Dedicat Domnului TIBERIU BRED1CEANU

LA CĂSUŢA DE SUB PALTINI

(TEODOR MURĂŞANU)
cântec
Muzica de: 6 E 0 R 6 E S B Â R C E A
Molto rubato, poco capriccioso

ÉE5E
SS Ln^^~

La e i - su- fa de sub pal-lmi cu fe-reas-traspre ii-va- dă, am vl-zot doi « h i al-baş-frii şi doi sân ca de zi - pa-tîă.

4=
J 5 H re-
BUM' P M p V ' papppf ^ î f E fll

m
Azi de-a-tunei ca un Iu - na- tec um- blu s e - t i - le de-a-rin - dui, mă sì • lese şi nu pot spu - ne

I
m> m i -J1

p- n p P p W gPPg"P"Pffp"ipppgpf p>
«e-mivrea i - ni - ma ţi gândul, Bar spre pai-tini ou o - d a - t i trec ta ui-meni să mi va • di,

şide-atuncimi-edra-gă sa - sa, cu f e - n a s . - t r a spre li - va - dă.

ANUL III, No. 5. UNIE * 1934

L i t e r a r a P o l i t i c a c o n o m i c a Soc
R e d a c ţ i a - şi a d m i n i s t r a ţ i a : Cluj, S t r a d a Regina Maria Nr. 36 * Telefon: 7 6 9

10 Sîlaiu — Ziua Sroifor

Puţine sunt popoarele cari au fost atât de încercate, în şi, în fine tot, în ziua de 10 Maiu, 1881, micile Principate du­
cursul "istoriei, ca poporul românesc. Aşezat de mâna binecu­ nărene sunt ridicate la rangul de Regat, creindu-ni-se astfel,
vântată a lui Dumnezeu, într'una dintre cele mai bogate prin iscusinţa oamenilor noştri politici de atunci, prin supe­
şi mai pitoreşti regiuni ale Europei, lângă Marea Neagră, rioarele calităţi sufleteşti şi ostăşeşti ale primului nostru
de-a dreapta şi de-a stânga Dunării, şi resfirându-sc peste rege şi prin vitejia dorobanţului român, un loc de cinste în
plaiurile străjuite, de jur împrejur, de cetatea de nepătruns concernul popoarelor europene.
a Munţilor Carpaţi, neamul nostru a atras din vremuri stră­ Câtă trudă, câtă osteneală, câtă nepreţuită muncă, dar
vechi atenţia asupra lui, fie prin bogăţiile subsolului, fie mai ales cât eroism şi cât sânge s'a vărsat, ca să ne smul­
prin acelea cari scânteiau la suprafaţă, făcând pe Bălcescu gem din mâini haine, aceea ce constituia drepturile noastre,
să afirme că în Dacia, aurul strălucea până şi în noroiul istorice şi naţionale.
drumurilor, fie, în fine, prin aşezarea lui geografică, ce îl Cele trei evenimente istorice, erau numai un început
designa ca o punte de trecere între imensitatea stepelor schi- promiţător. Poporul românesc nu trăia însă numai în cele
tice şi între civilizaţia romană. două Principate contopite în Regatul România, ci, dincolo
Am cunoscut, din cauza aceasta, toată urgia vremu­ de Prut, dincolo de Carpaţi şi dincolo de Dunăre, poporul
rilor. Nimic nu a putut clinti credinţa în vremurile de în­ românesc exista în mase compacte şi aştepta, cu înfrigurare,
viere, de afirmare a noastră peste acestea plaiuri. Am în­ vremea când, unirea tuturor într'o singură ţară mare şi
durat cu resemnare ceeace era mai presus de vrerea noastră, puternică va fi posibilă.
ne-am retras aproape o mie de ani în desişurile codrului, ce Deaceia atentatul delà Serajevo, a sguduit nu numai
devenise astfel frate bun cu românul şi am ieşit apoi iarăşi popoarele direct interesate, ci a electrizat deopotrivă şi ma­
la lumină, după trecerea hoardelor barbare, spre a înfiinţa sele româneşti de pretutindenea. Şi după lUngi chibzuiri,
aprige voivodate, în Oltenia, Ardeal şi Moldova, cari aveau atunci când aliaţii noştri aveau mai mult nevoie de inter­
să fie nuclee milenare pentru România întregită de astăzi. venţia noastră, dorobanţul român, a trecut Carpaţii, pentru
Nu intră în preocuparea noastră de a face o reprivire, a sângera timp de doi ani din tot trupul şi sufletul lui, In­
cât de fugară, în această evocare istorică. Vom aminti nu­ tru a putea vedea realizat cu ochii ceeace vedem astăzi:
mai că istoria noastră contemporană, istorie care nu se mai România Mare şi liberă, dela Nistru până la Tisa aşa cum ait
bazează pe ideea de forţă, ci de eliberare a popoarelor, ca o visat-o cei mai vizionari dintre barzii noştri.
biruinţă a spiritului asupra feudalismului muribund, a în­ Ei constitue falanga fără număr a Eroilor, a căror
ceput sub cele mai bune auspicii pentru poporul românesc. amintire am pomenit-o cu toţii în ziua de 17 Maiu. In jurul
Şi aceasta numai după istoricul an, care a fost 1848, când mormintelor lor, împodobite ca pentru o măreaţă sărbătoare,
ideea de libertate, de autoguvernare, îşi face loc şi în Prin­ elevi şi eleve, armata actuală şi armata de ieri, care a avut
cipatele române, spre a duce apoi, prin iscusită diplomaţie, fericirea să vadă marea minune istorică cu ochi. şi-au ple­
la unirea celor două ţărişoare, Moldova şi Valahia, sub o cat g e n u n c h e l e cu recunoştinţă în cimitirele de eroi din ţara
singură domnie, sub oblăduirea colonelului Al. Ion Cuza, întreagă, lăudându-le şi bine cuvântându-le memoria.
înţelept şi harnic, întregitor de ţară. Căci indiferent de naţionalitate, Eroii sunt un elocvent
Vremurile cereau însă solidaritate în interior şi cât exemplu moral pentru toate generaţiile. Mormântul lor este
mai multe relaţii cu cercurile influente din afară. Ori înche­ un indiciu despre felul cum trebuie să ne facem datoria:
garea unui stat nou nu era de loc de natură de a aduce, până la ultimul sacrificiu. Căci nu i n s u l a h t i a t după măriri
dintr''odată, liniştea internă necesară, iar în politica externă, şi fericiri trecătoare contează in scurgerea veacurilor, ci
dacă aveam întreaga solicitudine a Franţei lui Napoleon al numai acele popoare cari au ştiut să-şi creeze idealuri, ce să
111-lea, ne mai trebuia şi aceia a Germaniei, care în jumă­ sudeze naţiunea întreagă într'o singură voinţă, într'o sin­
tatea a doua a veacului trecut, datorită lui Bismarck, deve­ gură acţiune pentru triumful cel mare.
nise o putere care avea de spus întotdeauna o vorbă hotă­ Fericiţi suntem noi, cari putem asista la asemenea ser­
râtoare în marile probleme europene, ceeace devine fapt şi bări naţionale şi putem gusta în tihnă eroismul celor cari
mai accentuat după răsboiul germano-francez dela 1870, care au asudat cu sânge pentru a justifica întreita însemnătate
s'a terminat cu înfrângerea şi umilirea Franţei. istorică a zilei de 10 Maiu şi Ziua Eroilor. Dar mai fericiţi
lntr'o măreaţă zi de 10 Maiu din anul 1866 i-a fost sor­ de cât noi şi mai vrednici de filele istoriei sunt aceia cari
tit principelui german, Carol de Bohenzollern-Singmaringen au făurit măreţul prasnic, fără a putea să participe la săr­
să intre în ţară spre a fi primit cu triumf de întreagă po­ bătoarea finală.
pulaţia valahă, ce i-a ieşit înainte cu flori şi cu osanale, ca Ziua de 10 Maiu şi Ziua Eroilor. Iată două momente
unui adevărat crai nou. In ziua de 10 Maiu anul 1877, Dom­ istorice peste cari trebuie să ne aplecăm sufletele spre a
nitorul Carol, până atunci vasal Porţii, a ştiut să rupă umi­ putea prinde dela ele puteri de viaţă nouă, pentru consoli­
linţa vasalităţii şi să declare Neatârnarea pe care a şi afir­ darea moştenirii lăsate cu atâtea sacrificii.
mat-o pe câmpiile Plevneî, ale Rusciukului şi ale Vidinului,
„GAZETA ILUSTRATA"

