inedit
Eugen Barbu
PAGINI DE JURNAL
1973
9 septembrie. Sãraru îmi dã din nou târcoale.
Resimt lipsa de informaþii ºi humorul lui.
***
Totuºi, atitudinea lui A. mã doare nespus. Nu i-am
fãcut decât daruri în cãrþi, dar el e capricios ºi doreºte
secret sã fie lãudat, dar eu nu practic asemenea sporturi.
***
Turbatu îºi vinde metodele lui Pãunescu. De ziua lui
B. i-a scris o lungã scrisoare în versuri în care-l laudã
tare ºi-l ia puþin de urechi, adicã îl mai criticã, ceea ce
presupune o intimitate între ei pe care nu ºtiu dacã B.
ºi-o doreºte. Asta dã complimentului un aer de auten-
ticitate. Tipul e tare. La masa presei, la un meci, i-a arãtat
lui Paler o legitimaþie de protocol pe care eu, membru al
CC-ului, nu o posed. Pãunescu îmi promite cu ocazia
aceasta sã mã ducã la Patilineþ ºi la Berghianu pentru a
obþine hârtie mai multã pentru „S[ãptãmâna]“. Dacã i-a
plimbat copilul celui de-al doilea, acela o sã dea ºi el
hârtia? Cã poate.
14 octombrie. Din nou, Brenban. Îngerul de gips
a declanºat un val de laude nemaipomenit din partea
bandei care vrea sã-mi fie opus mereu cineva, de la Preda,
la mai tineri. Întâi, licheaua beþivã de Aurel Martin care,
prefãcându-se cã-l trage de urechi, nu-l mai scoate din
Dostoievski. Uite unde era Dostoievski. Ãla mãcar ºtia
gramatica elementarã, avea el alte defecte, dar limba
rusã o cunoºtea bine. Vine apoi ºi Ungheanu, dã-i ºi el
cu cãdelniþa! Culmea însã o atinge Crohmãlniceanu care,
pe o paginã din „România literarã“ exultã! Mã duc la B.
care nu ºtie nimic, ca de obicei. Popescu promite cã-l
face praf (de fapt erau prieteni de pe vremea când l-a
lansat, cã el l-a lansat pe Breban). Le cer voie sã-l dau la
Gâgã. Ceea ce produce, se pare, satisfacþie. Îl informez
pe B. cã Popescu îl dã (pe el, pe B.) pe mâna scriitorilor,
prezentându-l ca un cãlãu al artei, deºi el, Popescu, taie
totul. De exemplu, Fãnuº îl înjura pe B. în necunoºtinþã
de cauzã, ca la uºa cortului. L-au mai apãrat pe Breban
clica de ardeleni curlangii, în frunte cu Brad, plus Bãlan
ºi Corneliu Leu, oamenii lui Popescu. Leu îmi spunea cã
a avut loc ºi un fel de comedie bine regizatã: Popescu
i-a chemat pe Bãlan ºi pe Sântimbreanu ºi i-a certat pe
chestia publicãrii cãrþii. De fapt, zicea Leu, îi convenea
lui Popescu cã Sântimbreanu îl apãra învãluit pe Breban
(pe vremea aceea Leu nu trecuse la inamic, cum o va
face ºi el, ca mulþi alþii).
***
Public un Gâgã cu Breban. Ecou formidabil în oraº.
Vine Titus Popovici la redacþie ºi-mi cere „Sãptãmâna“
44
pe care nu o mai gãseºte demult la chioºc. (Te cred ºi
eu, zic, numai 180.000 de exemplare!) Citeºte.
– Nu le inventezi?
– Nu le inventez.
Pare satisfãcut (pe vremea aceea se certaserã, mai
pe urmã cine-l lãuda în gura mare: Titus).
Nina Cassian, în „Tribuna“ condusã de D.R. Popescu,
afirma într-un interviu cã pe ea Marin Preda o încântã,
dar Breban o face sã aibã o sete nepotolitã de literatura
lui!
Te cred ºi eu. Dama a fost legatã de acest peºte
ºi-atunci cum sã nu juisezi la literatura lui...
Vor urma rãspunsuri dure pentru cã banda e întinsã
pe tot teritoriul literar al României.
