[_]r"j,tl[l RLr ALMAS

PT T PlI 5F 5 LARI
-5 g E g EIE 5g F][ tiRt *

- a:

.{

r*
., ]:

'4 .a7

*; \
 DUMITRU ALMAS

PENTRU COPII $ SCOLARI

-SOIMI AI PATRIEI SI PIONIERI-

Partea a lll-a

Copertd 9i ilustra!ii: VALENTIN TANASE

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

 d.A
LA ACEAS
storia cea noua, din care am cules
citeva din povestirile cuprinse ?n aceasti a
treia parte a ,,Povestirilor istorice pentru co-
pri si gcolari goimi ai patriei ql pionieri", se
-
oesfasoard sub ochii nogtri. Este vorba deci
despre fapte, evenimente, oanreni, eroi ai
..:otei pentru dreptate gi iibertate, despre
3amenii care au triit gi au muncit ?n ultimii
cincizeci-gaizeci de ani.
Este o vreme in care s-au petrecut aEa de
'rulte gi de felurite fapte mari, insemnate,
eroice, incit mi-a fost foarte greu sa aleg"
Arn povestit doar cite ceva din acelea pe
care le-am crezut rnai pe inlelesul vostru,
Ta pilduitoare.
Cind vd vefi face mai rndrigori, de buna
seama cd veli afla rnar multe" De pildd, curn
poporul nostru a luptat impotriva fascigtilor,
qum am biruit greutalile rdzboiului din
'1941-1945
9i foametea din 1946-1947. Sau
:rr-n am construit marile uzine gi marile hi-
Crocentrale. Cum am cooperativizat agricul-
:Jra si am inceput sa lucram pdmintul cu
-as nile: tractoare, semAnatori, combine.
3-- am construit peste munli, pind la
2 :€CI .n inaltime, goseaua numita Trans-
'3tr:"asarrJl, Sau cum am sdpat Canalul
lr-r-ar*fularea Neagra gi cum am inalfat sute
# de blocuri, in zeci $i zeci de orage
lr
UR!RE
RTE A ll!-a
noi. Curn ann construit grridinite gi scoli in
fiecare sat gi multe, multe case de odihnd Si
uzine, la munte gi pe ldrmul mdrii, sa aiba
unde ?nva{a, unde munci gi unde se odihni
toti copiii 9i toii locuitorii Romdniei,
La toate acestea, pentru infaptuirea lor
asa mdrete Si strdlucitoare cum le vedef i, au
muncit milioane qi milioane de oameni,
orintre care se numara bunicii, pdrin!ii Si
chiar fra!ii vogtri rnai mari. Dacd gti!i acest
lucru, dacd-l intelegefi bine, qi voi ve!i res-
pecta gi iubi tot ce au construit inaintagii si
veti fi foarte dornici gi mindri sa-i urmati si
sd-i intrece!i.
insugindu-va, incd de pe acum, aceasta
invafAturd, lmbinata cu o fierbinte dragoste
de !ana, cind ve{i fi mari veti izbuti sd-i intre-
cefi. $i ve{i ajunge sd facefi RomAnia inca
mai bogata, mai mindra, mai stralucitoare
intre ldrile lumii gi mai iubitd 9i mai respe€-
tata de toate popoarele.
Spre acest lel ne calauzegte Partidu
Comunist RornAn, in f runte cu tovardsi-r
Nicolae Ceaugescu, pregedintele firii noas-
tre, Flepublica Socialistd RomAnia. $i voi tot
cregteti ocrotifi gi privegheati de dragostea
iui. Nu vd eere decit sd cregte{i mari, votnrci,
frumogi, muncitori, seriogi, dirji, indrdzneft
gi iubitori de fard qi popor.
 VITEJII FAURITORI AI MARII I,JNIRI
troNALE TREC
NATTONALE TREC GLORTO$/
PE SU8 ARCIJL DE TRIIJMF
ragii mei, Oana, Dorina gi Andrei,
vreau sd vd povestesc
oovestesc despre
desore un
lrn moment
mrrment is-
ie-
toric trdit fle mine, cind eram ceva mai md-
rigor ca voi. Adicd aveam zece ani.
Vd amintiti cd v-am istorisit despre citeva
fapte vitejegti gi eroice din vremea rdzboiu-
lui cel mare, din anii 1916-1919. Ve spu-
neam atunci cd, prin jertfa acestor viteji gi
eroi, s-a implinit visarea cea mare gi de tot-
deauna a romdnilor: Unirea Romdniei intr-o
singurd fard mare, cu hotare minunat de
rotunde gi intinse pind acolo unde oamenii
vorbesc aceeagi limbd, limba romAnd.
Arcul de triumf. Acest monument este un
simbol al marilor biruinfe dobindite de
poporul romAn de-a lungul veacurilor.
A trece in pas vioi, pas de defilare, pe sub
Arcul de triumf, impodobit cu steaguri trico-
lore gi cu numele tuturor marilor bAtelii,
este cea mai mare cinste pentru orice ostag
9i pentru orice romdn care igi iubegte tara $i
neamul.
Din satul meu s-au bucurat de aceastd
mare cinstire trei ostagi, luptdtori in bdtdli-
ile de la Mdrdgegti 9i Oituz. printre ei s-a
aflat 9i tata, sergent in armatd.
Degi locuiam intr-un sat departe, in Mol-
dova, conducdtorii fdrii au dat poruncd sd
fie adus la Bucuregti gi cite un copil din sa-
tele unde locuiau vitejii alegi a trece pe sub
Arcul de triumf. M-au ales pe mine: ,,fecio-
rul sergentului", cum imi spunea invdfdtorul.
Atunci am aflat cd tata, fiind sergent, cum
am zis, se purtase cu vrednicie 9i curaj in
tot timpul acelui greu gi lung rdzboi. Eram
tare bucuros gi mindru cd am un astfel de
pdrinte gi cd merg gi eu sd vdd sdrbdtoarea
sau parada, adicd defilarea pe sub Arcul
de triumf.
O datd cu noi a fost invitat sd meargd 9i
un ,,mare mutilat" de rdzboi, sergentul Mo-
canu Dumitru. Era ,,mare mutilat", pentru cd,
in lupta de la Cagin, o explozie de obuz ii
smulsese bratul sting gi-l orbise. Pentru cd
nu vedea sd meargd gi-a luat fiica, sd-l cd-
lduzeascd. O chema Rodica gi era o fetitd
4
bdlaie gi cuminte, de-o seamd cu mine,
amindoi gcolari in clasa a lll-a. Ne-am im_
brdcat ca de sdrbdtoare, cu portul de la noi
din sat.
Am caldtorit deci impreund pind la Bucuregti,
cu trenul. Aveam bagaj doar trdistufa cu cite
patru pldcinte gi cite un buchet mare de
trandafiri.
Drept sd vd spun, cum am ajuns, ne-a ui-
mit marele orag, Capitala RomAniei intre-
gite: forfota mulfimii, clddirile inalte, strd-
zile, tramvaiele, statuile. Nu mai vdzusem
niciodatd aga ceva. parcd eram pe altd
lume.
A doua zi, alfi mulli oameni gi copii din
cr,t
sate 9i orage, am fost dugi la $osea gi urcali
in tribunele din preajma Arcului de trigmf.
Acolo, ce de lume: veseld, imbrdcatd sdrbd-
toregte! Ce de flori! Ce de cintece! Fanfare
rnari, cu aldmuri strdlucitoare, sunau tare
marguri inaripate, iar zeci de tobe bdteau
tact puternic, bdrbdtesc, cutremurind vdzdu-
hul.
Mulf i copii 9i tineri se cdfdraserd in arbori,
de-a lungul $oselei, sd vadd mai bine pa-
rada.
La tofi ne tremura inima de emofie. Ne
simfeam grozav de bine, de bucurogi; parcd
sufletul ni se indlfa pind intr-al noudlea cer.
Ne impresionau generalii in uniforme strdlu-
citoare gi alfi ofiferi cdldri pe cai focogi; dar,
mai ales, ne minunau soldafii cu armele pe
umdr, cu baionetele lucind ca nigte fulgere,
cu mina dreaptd legdnatd pe lingd trup, pd-
gind fanfogi, dirji, to{i la fel, intr-un tact, cu
stingul pe tobd: bum!... buml... buml... gi
cdgtile lor, ca nigte pdldrii de fier, strdluceau
in lumina soarelui. Ofiferii defilau in frunte,
impodobifi cu galoane gi nasturi luciogi, ca
argintul gi ca aurul. Salutau cu sdbiile minu-
ite cu indeminare gi repeziciune. Toatd lu-
mea din tribune gi de pe trotuare arunca
flori, bdtea din palme gi strigg din rdsputeri:
,,Ura! Uraaa! Trdiascd vitejii nogtri os-
tagi!... Trdiascd eroii neamului!... Trdiascd
fduritorii Romdniei unite!"...
Fanfarele cintau ,,Degteaptd-te, romdne,, 9i
,,Pe-al nostru steag e scris Unire!"
Totul gi toate clocoteau de entuziasm gi
de inaltd bucurie. Marele mutilat Mocanu
Dumitru se strdduia gi el, incerca sd in!e-
leaga, dupd auz, ce se petrecea in jur, dar
nu putea. $i-a cuprins fetifa de mind 9i a ru-
cu fala inainte, ca 9i cind ar fi vdzut'
,,Taicd, tdtqfd, acum trec soldafi cildri pe
cai roibi, murgi 9i albi". Poartd sulite cu ste-
gulef rogu in .
virf Caii tropotd, parc-ar
juca"...
,,Cavalerigtii, Rodical... suspind pdrintele'
l-am vdzut in garja de la Robdneqti..' Cura-
jogi bdrbati!..."
,,Acum trec soldati pe ios, in pas falnic"'..
,,lnfanteria noastrd, regina bdtdliei!"... su-
ridea sergentul Mocanu Dumitru'
,,in frunte un ofiter inalt salutd cu sabia,
continud Rodica. Urmeazd drapelul strdjuit
de trei ostagi... E cam zdrentuit"...
,,D€ gloanfe, Rodica!"...
,,Ce de soldati cu semn de rdnit pe brafl...
se mira Rodica. Tdtufd, acum se apropie un
ofifer fdrd mina dreaptd; fine sabia in mina
stingd... E subfirel, tindr, cu par galben."
,,Se gtii cd aista-i dom' cdpitan al meu,
Rodico!... a suris Dumitru Mocanu. Dom'cd-
pitan Stdnescu Petre"... 9i clipea des din
gene, parcd ar fi vrut sd alunge impdienieni-
rea ochilor, ca sd-gi vadd cdpitanul. Vorbi in
goaptd:
,,Viteaz ca dinsul, mai rar! El m-a scos din
pdmintul cu care md acoperise explozia
acelei ghiulele ce md orbise cu fldcdrile. $i
tot el, cdpitanul meu, m-a purtat in brate
pind la brancardieri"...
Mie parcd nu-mi venea sd cred cd, in ade-
vdr, acesta ar fi ofiferul de care vorbea tatdl
Rodicdi. Cum sd-l cunoascd, md intrebam
eu, cind nu-l vedea? Dar bddifa Dumitru a
grdit, parcd mi-ar fi auzit gindul:
,,Nu, nu-l vdd, dar il simt... in ce bdtdlie
gi-o fi pierdut bratul drept?"...
in clipa aceea Rodica a sdrit de lingd noi,
s-a strecurat prin nrulfime, a alergat inaintea
ofiferului gi i-a presdrat in cale florile aduse
din satul nostru. Ofiterul i-a dat onorul, iar
lumea a bdtut din palme gi-a strigat:
,,Bravo, fdrdncufol"...'
Defilarea pe sub mdretul Arc de triumf a
urmat mai departe, ceasuri intregi. Au trecut
gi artilerigtii, cu tunurile lor grele, pe roti
inalte, trase de cai mari, zguduind pdmintul.
Fantarele au cintat mai rar, iar aplauzele gi
Jlr'@tirs{E tl'-ir,le de stegulefe, strigdtele de
Iil-.[.JrE mar COnteneau:
*-raesc= Fc*inia intregitd!"... ,,Slavd ar-
matei romAne!", ,,Glorie vitejilor fduritori a
Unirii naf ionale!"
Bucuria multimii, ca 9i a noastrd, parca nu
mai avea margini. La sfirgitul pardzii, arn
fost poftiti la o intilnire cu ostagii romanl
Rodica, bddita Dumitru Mocanu, tata gi ctl
mine ne-am plimbat printr-un parc mare.
unde cintau muzici. Acolo ni s-au dat pa-
chete cu mincare 9i bomboane.
Dar cea mai mare bucurie a fost pentru
bddifa Dumitru int?lnirea cu cdpitanul lui:
era in adevdr ofiferul tdrd mina dreapti,
doar cd nu mai era cdpitan, ci maior: incd o
rdsplatd pentru vitejia lui. S-au recunoscut
gi s-au imbrdfigat cu multd dragoste gi emo-
fie. Apoi au povestit cite se mai intimplaserd
de cind nu se mai intilniserd. Ofiferul iqi
pierduse mina intr-o luptd pe riul Tisa' Bd-
difa Dumitru i-a mulfumit Tncd o datd cd l-a
scos de sub fdrna care-l acoperise, c6 nu
l-a ldsat sd piard acolo, in iadul bitdliei'
Acum, chiar dacd nu vedea, trdia totugi cu
mare bucurie sdrbdtoarea cea mai strdluci-
toare 9i mai mdreatd din istoria poporului
romAn: sdrbdtoarea Unirii celei mari, pe
care el, ca gi maiorul, o pldtiserd aga de
scump.
Dupd-amiazd,o datd cu multe sute de os-
tagi gi ofiteri, au fost decorafi 9i Mocanu
Dumitru, 9i maiorul Stdnescu Petre, gi tata.
La intoarcerea in sat, am fost primifi sdrbd-
toregte, iar invdf dtorul 9i toti copiii din
gcoald ne-au cerut sd povestim despre md-
refia 9i frumusefea acelui momentrcind fdu-
ritorii Unirii nafionale romdnegti au trecut,
gloriogi, pe sub Arcul de triumf.
$i pot sd vd mai spun, dragii mei, cd sergen-
tul invalid Mocanu Dumitru, orbit in bdtdlia de
la Cagin, gi maiorul Stdnescu Petre, ca-
re-gi pierduse braful drept in bdtdlia de la
Tisa, au rdmas prieteni,gi-au scris scrisori gi
s-au ajutat, la nevoie, cit au trdit. $tiu
aceasta de la Rodicaf ea citea qi scria scri-
sorile tatdlui sdu, mhre mutilat de rdzboi.
Azt, pe' mormintul lor scrie: ,,Fduritori ai
marii Unitdfi nafionale romAnegti".
$i v-am povestit toate acestea ca sd infe-
lege!i gi voi, dragii mei, chiar dacd s?ntefi
micufi, cd Romdnia, iubita noastrd fard, s-a
fdurit cu mari jertfe, cu viafa-a zeci gi sute
de mii de viteji.
Sd nu-i uitafi gi sd-i sldviti din toatd inima
voastrd! Ori de cite ori facefi o excursie prin
locuri unde s-au dat lupte pentru libertate,
ori de cite ori vd aflati in fata unui monul-
ment indltat in cinstea eroilor, oprili-vd sl
pdstrafi o clipd de ticere; iar daci putetl"
punefi cite o floare. ASa-i bine Si frurmos!
J
-1