OCTAVIAN GOGA
Afirmaţia pare paradoxală dar e profund adevărată:
Oct. Goga, cel mai mare adversar al regionalismului
ardelenesc, reprezintă în arta lui, în modul cel mai
tipic, spiritul acestei provincii. Poezia, şi chiar şi felul
lor de gândire, pot fi întrebuinţate drept exemple clasice
pentru acel regionalism cultural, de care s'a vorbit mult
în ultimul timp, fără să ne fi înţeles încă bine asupra
sensului lui. Goga a arătat ce bogăţie reprezintă regio­
nalul pentru patrimoniul spiritual al unei naţii, atunci
când e exploatat cu talent şi cu simţ al proporţiilor.
In desvoltarea cultu­
rală a Ardealului autorul
Clăcaşilor nu este un
nume izolat, ci un cap
de coloană. Este primă­
vara literară a Luceafă­
rului, a cărei strălucire a
venit înainte de toate dela
conducătorul lui. De un
veac, dela cea dintâiu
înflorire a şcoalei lati­
neşti, n'a mai avut Ar­
dealul o generaţie literară
atât de bogată în talente
şi unită în gândiri.
Acţiunea Luceafărului
este o notă în puternica
simfonie sămănătoristă.
Un tovarăş nu un fiu. Zodia în care a intrat naţia ro­
mânească la începutul veacului nostru cerea curentul
sămănătorist. Şi talentele au răsărit de pretutindeni.
Mai ales din Ardeal. Niciodată această provincie nu
şi-a dăruit sufletul literaturii cu atâta sinceritate şi vi­
goare ca acum. Deaceea contribuţia Ardealului la să­
mănătorism este extrem de bogat şi importantă.
Oct. Goga este „l'enfant podige" al Luceafărului.
Cele dintâiu numere ale revistei au în ele nesiguranţa
tuturor încercărilor juvenile. Juvenilă e şi contribuţia lui
Oct. Goga. Dar tinereţa lui e cuceritoare, prin origina­
litatea ei, dela cele dintâi manifestări. Simţi ici-colo
câte un ecou îndepărtat din Coşbuc, Eminescu, Petofi
sau Heine, dar ele sunt înăbuşite repede de originalita­
tea hotărîtă a poetului.
Satul ardelenesc îşi are, însfârşit, bardul. Tipurile
lui, întipărite adânc pe pasta sensibilă a sufletului poe­
tului, îşi găsesc acum expresia, cu o uşurinţă uimitoare.
Câteva linii simple fixează potretul şi situaţia. Satul
ardelenesc mai vorbise şi în Coşbuc, nu însă atât de
caracteristic ca în tânărul poet. Coşbuc e mai clasic,
mai obiectiv. Idilele lui sunt mai greu de localizat.
Limba lui de asemenea. Pe când Goga e ardelean,
chiar şi atunci când nu desvoltă subiecte ardeleneşti.
Iată casa ţărănească din Ardeal, cu busuiocul şi muşcă-
ţile ei; iată plugarii care-şi trimit feciorii la învăţătură;
iată dascălul, dăscăliţa, preotul, lăutarul, crâşmarul,
crâşmăriţa; iată Oltul, Mureşul, Târnavele — tot atâtea
elemente locale, pe care până acum ne-am sfiit parcă
a le face loc în poezie şi care sunt aşa de potrivite în
versul poetului, de par'că acolo au stat din veac.
Scriitori ardeleni
Alăturea de subiect limba şi ritmul sunt tot atât
de ardeleneşti. Cu uşurinţa cu care intra în vers Laie
Chiorul şi Ion Crâşmarul întrau şi cuvintele şi expre­
siile locale, selecţionate de gustul fără greş al poetului.
Astfel s'a alcătuit stilul lui Goga atât de personal,
până astăzi fără imitatori. Găsim înfrăţite în acest stil
expresia ţărănească cu limba cărţilor bisericeşti; găsim
dangăt de clopot, hăuit de munte, pocnete de biciu;
găsim apoi un ritm bărbătesc, în perfectă concordanţă
cu fondul şi vocabularul.
Cel dintâiu volum al poetului freamătă de energie şi
tinereţe, dela început şi până la ultima filă. Poezia iri-
dentă e cea care predomină în paginile Iui. O poezie atât
de plină de simţire, turnată în forme atât de personale,
încât însuşi bătrânul şi augustul Titu Maiorescu a tre­
buit să-şi remanieze principiile critice, atât de adversare
poeziei patriotice.
Cătră sfârşitul acestui volum se găsea însă o poe­
zie, Clâcaşii, unică în literatura noastră, care anunţa o
fază nouă în evoluţia poetului. Era faza socială care
ocupă o bună parte din volumul Ne chiamâ pământul,
şi în care poetul s'a depăşit, parca, pe sine. Tânărul cu
sufletul scăpărător, pe care l-am cunoscut în Poezii,
e chinuit acum de îndoială, nu numai atunci când scrie
poezie socială, ci şi în poezia subiectivă. O îndoială din
care au ieşit opere mari, ca din toate îndoielile marilor
creatori. Evocările patriarhale şi idilice sunt acum mai
rare. Alături de ele ia loc mizeria socială, spre care
poetul a fost îndreptat de profundul său sentiment so­
cial, hrănit abundent cu lecturi din Doistoiewski şi
biciuit de tragicele evenimente de la 11-07 din Vechiul
Regat. Astfel au luat naştere Clâcaşii, Cosaşul, Un om,
Carmen Laboris şi alte câteva poezii, cari ne-au des­
coperit în Goga un mare poet al desmoşteniţilor vieţii.
Păcat că poetul a pus prea curând surdină pe această
coardă a inimei lui. Poezia iridentă îl rechema la da­
torie, şi omul de acţiune care e în el a dat ascultare
chemării ei, dându-ne Cântecele fără ţară..
Recitesc a nu ştiu câta oră Clâcaşii şi versurile
trezesc în mine acelaşi fior, aceeaşi revoltă împotriva
nedreptăţilor lumii acesteia. Sentimentul care colcăie
înlăuntru e atât de puternic, sinceritatea lui e atât de
covârşitoare, încât cuvintele se rostogolesc până în
adâncul sufletului, cum se rostogolesc bolovanii în pră­
pastie.
Tot aşa de simţite sunt şi Cosaşul, Un om şi Ion
Crâşmarul, cea din urmă de o simplitate şi o sobrietate
clasică.
Atâta poezie de nobilă esenţă se găseşte în volu­
mele de versuri ale lui Oct. Goga, încât nu ne putem
dumiri cum acest poet a putut să tacă atât de brusc.
Căci oricât farmec ar avea evocările din Precursori, cel
mai de seamă volum pe care Oct. Goga 1-a dat litera­
turii româneşti după războiu, noi îl vrem pe autorul
Clăcaşilor al poeziei, înainte de toate al ei.
Avem nădejdea, că acum când pletele poetului
încărunţesc el se va întoarce iarăşi spre iubita din
tinereţa, care i-a adus singura glorie adevărată.
ION BRKAZU
r.AvFTA ILI'STRATA * 1934 No. 5.
BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII „ R E G E L E F E R D I N A N D I" DIN C L U J
COLECŢIA
D E S E N E L E LUI MICHEL
Dela pieile de animale cu cari au fost înves­
mântaţi Cain şi Abel şi până la „costumul estetic"
al lui Oscar Wilde, istoria vesmintelor omeneşti în­
registrează ascendenţa maximă. Primele, piei de
animale primitiv jupuite, r u d i m e n t a r preparate, ne­
confecţionate, au fost simbolul simplismului primi­
tiv. Inteligenţa a evoluat. Gustul a început să ur­
meze in acelaş ritm rafinarea necesităţilor; şi iată
că'n pragul secolului al XIX, Oscar Wilde, creiază
costumul lui estetic, fixând prin el, culmea eman-
cipărei gustului şi rafinamentului omenesc.
In trecutul poporului nostru, istoria cos­
tumului omenesc şi-a avut o evoluţie aparte.
Dela Sciţi şi Geţi, Traci şi Agatirşi, apoi dela Daci
şi Romani, au r ă m a s primele forme şi obiceiuri de
f T ' " ' m m i
" m
"•-••«-•'"•-
Coperta albumului „Album Valaque" tipărit
77
„G. S I O N "
BOUQUET
II.
îmbrăcăminte. Năvălirile b a r b a r e au adus şi ele in­
fluenţe, de m a i puţină trăinicie, desigur, ca orice
ce vine în fugă. I a r apoi, nevoia şi cu tradiţia, spi­
ritul de imitaţie şi gustul de noutate au agitat n e ­
contenit felul oamenilor p ă m â n t e n i de a se îm­
brăca. Astăzi, într'un costum ţărănesc găsim, la o
cercetare atentă şi pricepută, încrustările tuturor
timpurilor. Cu toate că aparent u n costum de acum
câteva secole diferă de cel de azi, cel puţin princi­
piul care stă la baza croieli este acelaş ca şi azi.
In general la noi ca şi aiurea, două clase dis­
tincte au stat m e r e u faţă în faţă. U n a era clasa care
o reprezenta poporul şi care'n materie de costume
avea puterea tradiţiei, cealaltă, clasa avută, cultă,
care umbla după noutate şi la care spiritul de imi­
taţie fiind mai rafinat, varietatea influenţelor deru­
— * tează pe cercetătorul care caută să desfacă deo­
parte ce-i propriu şi de alta ce-i străin.
Cu tot spiritul clasei ţărăneşti care se carac­
teriza prin tradiţie; iar tăria cu care se ţinea de
vechile forme de î m b r ă c ă m i n t e apare şi azi ca e \ i -
dentă, totuşi şi'n sânul ei se produceau mici turbu-
rări. — Ţăranii cari la curţile boereşti aveau dife­
rite slujbe, dintr'o dorinţă de a se apropia
de stăpânii lor, cel puţin cu haina, începeau să îm­
p r u m u t e noile forme de î m b r ă c ă m i n t e . La fel, clasa
intermediară dintre aceste două, facilita procesul
de infiltraţie al modei de sus în jos. P e această cale
s'au scurs secole de-arândul dela boeri şi avuţi spre
ţărani diferite motive şi elemente din îmbrăcă­
minte. Deoarece boerii se inspirau în moda lor atât
după occident cât şi după orient, şi cum în cele
câteva secole din u r m ă influenţa orientului a pre­
cumpănit, găsim în îmbrăcămintea ţăranului de azi,
ca şi de ieri, costume întregi sau parţiale mai mult
sau mai puţin transfigurate, cari au origine indi­
rectă din orient.
D u r k h e i m vorbind despre spiritul de imitaţie
al oamenilor spune că ei se imită t r ă i n d în comun.
Societatea românească t r ă i n d î n t r ' u n cerc m a i
restrâns, calea p r i n care se p r o d u c e influenţa fiind
mai directă şi chiar nefiind astfel, ea îşi urmează
întotdeauna aceiaşi rută, sigur că influenţele dela
clasa superioară la cea inferioară tind spre o per­
fectare. E u n proces mecanic care determină per­
fecţionarea prin repetare. Astfel se explică de ce
costumele ţărăneşti din diferite regiuni chiar, cu
toate că n ' a u în u r m ă zeci de secole de tradiţie, au
totuşi u n aspect unitar. Influenţele s'au generali­
zat de aşa n a t u r ă încât a p a r e n ţ a este a unei tradiţii
adânc înrădăcinate, nicidecum însă a unei influenţe
intrată în procesul ei de generalizare doar de câ­
la Paris in 1843. teva secole.
 Dorobanţ din Ţârgovişfe. Dorobanţ din Statina. Dorobanţ din Romanati.

Cele amintite mai sus, atât influenţele cât şi ele­ R o m â n e nu putea să r ă m â n ă indiferent faţă de
mentele, scad cu cât ne coborâm dela costumul de loate elementele cari constituiau, în acele timpuri,
sărbătoare la costumul de lucru, la haina de fie­ pitorescul ţinuturilor noastre. Dacă este condam­
care zi. — E şi explicabil dece. Omul muncitor nabilă lipsa lui de atenţie pentru multe lucruri p e
când se î m b r a c ă p e n t r u m u n c a lui zilnică nu alege cari noi le credem ca fiind ceva caracteristic nouă,
prea mult. Astfel s'au putut păstra unele elemente nu putem să trecem cu vederea faptul, că atât pei­
ihcă dela Daci. Haina de sărbătoare are p r i n însăşi sajul cât şi costumele din principate, au fost singu­
n a t u r a ei un caracter ostentativ. Fiecare vrea să rele lui motive de predilecţie. Cântărind ceeace ne-a
arete mai frumos, mai avut sau mai priceput în a lăsat Bouquet şi c o m p a r â n d cu dorinţele noastre,
se îmbrăca. P e n t r u acest lucru omul îşi p u n e la sau cu realizările altor artişti, de exemplu A- Raffet,
contribuţie raţionamentul, price­
perea şi spiritul de imitaţie. Din
aceste căutări ţăranul a ieşit la
suprafaţă cu costume de sărbă­
toare mai variate, mai frumoase,
însă şi mai străine de tradiţie.
Cercetând desenele lăsate de
artiştii francezi după călătoriile
lor în Principatele Române, ve­
dem că, nu p e n t r u toţi au avut
acelaş interes costumele de săr­
b ă t o a r e cât şi cele de lucru. Da­
că pe Valerio l'a atras simplita­
tea hainelor de m u n c ă ale ţ ă r a n u ­
lui, iar pe Raffet l'a pasionat re­
darea ţăranului şi târgoveţului în
diferitele lui porturi, după felul
ocupaţiei în care l'a surprins, se
p a r e , că pe M. Bouquet l'au p r e ­
ocupat mai mult hainele de săr­
bătoare ale acestora.