***
Uniunea Scriitorilor în faliment! Iancu abia a avut cu
ce plãti pensiile ºi salariile pe luna asta! Împrumuturi nu
se mai dau. Taxa de timbru fiscal a crescut, încasãrile
sunt mici pentru cã tirajele au fost reduse. Luptã mare ºi
între mafioþi. Preda îl atacã pe Stancu pentru politica lui
burghezã (ce-o fi asta?) faþã de scriitori! Spune ºi el ce-am
spus eu în urmã cu cinci ani. Doreºte de fapt sã-i ia
locul, dar faptul cã se leagã de pensii îl va pierde ca pe
mine.
Vasile Nicolescu, cât e el de delicat, mai bârfeºte ca
fiecare. Povesteºte, de pildã, cum la Sinaia Marinicã s-a
bãtut în parte cu soþia. Aceasta l-ar fi izbit pe marele
prozator cu capul de bordura unui bazin. A venit Salva-
rea. Se pare cã Moromete bea de stinge, de la o vreme,
la gândul cã aceea îl cam înºealã. Ultimul amant al
doamnei, care are 25 de ani, ar fi Jebeleanu!
***
C. îmi spune cã, pe vremea când era prietenã cu
Oiºteanu, nepotul lui Rãutu, într-un cerc de fii de ºtabi,
l-au aruncat pe un locatar de la „Scânteia“ de la etaj.
Acesta a murit ºi copiii n-au pãþit nimic. Omul le cerea
sã nu mai facã atâta zgomot cã lucrase toatã ziua.
Ovreiaºul a fost trimis iute într-o cãlãtorie în Tibet pentru
a i se pierde urma.
ªoferul meu, Nicolae, povesteºte cã fiul unui colonel
de la „Sinceritate“, cu o gaºcã de fii de ºtabi l-au bãtut
pe redactorul ºef adjunct de la „Munca“, Paraschiv, de
l-au bãgat în spital! Ionescu, de la „Scânteia“, l-a recla-
mat lui B., care l-a informat pe Nr. 1. Rezultatul: colonelul
destituit, fiul, doi ani de puºcãrie! Tot ªeful, sãracul!
***
Sãraru: Mi-a spus Dragoº, de la „Scânteia“, cã unul,
cu o ambulanþã ar fi intrat în Bucureºtii Noi cu maºina
într-o casã de paiantã. De sub dãrâmãturi ar fi ieºit vajnicul
nostru primar, Cioarã, cu o damã! Levantul...
PRO
SAECULUM 3/2006

***
Searã de roman apocalipticã ieri în Piaþa Victoriei.
Soare, toamnã liricã. Trei câini se regulau în mijlocul pieþii,
încurcând circulaþia. Huiduieli, frâne, hãrmãlaie,
înjurãturi...
Levantul.
***
Sãraru povesteºte: În faþã la Athenée, Pucã ºi Pâcã,
beþi morþi. Bãrboºi, unul barbã neagrã, altul-albã, ca Sf.
Petru. Lãtrau unul la altul:
– Hau, hau!
– Hau, hau!
ªi râdeau. Atât mai puteau sã scoatã pe gurã.
***
26 octombrie. Demisionez de la „Sãptãmâna“!
Cauza: fãrã sã fiu consultat sau invitat la ºedinþa cu re-
dactorii ºefi, mi se aduce la cunoºtinþã cã fondul nescriptic
de la revistã a fost desfiinþat! Adicã, sã se scrie pe gratis,
ca în China! Faptul e o tragedie pentru cã am salariaþi
care iau lunar 800 lei în mânã ºi lucreazã de se spetesc.
Se mai cârpeau ºi ei cu acordul. Totul vine de la o tragedie
economicã cãtre care ne îndreptãm vertiginos din pricina
unor factori iresponsabili. Risipã, bani aruncaþi, miliarde
în valutã aruncate pe apa sâmbetei ºi noi plãtim oalele
sparte. Lovitura a fost datã de Gogu Rãdulescu (ºtiu de
la B.), care a prezentat un raport al Curþii de Conturi din
care rezultã cã se pierd anual 6 miliarde de lei pe niºte
lucrãri veroase. Nr. 1 a recomandat ca sã nu fie atinºi
scriitorii pentru cã aici se pierd bani puþini, chiar dacã
golanii de la U.S. se îmbatã în fiecare zi. Zelatorii invidioºi
pe succesul revistei au vrut sã dea lovitura. Ne-au dat-o.
Am chemat redacþia ºi am spus faþã de toþi cã nu mã pot
solidariza cu o astfel de hotãrâre, indiferent de consecinþe.
