deschis,

dar
ochiJames Deci dacîănscopilul
c ăprui.brunet… ă şi Gerald eraăbrunet.
i-ar sem Şi avea
na lui James, se
putea sus ine că îi seamănă bunicului.
Ochii: albastru şi cenu şiu… şi căprui, dac ă se lua în
considerare şi Gerald. Statura… se potrivea. James şi
Lucas erau aproximativ la fel de înal i, Gerald cu mult
mai scund şi mai îndesat. Şi ea era cu mult mai mic ă.
Dar va fi cu siguran ă un băiat şi sigur c ă îi va sem ăna
tatălui s ău. Acum trebuia doar s ă-l fac ă pe James… dar
de ce adică James? Gwyneira hotărî să mai amâne pu in
decizia. Poate c ă mâine inima nu îi va mai bate a şa de
tare când se gândea la James Mckenzie.
A doua zi ajunse la concluzia c ă în afar ă de James nu
putea intra nimeni în discu ie să devină tatăl copilului
ei. Sau poate un str ăin? se g ândi la „lonesome
cowboys” din romanele de două parale. Aceştia veneau
şi plecau şi nu ar fi aflat niciodat ă de existen a
copilului, dac ă li s-ar oferi undeva, în fân… Un
tunzător de oi poate? Nu, de a şa ceva nu ar fi fost în
stare. Afar ă de aceasta, tunz ătorii reveneau o dat ă pe
an. De ne închipuit dac ă bărbatul ar fi p ălăvrăgit şi s-ar
fi mândrit cu faptul c ă s-a culcat cu st ăpâna de la
Kiward Station. Nu, nu putea fi vorba de a şa ceva. Îi
trebuia un b ărbat cunoscut, în elegător, discret, care în
plus l ăsa mo ştenire copilului doar tr ăsături de caracter
pozitive.
Gwyneira lu ă încă o dat ă în considerare to i
pretenden ii. Sentimentele, încercă ea să-şi impun ă, nu
au nicio relevan ă.
Alegerea ei se opri la James.

10

— Deci mai întâi… Nu sunt îndrăgostită de

dumneavoastră!
Gwyneira nu ştia dac ă era un început bun, dar îi
scăpase c ând în sfârşit era singur ă cu James Mckenzie.
De la petrecere trecuse cam o s ăptămână. Ultimii
oaspe i plecaseră abia ieri, iar ast ăzi Gwyneira putea în
sfârşit să iasă călare. Lucas începuse un nou tablou.
Grădina plin ă de culori îl inspirase şi lucra acum la o
scenă festivă. În ultimele zile Gerald aproape c ă doar
băuse, iar acum dormea, să-i treac ă be ia - iar Mckenzie
plecase în mun i, pentru a duce înapoi oile care fuseseră
aduse pentru programul de prezentare. În ultima
săptămână, câinii trebuir ă să-şi dovedeasc ă în repetate
rânduri destoinicia şi cinci oaspe i cump ăraseră în total
opt c ă elandri. Copiii lui Cleo nu erau printre ei, ci
rămăseseră pentru cre ştere la Kiward Station şi o
îse
nso eau acum pe mama lor la m ânatul oilor. E drept că
mai încurcau în propriile picioare, dar talentul lor era
de netăgăduit.
James se bucurase când Gwyneira i se al ăturase la
mânatul oilor. Dar deveni atent când ea c ălărind alături
de el trase ad ânc aer în piept pentru a deschide
discu ia. Ceea ce spuse părea să-l amuze.
— Sigur c ă nu sunte i îndrăgostită de mine,
domnişoară Gwyn. Cum a ş putea s ă cred a şa ceva,
spuse el şi îşi reprimă un zâmbet.
— Nu v ă distra i pe seama mea, domnule James!
Trebuie s ă discut ceva foarte serios cu
dumneavoastră…

Mckenzie privioare?
— V-am jignit consternat.
Nu doream acest lucru. Credeam
că este şi pe placul dumneavoastr ă… mă refer la s ărut.
Dar dacă dori i să plec…
— Uita i sărutul, r ăspunse Gwyneira. Este vorba de
cu totul alt ceva, domnule James… eh, James. Eu…
voiam să vă rog să mă ajuta i.
Mckenzie opri calul.
— Tot ceea ce dori i, domnişoară Gwyn. Nu v-a ş
refuza nimic.
O privi drept în ochi, ceea ce f ăcu dificilă continuarea
discu iei.
— Dar este destul de… nu este ceva ce se cuvine.
 James zâmbi.
— Nu prea le am pe acestea cu ceea ce se cuvine. Nu
sunt un gentleman, domnişoară Gwyn. Cred că am mai
discutat despre acest lucru.
— Este p ăcat, domnule James, fiindc ă… Ceea ce
vreau să vă rog… presupune discre ia unui gentleman.
Gwyneira se înroşi deja de pe acum. Ce se va
întâmpla când va deveni mai explicită?
— Poate este suficient şi un om de onoare, propuse
James. Cineva, care se ine de cuvânt.
Gwyneira se gândi, apoi încuviin ă din cap.
— Atunci va trebui s ă-mi promite i, că nu ve i spune
nimănui, indiferent dac ă dumneavoastră… dac ă noi…
o vom face sau nu.
— Dorin a dumneavoastră este poruncă pentru mine.
Voi face orice îmi cere i.
Ochii lui James str ăluciră iar în acel mod deosebit,
care ast ăzi nu exprima veselie sau nes ăbuin ă, ci

aproape
— Esteooimplorare.
lipsă de prevedere, îl dojeni Gwyneira. Nici
nu şti i ce doresc. Ia imagina i-vă că vă cer să comite i o
crimă.
James izbucni în râs.
— Ei, spune i în sfârşit despre ce este vorba, Gwyn!
Ce dori i? Să-l omor pe so ul dumneavoastră. Ar fi de
meditat la aşa ceva. Atunci v-aş avea doar pentru mine.
Gwyneira îi aruncă o privire îngrozită.
— Să nu spune i aşa ceva! Este îngrozitor!
— Ideea de a v ă omorî so ul sau aceea de a-mi
apar ine?
— Niciuna… amândouă… oh, m-a i zăpăcit total!
 Gwyneira era cât pe ce să renun e.
James le fluieră câinilor, opri calul şi desc ălecă. Apoi
o ajut ă pe Gwyneira s ă coboare din şa. Ea îl lăsă să o
ajute. Era incitant, dar şi consolator să îi simtă bra ele.
— Aşa, Gwyn. Acum ne a şezăm aici şi îmi povesti i
calmă ce ave i pe suflet. Şi apoi voi putea spune un
„da” sau un „nu”. Şi nu voi râde, promit!
Mckenzie desprinse o pătură de la şa, o întinse pe jos
şi îi oferi Gwyneirei un loc.
— Ei bine, spuse ea şoptit. Trebuie să am un copil.
James zâmbi.
— Nu vă poate obliga nimeni la aşa ceva.
— Vreau să am un copil, se corect ă Gwyneira. Şi am
nevoie de un tată.
James îşi încre i fruntea.
— Nu în eleg… doar sunte i măritată.
Gwyneira sim i apropierea sa şi căldura p ământului
sub ea. Era frumos s ă stea aici, la soare, şi era bine s ă

putuăsăînsesfab
poat ârşin
it ăvorbi despre
şi izbucni în aceste
plâns. probleme. Dar nu
— Lucas… nu reuşeşte. Este un… nu, nu pot să spun.
În orice caz… nu am s ângerat încă niciodată în timpul
actului şi nici nu a durut.
Mckenzie zâmbi şi o cuprinse duios în bra e. O s ărută
tandru pe tâmplă.
— Nu pot s ă- i garantez, Gwyn, c ă nu va durea. Mai
degrabă m-ar bucura să- i placă.
— Important este să procedezi bine ca să fac un copil,
şopti Gwyneira.
James o mai sărută o dată.
— Po i să ai încredere în mine.
 — Deci ai mai făcut-o? întrebă Gwyn serioasă.
James trebuia să-şi muşte buzele să nu izbucnească în
râs.
— Chiar de mai multe ori, Gwyn. Dup ă cum ziceam,
nu sunt un gentleman.
— Bine. Fiindcă trebuie s ă meargă repede. Este prea
mare riscul să fim descoperi i. Când o facem? Şi unde?
James îi mângâie părul, o s ărută pe frunte şi îi gâdilă
lobul urechii cu limba.
— Nu trebuie să meargă repede, Gwyneira. Şi nici nu
po i fi sigur ă că func ionează de prima dat ă. Nici dac ă
facem totul cum trebuie.
Gwyneira îl privi cu suspiciune.
— De ce nu?
James suspină.
— Uite ce e, Gwyn, tu te pricepi la animale… Cum
este la o iapă şi un armăsar?
Ea dădu din cap.

— Dacăă aa venit
— Dac venit timpul,
timpul. ajunge
De astaoeste
singur ă montă.
vorba.
— Armăsarul observ ă acest lucru… înseamnă că tu
nu observi aşa ceva?
James nu ştia dacă să râdă sau să se simtă jignit.
— Nu Gwyneira, la oameni este altfel. Noi ne
bucurăm totdeauna c ând facem dragoste, nu numai în
zilele în care femeia poate r ămâne însărcinată. De aceea
poate că va trebui să încercăm în repetate rânduri.
James se uită împrejur. Locul lor de popas era bine
ales, destul de sus în podiş. Nu ar trece nimeni pe acolo.
Turma de oi se împrăştiase s ă pască, câinii o
supravegheau. Legase caii de un copac, care le putea
asigura şi umbră.
James se sculă şi îi întinse m âna Gwyneirei. C ând ea
se ridic ă mirată, el întinse p ătura în penumbră. O
îmbră işă pe Gwyneira, o ridic ă şi o puse pe p ătură.
Deschise cu precau ie bluza pe care o purta la fusta
groasă de călărie şi o sărută. Sărutările lui o puser ă pe
jar, iar atingerea locurilor ei cele mai intime declanşară
senza ii pe care Gwyneira nu le mai tr ăise niciodat ă şi
care o purtat ă într-o lume a fericirii. C ând în cele din
urmă pătrunse în ea, sim i o scurt ă durere, care apoi
dispăru într-un delir al sim urilor. Era de parc ă s-ar fi
căutat din totdeauna şi s-ar fi g ăsit în sfârşit – era o
împlinire a „ înrudirii sufletelor”, de care nu demult îşi
bătuse joc. În cele din urm ă, stăteau culca i, unul l ângă
celălalt, pe jum ătate goi şi epuiza i, dar pe deplin
ferici i.
— Ai ceva împotrivă dacă va trebui s ă facem acest
lucru de mai multe ori? întrebă James.

Gwyneira
— Aş zice,radia deea,
spuse bucurie.
s ă o facem de c âte ori va fi
necesar.
O făcură ori de c âte ori se ivi prilejul. Mai ales
Gwyneira trăia cu teama de a fi descoperi i şi prefera s ă
se ab ină decât să accepte chiar şi cel mai mic risc. Se
găseau rar scuze bune pentru a disp ărea împreună, aşa
că dură câteva s ăptămâni până ce Gwyneira r ămase
gravidă. Erau cele mai fericite săptămâni din via a ei.
Când ploua, James o iubea în grajdul pentru tuns
oile, care acum, dup ă tuns, era p ărăsit. Se ineau în
bra e şi ascultau pic ăturile de ploaie, c ăzând pe
acoperiş, se str ângeau unul într-altul şi îşi spuneau
poveşti. James r âse la auzul legendei maori despre
răngi şi papa şi propuse s ă mai fac ă o dat ă dragoste,
pentru a consola zeii.
Când soarele str ălucea, se iubeau în iarba tussak de
pe dealuri, aurie, m ătăsoasă, înconjura i de zgomotul
făcut de caii care rupeau iarba, p ăscând în apropiere. Se
sărutau în umbra imenselor st ânci din Plains şi
Gwyneira povesti despre solda ii vrăji i, pe c ând James
sus inea c ă cercurile de pietre din Wales erau parte a
unei vrăji legate de iubire.
— Cunoşti legenda lui Tristan şi a Izoldei? Ei se
iubeau, dar so ul ei nu trebuia s ă afle, a şa că zânele au
înăl at un cerc din st ânci în jurul l ăcaşului lor de pe
câmp, astfel ca ei să nu fie văzu i de lume.
Se iubiră pe malul lacurilor de munte, reci ca ghea a,
străvezii ca sticla şi James reu şi să o convingă o dat ă pe
Gwyneira s ă se dezbrace de tot şi să între cu el în apă.
Gwyn se înroşi toat ă. Nu îşi putea aminti ca vreodat ă,

după copilărie, s ă fi fost complet goal ă. Dar James îi

spuse c ă este at ât de frumoas ă, că răngi va deveni
geloasă, dac ă va mai sta pe p ământul solid a lui papa şi
o trase în apă, unde ea se cramponă ipând de el.
— Nu ştii să îno i? o întrebă el uimit.
Gwyneira scuipă apă.
— Unde s ă fi învă at? În cada de baie din Silkham
Manor?
— Ai c ălătorit cu vasul în jurul jum ătă ii globului şi
nu ştiai s ă îno i? James d ădu din cap, dar o inu acum
strâns. Nu i-a fost frică?
— M-aş fi temut mai mult, dac ă ar fi trebuit s ă înot!
Şi acum taci din gur ă şi înva ă-mă! Nu poate fi prea
greu. Rină şi Cleo ştie să înoate!
Gwyneira învă ă în cel mai scurt timp s ă se ină
deasupra apei şi stătea apoi epuizat ă şi înfrigurată pe
malul lacului, pe c ând James pescuia şi prăjea peştii la
un foc deschis. Gwyneirei i se p ărea minunat c ând el
găsea ceva de m âncare şi o servea pe loc. Numea acest
lucru „jocul de-a supravie uirea în sălbăticie”, iar James
se pricepea de minune la acest joc. Se p ărea că pentru el
tufărişul era o c ămară imensă. Vina p ăsări şi iepuri,
prindea pe şti şi culegea fructe. Sem ăna cu aventurierul
din visele lui Gwyn. C âteodată ea se g ândea cum ar fi
să fie m ăritată cu el şi să conducă o mic ă fermă, ca
Helen şi Howard. James nu ar fi l ăsat-o toată ziua
singură, ci ar fi împăr it munca cu ea. Iar visa cum ar fi
arat cu calul sau ar fi muncit împreună în grădină şi de
cum îl învă a James pe un b ăie el ro şcovan s ă
pescuiască.
Bineîn eles c ă o neglija pe Helen în acest timp, dar

prietena
strălucindeide
nubucurie
spuneaşnimic c âde
i cu pete ndiarb
Gwynă peap ărea ladup
rochie, ea,ă
ce James plecă mai departe în mun i.
— Trebuie să merg la Haldon, dar ajut ă-mă mai întâi
să-mi cură rochia. S-a murdărit cumva…
Spunea c ă merge de trei, patru ori pe s ăptămână la
Haldon. Sus inea c ă s-a al ăturat clubului casnicelor.
Gerald era bucuros, fiindc ă venea de repetate ori cu
re ete de m âncare noi, pe care le ob inuse rapid de la
doamna Candler. Lucas era pu in mirat, dar nu avea
nimic de obiectat; oricum era bucuros, când era l ăsat în
pace.
Gwyneira pretextă participarea la cercul femeilor,
James căutarea oilor r ătăcite. D ădură nume locurilor
din tuf ăriş, unde urmau s ă se întâlnească şi se a şteptau
reciproc; în zilele senine se iubeau în peisajul străjuit de
Alpii falnici sau, pe timp ce os, sub un cort improvizat
din haina impregnat ă cu cear ă a lui James. Gwyn se
prefăcu că se cutremură de ruşine sub privirile curioase
ale unei perechi de papagali de munte, kea, care le
furaseră resturile picnicului, iar James, pe jumătate gol,
urmări dou ă păsări kiwi, care voiau s ă o şteargă cu
catarama de la cureaua sa.
— Furăcioase ca ni şte co ofene! strig ă el râzând. Nu
este de mirare că imigran ii au fost denumi i după ele…
Gwyneira se uită mirată la el.
— Cei mai mul i imigran i pe care îi cunosc eu, sunt
oameni foarte cinsti i, replică ea.
James clătină din cap înverşunat.
— Fa ă de al i imigran i. Dar prive şte numai cum se
comportă fa ă de popula ia maori. Crezi c ă pământul

de—la ÎKiward
ncepândStation deătit
a fost pl
cu Tratatul real?
la Waitangi nu apar ine
tot p ământul Coroanei? întrebă Gwyneira. Doar nu va
permite regina să fie înşelată!
James râse.
— Este greu de crezut. Dup ă tot ce se aude, este
foarte iscusită în domeniul comer ului. Dar cu toate
acestea, p ământul apar ine popula iei maori. Coroana
are doar drept de preem iune. Acest lucru garanteaz ă
oamenilor un pre minim. Dar pe de o parte nu este
cine ştie ce şi pe de alt ă parte nu au semnat toate
căpeteniile acest contract. De exemplu Kai Tahu, dup ă
ştiin a mea, nu au semnat…
 — Kai Tahu sunt oamenii noştri? întrebă Gwyn.
— Ei vezi, replic ă James. Bine în eles c ă nu sunt
„oamenii voştri”. Doar că i-au vândut domnului Gerald
pământul pe care se află satul lor într-un mod neglijent,
lăsându-se înşela i. Asta dovede şte deja faptul c ă
popula ia maori nu a fost tratat ă cinstit.
— Dar par mul umi i, replică Gwyn.
— Cu mine se poart ă totdeauna foarte dr ăgu . Şi
adesea nici nu vin.
După cum reie şise, din timp în timp triburi maori
întregi porneau în peregrinări îndelungate spre alte
terenuri de vânătoare sau ape bogate în peşte.
— Încă nu şi-au dat seama de c â i bani au fost
păgubi i, spuse James. Dar totul este un butoi cu
pulbere. Dac ă maori vor avea c ândva o c ăpetenie, care
înva ă să scrie şi să citească, vor fi necazuri. Dar acum
uită aceste lucruri, draga mea. Să mai încercăm o dată?
La auzul formul ării, Gwyn r âse zburdalnic. Tocmai

astfel sunaconjugal.
din patul introducerea făcut
Dar ce ă de Lucas
deosebire era laîntre
ostenelile
Lucaslor
şi
James!
Gwyneira, cu c ât mai des se afla în compania lui
James, cu atât mai mult învă ă să savureze dragostea
trupească. La început, el era tandru şi blând, dar c ând
observă că în Gwyn se trezise pasiunea, se juca cu
plăcere cu tigroaica trezit ă în sfârşit. Gwyneirei îi
plăcuseră totdeauna jocurile s ălbatice, iar acum îi
plăcea c ând James se mi şca repede în ea şi lăsă ca
dansul lor intim să devină un crescendo al pasiunii. Cu
fiecare nou ă întâlnire, ea arunc ă peste bord alte şi alte
prejudecă i ale bunei-cuviin e.
 — Merge şi dac ă stau eu deasupra, în loc de invers?
întrebă ea la un moment dat. Eşti destul de greu, ştii…
— Eşti născută să călăreşti, îi răspunse James, râzând.
Ai ştiut din totdeauna. Încearcă şezând, atunci ai mai
multă libertate de mişcare.
— De unde şti toate acestea? întrebă mai târziu Gwyn
suspicioasă, stând îmbătată de amor şi fericită cu capul
sprijinit de um ărul lui şi lăsând ca valurile din
interiorul ei să se liniştească.
— Nu vrei să şti cu adevărat, se eschivă el.
— Ba da. Ai iubit deja o fat ă? Vreau s ă spun, cu
adevărat, din inim ă… atât de tare, c ă ai fi vrut s ă mori
pentru ea, aşa cum se scrie în căr i?
Gwyneira suspină.
— Nu, p ână acum nu. Şi rar po i învă a ceva în acest
sens de la dragostea vie ii tale. Este mai degrab ă o
educa ie, pentru care trebuie să plăteşti.
— Bărba ii pot fi educa i în aceast ă privin ă? se mir ă

Gwyn. Trebuie
tras chiulul. ă fi fost
Iar sfetele singura
sunt materie,
aruncate pur şilasimplu
care Lucas
în apaa
rece? Serios, James, nimeni nu ne spune ce ne aşteaptă.
James râse.
— Oh, Gwyn, e şti at ât de nevinovat ă, dar ai sim
pentru lucrul esen ial. A ş putea s ă-mi închipui c ă
posturile de profesor în acest domeniu ar fi foarte
căutate.
În urm ătorul sfert de or ă îi dădu o lec ie despre
amorul ce putea fi cump ărat. Gwyn ezita între
aversiune şi fascina ie.
— Fetele îşi câştigă banii proprii, spuse în cele din
urmă. Dar a ş insista ca mai întâi pretenden ii să se
spele.
Când în a treia lun ă nu-i veni ciclul, Gwyneirei nu-i
veni s ă creadă. Sigur c ă observase şi înainte semne –
sânii ei se umflaser ă şi avea atacuri violente de foame,
dacă nu se afla cumva o m âncare de varză pe masă. Dar
acum era sigur ă de tot şi primul ei impuls era de
bucurie. Dar apoi urma sentimentul amar al pierderii.
Era gravidă, deci nu mai avea niciun motiv să-l înşele în
continuare pe so ul ei. Chiar dac ă gândul de a nu-l mai
atinge niciodat ă pe James, de a nu mai sta niciodat ă
goală lângă el, s ărutându-l, de a nu-l mai sim i în ea şi
de a nu mai ipa de pl ăcere la punctul culminant îi
străpungea inima ca un cu it.
Gwyneira nu avu inima de a-l înştiin a imediat pe
James. Timp de două zile inu pentru ea vestea şi păstra
privirile tandre din via a cotidian ă, aruncate pe ascuns
de James, ca pe ni şte comori. Niciodat ă nu îi va mai
face pe ascuns cu ochiul. Niciodat ă nu va murmura ca

„Darînt
din âmplare:
desigur, domni ă ziua,
„Bunşoar domni
ă Gwyn”, c âşnd ă Gwyn”
oarse sau:
întâlneau în
societate.
Niciodată nu îi va mai fura repede un s ărut c ând nu
erau privi i de nimeni şi niciodată ea nu-l va mai dojeni
că riscă asemenea lucruri.
Dar apoi nu se mai putea. Gwyneira tocmai se
întorsese de la c ălărit, c ând James îi făcu semn cu m âna
şi o trase r âzând într-o box ă de cai liber ă. Voia s-o
sărute, dar Gwyn se desprinse din îmbră işarea lui.
— Nu aici, James…
— Dar m âine, în cercul r ăzboinicilor de piatră. Ies cu
oile gestante. Dac ă vrei, po i să vii şi tu. I-am pomenit
domnului Gerald că Cleo mi-ar fi de mare folos. Îi făcu
cu ochiul plin de t âlc. Nici nu a fost minciun ă. Îi
încredin ăm ei şi lui Daimon oile şi noi doi ne juc ăm
pu in de-a „supravie uirea în sălbăticie”.
— Îmi pare r ău, James. Gwyn nu ştia, cum s ă
înceapă . Dar nu mai merge…
James îşi încre i fruntea.
— Ce nu mai merge? Nu ai m âine timp? Vine iar
cineva în vizită? Domnul Gerald nu a spus nimic…
În ultimele luni, Gerald Warden p ăru să se simtă din
ce în ce mai singuratic. În orice caz invita din ce în ce
mai des oaspe i la Kiward Station, adesea negustori de
lână sau noi colonişti bine situa i, cărora în timpul zilei
le putea arăta ferma sa model, iar seara chefuia cu ei.
Gwyneira clătină din cap.
— Nu, James, doar că… sunt gravidă.
Acum o spusese!
— Eşti gravidă? Este minunat! Spontan o lu ă în bra e

şcur
i oâînd
nvânu
rti.oOh
să vda, şi ridica.
te-aipot
ă mai îngrăşat deja, o tachin ă el. În
Când văzu că nu zâmbeşte, deveni brusc serios.
— Ce este, Gwyn? Nu te bucuri deloc?
— Sigur c ă mă bucur, spuse Gwyn şi se înroşi. Dar
îmi şi pare pu in rău. Mi-a… mi-a făcut plăcere cu tine.
James râse.
— Deci nu exist ă deocamdată niciun motiv s ă ne
oprim. Voia să o sărute, dar ea se eschivă.
— Nu este vorba de pl ăcere! spuse ea vehement. Este
vorba de morală. Nu mai avem voie să o facem.
Se uită la el. În privirea ei era triste e, dar şi hotărâre.
— Gwyn, în eleg eu bine? întrebă James consternat.
Vrei să termini, să arunci tot ceea ce am avut împreună?
Am crezut că mă iubeşti!
— Nu este vorba de iubire, spuse Gwyn încet. Sunt
căsătorită, James. Nu am voie s ă iubesc un alt bărbat. Şi
ne-am în eles de la bun început că vrei doar să mă aju i,
pentru ca aceast ă căsnicie… c ăsnicie a mea s ă fie
binecuvântată cu un copil.
Ura acest patetism, dar nu ştia cum s ă se exprime
altfel. Şi în niciun caz nu voia să plângă.
— Gwyneira, te iubesc de c ând te-am v ăzut prima
oară. S-a întâmplat… pur şi simplu, a şa cum plou ă sau
străluceşte soarele. Acest lucru nu se poate schimba.
— Pe timp de ploaie te po i adăposti, spuse
Gwyneira încet. Şi dac ă arde soarele, te po i retrage la
umbră. Nu pot s ă împiedic ploaia sau c ăldura, dar nu
trebuie să mă ud sau să-mi ard pielea…
James o trase spre el.
— Gwyneira, doar m ă iubeşti şi tu pe mine. Vino cu

mine. Plec ăm de aici şi începem o nou ă via ă

altundeva…
— Şi unde s ă mergem, James? întrebă ea zeflemitor,
pentru ca s ă nu se aud ă disperarea din glasul ei. La ce
fermă de oi vrei s ă lucrezi dacă se va afla c ă ai fugit cu
nevasta lui Lucas Warden? Toat ă Insula de Sud îi
cunoaşte pe Wardeni. Crezi c ă Gerald te va l ăsa să
scapi?
— Eşti căsătorită cu Gerald sau cu Lucas? Şi
indiferent cu care dintre cei doi – împotriva mea nu are
niciunul dintre ei vreo şansă!
James strânse pumnii.
— Ah da? Şi în ce domeniu vrei s ă te lup i cu ei? în
lupta cu pumnii sau tr ăgând cu pistoalele? Şi apoi ne
refugiem în sălbăticie şi trăim cu nuci şi fructe de
pădure?
Gwyneira ura s ă se certe cu el. Îşi dorise s ă rezolve
totul pa şnic, încheind totul cu o s ărutare – dulce-amar
şLytton.
i purt ând povara sor ii, ca într-un roman de Bulwer-
— Dar î i place via a în sălbăticie. Sau ai min it? î i
este mai important luxul oferit de Kiward Station? Este
important pentru tine s ă fii so ia unui baron al oilor, s ă
dai recep ii, să fii bogată?
James încercă să pară furios, dar din cuvintele lui
răzbătu mai degrabă amărăciune.
Dintr-odată, Gwyneira se sim i obosită.
— James, s ă nu ne mai cert ăm. Ştii bine c ă toate
acestea nu au nicio valoare pentru mine. Dar am
făgăduit. Sunt so ia unui baron al oilor. Dar m-a ş
comporta la fel şi dacă aş fi so ia unui cerşetor.

— Ţse
mine! încşăilcat
i-aizbor f ăgăŢduiala,
James. ânddeja
i-ai înşcelat ai împ ăr it patul cu
bărbatul!
Gwyneira se dădu un pas înapoi.
— Nu am împăr it niciodată patul cu tine, James
Mckenzie spuse ea. Ştii foarte bine. Nu te-a ş fi dus
niciodată în cas ă, ar… ar fi fost… A şa a fost cu totul
altceva.
— Şi ce a fost? Gwyneira, te rog! S ă nu-mi spui că m-
ai folosit doar ca pe un animal de pr ăsilă.
Gwyneira nu dorea dec ât să încheie în sfârşit
discu ia. Nu mai putea suporta privirea lui
imploratoare.
— Te-am întrebat, James, spuse ea bl ând. Ai fost de
acord. Cu toate condi iile. Şi nu este vorba de ceea ce
vreau eu. Ci este vorba de ceea ce este corect. Sunt o
Silkham, James. Nu pot fugi de obliga iile mele.
În elege sau nu în elege. În orice caz, situa ia nu se
poate schimba. De acum încolo…
— Gwyneira? Ce s-a întâmplat? Nu voiai s ă fii de
acum un sfert de oră la mine?
Când Lucas intr ă în grajd, Gwyneira şi James se
depărtară unul de altul. Rar se întâmpla s ă vină acolo
de la sine, dar ieri Gwyn îi promisese ca, începând cu
ziua de azi, s ă îi stea model pentru un portret în ulei –
în primul rând fiindcă îi era mil ă de el, deoarece Gerald
iar îl certase, iar Gwyn ştia c ă putea s ă pună capăt
tuturor acestor chinuri cu un singur cuv ânt. Dar nu se
putea decide s ă vorbească despre sarcina ei înainte de
a-l fi informat pe James. De aceea g ăsise altceva pentru
a-l consola pe Lucas. Cu at ât mai mult, cu c ât în
următoarele luni va avea timp şi tihn ă să stea lini ştită

pe—unVin,
scaun.
Lucas. Doar c ă am avut o… o mic ă problemă
şi domnul Mckenzie m-a ajutat. Mul umesc, domnule
James.
Gwyneira spera c ă nu arat ă prea înfierbântată şi
emo ionată, dar reu şi măcar s ă vorbească liniştit şi să-l
privească pe James într-un mod nevinovat. Dacă James,
la rândul lui, şi-ar fi stăpânit la fel de bine sentimentele!
Dar expresia lui disperată, rănită, îi frângea inima.
Din fericire, Lucas nu observ ă nimic. Vedea în fa a
ochilor doar imaginea Gwyneirei, pe care urma s ă o
alcătuiască.
Seara le spuse lui Lucas şi lui Gerald c ă este
însărcinată.
Gerald Warden era nespus de fericit. Lucas se achit ă
de îndatoririle sale de gentleman, asigur ând-o pe
Gwyneira că este foarte bucuros şi sărutând-o formal pe
obraz. C âteva zile mai t ârziu sosi de la Christchurch o
bijuterie, un colier pre ios de perle. Lucas i-l înmână
Gwyneirei, ca semn de recunoa ştere şi pre uire. Gerald
plecă la Haldon pentru a s ărbători faptul c ă va deveni
în sfârşit bunic şi oferi toat ă noaptea de b ăut tuturor
clien ilor pubului – cu excep ia lui Howard O’Keefe,
care fusese din fericire destul de treaz ca s ă plece de
urgen ă de acolo. De la el afl ă Helen de sarcina
Gwyneirei, a c ărei anun are public ă o considera mai
mult decât penibilă.
— Crezi c ă mie nu îmi este penibil? întrebă Gwyn,
când, peste dou ă zile, o vizit ă şi constat ă că prietena ei
ştia deja noutatea. Dar aşa este el. Opusul lui Lucas! Nu
ai crede că cei doi sunt înrudi i.

Îşi muşzcâămbi.
Gwyn buzele de cum termină propozi ia.
— În orice caz, acum a sosit timpul. Trebuie s ă-mi
povesteşti exact cum va trebui s ă mă simt în lunile
următoare ca să nu gre şesc ceva. Şi ar trebui să croşetez
hăinu e de bebelu ş. Crezi c ă aşa ceva poate fi învă at în
nouă luni?

11

Sarcina Gwyneirei decurse far ă niciun fel de

incidente. Rină şi renumita stare de grea ă din primele
trei luni trecu aproape pe neobservate. A şa că nu băgă
în seam ă nici sfaturile mamei ei, care încă de la
încheierea c ăsătoriei o conjura, ca pentru numele lui
Dumnezeu s ă înceteze cu c ălăritul. În loc s ă o asculte,
Gwyn profita de aproape fiecare zi senin ă, pentru a o
vizita pe Helen sau pe doamna Candler – şi să-l evite
astfel pe James Mckenzie. La început o durea fiecare
privire pe care o arunca asupra lui, şi pe c ât era posibil,
încercară amândoi s ă nu se întâlnească. Dar dac ă totuşi
dădeau unul de altul, fiecare, încurcat, se uita în alt ă
parte, silindu-se să nu vad ă durerea şi triste ea în ochii
celuilalt.
Astfel, Gwyn petrecea mult timp cu Helen şi cu micul
Ruben, învă ă să-l înfăşeze şi să-i cânte c ântece de
leagăn, pe c ând Helen tricota jachete de bebelu ş pentru
Gwyneira.
— Doar roz s ă nu fie! spuse îngrozită Gwyn, c ând
Helen se apucă de nişte ştrampi colora i, pentru a folosi
resturile de lână. Doar va fi un băiat!

— De
nostim ă. unde vrei s ă ştii? replic ă Helen. Şi o fat ă ar fi
Gwyneirei îi era groaz ă la gândul c ă nu va putea s ă
aducă pe lume mo ştenitorul masculin dorit. Ea nu- şi
făcuse niciodat ă gânduri despre un copil. Doar acum,
când îi purta de grij ă lui Ruben şi constat ă pe zi ce
trecea c ă micu ul avea deja idei destul de sigure, legate
de ceea ce îi plăcea şi ce nu, în elese c ă nu poart ă în
pântece doar pe mo ştenitorul de la Kiward Station.
Ceea ce creştea în ea, era o mică fiin ă cu o personalitate
de sine st ătătoare, care putea s ă fie şi feminin ă – şi pe
care o condamnase de pe acum s ă trăiască cu o
minciună. Când Gwyneira se g ândea timp mai
îndelungat, o chinuiau remu şcările fa ă de copilul care
urma s ă nu-şi cunoasc ă niciodată adevăratul tat ă. Deci
era mai bine, dac ă nu se g ândea, ci o ajuta pe Helen la
treburile interminabile ale gospod ăriei – Gwyneira ştia
să mulgă – şi la lec iile date copiilor maori, care veneau
din ce în ce mai mul i. Helen preda acum la dou ă clase
şi, spre mirarea ei, Gwyn întâlni trei copii gola şi, care
de altfel se scăldau în lacul de la Kiward Station.
— Fii c ăpeteniei şi ai fratelui s ău, explica Helen. Ta ii
lor vor ca ei să înve e, de aceea au trimis copiii la rudele
din satul de aici. Destul de mult tămbălău. Copiilor li se
cere destul de mult. C ând le este dor de cas ă, merg
acasă – pe jos! Iar micu ului acestuia îi este tot timpul
dor de casă!
Arătă spre un băiat drăgu cu păr negru, cârlion at.
Gwyneira îşi aminti de observa iile lui James legate
de maori şi de faptul c ă nişte copii prea de ştep i ar
putea deveni o primejdie pentru albi.

Helen ă nuăîdin
— Dacridic eu, ocâsnd
umeri,
i educ ă oGwyn îi povesti de
fac ă altcineva. Şi ele.
dac ă
nu înva ă această genera ie, o va face urm ătoarea. Apoi
este imposibil să-i privezi pe oameni de cultură!
— Nu te enerva. Gwyn ridic ă mâna, încercând s-o
liniştească. Sunt ultima, care te-ar împiedica s ă o faci.
Dar nu ar fi bine s ă izbucnească războiul.
— Oh, maori sunt paşnici, dădu Helen din mână. Vor
să înve e de la noi. Cred c ă şi-au dat seama că civiliza ia
le uşurează via a. Apoi aici este altfel, ca în celelalte
colonii. Maorii nu sunt băştinaşi, şi ei sunt colonişti.
— Serios?
Gwyneira se minună. Nu auzise niciodată aşa ceva.
 — Da. Desigur că sunt de mult mai mult ă vreme aici,
decât noi, spuse Helen. Dar nu din timpuri
imemorabile. Se spune c ă au venit la începutul
secolului al XIV-lea. Cu şapte canoe duble, ştiu exact
acest lucru. Fiecare familie poate s ă-şi urm ărească
îcanoe…
napoi ob ârşia până la echipajul de pe una din aceste
Intre timp, Helen vorbea destul de bine maori şi
asculta povestirile lui Matahorua, în elegând din ce în
ce mai mult.
— Deci nu le apar inea nici lor p ământul? întrebă,
plină de speran ă, Gwyneira.
Helen îşi dădu ochii peste cap.
— Dacă se va ajunge la o situa ie încordată, fiecare
parte se va prevala de dreptul descoperitorului. S ă
sperăm că se vor în elege pa şnic. A şa, şi acum îi învă
să socotească – indiferent dac ă acest lucru îi place sau
nu so ului meu sau domnului Gerald al t ău.

Dac
rela ă se
iile făceaGwyneira
dintre r ăceala
abstrac ieşideJames, deă la
intervenit
atmosfera în
Kiward Station era acum excelent ă. Perspectiva de a
avea un nepot îi dădea lui Gerald aripi. Se preocupa
iarăşi mai mult de ferm ă, vându mai mul i berbeci de
prăsilă unor cresc ători şi câştigă bani buni cu aceast ă
afacere. James se folosi de prilej pentru a duce
animalele la noii stăpâni şi a lipsi astfel zile întregi de la
Kiward Station. Mai ordon ă şi alte defri şări, pentru a
ob ine p ăşuni mai întinse. Lucas se dovedi folositor la
calculele ce trebuiau f ăcute pentru a constata care
dintre r âuri era adecvat plut ăritului şi care dintre
esen ele lemnoase avea valoare. Se pl ângea de
pierderea p ădurilor, dar nu protesta energic – în fond
era bucuros c ă Gerald nu- şi mai b ătea joc de el. Nu
punea niciodat ă întrebarea de unde a rezultat copilul.
Poate că spera să fi intervenit întâmplarea, poate că pur
şi simplu nici nu voia s ă ştie. Oricum se întâmplă rar să
fie în doi, astfel c ă nu aveau ocazia s ă poarte asemenea
discu ii penibile. Lucas încetă pe dat ă să mai fac ă
vizitele sale nocturne, dup ă ce Gwyneira anun ase c ă
este însărcinată. Deci „ încercările” sale nu-i f ăcuseră de
fapt niciodat ă plăcere. În schimb, îl delecta s ă îi fac ă
portretul frumoasei sale so ii. Gwyneira şedea cuminte
pentru o pictur ă în ulei, şi nici m ăcar Gerald nu îi cert ă
pentru această îndeletnicire. Ca mam ă a viitoarelor
genera ii, portretul Gwyneirei trebuia s ă-şi ocupe locul
de onoare pe l ângă tabloul so iei sale, Barbara. C ând
portretul fu gata, to i îl considerară foarte reu şit. Lucas
însuşi nu era prea mul umit. G ăsea c ă nu nimerise
perfect „expresia enigmatic ă” a Gwyneirei şi nici

unghiul în care lcăăudar

to i vizitatorii dea ălumina
peste nu se ăp ătabloul.
m ăisur rea optim. Dar
Lordul
Banningan îl rug ă chiar pe Lucas s ă îi fac ă portretul
doamnei sale. Gwyneira afl ă că în Anglia se pl ăteau
bani buni pentru aşa ceva, dar bine în eles c ă Lucas ar fi
considerat dezonorant s ă ceară fie şi un penny de la
vecinii şi prietenii s ăi. Gwyn nu vedea unde ar fi
diferen a dintre v ânzarea unui tablou şi cea a unei oi
sau a unui cal, dar nu se cert ă cu el şi constat ă cu
uşurare c ă nici Gerald nu obiectă nimic referitor la lipsa
de spirit comercial al fiului s ău. Dimpotrivă, părea
pentru prima dat ă aproape m ândru de Lucas. În cas ă
era o atmosferă bună şi armonie deplină.
 Apropiindu-se na şterea, Gerald încercă în zadar s ă
găsească un medic pentru Gwyneira, c ăci asta ar fi
însemnat ca Christchurch s ă rămână săptămâni de-a
rândul f ără doctor. Gwyn nu considera că dacă renun ă
la medic situa ia ar fi grav ă. Dup ă ce o v ăzuse pe
Matahorua la munc ă, era oric ând gata s ă se
încredin eze unei moa şe maori. Dar Gerald declar ă că
aşa ceva este inacceptabil, iar Lucas era şi mai aprig în
această privin ă.
— Nu se poate ca s ă te asiste o s ălbatecă oarecare!
Eşti o lady şi trebuie s ă fii îngrijită cu aten ia cuvenit ă.
Oricum, totul este foarte riscant. Ar trebui s ă naşti la
Christchurch!
Această afirma ie îl aduse pe Gerald pe baricade.
Moştenitorul lui Kiward Station se va na şte la ferm ă şi
nicăieri în altă parte, declară el.
În cele din urm ă, Gwyneira îi încredin ă problema
doamnei Candler, de şi se temea ca aceasta s ă nu o

această ăofert
propun pe Dorothy.
ă, dar avuSo
în ia comerciantului
plus făcu
şi o solu ie mai imediat
bun ă.
— Moaşa noastr ă de aici, din Haldon, are o fat ă care
o ajut ă adesea. Dup ă câte ştiu, a mo şit şi singur ă
naşteri. Întreba i-o pur şi simplu, dac ă nu ar fi dispus ă
să meargă pentru câteva zile la Kiward Station.
Francine Hayward, fiica moa şei, se dovedi a fi o
tânără de dou ăzeci de ani, istea ă, optimist ă. Avea un
păr blond bogat şi o fa ă rotundă, vesel ă, cu nasul în
vânt şi ochii verzi, ce se remarcau imediat. Se în elese
din prima clip ă foarte bine cu Gwyneira. Cele dou ă
erau aproape de aceea şi vârstă şi, deja dup ă primele
două ceşti de ceai, Francine îi mărturisi Gwyneirei
dragostea ei ascuns ă fa ă de cel mai v ârstnic fiu al
familiei Candler, pe c ând Gwyneira îi povesti c ă, pe
când fusese fată, visase cowboy şi indieni.
— Într-unul din romane, o femeie n ăştea un copil,
când pieile ro şii înconjuraseră casa! Şi era singur ă cu
so ul ei şi cu fiica…
— Ei, eu nu a ş găsi c ă este chiar at ât de romantic, era
de părere Francine. Dimpotriv ă, ar fi un co şmar.
Închipuie- i că bărbatul aleargă tot timpul între ştandul
de ochit şi scutece, spun ând alternativ c ând so iei
„împinge, draga mea!” şi strigând spre afară: „Te prind
eu, piele roşie afurisită!”
Gwyneira chicoti.
— So ul meu nu ar pronun a aşa ceva în fa a unei
doamne. Probabil ar spune: „Iart ă-mă o clip ă, draga
mea, trebuie s ă elimin degrab ă una dintre aceste piei
roşii”.
Francine izbucni în râs.

Deoarece ea
aranjament, era şi mama
merse în aceeaeişi sear
de ăacord
călare cu acest
în spatele
Gwyneirei la Kiward Station. St ătea lejer şi fără frică pe
spatele gol a lui Igraine, ignor ă cu dezinvoltură dojenile
lui Lucas, precum: „Ce risc, s ă călărească două
persoane pe un cal! Am fi putut s ă o aducem noi pe
tânăra doamn ă!” – şi se stabili într-una din alesele
camere de oaspe i. În timpul ce urm ă, ea se desf ătă în
luxul de a nu face nimic, afar ă de a-i ine companie
Gwyneirei până la na şterea „prin ului mo ştenitor al
coroanei”, înfrumuse ă piesele de îmbrăcăminte ale
bebeluşului, gata cro şetate şi împletite, brodând
coroni e aurii pe ele.
 — Eşti de vi ă nobilă, îi spuse Gwyneirei, c ând
aceasta îi spuse c ă i se pare penibil a şa ceva. Bebelu şul
se află precis undeva pe lista moştenitorilor tronului!
Gwyneira spera ca Gerald s ă nu aud ă acest lucru. Îl
credea în stare pe m ândrul bunic s ă atenteze la via a
reginei şi a descenden ilor ei. Dar deocamdat ă Gerald
se limită să introducă coroni a în semnul cu care ardeau
vitele la Kiward Station. Cump ărase de cur ând câteva
vite şi îi trebuia un semn înregistrat. La indica iile lui
Gerald, Lucas desen ă un blazon, în care se uneau
coroni a Gwyneirei şi un scut, pe care Gerald îl deducea
din numele de „Warden” – „străjerul”.
Francine era glumea ă şi totdeauna binedispus ă.
Societatea ei îi făcea bine Gwyneirei; nu l ăsa să apară
frica de naştere. Gwyneira sim ea mai degrabă o u şoară
gelozie – Francine îl uitase între timp pe t ânărul
Candler şi nu mai înceta s ă vorbească de James
Mckenzie.

emo— ionat
Se intereseaz ă dedat
ă. De fiecare mine, ă vede, mă!ă spuse
ă cândcumsiguran ea
descoase.
Despre munca mea şi de cum î i merge. Este a şa de
scump! Şi este evident c ă încearcă să găsească subiecte
de discu ie, care s ă mă intereseze! De ce s-ar interesa
altfel despre data la care vei na şte!
Gwyneira se gândi la o serie de motive şi g ăsi că este
destul de riscant din partea lui James s ă-şi arate at ât de
deschis interesul. Dar mai ales îi era dor de el şi de
apropierea lui consolatoare. Ar fi vrut s ă-i simt ă mâna
pe burta ei şi ar fi vrut s ă împartă cu el bucuria sim ind
mişcările copilului în pântecele ei. Ori de c âte ori
micu ul „boxa”, se g ândi la fa a lui str ălucind de
bucurie la vederea lui Ruben, proaspăt născut, şi îşi
aduse aminte de o scen ă din grajdul de cai pe c ând
Igraine era gestantă în ultima fază.
— Sim i i mânzul domnişoară Gwyn? întrebase el,
radiind de bucurie. Se mi şcă. Trebuie s ă vorbi i cu el,
domnişoară Gwyn! Atunci, c ând se va na şte, v ă va
cunoaşte vocea!
Acum vorbea cu bebeluşul ei, al cărui cuib era atât de
perfect preg ătit. Leag ănul lui, un vis din m ătase
albastră şi aurie, aranjat de Kiri dup ă indica iile lui
Lucas, era a şezat l ângă patul ei. Chiar şi numele era
deja stabilit: Paul Gerald Terence Warden – Paul dup ă
numele tatălui lui Gerald.
— Fiul urm ător îl putem numi dup ă bunicul t ău,
Gwyneira, declară Gerald m ărinimos. Dar doresc s ă
impun o anume tradi ie…
Gwyneirei, numele îi era de fapt indiferent. Copilul
deveni pe zi ce trecea mai greu; era timpul s ă vină pe

lume.
comparaSeie cusurprinse
aventurilenum ărând
ei din anul zilele şi făcăând
trecut. „Dac se
naşte ast ăzi, a fost conceput pe malul lacului… Dac ă
aşteaptă până săptămâna viitoare, este un copil al
ce ii… Un mic r ăzboinic, conceput în cercul de piatră al
războinicilor…” Gwyneira îşi aminti de fiecare nuan ă a
tandre ii lui James şi câteodată plânse de dor, p ână ce
adormi.
Durerile începură într-o zi t ârzie de noiembrie, c ând
vremea era ca în iunie în dep ărtata Anglie. Dup ă ce în
ultimele săptămâni plouase adesea, în această zi soarele
se ar ătă strălucitor, trandafirii din gr ădină înfloriră şi
florile de prim ăvară, pe care Gwyneira le iubea mult
mai mult, se desfăcuseră în toată splendoarea.
— Cât este de frumos! se entuziasm ă Francine, care
pusese pentru protejata ei masa de mic dejun în fa a
ferestrei balconului din încăperile Gwyneirei. Trebuie
să o conving neap ărat pe mama mea, s ă pună nişte
flori; în grădina noastr ă cresc doar legume. Dar m ăcar
există o tuf ă de rata. Gwyneira tocmai voia s ă-i spun ă
că deja la venirea ei în Noua Zeeland ă se îndrăgostise
de aceast ă tufa cu cascada ei de flori ro şii, c ând sim i
durerea. Imediat dup ă aceea i se rupse apa. Gwyneira
nu născu u şor. C ât era ea de s ănătoasă, atât de bine
dezvoltată era şi musculatura abdominal ă. Cu totul
altfel de cum presupusese mama ei, c ălăritul practicat
atât de des nu a dus la o na ştere prematur ă, ci mai
degrabă îi îngreună copilului trecerea prin bazin. E
drept c ă Francine o asigur ă tot timpul c ă totul este în
ordine şi că pozi ia copilului este perfect ă, dar aceasta
nu o împiedică pe Gwyneira s ă ipe, s ă blesteme chiar.

Doar Lucas nu
– Gwyneira nu o şauzea. ă ar cfiărezistat
tia dacBine aici nu vpl ăâic
ngea nimeni
ărelilor lui
Dorothy. Kiri, care o ajuta pe Francine, rămase liniştită.
— Copilul s ănătos. Spus Matahorua. Totdeauna
drept.
În schimb, în fa a camerei se dezl ăn uise iadul.
Gerald fusese mai întâi încordat, apoi îngrijorat şi la
sfârşitul zilei urla la to i cei ce se apropiau şi apoi se
îmbătă până nu mai ştiu de sine. Ultimele ore ale
travaliului le dormi în fotoliul din salon. Lucas se
îngrijoră şi se îmbătă cu măsură, dup ă cum îi era felul.
Şi el adormi în cele din urm ă, dar somnul lui era u şor.
Deîndată ce se mi şca ceva pe sala din fa a camerelor
Gwyneirei, ridica capul şi Kiri trebui să-l pună la curent
cu ştirile şi în a doua jumătate a nop ii.
— Domnul Lucas a şa de atent! o inform ă ea pe
Gwyneira.
În schimb, James Mckenzie nu dormi. Îşi petrecuse
ziua într-o continuă încordare şi noaptea se strecur ă în
grădină, sub ferestrele Gwyneirei. Astfel el fu singurul
care îi auzi ipetele. Neajutorat, cu pumnii str ânşi şi cu
lacrimi în ochi, a ştepta. Nimeni nu-i spunea dac ă totul
este în ordine, la fiecare pl âns a Gwyneirei îi era team ă
pentru via a ei.
În cele din urm ă se strecur ă lângă el ceva bl ănos,
moale. Încă cineva care fusese uitat. Francine o
expulzase pe Cleo fără îndurare din camera lui Gwyn şi
nu se ocupaser ă de ea nici Lucas, nici Gerald. Acum
scâncea, auzind ipetele Gwyneirei.
— Îmi pare r ău, Gwyn, îmi pare at ât de r ău… şopti
James în părul mătăsos a lui Cleo.

se Îauzi
n cele
undin
alturm ă omai
sunet, pe c ădar
inuîncet, ea îputernic
n bra e, cşâi nd în fine
destul de
indignat. Copilul salut ă prima raz ă de soare a noii
dimine i. Şi Gwyn o înso i cu un ultim strig ăt plin de
durere.
James plânse de uşurare în blana moale a lui Cleo.
Lucas se trezi imediat c ând Kiri ie şi pe trepte, cu
copilul în bra e. St ătea acolo ca o stea a variet ă ilor,
deplin con ştientă de importan a ei. Lucas se întrebă de
ce nu-i prezintă Francine copilul, dar lui Kiri îi strălucea
toată fa a, astfel c ă se putea presupune c ă mama şi
copilul sunt în ordine.
— Este… totul în ordine? întrebă el totu şi, dup ă cum
era obliga ia şi se sculă pentru a merge în întâmpinarea
tinerei femei.
Se sculă şi Gerald.
— A sosit? întrebă el. Cu to ii sănătoşi?
— Da, domnule Gerald! se bucur ă Kiri. Un copil
minunat de frumos. Minunat! Păr roşu, ca mama!
— Un micu aprig! spuse Gerald r âzând. Primul
Warden cu păr roşu.
— Cred c ă nu se spune „micu ”, îl corect ă Kiri. Se
spune „micu ă”. Este fat ă, domnule Gerald. Fat ă
minunată!
Francine propuse s ă fie numit ă „Paulette”, dar
Gerald nu fu de acord. „Paul” urma s ă rămână la
dispozi ia mo ştenitorului masculin. Lucas, gentleman
din cap p ână în picioare, ap ăru la o or ă după naştere la
patul Gwyneirei, cu un trandafir ro şu din gr ădină, şi o
asigură pe un ton ponderat c ă micu a i se pare un copil
adorabil. Gwyneira aprob ă doar din cap. Cum altfel

dec ât adorabila
pe care o inea putea în braă e?
m ândrfiăaceast ă creatur
micNu ă perfect
se putea s ăturaă,
privind dege elele minuscule, năsucul c ât un nasture şi
genele lungi, ar ămii din jurul ochilor mari, alba ştri.
Micu a avea deja relativ mult p ăr. Indiscutabil o
roşcovană, ca şi mama ei. Gwyneira îşi mângâie
bebeluşul, iar micu a creatur ă întinse m âna dup ă
degetul ei. Surprinz ător de puternic ă de pe acum.
Siguran ă în mânuirea frâului… Gwyn va începe în
curând s-o înve e să călărească. Lucas propuse numele
de „Rose” şi trimise un buchet imens de trandafiri ro şii
şi albi în camera Gwyneirei, care se umplu imediat de
parfumul lor îmbătător.
 — Rar am v ăzut trandafirii s ă înflorească atât de
fermecător, draga mea. De parc ă grădina s-ar fi
împodobit special pentru a o întâmpina pe fata noastră.
Francine îi pusese bebelu şul în bra e; îl inea
neîndemânatic, de parcă nu ar şti prea bine ce să facă cu
el. Dar cuvintele „fiica noastr ă” le spusese cu
naturale e. Deci nu părea să aibă suspiciuni.
Gwyneira, care se g ândea la gr ădina de trandafiri a
lui Diana, replică:
— Este mult mai frumoas ă ca oricare trandafir,
Lucas! Este cea mai frumoasă de pe lume!
Îi luă copilul. Era o nebunie, dar sim i că o în eapă
ghimpele geloziei.
— Atunci va trebui s ă găseşti singură un nume,
draga mea, spuse Lucas bl ând. Sunt sigur c ă găseşti
unul potrivit. Dar acum trebuie s ă vă las pentru a m ă
ocupa de tat ăl meu. Încă nu se poate acomoda cu ideea
că nu este un băiat.

le Lui o vizităîiGwyneirei
facăGerald trebuiră ore întregi
şi fiicei s ă se
ca Cu
sale. adune
inima şi săă,
îndoit
o felicit ă pe mam ă şi privi bebelu şa. Abia c ând aceasta
îl prinse de deget cu un gest acaparator, şi clipi din
ochi, izbuti să îi zâmbească.
— Ei da, m ăcar are tot ceea ce îi trebuie, morm ăi el
nemul umit. Deci urm ătorul o s ă fie b ăiat. Acum şti i,
cum se face…
Când Warden închise u şa în urma lui, Cleo se
strecură înăuntru. Mul umită de a fi reu şit în sfârşit,
merse la patul Gwyneirei, puse l ăbu ele pe cuvertură şi
îşi arătă zâmbetul de Collie.
— Unde ai stat ascuns ă? o întrebă Gwyn încântată şi
o mângâie. Uite, vreau să- i prezint pe cineva!
Spre groaza lui Francine, o l ăsă pe că ea să miroase
bebeluşa. Observ ă un buche el de flori de prim ăvară,
prinse de cineva de zgarda lui Cleo.
— Cât de original! remarc ă Francine, c ând Gwyn
desprinse cu precau ie buche elul. Cine putea s ă fie?
Unul dintre bărba i?
Gwyneira ar fi putut s ă-i dezv ăluie numele. Nu
spuse nimic, dar inima îi fu n ăpădită de fericire. Ştia
deci de fiica lor – şi desigur că alesese flori de câmp, nu
tăiase trandafiri.
Bebeluşa str ănută când florile îi atinseră năsucul.
Gwyneira zâmbi.
— O voi numi Fleurette.

UN FEL DE URĂ…

Canterbury Plains – Westcoast

 1858-1860

George Greenwood îşi cam pierduse r ăsuflarea după

urcuşul din str âmtoarea Bridle. B ău încet berea de
ghimbir, care se vindea aici, la punctul culminant, pe
drumul dintre Lyttelton şi Christchurch, şi savur ă
priveliştea oraşului şi a inutului Canterbury Plains.
Acesta era deci inutul în care tr ăia Helen. Pentru
asta p ărăsise Anglia… Era un inut frumos, nimic de
zis, recunoscu George. Christchurch, ora şul în
apropierea căruia trebuia s ă se afle ferma ei, era
considerată o aşezare în plin ă dezvoltare. Ca prim ă
aşezare din Noua Zeelandă, primise anul trecut dreptul
de oraş şi era acum şi reşedin ă episcopală.
George îşi aminti de ultima scrisoare a lui Helen în
care îl informa r ăutăcioasă că speran ele reverendului
antipatic Baldwin nu se împliniseră. Arhiepiscopul de
Canterbury numise în func ia de episcop pe un prelat
pe nume Henry Chitty Harper, care venea din ara-
mamă. Avea familie şi pare s ă fi fost iubit în parohia sa.
La început, Helen nu scrisese mai mult despre
caracterul lui, ceea ce îl miră destul de mult pe George.
Doar ar fi trebuit s ă-l fi cunoscut de mult pe acest
bărbat, av ând în vedere toate ac iunile bisericeşti,
despre care tot scria. Helen Davemport-O’Keefe se
angajă în cercurile doamnelor pentru citirea Bibliei şi în
munca cu copiii băştinaşilor. George spera ca ea să nu fi
devenit at ât de bigot ă şi de convins ă de propria
dreptate ca mama lui. Dar nu şi-o putea imagina pe
Helen st ând în rochie de m ătase la şedin ele de comitet

şcopiii
i scrisorile de parcă ar fi avut contact direct cu
ei sunaulor.
şi cu mamele
Şi-o mai putea imagina pe Helen? Trecuser ă atâ ia
ani şi îl asaltaseră atât de multe impresii. Colegiul,
călătoriile sale prin Europa, India şi Australia – ar fi
trebuit s ă ajungă pentru a şterge din memoria sa
imaginea unei femei mult mai în vârstă, cu p ărul
castaniu, strălucitor şi ochi cenuşii. Dar George o vedea
şi astăzi înaintea lui, de parcă ar fi plecat doar ieri. Fa a
ei îngustă, coafura sever ă, mersul drept – chiar şi când
el ştia c ă este obosit ă. George îşi amintea de furia ei
bine ascunsă şi de ner ăbdarea strunită anevoie c ând
avea de a face cu mama şi cu William, fratele lui, dar şi
de zâmbetul ascuns, când el reuşi cu vreo obrăznicie să-
i str ăpungă platoşa stăpânirii de sine. Pe atunci îi citea
fiecare emo ie din privire – în spatele acelei expresii
liniştite, indiferente, pe care o ar ăta celor din jur. Un
foc, care ardea pe sub apele lini ştite, pentru a erupe la
citirea unui anun nebunesc, venit de la cap ătul cel ălalt
al lumii! Oare îl iubea într-adevăr pe acest Howard
O’Keefe? În scrisori era vorba de înalta considera ie fa ă
de so ul ei, care îşi dădea toat ă silin a de a face ferma
cât mai confortabil ă pentru ea şi de o gospod ări
rentabil. Dar George citea printre rânduri că so ul ei nu
reuşea totdeauna s ă atingă aceste eluri. George
Greenwood era de un timp destul de lung angrenat în
afacerile tatălui s ău, pentru ca s ă ştie c ă între timp
aproape to i primii coloni şti din Noua Zeeland ă
deveniseră boga i. Indiferent dacă se ocupau de pescuit,
de comer sau de cre şterea animalelor – afacerile
înfloreau. Cine nu era total lipsit de îndemânare, f ăcea
profit,
O vizitcaă de exemplu
la el, cel maiGerald
mare Warden
produc la Kiward
ător de l âStation.
nă din
Insula de Sud, era în fruntea listei activit ă ilor, care îl
purtau pe fiul lui Robert Greenwood la Christchurch.
Familia Greenwood avea de g ând să deschidă aici o
filială a casei lor de comer interna ional. Comer ul de
lână cu Noua Zeeland ă devenea din ce în ce mai
interesant - cu at ât mai mult cu c ât în cur ând pe ruta
dintre Anglia şi Noua Zeeland ă vor circula vapoare cu
aburi. George c ălătorise deja pe un vas, care pe l ângă
tradi ionalele vele era ac ionat şi de un motor cu aburi.
Acesta f ăcea ca vasul s ă fie independent de capriciile
vântului din zona de acalmie, iar drumul dura doar opt
săptămâni..
Şi trec ătoarea Bridle îşi mai pierduse din caracterul ei
amenin ător, pe care îl descrisese Helen în prima ei
scrisoare c ătre George. Fusese amenajat ă într-atât, că
putea fi trecut ă cu carele şi George ar fi putut s ă evite
drumul anevoios, parcurs pe jos. Dar dup ă acea
călătorie îndelungată cu vasul, sim ea nevoia mişcării şi
îl incita s ă reconstituie experien ele lui Helen la venirea
ei încoace. Pe timpul studiului, George era de-a dreptul
posedat de Noua Zeeland ă. Chiar dac ă nu venea timp
mai îndelungat o scrisoare de la Helen, el înghi ea orice
informa ie despre acest inut pentru a se sim i mai
aproape de ea.
Reconfortat în sfârşit, pomi s ă coboare drumul. Poate
că o va vedea chiar mâine pe Helen! Dacă va putea să-şi
închirieze un cal şi dac ă ferma se afla at ât de aproape
de ora ş, dup ă cum se putea deduce din scrisorile lui
Helen, nimic nu contrazicea o mic ă vizită de curtoazie.

Îaceasta
n orice trebuie
caz, va merge în cur
s ă se afle în âimediata
nd la Kiward
vecinStation, ori
ătate a lui
Helen. Doar era prieten ă cu st ăpâna fermei, Gwyneira
Warden. Cele două ferme nu puteau fi mai departe una
de alta decât o scurtă deplasare cu trăsura. George trecu
cu bacul peste Avon River şi str ăbătu ultimii kilometri
până la Christchurch şi se caz ă la hotelul din localitate.
Modest, dar curat – şi desigur că proprietarul auzise de
familia Warden.
— Desigur. Domnul Gerald şi domnul Lucas trag
totdeauna aici când au ceva de rezolvat la Christchurch.
Domni foarte cultiva i, mai ales domnul Lucas şi
încântătoarea sa so ie! Doamna Warden comand ă la
Christchurch rochiile ei, de aceea o vedem de dou ă şi
trei ori pe an. În schimb, hotelierul nu auzise de
Howard şi Helen O’Keefe. Nici nu înnoptaseră la el,
nici nu îi cunoştea din cadrul comunită ii bisericeşti.
— Dar nici nu ar fi posibil dac ă sunt vecini cu familia
Warden, explică hotelierul. Atunci apar in de Haldon şi
acolo au mai nou o biseric ă. Ar fi mult prea departe s ă
vină în fiecare duminică încoace.
George înregistră mirat aceste informa ii şi întrebă de
un grajd, de unde ar putea închiria un cal. În ziua
următoare va face mai întâi o vizit ă la Union Bank of
Australia, prima filială de bancă din Christchurch.
Directorul b ăncii fu foarte politicos şi se bucur ă de
planurile lui Greenwood, legate de Christchurch.
— Ar trebui s ă vorbi i cu Peter Brewster, îl sfătui el.
El s-a ocupat p ână acum de comer ul cu l ână de aici.
Dar dup ă cum aud, este atras de Queenstown – febra
aurului, şti i. De şi Brewster nu va c ăuta el însuşi aur, ci

gândeşte
se George îşimai degrab
încre ă la comer ul cu aur.
i fruntea.
— Găsi i că este cu mult mai rentabil dec ât comer ul
cu lână?
Bancherul ridică din umeri.
— Dacă mă întreba i pe mine: l âna cre şte în fiecare
an. Dar c ât aur se afl ă acolo sus, la Otago, sub p ământ,
nu ştie nimeni. Dar Brewster este t ânăr şi dornic de noi
afaceri. Apoi are şi motive familiale. Familia so iei sale
provine de acolo – maori. Şi ea a mo ştenit p ământ. În
orice caz, nu va fi sup ărat dac ă îi prelua i clien ii de
aici. Asta v-ar facilita mult înfiin area afacerii.
George nu putea decât să-i dea dreptate şi îi mul umi
pentru informa ii. Apoi se folosi de prilej s ă întrebe în
treacăt de familiile Warden şi O’Keefe. Despre Wardeni
nu auzi din gura directorului altceva decât laude.
— Bătrânul Warden este un vechi r ăzboinic, dar se
pricepe la cre şterea oilor! T ânărul este mai degrab ă un
estet, nu le are cu ferma. De aceea b ătrânul sper ă să
aibă un nepot, care s ă fie mai interesat, dar p ână acum
în zadar. T ânăra femeie este superb ă. Păcat c ă nu prea
se străduieşte cu facerea copiilor. În aproape şase ani de
căsnicie doar o feti ă… Ei da, sunt tineri, mai exist ă
speran e. Ei da, şi familia
O’Keefe… Bancherul îşi căută cuvintele. Ce s ă spun?
Secretul bancar, şti i…
George în elegea. Howard O’Keefe nu era un client
prea apreciat. Probabil c ă avea datorii. Iar fermele se
aflau la dou ă zile de mers c ălare de la Christchurch,
deci Helen min ise în scrisorile ei c ând se referea la
via a de la ora ş – sau cel pu in exagerase mult. Haldon,

urm ătoarea
Station, şezare
abiaadac mai
ă era mare
mai multdin apropiere
dec ât un sat.deCeKiward
a mai
trecut oare sub tăcere şi de ce? îi era penibil felul în care
trăia? Poate c ă nici nu se va bucura de aceast ă vizită de
peste m ări? Dar trebuia s ă o vad ă! La naiba, c ălătorise
25 000 de kilometri pentru a o vedea!
Se dovedi c ă se putea vorbi cu Peter Brewster; îl
invită pe George pentru a doua zi la mas ă. Asta
însemna că trebuia să amâne din nou planurile sale, dar
i se p ărea c ă întâlnirea cu Brewster este inevitabil ă, în
realitate, întâlnirea se desf ăşură în armonie deplin ă.
So ia lui Brewster, frumoas ă ca o cadr ă, servi un pr ânz
după tradi ia maori, cu pe şte proaspăt din Avon şi
cartofi dulci, prepara i într-un mod rafinat. Copiii s ăi îl
asaltară pe vizitator cu întrebări despre buna b ătrână
Anglie, şi bine în eles c ă Peter cuno ştea at ât familia
Warden, cât şi familia O’Keefe.
— Dar s ă nu cumva s ă întreba i pe unul despre
celălalt! îl avertiz ă el, r âzând. Sunt precum c âinele cu
pisica, de şi cândva au fost parteneri. Kiward Station le
apar inuse la am ândoi, de unde vine şi numele compus
din Kee şi Ward. Dar am ândoi au fost şi juc ători, iar
Howard şi-a pierdut partea sa. Nu se ştie prea exact
cum a fost, dar amândoi îşi poartă reciproc ranchiună.
— De în eles din partea lui O’Keefe, remarc ă George.
Dar câştigătorul nu ar trebui să fie supărat!
— După cum am spus, nu cunosc nimic exact. Iar în
final lui Howard i-au ajuns banii pentru o ferm ă. Dar îi
lipseşte know-how-ul. În acest an a pierdut practic to i
mieii – i-a scos prea de timpuriu, înainte de ultimele
furtuni. Totdeauna înghea ă câ iva sus în mun i, dac ă

mai de iarnă ă.sDar

vine un valînseamn
octombrie…? s ă-i sco
ă-l pui la început de
pe iDumnezeu la
încercare!
George îşi aminti c ă luna octombrie îi corespundea
lunii martie, ori în acea perioad ă era destul de frig şi în
mun ii din Ţara Galilor.
— De ce face aşa ceva? întrebă el fară să în eleagă.
ÎI preocupa mai mult întrebarea de ce îi permitea
Helen so ului ei o asemenea prostie. E drept că ea nu se
interesase niciodat ă de agricultur ă, dar dac ă
supravie uirea ei economică depindea de aceasta, s-ar fi
preocupat şi de agricultură.
— Ah, este un cerc vicios suspin ă Brewster şi oferi
trabuce. Ferma este prea mic ă sau p ământul prea s ărac
pentru num ărul animalelor ce trebuie hr ănite. Dar un
număr mic de animale nu aduce suficient pentru trai,
de aceea se cre şte num ărul animalelor la noroc. În anii
buni, iarba este suficientă, în anii slabi se termin ă
furajele pentru iarn ă. Atunci trebuie cump ărate
nutre uri – şi atunci nu ajung banii. Sau animalele sunt
mânate în mun i şi se sper ă c ă nu va mai ninge. Dar s ă
vorbim de ceva mai pl ăcut. V ă interesează să prelua i
clien ii mei. Foarte frumos, a ş vrea s ă v ă fac cuno ştin ă
cu to ii. Ne vom putea în elege asupra unei sume de
despăgubire. A i fi eventual interesat şi de oficiul
nostru? Birouri şi antrepozite la Christchurch şi
Lyttelton? Aş putea s ă vă închiriez casele şi să vă
garantez dreptul de preem iune… Sau devenim
parteneri şi păstrez o parte din afacere în calitate de
comanditar. Ar reprezenta o siguran ă, în cazul în care
febra aurului ar trece repede.

Bărba ii imobiliare
bunurilor petrecur ăşi George
după-amiaza
era foartecuimpresionat
vizitarea
de afacerile lui Brewster. În cele din urm ă, se în eleseră
ca dup ă vizita lui George în Canterbury Plains s ă
discute condi iile exacte ale prelu ării. George îşi părăsi
foarte binedispus partenerul de discu ii şi îi scrise
imediat o scrisoare tat ălui s ău. Greenwood Enterprises
nu ajunsese niciodat ă într-un mod at ât de simplu s ă
între în posesia unei dependin e într-o ară nouă. Acum
se punea doar problema de a g ăsi un administrator
destoinic. Brewster însuşi ar fi fost ideal, dar el voia s ă
plece…
George puse deocamdat ă aceste g ânduri deoparte.
Mâine va putea s ă plece f ără grijă la Haldon. O va
vedea din nou pe Helen.
— Din nou vizită? întrebă Gwyneira indispusă.
De fapt pl ănuise s ă folosească această zi superb ă de
primăvară pentru a o vizita pe Helen. Fleurette se
smiorcăia de zile întregi, voia să se joace cu Ruben; apoi
atât mama, c ât şi copilul terminaseră materialul de citit.
Fleurette era înnebunită după poveşti. Îi plăcea ca
Helen s ă-i citească şi făcea deja încercări proprii s ă
deseneze literele când asista la lec iile inute de Helen.
— Curat tat ăl ei! spuneau oamenii din Haldon, c ând
Gwyneira comanda din nou căr i pentru a-i citi micu ei.
Doamna Candler g ăsea la r ândul ei tot timpul
asemănări fizice cu Lucas, ceea ce Gwyn nu reu şi să
în eleagă. În ochii ei, Fleurette nu avea practic nimic în
comun cu Lucas. Fata era gra ioasă şi roşcată, ca Gwyn,
dar albastrul ini ial al irisului se transformase dup ă
câteva luni într-un c ăprui deschis cu pete de culoarea

chihlimbarului. În Gwyneirei.
fascinan i ca ochii felul lor, ochii lui Fleur erau
Chihlimbarul din la felărea
ei p de
să arunce sc ântei c ând se emo iona şi puteau s ă ardă
de-a dreptul, c ând micu a se înfuria. Şi acest lucru se
întâmpla adesea, ceea ce trebuia s ă recunoască şi
îndrăgostita ei mam ă. Fleurette nu era un copil lini ştit,
uşor de mul umit, ca Ruben. Era vivace, avea preten ii
mari şi se înfuria dacă ceva nu-i reu şea imediat. Atunci
înjura în gura mare şi se înroşea, şi în cazuri extreme
scuipa. Fleurette Warden, feti a de aproape patru ani,
nu era cu siguran ă o lady..
Cu toate acestea avea o rela ie bună cu tat ăl ei. Lucas
era încântat de temperamentul ei şi ceda mult prea des
toanelor ei. Nu prea arăta tendin e de pedagog; părea s-
o încadreze pe Fleurette mai degrab ă în categoria
„obiect de studiu de cel mai mare interes”. Cu
rezultatul că la Kiward Station erau acum doi locuitori,
care colec ionau, desenau şi observau cu pasiune
insecte weta. E drept c ă Fleur era mai degrab ă
interesată de cât de departe sar ele şi i se p ărea o idee
bună să le picteze în diferite culori. Gwyneira dezvolt ă
o adev ărată dexteritate în a aduna imensele insecte din
nou în borcane.
Acum se întreba cum s ă îi explice copilului c ă
excursia călare promisă nu va avea loc.
— Da, iar ăşi un oaspete! morm ăi Gerald. Dac ă
doamna permite. Un negustor din Londra. Şi-a petrecut
noaptea la familia Beasley şi va ajunge c ătre sear ă aici.
Reginald Beasley a fost at ât de amabil, s ă trimită un
mesager. Deci putem să-l primim pe acest domn în felul
adecvat. Desigur, doar dacă doamna permite!

prâGerald se ă pare
nzului, sedarridic clătin
c âăndu-se.
nici nuÎncă nu eras ăorase
ajunsese
trezească din be ie de ieri-seara. Şi cu c ât bea mai mult,
cu at ât mai r ăuvoitoare deveneau observa iile f ăcute la
adresa Gwyneirei. În ultimele luni ea devenise inta
preferată a batjocurii sale - ceea ce se datora desigur
faptului c ă fusese iarn ă. Iarna Gerald era mai degrab ă
înclinat s ă-i permit ă fiului s ău să stea în camera de
studiu decât să se ocupe de ferm ă şi o întâlnea mai des
pe Gwyneira, care era inută în cas ă de timpul ploios.
Vara, c ând trebuiau tunse oile, se n ăşteau mieii şi erau
tot felul de alte munci de f ăcut la ferm ă, Gerald avea s ă
se concentreze din nou asupra lui Lucas, pe c ând
Gwyneira f ăcea oficial lungi drumuri c ălare – şi în
realitate se refugia la Helen. Gwyneira şi Lucas
cunoşteau acest ciclu din anii trecu i, dar asta nu f ăcea
situa ia mai suportabil ă. În fond, exista doar o singur ă
posibilitate de a întrerupe acest cerc. Gwyneira trebuia
să-i dăruiască lui Gerald mo ştenitorul dorit. Dar la
Lucas energiile de acest fel p ăreau s ă scadă cu trecerea
anilor. Gwyneira pur şi simplu nu-l excita. Nici nu se
puteau g ândi la facerea unui copil. Şi incapacitatea din
ce în ce mai accentuat ă a lui Lucas de a avea o rela ie
sexuală cu so ia făcea imposibilă repetarea tri şării
folosite la procrearea lui Fleur. Gwyneira nici nu- şi
făcea iluzii. James Mckenzie nu ar fi acceptat încă o
dată o asemenea în elegere. Şi nici ea nu ar fi fost în
stare s ă se despart ă după aceea pentru a doua oar ă de
el. După naşterea lui Fleurette a durat luni de zile p ână
când pe Gwyneira nu o mai chinuia dorul şi disperarea,
care o apuca, ori de c âte ori îl vedea sau chiar îl atingea

pe James. – Aceasta
totdeauna ar fi fost din urm
ciudat dacă ănu putea
James mai fiă
fi evitat
nu i-ar
întins m âna pentru a o ajuta s ă urce în căru ă sau nu ar
fi scos de pe Igraine şaua, după ce Gwyneira o ducea în
grajd. Dac ă mâinile lor se atingeau, era ca o explozie a
dragostei şi a dorin ei, stinse de permanentul
„niciodată, niciodată”, care făcea ca Gwyneirei cât pe ce
să-i crape capul. Slav ă Domnului, cu trecerea timpului
situa ia se mai amelior ă. Gwyn învă ă să se controleze,
iar amintirile p ăliră. Dar era de neconceput s ă repete
totul. Iar un alt b ărbat? Nu, a şa ceva nu era cu putin ă.
Înainte de James, îi era indiferent. Un b ărbat era ca
oricare altul. Dar acum…? Era f ără nicio speran ă. Dac ă
nu se întâmpla o minune, Gerald va trebui s ă se
consoleze cu faptul c ă Fleur r ămânea singura lui
nepoată.
Pe Gwyneira nu o preocupa acest lucru. O iubea pe
Fleurette şi recuno ştea în ea at ât propria ei fiin ă, cât şi
tot ceea ce iubise la James Mckenzie. Fleur era dornic ă
de aventură şi în eleaptă, încăpă ânată şi plină de umor.
Printre copiii maori g ăsea destui prieteni de joac ă,
fiindcă stăpânea fluent limba maori. Dar îl iubea mai
ales pe Ruben, fiul lui Helen. Micu ul, care era cu un an
şi ceva mai mare, era eroul şi modelul ei. Cu el reu şea
chiar s ă stea cuminte la orele de curs ale lui Helen, f ără
să se bage în vorbă.
Ei, astăzi nu vor reuşi să meargă. Suspinând, Gwyn o
strigă pe Kiri pentru a debarasa masa de micul dejun.
Probabil c ă Kiri nu s-ar fi g ândit de la sine la a şa ceva.
Se măritase de cur ând şi nu avea nimic altceva în cap
decât pe b ărbatul ei. Gwyn a ştepta doar s ă-i anun e că

veste.însărcinată – şi Gerald s ă explodeze la aceast ă

este
Apoi Kiri trebuia s ă fie convinsă s ă cure e argint ăria,
iar Gwyn trebuia s ă discute cu Moana meniul pentru
prânz. Ceva din came de miel. Şi nu ar fi fost rău să facă
şi o budincă de Yorkshire. Dar mai întâi Fleur…
Fleurette nu st ătuse liniştită, cât timp p ărin ii ei
luaseră micul dejun. Doar voia s ă pornească repede,
deci calul trebuia s ă fie înşeuat sau înhămat. De obicei,
Gwyneira o a şeza pe fiica ei în fa a ei, pe Igraine, dar
Lucas prefera ca „doamnele sale” s ă meargă cu trăsura.
Comandase special pentru Gwyn un dogcart, pe care
aceasta îl stăpânea excelent. Carul u şor, pe dou ă ro i,
era extrem de mobil şi Igraine îl trăgea f ără nicio
dificultate pe drumuri grele. Direct peste c âmp nu se
putea merge şi nici nu se putea s ări cu el. Deci nu se
putea merge pe scurt ătura prin tuf ăriş. Nu era de
mirare c ă Gwyn şi Fleur preferau s ă meargă călare, şi
Fleurette decisese astfel şi pentru ziua de astăzi.
— Po i să pui şaua pe Igraine, domnule James? se
interesă ea la Mckenzie.
— Cu şaua de dam ă, sau cu alt ă şa, domni şoară
Fleur? întrebă James serios. Şti i ce a spus tat ăl
dumneavoastră.
Lucas se g ândise serios s ă-i cumpere lui Fleurette un
ponei din Anglia, pentru ca s ă înve e călăritul corect, cu
şaua de dam ă. E drept c ă Gwyneira declarase c ă, până
când va sosi acesta, fata va fi trecut de v ârsta călăritului
pe ponei. Deocamdat ă o învă a pe fiica ei s ă călărească
pe Madoc, în şaua b ărbătească. Arm ăsarul fiind foarte
binevoitor, problema rezida mai degrabă în inerea în

secret
— Cu a situa iei.
o şa pentru oameni adevăra i! declară Fleur.
James trebui să râdă.
— O şa adev ărată, prea bine, milady! Vre i să merge i
astăzi singură?
— Nu, mama vine imediat. Dar mai trebuie s ă joace
rolul de „ intă” pentru bunicul. A şa i-a spus lui tata.
Chiar va trage în ea, domnule James?
„Nu, dac ă pot s ă-l împiedic”, g ândi Mckenzie
înverşunat. Nim ănui de la ferm ă nu-i sc ăpase cum o
chinuia Gerald pe nora sa. Spre deosebire de Lucas,
căruia to i muncitorii îi purtau pică, Gwyneira beneficia
de compasiunea lor. Şi câteodată băie ii erau primejdios
de aproape de adev ăr, când făceau glume referitoare la
stăpâni.
— Dacă domnişoara Gwyn ar avea un b ărbat ca
lumea, era una din observa iile obi şnuite, atunci
bătrânul ar fi deja de zece ori bunic!
Destul de des, glumind, b ărba ii se ofereau drept
„tauri de prăsilă” şi se supralicitau în propuneri cum ar
putea fi făcu i ferici i atât stăpâna, cât şi socrul.
James încerca s ă pună stavilă acestor glume proaste,
dar nu era întotdeauna simplu. Dac ă Lucas şi-ar fi dat
măcar silin a s ă se fac ă folositor la fermă! Dar nu învă a
nimic şi când Gerald îl obliga s ă iasă la grajduri şi pe
câmp, devenea pe an ce trecea mai moroc ănos şi mai
pu in dispus să facă ceva.
Pe când James o înşeua pe Igraine, mai vorbi pu in cu
Fleur. Ştia s ă se ascund ă bine, dar îşi iubea fata şi nu
reuşea s-o priveasc ă ca pe o Warden. Aceast ă vijelie
roşcată era copilul s ău – şi pentru el nu avea nicio

când feti aă se
importan că urc
era ă„doar” ă,ăde
o fat
pe o lad şteptăputea
. Aunde r ăbdăstor
ăp ân ă
perie
coama lui Igraine.
Gwyneira intr ă în grajduri tocmai c ând James fixa
cureaua de la şa şi la vederea lui reac ionă ca
întotdeauna necontrolat. O str ăfulgerare a ochilor,
pu ină roşea ă în obraji… apoi din nou control strict.
— Oh, James, a i pus deja şaua? întrebă Gwyneira cu
regret. Din p ăcate nu pot s ă merg cu Fleur, a şteptăm o
vizită.
James aprobă din cap.
— O da, acel negustor englez. Ar fi trebuit s ă mă
gândesc c ă nu ve i putea ie şi. Începu s ă scoată şaua de
pe iapă.
— Nu mergem la şcoală? întrebă Fleur jignit ă. Dar
atunci rămân proastă, mamă!
Era cel mai nou argument pentru a merge, pe c ât
posibil zilnic, la Helen. Helen folosise acest argument
fa ă de un copil maori, c ăruia îi plăcea s ă tragă chiulul,
iar Fleur re inuse observa ia.
James şi Gwyneira izbucniră în râs.
— Ei, aşa ceva nu putem risca, spuse James cu o min ă
serioasă. Dac ă îmi permite i, domni şoară Gwyn, o voi
duce eu la şcoală.
Gwyn îl privi mirată.
— Ave i timp de a şa ceva? întrebă ea. Credeam c ă
vre i să controla i ocolurile pentru oile gestante.
— Se afl ă în drum, declar ă James şi îi făcu cu ochiul.
În realitate ocolurile nu se aflau pe drumul spre
Haldon, ci doar pe scurt ătura secret ă prin tuf ăriş,
folosită de Gwyneira. Desigur c ă va trebui s ă mergem

călare.
— TeDac ă îmam
rog, nham,
ă! chiar că pierdem
o implor ă Fleur. timp.
Şi se preg ătea de un acces de furie pentru cazul în
care Gwyn ar fi îndrăznit să refuze.
Din fericire nu era greu s ă o conving ă pe mama ei.
Munca oricum nepl ăcută avea s ă meargă mai repede
dacă nu avea al ături copilul dezam ăgit, v ăicărindu-se
continuu.
— Bine spuse ea. Să vă distra i bine! Aş vrea să vă pot
înso i.
Gwyneira se uit ă invidioasă cum scoate James roibul
său şi o ridic ă pe Fleur în fa a sa în şa. St ătea frumos şi
drept pe cal, iar buclele ei ro şcate se mi şcau în tactul
mersului calului. James se aşeză la rândul lui dezinvolt
în şa. Gwyn era aproape îngrijorată când cei doi
plecară.
Chiar nu observa nimeni asemănarea dintre b ărbat şi
feti ă?
Lucas Warden, pictorul şi observatorul cu ochi
experimentat, se uit ă din fereastra camerei sale dup ă
călăre i, observă în curte figura însingurată a Gwyneirei
şi credea că-i citeşte gândurile.
Era mul umit de lumea lui, dar câteodată… câteodată
ar fi dorit să o poată iubi pe această femeie.

George Greenwood fu bine primit în Canterbury

Plains. Numele lui Peter Brewster îi deschise u şile
fermierilor, dar probabil c ă şi fără recomandare ar fi
fost bine primit. Cuno ştea deja aceast ă situa ie de la

fermele din Australia şi Africa – cel ce tr ăieşte at ât de

izolat, ca ace şti colonişti, se bucură de fiecare vizită din
afară. De aceea ascult ă cu răbdare lamentările doamnei
Beasley referitoare la personal, îi lăudă trandafirii şi
călări cu so ul ei peste p ăşuni, pentru a admira oile.
Familia Beasley f ăcuse totul pentru ca ferma ei s ă
devină un mic col al Angliei, iar George trebui s ă
zâmbească, ascult ând-o pe doamna Beasley, ce eforturi
făcuse s ă scoată de pe lista produselor folosite în
bucătăria ei cartofii dulci.
Kiward Station era cu totul altfel, dup ă cum observă
imediat. Casa şi grădina constituiau un ciudat amestec
al formelor: pe de o parte cineva încerca să imite aici pe
cât posibil via a nobilimii engleze de la ară, pe de alt ă
parte se impunea cultura maori. Astfel, în grădina
înfloreau pa şnic una l ângă alta tufele de rata şi cele de
trandafiri; sub arborii cabbage erau a şezate b ănci cu
sculpturi tipice maori, iar şopronul pentru scule era
acoperit de frunzele palmierului nikau, în tradi ia
maori. Fata în cas ă, care îi deschise lui George u şa, era
îmbrăcată într-o uniformă decentă de servitoare, dar nu
purta încăl ăminte, iar servitorul îl salută prietenos prin
haere mai, cuvintele de bun venit în limba maori.
George îşi aminti de ceea ce auzise despre familia
Warden. T ânăra femeie provenea dintr-o familie nobil ă
din Anglia – şi avea, evident, bun gust, dup ă cum o
dovedea mobilarea camerelor de primire. Dar se pare
că încerca o anglicanizare şi mai pregnant ă decât
doamna Beasley: oare de c âte ori îşi depunea un
oaspete cartea de vizită în bolul de argint de pe m ăsu a
delicată? George îşi dădu silin a să o fac ă, ceea ce o

să îi zâămbeasc
determin pe tânăă.raPurta şcată, care
femeieororochie de tocmai intrase,ă
dup ă-amiaz
elegantă, de culoare bej, cu broderii de culoarea
indigoului, în ton cu culoarea ochilor ei. E drept c ă
tenul ei nu corespundea palorii la mod ă printre
doamnele din Londra. Fa a ei era u şor bronzat ă şi era
evident c ă nu încerca s ă-şi ascund ă pistruii. Nici
coafura artistică nu corespundea literei c ăr ii de
conduită, fiindc ă o parte din bucle se desprinseser ă
deja.
— O s-o l ăsăm să stea pe veci aici declar ă ea, privind
spre cartea de vizit ă. O să-l fac ă fericit pe socrul meu!
Bună ziua şi bine a i venit la Kiward Station. Sunt
Gwyneira Warden. Intra i şi face i-vă comod. Socrul
meu ar trebui s ă sosească curând. Sau vre i mai întâi să
vă spăla i şi să v ă schimba i pentru cin ă? Se pare c ă va
fi o mare cină…
Gwyneira ştia c ă făcând aceste apropouri directe,
depăşise grani a bunei comport ări. Dar t ânărul acesta
nu ar ăta deloc, de parc ă s-ar a ştepta în cadrul unei
vizite în pădurea tropicală să fie servit cu o cin ă
compusă din mai multe feluri de m âncare, la care
gazdele s ă apară în inută de sear ă. Dac ă ar ap ărea în
pantalonii de c ălărie şi cu geaca de piele pe care le
purta acum, Lucas ar fi consternat şi Gerald s-ar putea
să se simtă jignit.
— George Greenwood! se prezent ă George z âmbind.
Era bine c ă nu părea s ă fie r ău. Vă mul umesc pentru
informa ii, a ş dori s ă mă spăl mai întâi. Ave i o cas ă
minunată, doamnă Warden.
O urm ă pe Gwyneira în salon şi stătea privind cu

admira
Gwynieînclin
la mobila
ă din impresionant
cap. ă şi la şemineul mare.
— Eu personal consider c ă este pu in prea mare, dar
socrul meu a încredin at proiectarea celor mai mari
arhitec i. Mobila toat ă vine din Anglia. Cleo, ie şi de pe
covorul de m ătase! Şi uit ă de ideea de a- i fata acolo
puii!
Gwyn vorbise unei c ă ele Collie rotofeie, care se afla
întinsă în fa a şemineului, pe un covor oriental ales.
Acum c ă eluşa se scul ă jignită şi se duse la o alt ă
carpetă, cu nimic mai pu in pre ioasă.
— Se simte important ă când este gestant ă, spuse
Gwyneira şi mângâie că eaua. Dar şi are de ce. D ă
naştere la cei mai buni c âini de paz ă din regiune; între
timp, Canterbury Plains este plin de mici Cleo. E drept,
în cea mai mare parte nepo i, o las doar foarte rar s ă se
împerecheze. Să nu se îngraşe!
George se mir ă. Dup ă povestirile directorului de
bancă şi a lui Peter Brewster şi-o închipuia pe st ăpâna
aproape lipsită de copii de la Kiward Station ca fiind o
lady foarte distins ă şi pudic ă. Dar acum Gwyneira
vorbea cu toat ă naturale ea de cre şterea c âinilor şi nu
numai c ă îi permitea unui c âine ciob ănesc s ă între în
casă, dar s ă mai şi stea pe covoarele de m ătase! F ără a
mai vorbi de faptul c ă nu amintise de picioarele goale
ale servitoarei.
Discutând prietenos, t ânăra femeie îl conduse pe
vizitatorul ei într-o cameră de oaspe i şi îi dădu
indica ii servitorului să-i aducă bagajele.
— Şi spune-i lui Kiri s ă se încal e! Pe Lucas îl apuc ă
toate cele dacă serveşte astfel la masă!

ă! ă, de ce trebuie s ă mă încal ? Nici Kiri nu se

— Mam
încal
George le întâlni pe Gwyneira şi pe fiica ei pe
coridor, în fa a camerei sale, c ând se preg ătea s ă
coboare la mas ă. Făcuse tot ceea ce putea în privin a
inutei de sear ă. Costumul brun deschis era pu in
şifonat, dar f ăcut la comand ă şi mult mai elegant dec ât
pantalonii de piele şi geaca impregnat ă, pe care le
cumpărase în Australia.
Dar şi Gwyneira şi încântătoarea feti ă roşcată, care
se certa cu voce tare, erau elegante.
Gwyneira purta o rochie de sear ă de culoare turcoaz,
nu cea mai nouă modă, dar atât de rafinat croită, că ar fi
atras aten ia şi în saloanele cele mai bune din Londra,
cel pu in atunci c ând era purtat ă de o femeie at ât de
frumoasă ca Gwyneira. Feti a era îmbrăcată cu un
sarafan verde-deschis, care era aproape complet
acoperit de un şuvoi de bucle ro şii-aurii. Dacă părul lui
Fleur era lăsat desfăcut, stătea dep ărtat de cap şi buclat,
ca părul din paiete aurii ale unui îngeraş. La rochia
drăgu ă se asortau pantofiorii verde-deschis, dar era
evident c ă micu a îi purta mai degrab ă în mână, dec ât
în picioare.
— Mă jenează! sus inu ea.
— Fleur, nu te jeneaz ă! declar ă mama ei. I-am
cumpărat doar acum patru s ăptămâni şi erau aproape
prea mari. At ât de repede nu cre şti nici m ăcar tu! Şi
chiar dac ă te jeneaz ă: o lady suport ă durerea u şoară,
fără să se plângă!
— Ca indienii? Ruben spune c ă în America au st âlpi
de tortură şi îşi provoacă dureri doar a şa, ca s ă se

tatăl lui. şDar

distreze i să Ruben
vadă cine
găseeste
şte ccel
ă aşmai viteaz.
a ceva este I-a povestitşi
o prostie,
eu găsesc la fel.
— Asta despre tema de a „fi doamn ă”, remarc ă
Gwyneira şi privi spre George, cer ând ajutor. Vino,
Fleurette. Aici este un gentleman. Vine din Anglia, ca şi
mine şi mama lui Ruben. Dac ă te compor i distins,
poate te va saluta cu un sărut al mâinii şi i se va adresa
cu apelativul „milady”. Dar numai, dacă te încal i!
— Domnul James îmi spune totdeauna „milady” şi
dacă sunt descul ă.
— Dar el sigur c ă nu vine din Anglia, intr ă George în
joc. Şi sigur c ă nu i-a fost încă prezentat reginei…
Familia Greenwood beneficiase anul trecut de aceast ă
onoare, iar mama lui George cu siguran ă va tr ăi din
asta toat ă via a. Pe Gwyneira nu p ăru să o
impresioneze prea tare – spre deosebire de fiica ei:
— Serios? Reginei? Ai văzut o prin esă?
— Toate prin esele sus inu George. Şi toate erau
încăl ate.
Fleurette suspină.
— Ei bine, zise ea şi se încăl ă.
— Mul umesc mult spuse Gwyneira, f ăcând cu
ochiul spre George. M-a i ajutat cu adev ărat. Fleurette
în acest moment nu ştie sigur dac ă va deveni regina
indienilor în Vestul Sălbatic sau dacă mai degrabă se va
mărita cu un prin şi va cre şte la castel ponei. Apoi îl
consideră pe Robin Hood foarte atrăgător şi se gândeşte
la o via ă în afara legii. Mi-e team ă că se va hot ărî
pentru ultima variant ă. Îi place la nebunie s ă mănânce
cu degetele şi face deja antrenamente de tras cu arcul.

De cur
prieten ând, Ruben me şterise pentru el şi mica lui
ă arcuri.
George ridică din umeri.
— Ei da, lady Marian m ânca desigur cu cu itul şi
furculi a. Şi în Sherwood Forest nu ajungi departe dac ă
eşti descăl at.
— Este un argument! spuse Gwyn r âzând. Haide i,
socrul meu vă aşteaptă deja.
Cei trei coborâră în bună în elegere scara.
James Mckenzie îl înso ise pe Gerald Warden în
salon. Se întâmpla rar, dar astăzi trebuiau semnate nişte
facturi, pe care Mckenzie le adusese de la Haldon.
Warden voia s ă rezolve repede acest lucru – so ilor
Candler le trebuiau banii, iar Mckenzie urma s ă plece a
doua zi, dis-de-diminea ă, pentru a aduce urm ătoarea
livrare. Kiward Station tot mai era în construc ie; acum
se amenaja un grajd pentru vaci. De c ând cu febra
aurului la Otago, cre şterea vitelor era în floare, to i
căutătorii de aur voiau s ă fie aproviziona i şi nu
apreciau nimic mai mult ca o friptur ă bună de vit ă.
Fermierii din Canterbury m ânau la c âteva luni cirezi
întregi de vite spre Queenstown. Acum, b ătrânul şedea
în fa a şemineului şi verifica facturile. Mckenzie privi în
jur, în încăperea luxos amenajat ă, şi se întreba cum era
oare s ă locuieşti aici. Între toate aceste mobile
strălucitoare, covoarele moi… cu un şemineu, care
învăluia încăperea într-o c ăldură plăcută şi care nici
măcar nu trebuia alimentat la sosirea acas ă. Că doar
aveai servitori! James g ăsea toate acestea atr ăgătoare,
dar destul de str ăine lui. Lui nu îi trebuiau şi nici nu îi
era dor de ele. Gwyneira poate le dorea. Ei, dac ă reuşea

casăc âş
s-o şitige
va prin şa ceva,
îmbraăca va construi
costume şi el o asemenea
precum Lucas şi Gerald
Warden.
Se auzir ă voci de pe trepte. James privi încordat în
sus. Vederea Gwyneirei în rochia de seară îl vrăji şi făcu
să-i bat ă inima mai repede – la fel şi vederea fiicei lor,
pe care o vedea rar în rochie de ocazie. Îi păru că-l
recunoaşte pe Lucas în bărbatul care le înso ea. Ţinută
dreaptă, un costum de sear ă maro, elegant… dar apoi
văzu că cel care coboară treptele este altcineva. De fapt
ar fi trebuit s ă observe imediat, fiindc ă nu pomenise
niciodată ca Gwyneira s ă râdă din inim ă şi să facă
glume al ături de Lucas. Dar se p ărea c ă acest b ărbat o
amuza. Gwyneira îl tachin ă pe el, pe fiica ei sau pe
amândoi, şi el îi întoarse tot at ât de vesel gluma. Pe
James îl cuprinse gelozia. La naiba, cine era b ărbatul?
Ce îl îndreptă ea să facă glume cu Gwyneira a lui?
În orice caz, str ăinul ar ăta bine. Avea o fa ă îngustă,
bine tăiată, şi ochi căprui în elep i, privind pu in ironici.
Corpul lui p ărea l ălâu, dar era mare şi puternic şi se
mişca gra ios. Toat ă atitudinea lui exprima con ştiin ă
de sine şi curaj.
Şi Gwyn? James observ ă scânteierea obişnuită a
ochilor ei la vederea lui în salon. Dar era oare într-
adevăr acea sc ânteie, care la fiecare întâlnire a lor s ărea
din cenu şa vechii lor iubiri, sau de data aceasta în
privirea Gwyneirei se reflecta doar surpriza?
Neîncrederea lui James ardea ca v ăpaia. Gwyneira nu
lăsă să se vadă că a observat privirea lui morocănoasă.
— Domnule Greenwood! între timp îi observase şi
Gerald Warden pe cei trei pe trepte. V ă rog s ă mă

scuza i căă cum

Dar dup nu amv ăfost acas ă la v-a
d, Gwyneira sosirea deja cuă.
dumneavoastr
familiarizat
casa.
Gerald îi întinse vizitatorului mâna.
Desigur, trebuia s ă fie comerciantul din Anglia, cel
care r ăsturnase planurile Gwyneirei pentru ziua
aceasta. Acum nu mai p ărea s ă fie sup ărată, ci
prietenoasă şi îi indică lui Greenwood un loc.
Pe James îl lăsară acolo… Gelozia lui Mckenzie se
transformă în furie.
— Facturile, domnule Gerald! observă el.
— Da, corect, facturile. Este în ordine, Mckenzie, le
semnez imediat. Un whisky, domnule Greenwood?
Trebuie să povesti i de buna bătrână Anglie!
Gerald semn ă distrat h ârtiile şi avu apoi ochi doar
pentru oaspete – şi pentru sticla de whisky. Sticla plat ă
de buzunar, pe care o purta permanent cu sine, trebuie
să se fi golit încă după-amiaza devreme – şi dispozi ia
lui Gerald era proastă pe măsură. Mearan îi spusese lui
James de o alterca ie ur âtă între Gerald şi Lucas,
desfăşurată în grajd. Era vorba de o vac ă pe cale s ă fete,
la care ap ăruseră în timpul travaliului complica ii.
Lucas iar ăşi nu era la înăl imea evenimentelor; omul
pur şi simplu nu putea vedea s ânge. De aceea nu era
desigur cea mai bun ă idee din partea b ătrânului
Warden s ă-i încredin eze lui Lucas ca îndeletnicire
principală tocmai cre şterea vitelor. Dup ă părerea lui
Mckenzie, lui Lucas i s-ar fi potrivit mult mai bine
îngrijirea culturilor. Hot ărât lucru, Lucas le avea mai
degrabă în cap dec ât în mâini. Şi dac ă era vorba de
calcularea recoltelor, de folosirea orientat ă a

îîngrăşămintelor
n achizi ionarea şde
i de
macalcule Lucasşijudeca
de costuri
şini agricole, rentabilitate
foarte
bine, orientat spre profit.
Dar femelele gestante agitate îl scoteau din fire, iar
astăzi situa ia trebuia s ă fi escaladat iar. Oricum – un
noroc pentru Gwyn. Dac ă furia lui Gerald se desc ărca
asupra lui Lucas, r ămânea ea scutit ă. Dar e drept c ă îşi
vedea foarte bine de sarcinile ei. Acest oaspete cel pu in
părea să se distreze minunat.
— Mai este ceva, Mckenzie? întrebă Gerald şi turn ă
whisky.
James se scuză grăbit. Fleur îl urmă când ieşi.
— Ai v ăzut? întrebă ea. Am încăl ăminte în picioare,
ca o prin esă.
James râse, îmblânzit pe loc.
— Sunte i într-adevăr drăgu ă, milady. Dar sunte i
totdeauna o apari ie încântătoare, indiferent de ce
încăl ăminte purta i.
Fleurette îşi încre i fruntea.
— O spui doar fiindc ă nu eşti un gentleman declar ă
ea. Gentlemanii respectă doar atunci o doamnă când ea
este încăl ată. Aşa spune domnul Greenwood.
De obicei, pe James l-ar fi amuzat o asemenea
remarcă, dar acum furia i se înte i. Ce îşi permitea
persoana aceea s ă-o instige pe fiica lui împotriva sa?
James abia mai putea să se stăpânească.
— Ei, milady, atunci ave i grij ă să vă înconjura i de
bărba i adev ăra i, în loc de purt ători de costume cu
nume mari, dar lipsi i de vlag ă! Fiindc ă dacă stima
depinde de încăl ăminte, ea se toceşte repede!
Adresă cuvintele copilului speriat, dar ele o atinser ă

peEa
Gwyneira,
se uit ă lacare o urmase
el derutat, darpe fiica ei.
James îi întoarse o privire
întunecată şi se retrase la grajduri. Ast ăzi va bea şi el o
por ie zdrav ănă de whisky. Ea nu are dec ât să bea vin
cu filfizonul ei bogat!
Felul de baz ă al cinei era came de miel şi un sufleu
din cartofi dulci, ceea ce îi confirm ă lui George
observa iile f ăcute p ână atunci. Gospodina nu inea la
păstrarea tradi iilor, chiar dac ă servitoarea purta acum
încăl ăminte şi servea corect. În acest timp, ar ăta at âta
respect fa ă de Gerald Warden, c ă era aproape team ă.
Domnul în vârstă părea s ă aibă o fire coleric ă şi avea
evident un temperament agitat. Discuta animat, chiar
dacă pu in băut, despre orice şi, indiferent de tem ă,
avea o p ărere proprie. T ânărul domn, Lucas Warden,
era mai degrab ă liniştit, aproape suferind. C ând tat ăl
său enun a vederi prea radicale, p ărea s ă sufere
aproape fizic. În rest, so ul Gwyneirei era simpatic,
foarte bine educat, gentlemanul perfect. Prietenos, dar
ferm, el corect ă manierele de la mas ă ale fiicei sale –
părea c ă se pricepe cum s ă se poarte cu un copil. Fleur
nu se certa cu el, a şa cum se certa cu mama ei, ci
despături cuminte şerve elul pe genunchi şi duse
carnea de miel cu furculi a la gur ă, în loc s ă apuce cu
mâna, ca s ălbaticii camarazi din Sherwood Forest. Dar
poate c ă asta se datora şi prezen ei lui Gerald. De fapt,
când bătrânul era de fa ă, în aceast ă familie nu ridica
nimeni vocea.
Cu toată tăcerea din jurul lui, George se distră destul
de bine în aceast ă seară. Gerald ştia s ă povestească
antrenant despre via a de la ferm ă – George constată că

cele
adevăauzite
rate. B ăde la oamenii
trânul Warden din Christchurch
se pricepea la oi erau
şi la
producerea l ânii, avusese un bun sim comercial c ând
cumpărase vitele şi ştia să se ocupe de fermă. George ar
fi preferat s ă vorbească în continuare cu Gwyneira, iar
Lucas nu i se p ărea nici pe jum ătate at ât de plictisitor,
cum l ăsaseră să se în eleagă Peter Brewster şi Reginald
Beasley. Gwyneira îi spusese adineauri că portretele din
salon fuseseră pictate de so ul ei. Spusese aceast ă
informa ie cu oarecare nesiguran ă, chiar cu pu ină
zeflemea în voce, dar George privi portretele cu mult ă
apreciere. Nu s-ar fi numit pe el însuşi un cunosc ător
într-ale artei, dar la Londra fusese adesea invitat la
vernisaje şi licita ii. Un artist precum Lucas Warden şi-
ar fi găsit cu siguran ă adep i acolo şi cu ceva noroc ar fi
putut chiar ajunge celebru şi bogat. George se g ândea
dacă ar merita s ă ia cu el la Londra c âteva lucr ări. Cu
siguran ă că s-ar fi putut vinde tablourile acolo. Pe de
altă parte, risca s ă se pun ă rău cu Gerald Warden. Cu
siguran ă că bătrânul nu dorea nicidecum s ă aibă în
familie un artist.
În această seară nici nu se discută despre artă. Gerald
îl acapar ă pe oaspetele din Anglia întru totul, b ău între
timp o sticl ă întreagă de whisky şi nu p ăru să observe
deloc c ă Lucas se retrase c ât mai cur ând posibil.
Gwyneira fugi de la mas ă imediat dup ă servirea
bucatelor, pentru a o culca pe copilă. Deci aici nu se
angaja o îngrijitoare la copil, lucru care i se p ărea
straniu lui George. Doar era evident c ă fiul casei
parcursese etapele unei educa ii pur engleze şti. De ce
nu aplic ă Gerald acest lucru şi la nepoata lui? Nu îi

eraăcea
pl o fată? Sau era vorba de faptul c ă Fleurette
rezultatul?
„doar”
A doua zi avu loc o discu ie amplă cu tânăra pereche
Warden. Gerald nu coborî la micul dejun – cel pu in nu
la ora obişnuită. Chefuirea din ziua precedentă îşi cerea
tributul. Din aceast ă cauză, Gwyneira şi Lucas p ăreau
mai degaja i. Lucas se interes ă de via a de club din
Londra şi era în mod evident bucuros de faptul c ă
despre aceast ă temă George putea s ă spună mai mult
decât „înăl ător” şi „reconfortant”. C ând fur ă lăudate
portretele sale, Lucas păru să crească de-a dreptul şi pe
loc îl invită pe oaspete în atelierul său.
— Pute i veni c ând dori i! Ast ăzi-diminea ă o să
vizita i ferma, presupun, dar după-amiaza…
George încuviin ă nesigur din cap. Gerald îi
promisese că-i arat ă ferma, iar George era foarte
interesat. Doar se spunea c ă toate celelalte ferme din
Insula de Sud trebuiau comparate cu Kiward Station.
Dar Gerald nu apăruse încă…
— Oh, pot s ă vin eu cu dumneavoastr ă! se oferi
spontan Gwyneira, când George făcu o remarcă delicată
în acest sens. Desigur şi Lucas… dar eu nu am ie şit ieri
toată ziua din cas ă. Deci dac ă compania mea v-ar fi
acceptabilă…
— Cine nu s-ar bucura de compania dumneavoastr ă?
întrebă George galant, chiar dacă nu credea să aibă prea
mult de c âştigat dintr-o vizitare a fermei al ături de
această lady.
De fapt se a şteptase s ă primească indica ii de
specialitate şi informa ii despre cre şterea animalelor şi
între inerea p ăşunilor. Era cu at ât mai mirat, c ând, la
scurt timp dup ă aceea, o întâlni pe Gwyneira la
grajduri.
— Pune i şaua pe Morgaine, domnule James, ceru ea.
Trebuie urgent dresată, dar c ând este şi Fleur prezent ă,
nu îmi place s-o iau, este prea intempestivă…
— Crede i că tânărul domn din Londra va putea face
fa ă acestui temperament? se interes ă păstorul
zeflemitor.
Gwyneira îşi încre i fruntea. George se întrebă de ce
nu-l pune la punct pe acest ins obraznic.
— Sper, at ât era r ăspunsul ei. Altfel va trebui s ă vină
în urma mea. Nu cred că va cădea. Pot să v-o las aici pe
Cleo? Nu o s ă-i plac ă, dar va fi un drum mai lung şi
Cleo este deja destul de greoaie…
Că eluşa, care ca întotdeauna o urmase pe Gwyneira,
păru să o fi în eles şi, nemul umită, îşi trase coada între
picioare.
— Vor fi ultimii pui, Cleo, î i promit! o consol ă
Gwyneira. Merg cu domnul George p ână la războinicii
de piatră. Poate c ă o s ă vedem câ iva din tinerii berbeci.
Pot să rezolv ceva în drum?
La una din remarcile ei, t ânărul p ăru să-şi str âmbe
fa a de durere. Sau era zeflemea? Reac iona astfel la
propunerea ei de a se face utilă în munca de la fermă?
În orice caz nu r ăspunse, pe c ând un alt lucr ător
reac ionă la întrebare.
— O da, domni şoară Gwyn, unul din berbecu i,
frumosul acela pe care domnul Gerald îl promisese
domnului Beasley, tot fuge. Se tot învârte pe la oile
gestante şi ne înnebuneşte turma. Dac ă a i putea s ă-l
aduce i înapoi? Sau aduce i-i totodată şi pe cei doi

pentru James? atunci va fi lini şte acolo sus. Este în

ordine, Beasley,
Şeful păstorilor încuviin ă din cap.
— Săptămâna urm ătoare oricum vor trebui s ă plece.
ÎI vre i pe Daimon, domnişoară Gwyn?
La pronun area numelui de Daimon, se ridic ă un
mascul mare, negru.
Gwyneira negă din cap.
— Nu, le iau pe Cassandra şi Catriona. S ă vedem
cum se comportă. Am făcut destule exerci ii.
Amândouă că elele ar ătau ca Cleo. Gwyneira le
prezentă lui George, drept fiicele lui Cleo. Şi iapa ei
foarte vioaie era o descendent ă a doi cai, pe care îi
adusese din Anglia. Gwyneira c ălărea în şa bărbătească
şi păru să schimbe cu şeful păstorilor iar priviri ciudate,
atunci când acesta îi aduse calul.
— Aş fi putut să călăresc fără nicio problemă în şa de
damă, remarcă Gwyneira.
Î n fa a oaspetelui din Anglia ar fi dorit s ă păstreze
aparen ele.
George nu în elese ce r ăspunsese b ărbatul, dar v ăzu
că Gwyneira se înroşi de furie.
— Veni i, se pare c ă ieri, la aceast ă fermă, mult prea
mul i au băut mult prea mult! exclam ă ea supărată şi îşi
mână calul la trap.
Dezorientat, George o urmă.
Mckenzie rămase locului. Ar fi putut să-şi dea palme.
Cum a putut s ă se lase astfel m ânat de furie? îşi tot
repeta în gând observa ia obraznică de adineauri. „Fiica
dumneavoastră a spus c ă prefera i şei pentru „oameni
adevăra i”. Dar dac ă milady dore şte să joace ast ăzi

rolul
Eradedefemeie…”
neiertat! Şi dac ă până acum Gwyneira nu
ajunsese de la sine s ă ştie ce valoare poate avea un
asemenea filfizon, acum cu siguran ă o făcuse s ă
observe acest lucru.
George era surprins de prezentarea profesional ă
făcută de Gwyneira – dup ă ce se lini ştise şi îşi strunise
iapa într-atât, încât calul închiriat a lui George s ă poată
ine pasul cu ea. Era clar c ă Gwyneira cuno ştea foarte
bine programul de creştere a animalelor de la Kiward
Station, d ădea informa ii detaliate despre descenden a
animalelor în cauz ă şi comenta gre şeli şi succese ale
creşterii.
 — Creştem în continuare rasa pur ă Welsh Mountain
şi o încrucişăm cu rasa Cheviot – rezult ă un amestec
perfect. Amândouă rasele sunt down type. La rasa
Welsh Mountain se pot toarce 36 p ână la 48 de suluri
dintr-o livr ă de lână, la rasa Cheviot 48 p ână la 56 de
suluri. Se completeaz ă. Calitate l ânii este uniform ă, pe
când lucrul cu rasa Merinos nu este at ât de ideal.
Spunem totdeauna acest lucru acelor oameni, care vor
să cumpere oi Welsh Mountain de ras ă pură, dar cei
mai mul i se cred mai de ştep i. Oile Merinos livreaz ă
„fine wool” – lână fină, din care rezultă 60 până la 70 de
suluri dintr-o livr ă. Foarte frumos, dar nu pot fi
crescute ca ras ă pură aici, nu sunt destul de robuste. Şi
combinate cu alte rase nu rezult ă ceva de calitate
constantă.
George în elegea doar jum ătate din cele spuse, dar
era suficient de impresionat – ba chiar mai mult c ând
ajunseră la poalele podi şului, unde p ăşteau berbecii

strânserîn
tineri libertate.
ă mai C âiniilaolalt
întâi turma ciob ăăne şti ai ăGwyneirei
, separar apoi cele
două animale vândute – pe care Gwyneira le recunoscu
de la prima vedere - și le înso iră linişti i la vale. Gwyn
îşi inu iapa şi merse în ritmul oilor. George se folosi de
prilej, pentru a scăpa în sfârşit de tema „oilor” şi a pune
o întrebare care îi stătea mult mai mult pe inimă.
— La Christchurch mi s-a spus c ă o cunoa şte i pe
Helen O’Keefe… se interes ă el precaut – şi ob inu
imediat o a doua întâlnire cu st ăpâna de la Kiward
Station.
Îi va spune lui Gerald c ă a doua zi doreşte să meargă
la Haldon şi Gwyneira îl va înso i pe o parte din drum,
pentru a o duce pe Fleur la şcoala lui Helen. De fapt o
va urma până la ferma familiei O’Keefe.
George sim i că inima îi bătea în gât. Mâine o va
revedea pe Helen!

Dacă Helen ar fi trebuit s ă-şi descrie via a dus ă în

ultimii ani – cinstit şi fără înfrumuse ările cu care se
consola şi cu care spera s ă îi impresioneaz ă pe cititorii
scrisorilor ei, trimise în Anglia – ar fi ales cuv ântul
„supravie uire”.
Dacă la sosirea ei ferma lui Howard p ărea s ă fie o
întreprindere foarte promi ătoare, începând cu na şterea
lui Ruben, treburile mergeau în declin. Ce-i drept,
creştea num ărul oilor de pr ăsilă, dar calitatea l ânii
părea s ă scadă, iar pierderile din prim ăvară fuseseră
zdrobitoare. Apoi, având în vedere rezultatele ob inute

de Gerald, Howard încercă şi el creşterea bovinelor.