Desenatorul M. Bouquet în
călătoria lui prin Principatele Costume din Muntenia I.
Ţărancă del'a munte — Reg.Câmpulung.
comitem poate, un act de impietate faţă de m e m o ­
ria acestui modest artist. Când timpul şi-a aşternut
însă, cenuşiul perspectivelor, faptul Bouquet şi
principatele, nu devine decât un fapt istoric. Iată
dece credem, că m ă s u r â n d în lung şi'n lat activi­
tatea lui Bouquet în principate, nu facem decât
munca unui a r h i v a r conştiincios, care verifică rea­
lizările acestui artist în r a p o r t cu împrejurările şi
mijloacele de care a dispus.
I n t r ' u n mod simplist, pe călătorul care mai este
Costume din Muntenia
Ţărancă din Muntenia. Tânără din Muntenia
înzestrat şi cu darul de a fixa în linii ceeace vede,
nu-1 interesează decât locul şi oamenii pe unde
trece. Cultul p e n t r u producţia inteligenţei şi simţă-
mintelor unui popor, este o valoare de n a t u r ă mai
intelectuală. P e n t r u a sesiza numai locurile, peisa­
jele şi oamenii, e suficient să ai o curiozitate a
ochiului, un fel de poftă intensă a ratinei de-a con­
suma în ritm de călătorie fugarele imagini. Ca să
înţelegi a r m o n i a intimă a unui motiv de arhitec­
tură, sau poezia unei combinaţii coloristiee, emoti­
vitatea trebue să fi depăşit cadrul
unei simple curiozităţi.
M. Bouquet în principate n'a
ştiut decât să vadă. Simţirea lui
pentru farmecul şi pitorescul ţi­
nuturilor, oamenilor şi lucrurilor
delà noi a fost înlocuită cu'n ochi
de fotograf, complectat cu o mâ­
nă abilă în corectitudini liniare.
După peisajul lui Bouquet, pe
care l-am arătat în n u m ă r u l tre­
cut al revistei, n e v o m opri asu­
p r a desenelor lui, cari reprezintă
costumele găsite de artist ca cele
mai interesante.
In albumul tipărit de Bou­
quet la Paris, în 1843, sub titlul
„Album Valaque, Vues et costu­
mes pittoresque de la Valachie,
dessinée d'après nature, p a r Mi­
chel Bouquet, et Litographiés par
Eug. Cicéri, Féragio et M. B.", gă­
sim, după cum spune şi titlul, o se­
II. rie de litografii reprezentând cos-
 Cioban nomad. Tânără din
lume. P e de altă parte se tipăreşte la Paris, la Aubert
et Cie, u n album întitulat „Galerie royale de costu­
m e s " compus din zece litografii lucrate de Janet, du­
pă desenele lui M. Bouquet. Acest album cuprinde 10
planşe, numerotate delà 1 la 10, la al c ă r o r titluri
se adaugă cuvintele „Costumes Valaques". Ele re­
prezintă, femei, ciobani, dorobanţi şi ţărani din
ţinuturile Munteniei.
Din desenele grupate în cele două albume de
mai sus, colecţia „G. Sion" posedă următoarele:
cele zece planşe din „Galerie royale de costumes",
o litografie necolorată reprezentând o ţ ă r a n c ă tâ­
nără, aceeaşi cu planşa nr. 10, din „Galerie royale
de costumes", şi mai multe litografii din „Album
Valaque" tipărit la 1843. Alături de acestea găsim
o planşe, de acelaş format, în aceeaşi editură şi lito­
grafiată de acelaş Janet, reprezentând un cioban
bulgar; desen care face parte tot din „Galerie ro­
yale de costumes" găsită însă sub titlul de „Costu­
mes de L'Empire Ottoman". Această planşe face
parte, desigur, dintr'o colecţie mai mare, grupată
sub titlul arătat mai sus, care cuprinzând însă cos­
tume de-ale Imperiului Otoman, nu au nici-o legă­
t u r ă cu principatele. Desenele din această colecţie
M. Bouquet le-a lucrat în călătoria lui în Orient,
călătorie ce a p r e m e r s aceleia din Principatele Ro­
mâne.
P e coperta delà „Album Valaques", Bouquet
reproduce u n desen, reprezentând mai mulţi ţărani
la un popas.
Din costumele ce se află in „Galerie royale de
costumes" câteva din ele vor fi imitate şi reproduse
, de Musée du Costumes, editat tot la Aubert"*).
*) G. Oprescu: Ţările române văzute de artişti fran­
cezi. (Sec. XVIII—XIX) edit. Cultura Naţională.
Muntenia. Ţăran delà munie — Rea. Câmpulung.
In titlul lui „Album Valaque", Bouquet spune
că el conţine, vederi şi costume pitoreşti. Fixăm
acest lucru din u r m ă t o r u l motiv:
In toate desenele cari reprezintă ţărani, cio­
bani e t c , figurile acelora cari poartă costu­
mele nu prezintă nici-o importanţă. Toate sunt
aproape la fel, n'au nimic caracteristic, nici ca în­
făţişare nici ca conţinut psihologic. Bouquet, de­
altfel caşi alţi francezi, desenatori cari ne-au vi­
zitat, face uneori confuzie între ţărani şi ţigani.
Figurile femeilor sunt idealizate şi amintesc jour-
nalele de modă franţuzeşti. Desigur, aceste lipsuri
nu trebuesc interpretate ca atare. Artistul a negli­
jat, probabil intenţionat sau din nepricepere, reda­
rea figurei cu tot complexul ei caracteristic. Dealt­
fel însuşi artistul, spune în titlul amintit mai sus,
că albumul conţine „costumes pittoresque". Noi o
interpretăm aceasta drept o justificare a lipsurilor
semnalate.
Privind desenele lui Bouquet prin această pris­
mă, sigur că multe defecte sunt scuzate.
Compoziţia centrală, elementară, plasarea per­
soanelor într'o poză banală, perspectiva care n u e
justificata cu nimic în simplitatea ei, toate la u n
loc, nu le putem lua drept greşeli, ci mijloace întru
p r o m o v a r e a scopului p r o p u s : reproducerea cât mai
fidelă a costumului. Iată însă, că judecând desenele
lui Bouquet în felul acesta, îi găsim alte greşeli, că­
rora, cu ori câtă bunăvoinţă, nu le putem afla scuza
decât în lipsa de talent deosebit a artistului. Nu
toate costumele desenate de Bouquet sunt lucrate
din acelaş material. Scopul hainei, regiunea, cât şi
gustul specific, fac ca diversitatea materialului să
fie foarte variată. Artistul nostru le reduce însă la
unitate. Indiferent că haina e de piele, de borangic,
de dimie sau de pânză de in, după felul în care e
desenată, nu se poate ghici natura ei. Singură cro­
iala hainelor te face să deduci si natura materia­
lului. Structura insă, felul în care cad faldurile, lu­
ciul sau matul caracteristic fiecărui fel de material,
sunt elemente străine desenatorului.
Asupra costumelor alese ca motive demne de
;i reprezenta principatele, se poate spune că nu au
fost alese cu cea mai m a r e pricepere. Poate şi di­
versitatea lor, suprafaţa m a r e pe care erau risipite
şi lipsa posibilităţilor de orientare, l'au determinat
ca alegerea să fie la întâmplare. Se r e m a r c ă o pre­
dilecţie pentru costumele de munte, dealtfel şi cele
mai caracteristice. Deoarece costumele ţărăneşti,
azi, nu sunt cu mult diferite de cele de acuma 100
de ani, desenele cari le reprezintă, nu sunt acelea
cu valoarea de document cea mai m a r e . Găsim
insă între ele trei, reprezentând acelaş n u m ă r de
dorobanţi: unul din regiunea Târgoviştei, altul a
Homanatului si ultimul a Slatinei. Acestea sunt
toarte interesante. Au un pitoresc deosebit şi pu­
tem să ne închipuim ce farmec vor fi exercitat asu­
pra occidentalilor, aceste costume de-un amestec
curios de orient, occident şi autohton.
Bouquet, după desenele cari reprezentau izolat
costume, a lucrat câteva, pe cari le putem numi,
desene-cumulalive.*) In cadrul unui peisaj, fie în ju­
rul unei troiţe sau a unei fântâni cu ciutură, gru­
pează vreo 10 persoane, dând naştere unui tablou
idilic. Compoziţia aceasta arbitrară, unde grupează
separat femeile de bărbaţi şi unde la un loc se află
femei în haină de sărbătoare cu femei în haină de
lucru, costume delà munte cu acelea delà şes, do­
robanţi din Slatina alături cu cei din Târgovişte şi
Romanaţi, îţi dă impresia unui conglomerat, care
sub raportul fidelităţii suferă. Motivarea lor nu o
poate găsi artistul decât în spiritul de a strânge şi
reprezenta într'un singur desen cât mai multe cos­
tume. Sunt şi lucruri bine observate. F â n t â n a care
la sat este locul de întâlnire e remarcată şi de ar­
tist. Câinele şi calul atât de legaţi de ţăranul nostru
sunt aşezaţi de Bouquet în cadrul compoziţiei.
Privite in general, desenele lui Bouquet cari
reprezintă costume, au aceiaşi valoare caşi peisa­
jele. Poate sub raportul documentarei mai puţin
fidele, totuşi, sunt prea mult legate de anumite lu­
cruri existente pentru a le nega valoarea. Ele ne
mai arată şi interesul ce-1 aveau occidentalii pentru
costumele din răsăritul lor. Orientalismul s'a mani­
festat şi aici, sub unul din multiplele lui aspecte.
î m b r ă ţ i ş â n d cu o privire rezumativă opera de­
senatorului nostru privitoare la Principatele Româ­
ne, putem afirma, că p e n t r u oricine care ar căuta
să reconstituie o istorie a vieţii sociale din secolul
trecut, oricât de pretenţios ar fi, desenele lui Mi­
chel Bouquet, cu toate lipsurile de cari suferă, vor
putea totuşi oferi elemente parţiale de informaţie
veridică şi variată. V. BENEŞ.
— C l i ş e e l e „ C o s t u m e d i n M u n t e n i a " , 1 şi I I .
— T i t l u r i l e d e s u b c l i ş e e s u n t c e l e o r i g i n a l e d a t e de M.
Bouquet.
— Desenul „Ţărancă din Muntenia" e lucrat, probabil,
d e A . D e v e r i a , g r a v o r şi l i t o g r a f f r a n c e z , c o n s e r v a t o r al Ca­
binetului de s t a m p e la Biblioteca Richelieu, Paris, contim­
poran cu Bouquet, a cărui influentă covârşitoare e evidentă,
î m p r e j u r ă r i l e în c a r e a f o s t l u c r a t , n e s u n t n e c u n o s c u t e .
FIGURI CLUJENE:
DR. A L E X A N D R U ACIU
D. Dr. Alexandru Aciu e una dintre personalităţile
fruntaşe ale Sălajului iar prin trecutului său frumos şi me­
rituos, e respectat în toate părţile româneşti.
S'a născut la 16 Septemvrie 1875, în comuna Măerişte
(Sălaj), dintr'o familie de preoţi, meseriaşi şi ţărani căitu-
rari. După terminarea şcoalei primare româneşti din co­
mună, trece la liceul din Şimleul-Silvaniei apoi la Oradea,
unde ia bacalaureatul. Tot aici
se înscrie la drept. In 1888—89
fiind implicat în chestiunea stu­
denţească şi acuzat de a fi ade­
rat la activitatea românească a
celor 17 studenţi, în frunte cu
Lucian Bolcaş, este exmatriculat.
Continuă la Cluj unde, dupăce
face serviciul militar, în 1900,
termină Universitatea. In 1901
întră ca practicant la Tribunalul
din Arad. In Cluj face rigoroase,
ia doctoratul, iar în Budapesta
obţine diploma de advocat, mai
înainte făcând stagiul în Arad,
Zălau, Bistriţa şi Dumbrăveni.
Se stabileşte ca advocat în Tăşnad, iar în 1918 preia con­
ducerea băncii „Silvania"din Şimleul-Silvaniei. Căpitan în
rezervă, face răsbciul din 1914—1918, iar în Febr. 1919
e dus, cu mai mulţi intelectuali de pe linia demarcaţională,
ca ostatec la Nyiregyhâza, de unde, din trenul de gară, în
29 Aprilie 1919, evadează şi în 1 Mai se reîntoarce la Şim-
leu, pentru a activa printre cei dintâi la munca de prefa­
cere, ce ne aştepta după unire. La 1 Dec. 1918, nefiind
încă demobilizat, conduce delegaţii Sălajului la Alba-Iulia,
în calitate de căpitan al gărzii naţ. şi primsecretar al Sfatului
Naţional din părţile sălăjene. Contribue la menţinerea or-
dinei sociale, în special printre cei reîntorşi de pe front.
De pe vremea când era elev în clasele superioare ale
liceului se distinge cu îndeletnicirea scrierilor literare. —
Colaborează la ,,Tribuna literară", ,.Dreptatea", „Tribuna
Poporului", „Familia" şi scrie parodii în „Vulturul".
Structura lui sufletească îl îndeamnă pentru litere şi
filosofie; împrejurările il fac jurist. E un animator al prie­
tenilor şi-i gata la orice jertfă pentru neamul său.
In 1919 e membru al marelui Sfat Naţional din Sibiu.
In alegeri ia mandatul dela Bobota, intrând ca deputat în
primul parlament al statului român unitar. In 1922 1926
e senator; 1926—27 deputat; 1927 - 2 8 senator, iar în
1 9 2 8 - 3 1 preia prefectura judeţului Sălaj. Acest rol a fost
cel mai greu fiind timpul unor radicale prefaceri. Conduce
ca secretar, apoi ca preşedinte, organizaţia partidului Na-
ţional-Ţărănesc din judeţul Sălaj, timp de 10 ani.
Redactează timp de un deceniu„Gazeta de Duminecă",
pe spesele proprii.
Sprijineşte toate instituţiunile culturale; ca director
al „Silvaniei" dă ajutor economic populaţiei.
In 1932—33 este ales din nou deputat. în parlament
a activat cu mult sp rit de înţelegere. Cu umorul său rănea
pe adversari mai greu decât cu brutalitatea.
Plin de demnitate, dar modest. O boală grea, şi criza
financiară care i a distrus rezerva materială, destinată fa­
miliei sale numeroase, I'a îndemnat să părăsească terenul
său de activitate, Şimleul-Silvaniei, şi să se mute la Cluj,
ca notar public.
Modest-binevoitor, nu încetează a se interesa de toate
acţiunile mari ale neamului său, pregătind pretenilor o sur­
priză pe terenul dragostei din tinereţe: literatura.
 P R I N T R E IDEALIŞTI M O D E Ş T I CU REALIZĂRI M A R I