A apãrut din senin (desigur sesizat de cineva) Amza
Sãceanu, care a asistat la scene ruseºti. Fetele plângeau.
Mutaºcu, singurul cu sânge rece, glumea. Dar situaþia
numai eu ºtiam cât era de serioasã. Telefoane. Sãraru,
care voia sã temporizeze chestiunea. Le-am spus
deschis cã zece ani nu voi mai scrie nimic în presã sau
la Editurã. Le-am promis „Janusul“ în toatã splendoarea
lui! Pãi dacã e pe numãrate, sã le numãr eu automo-
bilele, curvele, salariile astronomice (depuse sau nu),
vilele, sã le spun ce fac copiii lor, ce violuri, ce crime, ce
petreceri fãrã perdea, totul ca sã se audã unde trebuie.
***
27 octombrie. S-a auzit!
Dimineaþã, chemat la B. ºi A., care-mi spun cã nu am
înþeles eu bine despre ce este vorba. Dimineaþa acestei
zile a debutat cu un articol nou hotãrând revenirea. Cre-
aþia se plãteºte. De unde am scos eu cã nu se mai plã-
tesc colaborãrile? Chiar se recomandã ca personalitãþile
sã-ºi exprime în scris adeziunea la politica partidului! Dar
cine nu a fãcut-o?
M-am dat bolnav. Pe la 11.30 am sosit, totuºi, la sediu.
Cafea, oranjadã (cu miere, semnificativ), bancuri! Totul
afabil, dar eu îmi cunosc muºteriii, ei nu mã cunosc pe
mine! Cred cã divorþãm.
***
PRO
SAECULUM 3/2006
inedit
Telefoane de la Nina Cassian (lui Belphegor).
– Ce faci?
– Pe dracu fac!
Tot eu pompierul de serviciu, acum mã cautã, eu sunt
buldozerul, dar la alegeri mã ºterg cu toþii. Ei ce fac? Toþi
chiþãie cã ajung în sapã de lemn.
Apare Corlaciu:
– Îmi mai dã o pensie?
– Þi-o mai dã!
În gândul meu: þie chiar cã þi-aº lua-o, cã eºti escroc!
Golanii, pomanagii! Pleacã fericit.
***
Revin la revistã. Fericire mare. Erau pierduþi cu toþii.
N-au dormit noaptea, ce sã le fac? M-am sãturat sã
mãnânc c...t, cã dacã e pe mâncat, vedem noi cum facem.
***
Îl dau a doua oarã pe Breban la Gâgã. Lumea se
amuzã. Femeile o fac pe miloasele, futu-le! Le place
armãsarul ãsta de prãsilã...
***
Iancu, neavând unde sã-l îngroape pe N. Dunãreanu,
îl vârã în locul de veci al lui Ben Corlaciu (care nu-l va
ocupa niciodatã pentru cã a murit la Paris, 85), loc de
veci la Bellu, lângã fosta lui nevastã. Acesta nu ºtie nimic.
La înmormântare, scenã burlescã: Pan Hallipa, fostul
guvernator al Basarabiei, strigã:
– Scoalã, Dunãrene cã ne-a luat cãlãul de Stalin
Basarabia ºi o luãm înapoi!
Iancu îl trage deoparte ºi ia cuvântul a doua oarã cu
un:
– Dormi în pace!
Nu a lipsit mult sã facã infarct când cineva care
aducea cu Ben s-a apropiat de Iancu. Din fericire nu era
Ben Corlaciu...
***
Acelaºi Ben Corlaciu se adreseazã lui Smeureanu,
escroc notoriu, care ia pensia de la U.S.
– Mor (Ben moare în fiecare an de tuberculozã de
vreo 40 de ani). Du-te unde ºtii. Sã mi se dea ºi mie
ceva, vreun Ordin, sã am ºi eu ceva pe perniþa cu prapuri,
la înmormântare!
Acela s-a zbãtut, dar pânã acum Ben n-a primit nimic.
***
29 octombrie. Sãraru, bine informat de obicei, ca
ºi Bujor Pãdureanu de la „Sinceritate“, îmi anunþã întoar-
cerea lui Petru Dumitriu în þarã (85: ºi anul acesta tot
cineva de acolo îmi anunþa la fel revenirea iminentã a
Condotierului în þarã, dar pânã acum nu s-a mai auzit
nimic). Se zice cã are cirozã, cã a divorþat de Irina ºi nu
mai primeºte paºaport pentru Paris (zice ºi Romul
Munteanu, din aceeaºi armã cu ceilalþi).