— O nebunie! comenta Gwyneira fa ă de Helen.
Vitelor le trebuie mult mai mult ă iarbă şi nutre pentru
iarnă, dec ât oilor, explic ă ea. La Kiward Station aceasta
nu reprezint ă o problem ă. Chiar cu p ământul care a
fost des elenit am putea hrăni de două ori mai multe oi.
Dar pământul vostru este s ărac, este situat la mai mare
înăl ime. Acolo nu creşte atât de multă iarbă, abia pute i
hrăni oile. Dar apoi vitele! Este o situa ie far ă speran ă.
A i putea face o încercare cu capre. Dar cel mai bine ar
fi să vinde i toate animalele care se afl ă aici şi să
începe i de la început cu c âteva oi de ras ă bună. Să
merge i pe calitate, nu pe cantitate!
 Helen, pentru care o oaie era doar o oaie, trebui s ă
asculte prelegeri despre rase şi încrucişări şi, dac ă la
început asculta mai mult plictisit ă, începu s ă
urmărească din ce în ce mai atentă de câte ori Gwyneira
dădea explica ii. Dac ă era s ă o cread ă pe prietena ei, la
cumpărarea oilor sale, Howard c ăzuse victimă unor
comercian i destul de dubio şi – sau pur şi simplu nu
voise s ă cheltuie bani. În orice caz, oile sale erau ni şte
corcituri îndrăzne e şi nu se putea ob ine de la ele o
lână de calitate uniform ă. Indiferent de c ât de atent se
selecta nutre ul şi se organiza păşunatul.
— Se vede şi dup ă culoare, Helen! explică Gwyneira.
Fiecare arat ă diferit. Pe c ând oile noastre seam ănă una
alteia ca ni şte ou ă între ele. A şa trebuie s ă fie, atunci
po i vinde cantită i mari de lână de bună calitate şi ob ii
un pre bun.
Helen în elese aceste probleme şi încercase deja cu
multă pruden ă să-l influen eze pe Howard. Dar el se

dovedi
chiar o foarte pu inladeschis
puse aspru de ă de
punct fa propunerile
îndat ă ce începuei. Ba
să
vorbească despre a şa ceva. Nu putea s ă suporte de loc
critica – ceea ce nu-i aduse prieteni nici printre
crescătorii de animale, nici printre negustorii de l ână. În
final se certase cu aproape to ii – în afar ă de răbdătorul
Peter Brewster, care e drept c ă nu-i d ădea un pre de
vârf pentru l âna lui de calitatea a treia, dar m ăcar o
cumpăra. Helen nici nu îndrăzni s ă se gândească ce se
va întâmpla dac ă Brewster va pleca într-adevăr la
Otago. Atunci vor depinde de succesorul lui şi nu se
putea a ştepta la un comportament diplomatic din
partea lui Howard. Cu toate acestea, oare va ar ăta noul
comerciant în elegere sau le va evita ferma?
În orice caz, de pe acum familia trăia de la mână până
la gur ă şi fără ajutorul membrilor tribului maori, care le
dădeau tot timpul elevilor s ă ducă vânat, pe şte sau
legume, pentru a pl ăti astfel orele de şcoală, Helen
adesea nu ar fi ştiut ce s ă pună pe mas ă. În niciun caz
nu se putea g ândi la un ajutor la grajd sau în
gospodărie – dimpotrivă, Howard o punea pe Helen tot
mai des s ă-l ajute la muncile de la ferm ă, fiindc ă nu-şi
putea permite nici măcar un ajutor maori. Iar Helen, de
cele mai multe ori, nu f ăcea fa ă şi Howard o certa
aspru dac ă la fătarea mieilor roşea în loc s ă ajute, iar la
tăiatul oilor izbucnea în plâns.
— Nu te mai da a şa! o apostrofa el şi o sili s ă
privească şi să pună mâna.
Helen încercă să înghită sila şi teama şi, cu un dispre
de moarte, făcu ceea ce i se cerea. Dar nu putea suporta,
dacă îl trata şi pe fiul ei astfel, ori asta se întâmpla din

ce în ce mai
să creasc ă şi des. Howard
să devin abia putea
ă „folositor”, deaşişera
tepta
deca ăiatul
pebacum
de văzut c ă nici Ruben nu era potrivit pentru munca la
fermă. Copilul îi sem ăna oarecum lui Howard ca
înfă işare – era mare, cu bucle pline, întunecate, şi va fi
cu siguran ă un fl ăcău puternic. Dar ochii cenu şii,
visători, îi moştenise de la mama lui şi nici firea lui
Ruben nu se potrivea cu duritatea muncii de la ferm ă.
Băiatul era toat ă mândria lui Helen: prietenos,
curtenitor şi plăcut în societate, pe deasupra foc de
inteligent. La cei cinci ani ai lui, ştia deja să citească bine
şi înghi ea chiar şi volume groase, ca Robin Hood sau
Ivanhoe. Îi uluia pe cei de la şcoală, rezolvând probleme
de matematic ă pentru elevii de doisprezece sau
treisprezece ani şi vorbea, desigur, fluent maori. Dar nu
se descurca la lucrul de m ână; chiar şi micu a Fleur era
mai iscusită, făcând s ăge i pentru arcurile confec ionate
şi trăgându-le în jocul de-a Robin-Hood.
Dar Ruben era gata s ă ajute. Dacă Helen îl ruga ceva,
îşi dădea toat ă silin a să ducă la bun sf ârşit ceea ce
fusese rugat. Dar tonul aspru a lui Howard îl speria, iar
poveştile s ângeroase pe care i le povestea tat ăl său îl
înspăimântau. De aceea, rela ia dintre Ruben şi Howard
se strica an de an – şi Helen prevedea deja un dezastru
similar, ca cel între Gerald şi Lucas la Kiward Station.
Dar din p ăcate far ă averea care îi va da posibilitatea lui
Lucas să angajeze un administrator destoinic.
Când Helen se gândea la toate acestea, uneori îi părea
rău că nu era binecuv ântată cu mai mul i copii. Ce-i
drept, c ândva, dup ă naşterea lui Ruben, Howard
reluase vizitele la ea, dar nu mai r ămase gravidă. Poate

ă de vinnuă se
cHoward v âculca
eramai rsta lui Helen
cu ea at âtsau ca înă
poate fiindc
de regulat,
primul an de c ăsnicie. Neplăcerea evidentă a lui Helen,
prezen a copilului în dormitor şi consumul crescut de
alcool a lui Howard nu erau prea stimulative. Howard
căuta s ă se distreze mult mai des la masa de joc în
pubul din Haldon dec ât în patul so iei sale. Helen nici
nu dorea s ă ştie dac ă acolo existau şi femei, dacă vreun
câştig la joc nu sfârşea în buzunarele vreunei târfe.
Astăzi însă era o zi bun ă. Howard rămăsese ieri treaz
şi plecase diminea a devreme în mun i, înainte de a
cădea roua şi a se face zi, pentru a vedea de oile
gestante. Helen mulsese vacile, Ruben adunase ouăle şi
imediat vor veni copiii maori la şcoală. Helen spera c ă
va veni în vizit ă şi Gwyneira. Fleurette se va smiorc ăi
dacă iar nu va avea voie s ă vină la şcoală – de fapt era
încă prea mic ă, dar ardea de ner ăbdare să înve e să
citească şi să nu mai trebuiasc ă să i se citeasc ă, fiind
astfel legat ă de ner ăbdarea mamei ei. În privin a
aceasta, tatăl ei avea mai mult ă răbdare, dar căr ile sale
nu îi plăceau lui Fleur. Nu voia s ă ştie nimic de feti e
mici, cumin i, care s ărăceau şi ajungeau într-o stare
nefericită şi scăpau de acolo doar prin noroc sau
întâmplare. Ea probabil că ar fi aprins mai degrabă casa
scârboaselor de mame vitrege, p ărin ilor adoptivi sau
vrăjitoarelor decât să le facă focul! îi plăcea mai degrabă
să citească despre Robin Hood şi camarazii s ăi sau s ă
meargă cu Guliver în călătorie. Helen zâmbi, gândindu-
se la mica persoan ă furtunoasă. Părea de necrezut ca
liniştitul Lucas Warden să fie tatăl ei.
George Greenwood avea junghiuri de la drumul

parcurs în vitez ăde

aceasta normelor . Gwyneira
conduit ă şse conformase
i pusese s ă i se de data
înhame
calul. Eleganta iapă Igraine trase dogcartul cu elan; ar fi
putut s ă câştige orice concurs de atelaje. Calul luat cu
chirie de George nu putea s ă-i ină isonul dec ât
mergând din timp în timp la galop, dar se str ăduia din
răsputeri şi îl scutură pe George destul de tare. În plus,
Gwyneira avea chef de p ălăvrăgeală şi îi divulgă multe
despre Howard şi Helen O’Keefe, ceea ce îl interesa
mult pe George. De aceea încercă să ină pasul cu ea,
chiar dacă îl dureau toate cele.
Nu departe de ferm ă însă, Gwyn îşi struni calul. Nu
voia să calce pe vreunul din copiii maori, care veneau la
şcoală. Şi nici micului t âlhar de drumul mare, care îi
aştepta imediat dup ă trecerea r âului, nu trebuia s ă i se
întâmple ceva. Gwyneira p ăru că se aşteptase la a şa
ceva, dar George era de-a dreptul speriat c ând micul
băiat cu bucle închise, cu fa a mânjită în verde, ie şi din
tufiş, inând în mână un arc şi săge i.
— Stai! Ce c ăuta i aici, în pădurile mele? Cum v ă
numi i şi ce vre i!
Gwyneira râse.
— Dar m ă cunoaşte i, st ăpâne Robin! declar ă ea.
Uita i-vă la mine! Nu sunt eu dama de companie a lui
lady Fleurette, doamna inimii voastre?
— Nu este adev ărat! Eu sunt Little John! strig ă Fleur.
Iar el este un mesager al reginei! Ar ătă spre George.
Vine de la Londra!
— Vă trimite bunul nostru rege Inim ă de Leu? Sau
veni i de la John, tr ădătorul? se interes ă Ruben
suspicios. Sau poate de la regina Eleanor, aduc ând

comoara pentru
— Exact! a-lGeorge
spuse elibera cu
pe importan
rege? ă. Micu ul era
prea nostim în deghizarea sa ca ho şi spun ând
asemenea cuvinte alese. Şi trebuie s ă plec ast ăzi mai
departe, spre Ţara Sf ântă. Vre i să mă lăsa i să trec?
Sire…
— Ruben! declară micu ul. Ruben Hood, la dispozi ia
dumneavoastră!
Fleur sări din dogcart.
— Nu are niciun fel de comoară! îl p ârî ea. Vrea doar
să o viziteze pe mama ta. Dar chiar vine de la Londra!
Gwyneira pomi din nou. Copiii vor g ăsi şi singuri
ferma.
 — Era Ruben, îi explic ă ea lui George. Fiul lui Helen.
Un copil dezghe at, nu-i aşa?
George aprobă din cap. În ceea ce prive şte acest
lucru, ea a procedat bine, îi trecu prin cap. Avea iar ăşi
în fa a ochilor dup ă-amiaza aceea de un plictis f ără de
sfârşit cu fratele lui, William, pe care nu-l putea ajuta
nimeni, după-amiaza c ând Helen luase decizia. Dar
înainte de a putea spune ceva, ap ăru în fa a ochilor
ferma familiei O’Keefe. La vederea ei, George fu la fel
de îngrozit ca Helen în urmă cu şase ani. Mai ales că nu
mai era o construc ie nou ă, ci ar ăta primele semne de
paragină.
— Nu a şa şi-a închipuit ea via a de aici, spuse el
încet..
Gwyneira opri dogcartul în fa a fermei şi desh ămă
iapa. În acest timp, George se uit ă împrejur şi remarc ă
grajdurile mici, rare, vacile slabe şi cat ârul care trecuse
de mult de cei mai buni ani. V ăzu fântâna din curte –

evident
casă c ă Helen trebuia s ă-şi care apa cu g ăleata în
— Şi butucul de t ăiat lemnele pentru foc. Oare
stăpânul casei asigura proviziile de lemne pentru foc?
Sau Helen trebuia s ă pună mâna pe secure dac ă voia să
fie cald în casă?
— Veni i, şcoala este pe partea cealalt ă, îi întrerupse
Gwyneira gândurile şi merse dup ă col ul casei din
bârne. Trebuie s ă mergem o por iune prin tuf ăriş.
Maorii au ridicat câteva colibe în pădurice, între casa lui
Helen şi satul lor. Dar nu se v ăd de aici, de la cas ă –
Howard nu dore şte să aibă copiii prea aproape de el.
Oricum nu-i place toat ă afacerea aceasta cu şcoala. Ar
prefera s ă aibă mai mult ajutor la ferm ă. Dar totu şi aşa
este mai bine. C ând Howard are urgent nevoie de
cineva, Helen îi trimite pe unul din b ăie ii cei mari.
Sunt mult mai adecva i pentru muncă.
George putea s ă-şi imagineze acest lucru. La rigoare,
şHelen
i-o mai putea închipui pe Helen la munca din casă. Dar
la castrarea mieilor sau ajut ând la f ătat?
Niciodată!
Cărarea spre p ădurice era des umblat ă, dar George
vedea şi aici semnele pentru starea trist ă a fermei.
Câ iva berbeci şi oi gestante se aflau în arc, dar toate
animalele erau într-o stare proastă – slabe, cu lâna lipită
şi murdară. Gardurile erau ne între inute, s ârma era
prost întinsă iar por ile at ârnau str âmb în canaturi. Nu
se putea compara cu ferma familiei Beasley sau chiar
Kiward Station. Totul era mai mult decât dezolant.
Din pădurice se auzeau râsete de copii. Atmosfera de
acolo părea să fie bună.

— La început,
Dumnezeu citi o şvoce
făcu cerul i păm ântul, răăngi
cristalin cu un accent vesel,
şi papa.
Gwyneira îi zâmbi lui George.
— Helen se lupt ă iar cu versiunea maori a facerii
lumii, observ ă ea. Este destul de deosebit ă, dar acum
copiii o povestesc m ăcar în aşa fel, încât Helen s ă nu
roşească.
Pe când se povestea cu bun ă dispozi ie şi fără
prejudecă i despre zeii maori, înseta i de amor, George
privi printre crengi în colibele deschise, acoperite cu
frunze de palmier. Copiii şedeau pe jos şi ascultau
povestirea feti ei, care citea întâmplările din prima zi a
Facerii Lumii. Apoi veni la r ând urm ătorul copil. Şi
acum George o v ăzu şi pe Helen. St ătea la un pupitru
improvizat, la marginea scenei, dreapt ă şi supl ă, exact
cum şi-o amintea el. Rochia îi era purtat ă, dar curat ă şi
închisă până sus – cel pu in în aceast ă privin ă era
guvernanta corectă şi stăpână pe sine, pe care o avea în
minte. Inima bătea de să-i spargă pieptul, când strigă pe
un alt elev şi întoarse spre George capul. Helen…
pentru George, ea era tot frumoas ă şi va r ămâne
totdeauna aşa, indiferent de cum se va schimba şi
indiferent de c ât de în vârstă părea s ă fie. Acest din
urmă aspect îl sperie. Helen Davemport O’Keefe
îmbătrânise vizibil în ultimii ani. Soarele, care îi
bronzase tenul îngrijit, alb, nu îi era propice. În plus,
fa a ei odinioară palidă, părea acum mai ascu ită, parc ă
rănită. Doar p ărul era în continuare de un castaniu
strălucitor. Îl purta împletit într-o coad ă groasă, lung ă,
care îi cădea pe spate. Se desprinseser ă câteva şuvi e,
iar Helen, f ără s ă le dea prea mare aten ie, le îndepărtă

de pe fa şăi ;cu
William glumea
el, dupcu eleviiconstat
ă cum mai des dec âinvidios.
ă George t atunci cu
În
general, Helen p ărea mai pu in strict ă decât înainte,
orele cu copiii maori păreau să-i placă. Era evident că şi
micul ei „st ăpân” Ruben îi pria. Ruben şi Fleurette
tocmai intrau pe furi ş. Întârziaseră la lec ie, dar sperau
că Helen nu va observa. Era desigur o speran ă deşartă.
Helen întrerupse lec ia după a treia zi a Facerii Lumii.
— Fleurette Warden. Îmi pare bine, s ă te văd. Dar nu
crezi c ă o lady spune politicos „bun ă ziua”, c ând i se
alătură unei adunări. Iar tu,
Ruben O’Keefe – i-e rău, sau de ce e şti at ât de verde
la fa ă? Fugi repede la f ântână şi spal ă-te pentru ca s ă
ară i ca un gentleman. Unde este mama ta, Fleur? Sau ai
venit iar cu domnul Mckenzie?
Fleur încercă să nege d ând din cap şi în acela şi timp
să aprobe cu importan ă.
— Mama este la fermă cu domnul… ceva cu Wood…
spuse ea. Dar eu am alergat repede încoace, fiindcă
credeam c ă citi i mai departe povestea. Povestea
noastră, nu vechea prostie despre răngi şi papa.
Helen ridică ochii spre cer.
— Fleur, povestea Facerii Lumii nu poate fi ascultat ă
de destul de multe ori! Şi avem aici c â iva copii care nu
o cunosc, cel pu in nu versiunea cre ştină. Aşează-te şi
ascultă. Să vedem ce mai urmează…
Helen voia să strige următorul copil, dar Fleur tocmai
îşi descoperise mama.
— Acolo sunt mama şi domnul…
Helen privi printre crengi – şi păru că împietreşte
când îl recunoscu pe George Greenwood. Mai întâi păli

pu in, pentru
Sperietur ă? Rucaşine? s ă sespera
apoiGeorge înroşseasc
ă fieă. înEra bucurie?
mare parte
bucurie. Zâmbi.
Helen îşi strânse distrată căr ile.
— Rongo… Privirea ei trecu peste copiii aduna i
acolo şi se fix ă asupra unei fete mai mari, care p ână
acum nu urm ărise prea atent ă lec ia. Se pare c ă se
număra printre acei copii care cuno şteau povestea
facerii Lumii. Fata preferase s ă răsfoiască noua carte pe
care şi Fleur o g ăsea mult mai interesant ă. Rongo,
trebuie s ă v ă las c âteva minute singuri, am un oaspete.
Ai vrea s ă preiei tu conducerea lec iei? Fii atentă, copiii
să citească corect şi să nu povestească orice şi să nu sară
peste niciun cuvânt.
Rongo Rongo încuviin ă din cap şi se scul ă în
picioare. Av ând sentimentul importan ei sale ca
învă ătoare ajutătoare, se a şeză la pupitru şi strig ă
numele unei fete.
Pe când aceasta se chinuia s ă citească întâmplările
celei de a patra zi a Facerii Lumii, Helen merse pe
partea cealaltă, la Gwyn şi George. Întocmai ca pe
timpuri, George îi admir ă inuta. Orice alt ă femeie ar fi
încercat acum repede s ă-şi aranjeze p ărul, s ă-şi
netezească rochia sau orice altceva i-ar fi venit în minte
pentru a se aranja pu in. Helen nu f ăcu nimic din toate
astea. Veni lini ştită şi dreapt ă spre vizitator şi îi întinse
mâna.
— George Greenwood! Cât mă bucur să vă văd!
Lui George îi radia toat ă fa a şi deodat ă arăta iar ăşi
atât de plin de speran e şi silitor ca la v ârsta de
şaisprezece ani..
— M-a Nu
bucuros. i recunoscut,
a i uitat. domni şoară Helen! spuse el
Helen roşi pu in. Sesizase c ă George spusese „a i
uitat” şi nu „m-a i uitat”. Se referea la promisiunea lui
de atunci, la dragostea nebunească a flăcăului de atunci
şi la încercarea lui disperat ă de a o împiedica s ă plece
spre a-şi face o via ă nouă.
— Cum a ş putea s ă vă uit, George? spuse ea
prietenoasă. A i fost unul din cei mai promi ători elevi
ai mei. Şi acum v ă împlini i dorin a de a c ălători prin
toată lumea.
— Nu chiar toat ă lumea, domni şoară Helen… sau
trebuie să spun doamna O’Keefe?
 George o privi cu vechea obrăznicie în ochi.
Helen ridică din umeri.
— To i îmi spun „domnişoară Helen”.
— Domnul Greenwood se află aici, pentru a deschide
la Christchurch o filial ă a întreprinderii sale, explic ă
Gwyneira. Va prelua comer ul cu l ână de la Peter
Brewster, când familia Brewster se va muta la Otago…
Helen z âmbi pu in chinuit. Nu ştia dac ă acest lucru
va fi bine sau rău pentru Howard.
— Este… bine, spuse ea, ezitând. Iar acum sunte i aici
pentru a v ă cunoaşte clien ii? Howard va veni abia
seara acasă…
George zâmbi obraznic.
— Sunt aici în primul r ând pentru a v ă revedea,
domnişoară Helen. Domnul Howard poate a ştepta. V-
am spus deja atunci, dar nu a i vrut să auzi i.
— George, ar trebui… chiar a şa! Vechea voce a
guvernantei. George se a ştepta la un „E şti

impertinent!”,
În schimb p ădar
ru cHelen se ab fiindc
ă se sperie inu. ă îl tutuise. George
se întrebă dacă asta avea de a face cu prezentarea pe
care o f ăcuse Gwyneira. Se temea oare Helen de noul
achizitor de l ână? Ar fi avut de ce, dac ă George ar fi
ascultat ce se spunea…
— Cum îi merge familiei, George? încercă Helen s ă
converseze. Aş vrea s ă vorbim mai am ănun it, dar
copiii au venit de la cinci kilometri distan ă, pentru a
participa la ore şi nu pot s ă-i dezam ăgesc. Pute i
aştepta?
George aprobă surâzând.
— Şti i că pot s ă aştept, domni şoară Helen. Iar ăşi o
aluzie. Şi mi-au pl ăcut totdeauna orele dumneavoastră.
Aş putea lua parte?
Helen păru că se relaxează.
— Educa ia nu i-a d ăunat încă nimănui, spuse ea.
Aşeza i-vă aici.
Copiii maori, mira i, îi făcură loc c ând George se
aşeză pe jos, între ei. Helen le explic ă în limba englez ă
şi în maori c ă este un fost elev din dep ărtata Anglie şi
că a avut cel mai lung drum de parcurs p ână la şcoală.
Copiii r âseră şi George remarc ă din nou c ât de mult se
schimbase stilul de predare al lui Helen. Pe vremuri,
făcea mult mai rar glume.
Copiii îl salutar ă pe noul elev pe limba lor şi George
învă ă primele cuvinte în limba maori. După oră, ştia să
citească primul paragraf al Facerii Lumii, copii
corectându-l r âzând. Apoi, elevilor mai mari le era
permis s ă-i pun ă întrebări şi George le povesti despre
anii s ăi de şcoală – mai întâi cu Helen, acas ă la Londra,

apoi
— laCecolegiul
i-a pl ădin Oxford.
cut mai mult? îl întrebă cu îndrăzneală
unul din băie ii mai mari.
Helen îl numea Reti, iar el vorbea foarte bine engleza.
Orele domni şoarei Helen, desigur. C ând vremea era
frumoasă, stăteam afar ă, exact ca aici. Iar mama mea
insista ca domnişoara Helen să joace cu noi crochet, dar
ea n-a ştiut să joace niciodată şi a pierdut mereu.
Îi făcu lui Helen cu ochiul.
Reti păru surprins.
— Când a venit aici, nu ştia nici s ă mulgă vaca,
divulgă el. Ce este crochetul, domnule George? Trebuie
să ştii a şa ceva dac ă vrei s ă lucrezi la Christchurch?
Vreau să lucrez la englezi şi să mă îmbogă esc.
George înregistră atent aceast ă remarcă. Va trebui s ă
vorbească cu Helen despre acest b ăiat promi ător. Un
maori care vorbea perfect cele dou ă limbi, putea fi
desigur folositor firmei Greenwood Enterprises.
— Dacă vrei s ă fi considerat gentleman şi vrei s ă
cunoşti o lady, ar trebui s ă joci cel pu in într-atât de
bine crochet, ca să po i pierde f ără să trebuiască să te
ruşinezi.

Helen îşi dădu ochii peste cap. Gwyneira remarc ă ce

tânără părea deodată.
— Po i să ne înve i? întrebă Rongo Rongo. Desigur că
şi o lady trebuie să cunoască acest joc.
— Neapărat! r ăspunse George serios. Dar nu ştiu
dacă am suficient timp. Eu…
— Eu vă pot învă a crochet! se amestec ă Gwyneira.
Jocul era o şansă nesperată de a o elibera pe Helen mai

devreme de şla
şi socotitul ore.face
i am s ă termin
Ce arînfischimb ăm şast
crose ăzi cu
i por cititul
i? Eu vă
arăt cum se face, iar domni şoara Helen are timp s ă se
ocupe de oaspetele ei. Desigur că vrea să-i arate ferma.
Helen şi George îi aruncar ă o privire recunoscătoare.
Ce-i drept, Helen se îndoia c ă Gwyn, pe c ând era fat ă,
s-ar fi interesat prea mult de acest joc lent, dar cu
siguran ă că se pricepea mai bine la el dec ât Helen şi
George la un loc.
— Deci ne trebuie o minge… Nu, nu a şa o minge
mare, Ruben, una mai mic ă… Da, putem lua şi piatra
aceea. Şi por i mici… bună idee să le împletim, Tani.
Copiii participau cu ardoare, pe c ând Helen şi
George se îndepărtară. Helen îl conduse pe acela şi
drum înapoi spre casă, pe care venise el cu Gwyneira.
Starea în care se găsea ferma îi era penibilă lui Helen.
— So ul meu nu a avut încă timp după trecerea iernii
să repare ocolurile, se scuz ă ea, c ând trecur ă pe lângă
izlazul îngrădit. Avem multe animale în mun i,
răspândite pe p ăşuni, iar acum, prim ăvara, se tot nasc
miei…
George nu coment ă aceste lucruri, de şi ştia c ât de
blânde erau iernile în Noua Zeeland ă. Howard ar fi
putut s ă repare f ără nicio problem ă ocolurile şi în
timpul iernii.
Ştia şi Helen acest lucru. T ăcu pu in, apoi se întoarse
spre el.
— Oh, George, mi-e at ât de ru şine! Ce ve i crede
despre mine după cele v ăzute aici în compara ie cu cele
scrise de mine în scrisori…
Expresia de pe fa a ei îi strânse inima lui George.

— Nu
spuse înând.
el bl elegAm
ce vre i săclspune
v ăzut ădirea i,unei
domni şoară nu
ferme… Helen,
este
mare, nici luxoas ă, dar construit ă solid şi amenajat ă cu
multă dragoste. Iar animalele nu arat ă, ce-i drept, gata
să fie premiate, dar sunt hr ănite şi vacile sunt mulse.
Clipi din ochi. Iar cat ârul pare pur şi simplu c ă vă
iubeşte!
Nepumuk scoase obi şnuitul s ău răget puternic c ând
Helen trecu pe lângă arcul lui.
— Desigur că îl voi cunoaşte pe so ul dumneavoastră
ca un gentleman, care se str ăduieşte din r ăsputeri s ă-şi
hrănească ca lumea familia şi să-şi administreze
exemplar ferma. Nu vă face i griji, domnişoară Helen.
 Helen îl privi fară să-l creadă. Apoi zâmbi.
— Purta i ochelari cu lentile roz, George!
El ridică din umeri.
— Mă face i să fiu fericit, domni şoară Helen. Ori
unde vă afla i, pot vedea doar lucruri bune şi frumoase.
Helen se îmbujoră ca para focului.
— George, vă rog. Ar fi trebuit să treacă…
George zâmbi obraznic. Trecuse? într-un anumit sens
da, nu putea s ă nege. Inima îi bătuse mai tare c ând o
revăzuse pe Helen; se bucura s ă o vad ă, să-i aud ă
vocea, să-i observe ve şnicul balans între ceea ce se
cuvine şi originalitate. Dar nu mai lupta împotriva
dorului permanent, închipuindu-şi că o sărută şi face
dragoste cu ea. Asta apar inea trecutului. Pentru femeia
care se afla acum în fa a lui sim ea cel mult o vag ă
duioşie. Oare a şa s-ar fi întâmplat şi dac ă atunci nu l-ar
fi refuzat? Pasiunea s-ar fi transformat în prietenie şi
sim de responsabilitate? Poate chiar înainte de a- şi fi

terminat oare şicu

studiile
fi căsătorit de ea,
a sesau ar fic ăssperat
fi putut ători cucaea? Şi s-ar
iubirea
arzătoare să se aprindă fa ă de o altă femeie?
George nu ar fi putut r ăspunde ferm la niciuna din
aceste întrebări – în afară de ultima.
— Dacă spun pentru totdeauna, a şa şi gândesc. Dar
nu o s ă vă mai supăr cu asta. Doar nu ve i fugi cu mine,
nu-i aşa?
Vechiul zâmbet obraznic.
Helen scutur ă din cap şi îi dădu lui Nepumuk un
morcov.
— Nu aş putea să părăsesc niciodată catârul glumi ea
cu lacrimi în ochi. George era a şa de scump şi de
nevinovat. Cât de fericită o va face pe fata care va putea
să-i ia promisiunea în serios!
— Dar intra i, povesti i-mi despre familia
dumneavoastră.
Interiorul cl ădirii corespundea a şteptărilor lui
George: mobilă simplă, dar confortabilă prin strădaniile
unei gospodine neobosite, curate şi zeloase. Masa era
acoperită de o cuvertură colorată, pe care se afla un vas
cu flori; scaunele erau mai comode, datorit ă unor perne
cusute în casă. În fa a căminului stătea o roată de tors şi
vechiul balansoar a lui Helen – iar pe o policioar ă se
înşiruiau în ordine c ăr ile ei. Existau chiar unele noi,
cadouri din partea lui Howard, sau mai degrab ă
„împrumuturi” de la Gwyneira? Kiward Station avea o
bibliotecă vastă, deşi George nu- şi putea închipui c ă
Gerald citea mult.
George povesti de Londra, pe c ând Helen preg ătea
ceaiul. Lucra întoarsă cu spatele la el; sigur c ă nu dorea

ca
erau ă-i vad ă mdelicate,
el s degetele âinile. M âîini aspre, muncite;
ngrijite, nu mai
ale vechii sale
guvernante.
— Mama se ocup ă în continuare de organiza iile ei
de binefacere – a p ărăsit doar comitetul orfelinatului
după scandalul de atunci. V ă poartă până astăzi pic ă,
Helen. Doamnele sunt convinse c ă a i stricat fetele în
timpul traversării.
— Ce am făcut eu? întrebă Helen surprinsă.
— În orice caz – citez – felul dumneavoastr ă
„emancipat” ar fi f ăcut fetele s ă uite de smerenia şi
devotamentul fa ă de st ăpân. Doar din aceast ă cauză se
putea ajunge la acest scandal. Fără a mai vorbi de faptul
că a i dezv ăluit aceast ă chestiune pastorului Thorne.
Doamna Baldwin nu spusese niciun cuv ânt despre cele
întâmplate.
— George, erau ni şte feti e dezorientate! Una a fost
dată unui afemeiat, cealalt ă vândută ca sclav ă pentru
muncă. O familie cu opt copii, unde ar fi trebuit s ă fac ă
menajul o feti ă de cel mult zece ani! Inclusiv servicii de
moaşă. Nu este de mirare c ă fata a fugit! Iar a şa-numi ii
stăpâni ai lui Laurie nu erau mai breji. O mai aud şi
astăzi pe aceast ă imposibilă doamnă Lavender: „Nu,
dacă luăm două, nu fac dec ât s ă vorbească toată ziua în
loc s ă muncească”. Iar micu a plângea de i se scurgeau
ochii…
— S-a mai auzit ceva despre fete? se interes ă George.
Nu a i mai scris nimic.
Aveai impresia c ă tânărul ştia pe de rost fiecare din
scrisorile lui Helen.
— Se ştie doar c ă Mary şi Laurie au disp ărut în

despăşri ite.
aceea zi. Exact ăptămfuseser
la ocăstreburile
Se crede ână dup ă ce fuseser
ă aranjate. Eu nuă
cred. Lui Mary şi lui Laurie nu le trebuiau aranjamente.
Totdeauna ştia una ce g ândeşte cealalt ă – era aproape
înfricoşător. Dup ă aceea nu s-a mai auzit nimic despre
ele. M ă tem c ă au pierit. Dou ă feti e singure în
sălbăticie… doar nu locuiser ă la câ iva kilometri
distan ă să se poată întâlni lesne. Aceşti… aceşti creştini
– p ărea că scuipă această vorbă – au dus-o pe Mary la o
fermă aflată după Haldon, iar Laurie r ămăsese la
Christchurch. Între ele se întindeau aproape şaptezeci
de kilometri de p ădure deas ă, tropical ă. Nici nu vreau
să mă gândesc, prin ce au trecut copilele.
 Helen turnă ceaiul. Şi se aşeză la masă, lângă George.
— Şi a treia? întrebă el. Ce s-a întâmplat cu ea?
— Daphne? Oh, a fost un scandal, noi am aflat la
câteva s ăptămâni dup ă cele întâmplate. A fugit. Dar
mai înainte i-a turnat st ăpânului ei, domnul Morrison,
apă clocotită peste fa ă. La început se p ărea c ă nu va
supravie ui. Dar apoi a reu şit să scape cu via ă, însă a
rămas orb, iar fa a îi este desfigurat ă de cicatrice.
Dorothy spune c ă Morrison arată acum ca un monstru,
ceea ce a şi fost totdeauna. L-a v ăzut o dat ă, fiindc ă
familia Morrison vine la Haldon dup ă cumpărături.
Femeia a înflorit, după ce bărbatul a avut… acest
accident. Daphne este dat ă în urm ărire, dar dac ă nu
intră ea însăşi în clădirea jandarmeriei din Christchurch
nu va fi g ăsită. Dac ă mă întreba i pe mine, a avut
motive întemeiate pentru a fugi şi pentru fapta comis ă.
Dar nu ştiu ce viitor mai are acum…
George dădu din umeri.

— Probabil
Londra. S ărmanul şi viitor
acelacopil. Dar care a şteptat-o ala
ar fiorfelinatului
comitetul
primit ceea ce i se cuvenea. Reverendul Thorne a avut
grijă. Iar acest Baldwin…
Helen zâmbi aproape triumfător.
— I l-au a şezat pe Harper în fa ă, ca şef. S-a ispr ăvit
cu visul lui de a deveni episcop de Canterbury. Simt o
bucurie deloc creştinească pentru necazul lui! Dar
povesti i mai departe! Tatăl dumneavoastră…
— … Este în continuare în serviciul lui la Greenwood
Enterprises. Firma creşte şi de dezvolt ă. Regina sus ine
comer ul exterior, iar în colonii se fac averi imense,
adesea pe spinarea b ăştinaşilor. Am v ăzut aceste
lucruri… Maorii voştri ar trebui s ă se socotească ferici i
că atât imigran ii albi, c ât şi ei înşişi sunt mai degrab ă
paşnici. Dar tat ăl meu şi cu mine nu putem schimba
lucrurile – şi noi profit ăm de exploatarea acestor ări.
Iar în Anglia se dezvolt ă industrializarea, chiar dacă cu
excrescen e, care îmi plac la fel de pu in ca exploatarea
brutală din inuturile transoceanice. Condi iile din
unele fabrici sunt înspăimântătoare. Dac ă mă gândesc
bine, nu mi-a plăcut nic ăieri at ât de mult, ca aici, în
Noua Zeelandă. Dar divaghez…
Pe când George se întorcea la temă, îi veni în minte că
observa ia de adineauri nu o f ăcuse doar pentru a o
linguşi pe Helen. Aceast ă ară îi plăcea cu adev ărat.
Oamenii drep i, lini şti i, inuturile întinse cu mun ii
maiestuoşi, fermele mari cu oile şi vitele bine hrănite pe
păşunile grase – şi Christchurch, care tindea s ă devină
un ora ş tipic englezesc, sediu episcopal şi universitar la
celălalt capăt al lumii.

— Ce face
George William?
suspin se interes
ă, privind ă Helen.
semnificativ.
— William nu a frecventat colegiul, dar nici nu v-a i
aşteptat la aşa ceva, nu-i aşa?
Helen negă din cap.
— A avut o serie de profesori particulari, care la
început erau da i afar ă cu regularitate de c ătre mama,
deoarece erau, chipurile, prea severi cu William, apoi
de către tata fiindcă nu reuşeau să-l înve e nimic. De un
an de zile lucrează şi el în firm ă, dac ă se poate vorbi de
muncă. De fapt doar omoar ă timpul, activitate la care
nu-i lipsesc tovar ăşi, nici de sex b ărbătesc, nici de cel
feminin. Dup ă descoperirea puburilor, a urmat
descoperirea fetelor. Din p ăcate, mai ales a celor din
stradă. Nu are discern ământ. Dimpotriv ă. Doamnele îl
înspăimântă, dar fetele u şoare îl admiră. Pe tat ăl meu îl
îmbolnăveşte cu asta, dar mama nici nu îşi dă seama
încă de aceast ă situa ie. Dar cum o s ă fie într-o zi,
când…
Nu mai continu ă, dar Helen ştia exact, ce g ândea:
Când tat ăl lui va muri, am ândoi fra ii vor mo şteni
firma. Atunci George va trebui s ă-i pl ătească partea lui
William – ceea ce ar distruge o întreprindere ca cea a lui
Greenwood – sau va trebui să-l suporte în continuare în
firmă. Helen nu credea c ă va reuşi să suporte mult timp
această din urmă situa ie.
Amândoi tăcură şi, duşi pe gânduri, îşi sorbiră ceaiul,
când uşa se d ădu de perete, iar Fleur şi Ruben n ăvăliră
în cameră.
— Am c âştigat! Fleurette radia şi agita o cros ă
improvizată de crochet. Ruben şi cu mine suntem

înving
— Aătorii!
i tri şat, o dojeni Gwyneira, care ap ăru în urma
copiilor. Era şi ea înfierbântată şi pu in murdară, dar se
amuzase copios, pare-se. Am v ăzut exact, cum ai
împins pe furiş mingea lui Ruben prin ultima poartă!
Helen îşi încre i fruntea.
— Este adevărat, Ruben? Şi tu nu ai spus nimic?
— Cu aceste crose ciudate nu merge pre… pre…
Cum se spune, Ruben? îl apără Fleur pe prietenul ei.
— Precis, completă Ruben. Dar direc ia era cea bună!
George zâmbi.
— Când ajung înapoi în Anglia, v ă trimit crose
adevărate, promise el. Dar atunci nu se va mai tri şa!
 — Sigur? întrebă Fleur.
Pe Ruben însă îl preocupau alte g ânduri. Se uit ă cu
ochii lui căprui, în elep i, la Helen şi la oaspetele ei, care
îi era în mod evident at ât de familiar lui Helen. În cele
din urmă i se adresă lui George.
— Eşti din Anglia. Eşti adevăratul meu tată?
Lui Gwyn i se t ăie răsuflarea, pe c ând Helen se
îmbujoră.
— Ruben! Nu vorbi asemenea prostii. Ştii exact c ă ai
doar un singur tat ă! Scuz ându-se, i se adres ă lui
George. Sper c ă nu gândi i acum nimic gre şit despre
mine! Este vorba doar c ă Ruben… nu este în cele mai
bune rela ii cu tat ăl său şi mai nou se tot cramponeaz ă
de ideea c ă Howard… ei da, c ă poate mai are un tat ă
undeva în Anglia. Cred că se datorează faptului că i-am
povestit at ât de mult despre bunicul lui. Şti i, Ruben îi
seamănă foarte mult. Şi a în eles greşit situa ia. Scuză-te
imediat, Ruben!

George zâmbi.să se scuze. Dimpotrivă, m ă simt flatat.

— Nu trebuie
Cine nu ar vrea s ă fie rud ă cu Ruben Hood, un haiduc
viteaz şi un juc ător excelent de crochet! Ce crezi Ruben,
aş putea să fiu unchiul tău? Po i să ai mai mul i unchi.
Ruben se gândi pu in.
— Ruben vrea s ă ne trimit ă crose de crochet! E bine
să ai un asemenea unchi. Po i să fi unchiul meu,
domnule Greenwood.
Fleur era fără îndoială pragmatică.
Gwyneira îşi dădu ochii peste cap.
— Dacă se va ar ăta şi în continuare at ât de deschis ă
fa ă de interesele economice, va fi uşor de măritat.
 — Mă căsătoresc cu Ruben, declar ă Freur. Iar Ruben
se va căsători cu mine, nu-i aşa?
Scutură crosa de crochet. Era mai bine, dac ă Ruben
nu refuza oferta.
Helen şi Gwyneira se privir ă descumpănite. Apoi
râseră, iar George le inu isonul.
— Când pot s ă vorbesc cu tat ăl mirelui? întrebă el în
cele din urmă, uitându-se şi la pozi ia soarelui deasupra
orizontului. I-am promis domnului Warden s ă mă
întorc p ână la cin ă şi aş vrea s ă mă in de cuv ânt. De
aceea discu ia cu domnul O’Keefe va trebui am ânată
până mâine. Poate oare s ă mă primească mâine înainte
de masă, domnişoară Helen?
Helen îşi muşcă buzele.
— O să-i transmit cu pl ăcere şi ştiu c ă această
întâlnire ar trebui s ă aibă prioritate. Dar Howard este
uneori… ei da, încăpă ânat. Dac ă i se fixeaz ă ideea c ă
vre i să-i impune i un termen… Era vizibil c ă o deranja

ă vorbeasc
sdespre falsaă lui
despre încăpmai
m ândrie, ă ânarea
ales clui putea s şăi
ă nuHoward
recunoască cât de des depindeau dispozi iile şi deciziile
sale de toane sau de whisky-ul consumat.
Ca întotdeauna vorbea liniştită şi stăpână pe sine, dar
George putea s ă-i citească în ochi ca atunci, la masa de
seară a familiei Greenwood. Vedea furie şi răzvrătire.
Disperare şi dispre . Pe atunci, aceste sentimente se
îndreptau împotriva mamei sale superficiale – ast ăzi
împotriva bărbatului, despre care Helen crezuse c ă îl va
putea iubi.
— Nu v ă face i griji, domni şoară Helen. Nu trebuie
să spune i că vin de la Kiward Station. Spune i-i doar că
în drum spre Haldon voi trece pe aici – şi aş vrea s ă
vizitez ferma şi să-i fac unele propuneri de afaceri.
Helen înclină din cap.
— Voi încerca…
Gwyneira şi copiii ie şiseră deja pentru a înhăma
calul. Helen auzi vocile copiilor, cert ându-se pentru
esale şi perii. George p ăru că nu se gr ăbeşte chiar a şa
tare. Se mai uit ă o dat ă prin locuin ă, înainte de a- şi lua
rămas-bun. Helen lupta cu sine. S ă vorbească cu el sau
ar în elege gre şit rug ămintea ei? În cele din urm ă se
hotărî să mai reia tema „Howard”. Dac ă George prelua
comer ul cu l ână, toat ă existen a lor ar depinde de el.
Iar Howard s-ar putea s ă nu găsească altceva mai bun
de făcut, decât să bruscheze vizitatorul din Anglia.
— George… începu ea ezitând. Dacă vorbi i mâine cu
Howard, fi i, vă rog, îngăduitor. Este foarte m ândru şi
se supără uşor. Via a l-a lovit aspru şi îi vine greu s ă se
stăpânească. Este… este…

reu—şi „Nu gentleman”, voia s ă spună, dar nu

este un cuvintele.
să articuleze
George scutură din cap şi zâmbi. În ochii lui adesea
zeflemitori se citeau doar bl ânde e şi un ecou al vechii
iubiri.
— Nu o spune i, domnişoară Helen! Sunt sigur că voi
ajunge cu so ul dumneavoastră la o în elegere, care s ă
fie în avantajul ambelor p ăr i. În privin a diploma iei
am trecut prin cea mai bună şcoală…
Îi făcu cu ochiul.
Helen zâmbi şovăielnic.
— Atunci pe mâine, George.
— Pe mâine, Helen!
 George voia s ă-i dea m âna, dar apoi se r ăzgândi. O
dată, o singur ă dată o va s ăruta. O cuprinse u şor în
bra e şi îi atinse obrazul cu buzele. Helen accept ă – şi
apoi ced ă slăbiciunii proprii şi se sprijini pentru o clip ă
de um ărul lui. Poate c ă o dat ă altcineva va fi mai
puternic dec ât ea. Poate c ă o dat ă cineva se va ine de
cuvânt.

— Vede i, domnule O’Keefe, am vizitat mai multe

firme în aceast ă regiune, spuse George. St ătea cu
Howard O’Keefe pe veranda cabanei lui Helen şi
Howard turnase whisky în pahare. Helen g ăsea acest
gest liniştitor; so ul ei nu bea decât cu b ărba ii pe care îi
agrea. Înseamnă că premergătoarea vizită a fermei
decursese bine. Trebuie s ă recunosc, explică George în
continuare cu vocea cumpănită, că sunt îngrijorat…

existăÎ pentru afacerea dumneavoastr

— ngrijorat? morm ăi Howard. În ce m ăsură? Aici
ă orice cantitate de
lână pe care o dori i. Nu trebuie s ă vă face i griji. Şi
dacă a mea nu v ă place… bine şi aşa, nu trebuie s ă vă
scuza i. Atunci îmi caut alt cumpărător.
— Îşi bău paharul dintr-o sorbitur ă şi îşi turn ă din
nou.
George ridică mirat sprâncenele.
— De ce a ş refuza produsele dumneavoastr ă,
domnule O’Keefe? Dimpotriv ă, sunt foarte interesat
într-o colaborare. Chiar din cauza temerilor mele.
Vede i, eu am vizitat acum mai multe ferme şi mi se
pare c ă unii cresc ători de oi, în frunte cu Gerald
Warden de la Kiward Station, tind spre o situa ie de
monopol.
— Asta a şa el se agit ă O’Keefe şi mai lu ă o duşcă.
Tipii vor toat ă pia a pentru ei… numai cele mai bune
pre uri pentru cea mai bun ă lână… Dac ă te gândeşti
numai cum se numesc: baroni ai oilor! Şleahtă
încrezută!
Howard se întinse după whisky.
George încuviin ă din cap cump ănit şi sorbi din
paharul său.
— M-aş exprima mai precaut, dar în esen ă ave i
dreptate. Şi este foarte perspicace din partea
dumneavoastră că aminti i pre urile – Warden şi ceilal i
producători de elit ă le urc ă. Desigur c ă se ridic ă şi
preten iile calitative, dar în ceea ce m ă priveşte pe
mine… pozi ia mea la tratative ar fi desigur mai bun ă
dacă ar exista o mai mare varietate de oferte.
— Deci ve i cump ăra mai mult de la micii

Ochiiători?
produc întrebă Howard
s ăi oglindeau interes,cu aviditate.
dar şi neîncredere. Care
comerciant cumpăra cu bun ă ştiin ă marfa de mai
proastă calitate?
— Aş dori acest lucru, domnule O’Keefe. Dar trebuie
să corespundă şi calitatea. Dacă mă întreba i pe mine, ar
trebui fr ânt acest cerc vicios în care sunt prin şi micii
fermieri. Şti i şi dumneavoastră – ave i teren pu in,
multe animale, dar mai degrab ă de o calitate slab ă,
produc ia este cantitativ acceptabil ă, dar calitativ
mediocră. Deci, dup ă vânzare nu r ămân niciodat ă
suficien i bani pentru a cump ăra animale de ras ă mai
bune şi a mări astfel, în timp, calitatea lânii.
 O’Keefe încuviin ă din cap cu sârg.
— Ave i întru totul dreptate. Asta încerc s ă-i explic
de ani de zile bancherului din Christchurch! îmi trebuie
un împrumut…
George clătină din cap.
— Vă trebuie animale de rasă de primă calitate. Şi nu
numai dumneavoastr ă, ci şi celorlalte mici fermieri. O
infuzie de bani poate ajuta, dar nu este necesar ă.
Gândi i-vă, cump ăra i un berbec premiat, iar în anul
următor vă moare…
Lui George îi era mai degrabă teamă că un împrumut
dat lui Howard s-ar cheltui mai degrab ă în pubul din
Haldon dec ât să fie folosit pentru achizi ionarea unui
berbec, dar el îşi pregătise îndelung argumentele.
— Acesta este ri… riscul r ăspunse Howard, al c ărui
limbă se învârtea din ce în ce mai greu.
— Un risc pe care nu vi-l pute i asuma, O’Keefe.
Ave i familie! Nu pute i risca să fi i alungat de pe ferma

şalta.
i din Inten ionez ca prină. Nu,
casa dumneavoastr firmapropunerea mea este
mea, Greenwood
Enterprises, să achizi ionez un stoc de oi de prim ă
calitate şi să le pun la dispozi ie, cu împrumut,
crescătorilor. În ceea ce prive şte plata, o s ă ne
în elegem. Important este în primul r ând să se
îngrijească de animale şi peste un an să le dea sănătoase
şi în bună formă mai departe. Un an, în care un berbec
să monteze toate oile de pr ăsilă ale dumneavoastră sau
o oaie de prăsilă de rasă pură să vă dea doi miei, care să
formeze baza pentru o nou ă turmă. V-ar interesa o
asemenea colaborare?
Howard rânji.
 — Şi cu timpul Warden va îmbătrâni, v ăzând că to i
fermierii din jur au oi de rasă.
Ridică paharul c ătre George, de parc ă ar fi vrut s ă
toasteze.
George aprobă cu seriozitate.
— Domnul Warden nu va s ărăci din cauza aceasta,
sunt sigur. Dar dumneavoastr ă şi cu mine vom avea
şanse comerciale mai bune.
— De acord? îi întinse mâna so ului lui Helen.
Helen v ăzu de la geam c ă Howard bate palma. Nu
putuse urmări despre ce este vorba, dar rar se mai
întâmplase ca Howard să arate atât de mul umit. Iar pe
fa a lui George se citea acea expresie şmecherească,
cunoscută de demult, ba mai f ăcu şi cu ochiul în
direc ia ei. Ieri îşi făcuse repro şuri, dar ast ăzi era
bucuroasă că îl sărutase.
A doua zi, c ând părăsi Kiward Station îndreptându-
se în direc ia Christchurch, George era foarte mul umit

de
grăsine. Nici m ăcarnufa îai putea
jdar Mckenzie răutăcioas ă abuna
strica impertinentului
dispozi ie.
Insul acesta pur şi simplu neglijase s ă pună şaua pe
calul lui, după ce ieri, când George plecase cu Gwyneira
la ferma lui Helen, era s ă izbucnească un scandal.
Mckenzie pusese pe iapa
Gwyneirei o şa de dam ă, după ce Gwyn îi spusese s ă
pregătească iapa pentru un drum mai lung, pe care
dorea s ă-l fac ă cu oaspetele lor. Doamna Warden îi
spusese ceva usturător, iar el îi răspunsese dur, George
auzind doar cuv ântul „lady-like” – ca o doamn ă. La
care Gwyneira o prinse pe micu a Fleur, pe care
Mckenzie voise s ă o aşeze în spatele ei pe Igraine şi o
puse în fa a lui George, pe calul lui.
— A i vrea s ă o lua i pe Fleur cu dumneavoastr ă?
întrebă ea cu voce dulce, arunc ându-i în acela şi timp
oierului o privire aproape triumf ătoare. Nu pot s-o am
alături de mine, când merg într-o şa de damă.
Mckenzie îi aruncase lui George o privire aproape
ucigătoare când acesta o îmbră işase pe feti ă, pentru ca
ea să stea mai sigur. Era ceva între el şi stăpâna de la
Kiward Station… dar desigur c ă Gwyneira se putea
apăra dac ă se sim ea molestată. George decise s ă nu se
amestece, dar mai ales să nu spună nimic lui Gerald sau
Lucas Warden. Toate aceste lucruri nu îl atingeau – mai
ales c ă trebuia s ă-l ină pe Gerald binedispus. Dup ă o
cină copioasă şi trei pahare de whisky îi prezent ă o
ofertă pentru achizi ionarea unei turme de oi de ras ă
pură Welsh-Mountain. Dup ă o oră cheltuise o mic ă
avere, dar ferma lui Helen urma s ă fie populat ă în
curând de oi de prăsilă de cea mai bună calitate, cum se

puteau ăsi înîncNoua

găseascăgacum ă o mâZeeland ă. fermieri,
nă de mici George trebuia să
care aveau
nevoie de o sus inere pentru a începe o asemenea
afacere, pentru ca Howard s ă nu devin ă circumspect.
Dar desigur că acest lucru nu era greu: Peter Brewster îi
va putea da nişte nume.
Acest nou segment de activitate – fiindc ă sub acest
aspect trebuia să-i v ândă George tatălui său angrenarea
sa în cre şterea oilor – însemna ca George s ă-şi
prelungească şederea în Insula de Sud. Oile trebuiau
împăr ite, iar cresc ătorii implica i în proiect trebuiau
supraveghea i. Aceast ă ultimă condi ie nu era
obligatorie – Brewster i-ar fi putut recomanda ni şte
parteneri care s ă fie muncitori şi care ajunseser ă într-o
situa ie grea, fără a fi de vină. Dar dacă era să o ajute pe
Helen o perioad ă mai îndelungată, atunci Howard
O’Keefe trebuia îndrumat şi supravegheat tot timpul,
această ac iune fiind împachetată diplomatic drept
consiliere şi ajutor împotriva du şmanului s ău de
moarte, Warden – probabil c ă O’Keefe nu ar fi urmat
nişte indica ii simple. Cu atât mai mult, cu cât ar fi venit
din partea unui administrator angajat de Greenwood.
Deci George trebuia să rămână – iar această idee, cu c ât
petrecea mai mult timp în Canterbury Plains, cu at ât îi
plăcea mai mult. Orele îndelungate petrecute în şa îi
dădură timp de g ândire şi referitor la situa ia lui din
Anglia. Deja dup ă un an petrecut împreună cu fratele
lui William la conducerea firmei ajunsese la disperare.
Pe când tat ăl său se uita înadins în alt ă parte, George,
chiar cu ocazia rarelor sale vizite la Londra, vedea
greşelile fratelui s ău şi ocazional pierderile enorme

cauzate
de a c ălăde el,acu
tori luicare trebuia
George s ă se lupte
se datora firma.
şi dorin deăcerea
ei Pl a nu
mai asista la toate acestea, fiindc ă de cum punea
piciorul pe p ământul Angliei, şefii de birou şi
administratorii, îngrijora i, se şi adresau tânărului şef al
firmei: „Trebuie s ă face i ceva, domnule George!” –
„Mi-e fric ă să nu fiu acuzat de delapidare, domnule
George, dacă se continu ă astfel, dar ce s ă fac?” –
„Domnule George, i-am dat domnului William
bilan urile, dar am impresia c ă nici nu ştie s ă le
citească.” – „Vorbi i cu tat ăl dumneavoastr ă, domnule
George!”
George încercase acest lucru, dar era f ără nicio
speran ă. Greenwood tot mai încerca s ă îl folosească pe
William în mod eficient în cadrul firmei. În loc s ă-i
îngrădească atribu iile, încerca s ă-l împovăreze cu
responsabilită i din ce în ce mai mari şi să-l îndemne
astfel s ă păşească pe drumul cel bun. Dar George se
săturase de aceast ă situa ie şi îi mai era şi team ă că va
trebui s ă strângă cioburile sparte, c ând tat ăl lui va ie şi
din firmă.
Această filială în Noua Zeeland ă oferea alternative.
Dacă ar putea s ă-l conving ă pe tat ăl său să-i
încredin eze toat ă afacerea din Christchurch, ca un
avans asupra mo ştenirii! Atunci ar putea s ă
construiască ceva aici, ferit de escapadele lui William.
La început va trebui s ă trăiască mai modest dec ât în
Anglia, dar case senioriale ca cea de la Kiward Station
erau oricum deplasate în aceast ă ară t ânără, pe cale de
a se ridica. Apoi nici nu îi trebuia lux. O cas ă
confortabilă la ora ş, un cal bun pentru deplas ările prin

şară şi un pub
i participa simpatic,
la discu unde seara –s ăatseâta
ii interesante seăgdestinde
poat ăsea cu
siguran ă la Christchurch. Şi mai bine ar fi o familie.
George nu se g ândise p ână acum s ă-şi întemeieze o
familie – în orice caz nu de c ând îl refuzase Helen. Dar
acum, după ce îşi revăzuse prima iubire şi pusese capăt
adora iei juvenile, aceast ă idee nu îl mai p ărăsea. O
căsătorie în Noua Zeeland ă – o „poveste de dragoste”
care s ă o impresioneze pe mama lui şi să o determine
să-l sprijine… Dar mai ales un bun pretext de a r ămâne
în ară. George decise ca în săptămânile urm ătoare s ă
ină ochii deschişi la Christchurch şi poate s ă ceară un
sfat familiei Brewster şi directorului de la banc ă. Poate
cunoşteau ei o fat ă potrivită. Dar mai întâi îi trebuia o
casă de locuit. White Hart era, ce-i drept, un hotel
acceptabil, dar nu era potrivit pentru o şedere
permanentă în noua patrie…
George atac ă deja a doua zi proiectul „cump ărarea
unei case sau închirierea ei”. Petrecuse o noapte
neliniştită la White Hart. Mai întâi răsunase din sala de
jos muzică de dans, apoi bărba ii se bătură pentru o fată
– o situa ie care îi lăsase lui George impresia c ă nu este
un lucru chiar a şa de simplu s ă găseşti o mireas ă în
Noua Zeeland ă. Anun ul la care r ăspunsese Helen îi
apăru acum în alt ă lumină. Nici c ăutarea unei locuin e
nu se dovedi a fi simpl ă. Cine venea încoace, de obicei
nu cumpăra o cas ă, ci îşi construia una. Rar se întâmpla
să se găsească case gata construite de v ânzare şi, în
consecin ă, erau c ăutate. Şi familia Brewster d ăduse de
mult casa cu chirie, înainte de a veni George. Nu
doreau să vândă, viitorul la Otago nu li se p ărea sigur.

Georgedevizit
indicate ă banc
c ătre cele ăc,âhotel
teva adrese îi fuseser
care puburi,
şi în câteva dară
majoritatea erau ni şte ad ăposturi s ărăcăcioase. De cele
mai multe ori, ni şte familii sau doamne mai în vârstă,
singure, c ăutau chiria şi. Era desigur o alternativ ă
acceptabilă şi ieftin ă fa ă de hotel, care era folosit ă de
imigran i până reuşeau s ă se stabileasc ă în noua ară.
Dar nu era ceva pentru George, care era obi şnuit cu
locuin e senioriale.
Nemul umit, se plimba prin noile parcuri, amenajate
de-a lungul r âului Avon. Aici aveau loc vara regate cu
bărci; existau puncte de observa ie şi locuri pentru
picnic. Acum, primăvara, nu prea erau folosite. Vremea
încă schimbătoare nu permitea dec ât o şedere scurtă pe
băncile dispuse de-a lungul r âului. Deocamdată lumea
se plimba doar pe drumurile principale. Dar o plimbare
aici î i dădea aproape impresia c ă te afli la Oxford sau
Cambridge, în Anglia. Bone îşi plimbau proteja ii, copiii
se jucau cu mingea pe gazon, iar c âteva perechi de
îndrăgosti i, ru şinoşi, căutau umbra copacilor. Toate
acestea aveau un efect liniştitor asupra lui George, chiar
dacă nu îl scoteau complet din medita iile sale. Tocmai
vizitase ultima dintre cl ădirile de închiriat, un şopron,
care doar cu foarte multă fantezie putea fi numit cas ă şi
a cărui renovare ar fi înghi it at âta timp şi bani c ât era
necesar pentru o cas ă nouă. Şi mai era şi aşezat într-un
loc neprielnic. Dac ă nu se întâmpla o minune, George
va trebui s ă caute m âine un teren şi să se gândească
totuşi la construirea unei case. Nu ştia cum ar putea s ă
le explice părin ilor lui această hotărâre.
Obosit şi prost dispus, se l ăsă în voia sor ii, observ ă

ra ele şi lebedele
supraveghea r âua şera
de pe Feti
doi copii. i remarc ă o sau
de şapte tânăopt
ră, care
ani;
era gr ăsu ă şi avea bucle dese, aproape negre.
Pălăvrăgea binedispus ă cu bona ei, pe c ând arunca de
pe un ponton vechi pâine ra elor. Băie elul, un heruvim
blond, era o adevărată pacoste. Plecase de pe ponton şi
se juca în mâlul de pe mal.
Bona îşi făcea griji pentru el.
— Robert, nu te apropia at ât de mult de r âu! De c âte
ori să- i spun? Nancy, ai grijă de fratele tău!
Tânăra femeie – George aprecia c ă avea cel mult
optsprezece ani
— Stătea destul de neajutorat ă pe malul noroios.
Purta ghete cu şiret înalte, negre, lustruite şi o rochie
modestă, de pânză. Dacă se ducea după băiat în mocirla
de pe mal, se murd ăreau am ândoi. Aceeaşi situa ie era
şi cu feti a din fa a ei. Era îmbrăcată curat şi îngrijit şi i
se atrăsese desigur aten ia să nu se murdărească.
— Nu mă ascultă, missy! spuse ea cuminte.
Băiatul îşi murd ărise deja costumul de marinar din
cap până în picioare cu mâl.
— Vin dac ă îmi faci b ărcu e! îi răspunse el obraznic
bonei. Apoi mergem la lac şi le punem să plutească!
Lacul nu era altceva dec ât o băltoacă mare, care
rămăsese din iarn ă, de c ând dăduse r âul peste mal. Nu
era prea curat ă, dar cel pu in nu avea curen i
primejdioşi.
Tânăra femeie p ăru indecis ă. Desigur c ă ştia c ă este
greşit să negocieze, dar era vizibil c ă nu dorea s ă treacă
prin mocirlă şi să-l ia pe băiat cu for a. În cele din urmă,
încercă cu o contrapropunere.
— Darcâmai
aceasta, întva
nd te âi îfacem
ntrebalec
tatăiile! Nu
l tău, să vreau iarîn
nu ştiica seara
nimic.
George scutură din cap. În situa ii asem ănătoare,
Helen nu a cedat niciodat ă în fa a lui William. Dar
această guvernantă era cu mult mai t ânără şi desigur
mai pu in experimentată ca la timpul s ău Helen în casa
Greenwood. Părea disperată; era suprasolicitat ă de
acest copil. În pofida expresiei moroc ănoase era
drăgu ă: George văzu o fa ă delicată, în formă de inimă,
cu pielea foarte deschis ă, ochi limpezi, alba ştri şi buze
trandafirii. P ărul era fin, blond, str âns la ceaf ă într-un
coc lejer, care însă nu st ătea bine. Fie p ărul era prea
moale ca s ă fie prins, fie fata era o proast ă coafeză.
Avea pe cap o bonet ă îngrijită, care se potrivea cu
rochia. Totul era modest, dar nu era totu şi o uniform ă
de slujnic ă. George îşi corect ă prima impresie. Fata era
educatoare, nu era bonă.
— Rezolv o problem ă, apoi primesc b ărcu a! strig ă
sigur de sine Robert.
Descoperise un ponton cam d ărăpănat, care ducea
mai departe spre r âu şi se balansa binedispus pe el.
George se alarm ă. Rin ă acum b ăiatul fusese doar
recalcitrant, dar acum era chiar în primejdie. Curentul
era foarte puternic.
Educatoarea îşi dădea şi ea seama, dar nu voia s ă
cedeze fără luptă.
— Rezolvi trei probleme, propuse ea.
Vocea suna spartă.
— Două!
Băie elul, putea fi de vreo şase ani, se balansa pe o
scândură desprinsă.

cuGeorge
care putea i c ă-i ajunge.
sim traversa uşor Avea cizme
mocirla. Dinde c ăpa
trei lărie grele,
şi era pe
pode , îl prinse pe micu ul ce se lamenta şi îl purt ă
repede până la educatoarea lui.
— Poftim, cred că v-a fugit!
George râse spre fată.
Tânăra ezit ă mai întâi, nesigură ce se cuvenea s ă
spună într-o asemenea situa ie. Dar apoi u şurarea
resim ită birui şi ea z âmbi la rândul ei. Dar era şi destul
de comic cum Robert se zb ătea sub bra ul str ăinului, ca
un că el neastâmpărat. Sora lui chicoti răutăcioasă.
— Trei probleme, tinere, şi te las jos, spuse George.
Robert se v ăită, accept ând, iar George îl puse jos.
Educatoarea îl lu ă imediat de guler şi îl puse s ă şadă pe
cea mai apropiată bancă din parc.
— Vă mul umesc mult, spuse ea cu ochii pleca i cu
sfială. Îmi făcusem griji. Adesea este necuviincios…
George aprob ă din cap şi era gata s ă meargă mai
departe, dar ceva îl re inu. Aşa că îşi c ăută şi el o bancă,
nu departe de educatoarea, care îl obligă pe elevul ei s ă
se lini ştească. Pe c ând îl inea pe banc ă, încercă să
ob ină de la el m ăcar un r ăspuns, dac ă nu era în stare
să-i dea rezolvarea problemei.
— Cât fac doi şi cu trei, Robert? Am pus cuburile de
construit, î i aminteşti?
— Nu-mi amintesc. Facem acum bărcu a?
Robert se zbenguia.
— După ce termin ăm aritmetica. Uite, Robert, aici
sunt trei frunze. Iar aici încă două. Câte sunt în total?
Băiatul ar fi trebuit doar s ă numere. Dar era
recalcitrant şi dezinteresat. George îl vedea pe William

în Tfaânaăochilor.
ra educatoare era răbdătoare.
— Numără pur şi simplu, Robert.
Băiatul numără în silă.
— Unu, doi, trei, patru… patru, domnişoară.
Educatoarea suspină, la fel şi mica Nancy.
— Mai numără o dată, Robert.
Copilul era far ă chef şi prost. Compasiunea lui
George fa ă de educatoare crescu cu fiecare problem ă, a
cărei rezolvare trebuia dibuit ă bâjbâind. Desigur c ă nu
era u şor să rămână prietenoasă, dar t ânăra femeie
zâmbi cu stoicism, pe c ând Robert striga întruna: „S ă
facem b ărcu e, să facem b ărcu e!” T ânăra renun ă când
băiatul rezolv ă cea de-a treia şi cea mai simpl ă
problemă de aritmetic ă. Dar la împăturitul b ărcu elor
din h ârtie nu se dovedi nici îndeajuns de r ăbdător, nici
destoinic. Modelul cu care plec ă în sfârşit mul umit nu
prea ar ăta apt de a se ine la suprafa a apei. Astfel c ă
băiatul reapăru foarte repede şi întrerupse ora de
aritmetică a lui Nancy. Sora lui reac ionă indispusă.
Feti a era bun ă la socotit şi, spre deosebire de
învă ătoarea ei, era con ştientă de ascult ătorul prezent.
De fiecare dat ă când dădea un r ăspuns ca tras din
puşcă, se uit ă triumfătoare spre George. În schimb,
George se concentr ă asupra tinerei educatoare. Ea
enun a problemele cu o voce sc ăzută, cristalin ă,
pronun ând „s”-ul pu in artificios – ca cineva, care
apar inea de p ătura superioar ă engleză, sau ca o fat ă,
care în copil ărie fusese s âsâită şi acum îşi controla
conştient pronun ia. George g ăsea c ă este încântătoare;
ar fi putut s-o asculte la nesf ârşit. Dar Robert le r ăpi ei

şfeti
i surorii
a. Iar lui ochiiştea.
în lini ă ătoareiştia
învGeorge citiexact
aceeacum se ăsimte
şi ner bdare
stăpânită ca pe timpuri la Helen.
— S-a scufundat, domnişoară! Fă alta! ceru Robert şi
aruncă bărcu a udă în poala învă ătoarei.
George decise să intervină încă o dată.
— Vino încoace, eu ştiu cum trebuie procedat. Îl
chemă el pe Robert. Î i arăt cum trebuie împăturită,
atunci po i să- i faci şi singur bărcu e.
— Dar nu trebuie s ă… Tânăra îl privi neajutorat ă.
Robert, îl incomodezi pe acest domn, spuse ea cu
severitate.
— Nici vorb ă, răspunse George şi dădu dispre uitor
din m ână. Dimpotriv ă. Îmi place s ă fac b ărcu e. Şi nu
am mai f ăcut aşa ceva de aproape zece ani. E timpul s ă
încerc din nou, altfel ruginesc.
Pe când tânăra femeie continu ă să facă cu Nancy
probleme de aritmetică, arunc ând din c ând în când, pe
furiş, c âte o privire spre George, acesta împături repede
hârtia, f ăcând o b ărcu ă. Încercă să-i explice lui Robert
cum se face, dar b ăiatul se interes ă doar de produsul
finit.
— Vino cu mine, s-o l ăsăm la ap ă! îl invit ă totuşi pe
George. În râu!
— În niciun caz în râu!
Educatoare s ări în sus. De şi o brusca prin acest gest
pe Nancy, era gata s ă-l înso ească pe Robert la „lac”,
doar ca acesta s ă nu se expun ă iar unor primejdii.
George merse alături de ea şi îi admiră mişcările uşoare,
gra ioase. Această fată nu era venit ă de la ară ca unele
din fetele care dansaser ă ieri la White Hart. Era o mic ă

lady.
— Băiatul este dificil, nu-i a şa? întrebă George cu
compasiune.
Ea aprobă din cap.
— Dar Nancy este drăgu ă. Şi poate c ă şi lui Robert îi
vor trece toanele când va mai creşte… spuse ea plină de
speran e.
— Crede i? întrebă George. Ave i experien ă în acest
sens?
Fata ridică din umeri.
— Nu, este primul meu post.
— După seminarul pentru educatoare? se interes ă
George.
 Arăta mult prea tânără pentru a fi un cadru şcolit.
Fata clătină din cap jenată.
— Nu, nu am frecventat seminarul. Încă nu există aşa
ceva în Noua Zeelandă – cel pu in aici, în Insula de Sud.
Dar ştiu s ă scriu şi să citesc, cunosc pu ină franceză şi
foarte bine limba maori. Am citit clasicii, chiar dac ă nu
în latină. Iar copiii nu merg încă la colegiu.
— Şi? întrebă George. Vă face plăcere?
Tânăra ridic ă privirea spre el şi îşi încre i fruntea.
George îi indic ă un loc pe banc ă, pe l ângă „lac” şi se
bucură când ea se aşeză.
— Plăcere? Educarea? Ei da, nu totdeauna. Care este
acea muncă plătită, care face întotdeauna plăcere?
George se a şeză lângă ea şi încercă să lege o
conversa ie.
— Dacă tot st ăm şi discut ăm aici, îmi permite i
desigur s ă mă prezint? George Greenwood de la
Greenwood Enterprises – Londra, Sydney, şi, mai nou,

Christchurch.
În orice caz, fata nu l ăsă să se vad ă, dac ă o
impresionase. În schimb, îşi declin ă liniştită şi mândră
numele:
— Elisabeth Godewind.
— Godewind? Sun ă a danez ă. Dar nu ave i accent
scandinav.
Elisabeth scutură din cap.
— Nu, vin din Londra. Dar mama mea adoptiv ă a
fost suedeză. M-a adoptat.
— Numai mamă? Nu şi tată?
George se mustră pentru curiozitatea sa.
— Doamna Godewind era deja mai în vârstă când am
ajuns eu la ea. Ca un fel de „doamn ă de companie”.
Mai t ârziu, a vrut s ă-mi lase mo ştenire casa, iar acest
lucru se putea face cel mai simplu prin adop iune.
Doamna Godewind a fost cel mai bun lucru care mi s-a
întâmplat vreodată… Tânăra se lupt ă cu lacrimile.
George întoarse capul, pentru a nu o pune în
dificultate, şi inu totodată copiii sub observa ie. Nancy
culegea flori, iar Robert f ăcea tot posibilul s ă scufunde
şi cea de-a doua corabie.
Între timp, Elisabeth îşi găsi batista şi reu şi să se
controleze.
— Vă rog să mă scuza i. Dar au trecut doar nouă luni
de când a murit şi tot mai doare.
— Dar dac ă sunte i bine situat ă, de ce v-a i căutat o
slujbă? întrebă George.
Nu se cădea să întrebe atât, dar fata îl fascina.
Fata dădu din umeri.
— Doamna Godewind primea o pensie, din care

întăâiam.
tr i amDar dup ă smoartea
încercat ei nu aveam
ă o închiriem, dar nudec ât casa.
a fost soluMaiia
optimă. Nu am autoritatea necesar ă, iar Jones,
servitorul, nici pe at ât. Oamenii nu au pl ătit chiria, au
murdărit camerele şi îi porunceau lui Jones şi so iei
sale. Era de nesuportat. Cumva nu mai era casa noastr ă.
Mi-am căutat această slujbă. Îmi place mult mai mult s ă
mă ocup de copii. Nu sunt cu ei dec ât în timpul zilei,
seara mă duc acasă.
Deci seara era liberă. George se întrebă dacă ar putea
îndrăzni să-i propună o întâlnire. Poate pentru o cină la
White Hart sau pentru o plimbare. Dar nu – ea ar
refuza a şa ceva. Era o fat ă bine educat ă; însăşi aceast ă
discu ie în parc era la limita bunei-cuviin e.
O invita ie fără intermedierea unei familii prietene,
fără damă de companie, f ără cadrul adecvat era de
neconceput. Dar aici nu era la Londra, fir-ar s ă fie! Erau
în celălalt capăt al lumii, iar el nu voia cu niciun chip să
o piardă din ochi. Trebuia să îndrăznească. Şi ea trebuia
să îndrăznească… Al naibii, doar îndrăznise şi Helen!
George se întoarse c ătre fat ă şi încercă să-şi încarce
privirea cu at âta şarm, dar şi seriozitate pe c ât îi era
posibil.
— Domnişoară Godewind, spuse el chibzuit.
Întrebarea pe care doresc s ă v-o pun contravine tuturor
conven iilor. Desigur c ă aş putea s ă respect
formalită ile, de exemplu, urm ărindu-vă discret, aflând
numele angajatorilor dumneavoastră, lăsând să fiu
introdus în societatea lor de c ătre un membru cunoscut
al societ ă ii din Christchurch – ca s ă aştept apoi s ă fim
cândva prezenta i oficial unul altuia. Dar ar fi posibil ca

p ânăplace
îmi atuncissăă-mi
v ă firezolv
luat cineva de so ie,peiardup
problemele mieănici nu
şapte
col uri. Deci, dac ă nu vre i să vă petrece i restul vie ii
chinuindu-vă cu copii ca Robert, atunci asculta i-mă:
ave i exact ceea ce caut, sunte i o femeie frumoas ă,
atrăgătoare şi bine educată, cu o casă la Christchurch…
Trei luni mai t ârziu, George Greenwood se c ăsători
cu Elisabeth Godewind. P ărin ii mirelui nu erau
prezen i, Robert Greenwood trebuise s ă renun e la
călătorie din cauza obliga iilor de afaceri, dar îi
transmise tinerei perechi binecuvântarea sa şi toate cele
bune şi îi încredin ă lui George, drept cadou de nunt ă,
toate filialele firmei din Noua Zeeland ă şi Australia.
Doamna Greenwood povesti tuturor prietenelor c ă fiul
ei se însurase cu fiica unui c ăpitan suedez şi lăsă să se
în eleagă nişte legături cu casa regală suedeză. Nu avea
să afle niciodat ă că Elisabeth se n ăscuse de fapt în
Queens şi că fusese exilat ă în Lumea Nou ă chiar de
comitetul orfelinatului din care f ăcea ea parte. Tinerei
mirese nu i se vedea în niciun chip descenden a. Era
răpitoare în rochia ei din dantel ă albă, a cărei tren ă era
purtată cuminte de Nancy şi Robert. Helen îl privea pe
băiat cu ochi de Argus, iar George putea fi sigur c ă nu
îndrăznea s ă facă niciun lucru nepermis. Deoarece
George îşi făcuse între timp un nume ca negustor de
lână, iar doamna Godewind fusese considerat ă un stâlp
al societ ă ii, însuşi episcopul se sim i chemat s ă
celebreze cununia. În continuare, nunta se s ărbători în
stil mare în salonul de la White Hart Hotel, iar Gerald
Warden şi Howard O’Keefe se îmbătară în col urile
opuse ale s ălii. Helen şi Gwyneira nu se deranjar ă de

acest ă caşRuben
impunfapt i, în pofida tuturor
şi Fleur tensiunilor,
s ă arunce reu ăşirflori.
împreun ă să
Gerald Warden p ăru să bage de seam ă pentru prima
dată faptul c ă din c ăsnicia lui Howard O’Keefe a
rezultat un fiu reu şit, ceea ce îi stric ă şi mai mult
dispozi ia. Deci pentru ferma jalnic ă a lui O’Keefe
exista un mo ştenitor! Iar Gwyneira era în continuare
suplă ca o nuia de alun. Gerald se scufund ă adânc în
sticla de whisky, iar Lucas, care îi observ ă chipul, era
bucuros să se poat ă retrage cu Gwyneira în camera de
hotel, înainte ca m ânia tat ălui s ău să se descarce
zgomotos. Noaptea încercă din nou s ă se apropie de
Gwyneira şi, ca întotdeauna, ea se ar ătă dispusă şi făcu
tot posibilul să-l încurajeze. Dar Lucas dădu iar greş.

Durase timp îndelungat după vizita lui George p ână

ce rela ia dintre James Mckenzie şi Gwyneira se
normaliza. Gwyn era furioasă, James se sim ea bruscat.
Dar mai ales se clarificase pentru am ândoi c ă în
realitate nu trecuse nimic. Lui Gwyn tot îi mai s ângera
inima c ând vedea c ât de disperat privea James în urma
ei, iar James nu suporta s ă şi-o închipuie pe Gwyneira
în bra ele altuia. Dar o reeditare a rela iei lor nu e era de
închipuit – Gwyn ştia că nu ar mai fi renun at niciodată
la James, dacă l-ar mai fi atins vreodată.
Pe de alt ă parte, via a la Kiward Station devenise cu
timpul insuportabilă. Gerald se îmbătă în fiecare zi şi
nu le acord ă lui Lucas şi Gwyn niciun minut de lini şte.
Chiar şi când erau de fa ă musafiri, cei doi trebuiau s ă

se aştepte la atacuri din partea lui. Gwyneira ajunsese

între timp at ât de disperat ă, că îndrăzni s ă-i vorbeasc ă
lui Lucas de problemele lui sexuale.
— Uite ce e, dragul meu, spuse ea într-o sear ă cu
voce înceată, în timp se Lucas era întins lângă ea,
epuizat de încercările sale şi bolnav de ru şine.
Gwyneira îi propusese sfioas ă să-l excite, ating ându-i
membrul – lucrul ce se c ădea cel mai pu in să fie f ăcut
de o lady şi un gentleman, dar experien a Gwyneirei cu
James era foarte promi ătoare în acest sens. Dar Lucas
abia ar ăta vreo reac ie, chiar şi când îi mângâie pielea
netedă, fină şi o masă uşor. Trebuia făcut ceva.
Gwyneira hotărî să apeleze la fantezia lui Lucas.
Dacă nu î i plac… din cauza p ărului meu ro şu sau
fiindcă î i plac mai mult femeile plinu e… de ce nu î i
închipui pur şi simplu c ă eşti cu altcineva? Nu a ş fi
supărată.
Lucas o sărută tandru pe obraz.
— Eşti at ât de scump ă, suspin ă el. At ât de
în elegătoare. Nici nu te merit. Îmi pare tare rău totul.
Ruşinat, voia să se îndepărteze.
— Din regretele tale nu voi r ămâne însărcinată! spuse
Gwyneira dur. Închipuie- i mai bine ceva ce te excită.
Lucas încercă. Dar c ând îi apăru în închipuire o
imagine care îl excit ă într-adevăr fu at ât de îngrozit, c ă
sperietură îl trezi pe loc. Nu se putea a şa ceva! Nu
putea s ă se culce cu so ia lui şi să se gândească în acest
timp la suplul şi bine clăditul George Greenwood…
Situa ia escalad ă într-o seară de decembrie, o zi
încinsă de var ă, când nu adia nicio boare. Se întâmplă
rar în Canterbury Plains, iar zăpuşeala zgândărea nervii

tuturora de la toat
Gerald fusese Kiward Station.
ă ziua Fleur se smiorc
de nesuportat. Dimineaăia,a iar
se
răstise la muncitori, fiindc ă oile gestante nu erau încă
afară, în mun i
— Şi asta cu toate c ă îi dăduse înainte lui James
indica ia să scoată turma doar dup ă ce se n ăscuse şi
ultimul miel. După-amiaza se certă fiindcă Lucas se afla
cu Fleurette în grădină şi desena, în loc s ă se facă util la
grajduri – dup ă care se cert ă cu Gwyneira, care îi
explicase c ă pe moment nu era nimic de f ăcut cu oile.
Pe timpul amiezii era cel mai bine s ă lase animalele s ă
se odihnească.
To i doreau s ă vină ploile, era sigur c ă va veni o
furtună. Dar la apusul soarelui, când răsună invita ia la
cină, nu se vedea niciun norişor pe cer. Gwyneira merse
suspinând în camera ei încinsă, pentru a se schimba.
Nu îi era foame şi ar fi dorit s ă se aşeze pe veranda din
grădină şi să aştepte ca noaptea s ă-i aduc ă pu ină
alinare. Poate c ă ar fi sim it chiar şi primele sufl ări ale
vânturilor furtunii – sau le-ar fi provocat, fiindc ă
popula ia maori credea în vrăjile legate de starea
vremii, iar Gwyneira sim ise toat ă ziua acel sentiment
ciudat de a fi o parte din cer şi din p ământ, st ăpână
peste via ă şi moarte. Un sentiment m ăre , de care era
cuprinsă de fiecare dată când putea s ă fie prezentă şi să
ajute la venirea pe lume a unei noi vie i. Îşi amintea
exact că prima oară avusese această senza ie la na şterea
lui Ruben. Ast ăzi era vorba despre Cleo. Diminea a,
micu a dăduse via ă la cinci pui superbi. Acum era
întinsă în coşul ei, pe teras ă, alăpta bebelu şii şi s-ar fi
bucurat de societatea şi admira ia Gwyneirei. Dar

Gerald insista
de m âncare în ca ea s ă fieap
atmosfera prezent ă laalmas
ăsătoare uneiă nesiguran
– trei felurie
continue. Gwyneira şi Lucas învă aseră de mult c ă
trebuie s ă-şi cântărească foarte atent cuvintele adresate
lui Gerald; de aceea, Gwyn ştia c ă nu trebuie s ă
vorbească de puii lui Cleo şi Lucas ştia c ă nu trebuie s ă
vorbească de acuarelele pe care le trimisese ieri la
Christchurch. George voia s ă le trimit ă la o galerie din
Londra; era sigur c ă Lucas va fi apreciat acolo. Pe de
altă parte, trebuia sus inută discu ia de la mas ă, altfel
Gerald căuta el însuşi o tem ă de discu ii – care precis c ă
era neplăcută.
Morocănoasă, Gwyneira îşi dezbrăcă rochia de după-
amiaza. Se plictisise de ve şnica schimbare a
îmbrăcămintei pentru cin ă şi corsetul o deranja în
această căldură. Dar putea chiar s ă renun e la corset –
era destul de supl ă pentru a încăpea lejer în rochia de
vară, pe care o alesese pentru aceast ă zi. F ără platoşa
din oase de balen ă se sim ea mult mai bine. Îşi mai
aranjă pu in părul şi cobor î în fug ă treptele. Lucas şi
Gerald se aflau deja în fa a şemineului, amândoi cu câte
un pahar de whisky în mână. Atmosfera era
deocamdată paşnică. Gwyneira le zâmbi celor doi.
— Fleur s-a culcat deja? se interes ă Lucas. Nu i-am
spus încă noapte bună…
Era evident tema gre şită. Gwyneira trebuia s ă o
schimbe repede.
— Era moart ă de oboseal ă. O or ă de pictur ă în
grădină a fost creativ ă, dar şi obositoare pe c ăldura
aceasta. Iar la pr ânz nu a putut s ă doarmă, fiindc ă era
aşa de cald. Ei da, şi desigur emo ia legată de că ei…

evident oîşpist
Gwyneira
mai i muă şgre
că şbuzele.
ită. DupAceasta eradeîna mod
ă cum era şi
şteptat,
Gerald o abordă imediat.
— Animalul a f ătat deci din nou, morm ăi el. Şi iarăşi
fără dificultă i, nu-i a şa? Dac ă stăpâna ar putea s ă-şi ia
exemplu! Cât de repede merg aceste lucruri la animale!
În călduri, montă, urma şi! La voi nu merge, mic ă
prin esă? Nu intri în călduri sau…
— Tată, am vrea s ă mâncăm acum, îl întrerupse
Lucas, ca totdeauna cu vorbe a şezate. Te rog s ă te
calmezi şi să nu o mai jigne şti pe Gwyneira. Nu este de
vină.
— Deci tu e şti de vin ă… gentleman perfect, ce e şti!
Gerald scuipă aceste cuvinte. Cu acea creştere aleas ă i-
ai pierdut vlaga, nu-i aşa?
— Gerald, nu în fa a slujitorilor, spuse Gwyneira,
aruncând o privire piezi şă spre Kiri, care tocmai intrase
şi voia să servească primul fel de mâncare.
Mâncăruri u şoare, o salată. Gerald nu va m ânca mult
din ele. Seara se va termina cu at ât mai repede, spera
Gwyneira. După cină putea să se retragă.
Dar de data aceasta tocmai Kiri cea agreabil ă şi fără
probleme deveni r ăspunzătoare pentru incidentul care
urmă. Fata ar ătase toat ă ziua palid ă şi părea acum
obosită c ând se apuc ă să servească. Gwyneira voia s ă o
întrebe ce are, dar apoi renun ă. Pentru discu ii de
factură personală cu servitorii Gerald îi certa
întotdeauna. Deci nu coment ă faptul c ă fata servea
stângace şi neatent ă. Fiecare putea avea o zi mai
proastă.
Moana, care între timp devenise o bucătăreasă destul

de ă, lui
iscusitele
preferin ştiaGwyn
exact ce
şi adoreau st ăp
lui Lucas ânii ei.mCuno
pentru âncăşruri
tea
uşoare, de var ă, dar ştia şi că lui Gerald îi trebuia cel
pu in un fel de m âncare cu came. Deci se servea ca fel
principal miel – iar Kiri, aduc ând mâncarea, p ărea şi
mai obosită şi tracasată ca adineauri. Mirosul aromat al
fripturii se amestec ă cu parfumul greu al trandafirilor,
pe care îi tăiase Lucas adineauri în grădină. Gwyneira
era de p ărere c ă acest cocktail de arome era penetrant,
făcându-i aproape r ău, iar Kiri p ărea s ă simtă la fel.
Când îi puse lui Gerald o felie de carne de miel în
farfurie, deodată se dezechilibră. Gwyn s ări speriat ă în
picioare când fata se prăbuşi lângă scaunul lui Gerald.
 Fără a se g ândi o clip ă dacă se cade sau nu,
îngenunche lângă Kiri şi o scutur ă, pe c ând Lucas
încercă să îndepărteze cioburile platoului şi să cure e
superficial covorul de sosul de carne. Witi, care
observase cele întâmplate, îşi ajut ă stăpânul şi strig ă
totodată după Moana. Buc ătăreasa veni imediat şi răci
fruntea lui Kiri cu o cârpă înmuiată în apă cu ghea ă.
Gerald Warden observ ă prost dispus cele ce se
întâmplau în jurul lui. Proasta lui dispozi ie ini ială se
accentuă şi mai mult din cauza incidentului. Fir-ar s ă
fie, Kiward Station ar trebui s ă fie o gospod ărie de
inută seniorială! S-a auzit vreodat ă într-o gospod ărie
selectă de la Londra c ă leşinau fetele în casă şi jumătate
din servitorime, inclusiv stăpâna şi tânărul stăpân, să se
învârtească în jurul lor, ca nişte slujitori?
Ori era clar c ă nu se întâmplase nimic deosebit. Kiri
păru să-şi revin ă. Se uit ă îngrozită la urmele l ăsate de
incident.

înt— Îmi pare

âmpla, r ău, domnule Gerald! Nu se va mai
sigur!
Privi speriată către st ăpânul casei, care o m ăsură
supărat. Witi încerca să şteargă sosul de pe costumul lui
Gerald.
— Nu a fost vina ta, Kiri, spuse Gwyn prietenoasă. Pe
o vreme ca aceasta se poate întâmpla.
— Nu este vremea, domni şoară Gwyn. Este bebelu ş,
explică Moana. Kiri primeşte bebe iama. De aceea simte
rău azi toat ă ziua şi nu miroase came. Eu spus la ea, nu
servit, dar…
— Pare aşa rău, domnişoară Gwyn… se văită Kiri.
Gwyneira se g ândi oft ând că acesta era într-adevăr
punctul culminant al acestei seri nereu şite. Trebuia
această creatură nefericită să spună vestea tocmai de
fa ă cu Gerald? Pe de alt ă parte, Kiri chiar c ă nu era
vinovată că i se f ăcuse r ău.. Gwyneira se sili s ă-i
zâmbească liniştitor.
— Dar acesta nu este un motiv să te scuzi, Kiri! spuse
ea prietenoas ă. Dimpotriv ă, este un motiv de bucurie.
Dar în urm ătoarele s ăptămâni trebuie s ă te menajezi
pu in. Du-te acum acas ă şi culc ă-te. Witi şi Moana vor
strânge toate astea…
Kiri disp ăru cu mii de scuze şi făcu cel pu in trei
plecăciuni în fa a lui Gerald. Gwyneira sper ă că va fi
înduplecat, dar expresia lui nu se schimb ă şi nu f ăcu
niciun demers să o liniştească pe fată.
Moana încercă să salveze o parte din felul principal,
dar Gerald, plin de nerăbdare, o îndepărtă de acolo.
— Lasă asta, fato! Oricum mi-a trecut pofta de
mâncare. Dispari, du-te la prietena ta… sau r ămâi şi tu

însBăărcinat
trânulă.se
Dar lasăă-m
ridic şi ămerse
în pace!
la bar. Încă o por ie tripl ă
de whisky. Gwyneira ştia deja ce îi aşteaptă pe ea şi pe
so ul ei. Dar servitorii nu trebuiau să asiste la aşa ceva.
— Ai auzit, Moana… şi tu, Witi. Domnul v ă dă liber
astăzi. Nu v ă mai bate i capul cu buc ătăria. Dac ă mai
doreşte careva desert, îl aduc eu. Covorul îl cur ă a i
mâine. Bucura i-vă de această seară liberă.
— În sat se ine dansul ploii, domni şoară Gwyn,
declară Witi, ca pentru a se scuza. Asta folositor.
Ca pentru a demonstra acest lucru, deschise partea
superioară a jum ătă ii de u şă spre teras ă. Gwyneira
spera c ă va intra o boare de aer, dar afar ă era tot
zăpuşeală. Din direc ia satului maori se auzeau sunete
de tobă şi cântece.
— Vezi, îi spuse prietenoas ă, Gwyn servitorului. În
sat po i fi mai folositor dec ât aici. Merge i acolo.
Domnul Gerald nu se simte bine…
Răsuflă uşurată când uşa se închise în urma
servitorilor. Moana şi Witi sigur c ă nu vor pierde timp
să facă ordine în buc ătărie. Îşi vor str ânge lucrurile şi
vor dispărea în câteva minute.
— Un cherry împotriva sperieturii, draga mea?
întrebă Lucas.
Gwyn aprobă din cap. Nu era prima oară că îşi dorea
să se îmbete p ână la incon ştien ă, ca b ărba ii. Dar
Gerald nu îi acord ă nicio secund ă de timp s ă-şi
savureze b ăutura. D ăduse repede peste cap whisky-ul
şi se uită intă, cu ochii înroşi i, la cei doi.
— Deci şi aceast ă femeiuşcă maori este gravid ă. Iar
bătrânul O’Keefe are un fiu. Toate de aici sunt fecunde,

peste
se înttot
âmplse ăbeh ăie, seCare
nimic. ipă şeste explica ăia,
i se scheaun . Doar la voi
domni nuă
şoar
pudibundă şi domnule coad ă bleagă? Cine este de
vină?
Gwyn privi ruşinată în paharul ei. Cel mai bine era s ă
nu asculte ce zice. De afar ă se auzeau în continuare
bătăi de tob ă. Gwyn încercă să se concentreze asupra
lor şi să-l uite pe Gerald. Lucas în schimb încercă să îl
îmbuneze prin vorbă bună.
— Nu ştim care este explica ia, tat ă. Probabil este
voia lui Dumnezeu. Şti doar c ă nu fiecare c ăsnicie este
binecuvântată cu mul i copii. Doar şi mama şi cu tine
m-a i avut doar pe mine…
 — Mama ta… Gerald mai luă o dată sticla. Nu îşi mai
bătu capul s ă toarne în pahar, ci duse sticla direct la
gură. Minunata ta mam ă nu se g ândea dec ât la acel
individ, acel… În fiecare noapte îmi pl ângea de m ă
înnebunea. În asemenea condi ii, îi trece cheful p ână şi
celui mai aprig călăre .
Gerald se uit ă cu o privire încărcată de ur ă la
portretul defunctei lui so ii.
Gwyneira observ ă cu temere cresc ândă acest lucru.
Niciodată până acum b ătrânul nu- şi pierduse în
asemenea hal autocontrolul. P ână acum se vorbise de
mama lui Lucas doar în termenii cei mai respectuo şi.
Gwyneira ştia că Lucas îi diviniza memoria.
Rină acum Gwyneira sim ise doar nemul umire, dar
acum o cuprinse teama. Dac ă ar fi fost dup ă ea, ar fi
fugit. C ăută un pretext, dar nu exista sc ăpare. Gerald
nici nu ar fi ascultat-o. În schimb, se adres ă din nou lui
Lucas.

— Dar
Fiindc ă tueucelnu
pu am
in eclacat! spuse
şti de sex b ăel
rbăcu limba
tesc… saugrea.
ar ă i
măcar a şa! Dar e şti într-adevăr, Lucas Warden? E şti
într-adevăr un bărbat? î i iei femeia ca un bărbat?
Gerald se ridic ă şi se îndreptă amenin ător spre
Lucas. Gwyneira văzu în ochii lui o furie arzătoare.
— Tată…
— Răspunde-mi, molâule! Ştii, cum se face? Sau e şti
un pâr ar, cum umbl ă zvonul pe la grajduri? Ei da, se
zvoneşte, Lucas! Micul Jonny Oates sus ine c ă îi arunci
ocheade. Abia poate s ă se fereasc ă de tine… este
adevărat?
Gerald îl privi pe fiul lui cu ochii arzând.
 Fa a lui Lucas se înroşi ca para focului.
— Nu arunc ocheade nim ănui şuşoti el. Cel pu in nu
o făcuse în mod conştient.
Se putea oare, ca aceşti bărba i să aibă un sim pentru
gândurile lui cele mai secrete, mai păcătoase?
Gerald scuipă în fa a lui, înainte de a-i întoarce
spatele şi de a se concentra asupra Gwyneirei.
— Şi tu, mic ă prin esă pudică? Nu ştii cum trebuie
excitat? Doar te pricepi s ă inci i bărba ii. M ă gândesc
adesea la Ţara Galilor, la felul cum m-ai privit… o
târfuli ă, m-am g ândit, p ăcat s ă încapă pe mâna unui
bătrân aristocrat englez… îi trebuie un b ărbat adev ărat.
Iar în grajd ce priviri i se aruncă, prin eso! To i bărba ii
sunt mor i dup ă tine, ai ştiut asta? îi încurajezi, nu-i
aşa? Dar fa ă de so ul tău distins eşti rece ca un peşte!
Gwyneira se ghemui şi mai mult în fotoliu. Privirile
arzătoare ale b ătrânului o ru şinară. Îşi dorea s ă fi
îmbrăcat o rochie mai pu in decoltată, mai pu in

laşoar
u ă. Privirea
decolteu. Dacălui Gerald
privea atâse mut
t de ă devalaobserva…
atent, fa a ei palid ă
— Iar ast ăzi? r ăsună vocea lui sarcastic ă. Nu por i
corset, prin esă? Speri s ă treacă un bărbat adevărat,
când bălălăul tău s-a culcat deja?
Când Gerald se întinse după ea, Gwyneira sări în sus.
Instinctiv se retrase. Gerald o urmă.
— Aşa, dac ă vezi un b ărbat adevărat, fugi. M-am
gândit eu… domni şoară Gwyn! Te la şi rugat ă! Dar un
bărbat adevărat nu renun ă uşor…
Gerald o apuc ă de decolteu. Gwyneira se împiedică
când el o înghesui. Lucas se aruncă între cei doi.
— Tată, te pierzi cu firea!
 — Aşa, mă pierd cu firea? Nu, dragul meu fiu!
Bătrânul îl împinse puternic pe Lucas. Lucas nu
îndrăzni să riposteze.
— Am fost mare t âmpit, c ând am cump ărat aceast ă
iapă pursânge pentru tine, este mult prea p ăcat… Ar fi
trebuit s-o iau pentru mine. A ş avea acum un grajd plin
de urmaşi.
Gerald se aplec ă asupra Gwyneirei, care rec ăzuse în
fotoliul ei. Ea încercă să se ridice şi să fugă, dar el o
răsturnă cu o singur ă lovitură pe du şumea şi era peste
ea, înainte ca ea să se fi putut ridica.
— Acum vă arăt eu vouă… gâfâi Gerald.
Era beat mort şi îşi pierdu glasul, dar nu şi for a.
Gwyneira văzu în ochii lui dorin a nestăpânită.
Panicată, încercă să-şi aduc ă aminte. Ce fusese în
Ţara Galilor? ÎI incitase? Astfel sim ise el fa ă de ea
dintotdeauna, iar ea fusese prea oarbă ca să observe?
— Tată…

pumnul îl atac
Lucas lui ă cam
Gerald ără rapid.
erafmai convingere pe la
Beat sau spate,
nu, dar
loviturile
lui îşi atingeau inta. Lucas fu aruncat înapoi şi îşi
pierdu pentru c âteva momente con ştiin ă. Gerald îşi
smuci pantalonii. Gwyneira o auzi pe Cleo l ătrând pe
terasă. Că eaua râcâi alarmată uşa.
— Acum te învă eu, prin eso… Acum î i arăt cum se
face…
Gwyneira scânci c ând el îi rupse rochia, îi sfâşie
desuurile de m ătase şi o penetr ă brutal. Sim i miros de
whisky, transpira ie şi de sos de la friptur ă, care se
scursese pe cămaşa lui şi fu n ăpădită de scârbă, în ochii
arzători, răi, a lui Gerald v ăzu ură şi triumf. O inu cu o
mână intuită de podea, cu cealalt ă îi frământă sânii şi o
sărută lacom pe g ât. Ea încercă să-l mu şte, c ând el vru
să-şi bage limba în gura ei. Dup ă primul şoc, ea începu
să lupte şi se ap ără atât de disperat ă, că el trebui s ă-şi
ieie ambele m âini de pe ea, ca s ă o poat ă ine. Dar tot o
mai penetră şi durerile erau aproape insuportabile.
Acum ştia, în sfârşit, ce voia s ă spună Helen şi se ag ă ă
de cuvintele prietenei sale: „Măcar trece repede…”
Gwyneira, disperat ă, rămase nemi şcată. Ascult ă
bătăile de tob ă de afară, lătratul isteric a lui Cleo. Spera
să nu încerce s ă sară pe deasupra jum ătă ii de t ăblie a
uşii. Gwyn se str ădui s ă fie lini ştită. Cândva se va
termina şi asta…
Gerald îi observ ă resemnarea şi o interpret ă ca
acceptare.
— Acum… î i place, nu-i a şa, prin eso? g âfâi el şi o
pătrunse şi mai tare. Acum î i place! Nici nu te… po i
sătura, nu-i aşa? Este altceva… Un bărbat adevărat, nu-i

aşa?
Gwyneira nu mai avu putere s ă-l blesteme. I se p ăru
că durerea şi înjosirea nu se mai termin ă. Secundele se
transformau în ore. Gerald gemu, g âfâi şi scăpă vorbe
de ne în eles, care se uneau cu b ătăile de tob ă şi
lătrăturile într-o cacofonie asurzitoare. Gwyneira nu
ştiu dac ă ipa şi ea sau dac ă suporta tortura în tăcere.
Voia doar ca Gerald s ă o lase în pace, chiar dac ă asta
însemna ca el…
Gwyneira sim i o sc ârbă profundă când în cele din
urmă el se rev ărsă în ea. Se sim i murd ărită, pângărită,
înjosită. Întoarse disperată capul, când el se lăsă gâfâind
peste ea şi îşi apăsă fa a transpirată de gâtul ei. Corpul
său greu o intui de podea. Gwyn avea impresia c ă nu
primeşte aer. Încercă să-l împingă de pe ea, dar nu
reuşi. De ce nu se mai mişca? Murise culcat peste ea? Ar
fi dorit-o. Dacă ar fi avut un cu it, i l-ar fi înfipt în corp.
Dar apoi Gerald se mi şcă. Se ridic ă fără a o privi. Ce
sim ea? Satisfac ie? Ruşine?
Bătrânul st ătea acolo, clătinându-se, şi apuc ă din nou
sticla.
— Sper să vă fie de învă ătură… spuse el cu jumătate
de gur ă. Nu triumf ând, ci mai degrab ă de parc ă i-ar fi
părut de pe acum r ău. Îi arunc ă o privire piezi şă
Gwyneirei, care gemea. Ai avut ghinion dac ă a durut.
Dar în final i-a plăcut, prin eso, nu-i aşa…?
Gerald Warden urc ă împleticindu-se scara. F ără a
mai privi înapoi. Gwyneira plânse pe tăcute.
În cele din urmă, Lucas se aplecă peste ea.
— Nu te uita la mine! Nu m ă atinge!
— Nu î i fac nimic, draga mea…

Lucas voia s-o

— Dispari, săâse
ajute pl
îi spuse ngridice,
ând cudar ea îl îndep
suspine. Acumărteste
ă.
prea târziu, acum nu mai po i face nimic.
— Dar… Lucas se opri. Ce ar fi trebuit s ă fac?
Lui Gwynweira îi venir ă pe loc în minte o serie
întreagă de răspunsuri. Nu i-ar fi trebuit nici m ăcar un
cu it – i-ar fi ajuns piesele de fier pentru între inerea
focului, aflate în fa a căminului, pentru a-l lovi pe tat ăl
lui.
Dar Lucas p ăru că nici nu se g ândise la a şa ceva. Era
vizibil preocupat de alte lucruri.
— Dar… dar nu i-a pl ăcut, nu-i a şa? întrebă el încet.
Nu ai sim it cu adevărat…
 Pe Gwyneira o dureau to i muşchii corpului, dar
furia o ajută să se ridice.
— Şi dac ă ar fi a şa… măi mol âule? îl repezi ea pe
Lucas. Nicic ând nu se mai sim ise at ât de jignit ă, de
trădată. Cum putea acest prostălău să creadă că ei i-ar fi
plăcut aceast ă înjosire? Deodat ă nu mai dorea altceva
decât să-l rănească pe Lucas. Ce ar fi dac ă altcineva s-ar
pricepe într-adevăr mai bine la asta? Te-ai duce la el şi
l-ai provoca la duel, pe tat ăl lui Fleur? Da? Sau iar i-ai
trage coada între picioare, ca adineauri, în lupta cu un
bătrân? La naiba, mi-e sil ă de tine! Şi de tat ăl tău, care
are încă prea mult ă sevă! Ce este de fapt un p âr ar,
Lucas? Este ceva ce nu se cade s ă ştie doamnele?
Gwyneira v ăzu durerea în ochii lui şi îşi uit ă furia. Ce
făcea ea aici? De ce se r ăzbuna pe Lucas pentru ceea ce
făcuse tat ăl lui? Lucas nu era vinovat de faptul c ă era
aşa cum era. Oh, este bine a şa, nu vreau s ă mai ştiu
nimic, spuse ea. Piei din ochii mei, Lucas. Dispari. Nu

mai vreau
Lucas să te Dispari!
Warden! văd. Nu vreau să văd pe nimeni. Pleacă,
Prinsă în supărarea şi durerea ei, nu auzi cum pleac ă.
Încercă să se concentreze asupra b ătăilor de tob ă,
pentru a nu- şi auzi g ândurile, care îi chinuiau mintea.
Apoi îşi aduse aminte de c ă ea. Încetaseră lătrăturile,
Cleo scheuna doar. Gwyneira se t ârî spre u şa de la
terasă, o lăsă pe Cleo s ă între şi trase şi coşul cu puii
peste prag, când afar ă începură să cadă primele picături
de ploaie. Cleo îi linse lacrimile de pe fa ă, iar ea asculta
stropii de ploaie, c ăzând pe dalele terasei… r ăngi
plângea.
Gwyneira începu să plângă.
 Reuşi să între în camera ei abia c ând furtuna se
descărcă deasupra lui Kiward Station, aerul se mai r ăci
şi capul i se mai limpezi. În cele din urm ă, adormi pe
covorul albastru-deschis, flau şat, pe care i-l alesese
Lucas, lângă că eluşă şi puii ei.
Nici nu observă că Lucas părăsi casa în zorii zilei.
Kiri nu comentă cele găsite la fa a locului când veni a
doua zi în camera Gwyneirei. Nu spuse nimic despre
patul neatins, despre rochia sf âşiată sau despre corpul
murdar, p ătat de s ânge, al Gwyneirei. Da, de data
aceasta sângerase…
— Dumneavoastră baie, domni şoară. Atunci mai
bine, sigur, spuse Kiri, plină de compasiune. Domnul
Lucas nu a şa gândit. B ărba i be i, zeii vremii furio şi, zi
proastă ieri…
Gwyneira încuviin ă din cap şi lăsă s ă fie condusă în
baie. Kiri umplu baia cu apă şi voia s ă adauge un
extract de plante, dar Gwyneira îi interzise acest lucru.

Prea
trecutera
ă. prezent mirosul greu de trandafiri din seara
— Eu aduc micul dejun în camera, bine? întrebă Kiri.
Gauffres proaspete f ăcut Moana pentru scuze fa ă de
domnul Gerald. Dar domnul Gerald încă nu trezit…
Gwyneira se întrebă cum s ă mai dea ochii vreodat ă
cu Gerald Warden. Cel pu in acum se sim ea mai bine,
după ce se frecase de mai multe ori cu s ăpun şi spălase
de pe piele transpira ia şi mirosul lui Gerald. Tot mai
era r ănită şi o durea fiecare mi şcare, dar asta va trece,
însă înjosirea o va sim i toată via a.
În cele din urm ă, se înfăşură într-un halat de baie
uşor şi ieşi din baie. Kiri deschisese ferestrele camerei,
iar c ârpele sf âşiate ale rochiei disp ăruseră. Lumea de
afară părea proasp ăt spălată după furtună. Aerul era
răcoros şi limpede. Gwyneira respir ă adânc şi încercă
să-şi lini ştească şi gândurile. Întâmplarea de ieri fusese
îngrozitoare – dar nu mai rea dec ât ceea ce li se
îsilin
ntâmpla multor femei în fiecare noapte. Dac ă îşi va da
a, va putea s ă uite. Trebuie s ă se poarte de parc ă
nu s-ar fi întâmplat nimic…
Cu toate acestea se înfioră când auzi deschiz ându-se
uşa. Cleo m ârâi. Sim ea încordarea Gwyneirei. Dar
intrară doar Kiri şi Fleurette. Feti a era prost dispus ă,
ceea ce Gwyneira nu-i putea lua în nume de r ău. De
obicei o scula ea însăşi pe feti ă cu un s ărut, iar apoi
Lucas şi Gwyn luau micul dejun cu Fleur. Aceast ă „oră
de familie” far ă Gerald, care mai dormea s ă-i treac ă
be ia, era sf ântă şi era agreat ă de to i trei. Gwyn se
aşteptase c ă în aceast ă diminea ă se va ocupa Lucas de
Fleur, dar se pare c ă feti a fusese l ăsată de capul ei.

Îaceast
mbrăcăămintea
situa ie. ei fusti ăă,, care
erao pestri
Purta în conformitate cu
era pus ă ca un
poncio deasupra unei rochii prost încheiate.
— Tata a plecat, spuse micu a.
Gwyn clătină din cap.
— Nu, Fleur, tata precis c ă nu a plecat. Poate a ie şit
călare. El… asear ă noi… noi ne-am certat pu in cu
bunicul… Nu îi plăcea s ă recunoască acest lucru, dar
Fleur asistase de prea multe ori la disputele cu Gerald,
aşa că nu era ceva nou pentru ea.
— Da, poate c ă tata a ie şit călare, spuse Fleur. Cu
Flyer. A plecat şi el, spune domnul James. Dar de ce
iese tata înainte de micul dejun?
 Şi pe Gwyneira o mir ă acest fapt. S ă-şi limpezeasc ă
mintea printr-un galop prin tuf ăriş era mai degrab ă
stilul ei decât al lui Lucas. Apoi se întâmpla rar ca el s ă-
şi pun ă singur şaua pe cal. Oamenii f ăceau glume pe
seama faptului c ă chiar şi când era vorba de munci în
cadrul fermei îi punea pe p ăstori s ă-i înşeueze calul. Şi
de ce a luat cel mai în vârstă cal de munc ă? Lucas nu
era un c ălăre entuziast, dar unul bun. B ătrânul Flyer îl
va plictisi: animalul era călărit doar arar de c ătre Fleur.
Dar poate că Fleur şi James se înşelaseră şi dispari ia lui
Flyer şi a lui Lucas nu aveau nimic în comun. Calul s-ar
fi putut să fi fugit. Se întâmpla din când în când.
— Precis c ă tata va veni în cur ând înapoi, spuse
Gwyneira. Te-ai uitat deja în atelier? Dar mai întâi
mănâncă o gauffre.
Kiri pusese masa l ângă geam şi îi turn ă Gwyneirei
cafea. Îi puse şi lui Fleur un strop de cafea în lapte.
— În camerele lui nu este, domni şoară, i se adres ă

Precisînundeva,
fata cas ă Gwyneirei.
la fermă. EWiti s-apentru…
ruşinat uitat. Pat nefolosit.
Se uită cu în eles spre Gwyneira.
În schimb, Gwyneira îşi făcea griji. Lucas nu avea
niciun motiv s ă se ru şineze at ât de tare… sau avea
totuşi? Nu-l umilise Gerald la fel de tare ca pe ea? Iar
ea… era de neiertat cum îl tratase ea pe Lucas.
— Mergem imediat să-l căutăm, Fleur. ÎI găsim noi.
Gwyn nu ştia dacă astfel voia să se liniştească pe sine
sau pe Fleur.
Nu îl găsiră pe Lucas nici în casă, nici la ferm ă. Şi nu
mai ap ăruse nici Flyer. În schimb, James raport ă că
lipseau o şa str ăveche şi un harna şament peticit de
repetate ori.
— S-a întâmplat ceva ce ar trebui s ă ştiu? întrebă el
cu voce joas ă, privi fa a palid ă a Gwyneirei şi observ ă
mersul ei greoi.
Gwyn scutur ă din cap şi îşi asum ă faptul c ă după
Lucas îl jignea acum pe James.
— Nimic ce te-ar putea privi pe tine!
Ştia că James l-ar fi omorât pe Gerald.

Lucas nu ap ăru nici în săptămânile urm ătoare. Un

fapt care în mod ciudat contribui într-o oarecare
măsură la normalizarea rela iei dintre Gwyneira şi
Gerald – doar trebuiau s ă se aranjeze cumva din cauza
lui Fleur. În primele zile după dispari ia lui Lucas îi uni
teama s ă nu i se fi întâmplat ceva sau s ă nu-şi fi f ăcut
chiar el ceva.

rezultat şi, după o ăchibzuial

O ac iune de c utare în jurul fermei r ămase f ără
ă mai adâncă, Gwyneira nu
credea nici c ă s-ar fi sinucis, între timp, verificase
lucrurile lui Lucas şi constatase c ă lipseau c âteva
lucruri simple de îmbrăcăminte spre mirarea ei tocmai
dintre acelea care nu-i pl ăceau b ărbatului ei. Lucas
împachetase îmbrăcăminte de lucru, de ploaie, lenjerie
şi foarte pu ini bani. Astea toate se potriveau cu calul
bătrân şi şaua veche: era evident c ă nu voia s ă accepte
nimic din partea lui Gerald, desp ăr irea trebuia s ă fie
clară. Pe Gwyneira o durea c ă o părăsise fară un cuvânt.
Pe cât putea vedea, nu luase niciun obiect care s ă-i
amintească de ea sau de fiica ei, doar un briceag pe care
i-l d ăruise c ândva. Dup ă cum se vedea, ea nu
însemnase niciodat ă nimic pentru el; prietenia fugar ă,
care unise aceast ă pereche, nu era destul de puternic ă
să-i dicteze o scrisoare de adio.
Gerald se interesă la Haldon de fiul lui – ceea ce dădu
hrană bârfelor – şi mai discret, prin George Greenwood,
la Christchurch.
Niciun demers nu d ădu rezultate, Lucas nu fusese
văzut în niciuna din aceste localită i.
— Poate fi Dumnezeu ştie unde, i se plânse Gwyneira
lui Helen. La Otago, la c ăutătorii de aur sau pe Coasta
de Vest, poate chiar în Insula de Nord. Gerald vrea s ă
se fac ă cercetări, dar nu exist ă nicio speran ă. Dac ă vrea
să nu fie găsit, nici nu va fi.
Helen ridică din umeri şi puse inevitabilul ceainic pe
foc.
— Poate este mai bine a şa. Sigur c ă nu era bine
pentru el să trăiască veşnic astfel, dependent de Gerald.

Acum poate
sâcâi din s ă lipsei
cauza se realizeze – iar
copiilor. DarGerald
de ce anu te va
disp ărutmai
at ât
de brusc? Nu a existat niciun motiv? Nicio ceartă?
Gwyneira neg ă, înroşindu-se la fa ă. Nu îi povestise
nimănui, nici m ăcar celei mai bune prietene, de viol.
Dacă inea pentru sine, spera ea, cu timpul amintirea va
păli. Atunci va fi a şa de parc ă acea sear ă nu s-ar fi
întâmplat, de parc ă ar fi fost doar un co şmar ur ât. Se
pare c ă Gerald trata situa ia într-un fel similar. Era
deosebit de amabil fa ă de Gwyneira, se uita rar la ea şi
era penibil de atent s ă nu o atingă. Cei doi se vedeau în
timpul meselor pentru a nu le oferi slujitorilor subiect
de bârfă şi reu şeau s ă poarte discu ii uşoare unul cu
altul. Gerald bea ca şi înainte, dar acum de cele mai
multe ori după ce lua masa, când Gwyneira se retrăsese
deja. Gwyneira o angaj ă pe eleva preferat ă a lui Helen,
pe Rongo Rongo, care împlinise cincisprezece ani, în
calitate de camerist ă personală şi insist ă ca fata s ă
doarmă în încăperile ei, pentru a fi oric ând la
dispozi ie. Spera ca astfel să-l ină pe Gerald la distan ă,
dar grija ei era nefondat ă. Atitudinea lui Gerald
rămăsese f ără de cusur. Astfel, Gwyneira ar fi putut
uita c ândva acea noapte nefast ă. Dar de fapt ea avu
urmări. C ând ciclul nu-i veni pentru a doua oar ă, iar
Rongo Rongo îi zâmbi c ând o îmbrăcă şi îi mângâie
burta, Gwyn trebui să recunoască: era însărcinată.
— Nu vreau s ă-l am! spuse ea pl ângând în hohote
după ce se deplasase, c ălărind p ână la epuizare, la
Helen.
Nu putu s ă aştepte terminarea orelor de şcoală, fără
să fi vorbit cu prietena ei. Dar Helen v ăzu pe fa a ei

îLe dăduăliber
ngrozit că trebuie s ăîisetrimise
copiilor, fi întâpe
mplat şi peîngrozitor.
Fleurceva Ruben să
se joace prin tufăriş şi o cuprinse pe Gwyneira în bra e.
— L-au găsit pe Lucas? întrebă ea încet.
Gwyneira o privi de parcă ar fi fost nebună.
— Lucas? Cum a şa Lucas… Oh, este ceva mult mai
rău, Helen, sunt gravidă! Şi nu vreau copilul!
— Eşti foarte r ăvăşită murmură Helen şi o conduse
pe prietena ei în cas ă. Vino, î i fac un ceai şi apoi
vorbim. Pentru Dumnezeu, de ce nu te bucuri de
venirea copilului? Doar ai încercat ani de zile s ă faci
unul, iar acum… Sau î i este fric ă să nu fie prea t ârziu?
Nu este al lui Lucas? Helen o privi pe Gwyneira
cercetător. C âteodată presupusese c ă sunt secrete în
jurul naşterii lui Fleur – str ălucirea din ochii lui Gwyn
la vederea lui James Mckenzie nu putea s ă scape nici
unei femei. Dar în ultimul timp nu prea îi v ăzuse pe cei
doi împreună, iar Gwyn nu ar fi at ât de proast ă ca
imediat dup ă plecarea so ului ei s ă-şi ia un iubit! Sau
Lucas plecase fiindc ă exista deja un iubit? Helen nu- şi
putea închipui a şa ceva. Gwyn era o lady. Desigur nu
fără greşeli, dar de mare discre ie!
— Copilul este un Warden, r ăspunse Gwyneira
hotărâtă. Nu exist ă niciun dubiu. Dar cu toate acestea
nu îl vreau!
— Dar nu ai cum s ă decizi tu a şa ceva, îi răspunse
Helen neajutorată. Nu putea urm ări gândurile lui
Gwyn. Dacă eşti gravidă, asta e…
— Ei a ş! Trebuie s ă existe o modalitate de a sc ăpa de
copil. Doar se întâmplă pierderi de sarcină.
— Dar nu la femei tinere şi sănătoase, ca tine! Helen

clătinăspune
poate din cap.
dacDe ce un
ă este nu copil
te duci Matahorua? Ea î i
sănlaătos.
— Poate m ă ajută ea… r ăspunse Gwyn, plin ă de
speran ă. Poate cunoa şte o licoare sau a şa ceva. Atunci,
pe vas, Daphne i-a spus ceva lui Dorothy despre
„făcătoarele de îngeri” …
— Gwyn, la a şa ceva nu ai voie nici s ă gândeşti!
Helen auzise la Liverpool ceva despre „f ăcătoarele de
îngeri”; tat ăl ei îngropase c âteva dintre victime. Este
lipsit de Dumnezeu! Şi primejdios! Po i muri. Şi de ce,
pentru numele lui Dumnezeu…
— Merg la Matahorua! declar ă Gwyn. Nu încerca s ă
mă împiedici. Nu vreau acest copil!
 Matahorua o invit ă pe Gwyneira la un şir de pietre
aflate în spatele caselor comunitare, unde erau singure.
Şi ea trebuie s ă fi văzut pe fa a lui Gwyn, c ă se
întâmplase ceva serios. Dar de data aceasta trebuiau s ă
se descurce fără traducătoare – Gwyn o lăsase pe Rongo
Rongo acasă. O persoan ă care s ă-i ştie secretul era
ultimul lucru de care avea nevoie.
Matahorua îşi str âmbă într-un fel nedefinit fa a când
o pofti pe Gwyn s ă se aşeze pe pietre. Expresia ar fi
trebuit s ă fie prietenoas ă, poate chiar un z âmbet, dar
asupra Gwyneirei avu efectul unei amenin ări.
Tatuajele de pe fa a bătrânei vr ăjitoare păreau s ă
schimbe orice mimic ă, iar statura ei p ăru să arunce
umbre ciudate în soare.
— Bebeluş. Ştiu deja de la Rongo Rongo. Bebe
puternic… multă putere. Dar şi multă furie…
— Nu vreau copilul! spuse Gwyneira, f ără să o
privească pe vrăjitoare. Po i face ceva?