rancisc Sffossu j£iongin

Descendent din- Delegaţia, aleasă pentru a îndeplini aceasta deriziune cât si
tr'o veche familie de a ţinea cuvântări la m o r m â n t u l lui A v r a m Iancu, a fost
românească, din fo­ a l c ă t u i t ă d e cei trei s t u d e n ţ i m a i s u s a m i n t i ţ i . C u n u n a n'a
stul „District al î m p o d o b i t î n s ă m o r m â n t u l d e l a T e b e a n i c i 24 o r e , f i i n d r i d i ­
C h i o r u l u i " , d. F r a n -c a t ă d e autorităţi ea „corp delict", i n t e n t â n d u - l i - s e autorilor
c i s c H . L o n g i n , s'a p r o c e s , c a r e s'a j u d e c a t l a B a i a d e Criş, a d u c â n d u - l e o c o n ­
născut în comuna d a m n a r e d e c â t e 3 luni î n c h i s o a r e .
Zam, j u d . H u n e d o a ­ La î n t o a r c e r e a d e l a p r o c e s , d. F r a n c i s c H . L o n g i n , î m ­
ra, l a 2 O c t o m v r i e preună cu publicul asistent la proces, au făcut u n pelerinaj
1847. la mormântul lui A v r a m Iancu, unde după u n „Tatăl Nostru"
s ' a u î n d r e p t a t s p r e B r a d , l o c a l i t a t e î n c a r e li s'a f ă c u t o m a ­
Şcolile primare
nifestaţie de simpatie d i n partea publicului românesc. F ă e â n -
le-a frecventat la
d u - s e a p e l , s e n t i n ţ a s'a j u d e c a t l a t r i b u n a l u l d i n D e v a , î n -
Deva, i a r cele s e ­
tr'o a t m o s f e r ă d e r o m â n i s m ş i d e î n s u f l e ţ i r e .
cundare la Beiuş,
Cluj şi Orăştie, u n ­ Sentinţele n u s'au putut însă executa, tinerii autori ră­
de a l u a t ş i b a c a ­ m â n â n d doar cu e l i m i n a r e a d i n toate şcoalele s u p e r i o a r e d i n
laureatul. Ungaria.
„Cununa lui Avram Iancu" care a rămas u n timp î n
Da Pesta, unde-şi
Tribunalul d i n D e v a , l a eererea dlui H . Longin, a fost resti­
termină studiile ju­
t u i t ă şi a ş e z a t ă într'o c u t i e c u c a p a c d e s t i c l ă , î n i n c i n t a b i ­
ridice, c o l a b o r e a z ă l a
sericii, unde se află şi azi.
revistele „Familia"
şi „Gura Satului", La serbările dela Tebea, dl F r a n c i s c Hossu L o n g i n a
iar în soc. „Petru aşezat cununa între strălucitele coroane d e pe mormântul lui
Maior", ales ca bi­ A v r a m Iancu „dormi î n pace că tinerimea română v e g h e a z ă
bliotecar, a r e dease- şi d e a i c i î n a i n t e " .
menea o bogată ac­ A participat aproape la toate adunările generale a l e
tivitate literară. . A s t r e l " şi la toate m a n i f e s t ă r i l e c u l t u r a l e şi naţionale.
Ca a v o c a t s t a g i a r l a D e v a i - s ' a i n t e n t a t u n p r o c e s p e n ­ In timpul răsboiului mondial şi-a păstrat independenţa
tru delict de presă, deoarece a satirizat cartea l u i Francisc şi a t i t u d i n e a r o m â n e a s c ă , î m p l i n i n d c u d r a g ş i d e m n i t a t e î n ­
Koos, întitulându-o: „Historia Valachilor" fabricată şi cio­ datoririle de român; îngrijind prizonieri bolnavi d i n spitale
plită d e Francisc Koos", pentru care, Curtea c u J u r i d e p e şi p r i m i n d cu e n t u z i a s m Intrarea a r m a t e i române, cuceritoare.
l â n g ă T r i b u n a l u l d i n A r a d , Ta o s â n d i t l a o l u n ă î n c h i s o a r e , La adunarea dela A l b a - I u l i a este trimis e a delegat al
pedeapsă pe care o ispăşeşte î n temniţa d i n Vâcz. judeţului H u n e d o a r a , ca şi l a Sfatul dela Sibiu".
D u p ă î n f ă p t u i r e a R o m â n i e i Mari a fost ales, î n d o u ă
Fiind avocat, şi ca membru î n Congregaţia Comitatului
legislaţii î n Senat, unde a luat cuvântul la desbaterea Legei
H u n e d o a r a , precum şi pentru „corespondenţele" sale, publi­
Agrare.
c a t e î n „Gazeta Transilvaniei" duce o v i a ţ ă agitată, fiind î n
permanent conflict cu autorităţile. P â n ă l a moartea priete­ A depus, la biblioteca Universităţii d i n Cluj, o colecţie
nului s ă u Dr. A. Mureşianu, colaborează la „Gazeta" aces­ d e c ă r ţ i şi d o c u m e n t e f a m i l i a r e ş i p o l i t i c e , m a t e r i a l f o l o s i t o r ,
tuia, luptând împreună pentru acelaş scop. A c e a s t ă activitate din care a m extras aceste date.
îi aduce o condamnare de o lună d i n partea tribunalului d i n La î n c o r o n a r e a d e l a A l b a - I u l i a a d u s u n p r e ţ i o s „ P r i s -
Alba-Iulia. tolnie" lucrat de D n a A u r e l i a Dr. H o s s u L o n g i n , care a fost
depus î n biserica de încoronare.
I n „ C o n f e r i n ţ a N a ţ i o n a l ă " d i n S i b i u , ţ i n u t ă î n 1881, u n d e
s'a î n f ă p t u i t „ P a r t i d u l N a ţ i o n a l R o m â n " a f o s t u n u l d i n c e i L a 12 O c t o m v r i e 1932 ş i - a s e r b a t n u n t a d e a u r , f i i n d d i s ­
t e i p a t r u notari ai conferinţei, i a r m a i târziu a fost ales tins, cu această ocazie, de Majestatea S a Regele, c u ordinul
membru î n comitet. " „ F e r d i n a n d I", î n g r a d d e c o m a n d o r .
L a 12 O c t o m v r i e 1882, s e c ă s ă t o r e ş t e c u f i i c a l u i G h . P o p Astăzi face ceea-ce a făcut î n toată viaţa: bine şi cinste
de Băseşti, Elena, întemeind u n respectat cămin românesc, n e a m u l u i p e care-1 a d o r ă şi-1 s e r v e ş t e c u t o t devotamentul
î n care toţi o a m e n i i politici a i t i m p u l u i au g ă s i t sprijin şi inimei sale de român.
îndemn î n clipele de restrişte. ALEXANDRU ACRIM
Ca d i r e c t o r u l „Despărţământului Asociapiunei Transilvă­ protopop în Băseşti, j . Sălaj
nene pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român" mmmmmmmmmmmmmmmmmmmm^immmmmmKmm «llEiBiIlliBlJllllliillilliilllieraii
d i n D e v a şi alături d e expoziţiile a r a n j a t e d e „Reuniunea
Femeilor Române" î n domeniul industriei casnice, a fost
unul dintre cei m a i harnici propagatori ai culturei româneşti.
Datorită unui articol întitulat „Mea Culpa" şi apărut î n
DOMNITA MEA
„ G a z e t a T r a n s i l v a n i e i " este j u d e c a t î n a i n t e a T r i b u n a l u l u i d i n
Tg.-Mureş care, după u n rechizitoriu p ă t i m a ş şi exagerat, îl T e ' n a l ţ i cu mine'n z ă m i s l i t ,
c o n d a m n ă l a u n a n î n c h i s o a r e d e s t a t ş i 1.000 c o r o a n e a m e n d ă . G â n d e ş t i oglinda apei clar
In urma contestaţiei făcută, „Curia" — Casaţia m a ­ Ş i p i p ă i o a r b ă 'n joc t r ă i t
g h i a r ă — revizueşte procesul, atât c a fond şi ca f o r m ă ş i C u trupul t ă u solar.
casează condamnarea. Faptul agită presa contimporană, î n
special pe cea juridică.
Ca a p ă r ă t o r , m a i a l e s î n p r o c e s e d e n a t u r ă p o l i t i c ă , î l D o m n i t a m e a , s ă r u t de zori
g ă s i m şi printre aceia cari a u apărat cauza românească î n P e f r u n ţ i sculptate'n alb de g â n d ,
procesul „Memorandului". L a fel îl g ă s i m ca apărător î n T e - a m î n t â l n i t d e - a t â t e a ori
procesul pentru „Cununa lui Iancu", intentat studenţilor uni­
v e r s i t a r i : I o n Scurtu, Gh. N o v a c o v i c i şi Coriolan Ster. A c e s t
C u flori î n p ă r , cu flori p l â n g â n d .
proces a luat naştere din cauza afirmaţiei procurorului Lazar
din Alba-Iulia, care, în cursul unei desbateri, numaşte p e Din c u p a palmei, ca un m â n z
A v r a m l a n e u „conducător de bandiţi şi ucigaşi". — Tineri­ S ă sorb a d â n c şi î n s e t a t ,
m e a universitară română d i n Cluj, i n d i g n a t ă şi sfătuită d e A m s t r â n s cu grije rod de p l â n s
Dr. Anios Frâncu, decide depunerea u n e i c u n u n e p e m o r m â n ­
t u l lui A v r a m I a n c u , c a r e s ă p o a r t e i n s c r i p ţ i a „ L u i A v r a m
D o m n i t a m e a , pentru p ă c a t .
Iancu". „Tinerimea Română" — „Dormi î n pace, noi veghem". C. S. ANDERCO
 SOLII C U L T U R E I I T A L I E N E
Paralel cu acţiunea întreprinsă de conducerea ofi­ violoncelul. In program, între altele, a figurat şi compo­
cială a Italiei, pentru a renaşte faima de odinioară a ziţia proprie, „Fantasia orientale", o capodoperă scrisă
Cetăţii Eterne, guvernul italian a luat iniţiativa înfiin­ pentru violoncel.
ţării, la Bucureşti, a unui Institut de cultură, care are Un acompaniament la pian,demn de faima maestrului, a
de scop strângerea şi cimentarea raporturilor de prie­ prestat dna Ana Voiieanu-Nicoară,prof.la Acad. de muzică.
tenie şi de colaborare intelectuală între cele două ţări. Mainardi are abia 37 de ani şi a mai fost acum
E poate cazul să amin­ 13 ani în România unde are
tim aici, că e regretabil faptul prieteni pe care-i preţueşte,
o asemenea iniţiativă nu a printre ei numărându-se şi
fost luată mai dinainte şi mai virtuosul Alexandrescu. în­
ales în anii cari au urmat trebat de noi, ne-a spus că
imediat după războiul mon­ este încântat de Cluj, că e
dial. Probabil că dacă Italia un oraş frumos, vioi şi re­
de atunci şi-ar fi dat oste­ gretă că nu a putut da con­
neala să ne cunoască mai certul intr'o perioadă când
bine, până şi relaţiile poli­ în sală se puteau găsi şi nu­
tice ar fi fost astăzi altele, meroşii studenţi cari frec-
între România şi Italia pu- venteazăUniversitatea aces­
tându-se ajunge la o co a- tui oraş cultural. A plecat
borare frăţească şi pe acest cu promisiunea că va reveni
îărâm, înlăturându-se gama printre noi şi cu mărturisi­
de asperităţi care, vorbind rea sinceră că va duce din
sincer, politiceşte ne separă. România amintiri scumpe
In ceiace priveşte tre­ pe cari le va împărtăşi şi
cutul cultural al Ardealului, altora.
el a cunoscut numai indirect Enrico Mainardi, artis­
marile genii ale Italiei şi în tul, abia ne-a cunoscut şi
special ale Renaşterei. Intr'o ni s'a declarat prieten pe
vreme când Principatele ro­ viaţă. Ce păcat că Italia este
mâne făceau un întins negoţ atât de departe de România!
cu republicile italiene, în **
aceia vreme Ardealul se ori­ Profesorul Pericle Du-
enta economiceşte şi poli­ cati, dela Universitatea din
ticeşte spre Europa Cen­ Bologna, a fost al doilea so!
trală. Şi o singură dată, prin al culturii italiene la Cluj.
şcoala latinistă spre Roma. Faţă de acest savant, ospi­
Abia în anii din urmă, subt talitatea noastră a făcut un
influenţa Vechiului Regat, pas înainte. Autorităţile re­
cultura italiană a pătruns şi spective s'au grăbit să-i pună
în Ardeal, după cum a pă­ la dispoziţie sala cea mare
truns prin mulţimea volun­ a Teatrului Naţional şi ast­
tarilor, cari au alcătuit, sub Enrico Mainardi fel, într'o atmosferă demnă,
cerul aprins al Italiei, eroice de oaspe, demnă oarecum
legiuni, dar ales prin acţiunea revizionistă a Romei din zilele şi de noi, conferinţa d-sale „Cetatea Roma" a fost ascul­
noastre, care ne doare mai mult decât aceia a vrăjmaşului tată într'o atmosferă de pioasă reculegere sufletească, stră­
din pusta panonică, pentrucă ea porneşte dela frate. nepoţii lui Traian, din „Dacia Felix" urmărind cu emoţie
Şi totuşi nici odată nu este prea târziu pentru cel serierea imaginelor reve­
care vrea să se îndrepte! Sol i culturii italiene sunt latoare ale măreţiei de
primiţi la roi cu braţele deschise, nu numai în virtutea odinioară şi ale muncii în­
calităţii noastre proverbiale de popor ospitalier, ci şi prin cordate ce se depune acum
faptul că sângele apă nu se face ! pe malurile Tibrului pen­
; trucă urmaşii să fie vred­
Primul sol, n acest sens, a fost nici de înaintaşi.
marele violoncelist Enrico Mainardi,
dela Conservatorul din Roma, Mi­ Mai înainte de a-şi
lano şi Berlin, care a dat, în ziua ţinea conferinţa, profeso­
de 14 Aprilie 1934, în sala festivă rul Pericle Ducati, sosit la
a Prefecturii judeţului, un concert Cluj sub auspiciile „Insti­
care a fost o relevaţie şi o adevă­ tutului de cultură italiană",
rată sărbătoare muzicală. Marele a vizitat între altele şcoala
artist dispune de o putere extra­ normală de fete, unde a
ordinară de concentrare, e un teh­ fost primit cu însufleţire
nician perfect, un virtuos fascinant, de către tinerimea şcolară.
stăpânind, până la perfecţiunea ulti- Eleva Adriana Tului,
Dna Ana voiieanu-Nicoară mă, minunatul instrument care este din cl. VII, a rostit un „bun
Pericle Ducati
venit", iar Dorina Moga, din cl. VII a liceului „Prin­
cipesa Ileana" i-a oferit un buchet de flori. S'a cântat
apoi „Giovinezza", imnul şcoalei normale, Dl prof. Do-
boşi a rostit o cuvântare ocazională, iar eleva Con­
stanţa Constantinescu a declamat o poezie în limba
italiană. Deasemenea remarcăm aci cuvântarea d-lui
Francesco Anelli, precum şi frumoasele cântece româ­
neşti executate de corul şcoalei normale.
Cu această cunoaştere a generaţiei noastre de
mâine, Pericle Ducati a şi pornit spre Teatrul Naţional,
unde îl aştepta o sală arhiplină.
A urmat conferinţa... „Ca'n basme i-a cuvântului
putere"; asemenea unui grandios film, conferenţiarul,
dupăce a fost recomandat publicului de către d. prof.
Nicolae Drăgan, primarul Municipiului, şi după ce a
reamintit, prin vorbe şi ţinută, că e un fiu al Italiei
A murit scriitorul Paul Zarifopol
In plină Primăvară scriitorul de talent şi omul care
a avut întotdeauna un ultim cuvânt de spus, în marile
probleme ale literaturii ro-