/ 7rf,
t*-*A
I
F

-atr*

i
 in TAM DESP RE TARA
$ / MARE
d amintiti, dragii mei, Oana, Dorina
Si Andrei, cd in anul 1918, Marea Adunare
Nafionald de la Alba-lulia a hotdrit unirea
Transilvaniei cu Patria Mumd. prin aceastd
Unire, harta Romdniei s-a schimbat mult.
inainte semdna cu un fel de ciubotd: Mol-
dova era tureatca, Dobrogea, cdlciiul, iar
Muntenia, cdputa. Era frumoasd gi aga, cd
era fara noastrd, fara in care ne-am ndscut,
unde trdiam, muncind gi bucurindu-ne de
viatd. Degi micd, ne era totugi dragd, pentru
cd noi, romdnii, ii aram gi-i semdnam ogoa-
rele, ii sddeam livezile 9i podgoriile, ii creg-
team turmele de oi gi cirezile de vite, ii
ocroteam pddurile, riurile cele repezi gi lim-
pezi, munfii inalti, cu frunfile de stincd in-
fipte in cer.
Dar acum Romdnia ne era incd gi mai
dragd, pentru cd, prin jertfa celor mai vred-
nici dintre noi, o fdcusem mare gi rotundd,
aproape ca un cerc, cuprinzind in granifele
sale pe tofi romdnii. Hotarele ei se inchid cu
riuri mari cum este Dundrea 9i se sprijind pe
fdrmul Mdrii Negre, cel bdtut de valuri al-
bastre gi luminat de soarele fierbinte al verii.
Mindrd gi frumoasd {ard avem!
Mi-aduc aminte, dragii mei, cd pe-atunci,
eu, bunicul povestitor de acum, eram gcolar
in clasa a lll-a. $i, intr-o zi, invdldtorul nos-
tru ne-a spus:
,,Copii, haidefi in curtea gcolii, sd dese-
ndm pe pamint harta tdrii!"
Am iegit din clasd bucurogi, dar qi cumva
nedumerifi. Vrefi sd gtili cum am desenat
harta fdrii in ograda gcolii? Sd vd spun, cd
meritd.
invdldtorul ne-a dus in partea dreaptd a
ogrdzii din fala gcolii. A luat o sfoard de
vreo trei metri. L-a pus pe Mihdifd, unul din
colegii mei, intr-un loc ai i-a spus:
,,Tu, Mihai, stai aici gi fine sfoara de capd-
tul acesta. Tu, Ancufa, prinde capdtul cestd-
lalt. Aga! intinde bine. Acum, Mihai, stai pe
loc, iar tu, Ancuta, cu sfoara intinsd, te ro-
tegti incet, ?ncet cu pagi mici. Agaal... pe
unde calci tu, Dumitru infige cite un fdrug."
$i ne-a intins vreo zece fdrugi, pe care tot
noi ii cioplisem, pe mdsurd, din ramuri de
rdchitd, tdrd sd gtim la ce-or folosi.
Bucurogi de acest fel de joacd, am fdcut
un cerc larg, insemnat cu fdrugi.
8
UNITA
Apoi, iubitul nostru invdfdtor a zis:
,,Aici, unde a stat Mihai, infigem un fdrug
mai inalt. Agaa! gi sd zicem cd aici e oragul
Bragov, agezat in mijlocul fdrii.,,
Apoi, acolo unde ne-a ardtat invdfdtorul,
noi am agezat pietre, mai mari gi mai mici.
,,Aceste pietre inchipuiesc mun!ii Carpafi
9i Munfii Apuseni, ne-a invdfat dumnealui.
lnfelegef i?"
$i, cind a$eza
cite o piatrd mai inaltd gi
mai ascufitd, ne spunea cu mindrie:
,"Acesta e muntele Ceahldu. Acesta-i virful
numit Omul. Cestdlalt, piscul Negoiul, aici zi-
cem cd-i muntele Retezat, cel mai impresio-
nant dintre toti muntii nogtri. Dincolo, spre as-
finfit, vidul Detunata. lar aici, spre miazd-
noapte, falnicul pisc numit pietrosul,,...
Ne uitam gi lucram la aceastd rinduire de
munfi, ca la o treabd foarte ispititoare, se-
rioasd gi plind de invdtdminte.
Mi-aduc aminte cd tocmai piatra adusd de
colega noastrd Ancufa a fost agezatd in par-
tea dinspre miazdnoapte, acolo unde am in-
semnat muntele Pietrosul. Dar eu mi um-
flam in pene de mindrie, cd piatra adusd de
mine a insemnat muntele Ceahldu, munte
care se vedea gi din ograda gcolii noastre,
acolo, departe, in zarea dinspre apus. Eram
aga de mindru, de parcd ag fi fost uriagul
care a purtat un munte in brafe gi l-a pus la
locul lui de vegnicie.
Dar s-a mai intimplat un lucru de neuitat:
cind invdfdtorul a luat un bdt lung gi a ur-
mdrit cu el girul pietrelor ardtindu-ne
munfii care se ?nchideau intr-un fel de cerc
mai mic, cuprins in alt cerc mai mare, eu
am exclamat:
,,Parcd-i o cetate. "
,,Adevdrat, Dumitre! a zimbit invdtdtorul;
muntii nogtri sint ca nigte ziduri care inchid
la mijloc cetatea sau Podigul Transilvaniei."
Apoi, cu o sdpdligd, am trasat nigte gdnfu-
lele pe direcfiile ardtate de ?nvdfdtor.
,,Pe aici curg riurile fdrii noa5tre. Cele mai
multe se varsd in Dundre, iar Dundrea duce
apa lor in Mare. i'
Ne privea iscoditor, dragul nostru invd-
fdtor gi, vdz?ndu-ne dornici sd gtim munf ii 9i
riurile !drii, ne-a intrebat:
,,Ve place acest ioc?"
I
l