***
„Sinceritatea“ a fost ajutatã de un discurs al Cuiva,
de unde ºi o pazã mai întãritã. ªeful are destui inamici ºi
din afarã, dar, mai ales, din interior. Face foarte bine.
Mitache, pe care l-am cam înþãrcat de la S., ne
denunþã, drept care mereu sunt acroºat de bãieþi. Poate
45
 inedit
cã ºi prezenþa lui Berbec de la Paris, venit în voiaj prin
România, a dus la aceastã atenþie mãritã în ce mã
priveºte. Oricum, e stânjenitor. Acelaºi face presiuni
asupra fetelor din redacþie. Vrea sã le sperie, vrea sã le
aia, nu ºtiu, dar am sã-l rãresc de tot. E prieten la toartã
cu alt individ de acelaºi calibru: Radu Georgescu.
***
Asearã, Amza Sãceanu ºi unul, Petre de la Municipiu
(85, în zilele noastre, Directorul TV-ului ºi Radioului), un
cretin fricos ºi lipsit de orice rãspundere, vine sã-mi cearã
socotealã (ce-i drept, pe departe) de ce mi-am dat demisia
de la S. Îi explic cu destulã rãbdare cã, fiind pus într-o
situaþie ineditã (neconsultat adicã), am reacþionat firesc
la brutalitatea celor de la Ministerul Culturii, el bâlbâie
ceva ºi eu îi mai spun cã rãmân în continuare pe poziþia
mea: scriitorul nu e un lãutar. Carol al II-lea le dãdea lui
Sadoveanu ºi Arghezi câte o moºie. Eu cer lãrgirea
spaþiului în care locuiesc de patru ani ºi toatã lumea se
face a nu auzi. I se dã locuinþã frumoasã lui Gârceog ºi
lui Ivasiuc. De ce? Eu sunt o oaie blândã? Ei, bine, nu o
sã mai fiu deloc.
– Cred cã e mai bine sã scriu articole decât ceea ce
ºtiu! Le spun celor doi care îngheaþã. ªi ºtiu destule.
Economia noastrã e la pãmânt ºi nu din cauza scriitorilor,
ci din cauza proºtilor! Vã întreb, cât costã culesul verzei
cu ONT-ul ºi cu studenþii? De ce nu se dã o cotã þãranilor
ºi studenþii sã-ºi vadã de carte, nu de agriculturã? Ambele
pãrþi ar fi mulþumite ºi, mai ales, Statul!
Simon Saint-Jean – Bouquet of Flowers in a Vase
46
Intrãm în plin Freud. ªi apoi fudulia, voiajele, astea
nu costã? (Dar nu le mai spun, ar fi prea direct). Sunt
sãtul de pompierisme. Le povestesc apoi despre corup-
þia generalã din viaþa noastrã. Mai bine, ei, ca activiºti,
de aºa ceva ar trebui sã se ocupe. Au educat tineretul
prost, l-au fãcut o masã de huligani, ce pretenþii mai au
de la el? Au avut ºi înalte exemple pentru asta. Ce vor
de la niºte golani când avem golani de rang înalt, vezi
Oiºteanu, vezi fiica lui Bârlãdeanu ºi fiul, care au fugit.
Dar fiica lui Miron Constantinescu, care ºi-a ucis mama
ºi a fost trimis la Sanatoriu, iar tatãl avansat? Ce poate,
deci, crede un comunist de rând despre toate acestea?
Când miniºtrii nu vor mai avea 30.000 lei pe lunã, maºini
Mercedes la scarã, ºoferi, slugi, vile, secretare, mese la
preþ real, nu cât plãtesc acum, atunci sã vorbim despre
democraþie ºi altele. Sã facem inventarele caselor, sã
vedem ce avem fiecare în ele. Noul ministru de Interne,
Bobu (vezi cele spuse de Teodoru), a strâns toatã mobila
stil din þarã, a fãcut o expoziþie pentru ºtabi, aceºtia au
venit cu toate cuconiþele lor ºi au ales la preþ de nimic ce
le-a dorit inima. Tablouri de clasici pe pereþi, cãrþi rare,
primite prin gospodãria de partid, pe care le tezaurizeazã
ºi se mai vorbeºte despre pricopseala scriitorilor. Nu ar
trebui sã ne fie ruºine? Eu am aruncat oameni de la balcon
fãrã sã pãþesc nimic? Eu am colindat oraºul cu Lancia,
agãþând femei ºi siluindu-le? Eu am bãtut oameni fiind
beat sau un pletos beat sosit din strãinãtate?