wmm^mmgm''' x
S ir ;ine f
' ? > ' P'''«l Zarifopol,
j s'a stins din viaţă în lo­
cuinţa s'a din Bucureşti.
Inaugurase o vastă
colecţie de prezentări ale
marilor noştri scriitori di­
spăruţi şi inteligenţa lui
rodea săptămână de săptă­
mână, lună de lună, în co­
loanele celor mai de seamă
reviste literare, prin re cari
amintim „Adevărul literar
şi artistic' dar mai ales
„Revista fundaţiilor Re­
gale", de sub înaltul pa­
tronaj al M. S. Regelui,
care 1-a şi încredinţat cu
îngrijirea redactării ei.
Moare abia în al 49-lea an al vieţii, în plină ascen­
siune, în plină activitate. Cu el dispare unul dintre stâl­
pii cei mai importanţi şi culturii noastre contemporane.
BATR A NETE
S e stinge 'ncet iubirea m e a
S e sting ş i dorurile mele,
S e pierd acele idealuri
C e m ă ' n ă l ţ a u m e r e u s p r e stele,
S e d u c |q<9 r â n d — c o p i l ă r i a
Ş i visele-mi de a l t ă - d a t ă .
S e d u c acele clipe sfinte
C e î n c e p e a u cu-a fost o d a t ă .
Ş i ' n ş i r u l anilor ce trec
Stingher — m e r e u r ă m â n . . .
Ş i - m i m â n g â i u sufletul t ă c u t
Ce-ajuns'a repede b ă t r â n .
ION V. TODEA
fasciste, a început proectarea diapozitivelor, dublată cu
cu o expunere culantă, captivantă şi pătrunsă de o căl­
dură sufletească ce te copleşea. S'a succedat, Roma
cea veche şi cea nouă, fiind înfăţişată în toate splen­
dorile ei. O emoţie deosebită a pătruns sala, atunci
când, pe ecran, a apărut ..Forul Traian", cu măreaţa
coloană a celui mai bun dintre Auguşti, care a rămas
mărturie despre vitejiile strămoşilor Daci, cu nimic mai
prejos decât nobila naţiune romană.
Conferenţiarul a fost sincer aplaudat. In cazul de
faţă, el fost înţeles sufleteşte şi, din acest punct de
vedere, ovaţiunile cari au urmat conferinţei, capătă o
semnificaţie aparte
Enrico Mainadri şi Pericle Ducati! Fericită e na­
ţiunea care are asemenea exemplare, expresie ale civi­
lizaţiei şi culturii umane. CORNELIU ALBU
Tinerii scriitori la Târgu-Mureş
„Asociaţia tinerilor scriitori" de sub conducerea d!ui
R. Dianu, a organizat, în ziua de 29 Aprilie, un reuşit
festival la Târgu-Mureş.
Ei au fost primiţi cu mult entuziasm de către cer­
curile intelectuale din localitate şi s a u bucurat de toata
solicitudinea din partea unui inimos comitet de iniţia­
tivă compus din domnii Max. Costin, dir. Conservato­
rului local, Gherghinescu Vania, Al. Ceuşianu şi Nicolae
Albu, conducătorul singurei reviste literare româneşti
din localitate „Progres şi cultură". In afară de localnici,
la festivalul care a avut loc, seara, în Palatul Cultural, au
participat dnii Romulus Dianu şi Zaharia Stancu din Bu­
cureşti, George A. Petrea şi I. Samarineanu dela Oradea,
Vladimir Nicoară, Corneliu Albu, I. Th. Ilea şi S. Anderco
dela Cluj şi d. C. Miu-Lerca din Timişoara.
„Societatea tinerilor scriitori" a iniţiat aceste turnee
în dorinţa de a lua contact direct cu păturile intelectuale
cetitoare, creiind peste tot nuclee ale unei organizaţii lite­
rare viitoare care să fie răspândită pe ţara întreagă.
Fotografia noastră reprezintă pe oaspeţi şi o parte
din comitetul aranjator grupaţi în faţa Palatului Cultural.
Astfel de Rusalii va avea loc la Satumare un festival
la care şi-au anunţat participarea mai mulţi membri.
 CONFERINŢE
Dr. Train Popoviciu: Cum s ă ne păstrăm tinereţea? serviciul artei pure. Conferenţiarul analizează activitatea
In cadrele societăţii de de 7 ani a primului direc­
tor şi o socoteşte o ade­
m binefacere „ A ş e z ă m i n t e l e
vărată epocă de aur pentru
P r i n c i p e s a E l e n a " filiala
Cluj, dl dr.Traian Popoviciu Opera Română.
a ţinut o captivantă confe­ Pentru a se reveni la
rinţă cu titlul de mai sus. epoca de prestigiu şi glo­
D-sa după ce face o incur­ rie din trecut este nevoie
siune în istorie, aminteşte de stabilitate în conducere
importanţa sistemului glan­ şi de sfârşirea, cu un cea
delor cu secreţie internă, mai de vreme, a acelei
amintind că glandele hiper- cascade de directori cari
desvoltate produc pertur- - fie care în parte a
baţie în desvoltarea orga­ încercat să conducă după
nismului animal. păreri proprii, având f e-
care intenţiuni bune, fără
Analizând epocile de
să isbutească însă să le şi
viaţă, insistă asupra puber­
realizeze.
tăţii şi a tranziţiei dela vâr­
sta adultă spre bătrâneţe. D. profesor Ion Gher­
La femee aceasta se manifestă prin menopauză, ea fiind ghel se ocupă, într'un ca­
astfel scutită, de natură, dela corvoada maternităţii, dar pitol aparte, şi de Teatrul Naţional. Acum când aceste
pâstrându-şi încă toată vigoarea, dându-i un calm şi o două instituţii de cultură au fost scoase de sub regimul
seninătate specifică, ceiace-i permite să fie foarte activă. nefast al concesiunii, dsa îşi exprimă convingerea că cei
7 ani slabi, cari au urmat morţii lui Beyreuth, sunt pe
La bărbaţi această tranziţie se numeşte climaterul viril
sfârşite şi că o nouă epocă de prosperitate li-se imbie din
şi apare mult mai târziu, abia pe la vârsta de 55 ani.
partea viitorului.
In ceiace priveşte bătrâneţea este socotită la noi
între 65—70 de ani, dela această epocă începând se­ Conferinţa a fost un model de documentaţie şi de
nilitatea. Mulţi oameni au o senilitate prelungită până conştiincioasă cercetare.
pe la 120—150 ani. Cât priveşte contribuţia personalului artistic admi­
Pentru a ne menţine cât mai mult tineri, trebue să nistrativ şi tehnic, atât dela Opera Română cât şi dela
ne ferim de viaţa sedentară, muncă intelectuală prea Teatrul Naţional, conferenţiarul şi-a rezervat aprecierile
intensivă, muncă fizică exagerată şi să ne ferim pe cât pentru un studiu critic documentat ce va urma să fie
e posibil de supra-alimentaţie şi mai ales de alcool, tipărit. Cele câteva nume ce le-a amintit, în treacăt, au
fumat, cafea neagră etc. Se recomandă o alimentaţie servit numai ca exemplificare.
potrivită, educaţie fizică, băi, soare, aer curat, în fine
o viaţă moderată şi echilibrată sub toate raporturile.
Individul va trebui să dea o importanţă deosebită odih­ CRUCI DE LEMN
nei, schimbării mediului obişnuit, să întreprindă excursii
cari sunt binefăcătoare atât fizicului cât şi psihicului. Prin negură de iarnă, prin nopţi întârziate,
O atenţie deosebită trebue să se dea higienei se­ Se'nalţă luna mare pe-o fâşie de cer.
xuale, căci ea este un regulatoriu al întregului nostru In camera-mi îngustă cu geamuri îngheţate
organism. Trimite raze pale, şi-o umple de mister...
Ca încheiere conferenţiarul recomandă ca toţi
Afară-t frig şt vântul bate la fereastră...
aceia cari iubesc viaţa şi doresc a o transversa armo­
Departe într'o căsuţă l-a margine de sat,
nios, să se folosească de procedeiele naturale, indicate
Te văd pe tine mamă, cu faţa'nlăcrămatâ
mai sus, cele mai la îndemână tuturora pentru păstra­
De plânset şi de jale, de dor şi de bănat...
rea şi prelungirea tinereţii,
Pe fruntea slabă pârul, cade alb ca de argint.
Dr. Ion Gherghel: Prin mânâ-ţi trece firul din caerul de lână.
Viaţa artistică şi teatrală în Ardeal de după Unire Iar gândurile sboarâ departe de pământ,
Acesta a fost titlul conferinţei ţinută de profesor Ion Se urcă 'ncet la ceruri, pe razele de lună...
Gherghel, dela şcoala comercială superioară de băieţi. în
cadrele ciclului de conferinţe, organizat de gruparea „Gând Tu torci. Afară „Lupu" urlă, prelung, tânguitor.
Românesc". Umplând de groază curtea, de jale 'ntreagă casa.
Cu o largă competinţă — care-1 designase anii tre­ Ca'n Sâmbăta în care murfn spital Teodor,
cuţi ca pe anul dintre cei mai de seamă critici muzicali Ca'n Sâmbăta în care se stinse bietul tata.
din Ardeal, d. Gherghel evocă măreţele clipe cari au
desăvârşit unirea la 1 Decemvrie 1919 cu Patria Mamă, Tu torci. Şi îi aştepţi în fiecare săptănânâ.
la Alba-Iulia, şi arată că, în evoluţia muzicală a Ardealui, Iar fusul lunecă uşor, şi caae jos din mână.
putem distinge, Ia început, o epocă de entusiam care
şi-a găsit cel mai puternic sprijin în muzica patriotică. Dup'un nor s'ascunde luna, vântul suflă ne'ncetat.
Abia cu înfiinţarea Opera Române din Cluj, de Două cruci de lemn se'nalţă, la o margine de sat...
cătră regretatul Popovici Beyreuth, muzica este pusă în PAVEL BERAR IU
JAN SEBA »j Românii si Cehoslovacii dealungul istoriei
Ambasadorilor li se impune să lege cât mai multe
relaţii, spre a servi astfel interesele patriei lor. Şi poate
arta diplomatică aici îşi are singurul şi cel mai greu punct
de încercare. Câtă deosebire
însă intre diplomatul cu suf­
letul geometric, din perioada
clasica, şi între aceia cari,
ridicându-se, în tara lor, din
rândurile democraţiei, devin
oameni dornici de a cunoaşte,
de a aprofunda sufletului po­
porului pe lângă care a fost
acreditat şi cari, mai fiind şi
dotaţi cu nepreţuitul dar al
vorbiri, rostesc, din când în
când, cuvinte ce rămân trai­
nice şi contribuie, într'adevăr,
la cunoaşterea şi aprecierea
reciprocă.
Printre aceştia din urmă
oameni, se numără Excelenţa
sa,Jan Seba, ministerul Ceho­
Pe peronul gării: D. Alex. Vaida slovaciei în România . . . E
Voevod şi d. Jan Seba
un fiu al Bohemiei, care şi-a
însuşit o temeinică cultură în chestiunile bancare. Ca ori
ce fiu al patriei sale, în cursul răsboiului, Jan Seba, a jert­
fit totul pentru patrie. In Rusia organizează legiunile ceho­
slovace. Are diferite misiuni în Franţa şi Italia cari, prin
felul cum au fost îndeplinite, i-au adus gradul de locot.-
colonel. După răsboiu a fost şeful misiunii militare ceho­
slovace în Roma. Intră în diplomaţie, fiind rând pe rând
consul general la Triest, Hambuig, secretar general al
delegaţiei cehoslovace la conferinţa dela Genua şi mini­
stru plenipotenţiar, timp de 7 ani, începând din 1923, la
Belgrad. In anul 1929 este ales deputat şi devine secretar
general al partidului condus de Eduard Benes, actualul
min.btru de externe al Cehoslovaciei. In toamna anului
1932 e numit ministru plenipotenţiar la Bucureşti.
Ne cunoaşte ţara căci a mai văzut-o în 1917, când a
fost la noi, însoţind pe profesorul Masaryk. Dorul 1-a adus
apoi, de multe ori, dela Belgrad în tara noastră, uneori
fiind chiar fruntaş al delegaţiei cehoslovace care participa
D. Jan Seba este Intimpinat de d. Chocholousek consulul cehoslovac la Cluj
şl autorităţile clujene
la conferinţele Micei Antante, ce se ţineau în România.
Dar adevărata îndrăgire a noastră, cunoaşterea trecutului
nostru sbuciumat şi preţuirea noastră ca tovarăşi de sufe­
rinţă comună, s'a desăvârşit în ultimi doi ani, trăind zilnic
în contact cu publicul românesc nu numai din Capitală ci
şi din ţara întreagă, pe care a vizitat-o ca pasionat turist
şi întreprinzător vânător.
Jan Seba e un tot atât de preţuit intelectual cât este
de fin diplomat. îşi serveşte patria pe două fronturi. De
aceia conferinţa Dsale echivalează cu un adevărat eve­
niment cultural al anului. Aceasta ne-a fost impresia când
l-am auzit vorbind în Aula Universităţii clujene, în faţa
unui public select, despre „Românii şi! Cehoslovacii dea­
lungul istoriei".
Să n o t ă m
dintru început că
această conferinţă
a fost cetită într'o
corectă limbă ro­
mânească. Ce fru­
mos răsună „lim­
ba ce o vorbim"
în gura acestui
d i p l o m a t , care
sublinia unele pa-
sagii, d â n d u - l e
trănicie în curge­
rea veacurilor-
Oratorul-di-
plomataexaminat
toate acele faze de
comună evoluţie
a celor două po­
poare, şi ne-a a-
mintit că acum se
împlinesc 500 de
ani dela semnarea
primei convenţii
tarifare intre ro­
mâni şi cehoslo­ D/Jan Seba întreţinânduse cu d. comisar I. Hagea,
unul dintre primii organizatori ai legiunei
vaci. Analizează române In Cehoslovacia
relaţiile culturale
şi economice, spre a ajunge, în cele din urmă, la grelele
clipe de restrişte, din timpul răsboiului mondial, când naţiu­
nea română cât şi cea cehoslovacă, au fost alături şi au sân­
gerat pentru marea cauza a împlinirii idealurilor naţionale,!
Nu a uitat d. Jan Seba să amintească nici de rolul
marilor ardeleni în desfăşurarea acestor lupte, iar când
numele lui Alexandru Vaida-Voevod a fost rostit, sala a
aplaudat îndelung pe acest fiu al Ardealului.
O deosebită impresie a făcut această conferinţă a
diplomatului cehoslovac în rândurile auditoriului format
fie din tânăra generaţie de studenţi care înţelege strădu­
inţele marilor înaintaşi pentru ideia naţională, fie din sin­
ceri şi devotaţi prieteni ai statului nostru amic, fie în fine,
din voluntarii cari au savurat cu satisfacţie toate frumu­
seţile ei literare şi adăvărurile istorice inatacabile.
Conferinţa Excelentei Sale, Jan Seba a fost rostită la
timp. Prin ea oratorul şi-a creat la Cluj sincere şi durabile
prietenii. Ele vor avea darul să consolideze o prietenie ce
ne este scumpă tuturor, o prietenie care e bazată nu numai
pe interese materiale ci şi pe afinităţi sufleteşti ce îşi au
origina, aşa cum a afirmat ilustrul conferinţiar, din înfrun­
tarea comună a primejdiilor de alungul istoriei. C. A.
 TEATRUL NAŢIONAL
Z. Bârsan la Teatrul Naţional şi V. Papilian la Opera Română
— O nouă fază in evoluţia celor două instituţii. —