Matahorua ăutăUcis
— Ce eu să cfac? privirea
bebe?tinerei femei.
Gwyneira se crisp ă. Până acum nu îndrăznise s ă
formuleze atât de brutal acest lucru. Dar tocmai de asta
era vorba. O cuprinseră remuşcările.
Matahorua o privi atent ă, fa a şi corpul, şi tot timpul
păru să privească prin ea într-o dep ărtare doar de ea
ştiută.
— Ţie important, bebe murit? întrebă ea încet.
Gwyneira sim i că o cuprinde furia.
— Aş fi altfel aici? izbucni ea.
Matahorua ridică din umeri.
— Bebe puternic. Dac ă murit bebe, murit şi tu. At ât
de important?
Gwyneira se cutremură. De ce era Matahorua at ât de
sigură? Şi de ce nu i se puneau niciodat ă la îndoială
vorbele, indiferent de c ât erau de contradictorii?
Gwyneira se gândi. Nu sim ea nimic pentru copilul din
pântecele ei, cel mult respingere şi ură, exact ca pentru
tatăl său. Dar ura nu era at ât de arz ătoare ca s ă merite
să moară! Gwyneira era t ânără şi îi plăcea s ă trăiască.
Apoi aveau nevoie de ea. Ce s-ar întâmpla cu Fleurette,
dacă şi-ar pierde şi cel ălalt p ărinte? Gwyneira hotărî să
lase lucrurile la voia întâmplării. Poate ar putea s ă
nască acest copil al nenorocului şi apoi s ă-l uite? S ă se
ocupe Gerald de el!
Matahorua zâmbi.
— Eu v ăzut, tu nu murit. Tu tr ăit, bebe tr ăit… nu
fericit. Dar trăit. Şi va exista cineva, care vrea…
Gwyneira încruntă fruntea. Care vrea ce?
— Va fi cineva care vrut copil. La urm ă. Putere…

Cerc
căutărotund… Matahoruaei.form
apoi în buzunarul ă cu din
În cele degetele
urm ăun cerc şoi
scoase
bucată aproape rotundă de jad şi i-o întinse Gwyneirei.
Asta pentru bebe.
Gwyneira lu ă pietricica şi îi mul umi. Nu ştia de ce,
dar se sim ea mai bine.

Toate acestea nu o împiedicară pe Gwyneira s ă

încerce toate modalit ă ile posibile s ă provoace o
pierdere a sarcinii. Lucra p ână la epuizare în grădină,
pe cât posibil st ând aplecată, mâncă mere necoapte
până ce deranjamentul stomacal era s ă o omoare şi o
dresă pentru c ălărit pe fiica cea mai mic ă a lui Igraine,
un mânz care era dificil de strunit. Spre mirarea lui
James, insista să i se pun ă animalului recalcitrant şaua
de dam ă – un ultim efort disperat, fiindc ă Gwyneira
ştia desigur c ă şaua lateral ă nu făcea şederea mai
dificilă, ci mai degrabă mai sigură. Accidente în şaua de
damă rezultau aproape totdeauna din faptul c ă se
prăbuşea calul sub şa, iar c ălărea a nu putea s ă se
elibereze din şa şi să se rostogoleasc ă jos. Asemenea
accidente se soldau de obicei tragic, letal. Dar iapa
Viviane era tot at ât de sigur ă pe picioare, ca mama ei –
iar Gwyneira tot nu avea de g ând să moară odată cu
copilul ei. Ultima ei speran ă rezida în şocurile datorate
mişcărilor puternice ale calului, de care nu te puteai feri
dacă stăteai într-o şa de dam ă. Dup ă o jum ătate de or ă
de călărit în for ă abia mai putea s ă se ină pe cal din
cauza junghiurilor intercostale, dar copilul nu era
afectat. Trecu de primele trei luni f ără nicio problemă,
iar Gwyneira plânse de furie când văzu că începea să
i
se bombezetrpădâăntecele.
rotunjimile La început
toare încorset încercdar
ându-se, ă sănuascund
puteaă
suporta mult timp corsetul, în cele din urm ă se lăsă în
voia sor ii şi îşi întări cugetul pentru a putea suporta
inevitabilele felicitări. Cine ar b ănui c ât de nedorit era
micul Warden, care creştea în pântecele ei?

Femeile din Haldon recunoscur ă desigur imediat

sarcina Gwyneirei şi începură să bârfească: doamna
Warden e însărcinată şi domnul Warden a disp ărut –
aceasta d ădea loc la specula ii fantastice. Gwyneirei îi
era indiferent. Îi era groaz ă că Gerald va aduce în
discu ie acest fapt. Şi cel mai mult îi era team ă de
reac ia lui James Mckenzie. Trebuia s ă observe în
curând sau cel pu in să audă de starea ei. Şi nu putea
să-i spun ă adevărul. De fapt, îl evita încă de când
dispăruse Lucas, fiindc ă i se citeau pe fa ă întrebările.
Acum va cere r ăspunsuri – Gwyneira era preg ătită să îi
facă reproşuri şi s-o supere, dar nu se a şteptase la
adevărata sa reac ie. O surprinse cu totul nepreg ătită,
când îl întâlni într-o diminea ă în grajd, îmbrăcat în
haine de c ălărie şi cu pelerina de ploaie, fiindc ă iar se
cernea ploaia – şi cu coburii umplu i. Tocmai prindea
un sac pentru haine şi merinde de şaua de pe calul lui
bălan osos.
— Plec, Gwyn, spuse el lini ştit, c ând ea îl privi
întrebătoare. Po i să- i închipui, de ce.
— Pleci? Gwyneira nu în elegea. Unde? Ce…
— Plec, Gwyneira. P ărăsesc Kiward Station şi îmi
caut altă slujbă. James îi întoarse spatele.
— Mă părăseşti?

deCuvintele opri. Dară durerea

a le putea izbucnir de pe buzele prea brusc ăî,nainte
fuseseGwyneirei, şocul
prea ad ânc. Cum putea s-o lase singur ă? Doar avea
nevoie de el, tocmai acum!
James râse, dar râsul suna mai degrabă disperat decât
vesel.
— Te surprinde acest lucru? Crezi c ă ai putea avea
vreo preten ie asupra mea?
— Desigur că nu. Gwyneira se sprijini de canatul u şii
de la grajd.
I ar credeam că tu…

— Doar nu te a ştep i la o declara ie de dragoste din

partea mea, nu-i aşa, Gwyn? Nu după ceea ce ai făcut.
 James strânse în continuare şaua, de parc ă ar purta o
discu ie oarecare.
— Doar nu am f ăcut nimic! se ap ără Gwyneira şi ştia
cât de fals sună.
— Oh nu? James se întoarse şi o privi rece. Deci este
vorba de o reeditare a imaculatei concep ii. Ar ătă spre
pântecele ei. Nu mai spune poveşti, Gwyneira! mai bine
spune-mi adevărul. Cine a fost armăsarul? Venea dintr-
o cresc ătorie mai bun ă decât mine? Documente de
provenien ă mai bune? Poate şi un titlu nobiliar?
— James eu nu am vrut niciodat ă… Gwyneira nu ştia
ce să spună.
Ar fi vrut s ă-i spun ă tot adev ărul, s ă-şi descarce
sufletul. Dar munci l-ar provoca pe Gerald. Atunci ar
rezulta mor i sau cel pu in răni i şi apoi va şti toat ă
lumea de srcinea lui Fleur.
— A fost acel Greenwood, nu-i a şa? Un adev ărat
gentleman – ar ătos, educat, cu bune maniere şi cu

siguran
când noi…ă foarte discret. Păcat că nu l-ai cunoscut atunci
— Nu a fost George! Ce î i imaginezi? George a venit
pentru Helen. Iar acum are o so ie la Christchurch. Nu
a existat niciodată un motiv de gelozie.
Gwyneira ura sunetul de implorare din vocea ei.
— Şi cine a fost atunci? James se apropie aproape
amenin ător de ea. R ăvăşit, o apuc ă de bra e, de parc ă
ar fi vrut s-o scuture. Spune-mi Gwyn! Cineva din
Christchurch? Tânărul lord Barrington? Iii î i place!
Spune-mi, Gwyn. Am dreptul să ştiu!
Gwyn clătină din cap.
— Nu pot să- i spun şi nu ai niciun drept…
 — Şi Lucas? El şi-a dat seama, nu-i a şa? Te-a prins,
Gwyn? în pat cu altul? Te-a pus sub observa ie şi te-a
confruntat cu cele aflate? Ce a fost între tine şi Lucas?
Gwyneira îl privi disperată.
— Nu a fost nimic de felul acesta. Tu nu în elegi…
— Atunci explic ă-mi, Gwyn! Explic ă-mi de ce te-a
părăsit so ul tău pe timp de noapte, şi nu numai pe tine,
dar şi pe b ătrân, copilul şi moştenitorul lui. A ş vrea s ă
în eleg…
Fa a lui James se îmblânzi, de şi o inea în continuare
strâns. Gwyn se întrebă, de ce oare nu-i era team ă? Dar
niciodată nu-i fusese team ă de James Mckenzie. În
dosul ne încrederii şi furiei lui, vedea totu şi în ochii lui
dragostea
— Nu pot, James. Nu pot. Te rog s ă o iei ca atare, te
rog nu fi supărat. Şi te rog, nu mă părăsi!
Gwyneira îşi sprijini fruntea de um ărul lui. Voia s ă-i
fie aproape, indiferent dac ă prezen a ei îi era pl ăcută

sau nu. nu o îndepărtă, dar nici nu o îmbră işă. Îi

James
eliberă doar bra ele şi o îndepărtă încet, p ână nu se mai
atingeau.
— Orice o fi fost, Gwyn, nu pot s ă rămân. Poate c ă aş
putea dac ă ai avea într-adevăr o explica ie pentru
toate… dac ă ai avea într-adevăr încredere în mine. Dar
aşa nu te în eleg. E şti at ât de încuiată, atât de fixat ă pe
nume şi moşteniri, că vrei s ă rămâi fidel ă amintirii
so ului t ău… şi cu toate acestea e şti gravidă de la
altul…
— Lucas nu a murit! strigă Gwyneira.
James ridică din umeri.
 — Este irelevant. Indiferent dac ă este mort sau viu,
niciodată nu m-ai accepta în văzul lumii. Şi cu timpul
acest lucru devine prea mult pentru mine. Nu pot s ă te
văd în fiecare zi, nu pot s ă am preten ii asupra ta. Încerc
lucrul acesta de cinci ani, Gwyn, dar de fiecare dat ă
când privirea mea cade asupra ta, vreau s ă te ating, s ă
te sărut, s ă fiu cu tine. În loc de asta, este vorba de
„domnişoara Gwyn” şi de „domnul James”, e şti
politicoasă şi distant ă – deşi se vede c ă mă doreşti, a şa
cum se vede şi la mine c ă te doresc. Asta m ă ucide,
Gwyn. A ş fi suportat, c ât timp ai fi suportat şi tu. Dar
acum… este prea mult, Gwyn. Chestia aceasta cu
copilul este prea mult. Spune-mi cel pu in de la cine
este!
Gwyn cl ătină din cap. Se zdrobi în interior, dar nu
putu să spună adevărul.
— Îmi pare r ău, James. Nu pot. Dac ă din acest motiv
trebuie să pleci, pleacă.

Îşi înghipuse
James i lacrimile.
harnaşamentul pe cal şi voia s ă-l duc ă
afară. Ca totdeauna i se al ătură Daimon. James îl
mângâie.
— Vrei s ă-l iei cu tine? îl întrebă Gwyn cu vocea
sugrumată.
James negă.
— Nu este al meu. Nu pot s ă-l iau pe cel mai bun
mascul de prăsilă de la Kiward Station.
— Dar îi vei lipsi…
Gwyneira privi cu inima s ângerândă cum leag ă
câinele.
— Şi mie îmi vor lipsi multe, dar cu to ii va trebui s ă
învă ăm să trăim cu aceste lipsuri.
Câinele l ătră protestând, c ând James se preg ăti să
părăsească grajdul.
— Ţi-l fac cadou. Gwyneira îşi dori ca James să aibă o
amintire de Iii ea. De la ea şi de la Fleur. S ă-şi
amintească de zilele petrecute în mun i, de parada
câinilor din ziua nun ii. De toate c âte le f ăcuseră
împreună, de ideile pe care şi le împărtăşiseră…
— Nu po i să-l faci cadou, nu î i apar ine, spuse
James încet. Domnul Gerald l-a cump ărat în Ţara
Galilor, nu mai şti?
Cum să nu fi ştiut Gwyneira! Şi desigur că îşi amintea
de Ţara Galilor şi de cuvintele amabile pe care le
schimbase atunci cu Gerald. Atunci îl considera un
gentleman, poate c ă pu in exotic, ilar cinstit. Şi cât de
bine îşi amintea de primele zile cu James, c ând
I învă ase trucurile pentru dresarea tinerilor c âini. O

lua în serios, deşi era o fată…

Gwyneira
destul se uit
de mari, ă înajur.
pentru fi Cînă ăeii
rcalui Cleomergeau
i, dar erau dejaîn
continuare în urma mamei lor şi de aceea ce zbenguiau
şi acum în jurul Gwyneirei. Se aplec ă şi îl ridic ă pe cel
mai mare şi mai frumos c ă el. O c ă eluşă, aproape
neagră, cu zâmbetul specific de Collie a lui Cleo.
— Dar pe aceasta pot s ă o fac cadou. Este a mea.
Primeşte-o, James. Te rog să o primeşti!
Spontan puse c ă eluşa în mâna lui James. C ă eluşa
încercă pe dată să-l lângă pe obraz.
James zâmbi şi clipi ru şinat pentru ca Gwyn s ă nu
vadă lacrimile din ochii lui.
— O cheam ă Vineri, nu-i a şa? Tovar ăşul de
singurătate a lui Robinson…
Gwyn dădu din cap.
— Nu trebuie să fi singuratic… spuse ea încet.
James mângâie că eluşa.
— Acum nu mai trebuia. Mul umesc mult,
domnişoară Gwyn.
— James… Se apropie de el şi îşi ridic ă fa a spre el.
James, îmi doresc să fi fost copilul tău.
James o sărută uşor pe buze, at ât de duios şi de
liniştit, cum ar fi făcut-o doar Lucas.
— Î i doresc noroc, Gwyn. Î i doresc noroc.
După plecarea lui James, Gwyn pl ânse pierdut ă. De
la fereastra ei, privi dup ă el, v ăzu cum se pierdu peste
câmpuri, cu c ă eluşul pus în fa a lui, în şa. Se îndrepta
spre mun i? Sau va merge pe scurt ătura lor la Haldon?
Gwyneirei îi era indiferent; îl pierduse. Pierduse ambii
bărba i. În afar ă de Fleur nu-i r ămăsese dec ât Gerald şi
acest copil blestemat, nedorit.

Gerald
sale nici cWarden
ând deveni at ât deînvizibil
nu aduse discuăie
, csarcina nurorii
ă o recuno ştea
oricine de la prima privire. De aceea, nu se discut ă nici
problema ajutorului la na ştere. De data aceasta nu se
aducea o moa şă în casă, nu se consulta doctorul pentru
a controla dezvoltarea sarcinii. Gwyneira însăşi încerca
să-şi ignore, pe c ât posibil, starea. C ălărea p ână în
ultimele luni ale sarcinii şi cei mai n ărăvaşi cai şi
încercă să nu se g ândească la sarcin ă. Poate c ă acest
copil nu va supravie ui dacă nu va avea ajutor calificat.
Contrar a şteptărilor lui Helen, sentimentele
Gwyneirei fa ă de copil nu se schimbaser ă în decursul
sarcinii. Primele mi şcări ale noii vie i, întâmpinate de
vremuri la Ruben şi la Fleur cu mare entuziasm, nici nu
le aminti. Şi c ând copilul se zbătu o dat ă atât de tare, c ă
Gwyneira gemu de durere, nu comentă evidenta putere
şi sănătate a copilului, ci spuse doar supărată:
— Astăzi iar m ă deranjează. Aş vrea s ă dispară în
sfârşit!
Helen se întrebă la ce se referise oare Gwyn. Doar
bebeluşul nu va disp ărea odat ă cu na şterea, ci îşi va
cere cu voce tare drepturile. Poate e a atunci, în sfârşit,
se vor trezi sentimentele materne ale lui Gwyn.
Dar mai întâi se apropia sorocul pentru Kiri. T ânăra
maori se bucur ă de apropiata venire a copilului ei şi
încerca tot timpul s-o implice şi pe Gwyneira. Ea
compara râzând circumferin a bur ilor celor două femei
şi o tachina pe Gwyn, spun ând că bebeluşul ei e mai
tânăr, dar este în schimb mai mare. Într-adevăr, burta
Gwyneirei se f ăcu enorm ă. Încerca s-o ascund ă, pe c ât
posibil, dar c âteodată în orele ei cele mai întunecate se

temea să nu poarte
— Imposibil! cumva
spuse gemeni.
Helen. Matahorua ar fi observat
acest lucru.
Rongo Rongo r âse de asemenea de temerile tinerei ei
stăpâne.
— Nu, aici doar un bebe înăuntru. Dar frumos,
puternic. Nu o na ştere u şoară, miss Gwyn. Dar nu
primejdie. Bunica mea spune, va fi copil minunat.
Când la Kiri începură durerile facerii, Rongo Rongo
dispăru. Ca elev ă silitoare a lui Matahorua, era
solicitată adesea ca moaşă, în duda v ârstei ei fragede, şi
îşi petrecea câte o noapte în satul maori. De data aceasta
veni spre ziu ă binedispusă înapoi. Kiri n ăscuse o feti ă
sănătoasă.
Deja la trei zile dup ă naştere, plin ă de mândrie, i-o
arătă lui Gwyn pe feti a ei.
— Eu numesc Marama. Nume frumos pentru copil
frumos, înseamnă lună. Eu adus pe ea cu mine la lucru.
Poate juca cu copilul lui miss Gwyn!
Gerald Warden va avea desigur în aceast ă privin ă
propriile lui p ăreri, dar Gwyneira nu coment ă
observa ia. Dac ă Kiri dorea s ă-şi ină copilul l ângă ea,
putea s ă-l aduc ă. Între timp pe Gwyn n-o mai deranja
să-l contrazică pe socrul ei. În asemenea cazuri, de cele
mai multe ori, Gerald ceda. Rela iile de putere de la
Kiward Station se schimbaser ă, for ă ca Gwyn s ă fi
în eles care era motivul.
Când începură de data aceasta durerile, nu mai st ătea
nimeni în grădină şi nu mai a ştepta nimeni încordat în
salon. Gwyn nu ştia, dac ă cineva îl anun ase pe Gerald
de iminen a naşterii şi îi era şi indiferent. Probabil c ă

bătrâănul
sticl – şiîşpi âpetrecea
nă va fi iar noaptea
trecut în camerele
evenimentul, sale,nucuva
oricum o
mai fi în stare să în eleagă vestea.
După cum prev ăzuse Rongo Rongo, na şterea nu fu
atât de lipsit ă de complica ii, ca în cazul lui Fleurette.
Copilul era cu mult mai mare
— Iar Gwyneira nu coopera. La Fleurette abia
aşteptase s ă-i vin ă sorocul, se conformase fiec ărei
indica ii date de moa şă şi îşi dăduse silin a să fie o
mamă model. Acum, doar t âmpă, lăsă să treacă totul
peste ea, suporta durerile c ând cu stoicism, c ând
revoltându-se. Era urmărită de amintirile durerilor prin
care trecuse c ând fusese conceput acest copil. Avea
senza ia că simte iar greutatea lui Gerald ap ăsându-i
corpul, că simte mirosul transpira iei sale. Între valurile
de durere vomita de repetate ori, se sim ea slab ă şi
bătută şi urlă în cele din urmă de furie şi durere. În final
era total epuizat ă şi nu voia dec ât să moară. Sau şi mai
bine, să moară această fiin ă, care se cramponase de
corpul ei, ca un parazit malign.
— Ieşi o dat ă! gemu ea. Ie şi o dat ă şi las ă-mă în
pace…
După aproape două zile de chinuri – şi la urm ă o ură
năprasnică asupra tuturor care îi făcuseră aceasta –,
Gwyneira n ăscu un fiu. Nu sim i nimic altceva dec ât
uşurare.
— Un b ăie el at ât de frumos, domni şoară Gwyn!
radia Rongo. Cum a spus Matahorua. A ştepta i, îl şterg
şi apoi pute i ine. Noi îi dăm pu in timp înainte de tăiat
cordonul ombilical…
Gwyneira scutură sălbatic din cap.

să — Nu, taie,
dorm… să mŞăi odihnesc…
Rongo.
trebuie du-l. Nu vreau s ă-l in. Vreau
— Dar asta pute i imediat. Vede i întâi bebe. Aici, nu
este dulce? Rongo cur ă ase bine copila şul şi îl puse pe
pieptul lui Gwyn. F ăcu o mi şcare de supt. Gwyneira îl
îndepărtă de ea. Da, era s ănătos, era complet cu
dege elele de la m âini şi de la picioare minuscule, dar
tot nu-l voia.
— Du-l de aici, Rongo! ceru ea hotărâtă.
Rongo nu în elegea.
— Dar unde s ă-l duc, miss Gwyn? Lui îi trebui i. Îi
trebuie mama lui!
— Gwyn ridică din umeri.
 — Du-l la domnul Gerald. Lui îi trebuia un
moştenitor, acum îl are. Să se descurce. Doar pe mine să
mă lăsa i în pace! Hai mai repede, Rongo! Oh,
Dumnezeule, nu! Iar începe… Gwyneira gemu – dar nu
poate să dureze încă o dată trei ore până vin durerile de
după naştere…
— Este obosit ă, domni şoară Gwyn. Este normal, o
linişti Kiri pe Rongo, c ând aceasta veni cu bebelu şul în
bucătărie.
Kiri şi Moana erau ocupate cu str ânsul mesei de
seară, pe care o m âncase Gerald de unul singur. Micu a
Marama dormea într-un coşule .
— Nu normal! o contrazise Rongo. Matahorua a
asistat la na şterea a o mie de copii, dar nicio mam ă nu
comportat aşa ca miss Gwyn.
— Oh, fiecare mam ă este altfel… sus inu Kiri şi se
gândi la diminea a când o g ăsise pe Gwyn cu rochia
sfâşiată pe du şumeaua camerei ei. Multe lucruri păreau

ă indice
saceea. S-arc ăputea
acest ca
copil
Gwynfusese
s ă conceput în noaptea
aibă motive s ă nu-l
iubească.
— Şi ce f ăcut ei acum cu el? întrebă Rongo ezit ând.
Eu nu putut dus la domnul Gerald. El nu poate suporta
copii în jurul lui.
Kiri râse.
— Bebe are nevoie de lapte, nu whisky. Începe
devreme destul cu asta. Nu, nu, Rongo, las ă aici.
Liniştită deschise nasturii de la uniforma elegant ă de
servitoare, descoperi s ânii plini doldora şi luă copilul
din bra ele lui Rongo. Asta mai bine.
Nou-născutul începu imediat s ă sugă lacom. Kiri îl
legănă încet. C ând adormi în cele din urm ă la sânul ei,
îl puse lângă Marama în coşule .
— Spune, miss Gwyn, e bine îngrijit.
Gwyneira nici nu dorea s ă ştie. Dormea deja şi nu se
interesă nici în diminea a urm ătoare de copil. Se
manifestă doar atunci c ând Witi aduse un buchet de
flori şi arătă spre cartea înso itoare
— De la domnul Gerald.
Pe fa a Gwyneirei ap ăru o expresie de silă şi ură, dar
şi de curiozitate. Rupse cartea.
Î i mulţumesc pentru Paul Gerald Terence.
Gwyneira ipă, arunc ă florile prin camer ă şi rupse
cartea în bucă i.
— Witi! îi porunci ea servitorului speriat. Sau mai
bine, Rongo, ie nu o s ă- i lipseasc ă cuvintele! Mergi
imediat la domnul Gerald şi spune-i că acest copil se va
numi doar Paul Terence, sau îl sugrum în leagăn!
Witi nu în elese nimic, dar Rongo privi îngrozită.

— Euzile
Trei spus la tel,
mai promise
ârziu ea cu voce
mo ştenitorul înceatăWarden
familiei . fu
botezat pe numele de Paul Terence Lucas. Mama nu
asistă la ceremonie; nu se sim ea bine. Dar servitorii ei
ştiau mai bine. Gwyneira nu îi aruncase p ână acum
copilului nicio privire.

— Când mi-l prezin i în sfârşit pe Paul? întrebă

Helen nerăbdătoare.
Desigur c ă imediat dup ă naştere Gwyneira nu putu
să călărească, iar acum, patru s ăptămâni mai t ârziu,
venise cu Fleur în trăsură. Deja a treia oar ă, ea
recuperându-se v ăzând cu ochii dup ă naşterea grea.
Helen se întrebă doar de ce nu adusese bebeluşul cu ca.
După naşterea lui Fleur, Gwyn arsese de ner ăbdare să-i
arate prietenei ei micu a ei fiic ă. Pe fiul ei abia dac ă îl
aminti. Şi, chiar şi acum, c ând Helen se interesă concret
de el, Gwyn făcu doar un gest de dispre cu mâna.
— Oh, data viitoare. Este greu să-l iau cu mine şi ipă
tot timpul ducă este despăr it de Kiri şi Marama. Acolo
se simte bine, deci ce-i mai trebuie?
— Dar a ş dori s ă-l văd o dat ă, insist ă Helen. Ce s-a
întâmplat cu tine, Gwyn? Nu este ceva în ordine cu el?
Fleurette şi Ruben plecaser ă imediat după sosirea lui
Gwyn dup ă aventuri, iar copiii maori nu veneau ast ăzi
fiindcă se sărbătorea ceva în satul lor. Helen găsi că este
o zi ideală pentru a o descoase pu in pe Gwyneira.
Aceasta scutură dezinteresată din cap.
— Ce s ă nu fie în regulă cu el? Are tot ce trebuie. Este

un ş puternic
bebeluobliga
îndeplinit ia şi–amşif îăncutsfâceea
rşit ce b aăiat.
unse Mi-am
ştepta din
partea mea. Gwyneira se juca cu cea şca ei de ceai. Şi
acum poveste şte-mi nout ă ile. A sosit în sfârşit orga
pentru biserica din Haldon? Va reu şi să treacă
reverendul peste faptul că vei c ânta tu la org ă, dacă nu
s-a găsit un organist bărbat?
— Lasă orga aceea în pace, Gwyn! Helen se refugie în
cuvinte ner ăbdătoare, dar se sim ea mai degrab ă
neajutorată. Te-am întrebat de bebeluş! Ce s-a întâmplat
cu tine? Vorbe şti de fiecare c ă el nou-n ăscut cu mai
mult entuziasm decât de Paul. Şi doar este fiul t ău… ar
trebui s ă nu- i mai încapi în piele de bucurie! Şi ce se
întâmplă cu mândrul bunic? În Haldon se b ârfeşte deja
că ceva nu este în ordine cu bebelu şul, fiindc ă Gerald
nu a dat niciun r ând de b ăut la pub, pentru a- şi
sărbători nepotul.
Gwyneira ridică din umeri.
— Nu ştiu ce g ândeşte Gerald. Putem vorbi acum
despre altceva?
Cu o linişte ostentativă luă o prăjitură pentru ceai.
Helen ar fi vrut să o scuture.
— Nu, nu putem, Gwyn! îmi spui imediat ce s-a
întâmplat! Cu tine sau cu copilul, sau cu Gerald s-a
întâmplat ceva! E şti sup ărată pe Lucas, fiindc ă te-a
părăsit?
Gwyn clătină din cap.
— Ei nu, asta am uitat de mult. O fi avut motivele
sale.
De fapt nu ştia ce simte fa ă de Lucas. Pe de o parte
era furioasă, fiindcă o l ăsase singură cu dilema ei, pe de

alt ă parteluiputea
plecarea James înşielege evadarea
naşterea lui. sentimentele
lui Paul, Dar de la
Gwyneirei erau foarte slabe; era de parc ă şi-ar fi inut
sentimentele sub un clopot de sticl ă. Dac ă nu sim ea
nimic, nu era vulnerabilă.
— Motivele nu aveau nimic de a face cu tine? Sau cu
bebeluşul? insist ă Helen în continuare. Nu m ă min i,
Gwyn, trebuie s ă faci fa ă situa iei. Altfel vor vorbi to i
de ea. La Haldon se b ârfeşte deja şi maori vorbesc şi ei.
Şti că ei îşi cresc copiii împreună, cuv ântul „mam ă” nu
are acelaşi în eles ca la noi şi pe Kiri nu o deranjeaz ă să
îl îngrijească şi pe Paul. Dar o asemenea lipsă de interes
ca aceea pe care o manife şti tu fa ă de bebelu ş… Ar
trebui. Să îi ceri sfatul lui Matahorua!
— Gwyn clătină din cap.
— Ce s ă mă sfătuiască? Poate s ă-l aduc ă înapoi pe
Lucas? Poate să… Se opri speriată.
Era s ă dezvăluie mai mult, dec ât ceea ce ar fi avut
voie să ştie cineva pe lumea asta.
— Ar putea poate s ă te ajute s ă te descurci mai bine
cu copilul, insist ă Helen. De ce nu-l al ăptezi de fapt?
Nu ai lapte?
— Kiri are lapte pentru doi… spuse Gwyneira cu
dispre . Iar eu sunt o lady. În Anglia nu se obi şnuieşte
ca femei ca mine să-şi alăpteze copilul.
— Eşti nebună, Gwyn! Helen scutură din cap. Încetul
cu încetul se înfurie de-a binelea. G ăseşte măcar ni şte
explica ii mai plauzibile. Chestia aceasta cu lady nu o
crede nimeni. Deci încă o dat ă: A plecat Lucas fiindc ă
erai gravidă?
Gwyn clătină din cap.

— Lucas nu ştie nimic despre bebelu ş… spuse ea

încet.
— Deci l-ai înşelat? Se zvone şte asta la Haldon, şi
dacă se continuă aşa…
— La naiba, de c âte ori s ă- i spun? Acest copil
blestemat este un Warden! Toată furia Gwyneirei
izbucni deodată şi ea începu să plângă cu sughi uri. Nu
meritase toate astea. Fusese at ât de discret ă la
conceperea lui Fleur. Nimeni, dar nimeni nu se îndoia
de legitimitatea ei. Şi adev ăratul Warden s ă treacă
acum drept un bastard?
Helen îşi dădu silin a să judece situa ia, în timp ce
Gwyneira plângea într-una. Lucas nu ştia nimic de
sarcină –, iar problemele de p ână acum ale Gwyneirei
în conceperea de copii erau dup ă părerea lui
Matahorua vina lui. Dac ă un Warden a conceput un
copil, atunci…
— Oh, Dumnezeule, Gwyn… Helen ştia c ă nu avea
voie s ă spună niciodată cu voce tare b ănuiala ei, dar
avea scenariul clar în fa a ochilor. Gerald Warden
trebuia s ă o fi l ăsat gravid ă pe Gwyneira – şi nu p ărea
să se fi întâmplat cu voia lui Gwyn. O lu ă pe prietena ei
consolator în bra e. Oh, Gwyn, am fost at ât de proast ă.
Ar fi trebuit s ă ştiu imediat. Iar în loc de asta, te chinui
cu mii de întrebări. Dar tu… tu trebuie s ă ui i acum
asta! Indiferent de cum a fost conceput Paul. El este fiul
tău!
— ÎI urăsc! plânse cu suspine Gwyneira.
Helen scutură din cap.
— Prostie. Nu po i un un copilaş. Orice s-a întâmplat,
Paul nu are nicio vin ă. Are dreptul s ă-şi aib ă mama,

Gwyn.
vreo plăExact a şa ca Fleur
cere deosebit şi Ruben.lui?
ă conceperea Crezi c ă mi-a f ăcut
— Dar oricum ai f ăcut-o de bun ăvoie! se revolt ă
Gwyn.
— Copilului îi este indiferent. Te rog, Gwyn, cel
pu in încearcă. Adu-l pe micu , prezint ă-l femeilor din
Haldon – fii pu in mândră de el! Atunci va veni şi
dragostea!
Plânsul îi priise Gwyneirei şi era u şurată că Helen
ştia adev ărul, far ă a o condamna. Era evident c ă
prietena nu presupusese nicio clip ă că ea s-ar fi culcat
de bun ăvoie cu Gerald – un co şmar, care o urm ărea pe
Gwyneira de c ând aflase de sarcin ă. De la plecarea lui
James circula un asemenea zvon pe la grajduri, iar
Gwyn era fericit ă că James Mckenzie cel pu in nu
auzise de el. Nu ar fi suportat ca James s-o întrebe de
aşa ceva. Pe de alt ă parte „eul de cresc ătoare” a lui
Gwyn putea s ă în eleagă asocia ia de idei care i-a
determinat pe muncitori şi pe prieteni s ă facă această
presupunere. După ce clacarea lui Lucas deveni
evidentă, procrearea cu Gerald a unui mo ştenitor ar fi
fost solu ia cea mai la îndemână. Gwyn se întrebă de ce
nu avusese aceast ă idee şi la procrearea primului ei
copil – poate fiindc ă tatăl lui Lucas îi vorbise at ât de
agresiv, că îi era team ă de fiecare r ămânere în doi şi de
fiecare discu ie. Însă Gerald se g ândise probabil adesea
la aşa ceva, şi poate c ă aceasta era cauza c ă băuse at ât
de mult şi fusese at ât de sup ărat. S-ar putea ca toate s ă
fi slujit doar pentru a nu lăsa să se înfiripe ideea plăcerii
interzise şi a abnormit ă ii de a procrea propriul
„nepot”.

trăGwyn
sura spre c ăăzut
eracas ă pe
. Din gânduri,
fericire, pe c ând
nu trebuia s-o conducea
între ină
pe Fleur, fiindc ă ea călărea m ândră şi fericit ă de una
singură pe lângă trăsură. George Greenwood îi dăruise
micului Paul de botez un ponei – trebuia s ă fi pl ănuit
asta de mult şi să fi comandat mica iap ă în Anglia, de
îndată ce auzise de sarcina Gwyneirei. Bine în eles c ă
Fleur pusese imediat m âna pe c ălu şi se descurc ă din
primul moment foarte bine cu el. Precis c ă nu va
renun a nici c ând va cre şte Paul. Gwyn va trebui s ă
găsească o solu ie, dar mai era timp. Acum trebuia să se
ocupe de faptul c ă Paul era considerat la Haldon un
bastard. Nu îi convenea s ă se cleveteasc ă despre
moştenitorul Warden-ilor. Gwyneira trebuia s ă-şi apere
onoarea proprie şi onoarea numelui ei!
Când ajunseră în sfârşit la Kiward Station, intr ă
imediat în iatacul ei şi căută copilul. După cum era de
aşteptat, g ăsi leag ănul gol. Doar dup ă alte c ăutări o
descoperi pe Kiri în buc ătărie, cu c âte un sugar la
fiecare sân.
Gwyn se sili să zâmbească.
— Aici este deci b ăiatul meu, spuse ea prietenoas ă.
Când a terminat, Kiri, pot să… pot să-l in pu in?
Dacă lui Kiri i se p ăruse cumva o rug ăminte ciudată,
nu ar ătă acest lucru. În schimb, o privi pe Gwyn cu un
zâmbet care radia.
— Clar! Va fi bucuros, văzut mama.
Dar Paul nu se bucură deloc. Începu să ipe de îndată
ce Gwyn îl luă din bra ele lui Kiri.
— El nu g ândit a şa, spuse Kiri ru şinată. Doar nu
obişnuit!

Gwyn
înving leg
ă ner ănă copilul
ăbdarea ap ărutîăn brusc. şi se str
bra e Helen aveaădui s ă-şi
dreptate,
copilul nu era de vin ă. Şi, privind obiectiv, Paul era
într-adevăr un micu drăgălaş. Avea ochi mari, limpezi,
încă albaştri şi rotunzi ca ni şte pietricele. P ărul păru să
se închidă, să se cârlion eze şi să devină de nest ăpânit,
iar t ăietura nobil ă a gurii sale îi aminti lui Gwyn de
Lucas. Nu ar trebui s ă fie prea greu s ă înve e să
iubească acest copil… dar mai întâi va trebui s ă
oprească clevetirile.
— De acum încolo o s ă-l iau mai des cu mine, pentru
ca să se obi şnuiască cu mine, declar ă ea fa ă de Kiri,
care era uimit ă, dar bucuroas ă. Iar m âine îl voi lua cu
mine la Haldon. Po i să vii şi tu, dacă vrei. În calitate de
bonă a lui…
Astfel nu va ipa tot timpul”, g ândi Gwyn, c ând
băiatul nu reu şi să se lini ştească nici dup ă o oră în
bra ele mamei sale. Doar c ând îl puse din nou l ângă
Marama, în coşule ul improvizat, micu ul se lini şti. De
altfel Kiri ar fi dorit s ă poarte copiii tot timpul după ea,
dar Gerald nu permitea acest lucru în timpul ei de
lucru. Moana le c ântă copiilor un c ântec, în timp ce
gătea. La maori, fiecare rud ă feminină de vârsta
adecvată era considerată mamă.
Doamna Candler şi Dorothy erau entuziasmate s ă-l
vadă în sfârşit pe mo ştenitorul Wardenilor. Doamna
Candler îi dărui lui Fleur o acadea şi nu putea s ă se
sature de priveliştea lui Paul. Gwyneirei îi era clar c ă se
feea acum testul integrit ă ii corporale şi îi permise cu
plăcere vechii prietene s ă-l scoat ă pe Paul din p ături şi
cârpe şi să-l legene în bra e. Micu ul era destul de

binedispus.
şi Maramei. Scuturatul în trăsur
Am ândoi copiii ă îi plăăcuse
dormiser bineatîânt lui, c ât
timpul
drumului, iar cu pu in înainte de sosire, Kiri îi alăptase.
Acum am ândoi erau treji, iar Paul o privi pe doamna
Candler cu ochi mari, aten i. Dădea puternic din
picioare. Presupunerile gospodinelor din Haldon cum
că s-ar putea ca acest copil s ă aibă un handicap erau
astfel spulberate. Mai rămânea grija descenden ei.
— Părul închis! Şi genele lungi! Exact ca bunicul!
gânguri doamna Candler.
Gwyneira atrase aten ia asupra formei buzelor,
precum şi asupra b ărbiei pronun ate, cum le aveau at ât
Gerald, cât şi Lucas.
 — Ştie între timp tat ăl de norocul care a dat peste el?
interveni o alt ă matroană, care îşi întrerupse
cumpărăturile, pentru a-l privi pe bebelu ş. Sau tot mai
e… oh, scuza i, asta nu mă priveşte!
Gwyneira zâmbi senină.
— Da, desigur! De şi nu am putut s ă-i primim încă
felicitările. So ul meu se afl ă în Anglia, doamn ă
Brennermann – chiar dac ă «ocrul meu nu este de acord
cu acest lucru. De aceea, toate aceste secrete. Doar şti i.
Dar Lucas a fost invitat de o galerie renumit ă să-şi
expună acolo lucrările…
Nici nu era o minciun ă. George Greenwood reu şise
să trezească Interesul mai multor galerii londoneze fa ă
de lucr ările lui Lucas. K drept c ă Gwyn primise aceste
veşti doar dup ă ce Lucas p ărăsise Kiward Station. Dar
acest lucru chiar că nu trebuia spus doamnelor.
— Oh, dar este minunat, se bucur ă doamna Candler.
Iar noi am crezut… oh, uita i! Iar m ândrul bunic?

B ărba ii de la pub au sim it lipsa exprim ării bucuriei

sale!
Gwyneira se sili s ă-şi compun ă o min ă relaxată, dar
pu in îngrijorată.
— Domnul Gerald nu s-a sim it bine în ultimul timp,
sus inu ea, ceea ce era foarte aproape de adev ăr, doar
socrul ei se lupta în fiecare zi cu efectele whisky-ului
băut în ziua anterioar ă. Dar desigur c ă plănuieşte o
sărbătoare. Poate din nou o s ărbătoare mare în gr ădină,
botezul a fost destul de spartan. Ori acest lucru îl
suplinim acum, nu-i aşa, Pauly?
Preluă copilul din bra ele doamnei Candler şi îi
mul umi cerului că nu începu să ipe.
 Şi acum trecuse într-adevăr cu bine momentul.
Discu ia devie de la Kiward Station şi se concentr ă
asupra c ăsătoriei lui Dorothy cu cel mai t ânăr fiu al
familiei Candler. Cel mare fusese c ăsătorit cu doi ani în
urmă cu Francine, tânăra moaşă, cel mijlociu se vântura
prin lume. Doamna Candler le spuse c ă primise de
curând o scrisoare a lui din Sydney.
— Cred c ă s-a îndrăgostit, spuse ea cu un z âmbet
ştrengar.
Gwyneira se bucură din suflet pentru t ânăra pereche,
chiar dacă îşi putea imagina foarte bine ce o mai a ştepta
pe doamna Candler. Zvonul, după care: „Leon Candler
se căsătoreşte cu fata de ocna ş din Botany Bay” va
înlocui cur ând senza ia cam sub irică: „Lucas Warden
expune la Londra artă”.
— Trimiteţi-o pe Dorothy la mine pentru rochia de
mireasă spuse ea prietenoas ă, luându-şi rămas-bun. I-
am promis o dată, să-i împrumut rochia mea, când va fi

cazul.
Să sperăm că m ăcar ea va fi fericit ă în aceast ă rochie,
se gândi Gwyn, c ând o conduse pe Kiri şi alaiul ei la
trăsură.
Cele întâmplate aici au fost un succes.
Iar acum urmează Gerald…
— Vom da o petrecere! declar ă Gwyneira, de cum
păşi în salon. Hotărâtă, îi luă lui Gerald sticla de whisky
din m ână şi o închise în vitrina prev ăzută pentru
aceasta. O să planificăm acum, imediat, şi pentru asta î i
trebuie un cap limpede.
Gerald părea să fie deja pu in în cea ă. Cel pu in ochii
îi sticleau, dar încă mai putea s ă urmărească cuvintele
lui Gwyn.
— Ce… ce este de s ărbătorit? se interes ă el cu limba
grea.
Gwyneira îl străpunse cu privirea.
— Naşterea „nepotului” t ău! spuse ea. A şa ceva se
consideră un eveniment fericit, dac ă binevoieşti să- i
aduci aminte! Şi tot Haldonul a şteaptă, ca tu s ă îi dai
importan a cuvenită.
— Frum… frumoas ă petrecere… dac ă ma… mama
este supărată şi ta… tat ăl se v ântură prin lume… spuse
Gerald cu sarcasm.
— Nu prea e şti nevinovat c ă nici Lucas, nici eu nu
suntem entuziasma i! îi arunc ă Gwyn cuvintele în fa ă.
Dar dup ă cum vezi, nu sunt sup ărată. Voi fi aici, voi
zâmbi – iar tu vei citi o scrisoare din partea lui Lucas,
care, spre p ărerea noastră de rău, se afl ă încă în Anglia.
Arde, Gerald! La Haldon se b ârfeşte despre noi. Exist ă
zvonuri că Paul… ei da, că el nu ar fi un Warden…

grăFestivitatea trei s ăpt

avu locStation.
dina de la Kiward ămâni mai
Şampania t ârziu
curgea iar îîn
n
valuri. Gerald se d ădu comunicativ şi puse s ă se trag ă
salve de salut. Gwyneira z âmbi continuu şi le dest ăinui
oaspe ilor aduna i că Paul a fost botezat dup ă cei doi
străbunici ai lui. Apoi le mai atrase aproape tuturor
aten ia asupra asem ănării evidente cu Gerald. Paul
însuşi dormea fericit în bra ele bonei sale. Gwyn,
în eleaptă, se feri s ă-l prezinte ea însăşi. Ca i până
acum, copilul ipa ca din gur ă de şarpe dac ă îl purta ea
în bra e, iar ea reac iona ca şi înainte, plină de supărare
şi de ner ăbdare, lira conştientă de faptul c ă trebuia să îl
facă bine-venit pe acest copil în sânul familiei şi că
trebuia să-i întărească pozi ia – dar nu putea nutri
sentimente mai ad ânci pentru b ăiat. Paul îi rămase
străin, şi mai r ău – fiecare privire aruncat ă asupra fe ei
lui îi amintea de fa a congestionată, avid ă a lui Gerald
în noaptea aceea de pomină, când a fost procreat. Când,
îgrajd
n fine, festivitatea se termin ă, Gwyneira se refugie în
şi plânse cu sughi uri, inându-şi capul în coama
moale a lui Igraine, dup ă cum f ăcuse de copil, c ând
ceva i se p ărea a fi f ără nicio speran ă. Gwyneira nu- şi
dorea dec ât să nu se fi întâmplat toate. Îi era dor de
James, chiar şi de Lucas. Nu auzise nimic despre so ul
ei, nici cercet ările lui Gerald nu d ăduseră rezultate.
Ţara era prea mare. Cine voia s ă dispară, rămânea
dispărut.

— În sf ârşit, dă-i una, Luke! Hai, cu av ânt, în spate la

bilă. Nu- şi va da seama de nimic! În timp ce vorbea,

Roger mai omor î un pui de foc ă – dup ă toate regulile
meseriei de v ânător de foci: Animalul muri, f ără ca
blana lui să fie v ătămată. Vânătorii omorau cu o
măciucă, cu care loveau foca la ceaf ă. Dac ă curgea
sânge, atunci doar din nasul t ânărului animal. Dup ă
aceea se apucar ă imediat s ă o jupuiasc ă, fără a-şi da
silin a să constate dacă animalul a murit într-adevăr.
Lucas Warden ridic ă măciuca, dar pur şi simplu nu
se putea hot ărî să lovească animalul care îl privea cu
ochii mari, de copil, plini de încredere. Fără a mai vorbi
de jelirea care se aurea din jur de la mamele puilor de
focă. Bărba ilor le trebuiau doar bl ănurile deosebit de
moi şi pre ioase ale animalelor tinere. Treceau peste
băncile cu foci, pe care mamele îşi cre şteau puii şi
omorau puii de foc ă în fa a mamelor lor. St âncile de la
Tauranga Bay erau deja ro şii de la s ânge, iar Lucas
trebuia să lupte să nu vomite. Nu în elegea cum puteau
fi bărba ii at ât de lipsi i de sim ire. P ărea c ă nu îi
interesează de loc suferin a animalelor; ba mai făceau şi
glume despre c ât de pa şnice şi lipsite de ap ărare îi
aşteptau focile pe v ânători. Lucas se al ăturase cu trei
zile în urm ă grupului, dar p ână acuma nu omor âse
niciun animal. La început păru c ă bărba ii nu observară
că ajuta doar la jupuitul animalelor şi la depozitarea
pieilor pe c ăru e şi stative pentru c ărat în spate a
pieilor. Dar acum cereau imperios participarea lui la
măcelărire. Lucas, far ă nicio speran ă, se sim ea rău.
Asta să determine calitatea de b ărbat? Ce era mai cinstit
în uciderea unor animale lipsite de ap ărare dec ât în
pictat şi scris? Dar Lucas nu mai voia s ă-şi pună aceste

îexact ări. Era

ntrebacea aici
treab pentru
ă cu care atatseălafirma, ărât saverii
hot bazele
lui pusese ă facă
sale. Ini ial se angajase pe un vas al v ânătorilor de
balene, dar eşuase deplorabil. Lui Lucas nu-i f ăcea
plăcere s ă recunoască, dar evadase de acolo – şi asta,
deşi semnase deja contractul, iar b ărbatul care îl
angajase, îi plăcuse mult…
Lucas îl cunoscuse pe Copper, un b ărbat înalt, cu
părul negru, cu fa a dur ă, tăbăcită de intemperii a
tipicului „coaster”, într-un pub din Greymouth. Imediat
după fuga sa de la Kiward Station, c ând încă era atât de
plin de furie şi ură la adresa lui Gerald, c ă abia putea
judeca limpede. Atunci plecase intempestiv spre Coasta
de Vest, acest Eldorado al „b ărba ilor duri”, care, plini
de mândrie, se numeau „coasteri” şi care îşi câştigau
existen a cu v ânătoarea de balene şi de foci, mai nou şi
cu căutarea de aur. Lucas dorea s ă le-o arate tuturor
— Voia s ă-şi câştige banii proprii, pentru a se
îar
ntoarce c ândva acas ă, plin de… de ce? De aur? Atunci
fi trebuit mai degrab ă să se înarmeze cu sapa şi
căldarea de sp ălat nisipul aurifer şi să se îndrepte spre
mun i dec ât să se angajeze pe un vas de v ânat balene.
Dar Lucas nu gândise atât de profund. Nu voia dec ât să
plece, departe, pe c ât posibil pe mare – şi voia s ă-şi
învingă tatăl cu propriile lui arme. Astfel c ă după un
parcurs c ălare prin mun i, plin de peripe ii, ajunse la
Greymouth, o a şezare jalnic ă, care nu prea avea ce s ă
ofere afar ă de o bodeg ă şi un loc de acostare a vaselor.
Dar oricum exista în pub un col işor uscat, unde Lucas
îşi putu face un culcu ş. Pentru prima oar ă după zile
întregi avea un acoperiş deasupra capului. Păturile erau

Lucas arşfi
umede i murdare de ălaşi oînnoptatul
dorit s ă fac baie, dar lasub cerul liber.
Greymouth nu
se găsea a şa ceva. Pe Lucas nu-l prea mir ă acest lucru.
„Bărba ii adev ăra i” păreau s ă se spele doar rar. În loc
de ap ă se găsea bere şi whisky în abunden ă, şi dup ă
câteva pahare Lucas îi povesti lui Cooper despre
planurile sale. Prinse curaj c ând Cooper nu-l opri
imediat.
— Nu ar ă i ca un v ânător de balene! remarc ă el,
privind îndelung fa a îngustă a lui Lucas şi ochii lui
cenuşii, bl ânzi. Dar nici ca un pap ă-lapte… B ărbatul
apucă bra ul lui Lucas şi îi palp ă muşchii. De ce nu. Au
mai învă at şi al ii cum se m ânuieşte un harpon. R âse.
Dar apoi privirea îi deveni cercetătoare. Dar vei reuşi să
stai singur trei sau patru ani? Nu î i vor lipsi fetele
drăgu e din porturi?
Lucas auzise deja c ă în ziua de azi trebuie s ă faci
contract pe doi până la patru ani dac ă vrei să lucrezi pe
un vas de v ânătoare de balene. Trecuseră anii de aur ai
vânătorii de balene, c ând d ădeai cu uşurin ă de caşalo i
chiar în fa a coastei Insulei de Sud – popula ia maori
vâna animalele chiar din canoe. Balenele din fa a
coastei erau aproape toate extirpate. Trebuia ie şit
departe în mare, pentru a le g ăsi, iar v ânătorii erau
adesea pleca i săptămâni, chiar ani întregi. Acest lucru
nu-l preocupa pe Lucas defel. Societatea b ărba ilor i se
părea chiar atr ăgătoare, dac ă nu era obligat s ă stea pe
dinafară ca la Kiward Station, în calitate de fiu al
patronului. Se va descurca el – nu, va c âştiga respect şi
apreciere! Lucas era ferm hot ărât, iar Cooper p ărea s ă
nu-l respingă. Dimpotrivă, îl privea aproape cu interes,

îexperien
l bătu peăum ăr cu
şi de năâtor
v âm na de
lui balene,
mare deeldulgher
m ângâde
ia, vas cu
lovind
uşor cu palma bra ul lui Lucas. Lui Lucas îi era pu in
ruşine de m âinile lui îngrijite, de pu inele bătături şi de
unghiile care tot mai erau relativ curate. La Kiward
Station, bărba ii îl ironizau câteodată pentru că le cură a
în mod regulat, dar Cooper nu f ăcu nicio remarc ă
legată de aceasta.
În cele din urm ă, Lucas îl înso i pe noul lui prieten la
bordul vasului, a fost prezentat căpitanului şi a semnat
un contract care îl lega pe trei ani de Pretty Peg, o nav ă
burduhănoasă, nu prea mare, cu vele, care p ărea la fel
de indestructibil ă ca şi stăpânul ei. C ăpitanul Robert
Milford era mai degrab ă scund, dar un pachet de
muşchi. Cooper vorbea cu mult respect despre el şi îi
lăuda dexteritatea ca aruncător şef de harpon. Milford îl
salută pe Lucas cu o puternic ă strângere de m ână, îi
spuse cu c ât îl plăteşte – sum ă care îi păru lui Lucas
foarte mic ă – şi îl îndrumă pe Cooper s ă-i distribuie o
cabină. Pretty Peg tocmai se preg ătea s ă ridice ancora.
Lucas mai avea la dispozi ie două zile pentru a-şi vinde
calul, a- şi aduce lucrurile pe bord şi a se instala pe
priciul de l ângă Cooper. Asta îi convenea. Dac ă Gerald
făcea cercetări pentru a-l găsi, el ar fi fost de mult plecat
pe mare, înainte de a ajunge vestea la Greymouth,
această localitate uitată de lume.
Dar şederea la bordul vasului îl trezi repede la
realitate. Deja în prima noapte puricii de sub p ătură nu-
l lăsară să doarmă; apoi mai lupta şi cu r ăul de mare.
Oricât încerca Lucas s ă se adune – c ând vasul se
balansa între valuri, stomacul lui se revolta. În cabina

îîntunecat
n cele dină urm ă săr-ăşiupetreac
era mai dec ât pe punte,
ă nop ile de ă. Darîncerc
afaraceea frigulă
şi umezeala îl mânară repede înapoi sub punte – pe
mare agitată, puntea era scăldată de ape. B ărba ii râseră
iar de el, dar de data aceasta nu-l deranja a şa tare,
fiindcă Cooper era evident de partea lui.
— Este un domni şor fin, Luke al nostru! remarc ă el
cu bun ăvoin ă. Trebuie s ă se acomodeze mai întâi. Dar
aştepta i până va fi botezat cu untur ă de pe şte. Va fi în
ordine, crede i-mă!
Cooper se bucura de prestigiu în rândul echipajului.
Era nu numai un t âmplar de vas destoinic, dar era
considerat şi un vânător de prima mână.
 Prietenia lui îi făcea bine lui Lucas, ca şi atingerile
ascunse pe care Cooper p ărea s ă le caute c âteodată.
Poate c ă lui Lucas i-ar fi f ăcut chiar pl ăcere, dac ă
condi iile de igienă de pe Pretty Peg nu ar fi fost at ât de
respingătoare. Aveau doar pu ină apă de băut şi nimeni
nu se g ândea s ă o irosească pentru spălat. B ărba ii abia
de se r ădeau şi nu aveau lenjerie de schimb. Dup ă
câteva nop i, vânătorii de balene şi adăposturile lor
miroseau mai r ău dec ât grajdurile de oi de la Kiward
Station. Lucas încercă să se cure e la nevoie cu ap ă de
mare, dar era greu şi provoca iar r âsetele echipajului.
Lucas se sim ea murdar, corpul lui era pres ărat de
pişcăturile puricilor şi îi era ru şine de aceast ă stare.
Deşi nu era cazul: ceilal i bărba i părură să savureze
compania reciprocă şi abia dac ă percepeau mirosul
corpurilor lor nesp ălate. Lucas era singurul pe care îl
deranja.
Fiindcă era pu in de lucru – vasul ar fi putut naviga

cu un echipaj
pentru mult
to i doar c âmai âns; sevva
nd varestrîncepe ăsi munc
ânăgtoarea – seă
petrecea mult timp împreună. Spuneau pove şti,
grozăvindu-se peste m ăsură, cântau c ântece deocheate
şi îşi petreceau timpul juc ând căr i. Până atunci Lucas
respinsese jocul de pocher şi cel de Black-Jack, ca fiind
lipsite de fine e, dar cuno ştea totu şi regulile şi de aceea
nu bătu la ochi. Din p ăcate, nu mo ştenise talentul
tatălui s ău. Nu îi reu şea nicio cacialma şi nicio „fa ă de
pocher”. I se citea pe fa ă ce gândeşte, iar asta nu era
plăcut nici pentru b ărba i, nici pentru jocul în sine. În
scurt timp pierdu pu inii bani pe care îi adusese de la
Kiward Station şi trebuia s ă treacă pierderile pe lista
viitoarei pl ă i. Desigur c ă s-ar fi iscat iar greut ă i dac ă
Cooper nu i-ar fi luat apărarea. Bărbatul mai în vârstă îl
curta at ât de evident, încât Lucas îşi făcea deja
probleme. Nu era nepl ăcut, dar trebuia s ă fie observat
cândva! Lucas se mai g ândea încă cu groaz ă la aluziile
făcute de p ăstorii de la Kiward Station, c ând lui îi
plăcea mai mult s ă stea cu t ânărul Dave dec ât cu
bărba ii cu experien ă. Dar remarcile făcute de vânătorii
de pe Pretty Peg aveau limite. Existau prietenii
apropiate şi între al i bărba i de pe vas şi câteodată,
noaptea, p ătrundeau sunete din cabine, care îl făceau
pe Lucas s ă roşească, dar îi trezeau şi pofta şi invidia.
Era oare asta la care visase el la Kiward Station, şi la ce
se gândea c ând încerca s-o iubeasc ă pe Gwyneira?
Lucas ştia c ă cel pu in avea de-a face cu asta, dar ceva
din el se ap ăra împotriva g ândului de iubire în
asemenea împrejurări. Nu era nimic atr ăgător s ă
îmbră işezi ni şte corpuri duhnind a nesp ălare,
indiferent i nuă avea
feminine. Şdac era vorba de acorpuri
nimic de face nicimasculine sau
cu singurul
exemplu pentru poftele sale ascunse, cunoscut de el din
literatură, idealul grec al mentorului, care se dedic ă
unui t ânăr bine f ăcut, nu numai pentru a-i oferi
dragoste, dar şi pentru a- şi împărtăşi în elepciunea şi
experien a de via ă.
Dacă era s ă fie cinstit, Lucas ura fiecare clip ă
petrecută la bordul lui Pretty Peg. I s e p ărea de
neînchipuit s ă petreacă patru ani la bord, ilar nu exista
nicio posibilitate de a rezilia contractul. Iar vasul nu va
acosta luni de zile. Orice g ând de evadare era în zadar.
De aceea Lucas spera s ă se obi şnuiască cu timpul cu
locul str âmt, cu marea agitat ă şi cu duhoarea. Cea din
urmă se dovedi a fi cel mai simplu de suportat. Deja
după câteva zile sim ea că Cooper şi ceilal i sunt mai
pu in respingători – probabil de aceea, fiindc ă între
timp era el însuşi înconjurat de acelaşi miros. Cu timpul
se atenuă şi răul de mare; erau zile în care Lucas trebuia
să vomite cel mult o dat ă.
Dar veni ziua primei v ânători şi cu asta se schimb ă
totul.
De fapt c ăpitanul avu un noroc neobişnuit c ă la două
săptămâni de la plecare, c ârmaciul de pe Pretty Peg z ări
un ca şalot. Strig ătul lui entuziast trezi echipajul, care
mai stătea dis-de-diminea ă în cabine. Dar vestea îi făcu
pe bărba i să sară din a şternuturi şi să fie repede ca
vântul pe punte. Erau agita i şi îi prinsese febra
vânătorii, ceea ce nu era de mirare. În caz de succes, cei
care prindeau ca şalotul lua premii, care mai
îmbunătă eau cu ceva solda de matelot. C ând veni
Lucas
cu fruntea încreîlitvăăspre
pe punte, zu mai întâăi, pe
balen ăpitan,
ce cse care
juca cu privea
valurile
chiar în apropierea coastei Noii Zeelande.
— Un exemplar minunat! se bucur ă Milford. Uria ş!
Sper s ă-l putem prinde! Dac ă da, umplem deja ast ăzi
jumătate din butoaie! Animalul este gras ca un porc
înainte de tăiere.
Bărba ii râseră în hohote, pe c ând Lucas nu putea s ă
se uite la animalul maiestuos, care li se prezenta aici
fără nicio team ă, ca la un trofeu de v ânătoare. Pentru
Lucas era prima întâlnire cu unul din mamiferele uria şe
ale m ării. Imensul caşalot era aproape la fel de mare ca
Pretty Peg, aluneca elegant prin valuri, p ăru să sară din
când în când de bucuria de a tr ăi, sucindu-se şi
învârtindu-se în aer, ca un cal care se cabreaz ă. Cum s ă
prindă acest animal uria ş? Şi de erau interesa i să
distrugă această frumuseţe? Lucas. Abia putea s ă se
sature de gra ia şi uşurin a cu care se mi şca balena în
ciuda masivită ii ei.
Ceilal i bărba i nu avur ă ochi pentru a şa ceva.
Împăr eau deja echipele şi se adunau în jurul
conducătorului de barcă ales. Cooper îl chemă pe Lucas
la el. Dup ă cum se pare, el f ăcea parte dintre acei
bărba i aleşi, care comandau propria şalupă.
— Acum e acum! C ăpitanul fugea agitat încoace şi
încolo pe punte şi puse s ă fie preg ătite b ărcile pentru
lansarea la ap ă. Echipajul lui de baz ă forma un grup
separat. Bărba ii lansară bărcile cu vâsle, mici, stabile, la
apă – câte şase v âslaşi intrau într-una; la aceasta se
adăuga conducătorul şi aruncătorul de harpon al bărcii,
câteodată şi un c ârmaci. Harpoanele i se p ărură lui

Lucas
răpus. minuscule în rcompara
Dar Cooper âse doarieccu animalul
ând făcu o care trebuia
remarc ă în
acest sens.
— Masa contează, băiete! E clar c ă un singur harpon
îl gâdilă doar. Dar şase îl scot din curs ă. Atunci îl
tragem de-a lungul vasului şi îi scoatem gr ăsimea.
Muncă grea, dar merit ă. Iar c ăpitanul nu este zg ârcit.
Dacă îl prindem pe acesta, mai ia fiecare c â iva dolari în
plus. Deci, dă- i silin a!
Marea nu era prea agitat ă, iar b ărcile cu v âsle se
apropiau repede de balen ă. Ea nu p ăru să aibă inten ia
de a fugi. Dimpotrivă, se p ărea c ă mişcările bărcilor din
jur o distrează şi făcu câteva salturi în plus, aproape de
parcă ar vrea s ă-i încânte pe oameni p ână o nimeri
primul harpon. Un arunc ător de harpon din prima
barcă îi vârî animalului suli a în înotătoare. Speriat ă şi
supărată, balena se întoarse şi o porni direct spre barca
lui Cooper.
— Aten ie la coad ă! Când este r ănit serios, zbate din
coadă. Nu vă apropia i prea mult, băie i!
Cooper d ădea indica ii, pe c ând fixa pieptul balenei.
Aruncă al doilea harpon şi îl plas ă vizibil mai bine
decât pe primul. Balena p ărea c ă slăbeşte. Dar acum se
abătu o ploaie de harpoane pe animal. Lucas v ăzu cu
un amestec de fascina ie şi groaz ă cum balena se ridic ă
sub aceste atacuri şi cum încercă în cele din urm ă să
scape, dar între timp era deja prins ă. Harpoanele erau
prinse cu funii, cu care animalul urma s ă fie tras spre
vas. Balena era acum aproape înnebunită de durere şi
teamă. Trăgea de funii şi câteodată reuşea chiar s ă
scape de un harpon. Animalul s ângera între timp din

âteva era
cLucas duzini
scârbit r ăni,
de de iarspectacol,
acest apa din jurul ău ăera
de ms ăcel şie.ă
rofar
rirea
milă a acestui animal maiestuos. Lupta colosului
împotriva adversarilor dur ă ore în şir, iar b ărba ii se
epuizară complet v âslind, tr ăgând şi smucind funiile,
pentru a-l învinge pe ca şalot. Lucas nici nu observ ă că
mâinile sale se b ăşicaseră, băşicile se sparser ă. Nu
sim ea nici team ă, când Cooper, hot ărât să se
eviden ieze, se apropie tot mai mult de animalul
muribund, care se mai zb ătea. Lucas nu sim i dec ât
repulsie şi mil ă fa ă de aceast ă creatură, care lupta
hotărâtă până la ultima suflare. Mai c ă nu-i venea s ă
creadă că a participat la aceast ă luptă inegală, dar nici
nu putea s ă abandoneze echipa. Acum participa şi era
în joc şi via a sa, a şa că balena trebuia r ăpusă. Mai
târziu putea să se gândească…
În cele din urm ă, balena plutea nemi şcată pe ap ă.
Lucas nu ştia dac ă era într-adevăr moart ă sau doar
complet epuizată, dar b ărba ii o putură trage l ângă vas.
Apoi situa ia deveni şi mai îngrozitoare, începu
măcelul. Bărba ii înfipseră cu ite lungi în corpul balenei
pentru a t ăia şi scoate sl ănina, care se fierbea imediat
acolo, pe vas, devenind untură de pe şte. Lucas spera ca
atunci c ând i se rupeau primele h ălci din trup şi se
aruncau pe punte, animalul s ă fi fost deja într-adevăr
mort. Dup ă câteva minute se circula deja prin gr ăsime
şi sânge. Cineva deschise craniul animalului, pentru a
scoate apreciata ceară de balenă. Cooper îi povestise lui
Lucas c ă din aceast ă substan ă se făceau lum ânări,
solu ii de cură at şi de între inere a pielii. Al ii căutau în
intestinele animalului dup ă şi mai pre ioasa ambr ă, o

pestilen ăial,deiar
substan peă Lucas
baz a industriei parfumurilor.
îl treceau frisoanele Mirosea
c ând se
gândea la toate acele parfumuri, pe care le avuseser ă el
şi Gwyneira la Kiward Station. Nu ar fi crezut niciodat ă
că o parte din componente se extr ăgea din intestinele
împu ite ale unui animal ucis cu cruzime.
Intre timp se f ăcu focul sub ni şte cazane uria şe şi
mirosul de slănină fiartă de balenă acoperi vasul. Aerul
saturat de gr ăsime p ăru să se depun ă pe căile
respiratorii. Lucas se aplecă peste balustrada pun ii, dar
nu putu s ă scape de mirosul de pe şte şi sânge. Ar fi
vrut s ă verse, dar stomacul lui era de mult golit.
Adineauri era însetat, dar între timp nu mai putea s ă-şi
închipuie ca ceva s ă aibă alt gust dec ât cel de untur ă.
Vag îşi aducea aminte c ă i se d ăduse a şa ceva pe c ând
era copil şi cât de groaznic i se p ăruse. Iar acum era în
mijlocul unui co şmar din h ălci imense de gr ăsimi şi
cărnuri, care erau aruncate în cazane puturoase, pentru
a deşerta apoi untura de pe şte ob inută în butoaie.
Matelotul r ăspunzător cu umplerea şi stivuirea
butoaielor îl chem ă să-i ajute la închiderea butoaielor.
Lucas o f ăcu, încercând totodat ă să nu se uite în
cazanele în care fierbeau păr i ale balenei.
Ceilal i bărba i nu p ăreau s ă simtă vreo repulsie.
Dimpotrivă, mirosul p ăru să le trezeasc ă apetitul; se
bucurau vizibil de mâncarea din carne proasp ătă. Spre
părerea lor de r ău, carnea de balen ă nu putea fi pus ă la
păstrare – putrezea prea repede – astfel c ă după
scoaterea sl ăninei, corpul era abandonat în mare. Dar
bucătarul t ăia din partea musculoas ă a balenei carne
pentru două zile şi le promise b ărba ilor un festin.

îmbucăştur
Lucas tiaă. precis c ă nu va putea s ă înghită nicio
În sfârşit, trecu toat ă ac iunea, astfel c ă resturile
balenei fură desprinse de vas. Animalul era în cea mai
mare parte cur ă at de intestine. Puntea era în
continuare plin ă de hălci de sl ănină şi, dac ă treceai pe
punte, te afundai în mucozit ă i şi sânge. Fierberea
unturii de peşte urma s ă dureze încă ore în şir, iar p ână
se cur ă a puntea, mai puteau trece zile întregi. Lucas
chiar se îndoia că ar fi posibil aşa ceva
— Cu siguran ă nu se putea face cu m ăturile simple
şi cu g ăle ile cu ap ă, cu care se cur ă a de obicei puntea.
Probabil că doar urm ătoarea mare furtun ă, care va
spăla puntea, va putea s ă înlăture toate urmele
măcelului. Lucas mai c ă îşi dorea o asemenea furtun ă.
Cu cât avea mai mult timp s ă se gândească la
evenimentele zilei, cu atât mai mult se panica. Poate c ă
s-ar fi putut obi şnui c ândva cu condi iile de via ă din
timpul c ălătoriei, cu str âmtoarea de spa iu şi cu
corpurile nesp ălate. Dar cu siguran ă nu s-ar fi putut
obişnui cu zile ca acestea! Nu cu uciderea şi hăcuirea
unui animal imens, dar vizibil pa şnic. Lucas nu avea
nicio idee cum să supravie uiască în următorii trei ani.
Dar apoi îl ajut ă faptul c ă primul caşalot fusese prins
de Pretty Peg atât de repede. Schiperul Milford se hotărî
să acosteze la Westport şi să livreze prada, înainte de a
pleca din nou pe mare. Pentru echipaj asta însemna
doar pierderea a c âtorva zile, dar se putea ob ine un
pre bun pe uleiul proasp ăt de pe şte şi se goleau
butoaiele pentru continuarea vânătorii. B ărba ii erau în
culmea bucuriei. Ralphie, un b ărbat mic de statur ă, de

srcine
— Este un ăc, visa
suedez ătundeja la femeile
deocamdat ă,din
darWestport.
e în plin ă
dezvoltare. P ână acum îl frecventaser ă doar v ânătorii
de balene şi de foci, acum vin şi câ iva c ăutători de aur.
Se spune c ă ar fi adev ăra i mineri – cineva vorbea de
nişte zăcăminte de cărbune. În orice caz există un pub şi
câteva fete dispuse! Am avut o ro şcovană, la care banii
pe care i-am câştigat erau bine investi i, crede i-mă!
Cooper se apropie de la spate de Lucas, care, epuizat
şi scârbit, se sprijinea de balustradă.
— Şi tu te g ândeşti la urm ătorul bordel? Sau ai putea
să- i închipui s ă sărbătoreşti vânătoarea reu şită chiar
aici?
 Cooper pusese m âna pe um ărul lui Lucas şi o cobor î
acum încet, aproape m ângâindu-i bra ul. Lucas abia
putea s ă ignore invita ia de care era p ătrunsă vocea lui
Cooper – dar era indecis. Sigur c ă îi era oarecum
îndatorat lui Cooper; b ărbatul mai în vârstă fusese
totdeauna drăgu cu el. Şi oare nu visase toat ă via a să-
şi împartă aşternutul cu un b ărbat? Atunci c ând se
satisfăcea, în fa a min ii îi apăreau Imagini ale unor
bărba i şi – Doamne ap ără şi păzeşte – asta se întâmpla
şi când se culca cu so ia sa.
Dar acum, aici… Lucas citise scrierile grecilor şi
romanilor. Pe atunci frumuse ea corpului b ărbătesc era
idealul de frumuse e; dragostea dintre b ărba i şi flăcăi
nu era ceva indecent c ât timp fl ăcăii nu erau obliga i la
actul respectiv. Lucas admirase fotografiile statuilor,
care fuseseră lucrate atunci. C ât erau de frumoase! C ât
de netede, de curate, de îmbietoare… Lucas însuşi
stătuse în fa a oglinzii şi se comparase cu ele, luase

pozi
unui iile în care
b ărbat carestsăteau acei tineri,
ă-l iubeasc ă. Darvisase
acelastea în bra
nu ar ăta ele
ca
acest v ânător de balene, care e drept c ă era prietenos şi
binevoitor, dar era masiv şi pu ea. Nu exista ast ăzi pe
Pretty Peg niciun mijloc de a te cur ă a. Bărba ii se vor
culca în aşternuturi a şa, transpira i, murdari, p ăta i de
mucozită i şi de s ânge… Lucas se eschiv ă de privirea
insistentă a lui Cooper.
— Nu ştiu… A fost o zi lungă… sunt obosit…
Cooper încuviin ă din cap.
— Mergi lini ştit şi te culc ă, băiete. Odihneşte-te.
Poate pot mai t ârziu s ă te… ei da, a ş putea s ă- i aduc
ceva de mâncare. S-ar putea găsi şi un whisky…
 Lucas înghi i.
— Poate altă dată, Cooper. Poate la Westport. Tu…
eu… în elege-mă, te rog, trebuie să mă spăl.
Cooper râse în hohote.
— Micul meu gentleman! Ei bine, voi avea personal
grijă la Westport ca fetele s ă- i preg ătească o baie – sau,
şi mai bine, s ă pregătească la am ândoi! Mi-ar prinde şi
mie bine o baie! Ţi-ar plăcea aşa ceva?
Lucas încuviin ă din cap. Cel mai important era acum
să fie l ăsat în pace. Plin de ur ă şi de sc ârbă fa ă de el
însuşi şi fa ă de bărba ii cu care se înso ise aici, se
retrase în patul s ău plin de purici. Poate c ă puricii se
speriau de mirosul de ulei de pe şte şi sudoare! O
speran ă, care se dovedi repede înşelătoare.
Dimpotrivă, se pare c ă aceste fiare erau mai degrab ă
atrase. Lucas strivi c âteva duzini pe corpul s ău şi se
sim i şi mai murdar. Dar în timp ce st ătea treaz şi
asculta strig ătele şi râsetele de pe punte – c ăpitanul se

urmăccăântecele
pare chiar distribuise whisky
de be ie ale şi auzi
b ărba– ilor, în celeluidin
în mintea se
contură un plan. La Westport va p ărăsi vasul Pretty
Peg. Indiferent dac ă prin asta va încălca sau nu
contractul. Toate acestea erau insuportabile.
Evadarea se dovedi a fi uşoară. Singura problemă era
doar c ă trebuia s ă-şi lase toate lucrurile pe vas. Ar fi
trezit suspiciuni dacă şi-ar fi luat sacul de dormit şi cele
câteva obiecte de îmbrăcăminte în scurta învoire la
ărm, acordată membrilor echipajului de c ătre de
căpitan. Lu ă doar c âteva lucruri de schimb – doar îi
promisese Cooper o baie, exista deci o explica ie.
Cooper desigur c ă izbucni în râs, dar acest lucru nu-l
deranjă pe Lucas. C ăuta doar o ocazie s ă dispară.
Aceasta se ivi repede, atunci c ând Cooper începu ni şte
tratative cu o ro şcovană drăgu ă pentru g ăsirea unei
căzi de baie. Ceilal i bărba i din birt nu erau aten i la
Lucas; se g ândeau doar la whisky sau se uitau la
formele pline ale fetei. Lucas încă nu comandase nimic
şi, astfel, strecur ându-se afar ă din local şi ascunz ându-
se în grajd, nu se f ăcea vinovat de evaziune de la nota
de plat ă. Se dovedi c ă există o uşă dosnică. Lucas ie şi
prin aceasta, se strecur ă prin curtea unei potcov ării,
trecu pe l ângă depozitul unui t âmplar de sicrie şi pe
lângă nişte case în construc ie. Westport era un c ătun
prăpădit, dup ă cum spusese şi Cooper, dar era în plin ă
dezvoltare.
Aşezarea era pe malul unui r âu, Buller River. Aici, în
imediata vecinătate a devers ării în mare, r âul era lat şi
liniştit. Lucas v ăzu plaje cu nisip altern ând cu malul
stâncos. Dar ceea ce era mai important, imediat dup ă

Westport începea
verde saturat, ădurea
carepar ăta cudetotul
ferigi, o s ălbăticie
neumblat de un
ă, ceea ce
probabil c ă era şi cazul. Lucas privi în urm ă, dar era
singur. Se pare c ă nimeni altcineva nu c ăuta
singurătatea, departe de case. Va putea s ă scape f ără să
fie v ăzut. Alerg ă hotărât de-a lungul malului r âului,
căută să se ascund ă între ferigi de fiecare dat ă când
acest lucru era posibil şi urm ă cursul r âului în amonte
timp de o or ă, înainte de a decide c ă distan a era destul
de mare, pentru a de relaxa. C ăpitanului nu o s ă îi
lipsească prea repede, Pretty Peg urma s ă plece doar a
doua zi de diminea ă. Cooper îl va căuta, dar desigur că
nu pe malul r âului, cel pu in nu la început. Mai t ârziu
va cerceta şi acolo, dar cu siguran ă se va concentra
doar pe împrejurimile Westportului. Cu toate aceste,
Lucas ar fi preferat s ă evadeze în jungl ă, dac ă scârba
fa ă de corpul lui murdar nu har fi oprit. Trebuia s ă îşi
ia timp pentru a se cur ă a. Lucas se dezbr ăcă
tremurând de frig, ascunse lucrurile sale murdare în
dosul unei stânci – se g ândise o clipă s ă le spele şi să le
ia cu sine, dar se cutremură doar la g ândul de a încerca
să scoată sângele şi grăsimea.
Aşa că îşi păstră doar lenjeria, trebuia s ă renun e la
cămaşă şi pantaloni. Desigur c ă îi părea r ău; când va
îndrăzni s ă se arate iar în fa a oamenilor, nu va mai
avea altceva dec ât ceea ce era pe el. Dar orice altceva
era de preferat fa ă de măcelul de la bordul lui Pretty
Peg.
În cele din urm ă, Lucas alunecă în apa rece ca ghea a
a râului Buller River. Frigul îi tăie pielea, dar apa
limpede spălă tot ceea ce îl murd ărise. Lucas se
scufundă adânc, luă o piatră de râu şi începu s ă-şi frece
cu ea pielea. Se frec ă, până se înroşi ca para focului şi
abia mai sim i răceala apei. Atunci p ărăsi, în sfârşit,
râul, îmbrăcă hainele curate şi îşi croi un drum prin
junglă. P ădurea era înspăimântătoare – umedă şi deasă,
plină de plante necunoscute, uria şe. Pe Lucas îl ajutau
acum cuno ştin ele dob ândite în domeniul florei şi
faunei patriei sale. V ăzuse în căr ile de specialitate
multe din aceste ferigi uria şe, ale c ăror frunze rulate ca
nişte omizi, p ăreau vii, astfel c ă îşi învinse frica
încercând să le identifice. Niciuna nu era otr ăvitoare şi
chiar şi cea mai mare weta tr ăitoare pe ferigi se dovedi
mai pu in agresiv ă decât puricii de pe punte. Nu îl
speriau nici sunetele variate ale animalelor, care
răsunau prin jungl ă. Aici nu existau dec ât insecte şi
păsări, mai ales papagali, care e drept c ă umpleau
jungla cu sunete ciudate, dar erau cu totul inofensive.
În cele din urmă, Lucas îşi încropi un culcuş din ferigi şi
dormi nu numai pe un suport mai moale, dar şi mult
mai lini ştit dec ât în săptămânile petrecute la bordul lui
Pretty Peg. Chiar dac ă pierduse totul, a doua zi de
diminea ă se trezi plin de curaj – ceea ce era
surprinzător, av ând în vedere c ă tocmai fugise de cel
care îi asigurase un loc de muncă, încălcase un contract,
acumulase datorii la un joc de noroc şi nu le pl ătise.
Oricum, gândi el aproape înveselit, prea curând nu m ă
va mai numi nimeni un „gentleman”!
Ar fi dorit să rămână în junglă, dar în ciuda fertilită ii
debordante a acestui iad verde nu se g ăsea nimic
comestibil în el. Cel pu in nu pentru Lucas – un trib
maori sau un adev ărat p ădurean ar fi v ăzut probabil

altfel
Lucassitua ia, Dar
să caute ma ele
o aşezare îi chiorăă.iau,
omeneasc care âsăndu-l
Daroblig pe
fie? Nu
putea fi vorba de
Westport. Acolo precis c ă ştia fiecare c ă skipperul
căuta un matelot fugar. S-ar putea chiar ca Pretty Peg să-
l aştepte.
Apoi îşi aduse aminte c ă ieri Cooper vorbise de
Tauranga Bay. B ănci de nisip cu foci, la cincisprezece
kilometri de Westport. V ânătorii de foci nu ştiau cu
siguran ă nimic de Pretty Peg şi desigur c ă nici nu se
interesau de ea. Se zicea c ă la Tauranga v ânătoarea era
în floare; cu siguran ă, ar fi g ăsit acolo de lucru.
Binedispus, Lucas se a şternu la drum. V ânătoarea de
foci nu putea fi mai groaznic ă decât vânătoarea de
balene…
Bărba ii din Tauranga îl primir ă într-adevăr
prietenoşi, iar mirosul din tab ăra lor era suportabil. Era
sub cerul liber, b ărba ii nu erau înghesui i. Desigur c ă
oamenii îşi dădeau seama c ă ceva nu este în regul ă cu
Lucas, dar nu puneau întrebări în leg ătură cu aspectul
lui jalnic, a lipsei de bagaje şi de bani. Explica iile lui
Lucas, cusute cu a ă albă, le stopă cu un gest al mâinii.
— Nu e nicio problem ă, Luke, aici o s ă ai ce m ânca.
Fă-te şi tu folositor, doboar ă câ iva pui de foc ă. La
sfârşitul s ăptămânii ducem pieile la Westport. Atunci
vei avea din nou bani.
Norman, cel mai v ârstnic v ânător, tr ăgea alene din
pipă. Lucas avea senza ia că nu este singurul, care fuge
de ceva.
Lucas ar fi putut s ă se simt ă chiar bine între ace şti
„vânători de coast ă”, dac ă nu ar fi existat v ânătoarea!

Dac ă se poate
neajutora numi
i, de fa ă cuastfel uciderea
mamele unor puiSe
lor îngrozite. focă cuă
deuit
îndoială la măciuca din m âna lui şi la micul animal din
fa a sa…
— Ei haide, Luke! Ia- i blana! Sau crezi c ă la Westport
î i vor da s âmbătă bani doar fiindc ă ne-ai ajutat la
jupuirea animalelor? Aici ajută fiecare pe fiecare, dar
bani se dau doar pentru pieile proprii!
Lucas nu văzu nicio ieşire. Închise ochii şi izbi.

La sf ârşitul s ăptămânii. Lucas adunase aproape

treizeci de piei de foc ă – şi era şi mai chinuit de ru şine
şi ură fa ă de sine decât după episodul de pe Pretty Peg.
Era ferm hot ărât ca dup ă sfârşitul de s ăptămână de la
Westport să nu se întoarcă la banchizele cu foci.
Westport era o localitate în dezvoltare. Trebuia s ă se
găsească de lucru şi ceva ce nu îl afecta at ât de tare –
chiar dac ă prin asta trebuia s ă recunoască faptul c ă nu
era un bărbat adevărat.
Achizitorul pieilor, un b ărbat scund, v ânos, care
de inea şi magazinul din Westport, era foarte optimist.
După cum sperase Lucas, nu f ăcuse legătură între noul
vânător de pe b ăncile de foci şi vânătorul de balene,
care fugise de pe Pretty Peg. Poate c ă nu se g ândea at ât
de departe sau poate c ă îi era total indiferent. În orice
caz, îi dădu câ iva cen i pentru fiecare blan ă şi apoi îi
răspunse binevoitor referitor la alte posibilit ă i de
muncă la Westport. Lucas desigur c ă nu îi spusese c ă
are probleme cu uciderea animalelor. În schimb, declară
că se săturase de singur ătate şi de compania
bărbătească de pe băncile cu foci.
— Aş vrea s ă trăiesc în sfârşit la ora ş, sus inu el.
Poate s ă găsesc o femeie, să întemeiez o familie… să nu
mai v ăd ca şalo i şi foci moarte. Lucas puse banii pentru
sacul de dormit şi îmbrăcămintea, tocmai cump ărate,
pe tejghea, aşteptând restul.
Negustorul şi noii prieteni ai lui Lucas r âseră din
toată inima.
— De lucru vei găsi cu uşurin ă. Dar o fată? Singurele
fete de aici sunt cele de la stabilimentul lui Jolanda,
deasupra c ârciumii. Aleea sunt desigur la v ârsta
potrivită pentru măritiş!
 Bărba ii considerară spusele lui o glum ă. În orice caz,
abia putură să se oprească din râs
— Po i să le întrebi pe loc! spuse Norman cu
bunăvoin ă. Doar vii la cârciumă?
Lucas nu putu s ă refuze. De fapt ar fi dorit s ă-şi
economisească câştigul slab, dar un whisky nu ar fi de
lepădat – pu ină tărie, care s ă-l fac ă să uite privirile
focilor şi zbaterea disperată a balenei…
Achizitorul de piei îi spuse lui Lucas despre alte
posibilită i de c âştig la Westport. Poate c ă potcovarul ar
putea avea nevoie de un ajutor. Lucrase Lucas deja cu
fier? Lucas se blestem ă deja c ă nu se g ândise niciodată
pe c ând era la Kiward Station s ă urmărească potcovirea
cailor, f ăcută de James Mckenzie. Asemenea cuno ştin e
s-ar fi putut valorifica aici, dar Lucas nu pusese
niciodată mâna pe ciocan şi pe cuie. Putea c ălări – dar
nu mai mult de atâta.
Bărbatul interpretă corect tăcerea lui Lucas.

—ă Nu
afar de eaşti la cap şfocilor.
dameseria şa? Nu
, nu-i aDar ai învă at
construc ar fi oîn
iilenimic
posibilitate! Zidarii caută permanent ajutoare. Abia pot
să onoreze comenzile, deodată vrea toată lumea case pe
malul Bullerului. O s ă devenim un adev ărat ora ş! Dar
nu pl ătesc prea mult. Nu se compar ă cu ceea ce c âştigi
cu astea!
Arătă spre piei.
Lucas încuviin ă din cap.
— Ştiu. Dar voi întreba totuşi. Eu… eu mi-am
închipuit din totdeauna că voi lucra cu lemne.
Crâşma era mic ă şi nu prea curat ă. Dar Lucas
constată cu uşurare cil niciunul dintre cei prezen i nu
îşi amintea de el. Probabil c ă nici nu se uitaser ă a doua
oară la matelo ii de pe Pretty Peg. Doar ro şcovana, care
era şi ast ăzi de serviciu, p ăru să-l cântărească din ochi
pe când ştergea masa, înainte de a pune paharele cu
whisky în fa a lui Norman şi a lui Lucas.
— Îmi pare r ău că arată aici iar ca într-o cocin ă de
porci spuse fata. Am spus domni şoarei Jolanda,
chinezul nu cur ă ă ca lumea… „Chinezul” era
barmanul cu înfă işare destul de exotic ă. Dar at ât timp,
cât nu se pl ânge nimeni… Numai whisky, sau s ă aduc
şi ceva de mâncare?
Lucas ar fi vrut s ă mănânce ceva. Ceva care s ă nu
miroase a mare şi a alge marine şi s ânge şi nu era pr ăjit
repede la focul v ânătorilor de foci şi mâncat adesea pe
jumătate crud. Apoi i se p ăru că fata este atent ă la
cură enie. Deci s-ar putea ca buc ătăria s ă nu fie at ât de
jegoasă cum părea la prima vedere.
Norman râse.

în —
tabCeva de savurat
ără, dar cu oatfatâăt ,de
un desert micu o! Putem
dulce ânca
ca tinemnu se şi
găseşte acolo…
O ciupi pe fată de şezut.
— Ştii că asta te costă un cent, micu ule, nu-i aşa? zise
ea. Îi spun domni şoarei Jolanda şi va fi ad ăugat la
socoteală. Dar nu vreau s ă fiu a şa – pentru un cent po i
să pui m âna şi aici. Ro şcovana ar ătă spre piept. Înso it
de chiotele celorlal i bărba i, Norman puse cu n ădejde
mâna. Apoi fata se eliber ă cu iscusin ă din m âinile lui.
Mai mult po i avea mai târziu, când ai plătit.
Bărba ii râseră când plecă. Avea pantofi roşii cu toc şi
o rochie în diferite tonuri de verde. Era veche şi cârpită
de repetate ori, dar era curat ă, iar volanele din dantel ă,
care o f ăceau mai incitant ă, erau apretate şi călcate cu
grijă. În Lucas de şteptă oarecum amintirea Gwyneirei.
Desigur, aceea era o lady, şi aceast ă copilă era o curv ă,
dar avea tot p ăr roşu, cârlion at, pielea alb ă şi acea
licărire în ochi, care nu ar ăta deloc c ă s-ar fi împăcat cu
soarta sa. Pentru aceast ă fata, sta ia final ă nu era cu
siguran ă aici.
— Un şoricel dulce, nu-i a şa? remarc ă Norman, care
văzu privirea lui Lucas şi o interpret ă cu totul eronat.
Daphne, cel mai bun c ălu din grajdul Jolandei şi între
timp şi mâna ei dreapt ă. Fără ea nu se întâmplă nimic
aici, să ştii. Ţine totul în m ână. Dacă bătrâna ar fi destul
de şireată, ar adopta acest şoricel. Dar aia se g ândeşte
doar la sine. O dat ă şi o dat ă, fata asta va fugi de aici şi
va lua cu sine cele mai bune atrac ţii. Care este situa ţia?
O vrei tu întâi? Sau are altcineva chef de ceva s ălbatic?
Privi clipind în jur.

Lucas
Noroc nu ştia ce
că veni să răspund
Daphne cu a ădoua
. rundă de whisky.
— Fetele sunt pregătite şi aşteaptă sus, spuse ea, când
împăr i paharele. Be i lini şti i, dac ă vre i, aduc şi sticla
şi apoi pute i urca sus! z âmbi încurajator. Dar nu ne
lăsa i să aşteptăm prea mult. Şti i doar, pu ină tărie
măreşte plăcerea, dar prea multă te sleieşte…
Tot at ât de repede, precum îi pusese Norman
adineauri mâna pe fund, ea se revan şă ducându-i mâna
între picioare.
Norman se sperie, dar apoi râse.
— Primesc şi eu un cent?
Daphne clătină din cap, fluturându-şi părul.
 — Poate un s ărut? ciripi ea şi disp ăru, înainte ca
Norman să poată răspunde.
Bărba ii fluierară în urma ei.
Lucas îşi bău whisky-ul şi sim i că ame eşte. Cum va
putea ie şi de aici, înainte de a claca în mod ru şinos?
Daphne nu îl excita deloc. Şi se pare c ă aruncase un
ochi asupra lui. Şi adineauri privirile ei ad ăstară ceva
mai mult asupra fe ei sale şi a staturii sale suple,
muşchiuloase, decât asupra celorlal i b ărba i. Lucas ştia
că femeile erau atrase de el – at ât curvele de la
Westport, cât şi matroanele de la Christchurch. Ce
putea face dacă Norman chiar îl lua cu el sus?
Lucas se g ândi iar la o evadare, dar nu putea fi.
Vorba de a şa ceva. F ără cal nu avea nicio şansă de a
dispărea din Westport; trebuia s ă rămână deocamdată
în ora ş. Şi nu se putea s ă rămână dacă se făcea de r âs
din prima zi, fugind din fa a unei curve roşcovane.
Cei mai mul i bărba i erau deja ame i i, când ap ăru

din Daphneatşiâîti de
nouniciunul
nu era invit ă cucahot
beat s ăărnu
âreobserve
să urce lipsa
sus. Dar
lui
Lucas. Apoi, privirile lui Daphne st ăruiră asupra lui…
Fata conduse b ărba ii într-un salon, amenajat cu
mobile îmbrăcate în plu ş şi cu m ăsu e delicate, care
arătau ordinar. Patru fete, toate în neglijeuri
preten ioase, îi aşteptau, precum şi domnişoara Jolanda,
o femeie micu ă, gras ă, cu ochi reci, care încasă de la
început câte un dolar de la fiecare bărbat.
— Măcar nu fuge niciunul, înainte de a pl ăti, spuse
ea cu seninătate.
Lucas plăti taxa, scrâşnind din din i. În curând, nu va
mai rămâne nimic din câştigul lui pe o săptămână.
 Daphne îl conduse la unul din fotoliile ro şii şi îi puse
un al doilea pahar de whisky în mână.
— Ei bine, str ăine, cu ce te pot face fericit? şopti ea.
Era singura, care nu purta un neglijeu, dar se descheie
ca într-o doară la corset. Î i plac? Dar te avertizez:
Vâlvătaie ro şie, ca para focului! Am ars pe mul i până
acum… În timp ce vorbea, îşi trecu o şuvi ă de păr
peste fa ă.
Lucas nu reac ionă.
— Nu? şopti Daphne. Nu ai curaj? Vai, vai. Poate c ă
te atrag celelalte elemente mai mult. Avem pentru
fiecare c âte ceva. Focul, aerul, apa p ământul… Ar ătă
una dup ă alta la trei fete, care p ână atunci se ocupaseră
de ceilal i bărba i. Prima era o fiin ă palidă, aproape
eterică, cu p ărul blond, drept. Membrele ei erau fine,
aproape slabe, dar pe sub c ămaşa sub ire se creionau
sânii mari. Lucas găsi că este respingătoare. Precis că nu
va putea s ă se for eze s ă facă dragoste cu aceast ă fată.

Elementul cu ăochi
în albastru,„ap ” eradeîntruchipat ă îmbr
de o blondstr
culoarea topazului, ăcată
ălucitori.
Părea s ă fie vioaie şi se tachina cu Norman, care era
vizibil entuziasmat. „P ământul” era o fat ă cu pielea
brună, cu p ărul negru, c ârlion at, cea mai exotic ă
făptură a din colec ia domni şoarei Jolanda, chiar dac ă
nu era cu adev ărat frumoas ă. Trăsăturile fe ei păreau
grosiere, corpul îndesat. Cu toate acestea p ărea s ă-l fi
vrăjit pe b ărbatul cu care tocmai flirta. Ca şi altă dată de
atâtea ori, Lucas se mir ă de criteriile după care b ărba ii
îşi alegeau partenerele de pat. În orice caz, Daphne era
cea mai dr ăgu ă fată. Lucas ar fi trebuit s ă se simt ă
măgulit că îl alesese pe el. Dac ă l-ar fi excitat c ât de c ât,
dacă ar fi…
— Spune-mi, nu ave i ceva mai t ânăr în ofert ă?
întrebă în cele din urmă Lucas.
Formularea îi repugnă, dar dac ă voia să-şi păstreze în
această noapte fa a. Acest lucru i-ar reuşi doar cu o fat ă
slabă, băie oasă.
— Mai tânără ca mine? întrebă Daphe uimită.
Avea dreptate; era foarte t ânără. Dup ă Lucas nu
putea avea mai mult de nou ăsprezece ani. Dar înainte
de a apuca să răspundă, ea se uită la el scrutător.
— Acum ştiu de unde te cunosc. Eşti tipul care a fugit
de la v ânătorii de balene! Pe c ând homosexualul gras,
Cooper, comanda o baie pentru el şi pentru tine! Era s ă
mor de râs – când mă gândeam că tipul nu atinsese încă
niciodată vreun săpun! Ei da, se pare c ă dragostea nu i-
a fost împărtăşită… deşi tu ai o slăbiciune pentru b ăie i,
nu-i aşa?
Îmbujorarea accentuată a lui Lucas îl scuti de un
ăspuns
rjum ătate îla observa
ntrebare, peiajum
lui Daphne,
ătate care fusese pe
constatare.
Daphne zâmbi – pu in parşiv, dar şi cu în elegere.
— Prietenii tăi de soi nu ştiu acest lucru, nu-i a şa? Iar
acum nu vrei s ă ieşi în eviden ă. Fii atent, prietene, am
ceva pentru tine. Nu, nu un fl ăcău, nu avem a şa ceva.
Dar ceva deosebit – şi numai de privit, fetele nu sunt de
dat. Te interesează?
— Ce… ce să mă intereseze? se bâlbâi Lucas.
Propunerea lui Daphne p ăru să-i ofere o porti ă de
scăpare. Ceva deosebit, plin de prestigiu, care s ă nu-l
solicite să facă dragoste? Lucas presupunea că va trebui
să dea şi restul banilor săi.
 — Este un fel de… ei da, de dans erotic. Dou ă fete
foarte tinere, de cincisprezece ani. Gemene. Î i promit
că aşa ceva n-ai mai văzut!
Lucas se supuse sor ii.
— Cât? întrebă el chinuit.
— Doi dolari! spuse Daphne repede. C âte unul
pentru fiecare fată. Şi cel pe care l-ai pl ătit pentru mine.
Nu le las pe cele două singure cu bărba ii!
Lucas îşi drese glasul.
— Din partea… din partea mea nu exist ă nicio
amenin are.
Daphne râse. Lucas se miră cât de t ânăr şi de cristalin
era acest râs.
— Chiar te cred. Ei bine, ca o excep ie. Nu ai bani,
nu-i aşa? Totul a r ămas pe Pretty Peg, nu-i aşa? Chiar că
eşti un erou! Dar acum iute în camera num ărul unu. Î i
trimit fetele. Şi o să încerc s ă-l fac fericit pe unchiul
Norman.

„aMerse agale
apelor” spre
p ăru Norman
imediat palidşiăpe l ângă ea
. Daphne blonda
avea fat ă
în orice
caz farmec – mai mult dec ât atât, aproape că avea stil.
Lucas p ătrunse în camera num ărul unu şi aşteptările
îi fură împlinite. Încăperea era mobilată ca într-un hotel
de categoria a treia: mult plu ş, un pat larg… trebuia
oare s ă se întindă pe el? Sau asta ar speria fetele? Lucas
se decise să ia loc într-un fotoliu de pluş şi fiindcă patul
i se p ărea prea pu in demn de încredere. Doar tocmai
reuşise să scape de puricii colecta i pe Pretty Peg.
Sosirea gemenelor se anun ă prin rumoare şi
exclama ii admirative, ce veneau din „salonul” pe care
fetele trebuiau s ă-l traverseze. Evident era un lux – şi
desigur şi o cinste deosebit ă, dac ă puteai s ă ordoni
venirea gemenelor. Daphne nu l ăsase nicio îndoială că
fetele acestea se aflau sub oblăduirea ei.
În mod evident aceast ă aten ie li se p ărea gemenelor
stânjenitoare, de şi o pelerin ă largă ascundea trupurile
lor de privirile pofticioase ale b ărba ilor. Se strecurar ă
strâns înlăn uite în camer ă şi, când se sim iră în
siguran ă, îşi scoaser ă întâi gluga imens ă, sub care se
ascunseseră ambele capete. În măsura în care se putea
vorbi aici de siguran ă… ineau capetele blonde încă
aplecate; probabil c ă procedau astfel de fiecare dat ă
până venea Daphne şi le prezenta. Deoarece ast ăzi nu
era cazul, una din ele ridic ă în cele din urm ă capul.
Lucas v ăzu o fa ă îngustă şi ochi alba ştri, plini de
neîncredere.
— Bună seara, domnule. Suntem onorate c ă ne-a i
angajat, spuse ea un text învă at pe de rost. Sunt Mary.
— Iar eu sunt Laurie spuse cea de-a doua fat ă.

Daphne
— O sne-a că dumneavoastr
spus, doar,
ă privesc fi i far ă grijăă…
! spuse Lucas cu
prietenie.
Nu ar fi atins ace şti copii niciodat ă, dar într-un sens
corespundeau într-adevăr închipuirilor sale. C ând
Mary şi Laurie l ăsară să cadă pelerina şi se ar ătară
goale, cum le-a creat Dumnezeu, Lucas v ăzu că erau
suple ca nişte băie i.
— Sper ca programul oferit de noi s ă vă placă, spuse
Laurie cuminte şi o apucă pe sora ei de mână.
Era un gest impresionant, mai degrab ă căutarea unui
refugiu dec ât începutul unui act sexual. Lucas se
întrebă cum de ajunseseră aceste fete aici.
 Fetele se duser ă spre pat, dar nu se b ăgară pe sub
cearşaf. Îngenuncheară una în fa a celeilalte şi începură
să se îmbră işeze şi să se sărute. În următoarea jumătate
de oră, Lucas v ăzu gesturi şi pozi ii, care îl făcură c ând
să se înroşească, când să fie scuturat de frig. Ceea ce
făcură fetele una cu alta, era în măsura cea mai mare în
decent. Dar Lucas nu sim i repulsie. Prea îi aminteau
propriile lui vise, de unire cu un corp, care îi sem ăna
corpului s ău – o unire plin ă de dragoste, de demnitate
şi de admira ie. Lucas nu ştia dac ă fetele sim eau o
împlinire în timpul ac iunilor lor desfr ânate, dar nu
credea. Fe ele lor r ămăseseră prea degajate şi lini ştite.
Lucas nu descoperi pe ele nici extaz, nici pl ăcere. Dar
fară niciun dubiu c ă în privirile pe care şi le aruncau
surorile era dragoste, iar în gesturi era tandre e.
Privitorul era derutat de jocul lor – cu timpul p ărea s ă
se estompeze grani a dintre corpurile lor, fetele se
asemănau at ât de tare c ă la un moment dat creau iluzia

de a fi oîşizei
Lucas ă dansatoare
aminti cu patru
de o ilustra bra e şi dou
ie provenind dină capete
colonia–
coroanei, India. Imaginea i se p ăru foarte atr ăgătoare,
chiar dac ă ar fi dorit mai degrab ă să le deseneze pe
aceste fete, dec ât să facă dragoste cu ele. Dansul lor
avea ceva aproape artistic. În cele din urm ă, se oprir ă
într-o îmbră işare str ânsă şi se desprinser ă doar c ând
Lucas le aplaudă.
Laurie arunc ă o privire cercet ătoare la şli ul
pantalonilor lui, când se dezmetici din transă.
— Nu v-a pl ăcut? întrebă ea tem ătoare, c ând văzu că
pantalonii rămăseseră încheia i, iar fa a lui nu ar ăta
urme de autosatisfacere. Noi… noi putem s ă vă
mângâiem, dar…
Expresia fetei ar ătă c ă nu ar fi fost încântată de acest
lucru, dar evident c ă existau b ărba i care îşi cereau
banii înapoi dacă nu ajungeau la apogeu.
— Dar de obicei lucrul acesta îl face Daphne, ad ăugă
Mary.
Lucas clătină din cap.
— Nu va fi nevoie, mul umesc. Dansul vostru mi-a
plăcut foarte mult. Dup ă cum a spus şi Daphne – ceva
cu totul deosebit. Dar cum a i ajuns la el? Nu te a ştep i
să găseşti aşa ceva într-un astfel de stabiliment.
Fetele r ăsuflară uşurate şi se învăluiră iar în mantia
lor, dar rămăseseră şezând pe marginea patului. Se pare
că ajunseseră la concluzia c ă Lucas nu prezenta o
amenin are.
— Oh, a fost o idee a lui Daphne! spuse Laurie
deschis. Fetele aveau voci dulci, pu in ciripitoare – încă
un semn că abia de trecuseră de vârsta copilăriei.

— TrebuiaDars ănu voiam…

continuare. câştigăm nubani, spuseesteMary
puteam… în
p ăcat de
Dumnezeu să te culci cu un bărbat pentru bani.
Lucas se întrebă dacă şi acest lucru l-au învă at de la
Daphne. Ea nu păru să aibă această convingere.
— Chiar dac ă este necesar c âteodată! le ap ără Laurie
pe colege. Dar Daphne spune c ă pentru asta trebuie s ă
fi matur ă. Dar – domni şoara Jolanda nu era de aceea şi
părere, aşa că…
— Atunci Daphne a g ăsit ceva într-una din c ăr ile ei.
O carte ciudat ă, plin ă de… porc ării. Dar domni şoara
Jolanda spune că acolo, de unde provine cartea, nu este
păcat fa ă de Dumnezeu dacă…
 — Iar ceea ce facem noi, oricum nu este p ăcat! spuse
Mary plină de convingere.
— Sunte i fete de treab ă le dădu Lucas dreptate.
Deodată dori s ă afle mai multe despre ele. De unde
veni i? Daphne nu este sora voastră, nu-i aşa?
Laurie tocmai voia să răspundă, când se deschise uşa
şi intră Daphne. Era vizibil uşurată când le v ăzu pe fete
îmbrăcate şi într-o conversa ie destinsă cu cavalerul
acesta ciudat.
— Ai fost mul umit? întrebă la rândul ei, arunc ând
invariabila privire către şli ul pantalonilor lui.
Lucas dădu din cap.
— Protejatele tale m-au distrat de minune, declar ă el.
Şi tocmai voiau s ă-mi povesteasc ă, de unde veni i. A i
fugit de undeva, nu-i a şa? Ori ştiu p ărin ii vo ştri ce
face i?
Daphne dădu din umeri.
— Depinde, ce se crede. Dac ă mama mea şi a acestor

dou ă stau
ne vad în cer
ă. Dar dacpeăun
aunor şi cânt
aterizat ă la harp
acolo undeă,ajunge des ă
ar putea
obicei cineva de teapa noastră, văd doar ridichile de jos.
— Deci p ărin ii vo ştri au murit, spuse Lucas, f ără a
lua notă de cinismul ei. Îmi pare r ău. Dar cum a i ajuns
tocmai aici?
Daphne se înfipse, sigură de sine, în fa a lui.
— Ascultă, Luke, sau cum te-oi fi numind. Dac ă
există ceva ce nu ne place, atunci acestea sunt
întrebările curioase. În eles?
Lucas voia s ă-i răspundă că nu este r ău inten ionat.
Dimpotrivă – se g ândise deja cum să ajute fetele să iasă
din aceast ă mizerie în care ajunseser ă. Laurie şi Mary
nu erau încă curve şi pentru o fat ă atât de destoinic ă şi
după cum se vedea, de şteaptă, cum era Daphne,
trebuiau s ă existe şi alte modalit ă i de a se face
folositoare. Dar pe moment era la fel de lipsit de
mijloace ca cele trei fete. Ba chiar mai s ărac, fiindc ă
Daphne şi gemenele c âştigaseră trei dolari – din care
rapacea Jolanda le va lăsa probabil unul singur.
— Îmi pare r ău. Spuse Lucas. Nu voiam s ă fiu prea
curios. Auzi i, eu… mie îmi trebuie un loc de dormit în
noaptea aceasta. Nu pot s ă rămân aici. Oric ât de
îmbietoare sunt aceste camere… Cu un gest ar ătă spre
hotelul cu ora al doamnei Jolanda, la care Daphne
izbucni iar într-un r âs cristalin, iar gemenele, la r ândul
lor, chicotiră discret. Dar devine prea scump pentru
mine. Exist ă cumva un loc la grajd sau ceva
asemănător?
— Nu vrei s ă mergi înapoi la v ânătorii de foci?
întrebă Daphne mirată.
Lucas
— Caut scutur ă dinundeva
de lucru cap. unde nu curge at âta sânge.
Mi s-a spus că dulgherii caută ajutoare.
Daphne privi spre m âinile înguste ale lui Lucas, care
nu mai erau nici pe departe at ât de îngrijite ca acum o
lună, dar nici nu erau at ât de b ătătorite şi pline de
cicatrice ca ale lui Norman sau Cooper.
— Atunci ai grij ă să nu- i dai cu ciocanul peste
degete, spuse ea. O lovitur ă de ciocan peste degete, şi
curge mai mult sânge decât de pe urma unei lovituri de
ciomag, date unei foci. Blana ta este mai pu in
pre ioasă, prietene!
Lucas izbucni în râs.
 — O să am grij ă. Dac ă puricii nu o s ă-mi sug ă şi
ultima pic ătură de sânge. Gre şesc oare, sau mi şună şi
aici ceva?
Se sc ărpină foră jenă pe um ăr – ceea ce desigur c ă nu
făcea un gentleman, dar gentlemanii nici nu prea aveau
de a face cu în epături de insecte.
Daphne ridică din umeri.
— Trebuie să fie din salon. Camera numărul unu este
curată, noi o cur ă ăm. Ar deranja dac ă gemenele şi-ar
face num ărul, fiind acoperite de în epături. De aceea,
nu lăsăm să doarmă aici vreunul din indivizii ace ştia
jegoși, oric ât ar pl ăti. Cel mai bine ar fi s ă încerci la
grajdul care închiriază cai. B ăie ii care sunt în trecere
dorm adesea acolo. Iar David ine grajdul în ordine.
Cred că î i va plăcea. Dar nu-l strica!
Cu aceste cuvinte, Daphne îşi luă rămas-bun de la
vizitatorul ei şi le u şui pe gemene din camer ă. Lucas
mai rămase pu in. Bărba ii de afară se aşteptară ca el s-o

să făsecut
fi în pielea
îmbrace. C âgoal ă cu fetele
nd veni în celeşidin urmîiătrebuia
acum timp
în salon, fu
întâmpinat de urale din ni şte gâtlejuri bete. Norman
ridică paharul şi îi toastă.
— Vede i, măi! Ăsta-i Luke al nostru! O face cu cele
mai bune trei fete de aici şi după aceea arată ca scos din
cutie! Parcă auzisem eu nişte zvonuri obscure? Ia cere i-
vă imediat scuze, băie i, înainte să vă ia şi fetele voastre!