/
/l
{rl

f
/,

\
 ,,Da!,., Da!... Da!..." am strigat noi, intr-un
glas, de rasuna ograda gcolii.
,,Atunci, a zis mai departe bunul nostru
dascdl, hai sd punern cite un semn pe locul
unde sint agezate oragele cele mari."
Am fdcut-o gi pe aceasta.
$i, ,,Romdnia" din ograda gcolii a cdpdtat,
repede, cite un semn, un cerculef din nu-
iele, infipt acolo unde dumnealui ne-a ardtat
cd ar trebui s6 fie acele orage: Bucuregti,
l4i, Cluj, Timigoara, Craiova, Suceava... $i
apa mai departe.
Eram foarte mindri cd ,,harta" noastrd
prindea viafd Ei nu mai conteneam sd po-
vestim acasd cTt de frumos aratd.
Mulli pdrinfi au venit s-o vadd.
A venit gi mog llisei, cel megter la cioplit
in lemn. A vdzut harta gi peste citeva zile
s-a intors cu un paner de sculpturi. Ne-a in-
trebat:
,,Copii, unde,zicefi voi cd-i Suceava?"
,,Aicil" am ardtat noi, cu grdbire.
,,Bun! Aici agezam cetatea Sucevei gi pe
$tefan cel Mare, cdlare. Aga.,. Dar Tirgovig-
tea, unde-i?"
,,Aici, aici!" ,,Bun! Agezdm gi aici o cetate
gi pe Mircea cel Bdtrin tot cdlare. $i-acum,
ce mai urmeazd?"
,,Alba-lulia!" am zis noi, gindindu-ne pe
cine sd agezdrn acolo gi negdsind, invdfdto-
rul ne-a venit in ajutor:
.,,Mo$ llisei, acolo, la Alba-lulia, agazd-l pe
Mihai Viteazul, cd el a fdptuit cea dintii
unire a tuturor romAnilor".
,,Dar, aici, la Bucuregti, ce punem?" am
intrebat noi nerdbddtori.
,,Are mogul o sculpturd gi pentru Cetatea
de Scaun, adicd Bucuregti, capitala Romd-
niei intregite."
$i, din panerul lui plin de surprize, a scos
un frumos Arc de triumf. Ni l-a ardtat, zicind
cu zimbetul blind:
,,Aga m-a povdtuit dom' invdfdtor: aici, in
cetatea Bucuregtiulr"li, sd ridic Arcul de
triumf, pentru cd el sldvegte pe vitejii gi eroii
care au luptat, fdrd preget, ca sd fdureascd
Unirea cea mare, sd intregeascd Romdnia,
aga rotundd gi frumoasd cum au visat-o
strdmogii gi cum ati desenat-o voi aici",
ln zilele urmdtoare, tot cu ajutorul lui mog
llisei, am insemnat cetatea Clujului, Tirgu
Mureg unde am pus statuia lui Avram
lancu Craiova, lagi, Sibiu. Pentru Con-
stanfa, megterul cioplitor in lemn s-a str6-
duit sd facd un vaporag, A ieSit ca o jucdrie,
la care ne uitam cu mare pldcere, in vreme
ce inv6fdtorul ne povestea cum vor pluti va-
poarele cele mari pe Marea Neagri, ducind
gi aducind bogdtii dinspre intreaga lume.
$i iaca aga, dragii mei, am inceput, eu gi
colegii mei, sd invdfim despre fara cea
noud, unitd, mare, cuprinzind pe tofi romA-
nii in brafele aceloragi hotare. gi, invdfind-o,
o iubeam cu tot mai multd infldcdrare.
 o MARF $/ FRUMOASA PR|ETEN|E
ragii*mei, poporul roman are multi
scr"-iitori gi poeli. Ei au scris povestiri Ei poe-
z i deosebit de frumoase, citite de oameni
nari gi de copii, cu mare pldcere gi bucurie.
Voi o sd-i citifi gi-o sd-i invd{ati pe tofi cu
srag. Nu-i aga? $i citindu-i o sd fifi mai in-
va{a[i, mai degtepti, mai plini de simfire.
Dar dintre toti scriitorii care au triit acum
rrai bine de un veac, pe doi trebuie sd-i cu-
noagteti gi sd-i iubi{i gi voi, din toatd inima,
incd de pe acum.
Unul se numegte lon Creangd, iar celdlalt
Mihai Eminescu. $i cred cit o sd-i tineti
minte pentru cd lon Creanga a scris o po-
veste minunata, plind de haz, cu Harap-Alb,
cu Gerild, cu Flaminzild, cu Pdsdri-Ldf i-Lun-
gild; tot el a povestit multe intimpl6ri pline
de ndzdrdvdnii deosebit de vesele, ori
duioase, din vremea copilSriei gi a tinerefii
lui. Mihai Eminescu a scris gi el o poveste in-
cintdtoare cu,,Fdt-Frumos-din-l-acrimd"; dar
mai ales a alcdtuit poezii neintrecut de fru-
moase. Acegti doi rnari scriitori au fost
foarte buni prieteni. Se sfdtuiau impreund,
is i citeau unul altuia poveEtile ori
poeziile. Discutau despre cd(ile citite gi
despre c?te se intimpld pe lume. Se iubeau
gi se respectau cum nu se mai afla. Ceasuri
intregi le petreceau impreuna, tot vorbind gi
sf dtuind.
Ce aga-i prietenia: te simfi foarte bine
cind ai prietenul aproape +i poti schimba cu
el o vorbi, despre un gind ori o simfire a ta,
iipofi asculta bucuriile $i durerile lui sau
pdi face, impreund cu el, planuri despre ziua
de miine 9i-l po[i ajuta la nevoie, cum te-ajutd
Si el pe tine, cind ai vreun necaz ori vreo
amaraciune"
intre dingii, Eminescu gi Creangd Tgi spu-
rieau ,,bedita", aga, ca o dezrnierdare: ,,b6-
dite loane", ,,bedita Mihai".
Bddila lon era orn voinic, corpolent, cu
o'oil-ri pdtrunzalori, deosebit de vioi, de ageri;
aurta barbd, iar p6rul ii era des qi eam as-
lru: vorba lui era toatd plind de tilc, de in{e-
:suri adinci gi adesea incdrcatd de haz,
:- ar atunci cind povestea lucruri nu prea
res?t€. $tia de minune sd facd haz de ne-
.az Era ceea ce se cheamd un povestitor
iscusit, fdrd pereche -de iscusit. in preajma
lui nu fi se ura niciodatd. Sd tot stai gi sa-l
asculfi, sd-l asculfi cum depdna firul fara
capdt al celor mai minunate gi mai nAstrus-
nice povegti gi povestiri. Potrivea a9a de
bine vorbele, incit tot ce spunea despre im-
pdrafi, despre Fefi-Frumogi, despre llene
Cosinzene ori zmei-paralei pdrea aievea. ii
gi vedeai trecind prin lala ta.
Eminescu, bddifa Mihai, avea o cu toiul
altd fire: era mai tdcut, mai ginditor gi, de
multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se
afld: smead la fafi, cu pdr negrr.l, bogat, cu
ochi mari, adinci, melancolici, cu zirnbet
bun, cu glas pldcut, melodios, cald Ei blind,
cumpdnit, mingiios, cind vorbea despre lu-
cruri f rumoase 9i f urtunos cind povestea
fapte sdvirgite de oameni rdi gi netrebnici.
Am?ndoi acegti scriitori s-au ndscut la
fard: Creangd in satul Humulegti de lingd
Tirgu -Neamf, Eminescu in lpotegti, linga
Botogani.
Au umblat ei mult in plimbare prin
sate, pe dealuri, prin tirg. Au urcat chiar
la Cetatea Neamf, a$a dupd cum s-au
scdldat in Ozana, riul cel limpede care trece
prin satul Humulegti.
Seara, intorgi acasd, s-au agezat pe prispd
gi au urmat neintreruptele lor povestiri. Sora
lui Greangd le-a adus cite o strachini Ce
lapte cu mdmdligut6 caldd gi i-a poftit sd os-
pdteze, zicindu-le:
,,Miine o sd vd tai cite un pui gi-o sA vi-l
frig la frigare, cu mujdei de usturoi",..
CTnd au terminat ospdful, amurgea, zarea
dinspre asf inf it lucea portocalie gi rogie,
Vaca rumega, linigtitd, in ocol. Gdinile se
culcaserd sub pdtul. Rindunelele gopteau
cite un ciripit cdtre puigorii din cuib. Pe
drum trecea, arareori, cite un om intirziat in
cimp. Stelele incepeau sd licareasca pe
bolta inaltd a cerului, ca nigte^scinteiufe de
aur.
invdluit in frumusefea firii, cuprins de cJu-
iogia amintirilor, Creangd a ?ndreptat poves-
tirea spre intimpldri din viafa lui, zicind: ,,Nu
gtiu alfii cum sint, dar eu, cind mA gindesc
la locul nagterii mele, la casa parinteasca
din Humulegti, la stilpul hornului unde lega
11
mama o gfare cu motocei la capdt, de crd-
pau mifele jucindu-se cu ei, la prichiciul ve-
trei cel humuit, de care md tineam cind in-
cepusem a merge copdcel, la cuptiorul pe
care md ascundeam, cind ne jucam noi
hdiqii de-a mijoarca, gi la alte jocuri 9i jucdrii
oilrne de hazul 'gi farmecul copildresc, par-
ca-mi saltd 9i acum inima de bucurie! $i,
Doamne, frurnos era pe atunci: cdci gi pdrin-
tii, gi frafii, 9i surorile imi erau sdndtogi, gi
casa ni era indestulatd, gi copiii 9i copilele
rnegiegilor erau de-a pururea in petrecere
cu noi, gi toate imi mergeau dupd plac, fdrd
ileac de supdrare, de parcd era toatd lumea
a mea!
$i eu eram vesel ca vremea ceb bund
sturlubatic Ai copildros ca vintul in tulbura-
rea sa.
$i mama, care era vestitd pentru ndzdrd'
vdniile sale, imi zicea cu zimbet uneori, cind
incepea a se ivi soarele dintre nori dupd o
ploaie indelungatd: "legi, copile cu pdrul
gi ride la soare, doar s-a in-
bdlan, afard
drepta vremea.>, $i vremea se indrepta
dupd fsul meu"...
Eminescu il asculta vrdjit. Cind Creangd a
terminat vorba, el a zis cu hotdrire:
,,Badite loane, md supdr tare pe matale,
dacd nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea
alcdtui cea mai atrdgdtoare carte de poves-
tiri in limba romAnd, s-o citeascd gi cei mici
9i cei mari."
Ascultind sfatul prietenului sdu drag gi al
altora, lon Creangd a scris minunatele sale
,,Amintiri din copilirie".
Nu peste multd vreme, Mihai Eminescu l-a
invitat pe lon Creangi la casa pdrinteascd
din lpotegti:
',,Sd vezi, bedite loane, cd gi la mine in sat
sint frurnusefi vrednice de admirat."
$i, in adevdr, poetul a avut dreptate. Po-
vestitorul, bddila lon, a vdzut multe pe dea-
lurile lpotegtilor: satul cu case bine constru-
ite, livezi, iazuri bogate in pegte gi raci, riu
cu multe izvoare, pdduri de fag 9i plop, tei
inflorifi gi stoluri de pdsdri c?ntdtoare. lnse-
rarea i-a prins intr-un pilc de pddure, stind
jos pe iarbd gi povestind, ca de obicei. Mai
ales guralivul bddila lon povestea. Eminescu
i'l asculta zimbind, uitindu-se, din cind in
cind, dupd cite o pasdre, dupd cite o floare
prcurata de rouA, spre locul de un
murmura izvorul ori spre cerul unde inflo-
reau stelele 9i rdsdrea luna.
Cind lon Creangd a terminat o povestire
hazlie, cum numai el gtia sd ticluiascd, Emi-
nescu a ris cu mare poftd.
Apoi, intre dingii, s-a ldsat un moment de
tdcere. in toatd imprejurimea se instdpinea
linigtea gi pacea.
Era rindul bdditei Mihai sd povesteascd,
aga cum obignuiau ori de cite ori se aflau
impreund.
Dupd mai multe clipe de tdcere, Eminescu
a grdit incet 9i rar, mdsurat,ca o mirturisire
de taind, dar descriind, poetic, ceea ce se
petrecea in jurul lor, in acea fermecdtoare
9i inserare de vard:
,,Somnoroase pdsdrele
Pe la cuiburi se adund,
Se ascund in rdmurele
Noapte bund!
Doar izvoarele suspind,
Pe cind codrul negru tace;
Dorm gi florile-n grddini
Dormi in pace!
Trece lebdda pe ape
intre trestii sd se culce
Fie-fi ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie
Se ridicd mindra lund,
Totu-i vis gi armonie
Noapte bund!"...
,,Bdditd Mihai, te rog, mai spune o datd
poezia asta, s-o invdf gi eu" a zis lon
Creangd.
Dupd ce a ascultat gi a goptit gi el, o datd
cu Eminescu, bddita lon s-a ridicat de jos gi
gi-a imbrdtigat prietenul:
,,Minunat! Egti un poet genial, beditd Mi-
hai!"
,,Nu gtiu cum sint eu, dar gtiu cd mata, bd-
difd loane, egti un povestitor fdrd pereche."
Noi rorndnii, care ne desfdtdm, de mai
bine de un veac, cu cele ecrise de lon
Creangd 9i Mihai Eminescu, spunem cd
amindoi au avut dreptate.
 o zt MAREATA
PENTRLJ /STO RIA RO A/IANIEI
-am bucurat, totdeauna, cind am in-
tilnit copii dornici sd gtie cit mai multe. Sd
invete a scrie, a socoti. Sd vorbeascd fru-
mos. Sa cunoascd istoria poporului nostru.
Aga sint gi micutii mei prieteni, Oana, Do-
rina gi Andrei, cu care m-am intrefinut cu
povestiri istorice de fiecare datd cind am
avut ceva de spus.
Dar iatd ca, intr-o zi, Oana m-a intrebat:
Bunicule, ascultind eu aga, pe unul gi
-
pe altul, am inteles cd acum ne conduce
Partidul Comunist RomAn.
E-adevdrat, Oana, am zis eu. Adicd ne
-
conduce acea mdreafd adunare alcdtuitd din
cei mai vrednici, mai pricepufi gi mai iubi-
tori de tard dintre tofi locuitorii RomAniei.
- Dar de cind existd partidul comunist?
a vrut sa gtie Andrei.
- De la 8 mai 1921, am rdspuns eU,
scurt, apoi am addugat: ca sd finefi minte
aceasta dat6, de cea mai mare insemndtate
in istoria poporului nostru, sd vd povestesc
o intimplare de atunci.
Vedeli voi, soldafii, adicd muncitorii, fdra-
nii, cdrturarii,au luptat, au biruit pe dugmani
in zeci de bdtdlii gi au unit fdrile romane, fd-
cind Romdnia Mare. Aga cum am spus gi
altd datA, tot poporul s-a bucurat nespus. A
crezut e-o sd-i fie gi lui bine, sd aibi tot ce-i
trebuie gi chiar sd ia parte la conducerea fd-
rii. Dar n-a fost tocmai aga" 9i n-a fost de-
oarece conducerea a incdput pe mina celor
bogali. Ei se infruptau, cum se zice, din
toate Ei poporului ii l6sa doar eeea ce le
scdpa printre degete, Mai ales muncitorii o
duceau foarte greu. La mulfi, salariile nu le
ajungeau nici ca sd cumpere hrana copiilor.
Chiriile erau foarte mari, aSa cd adesea
locuiau in case ddrdpdnate. 9i totugi, ei,
muncitorii, trebuiau se repare stricdciunile
pricinuite de rdzboi gi sd dea lumind, cdl-
durd, sri fabrice magini qi unelte pentru
A
Adicd au incrucigat brafele gi au refuzat sd
mai lucreze in fabrici ori in mine, Atunci
conducdtorii cei bogati au trimis jandarmii
?mpotriva lor, ca sd-i sileascd a munci. Pe
mulfi din cei care se impotriveau i-au inchis
gi i-au bdtut. Se spunea, pe drept cuvint, cd
acea grevd n-a reugit pentru cd muncitorii
n-au avut un conducdtor energic, revolufio-
nar.
La mine in oraq, zeci de muncitori au fost
arestati.
Dar mai ales pe unul il cdutau: pe Tudor
Manea, mecanic la Fabrica de cherestea. il
cdutau gi nu-l gaseau nicdieri. Stdtea as-
cuns in casa unui plutag, numit Ghifd Bo-
boc. $tiu aceasta chiar de la bdiatul acelui
prieten, de la Sandu Boboc. care-mi era co-
leg de clasd. impreuna cu acel coleg invd-
tam adesea, iar muncitorul Tudor Manea
ne-a ajutat, de mai multe ori, sd rezolvdm
problernele [a matematicd. N-avea el cine
gtie ce $coald, dar era foarte degtept gi ome-
nos, sfAtos gi cumsecade.
Odata, intr-o seard, cind iegeam din casa
lui Sandu, in poarta, hop! ne-au intimpinat
doi polif iqti:
- Acasd-i tatd-tu, md?, a intrebat unul,
cu glas prefdcut.
Fiu-fiiii! a fluierat Sandu. Pdi mata nu
- dom'
qtii, polifist, cd tata-i plutag gi umbld
cu pluta: fiu-fiuuuu! uite-aga, pe valurile Bis-
trifei! Fiu-fiuuu! gi haida-hail Pleacd luni la
Galafi qi vine vineri. Fiu-fiuuuu gi haida-hail
- Oe-mi tot fluieri aqa? se rAsti celdlalt,
holbind ochii incruntati cdtre noi.
Pei aEa fluierAm noi, plutagii, cind mer-
-
gem pe Bistri{a la vale gi vrem si gtim, la
cite un cot, cri-i eale slobodd, sd nu ddm
peste alte plute,.. Fiu-fiiuuu!... Haida-hai!..,
dacd-i slobod. Ori: fiu-fiuuu gi stai! dacd-i
cu prirnejdie...
- Taci cd md asurzeqti!... Ori eqti cam
^intr-o ureche, a zis poli{istul, mai supdrat,
Nu-s '''retr-o ureche, domnule polif ist,
-
ci-s numai ochi 9i urechi, Cri aqa trebuie sA
 ."1' .r:'1f

, , '.':

!:

- 1i.ji
fie un ddlcdug. Ori mata nu gtii ce-i un ddl-
cdug? Este cel care fine cirma din spate a
plutei 9i rotegte a?a, uite-aga o rotegte:
vTj-viiij! cind la dreapta, cind la stinga. gi
cind a trecut de o stincd ori de un cot pri-
mejdios fluierd iard: fiu-fiuuuul... lung, lung,
s-audd dragomanul, cirmaciul din frunte gi
sd-i dea drumul mai repede... Pe urmd iar:
fiu-fiuuu gi haida-hail...
Lasd palavrele! s-a rdstit g i mai f u-
- polifistul.
rios Maicd-ta-i acasd?
- Domnule polifist, mama-i totdeauna
acasd. Cd am un frate de trei ani; un plingd-
cios gi-un mofturos, de nu-i mai intrd ni-
meni in voie. Cind incepe a plinge:
hm-hm!.., oa-oaaa! nimeni nu-l mai poto-
legte. Doar eu, cind ii fluier aga: fiu-fiuuuu!
Atunci se opregte dln plins. ii place fluiera-
tul... Trage a plutag. O s6-l invdf sd fluiere
tare, uite-aga: fiu-fiiiuuu... haida-middd!
haida-ha... Ca la plute, dom' polifist...
Vdzind cd n-o mai scoate la cap cu Boboc
Sandu, polifigtii l-au imbrincit la o parte gi-au
intrat cu de-a sila in casd. S-au rdstit la
mama lui Boboc; au rdscolit toatd casa; s-au
urcat gi in pod gi-au cotrobdit in toate un-
gherele; au coborit gi in pivnifd. Dar n-au
descoperit nimic.
- Pe cine cdutafi, domnilor polifigti? a
intrebat mama lui Sandu.
- $tii tu pe cine!
- Dar de unde sd gtiu, pdcatele mele?
Pe comunistul Tudor Manea il cdutim.
-
Unde l-afi ascuns?
Pei unde sd-l ascundem, cind nu l-am
- vdzut
rnai de la greva generald?
Nu cumva l-a luat bdrbatu-tu cu pluta,
la-Galafi?
Nu gtiu; dar, de obicei, bdrbatul meu nu
ia
-
pe nimeni. Cdldtoria pe apele Bistrifei, Si-
retului e foarte primejdioasd. Omul meu are
inimd bund gi nu vrea sd nenoroceascd pe
nimeni.
Eu cu Sandu am stat in ogradd gi am a9-
teptat ca polifigtii sd termine amdnunfita lor
cercetare.
Cind au plecat, miniogi cd n-au gdsit ceea
ce cdutau, l-am intrebat pe Boboc Sandu:
De ce ai fluierat de atitea ori gi i-ai fi-
- de vorbd atita
nut vreme?
Aista-i consemnul: fluier de plutag ca
-
sd-l vestesc pe bddifa Tudor Manea sd fugd
pe poarta din spatele casei. lar vorbirea
lungd e aga, ticluitd, ca sd ajungd departe,
cit mai departe...
Mai tirziu, ?ffi aflat cd muncitorul Tudor
Manea a cdldtorit pe pluta lui Boboc pind la
Galafi, iar de acolo, peste o sdptdmind, a
mers la Bucuregti, unde, in 8 mai 1921, s-au
intilnit reprezentanfii alegi de muncitori gi
au hotdrit infiinfarea Partidului Comunist
RomAn. Adicd sd aibd 9i muncitorii un con-
ducdtor, un apdrdtor impotriva nedreptdtilor
sdvirgite de cei bogafi, de stdpinii fabricilor,
un partid cu adevdrat revolufionar.
Acegti bogafi gi stdpini de fabrici nu s-au
ldsat insd pind cind nu au arestat pe mulfi
dintre conducdtorii tindrului Partid Comu-
nist Romdn. l-au arestat gi i-au finut mulfi
ani la inchisoare.
Dar muncitorii, ca gi toti oamenii cinstifi,
au de atunci un conducdtor iscusit qi cura-
jos, care nu s-a infricogat de nici o primej-
die 9i a luptat fdrd nici un r6,gaz cu asuprito-
rii, cu cei nedrepf i, cu cei care urmdreau sd
inrobeascd lara. Au luptat pind au biruit.
A$a cum v-am povestit, gi un bdietag, un
coleg de al meu, fdrd sd gtie, a dat o mind
de ajutor ca aceastd visare a oamenilor
muncii sd se implineascd: sd se creeze un
conducdtor intelept gi dirz al muncitorilor gi
al intregului popor. De aceea zicem cd ziua
de 8 mai 1921 a fost o zi md,reatd pentru is-
toria Romdniei.
 O INTIMPLARE
LA RU'A'ELE CETATII NEAMT
rebuie se $titi, am incePut eu
aceastd povestire, cd satul copildriei mele
se atld lingd Cetatea Neamf. Despre cetatea
aceasta construitd de primii voievozi, inti-
r ta de $tefan cel Mare gi apdratd veacuri la
rrlir,d de cdtre pldiegi, impotriva tdtarilor, tur-
c ior 9i a altor jefuitori de fard, v-arn mai
spus eu nigte ?ntimpldri. Vi le amintifi?
intr-o zi de vard, aga pe la mijlocul lui iu-
iile, noi, un cird mdrigor de copii din sat, am
.trcat Dealul de la Cetate. Printre noi se afla
Ei Rodica, despre care v-am mai povestit eu.
Ne minuna priveligtea pind departe, in zarea
Moldovei gi a Siretului. Ne impresionau mult
zidurile acelea groase, bolfile, ferestrele gi
trgile surpate, Pdrea o zidire indltatd de nigte
uriagi, acolo, pe un virf de deal, sd se vadd
lumea toatd, Dar ne prindea jalea gi triste-
lea, vdzind-o in ruini gi risiPd.
Dar iatd cd unul dintre noi a luat de jos o
bucatd de cdrdmidd desprinsd din zid gi-a
aruncat-o in hdul dinspre riul Ozana. Ne-am
uitat cum se prdvdlea, cu vitezd; am ascultat
huietul gi-am prins a ne bucura, ca de cine
$tie ce ispravd. indatd 9i alfi copii au arun-
cat alte cdrdmizi qi pietre in ripele de din-
colo de ziduri. Ba chiar ne-a apucat, aga,
ca un fel de vint rdu. Pdrea cd vrem a dd-
rima, intr-un minut, tot ce-au zidit strdbunii,
de veacuri.
Cea dintii," Rodica a incercat sd ne
opreascd sminteala aceea distrugdtoare.
Dar, in loc sd ne cuminfim, noi, bdiefii,
ne-am trezit impdrfifi Tn doud cete: ,,pldie-
sii", care apdrd cetatea,gi ,,tdtarii", care vor
s€ cucereascd.
Ei, gi de-aici, dd-i luptd intre noi!
Vreti sd gtiti cu ce fel de arme luptarn?
Tot cu pietre 9i cdrdmizt din ziduri.
Eu m-am rinduit in ceata ,,pldiegilor". 9i
'dr-r imi pdrea cd ,,tdtarii" erau rnai mulfi, mai
inruergunati, mai puternici. Gata, gata sd ne
pirule, lar Rodica, in loc sd ne ajute in luptA,
strga la noi, cu deznddejde:
- Astimpdrafi-vd, zdluzilort Ldsali joaca
asta prosteascd, distrugitoare gi primej-
dioasdl )
/
lt
Dar noi, infierbintafi de luptd..., pasd s-o
ascultdm.
Noroc cd, indatd, in poarta cetSfii s-a ivit
un grup de patru bdrbafi: trei tineri gi unul
mai in virstd. Cei tineri, imbrdcati ca de
vard, aveau cTte un carnet in mind. Cel in
virstd, foarte nalt gi subfiratec, purta barbd
surd 9i imbrdca o haini ugoard de pinzd
albd. Pe cap, o pdldrie rotundd, cu boruri
late. intr-o mind {inea o geantd, iar in cea-
laltd un baston frumos.
De ce aruncafi cu pietre? a strigat la
-
noi, mr.rstrdtor, unul din tineri.
Mulfi dintre tovarigii mei de joacd s-au pi-
tit dupi zidurile in ruind ori au fugit, ca po-
tirnichile, la vale. Eu, Rodica gi alfi trei am
rdmas incremenifi de teamd gi ruginafi de
fapta noastri.
Domnul cel ?nalt, cu barbd gi baston, s-a
agezat pe zid, ca pe un scaun, 9i ne-a fdcut
semn cu mina sd venim ling6 dinsul. Ne-am
apropiat, cu sfial6 gi rugine,
- Voi sintefi... ,,pldie9ii" ori ,,tdtarii"?
ne-a intrebat cu blindete, dar 9i cu ton de
ocard. Nu rdspundefi? Vdd cd vi pare rdu
de obrdzniciile pe care le sdvirgifi.
Rostea pe r intr-un fel anume, pe care nu
l-am uitat toatd viata. Ochii lui, mari 9i
foarte vioi, ne fulgerau tot a dojand. Noi pri-
veam in pdmint gi tdceam, ca mufii.
Tindrul care ne mustrase la ?nceput a mai
adus incd patru dintre cei care o fdcuserd
pe ,,tdtarii". A zis:
Ar trebui sd-i urechem, domnule profe-
-
sor.
- Ar cam trebui, a suris domnul cel in
virstd, greblindu-9i barba cu degete lungi 9i
mlddioase. Dar cred c-ar fi mai bine, dorn-
nule student, sd le ardti de ce joaca lor aici
e nepotrivitd, uritd gi chlar pdgubitoare. Ai
sd fii profesor cufnd, deci trtbr.lie sd gtii a
educa tineretul.
Da, domnule profesor,a incuviinfat sttr-
-
dentul, cu mult respect.
Noi agteptam, cu Tngrijorare, sd vedem
e
gem toti in jurul lui. $i, in loc de urecheald,
ne-a povestit a9a de emof ionant, de calct, de
.rscator despre zidirea Cetdf ii Nearnt, de-
s.pne Stefan cel Mare, despre eroismul 9i jert-
re e cL,t care au apdrat-o strdbunii, despre
r a es care au murit pe aceste ziduri bd-
:--e ca sd pdstreze libertatea fdrii, inc?t noi
::; a- plecat frun{ile spre pdrnTnt, cu ininna
'--:.Jr td de"pdreri de rdu. $i a incheiat vor-
- 6vd.
- Zidurile acestea au fost indlfate cu
"-ta nespus de mare; fiecare piatrd gi fie-
:are cardmidd a fost cdratd gi urcatd aici cu
so narea. Mortarul care !eagd pietrele e
a'nestecat cu sudoarea gi singele strdbuni-
or. Sute de ani, aceste ziduri au stat de
s:n'ajd impotriva ndvdlitorilor, a dugmanilor
poporului. lar voi, in loc sd le respectafi, sd
e ocrotifi, le surpali ca zdnaticii? Adicd stri-
cati ceea ce nici dugmanii cei mai rdi ai fdrii
r-au stricat? De aceste ziduri se cuvine ca
toti sd ne apropienn cupringi de respect 9i
evlavie, ca gi cum ne-am afla chiar in fafa
strdbunilor, a celor care s-au jertf it pe
aceste ziduri, in luptd cu dugrnanii fdrii'
Avea profesorul un glas atit de cald, de
melodios, cd ne atingea drept in inirnd 9i ne
cutremura pind in strdfundul fiinfei noastre.
De rugine gi negtiind cum sd-gi ceard ier-
tare, Rodica s-a agezat in genunchi. 9i,drept
si vd spun, a plins cu lacrirni mari' 9i
rnie-mi venea a pl?nge de ruginei dar ziceam
cd sint bdiat gi nu se cade sd nnd ardt prea
slab,
in schimb am sdrit cu tolii gi, impreund
cu cei trei studen{i, am adunat toate pietrele
si cdrimizile aruncate in ripd, ca sd tie la in-
demina celor care aveau sd vind gi sd res-
taureze cetatea.
du
/r
munte, ne-au luat gi pe noi, adici pe mine 9i
pe Rodica. De ce? Ca sd le ardtdm cdrdrile
mai de-a dreptul, cd le gtiam bine,
La acel schit, Rodica avea o mdtugd, cdlu-
gdrifd. Se nurnea Melania. l-am spus profe-
sorului cd maica Melania are o carte mare 9i
foarte veche, cu scoa(e groase din piele
castanie. CTnd a vdzut acea carte, fata pro-
fesorului s-a luminat de mare bucurie. A zis:
- E o tipdriturd interesantd 9i frumoasd,
rndicufd. Ddruiegte-o pentru Biblioteca Aca-
demiei.
Maica Melania a ddruit-o cu bucurie.
Acolo o vor cerceta oamenii de gtiinfd
-
gi vor afla lucruri noi 9i vrednice a fi gtiute
despre istoria noastrd.
De la schitul Agapia veche, profesorul,
impreund cu studentii lui, 9i-a continuat
drumul spre alte locuri, unde bdnuia c-o sd
afle documente, c5(i rare 9i obiecte din
vremuri vechi, sd scrie istoria lor.
La despdr!ire, profesorul ne-a mulfumit 9i
ne-a mingiiat pe obraji cu atita dragoste, cit
nici nu se poate spune.
De atunci, cind vdd o carte veche sau trec
pe lingd o cetate strdbund, simt nevoia sd le
mingii cu evlavie, ca pe nigte lucruri de cel
mai mare pret.
Feste cTteva sdptdmini, pogtagul ne-a
adus, mie gi Rodicdi, cite o carte de-a profe-
sorului, pe care scrisese: ,,Rodicdi gi lui Du-
nritru, sd le citeascd atunci cind vor fi mai
mdrigori gi vor infelege gi mai bine de ce is-
toria trebuie $tiutd 9i invdfatd, iar cetifile
strdbune pdstrate cu sfinfenie".
Dar poate vreti sd gtiti cine era profesorul
pe care noi l-am cdlduzit 9i autorul cd(ilor
trimise noud?
Era Nicolae lorga, mare cdrturar, istoric ai
neintrecut profesor. Era cel care m-a invdfat
istoria cind am fost'.student.
 PCYESTIRE
DESP RE,,D U AT BRAVA
ihail Sadoveanu este un mare scrii-
tor, iubit gi de cei mari, gi de cei rnici. A
scris multe, multe cdrfi, deosebit de fru-
moase. in ele povestegte sute $i sute de in-
timpldri foarte atrdgdtoare gi pline de invd-
tdturd, care incintd gi bucurd atit pe cei ti-
neri, cit gi pe cei bdtrini.
Eu, dragd Oana, Dorina gi Andrei, l-arn
cunoscut pe Sadoveanu, la gezdtorile lite-
rare, la vindtoare prin Muntii Ceahldului ori
la pescuit pe malul iazului de la Mdndstirea
Neamfului. Acolo, aproape de acel iaz, ma-
estrul avea o casd, unde sta mai ales vara,
sd lucreze sau sd se odihneascd,
Se vd povestesc o intimplare, petrecutd
mai de mult, devenitd azi... fapt istoric.
Cind eram student, aveam o vecind a$a
cam de virsta voastrd. O chema Tudorila.
l-am citit ,,Dumbrava minunatd", o povestire
scrisd de Sadoveanu. l-a pldcut aga de rnult,
incit m-a rugat sd i-o citesc Ai a doua oard
9i a cincea oari. Aproape o gtia pe de-a
rostul. S-a intimplat ca, in vara aceea, sd
trecem, eu 9i micufa mea vecind, pe lingd
casa lui Sadoveanu de la Mdndstirea Nearn!.
Vdzindu-l cd scrie la masa din cerdac, nu
l-am deranjat. $i curn vremea era caldd, iar
cerul senin, ne-am plimbat prin ?rnprejurimi
vreo jumdtate de ord, pind cind Sadoveanu
a luat undita gi s-a agezat la pescuit pe rna-
lul iazului. Vdzindu-|, Tudorita se mira in
goaptd:
- Ce om nalt gi voinicl Ai crede cd
sfarmd undita in pumn. Ar trebui sd aiba un
condei de fier ca sd nu-l fringd intre de-
gete...
Cind ne-am apropiat, maestrul Sado-
veanu, cum ii spuneam €U, ne-a privit cu
ochii lui blinzi, albagtri, a suris, a rdspuns,
in goaptd, la ,,bund ziua" noastrd gi apoi a
tdcut indelung, afintindu-gi privirea spre un-
dite, al cdrui plutitor incepea sd se migte,
zvicnit, semn cd peg 1nuEcat". in ade-
M I N IJ NATA"
vdr, indlfind undila, la capdtul firului, deasu-
pra apei s-a zbdtut un pegte mdrigor, cu
solzi lucitori ca argintul. Maestrul a invirtit
ugor, cu indeminare, mulineta gi a apropiat
pegtele prins pind l-a luat cu mina, i-a scos
cirligul din gurd gi l-a pus in cdlddruga de
aldturi. Noi ne-am agezat, cuminfi, pe iarbd
Si am privit. Scriitorul, ,,maestrul", a prins
cinci pegti. La al gaselea a strins compiet fi-
rul unditei, apoi a zis, surizino subtirel;
pe ziua de azi ajunge.
-CuGata,
undila intr-o mina gi cu calddruqa in
cealalta, ne-a f icut semn sd-i urmim ?n
drum spre casi.
in cerdac am stat mujt oe vcrbd, Tudo-
rifa, toata numai ochi sr urechi, ne-a privit gi
ne-a ascultat cu mare luare -aminte, chiar
dacd nu pricepea tot ce vorbeam noi.
Vizind-o asa de atentd, maestrul Sado-
veanu a intrebat-o, spre sfirgitul convorbirii:
Tu, gigiliceo, ai cetit vreo povestire
-
scrisa de mine?
-- Mi-a citit dumneaiui, adicd eu, ,,Dum-
brava minunatd". Da!'eu n-o gtiu toatd, cd-i
I u ngd.
- Da? s-a prefdcut Sadoveanu a se mira.
Dar, ia spune-mi tu mie: ce-ai.., invafat din
acea povestire?
Tudori{a a rdspuns cu mult curaj, drept ca
la gcoalS:
Am invdtat lntii cd nu duduia Lizuca
-
era soi rd,u, ci doamna Mia,
Bravo, a z?mbit maestrul. 9i altceva?
- Altceva, am invdtat cd bunicii o iubeau
-
rnult pe Lizuca. fdcut bine c-au luat-o
$i-au
la ei. Au scdpat-o de ocdrile gi bdtdile Ele-
nei, care-i zicea, cu ciudd, ,,gingania dracu-
lui", ,,dihanie" gi ,,soi rdu" gi-o ameninfa cu
vorbe de spaimd: ...,,ifi spinzurdm noi che-
lea-n bdf". Ba ii facea gi gurub cu unghia, in
moalele capului.
- Nu mai spune!".. Aga-i f6cea?
Daaaa... Dar eu zic cd, dacd n-ar fi fost
-
 !l