Sã nu zgândãre pamfletarul din mine pentru cã am ce
spune ºi încã cu ce mijloace! Mai bine sã cãdem la pace.
Cred cã nu au dormit toatã noaptea asta, nici unul
dintre cei doi.
***
Telefoane Ivaºcu ºi Fãnuº Neagu:
– Ce ne facem?
– Rezistãm!
Zvonul s-a dus în toatã þara. Stark a aflat la Braºov
chestia în aceeaºi searã. Catinca Ralea mã sãrutã pe
stradã, deºi era fãcutã drojdie pe mine pentru cã am scris
cã Ralea a murit pe closet într-un tren cu care venea din
Germania. Dinescu, directorul Teatrului „Tãnase“, mã
implorã sã nu-l las. D-na Deleanu de la Giuleºti:
– Sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate!
Corlaciu, Bogza, Nina Cassian:
– Salve!
Dinu Sãraru:
– Patroane, eºti erou naþional!
Sunt pe dracu! Mã cac pe toate. Sunt numai un om
revoltat împotriva prostiei, îngâmfãrii, abuzului zilnic. Atât!
***
Fierbere mare la U.S. Stancu împiedicã convocarea
Biroului U.S. De ce? Din ce sfat sau laºitate? Se duc,
Stancu, Fulga, Marin Preda, Chiriþã, Iancu, Ivaºcu la
Dumitru Popescu. Acesta le zâmbeºte ºi le rãspunde
silnic:
– Sã vedem!
Pe urmã se repede la Iancu:
– De ce dezinformezi? Veniturile scriitorilor cresc!
Acela ºi Iancu plânge ºi sforãie la telefon.
Îi spun:
PRO
SAECULUM 3/2006

– Nu în tine dãdea Popescu, Iancule. Erai ºaua care
e bãtutã ca sã priceapã iapa! Ce-au fãcut ceilalþi? Fãnuº,
Ivaºcu, Fulga, Preda, Stancu?
– Au tãcut.
Pentru ãºtia mã bat eu? Futu-le! Laºi! Trimit felicitãri
ºi aruncã pe alþii în foc. Ptiu!
***
Am predat primul volum din romanul Rãzboiul un-
delor. Directorii de publicaþii, Gârceoc, Paler, Pãunescu
îmi cer sã reiau rubricile.
– Ciuciu!
Voi publica numai o datã pe sãptãmânã la mine la
revistã, atât. „Caietele“ le dau pe gratis. Atât pot face.
Temele la zi, uite cã mã doare undeva de ele. Refuz sã
apar la TV. Cândea ºi câþiva actori fac la fel. Romul
Munteanu nu mai dã nici el articole. Auricã Baranga, de
data asta, continuã. Nina Cassian publicã ieri în „Infor-
maþia“, ca sã arate cã se solidarizeazã cu Gogu
Rãdulescu, care e tartorele acestei chestii.
Ce lume! La telefon te felicitã cã ai ºira spinãrii, îndem-
nându-te la rezistenþã, ºi peste o zi: fugi la gazetã cu
foile!
***
Cel mai laº dintre toþi: Pãunescu! Vineri ºi sâmbãtã,
în zilele cele mai grele, a zburat pe teren, chipurile, la
Craiova, ca sã mai ia o masã îmbelºugatã la tradiþiona-
lele petreceri din provincie, unde ºefii duc ºi acasã punând
în spinarea oaspeþilor sumele fantastice pe care le toacã
în numele ospeþiei româneºti (vezi cazul de la Slatina,
unde s-a consumat de 2000 lei maximum, cã eram puþini
ºi pe nota de platã era scrisã suma de 14.000 lei. Restul?
În portbagajele responsabililor culturali!).
– Am doi copii! se scuza Pãunescu, ca ºi Sãraru. Îi
cred, dar nu-i aprob, toþi avem ceva în spate de dus.
Vom fi zdrobiþi dacã cei mai mulþi se comportã cum se
comportã. Þãþica în fiecare ºedinþã îmi ºopteºte din spate:
– Zi-o p-aia, Patroane!
– Dar ce, tu eºti mut?