10

Lucas îi lăsă să-l sărbătorească încă un timp, apoi se

retrase din c ârciumă spre grajd. Daphne nu promisese
prea mult. Locul părea să fie în ordine. Sigur că mirosea
a cal, dar cărarea dintre boxe era curată, în boxele cailor
se puseser ă paie din abunden ă, iar şeile şi
harnaşamentele din camera de depozitare erau vechi,
dar bine între inute. O singur ă lanternă lumina slab –
înoaptea,
ndeajuns ca s ă te orientezi şi să po i vedea de cai şi
dar nu prea luminos, s ă nu deranjeze
animalele.
Lucas c ăută un loc de dormit, dar p ăru să fie ast ăzi
singurul oaspete în trecere. Se g ândea deja s ă-şi
instaleze culcu şul undeva, f ără a mai întreba. Dar din
bezna grajdului se auzi o voce tânără, mai degrab ă
speriată, decât imperativă.
— Cine este acolo? Spune- i numele şi ce dore şti,
străine!
Lucas ridică bra ele, prefăcându-se speriat.
— Luke… eh, Denward. Nu sunt r ău inten ionat,
caut doar un loc de dormit… iar fata aceasta,

— Lăşoara
domni săm sDaphne,
ă doarmera părere…care şi-au ad ăpostit
de oameni
ă aici
un cal în grajd, răspunse vocea, apropiindu-se. Şi în cele
din urm ă se ar ătă şi stăpânul vocii. Un b ăiat blond, de
vreo şaisprezece ani, scoase capul de dup ă scândurile
unei boxe. Dar dumneavoastră nu ave i niciun cal!
Lucas clătină din cap.
— Este adevărat. Dar tot aş putea plăti câ iva cen i. Şi
nu îmi trebuie o boxă mare. Un col işor ar fi suficient.
Băiatul încuviin ă din cap.
— Cum a i ajuns aici f ără cal? întrebă el curios şi se
arătă în toată mărimea.
Era crescut înalt, dar sub ire, iar fa a îi era copilăroasă
încă. Lucas privi în nişte ochi rotunzi, deschi şi, a c ăror
culoare nu o putea distinge în întuneric. Dar b ăiatul
părea onest şi prietenos.
— Vin de la b ăncile cu foci, spuse Lucas, de parc ă
aceasta ar fi fost o explica ie cu se putea ajunge far ă un
animal de călărit peste Alpi.
Dar poate c ă băiatul îşi dădea singur seama c ă
vizitatorul său a sosit cu un vapor. Lucas spera s ă nu-şi
amintească de dezertorul de pe Pretty Peg.
— A i vânat foci? Am vrut şi eu c ândva, se c âştigă
mul i bani. Dar nu am putut… cum se uit ă animalele
acela la tine…
Lucas sim i că i se încălzeşte inima.
— Tocmai de aceea caut şi eu o alt ă slujbă, se confes ă
el băiatului.
Băiatul încuviin ă din cap.
— Pute i să ajuta i dulgherii sau t ăietorii de lemne.
Există de lucru îndeajuns. V ă iau luni cu mine. Şi eu

lucrez la construc
— Credeam c ă eii.şti gr ăjdar aici, se miră Lucas. Cum
te numeşti? David?
Băiatul dădu din umeri.
— Aşa mă cheamă cei de aici. De fapt m ă numesc
Steimbjöm. Steimbjöm Sigleifson. Dar nimeni de aici nu
poate pronun a acest nume. Şi atunci fata aceasta,
Daphne, m-a numit David. Dup ă David Copperfield.
Cred că a scris cândva o carte.
Lucas z âmbi şi se mir ă iar de Daphne. O fat ă de la
bar, care citea Dickens?
— Şi unde li se dau copiilor nume ca Steimbj öm
Sigleifson? se interesă Lucas.
 Între timp, David îl condusese într-o box ă, pe care o
amenajase plăcut. Balo ii de paie slujeau ca mese şi
scaune, iar ni şte fân era a şternut drept culcu ş. Într-un
col mai era f ân, iar David îi spuse lui Lucas s ă-şi ia de
acolo, să-şi facă un culcuş.
— În Islanda, spuse el, apoi îl ajut ă pe Lucas. De
acolo vin. Tat ăl meu a fost v ânător de balene. Dar
mama mea voia totdeauna s ă plece, era irlandeză. Ar fi
vrut s ă meargă înapoi, pe insula ei, dar familia ei a
emigrat în Noua Zeelandă şi voia s ă vină neapărat şi ea
încoace, fiindcă nu mai putea s ă suporte clima din
Islanda, totdeauna întuneric, totdeauna frig… Apoi s-a
îmbolnăvit şi, în drum încoace, a murit pe vas, într-o zi
însorită. Cred că era important pentru ea acest lucru…
David îşi şterse pe ascuns ochii.
— Dar tatăl tău a fost cu tine? întrebă Lucas prietenos
şi îşi întinse sacul de dormit.
— David încuviin ă din cap. Dar nu mult timp. C ând

apiele.
auzitAmc ăplecat
aici sedeprind balene, nu-peşiWestcoast
la Christchurch mai încăpea în
şi s-a
angajat pe primul vas de v ânat balene, pe care l-am
întâlnit. Voia s ă mă ia cu el ca mus, dar nu aveau
nevoie de aşa ceva. Asta a fost.
— Te-a l ăsat pur şi simplu singur? Lucas era
stupefiat. Câ i ani aveai? Cincisprezece?
— Paisprezece, spuse David degajat. Destul de mare,
ca să supravie uiesc şi singur, era de p ărere tata. Ori eu
nu ştiam nici engleza. Dar dup ă cum vede i, avea
dreptate. Sunt aici, tr ăiesc – şi nu cred c ă aş fi fost bun
pentru vânătoarea de balene. Mi se făcea de fiecare dată
rău când venea tata acasă şi mirosea a untură de peşte.
 Pe când cei doi se f ăcură comozi în sacii de dormit,
băiatul povesti deschis despre experien ele sale printre
bărba ii duri de pe Coasta de Vest. Se pare c ă printre ei
se sim ea la fel de pu in acasă ca Lucas şi era fericit că a
găsit aici o slujb ă ca gr ăjdar. Ţinea grajdurile în ordine
şconstruc
i avea în schimb voie s ă doarmă aici. Ziua lucra la
ii.
— Aş vrea s ă devin dulgher şi să construiesc case, îi
mărturisi el în cele din urmă lui Lucas.
Acesta zâmbi.
— Pentru a construi case, trebuie s ă devii arhitect,
Dave. Dar acest lucru nu este simplu.
Dave încuviin ă din cap.
— Ştiu. Costă mul i bani. Trebuie s ă mergi mult timp
la şcoală. Dar nu sunt prost, ştiu chiar să citesc.
Lucas decise s ă-i dea în dar primul exemplar a lui
David Copperfield care îi va c ădea în mână. Fără nicio
explica ie se sim ea fericit c ând în cele din urm ă îşi

Lucas ăauzea
spuser bun ă şi se fghemuir
noaptezgomotele ăcute deă îbn ăculcu
iat îşnurile lor.
timpul
somnului, răsuflarea lui regulat ă şi se g ândea la
mişcările lui, care în ciuda slăbiciunii erau mlădioase, la
vocea vioaie, deschis ă. Ar fi putut iubi un asemenea
băiat…
David se inu de cuv ânt şi îl prezent ă pe Lucas a
doua zi proprietarului grajdului, care îi premise s ă
doarmă în grajd şi nu pretinse bani în schimb.
— Ajută-i lui Dave în grajd, b ăiatul oricum lucreaz ă
prea mult. Te pricepi la cai?
Lucas declar ă, ceea ce corespundea adev ărului, c ă
ştie s ă cure e, să înşeueze şi să călărească un cal; ori
aceste informa ii îi erau suficiente proprietarului. David
petrecu duminica cur ă ind pe îndelete grajdurile – în
timpul s ăptămânii nu reu şea totdeauna –, iar Lucas îl
ajută bucuros. B ăiatul p ălăvrăgi tot timpul, povesti de
cele ce
ise întâmplaseră, de dorin ele şi de visurile sale şi
Lucas îl ascult ă cu interes. Intre timp m ânuia furca
pentru b ălegar cu un elan nea şteptat. Niciodat ă nu-i
făcuse munca atâta plăcere!
Luni, Dave îl luă cu sine la şantierul de construc ii,
iar maestrul îl distribui imediat într-o coloană de
tăietori de lemne. Pentru noile construc ii trebuia
des elenită jungle, iar esen ele nobile, care rezultau, fie
că erau depozitate imediat la Westport şi folosite mai
târziu, fie c ă erau v ândute în alte zone ale insulei sau
chiar în Anglia. Pre ul lemnului era mare şi cre ştea în
continuare; apoi între timp circulau vase cu aburi între
Anglia şi Noua Zeelandă, ceea ce simplifica transportul

chiar mărfurilor
Daraldulgherii devoluminoase.
la Westport nu se g ândeau mai
departe dec ât la construc ia urm ătoarei case. Practic
niciunul dintre ei nu învă ase meseria sa, cu at ât mai
pu in auziser ă de arhitectur ă. Construiau case simple,
din b ârne, pentru care confec ionau mobil ă la fel de
simplă. Lui Lucas îi părea r ău de risipa esen elor
pre ioase, cu atât mai mult, cu cât munca din junglă era
dură şi primejdioasă; tot timpul se petreceau accidente
cu fier ăstrăul sau din cauza copacilor, care se
prăbuşeau. Dar Lucas nu se pl ânse. De c ând îl cunoştea
pe David, p ăru să treacă mai f ără griji şi mai u şor prin
via ă şi se afla tot timpul într-o dispozi ie sărbătorească.
Şi băiatul părea că-i caută tovărăşia. Vorbea ore în şir cu
Lucas şi desigur c ă destul de repede constat ă că acest
bărbat mai în vârstă decât el ştia foarte multe şi putea
răspunde la mult mai multe întrebări dec ât oricare altul
dintre b ărba ii din jur. Adesea îi era dificil lui Lucas s ă
nu spun ă prea multe despre srcinea sa. Intre timp, nu
prea se deosebea de ceilal i lucr ători de pe coast ă, cel
pu in în privin a exteriorului. Hainele ar ătau purtate,
practic nu avea nimic de schimb. Era un efort deosebit
să le men ină totuşi curate. Spre bucuria lui, şi David
avea grij ă de igiena corporală şi se sp ăla regulat în râu.
Băiatul părea să nu simtă frigul. Pe când Lucas tremura
deja, David înota râzând la celălalt mal.
— Doar nu este frig, îl tachin ă el pe Lucas. S ă vezi
râurile din patria mea! Am trecut cu calul prin ap ă, pe
când mai pluteau încă sloiuri de ghea ă!
Când băiatul, gol pu şcă şi ud, ie şea spre ărm şi se
întindea şi sucea dezinvolt, lui Lucas i se p ărea că vede
iubitele
acest fl ăclui
ău statui Davidşti,
nu eragrece al trezite la viaci ăDavid
lui Dickens, . Pentru el,
al lui
Michelangelo. Băiatul auzise la fel de pu in de pictorul
şi sculptorul italian, ca de scriitorul englez. M ăcar în
această privin ă, Lucas îl putea ajuta. Din c âteva linii
trasă pe o hârtie cele mai renumite sculpturi.
Dave nu mai putea de uimire, dar pe el îl interesau
mai pu in tinerii d ăltui i în marmur ă, ci mai mult arta
de a desena a lui Lucas.
— Tot încerc s ă desenez case, se confes ă el
prietenului mai în vârstă. Dar cumva nu iese cum
trebuie.
Lui Lucas i se deschise inima pe c ând îi explica lui
Dave unde rezida problema şi îl introduse în desenul în
perspectivă. David învă a repede. Începând de atunci,
îşi petreceau fiecare clip ă liberă cu educa ia. C ând se
întâmplă o dat ă ca me şterul s ă îi observe, acesta îl
transferă pe Lucas de la tăietorii de lemne la construc ii.
Rină atunci, Lucas nu ştia prea multe despre static ă şi
arta construc iei – doar no iunile de baz ă, pe care şi le
însuşeşte fiecare iubitor al artelor, dac ă se intereseaz ă
de biserici romane şi de palate florentine. Dar aceste
cunoştin e întreceau cu mult ceea ce ştiau cei mai mul i
dintre oamenii angaja i aici; apoi, Lucas era un
matematician înzestrat. Foarte repede deveni util,
făcând planuri de construc ii şi formul ând mult mai
precis indica iile pentru gater dec ât o făcuseră
muncitorii până atunci. E drept că nu era cel mai iscusit
în mânuirea lemnului, dar David avea talent pentru aşa
ceva şi în curând se porni să facă mobile după planurile
lui Lucas. Viitorii locuitori ai casei – negustorul de

blănuri şi socia
entuziasmul ândsacei
– nu
doimai ă-şi stăppiese.
puteau să primele
le prezentar ânească
Desigur c ă Lucas se g ândise adesea s ă se apropie şi
fizic de t ânărul lui elev şi prieten. Visa de îmbră işări
tandre şi se trezea cu o erec ie sau, şi mai r ău, între
cearşafurile umede. Dar se ab inu cu stricte e. În vechea
Grecie, o rela ie de dragoste între mentor şi discipol era
normală; în modemul Westport, am ândoi ar fi fost
condamna i. Iar David se apropia de prietenul s ău
degajat. Când, după baie, st ătea în pielea goal ă lângă el
pentru ca soarele slab s ă-l usuce, îl atingea adesea un
bra sau un picior, iar c ând dup ă iarnă se făcu mai cald
şi îi fileu şi lui Lucas pl ăcere s ă se bălăcească, băiatul îl
provocă la lupte s ălbatice. Nu se g ândea la nimic c ând
îl încolăcea cu picioarele sau c ând îşi apăsa pieptul pe
spatele lui Lucas. În asemenea cazuri, Lucas ti era
recunoscător r âului Buller River, c ă şi vara avea apa
rece şi deci erec ia lui nu se inea timp îndelungat. Să-şi
îşmpart ă patul cu David ar fi fost împlinirea, dar Lucas
tia c ă nu are voie să fie prea lacom. Ceea ce trăia acum
era deja mult mai mult dec ât ce sperase vreodat ă. Ar fi
fost temerar să dorească mai mult. Lucas ştia că norocul
lui nu va d ăinui ve şnic. David va deveni c ândva adult,
poate se va îndrăgosti de o fat ă şi îl va uita. Dar Lucas
spera ca p ână atunci b ăiatul s ă fi învă at suficient
pentru a trece prin via ă având venituri asigurate din
meseria de t âmplar de mobilă fină. Va face tot ce putea
în acest sens. Încercă să-l înve e pe b ăiat elementele de
bază ale matematicii şi contabilită ii, pentru ca s ă
devină nu numai un bun meseria ş, dar şi un bun
negustor. Lucas îl iubea pe David dezinteresat, plin de

devotament şi tandru.
cu el şi încerca să nu seSe
g âbucura
ndeascădelafiecare zi petrecut
sf ârşitul ă
inevitabil.
David era at ât de t ânăr! Ar trebui s ă mai fie ani
îndelunga i înaintea lor.
David – sau Steimbjöm, după cum se numea el însuşi
– nu împăr ea suficien a lui Lucas. B ăiatul era de ştept,
harnic şi ahtiat dup ă succes şi dup ă via ă. Dar mai era
şi îndrăgostit, un secret pe care nu l-ar fi spus nim ănui,
nici m ăcar lui Lucas, prietenului său care îi inea loc de
tată. Dragostea lui Steimbjöm era şi motivul pentru care
acceptase cu u şurin ă noul nume şi pentru care folosea
acum fiecare clip ă liberă pentru a se chinui s ă citească
David Copperfield. Despre acest roman putea vorbi cu
Daphne – cu totul natural şi nevinovat şi nimeni nu ar
bănui cât de tare ducea el dorul fetei. Bine în eles c ă ştia
că nu are nicio şansă la ea. Probabil că nici nu l-ar fi luat
cu ea în camer ă, chiar dac ă ar fi reu şit să adune banii
pentru a petrece o noapte cu ea. Pentru Daphne, el nu
era altceva dec ât un copil care trebuie ocrotit, ca şi
gemenele, de care se îngrijea; cu siguran ă că nu ar fi
fost pentru ea un client.
De fapt, b ăiatul nici nu ar fi dorit s ă fie un client. Nu
vedea în Daphne o t ârfe, ci o vedea ca o so ie
respectabilă alături de el. Într-o zi va câştiga mul i bani,
va cumpăra de la Jolanda drepturile asupra fetei şi o va
convinge pe Daphne c ă merită să trăiască o via ă
cinstită. Putea lua cu sine şi gemenele – în visele sale,
David putea să finan eze şi între inerea lor.
Dar dacă era să devină toate acestea într-o zi realitate,
David avea nevoie de bani, mul i bani, şi încă repede. ÎI
săgeta la inim ă când o vedea pe Daphne servind în

ârciumă Nu
coarecare. şi apoi merg
va face ândlucru
acest sus, olave
etaj, cu un
şnicie, ărbat
b ales
mai că
nu va r ămâne o ve şnicie aici. Daphne blestema jugul
sub care se afla aici, la Jolanda. Mai devreme sau mai
târziu va dispare de aici şi va îndrăzni un nou început
undeva.
Doar dacă nu îi va oferi David altceva.
Pentru b ăiat era limpede c ă nu putea str ânge ace şti
bani din munca în construc ii sau ca t âmplar de mobilă
fină. Trebuia s ă pună mai repede m âna pe o avere şi,
după cum a voit întâmplarea, tocmai acum şi aici, în
Insula de Sud, se oferir ă noi ocazii. În apropiere de
Westport, la c â iva kilometri în amonte pe Buller River
s-a g ăsit aur. Tot mai mul i căutători de aur invadar ă
oraşul, se aprovizionar ă cu merinde, sape şi tig ăi
pentru spălatul nisipului aurifer, disp ărând apoi în
junglă sau în mun i. La început nimeni nu-i prea lua în
serios, dar c ând reveniră primii, aduc ând plini de
mândrie gr ăun e de aur brut, at ârnând de br âu în
săcule e de p ânză şi valor ând o mic ă avere, febra
aurului îi cuprinse şi pe coasterii a şeza i în jurul
Westportului.
— De ce nu încercăm şi noi, Luke? întrebă David într-
o zi, c ând stăteau pe malul r âului şi trecea prin fa a lor,
vâslind în canoe, un grup de căutători de aur.
Lukas tocmai îi explica o tehnic ă specială de desen şi
ridică surprins privirea.
— Ce s ă încercăm? Să căutăm aur? Hai, nu fi
caraghios, Dave, aşa ceva nu este pentru noi.
— Dar de ce nu?
Privirea avid ă din ochii rotunzi ai lui David f ăcu ca

inima
privirea Lucas as căăbat
luirapace utăătorilor
mai repede. Nu avea
de aur versa nimic
i, care din
adesea
trecuseră deja şi prin alte locuri, înainte ca vestea
despre noile descoperiri să-i fi adus la Westport. Nu se
vedea ecoul unor vechi dezam ăgiri, a unor ierni
interminabile în tabere primitive, a unor veri toride în
care se s ăpa, se schimba cursul r âurilor, se cerneau
cantită i nesf ârşite de nisip prin sit ă şi se spera, se
spera, se spera – până ce al ii găseau bare cât degetul de
aur brut în apa r âului sau filonii productivi în stâncă.
Nu, David privea mai degrab ă ca un copil la cel care
confec iona jucării.
Se şi vedea în posesia noilor comori – dac ă tat ăl, care
nu prea era dispus s ă cumpere juc ării, nu-i strica
bucuria. Lucas suspină. Ar fi vrut s ă împlinească
dorin a băiatului, dar nu vedea să aibă şanse de reuşită.
— Davey, noi nu ne pricepem la c ăutarea aurului,
spuse el prietenos. Nici nu ştim unde s ă căutăm. Apoi
eu nu sunt un v ânător care s ă pună capcane şi
aventurier. Cum să ne descurcăm noi acolo?
Dacă era s ă fie cinstit, lui Lucas îi fuseseră suficiente
acele ore în jungl ă, petrecute dup ă fuga de pe Pretty
Peg. Oricât îl fascina flora exotic ă a locului, îl enerva
ideea de a se r ătăci acolo. Or în cazul amintit avusese
râul ca ghid. Pentru o nou ă aventură ar fi trebuit s ă se
depărteze de el. Bine, poate s-ar putea urma cursul unui
pârâu, dar Lucas nu împărtăşea ideea lui David dup ă
care aurul le-ar curge în întâmpinare.
— Te rog, Luke, am putea m ăcar încerca! Nu trebuie
să renun ăm aici la tot. Dar acord ă-ne un sf ârşit de
săptămână! Domnul Miller îmi împrumută cu siguran ă
un cal. Pornim vineri seara în susul r âului, s âmbătă
vedem ce este acolo…
— Ce s ă fie „acolo sus”, Davey? îl întrebă Lucas
blând. Ai vreo idee?
— Rochford a g ăsit aur în Lyell Creek şi la Buller
Gorge. Lyell Creek este la şaizeci de kilometri în
amonte…
— Iar căutătorii de aur se calcă deja acolo pe picioare,
spuse sceptic Lucas.
— Nu trebuie s ă căutăm acolo! Probabil că se găseşte
peste tot aur, oricum ne trebuie un teren al nostru! Hai,
Luke, nu strica jocul! Este vorba doar de un sf ârşit de
săptămână!
 David se puse pe rug ămin i, iar Lucas se sim i
măgulit. B ăiatul ar fi putut s ă se al ăture pur şi simplu
unui grup de căutători de aur, dar evident că voia să fie
cu el. Totu şi, Lucas ezit ă. Aventura i se p ărea prea
riscantă. Primejdiile legate de un drum c ălare prin
junglă, pe c ărări necunoscute, departe de vreo a şezare,
se creionau clar în fa a ochilor lui Lucas, prudent din
fire. Poate c ă nu ar fi fost niciodat ă de acord, dar
apărură în grajd Norman şi al i câ iva v ânători de foci.
Bine dispu şi îl salutar ă pe Lucas – neuit ând să-i
amintească atât lui, c ât şi lor înşişi, de noaptea
petrecută de el cu cele dou ă gemene. Norman îl bătu
binedispus pe umăr.
— Omule, iar noi crezusem c ă nu ai vlag ă în tine! Ce
faci acum? Am auzit c ă eşti cineva pe un şantier de
construc ii. Bine pentru tine. Dar nu te vei îmbogă i
acolo. Auzi, noi mergem pe Buller în amonte, să căutăm
aur! Nu vrei să vii cu noi? Să- i încerci norocul?

David,
grupul luicare tocmai
Norman şei punea
şi des ăpe cat ârii
gi, privi închiria
spre b ătrâni de
cu
ochii strălucind.
— A i făcut deja a şa ceva? Adic ă să căuta i aur?
întrebă el surescitat.
Norman scutură din cap.
— Eu nu. Dar Joe, acesta, el a f ăcut-o undeva, în
Australia. El ne poate ar ăta. Se spune c ă nu este greu.
Ţii tigaia în apă, iar grăun ele de aur se strâng în ea!
Râse.
Iar Lucas suspină. Ştia deja ce îl aşteaptă.
— Vezi, Luke, to i spun c ă este u şor! veni deja
remarca inevitabilă a lui David. Hai să încercăm, te rog!
 Norman v ăzu înfrigurarea din ochii lui şi râse at ât
spre Lucas, cât şi spre David.
— Ei da, b ăiatul a luat foc! Nu îl mai ii mult timp
aici, Luke! Ce se întâmplă, veni i cu noi, sau v ă mai
gândi i?
Dacă exista ceva ce Lucas nu ar fi vrut s ă facă cu
niciun chip este căutarea aurului cu acest grup. Pe de o
parte era atr ăgător să delegi organizarea întregii afaceri
altuia sau cel pu in să împăr i aceast ă muncă cu al ii.
Unii b ărba i aveau desigur experien ă în mersul prin
junglă. Dar sigur c ă nu aveau habar de mineralogie.
Dacă ar găsi aur, ar fi din pur ă întâmplare, iar certurile
ar fi fost dinainte programate. Lucas f ăcu cu m âna un
gest de negare.
— Nu putem pleca de aici dintr-o clip ă în alta,
explică el. Dar mai devreme sau mai t ârziu… Ne mai
vedem, Norm!
Norman r âse şi îşi luă rămas-bun cu o str ângere de

mâ—năNe, încmai
ât degetele
vedem, îLuke!
l dururăŞipe Lucas
poate atunciînvom
c ăminute şir. fi
amândoi boga i!
Plecară sâmbătă, înainte s ă cadă roua şi să răsară
soarele. Domnul Miller, proprietarul grajdurilor, chiar
că îi împrumutase lui Dave un cal, singurul disponibil.
Aşa că Dave îi puse pe spinarea goală doar desagii şi se
aşeză în spatele lui Lucas. Astfel nu vor înainta repede,
dar calul era puternic, iar p ădurea de ferigi deveni
oricum în curând at ât de deas ă, că abia puteai merge la
trap şi la galop. Lucas, care mai întâi nu avusese chef să
urce în şa, începu s ă savureze c ălăritul. În ultimele zile
plouase, dar acum soarele str ălucea. Peste jungl ă se
ridicară vălătuci de cea ă, acoperir ă vârfurile mun ilor
şi învăluiră pământul într-o lumină ciudată, ireal ă.
Calul c ălca sigur şi lini ştit şi Lucas savur ă să simtă
corpul lui Dave în spatele lui. B ăiatul era obligat să stea
cât mai aproape de el şi îl cuprinsese cu bra ele. Luke
sim ea jocul mu şchilor lui, iar suflarea lui în ceaf ă îi
provocă fiori de pl ăcere. La un moment dat, fl ăcăul
adormi, iar capul lui se l ăsă pe um ărul lui Lucas. Cea a
se ridic ă, iar r âul str ăluci în soare, reflect ând câteodată
stâncile, care acum se apropiau adesea de mal. În cele
din urm ă, ajunseser ă atât de aproape de ap ă, că nu se
mai putea trece, iar Lucas trebui s ă meargă pu in
înapoi, pentru a g ăsi un loc unde s ă urce. Rină la urm ă
descoperi un fel de c ărare – poate f ăcută de maori,
poate de al i căutători de aur, mai demult – pe care
putea s ă meargă în susul r âului, deasupra col ilor de
stâncă. Astfel pătrunseră încet în interiorul inutului. Pe
aici pe undeva g ăsiseră mai de mult ni şte expedi ii

ăcăminte
zcum şi cu de aur şi cărbune.
ce mijloace. PentruPentru Lucas
el totul ar ăera fel: ună
o enigm
ta la
peisaj montan, unde st âncile erau mai rare dec ât
colinele acoperite de ferigi. Din c ând în când versan i
abrup i, care duceau spre un platou la înăl ime, adesea
pâraie, care, prin ni şte încântătoare c ăderi mai mici sau
mai mari de ap ă, curgeau în Buller River. Din c ând în
când, jos, pe malul r âului, g ăseai şi bancuri de nisip,
care îmbiau la ad ăstare. Lucas se întrebă dacă nu ar fi
fost mai bine să facă acest drum cu o canoe decât călare.
Poate că nisipul bancurilor avea aur, dar Lucas trebui să
recunoască faptul că nu avea niciun fel de cunoştin e în
acest domeniu. Dac ă în trecut s-ar fi interesat de
geologie şi mineralogie în loc de plante şi insecte! Cu
siguran ă că forma iile p ământului, p ământul în sine
sau felul st âncilor puteau indica existen a aurului. Dar
nu, el a trebuit s ă deseneze acele weta! încetul cu
încetul, Lucas ajunse la convingerea c ă oamenii din
jurul lui – mai ales Gwyneira – avuseseră oarecare
dreptate. Interesele lui se îndreptau spre arte f ără
niciun folos; f ără banii pe care îi scotea tat ăl lui din
administrarea lui Kiward Station, era un nimic, iar
şansele ca sub conducerea lui ferma s ă fie c ândva un
succes fuseseră totdeauna reduse. Gerald avusese
dreptate: Lucas clacase pe toată linia.
Pe când Lucas era chinuit de asemenea g ânduri
sumbre, David se trezi în spatele lui.
— Hei, cred c ă am adormit! anun ă el cu glas vesel.
Oh, Doamne, Luke, ce priveli şte! Este cumva Buller
Gorge?
În josul c ărării, r âul îşi croia drum printre st ânci.

respiraştea
Priveli ia. peste valea r âului şi mun ii din jur î i tăia
— Cred că da, zise Lucas. Dar oricine o fi fost cel care
a găsit aici aur nu a pus t ăbli e indicatoare.
— Ar fi prea simplu! spuse David binedispus. Şi cu
siguran ă s-ar fi terminat totul, av ând în vedere c ât
timp am a şteptat p ână să venim! Mi-e foame! Hai s ă
facem un popas!
Lucas ridică din umeri. Dar această por iune de drum
nu i se p ărea ideal ă pentru un popas; era st âncoasă şi
nu era iarb ă pentru cal. A şa că cei doi se în eleseră să
mai mearg ă o jum ătate de or ă şi să caute un loc mai
bun.
 — Aici nici nu arat ă de parc ă s-ar g ăsi aur, spuse
David. Şi dacă tot oprim, vreau să cercetez locul.
Răbdarea celor doi fu curând răsplătită. Dup ă pu in
timp ajunser ă pe un platou înalt, pe care cre şteau nu
numai ferigile omniprezente, dar şi iarb ă grasă pentru
cal. Bullerul curgea departe jos, dar chiar sub locul lor
de popas se afla un banc de nisip. Nisip galben auriu.
— Oare s-a g ândit vreodată cineva s ă spele acel
nisip? David mu şcă într-o felie de p âine şi dezvolt ă
aceeaşi idee, ca Lucas mai adineauri. S-ar putea s ă fie
plin de grăun e de aur!
— Nu ar fi iarăşi prea simplu? Lucas zâmbi.
Zelul b ăiatului îl amuza. Dar David nu voia s ă
renun e imediat la această idee.
— Tocmai! De aceea nu a f ăcut-o nimeni p ână acum!
Punem pariu c ă le ies ochii din cap dac ă cernem lejer
câteva grăun e de aur de acolo?
Lucas râse.

— Încearc
trebui să po ăi zbura,
la un banc, la care
pentru jos.mai u şor. Aici ar
ajungi
a ajunge
— Încă un motiv, pentru care nu a încercat încă
nimeni. Aici! Aici zace aurul nostru! Sunt convins! M ă
duc jos!
Lucas cl ătină îngrijorat din cap. Se pare c ă băiatul se
fixase pe această idee.
— Davey, jum ătate din c ăutătorii de aur se
deplasează pe râu. Au trecut deja pe aici şi s-au oprit
probabil să se odihnească pe bancul de acolo, aşa cum o
facem noi aici, sus. Acolo nu se găseşte aur, crede-mă!
— De unde vrei s ă ştii? David s ări în sus. Eu am
încredere în norocul meu! Cobor şi mă uit!
 Băiatul c ăuta un bun loc de pornire pentru c ă ăratul
în jos, pe când Lucas se uită îngrozit în prăpastie.
— David, sunt cel pu in cinzeci de metri! Şi por iunea
este abruptă! Nu po i coborî pe aici!
— Sigur că pot!
Băiatul dispăru deja peste marginea stâncii.
— Dave! Lucas avea senza ia, c ă vocea lui sunase
strident. Dave, aşteaptă! Lasă-mă să te leg măcar!
Lucas nu avea nicio idee dac ă funiile pe care le
luaseră cu ei erau destul de lungi, dar le c ăuta panicat
în buzunarele şeii.
Dar David nu a ştepta. Nu p ăru să vadă vreo
primejdie; c ă ăratul îi făcea pl ăcere şi se pare c ă nu
ame ea. Dar nu era un c ă ărător experimentat şi nu ştia
să recunoască dacă o protuberan ă era sigur ă sau se
putea rupe şi nu includea în calcul faptul c ă pământul
de pe proeminen a aparent sigur ă, pe care cre ştea şi un
smoc de iarb ă şi pe care se l ăsă cu toat ă greutatea, era

încLucas
ă umed de strig
auzi ătul şîinainte
la ploaie deci alunecoas ă. s ă scoată
de a fi apucat
toate funiile. Primul lui impuls era s ă alerge la buza
stâncii, dar îşi dădu seama c ă David trebuie să fi murit.
Nimeni nu putea supravie ui unei c ăzături de la o
asemenea înăl ime. Lucas începu s ă tremure şi îşi
sprijini fruntea de desagii cu provizii, care se aflau încă
pe spatele calului răbdător. Nu ştia dacă va avea curajul
să privească la corpul sfărâmat al iubitului…
De odată auzi o voce slabă, înecată.
— Luke… ajută-mă, Luke!
Lucas alergă. Nu putea fi adevărat, nu putea…
Apoi îl văzu pe b ăiat pe ie şitura unei st ânci, la poate
douăzeci de metri de el. S ângera dintr-o ran ă deasupra
ochiului, iar piciorul p ărea sucit ciudat, dar b ăiatul
trăia.
— Luke, cred c ă mi-am rupt piciorul! Doare a şa de
tare…
David arăta speriat: părea să se lupte cu lacrimile, dar
trăia! Iar pozi ia lui actual ă nu părea s ă fie prea
primejdioasă. Ieşitura de st âncă oferea suficient loc
pentru un om, chiar dac ă nu pentru doi oameni. Lucas
va cobor î în corzi p ână acolo şi îl va lua pe b ăiat s ă se
prindă în corzi şi la urcu ş. Se g ândea dac ă ar putea
folosi cumva calul, dar f ără şa, de care s ă poată s ă lege
funia, nu prea avea ce s ă facă. Şi apoi nu cuno ştea
animalul. Dac ă fugea, în timp ce ei at ârnau de funie,
putea să-i omoare. Deci una din st ânci! Lucas suci funia
în jurul unei st ânci. Nu era destul de lung ă, să permită
o cobor âre până în valea r âului, dar ajungea far ă
probleme până la locul în care era David.

— Vin,seDavey!
Lucas l ăsă sFii liniştit! peste buza st âncii. Inima îi
ă alunece
bătea cu putere, iar c ămaşa îi era de pe acum ud ă de
transpira ie. Lucas nu se c ă ărase niciodată – avea fric ă
de înăl imi. Dar coborârea în corzi era mai simplă, decât
se gândise. St ânca nu era neted ă, aşa că Lucas g ăsi tot
timpul ieşituri, unde să se sprijine, ceea ce îi dădea curaj
pentru c ând urmau s ă se urce. Doar c ă nu avea voie s ă
se uite în jos…
David se t ârâse aproape de marginea ie şiturii de
stâncă şi îl aştepta pe Lucas cu bra ele întinse. Dar
Lucas nu apreciase bine distan a. Dup ă cum reie şea
acum, ajunsese prea departe în stânga lui David pe
ieşitura de st âncă. Va trebui s ă se balanseze cu funia,
până ce băiatul va putea s-o prind ă. Lui Lucas i se f ăcu
rău doar c ând se g ândea. P ână acum avusese oarecare
sprijin pe st âncă, dar pentru a se balansa, trebuia s ă
renun e la orice contact cu stânca.
Respiră adânc.
— Vin acum, David! Apuc ă funia şi trage-m ă spre
tine. De îndată ce am g ăsit sprijin pentru un picior, te
târăşti încoace şi te iau în primire. Te in, nu- i fie frică!
David încuviin ă din cap. Avea fa a palid ă şi plânsă.
Dar p ărea concentrat şi era iscusit. Cu siguran ă că va
reuşi să prindă funia.
Lucas se desprinse de st âncă. Se deta şă, împingând
cu putere, pentru ca s ă aterizeze pe c ât posibil imediat
lângă David, f ără a pendula prea mult. Dar prima dat ă
pendulă în direc ia gre şită şi rămase prea departe de
băiat. C ăută sprijin pentru piciorul său şi mai încercă o
dată. De data aceasta reu şi. David prinse funia, pe când

piciorul
Dar atunci ced ăcăuta
lui David un Acolo
funia! sprijin.sus trebuia s ă se fi
mişcat st ânca sau nodul, f ăcut ne îndemânatic de Lucas,
slăbise. Mai întâi p ăru c ă îi alunecă pu in corpul. Ţipă –
apoi totul se derul ă în câteva secunde. Funia de
deasupra marginii de st âncă se desprinse total. Lucas
căzu, iar David se prinse de funie. B ăiatul încercă
disperat să oprească prăbuşirea prietenului, dar din
pozi ia lui culcată era f ără nicio speran ă. Funia alunecă
prin degetele sale, din ce în ce mai repede. Dac ă va
aluneca p ână la cap ăt, nu numai c ă va cădea Lucas în
prăpastie, dar şi David va pierde ultima şansă. Cu funia
s-ar fi putut s ă coboare p ână la albia r âului. F ără funie
va muri de foame şi de sete pe ieşitura de stâncă. Aceste
gânduri îi trecur ă lui Lucas prin cap, pe c ând tot
aluneca în jos. Trebuia s ă ia o decizie – Davey nu-l
putea ine şi dac ă ar avea şansa s ă ajungă viu jos, va fi
cu siguran ă rănit. Atunci nu va ajuta nici unuia dintre
ei funia. Lucas se decise s ă facă măcar o dat ă în via ţă
ceea ce trebuie.
— Ţine funia! îi strigă în sus lui David. Ţine neap ărat
strâns funia, indiferent de ceea ce se va întâmpla!
Tras de greutatea sa, funia alunec ă din ce în ce mai
repede printre degetele lui David. Pesemne c ă îl
usturau deja, se poate să renun e din cauza durerilor.
Lucas privi în sus, spre el, v ăzu fa a disperată şi
totuşi atât de frumoas ă a băiatului, fa a pe care o iubea
atât de mult, c ă era în stare s ă moară pentru ea. Dup ă
aceea dădu drumul funiei.
Lumea era o mare de durere, care se r ăspândea prin
spatele lui Lucas. Nu murise, dar şi-o dorea în fiecare

dintre
durezeaceste mult p âînngrozitoare.
foartesecunde Dup ăs oă
Nu mai putea
ă va veni moartea.
cădere de aproximativ dou ăzeci de metri, Lucas
aterizase pe bancul „de aur” al lui David. Nu putea s ă-
şi mişte picioarele, iar bra ul lui st âng era paralizat: o
fractură deschisă; osul sfii r âmat str ăpunsese carnea.
Dacă s-ar termina repede…
Lucas strânse din din i, pentru a nu ipa şi auzi vocea
lui David de sus.
— Luke! Ţine-te, vin!
Şi, într-adevăr, băiatul inuse funia şi o prinsese acum
cu iscusin ă undeva, de ieşitura stâncii. Lucas se rugă ca
nu cumva s ă se pr ăbuşească şi băiatul, dar în adâncul
inimii ştia că nodurile făcute de David vor ine…
Tremurând de fric ă şi durere, urm ări cum se las ă în
jos băiatul. În pofida piciorului rupt şi ar degetelor
zdrelite coborî cu pricepere de-a lungul stâncii şi ajunse
în cele din urm ă jos, la bancul de nisip. Atent, îşi lăsă
greutatea pe piciorul zdrav ăn, dar trebui s ă se târască
pentru a ajunge la Lucas.
— Am nevoie de o c ârjă spuse el cu vioiciune for ată.
Şi apoi încercăm să ajungem acasă de-a lungul r âului…
sau prin r âu, dac ă trebuie. Ce ai, Luke? Sunt fericit c ă
trăieşti! Bra ul se va însănătoşi şi…
Băiatul se ghemui lângă Lucas şi îi cercetă bra ul.
— Eu… eu mor, Davey, şopti Lucas. Nu este doar
bra ul. Dar tu… tu te întorci, Dave. Promite-mi, c ă nu
vei abandona…
— Nu abandonez niciodat ă! spuse David, dar nu
reuşi să râdă. Şi tu…
— Eu… ascultă, Dave, ai vrea… ai putea s ă mă ii în

bra e? Dorin a izbucni; Lucas nu se putu ab ine. A ş…

vrea…
— Ai vrea s ă vezi r âul? întrebă David prietenos. Este
superb şi străluceşte ca aurul. Dar… poate este mai bine
dacă rămâi nemişcat…
— Mor, Dave, repet ă Lucas. O secund ă mai devreme
sau mai târziu… te rog…
Durerea fu atroce, c ând David îl ridic ă, dar p ăru să
dispară apoi. Lucas nu mai sim ea nimic în afar ă de
bra ul băiatului, care îl înlăn uia, suflarea sa, umărul de
care se sprijinea. Mirosi sudoarea lui, care îi păru mai
dulce, dec ât grădina de trandafiri de la Kiward Station
şi auzi pl ânsul pe care David nu şi-l mai putea re ine.
Lucas l ăsă să-i cad ă capul deoparte şi sufl ă o sărutare
ascunsă pe pieptul lui David. B ăiatul nu o sim i, dar îl
strânse pe muribund şi mai tare la piept.
— Totul va fi bine! şopti el. Totul va fi bine. Vei
dormi pu in, apoi…
Steimbjöm Sigleifson îl legănă pe muribund în bra ele
sale, cum făcuse mama lui cu el, când fusese mic. Dar el
găsi alinare în aceast ă îmbră işare; inea departe de el
frica de ce-l a ştepta: s ă rămână singur, p ărăsit, r ănit,
fără pături şi merinde pe aceast ă por iune de ărm. În
cele din urm ă, îşi cufund ă fa a în părul lui Lucas şi se
ghemui în el, căutând apărare.
Lucas închise ochii şi se abandon ă total acestui
sentiment de fericire cople şitoare. Totul era bine. Avea
ceea ce-şi dorise. Era acolo unde trebuia să fie.

11

George Greenwood îşi duse calul în grajdul de

închirieri din Westport şi îi ceru proprietarului s ă-l
hrănească bine. Acesta îi trezea încredere; l ăcaşul făcea
o impresie relativ îngrijită. În general îi plăcu acest
orăşel de la rev ărsarea lui Buller River. Încă era mic,
având circa dou ă sute de locuitori, dar de pe acum tot
veneau c ăutători de aur – şi cu timpul se va extrage şi
cărbune. În ceea ce-l privea pe George, aceast ă resursă
naturală îl interesa mult mai mult dec ât aurul.
Descoperitorii z ăcămintelor de c ărbune c ăutau
investitori, care să finan eze pe termen lung construirea
unei mine, dar în momentul actual ar asigura finan area
unei linii feroviare. Fiindc ă atât timp c ât nu existau
mijloace de transport ieftine, extrac ia nu era rentabil ă.
George voia să folosească şederea lui pe Coasta de Vest
şi pentru a- şi face o impresie despre inut şi despre
posibilele leg ături de transport. Pentru un comerciant
era totdeauna bine s ă se orienteze la fa a locului – ori
îîntreprinderea sa din Christchurch, în plin ă dezvoltare,
i permitea pentru prima oară în acest an să călătorească
fără interese comerciale imediate de la o ferm ă de oi la
alta. Acum, în ianuarie, dup ă ce trecuse tunsul oilor şi
timpul epuizant de fătare a oilor, putea să îndrăznească
să lase pentru c âteva s ăptămâni în voia lui nesf ârşitul
caz-problemă Howard O’Keefe. George suspin ă doar
gândindu-se la so ul fără speran ă a lui Helen! Datorit ă
sprijinului său, a animalelor pre ioase de ras ă şi a unei
îngrijiri permanente, ferma lui O’Keefe d ădea în sfârşit
un oarecare profit, dar Howard r ămăsese un element
nesigur. B ărbatul era predispus s ă se înfurie brusc, s ă
bea şi nu-i pl ăcea s ă primească sfaturi, iar dac ă da,

atunci din principiu

la subordona ii lui, şidoar de lacaz
în niciun de la îReti,
George nsuşfostul
i, nu şelev
i de
a lui Helen, care devenise între timp mâna dreaptă a lui
George. Fiecare discu ie, fiecare aten ionare ca de
exemplu de a m âna oile în aprilie în sfârşit la st âna din
vale pentru ca la o venire brusc ă a iernii să nu se piardă
animale, necesita un drum c ălare de la Christchurch la
Haldon. Şi, oric ât de pl ăcut era s ă stea George şi
Elisabeth cu Helen, c âteodată prosperul t ânăr om de
afaceri avea altceva de lucru dec ât să reglementeze
afacerile unui mic fermier. Apoi îl mai enerva
încăpă ânarea lui Howard şi comportarea lui fa ă de
Helen şi de Ruben. Am ândoi atr ăgeau tot timpul
asupra lor furia b ărbatului, respectiv a tatălui – în mod
paradoxal, pentru c ă, dup ă părerea lui Howard, Helen
se ocupa prea mult, iar Ruben prea pu in de problemele
fermei. Helen în elesese de mult c ă doar ajutorul lui
George putea nu numai s ă le salveze existen a
economică, ci s ă le îmbunătă ească drastic condi iile de
via ă. Şi, spre deosebire de so ul ei, putea s ă priceapă
sfaturile lui George şi motivele acestora. ÎI tot îmboldea
pe Howard s ă le pun ă în aplicare, ceea ce îl făcea pe
acesta s ă se înfurie. Dac ă George îi lua ap ărarea, acest
lucru se repercuta negativ asupra rela iei dintre cei doi
so i, iar entuziasmul evident al micului Ruben pentru
„unchiul George” era pentru Howard ca o eapă în
ochi. Greenwood îi dădea băiatului din belşug căr ile pe
care acesta şi le dorea şi îi dărui lupe şi recipiente
botanice, pentru a-i stimula interesele ştiin ifice.
Howard considera toate acestea prostii – Ruben va
trebui s ă preia ferma, ori pentru asta era suficient dac ă

şsetiainteresa
s ă citeasc ă, sădescrie
deloc muncaşi sădesocoteasc
la ferm ăă.şDar Ruben
i doar nuă
în mic
măsură de flor ă şi faun ă. „Cercet ările” sale în aceste
domenii erau ini iate mai ales de mica sa prieten ă Fleur.
Ruben se interesa mai degrab ă de ştiin ele spirituale,
aidoma mamei sale. Citea de pe acum clasicii în limbile
originale, iar sim ul lui acut de dreptate p ărea s ă-l
predestineze carierei de slujba ş religios sau de jurist.
George nu-l vedea fermier, a şa că se preconiza un
conflict masiv între tat ă şi fiu. Lui Greenwood îi era
teamă că şi colaborarea sa proprie pe termen lung cu
O’Keefe va e şua – şi abia putea s ă se gândească la
urmările care rezultau pentru Helen şi Ruben. Dar cu
acestea se va ocupa mai târziu. Deplasarea sa actuală pe
Coasta de Vest era un fel de concediu; voia să cunoască,
în sfârşit, mai îndeaproape Insula de Sud şi să
descopere noi pie e. Apoi îl motiva şi o alt ă tragedie
dintre tat ă şi fiu: George era – chiar dac ă nu o spunea
nimănui – în căutarea lui Lucas Warden.
Între timp trecuse mai mult de un an de c ând
dispăruse mo ştenitorul de la Kiward Station, iar la
Haldon încetaseră bârfele. Zvonurile legate de copilul
Gwyneirei amu iseră; se presupunea c ă so ul ei se afl ă
la Londra. Deoarece oamenii din localitate nici înainte
nu prea îl văzuseră pe Lucas Warden, nu le lipsea. Mai
apoi bancherul local nu era prea discret, a şa că se tot
scurgeau ştiri despre imensele succese financiare pe
care le avea Lucas în ara-mamă. Oamenii din Haldon
presupuneau, bine în eles, c ă Lucas c âştiga ace şti bani
pictând noi tablouri. În realitate, galeriile din capital ă
vindeau doar din depozitele existente. La rug ămintea

lui George,
acuarele şi lucr ări în uleif ăşcuse
Gwyneira o a treia
i le trimisese selec ie Se
la Londra. de
ob inură pre uri din ce în ce mai bune, iar George
participa la câştig
— Pe lângă curiozitatea lui, încă un motiv bun pentru
a-l găsi pe artist.
Dar şi curiozitatea avea un rol. Dup ă părerea lui
George Greenwood, urm ărirea organizată de Gerald
pentru c ăutarea fiului s ău decursese mult prea
superficial. Se întrebă de ce nu a trimis b ătrânul
Warden m ăcar ni şte curieri, care s ă-l caute pe Lucas,
dacă chiar nu s-a a şternut el însuşi la drum, ceea ce nu
ar fi reprezentat o problem ă, fiindc ă Gerald cuno ştea
Coasta de Vest ca pe propriul buzunar, ori de fapt,
pentru Lucas nu puteau intra în discu ie multe alte
„ascunzişuri”. Dac ă Lucas nu- şi făcuse rost undeva de
acte false – ceea ce i se p ărea neverosimil lui George –,
nici nu p ărăsise Insula de Sud, fiindc ă puteai avea
îlui
ncredere în listele de pasageri ale vaselor, iar numele
Lucas nu apărea pe ele. Nu se afla nici la vreuna din
fermele de pe Coasta de Est, altfel s-ar fi aflat acest
lucru. Iar pentru a se da la fund într-unul din triburile
maori Lucas era prea din cale afar ă englez. Nu ar fi
putut s ă se adapteze niciodat ă la stilul de via ă al
băştinaşilor şi abia dac ă ştia un cuv ânt în limba lor.
Deci Coasta de Vest – iar acolo existau doar o m ână de
aşezări. De ce nu le cercetase Gerald mai în amănunt?
Ce se întâmplase ca b ătrânul Warden s ă fie vizibil
fericit de faptul c ă scăpase de fiul lui şi de ce reac iona
cu at âta întârziere şi oarecum silit la na şterea, în cele
din urm ă, a nepotului s ău? George voia s ă ştie, iar

Westport era deja

cercetări pentru ăsi pea şLucas.
a-l ag treia în care
ezare, Dar s ă fac
pe cine s ăă
întrebe? Proprietarul grajdului cu cai de închiriat? Ar fi
un început.
Miller, proprietarul, clătină din cap.
— Un t ânăr gentleman cu un cal castrat, b ătrân? Nu-
mi amintesc. Oricum, nu avem mul i gentlemani aici.
Râse. Dar se poate s ă nu fi aflat eu ceva. Am avut p ână
nu demult un b ăiat la grajd, dar acela… ei da, este o
poveste lungă. În orice caz, era foarte de încredere şi s-a
ocupat adesea singur de oamenii care au r ămas peste
noapte. Cel mai bine este dac ă întreba i în cârciumă.
Micii Daphne nu-i scapă nimic… În orice caz nimic care
să aibă de a face cu bărba ii!
George r âse din obliga ie la auzul glumei, chiar dac ă
nu o în elesese şi mul umi pentru indica ia primit ă.
Oricum voia s ă între în crâşmă. S-ar fi putut s ă se
închirieze acolo camere. Şi apoi îi era foame.
Localul c ârciumii, ca şi grajdul cu cai de închiriat, îl
surprinse în mod pl ăcut. Şi aici era relativ ordine şi
cură enie. Dar se pare c ă nu se prea separa c ârciuma de
bordel. Roşcovana cea t ânără, care îl întrebă pe George
imediat după ce intrase, ce doreşte, era puternic fardată
şi purta îmbrăcămintea stridentă a unei fete de bar.
— O bere, ceva de m âncare şi o camer ă, dac ă există
aşa ceva, comand ă George. Şi caut o fat ă cu numele de
Daphne.
Roşcovana zâmbi.
— Berea şi sendvişul vin imediat. Dar camere nu
închiriem decât cu ora. Dac ă mă închiria i şi pe mine şi
nu sunte i zg ârcit, vă las s ă dormi i în continuare acolo.

Cine
mine m-a a i intrat?atât de c ălduros de a i întrebat de
recomandat
de cum
George răspunse la râsul ei.
— Deci tu eşti Daphne. Dar trebuie s ă te dezamăgesc.
Nu mi-ai fost recomandat ă pe baza unei discre ii
deosebite, ci mai degrabă fiindcă tu cunoşti aici pe toată
lumea. Î i spune ceva numele de Lucas Warden?
Daphe îşi încre i fruntea.
— La prima amintire a numelui, nu. Dar mi se pare
cumva cunoscut… V ă aduc m âncarea şi mă mai
gândesc între timp.
Intre timp, George scosese c âteva monezi din
buzunar, cu care spera să o facă pe Daphne mai dornică
să vorbească. Dar se pare c ă nu era necesar; fata nu
părea să joace teatru. Dimpotrivă, radia când se întoarse
din bucătărie.
— Un domn Warden era pe vasul cu care am venit
din Anglia! declar ă ea zeloas ă. Ştiam eu c ă cunosc
numele. Dar bărbatul nu se numea Lucas, ci Harald sau
aşa cumva. Şi era mai în vârstă. De ce vre i s ă şti i toate
astea?
George era uluit. Nu s-ar fi a şteptat la asemenea
informa ii aici. Dar bine, era evident c ă Daphne şi
familia ei veniseră, exact ca Helen şi Gwyneira, cu vasul
Dublin la Christchurch. O coinciden ă ciudată, dar asta
nu-l ajuta.
— Lucas Warden este fiul lui Gerald, r ăspunse
George. Un b ărbat înalt, suplu, cu p ărul blond-deschis,
ochi cenu şii şi un comportament foarte pl ăcut. Şi avem
motive s ă credem c ă se afl ă aici undeva, pe Coasta de
Vest.

Privirea
— Şi îl urm ări i?ăSunte
deschis a lui Daphne deveni
i poli ist, sau aşcircumspect
a ceva? ă.
George clătină din capul.
— Un prieten, declar ă el. Un prieten cu ve şti foarte
bune. Sunt convins că domnul Warden ar fi bucuros s ă
mă vadă. Dacă deci şti i…
Daphne ridică din umeri.
— Oricum ar fi egal, murmur ă ea, dar dac ă tot vre i
să şti i, a fost aici un b ărbat cu numele de Luke –
numele de familie nu-l ştiu, dar descrierea se potriveşte.
Dar acum este, dup ă cum am spus, indiferent. Luke a
murit. Dar dac ă vre i, pute i vorbi cu David… dac ă va
vrea s ă vorbească cu dumneavoastr ă. Rin ă acum abia
de vorbeşte cu cineva. Este terminat.
George se sperie – şi ştiu în acelaşi moment că micu a
avea dreptate. Nu existau atât de mul i bărba i ca Lucas
Warden pe Coasta de Vest, iar această fată avea un bun
spirit de observa ie. George se ridică. Sendvişul, pe care
îmnâncare.
adusese fata, ar ăta bine, dar îi trecuse pofta de
— Unde îl găsesc pe acest David? întrebă el. Dac ă
Lucas… dac ă într-adevăr a murit, vreau s ă ştiu acest
lucru. Imediat.
Daphne înclină din cap.
— Îmi pare r ău, domnule dacă este într-adevăr Lucas
al dumneavoastră. Era un individ dr ăgu . Pu in ciudat,
dar în ordine. Veni i cu mine, vă duc la David.
Spre mirare lui George, nu-l conduse afar ă, ci urcar ă
treptele. Aici trebuiau s ă se găsească camerele cu ora
ale hotelului…
— Credeam că nu închiria i pe termen lung, spuse el,

ândăcat
cîmbr fata
ă întravers ă la
plu ş, de ărâtse
hotcare ă deschideau
un salon cu multeă
maimobil
camere numerotate.
Daphne încuviin ă din cap.
— De aceea doamna Jolanda a şi ipat de groază când
am pus s ă fie adus David încoace. Dar unde s ă-l fi dus
oamenii, atât de bolnav, cum era? încă nu avem medic.
Bărbierul i-a pus piciorul în a ele, dar a şa, cu
temperatură şi pe jum ătate mort de foame, nu puteau
să-l lase în grajd! Deci i-am pus camera mea la
dispozi ie. Clien ii îi fac acum împreună cu Mirabelle,
iar b ătrâna îmi scade jum ătate din c âştig pentru chiria
camerei. Ori indivizii pl ătesc cu pl ăcere pentru dou ă,
garantat nu aduc mai pu in câştig. Ei da, b ătrâna este
lacomă, ca g âtlejul iadului. În curând, o s ă plec de aici.
Când se va înzdrăveni Davey, îmi iau copiii şi îmi
găsesc ceva nou.
Avea deci şi copii. George suspin ă. Fata avea o via ă
grea! Dar apoi George se concentră doar asupra camerei
pe care o deschise Daphne şi asupra b ărbatului care era
întins pe pat.
David abia dac ă era mai mare ca un b ăiat. P ărea mic
în patul dublu de plu ş, iar piciorul lui drept, bandajat
gros şi prins în a ele, plasat într-o construc ie
complicată de supor i şi funii, sublinia această impresie.
Băiatul îşi inea ochii închişi. Fa a lui dr ăgu ă de sub
părul blond, răvăşit, era palidă şi chinuită.
— Davey? îl strig ă Daphne prietenoas ă. Ai o vizit ă.
Un domn din…
— Christchurch, completă George.
— Spune c ă l-a cunoscut pe Luke. Davey, cum l-a

chemat
aşa? pe Luke cu numele de familie? Ştii doar, nu-i
Pentru George, care apucase s ă se uite prin camer ă,
întrebarea îşi găsise deja r ăspunsul. Pe noptiera
băiatului se afla blocul de desen cu desene într-un stil
inconfundabil.
— Denward, spuse băiatul.
O oră mai t ârziu, George cuno ştea toat ă povestea.
David îi vorbi despre ultimele luni de via ă ale lui
Lucas pe şantierul de construc ii şi ca desenator şi
descrise în cele din urmă povestea lor nefericită după ce
plecaseră să caute aur.
— Este doar vina mea! spuse el disperat. Luke nu
voia toate acestea… şi apoi a mai trebuit s ă încerc s ă
cobor acea stâncă. L-am omorât! Sunt un ucigaş!
George scutură din cap.
— Ai f ăcut o gre şeală, poate chiar mai multe gre şeli,
băiete. Dar dac ă a fost a şa, cum mi-ai descris situa ia, a
fost doar un accident. Dac ă Lucas ar fi prins mai bine
funia, ar mai fi în via ă. Nu trebuie să- i faci reproşuri la
infinit, nu slujeşte nimănui.
În sine se gândea că acest accident se potrivea cu firea
lui Lucas. Un artist, cu totul incapabil s ă facă fa ă vie ii
cotidiene. Şi un asemenea talent, aşa o pierdere!
— Cum ai fost salvat? întrebă George. Dac ă am
în eles bine, era i departe de aici.
— Noi… noi nici nu eram at ât de departe, spuse
David. Am calculat am ândoi gre şit. Eu credeam c ă ne
aflăm la cel pu in şaizeci de kilometri, ori nu fuseser ă
decât cincisprezece. Dar tot nu a ş fi putut parcurge
râul… cu piciorul fracturat. Eram sigur c ă o să mor. Dar

Mi-eînt
mai âi l-am…
team preaîngropat
ă că nul-am pe Luke.
ad ânc, dar… darAcolo,
aici nupeexist
mal.ă
lupi, nu-i aşa?
George îl asigur ă că în Noua Zeeland ă mortul nu va
fi dezgropat de niciun animal sălbatic.
— Apoi am a şteptat… am a şteptat s ă mor. Trei zile,
cred… la un moment dat nu am mai ştiut nimic, am
avut febr ă, nu am mai putut s ă mă târăsc nici p ână la
apă, să beau… dar între timp calul nostru ajunsese
acasă, iar domnul Miller s-a g ândit c ă ceva nu este în
regulă. Voia să trimită imediat un grup de cerceta şi, dar
bărba ii au r âs de el. Luke… Luke nu era prea iscusit cu
caii. To i s-au g ândit c ă nu legase bine calul şi că i-a
fugit. Dar când au v ăzut că nu mai revenim, au trimis o
barcă în susul r âului. A mers şi bărbierul cu ei. Şi m-au
găsit imediat. Au v âslit doar dou ă ore, spun ei. Dar eu
nu am re inut nimic din toate acestea. C ând m-am
trezit, eram aici…
George dădu aprobator din cap şi îl m ângâie pe b ăiat
pe frunte. David p ărea at ât de t ânăr. George trebuia s ă
se gândească la copilul pe care tocmai îl purta
Elizabeth. În câ iva ani va avea poate şi el un asemenea
băiat – at ât de zelos, de viteaz, dar care, spera el, să se fi
născut sub o stea mai bun ă ca acest t ânăr. Oare ce
văzuse Lucas la acest fl ăcău? Fiul pe care şi-l dorea?
Sau mai degrabă amantul? George nu era prost şi venea
dintr-un ora ş mare. Înclina iile c ătre acela şi sex nu îi
erau necunoscute, iar felul de a fi a lui Lucas – apoi ani
de zile lipsa unor copii – i-au trezit de la început
suspiciunea c ă tânărului Warden i-ar pl ăcea mai mult
băie ii dec ât fetele. Ei bine, pe el nu-l interesa acest

lucru. ăreaînpe
o urm Iar ceea nu şlteăpe
ce-l prive
Daphne sauDavid,
niciunprivirile cu care
dubiu asupra
orientării sale sexuale. Dar Daphne nu r ăspundea la
aceste priviri. Încă o decep ie irevocabilă pentru flăcău.
George se gândi pu in.
— Ascultă, David, spuse el. Lucas Warden… Luke
Denward… nu era singur pe lume cum ai crezut tu.
Avea familie şi cred c ă so ia lui are dreptul s ă afle cum
a murit. C ând te vei sim i mai bine, te va a ştepta la
grajdul de închirieri un cal. Atunci mergi la Canterbury
Plains şi o cau i pe Gwyneira Warden la Kiward
Station. O vei face… pentru Luke?
David încuviin ă serios din cap.
 — Dacă crede i că el ar fi vrut-o.
— Cu siguran ă că ar fi vrut-o, David, r ăspunse
George. Iar dup ă aceea mergi la Christchurch şi vii la
mine, la firm ă. Greenwood Enterprises. Acolo nu vei
găsi aur, dar o slujb ă mai bun ă decât cea de gr ăjdar.
Dacă eşti băiat iste şi eşti cu siguran ă, altfel nu te-ar fi
protejat Lucas, vei putea ajunge cu timpul la bunăstare.
David încuviin ă din cap, dar de aceast ă dată fără
plăcere.
Daphne în schimb îi arunc ă lui George o privire
prietenoasă.
— Îi ve i da o slujb ă la care s ă poată şedea pe scaun,
nu-i a şa? spuse ea, c ând îl conduse pe vizitator la u şă.
Bărbierul spune c ă va rămâne şchiop, piciorul este
terminat. Nu va putea lucra în construc ii sau la grajd.
Dar dacă îi da i o slujbă la birou… atunci îşi va schimba
şi gândurile în ceea ce prive şte fetele. A fost bine c ă nu
l-a atras Luke, dar nici eu nu sunt mireasa potrivit ă.

opVorbea
ărere de r şătit
lini u ăcăşiaceast
fără am ărăciune,
ă creatur iar ăGeorge
ă plin sim de
de putere ea
muncă, în eleaptă, era o fat ă. Ca b ărbat, Daphne ar fi
putut să-şi fac ă norocul în această ară nouă. Ca fat ă nu
putea fi decât ceea ce ar fi devenit şi la Londra – o târfă.
Avea s ă treacă mai mult de o jum ătate de an p ână ce
Steimbjöm Sigleifson îşi va îndrepta calul spre Kiward
Station. B ăiatul a fost vreme îndelungată legat la pat,
apoi a trebuit s ă se chinuie s ă înve e să meargă. Iar
despăr irea de Daphne şi de gemene a fost foarte grea
— Chiar dac ă fetele îl îmboldeau în fiecare zi s ă se
aştearnă la drum. Dar în cele din urm ă nu avea ce face.
Domnişoara Jolanda cerea imperios să elibereze camera
din bordelul ei, iar Miller îi dădea voie să doarmă iar în
grajd, dar nu mai putea s ă facă nimic în schimb. În tot
Westportul nu se g ăsea nimic de lucru pentru un
schilod – oamenii duri ai coastei îi spuseser ă asta f ără
milă. Băiatul se mi şca deja cu iscusin ă, dar şchiopăta
tare şi nu putea sta timp îndelungat în picioare. Deci o
pornise în cele din urmă la drum – şi stătea cum plin de
uimire în fa a casei senioriale, în care tr ăise Lucas
Warden. Nici acum nu avea habar de ce p ărăsise
prietenul lui Kiward Station, dar trebuie s ă fi avut
motive serioase s ă renun e la un asemenea lux.
Gwyneira Warden era pesemne o zmeoaic ă! Steimbjöm
– dup ă ce o p ărăsise pe Daphne, nu avea niciun rost s ă
poarte mai departe numele de David – se g ândi serios
să se întoarcă, f ără a face nimic. Cine ştie ce va trebui s ă
asculte din partea so iei lui Luke! Poate c ă şi ea îl va
învinui de moarte lui.
— Ce faci aici? Spune-mi numele şi dorin a ta!

Steimbj
spatele s ăöu.
m se speriedec âjos,
Venea nd auzi
din vocea , iar t âănădin
tuf ărişcristalin rul
islandez – crescut cu credin a în zâne şi elfi, care
sălăşluiau în pietre – crezu în prima clip ă că este o
stafie.
Feti a de pe ponei care ap ăru în spatele lui d ădea
impresia de a fi din aceast ă lume, chiar dac ă atât
călărea a, cât şi calul erau de o delicate e de z ână.
Steimbjöm nu mai v ăzuse un ponei at ât de mic, chiar
dacă nici caii de pe insula sa nu erau de statur ă mare.
Dar aceast ă iapă minusculă roşcovană – a cărei p ăr se
armoniza perfect cu p ărul blond-ar ămiu al c ălăre ei –
era ca un cal purs ânge în miniatur ă. Fata, hot ărâtă, îşi
mână calul lângă el.
— Hai, vorbeşte o dată! îl îmboldi ea obraznică.
Steimbjöm izbucni în râs.
— Numele meu este Steimbjöm Sigleifson şi o caut pe
lady Gwyneira Warden. Aici este Kiward Station, nu-i
aşa?
Fata încuviin ă serioasă din cap.
— Da, dar acum este tunsul oilor, mama nu este în
casă. Ieri a supravegheat în magazia num ărul trei,
astăzi este la num ărul doi. Face schimb cu şeful de
echipă. Bunicul este la magazia unu.
Steimbjöm nu ştia despre ce vorbe şte fata, dar era
convins că micu a are dreptate.
— Po i să mă înso eşti până acolo? o întrebă el.
Fata îşi încre i fruntea.
— Eşti un vizitator, nu-i a şa? Deci ar trebui s ă te duc
de fapt în cas ă şi tu trebuie s ă- i depui cartea de vizit ă
în bolul de argint. Apoi vine Kiri şi î i spune bun venit,
apoi
domnivine Witi…
şoara iarAsta
Helen. eu trebuie să-ăi ain
înseamn şa companie, spune
ceva ca vorbitul.
Despre vreme şi altele asemenea. E şti un gentleman,
nu-i aşa?
Steimbjöm tot nu în elegea nimic, dar trebuia s ă
recunoască faptul c ă fata îl distra într-o oarecare
măsură.
— De altfel, eu sunt Fleurette Warden, iar ea este
Minty, spuse, arătând spre ponei.
Steimbjöm o privi pe copil ă cu mai mult interes.
Fleurette Warden – trebuie s ă fie fiica lui Lucas! Deci
părăsise şi acest copil încântător… Steimbj öm îl
în elegea din ce în ce mai pu in pe prietenul lui.
 — Cred c ă nu sunt un gentleman, îi spuse în cele din
urmă micu ei. În orice caz, nu am carte de vizit ă. Nu
am putea pur şi simplu… adică nu ai putea s ă m ă duci
la mama ta?
Nici Fleurette nu p ărea s ă fie ahtiat ă după a face
conversa ie amabil ă şi se l ăsă înduplecată. Se puse cu
poneiul în fa a calului lui Steimbj öm, care trebuia s ă
facă eforturi s ă ină pasul cu poneiul. Micu a Minty
făcea pa şi mici, dar rapizi, iar Fleurette se mi şca
suveran. În timpul scurtului drum p ână la magazia de
tuns îi destăinui noului ei prieten că tocmai venea de la
şcoală, unde de fapt nu ar avea voie s ă meargă singură,
dar acum totu şi se f ăcea o excep ie fiindc ă în timpul
tunsului oilor nu era nimeni disponibil. Povesti de
prietenul ei, Ruben, şi de fratele ei mai mic, Paul, pe
care îl considera cam prost fiindc ă nu vorbea, ci ipa
doar – mai ales când îl lua Fleurette în bra e.
— Nu ne place pe niciuna, numai pe Kiri şi pe

Marama, spuseeste
pariu că mama ea. Uite, magazia num ărul doi. Facem
înăuntru?
Magaziile de tuns oi erau cl ădiri lungi, care
adăposteau mai multe arcuri şi le permiteau
tunzătorilor s ă lucreze într-un loc uscat şi pe ploaie. În
fa ă şi în spate se aflau şi alte arcuri, în care oile încă
netunse îşi aşteptau r ândul, iar cele tunse a şteptau s ă
fie duse înapoi, pe p ăşune. Steimbjöm nu prea ştia
nimic despre oi, dar v ăzuse multe acas ă, în patrie – şi
comparându-le pe acestea cu ele, chiar unui amator îi
sărea în ochi c ă aici are de a face cu animale de cea mai
înaltă clasă. Înainte de tuns, oile de la Kiward Station
arătau ca ni şte ghemotoace curate, flocoase, de l ână pe
patru picioare. După aceea erau mânate printr-o baie de
igienizare şi arătau cam smotocite, dar totu şi bine
hrănite şi voioase. Între timp, Fleurette cobor âse de pe
cal şi îşi legase poneiul cu un nod profesionist în fa a
magaziei. Steimbjöm îi urm ă exemplul şi o urm ă în
interior, unde îl întâmpină pe loc un puternic miros de
bălegar, sudoare şi untură de la l âna oilor. Fleurette nu
părea s ă bage în seam ă acest miros. Se strecur ă, sigur ă
de sine, prin acest haos ordonat, compus din b ărba i şi
oi. Steimbj öm observ ă fascinat cum tunz ătorii apucau,
iute ca fulgerul, animalele, le culcau pe spate şi în scurt
timp le eliberau de blan ă. Şi păreau s ă se întreacă. Îşi
strigau şi îi strigau mai ales persoanei care îi
supraveghea tot timpul nişte cifre.
Cel care f ăcea contabilitatea aici trebuia s ă fie foarte
atent. Dar tânăra femeie, care trecea printre bărba i şi îşi
nota rezultatele lor nu p ărea s ă fie suprasolicitat ă.
Destinsă, ea glumea cu tunzătorii şi nu p ărea c ă noti ele

ei ar fiopuse
purta vreodat
rochie ă laă,îndoial
gri simpl de c ăălă. rie,
Gwyneira
şi îşi îWarden
mpletise
părul lung, ar ămiu într-o coad ă. Era mic ă, dar tot at ât
de energic ă ca şi fata ei – şi când îşi întoarse fa a către
Steimbjöm, acesta r ămase uimit de frumuse ea ei. Ce îl
mânase oare pe Luke Warden să părăsească o asemenea
femeie? Steimbjöm abia putea s ă se sature privind
trăsăturile ei distinse, buzele senzuale şi ochii
fascinan i, de un albastru-indigo. Îşi dădu seama c ă se
holbează la ea, c ând zâmbetul ei f ăcu loc unei expresii
de iritare şi îşi mută imediat privirea.
— Aceasta este mama. Şi acesta este Stein… Stein…
ceva cu Stein, încercă Fleur să facă prezentările formale.
 Steimbjöm îşi revenise şi se apropie şchiopătând de
Gwyneira.
— Lady Warden? Steimbj öm Sigleifson. Vin din
Westport. Domnul Greenwood m-a rugat… da, am fost
cu defunctul dumneavoastră so împreună, când…
ÎGwyneira
i întinse mâna.
încuviin ă din cap.
— Doamna Warden, nu lady, îl corectă ea mecanic, în
timp ce-l salut ă. Fi i bine-venit. George a amintit într-
adevăr… dar aici nu putem s ă discutăm. Aştepta i o
clipă.
Tânăra femeie se uit ă căutând în jur, descoperi un
bărbat mai în vârstă, cu părul negru, printre tunzători şi
schimbă scurt c âteva cuvinte cu el. Apoi se spuse
bărba ilor din magazie c ă Andy Mearan va prelua
supravegherea.
— Şi aştept din partea voastr ă să vă men ine i
clasamentul din frunte! P ână acum, aceast ă magazie

unu îşni trei.

este modNu pronun în Şfrunte,
at i!
v ă lăsa ti i: Câşîtig
nainte
ătoriideprimesc
magaziile
un
butoi din cel mai bun whisky! Le făcu un semn
prietenos cu m âna şi i se adres ă lui Steimbjöm. Veni i,
să mergem în cas ă. Dar mai întâi îl căutăm pe socrul
meu. Ar trebui să audă şi el ce ave i de spus.
Steimbjöm o urm ă pe Gwyn şi fiica ei la cai. Acolo,
Gwyneira urc ă repede şi far ă ajutor pe o iap ă brună,
puternică. Băiatul observ ă acum şi câinii care o urmau
permanent.
— Nu ave i de lucru, Fin şi Flora? Ia pleca i la
magazie. Tu vii cu mine, Cleo.
Tânăra femeie u şui doi Collie înapoi, la tunz ătorii de
oi; cea de-a treia, o femel ă mai în vârstă, care începea să
încărun ească în jurul nasului, li se alătură călăre ilor.
Magazia numărul unu, unde supraveghea Gerald, se
afla la vest de casa seniorial ă. Călăre ii trebuiau s ă
meargă cam un kilometru jumate. Gwyneira c ălărea
tăcută, iar Steimbj öm, la r ândul lui, nu îi adres ă niciun
cuvânt. Numai Fleur f ăcea conversa ie, povestind
emo ionată de şcoală unde, dup ă cum se pare, avusese
astăzi loc o ceartă.
— Domnul Howard s-a supărat pe Ruben fiindc ă era
la şcoală şi nu i-a ajutat la oi. C ând tunz ătorii vin în
câteva zile. Domnul Howard mai are oi sus, pe paji ştile
din mun i, şi pe acelea ar fi trebuit s ă le aduc ă Ruben,
dar Ruben este îngrozitor de neîndemânatic cu oile!
L-am spus c ă merg m âine s ă-l ajut. Îi iau cu mine pe
Finn şi pe Flora, atunci facem treaba c ât ai bate din
palme…
Gwyneira suspină.

— Lăsâde
deosebit ndentuziasmat
la o parte cfaptul c ă O’Keefe
ă o Warden îi adunnu ar cu
ă oile fi
câ iva Collie de Silkham, în timp ce fiul lui înva ă
latina… Ai grijă, să nu tragă asupra ta cu puşca!
Steimbjöm găsi că mama se exprima la fel de ciudat,
ca fiica ei, dar Fleur p ăru să în eleagă.
— El este de p ărere c ă Ruben ar trebui s ă facă asta
din plăcere, fiindcă este băiat, remarcă Fleur.
Gwyn suspin ă iar şi opri calul în fa a urm ătoarei
magazii de tuns, care semăna aidoma cu cea dinainte.
— Nu este singurul. Aici… veni i, domnule
Sigleifson, aici lucreaz ă socrul meu. Sau mai bine
aştepta i aici, îl chem eu. Înăuntru este la fel de mult
zgomot, ca în magazia mea…
Dar Steimbj öm cobor âse deja şi o urm ă în magazie.
Nu ar fi fost politicos, s ă-l salute pe b ătrân stând în şa.
Apoi nu putea suporta ca oamenii s ă îl menajeze doar
fiindcă şchiopăta.
În magazia num ărul unu era tot at âta agita ie
zgomotoasă ca în a Gwyneirei, dar aici atmosfera p ărea
alta – mult mai încordată, nu at ât de prietenoas ă. Şi
bărba ii p ăreau mai pu in motiva i, mai degrabă păreau
mâna i şi tracasa i. Iar b ărbatul mai în v ârstă, în putere,
care circula printre tunz ători, mai degrab ă le făcea
observa ii, dec ât să glumească cu ei. O jum ătate de
sticlă de whisky şi un pahar se aflau l ângă tabla pe care
nota rezultatele. Tocmai lua o înghi itură, când
Gwyneira intră şi i se adresă.
Steimbjöm văzu o fa ă umflată, marcat ă de whisky şi
ochi injecta i.
— Ce faci aici? se r ăsti el c ătre Gwyneira. Ai terminat

deja cu cele cinci

Gwyneira mii
clătin de oi
ă din deSteimbj
cap. la magazia
öm îdoi?
i văzu privirea
îngrijorată şi în acela şi timp mustr ătoare aruncată
asupra sticlei.
— Nu, Gerald. Andy a preluat supravegherea. Am
fost chemată. Cred c ă ar trebui s ă vii şi tu. El a venit s ă
ne povestească despre moartea lui Lucas.
ÎI prezentă pe Steimbj öm, dar fa a bătrânului nu
reflectă altceva decât dispre .
— Şi de aceea laşi balt ă magazia? Ca să auzi ce spune
acest băiat de plăceri al so ului tău, sugătorul de sule?
Gwyneira arăta speriată, dar spre uşurarea ei, tânărul
ei vizitator privea descump ănit, far ă să în eleagă.
Observase deja accentul lui nordic – probabil c ă nu
auzise cuvintele sau nici nu le în elesese.
— Gerald, acest t ânăr a fost ultimul care l-a v ăzut pe
Lucas în via ă… încercă ea încă o dat ă cu tot calmul,
dar bătrânul o străfulgeră cu privirea.
— Şi l-a s ărutat la desp ăr ire, nu-i a şa? Scute şte-mă
de asemenea pove şti, Gwyn. Lucas a murit.
Odihnească-se în pace, dar lasă-mă, te rog, şi pe mine în
pace! Iar pe acest ins nu vreau s ă-l mai v ăd în casa mea
când am terminat aici!
Warden le întoarse spatele.
Gwyneira îl înso i pe Steimbj öm afar ă, cer ându-i
iertare din priviri.
— Ierta i-mă, din socrul meu vorbeşte whisky-ul. Nu
a putut niciodată trece peste faptul c ă Lucas… ei da, c ă
era cum era şi că în cele din urm ă a fugit de la ferm ă…
a dezertat, cum se exprim ă Gerald. De şi, Dumnezeu
ştie, el însuşi poart ă o mare vină. Dar acestea sunt ni şte

oriceşcaz.
pove ti vechi, domuleîn
S ă mergem Sigleifson. Eu v căă mul
cas ă. Desigur v-ar umesc în
face bine
ceva răcoritor…
Steimbjöm abia îndrăznea s ă între în casa seniorial ă.
Era sigur c ă va comite acolo o gre şeală după alta. Luke
îi atr ăsese c âteodată aten ia asupra atitudinii corecte de
la mas ă şi asupra unor reguli de polite e, şi Daphne
părea s ă le cunoasc ă. Dar el însuşi nu avea habar şi se
temea s ă nu se fac ă de râs în fa a Gwyneirei. Dar
aceasta îl înso i foarte natural printr-o uşă laterală, îi luă
geaca şi nu sună să vină slujnica, ci o întâlni în salon pe
Kiri, bona. Mai nou, Gerald nu se sup ăra dac ă tânăra
femeie c ăra cu ea copiii în timp ce f ăcea cur ă enie sau
vedea de alte îndeletniciri gospodăreşti. I se f ăcuse clar
că dacă o expulza pe Kiri la buc ătărie, atunci şi Paul
urma să crească acolo.
Gwyneira o salut ă prietenos pe Kiri şi luă unul din
bebeluşi din coş.
— Domnule Sigleifson, fiul meu Paul, f ăcu ea
prezentările, dar ultimele cuvinte se pierdur ă în nişte
răcnete ale bebeluşului de- i spărgeau urechile.
Paul nu aprecia deloc s ă fie luat de l ângă Marama,
sora lui de lapte.
Intre timp, Steimbj öm se g ândi. Paul era încă un
bebeluş. Trebuia să se fi născut pe când Luke era plecat.
— Renun , suspin ă Gwyneira şi puse copilul înapoi
în coşule . Kiri, ai vrea să iei, te rog, copiii cu tine – şi pe
Fleur, trebuie s ă mănânce ceva, şi ceea ce vrem s ă
discutăm nu este pentru urechile ei. Şi poate ne faci un
ceai – sau cafea, domnule Sigleifson?
— Spune i-mi Steimbjöm… zise b ăiatul timid. Sau

David. Luke m-a

Gwyneira numit
se uit ă la David.
tr ăsăturile sale şi la p ărul lui
ciufulit. Apoi zâmbi.
— A fost totdeauna pu in invidios pe Michelangelo,
observă ea. Veni i, aşeza i-vă. A i avut un drum lung…
Spre mirarea lui Steimbj öm, discu ia cu Gwyneira
nici nu era a şa de complicată. Mai întâi se temuse că nu
ştia nimic de moartea lui Lucas, dar George Greenwood
dăduse deja primele informa ii. Gwyneira trecuse peste
prima perioadă de doliu şi se interes ă acum doar plin ă
de compasiune de timpul petrecut de Steimbj öm cu
so ul ei, cum l-a cunoscut şi cum au decurs ultimele
luni de via ă.
 În cele din urm ă, Steimbj öm descrise în ce
împrejurări a avut loc moartea, nu fară a se învinui iar.
Dar Gwyneira vedea împrejurările într-un mod
similar cu Greenwood şi se exprimă şi mai drastic.
— Doar nu sunte i de vină, că Lucas nu era în stare să
facă un nod. Era un om bun, nu chiar c ă l-am apreciat.
Şi dup ă cum se vede, era şi un artist talentat. Dar cu
totul inapt de via ă. Pe de alt ă parte… cred c ă şi-a dorit
totdeauna să fie şi el o dat ă un erou. Şi asta i-a reu şit în
cele din urmă, nu-i aşa?
Steimbjöm încuviin ă din cap.
— To i vorbesc cu mult respect despre el, doamn ă
Warden. Oamenii se g ândesc s ă dea st âncii numele lui.
Stâncii, de pe care… de pe care ne-am prăbuşit.
Gwyneira era impresionată.
— Cred c ă niciodată nu şi-a dorit mai mult, spuse ea
încet.
Lui Steimbjöm îi era fric ă să nu izbucneasc ă în

lacrimi,
conform fiindc ă nuo şlady.
etichetei, tia cum
Dartrebuie ă fie consolat
ea îşi sreveni şi puse îăn,
continuare întrebări. Spre mirarea lui, se interes ă în
amănunt de Daphne, de care îşi amintea încă bine.
După raportul lui Greenwood despre întâlnirea lui cu
fata, Helen scrisese imediat la Westport, dar încă nu
primise r ăspuns. Steimbj öm îi confirm ă presupunerea
că roşcovana Daphne de la Westport era identic ă cu
fosta ei elev ă şi el povesti şi de gemene. Gwyneira era
total bulversată când auzi de Laurie şi Mary.
— Deci Daphne a g ăsit fetele! Cum a reu şit? Şi sunt
bine amândouă? Daphne are grijă de ele?
— Ei da, ea… Steimbj öm se înroşi pu in. Ele… fac şi
ele ceva. Danseaz ă. Uite… uite, Luke le-a desenat.
Băiatul îşi adusese desagii de l ângă şa şi căuta acum o
mapă, pe care o frunz ări apoi. Abia c ând scosese
desenele, îşi dădu seama c ă nu prea erau destinate
ochilor unei lady. Dar Gwyneira nici nu tres ări când se
uită la ele. Pentru a putea alimenta galeriile din Londra,
cercetase între timp în amănunt camera de lucru a lui
Lucas şi nu mai era nici pe departe at ât de nevinovat ă,
ca acum c âteva luni. Lucas desenase şi în trecut nuduri
– mai întâi b ăie i, a c ăror pozi ie se asemuia cu cea a lui
„David”, dar şi bărba i tineri în pozi ii semnificative.
Unele desene ar ătau c ă au fost adesea folosite. Lucas le
tot scosese, le privise şi…
Gwyneira observă că şi nudurile gemenelor, dar mai
ales un studiu a lui Daphne, purtau urmele unor
amprente digitale. Lucas? Nu prea credea!
— Vă place Daphne? îl întrebă ea precaută pe tânărul
ei vizitator.

Steimbj
— Oh da,ömfoarte!
se roşiAm
şi mai tare.
vrut să mă căsătoresc cu ea. Dar
nu mă vrea.
Din vocea b ăiatului r ăsuna toat ă durerea unui iubit
refuzat. Acest b ăiat nu a fost niciodat ă „iubitul” lui
Lucas!
— Ve i găsi o alt ă fată cu care s ă vă căsători i, spuse
Gwyneira consolator. Vă… vă plac fetele, nu-i aşa?
Steimbjöm se uita la ea cu o expresie de parc ă ar fi
fost cea mai prosteasc ă întrebare care putea fi pus ă.
Apoi îi vorbi deschis de planurile lui de viitor. Va
merge la George Greenwood şi va intra în firma lui.
— De fapt, a ş fi vrut s ă construiesc case, spuse el cu
triste e. Voiam s ă devin arhitect. Luke spunea c ă sunt
talentat. Dar pentru asta ar trebui s ă merg în Anglia, la
şcoli, şi nu îmi pot permite. Dar aici… încă ceva…
Steimbjöm închise mapa cu schi e a lui Lucas şi i-o
dădu Gwyneirei. V-am adus desenele lui Luke. Toate
desenele… domnul Greenwood spune c ă s-ar putea s ă
fie valoroase. Nu vreau s ă mă îmbogă esc cu ele. Dac ă
aş putea să păstrez doar una. Cea a lui Daphne…
Gwyneira zâmbi.
— Sigur c ă pute i să le păstra i pe toate. Lucas ar fi
dorit asta… Se g ândi pu in şi păru că a luat o decizie.
Îmbrăca i-vă haina, David, mergem la Haldon. Mai
există ceva ce ar fi vrut Lucas.
Directorul b ăncii din Haldon crezu c ă Gwyneira s-a
zăpăcit. G ăsi mii de motive s ă se opună dorin ei ei, dar
cedă în cele din urmă fa ă de cererea ei imperativă. Fără
voie transferă contul pe care intrau încasările din
vânzările tablourilor lui Lucas pe numele lui Steimbj öm

Sigleifson.
— O să vă pară rău, doamn ă Warden! Se str ânge o
avere. Copiii dumneavoastră…
— Copiii mei au deja o avere. Sunt mo ştenitorii de la
Kiward Station, iar fiica mea cel pu in nu este deloc
interesată de art ă. Nu avem nevoie de ace şti bani, dar
acest b ăiat a fost elevul lui Lucas. Apropiat suflete şte,
ca să zic a şa. Are nevoie de ace şti bani, ştie s ă-i
aprecieze şi vreau s ă-i aib ă! Aici trebuie s ă semna i,
David. Cu numele întreg, este important acest lucru.
Lui Steimbjöm i se opri respira ia c ând v ăzu suma de
pe cont. Dar Gwyneira aprobă prietenoasă din cap.
— Grăbi i-vă, trebuie să mă întorc la magazia mea de
tuns, s ă m ăresc averea copiilor mei! Şi cel mai bine este
dacă la Londra v ă ocupa i personal de aceast ă galerie,
ca să nu v ă înşele când vinde i restul de tablouri. Acum
sunte i administratorul mo ştenirii artistice a lui Lucas.
Deci face i ceva din ea!
Steimbjöm Sigleifson nu mai ezită, ci îşi scrise numele
pe document.
„David” al lui Lucas îşi găsise mina de aur.

SOSIREA

Canterbury Plains – Otago

1870-1877
 1

— Paul, Paul, unde te-ai ascuns iar?

Helen îl striga pe cel mai neascult ător dintre elevii ei,
deşi ştia foarte bine c ă băiatul nu o va auzi. Paul
Warden sigur c ă nu se juca lini ştit cu copiii maori în
apropierea şcolii improvizate. Dacă dispărea, de regul ă
se iveau greută i. Sau se bătea undeva cu duşmanul său
de moarte, Tonga – fiul căpeteniei tribului maori, trăind
pe terenul de la Kiward Station, sau îi pândea pe Ruben
şi Fleurette, pentru a le juca o fars ă. Iar ideile sale nu
erau totdeauna amuzante. Ruben privise foarte
dezamăgit când recent Paul îi turnase cerneală peste cea
mai nou ă carte. Era sup ărător nu numai fiindc ă b ăiatul
îşi dorise de mult acea culegere de legi şi o primise abia
acum, prin George Greenwood, din Anglia, dar şi
fiindcă era o carte foarte pre ioasă. Desigur c ă
Gwyneira le d ăduse banii pe carte, dar era la fel de
speriată de fapta fiului ei ca Helen.
— Nu mai este at ât de mic! se enerv ă ea, în vreme ce
Paul, la cei unsprezece ani ai s ăi, st ătea impasibil lângă
ea. Paul, ai ştiut c ât a costat cartea! Şi nu a fost din
greşeală! Crezi c ă la Kiward Station banii cresc în
copac?
— Nu, dar pe oi! r ăspunse Paul, nu tocmai gre şit. Şi
putem s ă ne permitem în fiecare s ăptămână o aiureal ă
din aceasta dacă avem chef!
Şi se uit ă cu răutate la Ruben. B ăiatul ştia exact care
era situa ia economic ă la Canterbury Plains. Howard
O’Keefe c âştiga mult mai bine, de c ând era protejat de
Greenwood Enterprises, dar era departe de titlul de
onoare, purtat de Gerald, de baron al oilor. Turmele şi
bunăstarea de la Kiward Station au crescut în
continuare în ultimii zece ani şi într-adevăr c ă nu exista
aproape nicio dorin ă a lui Paul care să nu fie împlinită.

El
celse interes
mai rapidă mai de c ăr de
puseinbucura
ponei, i. Îşarme
i dorea
demai ărie şăi
juc degrab
pistoale – şi ar fi avut deja şi o arm ă cu aer comprimat
proprie, dacă George Greenwood nu ar fi tot „uitat” s ă
o pun ă pe lista comenzilor f ăcute în Anglia. Helen
privea îngrijorată dezvoltarea lui Paul. După părerea ei,
băiatului i se puneau prea pu ine stavile. At ât
Gwyneira, c ât şi Gerald îi făceau cadouri costisitoare,
dar în rest abia dac ă se ocupau de el. Paul sc ăpase în
mare parte şi de sub influen a mamei sale adoptive,
Kiri. De mult îşi însuşise punctul de vedere al bunicului
său adorat, dup ă care rasa alb ă îi era superioar ă rasei
maori. Asta era şi tot timpul motivul certurilor
nesfârşite cu Tonga. Fiul c ăpeteniei era tot at ât de sigur
de sine ca şi moştenitorul baronului oilor, şi băie ii se
certau cu îndârjire, disputând cui îi apar inea p ământul
pe care trăiau atât oamenii lui Tonga, cât şi Wardenii. Şi
acest lucru o nelini ştea pe Helen. Tonga va fi c ândva
succesorul tat ălui s ău, aşa cum Paul îl va mo şteni pe
Gerald. Dac ă şi atunci cei doi b ărba i vor fi inamici,
situa ia va deveni complicat ă. Şi fiecare nas spart cu
care unul din b ăie i se întorcea acasă adâncea pr ăpastia
dintre cei doi.
Bine c ă exista Marama. Asta o mai lini ştea pu in pe
Helen, fiindc ă fiica lui Kiri, „sora de lapte” a lui Paul,
avea un fel de al şaselea sim pentru certurile b ăie ilor
şi obi şnuia s ă apară pe orice c âmp de lupt ă, pentru a-i
împăca. Dac ă tocmai se juca de-a s ăritul cu c âteva
prietene, însemna c ă Paul şi Tonga nu se luptau
undeva. Marama z âmbi complice c ătre Helen. Era un
copil adorabil, cel pu in după criteriile lui Helen. Fa a ei

era mai
tenul îngustă dec
ei catifelat eraâde
t cea a majorit
culoarea ă ii fetelor
ciocolatei. Încmaori, iar
ă nu avea
tatuaje, probabil c ă nici nu va fi împodobită după
obiceiul tradi ional. Maori renun au din ce în ce mai
mult la acest obicei şi nici nu prea mai purtau
îmbrăcămintea tradi ională. Se str ăduiau în mod
evident s ă se adapteze la pakeha, ceea ce, dup ă părerea
lui Helen, era pe de o parte îmbucurător, dar o umplea
câteodată de o incertă părere de rău.
— Unde este Paul, Marama? i se adres ă Helen direct
fetei.
De obicei, Paul şi Marama veneau împreună de la
Kiward Station la ore. Dacă Paul s-ar fi sup ărat pe ceva
şi ar fi plecat mai devreme acasă, ea ar fi ştiut.
— A plecat c ălare, domnişoară Helen. Este pe cale s ă
dezlege o enigm ă, îi dezv ălui lui Marama cu vocea ei
cristalină.
Micu a era o bun ă cântărea ă, un talent apreciat la
poporul ei.
Helen suspin ă. Tocmai citise c âteva c ăr i în care era
vorba de pira i şi de c ăutarea de comori, de ări şi
grădini misterioase, şi acum toate fetele c ăutau gr ădini
de trandafiri vr ăjite, pe când băie ii desenau cu
entuziasm hăr i ale unor comori. Ruben şi Fleur
făcuseră acelaşi lucru la aceast ă vârstă, dar în cazul lui
Paul trebuia s ă te temi c ă enigmele sale nu erau at ât de
nevinovate. De curând o speriase pe Fleurette fur ând-o
pe iubita ei iap ă Minette, o fiic ă a iepei pony Minty cu
armăsarul de mont ă Madoc, şi o ascunsese în grădina
de trandafiri de la Kiward Station. De la moartea lui
Lucas, grădina nu prea mai era între inută şi desigur că

nimeni
— Mai se gâcndise
nu ales să cautefusese
ă Minette calul acolo
furat ă din curtea
familiei O’Keefe, şi nu din propriul ei grajd. Helen
sim ea deja c ă moare de sute de ori la g ândul că Gerald
îl va învinui pe so ul ei de pierderea valorosului
animal. În cele din urm ă, Minette atr ăsese ea însăşi
aten ia asupra ei, nechez ând şi alerg ând prin gr ădină.
Dar asta se întâmplă doar după ce se s ăturase mâncând
iarba care n ăpădise gr ădina – dup ă ore întregi, în care
disperata Fleurette crezuse c ă iapa ei r ătăceşte undeva
prin mun i sau chiar a fost furată de ho ii de cai.
Apropo de ho ii de cai… era un subiect care îi
neliniştea de c â iva ani pe fermierii din Canterbury
Plains. Dac ă cu o decad ă în urm ă locuitorii din Noua
Zeelandă se mândreau c ă nu descind, ca australienii
din ni şte ocna şi, ci alc ătuiesc o comunitate de coloni şti
oneşti, ap ăruseră şi aici elemente criminale. De fapt nu
era de mirare – numărul mare de animale de la ferme ca
Kiward Station şi averea cresc ândă a proprietarilor lor
trezea dorin e. Cu at ât mai mult, cu c ât atingerea
bunăstării nu mai era a şa de simpl ă pentru coloni ştii
nou-veni i. Primele familii se instalaser ă, pământul nu
mai putea fi ob inut pe gratis sau aproape pe gratis,
vânătoarea de balene şi cea de foci nu mai renta din
cauza reducerii drastice a num ărului animalelor. E
drept c ă tot se mai întâmpla s ă se găsească zăcăminte
spectaculoase de aur. Era posibil în continuare să- i faci
norocul din nimic – dar nu neap ărat în Canterbury
Plains, a şa că tocmai poalele Alpilor şi turmele marilor
baroni ale animalelor deveniseră în ultimul timp teren
de opera iuni şi victime ale ho ilor de animale. Şi toate

acestea
cunoscutau început
a lui Helen cu
şi aun b ărbat, care
Wardenilor: era
James un vechi
Mckenzie.
La început, Helen nu voia s ă creadă când Howard
veni acasă de la cr âşmă blestemând şi pronun ând
numele fostului şef peste ciobani al lui Gerald.
— Naiba ştie de ce l-a pus Warden pe individ pe
liber, dar acum primim cu to ii nota de plat ă.
Muncitorii vorbesc despre el de parc ă ar fi un erou.
Fură numai cele mai bune animale, spun ei, şi numai de
la cei boga i. Nu pune m âna pe animalele micilor
fermieri. Ce t âmpenie! Cum ar putea s ă facă diferen a?
Dar se bucur ă tare mult. Nu m-ar mira dac ă în jurul
individului s-ar strânge în curând o bandă.
 „Ca Robin Hood” era primul g ând a lui Helen; dar
apoi se cert ă pentru aceast ă deviere romantic ă. Şi
transfigurarea de c ătre oamenii simpli a ho ului de
animale apar inea, dup ă părerea ei, de domeniul
fanteziei.
— Cum s ă fac ă un singur om toate astea? remarc ă ea
fa ă de Gwyn. Să adune oile, să le selecteze, să le tundă,
să le mâne peste mun i… Pentru asta îi trebuie o
întreagă trupă.
— Sau un c âine ca Cleo… răspunse Gwyn jenată şi se
gândi la c ă elandrul, pe care i-l f ăcuse cadou lui James
la despăr ire.
Mckenzie era un talentat dresor de c âini. Cu
siguran ă că Vineri nu era cu nimic mai prejos dec ât
mama ei – ba se poate s ă o fi întrecut. Cleo devenise
între timp foarte bătrână şi aproape surdă.
E drept c ă tot mai era lipit ă de Gwyn, ca o umbr ă a
ei, dar nu mai putea fi folosită la muncă.

Nu mai
adresa luidur ă mult
James p ână ceinduser
Mckenzie imnurile
ă şde c ăâine
laud
i un la
ciobănesc genial. Pentru Gwyn nu mai exista niciun
dubiu c ând se auzi pentru prima data numele lui
Vineri.
Noroc c ă Gerald nu f ăcu nicio remarc ă despre
calită ile de oier ale lui James şi nici despre dispari ia
că elandrului, pe care trebuia s-o fi observat. E drept c ă
în acel an nefericit Gerald şi Gwyneira erau preocupa i
de alte g ânduri. Probabil c ă baronul oilor uitase de
că eluşă. În orice caz, acum pierdea an de an mai multe
animale prin activitatea lui Mckenzie – la fel ca
Howard, familia Beasley şi to i ceilal i cresc ători mai
mari de oi. Helen ar fi vrut s ă ştie ce g ândea Gwyneira
despre acest lucru, dar prietena nu-l amintea cu niciun
cuvânt pe Mckenzie dacă putea cumva evita asta.
Helen se s ăturase să-l caute for ă nicio noimă pe Paul.
Va începe orele, indiferent dac ă va fi de fa ă sau nu.
Oricum, probabilitatea ca el s ă apară pe parcurs era
mare. Paul o respecta pe Helen, poate era singurul om
pe care îl asculta şi câteodată ea credea c ă la baza
atacurilor sale permanente asupra lui Ruben, Fleurette
şi Tonga se afla gelozia. Fiul iste al căpeteniei era unul
din elevii ei prefera i, iar Ruben şi Fleurette aveau
oricum o situa ie privilegiat ă. Paul în schimb nu era
prost, dar nu atr ăgea aten ia prin rezultate şcolare
deosebite. Îi plăcea mai degrab ă şi fac ă pe măscăriciul
clasei – şi prin asta îşi îngreuna atât lui, c ât şi lui Helen
via a.
Dar astăzi nu prea mai exista şansa ca Paul s ă ajungă
la ore. B ăiatul era plecat mult prea departe; în

sale, Fleur,în
momentul el care Ruben
se lipise dese adresase
urmele conspirativ
celor surorii
doi mai mari.
Tainele erau aproape totdeauna legate de ceva interzis,
asta o ştia, iar pentru Paul nu exista nimic mai frumos
decât să o surprind ă pe Fleur f ăcând ceva interzis.
Atunci nu avea nicio re inere, s ă divulge lucrul
respectiv, chiar dacă se întâmpla rar ca rezultatele s ă fie
satisfăcătoare. Mai ales Kiri nu pedepsea de fapt
niciodată copiii, iar mama lui Paul era şi ea destul de
răbdătoare c ând o prindea pe Fleurette c ă a min it sau
dacă în timpul jocurilor lor s ălbatice se sp ărgea o vaz ă
sau un pahar. Lui Paul i se întâmplau rar asemenea
necazuri. Era iscusit din fire; iar apoi el crescuse practic
la maori, învă ase mersul ml ădios al v ânătorului,
capacitatea de a se strecura aproape neauzit p ână la
pradă – le învă ase tot atât de bine ca rivalul său Tonga.
Bărba ii maori nu f ăcuseră nicio diferen ă între micul
pakeha şi propriii lor copii. Dacă erau copii acolo, cineva
se ocupa de ei şi era sarcina v ânătorilor s ă-i înve e pe
băie i arta lor, tot a şa cum femeile le educau pe fete.
Paul era totdeauna unul din cei mai înzestra i elevi ai
lor, iar acum îl ajutau aceste calit ă i să-i urm ărească pe
Fleurette şi Ruben pe neobservate. Păcat că era vorba de
o tain ă a t ânărului O’Keefe, şi nu de o gre şeală a surorii
sale. Cu siguran ă că pedeapsa dat ă de Helen nu va fi
atât de aspr ă ca să suporte predica ei despre turn ătorie.
Ar fi avut mai mult succes dac ă l-ar fi turnat pe b ăiat
tatălui s ău, dar Paul nu îndrăznea s ă se apropie de
Howard O’Keefe. Ştia c ă so ul lui Helen şi bunicul lui
nu se aveau bine, iar Paul nu ar fi lucrat în favoarea
inamicilor lui Gerald, era o chestiune de onoare! Paul

spera doar scăă se

tot timpul bunicul
impunlui
ă îva aprecia
n fa acest lucru,
a lui Gerald, încerca
dar de cele
mai multe ori b ătrânul Warden nici nu-l lu ă în seam ă.
Paul nu se sup ăra pe el pentru at âta lucru, Bunicul lui
avea lucruri mai importante de f ăcut, dec ât să se joace
cu băie i mici. La Kiward Station Gerald Warden era
ceva aproape similar cu Dumnezeu. Dar lui Paul îi va
reuşi cândva un lucru extraordinar, şi atunci Gerald va
trebui să ia not ă de el! B ăiatul nu-şi dorea altceva decât
să fie lăudat de el.
Dar acum ce aveau oare de ascuns Ruben şi
Fleurette? Paul devenise suspicios, c ând Ruben nu
venise cu calul lui propriu, ci se urcase în fa a lui
Fleurette pe Minette. Minette nu avea pus ă şaua, astfel
că amândoi c ălăre ii încăpeau pe spatele ei. Ruben
stătea în fa ă şi inea h ă urile; Fleurette se plasase în
spatele lui şi îşi lipi partea de sus a corpului de el, avea
obrazul lipit de spatele lui şi îşi inea ochii închişi. Părul
ei c ârlion at, ar ămiu cădea pe umeri – Paul îşi aminti c ă
unul din p ăstori spusese c ă î i vine s-o m ănânci de
frumoasă ce e.
Asta însemna c ă individul ar fi vrut s-o fac ă cu ea.
Paul avea deocamdată doar ni şte idei vagi despre ce ar
fi vorba. Dar un lucru era sigur: Fleurette era ultima
persoană la care s-ar fi g ândit el pentru a şa ceva.
Cuvântul „frumuse e”, legat de sora lui, era pentru
Paul de ne închipuit. Oare de ce se b ăga aşa de tare în
Ruben? îi era fric ă să nu cad ă? De fapt era improbabil.
Fleurette era o călărea ă foarte sigură.
Nu avea ce face. Trebuia s ă se apropie mai mult
pentru a auzi ce şuşotesc cei doi. Ce p ăcat c ă poneiul

lui, Minty,
aproape f ăcea pa
imposibil şi determini
s-o atât de repezi şi de ăscur
s ă mearg i! Era
la pas cu
Minette şi astfel să iasă mai pu in în eviden ă. Dar după
cum se vedea, Fleurette şi Ruben nu aveau nicio
bănuială. Ar fi trebuit să audă sunetele copitelor, dar nu
erau aten i la a şa ceva. Doar Gracie, c ă eaua
ciobănească a lui Fleur, care o urma pe st ăpâna ei la fel
se natural cum o f ăcea Cleo cu mama ei, arunca priviri
suspicioase către tuf ăriş. Dar Gracie nu va l ătra, fiindcă
îl cunoştea pe Paul.
— Crezi c ă găsim afurisitele alea de oi? tocmai
întreba Ruben.
Vocea îi era nervoasă, aproape fricoasă.
 Feurette ridică fară nicio tragere de inim ă fa a de pe
spatele lui.
— Da, sigur, murmur ă ea. Nu- i fă griji. Gracie le
strânge c ât ai bate din palme. Am… avea chiar timp
pentru o pauză.
Paul observă cu stupoare cum m âinile ei se jucar ă cu
cămaşa lui Ruben şi cum mâinile ei se strecurară printre
nasturi pe pielea goală a pieptului.
Se păru că băiatului nu-i displace. Chiar întinse mâna
în spate şi o mângâie pe fată pe gât.
— Oh, nu ştiu… oile… tata m ă omoară, dac ă nu le
aduc înapoi.
Deci despre asta era vorba. Iar îi fugiser ă lui Ruben
oile. Paul putea s ă-şi închipuie despre care era vorba.
Văzuse deja ieri, în drum spre şcoală, cât de diletant
fusese peticit gardul de la ocolul tinerilor berbeci.
— Măcar acum ai pus la punct gardul? întrebă Fleur.
Cei doi c ălăre i ajunseser ă la un p ârâu şi trecur ă de

un
careloc
eraalocrotit
maluluidedeosebit
st ânci şde agreabil,
i de palmiericuNicau.
iarba mare,
M âna
mică, bronzat ă, a lui Fleurette se desprinse de pieptul
lui Ruben şi prinse iscusit h ă urile. O opri pe Minette,
alunecă de pe spatele ei şi se arunc ă în iarb ă, unde se
întinse provocator. Ruben leg ă calul de un copac şi se
întinse lângă ea.
— Prinde-o ca lumea, altfel pleac ă imediat… porunci
Fleur.
Închisese pe jum ătate ochii, dar tot observase nodul
prost făcut de
Ruben. Fata îl iubea pe prietenul ei, dar era disperat ă
de mâinile lui neîndemânatice cum sim ise şi Gwyneira
fa ă de bărbatul pe care Fleur îl considera tat ăl ei. E
drept, Ruben nu avea înclina ii artistice, ci îşi dorea s ă
meargă la Dunedin, pentru a studia acolo dreptul la
universitatea care tocmai se fondase. Helen va sprijini
aceasta – din motive de siguran ă, nu-i spusese lui
Howard încă nimic.
Băiatul se ridic ă fără tragere de inim ă şi se ocup ă de
cal. Nu se sup ără pentru felul decis de a vorbi a lui
Fleur. Doar îşi cuno ştea şi el sl ăbiciunile – şi admira
fără rezerve iscusin a lui Fleurette.
— Repar gardul mâine, murmură el, ceea ce îl făcu pe
Paul, care g ăsise o ascunzătoare în dosul unei st ânci, s ă
dea din cap f ără să în eleagă. Dac ă Ruben închidea
berbecu ii iar în ocolul cu gardul stricat, p ână mâine
vor fugi iar.
Fleurette spuse cam acelaşi lucru.
— Pot s ă te ajut, zise ea, apoi cei doi t ăcură vreme
îndelungată.

în Paul
cele din sup ăărat
era urm ă nuă putea
pecdup pietre,vedea nimic
de unde aveaşi oseprivire
furi şă
mai bun ă. Ceea ce v ăzu îi opri respira ia. S ărutările şi
mângâierile, pe care le schimbau Ruben şi Fleur pe
culcuşul lor de sub copaci erau destul de aproape de
ceea ce Paul în elegea prin „a o face unul cu altul”!
Fleur stătea culcată în iarb ă, părul ei era împrăştiat ca o
esătură fină, str ălucitoare, iar pe fa a ei era o expresie
de deta şare total ă. Ruben îi descheiase bluza şi îi
mângâia şi săruta s ânii, pe care Paul îi privi de
asemenea cu interes. Nu îşi văzuse sora în pielea goal ă
de cel pu in cinci ani. Şi Ruben arăta fericit; îşi lăsă timp
şi nu îşi mişcă corpul febril încoace şi încolo, aşa cum o
făcuse b ărbatul unei perechi maori, pe care Paul îl
văzuse o dat ă de departe. Şi nici nu era culcat de tot
peste ea, ci pe jumătate l ângă Fleur – deci nu „o f ăceau”
deocamdată cu adev ărat. Dar Paul era sigur c ă Gerald
se va interesa foarte mult pentru acest caz.
Fleurette îl cuprinse pe Ruben cu bra ele şi îi mângâie
spatele. În cele din urm ă, mâinile ei se strecurar ă în
pantalonii lui şi îl mângâiară acolo. Ruben gemu de
plăcere şi se culcă de tot peste ea.
Deci totuşi…
— Nu, opre şte-te, dragule… Fleurette îl îndepărtă pe
Ruben. Nu p ăru să-i fie fric ă, dar era hot ărâtă. Trebuie
să păstrăm ceva şi pentru noaptea nun ii…
Avea acum ochii deschi şi şi îi zâmbea lui Ruben.
Tânărul îi răspunse la z âmbet. Ruben era un b ăiat
arătos, care mo ştenise de la tat ăl lui tr ăsăturile pu in
dure, foarte b ărbăteşti şi părul închis, buclat, în rest
semăna mai mult cu Helen. Fa a era mai îngustă, dec ât

cea
înalt;a lui
maiHoward,
degrabă ochii
lungan decşâiit şmasiv
cenu i vis ători.
şi muŞişchiulos.
era şi mai
În
privirile lui blânde se citea dorin a, dar era mai degrabă
bucuria aşteptării dec ât plăcere pur şi simplu. Fleurette
suspină fericită. Se sim ea iubită.
— Dacă va exista o noapte a nun ii… spuse în cele
din urm ă Ruben îngrijorat. Îmi pot închipui c ă bunicul
tău şi tatăl meu nu ar fi prea ferici i de aşa ceva.
Fleurette ridică din umeri.
— Dar mamele noastre nu vor avea nimic împotrivă
spuse ea plin ă de optimism. Cei doi vor trebui s ă
cedeze. Ce au oare unul împotriva celuilalt? A şa o
duşmănie timp de ani de zile este ceva bolnăvicios!
 Ruben încuviin ă din cap. Avea o fire echilibrat ă, pe
când Fleurette se înfuria repede. Privit astfel, ea ar fi
putut ine o du şmănie timp de ani de zile. Ruben îşi
putea închipui o Fleurette cu sabia de foc. Z âmbi, dar
deveni iar serios.
— Cunosc povestea! îi spuse el prietenei sale.
Unchiul George a aflat-o de la un bancher guraliv din
Haldon şi i-a povestit mamei mele. Vrei s-o afli? Ruben
se juca cu o şuvi ă roşcovană de păr.
Paul îşi ascu i urechile. Devenea din ce în ce mai
interesant! După cum se p ărea, va afla nu numai
secretele lui Fleur şi Ruben, ci şi detalii din istoria
familie.
— Glumeşti? întrebă Fleur. Ard de ner ăbdare! De ce
nu mi-ai povestit până acum?
Ruben ridică din umeri.
— S-ar putea s ă fi avut totdeauna altceva de f ăcut?
întrebă el şmechereşte şi o sărută.

trebui o ăporneasc
Paulsăoft . Doar s ăălanu întăâvoia
mai dac
drum rzie! săÎnfie câât nd
cur de cva
ât
punctual acasă. Kiri şi mama lui vor pune întrebări
dacă Marama va ajunge singură acasă – şi atunci precis
că o să afle că a chiulit de la şcoală!
Dar şi Fleur era mai curioasă să afle povestea decât să
se giugiulească. ÎI îndepărtă pe Ruben cu precau ie şi se
aşeză. Se sprijini de el şi, în timp ce el povestea, ea
folosi timpul să-şi încheie bluza. Probabil că şi-a adus şi
ea aminte că trebuie căutate oile.
— Deci tat ăl meu şi bunicul t ău au fost aici deja în
anii 1840, c ând abia existau coloni şti, ci numai v ânători
de balene şi de foci. Dar pe atunci se c âştigau mul i bani
cu aşa ceva şi amândoi jucau foarte bine pocher şi
Black-Jack. În orice caz, strânseseră o avere la teşcherea,
când au venit la Canterbury Plains. Tat ăl meu era
numai în trecere, voia s ă ajungă la Otago, fiindc ă se
zvonea c ă acolo s-a g ăsit aur. Dar Warden se g ândea la
o ferm ă de oi – şi încercă să-l convingă pe tat ăl meu s ă-
şi investească banii în animale. Şi în pământuri. Gerald
avea imediat rela ii bune cu maori. Începea imediat s ă
joace zaruri. Iar Kai Tahu nu aveau nimic împotrivă.
Tribul v ânduse deja o dat ă pământ şi se în elegea bine
cu cumpărătorii.
— Da, şi? întrebă Fleur. Au cumpărat deci pământ…
— Nu a şa de repede. În timp ce se f ăceau negocierile,
iar Howard nu se putea hot ărî, locuiau la ace şti
colonişti – se numeau Butler. Iar Leonard Butler avea o
fiică. Barbara.
— Dar aceea era bunica mea! Interesul lui Fleur era
trezit.

— Exact.
mea, declarDoar c ă eaTat
ă Ruben. ar ăfil trebuit
meu s-as ă îndr
devin ă mama
ăgostit de
Barbara şi ea de el. Dar tat ăl ei nu era at ât de
entuziasmat de el, Howard cel pu in era de p ărere c ă îi
trebuie mai mul i bani pentru ca să-l impresioneze…
— Deci a plecat la Otago şi a găsit aur – şi între timp
Babara s-a căsătorit cu Gerald? Oh, c ât de trist, Ruben!
Fleur suspin ă cu gândul la aceast ă poveste
romantică.
— Nu chiar. Ruben scutur ă din cap. Howard voia s ă
facă banii pe loc şi acolo. Au jucat căr i…
— Şi a pierdut? Gerald a câştigat to i banii?
— Fleurette, lasă-mă să povestesc! spuse Ruben sever
şi aşteptă până când Fleurette se scuz ă, înclinând din
cap.
Ardea de nerăbdare să audă toată povestea.
— Howard se declarase de acord s ă devină părtaş la
crescătoria de oi a lui Gerald – g ăsiseră şi un nume
pentru fermă. Kiward Station, după Warden şi O’Keefe.
Dar apoi a pierdut nu numai banii proprii, dar şi ceea
ce îi dăduse Gerald pentru a pl ăti pământul tribului
maori!
— Oh, nu! strig ă Fleurette, care în elese de ce era
Gerald furios. Bunicul meu voia desigur s ă-l omoare!
— În orice caz, au fost ni şte scene foarte ur âte,
declară Ruben. În cele din urm ă, domnul Butler i-a
împrumutat lui Gerald ceva bani – şi pentru nu se face
de ru şine fa ă de maori, c ărora li se promisese
cumpărarea unor p ământuri. Gerald a cump ărată o
parte din p ământuri, care formeaz ă astăzi Kiward
Station, şi Howard nu voia s ă renun e la preten ii. Tot

mai gat şis ăultimul

a băspera b ănu ăîn
o ia de nevast pe cump
Barbara. În orice
ărarea unuicaz, şi-
teren
pietros cu c âteva oi pe jum ătate moarte de foame.
Ferma noastr ă minunată. Iar Barbara fusese de mult
promisă lui Gerald. Banii erau dota ei. Şi mai t ârziu a
moştenit şi pământul b ătrânului Butler. Nu este de
mirare că Gerald a urcat ca o cometă, devenind baron al
oilor.
— Şi Howard îl urăşte! remarcă Fleur. Oh, ce poveste
îngrozitoare. Şi săraca Barbara! Oare l-a iubit pe
Gerald?
Ruben ridică din umeri.
— Despre asta unchiul George nu a spus nimic. Dar
dacă voia de fapt s ă se căsătorească cu tat ăl meu… nu
putea să fie cine ştie ce mare dragoste fa ă de Gerald.
— Lucru pentru care Gerald era sup ărat pe Howard.
Sau s-a sup ărat oare fiindc ă a trebuit s ă se căsătorească
cu Barbara? Nu, ar fi prea îngrozitor!
Fleur într-adevăr pălise. Asemenea istorii bune o
afectau totdeauna.
— Acestea sunt secretele de la fermele Kiward şi
O’Keefe, îşi încheie Ruben povestea. Şi cu o asemenea
moştenire o s ă ne prezent ăm în fa a tat ălui meu şi a
bunicului t ău şi o să declarăm că vrem s ă ne căsătorim.
Cele mai bune condi ii prealabile, nu crezi?
Râse amar.
Condi ii prealabile şi mai proaste dacă Gerald va afla
de pe acum ceva, se g ândi Paul r ăutăcios. A meritat
această excursie la poalele Alpilor! Dar acum trebuia să
dispară. Fără a face niciun zgomot, se strecur ă înapoi la
calul său.

Paul ajunse la ferma O’Keefe aproape de sf ârşitul

orelor, dar sigur c ă nu îndrăzni s ă se arate în fa a lui
Helen, ci îi aştepta dup ă prima cotitur ă de drum pe
ceilal i copii de la Kiward Station. Marama îi zâmbi
bucuroasă şi se c ă ără, fară să mai întrebe, în spatele lui
pe ponei.
Tonga îi observa cu o min ă crispată. Şi faptul c ă Paul
avea un cal, pe când el trebuia să parcurgă drumul lung
până la şcoală pe jos sau c ă în timpul şcolii trebuia s ă
locuiască la un alt trib era sare pe r ănile sale. De regulă
prefera prima solu ie, c ăci lui Tonga îi plăcea s ă fie în
miezul problemelor şi nu voia cu niciun chip s ă-şi
piardă duşmanul din ochi. Iar prietenia Maramei fa ă
de Paul era un ghimpe deosebit în ochii lui. Percepea
ataşamentul ei fa ă de băiat ca pe o tr ădare – un punct
de vedere care nu era împărtăşit de adul ii din tribul
lui. Pentru maori, Paul era fratele de lapte al Maramei şi
era normal ca ea s ă-l iubeasc ă. Nu îi priveau pe pakeha
ca du şmani, iar pe copiii lor cu at ât mai pu in. Dar
Tonga vedea lucrurile diferit. În ultimul timp îşi dorea
multe lucruri pe care le aveau Paul şi ceilal i albi. I-ar fi
plăcut s ă aibă cai, c ăr i, juc ării colorate şi ar fi vrut s ă
locuiască într-o casă cum era Kiward Station. Familia şi
tribul lui – inclusiv Marama – nu în elegeau acest lucru,
dar Tonga se sim ea înşelat.
— Îi spun lui miss Helen, c ă ai tras chiulul! strig ă el
în urma du şmanului său de moarte, pe c ând Paul pleca
la trap.

Dar b ăciatul
Probabil ă nu rîlâse doar. Nu
va turna. Tonga
se c scr âşnicadin
ădea fiul din
uneii.
căpetenii s ă se înjosească, devenind tr ădător. Pedeapsa
relativ u şoară pe care ar fi primit-o Paul nu merita
pre ul.
— Unde ai fost? întrebă Marama cu tonul ei c ântat,
când cei doi c ălăre i se aflau la o distan ă suficientă fa ă
de Tonga. Miss Helen te-a c ăutat.
— Am descoperit secrete! declară Paul cu importan ă.
Nici nu crezi, ce am aflat!
— Ai găsit o comoară? întrebă Marama cu blânde e.
Nu suna de parc ă problema ar fi interesat-o în mod
deosebit. Ca cei mai mul i maori, nu o preocupau
lucrurile care pentru pakeha erau importante. Dacă i s-ar
fi întins Maramei un lingou de aur şi o piatr ă de jad,
probabil că ar fi ales jadul.
— Nu, doar î i spuneam c ă este vorba de un secret!
Despre Ruben şi Fleur. Fac treaba aia împreună!
Paul a ştepta aprobarea din partea Maramei. Dar nu
prea avu succes.
— Oh, doar ştiu c ă se iubesc! Asta o ştie toată lumea!
pretinse Marama liniştită.
Probabil că pentru ea era un lucru de la sine în eles că
cei doi l ăsau s ă urmeze sentimentelor faptele. La
triburi, morala sexual ă era foarte lax ă. Cât timp o
pereche se iubea f ără să o fac ă în văzul lumii, nu-i
dădea nimeni importan ă. Dac ă cei doi îşi făceau un
culcuş comun în casa comunal ă, se considera c ă erau
căsători i. Lucrul se desf ăşura complet lipsit de
spectaculozitate, şi de cele mai multe ori f ără tratative
prealabile între p ărin i. Chiar şi sărbătorile mari pentru

celebrarea
— Dar nu uneipot
nuns ăi erau
se crare.
ăsătorească! o tr ânti Paul.
Fiindcă există o veche du şmănie între bunicul meu şi
tatăl lui Ruben.
Marama râse.
— Dar nu se c ăsătoresc domnul Gerald şi cu domnul
Howard, ci Ruben şi Fleur!
Paul pufni.
— Tu nu în elegi aşa ceva! Aici este vorba de onoarea
familiei! Fleur îi trădează pe strămoşii ei…
Marama încre i fruntea.
— Ce au de-a face str ăbunii cu acest lucru? Străbunii
veghează asupra noastr ă, ne vor binele. Nu pot fi
trăda i. Aşa cred. Cel pu in eu nu am auzit niciodat ă
despre aşa ceva. Apoi încă nu este vorba de nuntă.
— Dar în cur ând! declar ă Paul cu r ăutate. De îndată
ce i-am spus bunicului despre Fleur şi Ruben, va fi
foarte repede vorba despre tot! Po i să mă crezi!
Mamara suspin ă. Spera s ă nu fie atunci în casa cea
mare, fiindcă totdeauna îi era fric ă atunci c ând domnul
Gerald se înfuria. Pe miss Gwyn o pl ăcea şi de fapt şi pe
Fleur. Nu în elegea ce avea Paul împotriva lor. Dar
domnul Gerald… Marama hot ărî să se duc ă imediat în
cătun, s ă ajute la g ătit, în loc s ă meargă la Kiward
Station, s-o ajute pe mama ei. Poate putea s ă-l
liniştească cel pu in pe Tonga. Acesta o privise
adineauri atât de furios când ea urcase pe calul lui Paul.
Iar Marama nu putea suferi să fie cineva supărat pe ea..
Gwyneira îl aştepta pe fiul ei în camera de primire,
pe care o transformase între timp într-un fel de birou.
Oricum nu l ăsa nimeni cartea de vizit ă aici, pentru a

şteptacamera
afolosi din partea familiei
şi în alt scop. invita ia la
Nu-i mai eraceai.
fric ăDeci putea
de reac ia
socrului ei. Intre timp, Gerald îi lăsa mână liberă la
aproape toate deciziile referitoare la cas ă şi avea rar
obiec ii când ea se implica în chestiuni referitoare la
fermă. Acum, cei doi colaborau şi în acest domeniu.
Atât Gerald, c ât şi Gwyneira erau fermieri şi cresc ători
de animale înnăscu i, şi după ce Gerald achizi ionase cu
câ iva ani în urm ă şi vite, se cristalizar ă tot mai mult
domeniile de activitate: Gerald se ocupa de vite,
Gwyneira de oi şi de cai. Cel din urm ă era domeniul
mai greu, dar nu se vorbea de faptul c ă Gerald era
adesea prea beat ca s ă poată lua repede hot ărâri
complexe. În schimb, muncitorii i se adresau direct lui
Gwyn, dacă nu li se părea indicat să discute cu stăpânul
fermei şi primeau de la ea indica ii clare. În fond,
Gwyneira îşi avea astfel liniştea şi era pace şi cu Gerald.
Mai ales de când cunoştea povestea lui şi a lui Howard,
Gwyneira nu îl mai putea un atât de tare ca în primi ani
după naşterea lui Paul. Îi era de mult clar c ă nu a iubit-
o niciodat ă pe Barbara Butler. Preten iile ei, ideile ei
despre un trai într-o cas ă seniorială şi educarea fiului
pentru a deveni un gentleman l-au fascinat probabil,
dar în cele din urm ă l-au şi descurajat. Gerald nu avea
natura unui gentleman de la ară, era un juc ător, un
bătăuş şi un cavaler al norocului – şi desigur şi un
fermier şi om de afaceri capabil. Nu a fost şi nici nu
voia s ă fie niciodat ă „gentlemanul” sensibil, cu care
Barbara s ă ducă o căsătorie de convenien ă, dup ă ce
trebuise s ă renun e la adev ărata ei dragoste, întâlnirea
cu Gwyneira trebuie s ă-i fi ar ătat ce fel de femeie îşi

dorea
Lucas cu
nu adev ărat
ştia ce şi ădesigur
s ă–fac ă l-a timp,
cu ea. cÎntre m âniat că
la culme,era
Gwyneira
sigură că Gerald trebuia s ă fi sim it ceva asem ănător
iubirii fa ă de ea atunci când a adus-o la Kiward Station
şi că în acea noapte îngrozitoare de decembrie se
descărcase nu numai sup ărarea lui din cauza
incapacită ii lui Lucas, dar şi obsesia care-l chinuia de
ani de zile, c ă pentru femeia pe care o dorea el nu era
decât un „tată”.
Între timp Gwyneira era sigur ă că lui Gerald îi părea
rău de felul în care procedase, chiar dac ă nu se scuzase
niciodată. Băutul acesta excesiv, re inerea şi indulgen a
fa ă de ea – şi fa ă de Paul – erau dovada.
 Ridică capul din h ârtiile referitoare la cre şterea oilor,
uitându-se la fiul ei, care întră în fugă.
— Alo, Paul! De ce at ât de gr ăbit? întrebă ea
zâmbind.
Ca întotdeauna, îi era greu s ă se bucure de
îera
ntoarcerea acasă a lui Paul. Tratatul de pace cu Gerald
un lucru, problema cu Paul era altceva. Nu reu şea
să-l iubească pe băiat. Nu aşa cum o iubea pe Fleur, atât
de natural şi necondi ionat. C ând voia s ă simtă ceva
fa ă de Paul, trebuia s ă apeleze întotdeauna la ra iune:
arăta bine cu p ărul lui zburlit, de culoare ro şu-închis
spre şaten – de la Gwyneira avea doar culoarea, nu şi
structura părului. În loc de bucli şoare, avea un p ăr
bogat, ca şi Gerald. Fa a lui amintea de Lucas, dar avea
trăsături mai hot ărâte, mai pu in moi, iar ochii c ăprui
priveau limpede şi adesea dur, nu bl ând şi vis ător, ca
cei ai fratelui s ău vitreg. Era de ştept, dar talentele lui
Paul erau mai degrabă în domeniul matematicii decât al

artei.
era iscusit. ândva nu
Va fi cGerald cu siguran ă un
ar fi putut s bun
ă-şcomerciant.
i dorească unŞi
moştenitor mai bun pentru ferm ă. Ce-i drept,
Gwyneirei i se p ărea c âteodată că are prea pu ină
în elegere pentru animalele şi mai ales pentru oamenii
de la Kiward Station – dar apoi se cert ă pentru aceste
gânduri. Voia să vadă binele la Paul, voia să-l iubească,
dar c ând îl privea, nu sim ea mai mult pentru el dec ât
pentru Tonga: un b ăiat dr ăgu , deştept şi care, mai
târziu, va face cu siguran ă fa ă sarcinilor. Dar nu era
acea dragoste adâncă de- i rupea inima pe care o sim ea
fa ă de Fleur.
Spera doar c ă Paul nu observa aceast ă lipsă şi îşi
dădea totdeauna silin a s ă fie deosebit de prietenoas ă şi
răbdătoare. Şi acum era gata s ă-l ierte c ă trecuse pe
lângă ea fără să o salute.
— S-a întâmplat ceva, Paul? întrebă ea îngrijorată. Ai
avut neplăceri la şcoală?
Gwyn ştia c ă lui Helen nu-i era totdeauna u şor cu
Paul şi cunoştea şi veşnica rivalitate cu Ruben şi Tonga.
— Nu, nimic. Trebuie s ă vorbesc cu bunicul, mam ă.
Unde poate fi?
Paul nu-şi pierdea vremea cu amabilită i.
Gwyn se uit ă la marea pendul ă, care st ăpânea un
perete al biroului. Mai era o or ă până la cin ă. Gerald
începuse deja cu aperitivul.
— Acolo unde este de obicei la ora asta, spuse ea. În
salon. Şi ştii şi tu c ă este mai bine s ă nu-l deranjezi la
ora asta. Mai ales fiindc ă eşti nesp ălat şi nepiept ănat.
Dacă vrei s ă ascul i sfatul meu: Mergi mai întâi în
camera ta şi schimbă-te, înainte de a apărea în fa a lui.

schimbarea Gerald îînsu

Ce-i drept,hainelor şi nu
nainte demai
cin lua foarte
ă, iar în serios
Gwyneira se
schimba doar dac ă venea din grajd. Rochia de dup ă-
amiază cu care era îmbrăcată va fi bun ă şi pentru cin ă.
Dar în cazul copiilor, Gerald putea fi foarte sever – mai
bine zis, la această oră a zilei c ăuta doar un motiv s ă se
certe cu cineva. Ora dinaintea cinei era garantat cea mai
primejdioasă. Când se servea deja, nivelul de alcool a
lui Gerald ajungea at ât de ridicat, încât nu mai era în
stare să se certe prea abitir.
Paul trecu în revistă posibilită ile. Dac ă se ducea
acum imediat cu nout ă ile la Gerald, acesta va exploda
– dar în absen a „victimei” nu avea efect prea puternic.
Ar fi mult mai bine s ă o toarne pe Fleur c ând era şi ea
de fa ă; atunci era şi şansa mai mare ca el, Paul, s ă
urmărească fiecare nuan ă a certurilor care urmau. Mai
apoi mama lui avea dreptate: dac ă Gerald era într-
adevăr prost dispus, poate nici nu-l l ăsa să spună
noutatea, ci îşi descărca furia imediat pe el.
De aceea, b ăiatul se decise s ă meargă mai întâi în
cameră. Va ap ărea îmbrăcat ca lumea la mas ă, pe c ând
Fleur va veni garantat cu întârziere – şi va mai fi şi în
costum de c ălărie. Apoi el o va l ăsa să bâlbâie mai întâi
nişte scuze, apoi va veni cu bomba. Mul umit de sine,
Paul urcă scările. Locuia în fosta cameră a tat ălui său, în
care nu mai erau ustensilele de desen şi căr ile, ci jucării
şi ustensile de pescuit. B ăiatul se schimb ă. Era plin de
bucuria aşteptării.
Fleurette nu promisese prea mult. Gracie, c ă eaua ei,
adună foarte repede oile r ăspândite, dup ă ce Ruben şi
fata le descoperiser ă. Nici g ăsitul lor nu fusese o

păşunileăoilor-mame.
problem . Tinerii berbeci voiau
Flanca ă urce şiînMinette,
i des Gracie mun i, se
la
întoarseră însă în direc ia fermei. Gracie nu ştia de
glumă şi îi mâna pe fugari repede înapoi, la turm ă.
Apoi grupul era mic şi uşor de supravegheat. A şa că
Fleurette putea s ă închidă în urma animalelor gardul
padocului cu mult înainte de l ăsarea întunericului şi
mai ales cu mult înainte de a veni Howard de la ferma
colaterală, unde se ocupa de ultimele sale vite.
Animalele urmau s ă fie în sfârşit vândute, după ce
Howard, în pofida sfatului lui George Greenwood, se
cramponase de cre şterea vitelor ca de un al doilea
pilon. Ferma O’Keefe nu avea p ământ propice cre şterii
vitelor, aici puteau fi inute doar oi şi capre.
Fleurette se uit ă după soare. Încă nu era t ârziu, dar
dacă îi ajuta într-adevăr lui Ruben la repararea
gardului, după cum îi promisese, nu ajungea la timp la
cină. Nu era foarte grav – de cele mai multe ori, bunicul
se retr ăgea dup ă cină cu un ultim whisky în încăperile
sale, iar mama şi Kiri îi vor pune cu siguran ă ceva
deoparte. Dar lui Fleur nu-i pl ăcea s ă dea personalului
mai mult de lucru dec ât era nevoie. Apoi nu avea
niciun interes s ă se întâlnească cu Howard – iar apoi,
culmea groazei! — S ă ajungă acasă în toiul cinei. Pe de
altă parte nu putea s ă-l lase pe Ruben singur cu
repararea gardului. Altfel a doua zi berbecu ii erau cu
siguran ă iar sus, în mun i.
Spre u şurarea lui Fleur, se apropie mama lui Ruben –
cu bravul ei cat âr, pe care încărcase deja unelte şi
material de reparat gardul.
Helen îi făcu cu ochiul.