Revenirea dlui Pavel reviste, la care colaborează, fie din volumele publicate, şi
Constantin, anul trecut mai ales din piesele cari au fost jucate şi pe scena Teat­
. în calitate de concesio­ rului Naţional. In afară de acestea dsa este şi un pasionat
nar, în fruntea Teatrului muzicant (violonist), a terminat Conservatorul din Bucu­
Naţional şi a Operei Ro­ reşti, fiind deci un om care e în măsură să aducă un serios
mâne, a fost departe de aport instituţiei ce conduce.
a asigura celor două in­ Pe dl Victor Papilian am avut fericirea să-1 găsesc în
stituţii de cultură, liniş­ plină activitare, îndrumând, într'una din sălile dela etajul
tea necesară pentru o 11, corpul de balet, sfătuind şi căutând să insufle tuturor
paşnică şi rodnică des- unritm sănătos de muncă, ce nu va întârzia să dea roa­
voltare. dele aşteptate.
D-sa schiţase, ce e Am fost curioşi să-1 ved.-m, pentrucă dsa este „un
drept, un vast program om nou'. Ne-a declarat că nu este animat deocamdată de
de activitate, dar un ase­ nici o schimbare a programului ci va lăsa ca tot ceeace
menea lucru nu se poate & Pavel Constantin a pus la punct, în actuala sesiune, să
realiza în câteva luni. se realizeze. Pentru viitor vrea însă să introducă muzica
Avea nevoie de ani; ori moderne franceză, Debussy, şi cât mai mult Wagner, ală­
Victor Papilian acest timp i-a fost refuzat turea de operile cari s'au devedit că plac publicului clu-
de către forurile superi­ jan Va căuta să sprijine cât mai larg posibil şi pe com­
oare cari, de altfel, nu vedeau c" ochi pozitorii români cari, dacă bine înţeles
buni concesionarea culturii într'un teri­ vor avea talent, vor fi larg sprijiniţi
toriu unde, mai mult ca în ori care altul, Facem această prezentare acum la
ea trebuie să fie controlată şi îndrumată sfârşit de stagiune. Stagiunea viitoare ne
de către Stat. va permite să ne ocupam, în parte, mai
Dl Pavel Constantin a plec/at. „Flau­ amănunţit de activitate celor doi direc­
1
tul magic' şi mai ales „Frumoasa Elenă" tori, cari sunt două personalităţi, doi
sunt realizări ce nu vor putea fi trecute oameni ce, colaborând împreună, vor
cu vederea de către cronicarul conştiin­ putea reda Teatrului Naţional şi Operei
cios. Rămâne acum ca succesorul dsale Române din Cluj întreg prestigiul şi
direct, dl prof. Victor Papilian, şi poetul faima lor de odinioară.
de mare talent, care este Zaharie Bâr­
san, noul director la dramă, să continue
cu aceiaşi intensitate munca desfăşurată
U. P. B.
în foaierele instituţiilor, aducând în plus „ Uniunea pentru binefaeere"
Şarjă in trei acte de Vladimir Nicoară.
aceia destindere, absolut necesară unei
normale funcţionări a Teatrului şi Ope­ Ultima premieră a Teatrului Naţio­
!
rei, spre a se curma, cu un ceas mai de­ nal a fost şarja în trei acte a d ui Vla­
vreme, svonurile diferite cari aruncau Zaharia Bârsan dimir Nicoară „ Uniunea pentru bine­
asupra acestor instituţii, mândrie a Clu­ facere".
jului, o lumină nefavorabilă. Autorul este un spirit caustic şi, în plus, un bun cu­
D. Zaharie Bârsan e un om care rezumă însăşi fiinţa noscător al mediului no­
teatrului românesc pe plaiurile Ardealului. Cel care a priris stru urban, mediu pe care
de veste, înaintea multora, în vâltoarea istoriei, că „Se dsa ştie să-l privească sub
1
jace ziuă ' şi pentru neamul nostru, a mai ocupat această un anumit unghiu care a-
demnitate, care i-se cuvine întru totul, mulţi ani inainte. muză şi moralizează.
Actorii vor găsi în dsa acelaş preţios tovarăş, pe acelaş D. Nicoară şi-a ales ca
„Nenea Zaharia" bun, gata ori când să asculte o plângere, subiect un fapt aproape di­
să dea o mână de încurajare şi să pună pe afiş o piesă vers şi destul de neplăcut
care, din punct de vedere artistic, nu va lăsa nimic de dorit. pentru pietonii urbelor de
Faptul că a fost reintregrat numai la dramă, este pentru pretudindenea. E vorba de
dsa desigur un avantagiu. Căci numai dispariţia lui Popo- chetă, inevitalila şi blăs-
viciu-Beyreuth şi, până într'un punct oarecare, lipsa unei tămata chetă, care, ţi se
vrednic succesor al maestrului, au făcut ca d. Bârsan să-şi înfăţişează sub forma unei
iee o sarcină în plus, aceea de a conduce şi Opera. Acum dudui ispititoare şi te pof­
e un om la locul lui. Şi în această calitate va aduce reale teşte, ameţitor de dulce,
servicii Teatrului Naţional. „să daţi un mic obol pen­
Colegul dsale, la Operă, este profesorul Victor Papi­ tru micuţii orfani".
lian, eruditul profesor d d a Facultatea de medicină şi un Omul când, e bine cres­
literat pe care l-am apreciat, fie din coloanele diferitelor cut şi mai are curajul să v i a d l m i r Nico«r;«
creadă că a avut succes, se execută, fireşte, cu bunăvoinţă,
fără a mai aminti cazurile când dra aleargă spre a nu
rumega toate observaţiile bădăranului. Chetă insă nu-şi
perde curajul. In Dumineca viitoare e repetată cu mai
multă furie şi bietul junecel cu iluzia succeselor se
vede sistematic deposedat de contravaloarea unui ţap
de bere.
Şarja dlui Vladimir Nicoară nu e o lucrare cu prea
multe pretenţii literare. E o şarjă şi atâta tot, însă o şarjă
reuşită. Eroii dsale, preşedinta societăţii de binefacere,
secretara şi cei care se anunţă să cheteze, cu gândul că nu
se vor plictisi şi că, poate, îşi vor găsi norocul pe stradă,
deşi nu sunt personagii puternic condurate, totuşi sunt atât
de verosimili încât spectatorul apluăâ bucuros şi simte cum
i-se răcoreşte sufletul că în fine coconetul caritabil este ară­
tat aşa cum e.
Axul piesei este descendentul din boeri tânărul Sper-
ianu, gângav şi timid, care întâlneşte în aticamera unui
Rânduri pentru Traian Dumbrava
Valea Bârgăului e reprezentată printr'un şir de opt
sate cari, întregesc ţinutul muntos cu averei grăni­
cereşti.
Minunată regiune cu locuri pitoreşti, cu frumuseţi ne­
bănuite, increstate pe plaiuri bătătorite de păstori.
Pe foile răsăriturilor încet, încet s'au gravat legende
necunoscute multora.
Păduri de brad împodobesc munţii donaţi de către
MariaTereziabra-
vului regiment de
grăniceri români
de pe acele vre­
muri istorice.
In defileul de­
senat de natură,
privirea prinde în­
treaga vale al că­
rei centru e Prun
dul-Bârgăului. —
Aici e şi târg de
săptămână, unde
se întâlnesc, în
fiecare Sâmbătă,
bârgăuanii şi stau
la sfat.
Din sudoarea
muncii lor bogăţii
imense trecînsea-
ma profitorilor.
In Dumineci Societatea corală „Freamătul
şi sărbători fetele
şi feciorii, pătrunşi de elanul tinereţi'', îmbină privirilor
un farmec idilic deosebit.
Portul e curat românesc cu cusături în culori vii. Co­
voarele ţesute, sunt neîntrecute în toată ţara.
Coşbuc a trăit mult pe aceste locuri, le-a preţuit şi
multe idile s'au înscris pe paginile cărţilor lui.
Printre cele câteva fabrici de cherestea şi una de
hârtie însemn: o şcoală de meserii, condusă de C. Mhai-
lescu. In această şcoală fiii grănicerilor îmbrăţişează dife­
sediu al societăţii de binefacere a orfanilor de răsboiu din
Capitală, o secretară, gata, gata, să-l lipsească de burlăcie.
Intervine însă dra Floridi, un fluturaş drăguţ, care vră­
jeşte pe Sperianu şi îl face să o ceară în căsătorie, din
prima zi, în menajul lor, înstalându-se şi modernul tânăr
Florescu, obişnuit să deşerte toate potirele ce i-se oferă spre
acest scop şi care are un formiabil succes, atât la dra Flo­
ridi, care îl va lua de amant oficial, la preşedinta răscoaptă
ce-şi etalează ultimele reziduri ale unei frumuseţi întâr­
ziate cât şi la dra secretară.
Şarja dlui Nicoară a fost bine interpretată de căti e
dna Viorica Dimitriu (dra Florescu), dra Marcela Borza
(preşedinta), dna Vasiliu (secretara) şi dnii Titi Simio-
nescu (Sperianu) şi Nae Dimitru (dl. Florescu).
Un cuvânt de merit pentru tânărul Leonida Irimieş
care a recoltat, într'o singură scenă, de beţivan generos şi
priceput întru a face bezeluri, aplauze mai midte decât în­
treg ret tul ansamblului. C. A.
rite meserii utile. Arta ţărănească, giavată în lemn, e prin­
tre primele îndeletniciri. Deasemeni, rotăria, tămplăria şt
mecanica. E o şcoală model.
De vre'o doi ani a poposit aici profesorul de muzică
T r a i a n D u m b r a v a , adus de un vânt de pri­
măvară.
Dragostea sa pentru poporul de jos, 1-a îndemnat
să părăsească oraşul şi să lucreze desinteresat pentru
ridicarea ţărăni­
mii pe teren cul­
tural.
E un gest fru­
mos, vrednic de
laudă. Azi, când
politica desorien-
tează pe cei ce
stau departe de
anumite sforării,
când numai in­
teresul primează,
Traian Dumbrava
e un sol al mu­
zelor. Şi e bine
venit. 3
El, în scurtul
timp liber, a reuşit
să formeze două
coruri puternice;
unul de intelec­
c o d r u l u i " din V a i e a - B â r g ă u l u i tuali, iar celalalt
de ţărani.
Serbările date au ridicat nivelul cultural al întregii
regiuni. Pe de altă parte, notez că dânsul e şi compozitor.
Pe lângă muzica cunoscuţilor compozitori de mare valoare:
A. Bena, I. Vidu şi Dima etc. putem aşeza cu modestă mul­
ţumire o serie de compoziţii populare de-ale Iu'.
Recenta serbare la care am asistat a fost revelatorie.
Un mănunchi de flori proaspete, ca meritată dan e,
acestui dstins dascăl,dor'm să nu întârzie.
Ion. Th. Ilea
 n preajma deschiderei sezonului balnear si turistic
Primăvara excepţional de frumoasă a anului acesta a de acordat străinilor care vin (?) să-şi facă cura în staţi­
deschis sezonul turismului, cu cel puţin o lună înainte faţă unile noastre balneare", cum spunea cu emfază un comu­
de anii precedenţi. E vorba de turismul pe jos, turismul pe nicat al decedatului oficiu de turism.
care-1 face orice muritor Duminicile şi sărbătorile, când De ce să luăm lucrurile de la coadă, când am putea
ocupaţiile îi îngăduie mai multă odihnă şi timpul nece­ să le luăm de la capăt. Românul se mulţumeşte cu mai pu­
sar spre a-şi lua sacul în spate şi a porni la drum. ţin decât străinul, obişnuit cu civilizaţia şi confortul ţărilor
In curând se va deschide de mare turism (Elveţia, Aus-
şi sezonul balnc-ar, aducând în tria, Franţa, Italia etc.) şi apoi
staţiunile balneare şi climatice +
nu se poate înfăptui totul cât
pe lângă cei ce trebuie să-şi ţ ai bate din palme.
caute sănătatea, turiştii mai Trebuieşte spirit de ini­
comozi, care au nevoie de ţiativă, muncă încordată, şi
oarecare confort, adică să că­ răbdare. Să începem deci a ne
lătorească la băi în trenuri gospodări pentru satisfacerea
care nu sunt prea aglomerate, nevoilor proprii atât în pri­
sau pe drumuri care să nu le vinţa organizărei staţiunilor
frângă oasele, să găsească o balneo-climatice cât şi a turis­
cameră şi un pat convenabil mului şi numai apoi să ne în­
în staţiunea balneo-climaticâ găduim a chema pe turiştii
unde îşi vor petrece vacanţa străini la noi.
şi pe deasupra să nu fie victi­ Altfel vom trâmbiţa me­
mele speculei de până acum. reu lozinca că „suntem o ţară
Desiderate pe care sun­ frumoasă cum nu e alta în
tem siguri le va subscrie ori­ lume" şi vom cheltui bani grei
ce cetăţeni, înainte de a pleca pentru albumuride propagan­
în vilegiatură. dă, ca a lui Hielscher, care
Nu ştim întrucât guver­ punând în faţa străinului nu­
nul actual e preocupat de pro­ mai pitorescul şi ignorând
blema turismului, acum când condiţiile de turism dela noi
are atâtea chestiuni impor­ nu ne fac un serviciu.
tante de rezolvat, în legătură „Mândră ţară, de ce ţi-e
cu alcătuirea bugetului, dar zâmbetul amar când verzi îţi
existenţa celor trei servicii de sunt dealurile, frumoase pă­
turism dela Ministerele Sănă­ durile; când drumbrăvile stau
tăţii, Instrucţiunei şi Externe atârnate pe coastele dealuri­
au ocazia să se manifeste şi lor, când cerul ţi-e limpede,
altfel decât sacrificând inutil senin şi râurile ocolesc cu
adrese şi deciziuni pe altarul Biserica din lemn din Flldul de sus, jud. Cluj — (Col. fot. Muz. Etn. Cluj) brâuri pestriţe câmpurile?".
sfintei noastre biurocraţii. Acestea sunt cuvintele pe
O spunem aceasta nu pentru aportul turiştilor străini, care le scria Alecu Russo în poemul său „Cântarea Româ­
care sunt din ce în ce mai îndemnaţi să ne cunoască ţara, niei" acum aproape 100 de ani, referindu-se la aşezările
de când traiul la noi a devenit mai ieftin decât în orice noastre economice şi sociale.
altă parte din Europa. Pentru ei e preferabil să nu ne vizi­ Dacă alte lucruri s'au schimbat; în privinţa turismului
teze. Căci în Ioc de-a culege impresii care nu ne pot fi şi a accesoriilor Iui, cuvintele lui Russo îşi găsesc şi
favorabile, decât din punct de vedere al pitorescului; e astăzi un ecou justificat.
mai bine să rămâie la ei acasă şi să admire fotografiile Ţara mândră de ape şi munţi rămâne o ţară tristă, în
frumoase pe care le înparte cu dărnicie Subsecretariatul privinţa minunatelor ei aspecte pitoreşti nepuse în valoare,
Presei şi al informaţiunilor, aşteptând timpurii •, când con­ în privinţa valoroaselor noastre staţiuni balneare explo­
fortul îi va atrage vrând-nevrând şi pe meleagurile noastre. atate primitiv, sau lăsate în paragină.
Ne gândim numai la turismul autohton, la vilegiatura Aici e cheia organizărei turismului şi oricine va voi
pe care o face orice om cu resurse modeste, în timpul să pornească la o muncă temeinică in această privinţă,
verei, fie că are nevoie să se prăjească la mare, să-şi caute va trebui să se gândească la gospodărirea turistică internă
sănătatea la izvoarele tămăduitoare sau să-şi găsească şi numai apoi la propaganda peste hotare.
linişte şi recreaţie în aier de munte şi la umbra de brad. Aviz deci tuturor factorilor responsabili, ce vor avea
Pentru acest turism autohton guvernul are datoria să şi trebue să se ocupe de problema turismului Ia noi.
facă oarecare sacrificii înainte de a se gândi Ia „înlesniri TURIST