***
Bogza, alt monument moral care s-a înfoiat la înce-
put, aflând cã, în calitate de personalitate, va lua mai
departe mia lui sãptãmânal, a trimis rapid un articol la
„Contemporanul“. Toþi îºi fac legende ºi se dau dupã
primul stâlp.
***
7 noiembrie. Totul a revenit la normal. Am fost
chemaþi la Vasile Nicolescu ºi ni s-a explicat cã, din omi-
terea cuvântului „beletristicã“ de cãtre un stenograf, a
ieºit toatã dandanaua. Îmi venea sã râd.
– Uite unde era acarul Pãun!
De patru zile, contabili ºi cei de la Finanþe cu draibãrii
nu mai prididesc sã restabileascã ceea ce Popescu Dum-
nezeu, pentru cã el a redactat Hotãrârea, dupã mãrturia
lui Vasile Nicolescu, a produs. ªtiu eu cine a omis cuvântul
„beletristicã“, dar limba boului e lungã.
***
Everac mã salutã pe stradã:
PRO
SAECULUM 3/2006
inedit
– Bravo, a fost bine!
– Preferam sã nu am prilejul!
– Oamenii d-tale þi-au fãcut-o (adicã A. ºi B., vrea sã
zicã). El fiind omul lui Popescu Dieu.
***
Marin Preda fuge de la ºedinþa cu Biroul U.S. de la
Popescu, unde Iancu a fost fãcut praf, direct la „Cartea
Româneascã“, unde e director.
– Gafiþa, câþi bani mai au bieþii scriitori la noi în Editu-
rã?
– 700.000.
– Trece-i pe numele meu. Mâine îþi trimit ºapte pro-
iecte de roman pe care le voi scrie.
E pe de-adevãratelea. Povestea chiar Gafiþa chestia,
îngrozit. Peste tot eroi. Daþi-mi o groapã sã mã îngrop,
cã mi-e de ajuns.
Tot Iancu. Cicã Geo Dumitrescu l-a gãsit pe la 3.00
noaptea în curtea Casei Scriitorilor de la Sinaia pe Marin
Preda gata, gata sã se sinucidã. Nu cred o iotã, ãsta ºi
cu Pãunescu nu sunt în stare de aceste gesturi. Þãranul,
în general, o omoarã pe nevasta necredincioasã, dar nu
se sinucide....
***
B. se aratã încuiat de data asta, la ªedinþa de la TV,
se pare cã el e autorul stângismului cu tunderea colabo-
ratorilor ºi a incidentului cu Vasilica Tastaman.
1974
5 februarie. Anul a debutat sub semnul luptei pentru
alegerea la Academie. Am fost propus împreunã cu Zoe
Dumitrescu-Buºulenga, Mihnea Gheorghiu, Titus Popovici
ºi Marin Preda. În secþii, am fost bravosit de Geo Bogza,
ca un fel de huligan cultural. A fost propusã, în schimb,
de cãtre derbedeul de curist, Ana Blandiana!!! (cu care
se pipãia, la Putna, la a 500-a aniversare, sub ochii soþului,
Romulus Rusan), i-a mai propus pe licheaua de Radu
Popescu, tip fãrã operã, ca ºi pe Blandiana, pe Cicerone
Teodorescu (???). Uluire totalã...
Stancu, care manevra genial din culise, l-a trimis cu
o zi înainte de decizii la mine pe Gafiþa, spunându-mi cã
el mã susþine, dar, probabil era înþeles cu Cicerone care
e un veteran din banda lor: Jeby, Cicerone, Radu
Boureanu, Stancu.
Secundo tempo: La U.S., unde au fost fãcute propu-
nerile (fiecare instituþie a fost obligatã sã trimitã o listã
de candidaþi), m-au sprijinit: Fulga, Macovescu, Chiriþã,
Fãnuº Neagu, Nichita Stãnescu, D. R. Popescu, juraþi
sã mã impunã. Dupã ce s-au recuzat: D.R.Popescu,
Macovescu ºi Fãnuº Neagu, am reuºit sã intru al cincilea
pe listã! Romul Munteanu, ºi el de partea mea, a con-
trolat operaþia. Cel ce s-a opus vehement la insistenþele
celorlalþi a fost Marin Preda, ticãlosul din el nu a murit
încã!
Pânã acum nu-i nimic decis. Vom vedea pe 21 februa-
rie. Sunt lupte mari, ca totdeauna. Mihnea ºi Zoe au cãzut
la U.S. Marin are majoritatea.
47