..: l
,l ..: ,,
prietenul ei, Patrocle, cdfelu, gtifi! Lizuca nu
pleca de la doamna Mia, care o ura. Nici nu
putea gdzdui in casa mdtugii rdchita, la lu-
mina licuriciului. Cd nu era ea chiar aga de
curajoasd. Ca 9i mine, s-a speriat de iepu-
rele cel urecheat. lar toate intimpldrile cu
cei gapte prichindei, crj Domnifa, cu
Fdt-Frumos, cu zina cea frumoasd cum n-a
mai fost gi cu glas ferrnecat ca o strund de
aur sint din visul Lizucdi. Cit a dormit, in
scorburd, adicd in casa mdtugii rdchita, ea a
visat. $i cred c-a dormit bine gi a visat aga
frumos, vis cu Statu-Palmd, cu zina gi cu
Fdt-Frumos, pentru cd a pdzit-o Patrocle,
prietenul ei credincios. Numai aga a putut
pdtrunde, cu vistrl, in impdrd{ia minunilor
din Dumbrava minunatd.
Tudorita s-a oprit aici. Sadoveanu a pri-
vit-o indelung cum cduta sd-gi potoleascd
emofia. Mai avea ceva de zis, dar parcd nu
mai cuteza. Privirea stdruitoare a maestrului
a incurajat-o:
- 9i gtili ce mi-a mai pldcut? Cum albi-
nele bunicilor le-au in!epat pe Mia gi pe
Elena, care veniserd s-o ia pe Lizuca de la
casa unor oameni buni gi iubitori gi s-o
ducd la casa unde n-o iubea nimeni...
Aici am intervenit eu gi am zis:
- Maestre, de cind i-am citit ,,Dumbrava
minunatd", Tudorila iubegte gi mai mult co-
pacii, gizele pddurilor, albinele gi povegtile.
Crede cd existd in adevdr o dumbravd mi-
nunatd.
Scriitorul s-a rasucit oleacd spre Tudorifa,
i-a cuprins mina ei micd in palnna lui mare gi,
afintind-o cu privirea, a grdit rar gi dornol:
- Aga, copliito, sd le iubegti din ioatd pu-
terea inirnii tale. Cii toatd ara noastrd este o
dumbravd minunatd, und trdiesc fel de fel
de vietd{i gi de oameni, gi mai buni, si mai
rdi decit in povestirea mea. Trdiesc ai
fe!i-frumoEi gi zine ca tine. lar {ara aceasta
a noastrd au fdcut-o strdbunii, cu voievozii
lor, cu vitejii lor. Despre multi dintre ei am
scris gi eu cite o povestire. Sd le citegti cind
vei fi mai mdrigoard...
Tudorila n-a uitat, gi nu va uita, cit va trdi,
int?lnirea cu maestrul Mihail Sadoveanu,
marele nostru scriitor $i neintrecut povesti-
tor despre ?ntimpliri din istorie sau din viafa
de toate zileie a poporului nostru,
 ,,COruCERTUL" DE LA TESGANI
reau sd va povestesc, dragii mei
Cana, Dorina gi Andrei, o intimplare legatd
Je numele lui-'George Enescul' Cine a fost
Gecrge Enescu? A fost 9i este marele nos-
trr.r violonist gi compozitor. Adicd el a scris
rnuzicd gi a clntat minunat la vioard. Pentru
marele lui talent a fost gi este 9i azi cunos-
sut in intreaga lume. Ceea ce vreau sd vd
povestesc s-a intimplat acum peste o jumd-
tate de
veac.
O invdtdtoare cu qcolarii ei se aflau in ex-
cursie la Tescani, sat in judeful Bacdu.-
Era vard, in iulie: vremea ciregelor" O zi
senind gi caldd, numai bund de mers in dru-
nnetie. Urc?nd dealul de la marginea satului
Tescani, lnvdfdtoarea gi-a oprit copiii in fafa
unei curfi largi, cu copaci mari, stufogi, bd-
rrini, seculari. l-a aqezat in cerc, in jur, 9i
le-a vorbit:
,,Dragii rnei, aceastd casd albd a fost con-
struitd acufi't mai bine de un veac, de familia
Ftosetti-Tescanu. De multi ani, marele nos-
tnu muzician GeorEe Enescu vine vara aici.
Se odihnegte dupd ?ndelunga trudd pentru
Fregdtirea 9i desf d9u rare-a numeroaselor
turnee in fard gi in strdindtate. Cdci, pretutin-
oeni pe gtobul pdrnintesc, el este chemat 9i
aplaudat cu entuziasm pentru felul lui nein-
trecut de a c?nta la vioar6, de a dirija 9i de a
compune muziOd, Aici, in casa asta albd,
George Enescu a cornpus nnulte din lucrd-
r,ile lui, care inc?ntd sufletul a milioane de
oameni. Vedeti voi, dragi copii, cintecele,
'nuzica zimislitd de un om genial, aici, in
casa aceasta, in fafa acestor copaci bitrini,
se plimbd gi se face auzitd prin Tntreaga fard
si chiar prin ?ntreaga lume. Ea lncintd ure-
ct'lea gi bucurd inima a mii gi milioane de
oameni. Aceasta insearnnd ci muzica inspi-
-ata din cintecele poporului nostru romAn,
scrisd gi cintatd de un mare maestru, se
xazd aldturi de operele cele mari ale muzi-
c enilor iumii. A$a, prin vioara lui George
Enescu, lumea ne cunoagte, afld cd sintem
-n popor talentat, inzestrat, cu multe insu-
s r frumoase, vrednice de toatd lauda"'
Oam aga a vorbit Tnvdfdtoarea cdtre gcola-
5 d!.
tcii copiii a ascu ltat-o cu mare
-ane-aminte. Nu o g",coldrifd, Sanda, i$i
gasise o altd oc e: ,/urmdrea
o vrdbiutd care ciripea pe o craca a teiului
din ograda casei lui George Enescu.
- Sanda, pe tine nu te intereseazd ce
spun eu? Nu-!i Place muzica?
Nu, a mormdit feti{a. V-am spus cd md-
-
tuga zice cd n-am ureche... muzicald. $i rna
ocdrdgte dacd rn-aude cintind..'
- Vad, totugi, cd asculti cum ciripegte
vrabia.
' Ei, vrabia-i altceva decit vioara, nu s-a
-
ldsat gcoldrila.
Vorbind ctl eleva sa, invdfdtoarea n-a bd-
gat de seamd cd, pe lingd dinqii, s-a strecu-
rat un bdrbat de indlfime miilocie, cu chip
frumos, cu pdr bogat, cu ochl adinci, cu
zimbet buR, copildresc, cu miini gi degete
lungi, cu pagi mdrunti 9i repezi' Purta o pe-
lerind largd, neagrd 9i o pdldrie tot neagrd,
cu boruri late.
Un elev a intrebat:o Pe ?nvdfdtoare, cu oa-
recare sfiald:
- Ear noi il putenr vedea pe domnul
Enescu?
L-am putea vedea, copii, dar nu ne-am
-
anuniat vizita din vreme. Deci nu ne a9-
teaptd. 9i... nu:l frumos sd-l deranjdm de la
lucru.
Dar eu doresc mult sd-l aud cintind, a
-
suspinat alt gcolar.
- Copii, a p!'opus Tnvdtdtoarea, vd fdgd-
duiesc ca, atunci cind George Enescu va da
un concert in oragul nostru, o sd mergem 9i
noi sd-l auzim cTntind.
Copiii se intristard, Unul Tngind cu multd
pdrere de rdu:
- Ei, dacd trebuie sd c?nte Prin multe
fdri, cine gtie cind poate veni 9i in oragul
nostru...
Dar, in clipa aceea, din casa albd, pe fe-
reastra larg deschisd, se auzird primele note
la un pian. $i repede se incheg6 o melodie,
sprintend, veseld, incTntdtoare.
Copiii gi invdldtoarea se intoarserd tofi cu
fafa spre casd.
Citeva minute ascrJltard cu multd
luare-aminte.
Cind pianul a tdcut, in cerdacul casei a ie-
git o femele imbrdcatd cu rochie lungd, al-
strd, cur pdr galben, frumoasd ca o cosin-
zeand. A privit citeya Qlipe copiii carg.1e#
.: r --rr-..
de gard, gi
9i de ultau
*
? -i**
:.--'" :'aFs

E:
j:'

t
!,

tf* ,.;..
 t

1
t

"F. r

t-.

*'. '
*.--€
=.
.l

'r{
!& I
;
t.<' ir-
1:r
ir
.1
:'A
 - Ce gcoald sintefi? a intrebat, cind a in-
teles cd gcolarii sint cu invdfdtoarea.
- $coala Nr. 3 din Bacau, doamnd, a rds_
puns invdfdtoarea.
- $i a{i venit sd-t vedefi gi sd-l auzifi pe
George Enescu?
- ltu indrdznim sd-! deranjdm, doarnnd,
a suris invdfdtoarea, dar dacd...
MaeStrul iubegte mult copiii... pottili
- aproape.
rnai
asta!... Mai tarel Zbangt Acum in ceastdlaltd.
Zingl... Care sund mai gros gi'care mai sub-
f ire?
- Asta mai gros... Ceastdlaitd rnai sub_
{ire...
Bravo! Aga-i... Tu ai invdfat cintecul
-
,,Hai la gcoald s6-nvd!dm?,,
lnvdfdtoarea, oarecum ruginatd cd are o
gcoldritd care nu cintd, zise:

_ C?nd au ajuns lingd cerdac, George - Ce oameni! se mird Enescu. Curn te

cheamd, fetifo?
Enescu s-a ivit in ugd, cu vioara intr-o mina Melinte Sanda...
9i cr.i .arcugul in cealaltd. A scuturat d!n cap, - Sanda, e i zic cu scripca; tu sd
ca sd dea spre spate pala grea de pdr ne_ - ctr glasul
cinfi gcoaid, hai la gcoald,
gru, a sur?s gi a ?ntrebat: sd-nvdfdm, sd
- Ve place muzica, dragi gcolari? $i maestrul, cu rdbdare
au rdspuns copiii cu glasuri in- td, o
- Da!...
cete, intirnidate.
incurajd Ei o ajutd sd-gi d gla:
sul. Dupd ce o ascultd c
-- Degi parcd vd cam ingdimafi, nu spu- - Ai ureche muzicald, Sanda. la, acum
nefi tare, rdspicat, am sd vd clnt totugi ceva cintd impreund cu colegii tdi. Eu dau tonul
cu scripca mea. Veniti aproape, aici, lingd 9i bat mdsura, aga, cu arcugul in vioard.
cerdac. Aga... Copiii se strinserd, repede, in jurul lui
Doarnna Enescu s-a agezat pe un fotoliu, Enescu gi cintard: ,,Hai la gcoald,,,.. de vreo
a chemat inva{dtoarea lingd dinsa, sd aibd patru ori.
copiii in tafd. George Enescu a ctus vioara la Eu vdd cd avefi glasuri foarte pldcute,..
urn6r gi, cu arcugul lui miraculos, a scris pe -
Ce-ati zice dacd mi-ati da Si voi un concert...
strune o rnelodie vrdjit de frumoasd. Copiii Se poate, doamna invdtdtoare?
au ascultat lncremenifi. Nu prea indrdznesc, maestre...
l-a sf?r9it, Enescu a intrebat: - indrdznegte, ddscilifo, sd-mi amintesc
Ei, v-a pldcut? - de cind eram
- Da, da! strigard copiii, aplaudind.
gi
-eu gcolar, la Liveni.
invdtdtoarea a fdcut semn copiilor, a dat
- Sa vd mai cint? tonul, iar copiii au cintat cu insuflefire trei
- Vd rugdm!... Vi rugdm mai cintafi-ne!
-Maestrul !e-a implinit dorinfa gi a nnai cin-
cintece.
Enescu gi-a pus vioara sub braf gi a as-
tat ?ncd trei clntece. Copiii sorbeau sune- cultat. Apoi a mai cintat gi el incd doud bu-
teNe, ferrnecali. Dar, cintind, Enescu a ob- cdfi. La sfirgit a zis:
servat cd o fetifa s-a tras rnai de-o parte, s-a Am dat ?mpreund un adevdrat concert,
agezat jos, pe iarbd, gi, rupind un fir de trifoi -
dragii mei.
a[b, il tot invirtea intre degete, Ardta foarte La despd(ire, doamna Enescu a adus co-
tristd. piilor un paner cu cirege mari, ochioase Si
Zimbind, Enescu a coborit spre d?nsa gi-a dulci.
intrebat-o: George Enescu a m?ngiiat-o pe Sanda pe
- Tie, fetilo, nu-fi place muzica?
Nu...
cregtet, grdind:
- De ce? - Se spui, Sinduco, mdtugii tale, cd nu-
mai pietrele nu cint6, Od a cinta e cea mai
- Pentru
- Cine cdspus n-am ureche muzicald.
cd n-ai... ureche rnuzi-
curatd, rnai frumoasd gi mai ihaltd bucurie a
-
cal6?
ti-a oamenilor.
Peste mai multi ani am aflat, tot de la ?n-
- Mdtuga care md cregte. vdfdtoare, cd Sanda Melinte a ajuns profe-
---. N-ai pdninfi? soarA de muzicd. lar cTnd a terminat conser-
Nu; au murit, tdiafi de tren... vatorul a venit cu un buchet mare de tran-
lrni pare foarte rdu,.. -te in pi- dafiri la Tescani, sd mulfumeascd maestrului
-
cioare. Agal... Acum dd cu d lnstruna George Enescu.
26
 EROISMUL MUNCITORILOR
ragi copii; hotarele rotunde, pacea
s tinigtea tdrii noastre infdptuite prin Marea
Adunare de la- Alba-lulia n-au durat prea
.nult. Nigte conducdtori ai unor tbri mari
aL,r trimis armate care ne-au cdlcat hota-
rele gi au rdpit pd(i din pdm?ntul romanesc.
tsa au mai impins 9i lara noastrd intr-un
r.azboi nedorit.
Dar poporul n-a indurat multd vreme ase-
.r'nenea nedreptdti qi nelegiuiri.
in ziua de 23 August 1944, el s-a ridicat 9i
a inceput o lungd gi grea bdtdlie pentru
alungarea fascigtilor.
Vd istorisedc azi despre eroismul cu care
au luptat,pentru alungarea acestor dugmanit
nnruncitori ca Gheorghe Ldpugan gi Dumitru
Codig. Ei lucrau la o uzind electric e lingd
oragul Cluj-Napoca. Soldatii fascigti je-
fu.riau .gi distrugeau tot ce intilneau in cale.
Stricau podurile. Ardeau casele. Prddau fa-
hricile gi magazinele. Ucideau oameni fdrd
apdrare.
Veneau cu arme multe gi cU camioane cu
nnunilii sd distrugd gi uzina unde lucrau
r:muncitorii Ldpugan 9i Codi9. Ei gtiau cd,
dacd fascigtii distrugeau uzina electricd,
oragul Cluj-Napoca rdminea fdrd lumind gi
fird apd. De aceea au hotdrit s-o apere cu
orice pref. Mai intii au cerut arrne de la sol-
dafii romdni aflafi prin apropiere, in luptd
aprigd cu fascigtii. Apoi au agteptat sd se
apropie fascigtii cit mai mult de uzind. Au
deschis focul numai atunci cind ii puteau
ochi bine.
,,Foc!" a strigat Gheorghe Ldpugan.
9i toti muncitorii au tras, cu sete, 9i au
oprit inaintarea fascigtilor.
Cind au terminat cartugele au aruncat cu
grenade gi chiar cu pietre. Lupta a durat, in-
verqunatd, multe ore.
Printre cei mai curajoqi in aceastd luptd
s-a dovedit mecanicul Dumitru Codig. El a
luptat insolit de cei doi feciori ai sdi, unul
de 19 ani, iar altul de 15 ani.
Datoritd curajului muncitorilor, fascigtii
n-au putut pdtrunde in uzina electricd.
Dar, lovit de un glont fascist, Dumitru Co-
diq a cdzut. Feciorii lui au continuat lupta
aldturi de ceilalti muncitori, cdutind sd-gi
rdzbune pdrintele cdzut la datorie.
Vdzind cd nu pot cuceri uzina, fascigtii
s-au addpostit sub un pod, intr-un gant
adinc. Dar n-au mai stat mult acolo. Dinspre
miazdzi au venit soldafii romAni in ajutorul
muncitorilor. Nemaiavind incotro, dugmanii
s-au predat. Cei cifiva muncitori gi-au apd-
rat, cu eroism, uzina electricd de lingd
Cluj-Napoca. Ba au luat 9i peste 100 de pri-
zonieri fascigti, intre care se aflau gi gapte
ofiteri.
Vedefi, dragii mei, cd pentru alungarea
fascigtilor au luptat gi s-au jertfit nu numai
soldafii, ci 9i muncitorii 9i feciorii lor. 9i
aceasta pentru cd-i insufletea o mare dra-
goste de lard,, de dreptate 9i de libertate.
F
lr
F
*