CE B I N E V Ă Î N F Ă Ţ I Ş A Ţ I A Z I
FARMACIA FORTUNA
dar mâine, sau peste 5-10 ani ? Instalată după cele mai moderne cerinţe ale ştiinţei
Pentru ce nu Vă fotografiaţi? şi aprovizionată cu toate medicamentele noi şl spe­
Să ştiţi că fotografiile sunt cialităţile indigene şi străine, sub conducerea propr:
cele mai frumoase amintiri în D R . T E O D O R G O I N A , Cluj, Piaţa Unirii Nr. 33.
viaţa noastră de mal târziu ? şef de lucrări la Facultatea de Medicină şl Farmacie.
 La Mare, la Techirghiol - Eforia...
r
— Oestiiut nămot tămăduitor at tacutui fTecftirgfiiot. —
fPfaja cea mai bine expusă şi mai îngrijită.
'Săi de Sffîare, 6ăi de soare şi de nămvf.
Gura de nudism.

Hotelul Ne p t u n meroase hotele, ca Hotelul Maritim „Dr. Antoniu" cu

De ce străinătatea preţuieşte
mai mult decât noi, toate bi­
nefacerile şi minunăţiile ţării noastre.
Ungurii, cehoslovacii şi austriacii ne invidiază că
Marea Neagră face parte din hotarul ţării noastre şi ne
oferă cea mai splendidă coastă de răsărit, — unde
avem localităţile balneare, porturile şi staţiunile apre­
ciate, începând cu Constanţa, Techirghiolul, Mamaia,
Mangalia, Balcicul. Şi Delta Dunării tot din hotarul ţării
noastre face parte.
A mers faima în largul lumii de calităţile terapeu­
tice ale nămolului din Techirghiol. Şi deaceia vin oaspeţi
şi bolnavi, familii întregi cu copii, la Techirghiol, pentru
a primi puteri noui de viaţă, de sănătate.
Şi Ardelenii au luat în anii din urmă drumul spre
Mare, spre Techirghiol.
De c e ?
Pentru-că bogăţia României în ape minerale şi nă­
moluri este celebra în lumea întreagă, mai cu seamă
în urma ultimelor descoperiri în materie de radio­
activitate.
Cu ocazia congresului de talasoterapie dela Con­
stanţa, s'au făcut comunicări impresionante asupra nă­
molului de la Techirghiol. Acţiunea curativă a acestui
nămol se datoreşte amestecurilor vegetale, animale şi
minerale, sub influenţa razelor solare.
Datorit acestor circumstanţe, Techirghiolul are o
reputaţie bine stabilită, nămolul prin compoziţia sa fiind
unic în lume.
Nu exista însă până acum o punere în valoare
care să permită frecventarea acestui litoral şi aplicarea
curei de nămol în aceleaşi condiţiuni de confort, de
higiena şi agrement cu cari clienţii staţiunilor balneare
similare sunt obişnuiţi a le afla în streinătate şi cari
lipseau într o regiune seacă, în localităţi lipsite de apă
şi de canalizare.'
Aceste neajunsuri au fost înlăturate. Idealul creerii
unei staţiuni balneo-climatice la Techirghiol-PIaje s'a
înfăptuit.
Societatea „Techirghiol", pro­
prietara terenurilor pe care este
construită localitatea cunoscută sub
numele de „Techirghiol - Eforie"
pune dela I Iulie 1934 la dispo­
ziţie publicului românesc şi străin
o staţiune ideală. Acesta va putea
beneficia în cele mai bune con­
diţiuni de plaje, de soare, de băi,
de lac şi de nămol.
Un debit constant de apă
potabilă satisface cu prisosinţă
nevoile staţiunei. Canalizare, bu­
levarde, străzi şi promenade. Nu- Gr a n d
52 camere, Grand Hotel nou cu 90 de camere şi odăi
de bae, „Vila Aurora" special amenajată pentru nume­
roasa clientelă de copii care frecventează staţiunea în
fiecare an, „Yacht-Club", instalat într'o vilă cochetă cu
vedere spre Mare. Acest club este menit să desvolte
gustul sporturilor pe Mare. Acolo vilegiaturiştii vor
găsi un cerc intim pentru toate jocurile, un restaurant
excelent, un dancing cu jazz, barul Athene Palace,
prăvălii, debit debit de tutun, postă telefon şi birou de
voiaj, coafor, o sucursală de bancă, o staţiune pentru
autobuse şi taximetre cari vor face curse în toate loca­
lităţile din împrejurimi.
Drumul şl pergola lungă de 300 metri, ce duce dela Grand-Hotel la plajă
O instalaţie de Băi calde (nămol) amenajat în con-
diţiunile cele mai moderne, cu rufărie de lux, cabine
individuale pentru băi şi sudaţiune.
Un medic ataşat special pe lângă acest stabiliment
va supraveghea tratamentul cu băi de nămol, băi de
Mare şi raze solare.
Techirghiolul se compune din patru plaje, care de
care mai frumoase dintre care amintim Plajele Oficiului
Naţional de educaţie fizică separate pentru bărbaţi şi
femei, unde respectând toate regulele decenţei, se poate
practica „nudismul" care a dat rezultate terapeutice atât
de cunoscute.
Accesul: Gara Techirghiol-Plajă (fostă Eforie). Auto­
buse între Constanţa-Techirghiol-
Plajă. O linie aeriană cu aeroport
propriu.
Excursiuni: la Constanţa, v e ­
chiul Tomis, Mangalia cu vestitele
sale ruine de băi romane, Capul
Caliacra, Balcic, aşezat la mijlo­
cul faimoasei coaste de argint
prezintă un aspect nebănuit.
In alt număr vom face o de­
scriere mai amănunţită asupra a-
cestei staţiuni cu numeroase clişee
luate în acest an şi toate înbu-
"o tei nătăţirile făcute în ultimul timp..