— Mergi
spuse lini ştită ăacas
ea prietenoas ă, Fleur,
. A fost foartefacem noidin
dr ăgu treaba aicita
partea
că i-ai ajutat lui Ruben s ă aducă berbecii înapoi. Nu
meri i să mai ai şi necazuri acas ă. Şi vei avea cu
siguran ă, dacă întârzii.
Fleurette încuviin ă din cap recunoscătoare.
— Vin m âine din nou la şcoală, domni şoară Helen!
spuse ea. Un pretext de care se folosea pentru a fi zilnic
aproape de Ruben. În fond, Fleurette terminase şcoala.
Ştia bine s ă socotească, să citească şi să scrie, citise
clasicii sau cel pu in începuse să-i citească, e drept că nu
în limba srcinal ă, ca Ruben. Dup ă Fleur, cunoa şterea
limbilor greacă şi latină era total de prisos. Deci nu prea
mai exista ceva ce-o putea învă a Helen. Dup ă moartea
lui Lucas, Gwyneira trimisese multe din c ăr ile sale de
botanică şi zoologie la şcoala lui Helen. Lui Fleur îi
plăcea s ă le frunz ărească, pe c ând Ruben se dedica
studiilor sale. La anul va trebui s ă meargă la Dunedin,
dacă voia într-adevăr să studieze. Helen încă nu voia să
se gândească cum s ă-l fac ă pe Howard s ă accepte. Mai
apoi nici nu aveau bani pentru studiu; Ruben va trebui
să accepte oferta generoas ă a lui George Greenwood –
cel pu in până se va fi remarcat într-atât, încât să
primească o burs ă. Dar un studiu la Dunedin îi va
despăr i deocamdată pe Ruben şi Fleurette. Pentru
Helen era la fel de clar ca pentru Marama c ă cei doi
erau îndrăgosti i şi vorbise deja şi cu Gwyn despre asta.
În principiu, mamele nu aveau nimic împotriva acestei
legături, dar desigur că se temeau de reac ia lui Warden
şi a lui O’Keefe şi fuseser ă de acord c ă problema mai
putea a ştepta c â iva ani. Ruben avea şaptesprezece ani,

Gwynînc
Fleur ă nu
erau de îpmplinise
ărere c ă şsunt
aisprezece. At âtineri
încă prea t Helen, c ât oşi
pentru
legătură trainică.
Ruben o ajut ă pe Fleurette s ă pună şaua pe care o
scoseseră pentru a putea merge împreună, înapoi pe
spatele iepei. O sărută pe ascuns, când ea se urcă în şa.
— Pe mâine, te iubesc! spuse el încet.
— Numai până mâine? răspunse ea râzând.
— Nu p ână la cer. Şi dincolo de stele! M âna lui
Ruben m ângâie tandru m âna ei, iar Fleurette z âmbi
radiind c ând plec ă din curte. Ruben privi în urma ei,
până ce ultimul licăr al p ărului ei roşcat şi cel al coamei
la fel de str ălucitoare a iepei se contopir ă cu lumina
amurgului. Doar voce lui Helen îl trezi din visare.
— Ei hai, Ruben, gardul nu se ridic ă de la sine. Doar
vrem să terminăm înainte de a veni tatăl tău acasă.
Fleurette îşi mână calul s ă meargă mai repede şi era
să ajungă aproape la timp pentru cina de la Kiward
Station. Dar apoi nu g ăsi pe nimeni la grajd cui s ă i-o
încredin eze pe Minette pentru a fi îngrijită şi trebui
deci s ă o fac ă singură. Dup ă ce iapa fusese frecat ă cu
şomoiogul, ad ăpată şi i se pusese nutre , primul fel de
mâncare era cu siguran ă deja pus pe mas ă. Fleurette
suspină. Sigur c ă se putea strecura pe ascuns în cas ă şi
să tragă chiulul de la cin ă. Dar îi era team ă că Paul o
observase când intrase în curte. În spatele geamului său
văzuse o mi şcare, iar el o va turna precis. Deci Fleur se
conformă inevitabilului. M ăcar va primi ceva de
mâncare. După ziua petrecută în mun i era pe jum ătate
moartă de foame. Se hot ărî să abordeze problema cu
optimism şi afi şă un zâmbet str ălucitor c ând intr ă în

sufragerie.
— Bună seara, bunicule, bun ă seara, mam ă! Am
întârziat astăzi pu intel, fiindcă am calculat pu in greşit
timpul, când… deh, când…
Ce prostie! Nu îi venea repede nicio scuz ă în minte.
Iar lui Gerald nu-i putea spune c ă îşi petrecuse ziua
pentru a strânge oile rătăcite ale lui Howard O’Keefe.
— Când i-ai ajutat iubitului t ău să vâneze oile?
întrebă Paul cu un zâmbet sardonic.
Gwyneira sări în sus.
— Paul, ce înseamnă asta? Trebuie s-o superi
întotdeauna pe sora ta?
— Ai ajutat, sau n-ai ajutat? întrebă Paul obraznic.
 Fleurette se înroşi.
— Eu…
— Cu cine ai v ânat oi? se interes ă Gerald. Era destul
de beat. Poate c ă nu i-ar fi f ăcut lui Fleur nicio scen ă,
dar o parte a observa iei lui Paul tot ajunse la el.
— Cu… eh, cu Ruben. Lui şi domni şoarei Helen le
scăpaseră nişte berbeci şi…
— Lui şi stimatului s ău tat ă, vrei s ă spui! r ăspunse
Gerald cu sarcasm. Tipic pentru b ătrânul Howard, este
prea prost sau prea zg ârcit s ă-şi închidă animalele. Iar
finul lui b ăiat trebuie s ă roage o fat ă, să-l ajute la
strânsul oilor…
Bătrânul râse.
Paul îşi încre i fruntea. Lucrurile nu mergeau a şa
cum îşi imaginase.
— Fleur o face cu Ruben! izbucni el, la care se a şternu
pentru câteva secunde o tăcere deconcertată.
Apoi Gwyneira reac ionă prima.

— Paul,
scuzi i… ai învă at tu asemenea expresii? Te
de şunde
imediat
— Mo… moment! Gerald o întrerupse cu vocea
nesigură, dar puternic ă. Ce… ce spune b ăiatul? O… o
face cu băiatul lui O’Keefe?
Gwyneira spera ca Fleurette s ă nege pur şi simplu,
dar era de ajuns s ă o prive şti pe fat ă ca să vezi c ă în
afirma iile pline de r ăutate a lui Paul era m ăcar ceva
adevărat.
— Nu este cum crezi, bunicule! se str ădui Fleur s ă-l
convingă. Noi… deci, noi… sigur că nu o facem unul cu
altul, noi…
— Chiar nu? Atunci ce face i? tună Gerald.
 — Dar am văzut, am văzut! cântă Paul.
Gwyneira îi porunci cu voce severă să tacă.
— Noi… noi ne iubim. Vrem s ă ne căsătorim, izbucni
ea.
Acum m ăcar o spusese. Chiar dac ă nu era situa ia
ideală pentru această dezvăluire.
Gwyneira încercă să dezamorseze situa ia.
— Fleur, draga mea, nu ai împlinit încă şaisprezece
ani! Iar Paul merge la anul la universitate…
— Ce vre i voi? url ă Gerald. S ă vă căsători i? Să-l iei
pe fiul acestui O’Keefe? Ţi-ai pierdut min ile, Fleurette?
Fleur dădu din umeri. Nu se putea spune c ă este laşă.
— Nu î i cau i dragostea, bunicule. Ne iubim. Asta
este, şi nu se poate schimba nimic. — O s ă vedem noi
dacă se poate schimba ceva! Gerald s ări în sus. Nu îl vei
revedea în niciun caz pe individ! Deocamdat ă ai arest
în cas ă! S-a terminat cu şcoala – m ă întrebam deja ce
avea să te mai înve e muierea aceea a lui O’Keefe! Merg

acum c ălare
O’Keefe! Witi! la Haldon
Adu-mi şi stau de vorb ă cu acest
puşca!
— Gerald, exagerezi! Gwyneira încercă să rămână
calmă. Poete putea s ă-l convingă pe Warden s ă renun e
la această idee nebunească, să-l ia încă astăzi la întrebări
pe Ruben – sau pe Howard? Copila nu are dec ât
şaisprezece ani şi este pentru prima oar ă îndrăgostită.
Încă nu vorbeşte nimeni de căsătorie…
— Copilul moşteneşte o parte din Kiward Station,
Gwyneira. Bătrânul O’Keefe sigur se g ândeşte la o
căsătorie. Dar lămuresc asta o dată pentru totdeauna! O
închizi pe micu ă. Dar repede! Nu îi trebuie nimic de
mâncare, să ină post şi să se gândească la păcatele ei!
 Gerald apuc ă flinta pe care Witi, speriat, chiar i-o
adusese şi îmbrăcă o pelerin ă impermeabilă. Apoi fugi
afară.
Fleurette se sculă să-l urmeze.
— Trebuie să plec, să-l avertizez pe Ruben! spuse ea.
Gwyneira clătină din cap.
— De unde vrei s ă iei un cal? Caii de c ălărie sunt to i
în grajd şi să mergi cu unul din caii tineri şi fără şa în
tufăriş… nu, nu permit a şa ceva, Fleur, î i rupi g âtul şi
calul de asemenea. Fără a mai vorbi de faptul c ă Gerald
te-ar ajunge din urm ă. Las ă-i pe indivizi s ă se
lămurească între ei! Sunt sigur ă că nu pă eşte niciunul
dintre ei nimic. Dac ă îl va întâlni pe b ătrân, vor ipa
unul la altul, poate îşi vor sparge nasul…
— Şi dacă-l întâlneşte pe Ruben? întrebă Fleur cu fa a
palidă.
— Atunci îl omoară! se bucură Paul.
Asta a fost o gre şeală. Acum, aten ia mamei şi a

surorii
— Mic se bastard ă asupra
concentrturn lui. ă Fleurette. Î i dai seama
ător! strig
ce ai f ăcut? Şobolan nemernic! Dac ă moare Ruben,
atunci…
— Fleurette, lini şteşte-te, prietenului t ău nu i se va
întâmpla nimic, o lini şti Gwyneira, cu voce mult mai
convingătoare dec ât cum sim ea. Cuno ştea
temperamentul coleric a lui Gerald; şi apoi era şi tare
băut. Punea baz ă pe firea echilibrat ă a lui Ruben. Fiul
lui Helen cu siguran ă c ă nu se va l ăsa provocat. Iar tu,
Paul, dispari imediat în camera ta. Nu vreau s ă te văd
aici cel pu in până poimâine. Ai arest de casă…
— Fleur de asemenea! Fleur de asemenea! nu putu s ă
tacă Paul.
— Este cu totul altceva, Paul, spuse Gwyneira cu
severitate şi iar îi fu greu s ă simtă măcar o sc ânteie de
simpatie fa ă de acest copil pe care-l n ăscuse. Bunicul o
pedepseşte pe Fleur fiindc ă este de p ărere c ă s-a
îpedepsesc
ndrăgostit de b ăiatul de care nu trebuia. Dar eu te
fiindc ă eşti răutăcios, fiindc ă îi spionezi pe
oameni şi îi trădezi – şi te mai şi bucuri de faptele tale!
Un gentleman nu se poart ă astfel, Paul Warden. Astfel
se poartă doar un monstru! Gwyneira ştiu în momentul
în care îl rostise c ă Paul nu îi va ierta niciodat ă acest
cuvânt. Dar nu se putuse st ăpâni. Nu sim ea dec ât ură
fa ă de acest copil pe care fusese silit ă să-l nasc ă, care
fusese în cele din urm ă motivul pentru moartea lui
Lucas şi care f ăcea acum totul s ă distrugă şi via a lui
Fleur şi să zguduie armonia oricum instabil ă din
familia lui Helen.
Paul o privi pe mama lui, palid ca moartea din cauza

abisurilor pefurie
izbucnire de vedea înseochii
carecalela Fleurette: ei.c ăNu
p ărea era o
Gwyneira
spunea ce g ândea. Paul izbucni în plâns, de şi se
decisese de cel pu in un an s ă fie b ărbat, s ă nu mai
plângă în niciun caz.
— Haide, haide! Dispari! Gwyneira se ura pe sine
pentru aceste cuvinte, dar nu se putea ab ine. Dispari în
camera ta!
Paul ie şi în tromb ă. Fleurette o privi pe mama ei
consternată.
— Asta a fost dur! spuse ea, trezit ă la realitate.
Gwyneira întinse m âna tremur ând dup ă paharul cu
vin, dar se r ăzgândi, merse la dulapul din perete şi îşi
turnă un brandy.
— Vrei şi tu, Fleurette? Cred c ă amândouă avem
nevoie de un calmant. Apoi trebuie să aşteptăm. Gerald
se va întoarce cândva dacă pe drum nu cade de pe cal şi
îşi rupe g âtul. D ădu băutura peste cap. Iar în ceea ce îl
priveşte pe Paul… îmi pare rău.
Gerald Warden trecu prin tuf ăriş ca mânat de draci.
Furia nutrit ă pentru t ânărul Ruben O’Keefe parc ă voia
să-l rup ă. Rin ă acum nu o v ăzuse pe Fleurette ca pe o
femeie. R ămăsese un copil pentru el, fata cea mic ă a
Gwyneirei, dr ăgu ă, dar relativ neinteresant ă. Dar
acum micu a făcuse aripi, acum îşi dădea capul tot at ât
de mândră pe spate ca pe timpuri Gwyneira la v ârsta
de şaptesprezece ani, r ăspundea la fel de obraznic. Iar
Ruben, acest mic c ăcăcios, a îndrăznit s ă se apropie de
ea! De o Warden! De bunul lui!
Gerald se lini şti pu in doar c ând ajunse la ferma lui
O’Keefe şi putu s ă compare şurile, grajdurile

ărăcăcioase
sproprii. şi mai
Howard nu-ales casa de
şi putea locuit cu
închipui cuacareturile
adev ărat csale
ă el
va fi de acord să-şi mărite nepoate cu fiul lui.
În spatele ferestrelor ardea lumina. Calul şi cat ârul
lui Howard st ăteau în ocolul din fa a casei. Deci
bastardul era acasă. Iar fiul lui nereu şit probabil de
asemenea, fiindc ă Gerald v ăzu silueta a trei oameni în
jurul mesei din colibă. Lejer, el arunc ă hă urile calului
său peste un ăruş al gardului şi luă flinta din toc. Când
se apropie de cas ă, prinse a l ătra un c âine, dar nimeni
din interior nu-i dădu aten ie.
Gerald deschise brusc u şa. Dup ă cum se a şteptase, îi
văzu pe Howard, Helen şi fiul lor la mas ă, unde fusese
servită supa consistentă. Cei trei se uitar ă speria i spre
uşă, incapabili de a reac iona imediat. Gerald se folosi
de avantajul surprizei. P ătrunse în cas ă şi răsturnă
masa, când se năpusti asupra lui Ruben.
— Căr ile pe masă, flăcău! Ce ai cu nepoata mea?
Ruben se răsuci în prinsoarea sa.
— Domnule Warden… nu putem… s ă vorbim ca
nişte oameni cu judecată?
Lui Gerald i se f ăcu roşu în fa a ochilor. Chiar a şa ar
fi răspuns şi fiul lui neispr ăvit la o asemenea învinuire.
ÎI lovi. Cro şeul lui de st ânga îl făcu pe Ruben s ă zboare
prin jum ătatea camerei. Helen ipă. În acela şi moment,
Howard îl lovi pe Gerald. E drept c ă nu tot at ât de
eficient. O’Keefe tocmai sosise de la c ârciuma din
Haldon. Nici el nu mai era tocmai treaz. Gerald încasă
lovitura lui Howard fără nicio dificultate şi se concentră
iar asupra lui Ruben, care se ridica, curg ându-i s ânge
din nas.

— Domnule
Howard îl luWarden, vă rog…
ă pe Gerald în elinei, înainte ca acesta să-
l fi putut lovi încă o dată pe fiul lui.
— Ei bine, s ă vorbim ca oamenii cu judecat ă! şuieră
el. Care-i treaba, Warden, de p ătrunzi aici şi îl ba i pe
fiul meu?
Gerald încercă să se întoarcă, pentru a-l privi.
— Blestemata ta lep ădătură de fiu a sedus-o pe
nepoata mea! Asta s-a întâmplat.
— Ce ai făcut? Howard îl eliber ă pe Gerald şi se
întoarse către fiul lui. Îmi spui pe loc, c ă nu este
adevărat!
Fa a lui Ruben era gr ăitoare, la fel ca adineauri cea a
lui Fleur.
— Desigur că nu am sedus-o! rectifică el. Doar că…
— Doar ce? Ai dezvirginat-o pu in? tună Gerald.
Ruben era palid ca moartea.
— Trebuie să vă rog să nu vorbi i pe asemenea ton de
Fleur! spuse el lini ştit. Domnule Warden, o iubesc pe
nepoata dumneavoastră. O voi lua de so ie.
— Ce vei face? url ă Howard. În eleg ca mica
vrăjitoare să- i sucească capul…
— În niciun caz nu o vei lua pe Fleurette de so ie,
labagiule! tună Gerald.
— Domnule Warden! Poate g ăsim un mod de
exprimare mai pu in drastic, încercă Helen s ă
tempereze.
— Mă voi căsători cu Fleurette în orice caz, indiferent
de ceea ce ave i voi doi împotrivă…
Ruben vorbi liniştit şi cu deplină convingere.
Howard îl apuc ă pe Ruben de pieptul c ămăşii, a şa

cum făcuse
— oMai întâşi iî Gerald.
i vei ine gura! Iar tu, Warden, dispari!
Dar repede. Şi o prinzi pe mica ta t ârfa de nepoat ă. Nu
mai vreau s-o v ăd aici, în elegi? Explic ă-i acest lucru,
sau o fac eu, şi atunci nu va mai seduce pe nimeni…
— Fleurette nu este…
— Domnule Warden! Helen se interpuse între cei doi
bărba i. Vă rog s ă pleca i. Howard nu voia s ă spună
asta. Iar în ceea ce îl prive şte pe Ruben… Noi to i o
respectăm foarte mult pe Fleurette. Copiii poate c ă s-au
sărutat, dar…
— Nu o vei mai atinge niciodată pe Fleurette! Gerald
se preg ăti să-l lovească din nou pe Ruben, dar renun ă,
atât de neajutorat at ârna b ăiatul în str ânsoarea tat ălui
său.
— Nu o va mai atinge, î i promit. Iar acum ie şi! O s ă
lămuresc eu treaba cu el, Warden, po i fi fără grijă!
Brusc, Helen nu ştia dacă dorea într-adevăr ca Gerald
să plece. Vocea lui Howard suna atât de amenin ător, că
se temea serios pentru siguran a lui Ruben. Howard
fusese furios încă înainte de apari ia lui Gerald. A
trebuit să adune berbecii, după ce a venit acas ă, fiindc ă
eforturile de a repara gardul f ăcute de Helen şi Ruben
nu puteau st ăvili dorin a de libertate a animalelor.
Noroc c ă Howard a putut s ă mâne berbecii în grajd,
înainte de a evada din nou în mun i. Dar acest fapt nu a
reuşit să-i îmbunătă ească dispozi ia. C ând Gerald
părăsi cabana, se uită la Ruben cu o privire ucigaşă.
— Deci o faci cu micu a Warden, constat ă el. Şi ai în
continuare planuri mari, nu-i a şa? Tocmai l-am întâlnit
la cr âşmă pe băiatul maori de la Greenwood, iar el m-a

ă Universitatea
accepte! cPentru
felicitat din Dunedin
studiul jurispruden e gata
ei! Da, s ăîncteă
nu ştii
acest lucru, asemenea scrisori le a ştep i prin iubitul t ău
unchi George! Dar acum î i scot eu aceste chestii din
cap, b ăiete! Num ără bine, Ruben O’Keefe, doar ai
învă at asta. Iar jurispruden a – este vorba de drept, nu-
i aşa? Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte! Acest drept
îl studiem noi acum. Asta este pentru oi! îi dădu lui
Ruben o lovitură. Şi asta este pentru fată!
Un cro şeu de dreapta. Asta este pentru unchiul
George!
Un croşeu de stânga. Ruben căzu la pământ.
— Pentru studiul de drept! Howard îi d ădu un şut în
coaste.
Ruben gemu.
— Şi asta, pentru c ă te consideri a fi ceva mai bun!
încă un şut brutal, de data asta în regiunea rinichilor.
Ruben se chirci. Helen încercă să-l îndepărteze pe
Howard de lângă Ruben.
— Şi asta este pentru tine fiindcă faci totdeauna front
comun cu acest c ăcăcios! Howard plas ă următoarea
lovitură în buza de sus a lui Helen. Ea se pr ăbuşi, dar
tot mai încercă să-şi apare fiul.
Dar măcar păru că Howard îşi vine în fire. Sângele de
pe fa a lui Helen îl trezi la realitate.
— Nici nu merita i… voi… b âlbâi el şi se duse
clătinându-se spre bufetul din buc ătărie, în care Helen
inea whisky-ul. Un sortiment ca lumea, nu cea mai
ieftină b ăutură. Îl inea pentru oaspe i; mai ales George
Greenwood avea nevoie de o du şcă când termina cu
Howard. Acum, Howard b ău tăria cu înghi ituri lungi

şdulapul, ă rpun
i voia s se ăzgăândi
sticla
şi lulaă loc.
sticlaDar c âDorm
cu el. nd să înînchid
grajd!ă
declară el. Nu mai pot să vă văd în ochi…
Helen respiră uşurată când dispăru din casă.
— Ruben… este grav? Te-a…
— Totul în ordine, mam ă şopti Ruben, dar exteriorul
lui dovedea contrariul.
Sângera din r ănile de deasupra ochiului şi a buzei;
sângerarea din nas se accentuase de asemenea şi se
ridica cu greu. Ochiul st âng se închise din cauza
umflăturii. Helen îl ajută să se ridice.
— Vino, bagă-te în pat. Te doftoricesc, se oferi ea.
Dar Ruben scutură din cap.
 — Nu vreau s ă mă bag în pat! spuse el hot ărât şi se
târî până la priciul îngust de lângă vatră, unde obişnuia
să doarmă iarna. Vara, de ani de zile, îşi căuta un loc de
dormit în grajd pentru a nu-şi deranja părin ii.
Tremura, c ând Helen veni la el cu un lighean cu ap ă
şi un ştergar, să-i cure e fa a.
— Nu este nimic, mam ă… Doamne Dumnezeule,
sper ca Fleur să nu pă ească nimic.
Helen îi tamponă cu grijă sângele de pe buză.
— N-o s ă i se întâmple nimic lui Fleur. Dar cum a
aflat? Fir-ar să fie, ar fi trebuit s ă-l in sub observa ie pe
Paul.
— Tot ar fi aflat c ândva, spuse Ruben. Şi atunci…
mâine o s ă dispar de aici, mam ă. Fii preg ătită. Nu mai
rămân nicio zi în casa lui…
Arătă în direc ia în care dispăruse Howard.
— Mâine vei fi bolnav, spuse Helen. Şi să nu ne
pripim. George Greenwood…

— Unchiul
merg George
la Dunedin. Mergnu la
neOtago.
mai poate ajuta,
Acolo mam
exist ă. Nu
ă aur. O
să… o să găsesc aur şi o s-o scot pe Fleur de aici. Şi pe
tine de asemenea. El nu… nu are voie s ă te mai
lovească!
Helen nu mai spuse nimic. Unse r ănile fiului ei cu o
alifie răcoritoare şi stătu cu el, până ce acesta adormi. În
acest timp se g ândi la toate acele nop i pe care le
petrecuse astfel l ângă el, c ând era bolnav sau c ând se
trezea speriat de un co şmar şi voia doar s ă o aibă lângă
el. Ruben o f ăcuse întotdeauna fericit ă. Dar Howard
distrusese şi aceast ă binecuvântare din via a ei. Helen
nu dormi în această noapte.
 Plânse.

Şi Fleurette pl ânse în aceast ă noapte p ână adormi.

Atât ea, c ât şi Gwyneira şi Paul îl auzir ă pe Gerald
venind seara t ârziu acas ă, dar niciunul nu avusese
curajul s ă-l întrebe pe b ătrân ce se întâmplase.
Diminea a, Gwyneira era singura care cobor î, ca de
obicei, la masă. Gerald dormea să-i treacă be ia, iar Paul
nu îndrăzni s ă se arate c ât timp nu exista şansa s ă-l
atragă pe bunic de partea lui, ca să pună capăt arestului
în camer ă. Fleurette st ătea speriată şi fără vlagă într-un
col al patului, str ângând-o pe Grace l ângă ea, cum
făcuse mama ei la timpul s ău cu Cleo, şi chinuit ă de
cele mai îngrozitoare închipuiri. Acolo o găsi Gwyneira,
după ce Andy Mearan o înştiin ase de o neanun ată
vizită la grajd. Gwyn se convinse cu grij ă că nu era

nicio mişcare nici la Gerald, nici la Paul, înainte de a se

strecura în camera fiicei sale.
— Fleurette? Fleurette, este ora nou ă! Ce faci la ora
asta în pat? Gwyneira scutur ă capul at ât de dojenitor,
de parc ă ar fi fost o zi ca toate celelalte, iar Fleur ar fi
adormit, întârziind astfel de la şcoală. Acum îmbracă-te,
dar repede. La grajd se afl ă cineva care te caut ă. Şi care
desigur că nu poate aştepta o veşnicie.
Îi zâmbi conspirativ fiicei ei.
— Este cineva aici, mamă! Fleurette s ări în sus. Cine?
Este Ruben? Oh, dacă este Ruben, dacă trăieşte…
— Sigur că trăieşte, Fleurette. Bunicul tău este un om
care aruncă repede cu amenin ările şi îşi folose şte
repede pumnii. Dar nu omoară pe nimeni! Cel pu in nu
imediat – dac ă îl prinde acum pe b ăiat la noi, în şură,
nu mai garantez.
Gwyneira o ajută pe Fleur să îmbrace repede o rochie
de călărie.
— Dar ii de şase s ă nu vin ă, nu-i a şa? Iar Paul…
Fleurette părea c ă se teme de fratele ei aproape tot at ât
de mult ca de bunicul ei. Este a şa o jigodie! Doar nu
crezi că noi chiar…
— ÎI consider pe b ăiat mult prea inteligent ca s ă rişte
să rămâi gravid ă, spuse Gwyneira cu luciditate. Iar tu,
Fleurette, e şti la fel de inteligent ă ca el. Ruben vrea s ă
studieze la Dunedin, iar tu trebuie s ă te mai maturizezi
înainte de a te putea g ândi la m ăritiş. Iar apoi şansele
unui tânăr avocat, care s-ar putea s ă lucreze la firma lui
George Greenwood, sunt mult mai mari dec ât cele ale
unui b ăiat de fermier, al c ărui tat ă trăieşte de la m ână
până la gură. Gândeşte-te la asta şi c ând te întâlneşti cu

b ăiatul.
prea înşstare
esteDe i… dup ă cele
să lase pe spuse
cinevade ă… ast ăzi nu
Mearan,
gravid
Ultima remarc ă a Gwyneirei aliment ă din nou cele
mai sumbre temeri ale lui Fleur. În loc s ă-şi caute
pelerina de ploaie – afar ă ploua cu g ăleata – îşi arunc ă
grăbită un şal pe umeri şi se gr ăbi pe trepte în jos. Nu
îşi periase nici p ărul. Ar fi durat ore în şir să-l
descâlcească. De obicei îl piept ăna seara şi-l împletea,
dar ieri nu avusese energia necesar ă. Acum se volbura
destul de sălbatic în jurul fe ei ei înguste, dar lui Ruben
O’Keefe tot i se p ărea cea mai frumoas ă fată pe care o
văzuse vreodat ă. Fleurette însă era mai degrab ă
îngrozită de cum ar ăta prietenul ei. B ăiatul mai mult
era culcat, dec ât şedea pe o gr ămadă de fân. ÎI durea
fiecare mi şcare. Fa a îi era tumefiat ă, un ochi complet
închis, iar rănile mai supurau.
— Oh, Doamne, Ruben! Bunicul meu a făcut asta?
Fleurette voia s ă-l îmbră işeze, dar Ruben o
îndep ă rtă.
— Aten ie! gemu el. Coastele mele… nu ştiu dac ă
sunt rupte sau numai lovite… în orice caz, dor
îngrozitor.
Fleurette îl îmbră işă mai cu grijă. Se a şeză lângă el şi
îi puse fa a bătută pe umărul ei.
— Naiba s ă-l ia! înjură ea. Cum c ă nu omoar ă pe
nimeni! Cu tine era să-i reuşească!
Ruben scutură din cap.
— Nu a fost domnul Warden. A fost tat ăl meu. Şi era
cât pe ce s-o fac ă în deplin ă în elegere, împreună! Cei
doi se du şmănesc de moarte, dar în ceea ce ne prive şte
se în eleg întru totul. Plec, Fleur. Nu mai rezist!

Fleurette
— Pleci? M îl privi
ă părăconsternat
seşti? ă.
— Să aştept aici, până ne omoară pe am ândoi? Nu ne
putea întâlni la infinit pe ascuns – mai ales c ă este şi
micul turn ător aici, în cas ă. Paul a fost cel care ne-a
turnat, nu-i aşa?
Fleur încuviin ă din cap.
— Şi o va face tot timpul. Dar tu… tu nu po i pleca
fară mine! Vin cu tine! Se îndreptă hotărâtă şi păru să-şi
împacheteze în minte deja lucrurile. A ştep i aici, nu-mi
trebuie mult. Într-o oră putem pleca!
— Oh, Fleur, asta nu se poate. Dar nici nu te părăsesc.
În fiecare minut, în fiecare secund ă mă gândesc la tine.
Te iubesc. Dar în niciun caz nu te pot lua cu mine la
Otago… Ruben o m ângâie st ângaci, pe c ând Fleur se
gândea febril. Dac ă voia s ă fugă cu el, trebuia s ă
călărească în for ă – Gerald ar fi trimis un grup de
căutători în urma lor, de îndată ce ar fi observat lipsa ei.
Dar în starea lui actual ă, Ruben nu putea în niciun caz
să călărească repede… şi ce vorbea el de Otago?
— Credeam c ă vrei s ă mergi la Dunedin? se interes ă
ea, şi-l sărută pe frunte.
— M-am r ăzgândit, declar ă Ruben. Am crezut
întotdeauna, că bunicul tău va permite s ă ne căsătorim
dacă voi fi avocat. Dar nu ne va permite niciodat ă,
după seara de ieri îmi este cu totul limpede acest lucru.
Dacă este s ă ne realiz ăm cele dorite, trebuie s ă câştig
bani. Nu pu in, ci o avere. Iar la Otago s-a g ăsit aur…
— Vrei s ă încerci s ă cau i aur? întrebă Fleur
surprinsă. Dar… cine î i spune că vei găsi?
În sinea lui, Ruben g ăsi că este o întrebare bună,
fiindcă nu
aurului. Daravea nicioşidee,
la naiba, i al ii cum s ăă acest
reuşiser înceap ă căutarea
lucru!
— În regiunea Queenstown fiecare g ăseşte aur,
sus inu el. Exist ă grăun e de aur brut, c ât unghia
degetului.
— Şi ele sunt împrăştiate pe acolo? întrebă Fleurette
suspicioasă. Nu î i trebuie un perimetru propriu,
delimitat? Unelte? Ai bani, Ruben?
Ruben încuviin ă în cap.
— Ceva da. Ni şte economii. Unchiul George m-a
plătit anul trecut c ând am lucrat ca ajutor în firma sa şi
m-a pl ătit şi ca traduc ător la maori, c ând Reti nu era la
dispozi ie. Nu este mult, bineîn eles.
 — Eu nu am nimic, spuse Fleurette nec ăjită. Altfel i-
aş fi dat. Dar ce ar fi cu un cal? Cum vrei s ă ajungi
acolo, la Lake Wakatipu?
— Am catârul de la mama mea, declară Ruben.
Fleurette ridică ochii spre cer.
— Nepumuk? Vrei s ă treci cu b ătrânul Nepumuk
mun ii? c â i ani are? Dou ăzeci şi cinci? Este imposibil,
Ruben, ia unul din caii noştri!
— Ca b ătrânul Warden s ă mă fugărească pentru furt
de cai? întrebă Ruben cu amărăciune.
Fleurette clătină din cap..
— Ia-o pe Minette. Este mic ă, dar puternic ă. Şi este a
mea. Nimeni nu-mi poate interzice s ă i-o împrumut.
Dar trebuie s ă ai grij ă de ea, auzi? Şi trebuie s ă mi-o
aduci înapoi.
— Să ştii c ă mă întorc de îndată ce pot! Ruben se
ridică anevoie şi o cuprinse pe Fleurette în bra e. Ea
sim i gustul s ângelui s ău când o s ărută. Te iau de aici.

Este…
soarele este at âGt ăde
pe cer! sigur,
sesc ât detesigur
aur şci apoi apare
iau! Ai m âine
încredere în
mine, nu-i aşa, Fleurette?
Fleurette încuviin ă din cap şi îl îmbră işă atât de
tandru şi cu aten ie cât era în stare. Nu se îndoia de
dragostea lui. Dacă ar fi măcar sigură în ceea ce priveşte
viitoarea lui avere…
— Te iubesc şi te aştept! spuse ea blând.
Ruben o sărută încă o dată.
— Mă gr ăbesc. Doar nu există at ât de mul i căutători
de aur la Queenstown. Încă mai este un fel de poant ă
secretă. Deci vor exista multe locuri bune şi mari
cantită i de aur şi…
 — Dar te vei întoarce şi dacă nu g ăseşti aur, nu-i a şa?
se asigură Fleurette. Atunci găsim altceva!
— Găsesc aur! sus inu Ruben. Fiindc ă nu exist ă altă
posibilitate. Dar acum trebuie s ă plec. Sunt de prea
mult timp aici. Dacă mă vede bunicul tău…
— Mama mea are grij ă. Mai r ămâi, Ruben, pun şaua
pe Minette, tu abia po i să te ridici. Cel mai bine ar fi s ă-
i cau i deocamdat ă un ad ăpost şi să te însănătoşeşti.
Am putea…
— Nu, Fleurette. Nu mai vreau alte riscuri, nu vreau
să trag de timp la despăr ire. O să mă descurc, totul este
mai pu in grav dec ât pare. Vezi doar s ă-i dai mamei
înapoi cat ârul. Ruben se ridic ă anevoie şi se pref ăcu
măcar că o ajută pe Fleurette la înşeuat.
Tocmai c ând voia s ă pună căpăstrul, ap ăru Kiri cu
doi coburi burduşi i. Îi zâmbi lui Fleurette.
— Uite, asta trimite mama ta. Pentru b ăiatul care de
fapt nu este aici. Kiri, conform indica iilor primite, privi

prin
mâncare de parcc âăteva
Rubenpentru nu arzile
fi fost
pe prezent.
drum Ceva de
şi haine
călduroase, r ămase încă de la domnul Lucas. Va avea
nevoie, spune doamna.
Mai întâi, Ruben voia să refuze, dar femeia maori nici
nu-l b ăgă în seam ă, puse coburii jos şi se întoarse s ă
plece. Fleurette prinse gen ile de şa, apoi o duse pe
Minette afară.
— Ai grijă de el! îi şopti ea iepei. Şi adu-mi-l înapoi!
Ruben se urcă doar cu greu în şa, dar tot mai reu şi s ă
se aplece spre Fleurette şi să o sărute de plecare.
— Cât de mult mă iubeşti? o întrebă el încet.
Ea zâmbi.
 — Până la cer. Şi dincolo de stele. Ne vedem în
curând!
Fleurette îl urm ări din ochi p ână dispăru dup ă
cortina ploii, care nu l ăsa să se vad ă nici mun ii. O
durea inima s ă-l vad ă pe Ruben at ârnând at ât de
strâmb şi chircit de dureri pe cal. Împreună nu ar fi
reuşit niciodat ă să fugă. Ruben nu putea s ă se afirme
decât dacă nu era hăituit.
Şi Paul îl v ăzu pe b ăiat plecând. St ătea iar în locul lui
de observa ie, la geam, şi se g ândea dac ă ar fi bine s ă-l
scoale pe Gerald. Dar p ână ar ajunge la el, Ruben ar fi
deja departe – foră a mai socoti că mama lui îl inea sub
observa ie. Mai avea în fa a ochilor izbucnirea ei de ieri.
Se confirmase ceea ce Paul ştiuse din totdeauna:
Gwyneira o iubea pe sora lui mult mai tare dec ât pe el.
De la ea nu se putea a ştepta la nimic. Dar în ceea ce îl
priveşte pe bunicul lui, existau speran e. Bunicul lui era
previzibil, iar dacă Paul învă a cum să-l ia, va ine cu el.

Paul deciseînc ăfamilia

potrivnice de acum încolomama
Warden: vor exista
lui şdou ă frac
i Fleur, iuni
Gerald
şi Paul. Mai trebuia doar s ă-l convingă pe Gerald c ât îi
era de util.
Gerald turb ă când afl ă unde disp ăruse iapa Minette.
Gwyneirei îi reu şi doar greu s ă-l împiedice s-o bat ă pe
Fleurette.
— Măcar a plecat individul! se consol ă el în cele din
urmă. Dac ă la Dunedin sau în alt ă parte, îmi este
indiferent. Dacă mai apare aici, îl împuşc ca pe un câine
turbat, trebuie s ă- i fie clar, Fleurette! Dar p ână atunci
nu vei mai fi nici tu aici. Te voi c ăsători cu primul
bărbat care este cât de cât acceptabil!
 — Este mult prea t ânără ca să se mărite, spuse
Gwyneira. În fond, mul umi şi ea cerului c ă Ruben
plecase din Canterbury Plains. Fleur nu-i spusese unde
a plecat, dar putea s ă-şi închipuie. Ceea ce reprezenta
vânătoarea de balene şi de foci pe timpul lui Lucas se
transformase acum în febra aurului. Cine voia s ă facă
repede avere şi să se afirme ca b ărbat se str ăduia s ă
ajungă la Otago. Însă după părerea ei, ca şi dup ă cea a
lui Fleurette, Ruben nu prea era potrivit pentru meseria
de miner.
— A fost destul de mare ca să i se dea acestui bastard
în tufăriş. Atunci va putea s ă împartă patul şi cu un om
de treab ă. Câ i ani are? Şaisprezece? La anul are
şaptesprezece. Se poate logodi. Îmi aduc bine aminte de
o fat ă care a venit la v ârsta de şaptesprezece ani în
Noua Zeelandă…
Gerald o fixa pe Gwyneira, care deveni palid ă şi sim i
că o cuprinde un sentiment care era aproape panic ă.

eaând
C – şavea şaptesprezece
i o adusese pentruani, Gerald
fiul se îndr
lui peste ăgostise
ocean. Oarede
începea b ătrânul s ă o vad ă şi pe Fleur cu al i ochi?
Gwyneira nu se g ândise p ână acum la nimic deosebit
văzând că fata îi sem ăna până la confuzie. Dac ă se
trecea cu vederea faptul c ă Fleurette era mai fin
construită decât mama ei, p ărul era ceva mai întunecat
şi ochii de alt ă culoare, Fleur şi tânăra Gwyneira ar fi
putut fi confundate… Turnătoria prostească a lui Paul îl
făcuse oare pe Gerald să-şi dea seama de acest fapt?
Fleurette sughi ă de pl âns şi voia s ă răspundă
curajoasă că niciodată şi în niciun fel de condi ii nu se
va mărita cu altul dec ât cu Ruben O’Keefe, dar
Gwyneira îi făcu semn scutur ând din cap, s ă tacă. Nu
folosea la nimic s ă se certe. Cu at ât mai mult, cu c ât nu
era aşa de uşor de găsit un „tânăr, care să se potrivească
cât de c ât”. Wardenii făceau parte din familiile cele mai
vechi şi mai respectate din Insula de Sud; din punct de
vedere social şi financiar, doar pu ine erau de acela şi
nivel. Fii puteau fi num ăra i pe degetele celor dou ă
mâini – şi to i erau logodi i deja, c ăsători i sau mult
prea tineri pentru Fleurette. De exemplu, fiul t ânărului
lord Barrington avea zece ani, fiul cel mare a lui George
Greenwood avea abia cinci ani. Dup ă ce trecea furia lui
Gerald, îşi va da şi el seama de acest lucru. Primejdia în
propria cas ă i se p ărea lui Gwyn mult mai real ă, dar
poate c ă vedea şi aici strigoi. În to i acei ani, Gerald o
atinsese doar o dat ă, şi atunci fiind mort de beat şi
furios, şi părea c ă regretă şi acum. Deci nu exista motiv
să tulbure apele.
Gwyneira se sili s ă se lini ştească şi o îndemnă şi pe

uitată în csâăteva
Fleurette ăptăăm. âProbabil
fie scalm ni. c ă toată tărăşenia va fi
Dar în aceast ă privin ă se înşelă. E drept c ă
deocamdată nu se întâmplă nimic, dar la opt săptămâni
după plecarea lui Ruben, Gerald se duse la o întâlnire a
crescătorilor de animale din Christchurch. Motivul
oficial al acestui „praznic cu îmbătare ulterioară”, cum
îl numea Gwyneira, erau furturile de animale, care se
înmul eau în Canterbury Plains. În ultimele luni
dispăruseră o mie de oi doar din regiunea lor, iar
numele vehiculat era în continuare cel al lui Mckenzie.
— Dumnezeu ştie unde dispare cu animalele!
bodogăni Gerald.
 Dar sigur c ă el este în spatele acestor dispari ii!
Individul cunoaşte mun ii, ca pe buzunarul de la vest ă.
O să trimitem şi mai multe patrule, vom alc ătui o
adevărată mili ie!
Gwyneira ridică din umeri şi spera c ă nimeni nu
vede c ât de tare îi bătea inima şi ast ăzi dac ă se gândea
la James Mckenzie. În sinea ei, zâmbea de năzdrăvăniile
sale şi de ceea ce va spune el despre alte c âteva patrule
în mun i. Rin ă acum se cercetaser ă doar o parte din
regiunile prealpine; regiunea era imens ă şi putea
ascunde v ăi întregi şi păşuni. Era cu totul imposibil de
supravegheat animalele aici, deşi crescătorii de animale
trimiteau, măcar de form ă, ciobani în mun i. Ace ştia îşi
petreceau jumătate de an în cabane din bârne primitive,
construite în acest scop, de cele mai multe ori c âte doi,
pentru a nu se însingura total. Îşi petreceau timpul
jucând căr i, vânau şi pescuiau, nefiind aproape deloc
controla i de st ăpânii i lor. Cei de încredere mai

niciodată. Un b şăirbat
supravegheau oile,şi ceilal i nuciob
un c âine le ăvedeau
nesc bunaproape
puteau
mâna de acolo zilnic c âteva duzini de animale, f ără ca
acest lucru, s ă sară imediat în ochi. Dac ă James g ăsise
un loc de refugiu, încă necunoscut, şi mai ales dac ă
găsise un sistem de a valorifica animalele furate, baronii
oilor nu-l vor g ăsi niciodat ă decât cel mult din
întâmplare.
Totuşi, activită ile lui Mckenzie ofereau totdeauna
subiect de discu ie şi prilejuri bine-venite de a se
strânge la o întâlnire a cresc ătorilor de oi sau de a
organiza expedi ii în mun i. Şi de aceast ă dată se va
vorbi mult, dar se va realiza pu in. Gwyneira era
bucuroasă că nu o chemau niciodat ă să participe. E
drept c ă de fapt ea conducea cre şterea oilor la Kiward
Station, dar numai Gerald era luat în serios. Respir ă
uşurată când acesta ie şi din curte, înso it fiind, în mod
ciudat, de Paul. De c ând cu povestea lui Ruben şi a lui
Fleurette, b ăiatul şi bunicul s ău se apropiaser ă unul de
altul. Se pare c ă Gerald pricepuse în sf ârşit c ă nu era de
ajuns să procreezi un moştenitor. Viitorul proprietar de
la Kiward Station trebuia să fie introdus şi în munca de
la ferm ă – şi în societatea celor de aceea şi categorie.
Acum, Paul c ălărea m ândru al ături de Gerald spre
Christchurch, iar Fleurette se putea în sfârşit destinde
un pic. Gerald îi impunea în continuare unde să meargă
şi când să ajungă acasă; Paul o observa în acest timp şi
îi turna bunicului s ău orice mic ă deviere de la
indica iile sale. După primele câteva salve de înjurături,
Fleurette suporta acestea cu stoicism, dar tot erau
apăsătoare. Dar fata se bucura mult de noul ei cal.

Niniane, săîioîdreseze
Gwyneira ncredin pentru
ase ultima ă a lui
fiic Iapa
călărit. de Igraine, peîi
patru ani
semăna dup ă temperament şi înfă işare mamei ei – iar
când Gwyneira o vedea pe fiica ei, c ălare pe Niniane,
zburând peste p ăşuni, o cuprinse iar acea senza ie rea,
ca de curând în salon. Şi Gerald trebuia să aibă impresia
că o vede pe t ânăra Gwyneira în fa a ochilor. At ât de
drăgu ă, de s ălbatică şi atât de departe de atingerea lui,
pe cât putea să fie o fată.
Reac ia lui îi aliment ă temerile: era mai prost dispus
ca alt ă dat ă, părea să nutrească o furie de ne în eles fa ă
de oricine îi venea în cale şi consuma şi mai mult
whisky ca p ână atunci. Se p ărea c ă doar Paul îl putea
linişti în asemenea nop i.
Lui Gwyn i-ar fi înghe at sângele în vene dac ă ar fi
ştiut ce discută cei doi în salonul bărba ilor.
De fiecare dat ă, totul începea cu rug ămintea lui
Gerald ca Paul s ă-i povestească despre şcoală şi despre
aventurile sale în tuf ăriş şi se termina cu povestiri ale
lui Paul despre Fleur – pe care nu o descria nicidecum
ca pe zburdalnica încântătoare şi nevinovată care fusese
pe atunci Gwyn, ci ca fiind stricat ă, trădătoare şi rea.
Gerald putea s ă-şi suporte mai u şor fanteziile legate de
nepoata sa dacă ele se legau de o asemenea mic ă javră –
dar ştia c ă va trebui s ă scape în cât mai scurt timp de
fată.
La Christchurch se p ăru că apare o ocazie. C ând
Gerald şi Paul se întoarseră de la adunarea crescătorilor
de animale, fură înso i i de Reginald Beasley.
Gwyneira îl întâmpină cu prietenie pe vechiul prieten
al familiei şi îşi exprim ă încă o dat ă condolean ele

pentru
brusc lamoartea so iei trecut
finele anului sale. Doamna
– o comoBeasley murise
ie cerebral ă în
iubita ei gr ădină de trandafiri. Dup ă părerea
Gwyneirei, bătrâna doamn ă nu ar fi putut avea o
moarte mai frumoas ă, ceea ce nu putea desigur s ă
schimbe nimic în faptul c ă domnului Beasley îi lipsea
foarte mult. Gwyn o rug ă pe Moana s ă pregătească o
mâncare deosebit de bun ă şi select ă un vin de prim ă
calitate. Beasley era un gurmand şi un cunosc ător al
vinurilor şi radia cu toat ă fa a-i rotund ă şi roşie când
Witi deschise sticla la masă.
— Şi eu tocmai am primit un lot de vinuri foarte bune
din Kapstadt, declară el şi păru că se adresează mai ales
lui Fleurette. Printre ele şi foarte u şoare, care o s ă le
placă doamnelor. Ce prefera i, domni şoară Fleur? Vin
alb sau vin roşu?
Fleurette nu se g ândise niciodat ă la aşa ceva. Rar se
întâmpla s ă bea vin şi, dac ă da, atunci pe cel care
tocmai se servea. Dar Helen o învă ase s ă se poarte ca o
doamnă.
— Depinde de soi, domnule Beasley, r ăspunse ea
amabilă. Vinurile ro şii sunt adesea foarte grele, iar cele
albe au adesea mult acid. A ş lăsa în seama
dumneavoastră să alege i băutura adecvată.
Domnul Beasley p ăru să fie foarte mul umit de
răspunsul primit şi descrise în minutele urm ătoare
amănun it de ce aproape c ă preferă vinurile din Africa
de Sud celor fran uzeşti.
— Kapstadt este şi mult mai aproape, spuse în cele
din urmă Gwyneira, pentru a încheia subiectul. Şi vinul
este mai ieftin.

Fleur
acest se hlizi în
argument, sinea
dar ei. Şşioara
domni g ândise
ea seHelen dină prima
o înv ase c ă la
o
doamnă nu va vorbi cu un domn în niciun caz şi sub
nicio formă de bani. Era evident că mama ei nu primise
această lec ie.
Beasley explică într-un potop de cuvinte c ă motivele
financiare nu jucau niciun rol şi trecu la alte investi ii,
mult mai scumpe, pe care le f ăcuse în ultimele zile.
Astfel importase încă oi, mărise crescătoria de vite…
Fleurette se întreba de cea oare micul baron al oilor o
fixa tot timpul pe ea, de parc ă ar fi trebuit s ă aibă un
interes personal fa ă de num ărul de capete ale turmei
sale de oi Cheviot. Interesul i se trezi doar c ând se
aduse vorba de cre şterea cailor. Beasley se ocupa în
continuare de creşterea cailor de rasă pursânge.
— Dar am putea să îi încrucişăm o dată şi cu unul din
caii dumneavoastr ă Cob, dac ă un cal purs ânge ar fi
prea vehement pentru dumneavoastră, explic ă el cu zel
lui Fleurette. Ar fi un început interesant…
Fleurette îşi încre i fruntea. Nu putea s ă-şi imagineze
ca un cal purs ânge s ă fie mai dispus s ă meargă ca
Niniane, chiar dac ă era mai rapid. Dar, pentru numele
lui Dumnezeu, ce interes ar avea s ă treacă la cai
pursânge? Dup ă părerea mamei ei, ace ştia erau prea
sensibili pentru un drum lung şi dur prin tufăriş.
— Asta se face adesea în Anglia, zise Gwyneira, care
între timp era la fel de derutat ă de atitudinea lui
Beasley ca Fleurette. În aceast ă familie, ea era
crescătoarea de cai! De ce nu vorbea Beasley cu ea, dac ă
era vorba de încrucişări? Par ial rezult ă cai buni de
vânătoare. Dar adesea au şi tăria şi încăpă ânarea cailor

Cob, ături
caluluialde ras ăde
. Decaracterul doresc a şşia nervozitatea
exploziv
fapt, nu-mi ceva pentru
fiica mea.
Beasley zâmbi condescendent.
— Oh, a fost doar o propunere. Domni şoara Fleurette
să aibă mână liberă în privin a calului ei. Am putea
organiza iar o v ânătoare. În ultimii ani am neglijat total
acest lucru, dar… v-ar face pl ăcere s ă participa i la o
vânătoare călare, domnişoară Fleur?
Fleurette încuviin ă din cap.
— Desigur, de ce nu? r ăspunse ea, far ă prea mare
interes.
— Deşi tot mai lipsesc vulpile, spuse Gwyn,
zâmbind. V-a i gândit să importa i unele?
— Doamne fere şte! se agit ă Gerald, iar discu ia
alunecă spre fauna autohtonă săracă a Noii Zeelande.
La această temă putu să adauge şi Fleurette câte ceva,
astfel că masa se încheie într-o discu ie aprinsă. Fleur se
scuză imediat, pentru a se retrage în camera ei. Mai nou
îşi petrecea serile scriind scrisori lungi lui Ruben şi,
plină de încredere, le puse la po ştă la Haldon, de şi
poştaşul nu prea era optimist. „Ruben O’Keefe, Minele
de aur, Queenstown”, nu i se p ărea o adres ă prea
sigură. Dar până acum, scrisorile nu se întorseseră.
Gwyneira îşi făcu mai întâi de lucru la buc ătărie, dar
se decise s ă se mai al ăture domnilor. Îşi luă din salon
un pahar cu vin de porto şi merse agale în camera de
alături, în care domnii, dup ă ce luaser ă masa, fumau,
beau şi câteodată jucau.
— A i avut dreptate, este încântătoare!
Gwyneira se opri interesat ă în fa a uşii pe jum ătate

deschise, când auzi

— La început amvocea lui Beasley.
fost cam sceptic – o fat ă atât de
tânără, aproape un copil. Dar acum, dup ă ce am v ăzut-
o: este deja foarte matur ă pentru v ârsta ei. Şi atât de
bine educată! O adevărată mică lady.
Gerald încuviin ă din cap.
— Doar v-am spus. Este coapt ă pentru m ăritiş. Între
noi fie vorba, trebuie s ă am pu ină grijă. Şti i şi
dumneavoastră cum este cu atâ ia b ărba i aici, la fermă.
Se întâmplă ca o pisicu ă să-şi piardă capul, când este în
călduri..
Beasley chicoti.
— Dar ea este… vreau s ă spun, v ă rog s ă mă
în elege i bine, nu sunt fixat pe a şa ceva, m-a ş fi
interesat poate pentru o… ei da, poate pentru o v ăduvă,
mai aproape de v ârsta mea. Dar dac ă la aceast ă vârstă
au deja aventuri…
— Reginald, v ă rog mult! îl întrerupse Gerald sever.
Cinstea lui Fleur este mai presus de orice. M ă gândesc
doar de aceea la o c ăsătorie timpurie pentru ca s ă
rămână astfel. Mărul este copt, dac ă în elege i, ce vreau
să spun!
Beasley râse din nou.
— O imagine cu adev ărat paradisiac ă! Şi ce spune
fata de aceast ă propunere? O s ă îi transmite i cererea
mea sau să vorbesc eu însumi cu ea… să-i explic?
Gwyneirei nu-i veni s ă creadă ceea ce auzea.
Fleurette şi Reginald Beasley? B ărbatul trebuia s ă fi
trecut cu mult de cincizeci de ani, mai degrab ă era pe la
şaizeci. Destul de în vârstă pentru a fi bunicul lui Fleur!
— Lăsa i, de asta m ă ocup eu. Este desigur

surprinz ător.dup
este o lady, Darăvacum
fi despunea v ă face
acord, i.nuGerald i griji!
ridic ă încDoar
ăo
dată sticla de whisky. Pentru înrudirea noastr ă, zâmbi
el. Pentru Fleur!
— Nu, nu şi iarăşi nu!
Glasul lui Fleurette r ăsună din camera b ărba ilor în
care o invitase Gerald s ă discute cu ea de se auzi prin
tot salonul, până în biroul Gwyneirei. Nu suna prea a –
doamnă mai degrab ă de parc ă Fleurette i-ar face
bunicului ei scena vie ii lui. Gwyneira preferase să nu ia
parte la aceast ă scenă. Gerald n-avea dec ât să discute
singur cu Fleur, dup ă aceea ea tot va mai putea s ă
intervină pentru a-i împăca. În cele din urm ă, Beasley
va trebui s ă fie refuzat, far ă să fie jignit. De şi un mic
refuz nu i-ar fi stricat b ătrânului domn. Cum putea s ă
se gândească la o mireas ă de şaisprezece ani! Gwyneira
se convinsese mai întâi, că Gerald nu era prea beat c ând
o chemase pe Fleur la el şi o avertizase în prealabil.
— Gândeşte-te Fleur, c ă nu te poate obliga. Poate c ă
au povestit deja prin t ârg, atunci va fi un mic scandal.
Dar te pot asigura c ă Christchurch a supravie uit altor
scandaluri. R ămâi lini ştită şi expune-i punctul t ău de
vedere.
— Să mă supun? îi arunc ă lui Gerald în fa ă. Nici nu
mă g ândesc! înainte de a m ă m ărita cu b ătrânul acesta,
mă arunc în apă! Serios, bunicule, mă arunc în lac!
Gwyneira izbucni în râs. De unde lua Fleur aceast ă
atitudine teatrală? Probabil din una din c ăr ile lui
Helen. În realitate, o c ădere în balta de la Kiward
Station nu i-ar cauza nimic. Mai întâi că apa era mică, în
al doilea r ând, datorit ă prietenilor ei maori şi ai

prietenilor
— Sau merglui Ruben, stire!şcontinu
la mănăFleur tia să înoate excelent.
ă Fleurette.
E drept c ă nu exista încă în Noua Zeeland ă, dar se
pare c ă de asta uitase pe moment. Gwyneira încă mai
reuşi să vadă problema din partea hazlie. Apoi însă
auzi vocea lui Gerald şi era din nou alarmat ă. Aici era
ceva putred… bătrânul trebuie să fi băut mult mai mult
decât crezuse Gwyneira. Oare c ând o preg ătise pe
Fleur? Sau acum abia, pe c ând Fleur profera amenin ări
copilăreşti?
— Doar nu vrei s ă mergi la m ănăstire, Fleurette! Este
ultimul loc, unde ai vrea s ă fii. Doar î i place de pe
acum să te hârjoneşti cu jegosul tău de prieten prin fân!
Aşteaptă tu, micu o, au fost şi al ii care şi-au plecat
capul. Ţie î i trebuie un bărbat, Fleur, tu…
Se păru că şi Fleurette sim i amenin area.
— Mama nu permite s ă mă căsătoresc deja acum…
spuse ea cu voce mult mai înceată.
Asta îl înfurie pe Gerald şi mai şi.
— Mama ta va face ceea ce îi spun eu! Lu ăm noi alte
măsuri, po i s ă mă crezi! Gerald smuci fata, care tocmai
deschisese uşa, pentru a scăpa de el. Voi to i ve i face în
sfârşit ceea ce vreau eu!
Gwyneira, care între timp se apropiase tem ătoare de
camera b ărba ilor, se n ăpusti înăuntru. V ăzu cum
Fleurette fu aruncat ă într-un fotoliu şi rămase acolo
plângând în hohote şi speriată. Gerald se pregătea să se
arunce peste ea şi sparse o sticl ă cu whisky. Nu era o
pierdere, sticla fiind goală. Gwyneira îşi aminti brusc că
adineauri mai era pe trei sferturi plină.
— E încăpă ânată iepşoara, nu-i a şa? şuieră Gerald

ătreschimb
cEi, nepoata noiÎnc
ămlui. ă nu situa
acum i s-a pus z ăbal
ia. Vei ă şăi acătupăsstru?
înv ă- i
ascul i călăre ul…
Gwyneira îl smulse de l ângă ea. În furia şi teama
pentru fiica ei c ăpătase puteri uria şe. Recunoscu prea
exact sclipirea din ochii lui Gerald care o urm ărea în
visele ei de la procrearea lui Paul încoace.
— Cum îndrăzneşti să o atingi? se o ărî la el. Las-o
imediat în pace!
Gerald tremura.
— Du-o din fa a ochilor mei! şuieră el printre din i.
Să nu ias ă din cas ă, până când îşi va revizui p ărerea
despre cererea lui Beasley. I-a fost promis ă! Nu îmi voi
călca cuvântul!
Reginald Beasley a şteptase sus, în camerele sale, dar
nu-i sc ăpase întru totul scena. Sim indu-se penibil, ie şi
din uşă şi le întâlni pe trepte pe Gwyneira şi pe fiica ei.
— Domnişoară Gwyn… domni şoară Fleur… v ă rog
să mă scuza i!
Beasley era ast ăzi treaz şi o privire aruncat ă fe ei
tinere, r ăvăşite a lui Fleur şi în ochii arz ând de furie a
mamei ei îi spuse că nu are nicio şansă.
— Eu… eu nu puteam s ă bănuiesc, c ă pentru
dumneavoastră ar fi a şa o… eh, o preten ie exagerat ă
să-mi accepta i pe irea. Vede i, nu mai sunt t ânăr, dar
nici nu sunt at ât de b ătrân… aş aprecia şi respecta
foarte mult…
Gwyneira îl străfulgeră cu privirea.
— Domnule Beasley, fiica mea nu vrea s ă fie
apreciată, ci vrea mai întâi să crească, să devină matură.
Iar apoi îşi dore şte probabil un b ărbat care s ă îşi

prezinte
înainte unsingur solicitarea
alt ap şi nua unul,
bătrân pentru o sili scare s ăîntrimit
ă urce patulă
lui. M-am exprimat limpede?
De fapt voia s ă rămână amabilă, dar priveli ştea fe ei
lui Gerald, aplecat peste Fleurette în fotoliu o speriase
profund. Trebuia mai întâi să scape de acest pe itor
bătrân. Dar acest lucru nu ar trebui s ă fie greu. Apoi
trebuia s ă găsească ceva legat de Gerald. La vremea
aceea, ea nu observase l ângă ce butoi de pulbere tr ăia.
Dar pe Fleurette trebuia să o protejeze!
— Domnişoară Gwyn, eu… dup ă cum spuneam,
domnişoară Fleur, îmi pare r ău. Iar în aceste condi ii aş
fi gata să… să renun la logodnă.
 — Nu sunt logodit ă cu dumneavoastră! spuse Fleur
cu voce tremurând. Nici nu pot fi, eu…
Gwyneira o trase pe fată mai departe.
— Această decizie m ă bucură şi vă face cinste, îi
spuse ea lui Reginald Beasley cu un z âmbet silit. Poate
că spune i aceast ă decizie şi socrului meu, pentru ca
această problemă neplăcută să fie încheiată. V-am
apreciat totdeauna şi nu a ş vrea s ă v ă pierd în calitatea
de prieten al casei.
Maiestuoasă, ea trecu prin fa a lui Beasley. Fleurette
o urmă poticnindu-se. Părea c ă vrea s ă mai spună ceva,
dar Gwyneira nu-i permise să se oprească.
— Să nu-i poveste şti nimic de Ruben, altfel se va
sim i jignit în onoarea sa! şuieră ea către fiica ei. R ămâi
în camera ta – cel mai bine, p ână pleacă. Te rog în
numele cerului să nu ieşi cât timp bunicul tău este beat!
Gwyneira închise tremur ând uşa în urma fiicei ei.
Deocamdată, primejdia era îndepărtată. În seara

aceasta, Gerald
alte ie şiri. Iar mva beaîicu
âine vaBeasley; nude
fi ru şine erau şteptat
de a pentru
moarte
atacul de astăzi. Dar ce va urma? C ât timp îl vor ine pe
Gerald reproşurile pe care şi le f ăcea departe de
nepoata lui? Şi siguran a unei u şi era oare suficient ă
când Gerald era prea beat şi eventual îşi spunea c ă va
trebui s-o înve e pe fat ă „cu c ălăritul” pentru viitorul ei
bărbat.
Gwyn se hot ărâse. Va trebui s-o expedieze de acolo
pe fată.

4
 Dar se dovedi c ă este greu s ă transpună această
hotărâre în realitate. Nici nu se g ăsea un pretext de a o
trimite pe fată de acasă, nici nu era vreo familie care s-o
găzduiască. Gwyn se g ândise la un menaj, în care s ă fie
şi copii – la Christchurch erau în continuare prea pu ine
educatoare, iar o fat ă de condi ie bun ă ca Fleur, at ât de
drăgu ă şi de educat ă, ar trebui s ă fie bine-venit ă în
orice familie t ânără. Dar în practic ă, potrivit ă era doar
familia Barrington şi familia Greenwood – iar Antonia
Barrington, o tânără mai degrabă banală, refuză imediat
când Gwyn f ăcuse nişte aluzii în acest sens. Gwyn nu i-
o putea lua în nume de r ău. Deja primele priviri
aruncate de t ânărul lord asupra dr ăgu ei de Fleurette o
convinseră că fiica ei ar nimeri aici din lac în pu .
Elisabeth Greenwood ar fi primit-o cu pl ăcere pe
Fleur. Dragostea lui George Greenwood şi fidelitatea
lui erau deasupra oric ăror b ănuieli. Era şi pentru Fleur
un „unchi” respectat, iar în gospod ăria lui ar fi învă at

multe despreDar
întreprinderi. contabilitate şi administrarea
familia Greenwood era tocmaiunei
pe
punctul de a pleca în vizit ă în Anglia. P ărin ii lui
George voiau s ă-şi cunoasc ă în sfârşit nepo ii, iar
Elisabeth nu mai putea de emo ie.
— Sper că mama lui nu m ă va recunoa şte, îi confes ă
ea temerile ei Gwyneirei. Crede că vin din Suedia. Dac ă
constată acum că…
Gwyneira scutură din cap z âmbind. Era cu totul
imposibil s ă recunoşti în tânăra femeie de azi,
frumoasă, îngrijită, ale c ărei maniere excelente o f ăceau
să fie unul din pilonii societ ă ii din Christchurch pe
orfana pe jum ătate moart ă de foame, sfioas ă, care
părăsise cu douăzeci de ani în urmă Londra.
— Te va iubi, o asigur ă pe tânără. Şi să nu cumva s ă
faci vreo prostie şi să încerci să vorbeşti cu accent
suedez sau a şa ceva. Spui c ă ai crescut la Christchurch,
ceea ce este adevărat. Deci vorbeşti engleza, şi gata!
— Dar va auzi c ă vorbesc Cockney, se îngrijoră
Elisabeth.
Gwyn râse.
— Elisabeth, în compara ie cu tine, noi to i vorbim o
engleză îngrozitoare – afar ă de Helen, desigur, de la
care ai preluat accentul. Deci nu te agita.
Elisabeth, nesigură, încuviin ă din cap.
— Ei da, oricum George spune c ă nu va trebui s ă
vorbesc mult. Mamei lui îi place s ă poarte discu ii de
una singură…
Gwyneira r âse din nou. Întâlnirile cu Elisabeth erau
totdeauna înviorătoare. Era mult mai inteligent ă ca
Dorothy cea cuminte şi plictisitoare din Haldon şi

dr ăgu a de
ucenicul Rosemary, tatăluiîntre
brutar al care timp era
ei adoptiv. întrebăă cu
logodit
Iar se ce
s-o fi întâmplat cu celelalte trei fete care veniser ă cu ea
pe Dublin. Între timp, Helen primise ve şti de la
Westport. O doamn ă Jolanda declar ă supărată că
Daphne a disp ărut împreună cu gemenele – şi cu
încasările unui sf ârşit de s ăptămână. Doamna avu
neobrăzarea s ă ceară banii înapoi de la Helen. Helen nu
răspunse la scrisoare.
În cele din urm ă, Gwyn îşi luă un inimos r ămas-bun
de la Elisabeth – nu f ără a-i da obi şnuita listă de
cumpărături, pe care fiecare femeie din Noua Zeeland ă
i-o înmâna prietenei sale, c ând aceasta pleca în patria-
mamă. Sigur că prin firma lui George se putea comanda
practic tot ce se g ăsea de cump ărat la Londra, dar
femeilor nu le pl ăcea să-şi pună ni şte dorin e intime pe
listă. Elisabeth promise ca la comanda lui Gwyn s ă
golească magazinele londoneze, iar
Gwyneira se desp ăr i de ea în cei mai buni termeni,
dar fără să fi rezolvat problema lui Fleurette.
În cursul urm ătoarelor luni, situa ia de la Kiward
Station se detensionă. Dup ă atacul lui asupra lui Fleur,
Gerald era vizibil trezit la realitate. O evita pe nepoata
lui – iar Gwyneira avea grij ă ca Fleurette s ă procedeze
la fel. În ceea ce-l prive şte pe Paul, b ătrânul îşi
intensifică eforturile de a-l introduce în munca de la
fermă. Cei doi disp ăreau adesea dis-de-diminea ă
undeva, în direc ia păşunilor, pentru a reap ărea doar
seara. În continuare, Gerald îşi bea whisky-ul de sear ă,
dar nu ajungea niciodat ă în starea de ebrietate ca în
cazul anterioarelor sale orgii de o zi întreagă. Conform

celor
când spuse
Kiri şde
i Marama ău, Paul
bunicul serau maisedegrab
dovediă a îfi bun, pe
ngrijorate.
Gwyneira auzi o discu ie între fiul ei şi fata maori care o
nelinişti.
— Wiramu nu este un om r ău, Paul! Este harnic, un
bun vânător şi un bun cioban. Nu este drept s ă-l dai
afară!
Marama cur ă a în grădină argintăria. Spre deosebire
de mama ei, îi plăcea aceast ă muncă; iubea metalul
strălucitor. C âteodată cânta în timpul lucrului, dar lui
Gerald nu-i pl ăcea s ă o aud ă, fiindc ă nu putea suferi
muzica tribului maori. Şi Gwyn sim ea aproximativ la
fel, dar ea îşi aducea aminte doar de b ătaia tobelor din
noaptea acea fatidică. Baladele Maramei, interpretate cu
o voce suavă, îi pl ăceau şi spre surpriza tuturor păru c ă
îi plac şi lui Paul. Dar ast ăzi trebuia s ă se dea grozav
fa ă de prietena lui, povestind de excursia f ăcută ieri cu
Gerald. Cei doi controlaseră păşuni în drum spre mun i
şaducea
i l-au întâlnit pe b ăiatul maori Wiramu. Wiramu
prada unei excursii de pescuit deosebit de
fructuoase la tribul s ău, la Kiward Station. Acesta era
un motiv în sine de a-l pedepsi, dar b ăiatul f ăcea parte
dintr-o patrul ă de ciobani, pe care o instalase nu de
mult Gerald, spre a pune cap ăt activit ă ilor lui James
Mckenzie. De aceea, Wiramu ar fi trebuit s ă fie în
mun i, nu în sat, la mama lui. Gerald f ăcuse un atac de
furie şi îl bătuse pe b ăiat. În continuare îl puse pe Paul
să-i fixeze pedeapsa. Paul decise ca Wiramu s ă fie
concediat pe loc.
— Bunicul nu-l pl ăteşte ca el s ă plece la pescuit!
declară Paul cu importan ă. Trebuia s ă rămână la locul

lui!Marama scutură din cap.

— Dar eu cred c ă patrulele oricum merg din loc în
loc. Atunci este de fapt indiferent unde se afl ă Wiramu.
Iar bărba ii pescuiesc şi ei cu to ii. Trebuie să pescuiască
şi să vâneze. Sau le da i voi merinde?
— Ei bine, nu este indiferent! r ăspunse Paul cu
aplomb. Mckenzie nu fură oile aici, lângă casă, ci sus, în
mun i. Acolo trebuie s ă patruleze b ărba ii. Şi pentru
hrana proprie au voie s ă pescuiască şi să vâneze. Dar
nu pentru tot satul.
Băiatul era ferm convins că are dreptate.
— Nici nu o fac! nu-l slăbi Marama. Încerca disperată
să-i clarifice lui Paul punctul de vedere al oamenilor ei;
nu putea în elege de ce era a şa de greu. Paul crescuse
practic la tribul maori. Era oare posibil ca el s ă nu fi
învă at nimic acolo afar ă de tehnica pescarilor şi a
vânătorilor? Dar ei au redescoperit râul şi pământul din
jur. Acolo nu pescuise încă nimeni, plasele lor erau
pline. Nu puteau s ă m ănânce tot şi peştele nu-l puteau
usca – doar trebuiau s ă patruleze. Dac ă nu ar fi fugit
unul p ână în sat, pe ştele s-ar fi stricat. Şi asta este o
ruşine, Paul, doar ştii şi tu! Nu se lasă hrana să se strice,
zeilor nu le place aşa ceva!
Wiramu a fost desemnat din grupul const ând în cea
mai mare parte din maori ca s ă ducă peştele în sat şi să
le spune bătrânilor de marea bogă ie în peşte a apei nou
descoperite. Şi pământul din jur p ărea s ă fie rodnic şi
pentru condi iile de aici bogat în vânat. S-ar fi putut ca
tribul s ă o porneasc ă la drum şi să petreacă un timp
acolo, pescuind şi vânând. Pentru Kiward Station ar fi o

dezvoltare
fura animale dac ăămaori
pozitiv , în apropierea taberei,
ar fi cu ochii nimeni
pe ele. Dar nu
niciar
Gerald, nici nepotul lui n-au putut sau n-au vrut s ă
ajungă cu ra ionamentul până aici. În schimb, i-au
supărat pe maori. Cu siguran ă că oamenii lui Wiramu
nu o s ă observe niciun ho de animale, iar munca
patrulelor va fi făcută pe viitor mai degrabă lejer.
— Tatăl lui Tonga spune c ă va solicita noul teritoriu
pentru el şi pentru tribul lui, declar ă în plus Marama.
Wiramu îl va conduce acolo. Dac ă domnul Gerald ar fi
fost dr ăgu cu el, v-ar fi ar ătat vou ă teritoriul, şi voi a i
fi putut să vi-l însuşi i!
— Găsim noi şi singuri! declar ă Paul. Nu trebuie s ă
fim drăgu i cu nişte bastarzi fără căpătâi.
Marama clătină din cap, dar renun ă să-i spun ă
băiatului c ă Wiramu nu era cu niciun chip un bastard,
ci stimatul nepot al căpeteniei.
— Kai Tahu, spune Tonga, anun ă terenurile
descoperite la Christchurch continuă ea. El ştie s ă scrie
şi să citească la fel de bine ca tine şi îi ajut ă şi Reti. A
fost o prostie s ă-l concediezi pe Wiramu, Paul. A fost
doar o prostie!
Paul se sculă furios şi răsturnă cutia cu tacâmurile de
argint, pe care Marama le cur ă ise deja. O f ăcuse precis
inten ionat, fiindcă de regulă se mişca cu multă dibăcie.
— Eşti o fat ă şi mai e şti şi doar o maori. Cum po i tu
să ştii ce este o prostie?
Marama r âse şi adun ă liniştită argintăria. Nu se
supăra prea repede.
— Vei vedea, cine va ob ine teritoriul! spuse ea
liniştită.

îşiGwyneirei, aceast
făcea în mod ă discuinamici.
deliberat ie îi confirm ă temerile.
Confunda t ăriaPaul
cu
duritatea, ceea ce la v ârsta lui era poate normal. Dar
Gerald ar fi trebuit s ă-l certe, în loc s ă-i dea ap ă la
moară. Cum putea s ă-l lase pe b ăiatul acesta de
doisprezece ani s ă decidă dacă un muncitor era
concediat sau nu?
În orice caz, Fleurette îşi reluă via a obişnuită şi chiar
o vizit ă des pe Helen la O’Keefe Station – desigur doar
când Gerald şi Paul erau cu siguran ă pleca i şi nu
trebuia s ă se team ă nici de venirea lui Howard. Gwyn
considera c ă este nechibzuin ă şi că este mai bine ca
femeile s ă se întâlnească la Haldon. Pe cat ârul
Nepumuk îl trimisese înapoi.
Fleurette scria în continuare scrisori lungi la
Queenstown, dar nu primea r ăspuns. Helen p ă i la fel;
şi ea îşi făcea griji mari în legătură cu fiul ei.
— Dacă ar fi mers m ăcar la Dunedin, suspin ă ea. La
Haldon exista mai nou o ceain ărie, în care puteau lua
loc şi femei serioase şi schimba nout ă i. Ar fi putut s ă
accepte un post ca secretar la un birou sau ceva
asemănător. Dar să caute aur…
Gwyn ridică din umeri.
— Vrea s ă se îmbogă ească. Şi poate c ă are noroc, se
spune că într-adevăr se găseşte foarte mult aur.
Helen îşi dădu ochii peste cap.
— Gwyn, îmi iubesc fiul meu ca pe ochii din cap. Dar
aurul ar trebui s ă crească în copaci şi să-i cad ă în cap,
pentru ca s ă-l găsească. Îi seam ănă tatălui meu, Gwyn,
şi el era doar atunci fericit c ând putea s ă stea în camera
lui de studii şi se ad âncea în texte în vechea ebraic ă. În

cazul
avocatluisau
Ruben, sunt
judec ător,texte de legi.
poate c ă ar
Credbun
şi un fi un bun
comerciant.
George Greenwood spusese c ă se în elege cu clien ii –
este un om îndatoritor. Dar s ă schimbe cursul unui
pârâu pentru a sp ăla aur sau s ă sape un pu sau ce o fi
trebuind, de asta nu este în stare.
— O va face pentru mine! spuse Fleur cu o expresie
transfigurată a fe ei. Pentru mine face totul. În orice caz,
va încerca! …
Până acum se vorbea la Haldon mai pu in de aurul
găsit de Ruben O’Keefe, ci de furturile de animale din
ce în ce mai neru şinate ale lui James Mckenzie. Pe
moment suferea cel mai mult de pe urma f ărădelegilor
lui Mckenzie un mare cresc ător de oi, John
Sideblossom.
Sideblossom locuia în cap ătul de vest al lacului
Pukaki, deja sus, în mun i. Venea rar la Haldon şi
practic niciodat ă la Christchurch, dar avea propriet ă i
imense la marginea Alpilor. Îşi vindea animalele la
Dunedin, a şa că nu făcea parte din clien ii lui George
Greenwood.
Cu toate acestea, Gerald p ăru să-l cunoasc ă. De fapt,
se bucur ă ca un copil c ând primi într-o zi vestea c ă
Sideblossom voia s ă se întâlnească la Haldon cu
crescători cu acelea şi convingeri, pentru a mai porni o
expedi ie de pedeapsă împotriva lui James Mckenzie.
— Este ferm convins c ă Mckenzie h ălăduieşte în
regiunea sa! declară Gerald în timpul obligatoriului său
whisky înainte da mas ă. Undeva mai sus de lacuri sau
trebuie s ă fi găsit p ământ nou. John este de p ărere c ă
dispare printr-o trecătoare, pe care noi nu o cunoa ştem.

Şadun ăms ăoamenii

i vrea facă ac şiuni
i să-lpescoatem
suprafedee mari. Trebuie
individ s ă de
definitiv ne
acolo.
— Ştie Sideblossom ce vorbe şte? se interes ă
Gwyneira liniştită.
În ultimii ani, aproape to i baronii de oi din
Canterbury Plains pl ănuiseră aici, în fa a căminului ei,
asemenea hăituieli. De cele mai multe ori, nici nu avur ă
loc, fiindcă nu se adunaseră suficien i oameni, pentru a
lua la piept ănat teritoriul vecin. Trebuia o personalitate
mai carismatic ă decât Reginald Beasley pentru a-i uni
pe crescătorii de oi individualişti.
— Pot s ă- i şoptesc acest lucru! url ă Gerald. Johnny
Sideblossom este cel mai s ălbatic c âine pe care i-l po i
imagina! îl cunosc încă de când vânam balene, era tânăr
de tot pe atunci, cam ca Paul acum…
Paul îşi ciuli urechile.
— S-a angajat ca mus pe vas, împreună cu tat ăl lui.
Dar bătrânul bea de stingea şi într-o zi, c ând trebuia s ă
mânuiască harponul şi balena se zb ătea ca nebuna, a
fost m ăturat din barc ă – mai exact, a fost r ăsturnată
toată barca şi to i au s ărit afar ă. Doar micu ul rămas
până în ultima secundă şi a aruncat harponul înainte ca
barca să se scufunde. Johnny Sideblossom a r ăpus
balena! La zece ani! Bătrânul lui a mierlit-o, dar acest
lucru nu l-a speriat. A devenit cel mai temut arunc ător
de harpon de pe Coasta de Vest. Dar cum a auzit c ă s-a
găsit aur la Westport, s-a dus acolo. În sus şi în jos pe
Buller River, şi cu succes. În cele din urm ă, a cump ărat
teren la lacul Pukaki. Şi animale de cel mai bun soi, în
parte chiar de la mine. Dac ă mă gândesc bine, pramatia

de Mckenzie
Trebuie a dus
să fi fost acumodou
turm ă de
ăzeci de la mine în mun i.
ani..
Şaptesprezece, g ândi Gwyneira. Îşi aminti c ă James
se str ăduise s ă ob ină această însărcinare mai ales
pentru a pleca din calea ei. Oare îşi extinsese de pe
atunci excursia şi găsise ara lui de vis?
— O să-i scriu c ă putem aranja întâlnirea aici! Da,
este o idee bun ă! mai invit încă câ iva şi facem, în
sfârşit, treab ă ca lumea! ÎI prindem pe individ, nicio
grijă. Dacă se apucă Johnny de ceva, o face ca lumea!
Gerald ar fi vrut să se apuce imediat de scris, dar Kiri
puse m âncarea pe mas ă. Dar imediat a doua zi se puse
pe treab ă, iar Gwyn suspina la g ândul chefului şi be iei
care va preceda marea expedi ie de pedepsire. Totu şi
era curioasă să-l cunoască pe Johnny Sideblossom. Dacă
doar jum ătate din pove ştile spuse de Gerald, ca s ă
distreze pe cei de la mas ă, erau adev ărate, Sideblossom
trebuia să fie dat dracului – şi poate un adversar
primejdios pentru James Mckenzie.
Aproape to i cresc ătorii de animale din regiune
acceptară invita ia lui Gerald şi de data acesta se p ăru
că nu este vorba doar de distrac ie. James Mckenzie
întrecuse realmente m ăsura. Iar John Sideblossom
părea s ă aibă într-adevăr capacitatea de a-i conduce pe
oameni. Gwyneira g ăsi că este într-adevăr impozant.
Călărea pe un arm ăsar puternic, negru – foarte
reprezentativ, dar şi bine-crescut şi uşor de condus.
Probabil c ă pe acest cal îşi inspecta p ăşunile şi
supraveghea m ânarea oilor. Apoi era înalt; îi dep ăşea
până şi pe cei mai înal i bărba i dintre baronii oilor cu
aproape un cap. Corpul lui era puternic şi muşchiulos,

fa arsăşde
eraades rlion şat.
i câsoare ăsături
i cuÎltrpurta p âbine croite,
nă pe umeri,părul
ceeaînchis
ce-i
sublinia duritatea. Şi avea o personalitate debordant ă,
cuceritoare. Stăpânea imediat conversa ia bărba ilor, îşi
bătu vechii prieteni pe um ăr, râse zgomotos cu Gerald
şi păru să consume whisky-ul ca apa, f ără a se putea
observa ceva schimbat. Fa ă de Gwyneira şi de celelalte
pu ine femei, care- şi înso iseră bărba ii la aceast ă
întâlnire, era de o polite e aleas ă. Totuşi, Gwyneira nu-l
agrea, f ără a putea spune din ce motiv. Dar de la prima
vedere sim i o anumit ă respingere. Oare fiindcă buzele
sale erau înguste şi dure şi arătau un z âmbet care nu se
reflecta în ochi? Sau erau însăşi ochii – at ât de
întuneca i, de p ăreau negri, reci ca noaptea şi
cercetători? Gwyneira observ ă că privirile lui st ăruiau
prea îndelung asupra ei, evaluând-o – mai pu in pe fa a
ei, mai degrab ă pe silueta ei încă zveltă şi formele
feminine. Ca fat ă tânără s-ar fi înroşit, dar acum
răspundea privirilor cu siguran ă de sine. Era st ăpână
aici, el era oaspetele, şi ea nu era interesată de niciun fel
de contact, care să depăşească acest cadru. Ar fi preferat
s-o ină deoparte şi pe Fleurette de prietenul şi
tovarăşul de be ii al lui Gerald, dar acest lucru nu era
posibil, fiindcă fata era a şteptată la banchetul de sear ă.
Gwyn renun ă la ideea de a o preveni pe fiica ei: Fleur
ar face atunci totul s ă pară neatrăgătoare – şi, prin
aceasta, ar trezi iar furia lui Gerald. A şa că Gwyn îl
observa doar circumspect ă pe oaspetele ei lugubru,
când Fleur coborî treptele
— Atât de str ălucitoare şi de dr ăgu ă ca Gwyneira în
prima ei seară de la Kiward Station. Fata purta o rochie

crem,
altfel albe. ă, care
simplLa sublinia
m âneci, ăscroialaugşâortului
la r bronzul al pielii
şi laeitalie
de
avea aplica ii aurii şi maronii din broderie spart ă, care
se potriveau cu culoarea neobişnuită a ochilor ei, de un
brun-deschis, aproape auriu. Nu îşi ridicase p ărul, ci îl
împletise doar în stânga şi în dreapta capului, şi cozile
sub iri le legase la spate. Ar ăta dr ăgu , dar avea mai
ales efectul practic de a nu l ăsa să-i cad ă părul pe fa ă.
Fleurette se coafa întotdeauna singură; în aceast ă
privin ă refuzase de mică ajutorul fetelor în casă.
Silueta zvelt ă a lui Fleur şi părul deschis o f ăceau s ă
pară o zână. Oric ât de asem ănătoare era cu mama ei,
oricât de mult se asem ănau ca temperament, Fleurette
avea totu şi o alt ă aură. Fata ar ăta mai capabil ă de a se
acomoda, mai supus ă decât tânăra Gwyn, iar ochii
căprui-aurii străluceau mai degrab ă decât să arunce
scântei provocatoare.
Bărba ii din sal ă se uitau fascina i la apari ia ei, dar
pe când cei mai mul i păreau vr ăji i, Gwyneira
recunoscu în privirea lui John Sideblossom o expresie
de lăcomie. După părerea ei, el inu m âna lui Fleurette
timp prea îndelungat când o salută curtenitor.
— Există şi o doamn ă Sideblossom? întrebă Gwyn,
când oaspe ii şi gazda se aşezară în sfârşit la masă.
Gwyneira se a şezase ea însăşi alături de John
Sideblossom, dar b ărbatul îi acorda at ât de pu ină
aten ie, c ă era aproape o impolite e. În schimb, avea
doar ochi pentru Fleurette, care purta o discu ie mai
degrabă plictisitoare cu b ătrânul lord Barrington.
Lordul predase afacerile sale din Christchurch fiului
său şi se stabilise la o ferm ă în Canterbury Plains, unde

ştea cu
creJohn rezultate mediocre
Sideblossom la şGwyn
se uită cai i oi. de parc ă abia
acum ar fi observat-o.
— Nu, nu mai exist ă o doamn ă Sideblossom,
răspunse el la întrebarea lui Gwyn. So ia mea a murit
acum trei ani la naşterea fiului meu.
— Îmi pare r ău, zise Gwyn; rar se întâmpla să fie at ât
de sincer ă, spun ând asemenea banalit ă i. Şi pentru
copil – am în eles bine că a supravie uit?
Fermierul aprobă din cap.
— Da, fiul meu a crescut acum practic între angaja ii
maori ai casei. Nu este o solu ie prea bună, dar c ât timp
e mic, merge. În perspectivă va trebui să găsesc altceva.
Dar nu este u şor s ă găseşti o fată potrivită… Şi o fix ă în
continuare pe Fleur, ceea ce o irit ă şi o sup ără le Gwyn.
Bărbatul vorbea de o fat ă ca de o pereche de pantaloni
de călărie! Fiica dumneavoastr ă este deja f ăgăduită
cuiva? se interes ă el cu mult ă luciditate. Pare s ă fie o
fată foarte bine crescută.
Gwyneira, uluit ă, nu ştia ce s ă răspundă. Bărbatul
acesta nu-şi pierdea vremea cu introduceri lungi!
— Fleurette este încă prea t ânără… spuse ea în cele
din urmă evaziv.
Sideblossom ridică din umeri.
— Acest aspect nu este neprielnic. Am fost totdeauna
de părere c ă aceste tinere nu pot fi c ăsătorite destul de
devreme ca să nu fac ă prostii. Şi nasc mult mai u şor cât
timp sunt tinere. Mi-a spus moa şa când a murit
Marylee. Marylee avea deja douăzeci şi cinci de ani.
După ultimele cuvinte, se întoarse cu spatele la
Gwyneira. Ceva ce spusese Gerald trebuia s ă-i fi trezit

interesul şi câteva
discu ie aprins ă cu minute
un crescmai ârziu
ătort de era ad âncit într-o
animale.
Gwyneira r ămase calm ă, dar în interior fierbea de
furie. Era obi şnuită cu faptul c ă fetele nu erau curtate
pentru personalitatea lor, ci din motive dinastice sau
financiare. Dar acest ins mergea evident prea departe.
Chiar şi cum vorbea de so ia lui defunct ă: „Marylee
avea deja dou ăzeci şi cinci de ani.” Suna de parc ă ar fi
murit oricum în curând de b ătrâne e, indiferent dacă în
prealabil îi dăruise sau nu lui Sideblossom un copil.
Mai t ârziu, c ând oaspe ii se str ânseseră în grupuri
lejere în salon, pentru a p ălăvrăgi şi a încheia ultimele
discu ii de la mas ă, înainte ca doamnele s ă se adune în
salonul Gwyneirei la ceai şi la un lichior, iar b ărba ii să
se retrag ă în refugiul lui Gerald, cu igări de foi şi
whisky, Sideblossom i se alătură direct lui Fleurette.
Gwyneira, care nu putea s ă scape de discu ia purtată
cu lady Barrington, observ ă nervoasă cum o abord ă pe
Fleur. Se pare c ă se purta curtenitor şi îşi folosea tot
şarmul. Fleurette zâmbi încurcată şi se lăsă antrenată de
bunăvoie într-o discu ie. Judec ând dup ă expresia fe ei,
cei doi discutar ă de câini şi cai. În orice caz, Gwyneira
nu-şi putea imagina nimic altceva care s-o intereseze
atât de mult pe Fleur. C ând Gwyn reuşi, în sf ârşit, să se
desprindă de lady Barrington şi să meargă agale şi pe
neobservate în direc ia lui Sideblossom, presupunerile i
se confirmară.
— Sigur că vă arăt cu pl ăcere iapa. Dacă vre i, putem
ieşi m âine împreună călare. V-am privit armăsarul, este
într-adevăr frumos! Fleurette p ăru că-l simpatizează pe
vizitator. Sau pleca i deja mâine?

la Cei mai mul

fermele i dintre
lor. Se hot ăcei prezen
râse i vor pleca
organizarea ieiâine
deja m
expedi de
pedepsire, iar b ărba ii aveau de g ând să strângă
oamenii din împrejurimi care erau dispuşi să participe.
Unii dintre crescătorii de oi voiau să participe personal,
al ii promiseseră să îi ajute m ăcar cu c â iva c ălăre i
înarma i.
John Sideblossom clătină din cap.
— Nu, r ămân câteva zile aici, domni şoară Warden.
Ne-am în eles s ă strângem aici oamenii din regiunea
Christchurch şi să mergem împreună la ferma mea. Ea
va fi punctul de plecare pentru celelalte activit ă i. Aşa
că accept cu pl ăcere propunerea dumneavoastră. De
altfel, arm ăsarul are s ânge ar ăbesc. Cu câ iva ani în
urmă am putut cump ăra la Dunedin un arab de de şert
pur s ânge şi am încrucişat caii de la ferm ă cu el.
Rezultatele sunt foarte dr ăgu e – dar uneori cam
uşoare!
Deocamdată Gwyn era lini ştită. Cât timp am ândoi
discutau de cai, Sideblossom va şti să se poarte. Şi poate
că-i plăcea într-adevăr lui Fleur. Legătura ar fi potrivită:
Sideblossom era respectat şi avea o idee mai mult
pământ dec ât Gerald Warden, de şi nu la fel de fertil.
Sigur c ă bărbatul era cam în vârstă pentru Fleur, dar
mai era acceptabil. Dacă nu ar fi avut un sentiment at ât
de neplăcut în legătură cu acest lucru! Dacă bărbatul nu
ar fi dat impresia aceea de r ăceală şi lipsă de sentiment!
Şi mai era şi Ruben O’Keefe. Cu siguran ă că Fleurette
nu va fi de acord s ă se despartă de dragostea ei.
Cu toate acestea, în zilele urm ătoare, p ărea s ă-i fac ă
plăcere s ă stea cu John Sideblossom. B ărbatul era un

ălăre curajos,
cpovesteasc şi săîiasculte
ceea ce
ă captivant plăceaatent.
lui Apoi ştiaavea
Fleur,mai să
şi şarm şi un fel de a fi îndrăzne , care îi plăcu fetei.
Fleur r âse când Sideblossom, trăgând cu Gerald asupra
unor porumbei de lut, în loc s ă ochească porumbelul,
împuşcă coada unui trandafir din grădină.
— Un trandafir trandafirului! spuse el – e drept,
pu in srcinal, dar se p ărea c ă Fleur se sim ea m ăgulită.
Paul, în schimb, p ărea sup ărat. Îl admira pe
Sideblossom încă de când povestise Gerald despre el şi,
de când îl cuno ştea personal, îl diviniza de-a dreptul.
Dar Sideblossom nu avea ochi pentru b ăiat. Fie stătea la
băut şi la taifas cu Gerald, fie o curta pe Fleur. Paul se
gândea cum să facă să-i spună adevărul despre sora lui.
Dar deocamdată nu se ivea niciun prilej.
John Sideblossom era un b ărbat al deciziilor rapide şi
era obi şnuit s ă ob ină ceea ce dorea. Vizitase Kiward
Station în primul r ând pentru a mobiliza în sfârşit pe
crescătorii de oi din Canterbury. Dar când o cunoscu pe
Fleurette Warden, se hot ărî foarte repede s ă rezolve cu
această ocazie şi altă problemă ce trebuia solu ionată. Îi
trebuia o nou ă so ie – şi aici întâlnise pe nea şteptate o
candidată potrivită. Tânără, atr ăgătoare, din familie
bună şi evident cu o educa ie aleasă. Cel pu in în primii
ani va putea s ă economisească învă ătorul pentru fiul
lui, Thomas. Legătura cu Wardenii îi va deschide şi alte
uşi în societatea bun ă de la Christchurch şi Dunedin.
Dacă a în eles bine, mama lui Fleurette provenea chiar
din aristocra ia englez ă. Fata p ărea s ă fie pu in
sălbatică, iar mama tindea s ă aibă prea multă putere. În
orice caz, Sideblossom nu i-ar fi permis niciodat ă so iei

sale s ăă participe
conduc creştereala animalelor!
conducerea Dar
fermei şi chiar
aceasta era soă
problemă a lui Warden; pe Fleurette o va struni el. Va
putea să-şi aducă cu ea animalele ei iubite – iapa va face
mânji nemaipomeni i şi că eaua ciob ănească era şi ea
un real c âştig. Dar c ând Fleur va fi însărcinată, nu va
mai putea conduce ea c âinele. Sideblossom se apucă de
pe acum s ă între în gra iile lui Gracie – ceea ce îi aduse
şi mai multă simpatie din partea lui Fleurette. După trei
zile, fermierul era convins c ă Fleur nu-i va respinge
cerere în căsătorie. Iar Gerald Warden ar trebui s ă fie
fericit că poate s-o mărite atât de avantajos pe fată.
Gerald urmărise curtea pe care i-o f ăcea John lui
Fleur cu un ochi r âzând şi unul pl ângând. De data
aceasta, fata nu p ăru s ă fie împotrivă – Gerald era chiar
de părere c ă nepoata lui flirta destul de neru şinat cu
vechiul său prieten. Dar uşurarea sim ită era amestecată
cu gelozia. John va avea ceea ce el, Gerald, nu putea
avea. Sideblossom nu va trebui s-o ia pe Fleur cu for a,
ea i se va da de bun ăvoie. Gerald îşi înecă gândurile
interzise în whisky.
Cel pu in era preg ătit c ând în a patra zi a şederii sale
la Kiward Station, Sideblossom veni la el şi îi prezent ă
gândurile sale de căsătorie.
— Ştii, b ătrâne prietene, c ă la mine este pe m âini
bune, spuse Sideblossom. Lionel Station este mare. E
drept că nu are a şa o cas ă seniorială grozavă ca aceasta,
dar este confortabilă… Avem personal suficient. Fata va
fi servit ă din toate p ăr ile. Desigur c ă va trebui s ă se
ocupe personal de copil. Dar cu siguran ă c ă va avea în
curând şi copii proprii – atunci merg toate împreună. Ai

ceva împotrivă îş
Sideblossom dac ă îi ăfacuno whisky.
i turn cerere în căsătorie?
Gerald negă din cap şi îi întinse paharul s ă fie servit.
Sideblossom avea dreptate; ceea ce propunea el era cea
mai bună solu ie.
— Nu am nimic împotrivă. E drept c ă ferma nu are
multe lichidită i pentru dotă. Ai fi mul umit cu o turmă
de oi? Putem vorbi şi despre două iepe de prăsilă…
Cei doi b ărba i petrecur ă următoarele ore trat ând pe
îndelete despre dota lui Fleurette. Am ândoi erau un şi
cu toate alifiile în ceea ce prive şte comer ul cu animale.
Ofertele zburau de colo colo. Gwyneira, care iar tr ăgea
cu urechea, nu era nelini ştită: ei i se p ărea c ă este vorba
de împrospătarea s ângelui turmelor de oi de la Lionel
Station. Numele lui Fleurette nu fu pomenit nici m ăcar
o dată.
— Tre… trebuie s ă te previn! spuse Gerald, c ând, în
sfârşit, cei doi b ărba i ajunser ă la o în elegere şi
mărimea dotei fusese confirmat ă cu baterea palmei şi
cu încă mai mult whisky. Mi… micu a nu este şi…
simplu de strunit. S-a fixat pe o treab ă cu un b ăiat din
vecini… doar prostii, individul a plecat între timp. Dar
tu cunoşti… cunoşti muierile…
— De fapt nu am avut impresia c ă nu i-a ş fi pe plac
lui Fleurette, se minună Sidemblossom. Ca întotdeauna,
părea şi acum complet treaz, de şi prima sticl ă de
whisky era de mult golit ă. De ce nu facem lucrurile ca
lumea, şi o întrebăm pe ea? Ei hai, pune s ă fie chemată!
Sunt acuma dispus pentru un s ărut de logodn ă! Iar
mâine, ceilal i cresc ători de oi ar trebui s ă se întoarcă.
Atunci putem să facem cunoscută logodna.

şi Fleurette, care
se preg ătea s ătocmai venise
se schimbe de la omasa
pentru plimbare c ăălare
de sear , se
minună de bătaia sfioasă a lui Witi la uşa ei.
— Domnişoară Fleur, domnul Gerald vrea s ă vă
vorbească. El… cum a spus? V ă roagă s ă veni i imediat
în camera sa. Era vizibil c ă servitorul maori se g ândea
dacă să mai adauge vreo observa ie şi se hotărî s-o facă.
Cel mai bine este dac ă vă gr ăbi i. Bărba ii mult whisky
şi pu ină răbdare.
După povestea cu Reginald Beasley, Fleur r ămăsese
suspicioasă, în ceea ce prive şte invita iile bru şte în
camera lui Gerald. Instinctiv, se hot ărî să nu se aranjeze
prea frumos, ci îşi încheie costumul de călărie, în loc s ă-
şi îmbrace rochia de m ătase verde- închis, pe care i-o
pregătise Kiri. Ar fi preferat s-o cheme şi pe mama ei,
dar nu ştia unde era Gwyneira. Mul imea de vizitatori
şi munca de la ferm ă o solicitaser ă mult pe Gwyn.
Momentan nu era mult de lucru – era ianuarie; trecuse
perioada de tuns şi de f ătatul mieilor, iar oile se g ăseau
în cea mai mare parte libere, sus în mun i – dar vara
aceasta era neobi şnuit de umed ă şi de aceea tot
trebuiau f ăcute repara ii, iar cositul f ânului era un joc
de noroc. Fleur se hotărî să nu o aştepte pe Gwyn şi mai
ales s ă nu-şi piard ă timpul c ăutând-o. Orice o fi vr ând
Gerald, trebuia s ă rezolve ea singur ă cu el. Şi nu se
temea de abuzuri. Doar Witi vorbise de „b ărba i”. Deci
va fi de fa ă şi Sideblossom, astfel c ă Gerald nu va
depăşi limitele bunei-cuviin e.
John Sideblossom era neplăcut surprins c ă Fleur
pătrunse în camera b ărba ilor în costum de c ălărie şi cu
părul v âlvoi. Ar fi putut s ă se aranjeze pu in, de şi arăta

desigur încântătoare. Nu, nu-i va fi greu s ă apeleze la

pu in romantism.
— Domnişoară Fleur, spuse el. Îmi permite i să iau
cuvântul? Sideblossom f ăcu o plec ăciune perfectă în
fa a fetei. Doar m ă atinge pe mine în cel mai înalt grad
şi nu sunt bărbatul care să trimită pe al ii în pe it.
Privi îi ochii speria i ai lui Fleur şi crezu c ă acea
licărire nervoasă ar fi un îndemn.
— Domnişoară Fleur, este drept c ă v-am v ăzut
pentru prima oar ă acum trei zile, dar din prima clip ă
am fost încântat de dumneavoastr ă, de ochii
dumneavoastră minuna i, de z âmbetul fermec ător. Iar
prietenia cu care m-a i tratat în ultimele trei zile, m-au
făcut s ă sper c ă nu vă displace prezen a mea. Şi de
aceea – sunt un b ărbat al hot ărârilor temerare,
domnişoară Fleur, şi cred c ă ve i ajunge s ă îndrăgi i
această latură a mea –, de aceea am decis s ă vă pe esc la
bunicul dumneavoastră. El a acceptat bucuros o
legătură între noi. Deci, cu acceptul tutorelui
dumneavoastră, vă cer în mod solemn mâna.
Sideblossom zâmbi şi se l ăsă într-un genunchi în fa a
lui Fleur. Gerald se st ăpâni să nu râdă c ând observă c ă
Fleur nu ştia unde să se uite.
— Eu… domnule Sideblossom, este foarte dr ăgu ,
dar eu iubesc pe altcineva, articul ă ea în cele din urm ă.
Bunicul ar fi trebuit să vă spună acest lucru şi…
— Domnişoară Fleur, o întrerupse Sideblossom plin
de sine, pe oricine crede i că îl iubi i, îl ve i uita în
bra ele mele.
Fleurette scutură capul.
— Nu îl voi uita niciodat ă, domnule! I-am promis c ă

ă mFleur,
o s— ă mărit
nucu el… asemenea prostii! se agit ă Gerald.
vorbi
John este bărbatul potrivit pentru tine! Nu prea t ânăr,
nu prea b ătrân, potrivit din punct de vedere social şi
mai este şi bogat. Ce doreşti mai mult?
— Trebuie s ă-l pot iubi pe b ărbatul meu! r ăspunse
Fleurette disperată. Iar eu…
— Dragostea cre şte cu timpul, declar ă Sideblossom.
Ei hai, fato! Ţi-ai petrecut ultimele trei zile cu mine.
Deci nu pot fi chiar neplăcut pentru tine.
În ochii lui se citea nerăbdarea.
— Nu… nu-mi sunte i nepl ăcut, dar… dar doar nu o
să mă… căsătoresc doar pentru at âta cu
dumneavoastră. V-am considerat drăgu , dar… dar…
— Termină cu sclifoselile, Fleurette! întrerupse
Sideblossom b âlbâielile fetei. Argumentele lui Fleur îi
erau indiferente. Spune da, şi putem vorbi despre
modalită i. Cred c ă o să facem nunta încă în aceast ă
toamnă – imediat ce s-a rezolvat problema aceasta
nenorocită cu James Mckenzie. Poate vii cu mine la
Lionel Station… desigur înso ită de mama ta, trebuie să
fie totul făcut corect…
Fleurette respir ă adânc, prins ă între furie şi panic ă.
La naiba, de ce nu o asculta nimeni? Se hot ărî s ă spună
clar şi fără echivoc ce g ândea. B ărba ii ace ştia trebuiau
să fie capabili să accepte faptele în sine!
— Domnule Sideblossom, bunicule… Fleurette ridic ă
vocea. Am spus-o de repetate ori şi m-am cam s ăturat
să mă repet. Nu o s ă mă căsătoresc cu dumneavoastră!
Vă mul umesc pentru propunere, v ă apreciez
ataşamentul, dar sunt deja legat ă de altcineva. Şi acum

m ă voi duce
bunicule, că nu îiau
n camera
parte la mea. Te m
cină, nu rog s ă bine.
ă simt mă scuzi,
Fleur se sili s ă nu ias ă în fug ă din camer ă, ci s ă se
întoarcă încet şi demn. Cu capul ridicat m ândru, p ărăsi
camera şi nu tr ânti u şa dup ă ea. Dar apoi alerg ă, ca
mânată de draci, prin salon şi pe trepte în sus. Cel mai
bine dacă se închidea în camera ei p ână pleca
Sideblossom. Licărirea din ochii lui nu-i pl ăcuse deloc.
Desigur c ă bărbatul nu era obi şnuit s ă fie refuzat. Şi
ceva îi spunea c ă poate deveni primejdios dac ă ceva nu
mergea după voin a lui.

5
 În ziua urm ătoare, Kiward Station se umplu de
bărba i şi de cai. Baronii oilor din Canterbury Plains nu
se zg ârciră: num ărul membrilor „expedi iei de
pedepsire” ajunsese la cel al unei companii. Pu ini erau
oamenii aduna i de prietenii lui Gerald care îi plăceau
Gwyneirei. Erau doar c â iva ciobani maori şi relativ
pu ini angaja i ai fermelor. Se p ărea c ă crescătorii de
animale c ăutaseră oamenii în crâşme sau în bar ăcile
noilor colonişti, şi mul i dintre ei p ăreau s ă fie
aventurieri, dacă nu chiar lep ădături întunecate, g ândi
Gwyn. De aceea se bucur ă că Fleur nu se apropie în
acele zile de grajduri. Mai ales c ă Gerald nu se zg ârci şi
puse din bel şug alcool la b ătaie. B ărba ii beau şi
sărbătoreau în magaziile de tuns oi, pe c ând păstorii de
la Kiward Station, de regul ă vechi prieteni ai lui
Mckenzie, impresiona i neplăcut, se retraseră.
— Pentru numele lui Dumnezeu, domni şoară Gwyn,

le exprim
James ă Andy
ca pe un lupMearan
râios. Vorbesc O s ăs-lă-lvâîneze
temerile.serios mpuşpe
te!
Doar nu merit ă aşa ceva, s ă se trimită această pleavă a
societă ii după el. Totul din cauza câtorva oi!
— Această pleavă nu cunoa şte mun ii, spuse
Gwyneira şi nu ştia dacă încerca prin aceste cuvinte să-l
liniştească pe bătrânul ei p ăstor sau pe sine. Nu fac
decât să se calce reciproc pe picioare, Mckenzie va r âde
pe săturate de ei. A şteaptă numai, vei vedea c ă se va
destrăma totul. Dacă ar pleca deja! Nu-mi place să-i ştiu
în curte. Pe Kiri şi pe Moana le-am trimis acas ă, pe
Marama de asemenea. Şi sper ca maori s ă-şi păzească
tabăra. Voi s ă fi i cu ochii pe cai şi pe harna şament! Nu
vreau să dispară ceva.
În aceast ă privin ă, pe Gwyn o a ştepta o surpriz ă
foarte nepl ăcută. O parte a b ărba ilor venise pe jos, iar
Gerald – la început mahmur de tot, spre amiaz ă din
nou beat şi foarte sup ărat pe nesupunerea lui Fleurette
– le promise cai de la Kiward Station. Nu o înştiin ă
imediat pe Gwyn, a şa că ea nu avusese timp s ă ceară
aducerea unor cai de munc ă de pe izlazurile de var ă. În
loc de aceasta, după-amiaza bărba ii, chiuind, împăr iră
între ei Cobii, caii ei pre ioşi. Fleurette urm ări de la
fereastra ei, neajutorat ă, cum încercară unul dup ă altul
să se suie pe Niniane.
— Mamă, doar nu le poate da pur şi simplu calul!
Doar este al nostru! se văită ea.
Gwyneira ridică din umeri.
— Dă caii doar împrumut, nu au voie s ă-i păstreze.
Dar nici mie nu-mi convine. Cei mai mul i dintre ace şti
indivizi nici nu ştiu să c ălărească ca lumea. Asta este şi

un
jos.avantaj. Doartrebuie
Când revin, vezi des acum,
ă-i obi şcaii
nuimse pe
cabreaz ă şnou
cai din i îi dau
cu
călăritul.
— Dar Niniane…
— Nu pot s ă schimb nimic, copil ă. O vor şi pe
Morgaine a mea. Poate pot s ă vorbesc mâine cu Gerald,
dar ast ăzi este de-a dreptul nebun. Iar acest
Sideblossom se poartă de parc ă ar fi cel pu in părtaş; le
indică oamenilor culcuşuri şi îi comand ă de colo colo,
iar pe mine nici nună bagă în seam ă. După ce individul
va fi plecat, voi face trei cruci. De altfel, nu vei veni în
seara asta la banchet. Am l ămurit acest lucru. E şti
bolnavă. Nu vreau ca Sideblossom să te mai vadă.
 În sinea ei, Gwyneira pl ănuise de mult s ă-şi duc ă
noaptea caii într-un loc sigur. În niciun caz nu- şi va
trimite pre ioasele iepe de pr ăsilă cu trupa de cerceta şi
în mun i. Se în elesese cu Andy Mearan, Poker
Livingston şi al i oameni de n ădejde, ca la noapte s ă fie
mâna i caii de acolo. Nu aveau dec ât să se zbenguie pe
pajişti, în zilele urm ătoare vor avea timp s ă-i adune. În
locul lor, bărba ii vor aduce caii de munc ă şi îi vor pune
în boxe. Diminea a, asta va crea pu ină agita ie, dar cu
siguran ă Sideblossom nu va am âna expedi ia doar
fiindcă erau al i cai pu şi la dispozi ie dec ât în seara
precedentă.
Acest lucru însă nu i-l dest ăinui lui Fleurette. Se
temea prea tare că fata va dori să participe la ac iune.
— Niniane a ta va fi cel t ârziu poim âine din nou
acasă! o consol ă ea pe Fleur. ÎI va da jos pe c ălăre ul ei
nepriceput şi va veni acas ă. Nu va l ăsa să se fac ă aşa o
prostie cu ea. Dar acum trebuie s ă mă schimb. Cină cu

bărbat! ătorii r ăzboiului. Ce tevatur ă pentru un singur

conduc
Gwyn se retrase, iar Fleur r ămase furioas ă şi
îngândurată pe loc. Nu voia să se împace cu starea ei de
neajutorare. Era pur ă josnicie din partea lui Gerald, c ă
voia s ă o dea cu împrumut pe Niniane. Apoi, în mintea
lui Fleur se contur ă un plan. Va duce calul într-un loc
sigur, în timp ce b ărba ii se îmbătau în salon. Pentru
asta, trebuia să se strecoare acum din camera ei, fiindc ă
fiecare drum spre grajduri trecea prin salon, care la ora
actuală ar trebui să fie gol. Oaspe ii se schimbau pentru
banchet. Iar afară era un adev ărat haos. Nu s ărea în
ochi dacă îşi ascundea părul sub o năframă şi se gr ăbea.
De la u şa buc ătăriei p ână la grajduri erau doar c â iva
paşi. Dac ă o vedea cineva, va crede c ă este una din
fetele de la bucătărie.
Poate c ă planul lui Fleur ar fi reu şit, dac ă Paul nu ar
fi inut-o pe sora lui sub observa ie. B ăiatul era iar prost
dispus. Idolul lui, John Sideblossom, nu-l b ăga în
seamă, iar Gerald i-a respins cu vorbe dure rug ămintea
de a-l l ăsa să participe la expedi ia de pedepsire. Aşa c ă
nu prea avea ce face, se v ântura pe la grajduri şi era
desigur foarte interesat c ând o v ăzu pe Fleurette c ă se
ascunde în şură. Paul îşi putea închipui ce voia s ă facă.
Dar va avea grijă ca Gerald s-o prindă asupra faptei.
Gwyneira avu nevoie de toat ă răbdarea şi de tot
calmul ei pentru a face fa ă banchetului. În afar ă de ea,
erau doar b ărba i de fa ă şi to i, fără excep ie, erau deja
la începutul cinei b ău i. La început mai golir ă câteva
pahare; se servea vin, şi în cur ând primii începură să
lălăie.

cuvinte âdeau de şcele

To i rmurdare i nu mai şti glume,
prostenici
se purtau fa ă de îş i strigau
Gwyneira
ca domnii.
Dar ea se sim i într-adevăr prost, c ând, după servirea
ultimului fel de bucate, John Sideblossom păşi lângă ea.
— Trebuie să vorbim ceva, domnişoară Gwyn, spuse
el în felul lui direct şi iar p ărea s ă fie treaz în mijlocul
acestei hoarde de be ivani.
Intre timp, Gwyneira îl cuno ştea mai bine şi ştia s ă
recunoască semnele be iei. Pleoapele lui erau ceva mai
coborâte, iar privirea lui nu mai p ărea rece şi distant ă,
ci suspicioasă şi lic ăritoare. Sideblossom îşi inea
sentimentele în frâu, dar ele fierbeau puternic sub
suprafa ă.
— Cred c ă şti i că ieri am cerut m âna fetei
dumneavoastră. Fleurette m-a respins.
Gwyneira ridică umerii.
— Este dreptul ei. În inuturile civilizate, fetele sunt
îlui
ntrebate înainte de a fi m ăritate. Şi dac ă nu i-a i plăcut
Fleur, nu pot să fac nimic.
— Pute i să pune i o vorb ă bună pentru mine… era
de părere Sideblossom.
— Mi-e team ă că nu ar ajuta, remarc ă Gwyn şi sim i
că şi sim ămintele ei se ridic ă la suprafa ă. Şi nici nu a ş
face-o. Nu v ă cunosc prea bine, domnule Sideblossom,
dar ceea ce am văzut nu prea îmi place…
Sideblossom rânji.
— Oh, ca s ă vezi! Nu îi plac doamnei! Şi ce ave i de
obiectat la mine, lady Warden? întrebă el glacial.
Gwyneira suspin ă. De fapt nu ar fi dorit s ă poarte
această discu ie… dar bine, dacă el dorea!