F?
t
tF
l;
tI

'.t
rt
*i
F

h
ii

-&{r
 CURAJUL UNE! TELEFONISTE
ragii-.,mei, sint multe, foarte multe
leluri de a-fi face datoria cdtre |ard, de a
sluji poporul gi de a apdra libertatea lui gi
patriei.
Voi gtiti ce este 9i cu ce se ocupd o ope-
ratoare telefonistd? Este o funcfionard care
tucreazd intr-o centrald telefonicd. Adici
?ntr-o clddire unde se afld acele aparate de
la care pornesc firele telefonice spre multe,
multe direcfii. Telefonista poartd la ureche o
cascd Tn care aude comanda fdcutd la tele-
fon, din diferite locuri, de divergi doritori a
folosi acest mijloc de legdturd, de comuni-
care, lar ea, telefonista, pune o figd in ta-
bloul din aparatul centralei gi anuntd:
,,Aveti legdtura! Vorbifi!".r'.
infelegefi foarte bine c6 este o indeletni-
cire cit se poate de pagnicd. Cere doar in-
deminare, iuteald ?n migcdri, voce pldcutd,
polite{e gi rdbdare. De aceea mai ales fetele
Si femeile implinesc meseria de operatoare
telef onistd.
Uneori insd, mai ales in vremuri grele, se
cere ca telefonistele sd nu-gi piardd firea, sd
aibd curaj, bdrbdfie chiar.
Sd vd dau o pildd, din vara anului 1944,
cind RomAnia a inceput rdzboiul cu fascigtii
germani, care ne ocupaserd {ara gi ne im-
pinsesera intr-un r4pboi nedorit.
Faptele s-au intirnplat in seara zilei de 23
August, acea zi de iea mai mare insemnd-
tate pentru istoria patriei, ziua cind armata
romAnd a intors armele impotriva fascigtilor
germani. Locul intimpldrii pe care vreau sd
v-o povestesc este centrala Oficiului telefo-
nic din comuna Mislea, din apr,opierea ora-
sului Ploiegti.
Aici se afla o unitate militard romdneascd
de artilerie antiaeriand. Adicd tunari care
pazeau, cu tunurile, ca nu cumva avioane
cusmane sd bombardeze sondele sau de
z tele de petrol aflate in acea zond. Dar;
cdatd, se aflau acolo, la Mislea, gi mulfi
cati fascisti care ne incdlcaserd f ara.
n seara aceea de 23 August 1944, la cen-
i:aia telefonicd din Mislea era de serviciu o
fata: Steliana Axente. Avea doar gaptespre-
zece ani. Era frurnugic6, vioaie 9i foarte pri-
ceputd in meseria ei. Glasul ei pldcut era
cunoscut de comandanf ii tuturor unitaf ilor
militare care apdrau zona petroliferd. li
a spuneau, cu multd placere, ,,Buna ziua.
Steliana".Ori: ,,Sdrut mina, Steliana". $i o ru-
gau sd le facd repede legdtura cu telefoa-
nele de care aveau nevoie. Degi n-o vitzu-
serd niciodatd in carne 9i oase, cum se zice,
o cunogteau tofi dnpd vocea ei caldd, dupd
vorba clard gi o indrdgiserd foarte mult.
,,Steliana, spuneau cei care telefonau, de
cind egti mata la telefon, viafa-i mai veseld.
Parcd nici nu mai sintem in rdzboi".
Dar iatd, cum am zis, a venit gi ziua aceea
grea, hotdritoare, de 23 August 1944. Ste-
liana auzise la telefon cd romdnii au incetat
rdzboiul, in care fuseserd tir?fi, cu fara numiti
Uniunea Sovieticd, vecina noastrd de la rdsd-
rit, gi cd arn indreptat armele impotriva asupri-
torilor fascigti. Se bucura mult gi se gindea:
,,Cum pot fi eu de fclos, cu meseria mea
de telefonistd, intr-o treabd aga de insem-
natd gi de grea ca aceasta?"
Chiar in acel rnoment, un ofifer rom6n de
la artileria antiaeriand a sunat-o la telefon Si
i-a spus:
,,Dragd. Steliana, doud lucruri trebuie sd
faci neapdrat: sd nu mai dai nici o legdtura
telefonicd fascigtilor gi sd nu pdr6segti nici
o clipd centrala! Va fi o noapte grea gi pri-
mejdioasd pentru to!i. $tiu insa cd ai suflet
dirz de romAn 9i cd-!i iubegti !ara. Curaj, Si
vom birui!"
ln adevdr, in noaptea aceea, zeci 9i zeci
de telefoane de la ofiterii gi ostagii romani
i-au cerut sd le facd legdtura telefonica re-
pede, cu alfi ofiferi ori unitdli de artilerie, de
avialie, de tancuri, care trebuiau sd ia md-
suri pentru a se apdra de fascigti. Cum au-
zea toate convorbirile in cascd, Steliana cu-
tea gi participa la toatd frdmintarea ar-
rnatei romdne, din momentul cind pornise la
luptd impotriva fascigtilor. $i, cu mare inde-
minare, repeziciune gi grijd, indeplinea toate
cerer'ile. Nu mai era o telefonisti oarecare,
c!,'un adevdrat' ostaq pe ciinpul de lupta.
Dar gi fascigtii care voiau sd atace Bucu-
regtiul, Pl.oiegtiul gi toatd zona petrolifera
aveau nevoie de centrala unde servea Ste-
.liana. Mulfi cereau, cu minie, !egdtura teie-
re
rt ii:i-

5
iit

fr
'/=
fonicd, sd transmitd ordine:curn gi unde sd-i
atace pe rorndni, cu tunurile, cu tancurile
ori cu avioanele.
Dar aga curn avea srdin, Steliana nu le-a
fdcut nici o legdturd. Le rdspundea scurt gi
hotdrit:
,,Centrala defectd! Deranjament!"
intre alfii, un ofifer fascist, care locuia ?n
apropierea cet'rtralei telefonice, a cerut de
zeci .de ori legdtura cu Bucuregtiul. De tot
atitea ori Steliana i-a rdspuns scurt:
,,Deranjamentl... lmposibil... Deranja-
ment!"...
Ofilerul fascist s-a infuriat, a ocdr?t-o, a ,,Venim, Steiiana! Fii tare!... Veninnl"
arneninfat-o cu impugcarea.
$i, in adevdr, bdnuind cd telefonista il
amdgegte, el a luat o grup6 de solda{i de-ai
lui gi a venit sd ocupe centrala telefonicd.
Ajuns la uge, a strigat furios:
,,Deschide, Freulein! Dacd f,u, pu$c la
tine!"
lzbea cu picioarele in ug5, fdcind zgomot
mare; dar Steliana n-a deschls. S-a addpos-
tit intr-o carnerd aldturatd, lu?nd cu dinsa fi-
gele cu care fdcea legdtura telefonicd.
Fascigtii au spart uga gi au ciuruit perefii
cu gloanfe de pistoale autornate.
.Vd inchipuifi cum trernura inima bietei
Steliana. Sta pititd intr-un col! gi agtepta.
Ofiterul fascist gi-a impdrfit solda{ii in doud
grupe: unii o cdutau pe teletcnistd, iar alfii
urmdreau sd ajungd la centrala, sd telefo-
neze unitdtilor lor sa porneascd atacul im-
potriva rorndniior, sa distrugd sondeie $i ie-
zervoareie de petrol.
Printre rafalele de gloanfe, Steliana a au-
zit soneria telefonului. Degi spairna nu i se
potolea ?n nici un chip, totugi se t?rl 0e-a
bugilea pind la aparat, ?Ei puse casca la ure-
che gi fdcu leEdtura intre unitdtile romane,
ca gi cu!"n nLr s-ar fi intimplat nirnic. Cind ia
telefon recLrnoscu glasul ofi{erului rie !a an-
tiaeriana rorndnd dln apropiere, Steliana ?l
ingtiinfd cu grabd gi cu dunere rnare:
,,Centrala e atacatd de fascigti, dornnuie
maiorl... Veni{i-nni Tn ajutor! Repede!"
in adevdr, peste c?teva rninute, o ga'upd de
ostagi romdni apdrurd ?n jurul centralei tele-
fonice.
Fascigtii s-au temut sd nu fie pringi Ei au
fugit prin pddurea din prea,!md.
Telefonista Steliana Axente gi-a neiuat lo-
cul lingd aparatele ei de telefonie gi, apdratd
de ostagii rorndni, a manevrat, cu gi nrai
rnultd repeziciune gi indeminare, figeNe de
legdturd ?ntre unitdfile militane rornAne. Toi-
odatd, a refuzat, cu dlrzenie, sd mai asculte
ordinele tascigtilon.
9i iatd aga, o fatd de gaptesprezece ani,
fdrd alte arme decit curajul gi indernlnarea
ei de operatoare telefonistd, a contribuii la
salvarea sondelor gi a depoziteior de peti'ol,
adicd a ccntribuit la apdrarea bunurilor gi a
libertdfii scurnpei noastre idri.
?
'a:l
7"1