/

NOTE CRITICE
— Revista „AZI", revista generaţiei tinere, ce
a p a r e la Bucureşti sub conducerea dlui Zaharia
Stancu va închina proximul ei n u m ă r Ardealului.
* Ucupându-ne d s a c e a s t ă expoziţie a confraţilor Minori­
„Carpatii", a n u l I I , N o . 5. C l u j . Revistă de Vânătoare,
Pescuit, Chinologie.
N u m ă r u l d e f a t ă î n c e p e c u ' n a r t i c o l s e m n a t d e d. I o n e l
Pop, şi închinat amintirei lui E u g e n Călugăru. Citindu-î. ne­
a m dus cu g â n d u l la atâtea lucruri cari se s c r i u la noi, can­
t i t a t i v destul de mult, î n împrejurări similare. Pierderea u n u i
c o l a b o r a t o r d e r e v i s t ă şi m a i a l e s d e p r o p o r ţ i i d e o s e b i t e s u b
raportul valorii, a inspirat pe cei rămaşi să scrie întotdeuna
r â n d u r i , p l i n e d e f i l o s o f i e , d e n e d u m e r i r e ş i u n e o r i de r e v o l t ă .
Iată-ne în fata rândurilor dlui Ionel Pop. Două pagini,
cari cuprind o viaţă. Şi s i m p l u , chiar a t â t de s i m p l u c â t n u
p o a t e fi decât a r t a a d e v ă r a t ă , a u t o r u l lor p o v e s t e ş t e c i n e a fost
p e n t r u d â n s u l şi p e n t r u r e v i s t ă , r e g r e t a t u l E u g e n C ă l u g ă r u .
Nici un pic de revoltă, de a m ă r ă c i u n e s a u de desorientare.
O s i g u r a n ţ ă de g â n d i r e care n u e justificată decât de puterea
s e n t i m e n t u l u i care l e g a o p r i e t e n i e strânsă î n jurul unei re­
viste de ideal, care e revista „Carpaţil".
„ C a r p a t i i " ş i d. I o n e l P o p , a u p i e r d u t m u l t . P o a t e m a i
m u l t d e c â t s e p o a t e s p u n e î n v o r b e o m e n e ş t i . Cel r ă m a s s i n ­
g u r , azi, l â n g ă r e v i s t ă , c o n t i n u ă l i n i ş t i t ş i c u a c e l a ş i d e a l i s m
d r u m u l început. Şi'n calea lui s i n g u r a t i c ă spre realizarea as-
c e n s i u n e i r e v i s t e i , n'a p o r n i t d e c â t c u ' n g â n d : c u a m i n t i r e a
l u i E u g e n C ă l u g ă r u . Se p u t e a o a r e , a d u c e r e g r e t a t u l u i d i s ­
părut u n elogiu mai frumos decât acesta?
Restul revistei e excelent, ca şi p â n ă acuma. Se s i m t e
i n d o s u l f i e c ă r e i p a g i n i , m u n c a şi d r a g o s t e a p e n t r u e a .
Oare publicul nostru v a şti să aprecieze just aceste va­
lori cari n u se pot m ă s u r a cu nici-o m ă s u r ă de toate"zilele?
*-
— Linia Nouă. A n u l I , N o . 11—12. R e v i s t ă S o c i a l ă -
L i t e r a r ă - A r t i s t i e ă , C r a i o v a , F e b r . — M a r t i e 1934.
Craiova, centru unde pulsează u n ritm de viaţă inte­
l e c t u a l ă tânără, ne trimite încă o revistă. A m primit-o cu
bucuria eu care se primeşte o mişcare de renaştere.
C u g â n d u l n e - a m d u s î n u r m ă , a c u m a a p r o a p e 10 a n i ,
când în jurul a două reviste literare „Năzuinţa" a lui Al.
P o p e s c u - T e l e g a , şi „ S u f l e t R o m â n e s c " a u n u i g r u p d e t a l e n t a ţ i
poeţi, se strânsese tot ce era î n Craiova dornic de evadare.
A c e l e r e v i s t e a u a v u t o m a r c ă d e s p e c i f i c o l t e n e s c . Cu t r e ­
s ă r i r e a m d e s f ă c u t „ L i n i a Nouă". A m c ă u t a t î n ea, c e e a c e
a m găsit altădată în „Suflet Românesc". Şi n'am aflat
a p r o a p e nimic, m a i bine zis, a p r o a p e pe n i m e n i . N e - a m oprit
totuşi c u o f ă r â m ă de bucurie a s u p r a poeziei „Luminiţă" de
R a d u Gyr. Ca'ntr'o e s t a m p a j a p o n e z ă de H o k u s a y „tăticul"
îşi v e d e „ l u m i n i ţ a " p e n t r u care e tot, ce e î n l u m e f r u m o s
şi bun.
R e v i s t a — Linia Nouă, — fără poezia lui R a d u Gyr, ar
fi fost p r e a „nouă" p e n t r u a c e i a cari c u n o s c C r a i o v a de a l t ă
dată. El a înlesnit trecerea. Şi de nu n e v a î m p ă c a nou­
t a t e a ei, n e v o m r e î n t o a r c e la ceeace c u n o a ş t e m m a i d i n a ­
inte, consolându-ne cu versurile lui Moliere:
„Sur quelque préférence une estime se fonde,
E t c'est u ' e s t i m e r r i e n q u ' e s t i m e r t o u t l e m o n d e " .
* S e r v â t i u s z S. p e n t r u c e i ce-1 c u n o s c m a i d e m u l t , mi a d u c e
Expoziţia de pictură „P. Capidan". Sala de expoziţii a
Prefecturei.
Bătrâneţea este întotdeauna potolită. Apropierea lichi-
dărei vieţii aduce cu ea o resemnare stoică. P e artişti îi ve­
d e m î n a c e s t e î m p r e j u r ă r i c ă î n a r t a lor, n u se m a i p r e o ­
c u p ă d e p r o b l e m e c a r i r e c l a m ă t i m p , ci l u c r e a z ă î n s e n s u l c e ­
lor aprofundate de-o viaţă î n t r e a g ă . Stilizarea şi u n fel d e
sinteză este reflexul stărei de spirit. Astfel, toţi artiştii m a r i
îşi p u n e a u în ultimii ani ai vieţii arta lor în serviciul unei
concepţii pur spirituale. A b a n d o n â n d a v e n t u r a , se dedică
u n u i crez i n t i m .
P e pictorul P. Capidan îl cunoaşte publicul c l u j a n de
mult. Expoziţiile anuale n i l arată că lucrează mereu. I n
p r i m ă v a r a acestui an, ne scoate la l u m i n ă o expoziţie nouă c u
lucruri vechi. S ă v o r b i m de arta unui pictor care a lucrat
o v i a ţ ă î n t r e a g ă a f i r m â n d u - s e u n u i p u b l i c c a r e l'a î n ţ e l e s ş i
a c c e p t a t s u b f o r m a î n c a r e se p r e z i n t ă , c r e d e m c ă e s t e l u c r u
inutil. N u putem convinge retroactiv. Cândva, când timpul îşi
v a aşterne bruma şi cenuşa v o m p u t e a m a i uşor vedea ce
mai sclipeşte din opera pictorului Capidan.
Cu o c a z i a a c e s t e i e x p o z i ţ i i n e î n t r e b a m u n s i n g u r l u c r u .
D e c e pictorul Capidan care a întreprins p e paleta domniei
s a l e . o v i a ţ ă î n t r e a g ă , a v e n t u r a r o s u r i l o r v i o l e n t e , m a i per­
sistă şi a c u m a în crezul noutăţii e i î
*
Expoziţia Gy. Szabo H. Szervâtiusz S., Ziegler K. S a l a
d e e x p o z i ţ i i a I n s t i t u t u l u i de A r t e G r a f i c e „ M i n e r v a " .
tari ne gândim că orice mişcare culturală sau artistică care
s e f r ă m â n t ă p e p l a i u r i l e n o a s t r e ş i c a r e e s t e d i n c o l o d& orie©
contingenţă politică, merită să fie discutată şi luată î n seamă.
Ne g ă s i m in faţa unei expoziţii tinereşti. Trei artişti
p e n t r u cari arta este o profesie şi poate ş i - u n cult, ş i - a u
strâns lucrările, şi'n cadrul unui ansamblu plăcut, ne arată
o expoziţie prezentabilă.
- Gy. Szabo, e x p u n e d e s e n e , p a s t e l u r i , d e s e n e î n tuş ş i
x i l o g r a f i i . A v e m d e a f a c e c u ' n a u t o d i d a c t , f a p t c a r e s e re­
s i m t e î n o p e r a l u i . Cu a p l e c ă r i n a t u r a l e c ă t r e grafieft, r e u ­
şeşte î n x i l o g r a f i e mai m u l t ca'n orice. Lipsa unei discipline
d e a r t ă s i s t e m a t i z a t ă s e r e s i m t e . T o n u r i l e î i s u n t i n c ă da
aceiaşi intensitate, nu sesizează diferenţele, cari ele singure
pot c o m p u n e v i a ţ a u n u i desen, alături de linie. Această lipsa
e manifestă şi'n pictură, culoarea av4nd de suferit. —
F o r m a şi v o l u m u l n u a u î n c ă î n m i n t e a a r t i s t u l u i f u n c ţ i u n e a
l o r j u s t ă . U n v o l u m n u p o a t e fi o s u p r a f a ţ ă , c u t o a t e c ă e
reprezentat bidimensional. Această confuzie dă naştex* unui
a r b i t a r . L i n i a î n d e s e n e l e d l u i G y . S z a b o e s t e d o a r un. m i j l o c
d e reprezentare-, n u d e e x p r e s i e . V i r t u o z i t ă ţ i l e ei î i s u n t s t r ă ­
ine. Când un D a u m i e r a avut o linie atât de expresivă, vie,
i n c i s i v ă şi s p i r i t u a l ă , i a r M i l l e t o l i n i e g r e a , p l i n ă d o v i a ţ ă
p r i m a r ă , p a r ' c â cu a d e r e n ţ e c u p ă m â n t u l , n u s e a d m i t e s ă
t r e c i p e s t e f u n c ţ i u n e a e i î n a ş a f e l î n c â t s'o r e d u c i la s i m ­
p l u l rol d e l i t e r ă de t i p a r . T o a t e a c e s t e a f a c d i n t e h n i c a d â n ­
sului o tehnică eu stânjeniri, parcă lipsită de c u r a j .
D a c ă l u c r ă r i l e d l u i Gy. S z a b o n'ar a v e a ş i - u n a l t r e v e r s , •
a l c o n c e p ţ i e i , al s i m ţ e m i n l e l o r , p e r s o n a l i t a t e a d s a l e a r t i s t i c ă
n'ar p r e z e n t a i n t e r e s e . T e h n i c a se c â ş t i g ă p r i n l u c r u , a ş a c ă
lipsurile de azi sunt ale fazei prezente n u ale personalităţii.
D l Gy. Szabo simte intens, ' s i m t e m a i ales viaţa eu
p u l s a ţ i i l e ei, u n e o r i t r a g i c e . A s p e c t u l p s i h o l o g i c al v i e ţ i i , a l
omului, al colectivităţii, iată preocuparea de căpetenie. Uneori
d e - u n ro7nantism c a r e a m i n t e ş t e d e V . H u g o , a v â n d î n s ă p u ­
tere prin s i m ţ ă m â n t u l intens condensat î n ideia centrală a ta­
b l o u l u i . S i m ţ u l c o m p o z i ţ i e i î l a j u t ă m u l t î n p r o m o v a r e a sco­
p u l u i d e i l u s t r a t o r . P r i n s t i l i z ă r i r a f i n a t e , i n t e l i g e n t e şi s i m ­
ţite redă prin tehnica xilografiei reprezentări realizate,
Szervdtiusz S. II c u n o a ş t e m m a i d e m u l t . P e n t r u u n ar­
t i s t , şi e şi c a z u l d l u i S z e r v â t i u s z , u n a d i n p r o b l e m e i © d e că­
petenie este realizarea scopului intim sufletesc, e rezolvarea
c e r i n ţ e l o r p e r s o n a l i t ă ţ i i . C â n d o o p e r ă d e a r t ă c o r e s p u n d e cu
s p i r i t u l a r t i s t u l u i , el c a a r t i s t p o a t e f i s a t i s f ă c u t ; s'a r e a l i ­
z a t , s'a c o n c r e t i z a t . P u n c t u l d e v e d e r e s e s c h i m b ă î n s ă c â n d
noi p r i v i t o r i i c ă u t ă m să p ă t r u n d e m î n sensul o p e r e i lui. —
V e n i n d c u o a t i t u d i n e c r i t i c ă , v o m c â n t ă r i r e a l i z a r e a sub
a s p e c t u l ei d e c o n t a c t şi m a i p u ţ i n s u b a s p e c t g e n e t i c . D e c i ,
punctul de vedere critic rareori se integrează celui propriu
artistului.
D a c ă d l S z e r v â t i u s z S. ş i - a a j u n s u n ţel d e f i n i t , d e m a r -
cat anterior, n u p u t e m d e c â t să-1 felicităm. Analizând
î n s ă o p e r a d â n s u l u i d e azi c r e d e m c ă se a f l ă î n t r ' u n cerc
v i ţ i o s . Crezând c ă ţi-ai a j u n s scopul n u c a u ţ i să progresezi, ş i
f ă c â n d a c e a s t a r ă m â i p e l o c . D e e i e x p o z i ţ i a a c t u a l ă a dlui
n o u t a t e . II d o r i m m a i p r o a s p ă t , m a i s b S t u t e h i a r c u a l u r ă d e
î n v i n s , î n s ă să-1 v e d e m e'a l u p t a t .
Ziegler E. e x p u n e c ă r ţ i l e g a t e a r t i s t i c . E s t e u n i c u l a r ­
tist de acest gen, cunoscut la noi în tară. A împereebiat î n
mod atât de fericit arta eu meseria încât te face să regreţi
lipsa de atenţie care se dă l a noi î n ţ a r ă artei industriale.
I n cadrul acestei note despre expoziţia prezentă nu e
l o c u l s ă a r ă t ă m p e l a r g r e a l i z a r e a d l u i E. Z i e g l e r . D e o c a m ­
dată atragem atenţia p u b l i c u l u i cit g u s t a s u p r a acestui
artist. V. B.
R E D A C Ţ I O N A L E
— Recenziile cărţilor primite la redacţie vor apare în­
cepând cu unul din numerile viitoare.
— S o s i n d u - n e l a r e d a c ţ i e m a i m u l t e a r t i c o l e c a de obi-
c e i u , d i n l i p s ă de s p a ţ i u n ' a u p u t u t f i p u b l i c a t e î n p r e z e n t u l
număr. R u g ă m pe dnii colaboratori să nu interprétese decât,
c a a t a r e , n e p u b l i c a r e a la t i m p a a c e s t o r a r t i c o l e .
 Toţi Românii din Ardeal
cumpăra
Lozurile

\ norocoase
dela cea

LOTERIA DE STAT
ÎNCEPE L A CLASA l-a
mai mare
Colectură
Ardeleană
D I S T R I B U I R E A «o
o*
CÂŞTIGURILOR
BANCA
C Â Ş T I G U R I M A R I

8-3-2 M I L I O A N E Şl
19 ILIESCU
L e i
Câştiguri

l . O
de

O O
câte

. O O O
S. A Cluj
Str. Regina Maria No. 42
Grăbiţi-Vă şi cumpăraţi un loz!
250
P r e ţ u l l o z u r i l o r : KÎ>/?^£ 0 '
Comandaţi prin poştă
Cec poştal No. 40.050.

REPAR Ì Gustaţi delicioasele vinuri

OR0L0AGE 9 BIJUTERII de Drăgăşani şi Odobeşti din pivniţele
BINE şi EFTIM
CUfTIPfiR

PUR ZDROBIT
Magazinul Pascu
Cluj, Calea Regele Ferdinand 25
PIETRE PREŢIOASE Telefon 468.
CU CEL moi mABE PRET PREŢUL: Vin vechiu Drăgăşani Lei 24
Vin superior Odobeşti Lei 28
Vin Drăgăşani negru-Vârtos Lei 32
Ţuică de Văleni . . . Lei 40
CLUJ
PIAŢA UNIRII 18. Mai luaţi o cafea turcească şi veţi fi mulţumiţi!!

Tipografia Naţională S. A. Cluj, Strada Regina Maria 36. Cenzurat.