— Aceast
începu ă cruciad
ea, nu ă împotriva
mi se pare nimerit ă.unui
Şi avesingur b ărbat,
i o influen ă
negativă asupra celorlal i cresc ători de animale. F ără
influen a dumneavoastră, un lord Barrington nu s-ar fi
dedat s ă formeze asemenea trupe de b ătăuşi, ca cei de
afară. Atitudinea dumneavoastr ă fa ă de mine este
jignitoare, nemaivorbind de Fleurette. Domnule
Sideblossom, un gentleman în situa ia dumneavoastr ă
şi-ar da silin a să schimbe ideile fetei.
Dumneavoastră o brusca i pe fat ă, ini iind aceast ă
situa ie cu calul. Fiindc ă a fost ideea dumneavoastr ă,
nu-i a şa? Gerald este mult prea beat ca s ă mai easă
intrigi!
 Gwyneira vorbea repede şi mânioasă. Toate astea o
enervau. Şi mai era şi Paul aici, care li se al ăturase şi
care observa atent ieşirea ei.
Sideblossom râse.
— Touché, draga mea! O mic ă ac iune de r ăzbunare.
Nu îmi place c ând nu sunt ascultat. Dar a ştepta i
numai. O s ă pun eu m âna pe micu a dumneavoastr ă.
După ce ne întoarcem, voi continua s ă-i fac curte. Şi în
pofida dorin ei dumneavoastră, lady!
Gwyneira nu dorea decât să încheie această discu ie.
— Atunci v ă doresc mult succes, spuse ea în epată.
Iar tu, Paul, vino cu mine sus. Ur ăsc să văd că te
strecori după mine şi tragi cu urechea!
Băiatul se sperie. Dar ceea ce auzise aici îşi merita
pre ul. Poate c ă Gerald nici nu era partenerul de
discu ie adecvat în privin a lui Fleur. O va durea mult
mai mult dac ă acest b ărbat o va împiedica s ă „fure”
caii.

Pe cândpeGwyneira
întoarse porni îns ăcamerele
c ălcâie seşiretrase -l caute ei,pePaul se
John
Sideblossom. Fermierul p ărea s ă se plictiseasc ă din ce
în ce mai mult în compania celorlal i. Nu era de mirare
– în afar ă de el, to i ceilal i erau be i turtă.
— Vre i… vre i s-o lua i de so ie pe sora mea? i se
adresă Paul.
Sideblossom privi mirat în jos, către el.
— Da, am aceast ă inten ie. Încă cineva care are ceva
împotrivă? întrebă el uşor amuzat.
Paul scutură din cap.
— Din partea mea, nu ave i dec ât. Dar ar trebui s ă
şti i ceva despre ea. Fleurette se preface c ă este at ât de
tandră. Dar de fapt are deja un prieten, pe Ruben
O’Keefe.
Sideblossom încuviin ă din cap.
— Ştiu, spuse el, cu totală lipsă de interes.
— Dar ea nu v-a spus totul! plus ă Paul. Nu v-a spus.
Că a făcut-o cu el! Dar eu i-am văzut!
Interesul lui Sideblossom era trezit.
— Ce spui? Sora ta nu mai este fecioară?
Paul ridic ă din umeri. Cuv ântul „fecioară” nu-i
spunea nimic.
— Întreba i-o pe ea însăşi, spuse el. Este în şură!
John Sideblossom o găsi pe Fleurette în boxa de la
iapa Niniane, unde fata tocmai se întreba ce ar fi bine să
facă acum? S-o alunge pe Niniane pur şi simplu afar ă?
Atunci exista pericolul ca ea să nu plece de l ângă grajd,
ci să rămână în apropierea celorlal i cai. Poate era mai
bine să plece cu ea c ălare şi să o închidă într-un arc
îndepărtat. Dar acest lucru i se părea lui Fleur destul de
îlndr
ângăăzne . Atunci
toate ar fi trebuit
acareturile, s ă pline
care erau se întoarc
de b ăăpe
rbajos, pei
ii be
ai trupei de cercetaşi.
În timp ce se mai g ândea, îşi scărpina calul pe frunte
şi îi vorbea. Ceilal i cai se mişcară şi Gracie adulmecă în
paie. Cu toate aceste mici zgomote, Fleurette nu
observă că cineva deschide încet u şa. Când Gracie
deveni atent ă şi dădu un semnal, era deja prea t ârziu.
John Sideblossom stătea pe culoarul grajdului şi se
hlizea la Fleurette.
— Aşa deci, micu a mea. Noaptea ne v ânturăm pa la
grajd. Sunt pu in mirat că te găsesc singură aici.
Fleurette se sperie şi se postă instinctiv după calul ei.
 — Acestea sunt grajdurile noastre, remarc ă ea
vitează. Pot s ă fiu aici, c ând vreau. Şi nu m ă vântur pe
aici, ci îmi vizitez calul.
— Î i vizitezi calul. C ât de impresionant…
Sideblossom se apropie. Lui Fleur, apropierea lui i se
păru a fi ca apropierea unui animal de prad ă, iar în
ochii lui era iar acea sclipire primejdioas ă de adineauri.
Nu ai avut şi altă vizită?
— Nu ştiu ce vre i să spune i.
Fleurette spera că vocea ei suna fermă.
— Ştii tu foarte bine. O faci pe mironosi a care i s-a
făgăduit unui tinerel, iar în realitate te culci cu el în fân!
Nu te str ădui, Fleurette, o ştiu din surs ă sigură, chiar
dacă nu v-am prins ast ăzi în flagrant. Dar ai noroc,
scumpete. Iau şi marfa folosit ă. Nu m ă interesează atât
de mult fecioare sfioase. Este doar mai greu s ă fie
sparte. Deci, nicio grij ă, ai voie s ă te prezin i în rochie
albă în fa a altarului. Dar pot s ă-mi iau un mic avans,

Cuaşoa?mi şcare rapid ă o trase pe Fleurette afar ă de

nu-i
după cal. Niniane se sperie şi se refugie într-un col al
boxei. Gracie începu să latre.
— Lăsa i-mă în pace! Fleurette d ădu cu piciorul în
direc ia atacatorului ei, dar Sideblossom râse doar.
Bra ele sale puternice o intuiră de peretele grajdului,
şi îşi trecu buzele peste fa a ei.
— Sunte i beat, lăsa i-mă!
Fleur încercă să-l mu şte, dar în pofida cantit ă ii de
whisky, reflexele lui Sideblossom func ionară excelent.
Se trase înapoi şi îi lovi fa a. Fleur c ăzu cu spatele afară
din box ă şi ateriz ă pe un balot de paie. Sideblossom se
află peste ea, înainte ca ea s ă apuce s ă se ridice şi să
fugă.
— Ei hai, arat ă ce po i oferi… Sideblossom îi rupse
bluza şi îi admir ă rotunjimile încă u şoare. Dr ăgu … cât
să încapă într-o mână!
Râzând, se întinse după ea. Fleurette încercă din nou
să-l lovească cu piciorul, dar el puse piciorul peste
genunchiul ei şi o imobiliză.
— Hai, încetează o dat ă să te zba i ca un cal care e
călărit pentru prima oară! Doar ai deja experien ă, după
cum am auzit. Deci, las ă-mă… Căută încheietoarea
fustei ei, dar nu se descurc ă în costumul rafinat de
călărie. Fleurette încercă s ă ipe şi, când el o împiedică,
îi muşcă mâna.
— Îmi place când o femeie are temperament! spuse el
râzând.
Între timp, Fleur pl ângea în hohote. Gracie tot mai
lătra isteric şi ascu it. Apoi o voce t ăioasă pătrunse prin

tumultul
— Lăsadin grajd.
i-mi fata în pace, înainte ca temperamentul
meu s ă o ia razna! în u şă stătea Gwyneira, cu o armă în
mână, pe care o îndreptase c ătre John Sideblossom. În
spatele ei, Fleur îi recunoscu pe Andy Mearan şi Poker
Livingston.
— Încet, încet, eu…
Sideblossom o l ăsă pe Fleurette în pace şi ridic ă
mâinile într-un gest liniştitor.
— O să discutăm imediat. Fleur, i-a făcut ceva?
Gwyn îi dădu arma lui Andy şi o lu ă pe fiica ei în
bra e.
Fleurette scutură din cap.
 — Nu. El… el tocmai m ă prinsese. Oh, mam ă, a fost
îngrozitor!
Gwyneira încuviin ă din cap.
— Ştiu, copil ă. Dar a trecut. Mergi repede în cas ă.
După cum am v ăzut, petrecerea din salon s-a terminat.
Dar s-ar putea ca bunicul t ău să mai stea şi să bea cu o
parte din pu şlamale în salonul b ărba ilor, deci fii
prevăzătoare. Vin şi eu imediat.
Lui Fleurette nu trebui s ă i se spun ă a doua oar ă.
Zgribulindu-se, îşi str ânse resturile bluzei pe piept şi
plecă în fug ă. B ărba ii îi f ăcură loc plini de respect c ând
se năpusti din grajd şi alerg ă de acolo la u şa buc ătăriei.
Dorea s ă ajungă în siguran ă camerei ei – iar mama ei
putea fi sigură că va traversa salonul repede ca vântul.
— Unde este Sideblossom? Gerald Warden încă nu
încheiase seara. Sigur c ă era foarte beat, ca şi ceilal i
crescători de animale, care încă îşi mai toastau în
salonul b ărba ilor. Dar asta nu-l împiedica s ă propună

îse
ncîăntun joc de
âmple căfusese
rar, r i. Reginald
deja deBeasley,
acord atşi ânici
t deBarrington
beat cum i
nu era împotrivă. Mai lipsea al patrulea om. Iar John
Sideblossom fusese dintotdeauna cel mai îndrăgit
companion al lui Gerald dacă era vorba s ă-i uşureze de
bani la Black-Jack pe ceilal i jucători.
— A plecat adineauri. Probabil în pat, spuse
Barrington. Nu mai pot s ă… să reziste, aceşti ti… tineri
de azi…
— Johnny Sideblossom nu a refuzat niciodată un tur!
îl apără Gerald pe prietenul lui. Rin ă acum, la băute, i-a
băgat pe to i sub mas ă. Trebuie s ă fie pe aici, pe
undeva…
 Gerald era destul de beat, pentru a-l c ăuta pe
Sideblossom pe sub masă. Beasley mai arunc ă o privire
prin salon, dar acolo era numai Paul – aparent ad âncit
într-o carte, de fapt a şteptând. C ândva vor trebui s ă
revină Fleur şi Sideblossom. Şi aici se mai oferea o
ocazie să o compromită pe sora lui.
— ÎI căuta i pe domnul Sideblossom? întrebă el
politicos şi cu o voce at ât de r ăsunătoare, c ă nu putea
să-i scape nim ănui din salonul b ărba ilor. Se afl ă cu
soră-mea în grajd.
Gerald Warden se năpusti din salonul bărba ilor, plin
de o furie at ât de sf ântă, cum o provoac ă doar whisky-
ul.
— Blestemata aia de curv ă mică! întâi se preface, de
parcă nu ar putea tulbura apele, apoi dispare cu Johnny
în fân! Când ştie exact c ă aşa ceva urc ă valoarea dotei.
Dacă o să mai vrea s-o ia, atunci doar în schimbul
jumătă ii fermei mele!

irea lui. îIar

peBeasley l urm ă, nu
acum se tmai
ăvăpu
leşteincuindignat. Refuzase
Sideblossom prin
paie?
Bărba ii erau la început indecişi dac ă să meargă spre
intrarea principală sau spre u şa de la buc ătărie, pentru
a surprinde perechea în grajd, a şa că pentru c âteva
secunde se a şternu lini şte, în care p ătrunse zgomotul
făcut de u şa de la buc ătărie: Fleurette se strecur ă în
salon – şi, speriat ă, se trezi în fa a bunicului ei şi a
tovarăşului său de be ie.
— Mică pramatie blestemată! Gerald îi dădu cea de-a
doua palmă în seara aceasta. Unde este iubitul t ău, hai?
Unde este Johnny? Este un drac împieli at, să te ducă pe
jumătate sub ochii mei în fân! Dar nu te po i comporta
astfel, Fleurette, nu astfel!
O împinse de piept, dar ea r ămase în picioare, însă
nu reu şi să mai ină crâmpeiele bluzei ei. Scoase un
hohot de plâns, c ând materialul sub ire se rupse şi sânii
ei erau la vederea tuturor bărba ilor.
Oricum, priveli ştea se p ăru că-l treze şte pe Gerald.
Dacă ar fi fost singur, s-ar fi trezit alte sentimente dec ât
ruşinea, dar acum se trezi mai ales interesul lui s ănătos
de om de afaceri. Dup ă această poveste, nu va mai
putea sc ăpa de Fleurette d ând-o unui om cumsecade.
Sideblossom trebuia s-o ia, iar asta însemna c ă
demnitatea ei trebuia salvată într-o oarecare măsură.
— Acoperă-te şi mergi în camera ta! îi ordon ă el,
întorcând capul în alt ă parte. M âine vom anun a
logodna ta, chiar dac ă ar fi s ă-l silesc cu pu şca pe
individ să meargă la altar. Şi pe tine de asemenea!
Acum nu mai accept fi ele!

FleuretteÎşera
răspunde. i strprea bluza şăi şfugi
ânsesperiat i epuizat ă pentru
pe trepte a putea
în sus.
Gwyneira o găsi o oră mai târziu, plângând în hohote
şi tremur ând sub p ătură. Şi Gwyn tremura, dar mai
degrabă de furie. Mai întâi pe ea însăşi, fiindc ă întâi îl
luase la rost pe Sideblossom şi după aceea pusese să fie
duşi caii într-un loc sigur, lăsând-o pe Fleurette să plece
singură. Cele dou ă femei ar fi putut s ă asculte deodată
izbucnirea de furie a lui Gerald în loc s-o asculte la o
distan ă de o or ă. Fiindc ă bărba ii tot nu se retr ăseseră.
După morala inută de Gwyn în grajd, John li se
alăturase şi le povestise cine ştie ce. În orice caz, Gerald
o aştepta deja pe Gwyneira, pentru a spune cam
aceleaşi repro şuri şi amenin ări cu care t ăbărâse pe
Fleur. Era clar, c ă nu-l interesa o alt ă descriere a
cazului, la fel de pu in ca „martorii” lui. „Mâine, repeta
el încăpă ânat, Fleur şi John se vor logodi.”
— Şi cel mai r ău… mai r ău este, c ă el are… are
dreptate… se bâlbâi Fleur. Pe mine… pe mine nu m ă va
crede nimeni. O s ă… o să povestească în tot inutul.
Dacă spun „nu' în fa a… în fa a preotului, o s ă r âdă de
mine.
— N-au dec ât să râdă! spuse Gwyneira hot ărâtă. Nu
te vei c ăsători cu acest Sideblossom, a şa să mă ajute
Dumnezeu!
— Dar… dar bunicul este tutorele meu. Mă va obliga.
Fleurette plânse cu sughi uri.
Gwyneira luă o hotărâre. Fleur trebuia s ă plece. Şi va
pleca doar dacă îi va spune adevărul.
— Ascultă, Fleur, Gerald Warden nu te poate obliga
la nimic. Luat mai exact, nici m ăcar nu este tutorele

tău…
— Dar…
— Este considerat tutorele tău fiindcă este considerat
bunicul tău. Dar nu este. Lucas Warden nu a fost tat ăl
tău.
Acum o spusese. Gwyneira îşi muşcă buzele.
Fleurette se opri din plâns.
— Dar…
Gwyn se aşeză lângă ea şi o luă în bra e.
— Ascultă, Fleur. Lucas, so ul meu, era un om bun,
dar el… ei bine, el nu putea face copii. Am încercat, dar
nu am reu şit. Şi buni… şi Gerald Warden ne-a f ăcut
via a un iad, fiindc ă nu avea un mo ştenitor pentru
Kiward Station. Şi atunci eu am… eu am…
— Tu l-ai înşelat pe ta… pe so ul tău, voiam să spun?
În vocea lui Fleurette se auzea consternarea.
Gwyn clătină din cap.
— Nu cu inima, dacă mă în elegi. Numai ca să fac un
copil. După aceea i-am fost tot timpul credincioasă.
Fleurette îşi încre i fruntea. Gwyn v ăzu de-a dreptul
cum capul ei lucra.
— Şi de unde vine Paul? întrebă ea în cele din urmă.
Gwyn închise ochii. Nu şi asta…
— Paul este un Warden, spuse ea. Dar s ă nu vorbim
de Paul. Fleurette, cred că va trebui să pleci de aici…
Fleurette păru că nici nu o aude.
— Cine este tatăl meu? întrebă ea încet.
Gwyneira se g ândi pu in. Dar apoi se hot ărî să-i
spună adevărul.
— Omul nostru de încredere de pe atunci, James
Mckenzie.

Fleurette o privi cu ochi imenşi.

— Acel Mckenzie?
Gwyneira încuviin ă din cap.
— Chiar acela. Îmi pare rău, Fleur…
Mai întâi, Fleurette p ăru că r ămăsese mut ă. Dar apoi
zâmbi.
— Este palpitant. De-a dreptul romantic. Mai ştii cum
Ruben şi cu mine, copii fiind, ne tot jucam de-a Robin
Hood? Şi acum sunt, ca să zic aşa… fiica unui haiduc!
Gwyneira îşi dădu ochii peste cap.
— Fleurette, fii matur ă! Via a în mun i nu este
romantică, este aspr ă şi periculoasă. Ştii ce vrea s ă facă
Sideblossom cu James dacă îl găseşte.
 — L-ai iubit? întrebă Fleurette cu ochii sc ânteietori.
Pe James al t ău, vreau s ă spun? L-ai iubit cu adev ărat?
Ai fost tristă când a plecat?
De ce a plecat oare? Din cauza mea? Nu, nu poate fi
aceasta cauza, îmi aduc aminte de el. Un bărbat înalt, cu
păr şaten, nu-i a şa? Mă lăsa să călăresc pe calul lui şi
râdea totdeauna…
Gwyneira, îndurerată, clătină din cap. Dar nu avea
voie s-o sus ină pe Fleurette în visările ei.
— Nu l-am iubit. A fost doar o în elegere, un fel de…
afacere între noi. Dup ă ce te-ai n ăscut, a trecut. Şi nu
avea nimic de-a face cu mine c ă a plecat.
Lucrurile luate exact nici nu era o minciună. Avea de-
a face cu Gerald şi cu Paul. Gwyneira tot mai sim ea
durerea. Dar Fleurette nu trebuia să ştie nimic. Nu avea
voie să ştie nimic!
— Să terminăm cu asta, Fleur, altfel trece noaptea.
Trebuie s ă pleci de aici, înainte de a s ărbători m âine o

mare logodnăăcâşteva
Împacheteaz înrăută iÎ işaduc
i a lucruri. i maibani
mult
dinsitua
biroulia.
meu. Po i avea tot ce este acolo, dar nu este mult, cele
mai multe încasări merg direct la bancă. Andy va mai fi
treaz, va putea s ă i-o aduc ă pe Niniane. Apoi c ălăreşti,
ca mânată de diavol, pentru a fi departe c ând indivizii
se vor trezi mâine din mahmureală.
— Nu ai nimic împotrivă, să merg la Ruben? întrebă
Fleurette cu sufletul la gură.
Gwyneira suspină.
— Mi-ar fi mult mai bine dac ă aş fi sigur ă că îl
găseşti. Dar este singura posibilitate, cel pu in cât timp
familia Greenwood se afl ă în Anglia. Fir-ar s ă fie, ar fi.
Trebuit s ă te trimit cu ei! Dar acum este prea t ârziu.
Caută-l pe Ruben al t ău, căsătoreşte-te cu el şi fii
fericită!
Fleur o îmbră işă.
— Şi tu? întrebă ea încet.
— Eu r ămân aici, spuse Gwyn. Cineva trebuie s ă se
ocupe de ferm ă, şi eu o fac cu pl ăcere, doar ştii. Pe
Gerald şi pe Paul… trebuie să-i iau aşa cum sunt.
O oră mai t ârziu, Fleurette şedea pe iapa ei, Niniane,
şi galopa în direc ia mun ilor. Stabilise cu mama ei c ă
nu va merge direct spre
Queenstown. Gerald îşi putea închipui c ă îl caut ă pe
Ruben şi va trimite oamenii într-acolo, după ea.
— Ascunde-te câteva zile în mun i, Fleur, o povă uise
Gwyn. Apoi mergi pe la poalele Alpilor la Otago. Poate
îl găseşti pe Ruben deja undeva pe drum. Dup ă cum
ştiu, Queenstown nu este singurul loc unde s-a g ăsit
aur.

Fleurette era sceptică.c ălăreşte spre mun i spuse ea

— Dar Sideblossom
speriată. Dacă mă caută…
Gwyneira clătină din cap.
— Fleur, drumul spre Queenstown este un drum
umblat, dar platoul muntos este mare. Nu te va g ăsi –
eşti ca un ac în carul cu fân. Deci, du-te acum.
În cele din urm ă, Fleur în elese situa ia, dar îi era o
teamă de moarte când îndreptă paşii calului ei mai întâi
spre Haldon, apoi spre lacurile, în apropiere c ărora,
undeva, se găsea ferma lui Sideblossom.
Şi undeva unde se aciuise tat ăl ei… g ândul acesta o
făcu, în mod ciudat, s ă fie fericit ă. Nu va fi singur ă în
mun i. Şi James Mckenzie era hăituit.

Ţinutul mai sus de lacurile Tekapo, Pukaki şi Ohau

era minunat. Fleurette nu se s ătura privind lacurile şi
râurile cristaline, formele ciudate ale st âncilor şi verdele
saturat al p ăşunilor. Imediat în spatele lor, se ridicau
Alpii. Sideblossom avea dreptate: nu era nicidecum
exclus ca aici s ă se mai afle v ăi şi lacuri ascunse, care
aşteptau s ă fie descoperite. Fleurette, neastâmpărată, îşi
mână iapa tot mai departe, în mun i. Avea timp. Poate
găsea aur! E drept c ă nu avea nicio idee unde trebuia
căutat. Privind mai atent p âraiele reci ca ghea a, ce
veneau din mun i şi din care bea şi în care, scuturându-
se de frig, se sp ăla ca pisica, nu v ăzuse gr ăun e de aur.
Dar prinsese peşti şi după trei zile îndrăzni să facă focul
şi să îi frigă. La început era prea speriată şi se aştepta să
apară oamenii lui Sideblossom. Intre timp însă, era
înclinată s-o cread ă pe mama ei. Ţinutul era mult prea
mare pentru a fi cercetat pas cu pas. Urm ăritorii ei nu
vor şti unde s ă înceapă, şi între timp mai şi plouase.
Chiar dacă urmăritorii ar folosi c âini dresa i pentru
căutarea urmelor – ori la Kiward Station nu existau
câini adecva i urma ei era de mult spălată şi rece.
Fleur se sim ea în largul ei în mun i. Se jucase destul
de des cu copii maori de aceea şi vârstă şi îşi vizitase
prietenii în satele lor. De aceea, ştia exact unde g ăseau
rădăcini comestibile, cum se fr ământa f ăina pentru a
face şi coace takakau, cum se prindeau pe ştii şi se f ăcea
focul. Şi abia dac ă lăsa urme ale prezen ei ei. Locul
unde arsese focul îl acoperea cu p ământ, resturile le
îngropa. Cu siguran ă că nu o urm ărea nimeni. În
câteva zile se va îndrepta spre r ăsărit, spre lacul
Wakatipu, unde se afla Queenstown.
Dacă nu ar fi trebuit s ă treacă prin aceast ă aventură
de una singur ă! Dup ă aproape dou ă săptămâni de
călărit, Fleur se sim ea însingurată. Era frumos s ă se
lipească noaptea de Gracie, dar îi era dor de societatea
oamenilor.
Şi nu p ărea s ă fie singura c ăreia îi lipseau
reprezentan ii speciei sale. Niniane necheza c âteodată
în zări, de şi urm ă ascultătoare îndemnurile lui
Fleurette.
În cele din urm ă, Gracie fu cea care g ăsi societate.
Micu a că ea fugise înainte, pe c ând Niniane îşi căuta
drumul prin ni şte pietre. Şi Fleurette trebui s ă se
concentreze asupra drumului, a şa că rămase complet
uluită când în spatele unei stânci, acolo, unde pământul

plin
câinide pietre trecea
tricolori, într-o unul
juc ându-se c âmpie
cu cu ă, vîănceput,
iarb La
altul. zu doi
Fleurette crezu c ă e o iluzie a sim urilor. Dar dac ă ar fi
văzut-o brusc pe Gracie dublu, cei doi c âini ar fi trebuit
să se mi şte în acela şi fel! În loc de asta, cei doi s ăriră
unul la altul, se fug ăriră şi era evident c ă se bucur ă să
fie împreună. Şi se asemănau ca un ou cu celălalt!
Fleurette se apropie ca s-o strige pe Gracie. Şi atunci
văzu diferen e între cele dou ă că ele. Cea nou ă era ceva
mai mare ca Gracie, nasul ceva mai lung. Dar era un
Border Collie de ras ă pură, nu exista niciun dubiu. De
cine apar inea oare? Fleur era sigur ă că Border Collie
nu vagabondau şi nu v ânau. F ără stăpânii lor nu ar
urca at ât de departe în mun i. Apoi, acest animal era
îngrijit.
— Vineri! Un glas de b ărbat. Vineri, unde e şti? A
venit timpul să le strângi!
Fleur se uit ă în jur, dar nu putu vedea pe cel ce
strigase. Vineri, c ă eaua, se întoarse spre vest, unde
câmpia p ărea s ă se întindă la nesf ârşit. Dar atunci
stăpânul ei ar fi trebuit s ă se vad ă. Lui Fleur i se p ărea
ciudat. La r ândul ei, Vineri p ăru că se desparte doar cu
greu de Gracie. Dar apoi Gracie p ăru că simte un miros,
se uit ă cu ochi sc ânteietori la Fleurette şi la calul ei – şi
imediat cei doi c âini se puser ă în mişcare, ca tra şi de
nişte sfori invizibile.
Fleur le urmă, pare-se în neant, dar îşi dădu seama că
aici este vorba de o iluzie optic ă. Câmpia nu se în
tindea p ână la orizont, ci cobora în terase, iar Vineri şi
Gracie coborau aceste terase. Apoi Fleur îşi dădu seama
ce îi atrăgea pe c âini atât de magic. Pe terasa de jos, care

acum
cam cinzeci fi voi,ăzut
putea de p ăăzite
pe de ă bîntinderea
toatun ărbat, careei,ducea
se aflau
un
catâr de c ăpăstru. C ând o v ăzu pe Vineri, urmat ă de
Gracie, privi tot at ât de încurcat ca Fleur – pentru a se
uita apoi suspicios în direc ia din care venise c ă eaua.
Fleurette o l ăsă pe Niniane s ă sară în jos, pe terase. Era
mai degrab ă curioasă decât speriat ă. În definitiv,
ciobanul străin nu arăta primejdios şi, cât timp stătea pe
cal, nici nu putea să-i fac ă ceva. Catârul lui, încărcat din
greu, cu siguran ă că nu era potrivit pentru o urmărire.
Între timp, Gracie şi Vineri se apucaser ă să adune
oile. Lucrau cu at âta iscusin ă şi natural în echip ă, de
parcă nu ar fi făcut niciodată altceva.
 Bărbatul st ătea ca împietrit c ând o v ăzu pe Fleurette
venind spre el pe iapa ei.
Fleur văzu o fa ă col oasă, tăbăcită de intemperii, cu o
barbă deasă, brun ă, şi păr şaten, în care se amestecau
şuvi e cenu şii. B ărbatul era puternic, dar suplu,
îponosit
mbrăcămintea îi era uzat ă, desaga de la şaua cat ârului
ă, dar îngrijită. Dar ochii c ăprui ai ciobanului o
priviră pe Fleurette, de parcă ar fi văzut o stafie.
— Nu poate fi ea, spuse el încet, c ând ea opri calul în
fa a lui. Nu este posibil… şi nu poate fi nici c ă eaua.
Ea… ea trebuie s ă aibă în jur de dou ăzeci de ani.
Doamne Dumnezeule…
Bărbatul încercă să-şi rec âştige prezen a de spirit. Ca
pentru a găsi un sprijin, apucă şaua.
Fleur ridică din umeri.
— Nu ştiu cine nu a ş putea fi, domnule, dar ave i o
că eluşă frumoasă.
Bărbatul p ăru că îşi revenise. Trase ad ânc aer în

piept,
parcă fapoi
ără sexpir ă puternic,
ă cread ă. dar tot o mai privi pe Fleur
— Nu pot dec ât să întorc complimentul, spuse el
acum ceva mai fluent. Este… este dresat ă? Pentru
lucrul cu oile, vreau să spun?
Fleur nu avea impresia c ă bărbatul se interesa într-
adevăr de Gracie; se p ărea c ă vrea s ă câştige timp, în
vreme ce, în spatele frun ii sale, g ândurile se succedau
febril. Dar Fleur încuviin ă din cap şi se uit ă după o
sarcină adecvată, pentru a pune câinii la încercare. Apoi
zâmbi şi îi dădu lui Gracie o comand ă. Micu a o zbughi
din loc.
— Berbecul cel mare, din dreapta. ÎI va m âna printre
stâncile de acolo.
Fleurette se apropie de st ânci. Gracie separase deja
berbecul şi a ştepta alte comenzi. Vineri stătea în spatele
ei, la pândă, gata oricând să o ajute pe cealaltă.
Dar ea nu avea nevoie de ajutor. Berbecul merse
agale printre stânci.
Bărbatul încuviin ă din cap şi zâmbi la r ândul s ău.
Era vizibil mai relaxat. Se p ărea c ă a ajuns la un
rezultat.
— Oaia-mamă, acolo, în spate, spuse el, arătă spre un
animal rotofei şi o fluier ă pe Vineri. La care c ă eluşa
ocoli repede ca s ăgeata turma, scoase oaia ar ătată şi o
mână spre st ânci. Dar oaia era mai pu in ascult ătoare
decât berbecul lui Gracie. Lui Vineri îi trebuiră trei
încercări până reuşi s-o treacă printre stânci.
Fleurette zâmbi satisfăcută.
— Am câştigat! declară ea.
Ochii bărbatului se luminară, şi Fleur păru să vadă în

ei —
ceva asem
Ave ănător
i oi tandre ii.spuse ea în continuare,
frumoase,
repezită. Mă pricep. Vin… de la o ferm ă de oi.
Bărbatul încuviin ă din cap.
— Sunte i Fleurette Warden de la Kiward Station
spuse el apoi. Dumnezeule, în prima clipă am crezut c ă
văd stafii! Gwyneira, Cleo, Igraine… Sem ăna i cu
mama ca dou ă pic ături de ap ă! Şi sta i la fel de elegant
în şa. Dar era de a şteptat. Mai in minte, cum v ă
smiorcăia i, copil fiind, s ă v ă las s ă urca i în şa. Zâmbi.
Dar probabil c ă nu vă aminti i de mine. Dac ă îmi
permite i să mă prezint… James Mckenzie.
Acum se uit ă şi Fleurette intă la el p ână îşi plec ă,
stingherită, privirea. La ce se a ştepta b ărbatul de la ea?
Să se prefac ă oare, c ă nu auzise nimic despre faima lui
de ho de animale? Nemaivorbind de faptul, încă de
neconceput, că acest bărbat era tatăl ei?
— Eu… auzi i, să nu crede i că eu… c ă eu am venit
aici fiindcă vreau să vă arestez sau aşa ceva… începu ea
în cele din urmă. Eu…
Mckenzie r âse răsunător, dar se adun ă şi îi răspunse
adultei Fleur la fel de serios, ca pe vremuri feti ei de
patru ani.
— Nici nu m-a ş fi aşteptat la a şa ceva din partea
dumneavoastră, domni şoară Fleur. A i avut
dintotdeauna o slăbiciune pentru haiduci. Nu era i într-
o vreme cu un anume Ruben Hood?
Văzu veselia din ochii lui şi, deodat ă, îl recunoscu.
Copil fiind, îi spusese domnul James şi fusese
totdeauna un prieten deosebit.
Sfiala lui Fleurette dispăru.

— Tot
mine mai sunt!
suntem i…ăeste
logodiintr ea îunul
n joc.din
Ruben şi cu
Hoodpentru
motivele,
care sunt aici.
— Aha, spuse Mckenzie. P ădurea Sherwood devine
prea mic ă pentru num ărul crescut al acoli ilor
dumneavoastră. Ei, atunci v ă pot ajuta, lady Fleur…
dar mai întâi trebuie s ă ducem oile într-un loc sigur.
Pământul de aici devine prea fierbinte. Vre i să mă
înso i i, domni şoară Fleur, pentru a-mi povesti mai
mult despre dumneavoastră şi mama dumneavoastră?
Fleurette încuviin ă din cap cu zel.
— Cu pl ăcere. Dar… ar fi mai bine s ă vă îndrepta i
spre un loc unde a i fi într-adevăr în siguran ă. Şi
eventual s ă da i oile înapoi. Domnul Sideblossom este
pe drum cu un grup de cerceta şi… o jum ătate de
armată, spune mama mea. Particip ă şi bunicul meu.
Vor să vă prindă, iar pe mine…
Fleurette se uită atentă în jur. Rin ă acum se sim ise în
siguran ă aici, dar dac ă Sideblossom avea dreptate cu
presupunerile lui, se aflau pe moment pe teritoriul de la
Lionel Station, p ământul lui Sideblossom. Şi poate c ă
avea informa ii unde se găsea Mckenzie.
Mckenzie râse din nou.
— Dumneavoastră, domni şoară Fleur? Ce a i făcut,
de au trimis un grup de cerceta şi în urma
dumneavoastră?
Fleurette suspină.
— Oh, este o poveste lungă…
Mckenzie încuviin ă din cap.
— Bine, atunci am ânăm povestea p ână o să fim în
siguran ă. Urma i-mă pur şi simplu, iar c ă eluşa

repede scăpămăde
dumneavoastr poate ajuta pe Vineri. Cu at ât mai
o aici.
O fluier ă pe Vineri, care p ăru să ştie exact ce a ştepta
de la ea. M ână oile pe margine, peste teras ă, spre apus,
în direc ia Alpilor.
Mckenzie se urcă pe catârul lui.
— Nu trebuie s ă vă face i griji, domni şoară Fleur.
Ţinutul spre care ne îndreptăm este cu totul sigur.
Fleurette i se alătură.
— Spune i-mi simplu Fleur, îl rug ă ea. Oricum totul
este… foarte ciudat, dar este şi mai ciudat dacă propriul
meu… deci, dac ă cineva ca dumneavoastr ă îmi spune
domnişoară.
 Mckenzie îi aruncă o privire cercetătoare.
Cei doi c ălăriră un timp t ăcu i unul l ângă altul, pe
când câinii m ânară oile peste o por iune de teren, care
la început era prea pu in îmbietoare, plin ă de pietre.
Aici creştea doar pu ină iarbă, iar drumul urca. Fleur se
îdar
ntrebă dacă Mckenzie o ducea într-adevăr în mun i,
nu prea îşi putea imagina acest lucru.
— Cum a i… vreau s ă spun, cum a i ajuns s ă…
izbucni ea în cele din urm ă, pe c ând Niniane trecea cu
grijă peste drumul plin de pietre. Drumul deveni din ce
în ce mai greu şi ducea acum prin matca îngustă a unui
pârâu, care era m ărginit de ziduri înalte de stânci. Doar
a i fost şeful păstorilor de la Kiward Station şi…
Mckenzie râse înverşunat.
— Vrei să spui că de ce un muncitor apreciat şi destul
de bine pl ătit devine un ho de animale? Şi asta este o
poveste lungă…
— Dar şi calea este lungă.

Mckenzie
— Ei bine,o privi
Fleur.iarCaproape
ând amcuplecat
tandrede
e. la Kiward
Station, aveam de g ând să-mi cump ăr teren şi să încep
o crescătorie de oi. Economisisem ceva şi câ iva ani mai
devreme aş fi avut cu siguran ă succes. Dar acum…
— Ce este acum? întrebă Fleur.
— Abia mai este posibil s ă cumperi păşuni la pre uri
acceptabile. Marii cresc ători de animale – Warden,
Beasley, Sideblossom – pun încet, încet m âna pe tot
teritoriul. Pământul maori este considerat de c â iva ani
ca posesiune a Coroanei. F ără aprobarea
guvernatorului, maorii nu pot vinde. Şi o asemenea
aprobare ob in doar pu ini ale şi. Apoi, grani ele sunt
foarte imprecise. De exemplu, lui Sideblossom îi
apar ine p ăşunea dintre lacuri şi mun i. Rin ă acum
revendica terenul p ână la terasele pe care ne-am
întâlnit. Dar dacă se mai găseşte şi altceva, el va sus ine,
desigur, c ă este tot al lui. Şi nimeni nu va spune ceva
îdeclar
mpotrivă, doar dac ă maori nu se mobilizeaz ă şi nu- şi
ă dreptul asupra propriet ă ii. Dar ei nu fac
aproape niciodată acest lucru. Au o cu totul alt ă
atitudine fa ă de pământ, dec ât avem noi. Tocmai aici,
în regiunea muntoas ă, se stabilesc rar pentru mai mult
timp. Vin cel mult vara, pentru c âteva s ăptămâni,
pentru a pescui şi vâna. Cresc ătorii de animale nu-i
împiedică să facă acest lucru – în orice caz nu, dacă sunt
deştep i. Cei care sunt mai pu in de ştep i, au necazuri.
Sunt incidentele, care în Anglia sunt catalogate drept
„războaiele maori”.
Fleurette încuviin a din cap. Domni şoara Helen
povestise de r ăscoale, dar acestea se întâmplaseră mai

ales
—pe
În Insula de Nord.
orice caz, eu nu am g ăsit p ământ de cump ărat
atunci. Banii ar fi ajuns doar pentru o ferm ă minusculă
şi nu a ş mai fi putut s ă-mi cump ăr animale. Deci am
mers la Otago, s ă caut aur. Mi-ar fi pl ăcut mai mult s ă
descopăr alte zone. M ă pricep într-o oarecare m ăsură,
Fleur, am fost acolo c ând a fost febra aurului în
Australia. Deci am crezut c ă nu strică să fac un mic ocol
şi să mă documentez… ei da, şi apoi am găsit asta.
Mckenzie cuprinse inutul cu o mi şcare larg ă,
energică a bra ului şi Fleurette f ăcu ochii mari. Albia
râului se l ă ise deja în timpul ultimelor minute de
drum; acum privirea putea cuprinde un podi ş. Iarb ă
grasă, păşuni largi, care se întindeau peste costi şe line.
Oile se răspândiră imediat.
— Îmi permite i – Mckenzie Station! spuse James
zâmbind. Locuit p ână acum doar de mine şi de un trib
maori, care trece o dat ă pe an şi care are o p ărere la fel
de bun ă despre domnul Sideblossom ca şi mine. Mai
nou, acesta îngrădeşte mari suprafe e de p ăşuni şi prin
asta se pare c ă le-a t ăiat b ăştinaşilor maori accesul la un
loc sf ânt. În orice caz, maorii sunt prietenii mei.
Campăm împreună, schimb ăm daruri între noi… nu
mă denun ă.
— Şi unde vinde i oile? întrebă Fleur curioasă.
James râse.
— Chiar vrei s ă ştii totul! Ei bine, am un comerciant
la Dunedin. El nu se uit ă aşa de exact dac ă animalele
sunt de calitate. Şi mai v ând şi animale crescute de
mine. Dac ă animalele de pr ăsilă sunt marcate, nu le
vând, ele r ămân aici şi vând doar mieii. Ei hai, aici este

tab ăra mea. oDestul

construiesc caban ăde primitiv,
. Dac ă s-ar dar
r ătănu vreau
ci un s ă
cioban
încoace? Mckenzie o conduse pe Fleurette la un cort şi
un loc de vatr ă. Po i să- i legi calul acolo, am tras funii
între copaci. Este iarb ă suficientă şi se va împăca cu
catârul. O iapă frumoasă. E înrudită cu iapa lui Gwyn?
Fleur încuviin ă în cap.
— Este fiica ei. Iar Gracie este fiica lui Cleo. Sigur c ă-i
seamănă.
Mckenzie râse.
— O adevărată întâlnire de familie! Şi Vineri este fiica
lui Cleo. Gwyn mi-a făcut-o cadou la plecare…
Iar acea expresie tandră în privirea sa când vorbea de
Gwyn.
Fleur se g ândi. Concep ia ei s ă fi fost o rela ie de
afacere? Fa a lui James spunea altceva. Şi Gwyneira îi
făcuse cadou la plecare un c ă elandru c ând era at ât de
ciudată în privin a puilor lui Cleo. Pentru Fleur, acest
lucru spunea multe.
— Mama mea trebuie s ă fi inut la dumneavoastră…
spuse ea precaută.
James ridică din umeri.
— Poate nu îndeajuns… Dar ia povesteşte Fleur, cum
îi merge? Dar b ătrânului Warden? T ânărul a murit,
după cum am auzit. Dar ai un frate, nu-i aşa?
— Aş vrea s ă nu-l fi avut! exclamă Fleur vehement şi
îşi dădu imediat seama de faptul îmbucurător c ă Paul
era fratele ei doar după mamă.
Mckenzie zâmbi.
— Deci povestea lung ă. Dore şti ceai, Fleur, sau mai
bine whisky? Aprinse din nou focul, puse ap ă la fiert şi

scoase
o să-miotorn ă dintr-una
sticlun din ădesagile
whisky. Dup cu şstafia!
de la
sperietura a. Ei da, eu
Turnă whisky într-o cană de băut şi toast ă către
Fleur.
Fleurette se gândi.
— O mic ă înghi itură, spuse ea apoi. Mama spune c ă
uneori este ca un medicament…
Mckenzie era un bun ascult ător. St ătea relaxat l ângă
foc, iar Fleur povesti cele întâmplate cu Ruben şi Paul,
cu Beasley şi Sideblossom şi despre faptul că nu voia cu
niciun chip să se mărite cu vreunul din ei.
— Deci acum e şti în drum spre Queenstown,
conchise el în cele din urm ă. Pentru a-l c ăuta pe Ruben
al tău… Doamne, dac ă mama ta ar fi avut pe atunci
atâta curaj… îşi muşcă buzele şi continu ă mai lini ştit.
Dacă î i convine, putem merge o parte de drum
împreună. Povestea cu Sideblossom sun ă cam
primejdios. Cred c ă voi duce oile la Dunedin şi dispar
pentru c âteva luni. S ă vedem, poate îmi încerc norocul
pe câmpurile aurifere!
— Oh, ar fi frumos, murmură Fleur.
Mckenzie p ăru că ştie, ce vorbe şte în chestiunea
aurului. Dacă l-ar putea convinge s ă se asocieze cu
Ruben, aventura s-ar putea să fie un succes.
Mckenzie îi întinse mâna.
— Deci, pentru un parteneriat de succes! Dar ştii
desigur, în ce te bagi. Dacă ne prind, eşti în cofă, fiindcă
eu sunt un ho de animale. Dup ă lege, ar trebui s ă mă
denun i poli iei.
Fleurette clătină din cap.
— Nu trebuie s ă vă denun , rectific ă ea. Nu ca

membru
sunte i tatde familie. Spun pur şi simplu c ă sunte i…
ăl meu.
Fa a lui James Mckenzie se lumină.
— Deci Gwyneira i-a spus-o! zise el cu un z âmbet
strălucitor. Şi a povestit despre noi, Fleur? A spus
poate, a spus, în sfârşit, că m-a iubit?
Fleur îşi muşcă buza de jos. Nu putea să-i repete ceea
ce spusese Gwyn. Dar era şi convins ă că nu era
adevărul. În ochii mamei ei se regăsea aceeaşi strălucire
pe care o vedea pe fa a lui James.
— Este… este îngrijorată din cauza ta, spuse în cele
din urm ă. Şi acesta era adev ărul. Sunt sigur ă c ă ar dori
să te revadă.
 Fleurette petrecu noaptea în cortul lui James. El
dormi l ângă foc. A doua zi diminea a voiau s ă
pornească devreme, dar îşi mai luar ă timp s ă
pescuiască într-un p ârâu şi să coacă lipii pentru a avea
mâncare pe drum.
— Nu vreau s ă ne oprim cel pu in până trecem de
lacuri, declară Mckenzie. C ălărim toat ă noaptea şi
trecem de regiunile locuite în orele cele mai întunecate.
Este obositor, Fleur, dar p ână acum nu a fost niciodat ă
primejdios. Marile ferme sunt situate departe de drum.
Iar la cele mici, oamenii îşi in ochii şi urechile închise.
Câteodată găsesc, drept recompensă, câte un animal
tânăr de soi între oile lor – al c ărui drum nu poate fi
urmărit înapoi, p ână la una din marile ferme, fiindc ă
este n ăscut aici, la mine. Calitatea micilor turme din
jurul lacului se îmbunătă eşte continuu.
Fleur râse.
— Nu există decât drumul prin albia r âului care s ă te

scoată de aici?
Mckenzie clăse
tininteres ă ea.
ă din cap.
— Nu, po i călări şi pe la poalele mun ilor spre sud.
Este drumul mai simplu, terenul coboar ă uşor şi la un
moment dat urmăreşti albia unui pârâu, care curge spre
răsărit. Dar este drumul mai lung. Duce mai degrab ă în
inutul fiordurilor dec ât spre Canterbury Plains. Un
drum de refugiu, dar care nu poate fi folosit zi de zi.
Hai, pune şaua pe cal. Să plecăm înainte ca Sideblossom
să ne ia urma.
Mckenzie nu p ăru prea îngrijorat. Mână oile – în
număr destul de mare – bine în eles iar pe drumul pe
care veniser ă ieri. Animalele reac ionară fără plăcere,
fiindcă erau m ânate de pe p ăşunile cu care erau
obişnuite. Mai ales oile „proprii” ale lui Mckenzie
protestară behăind când le adunară câinii.
La Kiward Station, Sideblossom nu- şi pierdu timpul
căutând caii schimba i. Îi era indiferent dac ă oamenii
călăreau pe cai de muncă sau pe cai de rasă – important
era c ă înaintau. Acest ultim lucru deveni şi mai
important pentru el, c ând oamenii descoperiră fuga lui
Fleurette.
— Îi prind pe am ândoi! strig ă Sideblossom plin de
furie. Individul şi fata. La s ărbătorirea nun ii noastre, el
poate fi sp ânzurat! Deci hai, Warden, plec ăm – nu, nu
după micul dejun! Vreau s ă fiu pe urmele micii jigodii
cât timp urma este caldă.
Acest lucru se dovedi f ără nicio speran ă. Fleur nu
lăsase urme. B ărba ii puteau doar s ă spere c ă erau într-
adevăr pe urmele ei, c ând pornir ă spre lacuri şi spre
ferma lui Sideblossom. Warden presupunea c ă Fleur

fugise în direc
cai rapizi ia podi
în direc şului. Trimise
ia Queenstown, â iva
darc nu se oameni
a şteptape
să
aibă succes. Niniane nu era un cal de curse. Dac ă Fleur
voia s ă scape de urmăritori, trebuia să se în drepte spre
mun i.
— Şi unde vre i să-l căuta i pe acest Mckenzie?
întrebă Reginald Beasley far ă curaj, c ând trupa ajunse,
în sfârşit, la Lionel Station.
Ferma era situat ă idilic, la marginea lacului; în
spatele ei se deschidea nesf ârşita lume a Alpilor.
Mckenzie putea fi oriunde pe acolo.
Sideblossom tânji.
— Avem un mic scout, un cititor de urme! le dezvălui
el bărba ilor. Cred c ă, între timp, va fi de acord s ă ne
conducă. Înainte de a pleca, mai era… cum s ă spun…
pu in necooperant…
— Un scout? întrebă Barrington. Nu vorbi i în şarade,
domnule!
Sideblossom sări de pe cal.
Cu pu in înainte de a o porni spre Plains, am trimis
un băiat maori să aducă nişte cai de pe platou. Dar nu i-
a găsit. Au fugit, spunea el. Apoi l-am… constr âns
pu in şi atunci a povestit ceva despre o trec ătoare sau
albia unui r âu, ceva asem ănător, în orice caz, în
continuarea acestei albii se afl ă păşuni întinse. O s ă ne
arate m âine. Sau îl in pe ap ă şi pâine p ână se
înnegreşte!
— L-a i închis pe b ăiat? întrebă Barrington şocat. Ce
va spune tribul lui? Nu-i sup ăra i pe maorii
dumneavoastră…
— Oh, b ăiatul lucreaz ă din veci la mine. Probabil c ă

nici nu face Îparte

indiferent. din triburile
n orice ine ne şiduce
caz, m âlocale de altfel
la mi-e
acea
trecătoare.
Băiatul era mic, sl ăbit şi total înspăimântat. Zilele în
care lipsise Sideblossom le petrecuse într-adevăr închis
într-o şură întunecată şi tremura acum din toate
încheieturile. Barrington îl conjur ă pe Sideblossom s ă-i
dea mai întâi drumul copilului, dar fermierul râse doar.
— Dacă îi dau acum drumul, dispare. Poate pleca
mâine, după ce ne-a ar ătat drumul. Şi plecăm devreme,
domnilor, la prima rază de soare. Deci, ab ine i-vă de la
whisky, dacă nu rezista i la băutură!
Sigur c ă asemenea remarci nu erau agreate de
fermierii din Plains, dar reprezentan ii pondera i ai
baronilor oilor, ca Barrington şi Beasley, oricum nu mai
erau de mult entuziasma i de conduc ătorul lor
carismatic. Spre deosebire de expedi iile anterioare
pentru g ăsirea lui Mckenzie, aceasta nu se asem ăna cu
o lejeră partidă de vânătoare, ci aducea cu o opera iune
militară.
Sideblossom cercetase sistematic regiunea dealurilor
subalpine mai sus de Canterbury Plains, dup ă ce îşi
împăr ise oamenii în grupuri mai mici şi le
supraveghease strict. Rin ă acum, oamenii crezuser ă că
în primul rând este vorba de căutarea lui Mckenzie. Dar
acum, când Sideblossom avea evident puncte de sprijin
concrete unde s-ar putea ascunde t âlharul, îşi dădură
seama c ă până atunci erau mai degrab ă pe urmele lui
Fleurette Warden, ceea ce, dup ă unii din b ărba i, era o
exagerare. Jumătate din ei era oricum de părere că Fleur
va ap ărea în cur ând de la sine. Şi dac ă nu voia s ă se

ăsătoreasc
ctrebuia lăsatăăcu
în Sideblossom
seama ei. – ei da, aceast ă problemă
În orice caz, acum se conformau, chiar dac ă fără
plăcere, indica iilor fermierului şi îşi luar ă rămas-bun
de la ideea ini ială de a primi aici, înaintea prinderii lui
Mckenzie, o cină bună şi un whisky de calitate.
— Sărbătorim doar dup ă vânătoare! spuse
Sideblossom, nelăsând niciun dubiu.
Diminea a, fermierul îi aştepta deja pe b ărba i la
grajduri, av ând al ături pe b ăiatul maori, pl âns şi jegos.
Sideblossom îl puse pe micu să alerge înaintea lui, nu
fară a-l amenin a cu pedepse îngrozitoare dacă fugea.
Ori acest lucru nu prea era posibil, to i fiind c ălare,
iar băiatul pe jos.
Dar se dovedi c ă băiatul era un alerg ător rezistent şi
sărea cu u şurin ă peste pietrele drumului din regiunea
dealurilor subalpine, unde mai ales caii pur s ânge a lui
Barrington şi a lui Beasley se descurcau mai greu.
La un moment dat p ăru că nu mai este sigur de
drum, dar c âteva cuvinte t ăioase ale lui Sideblossom îl
făcură să renun e la orice împotrivire. T ânărul maori
conduse trupa de cerceta şi printr-un p ârâu într-o albie
uscată de râu, care şerpuia ca t ăiată cu cu itul printre
versan ii stâncoşi…
Poate c ă Mckenzie şi Fleur ar fi putut s ă fugă dacă
oile nu ar fi fost tocmai m ânate de c âini pe dup ă
cotitura r âului, şi încă într-un loc, unde albia r âului se
lă ea. Apoi, oile tot mai beh ăiau, de i se rupea inima –
încă un avantaj pentru urm ăritori, care, la vederea
turmei din albia r âului, se desf ăşurară în lan , pentru a
le tăia drumul.

Sideblossom, c ărui cal p căşăea

Privirea luial Mckenzie zu îndirect asupra
fruntea lui
grupului.
Ho ul îşi opri catârul. Stătea ca o stană de piatră.
— Acolo sunt! Sunt doi! strig ă deodată cineva din
grupul de urm ăritori. Strigătul îl trezi pe Mckenzie din
împietrire. Disperat, se uit ă după un drum de sc ăpare.
Ar avea un avantaj dac ă s-ar întoarce; bărba ii trebuiau
să treacă mai întâi prin turma de circa trei sute de oi,
care se înghesuia prin albia râului. Dar aveau cai rapizi,
iar el st ătea pe un cat âr, care mai şi căra toate lucrurile
sale. Nu era nicio şansă. Dar nu şi pentru Fleurette…
— Fleur, întoarce-te! îi strig ă James. C ălăreşte pe
drumul pe care şi l-am descris. Eu încerc să-i re in.
 — Dar tu… noi…
— Pleacă, Fleurette! Mckenzie duse m âna către
chimir, ceea ce-i f ăcu pe c â iva b ărba i să deschidă
focul.
Din fericire nu prea serios şi fără să intească bine.
Ho ul scoase un mic săcule şi i-l aruncă fetei.
— Aici, ia! Şi acum pleacă, fir-ar să fie!
Sideblossom îşi manevrase între timp arm ăsarul prin
turma de oi şi ajunse aproape p ână la Mckenzie. Încă
câteva secunde, şi o va recunoa şte pe Fleurette, care
până acum era ascunsă de ni şte st ânci. Fata îşi suprimă
dorin a aprig ă de a r ămâne lângă Mckenzie; avea
dreptate, ea mai avea o şansă.
Încă cu inima îndoită, dar strunind-o bine pe
Niniane, întoarse calul, pe c ând Mckenzie se apropie
încet de Sideblossom.
— Cui îi apar in aceste oi? întrebă, plin de ur ă,
crescătorul.

— Care oi?îl privi indiferent.

Mckenzie
Fleur mai recunoscu cu coada ochiului cum
Sideblossom îl trase de pe cat âr şi începu s ă-l bat ă
nestăpânit. Apoi disp ăru. Niniane galop ă într-un ritm
nebun, mai s ă-şi rup ă gâtul, înapoi în „regiunea
subalpină Mckenzie”. Gracie o urm ă, nu însă şi Vineri.
Fleur se cert ă pe sine c ă nu chemase c ă eaua, dar acum
era prea t ârziu. Respiră uşurată când părăsi terenul
pietros, periculos al albiei r âului şi Niniane puse
copitele pe iarb ă. O inu spre sud, c ât putea s ă alerge
calul de repede.
Nimeni nu mai putea s-o ajungă din urmă.
 7

Queenstown, Otago, se afla într-un golf natural, pe

malul lacului Waikatipu, înconjurat de mun i imen şi,
abrup i. Natura inutului înconjurător era cople şitoare:
lacul imens, de un albastru ca o elul, p ădurile cu ferigi
şi păşunile largi şi de un verde str ălucitor, mun ii
maiestuoşi şi aspri şi cu siguran ă încă neexplora i.
Oraşul însuşi era minuscul. În compara ie cu aceast ă
mână de case cu un singur etaj, ridicate, dup ă cum se
vedea, repede, însuşi Haldonul era un ora ş mare.
Singura clădire remarcabilă din lemn, având două etaje,
purta firma „Hotelul Daphne”.
Fleurette se str ădui s ă nu fie dezam ăgită când
parcurse strada principală prăfuită. Se a şteptase să fie o
localitate mai mare, doar la ora actual ă, Queenstown
era considerat centrul febrei aurului în Otago. Pe de altă

parte, pe strada principal ă nu se putea sp ăla nisip

aurifer. Probabil c ă minerii tr ăiau pe la taberele lor,
undeva în tuf ărişul din jurul ora şului. Şi dac ă
localitatea putea fi cuprinsă dintr-odată cu privirea, era
cu at ât mai u şor să-l găsească pe Ruben. Curajoas ă,
Fleur se îndreptă spre hotel şi o leg ă pe Niniave în fa a
ei de bar ă. De fapt se a şteptase ca un hotel s ă aibă
grajduri proprii, dar această casă arăta deja de la intrare
altfel decât hotelul din Christchurch, unde st ătuse
câteodată cu familia. În locul unei recep ii, avea o
tejghea. Desigur c ă era o combina ie de hotel cu o
cârciumă.
— Nu am deschis încă! se auzi o voce de fat ă de după
tejghea, când se apropie Fleur.
Văzu acolo o femeie t ânără, blondă, care treb ăluia cu
zel. Când o recunoscu pe Fleur, se uită mirată.
— Sunte i… o fat ă nouă? întrebă ea uimit ă. Am
crezut c ă vin cu tr ăsura. Nu înainte de s ăptămâna
viitoare…
Tânăra femeie avea ochii alba ştri, bl ânzi şi o piele
albă, foarte delicată.
Fleurette îi zâmbi.
— Îmi trebuie o camer ă, spuse ea, pu in nesigură din
cauza primirii ciudate. Acesta este un hotel, nu-i a şa?
Tânăra o cercetă pe Fleur uimită.
— Vre i… acum? Singură?
Fleurette se înroşi. Sigur, era neobi şnuit ca o fat ă de
vârsta ei să călătorească singură.
— Da, tocmai am sosit. Vreau s ă-mi întâlnesc
logodnicul.
Fata păru uşurată.

cuv—ântul
Atunci… logodnicul
„logodnic”, de parcvine
ă Fleurimediat. Pronun înă
nu ar fi spus-o
serios.
Fleur se întrebă dacă apari ia ei era chiar at ât de
ciudată. Sau fata nu era tocmai sănătoasă la cap?
— Nu, logodnicul meu nu ştie c ă vin. Şi nici eu nu
ştiu exact unde este. De aceea îmi trebuie o camer ă.
Vreau să ştiu măcar unde voi dormi la noapte. Şi pot s ă
plătesc camera, am bani…
Era adev ărat. Fleurette avea asupra ei nu numai
pu inii bani, da i de mama ei – ci şi s ăcule ul, pe care i-l
aruncase în ultimul moment Mckenzie, şi care era de
fapt o pungu ă cu bani. S ăcule ul con inea o mic ă avere
în dolari de aur – evident tot, ce „c âştigase” tat ăl ei în
ultimii ani din furtul de animale. Fleur nu ştia dac ă
trebuia s ă pună banii deoparte pentru el sau s ă îi
păstreze pentru sine. Dar cu asta se putea ocupa mai
târziu. În orice caz, nota de plat ă a hotelului nu
prezenta o problemă.
— Deci vre i să rămâne i toat ă noaptea? întrebă fata,
evident nebună. V-o chem pe Daphne!
Vizibil uşurată datorită acestei idei, blonda dispăru în
bucătărie.
Câteva minute mai târziu ap ăru o femeie ceva mai în
vârstă. Pe fa a ei ap ăruseră primele riduri şi urmele
unor nop i prea lungi şi a prea mult whisky. Dar ochii
verzi erau strălucitori şi vii, iar p ărul bogat, arămiu, era
ridicat cutezător.
— Ia uite, o ro şcovană! spuse ea r âzând când o v ăzu
te Fleur. Şi ochi aurii, o comoară rară! Deci, dacă ai vrea
să începi la mine, pe tine te-a ş lua imediat. Dar Laurie

este de părere
Fleurette că tu
spuse încvrei
ă o doar o cameră…
dată povestea ei.
— Nici nu ştiu, ce i se pare angajatei dumneavoastr ă
atât de ciudat, spuse ea, pu in supărată.
Femeia râse.
— Nu este nimic ciudat, doar c ă Laurie nu este
obişnuită cu oaspe i de hotel. Uite, micu o, nu ştiu de
unde vii, dar cred c ă de la Christchurch sau Dunedin,
unde oamenii boga i trag la hoteluri ar ătoase. La noi,
accentul se pune pe „s ălaş”, dac ă ştii, ce vreau s ă spun.
Oamenii închiriază camera pentru o or ă sau dou ă, iar
noi le livrăm compania.
Fleurette se înroşi ca para focului. Nimerise printre
târfe! Aici era un… nu, nici nu voia s ă se gândească la
cuvântul respectiv.
Daphne o urm ări zâmbind şi o re inu c ând voi s ă
fugă afară.
— Aşteaptă, micu o! Unde vrei s ă mergi? Nu trebuie
să- i fie frică; nimeni nu te va silui aici.
Fleur se opri. Probabil c ă era într-adevăr o prostie s ă
fugă. Daphne nu ar ăta înfricoşătoare – iar fata de
adineauri cu atât mai pu in.
— Unde pot să dorm? Există aici şi o… şi o…
— Pensiune respectabil ă? întrebă Daphne. Din
păcate, nu. B ărba ii, care trec pe aici dorm în grajdul cu
închirieri, la caii lor. Sau se duc mai departe, într-una
din taberele c ăutătorilor de aur. Acolo se g ăseşte
totdeauna un loc de dormit pentru un nou-venit.
Fleur încuviin ă din cap.
— Bine. Atunci… atunci asta fac şi eu acum. Poate îl
găsesc acolo pe logodnicul meu.

Plină de scutur
Daphne curaj, îş luăcap.
ă idin geanta şi dădu iar să iasă.
— Nu se poate în niciun caz, fato! Un copil ca tine,
singur între o sut ă, dou ă sute de indivizi, înfometa i
peste poate – ăia câştigă cel mult at ât cât să-şi poat ă
permite o dată la o jumătate de an o fat ă de aici! Ăia nu
sunt domni, micu ă miss. Iar „logodnicul” tău – cum îl
cheamă pe flăcău? Poate îl cunosc.
Fleurette se înroşi din nou, de data aceasta de
indignare.
— Ruben nu ar face niciodată… niciodată…
Daphne râse.
— Atunci ar fi o excep ie rar ă a speciei sale! Crede-
mă fato, în cele din urm ă to i ajung aici. Doar dac ă nu
sunt homosexuali. Dar în cazul t ău nu vrem s ă ne
gândim la aşa ceva.
Fleur nu ştia ce înseamnă acel cuv ânt, dar era sigur ă
că Ruben nu c ălcase niciodată în aceast ă clădire. Totu şi
îapoi
i spuse lui Daphne numele lui. Ea se g ândi mult timp,
clătină din cap.
— Nu am auzit niciodat ă. Şi am o bun ă memorie a
numelor. Se pare că iubitul tău n-a făcut încă avere aici.
Fleur încuviin ă din cap.
— Dacă ar fi făcut avere, m-ar fi luat deja! spuse ea cu
deplină convingere. Dar trebuie s ă plec, se întunecă
imediat. Unde spune i că se află taberele acelea?
Daphne suspină.
— Nu te pot trimite acolo, fato, nici cu cea mai mare
bunăvoin ă, şi mai ales nu noaptea. Garantat c ă nu ai
ieşi intact ă de acolo. Deci nu îmi va r ămâne altceva de
făcut dec ât să- i închiriez o camer ă. Pentru toat ă

noaptea.
— Dar eu… eu nu doresc…
Fleur nu ştia, cum s ă iasă din aceast ă situa ie. Pe de
altă parte, nu avea alternativă.
— Copilă, camerele au u şi, iar u şile au z ăvoare. Po i
avea camera num ărul unu. Este de fapt al gemenelor,
dar au rar clien i. Vino cu mine, i-o ar ăt. Că eluşa…
arătă spre Gracie, care era culcat ă în fa a lui Fleur şi îi
arunca arhicunoscuta privire adoratoare de Collie, po i
s-o iei cu tine. Este probabil mai curat ă decât cei mai
mul i indivizi. Nu trebuie să- i fie frică, adăugă ea, când
Fleurette ezită.
Apoi urcă treptele.
 Fleurette o urm ă nervoasă, dar la etajul doi hotelul
lui Daphne sem ăna mai degrab ă cu hotelul White Hart
din Christchurch dec ât cu un loc al deprav ării. O alt ă
femeie blond ă – care îi sem ăna uluitor celei de jos –
cură a podeaua. Salut ă mirată când Daphne trecu cu
oaspetele ei.
Daphne se opri şi îi zâmbi.
— Aceasta este miss… Cum te cheam ă de fapt? se
interesă ea. Trebuie neap ărat s ă-mi fac rost de
formulare de înregistrare ca lumea dac ă vreau s ă
închiriez camerele pentru mai multe ore!
Clipi din ochi.
Fleurette se g ândi repede. Cu siguran ă că nu era
bine să-şi spună numele adevărat.
— Fleurette, r ăspunse în cele din urm ă. Fleur
Mckenzie.
— Înrudită sau încuscrită cu un anume James?
întrebă Daphne. Şi el are un asemenea câine.
Fleur
— Oh… se înu
nroşştiu
i din nou. se bâlbâi ea.
exact…
— L-au prins pe s ărmanul om. Şi acest Sideblossom
de la Lionel Station vrea s ă-l spânzure, declară Daphne
şi îşi aminti însă de prezentare. Ai auzit, Mary – Fleur
Mckenzie. A închiriat una din camerele noastre.
— Toată… toată noaptea? se interesă şi Mary.
Daphne suspină.
— Toată noaptea, Mary, devenim respectabile. A şa,
aici este camera numărul unu. Intră, fată!
Descuie camera şi Fleurette p ăşi într-o camer ă mică,
aranjată foarte pl ăcut. Mobilele erau simple, f ăcute
grosolan din soiuri autohtone de lemne, patul era lat şi
curat ca lacrima. Tot locul purta pecetea ordinii şi a
cură eniei. Fleur decise s ă nu se mai g ândească la
altceva.
— Este frumos! spuse ea şi gândea serios ceea ce
spunea. Mul umesc mult, domni şoară Daphne. Sau
doamnă?
Daphne clătină din cap.
— Domnişoară. În meseria mea se întâmplă rar s ă te
căsătoreşti. De şi, dup ă toată experien a mea cu b ărba ii
– şi au fost mul i, fata mea – nu am pierdut nimic
important. A şa, te las singur ă, ca s ă te aranjezi. Mary
sau Laurie aduc imediat apă pentru spălat.
— Voia să închidă uşa, dar Fleurette o re inu.
— Da… nu… trebuie s ă mă ocup întâi de calul meu.
Unde spune i că se găseşte un grajd cu locuri de
închiriat? Şi unde mai pot afla ceva… despre logodnicul
meu?
— Grajdul se află după col , răspunse Daphne. Acolo

po să te Oricum
ştieiceva. interesezi,
nu dar
estenu
celprea
mai cred c ă bcu
de ştept, ătrsiguran
ânul Ronă
că nu re ine niciun client, cel mult calul lui. Poate ştie
Ethan, po ştaşul, ceva. Are at ât magazinul, c ât şi
telegraful. Nu po i să greşeşti, este vizavi. Dar grăbeşte-
te, Ethan închide imediat. Este totdeauna primul la
crâşmă.
Fleurette mul umi încă o dat ă şi o urm ă pe Daphne
pe trepte în jos. Şi ea era interesat ă să termine repede.
Când începea agita ia la cr âşmă, era mai bine s ă fie în
camera ei.
Magazinul era într-adevăr uşor de g ăsit. Ethan, un
bărbat slab, chel, de v ârstă mijlocie tocmai str ângea
vitrina ca să închidă.
— Îi cunosc, de fapt, pe to i căutătorii de aur,
răspunse el la întrebarea lui Fleur. Doar preiau po şta
pentru ei. Şi de cele mai multe ori nu scrie altceva dec ât
„John Smith, Queenstown”. Vin ei să-şi ridice scrisorile,
iar în cazul lui John Smith s-a întâmplat o dat ă să se ia
la bătaie doi bărba i…
— Pe prietenul meu îl cheamă Ruben. Ruben O’Keefe
spuse Fleur gr ăbită, deşi mintea îi spunea deja c ă aici
nu va ajunge mai departe.
Dacă era adev ărat ceea ce spunea Ethan, scrisorile ei
trebuie să fi ajuns aici. Şi evident c ă nu le ridicase
nimeni.
Şeful sta iunii de poştă se gândi.
— Nu, domni şoară, îmi pare r ău. Cunosc numele –
pentru el vin tot timpul scrisori. Le-am str âns pe toate
aici. Dar bărbatul însuşi…
— Poate c ă a spus un alt nume! îi veni ideea

salvatoare
Davemport? lui Fleur. Cum este cu Davemport? Ruben
— Davemport am trei, spuse Ethan m ăsurat. Dar
niciun Ruben.
Profund dezam ăgită, Fleur voia s ă iasă deja, dar se
hotărî să mai facă o încercare.
— Poate v ă aduce i aminte cum arat ă. Un b ărbat
înalt, suplu… ei da, mai degrab ă un băiat, are
optsprezece ani. Şi are ochi cenuşii, cam ca cerul înainte
de ploaie. Şi păr şaten, c ârlion at, cu o tent ă de
castaniu… Nu reu şeşte niciodată să se pieptene ca
lumea.
Zâmbi vis ătoare pe c ând îl descria, dar mina şefului
poştei o făcu să revină îndată la realitate.
— Nu îl cunosc. Ce e cu tine, Ron? Ai vreo idee?
Ethan se adres ă unui b ărbat mic, gras, care tocmai
intrase şi care st ătea acum, a şteptând, rezemat de
tejghea.
Grasul ridică din umeri.
— Ce fel de catâr are?
Fleurette îşi aminti c ă Daphne îl numise pe
proprietarul grajdului cu spa ii de închiriat Ron şi
speran a ei se trezi din nou.
— Are un cal, domnule! O iap ă mică, foarte
compactă, asemănătoare cu a mea, aici… Arătă prin uşa
deschisă spre Niniane, care tot mai a ştepta în fa a
hotelului. Numai c ă e mai mic ă şi este ro şcată. O
cheamă Minette.
Ron încuviin ă din cap.
— Frumos cal! declară el, l ăsând deschis ă întrebarea,
dacă se referea la Niniane sau la Minette.

Fleur
— Pareabia
s ă mai puteaRube
fie micul sta lini ştită de
Kays. âta emo
Celatcare ie.
are punctul
acela de extrac ie ciudat, împreună cu Stue Peters, sus
pe Shotover River. Doar îl cuno şti pe Stue. Este cel
care…
— Individul care se tot pl ânge c ă uneltele mele nu
sunt bune! Da, îmi amintesc de el. Şi de cel ălalt, dar
acela nu vorbeşte mult. E adev ărat, ei au a şa un cal. I se
adresă lui Fleur. În seara aceasta nu mai po i să te duci
acolo, lady. Sunt cu siguran ă două ore de drum în sus,
spre munte.
— Şi oare se va bucura s ă te vad ă…? cobi Ron. Nu
vreau s ă spun nimic, dar dac ă un ins îşi dă at âta silin ă
încât îşi schimbă numele şi dispare în cel mai îndepărtat
col din Otago pentru a sc ăpa de tine…
Fleurette se făcu roşie ca focul, dar era prea fericit ă de
descoperirea ei, pentru ca să se supere.
— Cu siguran ă că se va bucura s ă mă vad, îi asigură
ea. Dar ast ăzi este într-adevăr prea t ârziu. Pot s ă duc
calul meu în grajdul dumneavoastr ă, domnule…
domnule Ron?
Fleur petrecu o noapte surprinz ător de lini ştită în
camera ei, la Daphne. E drept c ă de jos se auzea muzic ă
de pian şi în cârciumă sigur c ă se dansa – iar pe hol se
auzea un du-te-vino până pe la miezul nop ii, dar pe ea
nu o deranj ă nimeni şi astfel adormi c ândva lini ştită.
Diminea a se trezi devreme şi nu prea se mir ă că afară
de ea nu mai era nimeni în picioare. Spre surpriza ei, o
aştepta jos una din fetele blonde.
— Trebuie s ă vă pregătesc micul dejun, domni şoară
Fleur, spuse ea bine-crescută. Daphne spune c ă ave i de

ăcut
fînt âlniunlogodnicul.
drum lung, în sus
Laurie pe mine
şi cu Shotover, pentru
suntem ă
de paăvrere
că este foarte romantic!
Înseamnă că aceasta este Mary. Fleur mul umi pentru
cafea, p âine şi ouă şi nu se sim i deranjat ă când Mary,
încrezătoare, se a şeză lângă ea, dup ă ce îi dăduse şi lui
Gracie o farfurioară cu resturi de came.
— Ce c âine dr ăgu , domni şoară. Am cunoscut şi eu
un astfel de exemplar. Dar a fost de mult…
Fa a lui Mary era aproape vis ătoare. T ânăra femeie
nu arăta aşa cum şi-ar fi închipuit Fleur o târfă.
— Înainte am crezut şi noi c ă o să găsim un b ăiat
drăgu , sporov ăi Mary mai departe şi o mângâie pe
Gracie. Dar partea proastă este că un b ărbat nu se poate
căsători cu dou ă fete. Şi nu vrem s ă ne desp ăr im. Ar
trebui să găsim gemeni.
Fleurette râse.
— Credeam c ă în meseria voastr ă nu se fac c ăsătorii
repetă ea observa ia de ieri a lui Daphne. Mary o privi
din ochii ei rotunzi, albaştri, foarte serioasă. Dar nu este
meseria noastr ă, domni şoară. Noi suntem fete
cumsecade. Ei da, dans ăm pu in. Dar nu facem nimic
imoral. Deci nimic cu adevărat imoral. Nimic cu bărba i.
Fleurette se miră. Un stabiliment at ât de mic, ca a lui
Daphne, îşi putea într-adevăr permite dou ă slujnice la
bucătărie?
— Facem curat şi la domnul Ethan şi la frizer, la
domnul Fox, pentru ca s ă mai c âştigăm ceva. Dar totul
respectabil, Daphne are grij ă de acest lucru. Dac ă ne
atinge cineva, face scandal. Scandal imens!
Ochii de copil ai lui Mary priveau transfigura i. Părea

îDaphne ăr fete?
ntr-adevde pu in retardat
Dar ă. Oare îde
acum trebuia aceeaăse
ntr-adev r săocupa
plece.
Mary o refuză când vru să plătească camera.
— Asta aranja i cu Daphne, domni şoară, când veni i
iar încoace. Pute i veni şi în seara aceasta, mi-a spus s ă
vă transmit. Dac ă nu… nu-l g ăsi i pe prietenul
dumneavoastră…
Fleurette încuviin ă din cap recunosc ătoare şi zâmbi
în sinea ei. Se pare c ă era deja subiect de discu ie în tot
oraşul Queenstown. Şi comunitatea nu părea s ă fie prea
optimistă cu privire la povestea ei de dragoste.
Fleurette însăşi era cu atât mai fericită, când trecu călare
spre sud, de-a lungul lacului, apoi spre vest, în susul
râului lat. Nu trecu pe l ângă tabere mai mari ale unor
căutători de aur. Acelea se aflau pe teritoriul unor vechi
ferme de oi, de cele mai multe ori mai aproape de
Qeenstown dec ât teritoriul lui Ruben. B ărba ii
construiseră acolo o a şezare întreagă de bar ăci, dar în
ochii lui Mary era mai degrabă o nouă edi ie a Sodomei
şi Gomorei. T ânăra femeie descrise foarte plastic
situa ia; se pare că îşi cunoştea biblia. În orice caz, Fleur
era bucuroasă că nu trebuia s ă-l caute pe Ruben în
această hoardă de in şi duri. O conduse pe Niniane de-a
lungul malului r âului şi se bucur ă de aerul limpede,
destul de rece. Acum, în vara t ârzie, în Canterbury
Plains mai era cald, dar aceast ă regiune era situat ă mai
sus, iar copacii de-a lungul drumului d ădeau un gust
anticipat asupra jocului de culori ale toamnei, care era
de aşteptat aici. În câteva s ăptămâni vor înflori
nipralele.
Lui Fleur i se p ăru ciudat c ă inutul era a şa de

înărcare
p ăsit.se
Dac ă se cputeau
putea jalona
ăuta aur, ar fiaici claimuri,
trebuit s ă fieadic ă spa
forfot ă deii
căutători de aur! Ethan, dirigintele po ştei, avea
însemnări exacte despre a şezarea fiecărui claim şi îi
descrisese exact domeniul lui Ruben şi al lui Stue. Dar
oricum nu ar fi fost greu de g ăsit. B ărba ii îşi făcuseră
tabere pe malul r âului, şi atât Gracie, c ât şi Niniane îi
descopereau mai repede dec ât Fleur. Niniane îşi ciulea
urechile şi emitea un nechezat, de- i spărgea urechile –
căruia i se r ăspundea imediat. Şi Gracie adulmec ă şi o
zbughi, pentru a-l saluta pe Ruben.
Fleur o v ăzu mai întâi pe Minette. Iapa st ătea ceva
mai departe de malul râului, legată lângă un catâr, şi se
uită emo ionată către ea. Mai aproape de r âu era un loc
de vatr ă şi un cort primitiv. Prea aproape de r âu, îi
trecu prin cap. Dac ă râul Shotover se umfla brusc – ori
la r âurile, care erau alimentate din mun i, acest lucru se
întâmpla adesea – tabăra era dusă de apă.
— Minnie! Fleurette îşi chem ă iapa, şi Minette
răspunse cu un mormăit adânc, fericit.
Niniane se grăbi spre ea. Fleur alunecă din şa, pentru
a-şi îmbră işa calul. Dar unde era Ruben? Din p ădurea
rară, care începea în spatele taberei, auzi zgomote de
fierăstrău şi lovituri de ciocan – care încetară brusc.
Fleurette zâmbi. Gracie trebuie s ă-l fi descoperit pe
Ruben.
Într-adevăr, băiatul veni în fug ă din p ădure. Lui
Fleurette i se p ărea c ă este un vis devenit realitate.
Ruben era aici, îl găsise! Şi la prima vedere ar ăta bine.
Fa a sa îngustă era bronzat ă, ochii îi str ăluceau ca
întotdeauna când o vedea. Dar când o cuprinse în bra e,
îtri ăsim i coastele;
săturile înspăimdeântoboseal
eramarcate
sale erau ător deăslab. În plus,şi
şi epuizare
avea m âinile erau aspre de la r ăni şi zdrelituri. Ruben
nu era nici acum priceput la lucrul cu mâinile.
— Fleur, Fleur! Cum ai ajuns aici? Cum m-ai g ăsit?
Ţi-ai pierdut r ăbdarea şi ai fugit de acas ă? Eşti
îngrozitoare, Fleurette!
Îi râse în fa ă.
— M-am gândit să mă ocup eu însămi de îmbogă irea
noastră, spuse Fleur şi scoase s ăcule ul tat ălui ei din
buzunarul costumului ei de călărie. Uite, nu mai trebuie
să găseşti aur. Dar nu de asta am fugit. A trebuit… eu…
Ruben nu se uită la săcule , ci îi luă mâna.
 — Povesteşte-mi mai t ârziu. Mai întâi î i arăt tab ăra.
Este un loc minunat aici, mult mai bun dec ât acea
îngrozitoare fermă de oi, veche, unde am stat mai întâi.
Vino, Fleur…
O trase dup ă el în direc ia pădurii, dar Fleur scutur ă
capul.
— Mai întâi trebuie legat calul, Ruben! De fapt cum ai
reuşit să nu o pierzi pe Minette în toate aceste luni?
Ruben rânji.
— Ea a avut grij ă, să nu mă piardă pe mine. Doar asta
i-a fost însărcinarea. Fleur, recunoaşte! I-ai spus s ă aib ă
grijă de mine!
O mângâie pe Gracie, care s ărea pe el în sus,
scâncind.
În sfârşit, Niniane stătea legată lângă Minette şi lângă
catâr, iar Fleurette îl urm ă pe Ruben, emo ionat, în
tabără.
— Aici dormim… nimic nemaipomenit, dar curat.

Nici nu-
pârâul. i po
Poart i imagina cum era la ferme…
ă aur! şi aici,
Arătă spre în pârâiaş îngust, dar zglobiu, care curgea
spre Shotover.
— De unde se poate vedea acest lucru? se interes ă
Fleur.
— Nu se vede, se ştie, îi explic ă Ruben. Trebuie s ă
speli nisipul, p ână iese aurul. O s ă- i arăt mai t ârziu
cum se face. Dar construim oricum un jgheab de
spălare. Aici… acesta este Stue!
Partenerul lui Ruben îşi părăsise de asemenea locul
de munc ă şi le veni în întâmpinare. Lui Fleurette i se
păru din prima clip ă simpatic. Un uria ş muşchiulos şi
blond, cu o fa ă prietenoasă, lată, şi ochi albaştri, veseli.
— Stuart Peters, la ordinele dumneavoastră, doamn ă!
îi întinse lui Fleurette o m ână uriaşă, în care m âna ei
delicată dispăru cu totul. Sunte i la fel de dr ăgu ă cum
spunea Ruben, dacă îmi permite i această observa ie!
— Sunte i un linguşitor, Stue! Fleurette râse şi aruncă
o privire spre construc ia la care tocmai lucrase Stuart.
Era un jgheab îngust din lemn, care se sprijinea pe
nişte st âlpi u şori şi ducea în jos, alimentat fiind de o
mică cădere de apă.
— Este un jgheab de sp ălarea aurului! explică Ruben
cu zel. Aici se introduce p ământul, apoi se dirijeaz ă
apa, s ă curgă pe aici. Spal ă nisipul, iar aurul r ămâne
agă at aici, în traverse.
— În striuri! îl corectă Stuart.
Fleurette era impresionată.
— Vă pricepe i la extragerea aurului, domnule
Peters? întrebă ea.

— Stue,
fierar, spune i-mi
recunoscu simpluDar
Stuart. Stue.am
Ei da, de fapt
ajutat suntla
deja
construc ia unui asemenea dispozitiv. De fapt este
foarte u şor. De şi vechii mineri vor s ă facă o ştiin ă din
asta. Din cauza vitezei curgerii apei, şi aşa…
— Dar asta este o prostie! îl sus inu Ruben. Dacă ceva
este mai greu, decât nisipul, va fi spălat mai t ârziu, este
logic. Indiferent de c ât de repede curge apa. Deci aurul
trebuie să rămână aici!
Fleurette nu era de aceea şi părere. Av ând în vedere
cât de repede curgea acest p ârâiaş, cel pu in micile
grăun e de aur s-ar scurge odat ă cu apa. Dar desigur c ă
era şi în func ie de m ărimea gr ăun elor care-i interesau
pe băie i. Poate că aici îşi puteau permite să cearnă doar
grăun ele mai mari. Deci încuviin ă ascultătoare din cap
şi îi urm ă pe cei doi înapoi, la tab ără. Stue şi Ruben
ajunseseră repede la o în elegere s ă facă o pauz ă. În
scurt timp fierbea cafeaua într-un recipient rudimentar,
deasupra focului. Fleurette observă cât de rudimentar ă
era gospod ăria celor doi c ăutători de aur. Exista doar
un castron şi dou ă tacâmuri, trebuia s ă-şi împartă
ceaşca de cafea cu Ruben. Nu ar ăta de parc ă febra
aurului ar fi fost încununată de succes.
— Ei da, suntem doar la început, se ap ără Ruben,
când Fleur, prev ăzătoare, f ăcu o remarc ă în acest sens.
Ne-am marcat acest teritoriu abia acum dou ă
săptămâni şi ne construim abia acum jgheabul de
spălare.
— Ceea ce ar merge mult mai repede dac ă acest
Ethan, acest c ămătar din Queenstown, nu ne-ar vinde
ultimul jeg de unelte! înjură Stuart. Serios, Fleur, în

s-a îăndoit
dou zile am
iar folosit trei sape.
lama unei lame de fier ăă!str
O sap ău. Iarunelte
Aceste alaltăieri
in
de obicei o via ă. Iar cozile trebuie s ă le schimb tot a
doua zi, nu se pot prinde ca lumea la g âtul sapei. N-am
idee de unde îşi procur ă Ethan uneltele, dar sunt
scumpe şi nu sunt bune de nimic.
— Dar claimul de aici este frumos, nu-i a şa? întrebă
Ruben şi se uită vrăjit la fâşia sa de mal.
Fleur trebui s ă-i dea dreptate. Dar ar fi considerat c ă
e şi mai frumos, dacă ar fi văzut şi aur.
— Cine… eh, cine v-a sf ătuit s ă marca i perimetrul?
se interesă ea cu precau ie. Vreau să spun că până acum
sunte i singurii aici. A fost un fel de pont secret?
 — A fost o intui ie! declară Stuart mândru. Am văzut
locul şi – bingo! Acesta este locul nostru. Aici ne
îmbogă im!
Fleurette î i încre i fruntea.
— Asta înseamnă… p ână acum nu a g ăsit nimeni aur
aici?
— Nu mult, recunoscu Ruben. Dar nici nu a c ăutat
nimeni!
Cei doi b ăie i se uitau la ea, a şteptându-i aprobarea.
Fleur z âmbi chinuit şi se decise s ă ia singură problema
î n m ân ă.
— A i încercat deja cu spălatul aurului? întrebă ea. În
râu, adică. Ai vrut să-mi ară i cum se face.
Ruben şi Stuart încuviin ară amândoi din cap.
— Am găsit ceva, spuseră ei cu zel şi aduseră o tigaie.
— Î i arătăm acum, şi apoi vei putea s ă speli aur, pe
când noi lucr ăm mai departe la jgheab! explic ă Ruben.
Cu siguran ă că ne vei aduce noroc!

Deoareceşi Fleurette
profesori, Stuart voiasigur
s ă lenu
deaavea nevoie
ocazie celor de
doi doi
s ă
rămână singuri, partenerul lui Ruben se retrase în susul
pârâului. În următoarele ore nu auziră nimic din partea
lui, afar ă de înjurături ocazionale, c ând se mai strica o
unealtă.
Fleurette şi Ruben folosir ă singurătatea mai întâi
pentru a se saluta cum trebuie. Trebuiau s ă cerceteze
din nou c ât de dulci erau s ărutările şi cât de natural
răspundeau corpurile lor unul celuilalt.
— Vrei s ă mă iei de so ie? întrebă în cele din urm ă,
somnoroasă, Fleurette. Vreau s ă spun… c ă nu pot s ă
stau aici, cu voi, fără să fim căsători i.
 Ruben încuviin ă serios din cap.
— Ai dreptate, nu se poate. Dar banii… Fleur, vreau
să fiu cinstit. Rin ă acum nu am economisit nimic.
Pu inul pe care l-am c âştigat pe c âmpurile aurifere din
Queenstown l-am cheltuit pe echipament. Şi pu inul ce
l-am scos aici s-a dus pe uneltele noi. Stuart are
dreptate, Ethan vinde doar rebuturi. C â iva minieri
bătrâni mai au tig ăi de sp ălat şi lope i şi săpăligi aduse
din Australia. Dar ceea ce cump ărăm de aici rezist ă
doar câteva zile şi costă o mică avere!
Fleur râse.
— Atunci cheltuim asta pe altceva, spuse ea, şi scoase
pentru a doua oar ă în aceast ă zi săcule ul tat ălui ei. De
data aceasta, Ruben se uit ă atent – şi la v ăzul dolarilor
de aur fu de-a dreptul vrăjit.
— Fleur! Este minunat! De unde ai ace şti bani? S ă nu
spui c ă l-ai jefuit pe bunicul t ău! Dar at â ia bani! Cu
aceştia putem s ă terminăm jgheabul de sp ălare şi să

construim o caban
nişte ajutoare! ă din
Fleur, cu b ârne,
asta ă mai
poate stot
scoatem careăm
angaj
aurul seşi
găseşte în acest pământ!
Fleurette nu se pronun ă asupra acestor planuri, ci îi
spuse mai întâi povestea evadării ei.
— Nu pot să cred! James Mckenzie este tatăl tău!
Fleur bănuise că Ruben ştia acest lucru. Doar mamele
lor nu aveau practic secrete una fa ă de cealaltă, iar ceea
ce ştia Helen ajungea de regulă şi la Ruben. Dar b ăiatul
într-adevăr nu avusese habar, de aceea presupuse c ă
nici Helen nu era părtaşa acestui secret.
— Am crezut doar totdeauna că există un secret legat
de Paul, spuse el. Mama mea p ărea s ă ştie ceva. Dar
doar mama mea. Eu nu am aflat nimic.
Intre timp, cei doi reluaseră munca la pârâu, iar Fleur
învă ă să mânuiască tigaia de sp ălare a aurului. Rin ă
acum crezuse c ă aurul se cerne, dar în realitate se lucra
şi în cazul metodei acesteia cele mai simple de ob inere
a aurului după principiul extragerii prin sp ălat. Trebuia
o oarecare dexteritate s ă suceşti şi să scuturi în aşa fel
tigaia, ca p ăr ile mai u şoare ale p ământului s ă fie
spălate afar ă, până când rămânea o mas ă neagră, aşa
numitul nisip negru, iar apoi ie şea aurul la iveal ă. Lui
Ruben nu-i era u şor, dar Fleurette reu şi să se prind ă
repede manevra. At ât Ruben, c ât şi Stuart o admirar ă
pentru talentul ei înnăscut. Fleur însăşi era mai pu in
entuziasmată. Fiindc ă indiferent de c ât de iscusit sp ăla,
prea rar se întâmpla s ă rămână urme minuscule de aur
agă ate în tigaie. P ână seara muncise intensiv aproape
şase ore, pe c ând bărba ii consumaseră încă două foi de
fierăstrău, dar nu înaintaseră semnificativ în
construirea
lucrul acestajgheabului
nu i se mailor. pIntre
ărea timp, luiimportant.
at ât de Fleurette
Extrac ia aurului printr-un jgheab de scurgere i se părea
aici oricum lipsit ă de perspectivă. Urmele insignifiante
de aur, pe care le sp ălase ast ăzi, ar fi fost victime ale
vitezei de curgere a p ârâului. Şi merita oare efortul?
Stuart aprecie valoarea extrac iei la niciun dolar.
Cu toate acestea, b ărba ii visau în continuare g ăsirea
unor mari z ăcăminte de aur, în timp ce frigeau pe ştii,
pe care îi prinsese Fleurette în râu. Ar fi c âştigat cu
siguran ă mai mul i bani dac ă vindeau pe şti dec ât să
spele aur, îşi spuse ea cu amărăciune.
— Mâine trebuie s ă mergem la Queenstown, s ă
cumpărăm foi de fierăstrău, suspină Stuart, când în cele
din urmă se retrase, arătând iar multă în elegere fa ă de
tânăra pereche.
Sus inu c ă poate dormi la fel de bine sub copaci, pe
lângă cai, ca în cort.
— Şi să ne căsătorim! spuse Ruben serios, lu ând-o pe
Fleurette în bra e. Crezi c ă ar fi o gre şeală foarte mare,
dacă am anticipa astăzi noaptea nun ii?
Fleur clătină capul şi se lipi de el.
— Nu o să povestim nimănui!

Răsăritul soarelui deasupra mun ilor era ca o

comandă specială pentru ziua nun ii. Alpii p ăreau s ă
strălucească într-o lumin ă auriu-roşcată, întrepătrunsă
de culoarea nalbei, în aer se sim ea mirosul p ădurii şi a
ierbii proaspete, iar susurul p ârâului se contopea cu

murmurul râului într-un sunet propriu de felicitare.

Fleurette se sim ea fericit ă şi împlinită când se trezi în
bra ele lui Ruben şi scoase capul din cort. Gracie o
salută cu un sărut umed de că eluşă.
Fleur o mângâie.
— Veste proastă, Gracie, dar am g ăsit pe cineva, care
sărută mai bine! spuse ea, r âzând. Ei hai, treze şte-l pe
Stuart, eu preg ătesc micul dejun. Avem multe de f ăcut
astăzi, Gracie! Nu-i l ăsa pe b ărba i să doarmă toată
ziua!
Stuart, blajin, păru s ă nu bage în seamă că, în timp ce
se preg ăteau de drum, Fleurette şi Ruben nu puteau s ă
se ab ină să se ating ă. Dar ambii b ărba i erau mira i că
Fleur insista s ă ia cu ei aproape jum ătate din
gospodărie.
— Doar revenim cel t ârziu m âine! spuse Stuart. Clar
că dac ă ne punem pe treab ă şi cump ărăm pentru min ă,
poate dura ceva mai mult, dar…
Fleur cl ătină din cap. În noaptea aceasta cunoscuse
nu doar pl ăcerile cu totul noi ale dragostei, dar se şi
gândise serios. În niciun caz nu voia s ă bage banii
tatălui ei în întreprinderea aceasta de minerit, lipsită de
perspective. Dar de acest lucru Ruben trebuia convins
cu mult tact.
— Asculta i, băie i, treaba cu mina nu are rost astfel,
începu ea cu precau ie. Chiar voi spune i că situa ia
materială nu este optim ă. Crede i că se schimb ă ceva
dacă avem mai mul i bani?
Stuart fornăi.
— Cu siguran ă c ă nu. Bătrânul Ethan ne va vinde în
continuare lucrurile lui nefolositoare.

Fleur încuviin
— Atunci ă dinlucrurile
să facem cap. ca lumea. E şti fierar. Po i
face diferen ă între unelte bune şi cele rele? Nu doar
atunci când lucrezi cu ele, ci chiar când le cumperi?
Stuart dădu din cap.
— Sigur că da! Dacă am din ce să aleg…
— Bine, îi tăie vorba Fleur. Deci vom închiria la
Queenstown o c ăru ă sau vom cump ăra una. Putem s ă
înhămăm la ea cei doi cai, sunt în stare s ă mişte ceva! Şi
mergem la… care este urm ătorul ora ş? Dunedin?
Mergem la Dunedin. Şi cump ărăm acolo unelte şi alte
materiale, cu care lucrează căutătorii de aur.
Ruben aprobă cu admira ie.
 — Foarte bun ă idee. Mina nu ne fuge. Dar nu ne va
trebui de la bun început o căru ă, putem încărca catârul.
Fleurette clătină din cap.
— Cumpărăm cea mai mare c ăru ă, pe care Cobii o
pot trage şi o încărcăm cu atâta material cu cât se poate.
Aducem totul la Queenstown şi vindem minerilor.
Dacă este adev ărat c ă sunt cu to ii nemul umi i cu
magazinul lui Ethan, putem face profit serios.
În dup ă-amiaza acestei zile, judec ătorul de pace din
Queenstown îi căsători pe Fleurette Mckenzie şi Ruben
Kays, care îşi aminti de numele lui adev ărat, de
O’Keefe. Fleurette purta rochia ei de culoare crem, care
nici m ăcar nu se şifonase în timpul c ălătoriei. Mary şi
Laurie insistaseră să o calce înainte de ceremonie. Cele
două, emo ionate, prinser ă în părul lui Fleur flori şi
împodobiră harnaşamentele lui Niniane şi Minette
pentru drumul c ălare p ână la cârciumă, în care, din
lipsa unei biserici sau a altui l ăcaş de întâlnire, se

al lui ăFleurette,
celebr cununia. Stuart eracemartorul
în timp Mary lui Ruben, Daphne
şi Laurie nu mai
conteneau să plângă din cauza emo iei.
Ethan îi înmână lui Ruben toat ă poşta din ultima
jumătate de an drept cadou de nunt ă. Ron se plimba
mândru, fiindc ă Fleurette povestea tuturor c ă fericita
reunire cu so ul ei se datora exclusiv pronun atei sale
memorii legate de cai. În cele din urm ă, Fleurette
sacrifică un ban de aur şi invit ă tot ora şul Queenstown
la sărbătoarea nun ii ei – nu f ără o socoteal ă, fiindc ă
astfel avu ocazia nu numai s ă-i cunoasc ă pe to i
locuitorii, ci putea s ă-i şi trag ă de limb ă. Nu, în
perimetrul unde îşi avea Ruben locul de exploatat nu
găsise nimeni vreodată aur, îi confirmă frizerul, care se
stabilise aici de la fondarea oraşului şi care venise ini ial
tot ca să caute aur.
— Dar oricum este pu in de c âştigat cu aurul,
domnişoară Fleur, declar ă el. Prea mul i oameni, prea
pu in aur. E clar, tot se mai întâmplă să găsească câte
unul un bulg ăre imens de aur. Dar de obicei face praf
banii. Şi de c ât este vorba? De dou ă, trei sute de dolari
poate, în cazul celor mai norocoşi. Nu ajunge nici măcar
pentru o ferm ă şi câteva animale. F ără a mai pune la
socoteală că oamenii înnebunesc şi îşi bag ă banii în şi
mai multe suprafe e de explorat şi în şi mai multe
jgheaburi de spălat şi apeleaz ă la şi mai multe ajutoare
maori. În final, banii au disp ărut şi nici aur nu s-a g ăsit.
Dar ca frizer şi băieş… Aici, în regiune sunt o mie de
bărba i, şi to i trebuie s ă-şi taie p ărul. Şi fiecare se mai
loveşte cu s ăpăliga în picior sau se bate, sau se
îmbolnăveşte de ceva…
Fleurette
puse era dede
spălătorilor aur,şdintre
aceea i părere. Întreb
care ărileă îpe
veniser care
ntre le
timp
cam o duzin ă la hotelul lui Daphne pentru a bea din
whisky-ul oferit pe gratis, erau s ă pornească o răscoală.
Doar amintirea livr ărilor de unelte, asigurate de Ethan,
îi făcu să fiarbă de indignare. Rin ă la urm ă, Fleur se
convinse că deschiderea unui magazin cu unelte de fier
nu numai c ă avea s ă-i îmbogă ească, dar va salva şi o
via ă: dac ă nu se producea o schimbare, Ethan va fi în
curând linşat de aceşti bărba i.
Pe când Fleurette culegea informa ii, Ruben discuta
cu judecătorul de pace. B ărbatul nu era jurist, ci de fapt
lucra ca tâmplar de coşciuge şi ca gropar.
 — Trebuia s ă facă cineva şi aceast ă muncă, spuse el,
ridicând din umeri, c ând Ruben îl întrebă cum de
fusese ales. Şi oamenii erau de p ărere c ă aş fi interesat
să-i împiedic s ă se omoare. Fiindc ă mă scuteşte de
muncă…
Fleur privi discu ia celor doi cu bun ăvoin ă. Dac ă
Ruben g ăsea aici posibilitatea de studii juridice, nu se
va gr ăbi să se întoarcă la claimul lui nici dup ă se vor fi
întors de la Dunedin.
Fleurette şi Ruben îşi petrecură cea de-a doua noapte
a nun ii în patul dublu, confortabil de la camera
numărul unu a lui Daphne.
— De acum încolo o s-o numim suit ă nup ială, spuse
Daphne.
— În orice caz, nu se întâmplă des ca cineva s ă-şi
piardă aici fecioria! chicoti Ron.
Stuart, care b ăuse deja destul de mult whisky, îi
zâmbi conspirativ.

— S-a făcut
A doua zi, pe la îamiaz
deja! i destăinui el.
ă, prietenii o pornir ă spre
Dunedin. Ruben cump ărase de la noul lui prieten o
căru ă.
— Ia-o liniştit, b ăiete, cele câteva coşciuge le pot duce
şi cu roaba la cimitir!
Fleurette purtă încă nişte discu ii interesante. De data
aceasta cu pu inele femei cinstite din localitate: so ia
judecătorului de pace şi cea a frizerului. În final, mai
avea o listă de cumpărături pentru Dunedin.
Când revenir ă după două săptămâni cu c ăru a plin ă
de cump ărături, lipsea doar un şopron pentru a începe
vânzarea. În aceast ă privin ă, Fleurette nu luase nicio
măsură prealabilă, ci se a şteptase ca vremea s ă rămână
frumoasă. Dar toamna la Queenstown era ploioas ă, iar
iarna c ădea z ăpadă. Însă măcar nu avuseser ă loc
decesuri la Queenstown. Deci, judec ătorul de pace le
puse la dispozi ie magazia de co şciuge, pentru a putea
desface m ărfurile. El era singurul care nu întreba de
unelte noi. În schimb, îl rug ă pe Ruben s ă-i explice
literatura juridic ă pentru care se cheltuiser ă destul de
mul i dolari din averea lui Mckenzie.
Vânzarea m ărfurilor aduse repede banii înapoi.
Căutătorii de aur dădură buzna în magazinul lui Ruben
şi al lui Stuart; deja a doua zi de la deschidere, toate
uneltele erau v ândute. Doamnelor le trebui ceva mai
mult timp pentru a alege – mai ales c ă so ia
judecătorului de pace se cam codea la început s ă pună
la dispozi ia tuturor femeilor din localitate pentru
probe salonul ei.
— Pot să se folosească de anexa magaziei, spuse ea cu

o
ei,privire dezaprobatoare,
care ardeau ăbdareăslui
deja de neraruncat şi fetelor
Daphnerochiile
ă probeze şi
desuurile, pe care le cump ărase Fleur la Dunedin.
Acolo, unde Frank ine de obicei mor ii…
Daphne ridică din umeri.
— Dacă este tocmai liber. Să nu depindă de mine. Da,
şi dacă nu, facem pariu, c ă niciunul dintre indivizi nu a
avut parte de o plecare atât de frumoasă?
Era uşor să-i convingă pe Stuart şi Ruben s ă mai fac ă
un drum la Dunedin, iar dup ă a doua ac iune de
vânzare, Stuart se îndrăgosti p ână peste urechi de fiica
frizerului şi nu voia cu niciun chip s ă se întoarcă în
mun i. Ruben preluase conducerea micului magazin şi
constată cu surprindere ceea ce Fleurette ştia demult:
fiecare drum aducea cu mult mai multe încasări dec ât
un an întreg de munc ă pe câmpiile aurifere.
Nemaivorbind de faptul c ă se preta mai degrab ă să fie
negustor dec ât căutător de aur. C ând se vindecar ă şi
ultimele umfl ături şi răni de pe m âinile lui, dup ă ce
timp de şase s ăptămâni mânuise doar peni a, în locul
lope ii şi a săpăligii, era cu totul c âştigat pentru această
afacere.
— Ar trebui s ă ridicăm un şopron, spuse el în cele
din urm ă. Un fel de magazin. Atunci am putea l ărgi şi
oferta.
Fleurette aprobă din cap.
— Obiecte de uz casnic. Femeile au urgent nevoie de
crati e ca lumea şi de vase frumoase. Nu da din m ână,
Ruben. Cu timpul, cererea pentru astfel de obiecte va
creşte, fiindc ă vor fi mai multe femei. Queenstown
devine oraş!

După şase
deschiderea luni, familia
„Magazinului O’Kay” O’Keefe s ărbătorea
din Queenstown,
Otago. Numele îl dădu Fleurette, şi era foarte m ândră
de el. Pe l ângă noile spa ii comerciale, t ânăra
întreprindere mai poseda şi două căru e şi şase cai grei,
de muncă. Fleurette putea deci s ă-şi călărească din nou
caii Cob, iar mor ii din localitate erau din nou du şi
stilat, cu tr ăsura tras ă de cai, în loc s ă fie livra i cu
căruciorul la cimitir. Stuart Peters consolidase legăturile
comerciale cu Dunedin şi demisionă din func ia de
merceolog-şef. Voia s ă se căsătorească şi se s ăturase de
permanentele drumuri p ână la coast ă şi înapoi. În
schimb, cu banii primi i ca parte a sa, deschise o fier ărie
la Queenstown, care se dovedi a fi o mult mai rentabil ă
„mină de aur” dec ât oricare din minele din
împrejurimi. Fleurette şi Ruben angajar ă în locul lui, ca
şef al transporturilor, pe unul din mai bătrânii căutători
de aur. Leonard Medunn era liniştit, se pricepea la cai şi
şdoar
tia s ă se poarte şi cu oamenii. Fleurette îşi făcea griji
din cauza livrărilor pentru doamne.
— Nu pot s ă-l las s ă aleagă desuurile, i se pl ânse ea
lui Daphne, cu care se împrietenise, spre groaza celor
între timp trei femei cinstite din Queenstown. Ro şeşte
chiar şi atunci c ând trebuie s ă-mi aducă cataloagele. Va
trebui s ă merg cu el, m ăcar la fiecare al doilea sau al
treilea drum…
Daphne ridică din umeri.
— Trimite gemenele mele. Nu sunt ele cele mai
inteligente – nu po i lăsa în seama lor tratativele ori a şa
ceva. Dar au un gust bun, am insistat totdeauna în acest
sens. Ştiu cum se îmbracă o doamnă şi, desigur, şi ceea

ce
câşne
tigătrebuie nou ă la „Hotel”. Apoi, mai ies şi ele şi
şi un ban.
La început, Fleurette era cam sceptic ă, dar apoi fu
repede convins ă. Mary şi Laurie aduser ă o combina ie
ideală de haine decente şi minunat de indecente mici
accesorii, care spre uimirea lui Fleur se v ândură ca
pâinea cald ă – şi nu numai t ârfelor. T ânăra so ie a lui
Stuart cumpără, roşind, un corset negru, iar c â iva
mineri credeau c ă e bine s ă-şi bucure femeile maori cu
desuuri colorate. Fleur se îndoi c ă ele vor fi
entuziasmate, dar afacerea era afacere. Şi existau şi
cabine discrete de prob ă – echipate cu oglinzi mari, în
locul podiumului deprimant pentru coşciuge.
 Pe lângă munca din magazin, lui Ruben îi rămânea
destul timp pentru studii juridice, care îi făceau în
continuare plăcere, chiar dac ă renun ase definitiv visul
de a deveni avocat. Spre bucuria lui, putea în curând să
pună în aplicare cele învă ate: judec ătorul de pace îi
cerea din ce în ce mai des sfatul şi, în cele din urm ă, îl
solicitase şi la deliber ări. Ruben se dovedi a fi
în elegător şi corect şi, când venir ă următoarele alegeri,
judecătorul de p ână acum le f ăcu o surpriz ă: nu se
prezentă la alegeri, ci îl propuse pe Ruben drept
succesor.
— Privi i lucrurile astfel oameni buni! explic ă
bătrânul tâmplar de coşciuge în alocu iunea sa. La mine
a existat totdeauna un conflict de interese. Dac ă i-am
împiedicat pe oameni s ă se omoare reciproc, nu aveam
nevoie de co şciuge. Privit astfel, cu slujba mea, mi-am
distrus eu însumi afacerea. La t ânărul O’Keefe este
altfel, fiindc ă cine îşi sparge capul nu are nevoie de

unelte.
linişte şDeci este îDeci,
i ordine. n interesul
alege lui pe el,să aib
i-lstrict şi lăăsa ă săă fie
griji-m în
pace!
Cetă enii din Queenstown îi urmar ă sfatul, astfel c ă
Ruben fu ales cu o majoritate cov ârşitoare în func ia de
judecător de pace.
Fleurette se bucură pentru el, de şi nu era cu totul de
acord cu argumenta ia.
— Îşi pot sparge capetele şi cu uneltele noastre, îi
şopti ea lui Daphne. Şi sper ca Ruben s ă nu-i împiedice
prea des pe clien ii lui s ă facă asemenea ac iuni
îmbucurătoare.
Singura picătură de pelin care am ăra fericirea lui
Fleurette şi Ruben în ora şul căutătorilor de aur, aflat în
plin av ânt, era lipsa contactului cu familiile lor.
Amândoi ar fi vrut s ă scrie mamelor lor, dar nu
îndrăzneau.
— Nu vreau ca tat ăl meu s ă afle, unde sunt, preciz ă
Ruben, când Fleurette se pregăti să-i scrie mamei ei – şi
ar fi mai bine, ca şi tu s ă ii ascuns acest lucru fa ă de
bunicul tău. Cine ştie ce le poate veni în minte celor doi.
Tu ai fost clar minor ă când ne-am c ăsătorit. Pot s ă se
gândească să ne fac ă greută i. Apoi cred că tatăl meu îşi
va rev ărsa furia pe mama mea. Nu ar fi pentru prima
dată. Oricum nu vreau s ă mă gândesc ce s-a întâmplat
acolo după plecarea mea.
— Dar trebuie s ă le înştiin ăm cumva! era de p ărere
Fleurette. Ştii ce? îi scriu lui Dorothy. Dorothy Candler.
Ea îi poate spune mamei mele.
Ruben îşi duse mâna la cap.
— Eşti nebun ă? Dac ă îi scrii lui Dorothy, afl ă şi

doamna pia a dinŞHaldon.

mare, în Candler. Daci ăsătot
i atunci po strigi
e s ăvestea în gura
fie, scrie-i lui
Elisabeth Greenwood. Cred că ea este mai discretă.
— Dar unchiul George şi Elisabeth sunt în Anglia,
replică Fleurette.
Ruben ridică din umeri.
— Ei şi? O s ă revină cândva. Rin ă atunci, mamele
noastre trebuie s ă aibă răbdare. Şi, cine ştie, poate c ă
miss Gwyn afl ă ceva şi de la James Mckenzie. El este
undeva, în Canterbury, în închisoare. S-ar putea ca ea
să ia legătura cu el.

9
 Procesul lui James Mckenzie avu loc la Lyttelton. La
început era o adev ărată harababură, deoarece John
Sideblossom voia ca procesul s ă se desf ăşoare la
Dunedin. Acolo, argument ă el, erau şanse mai mari s ă
se găsească şi cei care cump ăraseră animalele furate şi
astfel să se descopere tot cercul tâlharilor.
Dar lordul Barrington era hot ărât împotrivă. Dup ă
părerea lui, Sideblossom voia s ă-şi duc ă victima numai
de aceea la Dunedin, fiindc ă îi cuno ştea mai bine pe
judecătorii de acolo şi avea mai multe speran e de a-l
vedea pe ho atârnând în ştreang.
Ar fi preferat s ă o fac ă pe loc, far ă vâlvă, imediat
după ce îl prinsese pe Mckenzie. Intre timp, acest
triumf şi-l atribui doar lui însuşi, doar îl dobor âse pe
Mckenzie şi-l legase. Dup ă părerea celorlal i bărba i,
bătaia din vadul râului nu fusese necesară. Dimpotrivă,
dacă Sideblossom nu ar fi tras ho ul din şaua cat ârului

şurm l-ar fiă bpeăcomplicele

i nuăreasc tut mai întlui.
âi, vDar
ânăatorii
şa alardoilea
fi putut s ă-l
bărbat –
unii din membrii trupei sus ineau c ă ar fi fost o fat ă –
scăpase.
Apoi, ceilal i baroni ai oilor nu au fost de acord cu
faptul c ă Sideblossom l-a t ârât pe Mckenzie în urma
calului, ca pe un sclav. Nu vedeau motivul pentru care
bărbatul, deja b ătut m ăr, să trebuiască să vină pe jos,
deşi cat ârul lui st ătea la dispozi ie. La un moment dat,
oamenii mai în elep i, ca Barrington şi Beasley, preluară
răspunderea şi îl certaseră pe Sideblossom pentru
atitudinea lui. Deoarece Mckenzie comisese majoritatea
furturilor în Canterbury, p ărerea era aproape unanim ă
ca el s ă răspundă acolo pentru faptele sale. În pofida
protestelor lui Sideblossom, b ărba ii din jurul lui
Barrington îl eliberaseră pe ho a doua zi dup ă
prinderea lui, îl puseser ă să-şi dea cuv ântul de onoare
că nu va fugi şi îl transportar ă, cu c ătuşe uşoare, la
Lyttelton, unde r ămăsese închis p ână la proces.
Sideblossom stărui s ă-i re ină câinele, ceea ce p ăru că-l
doare pe Mckenzie mai mult dec ât vânătăile de dup ă
bătaie şi cătuşele de la m âini şi de la picioare, cu care îl
legase Sideblossom şi noaptea, şi îl închise în şura lui.
Cu voce aspr ă, îi rugă pe bărba i să lase c âinele s ă vină
cu ei.
Dar Sideblossom se dovedi în acest caz de neclintit.
— Animalul poate lucra pentru mine explic ă el. Se va
găsi cineva care s ă ştie s ă-l conduc ă. Un astfel de c âine
ciobănesc de prim ă calitate este scump. ÎI re in ca mic ă
compensa ie pentru pagubele cauzate de individ.
Aşa că Vineri r ămăsese acolo şi scheuna de şi se

rupea inima c ând bărba ii îl scoseser ă pe st ăpânul lui

din curte.
— John nu va avea mult ă bucurie în urma acestui
câine, spuse Gerald. Aceste animale ascult ă doar de un
cioban.
În disputa în jurul lui Mckenzie, Gerald se afla între
cele dou ă fronturi. Pe de o parte, Sideblossom era unul
dintre cei mai vechi prieteni ai s ăi, pe de alt ă parte
trebuia s ă se în eleagă cu cei din Canterbury. Şi, ca
aproape to i ceilal i, sim ea fără voie o anume admira ie
fa ă de genialul ho de animale. Sigur c ă era furios din
cauza pierderilor suferite, dar juc ătorul din el nutrea
în elegere pentru faptul c ă cineva nu alegea neap ărat
calea cea mai cinstit ă pentru a- şi duce traiul. Şi, dac ă
respectivul reu şea să scape timp de mai bine de zece
ani, far ă a fi prins vreodat ă, merita din partea lui
admira ie.
După pierderea lui Vineri, Mckenzie se cufund ă într-
o tăcere sumbr ă, pe care nu o rupse niciodat ă, până ce
gratiile de la închisoarea din Lyttelton se închiseră în
urma lui.
Bărba ii din Canterbury erau dezam ăgi i; ar fi vrut s ă
audă de la surs ă cum opera Mckenzie furturile, cum se
numeau t ăinuitorii şi cine era complicele misterios care
scăpase. Dar nu au trebuit s ă aştepte mult p ână au
început dezbaterile. Sub pre şedin ia onorabilului
judecător Justice Stephen, s-a fixat începutul
dezbaterilor pentru luna următoare.
Între timp, Lyttelton avea o sal ă de justi ie proprie –
dezbaterile nu se mai ineau de mult la c ârciumă sau
sub cerul liber, dup ă cum se obi şnuise în primii ani.