[}
 EROUL DE LA MALINI
u-i ugor, dragd Oana, Dorina gi An-
drei, sd povestegti eroicele lupte gi jertfe ale
ostagilor nogtri in marele rdzboi impotriva
fascigtilor nemfi. Trebuie multd pricepere in
alegerea faptelor, a vitejilor, aqa dupd cum
se cere mult megtegug in potrivirea cuvinte-
lor care sd le cuprindd gi sd le invie faptele
latd, de pildd, cdpitanul Vasile Teodo-
reanu, din Regimentul 3 grdniceri.
ln seard de 23 august 1944, el comanda o
companie de soldafi grdniceri, in apropiere
de satul Mdlini. Era un bdrbat tindr, indrdz-
net, frumos, bun prieten cu tofi ostagii pe
care-i comanda. in seara aceea a fost anun-
tat, la telefon, cd Romdnia se afld in stare
de rdzboi cu Germania fascistd. Comandan-
tul regimehtului i-a ordonat:
,,Treci neintirziat la acfiune impotriva fas-
cigtilor nemfi!"
Urgent, cdpitanul Teodoreanu gi-a agezat
ostagii in ordine de bdtaie gi a pornit la atac.
Plutonul condus de plutonierul Tudor i-a
atacat pe fascigti prin surprindere qi a luat
prizonieri vreo gaizeci dintre ei.
Vdzind cd sint infrinfi, fascigtii nemfi au
recurs la o viclenie. Au pindit cind la postul
de comandd se afla numai cdpitanul Teodo-
reanu gi citiva ostagi care pdzeau prizonierii
gi au trimis un ofifer de-al lor, chipurile sd
limureascd lucrurile gi sd afle o cale de im-
pdcare.
Acel ofifer fascist a zis cdtre cipitanul
Teodoreanu:
,,Dacd eliberezi prizonierii, ne retragem in
linigte".
Cdpitanul Teodoreanu i-a rdspuns:
,,Sintem in stare de rdzboi, deci nu ddm
prizonierii!"
Auzind aga, of if erul fascist s-a inf uriat
grozav 9i a ameninfat:
,,O sd vd impugc pe tofi!"
Degi gtia cd fascigtii sint mai numerogi gi
cd lui, deocamdatd, nu-i putea veni nici un
ajutor, dirzul cdpitan romAn nu s-a speriat,
A spus doar atit:
,,$tiu cd sintefi capabili de cele mai mari
ticdlogii!"
incd gi mai furios, ofiferul fascist a porun-
cit ostagilor lui sd-l dezarmeze pe cdpitan gi
pe cei cifiva soldafi romdni.
Dar, pe cind se pregdtea sd-i impugte, a
apdrut plutonierul Tudor cu oamenii lui.
La un semn al cdpitanului Teodoreanu,
ostagii grdniceri au indreptat arrnele citre
fascigti, iar plutonierui Tudor a strigat de
s-au cutremurat toti:
,,Miinile sus! Predafi-vd!"
Fascigtii s-au supus: zeci de miini s-au ri-
dicat in sus.
9i aga grdnicerii romAni au mai fdcut o
serie de prizonieri.
Dar bucuria cea mare era eliberarea cdpi-
tanului lor, om iubit de tofi ostagii 9i admirat
pentru curajul lui.
Bucuria le-a fost insd scurtd: un numdr gi
mai mare de fascigti au inconjurat a doua
oard postul de comandd al grdnicerilor ro-
mAni. Totugi, cdpitanul Vasile Teodoreanu
nu s-a speriat nici acum. A ordonat pluto-
nierului:
,,Tudore, pregdtegte ostagii de luptd! Re-
zistdm pind la ultimul cartug.l'
Vdzind cd romAnii erau hotirifi sd lupte,
fascigtii au oprit inaintarea gi iar au cerut
romdnilor sd se predea.
Drept rdspuns, cdpitanul Teodoreanu a
ordonat:
,,Foc asupra inamicului!"
9i lupta dintre romdnii care ig i apdrau
tara gi libertatea gifascigtii nemti a durat
mai multe ceasuri. Au cdzut mul! i
morf i 9i rdnif i de ambele pd(i. Totu$i, ostagii
grdniceri, comandafi de cdpitanul Teodo-
reanu, au rezistat pe pozifiile lor, cu multd
birbdfie. Dar, de la o vreme, li s-au terminat
cartugele. Atunci cdpitanul le-a spus:
,,Citi puteti, strecura{i-vd printre inamici gi
ajungefi la trangeele Regimentului nostru, 3
granrceri. Eu nu pArdsesc locul de luptd".
Mai mulfi osta$i n-au vrut sa se despartd
de cdpitanul lor. CopleSiti de numirul mare
al fasci$tilor, cdpitanul gi cei cifiva ostagi au
fost luafi prizonieri.
in furia lor nebund, nemtii s-au dedat la
fapte migelegti, la fdrddelegi 9i la crime. Au
impugcat tofi prizonierii romAni, degi, de
cind e lumea, prizonierii sint ocrotiti de le-
gile omeniei.
Dar mai ales asupra cdpitanului Teodo-
reanu fascigtii gi-au vdrsat toatd ura lor sel-
baticd. L-au legat cu miinile la spate, l-au
dus intr-o cdrutd, la marginea satului Poiana
Mdrului. Acolo l-au schingiuit in /chip bar-
bar, l-au impugcat gi apoi l-au spinzurat de
un copac, ca sd sperie pe romAni.
Agafascigtii gi-au dovedit incd o dat6 cru-
zimea lor, osinditd de intreaga lume.
Cdpitanul Vasile Teodoreanu, ostag ne?n-
fricat, patriot infldcdrat, s-d jertfit pentru
drepturile poporului roman, pentru liberta-
tea fdrii. El ocupd, dragii meT, un loc de cin-
ste printre eroii neamului nostru gi tofi ne
amintim, cu rnult respect,'de faptele lui vite-
jegti.
 AVIATOR VITEAZ
TJN
cA tJN V\JLTIJR DIN CARPATI
n lupta impotrivafascigtilor, mii 9i
mii de soldafi au sdvirqit minuni de vitejie.
Unii au luptat cu pugca. Altii au tras cu tu-
nul. Unii au condus tancurile, iar alfii, avia-
torii, au apdrat pimintul 9i cerul patriei cu
avionul. Nu vd pot povesti despre tofi.
Totugi, dragii mei, vreau sd aflati despre
fapta eroicd a unui aviator. il chema Traian
Dirjan.
Mare megter in zborul cu avionul mai era
Traian! il conducea, il manevra cu atita pri-
cepere gi uQurinti, ci parca ar fi fost aripile
lui, nu ale aparatului. Cind urca in carlinga.
pornea motorul. minuia cirmele si-i da dru-
mul, ziceai ca nu-i avion, ci goim adevdrat:
soim urras care zboara cind lin si drept'
cind se repede ca Lin fulger, in zigzag, asu-
pra prAzi. trazn nd€ cu Eloante de mitra-
lierd. Cu acest dr orrr Traian fdcuse multe
isprdvi in luptA, n':r1r3 nsf soldatii fascist
ori doborind avioane de a e lor. De aceea
soldatii ii spuneau ,,9oimul vdzduhului" ort
,,vulturul CarPatilor",
intr-o zi de iarnd din acel razboi cu fascig-
tii, grupul de aviatori, din care fdcea parte si
Traian DirJan, a primit ordin sd atace tru-
pele dugmane care veneau sd-i loveasci pe
romAni. Cind au ajuns deasupra soldafilor
dugmani, avioanele romdne au descdrcat
peste dingii sute de bombe. Au aprins multe
magini gi tancuri dugmane. Au lovit mulfi
soldafi inamisi.
Dar, cind avitatorii nogtri se pregdteau sd
se intoarcd, la orizont au apdrut opt avioane
fasciste. Aviatorii romAni le-au atacat ldrd
govdire. Au doborit unul din ele. Speriali de
indrdzneala gi priceperea in luptd a aviatori-
lor romdni, aviatorii fascigti s-au retras.
Dar, dupd o vreme, cind aviatorii noqtri
erau in altd misiune, deasupra aeroportului
romAnesc au apdrut paisprezece avioane
fasciste. Pe aeroport nu se aflau decit doud
avioane de ale noastre. Ofiferul comandant
a urcat repede intr-unul, iar Traian Dirjan in
celdlalt. $i in vdzduh, s-d incins o bdtdlie
inegala. dar foarte inve6unata: paispre-
zece contra doi. Dupd multe rafale de mitra-
liera, aviatorii dugmani au lovit avionul co-
mandantului. Atunci Traian s-a repezit cu
avionul lui, ca un vultur, sd-gi apere coman-
dantul, Cu ajutorul lui, comandantul a izbu-
tit sd alerizeze: s-a salvat 9i pe el,9i apara-
tul.
Furiogi, aviatorii fascigti s-au ndpustit, tof i,
co nbte corbi turbati, asupra lui Traian:
paisprezece contra unu.
Dar acel unu era aviatorul Traian Dirjan'
Nu s-a ldsat ripus prea uQor. Degi era com-
plet incercuit, a lovit doud avioane fasciste,
doborindu-le in fldcdri. insd din miile de
gloanfe trase de dugmani, multe au gdurit 9i
avionul lui Traian. Ba un glonf l-a rdnit 9i
pe el in piept. Vdzind cd avionul incepe sa
cada, simtind cd singele din rand il indbugd,
a inleles cd nu mai are nici o scdpare.
Atunci, intr-o frinturd de secundd, Traian
s-a gindit: ,,Tot mor... Sd mor, barem, cu
los pentru fara mea". incordindu-9i to
puterile, gi-a indreptat avionul, in fldcari,
spre o pozitie fortificatd a dugmanului. Prd-
bugindu-l peste acele intdrituri, le-a aprins gi
le-a fdcut sd explodeze. in fldcdrile acelei
explozii a ars gi el, aviatorul Jraian Dirjan.
S-a purtat in adevdr curajos 9i eroic ca un
vultur din Carpati.
S-a jertfit pentru libertatea tdrii.
Distrugerea acelor fortificatii fasciste a fo-
losit foarte mult armatei romAne: ea a putut
inainta mai departe, biruindu-i pe fascigti.
 -H;'-

ltt

f*.'
 CEL MAI TIIVAN CAPORAL
A^
und cu prietenii mei,
Oana, Dorina gi Andrei, am vizitat Muzeul
Militar. Multe, foarte multe lucruri, care mai
de care mai impresionante, am vdzut noi
acolo: arme, steaguri, uniforme, heni' foto-
grafii, tablouri cu scene de luptd, chipuri de
voievozi, de generali ori de soldafi-eroi.
Pentru fiecare am primit sau am dat expli-
calii. Astfel ne-am incredintat cd multe in-
timpldri din istoria fdrii se invati vizitind un
muzeu.
La un moment dat, Dorina a vdzut, intr-o
vitrinS, fotografia unui biiefag, imbrdcat in
uniformi militard: veston, epoleti, centurd,
bonetd... md rog, ostag in toatd regula. M-a
intrebat:
fi un bdietag ostag, bunicule?
- Poate
Pei, iaca, se poate, am zis eu' $i gtifi
-
voi ce scrie aici, sub aceasti fotografie?
Scrie aga: ,,Caporalul Marin Lungu, in virsti
de 9 ani, luptdtor in cadrul Diviziei 9 infan-
terie". $i-acum vrefi, desigur, sa gtifi de ce
acest bdiefag s-a fdcut soldat. Sd vd poves-
tesc.
Era in cu fascigtii
vremea rizboiului
nemfi. Copilul Marin Lungu rdmdsese singur
pe lume, orfan, Ce sd tac6? S-a apropiat de
o unitate militard care fdcea exercifii pe
cimp, undeva, in Dobrogea. Soldatii, ome-
nogi gi buni la inim6, au vorbit cu el, l-au
mingiiat, i-au dat si minince din porfia lor.
Pentru cd nu avea unde dormi, l-au luat cu
eiin azarmd. in scuil timp a ajuns sd-l iubeascd
tofi, pentru cuminfenia, hdrnicia, istefimea 9i
disciplina lui" Cazarma a devenit casa, iar
ostagii, familia lui.
L-au cunoscut gi ofiterii gi l-au indrdgit gi
ei. Vdzindu-l imbrdcat mai mult in zdrenfe,
comandantul batalionului a dat ordin sd i se
croiascd o uniformi militard pe m6sura lui.
Aga a devenit Marin, ,,fiul batalionului", os-
tag la opt ani. A invdfat sd minuiascd arma,
sd arunce grenada; dar mai ales a deprins
cum si implineascd misiunea de cercetaq.
Adicd a invdfat cum sd se apropie de liniile
dugmane, tirindu-se pe brinci, 9i cumo aiuns
acolo intre dugmani, sd observe dacd sint
multi, ce fel de arme au gi cit de numeroase.
De asemenea, la serbdrile ostigqti,.Marin
recita frumos poezii gi tofi Tl aplaudau 9i-l
ldudau.
Auzindu-|, generalul comandant al diviziei
i-a strins mina gi i-a .sPus:
,,Lungu Marin, egti indltat la rangul de
f runtag".
lar clnd batalionul lui a pornit in rdzboitll
cu fascistii nemti, micul fruntag Lungu Marin
a iegit la raport, ca orice ostag, zicind:
,,Domnule comandant, vreau sd merg 9i
eu pe front".
Cdpitanul s-a uitat la el, i-a admirat cura-
jul, dar s-a impotrlvit:
,,Lungu Marin, te cred ostag vrednic, dar
egti prea mic pentru un rizboi aga de mare".
Vdzind cd nu-l ingdduie si meargi cu
prietenii lui soldati, Marin s-a gindit si iasi
la raportul generalului care comanda divi-
zia. igi zicea: ,,Dumnealu! mi-a dat gradul de
fruntag; nu se poate sd nu md infeleage".
Deci, cind a venit generalul in inspecfie, a
ficut trei pagi inainte gi a raportat tare, rds-
picat, curaios gi din toatd inima:
,,Si trdili, domnule general! Sint fruntaqul
Lungu Marin, in virstd de opt ani. Am iegit la
raportul Domniei voastre si vd rog a ordona
sd fiu gi eu trimis Pe front!"
Generalul gi-a amintit de el, a zimbit 9i a
lncuviinfat:
,,Bine, fruntag, dacd aceasta fi-i dorinta,
eu ordon sd mergi cu batalionul pe cimpul
de luptd. N-o sd fie ugor, dar cei bravi biruie
toate greutdfile".
Vd intrebafi cum putea sd lupte un copil
care abia trecuse de opt ani? Ei bine, sd gtiti
cd l-ungu Marin a fost de mare folos acolo
pe front, indeplinind misiuni foarte grele gi
importante. inainte de a se da bdtdliile, el se
irnbrdca in straie civile, iar un ostag il con-
ducea pind in ,,tara nimdnui", adicd ?n spa-
fiul oare despd(ea pe ai nogtri de dugmani.
De aici, cu multd indrdzneald, pdtrundea in
tiniile dugmane. Acolo obserya toate migc*
rile inamiculul. N-avea nici o armd la dinzul,
ci numai pietricele albe 9i negre, precum gi
chibrituri in buzunarul sting. Ce ficea cu
ete? Vd spun: vedea un camion inamic, p.t-
nea o pietricicd albd din buzunarul din sf,nga
?n cel din dreapta. Observa un tun, ptrnea
un chibrit dintr-un buzunar in celdlatt ffi
dupd ce scotocea ceasuri intregi terltoriul
inamic, el se intorcea in liniile armatei ro-
mdne. Aici comandantul batalionului il in-
treba:
,,Ei, ce recoltd ai cules, fruntag Lungu Ma-
rin?"
El scotea pietricelele 9i chibriturile din bu-
zunarul drept, agezindu-le pe pdmint 9i zi-
cind:
,,Tancuri, cite pietricele negre: deci gapte;
tunuri, cite chibrituri: deci patru; camioane,
rnai multe, numdrafi-le dumneavoastra",
,,Cincisprezece!... zicea maiorul. Ai adus
recoltd bund, fruntag. Bravo!"
Aga a procedat de multe ori. De citeva ori,
cind l-au intTlnit soldafi inamici, el a fdcut-o
pe mutul. L-au cercetat $i, negdsind asupra
lui decit pietricele gi chibrituri, i-au dat dru-
mul. Aga a cdpdtat 9i mai mare indrdzneald.
,,lnformafiile", adicd gtirile despre dugman,
erau deosebit de prefioase pentru ostagii ro-
mdni. Cdci in bdtdlie e foarte important sd
gtii cite tunuri, tancuri, avioane ori depozite
de munifii are dugmanul.
Dar iat6 cd, intr-o zi, pdtrunzind mult in
spatele liniilor dugmane, l-au luat prizonier.
Fascigtii l-au bdnuit cd-i cercetag sau poate
auziserd de el gi urmdreau mai de mult
sd-l prindd. $i, degi nu avea nici noud anl
l-au virit in lagdrul de prizonieri. Nici acum
fruntagul Lungu Marin nu s-a inspdimintat: a
indurat, totul, bdrbdtegte, pind cind fascigtii
au fost infrTn[i, iar prizonierii eliberati.
Mare a fost bucuria lui Marin cind, scos
din lagdrul inchis cu sirmd ghimpatd, era li-
ber gi s-a reintilnit cu tovardgii gi prietenii
lui. Drept rdsplatd pentru purtarea lui in-
drizneafd gi viteazd, comarHantul batalio-
nului l-a avansat la gradul de."caporal; iar pe
piept i-a prins trei decorafii de rdzboi. in
acele zile, caporalul Lungu Marin implinea
noud ani. Era cel mai tindr caporal pe care
l-a avut vreodatd armata romAnd. $i se
mindrea cd pe umeri ii strdluceau galoanele
de caporal, iar la piept cele trei decoratii.
 /