Dar
neînclaăpprocesul lui James
ătoare pentru a-i cuprinde înctoăperea
Mckenziepe i cet ăseenii
dovedi
din
Canterbury care voiau s ă arunce o privire asupra
renumitului ho . Chiar şi păgubaşii baroni ai oilor şi
familiile lor au trebuit să vină devreme, pentru a prinde
locuri bune. Gerald, Gwyneira şi agitatul Paul s-au
cazat cu o zi mai devreme la hotelul White Hart din
Christchurch, pentru a trece prin Bridel Path la
Lyttelton.
— Vrei s ă spui, s ă călărim, spuse Gwyneira, c ând
Gerald îi expuse planurile. Doar este vorba de Bridle
Path!
Gerald râse binedispus.
 — O să te miri cum s-a schimbat drumul, spuse el
mul umit. Între timp a fost amenajat şi este u şor de
străbătut. Deci vom merge cu tr ăsura şi vom ajunge
odihni i şi îmbrăca i adecvat.
În ziua judec ă ii, Gerald purta unul dintre cele mai
bune costume ale sale. Iar Paul, în primul s ău costum
din trei piese, arăta foarte matur.
Gwyneira în schimb se chinuia cu întrebarea ce ar fi
fost potrivit s ă îmbrace. Dac ă era cinstit ă, trebuia s ă
recunoască faptul c ă de ani de zile nu îşi mai f ăcuse
atâtea gânduri cum s ă se îmbrace. Dar oricât îşi spunea
că nu are nicio importan ă, ce poart ă o doamn ă de
vârstă medie la un proces c ât timp era ca lumea şi nu
prea s ăritor în ochi, inima ei b ătea tare, doar c ând se
gândea s ă-l revad ă pe James Mckenzie. Mai r ău, şi el
urma s-o vad ă şi desigur c ă o va recunoa şte. Dar ce va
sim i oare la vederea ei? Oare îi vor luci iar ochii, ca
atunci, c ând nu ştiuse s ă aprecieze acest lucru? Sau va

sim i mairiduri,
primele degrab ă milăacolo
înscrise deă griji
, fiindc fa a şîii temeri?
era br ăzdat
Poateă de
va
sim i doar indiferen ă; poate c ă pentru el nu mai era
decât o amintire dep ărtată, palid ă, ştearsă de zece ani
de via ă sălbatică. Dac ă „complicele” misterios era într-
adevăr o femeie? Femeia lui?
Gwyneira se mustr ă pentru aceste g ânduri care
câteodată, când îşi aminti de s ăptămânile petrecute cu
James, deveneau visări de fat ă. Oare uitase zilele de la
malul lacului? Orele vrăjite în cercul de piatr ă? Dar nu,
doar s-au despăr it certa i. Nu o va ierta niciodat ă că l-a
născut pe Paul. Încă ceva ce distrusese Paul…
În cele din urm ă, Gwyneira se hot ărî să îmbrace o
rochie simpl ă, albastru- închis, cu pelerin ă, încheiată în
fa ă, cu minuna i nasturi de filde ş. Kiri îi ridic ă părul –
o coafur ă severă, dar care prin p ălărioara îndrăznea ă,
asortată cu rochia, devenea mai lejer ă. Gwyneira avu
impresia că petrecuse ore în şir în fa a oglinzii pentru a
scoate ici şi colo c âte o bucl ă, a mai muta pu in
pălărioara şi a aranja man şetele rochiei, ca s ă se vad ă
nasturii de filde ş. Când st ătu, în sfârşit, în trăsură, era
palidă din cauza a şteptării, a fricii şi a unui fel de
bucurie anticipată. Dacă va continua astfel, va trebui să-
şi pişte obrazul pentru a avea pu ină culoare înainte de
a intra în sala de judecat ă. Dar tot mai bine dec ât să
roşească: Gwyn spera c ă nu se va înroşi la vederea lui
Mckenzie. O trecu un frison şi îşi spuse că este doar din
cauza r ăcelii acestei zile de toamn ă. Nu putea s ă-şi ină
degetele lini ştite. Crispat ă, mototolea draperiile de la
fereastra trăsurii.
— Ce se întâmplă, mam ă? întrebă Paul în cele din

urm ă, şi pe
Paul Gwyn
avea trecurăascu
un o sim fiorii.
it pentru sl ăbiciunile
omeneşti. În niciun caz nu trebuia s ă îşi dea seama c ă a
fost ceva între ea şi James Mckenzie.
— Eşti nervoas ă din cauza domnului Mckenzie?
insistă el. Bunicul spune c ă l-ai cunoscut. Şi el l-a
cunoscut. A fost şef peste p ăstori la Kiward Station. O
nebunie, mamă, că a fugit brusc şi a început s ă fure oi,
nu-i aşa?
— Da, complet nebun, r ăspunse Gwyneira. Nu a ş
fi… niciunul dintre noi nu ar fi presupus a şa ceva
despre el.
— Iar acum va fi, poate, sp ânzurat! spuse Paul cu
satisfac ie. Mergem s ă-l vedem, bunicule, dac ă va fi
spânzurat?
Gerald pufni.
— Nu va fi sp ânzurat tic ălosul. Are noroc cu
judecătorul. Stephen nu este crescător de oi. Pe el îl lasă
rece că a dus oamenii în pragul ruinării…
Gwyneira era cât pe ce s ă zâmbească. După cum ştia,
furturile lui Mckenzie nu fuseser ă pentru cei p ăgubi i
altceva decât nişte împunsături de ac.
— Poate afl ăm ast ăzi ceva despre ceilal i implica i.
Pare s ă nu fi f ăcut totul singur… Gerald nu credea
povestea cu femeia din compania lui Mckenzie. Mai
degrabă credea c ă este vorba de un complice t ânăr, dar
îl văzuse doar de departe, ca pe o umbră.
— Ar fi interesant s ă aflăm mai ales cine este
tăinuitorul. Privind din acest punct de vedere, am fi
avut şanse mai bune dac ă individul ar fi ajuns în fa a
justi iei la Dunedin. În aceast ă privin ă, are dreptate

Sideblossom. Uite-l!faptelor
dezbaterile asupra Ştiam eu că nu va lipsi de la
Privi i!individului.
Sideblossom trecu cu arm ăsarul în galop pe l ângă
trăsura Wardenilor şi salut ă curtenitor. Gwyneira
suspină. Ar fi renun at bucuroasă la re întâlnirea cu
baronul oilor din Otago!
În orice caz, Sideblossom nu îi luase lui Gerald în
nume de r ău c ă inuse partea bărba ilor din Canterbury
şi chiar îi rezervase lui şi familiei sale locuri în sala de
judecată. ÎI salut ă pe Gerald cordial, pe Paul pu in de
sus, iar pe Gwyneira glacial.
— A reap ărut şarmanta dumneavoastră fiică? întrebă
el zeflemitor, c ând ea se a şeză – pe unul din cele patru
locuri rezervate, cât mai departe de el.
Gwyneira nu răspunse. Dar se grăbi Paul să-l asigure
pe idolul său că nu se auzise nimic despre Fleurette.
— La Haldon se poveste şte că ar fi ajuns într-o
mocirlă a păcatelor! declară Paul, la care Gerald îl puse
la punct sever.
Gwyneira nu reac ionă. În ultimele s ăptămâni se
obişnuise s ă-i răspundă din ce în ce mai rar lui Paul.
Băiatul sc ăpase de mult de sub influen a ei – dac ă o fi
avut vreodat ă o influen ă asupra lui. Se orienta numai
după Gerald; nici orele de educa ie ale lui Helen nu
prea le mai frecventa. Gerald tot vorbea c ă va angaja un
învă ător particular pentru băiat, dar Paul era de părere
că a învă at destul pentru un fermier şi un cresc ător de
animale. La munca de la ferm ă, îşi însuşea cuno ştin ele
ciobanilor şi tunz ătorilor de oi ca un burete apa.
Indubitabil, era moştenitorul pe care şi-l dorise Gerald –
chiar dac ă nu era partenerul la care visa George

Greenwood. Reti, cât tântimp

afacerile lui George ărul acesta
maori, care
se afla conducea
în Anglia i se
plângea Gwyneirei. După părerea lui, Gerald creştea un
al doilea ignorant de talia lui Howard O’Keefe – dar
unul cu mai pu ină experien ă şi mai multă putere.
— Băiatul nu permite de pe acuma s ă i se spună ceva,
se pl ânse Reti. Muncitorii de la ferm ă nu-l plac, iar
maorii îl urăsc de-a dreptul. Dar domnul Gerald îl las ă
să facă orice. Supravegherea unui şopron de tuns! Un
băiat de doisprezece ani!
Gwyneira auzise toate astea deja de la însăşi
tunzătorii de oi, care se sim iseră trata i nedrept. În
dorin a lui de a fi important şi de a c âştiga întrecerea
tradi ională dintre şoproanele de tuns, Paul
consemnase cu mult mai multe tunsori dec ât num ărul
celor într-adevăr efectuate. Tunz ătorii erau mul umi i,
fiind pl ăti i la bucat ă. Dar mai t ârziu nu se potriveau
cantită ile de l ână cu însemnările făcute. Gerald făcu un
acces de furie şi îi învinui pe tunz ători. Ceilal i
tunzători se pl ânseseră că fuseseră măsluite rezultatele
şi premiile împăr ite greşit. Toate în tot, fusese o imensă
harababură, iar în cele din urm ă, Gwyn a trebuit s ă
plătească o retribu ie mult mai mare ca tunz ătorii s ă
vină şi în anul următor.
Gwyneira se s ăturase p ână peste cap de f ărădelegile
lui Paul. Ar fi vrut s ă-l trimit ă pentru c â iva ani în
Anglia. Sau cel pu in la Dunedin, la internat. Dar
Gerald nu voia s ă audă de aşa ceva, a şa că Gwyn f ăcu
ceea ce făcuse totdeauna de la naşterea lui Paul încoace:
îl ignoră.
Acum, în sala de judecat ă, era, slav ă Domnului,

liniştit. Asculta
saluturile discu
glaciale baroni şaii Sideblossom
ia dintre iGerald
ale celorlal oilor adresateşi
vizitatorului din Otago. Sala se umplu repede, şi Gwyn
îi făcu semn lui Reti, care venise printre ultimii în sală.
Au fost unele greută i – câ iva pakeha nu voiau s ă-i fac ă
loc acestui maori –, dar numele de Greenwood îi
deschise lui Reti toate uşile.
În fine, bătu ora zece şi, punctual la minut, onorabilul
sir Justice Stephen p ăşi în sala lui de judecat ă şi
deschise dezbaterile. Pentru cei mai mul i spectatori
deveni interesant doar în momentul în care fu introdus
inculpatul. Apari ia lui James Mckenzie prilejui un
amestec de înjurături şi aclama ii. James însuşi nu
reac ionă nici la unele, nici la altele, ci inea capul plecat
şi păru să fie bucuros c ând judec ătorul opri
manifestarea publicului.
Gwyneira se uit ă de dup ă fermierul înalt, dup ă care
se a şezase – o alegere proast ă, fiindcă atât Gerald, cât şi
Paul aveau o vedere mult mai bun ă. Dar ea dorise să fie
cât mai departe de Sideblossom. Pe James Mckenzie
putu s ă-l vad ă ca lumea doar c ând acesta fii condus pe
locul de lângă apărătorul lui din oficiu, care p ărea să fie
cam fără chef. Mai ales c ând ridică privirea, după ce se
aşeză.
Gwyneira se întrebase de zile întregi ce va sim i dac ă
se va apropia din nou de James. ÎI va recunoaşte oare şi
va vedea în el iar ceea ce atunci… da, ce? O
impresionase? O vr ăjise? Orice o fi fost, a fost acum
doisprezece ani. Poate c ă agita ia ei nu- şi avea rostul.
Poate era doar un străin pentru ea, pe care nici nu l-ar fi
recunoscut pe stradă.

Dardedeja
înalt prima acuza
pe banca privire ilor
aruncat ă asupra
o convinse b ărbatului
de contrariul.
James Mckenzie abia dacă se schimbase. Nu se
schimbase cel pu in pentru Gwyneira. Dup ă desenele
din ziar, care anun au arestarea lui, se a ştepta s ă vadă
un ins sălbatic, bărbos, dar Mckenzie era proaspăt ras şi
purta haine curate, simple. Era în continuare suplu şi
vânos, dar jocul muşchilor de sub cămaşa albă, ponosită
arăta că este în putere. Fa a îi era arsă de soare
— În afar ă de locurile care fuseser ă acoperite de
barbă. Buzele îi erau sub iri – un semn c ă îşi făcea griji.
Gwyneira văzuse adesea această expresie pe fa a lui. Iar
ochii… nimic, dar nimic nu se schimbase în expresia lor
îndrăznea ă, vie. Desigur c ă nu se citea în ei un r âs
zeflemitor, ci încordare şi ceva care aducea a fric ă, dar
ridurile de demult mai erau acolo, chiar dac ă mai
adânci, a şa cum toat ă expresia lui James era mai dur ă,
mai matură şi mult mai serioas ă. Gwyneira l-ar fi
recunoscut la prima vedere. Oh da, l-ar fi recunoscut
între to i bărba ii din Insula de Sud, dac ă nu chiar din
toată lumea.
— James Mckenzie!
— Prea onorabile domn?
Gwyneira ar fi recunoscut şi vocea. Aceast ă voce
întunecată, cald ă, care putea fi at ât de tandr ă, dar şi
fermă şi sigur ă când le d ădea comenzi oamenilor lui
sau câinilor ciobăneşti.
— Domnule Mckenzie, vi se repro şează că a i comis
furturi de animale de anvergur ă, atât în Canterbury
Plains, c ât şi în regiunea Otago. V ă recunoaşte i
vinovat?

Mckenzie ridicseă fur

— În regiune dinăumeri.
mult. Nu ştiu ce m-ar afecta asta
pe mine…
Judecătorul trase zgomotos aer în piept.
— Există declara ii ale unor oameni onorabili c ă v-au
întâlnit cu o turm ă de oi furate mai sus de lacul
Wanaka. Recunoaşte i măcar acest lucru?
James Mckenzie repetă mişcarea de adineauri.
— Există mul i Mckenzie. Există multe oi!
Gwyneirei îi veni s ă râdă, dar apoi îşi făcu griji.
Aceasta era probabil cea mai sigur ă metodă de a-l
enerva la culme pe onorabilul sir Justice Stephen. Şi era
total lipsit de sens să nege. Fa a lui Mckenzie mai purta
urmele încăierării cu Sideblossom – la r ândul lui
Sideblossom trebuia s ă fi fost de asemenea b ătut r ău.
Gwyn sim i o anumit ă satisfac ie văzând că ochiul lui
era mai tumefiat decât cel a lui James.
— Poate cineva din sal ă să confirme că aici este vorba
de ho ul de animale domestice Mckenzie şi nu din
întâmplare de altcineva cu acela şi nume? întrebă
judecătorul suspinând.
Sideblossom se ridică.
— Eu pot s ă confirm. Şi avem şi o dovad ă aici, care
poate s ă înlăture orice dubii. Se întoarse spre intrarea
sălii, unde postase un ajutor. Eliberează câinele!
— Vineri! O umbră mică, neagră zbură ca v ântul prin
sala de judecat ă, direct spre James Mckenzie. Acesta
păru să fi uitat cu totul ce rol inten ionase s ă joace în
fa a acestui tribunal. Se aplec ă, prinse c ă eaua şi o
mângâie. Vineri!
Judecătorul îşi dădu ochii peste cap.

fie.—SAm
ă consemn ă rezolv
fi putut ăsm ăm mai cpu
în protocol ă in dramatic,
bărbatul dar
a fost
confruntat cu c âinele ciobănesc, care p ăzea turma de oi
furate, şi a recunoscut animalul ca fiind al s ău.
Domnule Mckenzie, doar nu vre i să-mi spune i acum
că acest câine are un alter ego.
James zâmbi ca pe vremuri.
— Nu spuse el. C ă eluşa este unic ă! Câinele respira
iute şi sacadat, cu limba scoas ă şi lingea m âinile lui
James. Prea onorabile domn, putem… putem să
terminăm repede aceste cercetări. Vreau să spun totul şi
să recunosc totul, dac ă mă asigura i că Vineri va putea
rămâne cu mine. Şi în închisoare. Uita i-vă la ea, se
vede c ă abia a m âncat de c ând este desp ăr ită de mine.
Că eaua nu folose şte acestui… acestui Sideblossom, nu
ascultă de nimeni…
— Domnule Mckenzie, noi nu trat ăm aici despre
câinele dumneavoastră! spuse judec ătorul sever. Dar
fiindcă vre i să depune i mărturie: Furturile de la Lionel
Station, Kiward Station, ferma Beasley, Barrington
Station… toate acestea vi le asuma i?
Mckenzie reac ionă cu deja cunoscuta ridicare din
umeri.
— Sunt multe furturi, dup ă cum am spus. Oi fi luat
din c ând în când câte o oaie… a şa un c âine are nevoie
de exerci iu. Ar ătă spre Vineri, ceea ce produse hohote
de râs în sală. Dar o mie de oi…
Judecătorul suspină din nou.
— Ei bine. Nu vre i altfel. S ă chemăm martorii.
Primul este Randolph Nielson, şef peste p ăstori la
ferma lui Beasley…

măM ărturia
rturii lui Nielson
ale unor deschise
muncitori ători şde
şi crescun întreg de
ir dobitoace.
Cu to ii sus ineau c ă de la fermele amintite fuseser ă
furate sute de animale. Multe au fost reg ăsite în turma
lui Mckenzie. Toat ă această tevatură era obositoare şi
James ar fi putut scurta procedura, dar acum se arăta
încăpă ânat şi nega orice cuno ştin ă despre animalele
furate.
În timp ce martorii veneau cu numere şi date, iar
degetele lui Mckenzie treceau m ângâind şi alin ând
peste blana moale a lui Vineri, el parcurse cu privirea
sala. Existau lucruri care în preambulul acestei judecă i
îl preocupaseră mai mult dec ât frica de ştreang.
Procesul avea loc la Lyttelton – Canterbury Plains,
destul de aproape de Kiward Station. Va fi oare
prezentă? Va veni Gwyneira? În nop ile de dinaintea
procesului, James îşi aminti de fiecare clip ă, de fiecare
întâmplare, c ât de m ăruntă, trăită cu Gwyneira. De la
prima întâlnire în grajd p ână la desp ăr ire, c ând i-o
făcuse cadou pe Vineri. Dup ă ce îl înşelase? De atunci
nu a existat zi ca James s ă nu se fi g ândit la asta. Ce se
întâmplase atunci? Pe cine preferase? Şi de ce ar ătase
atât de disperat ă şi de trist ă când insistase s ă
vorbească? Ar fi trebuit s ă fie mul ţumită. Afacerea cu
altul se dovedise la fel de fructuoas ă ca cea f ăcută cu
el…
James îl văzu pe Reginald Beasley în primul r ând,
lângă el familia Barrington – îl suspectase pe t ânărul
lord, dar la întrebările sale precaute Fleurette îl
asigurase că abia dacă inea legătura cu Wardenii. Nu s-
ar fi interesat în continuare de Gwyneira dac ă ar fi fost

tat ăl fiului
copiii ei?ăteau
care st ărea
Se p pe c ă ăseîntre
banc el şiăinsignifianta
preocup înduioşător lui
de
so ie. George Greenwood nu era prezent. Dar, dup ă
spusele lui Fleur, nu putea fi nici el tat ăl lui Paul. E
drept c ă inea un contact viu cu toate fermele, dar
protejase totdeauna mai degrab ă pe Ruben, fiul lui
Helen O’Keefe.
Şi acolo era ea. În rândul trei, ascunsă pe jumătate de
câ iva ciobani spătoşi, care voiau, probabil, să depună şi
ei mărturie. Ea privi spre el, trebui s ă se sucească pu in
pentru a-l prinde cu privirea, dar reu şi fără nicio
dificultate, suplă şi vioaie, cum era. Oh da, era
frumoasă! Tot at ât de frumoas ă, atât de treaz ă şi atent ă
ca în trecut. P ărul ei se revolta iar împotriva coafurii
severe, în care încercase s ă-l prind ă. Fa a îi era palid ă,
buzele uşor deschise. James nu încercă să-i ină
privirea, ar fi fost prea dureros. Poate mai t ârziu, c ând
inima lui nu va mai bate at ât de s ălbatic şi când nu se
mai temea c ă ochii lui ar putea dest ăinui tot ce mai
sim ea pentru ea… Acum se sili s ă întoarcă privirea de
la ea şi să se uite la celelalte r ânduri de spectatori. Se
aştepta s ă-l vad ă pe Gerald l ângă Gwyneira, dar acolo
stătea un copil, un b ăiat, cam de doisprezece ani. James
îşi inu r ăsuflarea. Sigur, acesta trebuie s ă fie Paul, fiul
ei. Paul era destul de mare pentru a-i înso i pe bunicul
şi pe mama lui la aceste dezbateri. James îl cercet ă pe
băiat. Poate c ă-l descoperea pe tat ăl lui în trăsăturile
sale… E drept c ă Fleurette nu-i prea sem ăna, dar
aceasta putea fi diferit de la copil la copil. Iar la acesta,
aici…
Mckenzie înlemni c ând văzu mai îndeaproape fa a

căăruia
b iatului. Nuăna
îi sem putea
ca unfiouadev ărat!stDar
cu altul directbl âăng
ăteaera… rbatul
ă el:
Gerald Warden.
Mckenzie v ăzu la am ândoi aceea şi bărbie col oasă,
ochii c ăprui aten i, apropia i, nasul c ărnos. Tr ăsături
clare, o expresie la fel de hot ărâtă pe fa a bătrână, cât şi
pe cea t ânără. Nu exista niciun dubiu, acest copil era un
Warden. Gândurile lui James se precipitară. Dacă Lucas
era tatăl lui Paul, de ce a fugit pe Coasta de Vest? Sau…
Revela ia îi luă respira ia ca o lovitur ă bruscă în
stomac. Fiul lui Gerald! Nu putea fi altfel, copilul nu
avea nici cea mai mic ă asemănare cu so ul Gwyneirei.
Şi asta putea s ă fie motivul fugii lui Lucas. Nu- şi
prinsese so ia adulteră cu un str ăin, ci cu propriul
tată… dar era imposibil! Gwyneira nu i s-ar fi dat
niciodată de bun ăvoie lui Gerald. Şi, dac ă da, ar fi
făcut-o discret. Lucas nu ar fi aflat niciodat ă. Dar a şa…
Gerald trebuie s-o fi siluit pe Gwyneira.
James sim i o ad âncă remuşcare şi furie fa ă de el
însuşi. Acum, în sfârşit, îi era clar de ce nu putea vorbi
Gwyn, de ce st ătuse în fa a lui bolnav ă de ru şine,
neajutorată şi speriat ă. Nu putea s ă-i mărturisească
fiindcă totul ar fi fost şi mai r ău. James l-ar fi omor ât pe
bătrân.
În loc de asta, James a p ărăsit-o pe Gwyneira. A făcut
totul şi mai complicat, l ăsând-o singur ă cu Gerald şi
silind-o s ă crească acest copil nenorocit, de care
Fleurette vorbise plină de aversiune. James sim i cum îl
cuprinde disperarea. Gwyn nu-l putea ierta niciodat ă.
El ar fi trebuit s ă ştie sau ar fi trebuit m ăcar, f ără a mai
pune întrebări, s ă-i accepte refuzul de a vorbi. Ar fi

Jamessămai
trebuit aibăprivi
încredere. dat ăa, şpe
încă o Dar a…ascuns, fa a ei îngustă
– şi se sperie, când ea ridică capul şi îl privi. Şi deodată,
totul era şters. Sala de judecat ă dispăru din ochii lui şi
ai Gwyneirei, Paul Warden nu a existat niciodat ă. Într-
un cerc magic se aflau fa ă în fa ă doar Gwyn şi James.
El o văzu ca fată tânără, care se angrenase far ă teamă în
aventura numită Noua Zeeland ă, dar era plin ă de
speran e că va găsi cimbru pentru buc ătăria englez ă.
Mai ştia exact cum a râs când el i-a întins buche elul. Iar
apoi întrebarea ei ciudat ă dacă vrea s ă devină tatăl
copilului ei… zilele petrecute împreună pe malul
lacului şi în mun i. Sentimentul incredibil atunci c ând a
văzut-o prima oară cu Fleur în bra e.
Între Gwyneira şi James se închise în aceast ă clipă o
legătură, care fusese rupt ă vreme îndelungată şi nu se
va mai dezlega niciodată.
— Gwyn…
— Buzele lui James formar ă, mute, numele ei, iar
Gwyneira z âmbi u şor, de parc ă l-ar fi în eles. Nu, nu-i
lua nimic în nume de r ău. ÎI iertase pentru tot – şi era
liberă. Acum era în sfârşit liber ă pentru el. Dac ă ar fi
putut vorbi cu ea! Trebuiau s ă mai încerce o dat ă, îşi
apar ineau unul altuia. Dac ă nu ar fi acest proces
nefericit! Dacă ar fi şi el liber! Dac ă, pentru Dumnezeu,
nu l-ar spânzura…
— Prea onorabile domn, cred c ă putem scurta toat ă
această afacere!
James Mckenzie ceru cuvântul tocmai c ând
judecătorul voia să citeze următorul martor.
Judecătorul Stephen ridică privirea plină de speran ă.

— Vre i să m
Mckenzie ărturisiăi?din cap. În urm ătoarele ore
încuviin
informă cu voce lini ştită despre furturile sale şi despre
cum erau mânate oile la Dunedin.
— Dar trebuie s ă în elege i că nu pot da numele
negustorului care îmi prelua animalele. El nu m-a
întrebat niciodată de al meu, şi eu nu l-am întrebat de al
său.
— Dar trebuie s ă vă fie cunoscut! spuse judec ătorul
nemul umit.
Mckenzie ridică iar din umeri.
— Ştiu un nume, dar este oare al s ău…? Apoi, eu nu
sunt un tr ădător, prea onorabile domn. Omul nu m-a
înşelat mi-a plătit cum trebuie – nu cere i de la mine, să-
mi calc cuvântul.
— Şi complicele t ău? url ă cineva din sal ă. Cine era
individul care ne-a scăpat?
Mckenzie reuşi să arate descumpănit.
— Care complice? Am lucrat totdeauna singur, prea
onorabile domn, singur cu c âinele meu. Jur, a şa să mă
ajute Dumnezeu.
— Şi cine a fost b ărbatul care era cu dumneavoastr ă
când a i fost arestat? se interes ă judecătorul. Unii spun
că ar fi fost o femeie…
Mckenzie aprobă, cu capul plecat.
— Da, adevărat, prea onorabile domn judecător.
Gwyneira se cutremur ă. Deci totu şi o femeie! James
se căsătorise deci sau, cel pu in, tr ăia cu cineva. Ori…
adineauri, când o privise aşa… adineauri mai crezuse…
— Ce vrea s ă însemne „da, adev ărat”? întrebă sir
Justice nemul umit. Un bărbat, o femeie, o stafie?

— O femeie,
continuare capul onorate
plecat. Odomn. Mckenzie
fat ă maori, cu careinea în
tr ăiam
împreună.
— Şi ăleia îi dai calul, iar tu stai pe un cat âr, iar ea
călăreşte ca un diavol şi scap ă? strig ă cineva din sală şi
provocă iar râsul. N-ai decât să i-o spui lu’ bunică-ta!
Judecătorul Stephen îi chem ă la ordine pe cei din
sală.
— Trebuie s ă recunosc, spuse el, aceast ă poveste îmi
sună şi mie pu in ciudat.
— Fata era pre ioasă pentru mine, spuse Mckenzie
liniştit. Cel… cel mai pre ios lucru cu care m-am întâlnit
vreodată. I-aş da totdeauna cel mai bun cal, aş face totul
pentru ea. Mi-a ş da via a pentru ea. Şi, de ce n-ar şti o
fată să călărească?
Gwyneira îşi muşcă buzele. Deci James a g ăsit într-
adevăr o dragoste nou ă. Şi dac ă va supravie ui acestui
proces, se va întoarce la fata lui…
— Aha, spuse judec ătorul sec. O fat ă maori. Are fata
şi un nume, apar ine de un trib?
Mckenzie păru să reflecteze pu in.
— Nu apar ine nici unui trib. Ea… ar duce prea
departe să explic aici, dar provine din unirea unui
bărbat cu o femeie care nu au împăr it niciodat ă
culcuşul în casa comunal ă. Dar unirea lor a fost totu şi
binecuvântată. Ea s-a produs, pentru… pentru… El
căută privirea Gwyneirei. Pentru a opri lacrimile unui
zeu.
Judecătorul îşi încre i fruntea.
— Eu de fapt nu v-am rugat s ă mă introduce i în
ceremoniile de procreare p ăgâne. Sunt copii în sal ă!

Deci
— fata
Nu fera nume.ăNumele
ărăalungat şi nuPua…
de tribuleieieste avea Pakupaku
nume…
Pua.
Mckenzie o privi pe Gwyn în ochi c ând dădu acest
nume, şi ea spera c ă nimeni nu o privea, fiindc ă se
făcuse c ând palid ă, când ro şie. Dac ă era adev ărat ceea
ce credea că în elege…
Când, dup ă câteva minute, jura ii se retr ăseseră să
delibereze, Gwyn se gr ăbi printre rânduri, f ără să se
scuze în prealabil fa ă de Gerald sau de Sideblossom. Îi
trebuia cineva care s ă-i confirme, cineva care vorbea
mai bine maori ca ea. Cu respira ia tăiată, se trezi fa ă în
fa ă cu Reti.
 — Reti! Ce noroc c ă sunte i aici! Reti, ce… ce
înseamnă pua? Dar pakupaku?
Flăcăul maori râse.
— Ar trebui s ă şti i de acuma, miss Gwyn. Pua
înseamnă „floare”, iar pakupaku…
— Înseamnă „mică” … şopti Gwyneira.
Avea senza ia că de uşurare va striga, va pl ânge, va
dansa. Dar zâmbi doar.
Fata se nume şte „floare mic ă”. Acum în elese Gwyn
ce voia s ă spună privirea conjuratoare a lui James.
Trebuie să o fi găsit pe Fleurette.
James Mckenzie fu condamnat la cinci ani de
închisoare de isp ăşit la penitenciarul din Lyttelton.
Sigur c ă nu avea voie s ă-şi ină câinele la el. John
Sideblossom urma s ă se ocupe de el, în măsura în care
punea pre pe acest lucru. Judec ătorului Stephen îi era
indiferent. Tribunalul nu era competent s ă se ocupe de
animale de casă.
Ceea ce urm ă a fost ur ât. Aprozii şi ofi erul de poli ie
au trebuit s ă-l despart ă cu for a pe Mckenzie de Vineri.
La rândul ei, c ă eaua îl muşcă pe Sideblossom c ând
acesta o puse în les ă. Mai t ârziu, Paul povesti, plin de
bucurie răutăcioasă, că ho ul de dobitoace a plâns.
Gwyneira nici nu-l ascult ă. Nu fu de fa ă nici la
pronun area sentin ei, era prea r ăvăşită. Paul va pune
întrebări dac ă o va vedea astfel şi îi era team ă de
intui ia lui câteodată înspăimântătoare.
Aştepta mai bine afar ă, sub pretextul c ă-i trebuia aer
proaspăt şi pu ină mişcare. Pentru a sc ăpa de mul ime,
care a ştepta în fa a tribunalului pronun area sentin ei,
se plimb ă în jurul s ălii – şi avu pe nea şteptate o ultim ă
întâlnire cu James Mckenzie. Condamnatul se smucea
în strânsoarea a doi b ărba i solizi, care îl scoteau cu sila
prin u şa din spate conduc ându-l spre tr ăsura
penitenciarului, ce a ştepta acolo. P ână acum se luptase
din răsputeri, dar la vederea Gwyneirei se calmă.
— Te v ăd din nou, articular ă buzele sale. Gwyn, te
văd din nou!

10

După procesul intentat lui James Mckenzie trecuser ă

doar şase luni, c ând o feti ă maori, agitat ă, veni s ă o
întrerupă în munca ei zilnic ă. Ca întotdeauna, avusese
o diminea ă plină, tulburat ă iar de o disput ă cu Paul.
Băiatul jignise doi ciobani maori – şi asta acum, scurt
timp înainte de tunderea şi ducerea oilor în mun i, când
chiar c ă era nevoie de fiecare lucr ător. Cei doi b ărba i
erau de ne înlocuit, cu experien ă, de încredere şi nu

exista niciun motiv s ă fie brusca i fiindc ă folosiseră

iama pentru o peregrinare tradi ională a tribului lor.
Aşa ceva era normal: c ând proviziile, pe care tribul le
făcuse pentru iarnă, erau epuizate, maorii porneau spre
alte inuturi, pentru a v âna. Atunci, de pe o zi pe alta,
casele de pe malul lacului erau p ărăsite şi nu venea
nimeni la lucru, în afar ă de câ iva angaja i din cas ă,
foarte ataşa i. Pentru pakeha nou-veni i era la început un
fenomen straniu, dar vechii coloni şti erau deja
obişnui i. Mai ales c ă triburile nu disp ăreau oric ând, ci
doar dacă nu mai găseau în apropierea satelor lor nimic
de mâncare, sau dac ă nu mai c âştigau la pakeha destul
pentru a cump ăra ceva. C ând venea timpul
semănatului pe ogoarele lor şi tunsul şi mânatul pe
munte al oilor oferea destul de munc ă, reveneau. Aşa şi
cei doi muncitori ai Gwyneirei, care nu în elegeau deloc
de ce îi certa Paul atât de aspru pentru absen a lor.
— Domnul Paul doar trebuie s ă ştie c ă revenim!
spuse unul din b ărba i supărat. El împăr it mult tab ăra
cu noi. Era ca fiu, c ând era mic, ca frate a Maramei. Dar
acum… numai sup ărare. Numai fiindc ă supărare cu
Tonga. El spune, noi nu ascultat pe el, ascultat Tonga.
Iar Tonga vrut plecat. Dar e prostie. Tonga încă nu
purtat tokipoutaangata, secure de la c ăpetenie… şi
domnul Paul încă nu stăpân la fermă.
Gwyneira suspină. În acest moment, ultima remarc ă
a lui Ngopinis îi dădu un argument de a-i lini şti pe
bărba i. Tot a şa cum Tonga nu era c ăpetenie, ferma nu
îi apar inea încă lui Paul; deci nu avea voie s ă certe pe
nimeni sau chiar s ă dea afar ă. Dup ă ce, pentru a fi
îmbuna i, primir ă cadou o cantitate mare de semin e,
bărba ii maori
Gwyn. dac ă ăPaul
Dar acceptar să lucreze mai departe
va prelua pentruă
vreodat
întreprinderea, oamenii vor fugi. Probabil c ă Tonga va
muta toat ă tabăra când va purta demnitatea de
căpetenie, pentru a nu mai trebui s ă-l vadă pe Paul.
Gwyneira îi căută pe fiul ei şi îi explic ă toate aceste
lucruri, dar Paul ridică doar din umeri.
— Atunci angajez ca muncitori noii coloni şti. Oricum
sunt mai simplu de condus! Iar Tonga nu va îndrăzni să
dispară de aici. Popula ia maori are nevoie de banii pe
care îi câştigă aici şi de p ământul pe care locuiesc. Cine
îi las ă să locuiască pe teritoriul lui? P ământul apar ine
acum în întregime albilor, cresc ători de animale. Şi
aceştia nu au nevoie de elemente instigatoare!
Supărată, Gwyneira trebui s ă recunoască faptul c ă
Paul avea dreptate. Tribul lui Tonga nu ar fi fost
nicăieri bine primit. Dar acest g ând nu o lini şti, ci o
înfricoşă. Tonga se înfierbânta uşor. Nimeni nu putea să
spună ce se va întâmpla c ând îşi va da seama de toat ă
situa ia pe care i-o expusese Paul.
Şi acum mai veni şi feti a în grajdul, în care Gwyneira
tocmai îşi înşeua calul. Încă o maori, care p ărea
înspăimântată. Doar nu se va pl ânge şi ea de Paul.
Dar fata nu apar inea de tribul de al ături. În schimb,
Gwyn o recunoscu pe una din micile eleve ale lui
Helen. Se apropie sfioasă şi făcu o reveren ă înaintea lui
Gwyn, ca un elev cuminte din Anglia.
— Domnişoară Gwyn, m-a trimis domnişoara Helen,
să vă spun că la ferma O’Keefe vă aşteaptă cineva. Şi s ă
veni i repede, înainte de a se întuneca şi de a ajunge
domnul Howard acas ă – dac ă în seara aceasta nu se

duce la cârcium
Copilul ă. o engleză excelentă.
vorbea
— Cine m ă poate a ştepta acolo, Mara? întrebă
Gwyneira uimită. Doar ştie fiecare unde stau…
Micu a confirmă, încuviin ând serioasă din cap.
— Este un secret! declară ea cu importan ă. Şi nu am
voie să spun nici eu la nimeni, numai dumneavoastră.
Inima Gwyneirei bătu puternic.
— Fleurette? Este fiica mea? S-a întors Fleur?
Nu-i venea s ă creadă, sperase doar c ă fiica ei este de
mult măritată cu Ruben şi trăia undeva, în Otago.
Mara negă din cap.
— Nu, domni şoară, este un b ărbat… un gentleman.
Şi să vă spun să vă grăbi i, vă rog.
— La ultimele cuvinte mai făcu o reveren ă.
Gwyneira încuviin ă din cap.
— Bine, copil ă. Adu- i repede ni şte dulciuri din
bucătărie. Moana a copt adineauri ni şte biscui i. Între
timp, prind calul la trăsură. Po i să vii cu mine înapoi.
Fata clătină din cap.
— Pot fugi repede, domni şoară Gwyn. Mai bine lua i
calul dumneavoastră. Miss Helen spune c ă este foarte,
foarte urgent!
Gwyneira nu mai în elegea chiar nimic, dar continuă,
ascultătoare, s ă pună şaua. Deci astăzi nicio inspec ie la
şoproanele de tuns, ci o vizit ă la Helen. Cine putea fi
misteriosul vizitator? O înşeua cu repeziciune pe
Raven, o fiica a lui Morgaine, iar aceast ă grabă îi plăcu
iepei. Raven o şi porni zeloas ă la trap, c ând Gwyneira
lăsă în urma ei cl ădirile de la Kiward Station. Între
timp, drumul secret dintre ferme era at ât de umblat, c ă

Gwyn
o ajutaabia ă de porsă-iunile
mai trebuia
s ă treac şi inăgrele
calulde fr âu, pentru
de drum. Ravena
trecu p ârâul cu o s ăritură amplă. Gwyneira se g ândi cu
un zâmbet triumfător la ultima vânătoare organizată de
Reginald Beasley. Fermierul era între timp iar c ăsătorit
cu o v ăduvă din Christchurch, care, în privin a vârstei,
se potrivea cu el. Ea conducea gospod ăria excelent şi
vedea de gr ădina de trandafiri cu o grij ă infinită. Nu
părea însă prea pasionat ă – de aceea Beasley îşi căuta
distrac ia în continuare în cre şterea cailor de ras ă
pentru concurs de alergări. Cu atât mai mult îl rodea c ă
Gwyneira şi Raven c âştigaseră până acum fiecare
vânătoare. Pl ănuia s ă construiască în viitor o pist ă de
alergări. Atunci, Cobii ei nu vor mai învinge caii lui
pursânge!
Cu pu in de a ajunge la ferma lui Helen, Gwyn îşi
struni calul pentru a nu dărâma copiii care veneau de la
şcoală.
Tonga şi încă unul sau doi maori din a şezarea de
lângă lac o salutar ă mai degrab ă morocănoşi. Numai
Marama o salută prietenoasă ca întotdeauna.
— Citim o carte nou ă, domni şoară Gwyn! explic ă ea
bucuroasă. Una pentru adul i! A domnului Bulwer-
Lytton. Este foarte renumit în Anglia! În carte este
vorba de o tab ără a romanilor, o foarte veche semin ie
din Anglia. Tab ăra se afl ă lângă un vulcan, care erupe.
Este at âââât de trist, domni şoară Gwyn… sper doar ca
fetele s ă rămână în via ă. Doar Glaucos o iube şte pe
Jone atât de mult! Dar oamenii ar trebui s ă fie mai
deştep i. Nu î i faci tab ăra at ât de aproape de mun ii de
foc. Şi mai ales una mare, cu dormitoare şi toate cele! Ce

crede dori şi Paul

pu in i,învaultimul timp,săasta nuă este
citeasc cartea? şte atâtun
Citepentru
bine de
gentleman, spune miss Helen. O s ă-l caut mai t ârziu şi
o să-i duc cartea!
Marama sări mai departe, iar Gwyneira z âmbi în
sinea ei. Tot mai z âmbea, c ând ajunse în curtea lui
Helen.
— Copiii t ău dau dovad ă de o judecat ă sănătoasă, o
tachină ea pe Helen, care ie şise imediat din cas ă, când
auzise zgomot de copite. P ăru uşurată când o
recunoscu pe Gwyn şi v ăzu c ă nu venise şi alt vizitator.
Nu ştiam niciodat ă, ce nu-mi place la Bulwer-Lytton,
dar
 Marama pune punctul pe „i”: totul este o gre şeală a
romanilor. Dacă nu ar fi construit la poalele Vezuvului,
Pompei nu ar fi fost distrus, şi domnul Bulwer-Lytton
ar fi putut s ă economisească scrierea celor cinci sute de
pagini. Doar că ar trebui să le explici copiilor c ă totul nu
se petrece în Anglia…
Zâmbetul lui Helen părea silit.
— Marama este un copil inteligent, spuse ea. Dar
acum vino, Gwyn, nu putem pierde timpul. Dac ă
Howard îl găseşte aici, îl omoară. Tot mai este furios c ă
Warden şi Sideblossom nu l-au luat în efectiv c ând au
alcătuit trupa de cercetaşi…
Gwyneira îşi încre i fruntea.
— Ce fel de trupă de cercetaşi? Şi pe cine omoară?
— Pe Mckenzie. James Mckenzie! Oh da, e adev ărat,
lui Marei nu i-am spus numele – pentru mai mult ă
siguran ă. Dar este aici, Gwyn. Şi vrea s ă vorbească
urgent cu tine!

Pe Gwyneira
— Dar… James cât pe
eraeste ce s-o lase îpicioarele.
la Lyttelton, n închisoare. El nu
poate…
— A evadat, Gwyn! Şi acum, grăbeşte-te, d ă-mi calul.
Mckenzie este în şură.
Gwyneira zbură de-a dreptul spre şură. Gândurile ei
se învălmăşită. Ce s ă-i spun ă? Ce voia el s ă-i spun ă?
Dar James era aici… era aici, ea se va…
James o luă pe Gwyneira în bra e, de cum intr ă în
şură. Nu avusese timp s ă se împotrivească şi nici nu
voia. Respir ând uşurată, se lipi de um ărul lui James.
Trecuseră treisprezece ani, dar era tot at ât de frumos ca
atunci. Aici era sigur ă. Indiferent de ce se întâmpla în
jurul ei – când James îşi încolăcea bra ele în jurul ei, era
ferită de lumea din jur.
— Gwyn, a trecut mult timp… Nu ar fi trebuit s ă te
părăsesc niciodat ă. James şopti aceste cuvinte în părul
ei. Ar fi trebuit să ştiu treaba cu Paul. În loc de asta…
— Ar fi trebuit s ă- i spun, r ăspunse Gwyneira. Dar
aceste vorbe nu puteau p ărăsi buzele mele… ar trebui
să încetăm cu scuzele, doar am ştiut totdeauna ce
vrem… Îi zâmbi ştrengăreşte.
Mckenzie nu se putea s ătura de expresia fericit ă de
pe fa a ei îmbujorată de călăritul rapid. Dar se folosi de
şansă şi o sărută pe gură.
— Ei bine, s ă trecem la subiect! spuse el sever, pe
când în ochi i se citea vechiul spirit de glum ă. Să
lămurim mai întâi un lucru – şi vreau s ă aud adev ărul
şi numai adev ărul. Acum, c ând nu mai exist ă un so
căruia s ă-i datorezi loialitate şi nu mai trebuie s ă fie
min it niciun copil: A fost atunci chiar numai o afacere,

Gwyn? Era
iubit totu şi? vorba
Măcarchiar numai de copil? Sau nu m-ai
pu in?
Gwyneira zâmbi, dar apoi îşi încre i fruntea, de parcă
s-ar gândi intens.
— Pu in? Da, într-adevăr, dac ă mă gândesc bine, te-
am iubit pu in.
— Bine, spuse James la rândul lui serios. Şi acum? Că
te-ai g ândit mai mult şi ai crescut o fiic ă minunat de
frumoasă? Acum, c ă eşti liberă şi nimeni nu- i mai
poate comanda? Tot mă mai iubeşti un pic?
Gwyneira scutură din cap.
— Nu cred declar ă ea încet. Acum te iubesc foarte
mult!
 James o mai îmbră işă o dată şi ea savură sărutul lui.
— Mă iubeşti suficient ca s ă vii cu mine? întrebă el.
Îndeajuns, pentru a fugi cu mine? închisoarea este
îngrozitoare, Gwyn, a trebuit să ies!
Gwyneira clătină din cap.
— Cum î i imaginezi? Unde vrei să mergi? Să furi iar
oi? Dac ă te prind de data asta, te sp ânzură! Şi mă bag ă
şi pe mine la închisoare.
— Mai bine de zece ani nu m-au prins! spuse el
încăpă ânat.
Gwyn suspină.
— Fiindcă ai găsit acest inut şi aceast ă trecătoare.
Ascunzătoarea ideal ă. O numesc de altfel platoul lui
Mckenzie. Probabil că se va numi astfel şi când nimeni
nu îşi va mai aminti de John Sideblossom şi Gerald
Warden.
Mckenzie zâmbi obraznic.
— Dar nu crezi serios c ă vom mai g ăsi aşa ceva!

Când o ssăă-fii isp

Trebuie ăşeşti ăcei
într-adev cinci vedem
r liber, ani de deten ie, James.
mai departe. Eu
oricum nu aş putea pleca de aici imediat.
Oamenii de aici, animalele, ferma… toate acestea
depind de mine. Toată crescătoria de oi. Gerald bea mai
mult dec ât lucreaz ă şi, dac ă se mai ocup ă de ceva, este
doar cre şterea vitelor. Dar şi asta las ă din ce în ce mai
mult în seama lui Paul…
— Iar b ăiatul nu e prea îndrăgit… morm ăi James.
Fleurette mi-a povestit c âte ceva, la fel şi ofi erul de
poli ie. Ştiu mai totul despre Canterbury Plains.
Gardianul meu de la închisoare se plictisea şi eu sunt
singurul cu care poate vorbi ziua întreagă.
 Gwyn z âmbi. ÎI cuno ştea superficial pe ofi er de la
întâlnirile mondene şi ştia că-i plăcea să pălăvrăgească.
— Paul este dificil, da, accept ă ea. Cu at ât mai mult
au oamenii nevoie de mine. Cel pu in acum încă. În
cinci ani, totul va ar ăta altfel. Rin ă atunci, Paul va fi
aproape major şi nu va mai permite s ă-i spun ceva. Nici
nu ştiu dac ă doresc s ă trăiesc la o ferm ă condusă de
Paul. Dar poate putem primi un lot. Dup ă toate câte am
făcut pentru Kiward Station am acest drept.
— Nu destul pământ pentru o crescătorie de oi, spuse
James cu regret.
Gwyn dădu din umeri..
— Dar poate pentru o cresc ătorie de c âini sau de cai.
Vineri a ta este renumit ă, iar Cleo a mea… ea mai
trăieşte, dar se termin ă în cur ând. Fermierii s-ar
înghesui să ia un câine dresat de tine.
— Dar cinci ani, Gwyn…
— Încă patru jumate! Gwwyneira se lipi iar de el.

Cinci ani
închipui se p ăie.
altăi solu Şi înşi niciun
reau ârşioi,evadare
ei nesf caz dar nu îş
îni mun
puteai
sau via a într-o aşezare de căutători de aur.
Mckenzie suspină.
— Ei bine, Gwyn. Dar trebuie s ă-mi acorzi aceast ă
şansă! Acum sunt liber. Nici nu m ă gândesc s ă mă
întorc benevol în temni ă. Dac ă nu mă găsesc, m ă zbat
să ajung la c âmpurile aurifere. Şi crede-m ă, Gwyn, voi
găsi aur!
Gwyneira zâmbi.
— Ai g ăsit-o şi pe Fleurette. Dar s ă nu mai faci
niciodată aşa ceva cu mine ca treaba aceea la tribunal cu
fata maori! Credeam c ă mi se opre şte inima în loc c ând
ai vorbit de marea ta dragoste!
James zâmbi răutăcios.
— Ce era s ă fac? S ă le dezv ălui c ă am o fiic ă? Nu
caută ei o fat ă maori, ştiu exact c ă nu au nicio şansă.
Deşi Sideblossom bănuieşte că fata are to i banii la ea.
Gwyn îşi încre i fruntea.
— Care bani, James?
Mckenzie zâmbi şi mai răutăcios.
— Ei da, fiindc ă Wardenii au e şuat în aceast ă
privin ă, mi-am permis s ă-i dau fetei mele o dot ă
suficientă. To i banii pe care i-am c âştigat în ace şti ani
cu oile. Crede-mă, Gwyn, eram un om bogat! Şi Fleur îi
va administra, sper, cu în elepciune.
Gwyn zâmbi.
— Asta m ă linişteşte. Mi-era team ă pentru ea şi
pentru Ruben al ei. Ruben este un b ăiat cumsecade, dar
are dou ă m âini st ângi. Ruben, c ăutătorul de aur… ar fi
aşa, de parcă tu ai vrea să începi ca judecător de pace.

Mckenzie
— Oh, euo privi
am un dojenitor.
pronun at sim al drept ă ii,
domnişoară Gwyn! De ce crezi c ă mă asemuiau lui
Robin Hood? Am furat doar de la boga i, niciodat ă de
la oamenii care îşi c âştigau pâinea cu munca celor două
mâini! Sigur, felul meu este pu in neconven ional…
Gwyneira râse.
— Hai s ă spunem c ă nu eşti un gentleman şi nici eu
nu mai sunt o lady, dup ă toate c âte mi-am permis s ă le
fac cu tine. Dar ştii ce? îmi este indiferent!
Se sărutară încă o dat ă, şi James o trase pe Gwyneira
blând în fân, dar fură întrerup i de Helen.
— Nu îmi face pl ăcere s ă vă deranjez, dar tocmai au
fost oamenii de la oficiul de poli ie aici. Nu ştiam pe
unde s ă scot cămaşa, dar au întrebat doar şi nu au dorit
să controleze ferma. Doar c ă, după cum se pare, va fi o
mare agita ie. Baronii oilor au auzit deja de fuga
dumneavoastră, Mckenzie, şi au trimis imediat oameni
care s ă vă prindă. Doamne Dumnezeule, nu putea i să
mai a ştepta i câteva s ăptămâni? În mijlocul tunsului
oilor nu v-ar fi urm ărit nimeni, dar acuma sunt o
mul ime de muncitori care de luni de zile nu au ce face.
Ard de ner ăbdarea unei aventuri! În orice caz r ămâne i
aici p ână se întunecă şi dispăre i atunci. Cel mai bine ar
fi înapoi în închisoare. Ar fi cel mai sigur, dac ă v-a i
preda. Dar trebuie s ă decide i singur. Şi tu, Gwyn,
mergi c ât mai repede acas ă. Nu cumva ai t ăi să devină
suspicioşi! Nu este de glumit, Mckenzie. B ărba ii care
au fost aici au primit ordin să vă împuşte!
Gwyneira, tremur ând de fric ă, îl sărută pe James la
despăr ire. Iar va trebui s ă-şi fac ă griji pentru el. Şi asta

acum, cândcîăn sf
Desigur şiâea
rşit s-au ă ăssit.
reg
încerc ă-l convingă să meargă
înapoi la Lyttelton, dar James refuz ă. Voia s ă ajungă la
Otago. Mai întâi s-o ia pe Vineri. „O adev ărată
nebunie!” comentă Helen – şi apoi la drum, c ătre
câmpurile aurifere.
— Îi dai m ăcar ceva de m âncare pentru drum?
întrebă Gwyn rugător, când prietena ei o conduse afară.
Şi î i mul umesc mult, Helen. Ştiu ce ai riscat.
Helen dădu din mână.
— Dacă copiii no ştri s-au luat, este socrul lui
Ruben… Sau tot mai vrei s ă negi c ă Fleurette este de la
el?
 Gwyn zâmbi.
— Doar tu ai ştiut dintotdeauna, Helen! Tu însă i m-
ai trimis la Matahorua şi ai auzit sfatul ei. Şi nu mi-am
ales un bărbat bun?
În noaptea următoare, Mckenzie a fost prins şi a avut
noroc în tot nenorocul s ău. A fost prins de un ceat ă de
cercetaşi din Kiward Station, condus ă de vechii s ăi
prieteni Andy Mearan şi Poker Livingston. Dacă cei doi
ar fi fost singuri, cu siguran ă că l-ar fi lăsat să fugă, dar
erau împreună cu doi muncitori nou angaja i şi nu
voiau s ă rişte. Dar m ăcar nu se preg ăteau s ă tragă
asupra lui, iar chibzuitul Mearan era de aceea şi părere
ca Helen şi Gwyn.
— Dacă te găseşte cineva de la Beasley sau
Barrington Station, te împuşcă pe loc, ca pe un c âine!
Nemaivorbind de Sideblossom! Warden – între noi fie
vorba – este el însuşi un punga ş. El mai are ceva
în elegere pentru tine. Dar Barrington este foarte

nu vei ăfugi.
dezam git de tine. Doar i-ai dat cuvântul de onoare c ă
— Dar numai pe drumul p ână la Lyttelton! îşi apără
James cinstea. Nu era valabil pentru cei cinci ani de
puşcărie!
Andy ridică din umeri.
— În orice caz, este sup ărat. Iar lui Beasley îi este
îngrozitor de team ă să nu piard ă cumva încă nişte oi.
Armăsarii de pr ăsilă, adu şi din Anglia, îl costă o avere.
Ferma este ipotecat ă la maximum. Asta nu ştie de
glumă! Cel mai bine este dac ă î i ispăşeşti pedeapsa.
În orice caz, ofi erul de poli ie nu era sup ărat c ând se
întoarse Mckenzie.
 — A fost gre şeala mea, morm ăi el. Pe viitor o s ă vă
închid, Mckenzie! Asta a i ob inut.
Mckenzie r ămase timp de trei s ăptămâni cuminte în
închisoare, dar c ând evad ă erau ni şte împrejurări
deosebite, care îl duseră pe ofi er în fa a uşii Gwyneirei,
la Kiward Station.
Gwyneira tocmai verifica un grup de oi şi mieii lor –
ultima oară, înainte de a le mâna sus, în mun i –, când îl
văzu pe Laurence Hanson, poli istul-şef din comitatul
Canterbury, venind spre cas ă. Hanson înainta doar
încet, ceea ce se datora faptului c ă ducea ceva mic şi
negru în les ă. Câinele se ap ăra vehement; f ăcea doar
atunci c â iva pa şi, dac ă era în primejdie s ă fie
strangulat. Dup ă aceea îşi înfigea iar toate cele patru
picioare în ărână.
Gwyn îşi încre i fruntea. Fugise oare unul din c âinii
de curte? De fapt nu se întâmpla niciodată a şa ceva. Şi,
dacă da, cu siguran ă că nu era şeful poli iei obligat s ă

se de a şişaîi trimise
ocupemaori
ciobani ceva. Îicuexpedie
oile pe repede
munte. pe cei doi
— Vă văd la toamn ă! le spuse celor doi, care urmau
să-şi petreac ă vara pe l ângă animale, într-una din
cabanele de sus. Ave i grij ă mai ales ca fiul meu s ă nu
vă vadă înainte de toamnă aici!
Era greu de crezut c ă maorii o s ă-şi petreac ă toată
vara pe p ăşune, f ără a-şi vizita între timp so iile. Dar
poate c ă so iile urcau la ei sus. Nu se putea şti; triburile
erau în mişcare. Gwyneira ştia doar c ă Paul nu va fi de
acord cu niciuna din solu ii.
Dar acum merse mai întâi în casă, pentru a-l saluta pe
ofi erul de poli ie înfierbântat, care îi venea deja în
întâmpinare. Ştia unde sunt grajdurile şi voia s ă-şi lase
calul acolo. Deci se p ărea c ă nu era gr ăbit. Gwyn
suspină. De fapt avea altele de f ăcut, dec ât să-şi piard ă
vremea p ălăvrăgind cu Hanson. Pe de alt ă parte, îi va
povesti totul amănun it despre James.
Când Gwyn ajunse la grajdurile de cai, Hanson
tocmai îi dădea drumul c âinelui, a c ărui les ă fusese
legată de şa. Animalul era un Collie, f ără îndoială, dar
într-o stare jalnică. Blana îi era lipsită de strălucire, toată
numai smocuri lipite şi era at ât de slab, c ă în pofida
părului lung i se vedeau coastele. C ând şeriful se aplecă
spre el, animalul îşi arătă din ii şi mârâi. Rar se putea
vedea o fa ă atât de neprietenoas ă la un Border Collie.
Totuşi, Gwyneira recunoscu imediat că eaua.
— Vineri! spuse ea tandru. L ăsa i-mă pe mine,
domnule şerif, poate îşi aduce aminte. Doar a fost
că eluşa mea până la vârsta de cinci luni.
Hanson p ăru sceptic în privin a că elei, dac ă îşi va

aminti de Gwyn,
şi mânare a oilor. care a învă reac
Dar Vineri at-o ion
primele lec iibl
ă la vocea deând
pază ăa
Gwyneirei. Cel pu in nu se feri c ând Gwyneira o
mângâie şi îi desprinse lesa de la chinga de şa a calului.
— De unde o ave i? Este…
Hanson încuviin ă din cap. Este c ă eaua lui
Mckenzie, da. A ajuns acum dou ă zile la Lyttelton,
complet epuizată. Vede i cum arat ă. Mckenzie a v ăzut-
o de la fereastră şi a pornit o adev ărată răscoală. Dar ce
era s ă fac, doar nu pot s-o las s ă între în închisoare!
Unde am ajunge? Dac ă unul are voie s ă ină un câine,
următorul va vrea s ă ină o pisic ă şi, dac ă pisica va
mânca eventual canarul celui de-al treilea individ, se va
ajunge la o răscoală în închisoare!
— Ei, nu va fi chiar at ât de rău.
Gwyn z âmbi. De regul ă, prizonierii nu petreceau
atâta timp în Lyttelton, ca s ă-şi ia un animal de
companie. De cele mai multe ori veneau ca s ă se
trezească şi după o zi erau iar afară.
— În orice caz, nu se poate a şa ceva! spuse şeriful
sever. Am luat animalul cu mine acas ă, dar nu voia s ă
rămână. Cum se deschidea u şa, alerga la închisoare. În
a doua noapte, Mckenzie a evadat. De data aceasta
chiar a deschis lac ătul şi a furat de la m ăcelar came
pentru javră. Din fericire nu a fost prea grav. M ăcelarul
a sus inut dup ă aceea c ă ar fi fost un cadou, deci nu se
mai face încă un proces… şi pe Mckenzie l-am avut iar
a doua zi. Dar nu se poate continua astfel. B ărbatul îşi
pune capul în joc pentru javr ă. Ei da, şi atunci m-am
gândit… fiindc ă a i crescut c âinele şi bătrânul
dumneavoastră câine tocmai a murit…

Cleo f ără ca sîănghi

Gwyneira i se i. Nici acum
umezeasc nu seNu
ă ochii. putea g îânc
alesese ndi la
ă un
nou câine. Rana era prea proasp ătă. Dar aici era Vineri.
Şi îi semăna mamei ei exact.
— V-a i gândit bine! spuse ea lini ştită. Vineri poate
rămâne aici. Spune i-i domnului Mckenzie c ă o să am
grijă de ea. P ână când el ne va… eh, p ână o va lua el de
aici. Dar intra i şi lua i ceva r ăcoritor, domnule ofi er.
După acest drum lung trebuie să fi i foarte însetat.
Vineri era culcat ă la umbr ă şi respira iute şi sacadat,
cu limba scoasă. Tot mai era în les ă şi Gwyn ştia, c ă îşi
asumă un risc când se aplecă spre ea şi desfăcu funia.
— Vino cu mine, Vineri! spuse ea blând.
 Că eaua o urmă.

11

La un an dup ă condamnarea lui James Mckenzie,

George şi Elisabeth Greenwood se întoarseră din
Anglia, şi Helen şi Gwyneira avur ă, în sfârşit, ve şti de
la copiii lor. Elisabeth luă foarte în serios rugămintea de
discre ie a lui Fleur şi merse personal cu mica ei
trăsurică la Haldon, pentru a preda scrisorile. Nu îi
spusese nimic nici m ăcar so ului ei c ând se întâlni cu
Helen şi Gwyn la ferma so ilor O’Keefe. Desigur c ă
amândouă o asaltară cu întrebări despre călătoria care îi
priise tinerei femei, dup ă cum se vedea. Elisabeth era
mai destinsă şi mai liniştită.
— Londra a fost o minune! spuse ea cu privirea
transfigurată. Mama lui George, doamna Greenwood,
este pu in… ei da, trebuie s ă te obi şnuieşti cu ea. Dar

nu m-a recunoscut, m-a considerat foarte bine crescut ă!

Elizabeth radia ca feti a de odinioar ă şi o privi pe
Helen, a şteptând aprobarea ei. Şi domnul Greenwood
este fermec ător şi foarte dr ăgu fa ă de copii. Pe fratele
lui George nu l-am pl ăcut. Iar femeia cu care s-a
căsătorit… este de-a dreptul ordinar ă! Elizabeth,
mul umită de sine, îşi încre i năsucul şi împături cu
grijă şervetul. Gwyneira observ ă că o făcea cu exact
aceleaşi gesturi deprinse de la Helen. Dar acum, c ă am
găsit scrisorile, îmi pare r ău că am lungit at ât de mult
călătoria, se scuz ă Elizabeth. Trebuie s ă vă fi făcut cele
mai mari griji, domnişoarei
Helen – şi domnişoară Gwyn. Dar după cum se pare,
Fleur şi Ruben sunt sănătoşi.
Helen şi Gwyn erau într-adevăr uşurate, şi nu numai
din cauza ve ştilor de la Fleur, dar şi pentru povestirea
în detaliu a sor ii lui Daphne şi a celor două gemene.
— Daphne trebuie s ă fi găsit feti ele undeva, în
Lyttelton, cit ă Gwyn dintr-una din scrisorile lui Fleur.
Se pare c ă trăiau pe strad ă şi se ineau deasupra apei
prin mici furtişaguri. Daphne le-a luat sub oblăduirea ei
şi s-a ocupat înduioşător de ele. Domni şoara Helen
poate fi mândră de ea, de şi ea… cuvântul acesta trebuie
spus pe litere… este o t-â-r-f-ă.
Gwyneira râse.
— Deci i-ai g ăsit toate oi ele, Helen. Dar ce facem cu
scrisorile? Să le ardem? Mi-ar părea foarte rău, dar nu e
voie în niciun caz s ă le găsească Gerald sau Paul, şi nici
Howard!
— Am o ascunz ătoare, spuse Helen conspirativ şi
merse la unul din dulapurile de buc ătărie. În partea din

spate
puteausepune sc ândur
afla olucruri m ăărunte,
neprinsf ăăr, ăîncaspatele ăreia se
să se cobserve.
Helen inea aici şi ceva bani economisi i şi câteva
amintiri din timpul copil ăriei lui Ruben. St ânjenită,
arătă celor două femei unul din desenele sale şi o buclă.
— Ce dr ăgu ! spuse Elizabeth, şi recunoscu fa ă de
femeile mai în vârstă că purta o bucl ă de-a lui George
într-un medalion.
Gwyneira era c ât pe ce s ă o invidieze pentru aceast ă
dovadă palpabilă de dragoste, dar apoi aruncă o privire
asupra c ă eluşei, care era întinsă în fa a căminului şi
care o privea pe Gwyn cu adora ie. Nimic nu o putea
lega mai strâns de James ca Vineri.
 După încă un an, Gerald şi Paul veniră supăra i de la
o întrunire a cresc ătorilor de animale, inută la
Christchurch.
— Guvernatorul nu ştie, ce face! se o ărî Gerald şi îşi
turnă un whisky. Dup ă o scurt ă ezitare, umplu şi un
pahar mai mic pentru Paul, care împlinise paisprezece
ani. Exil pe via ă! Cine va controla acest lucru? Dac ă nu
îi place dincolo, va fi aici cu următorul vapor!
— Cine este iar aici? se interesă Gwyneira.
Masa trebuia servit ă imediat şi ea se al ăturase
bărba ilor cu un pahar de vin de Porto – m ăcar pentru
a-l ine pe Gerald sub observa ie. Nu îi plăcea că-l invita
pe Paul de pe acum s ă bea. B ăiatul va învă a destul de
devreme acest lucru. Apoi, temperamentul lui abia
putea fi controlat şi când era treaz. Sub influen a
alcoolului va fi şi mai dificil.
— Mckenzie! Blestematul acela de ho de dobitoace!
Guvernatorul l-a gra iat!

Gwyneira
— Cu condi simiai scum
ă păfa a îi păălecşâte.
răseasc James
t mai era liber?
repede ara. ÎI
duc cu următorul vas în Australia. Rână aici e bine – nu
poate fi destul de departe de aici. Dar dincolo este un
om liber. Cine îl va împiedica s ă se re întoarcă? ipă
Gerald.
— Nu ar fi lipsit de judecată? întrebă Gwyneira încet.
Dacă James va merge într-adevăr pentru totdeauna în
Australia… Se bucura pentru el c ă a fost gra iat, dar
atunci ea l-a pierdut.
— Da, în următorii trei ani, spuse Paul.
Bea c âte pu in din whisky-ul s ău şi o privea atent pe
mama sa.
 Gwyneira se lupta să pară impasibilă.
— Dar apoi? Pedeapsa lui ar fi isp ăşită. Câ iva ani, şi
ar fi prescris ă. Şi, dac ă atunci mai are destul ă minte s ă
nu vin ă prin Lyttelton, ci poate prin Dunedin… n-are
decât să-şi şi schimbe numele, nu se ocup ă nimeni de
ceea ce scrie în listele de pasageri. Ce s-a întâmplat,
mamă? Nu ară i deloc bine…
Gwyneira se ag ă ă de ideea c ă Paul avea sigur
dreptate. James va găsi o modalitate să se întoarcă la ea.
Dar trebuia s ă-l mai vad ă o dat ă! Trebuia s-o aud ă din
gura lui înainte de a putea să spere cu adevărat.
Vineri se lipi de Gwyn, care o sc ărpină, dus ă pe
gânduri. Brusc, avu o idee.
Sigur, c ă eluşa! Gwyn va merge m âine la Lyttelton şi
o va duce pe Vineri înapoi ofi erului, pentru ca acesta
să i-o predea lui James la eliberarea lui. Cu aceast ă
ocazie îl putea întreba pe ofi er dacă l-ar putea vedea pe
James ca să-i vorbeasc ă despre Vineri. Doar îngrijise

animalul
Hanson nu aproape doi ani Era
o va refuza. de un
zile.ins siguran ă şci,ă
Cucumsecade
desigur, nu avea niciun fel de suspiciuni, în ceea ce
priveşte rela ia ei cu Mckenzie.
Dacă nu ar fi însemnat totodată şi desp ăr irea de
Vineri! Lui Gwyn îi sângera inima doar când se g ândea.
Dar nu avea ce face, Vineri era a lui James.
Sigur c ă Gerald se sup ără când Gwyn îi spuse c ă va
duce mâine animalul înapoi.
— Pentru ca în Australia individul să poată continua
să fure? spuse el batjocoritor. E şti nebună, Gwyn!
Gwyneira ridică din umeri.
— Se poate, dar este a lui. Şi va fi mai u şor să
găsească o munc ă cinstită dacă duce cu el şi câinele
ciobănesc.
Paul pufni dispre uitor.
— Nu caut ă ăla o munc ă cinstită! Dac ă a gustat o
dată via a de aventurier, rămâne aventurier pe via ă!
Gerald voia să-i dea dreptate, dar Gwyn zâmbi doar.
— Am auzit de jucători de profesie care mai târziu au
devenit nişte cinsti i baroni de oi, spuse ea liniştită.
A doua zi, dis-de-diminea ă, o porni spre Lyttelton.
Drumul era lung, şi chiar şi vioaia Raven se aventura
abia dup ă cinci ore de mers întins prin trec ătoarea
Bridle. Vineri, care o urma, era deja epuizat ă.
— Po i să te odihne şti în oficiu, spuse Gwyn
prietenoasă. Cine ştie, poate c ă Hanson te las ă deja s ă
mergi la st ăpânul t ău. Şi eu îmi iau o camer ă la White
Hart. Într-o singură zi far ă mine, Paul şi Gerald nu vor
face cine ştie ce prostie.
Laurence Hanson tocmai îşi mătura biroul, c ând

Gwyn deschise
se aflau uşa spre
şi celulele oficiul poli
condamna în spatele
ilor.iei,Gwyn căruia
nu fusese
niciodată aici, dar sim i o intens ă bucurie anticipat ă.
Imediat îl va vedea pe James! Prima dată după aproape
doi ani!
Hanson radia, când o recunoscu.
— Doamna Warden! Domni şoara Gwyn! Asta da,
surpriză. Sper c ă nu datorez vizita dumneavoastră unor
situa ii nepl ăcute? Doar nu vre i să anun a i comiterea
unei infrac iuni? Ofi erul clipi din ochi. Evident c ă aşa
ceva i se p ărea aproape de neconceput – o femeie
cinstită ar fi trimis totdeauna înainte un membru
bărbătesc al familiei. Şi ce c âine superb a devenit
micu a Vineri! Care-i treaba, micu o, tot mai vrei s ă m ă
muşti?
Se aplec ă spre Vineri, care de data aceasta se apropia
cu încredere.
— Ce blan ă moale are! Chiar a şa, domni şoară Gwyn,
îngrijit ă excelent!
Gwyneira încuviin ă din cap şi îi întoarse repede
salutul.
— Câinele este motivul venirii mele, domnule ofi er,
vorbi ea direct despre miezul problemei. Am auzit c ă
Mckenzie a fost gra iat şi va fi eliberat în cur ând. De
aceea am vrut să aduc câinele înapoi.
Hanson îşi încre i fruntea. Gwyn, care voia s ă-şi
exprime imediat şi rug ămintea de a vorbi cu James. Se
opri când văzu expresia fe ei sale.
— Este un lucru foarte l ăudabil din partea
dumneavoastră, observ ă ofi erul. Dar a i ajuns prea
târziu. Vasul Realiance a pornit ast ăzi în direc ia Botany

Bay.
ducemŞi,pe
conform
domnul ordinelor
Mckenzieguvernatorului,
la bord. a trebuit s ă-l
Gwyneira sim i că i se opreşte inima.
— Dar nu voia să mă aştepte? El… el sigur că nu voia
să plece fără… fără câinele lui…
— Ce s-a întâmplat, domnişoară Gwyn? Nu v ă e
bine? Sta i jos, v ă fac un ceai! Hanson, îngrijorat, îi
aranjă un scaun, s ă se aşeze. Doar dup ă aceea îi
răspunse la întrebare. Nu, sigur c ă nu a vrut s ă plece
fără câine. M-a rugat să-i permit, să-l aducă, dar desigur
că eu nu puteam permite a şa ceva. Şi atunci… atunci a
spus într-adevăr că o să veni i încoace! Nu aş fi crezut…
un drum at ât de lung pentru un tic ălos, iar între timp
cu siguran ă a i îndrăgit animalul! Dar Mckenzie era
sigur. Se ruga de i se rupea inima s ă mai am ânăm, dar
ordinul era clar: expulzarea cu urm ătorul vas, şi acesta
a fost
Realiance. Şi nu putea rata aceast ă şansă. Dar ia sta i,
v-a lăsat o scrisoare!
Ofi erul începu s ă caute pe îndelete. Gwyn l-ar fi
putut strânge de gât. De ce nu spusese imediat?
— Aici este, domni şoară Gwyn. Presupun c ă vă
mul umeşte pentru îngrijirea animalului… Hanson îi
înmână un plic modest, dar închis în regul ă şi aşteptă
curios. Cu siguran ă că nu deschisese până acum plicul,
fiindcă pornise de la ideea, c ă ea îl va citi în prezen a
lui. Dar Gwyn nu-i făcu această plăcere.
— Realiance a i spus… este sigur c ă a plecat deja? Nu
s-ar putea să mai fie în port? Gwyneira, aparent fară să-
i dea importan ă, puse scrisoarea în buzunarul
costumului ei de călărie. Se mai întâmplă, să se întârzie
ieşirea pe mare…
Hanson ridică din umeri.
— Nu am verificat. Dar dac ă da, nu se mai afl ă la
chei, ci este ancorat undeva în golf. Nu mai ajunge i
acolo decât cel mult cu o barcă cu vâsle…
Gwyneira se sculă.
— În orice caz m ă uit s ă văd care-i situa ia, domnule
ofi er. Nu se ştie niciodat ă. Deocamdat ă vă mul umesc
mult. Şi pentru… Mckenzie. Cred c ă ştie exact ce a i
făcut pentru el.
Gwyneira părăsise biroul, înainte ca Hanson s ă fi
putut reac iona. Încălecă pe Raven, care a şteptase afară
şi îi fluieră câinelui.
 — Hai să încercăm. Spre port!
De cum ajunse la chei, Gwyn v ăzu că pierduse. Aici
nu se află ancorat niciun vas oceanic, iar până la Botany
Bay erau mai mult de o mie de mile marine. Totu şi îi
puse o întrebare unuia din pescarii care se aflau în port.
— Realiance a plecat de mult?
Bărbatul o privi scurt pe femeia îmbujorată la fa ă.
Apoi arătă spre apă.
— Îl mai vede i acolo, în spate, doamn ă! Tocmai
pleacă. Spre Sydney, după cum se spune…
Gwyneira d ădu din cap. Se uita cu ochi arz ători în
urma vasului: Vineri se lipi de ea şi scheun ă, de parc ă
ar fi ştiut exact ce se întâmplă. Gwyneira o m ângâie şi
scoase scrisoarea din buzunar.

Iubita mea Gwyn,

Ştiu ci vei veni pentru a m ă vedea înaintea acestei călătorii
nefericite, dar este prea t ârziu. Va trebui s ă-mi por ţi
imaginea în continuare în inima ta. Eu o am pe a ta în faţa
ochilor când m ă gândesc la tine, şi nu trece or ă în care s ă nu
fac acest lucru. Gwyn, în urm ătorii ani ne vor desp ărţi
câteva mile în plus fa ţă de cele între Haldon şi Lyttelton, dar
pentru mine nu reprezintă nicio diferenţă. Ţi-am promis c ă
voi reveni şi mi-am ţinut întotdeauna promisiunile. Deci,
aşteaptă-mă şi nu- ţi pierde speranţa. Voi reveni de îndată ce
mi se va p ărea sigur. Când te vei a ştepta cel mai puţin, voi fi
acolo! P ână atunci o ai pe Vineri, ea îţi va aduce aminte de
mine. Noroc şi binecuv ântare pentru tine, doamna mea, şi
transmite-i şi lui Fleur dragostea mea, când auzi de ea.
Te iubesc,
 James

Gwyneira strânse scrisoarea la piept şi se uit ă intă la

vas, care dispărea în depărtările M ării Tasmaniei. Se va
întoarce – dac ă va supravie ui acestei aventuri. Dar ştia
că James lua acest surghiun drept o şansă. Prefera
libertatea în Australia plictiselii din temni ă.
— De data acesta nici nu am avut şansa s ă mergem
cu el, suspin ă Gwyn şi mângâie blana moale a lui
Vineri. Deci hai s ă mergem acas ă. Nu mai prindem
vasul oricât de repede am înota!
La Kiward şi la O’Keefe Station, anii treceau în ritmul
obişnuit. Gwyneira făcea în continuare munca la ferm ă,
pe când Helen detesta aceast ă activitate. Ori tocmai
Helen trebuia s ă preia din ce în ce mai mult din aceste
munci; reuşea să facă fa ă doar datorit ă ajutorului
sus inut al lui George Greenwood.
Howard O’Keefe nu reu şise s ă se adune dup ă
pierderea fiului s ău. Cu toate c ă atât timp c ât a fost
acasă, nu avusese pentru fiul lui niciun cuv ânt
prietenos şi de fapt ar fi trebuit s ă-i fie de mult limpede
că băiatul nu era f ăcut pentru munca la ferm ă. Totu şi el
era mo ştenitorul şi Howard plecase de la convingerea
fermă că Ruben îşi va veni în fire şi va prelua ferma.
Apoi se bucurase ani de zile de ideea c ă O’Keefe Station
avea un moştenitor – spre deosebire de ferma m ărea ă a
lui Gerald. Dar acum, Gerald îl întrecuse din nou.
Nepotul lui, Paul, se preg ătea cu elan s ă preia Kiward
Station, pe c ând mo ştenitorul lui Howard era disp ărut
de ani de zile. O tot b ătea pe Helen la cap s ă-i
destăinuie unde era b ăiatul. Era convins că ea ştia ceva,
fiindcă nu mai pl ângea în fiecare sear ă, înfundată în
pernă, ca în primul an de dup ă evadarea lui Ruben, ci
era mândră şi încrezătoare. Dar Helen nu spunea nimic,
oricât insista el, şi acest lucru nu-l f ăcea întotdeauna cu
gingăşie. Mai ales când se întorcea târziu, noaptea, de la
cârciumă – unde eventual îi vedea pe Gerald şi pe Paul,
mândri, st ând rezema i de tejghea şi discut ând cu
comercian i locali despre ni şte probleme de la Kiward
Station – îi trebuia o supapă pentru furia sa.
Dacă Helen i-ar spune unde se afla fl ăcăul! S-ar duce
acolo şi l-ar aduce, tras de p ăr, acas ă. ÎI va desp ăr i de
această mică curvă, care plecase la scurt timp după el, şi
l-ar bate p ână ar învă a ce înseamnă cuvântul obligaţie.
Howard, plin de o bucurie anticipat ă, îşi încleşta
pumnii doar când se gândea la această posibilitate.
Deocamdată nu prea vedea sensul s ă păstreze
moştenirea pentru Ruben. Nu avea dec ât să
reconstruiască ferma, atunci c ând se va întoarce. Bine îi

ăcea, dacăşi va
fgardurile să trebui acoperisşăurile
repare atunci înnoiasc ă mai
şurilor întâi
de tuns!
Howard se str ăduia acum s ă câştige repede mul i bani.
Asta însemna mai degrab ă să vândă animale tinere,
promi ătoare, din turme, dec ât să le creasc ă în
continuare şi să rişte ca animalele să se piardă în mun i.
Păcat c ă George Greenwood şi acel b ăiat îngâmfat din
tribul maori, pe care George îl aprecia atât de mult şi pe
care i-l impunea tot timpul lui Howard ca sf ătuitor, nu
în elegeau acest lucru.
— Howard, rezultatul ultimei tunderi este cu totul
nesatisfăcător! îi spuse George „copilului s ău cu
probleme”, cu ocazia ultimei sale vizite. L ână de
calitate mediocră, destul de murdară. Şi doar ajunsesem
la un nivel într-adevăr ridicat! Unde sunt turmele de
primă calitate, pe care le-a i crescut?
George îşi dădu silin a să rămână calm, măcar pentru
faptul c ă Helen st ătea l ângă ei şi arăta oricum deja
amărâtă şi fără speran e.
— Cei mai buni trei berbeci de pr ăsilă au fost vându i
acum câteva luni la Lionel Station, spuse cu am ărăciune
Helen. Lui Sideblossom.
— Exact! spuse Howard cu aplomb şi mai turn ă
whisky. Voia neap ărat s ă-i aib ă. După părerea lui erau
mai buni dec ât tot ceea ce ofereau Wardenii ca animale
de prăsilă!
Se uită la George, aşteptându-i aprobarea.
George Greenwood suspină.
— Sigur. Fiindc ă Gwyneira Warden îşi ine cei mai
buni berbeci pentru ea însăşi. Nu vinde decât calitatea a
doua. Şi ce vre i să face i cu vitele, Howard? Iar a i

cump ărat.dumneavoastr
pământul Şi doar stabilisem hrăni… acord c ă
de comun
ă nu le poate
— Gerald Warden c âştigă bine cu vitele lui! repet ă
Howard, cu încăpă ânare, străvechiul argument.
George trebuia s ă se for eze s ă nu-l scuture şi ca el
însuşi să nu ajung ă să enumere vechile argumente.
Howard pur şi simplu nu în elegea: vindea pre ioase
animale de pr ăsilă pentru a cump ăra cu banii nutre în
plus pentru vite. Pe acestea le vindea apoi cu acela şi
pre , ca Wardenii, şi care la prima vedere era destul de
mare. Dar c ât de pu in câştig rezulta din aceast ă
afacere, ştia numai Helen, care putea s ă calculeze când
se va afla ferma iar în prag de faliment, ca în urm ă cu
câ iva ani.
Dar şi partenerii mai iscusi i din punct de vedere
comercial, Wardenii de la Kiward Station, îi făceau în
ultimul timp probleme lui Greenwood.
Ce-i drept, la suprafa ă crescătoriile de oi şi de vite
îînfloreau, dar dedesubt fierbea. George observ ă la
nceput acest lucru, fiindcă
Gerald şi Paul nu o mai chemau la tratative pe
Gwyneira. După părerea lui Gerald, Paul trebuia
introdus în afaceri, iar mama lui nu era de ajutor în
acest sens, ci mai degrabă îl stânjenea.
— Nu îl scoate pe b ăiat din les ă, dac ă în elege i, ce
vreau s ă spun! declar ă Gerald şi mai turn ă whisky.
Totdeauna ştie totul mai bine, ceea ce m ă enervează.
Cum să se simtă atunci Paul, care abia începe?
În discu ia cu cei doi, George constat ă repede c ă
Gerald nu mai avea o privire de ansamblu asupra
creşterii oilor la Kiward Station. Iar lui Paul îi lipseau

îmirare
n elegerea şi privirea
la un în perspectiv
b ăiat de ă, ceea
şaisprezece ani. ceÎnnuprivin
era dea
selectării avea ni şte teorii ciudate, care contraziceau
toate experien ele. Astfel, ar fi vrut s ă crească iar oi
Merinos.
— Lâna fin ă este un lucru bun. Calitativ mult mai
bună decât tipul down. Dac ă încrucişăm cu destul de
mul i Merinos, ob inem un amestec foarte bun, ceea ce
revolu ionează totul!
George nu putea dec ât să clatine din cap, dar Gerald
îl asculta pe b ăiat cu ochii radiind. În total ă opozi ie cu
Gwyneira, care făcea atacuri de furie.
— Dacă îl las pe b ăiat s ă ac ioneze, se duce totul de
râpă! se înfierbântă ea, c ând, cu o zi mai t ârziu, George
o vizit ă şi, destul de r ăvăşit, o inform ă despre discu ia
avută cu Gerald şi cu Paul. Bine, cu timpul o s ă
moştenească ferma, atunci nu o s ă mai pot zice nimic.
Dar p ână atunci mai are timp c â iva ani s ă-i vin ă
mintea la cap. Dac ă Gerald ar fi mai în elegător şi l-ar
influen a în sens pozitiv! Nu în eleg ce s-a întâmplat cu
el. Dumnezeule, omul acesta se pricepea c ândva la
creşterea oilor!
George ridică din umeri.
— Acum se pricepe mai mult la whisky.
Gwyneira aprobă din cap.
— Îşi bea min ile. V ă rog s ă mă scuza i că vorbesc
astfel, dar orice altceva ar fi doar o înfrumuse are a
adevărului. Ori mie mi-ar trebui de urgen ă ajutor.
Chestia cu ideile lui Paul despre încrucişări nu este
singura problemă. Dimpotriv ă, este cea mai mic ă
problemă. Gerald este s ănătos – va dura ani de zile

cââteva
p nă câoi,
ndferma
Paul va prelua
poate ferma. oŞi,
s ă suporte ă îi mor
chiar dacpierdere.
asemenea
Dar conflictele cu popula ia maori reprezint ă, din
păcate, o problem ă foarte actual ă. La ei nu exist ă aşa
ceva ca majoratul sau îl definesc altfel. În orice caz, l-au
ales pe Tonga căpetenie de trib…
— Tonga este b ăiatul pe care l-a educat Helen, îmi
amintesc bine? întrebă George.
Gwyneira încuviin ă din cap.
— Un copil foarte deştept. Şi inamicul de moarte a lui
Paul. Nu m ă întreba i cum vine, dar cei doi se
duşmăneau, încă de când se jucau împreună în nisip.
Cred că este vorba de Marama. Tonga a pus ochii pe ea,
dar ea îl divinizează pe Paul, de c ând stăteau împreună
în leag ăn. Şi acum este astfel. Niciunul din maori nu
mai vrea s ă lucreze cu el, dar Marama este totdeauna
prezentă. Vorbe şte cu el, încearcă să aplaneze – Paul
nici nu observ ă, ce fel de comoar ă are! Tonga, în orice
caz, îl urăşte şi cred c ă plănuieşte ceva. Maorii sunt
mult mai închişi în sine de c ând Tonga poart ă securea
sfântă. Mai vin la lucru, dar nu sunt at ât de
sârguincioşi, nu mai sunt at ât de… inofensivi. Am
impresia c ă se preg ăteşte ceva, de şi to i spun c ă sunt
nebună.
George reflectă.
— Aş putea s ă-l trimit pe Reti. Poate afl ă ceva. Între
ei sunt cu siguran ă mai vorb ăre i. Dar o du şmănie
între conducerea de la Kiward Station şi tribul maori de
pe malul lacului este totdeauna critic ă. Doar v ă trebuie
muncitori!
Gwyneira aprobă.

din—cas
Iară,apoi mie
mi-au îmi plac.
devenit de mult şi Moana,
Kiriprietene, darfetele
acummele
abia
dacă schimbă o vorb ă cu mine. Domni şoară Gwyn, da,
domnişoară Gwyn, nu – mai mult nu scot de le ele.
Urăsc toate astea. M-am g ândit deja s ă vorbesc eu
însămi cu Tonga…
George clătină din cap.
— Sta i să vedem la ce rezultat ajunge Reti. Dac ă
demara i nişte tratative peste capul lui Paul şi al lui
Gerald, nu uşura i cu nimic situa ia.
Greenwood îşi scoase antenele, şi ceea ce afl ă era at ât
de alarmant c ă o săptămână mai t ârziu era din nou la
Kiward Station, înso it de Reti, asistentul lui.
 De data aceasta insistă ca şi Gwyneira să fie prezentă
la discu iile cu Gerald şi Paul – ar fi preferat chiar s ă
stea de vorb ă doar cu Gerald şi cu Gwyneira. Dar
bătrânul Warden insistă să fie şi nepotul lui de fa ă.
— Tonga a înaintat o pl ângere. La administra ia
guvernamentală din Christchurch, dar asta merge cu
timpul la Wellington. Se refer ă la tratatul de la
Waitangi. Conform acestuia, la cump ărarea lui Kiward
Station, tribul maori a fost înşelat. Tonga cere ca actul
de proprietate s ă fie declarat nul şi neavenit sau cel
pu in să se fac ă o în elegere. Asta înseamnă darea
înapoi a unor terenuri sau plata lor compensatorie.
Gerald îşi dădu whisky-ul peste cap.
— Tâmpenie! Kai Tahu nici m ăcar nu a semnat
contractul!
George încuviin ă din cap.
— Dar asta nu schimb ă cu nimic valabilitatea lui.
Tonga se va preleva de faptul c ă acest contract a fost

totdeauna recunoscut
Acum cere acelea dac ăpentru
şi drepturi erau maori.
avantaja i pakeha.
Indiferent de
ceea ce decisese bunicul lui în 1840.
— Această maimu ă! se înfurie Paul. O să-l…
— Î i ii gura! spuse Gwyneira sever. Dac ă nu ai fi
pornit această duşmănie copil ărească, nu am fi avut
probleme acum. Au maorii şansa s ă câştige, George?
George ridică din umeri.
— Nu este exclus.
— Este chiar foarte posibil, interveni Reti.
Guvernatorul este foarte interesat de o bun ă în elegere
între maori şi pakeha. Coroana apreciaz ă foarte mult c ă
aici conflictele sunt de un nivel acceptabil. Nu o să rişte
o răscoală pentru o fermă.
— Răscoală este prea mult spus! Ne lu ăm câteva
arme şi afum ăm banda! se enerv ă Gerald. Asta este
răsplata pentru bl ânde ea cu care i-am tratat. I-am l ăsat
să locuiască ani de zile pe malul lacului, puteau s ă se
mişte liberi pe teritoriul meu…
— Şi au muncit totdeauna pe ni şte salarii de mizerie
pentru dumneavoastră, îl întrerupse Reti.
Paul ar ăta de parc ă ar fi vrut s ă se năpustească
asupra lui.
— Un tânăr inteligent ca Tonga poate s ă declanşeze o
răscoală, nu v ă amăgi i în aceast ă privin ă! spuse şi
George. Dac ă instigă şi celelalte triburi – începe cu cel
de la O’Keefe; şi acel teritoriu a fost achizi ionat înainte
de 1840. Şi ce este cu p ământul lui Beasley? Şi lăsând la
o parte aceste lucruri: Crede i că oameni ca
Sideblossom au făcut contracte înainte de a cumpăra pe
ascuns p ământul de la maori? Dac ă Tonga începe s ă

verifice actele,doar
avem nevoie deă un
se isc untincendiu de propor
ânăr – arunc ii. Şicapoi
ă o privire ătre
Paul – sau de un bătrân impetuos, ca acest Sideblossom,
care s ă-l împuşte pe Tonga de la spate. Atunci se
declanşează furtuna. Guvernatorul ar face bine s ă
sus ină o în elegere.
— Există deja propuneri? se interes ă Gwyn. A i
vorbit cu Tonga?
— El vrea în orice caz p ământul, pe care se afl ă
aşezarea… începu Reti, ceea ce atrase proteste imediate
din partea lui Gerald şi a lui Paul.
— Pământul direct lângă fermă? Imposibil!
— Nu vreau ca individul s ă-mi fie vecin! Asta nu e
niciodată bine!
— În rest, probabil c ă ar vrea mai degrab ă bani…
spuse Reti în continuare.
Gwyneira se gândi pu in..
— Cu banii este dificil, trebuie s ă-i explic ăm acest
lucru. Mai degrab ă p ământ. S-ar putea face un schimb.
Sigur c ă nu ar fi în elept ca cei doi coco şi de lupt ă să
stea atât de aproape unul de altul…
— Acum mi-a ajuns! Gerald s ări în sus. Doar nu crezi
cu adev ărat c ă o să tratăm cu individul, Gwyn! Nici nu
intră în discu ie. Nu primeşte nici bani, nici pământ. Cel
mult un glonte între ochi!
Conflictul se agrav ă a doua zi c ând Paul dobor î pe
unul din muncitorii maori. B ărbatul sus inea c ă nu a
făcut nimic; cel mult c ă a durat ceva timp p ână a
executat un ordin. Paul în schimb declară că muncitorul
devenise obraznic şi făcuse referire la cererile lui Tonga.
Câ iva maori îl sus inură pe membrul tribului lor. Kiri

chiar ăşiînblaceast
refuz ândulăWiti
searăîl signor
ă-l serveasc ă peiarPaul
ă. Gerald, cin ă şşii
beatlamort
furios la culme, d ădu afar ă tot personalul casei. De şi
Gwyn spera ca oamenii să nu-l ia în serios, a doua zi nu
apărură la lucru nici Kiri, nici Moana. Şi ceilal i maori
lipsiră de la grajduri şi din gr ădină, doar Marama se
agita, cam stângace, în bucătărie.
— Nu ştiu s ă gătesc bine, se scuz ă ea fa ă de
Gwyneira, dar reu şi să facă pentru micul dejun
cozonăcelele preferate ale lui Paul. Dar la amiaz ă ajunse
la limitele cunoa şterii şi servi cartofi dulci şi peşte şi la
prânzul următor peşte şi cartofi dulci.
Şi asta contribui la faptul că, în după-amiaza celei de-
a doua zile, Gerald, furios, era în drum spre satul
maori. Dar deja la jum ătatea drumului spre lac se
întâlni cu un post de veghe, înarmat cu suli e.
„Momentan nu poate fi l ăsat s ă treacă, declarar ă foarte
serios cei doi maori. Tonga nu era în sat şi nimeni altul
nu este îndrituit să poarte tratative.1*
— Este război! spuse unul din tinerii paznici lini ştit.
Tonga spus de acum război!
— Va trebui s ă vă căutaţi muncitori noi la
Christchurch sau Lyttelton, spuse Andy Mearan cu
părere de r ău, dou ă zile mai t ârziu, lui Gwyn. Munca
de la ferm ă se întârzie far ă speran ă, dar Gerald şi Paul
reac ionau doar prin furie dac ă unul din b ărba i dădea
vina pe greva lucr ătorilor maori. Oamenii din sat nu se
vor mai ar ăta aici înainte ca guvernatorul s ă decidă în
privin a terenurilor. Şi dumneavoastră, domni şoară
Gwyn, supraveghea i-l, pentru numele lui Dumnezeu,
pe fiul dumneavoastr ă! Domnul Paul este gata s ă

explodeze.
ridică unul Iar
mânaîn asupra
sat Tonga are unvaatac
celuilalt, de furie.
fi moarte om! ă
de Dac

12

Howard O’Keefe c ăuta bani. Era at ât de furios cum

nu mai fusese de mult. Dacă nu ajungea în seara asta la
cârciumă, se sufoca! Sau o omora pe Helen de şi de data
aceasta nu ea era de vin ă. Vinovat era mai degrab ă
acest Warden, care îi supăra pe maori p ână la sânge. Şi
fiul neispr ăvit al lui Howard se v ântura prin lume, în
loc să-l ajute pe tatăl lui la tunsul oilor!
Howard r ăscoli în grab ă bucătăria so iei sale. Helen
ascundea cu siguran ă undeva ni şte bani – rezerva ei
pentru zile negre, cum o numea. Naiba ştia cum putea
ea să economisească din pu inii bani de coşni ă, pe care
îi avea! Şi în ultimă instan ă erau banii lui. Totul de aici
îi apar inea!
Howard mai deschise un dulap, înjurându-l acum şi
pe George Greenwood. Negustorul de l ână adusese
astăzi doar ve şti proaste. Coloana de tunz ători, care
lucra de obicei în această parte din Canterbury Plains şi
vizita mai întâi Kiward, apoi O’Keefe Station, nu va
apărea în anul acesta. B ărba ii voiau s ă meargă imediat
mai departe, la Otago, dup ă ce terminau cu munca la
Beasley. Acest lucru se datora par ial faptului c ă din
această coloană de lucru f ăceau parte mul i tunz ători
maori, care refuzau s ă lucreze pentru Wardeni. Nu
aveau nimic împotriva lui Howard, dar anul trecut
tunzătorii se sim iseră atât de r ău la el şi au trebuit s ă
facă atâta muncă în plus că nu doreau să facă acest ocol.

— Oameni
dreptate r ăsfăoilor
– baronii a i! îiînjura pe tunz ăştori,
Howard,
răsfă au f ăreiă
i nu care
înşişi se credeau crema muncitorilor de la ferme.
Marile ferme se supralicitau cu premii pentru cele
mai bune şuri de tuns, aveau grijă ca mâncarea să fie de
primă calitate şi, la terminarea lucrului, organizau
petreceri. Sigur c ă tunzătorii, care lucrau în acord, nu
aveau altceva de făcut decât să mişte cu itele: intrarea şi
ieşirea oilor şi cu at ât mai mult colectarea l ânii erau
preluate de ciobanii de la ferm ă. Doar O’Keefe nu putea
să ină pasul în această privin ă. Avea doar pu ine
ajutoare, tot numai maori tineri, f ără experien ă, din
şcoala lui Helen; de aceea, tunzătorii trebuiau să ajute la
strânsul oilor şi, dup ă tuns, la împăr irea pe padocuri,
pentru a face loc în şură. Iar Howard nu pl ătea toate
aceste munci, ci numai tunsul în sine. Şi chiar şi la
acesta, scăzuse anul trecut pre ul, fiindcă lâna nu era de
calitate suficientă şi el d ădea vina, cel pu in par ial, pe
tunzători. Astăzi primi plata pentru această atitudine.
— Trebuie s ă încerca i să găsi i ajutor la Haldon,
spuse George, ridic ând din umeri. La Lyttelton, m âna
de lucru ar fi mai ieftin ă, dar jum ătate din locuitori vin
din marile ora şe, aşa că nu au v ăzut încă în via a lui o
oaie. Rină a i învă at destui muncitori să tundă, vara va
fi trecut. Şi grăbi i-vă! Şi Wardenii se vor interesa la
Haldon. Dar ei au m ăcar num ărul normal de lucr ători
la ferm ă, ori ace ştia pot s ă tundă. O să le trebuiască de
trei sau de patru ori mai mult timp pentru a termina cu
tunsul, dar domnişoara Gwyn ştie să-i îndrume.
Helen propuse s ă caute ajutoare la popula ia maori.
Era de fapt cea mai bun ă idee, fiindcă de c ând tribul lui

Tonga
experieneraă îerau
n grev ă fa Howard
liberi. ă de Wardeni,
bomb ămul
ni pui ciobani cuă
in, fiindc
nu-i venise lui aceast ă idee, dar nu spuse nimic c ând
Helen o porni la drum spre sat. El va merge la Haldon –
şi pentru asta avea nevoie de bani!
Intre timp r ăscolise al treilea dulap de buc ătărie,
spărgând şi dou ă ceşti şi o farfurie. Sup ărat, arunc ă
vesela din ultimul dulap cu ag ă ători direct pe p ământ.
Oricum erau doar ceşti de ceai ciobite… dar aici! Ia stai,
aici era ceva! Lacom, Howard trase de sc ândura
desprinsă de pe partea din spate a dulapului. Ei da, trei
dolari! Mul umit, b ăgă banii în buzunar. Dar oare ce
mai inea Helen aici? Avea secrete?
 Howard aruncă o privire asupra desenului lui Ruben
şi bucla sa; apoi le arunc ă deoparte. Chestii
sentimentale! Dar aici – scrisori. Howard b ăgă mâna
adânc în ascunz ătoare şi scoase un teanc de scrisori
legate frumos.
Îi trebuia ceva, ca s ă descifreze scrisul… fir-ar s ă fie,
era atât de întunecat în această cabană!
Howard merse cu scrisorile la mas ă şi le inu sub
lampa cu petrol. Acum, în sfârşit, recunoscu
expeditorul.
Ruben O’Keefe, O’Kay Warehouse, Main Street,
Queenstown, Otago L-a prins! Şi pe ea de asemenea!
Avusese dreptate – Helen era de mult în legătură cu fiul
lui nereu şit! L-a dus de nas timp de cinci ani! O s-o
pă ească de îndată ce va veni acasă!
Dar mai întâi, Howard era curios. Ce f ăcea Ruben la
Queenstown? Howard spera din tot sufletul c ă era
sărac – şi în privin a aceasta nu avea dubii. Doar pu ini
căutători de aur ajungeau să se îmbogă ească, iar Ruben
nu era cel mai iscusit. Curios, desfăcu ultima scrisoare.

Dragă mamă!
Mă bucur nespus de mult s ă te anunţ că s-a n ăscut prima
ta nepoat ă. Mica Elaine Florence a v ăzut lumina zilei la
doisprezece octombrie. A fost o naştere uşoară, şi Fleurette şi-
a revenit. Bebelu şul este at ât de mic şi de ginga ş, că la
început abia puteam să cred că o fiinţă atât de minusculă este
sănătoasă şi capabil ă de via ţă. Dar moa şa ne-a asigurat c ă
totul este în ordine şi, judec ând dup ă intensitatea vocală, pe
care o dezvolt ă Elaine c ând ţipă, pot s ă presupun c ă atât în
privinţa staturii ei delicate, cât şi a puterii de a se impune, va
semăna iubitei mele so ţii. Micul Stephan este vr ăjit de
surioara lui şi vrea tot timpul s-o legene ca s-o adoarm ă. Lui
Fleurette îi e fric ă să nu cumva s ă răstoarne leagănul, dar se
pare că lui Elaine îi place v ârtejul şi gângureşte voioas ă,
când el o leagănă din ce în ce mai sălbatic.
Şi în rest pot s ă spun doar lucruri pozitive despre
întreprinderea noastr ă. Magazinul O’Key înfloreşte şi, sau
mai ales, sec ţia de mod ă pentru doamne. Fleurette avea
dreptate când a deschis acest raion. Queenstown devine pe zi
ce trece oraş, şi populaţia feminină sporeşte continuu.
Activitatea mea de judecător de pace îmi aduce în

continuare
ofiţer de polisatisfac ţii. În cur
ţie – localitatea seâdezvolt
nd se vaă înînfiin
toateţprivin
a un post
ţele.de
Singurul lucru care ne lipseşte este contactul cu tine şi cu
familia lui Fleurette. Poate c ă naşterea celui de-al doilea copil
ar fi o ocazie bun ă de a-l ini ţia, în sfârşit, şi pe tata. Dac ă
aude de viaţa noastră plină de succes la Queenstown, trebuie
să recunoască faptul c ă atunci am procedat bine p ărăsind
O’Keefe Station. Magazinul aduce de mult at âta câştig c ât
nu aş fi putut s ă ob ţin niciodată cu ferma, înţeleg c ă tata îşi
iubeşte pământul, dar va accepta c ă eu prefer o alt ă viaţă.
Fleurette v-ar vizita cu pl ăcere. Dup ă părerea ei, Gracie nu
are nici pe departe destul de lucru de c ând păzeşte doar copiii
şi nu şi oile.
Te salută pe tine şi poate şi pe tata,
Fiul tău iubitor Ruben, nora ta Fleurette şi copiii

Howard r ăbufni de furie. Un magazin! Deci Ruben

nu-l luase pe el ca exemplu – ci, cum se putea altfel – pe
adoratul lui unchi George! Poate că el i-a dat şi capitalul
de început – totul pe ascuns, fiecare a ştiut ceva, numai
el nu! Şi desigur c ă Wardenii râdeau de el! Ei puteau fi
mul umi i cu ginerele la Queenstown, care se chema
din întâmplare O’Keefe. Ei aveau un moştenitor!
Howard aruncă scrisorile de pe mas ă şi sări în
picioare. În noaptea acesta îi va ar ăta lui Helen, care
este p ărerea lui despre „fiul ei iubitor” şi „afacerea sa
înfloritoare”! Dar mai întâi la cr âşmă! Să vadă mai întâi,
dacă găseşte nişte tunzători de oi ca lumea – şi un strop
bun! Şi dacă acest Warden era pe acolo…
Howard lu ă arma care era at ârnată lângă uşă. O să
vadă el Ei toţi o să vadă!
Gerald şi Paul Warden stăteau la crâşma din Haldon,
la o mas ă în col , adânci i în tratative cu trei b ărba i
tineri, care voiau s ă se angajeze la tunz ători. Doi din ei
puteau fi lua i în considerare, unul lucrase chiar într-o
coloană de tunz ători. Reie şi repede de ce nu mai era
agreat acolo; omul turna whisky-ul şi mai repede pe gât

dec ât Gerald.
că trebuia În supravegheat.
atent situa ia actualăAl
, valora
doileatotu şi aur;
b ărbat doar
lucrase
la diferite ferme ca cioban şi învă ase s ă şi tund ă. Sigur
că nu era rapid, dar era totu şi folositor. În ceea ce-l
priveşte pe al treilea, Paul nu era sigur. Vorbea mult,
dar nu putea aduce dovezi ale cuno ştin elor sale. Pasul
hotărî să le ofere primilor doi un contract ferm, iar pe al
treilea s ă-l ia de prob ă. Cei doi ale şi bătură imediat
palma c ând le f ăcu aceasta propunere. Cel de-al treilea
bărbat se uită cu interes spre tejghea.
Howard O’Keefe tocmai anun a că vrea s ă tocmească
tunzători. Paul ridic ă din umeri. Bine, dac ă individul
nu voia munca de prob ă la Kiward Station, n-are dec ât
să-l ia O’Keefe.
Dar Howard aruncase un ochi asupra primilor ale şi
de Wardeni. Pe Joe Triffles, b ăutorul. Se pare că bărba ii
se cunoşteau. În orice caz, O’Keefe veni agale spre ei şi-l
salută pe Triffles, f ără a le arunca m ăcar o privire lui
Paul şi lui Gerald.
— Bună, Joe! Caut c â iva tunz ători de oi buni. Te
interesează?
Joe Triffles ridică din umeri.
— Altă dată cu plăcere, Howard, dar tocmai am bătut
palma aici. Ofert ă bună, patru s ăptămâni, angajat ferm
şi premiu după fiecare oaie tunsă.
Howard se postă furios în fa a mesei.
— Eu î i plătesc mai mult! declară el.
Joe clătină din cap cu părere de rău.
— Este prea t ârziu, Howie, mi-am dat cuv ântul. Nu
ştiam ca va fi o licitare aici c ă aş fi aşteptat…
— Şi ai fi fost p ăcălit! Gerald r âse. Tipul acesta face

tunzăă, torii!
gur dar nici anul trecut
De aceea nus aă putut
nu vrea ă-şi pllaăteasc
meargsă nimeni el. Şăi
mai şi plouă în şurile lui de tuns.
— Pentru asta vreau un spor la pre ! spuse cel de-al
treilea b ărbat, care nu b ătuse încă palma cu Gerald.
Acolo se face reumatism!
To i bărba ii râseră, iar Howard spumega de furie.
— Aşa deci, eu nu pot pl ăti? url ă el. O fi adev ărat c ă
ferma mea nu d ă atât profit ca Kiward Station cea
aleasă. Dar nici nu a trebuit s-o trag cu for a în patul
meu pe mo ştenitoarea averii Butler! A pl âns dup ă
mine, Gerald? Ţi-a povestit c ât de fericit ă a fost cu
mine? Şi te-a incitat?
 Gerald sări în sus şi-l privi pe Howard batjocoritor.
— Dacă m-a incitat? Barbara, aceast ă bocitoare?
Această mică fiin ă fără culoare, lipsită de curaj? auzi,
Howard, din partea mea puteai s-o ai! Nici cu cle ştele
nu aş fi atins usc ătura asta. Dar a trebuit s ă pierzi la
jocul de noroc ferma! Banii mei, Howard! Banii mei,
munci i din greu. Şi aşa să mă ajute Dumnezeu, în loc
să merg din nou la v ânat balene, am preferat s ă mă sui
pe micu a Barbara! Şi îmi era perfect egal dup ă cine
plângea ea în noaptea nun ii!
Howard se năpusti asupra lui.
— Îmi fusese promis ă! strig ă el către Gerald. Era a
mea!
Gerald se feri de loviturile lui. Era deja foarte beat,
dar mai reu şi să se fereasc ă de loviturile f ără direc ie
precisă ale lui Howard. V ăzu lăn işorul cu buc ă ica de
jad, pe care Howard tot îl mai purta la gât. Cu un gest îl
trase spre sine şi ridic ă jadul în sus, s ă-l vad ă toată

lumea
— De din crâştot
aceea mă.mai por i cadoul ei! îşi b ătu el joc. Cât
de impresionant, Howie! Un semn al dragostei ve şnice!
Ce zice Helen a ta de asta?
Bărba ii din c ârciumă râseră. Howard, cu furie
neputincioasă, întinse m âna spre jadul primit ca
amintire, dar Gerald nici nu se g ândi să-l dea înapoi.
— Barbara nu era promis ă nimănui, continuă el.
Indiferent de c âte fleacuri a i schimbat! Crezi c ă Butler
ar fi dat-o dup ă un coate-goale şi un juc ător de noroc,
ca tine? Ai fi putut ajunge şi la închisoare pentru
înstrăinare de bani! Dar datorit ă toleran ei mele şi a lui
Butler, i-ai primit ferma, ai avut o şansă! Şi ce ai f ăcut
din ea? O cas ă părăginită şi câteva oi ne îngrijite! Nu
meri i femeia pe care i-ai comandat-o în Anglia! Nu e
de mirare, că i-a fugit fiul!
— O ştii şi pe asta! izbucni O’Keefe, lovi şi plas ă un
pumn pe nasul lui Warden. To i ştiu de minunatul meu
fiu şi de minunata lui so ie – poate i-ai finan at pe cei
doi, Warden? Pentru a mi-o plăti mie?
Între timp, în accesul lui de furie, Howard era în stare
să creadă orice. Da, a şa trebuie s ă fi fost! Wardenii se
aflau în spatele acestei c ăsătorii, care îl îndepărtase de
el pe fiul lui, în spatele magazinului, care îi dădea lui
Ruben posibilitatea să nu fie interesat de Howard şi de
ferma lui…
O’Keefe se ghemui sub lovitura de dreapta a lui
Gerald, îşi aplec ă capul şi îl proiect ă cu vehemen ă în
stomacul lui Gerald. Acesta se ghemui de durere.
Howard folosi şansa şi îi dădu o lovitur ă în bărbie,
astfel c ă Gerald zbură prin jum ătatea c ârciumii. Cu un

zgomot ât, capul

În încăurpere luiândi
se r ăsp se lovi deşmarginea
o lini te înspăimunei
ântatmese.
ă, când
căzu fără via ă la pământ.
Paul văzu prelingându-se un fir de sânge din urechea
lui Gerald.
— Bunicule! Bunicule, mă auzi?
Înspăimântat, Paul se ghemui l ângă bărbatul care
gemea încet. Gerald deschise încet ochii, dar p ăru că
vede prin Paul şi prin toat ă scena de la bar. F ăcu
eforturi, să se ridice.
— Gwyn… şopti el.
Apoi, ochii îi deveniră sticloşi.
— Bunicule!
 — Gerald! Dumnezeule, nu am vrut asta. Paul nu am
vrut asta!
Speriat de moarte, Howard O’Keefe st ătea în fa a
cadavrului lui Gerald. Oh, Doamne, Gerald…
Ceilal i bărba i din cr âşmă începură să se mi şte.
Cineva strig ă după un medic. Dar cei mai mul i nu
aveau ochi dec ât pentru Paul, care se ridic ă acum încet
şi îl fixă pe Howard cu o privire nemişcată şi rece.
— L-a i omorât! spuse Paul încet.
— Dar eu… Howard se retrase. R ăceala şi ura din
ochii lui Paul aproape c ă erau palpabile. Howard nu
ştia c ând mai sim ise a şa o fric ă. Instinctiv c ăută pe
bâjbâite arma, pe care o rezemase adineauri de scaun.
Dar Paul fii mai rapid. De c ând cu revolta maorilor de
la Kiward Station, purta în mod demonstrativ un
revolver. Pentru autoap ărare, cum sus inea, fiindcă
Tonga putea oric ând să declanşeze un atac. Rin ă acum,
Paul nu tr ăsese niciodată revolverul din toc. Nici acum

nu fu rapid.
căr uliile de treiNu era pe
parale, uncare
erou al revolverului
mama lui, ca fată tândin
ăr ă,
le citise cu nesa ; era doar un uciga ş cu sânge rece, care
scoase arma încet din toc, ochi şi trase. Howard O’Keefe
nu avea nicio şansă. Ochii lui mai reflectau ne încredere
şi fric ă când glontele îl arunc ă pe spate. Era mort
înainte de a atinge podeaua.
— Paul, pentru numele lui Dumnezeu, ce ai făcut?
George Greenwood intrase în cârciumă doar c ând
bătaia dintre Gerald şi Howard era în toi. Acum voia să
intervină, dar Paul a inti arma şi asupra lui. Privirea îi
juca.
— Eu am… a fost autoap ărare! Voi to i a i văzut! A
întins mâna după armă!
— Paul, pune arma la loc! George spera s ă împiedice
încă o baie de s ânge. Po i să explici totul ofi erului de
poli ie. Trimitem după domnul Hanson…
Paşnica mic ă aşezare Haldon tot nu avea un poli ist
propriu.
— Hanson poate s ă mă… A fost autoap ărare, poate
confirma fiecare din cei prezen i. Şi l-a ucis pe bunicul
meu! Paul îngenunche l ângă Gerald. L-am r ăzbunat!
Este drept aşa. Te-am răzbunat, bunicule!
Umerii lui Paul se zguduiau de plâns.
— Să-l arest ăm? îi întrebă Clark, proprietarul
cârciumii, încet pe cei prezen i.
Richard Candler negă speriat.
— Nu cumva! C ât timp are arma… doar nu ne-am
săturat de via ă! Să se descurce Hanson cu el. Acum îl
aducem mai întâi pe doctor.
Haldon avea un medic, şi acesta fusese deja înştiin at.

lui ăHoward
Ap în cârcium
ru imediatO’Keefe. De ă Gerald
şi constat
nuă repede moartea
îndrăzni s ă se
apropie, c ât timp Paul, pl ângând în hohote, îl inea pe
bunicul lui în bra e.
— Nu pute i face ceva, s ă-i dea drumul? îl întrebă
Clark pe George Greenwood.
Era evident interesat ca s ă scape c ât mai repede de
cadavrele din c ârciuma sa. Pe c ât posibil înainte de ora
închiderii; acest incident va anima cu siguran ă
vânzarea.
Greenwood ridică din umeri.
— Lăsa i-l. C ât timp pl ânge, m ăcar nu trage. Şi nu-l
enerva i. Dac ă este de p ărere c ă a fost autoap ărare,
atunci a fost autoap ărare. Ceea ce îi spune i mâine
ofi erului este altceva.
Paul îşi reveni cu încetul şi îi permise medicului s ă-l
consulte pe bunicul lui. Cu o ultim ă scânteie de
speran ă, privi cum doctorul Miller îi consultă pieptul.
Doctorul Miller clătină din cap.
— Îmi pare r ău, Paul, nu mai este nimic de f ăcut.
Fractură a craniului. S-a lovit de marginea mesei. Nu l-a
omorât lovitura la b ărbie, ci c ăderea aceasta nenorocită.
De fapt a fost un accident, b ăiete, îmi pare rău.
Îl bătu pe Paul consolator pe um ăr. Greewnood se
întreba dacă ştie că băiatul l-a omorât pe Howard.
— Îi ducem pe cei doi la gropar, mâine îi poate vedea
Hanson, decise Miller. E cineva aici care îl poate duce
pe băiat acasă?
George Greenwood se oferi s ă o fac ă, pe c ând
cetă enii din Haldon reac ionau mai degrab ă re inut.
Nu erau obişnui i cu împuşcăturile, chiar şi b ătăile erau

despăÎrn imod
rare. normal,
i, dar ceicaz
în acest doischimbul
potrivnicide
arreplici
fi fost imediat
dintre
Gerald şi Howard fusese prea captivant. Probabil c ă
fiecare dintre b ărba ii prezen i se bucurase deja s ă le
povestească so iei. M âine, se g ândi George suspin ând,
mâine va fi tema de discu ie din tot ora şul. Trebuia s ă-l
ducă pe Paul acas ă şi apoi s ă se gândească ce se putea
face. Un Warden într-un proces pentru omor? în sinea
lui, George nu concepea a şa ceva. Trebuia s ă existe o
cale de a aplana totul.
De obicei, Gwyneira ar fi dormit la întoarcerea lui
Paul şi a lui Gerald. În ultimele luni, seara era mai
obosită decât de obicei, fiindc ă afară de munca de la
fermă mai trebuia s ă facă şi munca din gospod ărie.
Gerald acceptase, neav ând încotro, angajarea unor
muncitori albi la ferm ă, dar nu şi de personal în
gospodărie. A şa că o ajuta în continuare doar Marama –
şi era destul de st ângace. Fata o ajutase pe mama ei,
Kiri, la treburile casei, de c ând era mic ă, dar nu avea
îndemânare. Talentul ei era în domeniul artistic; era
considerată de pe acum o mic ă tohunga în cadrul
tribului ei, le învă a pe celelalte fete s ă cânte şi să
danseze şi povestea mixaje pline de fantezie din
legendele poporului ei şi basmele albilor pakeha. Ştia s ă
ducă o gospodărie maori, să facă focul şi s ă pregătească
mâncăruri pe pietre fierbin i sau la foc deschis. Dar nu
se pricepea să lustruiască mobila, să bată covoarele şi să
servească mâncărurile stilat. Ori tocmai buc ătăria era
una din cerin ele majore ale lui Gerald şi, pentru a nu-l
înfuria, Gwyn şi Marama începură să descifreze
împreună re etele defunctei Barbara Warden. Bine c ă
Marama ştia s ă citească fluent în limba englez ă. Deci
Biblia nu mai trebuia la bucătărie.
În seara aceasta, Paul şi Gerald m âncaseră la Haldon.
Marama şi Gwyn se mul umiseră cu pâine şi fructe.
Acum stăteau liniştite în fa a şemineului.
Gwyn întrebă, dac ă cei din tribul maori îi luau în
nume de r ău fetei c ă făcea front separat, dar Marama
negă.
— Sigur c ă Tonga este sup ărat, spuse ea cu vocea
aceea c ântătoare. El vrea ca to i să facă ceea ce le zice.
Dar a şa ceva nu ne intr ă în obiceiuri. Noi hot ărâm
singuri, şi eu nu mi-am f ăcut culcuş cu el în casa
comunită ii, chiar dacă el spune că într-o zi o s-o fac.
 — Mama ta şi tat ăl tău nu au un cuv ânt de spus în
această privin ă?
Gwyneira tot nu în elegea prea bine obiceiurile
popula iei maori. Nici acum nu putea în elege c ă fetele
îşi alegeau singure bărba ii şi se întâmpla destul de des
să-i schimbe.
Marama clătină din cap.
— Nu. Mama spune doar c ă ar fi ciudat să mă culc cu
Paul, fiindc ă suntem fra i de lapte. Nu s-ar c ădea dac ă
ar fi unul de-al nostru, dar este pakeha şi este şi în alte
privin e altfel… sigur că nu este un membru al tribului.
Gwyneira era s ă se înece cu sherry-ul ei c ând
Marama vorbi at ât de deschis de culcatul cu fiul ei de
şaptesprezece ani. Dar acum i se p ărea că în elege de ce
reac iona Paul at ât de vehement fa ă de maori. Voia s ă
fie expulzat. Pentru ca s ă se poat ă culca într-o zi cu
Marama? Sau pentru ca s ă nu fie considerat şi de c ătre
pakeha că este „altfel”?

— Deci îl placi pe Paul mai mult ca pe Tonga? întrebă

Gwyn precaut ă.
Marama încuviin ă din cap.
— ÎI iubesc pe Paul spuse ea simplu. A şa cum iubea
răngi pe papa.
— De ce? întrebarea îi scăpă Gwyneirei, înainte de a
se putea g ândi. Apoi se îmbujoră la fa ă. Recunoscuse
că nu găsea la fiul ei nimic demn de a fi iubit. Vreau s ă
spun, încercă să atenueze cele spuse, Paul este dificil
şi…
Marama încuviin ă din cap.
— Nici iubirea nu este simplă, declară ea. Paul este ca
un fluviu s ălbatic, pe care trebuie s ă-l str ăba i, înainte
de a ajunge la cele mai bune locuri de pescuit. Dar este
un fluviu de lacrimi, domni şoară Gwyn. Trebuie oprit
prin iubire. Numai atunci poate… poate deveni un
om…
Gwyn se g ândi îndelung la vorbele fetei. Îi era ru şine
pentru tot ceea ce îi făcuse lui Paul neiubindu-l. Dar
chiar c ă nu prea avea motive s ă-l iubeasc ă! Pe c ând se
foi pentru a o suta oar ă în pat, Vineri începu s ă latre.
Era neobi şnuit. E drept c ă se auzeau la parter vocile
unor b ărba i, dar c ă eaua nu obi şnuia s ă reac ioneze la
întoarcerea lui Paul şi a lui Gerald. Aduseser ă cei doi
un oaspete?
Gwyneira îmbrăcă un halat de cas ă şi ieşi. Nu era
încă târziu; poate c ă bărba ii erau încă destul de treji ca
s-o informeze despre rezultatele căutării unor tunzători
de oi. Şi, dac ă aduseseră un tovarăş de be ie, măcar ştia
ce o aşteaptă diminea a.
Pentru ca în caz de nevoie s ă se poată retrage, fără să

fie v ăzutâăndu-l
recunosc , se strecur ă încetGreenwood
pe George pe trepte îînn jos şi seTocmai
salon. mir ă,
îl conducea pe Paul, care ar ăta epuizat, în salonul
bărba ilor, unde aprinse luminile. Gwyneira merse
după cei doi.
— Bună seara, George… Paul îi salut ă pe cei doi.
Unde este Gerald? S-a întâmplat ceva?
George Greenwood nu r ăspunse la salut. Hot ărât, el
deschise vitrina, scoase o sticl ă de coniac, pe care îl
prefera whisky-ului omniprezent şi umplu trei pahare
cu licoarea de culoarea chihlimbarului.
— Ia aici, bea, Paul. Şi dumneavoastr ă, domni şoară
Gwyn, o s ă vă trebuiască. Îi dădu un pahar. Gerald a
murit, Gwyneira. Howard O’Keefe l-a omorât. Şi Paul l-
a ucis pe Howard O’Keefe.
Gwyneirei îi trebui timp ca s ă în eleagă toate astea.
Îşi bău încet coniacul, în timp ce George îi relata cele
întâmplate.
— A fost autoapărare! se apără Paul.
Pendula între pl ânsul în hohote şi apărare
încăpă ânată.
Gwyn se uită întrebătoare la George.
— Poate fi v ăzut şi aşa, spuse George, ezit ând.
Desigur c ă O’Keefe a întins m âna dup ă armă. Dar în
practică ar fi durat o ve şnicie p ână şi-ar fi ridicat arma,
ar fi îndepărtat piedica şi ar fi intit. Rină atunci, ceilal i
bărba i l-ar fi dezarmat de mult. Paul însuşi l-ar fi putut
opri cu un pumn bine intit sau ar fi putut s ă-i ia m ăcar
arma. Mi-e team ă că şi martorii vor descrie lucrurile
astfel.
— Atunci a fost r ăzbunare! îl sfid ă Paul şi mai lu ă o

du—şcăÎntre
de coniac. El ăa cu
o lovitur ucis primul!cu urmări nenorocite şi
pumnul
o împuşcătură intită în piept este o diferen ă! răspunse
George, acum şi el pu in indignat. Lu ă sticla de coniac,
înainte ca Paul s ă-şi fi putut turna încă un pahar.
O’Keefe ar fi fost condamnat cel mult pentru omor prin
lovire. Dacă ar fi fost. Cei mai mul i oameni din
cârciumă vor declara c ă moartea lui Gerald a fost un
accident.
— Şi, dup ă câte ştiu, nu exist ă dreptul la r ăzbunare,
suspină Gwyn. Ceea ce ai f ăcut, Paul, se cheam ă a- i
face dreptate cu mâna ta… şi se pedepseşte.
— Nu mă pot închide!
 Vocea lui Paul suna dogit ă.
George dădu din cap.
— Ba da. Şi mi-e teamă că exact asta va face poli istul
când ajunge mâine aici.
Gwyneira îi mai întinse o dată paharul. Nu îşi aducea
aminte ca p ână atunci s ă fi băut mai mult de o
înghi itură de coniac, dar astăzi avea nevoie.
— Deci cum să procedăm, George? Putem face ceva?
— Nu r ămân aici! strig ă Paul. Fug, merg în mun i.
Pot trăi ca popula ia maori! Nu mă vor găsi niciodată!
— Nu vorbi prostii, Paul! îl repezi Gwyneira.
George Greenwood îşi suci paharul în mâini.
— Poate că are dreptate, Gwyneira, spuse el. Probabil
că nu va putea face altceva mai bun dec ât să dispară
până se mai uit ă lucrurile, într-un an, sau a şa ceva,
băie ii de la c ârciumă au uitat incidentul. Şi între noi fie
vorba, nu cred c ă Helen va urm ări toat ă afacerea cu
prea multă energie. Când se va întoarce Paul, se va face

un proces.
teoria Darăratunci
autoap ării. Şva
ti iputea ă susoamenii,
cum ssunt ină mai credibil
Gwyn!
Mâine îşi mai amintesc că unul avea doar o arm ă veche,
iar cel ălalt un revolver cu tambur. În trei luni se va
povesti, probabil, că amândoi aveau pistoale…
Gwyneira încuviin ă din cap.
— Cel pu in evit ăm tămbălăul iscat de un proces c ât
timp mai este situa ia aceasta sensibil ă cu tribul maori.
Pentru Tonga, toată această tărăşenie este bine-venită…
mai da i-mi un coniac, George. Nu pot s ă cred toate
astea. St ăm aici şi discut ăm despre strategii c ând au
murit doi oameni!
Pe când George îi umplea din nou paharul, Vineri
începu să latre iar.
— Poli istul!
Paul îşi luă revolverul, dar George îi prinse bra ul.
— Pentru Dumnezeu, nu te nenoroci, b ăiete! Dac ă
mai împuşti pe cineva – sau îl amenin i pe Hanson –, te
atârnă în ştreang, Paul Warden! Şi nu te salveaz ă nici
toată averea, nici numele tău!
— Nici nu poate fi poli istul, spuse Gwyn şi se ridică,
clătinându-se pu in.
Chiar dac ă oamenii din Haldon ar fi trimis noaptea
un curier la Lyttelton, Hanson nu putea ajunge acolo
mai devreme de după-amiaza zilei următoare.
În locul lui ap ăru Helen O’Keefe în uşa dinspre
bucătărie spre salon, tremur ând şi murat ă de ploaie.
Dezorientată din cauza vocilor care răsunau din salonul
bărba ilor, nu îndrăznise s ă între – şi se uita acum
nesigură de la Gwyneira la George Greenwood.
— George… ce faci…? Indiferent, Gwyn, trebuie s ă

la ăgrajd
m adăposte
dacşăti îundeva în şnoaptea
mi dai ni te haineaceasta.
uscate.Pot dormi
Sunt şi
total
muiată de ploaie. Nepumuk nu este prea rapid.
— Dar ce faci aici?
Gwyneira îşi puse bra ul pe dup ă gâtul prietenei ei.
Helen nu fusese niciodată la Kiward Station.
— Eu… Howard a g ăsit scrisorile lui Ruben… Le-a
aruncat peste tot, prin cas ă şi a spart vesela… Gwyn,
dacă vine în noaptea asta beat acasă, mă omoară!
Când Gwyn îi povesti prietenei ei de moartea lui
Howard, aceasta se ar ătă foarte lini ştită. Lacrimile pe
care le v ărsă erau mai degrab ă pentru toate suferin ele,
durerile şi nedrept ă ile pe care le tr ăise şi le v ăzuse.
Dragostea fa ă de so ul ei se stinsese de mult. Mult mai
îngrijorată era de faptul c ă Paul ar fi putut fi judecat
pentru omor.
Gwyneira adună to i banii pe care îi găsi în cas ă şi îi
spuse lui Paul s ă urce în camera sa, s ă-şi împacheteze
lucrurile. Ştia c ă ar fi trebuit s ă-l ajute; b ăiatul era
dezorientat şi total epuizat. Cu siguran ă că nu mai
putea s ă g ândească limpede. Când urc ă treptele, îi veni
în întâmpinare Marama, purtând o boccea.
— Îmi trebuie coburii t ăi Paul, spuse ea bl ândă. Şi
trebuie s ă mergem la buc ătărie, s ă luăm nişte alimente,
nu crezi?
— Noi? întrebă Paul, şovăind.
Marama încuviin ă din cap.
— Desigur. Vin cu tine. Sunt aici.

13

doua zi întăâlni la Kiward Station nu pe Paul Warden,

Nu mic i-a fost mirarea ofi erului Hanson c ând a
ci
pe Helen O’Keefe. Sigur c ă nu era entuziasmat de
situa ie.
— Domnişoară Gwyn, la Haldon sunt oameni care îl
acuză pe fiul dumneavoastră de omor. Şi acum s-a mai
şi sustras cercetărilor. Nu ştiu, ce să cred.
— Sunt convinsă că se întoarce, declară Gwyn. Toate
acestea… moartea bunicului s ău şi faptul c ă a apărut
aici Helen… i-a fost îngrozitor de ruşine de ea. Era prea
mult pentru el.
— Ei, atunci s ă sperăm ce-i mai bine. Nu lua i
lucrurile u şor, domni şoară Gwyn. Dup ă cum arat ă, l-a
împuşcat pe om direct în piept. Ori O’Keefe, în privin a
asta martorii sunt unanimi, era practic neînarmat.
— Dar l-a provocat, spuse Helen. So ul meu,
Dumnezeu s ă-l odihneasc ă, putea fi foarte provocator,
domnule şerif. Iar băiatul nu era cu siguran ă treaz.
— Băiatul poate c ă nu mai putea s ă aprecieze clar
toată situa ia, ad ăugă George Greenwood. Moartea
bunicului său l-a scos total din fire. Şi când a v ăzut c ă
Howard O’Keefe întinde mâna după armă…
— Doar nu vre i serios s ă da i vina pe victim ă! îl
mustră Hanson sever. Vechea flint ă de vânătoare doar
nu era cu adevărat o amenin are!
— E adevărat, spuse George. Ceea ce am vrut să spun
era mai degrabă… faptul c ă au fost ni şte condi ii foarte
nefericite. Aceast ă bătaie nenorocit ă, accidentul
îngrozitor. Noi to i ar fi trebuit s ă intervenim mai
repede. Dar cred c ă cercetările pot fi am ânate, p ână se
întoarce Paul.

n-ar Dacă se
— strica întoarce!
să trimit ă deăicerceta
morm
o trup Hanson. M ăă gel.
şi dup ândesc c ă
— Oamenii mei v ă stau cu pl ăcere la dispozi ie
declară Gwyneira. Vă rog să mă crede i, şi eu a ş prefera
să-l văd pe b ăiatul meu în siguran ă, în grija
dumneavoastră, dec ât singur, undeva în mun i. Mai
ales c ă nu se poate a ştepta s ă fie ajutat de triburile
maori.
În această privin ă avea desigur dreptate. Fiindc ă
deşi şeriful renun ase pentru moment s ă facă cercetări
şi nici nu comisese greşeala de a le lua baronilor oilor în
mijlocul tunsului oameni pentru alc ătuirea unei trupe
de cerceta şi, Tonga nu accept ă situa ia ca atare. Paul o
avea pe Marama. Indiferent de faptul că ea se dusese de
bunăvoie cu el sau nu – Paul o avea pe fata pe care o
voia Tonga. Şi acum, în sfârşit, Paul nu mai era ocrotit
de zidurile caselor-pakeha. Nu mai exista bogatul
crescător de oi şi băiatul maori, pe care nu-l lua nimeni
prea în serios. Pentru Tonga, Paul era un proscris. Dar
mai a ştepta. Nu era at ât de prost ca albii s ă alerge, fară
să se gândească, dup ă evadat. C ândva va afla unde
sunt Paul şi Marama. Şi atunci îl va găsi.
Gwyneira şi Helen îi îngropară pe Gerald Warden şi
pe Howard O’Keefe. După aceea, am ândouă îşi reluar ă
via a, pentru Gwyneira neschimb ându-se prea multe.
Organiză tunsul oilor şi le f ăcu membrilor tribului
maori o propunere de pace.
Cu Reti pe post de traduc ător, merse în sat şi începu
tratativele.
— O să ave i terenul, pe care se afl ă satul vostru,
declară ea şi zâmbi nesigură. Tonga st ătea în fa a ei, cu

o min ăărigid
demnit ii deă,c sprijinit
ăpetenie.pe Dac
securea
ă nu,luiva ântă, semn
sf trebui al
s ă ne
gândim la ceva. Nu am mul i bani ghea ă – dar dup ă
tunderea oilor o s ă stau ceva mai bine şi poate putem
vinde şi nişte titluri de valoare. Nu am ajuns prea
departe cu documentele l ăsate de domnul Gerald. Dar
altfel… ce spune i despre terenul dintre p ăşunile
noastre împrejmuite şi O’Keefe Station?
Tonga ridică sprâncenele.
— Domnişoară Gwyn, v ă apreciez eforturile, dar nu
sunt prost. Ştiu exact c ă nu ave i niciun mijloc s ă face i
oferte. Nu sunte i moştenitoarea de la Kiward Station –
de fapt, ferma apar ine fiului dumneavoastr ă, Paul. Şi
nu vre i să sus ine i serios c ă v-a împuternicit să trata i
în numele lui cu mine?
Gwyneira îşi plecă ochii.
— Nu, nu a f ăcut acest lucru. Dar, Tonga, tr ăim aici
împreună. Am convie uit întotdeauna paşnic…
— Fiul dumneavoastră a distrus aceast ă pace! spuse
Tonga dur. El m-a jignit pe mine şi i-a jignit pe oamenii
mei… Iar domnul Gerald al dumneavoastr ă a înşelat
tribul meu. Asta demult, ştiu, dar ne-a trebuit mai mult
timp s ă aflăm exact. Rin ă acum nu am primit nicio
scuză…
— Îmi cer iertare! spuse Gwyn.
— Nu purta i sfânta secure! V ă accept f ără rezervă,
domnişoară Gwyn, în calitate de tohunga. Şti i mai mult
despre cre şterea oilor ca cei mai mul i dintre oamenii
dumneavoastră. Dar din punct de vedere juridic, nu
sunte i nimic şi nu ave i nimic. Ar ătă spre o feti ă, care
se juca la marginea pie ei unde se duceau tratativele.

Poate acest
Nu. Tot at copil ă vorbeasc
ât de spu in puteă iînvorbi
numele lui Kai Tahu?
dumneavoastr ă,
domnişoară Gwyn, în numele tribului Warden.
— Dar ce facem atunci? întrebă Gwyn disperată.
— Acelaşi lucru ca înainte. Suntem în stare de r ăzboi.
Nu vă vom ajuta, dimpotrivă, o să vă împiedicăm prin
ce mijloace putem. Nu v ă mira i că nimeni nu vrea s ă
vă tundă oile? Noi am împiedicat acest lucru. O s ă vă
închidem şi drumurile, o s ă împiedicăm transportul
lânii – nu-i l ăsăm pe Wardeni în pace, domni şoară
Gwyn, p ână când guvernatorul nu va da un verdict şi
fiul dumneavoastră va fi de acord să-l accepte.
— Nu ştiu c ât o să lipsească Paul spuse Gwyn
neajutorată.
— Atunci nici noi nu ştim c ât vom lupta. Îmi pare
rău, domnişoară Gwyn, încheie Tonga şi se duse.
Gwyn suspină.
— Şi mie îmi pare rău.
În săptămânile urm ătoare se lupt ă pentru finalizarea
tunderii oilor, sprijinită din plin de oamenii ei şi de cei
doi muncitori, pe care îi tocmiser ă Gerald şi Paul la
Haldon. Joe Triffle trebuia s ă ife permanent
supravegheat, dar dacă putea fi inut departe de alcool,
realiza ca tunz ător at ât cât realizau trei ciobani
obişnui i. Helen, care nu avusese p ână acum ajutoare, o
invidie pe Gwyn pentru acest om capabil.
— Ţi l-a ş da, spuse Gwyn. Dar crede-m ă, singur ă nu
l-ai putea controla, asta se poate doar dac ă toată
coloana de tunzători trage de acelaşi capăt de funie. Dar
i-i trimit oricum pe to i, când termin ă aici. Doar c ă
durează atât de mult. Po i hrăni în acest timp oile?

De
paji celeînmai
ştile multe
jurul ori, pe timpul
fermelor era mtunsului, iarba
âncată. Dup ă de pe
tuns,
animalele erau mânate în mun i.
— Cam anevoios, dar merge, murmur ă Helen. Le
dau mâncarea ce era destinată vitelor. Pe acelea, George
le-a v ândut la Christchurch, altfel nu a ş fi putut pl ăti
nici înmormântarea. Cu timpul va trebui s ă vând şi
ferma. Eu nu sunt ca tine, Gwyn, nu m ă descurc
singură. Şi, dacă este să fiu cinstită: Nu-mi plac oile.
Stângace, m ângâie tânărul câine ciobănesc, pe care i-l
dăduse Gwyn ca prim ajutor. Animalul era învă at şi o
ajuta enorm la lucrul de la ferm ă. Dar Helen îl controla
doar insuficient. Singurul avantaj pe care îl avea fa ă de
Gwyn era rela ia în continuare foarte prietenoas ă cu
tribul maori. Copiii ei de şcoală bineîn eles c ă o ajutau
la muncile de le ferm ă, aşa că Helen avea măcar legume
din gr ădină, ouă, lapte şi adesea came proasp ătă, când
copiii exersau v ânatul sau p ărin ii le d ădeau s ă ducă
peşte doamnei învă ătoare.
— I-ai scris deja lui Ruben? întrebă Gwyn.
Helen încuviin ă din cap.
— Dar ştii cât de mult durează. Poşta merge mai întâi
la Christchurch şi apoi la Dunedin…
— Dar c ăru ele de la Magazinul O’Kay ar putea s ă
ducă scrisoarea, spuse Gwyneira. Fleur a scris în ultima
ei scrisoare c ă aşteaptă o livrare pentru ea la Lyttelton.
Deci trebuie să trimită pe cineva s ă o ridice. Probabil c ă
este deja pe drum. Dar hai s ă vorbim acum despre lâna
mea – maorii m ă amenin ă că închid drumurile spre
Christchurch şi îl cred pe Tonga în stare s ă-mi fiare pur
şi simplu lâna
— Ca
balan a şimic
careavans
îi va fipentru
acordatsuma care s ă echilibreze
ă de guvernator. Ei, am de
gând să-i stric socotelile. E şti de acord s ă aducem totul
la tine, s ă depozităm lâna în grajdul de vaci p ână se
termină şi la tine tunsul şi să transportăm totul prin
Haldon? O s ă ajungem ceva mai t ârziu pe pia ă decât
ceilal i oieri, dar nu putem schimba nimic în aceast ă
situa ie…
Tonga spumega de furie, dar planul lui Gwyn reu şi.
În timp ce oamenii lui p ăzeau drumurile, entuziasmul
scăzându-le pe zi ce trecea, George Greenwood prelu ă
lâna de la Kiward Station şi O’Keefe Station şi o duse la
Haldon. Oamenii lui Tonga, c ărora acesta le promisese
un câştig substan ial, devenir ă nerăbdători şi îi
reproşară că pe vremea aceasta ei c âştigau bani buni,
lucrând la pakeha.
— Aproape destul pentru tot anul! se pl ânse so ul lui
Kiri. Acum va trebui s ă plecăm la v ânat, ca în trecut.
Kiri nu se bucură de o iarnă în mun i!
— Poate se întâlneşte acolo cu fiica ei, r ăspunse
Tonga sup ărat. Şi cu b ărbatul ei pakeha. I se poate
plânge lui. De fapt, el este r ăspunzător.
Tonga nu auzise încă nimic de Paul şi de Marama.
Dar era r ăbdător. A ştepta. Şi apoi, pe unul din
drumurile baricadate de oamenii lui, prinse o c ăru ă cu
coviltir. E drept c ă nu venea din Kiward Station, ci din
Christchurch, nu con inea l ână, ci îmbrăcăminte de
damă şi de fapt nu exista niciun motiv întemeiat pentru
a fi oprit ă. Dar oamenii lui Tonga deveniser ă cu timpul
de necontrolat. Şi puser ă astfel mult mai multe lucruri
în mişcare decât ar fi bănuit Tonga.

încLeonard
ă plin deMedunn îşide
h ârtoape
conducea căru a grea pe drumul
la Christchurch spre Haldon.
Era, desigur, un ocol, dar st ăpânul lui, Ruben O’Keefe,
îl pusese s ă predea ni şte scrisori la Haldon şi să se
informeze pu in la o fermă din împrejurimi.
— Dar far ă să bată la ochi, Medunn, te rog! Dac ă află
tata c ă mama mea este în legătură cu mine, ea o încurcă.
Oricum so ia mea sus ine c ă riscul este prea mare, dar
am aşa o presim ire rea… Nu pot s ă cred c ă ferma
înfloreşte chiar a şa, cum sus ine mama. Probabil c ă
ajunge, dac ă vă informa i pu in la Haldon. Acolo
fiecare îl cunoa şte pe fiecare, iar proprietara
magazinului este foarte vorbărea ă…
 Medunn încuviin ase prietenos din cap şi făcuse
râzând observa ia că va exersa pu in tehnica
interogatoriului iscusit. Pe viitor, g ândi el iar bucuros,
va putea s ă-i foloseasc ă. Aceasta era ultima lui
deplasare în calitate de c ăru aş pentru O’Keefe.
Popula ia din Queenstown îl alesese de cur ând în
func ia de şef de poli ie. Medunn, un b ărbat greoi,
liniştit, în jur de cinzeci de ani, aprecia onoarea ce i se
făcea şi mai marea stabilitate pe care i-o conferea acest
post. Era de patru ani pe drumuri pentru O’Keefe, de
acum era de ajuns.
Totuşi savura drumul la Christchurch şi datorit ă
plăcutei companii pe care o avea. Pe capr ă, la dreapta
lui, stătea Laurie, la stânga Mary – sau invers, nici acum
nu era sigur în privin a gemenelor, care este cine. Celor
două le era indiferent. Una îi vorbea la fel de
binedispusă ca şi cealalt ă, punea întrebări şi se uita cu
naiva curiozitate a copiilor în jur. Medunn ştia c ă Mary

şmunc
i Laurie
ă deprestau,
nepre ca
uitachizitoare şi fete bune
pentru magazinul la toate,
O’Kay. Erauo
curtenitoare şi bine educate şi ştiau chiar s ă scrie şi să
citească. Iar de felul lor erau simple; puteau fi
impresionate şi bucurate cu u şurin ă, dar puteau s ă
cadă şi în crize profunde, dacă nu ştia, cum să le iei. Dar
aşa ceva se întâmpla rar; de cele mai multe ori erau în
cea mai bună dispozi ie.
— Să oprim, Medunn? întrebă Mary veselă.
— Am cump ărat cele trebuitoare pentru un picnic,
Medunn! Chiar şi pulpe de pui la rotisor din magazinul
acela chinezesc din Christchurch… ciripi Laurie.
— Este chiar pui, nu-i a şa, Medunn? Nu c âine? La
hotel au spus c ă în China, lumea m ănâncă şi came de
câine.
— Pute i să vă închipui i că cineva o m ănâncă pe
Gracie, domnule Medunn?
Medunn z âmbi, iar saliva i se str ânse în gur ă.
Domnul Lin, chinezul din Christchurch, sigur c ă nu
vindea clien ilor s ăi pulpe de c âine în loc de pulpe de
pui.
— Câinii ciobăneşti, ca Gracie, sunt mult prea scumpi
pentru a fi m ânca i, spuse el. Şi ce mai ave i în coşurile
voastre? A i fost şi la brutar, nu-i aşa?
— Oh da, am vizitat-o pe Rosemarie! Închipui i-vă,
domnule Medunn, ea a venit cu acela şi vapor în Noua
Zeelandă cu care am venit şi noi!
— Şi acum este c ăsătorită cu brutarul din
Christchurch. Nu este palpitant?
Medunn nu credea c ă o căsătorie cu un brutar din
Christchurch ar fi ceva deosebit de aventuros, dar se

ab
priviri s ă comenteze
inu un acestodihn
loc bun pentru În schimb,
lucru.ă. Nu c ăutăDac
se gr ăbeau. din
ă
găsea un loc îmbietor, putea să deshame caii şi să îi lase
să pască două ore.
Dar atunci se întâmplă ceva ciudat. Drumul coti şi se
deschise priveliştea spre un mic lac – şi asupra unui fel
de baricad ă. Cineva pusese de-a curmezi şul drumului
un bu ştean, care era p ăzit de c â iva r ăzboinici maori.
Bărba ii aveau un aspect mar ial şi inspirau teamă.
Fe ele lor erau acoperite complet de tatuaje sau erau
vopsite, corpul de la br âu în sus era gol şi lucea şi
purtau un fel de şor în jurul br âului, care le ajungea
până la genunchi. Şi erau înarma i cu suli e, pe care le
îndreptară amenin ător către Medunn.
— Merge i în spate, fetelor! le strig ă el lui Mary şi
Laurie şi îşi dădu silin a să nu le sperie pe cele dou ă
femei.
După aceea opri.
— Ce tu vrut la Kiward Station? întrebă amenin ător
unul din războinicii maori.
Medunn ridică din umeri.
— Acesta nu este drumul către Haldon? Duc marfa la
Queenstown.
— Tu min it! r ăbufni războinicul. Acesta drum spre
Kiward Station, nu spre Wakatipu. Tu m âncare pentru
Wardeni!
Medunn ridică ochii exasperat şi se arătă calm.
— Eu nu sunt cu siguran ă mâncarea Wardenilor,
oricine or fi ei. Nici nu am alimente în căru ă. Doar
desuuri pentru doamne.
— Doamne ce…? R ăzboinicul îşi încre i fruntea. Tu

arăCu
tat!o mi şcare rapid ă, sări pe jum ătate pe capr ă şi
trase de coviltir. Mary şi Laurie ipară speriate. Ceilal i
războinici strigară încânta i.
— Mai încet! îl cert ă Medunn. Strica i totul! Pot s ă v ă
deschid coviltirul, dar…
Războinicul scosese între timp un cu it şi tăiase
coviltirul din ram ă. Spre desf ătarea tovarăşilor s ăi,
încărcătura se putea vedea acum – precum şi cele dou ă
gemene, care se ghemuiau scâncind una într-alta.
Medunn era acum chiar nelini ştit. Din fericire, în
căru ă nu se aflau arme sau obiecte din metal, care
puteau fi folosite ca arme. El însuşi avea o arm ă, dar
până ar fi îndreptat-o către cineva, b ărba ii de mult l-ar
fi dezarmat. Era mult prea riscant şi să scoată cu itul. Şi
apoi, aceşti indivizi nu arătau ca nişte tâlhari de drumul
mare profesionişti, mai degrab ă ca ciobani, care se
jucau de-a războiul. Deocamdată nu erau amenin ători.
Sub desuurile pe care lupt ătorul maori, spre
entuziasmul colegilor lui, le scotea din c ăru ă şi
chicotind le ridica în fa a pieptului, se afla marfa
periculoasă. Dac ă bărba ii găseau butoaiele cu coniacul
de cea mai bun ă calitate şi îl încercau pe loc, situa ia
putea deveni îngrijorătoare. Intre timp devenir ă aten i
şi al i oameni. Se pare c ă erau în apropierea unui sat
maori. În orice caz, se apropiau c â iva fl ăcăi şi bărba i
mai în vârstă, cei mai mul i dintre ei îmbrăca i dup ă
moda vestică şi far ă tatuaje. Unul dintre ei scosese
tocmai o lad ă din cel mai bun Beaujolais – o comand ă
particulară a domnului Ruben – de sub un strat de
corsete.

— Voi
Acesta vinvenit! spuse
pentru sever unul
Wardeni. dintre
Eu fost cei nou-veni
servitor, eu cunosc!i.
Noi vă ducem căpetenie! Tonga ştiut, ce făcut!
Entuziasmul lui Medunn de a fi prezentat marii
căpetenii era moderat. Nu credea nici în continuare că îi
era amenin ată integritatea corporal ă sau via a, dar
dacă îşi mâna acum c ăru a în tab ăra răscula ilor, putea
să uite de încărcătură – şi probabil şi de cai şi de căru ă.
— Urma i pe mine! spuse fostul servitor şi se puse în
mişcare. Medunn se uit ă atent împrejur. Ţinutul era
neted şi în urm ă cu câteva sute de metri drumul se
despăr ise – probabil c ă acolo luaser ă drumul gre şit.
Acesta era evident un drum particular şi tribul maori
era certat cu st ăpânul. Faptul c ă drumul spre Kiward
Station era mai bine între inut decât drumul comunal l-
a determinat pe Medunn să ia calea greşită. Dacă reuşea
să irupă spre stânga, prin tufăriş, ar trebui să ajungă din
nou pe drumul oficial spre Haldon… Din p ăcate,
războinicul maori tot mai st ătea în fa a lui, de data
aceasta purt ând un sutien pe cap – un picior pe capr ă,
celălalt în interiorul căru ei.
— Vina ta, dac ă te va durea, murmur ă Medunn, pe
când punea căru a în mişcare.
Dură pu in până ce caii grei de Shire se urnir ă, dar
apoi, asta o ştia Leonard, erau înfoca i. Dup ă primii
paşi făcu i de cai, pocni din bici şi în acelaşi timp îi trase
puternic spre st ânga. Pornirea bruscă îi dezechilibră pe
războinicul care dansa cu desuurile. Nici nu avu timp
să-şi ridice suli a, înainte ca Medunn s ă-l arunce din
căru ă. Laurie şi Mary ipară. Leonard spera s ă nu fi
trecut căru a peste bărbat.

— Ghemui
unde tocmai i-v ă, fetelor!
ateriza Şi inedei-vsuli
o ploaie ă! strig
e peă ell îănzile
spate,
cu
corsete. Ei da, oasele de pe şte ale corsetului vor rezista.
Cei doi cai Shire erau acum în plin galop, iar copitele
lor f ăceau s ă duduie p ământul. Cu un cal de c ălărie
căru a ar fi putut fi ajuns ă uşor din urm ă, dar spre
uşurarea lui Medunn nu porni nimeni după ei.
— Totul în ordine, fetelor? strig ă el spre Mary şi
Laurie, supunând caii la eforturi şi mai mari şi
rugându-se ca inutul să nu devină brusc denivelat. Caii
aceştia nu ar fi putut fi opri i prea brusc, iar o ruptur ă
de osie ar fi fost ultimul lucru pe care şi-l putea permite
acum. Dar inutul r ămase neted şi în cur ând dădură şi
de un drum. Medunn nu ştia dac ă era într-adevăr
drumul spre Haldon; de fapt era prea îngust şi prea
întortocheat. Dar era evident folosit şi arăta urmele
unor c ăru e trase de cai – e drept, mai degrab ă şarete
uşoare dec ât căru e cu coviltir, dar vizitii lor nu riscau
nici ei s ă meargă pe un drum, unde li se putea rupe
osia. Medunn îşi mână caii mai departe. Doar c ând
crezu c ă tabăra maori se afl ă la cel pu in şapte sute de
metri în urma sa, trecu la un mers mai liniştit.
Laurie şi Mary respirară uşurate şi veniră în fa ă.
— Ce a fost asta, domnule Medunn?
— Voiau să ne facă ceva?
— Doar băştinaşii sunt prietenoşi.
— Da, Rosemary spune că sunt atât de drăgu i!
Medunn respiră uşurat c ând gemenele îşi reluar ă
sporovăitul vesel. Totul părea să fi trecut cu bine. Acum
mai trebuia să afle doar unde ducea acest drum.
După aventura prin care trecuser ă, Mary şi Laurie

sim
măneau
ânceiar
maic ăbine
le este foame,
pe capr ă pdar cei puii
âinea, trei convenir ă să
şi gustoasele
prăjituri pentru ceai ale lui Rosemary. Lui Medunn,
treaba cu maori tot nu îi mai p ărea sinistr ă. Auzise de
răscoale în Insula de Nord. Dar aici? În mijlocul
paşnicului Canterbury Plains?
Cărarea o cotea în continuare spre vest. Nu prea era o
stradă oficială; arăta mai degrabă ca un drum care a fost
folosit ani de-a rândul şi s-a b ătătorit în timp. Înconjura
tufărişul şi grupurile de copaci, în loc ca ele s ă fie
extirpate. Şi mai era şi un pârâu aici…
Medunn suspin ă. Trecerea nu p ărea primejdioas ă şi
părea folosită de curând. Dar probabil că niciodată cu o
asemenea c ăru ă grea ca a sa. Din motive de securitate,
le puse pe cele dou ă fete s ă coboare şi îşi conduse
căru a cu precau ie prin ap ă. Apoi se opri, pentru a le
încărca din nou pe gemene – şi se sperie, când o auzi pe
Mary ipând.
— Acolo, domnule Medunn! Maori! Precis c ă nu se
gândesc la ceva bun!
Fetele, panicate, se ascunser ă sub încărcătură, pe
când Medunn se uit ă prin împrejur, c ăutând
războinicii. Dar nu v ăzu dec ât doi copii care m ânau o
vacă.
Când văzură căru a, cei doi, curioşi, se apropiară.
Medunn le z âmbi, iar copiii îl salutar ă sfioşi, dând
din m ână. Apoi, spre surprinderea lui, îl salutară într-o
engleză foarte bună.
— Bună ziua, domnule.
— Vă putem ajuta, domnule?
— Sunte i comis-voiajor, domnule? Am citit de

căld ărari!
Fata privi curioasă sub coviltirul fixat provizoriu.
— Oh, nu, Kia, precis sunt iar ni şte baloturi de l ână
de la Wardeni. Domni şoara Helen le-a permis s ă
depoziteze totul la ea, spuse b ăiatul şi, iscusit,
împiedică vaca să fugă.
— Prostie! Tunz ătorii sunt de mult aici şi au adus
totul cu ei. Este cu siguran ă un voiajor. Doar c ă nu are
cai cu pete!
Medunn zâmbi.
— Suntem comercian i, micu ă lady, dar nu c ăldărari
spuse c ătre fat ă. Vrem s ă mergem cu încărcătura la
Haldon, dar cred că ne-am rătăcit.
 — Nu foarte mult, îl consolă fata.
— Dacă o lua i pe drumul de l ângă casă, ajunge i
după trei kilometri la drumul spre Haldon, preciz ă
băiatul şi se uit ă curios la gemenele, care ap ăruseră iar
la lumină. De ce arată femeile exact la fel?
— Sunt ve şti bune, spuse Medunn, f ără a-i r ăspunde
băiatului. Pute i să-mi spune i unde sunt? Aici nu mai
este… cum se numea? Kiward Station?
Copiii chicotiră de parcă ar fi făcut o glumă.
— Nu, este O’Keefe Station. Dar domnul O’Keefe a
murit.
— L-a împuşcat domnul Warden! adăugă fata.
„Ca ofi er de poli ie nu po i să- i dore şti oameni mai
deschişi, gata s ă vorbească”, se g ândi Medunn amuzat.
La Haldon, oamenii erau comunicativi; Ruben avusese
dreptate.
— Şi acum este în mun i, şi Tonga îl caută.
— Şşş, Kia, doar nu ai voie s ă spui asta!

Să— Vre i să merge

o aducem? Este la işura
la domni şoara
unde se tundHelen, domnule?
oile sau…
— Nu, Matiu, este în cas ă. Nu ştii? A spus c ă trebuie
să gătească pentru to i aceşti oameni…
— Domnişoara Helen? ipă Laurie.
— Domnişoara Helen a noastră? îi inu isonul Mary.
— Cele dou ă spun tot timpul acela şi lucru? întrebă
mirat băiatul.
— Cred c ă ne vei duce mai întâi la aceast ă fermă,
spuse Medunn degajat. Dup ă cum se pare, am g ăsit
tocmai ceea ce căutam.
Iar domnul Howard nu mai era un obstacol, g ândi el,
zâmbind fioros.
 O jum ătate de or ă mai t ârziu, caii erau desh ăma i şi
stăteau în grajdul lui Helen. Helen – total cople şită de
bucurie şi surpriz ă – îşi îmbră işase elevele de pe
Dublin, pe care timp îndelungat le crezuse pierdute. Tot
nu putea crede că acei copii pe jumătate mor i de foame
au ajuns aceste tinere femei vesele, chiar durdulii, care
preluară cu naturale e comanda în bucătărie.
— Asta o s ă ajungă pentru o companie de b ărba i,
domnişoară Helen?
— Niciodată, domni şoară Helen, m âncarea asta
trebuie înmul ită.
— Din asta vre i să face i plăcin ele, miss Helen?
Atunci lu ăm mai mul i cartofi dulci şi nu a şa de mult ă
came.
— Nici nu le trebuie, altfel devin neastâmpăra i!
Gemenele chicotiră vesele.
— Şi astfel nu pute i frământa p âinea, miss Helen!
Aştepta i, facem mai întâi un ceai!

Mary şilui
hotelului Laurie g ătiser
Daphne. Găătitul
ani de zile pentru
pentru clien deii
o colonie
tunzători de oi nu era o problem ă pentru ele. Pe c ând
trebăluiau ciripind în buc ătărie, Helen şi Leonard
Medunn şedeau la masa din buc ătărie. El descrise
straniul atac al b ăştinaşilor maori, care îl adusese
încoace, pe c ând Helen povesti de împrejurările mor ii
lui Howard.
— Sigur că port doliu după so ul meu, declară ea şi-şi
netezi rochia simpl ă, bleumarin, pe care o purta
aproape continuu de la înmormântarea lui Howard
încoace. Banii nu ajunseser ă pentru o rochie de doliu
neagră. Dar cumva este şi o uşurare… v ă rog s ă mă
scuza i, o să crede i că sunt total lipsită de inimă…
Medunn scutur ă din cap. Nu credea deloc c ă Helen
O’Keefe este lipsit ă de inim ă. Dimpotriv ă, nu se putea
sătura privindu-i bucuria c ând le îmbră işă pe cele
două gemene. Cu părul ei brun, strălucitor, fa a îngustă
şEi drept
ochii cenuşii, linişti i, i se p ărea deosebit de atractivă.
c ă arăta epuizat ă şi terminată şi, în pofida
bronzului, era palidă. Se vedea c ă această situa ie o
depăşeşte. Era evident c ă bucătăria era un loc la fel de
pu in iubit ca şi grajdul. Adineauri fusese foarte uşurată
când copiii maori se oferiseră să mulgă vaca.
— Fiul dumneavoastră a dat de în eles c ă tatăl lui nu
era totdeauna simplu. Ce vre i să face i cu ferma? O
vinde i?
Helen ridică din umeri.
— Dacă vrea s-o aibă cineva… Cel mai simplu ar fi s ă
se anexeze lui Kiward Station. Atunci Howard ne-ar
blestema din mormânt, dar mi-ar fi indiferent. Ca

îAre
ntreprindere
mult p ămde sine
ânt, ătătoare,
darstnu hr ăneferma rentabilă.
nu esteanimalele.
şte suficient
Dacă totuşi vrei s-o lucrezi, î i trebuie cuno ştin e
temeinice şi capital pentru start. Ferma a fost prost
administrată, domnule Medunn. Din păcate aşa este.
— Şi prietena dumneavoastră de la Kiward Station…
este mama domni şoarei Fleur, nu-i a şa? întrebă
Leonard. Nu este interesată să preia?
— Interes ar avea… oh, mul umesc, Laurie, sunte i
minunate, ce m-aş fi făcut fară voi?
Helen întinse cea şca spre Laurie, care adusese ceai
proaspăt la masă.
Laurie i-o umplu atât de iscusit cum o învă ase Helen
la timpul său, pe vas.
— De unde şti i, că este Laurie? întrebă Leonard
uimit. Nu cunosc pe nimeni, care să le poată deosebi.
Helen râse.
— Dacă gemenele erau l ăsate la voia lor, Mary
obişnuia s ă pună masa, iar Laurie servea. Fi i atent –
Laurie este mai deschisă, lui Mary îi place s ă rămână în
fundal.
Leonard nu observase încă niciodată acest lucru, dar
admiră spiritul de observa ie al lui Helen.
— Ce este cu prietena dumneavoastră?
— Gwyn are problemele ei proprii, spuse Helen.
Doar a i intrat şi dumneavoastră în miezul lor. Aceast ă
căpetenie maori încearcă să o îngenuncheze şi nu are
nicio şansă să facă ceva peste capul lui Paul.. Poate c ă
dacă guvernatorul decide, în sfârşit…
— Şi posibilitatea ca Paul s ă se întoarcă şi să-şi
rezolve singur problemele? întrebă Leonard.

I se p
lăsate ărea destul
singure de necinstit
cu aceast ca cele
ă mizerie. E dou ă femei
drept să fie
c ă nu o
cunoscuse încă pe Gwyneira Warden. Dac ă îi sem ăna
fiicei ei, putea cu siguran ă să dea piept cu un întreg
continent de sălbatici nesupuşi.
— Rezolvarea problemelor nu e partea forte a
bărba ilor din familia Warden. Helen z âmbi strâmb. Iar
în ceea ce prive şte întoarcerea lui Paul… Atmosfera din
Haldon se schimb ă încetul cu încetul, în privin a asta,
George Greenwood avusese dreptate. La început, to i
voiau s ă-l lin şeze, dar între timp compasiunea fa ă de
Gwyn are pondere mai mare. Spun ca i-ar trebui un
bărbat la ferm ă şi sunt gata s ă treacă cu vederea un
amănunt atât de nesemnificativ ca un omor.
— Sunte i cinic ă, domni şoară Helen! o dojeni
Leonard.
— Sunt realist ă. Paul, f ără a-l soma, a împuşcat în
piept un om ne înarmat. În fa a a dou ăzeci de martori.
Dar să lăsăm asta. Nici eu nu vreau s ă-l văd spânzurat.
Cu ce ar schimba situa ia? Dar dac ă revine, situa ia cu
căpetenia va escalada. Şi atunci va fi eventual spânzurat
pentru omorul următor.
— Se pare c ă băiatul într-adevăr se joac ă cu funia,
suspină Leonard. Eu…
Cineva b ătu în uşă şi-l întrerupse. Laurie deschise.
Imediat se strecur ă micul c âine printre picioarele ei.
Respirând iute şi sacadat, cu limba scoas ă, Vineri se
postă în fa a lui Helen.
— Mary, vino repede! Cred c ă este domni şoara
Gwyn! Şi Cleo! Cine ar fi crezut c ă mai tr ăieşte,
domnişoară Gwyn!

EraDar
atâse p ăbulversat
t de ru că Gwyneira
ă, că nu nu lu ă în seam
le recunoscu peăcele
gemenele.
două.
— Helen, izbucni ea. ÎI omor pe acest Tonga! Am
reuşit s ă mă stăpânesc s ă nu merg cu arma în sat! Andy
spune c ă oamenii lui au atacat o c ăru ă cu coviltir –
Dumnezeu ştie ce voia c ăru aşul la noi şi unde este
acum! În sat se amuz ă copios şi alearg ă cu sutiene şi
chilo i de dam ă printre colibe… oh, scuza i-mă,
domnule, eu…
Gwyneira se îmbujoră când văzu că la Helen e un
bărbat în vizită.
Medunn râse.
— În ordine, doamn ă Warden. Ştiu de existen a
desuurilor feminine, ca să nu spun c ă eu le-am pierdut.
Căru a este a mea. Permite i-mi: Leonard Medunn, de
la Magazinul O’Kay.
— De ce nu veni i cu mine la Queenstown? o întrebă
pe Helen după câteva ore Medunn.
Gwyneira se liniştise şi îi hrănise împreună cu Helen
şi cu gemenele pe tunz ătorii de oi. Îi lăudă pe to i
pentru felul cum înaintează cu munca, chiar dac ă era
cam speriată de calitatea lânii.
Auzise c ă O’Keefe produce mult ă lână de proast ă
calitate, dar nu crezuse c ă problemele sunt at ât de
grave. Acum st ătea cu Helen şi Medunn în fa a
şemineului şi deschidea una din sticlele de Beaujolais
salvate.
— În cinstea lui Ruben şi a gustului s ău de excep ie!
spuse ea, binedispusă. De unde îl are, Helen? De ani de
zile este cu siguran ă prima sticlă de vin care se destupă
în casa asta!

obi— Gwyn,s ăîn le

şnuiesc căcitesc
r ile domnului Bulwer-Lytton,
cu elevii mei, se consum peă care
din
când în când, în cercurile alese, alcool, observ ă Helen
afectat.
Medunn lu ă o înghi itură; apoi f ăcu propunerea cu
Queenstown:
— Serios, domni şoară Helen, sigur dori i să-i vede i
pe fiul şi pe nepo ii dumneavoastră. Acum avea i
această ocazie. Ajungem în câteva ore.
— Acum, în plin tuns?
Helen dădu din mână.
Gwyneira râse.
— Helen, doar nu crezi c ă oamenii mei î i tund mai
bine sau mai pu in bine oile, în func ie de prezen a ta!
Şi nu vrei să mâni oile singură în mun i, nu-i aşa?
— Dar… dar cineva trebuie să hrănească oamenii…
Helen era indecisă. Propunerea venise prea brusc; nu
putea să accepte. Şi totuşi era foarte tentantă!
— Şi la mine s-au gospod ărit singuri. O’Toole face în
continuare o tocan ă irlandeză mult mai bun ă decât ne-
ar reu şi vreodat ă lui Moana sau mie. De tine nici nu
mai vorbim. E şti cea mai drag ă prietenă a mea, Helen,
dar arta gătitului…
Helen se înroşi. De obicei, observa ia nu ar fi
deranjat-o. Dar de fa ă cu domnul Medunn îi era
penibil.
— Permite i-le b ărba ilor s ă taie c âteva oi şi mai
lăsa i-le unul din butoia şele noastre, care au fost
apărate cu pre ul vie ii mele. Este o crim ă, fiindc ă
băutura este prea bună pentru această bandă, dar ve i fi
iubită pentru totdeauna! propuse Medunn calm.

Helen âmbi.
— Darzeu ştiu!Nu ştiu…
spuse se fandosi
Gwyn hot ărâea.
tă. Mi-ar pl ăcea s ă
merg eu însămi, dar nu pot lipsi de la Kiward Station.
Deci tu e şti numit ă trimisa noastr ă, a am ândurora.
Aranjează lucrurile la Queenstown. Şi vai de zilele ei
dacă Fleurette nu a antrenat ca lumea c âinele! Şi lua i şi
poneiul pentru nepo ii no ştri. S ă nu devin ă călăre i
neîndemânatici ca tine!

14

Helen se îndrăgosti de Queenstown din momentul în

care z ări micul ora ş de pe malul imensului lac
Wakatipu. Casele noi, ar ătoase, se oglindeau în apele
lacului, iar un mic port ad ăpostea b ărci cu v âsle şi cu
pânze colorate. Mun ii cu piscurile înzăpezite încadrau
imaginea. Şi cel mai important lucru: Helen nu v ăzuse
de cel pu in o jumătate de zi nicio oaie!
— Omul devine modest, i se confes ă ea lui Leonard
Medunn, căruia, după opt zile de stat împreună pe
capră, îi destăinuise mai mult decât de-a lungul întregii
căsnicii cu Howard. Cu ani în urm ă, când am venit la
Christchurch, am pl âns, fiindc ă oraşul nu avea chiar
nimic în comun cu Londra. Şi acum m ă bucur de un
asemenea orăşel, fiindcă voi avea de-a face cu oameni şi
nu cu rumegătoare.
Leonard râse.
— Oh, Queenstown are multe în comun cu Londra,
ve i vedea. Sigur c ă nu dimensiunea, dar vivacitatea.
Aici se întâmplă ceva, domni şoară Helen, aici sim i i
progresul, atmosfera efervescentă! Christchurch este un

oraş drdin
valori ăgutrecut
, dar acolo
şi sălumea str ăduie
se englez
fie mai şte âsăt englezii.
ă dec păstreze
Gândi i-vă la catedrală şi la universitate! Ave i impresia
că sunte i la Oxford! Dar aici, totul este nou, totul în
dezvoltare. E drept, c ăutătorii de aur sunt o popula ie
sălbatică şi provoacă probleme. Nu ar fi de conceput ca
sediul poli iei s ă fie la şaizeci de kilometri dep ărtare!
Dar aceşti flăcăi aduc bani şi via ă în oraş. O să vă placă
aici, domnişoară Helen, crede i-mă!
Lui Helen îi plăcu deja c ând căru a trecu pe strada
principală, care era tot nepavată, ca cea din Haldon, dar
era plin ă de oameni: aici se certa un c ăutător de aur cu
dirigintele po ştei, fiindc ă acesta deschisese, pare-se, o
scrisoare. Colo chicoteau două fete şi se uitau în salonul
de frizerie, unde i se f ăcea o nou ă tunsoare unui t ânăr
arătos. La potcov ărie se potcoveau caii şi doi mineri
bătrâni discutau în termeni de specialitate despre un
catâr. „Hotelul” tocmai se zugr ăvea. O femeie ro şcată,
îsupraveghea
mbrăcată îzugravii
ntr-o rochie verde, extravagant ă,
şi înjura în gura mare.
— Daphne! Gemenele ciripiră deodată şi erau c ât pe
ce să cadă din c ăru ă. Daphne, am adus-o pe
domnişoara Helen!
Daphne O’Rouke se întoarse. Helen privi fa a
cunoscută de pisic ă. Daphne ar ăta mai în vârstă, poate
pu in trecut ă, şi era puternic fardat ă. Când o v ăzu pe
Helen pe capr ă, privirile li se întâlniră. Impresionat ă,
Helen observă că Daphne roşeşte.
— Bună… bună ziua, miss Helen!
Lui Medunn nu-i venea s ă creadă, dar Daphne, at ât
de sigur ă de sine, f ăcu o reveren ă în fa a învă ătoarei

ei,— o fetii,ăLeonard!
ca Opri . strigă Helen.
Nici nu apucase Medunn s ă strunească cei doi cai, şi
ea deja s ărise din c ăru ă şi o str ângea în bra e pe
Daphne.
— Sta i, nu, domni şoară Helen, dac ă vede cineva…
spuse Daphne. Sunte i o doamn ă. Nu trebuie s ă fi i
văzută cu una ca mine. Îşi plec ă privirea. Îmi pare r ău,
miss Helen, pentru ceea ce am devenit.
Helen râse şi o mai îmbră işă o dată.
— Ce a devenit at ât de îngrozitor din tine, Daphne?
O femeie de afaceri! O minunată mamă adoptivă pentru
cele dou ă gemene. Nimeni nu-şi poate dori o elev ă mai
bună.
Daphne se îmbujoră din nou.
— Poate c ă nu v-a l ămurit nimeni despre… felul de
afaceri, spuse ea încet.
Helen o strânse în bra e.
— Afacerile se orienteaz ă după cerere şi ofert ă. Asta
am învă at de la un alt elev de-al meu, George
Greenwood. Iar în ceea ce te prive şte… ei da, dac ă ar fi
fost cerere de biblii, cu siguran ă că ai fi vândut biblii.
Daphne chicoti.
— Cu cea mai mare plăcere, domnişoară Helen.
Pe când le salut ă pe gemene, Medunn o duse pe
Helen la Magazinul O’Kay. Oric ât savurase Helen
întâlnirea cu Daphne şi cu gemenele, şi mai frumos era
să-şi îmbră işeze propriul fiu, pe Fleurette şi nepo ii.
Micul Stephan se ag ă ă imediat de poalele ei, dar
Elaine ar ătă evident mai mult entuziasm c ând văzu
poneiul.

Helen
erau de pe uit ă la de
se acuma părul ei ro şcovan
un albastru multşimai
la ochii vii,dec
închis care
ât
la cei mai mul i bebeluşi.
— E clar, că e nepoata lui Gwyn, spuse Helen. Nu are
nimic de la mine. Ia vede i, de a treia zi de na ştere îşi va
dori nişte oi!
Leonard Medunn regl ă cu Ruben O’Keefe
conştiincios socotelile de la ultima sa deplasare pentru
achizi ionări de marf ă, înainte de a- şi lua în primire
noua func ie. Oficiul poli iei trebuia mai întâi zugr ăvit,
închisoarea, cu ajutorul lui Stuart Peter, prev ăzută cu
zăbrele. Helen şi Fleur ajutar ă cu saltele şi cear şafuri
din magazin pentru ca celula să fie amenajată ca lumea.
 — Nu lipse şte, dec ât să pune i flori, morm ăi
Medunn.
Şi Stuart era de asemenea impresionat.
— Re in o cheie de rezerv ă! glumi fierarul. Dac ă va
trebui să cazez oaspe i.
— Po i să rămâi aici, de prob ă îl amenin ă Medunn.
Dar, serios, mi-e team ă că o să fie ast ăzi deja plin aici.
Domnişoara Daphne pl ănuieşte o sear ă irlandeză.
Pariem că în final jumătate din clien i se vor bate?
Helen îşi încre i fruntea.
— Nu va fi primejdios, Leonard, nu-i a şa? Ave i grijă
de dumneavoastră! Eu… noi… noi avem nevoie de
poli istul nostru într-o bucată!
Medunn radia. Îi plăcea în mod deosebit c ă Helen îşi
făcea griji pentru el.
Trei săptămâni mai târziu se confruntă cu o problemă
mult mai serioas ă decât obi şnuitele certuri dintre
căutătorii de aur.

Aştepta
timp în magazinul
pentru el. Din înc ăperilep âdin
O’Kay, nă cefundul
Ruben şva avea
urii se
auzeau voci şi râsete, dar Leonard nu voia s ă fie
insistent. Mai ales că era în misiune oficială. În definitiv,
aici nu îl aştepta Leonard pe prietenul lui, ci ofi erul de
poli ie pe judec ătorul de pace. Totu şi răsuflă uşurat,
când Ruben se desprinse, în sfârşit, şi veni la el, în fa ă.
— Leonard, scuz ă-mă că te-am l ăsat s ă aştep i!
O’Keefe arăta plin de elan. Dar avem ceva de s ărbătorit.
Se pare c ă voi deveni a treia oar ă tată! Dar acum spune-
mi despre ce este vorba. Cum te pot ajuta?
— O problem ă de serviciu. Şi un fel de dilem ă
juridică. Adineauri a ap ărut un anume John
Sideblossom la mine în birou, un fermier înstărit, care
vrea s ă investească în minele de aur. Ar trebui s ă
arestez neap ărat pe cineva pe care l-a v ăzut în tab ăra
căutătorilor de aur. Pe un anume James Mckenzie.
— James Mckenzie? întrebă Ruben. Ho ul de
dobitoace?
Medunn încuviin ă din cap.
— Numele mi s-a p ărut imediat cunoscut. A fost
prins acum c â iva ani în mun i şi, la Lyttelton, a fost
condamnat la închisoare!
Ruben încuviin ă din cap.
— Ştiu.
— Ai avut dintotdeauna o memorie bun ă, domnule
judecător! recunoscu Leonard. Ştii şi faptul c ă l-au
gra iat pe Mckenzie? Sideblossom spune c ă l-au trimis
în Australia.
— L-au expulzat, rectific ă Ruben. Australia era locul
cel mai la îndemână. Baronii oilor ar fi preferat s ă-l

trimită în India
dacă nimerea sau în altunui
în stomacul ă parte.
tigru.Şi cel mai bine era
Medunn zâmbi.
— Exact aceast ă m i presie mi-a f ăcut acest
Sideblossom. Ei da, dac ă are dreptate, Mckenzie s-a
întors, deşi ar fi trebuit să rămână pe toată via a departe
de aici. De aceea ar trebui s ă-l arestez, spune acest
Sideblossom. Dar ce fac cu el? Nu pot să-l întemni ez pe
via ă. Şi nu prea are sens nici s ă-l in cinci ani în
închisoare – privit mai exact, pe aceştia i-a efectuat deja.
Nemaivorbind de faptul c ă nici nu am loc pentru a şa
ceva. Ave i vreo idee, legat ă de aceast ă situa ie,
domnule judecător?
 Ruben încercă să mimeze de parcă s-ar g ândi. Dar lui
Medunn i se p ărea c ă fa a lui exprim ă mai degrab ă
bucurie. În pofida acestui Mckenzie. Sau din cauza lui?
— Uite ce e, Leonard, spuse în cele din urm ă Ruben.
Mai întâi, afl ă dacă acest Mckenzie este într-adevăr
acela de care vorbe şte Sideblossom. Apoi îl arestez
pentru atâta timp cât este individul în oraş. Spune-i că îl
arestezi pentru propria lui ap ărare. Sideblossom l-ar fi
amenin at şi tu nu vrei să ai probleme..
Medunn zâmbi.
— Dar nu-i povesti nimic so iei mele! îl avertiz ă
Ruben. Să fie o surpriză. Ah, da, şi fă-i cadou domnului
Mckenzie un ras şi o tunsoare ca lumea, dac ă este
nevoie. Va fi vizitat de ni şte doamne – imediat dup ă ce
trage la „Grand Hotel”-ul tău.
În timpul primelor s ăptămâni ale unei sarcini,
Fleurette era totdeauna în pragul de a pl ânge; şi acum
plânse de-i ie şeau ochii din cap, c ând îl vizit ă pe

Mckenzie în închisoare.
bucuria revederii Nu disperare
sau de se putea constata dac ănoii
din cauza de
arestări.
James Mckenzie în schimb p ărea lini ştit. De fapt, a
fusese în cea mai bun ă dispozi ie, p ână ce Fleurette
izbucnise în plâns. Acum o inea în bra e şi o mângâia
neajutorat pe spate.
— Nu pl ânge, micu o, doar nu mi se întâmplă nimic!
Afară ar fi mult mai primejdios. Mai am c âte ceva de
împăr it cu acest Sideblossom!
— De ce a trebuit s ă dai de el? pl ânse Fleurette în
hohote. Ce ai c ăutat în câmpurile aurifere? Doar nu
voiai să deschizi o mină?
 Mckenzie negă din cap. Nu ar ăta nicidecum, ca unul
din acei cavaleri ai norocului, care îşi făcuseră tabăra pe
vechile ferme de oi, în apropierea locurilor, unde se
găsise aur, iar Medunn nu trebuise s ă-l constr ângă să
facă baie sau s ă se tund ă, nici s ă-i dea bani pentru a şa
ceva. James Mckenzie ar ăta mai degrab ă ca un fermier
bine situat, plecat în călătorie. În privin a
îmbrăcămintei şi a cură eniei, nu l-ai fi putut deosebi de
vechiul lui inamic, Sideblossom.
— În decursul vie ii mele am deschis destul de multe
terenuri de c ăuta aur şi, în Australia, am şi câştigat
destul de bine cu unul din ele. Secretul este s ă nu î i
cheltui banii imediat într-un stabiliment ca a lui miss
Daphne. Îi zâmbi fetei sale. Pe c âmpurile de aici,
desigur c ă l-am c ăutat pe so ul tău. Şi a trebuit s ă aflu
că între timp are re şedin a pe strada principal ă şi pune
să fie aresta i călători inofensivi.
Îi f ăcu cu ochiul lui Fleurette. Încă dinaintea întâlnirii
cu ea, îl scunoscuse
ginerele ău. pe Ruben şi era foarte mul umit de
— Şi ce se întâmplă acum? întrebă Fleurette. Te vor
trimite înapoi în Australia?
Mckenzie suspină.
— Sper c ă nu. A ş putea s ă-mi pl ătesc cu u şurin ă
drumul… nu m ă privi astfel, Ruben, totul este c âştigat
cinstit! Mă jur, dincolo nu am furat nicio oaie! Dar ar fi
iarăşi o pierdere de vreme. Sigur c ă m-aş întoarce
imediat, de data asta cu alte h ârtii. A şa ceva, ca
întâmplarea cu Sideblossom, nu va mai avea loc. Dar
asta ar însemna ca Gwyn s ă trebuiască să mai a ştepte.
Şi sunt sigur că s-a săturat să aştepte, exact ca mine!
 — Hârtiile false nu sunt o solu ie spuse Ruben. Asta
ar merge, dac ă a i dori s ă sta i la Queenstown, pe
Coasta de Vest sau undeva, în Insula de Nord. Dar dac ă
v-am în eles bine, vre i să vă întoarce i în
Canterbury Plains şi să vă căsători i cu Gwyneira
Warden. Doar că… acolo vă cunoaşte fiecare copil!
Mckenzie ridică din umeri.
— Şi asta-i adev ărat. Ar trebui s-o r ăpesc pe Gwyn.
Dar de data asta nu cunosc niciun fel de scrupule!
— Ar fi mai bine, s ă vă legaliza i situa ia, spuse
Ruben sever. O să îi scriu guvernatorului.
— Dar asta face deja Sideblossom! Fleurette era iar
gata s ă izbucnească în plâns. Mi-a spus domnul
Medunn c ă a fost furios ca un nebun, fiindc ă tatăl meu
este tratat aici ca un principe…
Sideblossom trecuse pe la postul de poli ie tocmai
când gemenele îi tratau, at ât pe paznic c ât şi pe arestat
cu o mas ă copioasă. Nu a reac ionat deloc cu

entuziasm.
— Sideblossom este fermier şi un t âlhar b ătrân. Dac ă
este pus în balan ă cuvântul lui împotriva cuv ântului
meu, guvernatorul va şti ce este de f ăcut, o lini şti
Ruben. Şi îi voi descrie situa ia în amănun ime
— Inclusiv situa ia financiar ă solidă a lui Mckenzie,
apartenen a lui de familie şi planul lui de c ăsătorie. O
să eviden iez calific ările lui şi meritele sale. E drept, a
furat c âteva oi, dar a şi descoperit platoul Mckenzie,
unde pasc ast ăzi oile lui Sideblossom. Ar trebui s ă vă
fie recunoscător, James, în loc să vă poarte sâmbetele! Şi
sunte i un cresc ător experimentat, un mare c âştig
pentru Kiward Station, tocmai acum, dup ă moartea lui
Gerald Warden.
— Putem să-l angaj ăm şi noi! interveni Helen. Nu a i
dori s ă prelua i administrarea lui O’Keefe Station,
James? Ar fi o alternativă, dac ă mai t ârziu dr ăgu ul de
Paul o va arunca în stradă pe Gwyneira.
— Sau Tonga, spuse Ruben.
Studiase în ultimul timp situa ia juridică a Gwyneirei
în litigiul cu tribul maori şi nu prea era optimist. Din
punct de vedere faptic, preten iile lui Tonga erau
îndreptă ite.
James Mckenzie ridică din umeri.
— O’Keefe Station este pentru mine la fel de bun ca şi
Kiward Station. Vreau doar s ă fiu împreună cu
Gwyneira. Dar cred că Vineri are nevoie de câteva oi.
Scrisoarea lui Ruben către guvernator plecă a doua zi,
dar nimeni nu se a ştepta prea cur ând la un r ăspuns.
Aşa că Mckenzie se plictisea deocamdată în închisoare,
iar Helen petrecu un timp minunat la Queenstown. Se

juca cu nepo iiîl ei,

cum Fleurette pusese prima
uita cuoar
inima ătând pe
ă pe bStephen poneişte
nebune şi
încercă s-o consoleze pe Elaine, care pl ângea
protestând. Plin ă de aşteptări tem ătoare, inspectă mica
şcoală care tocmai se deschisese. Poate exista aici
posibilitatea de a se face util ă şi de a r ămâne pentru
totdeauna la Queenstown. Dar deocamdat ă erau doar
zece elevi şi tânăra învă ătoare, o fat ă simpatică din
Dunedin, se descurca cu ei şi singur ă. Nici în
magazinul lui Ruben şi a lui Fleurette, Helen nu prea
avea ceva de f ăcut; aici se c ălcau deja gemenele pe
picioare şi se d ădeau peste cap s ă preia orice munc ă
iubitei lor domni şoare Helen. Acum afl ă Helen toat ă
povestea lui Daphne. O invit ă pe tânăra femeie la ceai,
chiar dac ă cinstitele doamne din Queenstown îşi
rupeau, poate, gura din această cauză.
— După ce l-am terminat pe individ, m-am dus la
Lyttelton, povesti Daphne despre fuga ei de la lascivul
Morrison. Dacă s-ar fi putut, a ş fi plecat cu primul vas
înapoi la Londra, dar desigur c ă nu a fost posibil.
Nimeni nu ar fi luat cu el o fat ă, ca mine. M-am g ândit
şi la Australia. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ei au
destule… eh, fete uşoare, care nu g ăsesc un post pentru
vânzarea de biblii. Şi atunci le-am g ăsit pe gemene.
Erau în aceea şi situa ie ca şi mine: s ă plece de aici – şi
„plecat” însemna „vas”.
— Cum s-au g ăsit? se interes ă Helen. Doar erau în
două regiuni total diferite.
Daphne ridică din umeri.
— Sunt gemene. Ceea ce îi vine în minte uneia, îi vine
în minte şi celeilalte. Crede i-mă, sunt de peste

înspăăzeci
dou imântăde aniDac îăn le-am
toare. jurulîn meu şi bine,
eles atunci tot sunt
s-au
întâlnit la trec ătoarea Bridle. Nu ştiu cum au ajuns
acolo. În orice caz, se aciuiser ă în port, furau s ă aibă de
mâncare şi voiau s ă se strecoare pe un vas. O prostie
bineîn eles, ar fi fost descoperite imediat. Ce era s ă fac?
Le-am p ăstrat. Am fost dr ăgu ă fa ă de un marinar, iar
el mi-a f ăcut rost de h ârtiile unei fete, care murise pe
drumul de la Dublin la Lyttelton. Oficial m ă numesc
Bridey O’Rouke. Cu p ărul ăsta ro şcat, m-a crezut
fiecare. Dar gemenele mă strigau, desigur, Daphne, deci
mi-am p ăstrat numele de botez. Este un nume bun
pentru o… Vreau s ă spun c ă este un nume biblic, nu
prea î i vine să te lepezi de aşa ceva.
Helen râse.
— Cândva te vor declara sfântă!
Daphne chicoti şi arăta ca feti a de odinioară.
— Am plecat pe Coasta de Vest. Am c ălătorit pu in
de colo colo, şi am ajuns în cele din urm ă într-un
bordel… eh stabiliment al unei doamne Jolanda. Destul
de prăpădit, stabilimentul. Am făcut mai întâi ordine şi
am asigurat un vad ca lumea. Atunci m-a g ăsit şi
domnul Greenwood al dumneavoastr ă, dar nu din
cauza lui am plecat, ci fiindcă Jolanda nu era mul umită
cu nimic. Într-o zi mi-a spus c ă la urm ătorul sf ârşit de
săptămână vrea s ă le scoată pe gemene la licita ie! Ar fi
timpul, spunea ea, s ă fie obi şnuite cu c ălăritul… s ă fie
cunoscute de cineva, cum spune în Biblie.
Helen izbucni în râs.
— Cunoşti bine Biblia, Daphne, spuse ea. Data
următoare verificăm cuno ştin ele tale despre David

Copperfield.
— În orice caz, vineri am dat bice, apoi am plecat cu
încasările. Nu a fost un gest de doamnă.
— Hai s ă spunem, ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte, spuse Helen.
— Ei da, şi am urmat „chemarea aurului”. Daphne
zâmbi răutăcioasă. Cu mult succes! A ş zice c ă şaptezeci
la sut ă din randamentul tuturor minelor de aur din
regiune poposesc la mine.
Ruben era dezorientat, aproape nelini ştit, c ând, la
şase s ăptămâni dup ă scrisoarea sa adresat ă
guvernatorului, primi un plic foarte oficial. Dirigintele
poştei îi înmână festiv scrisoarea.
 — Din Wellington! spuse el cu importan ă. De la
guvern. Vei fi înnobilat, Rube? Va veni regina în vizită?
Ruben râse.
— Neverosimil, Ethan, foarte neverosimil.
Îşi înfrână pornirea de a deschide pe loc scrisoarea,
fiindcă Ethan se uita mult prea curios peste um ărul lui,
iar Ron de la grajdul cu cai de închiriat era şi el de fa ă.
— Vă văd mai t ârziu! îşi luă el rămas-bun, aparent
liniştit, dar pe drumul spre magazinul lui se juca cu
plicul – şi îşi schimbă ruta c ând trecu prin fa a postului
de poli ie.
Scrisoarea se referea, cu siguran ă, la Mckenzie. Deci
să afle din prima ce decisese guvernatorul.
La scurt timp dup ă aceea, Ruben, Medunn şi
Mckenzie stăteau apleca i asupra scrisorii. To i gemeau
din cauza lungii introduceri f ăcute de guvernator, în
care enumera mai întâi toate meritele lui Ruben, legate
de dezvoltarea t ânărului ora ş Queenstown. Dar apoi,

guvernatorul
…Ne bucur ajunse
ăm sla ă miezul
putem problemei:
decide pozitiv asupra
gra ierii ho ului de dobitoace, James Mckenzie, al c ărui
caz l-a i prezentat at ât de clar. Şi suntem de p ărere c ă
Mckenzie poate fi folositor tinerei comunită i din Insula
de Sud, dac ă pe viitor se va limita la folosirea
capacită ilor sale deosebite în sensul legii. Sper ăm să fi
procedat şi mai ales în sensul dorit de doamna
Gwyneira Warden, pe care din p ăcate a trebuit s-o
decep ionăm într-un alt caz, supus nou ă recent spre
decizie. V ă rog s ă păstra i tăcerea în leg ătură cu
incidentul amintit mai sus, decizia nu le-a fost încă
comunicată celor implica i…
 — Fir-ar s ă fie, este chestiunea legat ă de maori!
suspină James. S ărmana Gwyn… şi, dup ă cum se pare,
mai este şi singură în toat ă această situa ie. Ar trebui s ă
plec imediat spre Canterbury.
Medunn aprobă din cap.
— Din partea mea, nu exist ă nimic de obiectat spuse
el zâmbind. Dimpotriv ă, atunci se va elibera m ăcar o
cameră în „Grand Hotelului” meu!
— Ar trebui s ă vin cu dumneavoastr ă, James, spuse
Helen cu un uşor regret.
Gemenele, zeloase, tocmai serviser ă ultimul fel de
mâncare a unei mari mese de adio. Fleurette insistase
să-l osp ăteze m ăcar încă o dat ă la ea acas ă pe tat ăl ei,
înainte ca el s ă dispară, poate pentru ani de zile, în
Canterbury. Sigur c ă se jurase s ă o viziteze c ât mai
repede, împreună cu Gwyneira, dar Fleur ştia cum era
treaba la marile ferme de oi: ceva îi împiedica
totdeauna pe cei de la conducere s ă lipsească.

— Amea.
ferma fost Şminunat
i nici nu aici,
vreau dar
săevtimpul ă moă ve
s cap
ă stau pe ocup de
şnicie.
Helen îşi împături şervetul.
— Doar nu ne stai pe cap! spuse Fleurette.
Dimpotrivă! Nici nu ştiu ce am face fară tine, Helen!
— Nu min i, Fleur, nu ai ştiut niciodată să min i.
Serios, fat ă, oric ât mi-ar place aici, trebuie s ă am ceva
de făcut! Mi-am petrecut toat ă via a educ ând. S ă stau
acum doar a şa, să mă joc cu copiii, mi se pare timp
pierdut.
Ruben şi Fleurette se privir ă. Păreau s ă fie nesiguri
cum s ă înceapă. În cele din urm ă, Ruben deschise
vorbe.
 — Ei bine, am vrut s ă te întrebăm doar mai t ârziu,
când va fi totul aranjat, spuse el, privindu- şi mama. Dar
înainte de a fugi în grab ă, mai bine o spunem acum.
Fleurette şi cu mine – şi să nu-l uit ăm pe Leonard
Medunn – ne-am gândit deja, ce ai putea să faci aici.
Helen clătină din capul.
— Am văzut deja şcoala, Ruben, este…
— Uită şcoala, Helen! spuse Fleur. Ai f ăcut destul de
mult timp aceast ă treabă. Ne-am g ândit… deci, mai
întâi plănuim s ă cumpărăm o ferm ă la marginea
oraşului. Sau mai degrab ă o cas ă, ne-am g ândit mai
pu in la o fermă. Aici, pe strada principală, via a devine
prea agitată. Mult zgomot, multă circula ie… îmi doresc
mai mult ă libertate pentru copii. Po i să- i închipui,
Helen, că Stephan nu a văzut încă niciodată o weta?
Helen era de p ărere c ă nepotul ei poate cre şte
netulburat şi dacă nu are parte de această experien ă.
— În orice caz, ne vom muta din aceast ă casă, declară

Ruben, şi cuprinse
două nivele. se şterminase
cu oiami
Construc care larg ăabia dr ăgu
casaanul ă, pe
trecut şi
nu se f ăcuse economie la mobilarea ei. Desigur c ă
putem s-o vindem. Dar Fleurette era de p ărere c ă ar fi
locul ideal pentru un hotel.
— Un hotel? întrebă Helen dezorientată.
— Da! strig ă Fleurette. Uite, sunt a şa de multe
camere, doar am pl ănuit de la bun început o familie
mare. Dacă stai la parter şi închiriezi camerele de sus…
— Să conduc un hotel? întrebă Helen. E şti în toate
min ile?
— Poate mai degrab ă o pensiune, ajut ă Medunn şi o
privi încurajator pe Helen.
 Fleurette încuviin ă din cap.
— Nu trebuie s ă în elegi gre şit denumirea de hotel,
spuse ea zeloasă. Va fi o cas ă onorabilă. Nu ca spelunca
lui Daphne, în care se aciuiesc bandi i şi fete u şoare.
Nu, m ă gândeam… dacă vin oameni de treab ă, un
medic sau un angajat al b ăncii, ace ştia trebuie s ă
locuiască undeva. Şi, ei da, şi tinere femei…
Fleurette se juca cu un ziar, care se afla, ca din
întâmplare, pe mas ă – foaia volant ă a comunit ă ii
bisericii anglicane din Christchurch.
— Nu este, ceea ce cred eu, nu-i aşa? întrebă Helen şi,
hotărâtă, îi luă foaia din mână.
Era deschisă la mica publicitate.
Queenstown, Otago. Care fat ă creştină, puternic ă
întru credin ă şi cu spirit pionieresc este interesată să se
căsătorească cu un membru al comunit ă ii noastre,
onorabil şi bine situat…
Helen cl ătină din cap. Nu ştia dac ă să râdă sau s ă

plâ— ă.
ngAtunci fuseseră vânători de balene. Ast ăzi sunt
căutători de aur! Ştiu oare aceste so ii de preo i şi piloni
ai societă ii la ce expun aceste fete?
— Ei da, este totu şi Christchurch, şi nu Londra. Dac ă
fetelor nu le place, în trei zile se pot întoarce acas ă, o
linişti Ruben.
— Şi o să fie crezute pe cuvânt c ă tot mai sunt at ât de
virtuoase şi de neprihănite, ca la plecare! îl luă Helen în
zeflemea.
— Nu şi dac ă au stat la Daphne, spuse Fleurette. Nu
am nimic cu Daphne – pe mine m-ar fi luat imediat
când ajunsesem aici! R âse. Dar dac ă fetele stau la o
pensiune curat ă, cumsecade, condus ă de Helen
O’Keefe, una din notabilit ă ile ora şului? A şa ceva se
răspândeşte, drag ă Helen. O s ă i se spună fetei, şi poate
şi părin ilor, încă din Christchurch.
— Şi ave i şansa, Helen, să le lămuri i pe tinerele fete,
adăugă Leonard Medunn, care p ărea c ă este tot at ât de
entuziasmat de ideea mireselor g ăsite prin mica
publicitate, ca şi Helen. Ele v ăd doar gr ăun ele de aur,
pe care un b ărbat din acesta temerar, cu ochii arz ători,
le are ast ăzi în buzunar – şi nu v ăd coliba s ărăcăcioasă,
unde o s ă ajungă mâine, c ând bărbatul va pleca spre
alte inuturi aurifere.
Helen privi înverşunată.
— Pute i fi sigur de asta! Nu o s ă fiu dup ă trei zile
pentru nicio pereche martoră la cununie.
— Deci preiei hotelul? întrebă Fleurette cu ardoare.
Te crezi în stare?
Helen îi aruncă o privire aproape jignită.

să — Draga
citesc meaînFleurette,
Biblia am înv
limba maori, s ăămulg
at în oaceast
vac ăă, svia ă,
ă tai
găini şi chiar s ă iubesc un catâr. Cred c ă voi reuşi să in
o mică pensiune.
Ceilal i râseră, dar apoi Medunn scutură cheile. Semn
pentru plecare. Deoarece nu exista încă hotelul lui
Helen, îi permisese fostului său de inut s ă doarmă încă
o dat ă în celula închisorii. Niciun p ăcătos convertit nu
putea s ă petreacă o noapte la Daphne, f ără a cădea din
nou în păcat, sus inea Medunn..
În mod normal, Helen l-ar fi condus pe Leonard p ână
afară, rămânând să mai sporov ăiască pe teras ă, dar de
data aceasta, Medunn c ăuta mai degrab ă compania lui
Fleurette. Aproape ruşinat,
i se adres ă tinerei femei, pe c ând James îşi lua r ămas-

bun de la Helen şi Ruben.

— Eu… eh, nu vreau s ă fiu indiscret, domni şoară
Fleur, dar… şti i că mă interesează domnişoara Helen…
Fleur îi asculta bălmăjelile cu fruntea încre ită. Pentru
numele lui Dumnezeu, ce voia Medunn? Dac ă urma s ă
fie o cerere în căsătorie, ar fi mai bine s ă i-o adreseze
direct lui Helen.
În cele din urm ă, Leonard se concentr ă şi puse
întrebarea.
— Deci… eh, domni şoară Fleur: Ce a vrut s ă spună
Helen cu catârul?

15

Paul Warden nu se sim ise încă niciodată atât de

fericit.

De fapt nu în elegea nici el ce se întâmplase. Doar o

cunoştea pe Marama din copil ărie; fusese întotdeauna
parte a vie ii sale şi destul de des obositoare. Şi acum,
când îi permisese s ă-l înso ească în mun i, o f ăcuse cu
sentimente foarte amestecate – şi în prima zi se
înfuriase de-a dreptul, deoarece cat ârul ei se mi şca
foarte încet în urma calului s ău. Marama era o piedic ă
pentru el nu-i trebuia.
Acum, lui Paul îi era ru şine pentru cele spuse fetei în
timpul drumului călare. Dar fata nu-i ascultase vorbele;
se părea c ă niciodată nu asculta atunci c ând Paul îşi
spunea r ăută ile. Marama vedea doar p ăr ile lui bune.
Zâmbea c ând el era prietenos şi tăcea c ând el îşi dădea
drumul. Nu-i f ăcea nicio pl ăcere s ă-şi descarce furia pe
Marama. Paul ştia asta, de c ând era copil, de aceea ea
nu devenise niciodat ă inta farselor sale. Şi acum…
cândva, în ultimele luni, Paul îşi dăduse seama c ă o
iubeşte pe Marama. C ândva, c ând constat ă că nu
îfrncerca s ă-l dădăcească, nu-l critica, nu trebuia s ă-şi în
ângă vreo repulsie când îl privea. Desigur că Marama
îl ajutase s ă găsească un loc bun pentru popas. Departe
de Canterbury Plains, în perimetrul nou descoperit,
numit platoul lui Mckenzie. E drept c ă pentru maori nu
era nou, îi povesti Marama. Fusese aici cu tribul ei, pe
când era copil.
— Nu ştii, Paul, cum ai pl âns? întrebă Marama cu
vocea ei c ântată. Rin ă atunci fusesem totdeauna
împreună şi o numeai pe Kiri „mam ă”, ca şi mine. Dar
recolta a fost proastă şi domnul Warden bea din ce în ce
mai mult şi avea accese de furie. Mul i b ărba i nu voiau
să lucreze pentru el şi era şi mult timp p ână la tunsul

oilor…
Paul încuviin ă din cap. În asemenea ani, Gwyneira
obişnuia s ă le dea celor din tribul maori un avans,
pentru a-i ine la ea p ână în primăvară, c ând era muncă
din plin. Asta comporta şi un risc. O parte dintre
bărba i rămâneau şi îşi aminteau şi mai t ârziu de suma
primită; o alt ă parte luau banii şi disp ăreau, iar al ii
uitau dup ă tuns de banii primi i în avans şi cereau cu
cuvinte grosolane to i banii datora i pentru tuns. De
aceea, Gerald şi Paul nu mai d ăduseră avans în ultimii
ani. Maorii nu aveau dec ât să pribegească. Rin ă la
tunsul oilor aveau s ă se întoarcă, şi, dac ă nu, se g ăseau
alte ajutoare. Paul nu- şi amintea c ă a fost el însuşi o
dată victima acestei politici.
— Kiri te-a dat mamei tale în bra e, dar tu ai pl âns
doar şi ai ipat. Şi mama ta a spus, din partea ei poate s ă
te ia cu ea, iar domnul Gerald a certat-o pentru aceasta.
Nici eu nu mai ştiu totul, dar Kiri mi-a povestit mai
târziu. Spune, c ă ne-ai luat-o totdeauna în nume de r ău
că te-am l ăsat acolo. Dar ce era s ă fac ă? Iar domni şoara
Gwyn nu asta a vrut să spună, doar te iubea.
— Nu m-a plăcut niciodată! spuse Paul dur.
Marama clătină din cap.
— Nu-i a şa. Doar c ă voi a i fost dou ă pâraie care nu
se unesc. Poate v ă găsi i într-o zi. Toate p âraiele curg
spre mare.
Paul voia s ă facă doar un culcu ş primitiv, dar
Marama îşi dorea o casă adevărată.
— Nu avem altceva de f ăcut, Paul! spuse ea lini ştită.
Şi cu siguran ă va trebui s ă lipseşti mai mult timp. De
ce să ne fie frig?

desagii grei t ăde

Deci Paul ie claâ iva copaci
şaua cat â–rului
o secure se g ăsea
Maramei. în
Trase
buştenii cu ajutorul cat ârului r ăbdător pe un teren
neted, la marginea unui p ârâu. Marama alesese locul,
fiindcă alături ie şeau din sol c âteva st ânci imense.
Spiritele ar fi aici fericite, sus inuse ea. Şi spiritele
fericite sunt prietenoase fa ă de noii colonişti. Îl rugă pe
Paul s ă facă nişte sculpturi în lemnul casei, pentru a
arăta frumos şi papa să nu se simt ă jignit. C ând casa
ajunse s ă corespundă ideilor ei, îl conduse pe Paul
solemn în încăperea interioară relativ mare, goală.
— Acum te iau de b ărbat! declar ă ea serioas ă. Mă
culc l ângă tine într-o cas ă de dormit – chiar dac ă tribul
nu este acum de fa ă. Câ iva dintre strămoşii noştri or fi
prezen i, pentru a confirma acest lucru. Eu, Marama,
urmaşa acelora care au venit cu uruao la Aotearoa, te
vreau pe tine, Paul Warden! A şa se spune la voi, nu-i
aşa?
— Este pu in mai complicat… zise Paul.
Nu prea ştia ce s ă creadă, dar Marama era minunat
de frumoas ă. Purta o bant ă împodobită pe frunte, îşi
pusese o pătură pe după şale, iar pieptul îi era gol. Paul
nu o v ăzuse niciodat ă astfel; în casa lui Warden şi la
şcoală purta totdeauna haine decente, vestice. Dar
acum st ătea în fa a lui, pe jum ătate goal ă, cu pielea de
un brun-deschis, strălucitoare, cu un foc bl ând în ochi –
şi îl privea aşa cum trebuie să fi privit papa spre răngi. Îl
iubea. Fără rezerve, indiferent de ce era şi ce făcuse.
Paul o înlăn ui cu bra ele. Nu ştia exact dacă maori se
sărutau în asemenea situa ii, deci îşi frec ă doar u şor
nasul de al ei. Marama chicoti, deoarece o f ăcu să
strănute. Apoi îşi scoase p ătura. Lui Paul i se opri
răsuflarea c ând o v ăzu complet goal ă în fa a lui. Era
mai delicat construită ca cele mai multe femei din rasa
ei, dar şoldurile erau late, sânii plini, şezutul mare. Paul
înghi i, dar Marama întinse cu naturale e pătura pe jos
şi îl trase pe Paul spre ea.
— Vrei şi tu să fii bărbatul meu, nu-i aşa? întrebă ea.
Paul ar fi trebuit s ă răspundă că nu s-a g ândit
niciodată. Oricum, p ână acum nu se g ândise dec ât rar
la o c ăsătorie şi, dac ă da, la o leg ătură aranjată cu o fată
drăgu ă, alb ă – poate o fiic ă a familiei Greenwood sau
Barrington, a şa ceva ar fi fost potrivit. Dar ce expresie
ar fi întâlnit în ochii unei asemenea fete? L-ar privi cu
scârbă, ca mama lui? Ar avea cel pu in re ineri. Cel
târziu acum, după uciderea lui Howard. Şi va putea s-o
iubească? Nu ar fi tot timpul cu aten ia treaz ă,
suspicios?
S-o iubească pe Marama era simplu. Era aici, docilă şi
tandră, total supus ă lui… Nu, nu era adev ărat, era de
sine stătătoare. Nu a putut s-o sileasc ă niciodată să facă
ceva. Dar nici nu a dorit a şa ceva. Poate c ă aceasta era
esen a iubirii: trebuia oferit ă benevol. O dragoste silit ă,
ca cea a mamei sale, nu avea niciun pre .
Deci Paul încuviin ă din cap. Dar apoi i se p ăru prea
pu in. Nu era cinstit s ă îi confirme dragostea numai
după ritualul ei, trebuia făcut şi după al său.
Paul îşi aduse aminte de formula de cununie.
— Eu, Paul Warden, te iau pe rine, Marama, în fa a
lui Dumnezeu şi al oamenilor… şi în fa a str ăbunilor…
de so ie cu cununie…
Din acest moment, Paul deveni un om fericit. Tr ăia

cu Marama,
pescuia, pe ccaândo pereche
ea g ăteadin
şi tribul
încercmaori. Mina
ă să amenajeze şoi
grădină. Adusese ceva semin e – faptul c ă greu
încărcatul cat âr nu putea s ă ină pasul cu calul lui era
motivat – şi Marama se bucur ă ca un copil c ând
semin ele încol iră. Seara îl distra pe Paul cu pove şti şi
cântece. Îi povesti de str ămoşii ei, care în timpuri de
demult, veniser ă cu un canoe uruao din Polinezia la
Aotearoa. Fiecare maori, îi dest ăinui ea lui Paul, era
mândru de acest canoe, cu care veniser ă strămoşii. La
ocazii oficiale, numeau acest canoe ca o parte a numelui
lor. Sigur c ă fiecare cunoştea istoria descoperirii noului
pământ.
 — Am venit dintr-o ară numită Hawaiki, povesti
Marama, iar povestea ei suna ca un c ântec. Pe atunci
exista un b ărbat cu numele de Kupe, care iubea o fat ă
cu numele de Kura-maro-tini. Dar nu putea s-o ia de
so ie, fiindcă ea se culcase deja al ături de v ărul lui,
Hoturapa, în casa comunită ii.
Paul află că Kupe l-a înecat pe Hoturapa şi de aceea a
trebuit s ă fugă din ară. Şi cum Kura-maro-tini, care l-a
înso it, a v ăzut deasupra mării un minunat nor alb, care
s-a dovedit a fi inutul Aotearoa. Marama c ântă despre
lupte periculoase cu sepii şi spirite în timpul cuceririi
tărâmului şi despre întoarcerea lui Kupe în Hawaiki.
— El le-a povestit oamenilor de Aotearoa, dar nu s-a
întors niciodată acolo. Nu s-a întors niciodată…
— Şi Kura-maro-tini? întrebă Paul. Kupe a p ărăsit-o
pur şi simplu?
Marama încuviin ă din cap, tristă.
— Da, a rămas singură… dar avea două fete. Asta o fi

consolat-o.
aşa? Dar Kupe nu a fost un b ărbat dr ăgu , nu-i
Ultimele cuvinte sunau at ât de mult a mica elev ă
model a domnişoarei Helen, încât Paul izbucni în râs. O
luă pe fată în bra e.
— Nu te voi p ărăsi niciodată, Marama. Chiar dacă de
altfel nu am fost totdeauna un b ărbat drăgu !
Tonga afl ă de Paul şi Marama de la un b ăiat care
fugise de la Lionel Station din cauza regimului dur al
lui Sideblossom. Băiatul auzise de „r ăscoala” lui Tonga
împotriva Wardenilor şi ardea de ner ăbdare să se
alăture presupuşilor r ăscula i în lupta lor împotriva
albilor pakeha.
 — Sus în mun i mai locuie şte unul, povesti el agitat.
Cu o femeie maori. Se spune c ă sunt în ordine. Bărbatul
este ospitalier. Împarte m âncarea cu noi c ând suntem
pe drum. Şi fata este o c ântărea ă. Tohuga! Dar eu spun
că to i pakeha sunt strica i! Şi să nu aibă fetele noastre!
Tonga încuviin ă din cap.
— Ai dreptate, spuse el serios. Niciun pakeha să nu
necinstească fetele noastre. Şi tu vei fi c ălăuza mea şi
vei merge înaintea securii c ăpeteniei, pentru a r ăzbuna
nedreptatea!
Băiatul radia. Chiar a doua zi îl călăuzi pe Tonga în
mun i.
Tonga şi călăuza sa îl întâlniră pe Paul în fa a casei
sale. T ânărul adunase lemne şi îi ajuta Maramei s ă facă
o groap ă pentru g ătit. În satul lor nu se f ăcea a şa ceva,
dar am ândoi auziseră de acest obicei al popula iei
maori şi voiau s ă încerce acum. Voioasă, Marama c ăuta
pietre, iar Paul îşi înfipse sapa în pământul încă afânat
de ploaie.
Tonga ie şi de dup ă stâncile care, dup ă părerea
Maramei, îi bine-dispuneau pe zei.
— A cui groap ă o sapi, Warden? Iar ai împuşcat pe
cineva?
Paul se întoarse şi inu sapa în fa a sa. Maramei îi
scăpă un sunet slab, de groaz ă. Era minunat de
frumoasă în aceast ă zi, purta iar ăşi doar fusta şi îşi
legase p ărul cu o benti ă colorată. Pielea îi lucea dup ă
efort şi tocmai răsese. Paul se puse în fa a ei. Ştia că este
copilăros, dar nu voia ca cineva s-o vad ă îmbrăcată atât
de sumar – chiar dac ă maori nu s-ar fi scandalizat
deloc..
 — Ce vrei, Tonga? îmi sperii nevasta. Dispar i de aici,
nu este pământul tău!
— Mai degrabă al meu, dec ât al t ău, pakeha! Dar dacă
vrei s ă şti – Kiward Station al t ău nu o s ă mai fie mult
timp proprietatea ta. Guvernatorul vostru a decis în
favoarea mea. Dac ă nu po i să-mi pl ăteşti partea mea,
va trebui să împăr im!
Tonga se sprijini lejer de securea c ăpeteniei, pe care o
adusese, pentru a putea să apară majestuos în fa a lor.
Marama se post ă între cei doi. Îşi dădu seama c ă
Tonga poartă podoabele de război, şi nu era doar vopsit
– în ultimele luni, t ânăra căpetenie se supusese tatu ării
tradi ionale.
— Tonga, o s ă tratăm cu dreptate, spuse ea bl ând.
Kiward Station este mare, fiecare îşi va primi partea. Şi
Paul nu î i va mai fi du şman. Este b ărbatul meu,
apar ine de mine şi de poporul meu. Deci este şi fratele
tău. Fă pace, Tonga!

Tonga
— Ăsta?râse.
Fratele meu? Atunci s ă trăiască aşa cum
trăieşte un frate de-al meu! O s ă-i lu ăm pământul şi o
să-i radem casa. Zeii s ă primească pământul pe care se
află această casă înapoi. Voi doi pute i desigur să locui i
în casa de dormit… Tonga merse spre Marama. Privi
ofensator spre s ânii ei goi. Dar poate c ă atunci o s ă
împăr i şi cu un altul a şternutul. Încă nu este nimic
decis…
— Lepră nenorocită!
Când Tonga întinse m âna dup ă Marama, Paul se
aruncă asupra lui. C âteva minute mai t ârziu cei doi se
tăvăleau pe jos, b ătându-se, ipând şi înjurând. Se
loveau, se t ăvăleau, se zg âriau şi se mu şcau, f ăceau
orice ca să-l rănească pe celălalt. Marama urmărea lupta
indiferentă. Nu ştia de c âte ori asistase la o asemenea
luptă nedemnă a celor doi rivali. Copii, amândoi!
— Înceta i! strig ă în cele din urm ă. Tonga, e şti o
căpetenie! Gândeşte-te la demnitatea ta. Iar tu, Paul…
Dar cei doi nu auzir ă, ci se b ăteau în continuare cu
înverşunare. Marama va trebui s ă a ştepte p ână ce unul
îl va culca pe cel ălalt pe spate. Amândoi erau cam la fel
de puternici. Marama ştia c ă norocul în lupt ă era
schimbător în acest caz – şi se va g ândi p ână la sf ârşitul
vie ii ei dac ă nu s-ar fi întâmplat toate altfel dac ă de
data asta nu ar fi fost Paul cel norocos, fiindc ă Tonga
ajunsese în cele din urm ă la pământ. Paul era a şezat
peste el, cu respira ia tăiată, fa a zgâriată şi bătută,
plină de sânge. Dar triumfa. Rânjind, ridică pumnul.
— O să mai pui la îndoială, că Marama este so ia
mea, bastardule? Pentru totdeauna?

ÎSpre
l scutur ă pe Tonga.
deosebire de Marama, b ăiatul care c ălăuzise
căpetenia p ână aici, privise lupta plin de furie şi de
consternare. Pentru el, nu era o b ătaie oarecare, ci lupta
pentru putere dintre maori şi pakeha – războinicul
tribului contra asupritorului. Şi fata avea dreptate, acest
fel de a se lupta nu cadra cu func ia de căpetenie! Tonga
nu avea voie s ă se bat ă ca un pu şti. Şi să mai fie şi
învins! Era gata s ă piardă şi ultimul dram de
demnitate… B ăiatul nu putea permite a şa ceva. Ridic ă
suli a.
— Nu! Nu, băiete, nu! Paul!
Marama ipă şi voi s ă-l împiedice pe t ânărul maori.
Dar era prea t ârziu. Paul Warden, care st ătea ridicat
peste inamicul s ău învins, c ăzu răpus, cu suli a înfiptă
în piept.

16

James Mckenzie fluiera voios. Misiunea pe care

trebuia s-o îndeplinească era delicat ă, dar ast ăzi nu
putea nimic s ă-i strice buna dispozi ie. Se întorsese de
două zile în Canterbury Plains şi reluarea leg ăturii sale
cu Gwyneira nu lăsase nicio dorin ă neîmplinită. Era de
parcă nu ar fi existat toate acele ne în elegeri şi anii
mul i care trecuser ă de la iubirea lor de atunci, at ât de
tânără. Lui James îi venea şi acum s ă zâmbească
aducându-şi aminte, c ât de mult se str ăduise Gwyn pe
atunci s ă nu vorbească în niciun caz de dragoste! Intre
timp f ăcea acest lucru f ără jenă şi de altfel nu se mai
sim ea nimic din pudicitatea prin esei din Wales.

Wardenilor leă apar ineaş lor – era ciudat s ă păşeascăă în

De cine s -i fie ru ine lui Gwyn? Marea cas a
casă nu ca un angajat abia suportat, ci s ă stăpânească.
Ca şi fotoliile din salonul cel mare, paharele de cristal,
whisky-ul şi igările de foi de calitate ale lui Gerald
Warden. James tot la buc ătărie şi la grajduri se sim ea
mai degrab ă acasă – şi aici îşi petrecea şi Gwyneira cel
mai mult timp. Nu exista în continuare personal maori,
iar ciobanii albi erau prea scumpi şi mai ales prea
mândri pentru a face munci simple. Deci, Gwyneira
căra singură apa, recolta zarzavaturile în grădină şi
căuta ou ă în cote ul găinilor. Pe şte proasp ăt şi came
abia mai aveau: Gwyn nu avea timp s ă pescuiască şi nu
era în stare s ă le suceasc ă găinilor g âtul. De aceea,
cartea de bucate devenise mai bogat ă de când James era
la ea. El se bucura s ă-i uşureze via a, chiar dac ă în
camera ei de culcare, av ând aerul unei camere de fat ă,
tot se mai sim ea doar oaspete. Gwyneira îi povesti c ă
Lucas decorase camera special pentru ea. Deşi perdelele
de dantel ă, având un aer juc ăuş şi mobilele delicate nu
erau chiar stilul ei, Gwyn le p ăstră ca o amintire a
so ului ei.
Acest Lucas Warden trebuia s ă fi fost un ins ciudat!
Abia acum observ ă James c ât de pu in îl cunoscuse şi
cât de mult se apropiaser ă remarcile r ăutăcioase ale
ciobanilor de realitate. Dar în felul ei Gwyneira tot l-a
iubit pe Lucas sau cel pu in l-a respectat. Iar amintirile
lui Fleurette, legate de presupusul ei tat ă, erau pline de
căldură. James începu s ă simtă milă şi compasiune
pentru Lucas. Un om bun, de şi slab, n ăscut la timpul
nepotrivit şi la locul nepotrivit.

JamesDe
lacului. îşi fapt,
mânăarcalul spremerge
fi putut satul maori, situat
şi pe jos, dar la
semalul
putea
spune c ă mergea în misiune oficial ă, delegat de
Gwyneira, s ă ducă tratative, şi se sim ea mai sigur – şi
mai ales mai important – c ălare pe simbolul cu patru
picioare a albilor pakeha. Mai ales c ă îi plăcea foarte
mult calul. ÎI primise cadou de la Fleurette; era un fiu al
iepei Niniane, tat ăl fiind un arm ăsar de c ălărie, cu
sânge ar ăbesc.
Mckenzie se aşteptase de fapt să dea destul de repede
de o barieră ridicată între Kiward Station şi satul maori.
Doar Meduncan povestise de a şa ceva şi era şi Gwyn
furioasă că încercau să-i taie calea spre Haldon.
 Dar ajunse în satul maori far ă să-l opreasc ă cineva.
Tocmai trecea de primele cl ădiri şi se vedea deja marea
casă a întrunirilor. Dar atmosfera era ciudată.
Nimic din respingerea provocatoare, f ă işă, din
îndărătnicia de care vorbiser ă Gwyneira, dar şi Andy
Mearan şi Poker Livingston. Mai ales niciun triumf
legat de decizia guvernatorului. James avea mai
degrabă senza ia că era o stare de a şteptare încordată.
Oamenii nu îl înconjurară cu prietenie şi pălăvrăgind,
cum o făcuseră altă dată, când le vizita satul, dar nici nu
păreau amenin ători. E drept c ă se vedeau pe alocuri
bărba i cu tatuaje de r ăzboi, dar to i purtau pantaloni şi
cămăşi, nu portul tradi ional şi nu suli e. Câteva femei
îşi vedeau de treburile zilnice şi se str ăduiau din
răsputeri să nu privească spre vizitator.
În sfârşit, ieşi Kiri dintr-o casă.
— Domnule James. Eu auzit c ă a i venit iar încoace,
spuse ea formal. Asta mare bucurie pentru domni şoara

Gwyn.
James zâmbi. Totdeauna presupusese c ă Kiri şi
Moana ştiau adevărul.
Dar Kiri nu-i întoarse z âmbetul, ci îl privi pe James
cu seriozitate, continu ându-şi vorba. Îşi alegea
cuvintele cu chibzuin ă, aproape cu prevedere.
— Şi vreau s ă spun… îmi pare r ău. Şi lui Moana îi
pare r ău şi lui Witi. Dac ă acum pace, noi cu pl ăcere
venim iar în cas ă. Şi îl iert ăm pe domnul Paul. El
schimbat, spune Marama. B ărbat bun. Pentru mine un
fiu bun.
James aprobă din cap.
— E bine, Kiri. Şi pentru domnul Paul. Domni şoara
Gwyn speră că se va întoarce curând.
James se miră când văzu că ea îi întoarce spatele.
Nimeni nu intr ă în vorb ă cu el p ână ce James ajunse
la casa c ăpeteniei. Descălecă. Era singur c ă Tonga
auzise de venirea lui, dar se pare c ă tânăra căpetenie
voia să fie rugat.
James ridică vocea.
— Tonga! Trebuie s ă vorbim! Domni şoara Gwyn a
primit decizia guvernatorului. Vrem să ducem tratative.
Tonga ie şi încet în fa a casei. Purta straiele şi tatuajul
unui r ăzboinic, dar nu şi suli a, în schimb, avea securea
sfântă a căpeteniei. James recunoscu pe fa a lui urmele
unei b ătăi. Tânăra căpetenie nu mai era necontestat ă?
Avea un concurent în propriul trib?
James îi întinse mâna, dar Tonga nu o primi.
James ridică din umeri. Atunci nu. În ochii lui,
comportarea lui Tonga era copil ăroasă, dar la ce te
puteai a ştepta din partea unui b ărbat at ât de t ânăr?

James hotărPoate
curtenitor. î să nuc ăîntre în joc,
era de ci ssă ărăapeleze
ajutor mână înlaorice caz
cinstea
bărbatului.
— Tonga, e şti foarte t ânăr, şi totu şi eşti deja
căpetenie. Înseamnă că oamenii t ăi te consider ă un
bărbat cu judecat ă. Şi domni şoara Helen are o p ărere
foarte bună despre tine. Şi ceea ce ai reu şit să ob ii de la
guvernator este de admirat. Ai dovedit c ă ai curaj şi
perseveren ă. Dar acum trebuie s ă ajungem la o
în elegere. Domnul Paul nu este aici, dar domni şoara
Gwyn va duce tratativele în numele lui. Şi garanteaz ă
că el va respecta cele stabilite. Va trebui s-o fac ă, doar
există o hot ărâre a guvernatorului. Dar termin ă acest
război, Tonga! Şi spre binele oamenilor tăi.
James îşi inea m âinile întinse; era ne înarmat. Tonga
trebuia să-şi dea seama, că dorea pacea.
Tânăra căpetenie se ridic ă şi mai sus, at ât cât îi
permitea statura deja înaltă. Totu şi era mai scund dec ât
James. Fusese mai mic de statură şi dec ât Paul, ceea ce
l-a nec ăjit în to i anii copil ăriei. Dar acum avea
demnitatea căpeteniei. Nu trebuia să-i fie ru şine pentru
nimic! Nici pentru uciderea lui Paul…
— Spune-i Gwyneirei Warden, c ă suntem gata s ă
negociem, spuse el cu r ăceală. Nu ne îndoim de faptul
că hotărârile vor fi respectate. De la ultima lun ă plină,
domnişoara Gwyn este vocea Wardenilor. Paul Warden
a murit.
— Nu a fost Tonga…
James o inea pe Gwyneira în bra e şi îi povestea de
moartea fiului ei. Gwyneira pl ângea for ă lacrimi. Nu îi
veneau lacrimile şi se ura pentru acest lucru. Paul

fusese fiul ei,îndar

Kiri puse nu-loputea
tăcere plâceai
cană de nge.pe masa din fa a lor.
Ea şi Moana îl înso iseră pe James spre cas ă. Ca de la
sine în eles, cele două femei luară în stăpânire bucătăria
şi încăperile de serviciu.
— Nu trebuie s ă-i faci repro şuri lui Tonga, altfel s-ar
putea s ă ratăm tratativele. Cred c ă-şi face singur
reproşuri. După câte am în eles, unul din războinicii lui
şi-a pierdut st ăpânirea de sine. V ăzuse amenin ată
demnitatea c ăpeteniei şi l-a înjunghiat pe Paul – pe la
spate! Probabil c ă lui Tonga îi vine s ă între în pământ
de ru şine. Iar uciga şul nici m ăcar nu face parte din
tribul lui Tonga. Deci Tonga nu are putere asupra lui.
De aceea nici nu a fost pedepsit. Tonga l-a trimis doar
înapoi, la oamenii s ăi. Dac ă vrei, po i cere cercetarea
oficială a situa iei. Tonga, şi desigur şi Marama, au fost
martori şi nu ar min i în fa a justi iei.
James turnă ceai şi mult zah ăr într-o ceaşcă şi încercă
să i-o dea în mână Gwyneirei.
Gwyneira clătină din cap.
— Ce ar schimba asta? întrebă ea încet. R ăzboinicul
îşi vedea demnitatea amenin ată, Paul îşi vedea femeia
amenin ată, Howard se sim ea jignit… Gerald s-a
căsătorit cu o fat ă, pe care n-o iubea… Una duce la alta
şi nu se termin ă niciodată. M-am s ăturat, James.
Tremura din tot corpul. A ş fi vrut s ă-i spun lui Paul c ă
îl iubesc.
James o trase spre el.
— Ar fi ştiut c ă min i, spuse el încet. Nu ai cum s ă
schimbi situa ia, Gwyn..
Ea încuviin ă din cap.

zi — Va trebui
pentru ă trăiesc
acest slucru. esteşiun
cu asta
Iubirea mălucru
voi un în fiecare
ciudat. Nu
eram în stare s ă simt ceva pentru Paul, dar Marama l-a
iubit… atât de natural, precum respira şi fără reticen e;
indiferent de ceea ce f ăcea Paul. A fost nevasta lui, zici
tu? Unde este? I-a făcut Tonga ceva?
— Presupun c ă a fost oficial nevasta lui Paul. Tonga
şi Paul s-au b ătut pentru ea. Deci a fost o problem ă
serioasă pentru Paul. Nu ştiu unde este acum. Nu
cunosc ceremoniile de înmormântare ale popula iei
maori. Probabil c ă l-a îngropat pe Paul şi s-a retras. Va
trebui s ă-l întrebăm pe Tonga sau s ă vorbim cu Kiri.
Gwyneira se îndreptă. Tot îi mai tremurau m âinile, dar
reuşi să-şi încălzească mâinile inând cea şca cu ceai şi
chiar reuşi s-o ducă la gură.
— Trebuie să aflăm. Nu e voie să i se întâmple şi fetei
ceva. Oricum, trebuie s ă merg c ât mai cur ând în sat,
vreau s ă scap de aceast ă grijă. Dar nu ast ăzi. Nu în
această noapte. Am nevoie de noaptea aceasta pentru
mine. Vreau s ă fiu singur ă, James… trebuie s ă mă
gândesc. M âine, c ând se va fi ridicat soarele, o s ă
vorbesc cu Tonga. Voi lupta pentru Kiward Station,
James! Tonga nu o va primi!
James o luă pe Gwyneira în bra e şi o duse cu grijă în
dormitor.
— Cum vrei tu, Gwyn. Dar nu te voi l ăsa singură. Voi
fi aici şi în noaptea aceasta. Po i să plângi sau s ă
povesteşti despre Paul… trebuie s ă existe şi amintiri
bune. Câteodată trebuie să fi fost şi mândră de el!
Povesteşte-mi de el şi de Marama. Sau las ă-mă doar
să te in în bra e. Nu trebuie s ă vorbeşti dac ă nu vrei.

Dar
cândnu îl îentşâtilni
singur ă. Gwyneira
pe Tonga la malulpurta o rochie
lacului, Kiwardă
între neagr
Station şi satul tribului maori. Tratativele nu se duceau
în încăperi închise, trebuiau s ă fie prezen i ca martori
zeii, spiritele şi str ămoşii. În spatele Gwyneirei st ăteau
James, Andy, Poker, Kiri şi Moana. În spatele lui Tonga,
circa douăzeci de războinici cu priviri crunte.
După cshimbul unor saluturi conven ionale,
căpetenia îşi exprimă fa ă de Gwyn încă o dată regretul
pentru pierderea fiului ei – în cuvinte adecvate şi o
engleză perfectă. Gwyneira recunoscu şcoala lui Helen.
Tonga era un amestec ciudat între un s ălbatic şi un
gentleman.
 — Guvernatorul a decis, spuse Gwyneira cu voce
fermă, că vânzarea p ământului, care ast ăzi se nume şte
Kiward Station, nu a corespuns în toate privin ele
prevederilor Contractului de la Waitanfi…
Tonga râse zeflemitor.
— Nu în toate privin ele? Vânzarea a fost ilegală!
Gwyneira clătină din cap.
— Nu este a şa. A fost f ăcută înainte de încheierea
Contractului, care garanta tribului maori un pre minim
pentru p ământ. Nu se putea încălca un contract care
încă nu era consfin it – şi pe care, pe deasupra,
popula ia Kai Tahu nu l-a semnat niciodat ă. Totu şi
guvernatorul a considerat că Gerald Warden v-a înşelat
cu ocazia acestei tranzac ii. Respiră adânc. Şi, dup ă
studierea atentă a documentelor, trebuie s ă-i dau
dreptate. Gerald Warden v-a dat doar ni şte bani de
buzunar. A i primit doar două treimi din suma minim ă
la care era i îndreptă i i. Guvernatorul a decis ca noi s ă

pl ătim aceast
aferent. ă ădiferen
Aceast ă sau
din urm s ă văă mi
ă variant redăsem pare
teritoriul
mai
dreaptă, fiindcă astăzi pre ul pământului este mai mare.
Tonga o măsură cu un zâmbet sarcastic.
— Ne sim im onora i, domni şoară Gwyn! remarcă el
şi schi ă o plec ăciune. Deci vre i să împăr i i pre ioasa
dumneavoastră Kiward Station cu noi?
Gwyneira ar fi vrut s ă-l pun ă la punct pe acest t ânăr
arogant, dar acum nu era timpul pentru a şa ceva. Deci
se st ăpâni şi vorbi la fel de lini ştită mai departe, cum
începuse.
— Aş vrea s ă vă propun drept compensare ferma
denumită O’Keefe Station. Ştiu c ă merge i adesea acolo
şi platoul acela este mai bogat în vânat şi peşte dec ât
Kiward Station. În schimb, este mai pu in adecvat
creşterii oilor. Deci ne-ar fi tuturor de folos. Ca
suprafa ă, O’Keefe Station este jum ătatea lui Kiward
Station. Deci ob ine i mai mult p ământ dec ât v-a
atribuit guvernatorul.
Gwyneira elaborase acest plan de îndată ce auzise de
decizia guvernatorului. Helen voia s ă vândă. Ea ar
rămâne la Queenstown şi Gwyneira putea pl ăti ferma
în rate. Deci plata compensatorie nu ar greva dintr-
odată Kiward Station şi desigur c ă era şi în sensul
gândirii defunctului Howard O’Keefe, dac ă pământul
lui ar ajunge în posesia tribului maori, şi nu a familiei
Warden, pe care o ura atât de mult.
Bărba ii din spatele lui Tonga vorbir ă pe şoptite.
Evident, propunerea aceasta îi interesa mult. Dar Tonga
clătină din cap.
— Ce generozitate, domni şoară Gwyn! O bucat ă de

p ămprost
cei ânt de calitate
ănaci ferici i,ă,nu-i
sunt proast o ferm ă îrnâse.
a şa? ruin ă –eu
Nu, şi maorii
mi-am
închipuit altfel rezolvarea.
Gwyneira oftă.
— Ce vrei? întrebă ea.
— Ceea ce vreau… ceea ce voiam de fapt… era
pământul pe care ne afl ăm acum. De la strada spre
Haldon p ână la pietrele care danseaz ă… Aşa numea
popula ia maori cercul de st ânci, aflat între ferm ă şi
platoul înalt.
Gwyneira îşi încre i fruntea.
— Dar pe acest teritoriu se afl ă casa noastr ă! Este
imposibil!
 Tonga zâmbi cu răutate.
— Spun, c ă asta voiam… dar v ă datorăm o anumit ă
compensa ie pentru sacrificiul uman pe care l-a i
suferit. Fiul dumneavoastră a murit din vina mea, chiar
dacă nu de m âna mea. Nu am vrut acest lucru,
domnişoară Gwyn. Voiam s ă-l văd că sângerează, dar
nu că moare. Voiam s ă vadă cum îi distrug casa – sau
cum mă mut în ea! Cu Marama, so ia mea. L-ar fi durut
mai mult dec ât orice lovitur ă de lance. Dar fie. M-am
hotărât să vă menajez. P ăstra i-vă casa, domni şoară
Gwyn. Dar vreau tot teritoriul de la pietrele care
dansează şi până la pârâul care desparte Kiward Station
de O’Keefe Station.
O privi sfidător.
Gwyneira avea impresia c ă îi fuge p ământul de sub
picioare. Îşi întoarse privirile de la Tonga spre James.
Ochii ei oglindiră confuzie şi disperare.
— Sunt cele mai bune p ăşuni ale noastre, spuse ea.

Acolo se afl
totul este ă şăidit!
îngr două dintre magaziile de tuns! Aproape
James puse bra ul dup ă umărul ei şi îl privi ferm pe
Tonga.
— Poate c ă ar trebui s ă vă mai g ândi i amândoi…
spuse el liniştit.
Gwyneira se îndreptă. Ochii ei aruncară scântei.
— Dacă le dăm ceea ce cer, spuse ea furioas ă, putem
să le lăsăm toat ă ferma Kiward Station! Poate c ă chiar
ar trebui s ă o facem! Tot nu va mai exista un
moştenitor. Iar tu şi cu mine, James, ne putem aranja şi
la ferma lui Helen… Gwyneira respir ă adânc şi privi
peste p ământul pe care îl ocrotise şi îngrijise timp de
douăzeci de ani. Totul va cădea în paragină, spuse ea ca
pentru sine. Planificarea creşterii oilor, acum şi a vitelor
Longhorn… şi s-a investit atâta muncă. Aveam cele mai
bune animale din Canterbury, dacă nu din toat ă insula.
Fir-ar s ă fie, Gerald Warden avea defectele sale, dar nu
a meritat aşa ceva!
Îşi muşcă buza de jos, pentru a nu izbucni în plâns.
Pentru prima oară avea senza ia că putea să-l plângă pe
Gerald. Pe Gerald, Lucas şi Paul.
— Nu! Vocea era înceată, dar penetrant ă – o voce
cântătoare, vocea povestitoarei şi cântăre ei înnăscute.
În spatele lui Tonga, grupul de războinici se despăr i,
pentru a-i face loc Maramei. Fata trecu lini ştită printre
ei.
Marama nu era tatuat ă, dar ast ăzi îşi pictase
însemnele tribului ei pe piele: îi împodobeau b ărbia şi
pielea dintre gur ă şi nas şi fa a ei îngustă părea masca
unei zeită i, pe care Gwyn o cuno ştea din casa lui

Matahorua. Marama
femeile adulte îşi preg
c ând se p ărul,
legaseăteau deasşaărb
cum ăceau
o f De
ători. la
brâu în sus era goal ă, dar purta o e şarfă pe dup ă umeri
şi o fust ă albă, larg ă, pe care Gwyneira i-o f ăcuse
cândva cadou.
— Să nu îndrăzneşti să mă numeşti femeia ta, Tonga!
Nu m-am culcat niciodat ă lângă tine şi nici nu o voi
face vreodat ă. Am fost şi rămân femeia lui Paul
Warden. Şi aceasta era şi este p ământul lui Paul
Warden! Marama vorbise până atunci în englez ă, acum
trecu la limba matern ă. Dar vorbea destul de rar, ca
Gwyneira şi James s ă nu scape niciun cuv ânt. Toat ă
lumea de la Kiward Station trebuia s ă ştie ce avea de
spus Marama Warden. Acesta este p ământul
Wardenilor,
Dar şi a descenden ilor Kai Tahu. Şi se va na şte un
copil, cu mama din tribul acelora care au sosit cu
canoele uruao la Aotearoa. Şi cu tat ăl din tribul
Wardenilor. Paul nu mi-a spus niciodat ă cu ce canoe au
sosit str ăbunii tatălui s ău, dar din partea str ăbunilor
Kai Tahu, leg ătura noastră a fost sfin ită. Pentru
mamele şi ta ii uruao copilul va fi bine-venit. Şi acesta
va fi pământul lui.
Tânăra femeie îşi puse m âinile pe p ântece şi ridic ă
apoi bra ele într-un gest atotcuprinz ător, de parc ă ar fi
vrut să îmbră işeze pământul şi mun ii.
În rândurile din spatele lui Tonga se ridicar ă voci.
Voci binevoitoare. Nimeni nu va contesta c ă această
fermă îi apar ine copilului
Maramei – mai ales, dacă tot teritoriul fermei O’Keefe
Station va reveni tribului maori.
Gwyneira z âmbi şi se concentr ă să dea un r ăspuns.
Era pu in ame ită, dar mai ales u şurată; spera s ă
găsească cuvintele potrivite şi să le pronun e corect. Era
primul ei discurs în limba maori care trecea de
problemele cotidiene şi voia să fie în eleasă de to i:
— Copilul tău este din tribul acelora care au venit cu
Dublin la Aotearoa. Acest copil va fi bine-venit şi în
familia tat ălui s ău. Ca mo ştenitor al acestei ferme, care
se nume şte Kiward Station, pe p ământul celor din
tribul Kai Tahu.
Gwyneira încercă să repete gestul de adineauri a
Maramei, dar în cazul ei, cuprinse în bra e pe Marama
şi pe nepotul ei încă nenăscut.
 Cuvinte de mul ţumire

Mul umesc mult editoarei mele Melanie Blank-

Schroder, care a avut de la bun început încredere în
acest roman, apoi mul umesc mai ales genialului meu
agent, Bastian Schlueck.
Mul umesc lui Heike, care mi-a f ăcut leg ătura cu
Pawhiri, mul umesc lui Pawhiri şi lui Sigrid, care mi-au
răspuns la nenum ărate întrebări legate de cultura
maori. Dac ă totuşi s-au strecurat gre şeli în descrierile
mele, mi se datorează doar mie însămi.
Mul umesc mult Klarei pentru multe informa ii de
specialitate despre calitatea l ânii şi a raselor de oi,
pentru ajutorul dat în cercet ările pe internet, legate de
coloniştii din Noua Zeeland ă, din secolul al XIX-lea şi
pentru lectura ei de specialitate. Şi, desigur, mul umesc
cailor Cob, cu care de repetate ori mi-am limpezit în

galop mintea – şi lui Cleo pentru mii de z âmbete de

Colie încărcate de adora ie.

Sarah Lark