v'

c e..
EROTLOR NOSTRI"
 in rizboiul impotriva f ascigtilor
vreau sd vd ma! povestesc, dragii rnei, incd
o iltimplare petrecutd in satul Sdlciua, pe
Valea Ariegului, aproape de oragul Turda.
in luna septembrie. 1944, in timpul rdz-
boiului, oarnenii din acest sat erau foafie in-
grijorafi. De ce? Agteptau cu nerdbdare sd
vind armata rorndnd sd-i elibereze de sub
fascism, dar aflaserd cd o coloand puternicd
de soldati fascigti veneau dinspre apus, gata
sd loveascd armata rornAnd dinspre stinga,
inainte de a elibera marele ora$ romAnesc,
Clujul. Primejdia era foarte mare. Locuitorii
din satul Sdlciua au infeles repede ci tre-
buie sd vind in ajutorul armatei romAne. Mai
intii s-au adunat ln jurul plutonului de ostagi
romdni care fdcea paza finutului. impreund
au astupat drumurile cu butuci, pietre, co-
paci rdsturna{i, ca sd intirzie cit mai mult
inaintarea dugmanilor. Apoi, inarmati cu
ce-au gdsit: pugti, grenade, pietre, lemne,
s-au adunat pe culmea ?ndlfimilor care mir-
gineau drumul. Aici au sdpat repede tran-
gee, au ridicat intdrituri din piatrd ori co-
paci. Aga au agteptat ca nelegluifii sd se
apropie. $i, cind le-a venit la indernind, cind
inamicii nici nu se agteptau, armele romAni-
lor au prins a pocni, gloantele a vijii, grena-
dele a trosni, bolovanii a se prdvdll ucigdtor
peste ndvilitori. Parci reinviaserd vremurile
bdtrine, cind romAnii luptau la Posada ocir-
muili de Basarab intemeietorul,
,,Pdmintul romAnesc sd ardd ca fierul topit
sub tdlpiie cotropitorilor, indernna cel mai in
virsti dintre luptdtori: Nu vd ldsafi, ortaci-
lorl... Tragefi, tragefi virtos! Prdvilifi mereu
bolovani gi stinci in capul dugmanilor["
Au sirit la luptd gi femeile, 9i copiii. De
pildd, Ana Bologa sau Eleonora Ghefe pd-
trundeau in,pozif iile de luptd, aducind lddite
cu cartuge, tgrenade sau piine gi bidoane cu
ape pentrul luptdtori.
,,Nu vd ldsafi, romAnilor! incurajau ele pe
luptdtori. Ce au cdutat la noi? Lovifi-i fdrd
mili! Sa nu mai cuteze vreodatd a ridica
arma asupra noastrd."
Apoi, surizind mlngiios, dar tdrd si-gi
poat6 opri o lacrimd, pansau r6nifii gi-i eva-
42
cuau la dispensarul din sat.
,,Nu mergefi spre locul luptei cu tdrgile
goale, sf6tuia Ana Bologa pe celelalte fe-
mei; duceti bidoane cu api gi gloanfe, du-
cefi grenade 9i pietre, sd aibd ai nogtri cu ce
pocni pe vrdjmagi!
Aga, micul grup de ostagi rom6ni gi sdte-
nii din Sdlciua au oprit inaintarea fascigtilor,
degi erau mult mai numerogi gi mai bine
inarmafi, cu tunuri 9i cu avioane. Mulfi din-
tre romAni au cdzut, riniti sau mo(i, La dis-
pensar s-au adunat aga de mulfi rdnifi, cd
doctorul a terrninat 9i bandajele, gi medica-
mentele. Vdzind asta, multe femei gi-au sfl-
giat minecile cdmdgilor 9i au fdcut bandaje
din ele, oprind s?ngele celor lovif i de
gloanfe ori de schije. O samd dintre ostagii
bandajafi la dispensar se ?ntorceau iar la lo-
cul luptei, ca sd nu se rdreascd prea tare
rindurile ronnAnilor gi si biruie potrivnicii,
Trei zile 9i trei nopfi au rezistat vitejii din
Sdlciua, impiedicind dugmanul sd atace ar-
matele romAne 9i sd le opreasci inaintarea
spre nniazinoapte, sd elibereze Clujul. Osta-
gii gi sdtenii din acel sat de pe Valea Ariegu-
lui au biruit, ajutafi de tot ce le da natura
din jur: munte, prdpastie, copaci, bolovani,
folosite impreund cu puf inele arme 9i
gloanfe pe care le aveau. Au luptat gi au bi-
ruit, lncredinfafi cd se bat pentru dreptatea
9i libertatea lor gi a intregului pdmint romA-
nesc.
Dupd indreptarea hotarului Transilvaniei,
ciuntit de dugmani, dupd zdrobirea com-
pletd a fascigtilor, dupd incheierea pdcii, in
satul Sdlciua s-a ridicat un monument in
cinstea celor care s-au jertfit in lupta din
septembrie 1944. Un monument durat din
pietrele cu care luptdtorii au barat drumul
sau le-au prdvdlit peste cotropitorii [drii
noastre. La baza acestui mortlment megterii
o
au ddltuit inscripfie simpl6, dar adinc
grditoare: ,,Glorie eternd eroilor noqtri".
V-am povestit aceastd luptd, ca sd gtifi 9i
voi cum igi apdrd romAnii fara 9i sd nu uitati
niciodatd pilda eroilor din satul Sdlciua, eroi
asemenea multor altora, vrednici a fi pomeniti
in cartea de istorie.
 iNyrrEs URILE IUARETULUr MINUMENT
DE LA CAREI
arel este unul din oragele agezate la
marginea de apus a fdrii noastre. Un orag
de cimpie, cu multe clddiri, cu grddini bo-
gate in arbori 9i flori.
in mijlocul Careilor se afld, dragii mei, un
monument cu totul deosebit prin mdrimea,
prin forma gi prin intelesurile lui. A fost con-
struit in cinstea ostagilor romAni jertfifi, in
1944, in rizboiul impotriva fascigtilor. $i s-a
indlfat sd stea, ca o straja de piatrd, acolo,
spre apus, la hotarul sfint al RomAniei.
Sculptorul care l-a creat se numegte Vida
Gheza. Fentru impodobirea lui a luat modele
de la casele fdrdnegti din Transilvania. Chiar
partea cea mai inaltd, obeliscul, seamdnd cu
un acoper$ de casd maramuregeand, indrdz-
net infiptd in cerul limpede al patriei.
Jos, la bazd,, megterul sculptor a diltuit,
cu litere mari, o inscripfie scurtd, dar adinc
grditoare: ,,Glorie eroilor armatei romdne
cdzuli in lupta pentru eliberarea patriei".
Ga se infelegeli mai bine semnificafia
acestui monument, iatd, vd povestesc, dragii
mei, faptele a doi ostagi romdni, din miile
care au luptat aici, in toamna anului 1944,
impotriva fascigtilor.
Era cdtre sfirgitul lui octombrie. Trupele
fasciste rezistau, cu mare indirjire, in jurul
oragului Carei. De doud zile 9i doud nopfi,
ostagii nogtri se aflau sub bdtaia gloanfelor
gi a ghiulelelor trimise de fascigti asupra lor.
Degi dugmanii luptau din trangee 9i din ca-
zemate de beton, totugi ostagii romAni nu se
ldsau infrinti; credeau in dreptatea lor gi in
victorie. Mai ales cd ii ajutau multi muncitori
din Carei 9i tdrani din satele din jur: le
transportau munifia pe pozifiile de luptd, ?i
cdliuzeau pe cdrdri ferite ca sd ajungd, fdrd
a fi observafi, cit mai aproape de trangeele
dugmane.
Dar, din cazemate, fascigtii trdgeau mii
gi mii de gloanle 9i nimereau pe oricine ur-
mdrea sd se apropie de oragul Carei, sa-l
elibereze.
Vdzind cd gloanfele secerau sdlbatic, co-
mandantul unei companii rom6ne a hotdrit
sd ceari ajutorul artileriei. Dar, pTnd atunci,
inamicul se pregdtea de contraatac, vrind
sd-i respingd gi sd ucidd pe mulfi dintre ai
nogtri. Deci nu era timp de agteptat. ln acel
moment greu, doi ostagi romAni au avut un
rol deosebit. Unul, caporalul Andrei, cu
grupa lui, a oprit contraatacul inamic, silin-
du-i pe nemfi sd se intoarcd f n trangeele lor.
acegtia ldsind pe locul luptei mulfi mo(i si
rdnifi. Dar fapta aceasta eroicd, viteazul ca-
poral a pldtit-o cu viafa.
Celdlalt a fost soldatul Cercel lon. Dupd
ce s-a gindit citeva minute, el a spus co-
mandantului sdu:
,,Domnule locotenent, mitralierele din ca-
zematd,, blestematele, ne secerd ca pe nigte
spice. Ga sd mai putem inainta, trebuie sd
distrugem acel afurisit cuib al mor{ii".
,"Ai dreptate, Cercel. Dar cum? $i cine?" a
intrebat ofiferul.
,,incerc eu".
,,Bine, ostag. Dar gtii cd-i o treabd foarle
primejdioasd?"
,,$tiu, dom' locotenent, insd alt chip nu-i".
Hotdft, Cercel gi-a luat arma, cinci gre-
nade gi a plecat prin spatele pozi!iei de
lupti. A mers mai mult tirindu-se pe burtd,
pind intr-un pilc de copaci. Aici, cind se
gindea incotro sd se indrepte, i-a ies it
inainte, dintr-un tufan cu frunze galbene de
toamnd, un bdiefag.
,,Ce caufi tu pe-aici, mdi fincule?" a intre-
bat Cercel.
,,imi caui mieluta, neicd soldatule. S-a
speriat de-atita pocnit de mitralierd gi s-a
pierdut".
,,Du-te acasd, bdietag, cd aici e primejdie
mare",
,,Fdrd mielufd nu mi intorc".
V6zindu-l aga de hotdrit, soldatul Cercel
l-a intrebat:
,,Jincule, nu cunogti tu un loc pe unCe
m-ag putea strecura ca sd ajung colo, pe
dimbul cela?"
,,La cazematd? $tiu eu o vdjuga mai oco-
litd; rdzbale pTnd foarte aproape de dimb,
Hai cu mine, cd eu cred cd acolo s-a .as-
cuns, de spaimd, 9i mielufa mean'.
Au pornit amindoi, tirig. Apoi, prin
vdiuga gerpuitd, au Tnaintat, ?n pas alergator,
spre cazematd. intr-un loc addpostit de un
mal mai inalt, bdietagul a gdsit mieluta: se
1r

ghennuise Tntr-o groapd gi tremura de
spaimd.
,,Vezi, biiefag, ai avut norcc!... a suris sol-
datul. Cunr te cheam6?"
,,Lucreliu, dar bdiefii imi zic... Cretu".
,,9i pe mrelu{d?"
,,Cerceluga"...
,,lda! cd se nirneri. l\ilie irni zice... Cercel
lon",
,,Merg cu nrata pind la cazernata, nene
Cercel. Mielufa md agteaptd aici, in add-
post".
Gindind cd mai uqor va iegi de aici copilul
cu oifa lui dragd, dupd ce va distruge cuibul
de rnitralierd, soldatul Cercel lon i-a ing6-
duit sd mai rneargd o bucatd de cale, pind
s-a aproBiat Ei mai rnult de cazemata. Ve-
deau cum mitralierele, ripdind asurzitor, im-
progcau fldciri gi gloanfe, ca mii gi mii de
suli{e de foc,
,,Acum intoarce-te la Cerceluga ta, Cre-
tule", a spus soldatul gi a continuat calea
spre cazematd, tirindu-se pe genunchi gi pe
coate,
Lucretiu s-a ferit lingd malul viroagei, la
addpost, gi a privit curn soldatul se tot apro-
pia de cuibul mitralierei, incet-incet, cu gre-
?.
nada in mind. li socotea, in goaptd distanfa:
,,Mai are vreo doudzeci de Flagi,,. Acum
vreo zece... Acurn... "
in clipa aceea, Cercel lon s-a ridicat gi a
aruncat prima grenadd asupra cazematei, O
clipd de linigte. Parcd gi respirafia, gi inima
lui Lucretiu aL! stat.
$i, deodatd, o bubuiturd asurzitoare a
zguduit pdmintul; foc Ai fum a izbucnit pe
deschizdturi!e cazematei.
Repede, soldatul Cerce! lon a aruncat a
doua, a treia, a patra gi a cincea grenadi,
imbrdcind in foc ai fum toatd cazemata,
 Apoi s-a fdcut linigte surdd. Mitralierele au
arn uiit"
Din cazemati, prin spate, au ieqit trei sol-
dali fascigti, zdpdcifi 9i innegriti de fum;
unul avea automatul in miini'
Ridicat in picioare, soldatul Cercel lon se
pregdtea sd se intoarcd in viroagd. Dar, din
spate, unul "din soldatii fascigti a descircat
asupra lui o ratald, de gloanfe, doborindu-|.
tucre{iu a incremenit de spaimd, de ciudd
Si de mild. Dar n-a avut timp sd-gi infiripe in
minte vreun gind, cd, din dreapta, s-au stir-
nit uralele ostagilor romAni, care inaintau in
pas vioi.
Ocupind dimbul cu cazemata, ultima re'
zisten(d dugmand, oragul Carei era eliberat.
infrinfi, fascigtii au fugit spre apus'
Cind lupta s-a depdrtat 9i au venit bran-
cardierii, lingd trupul ciuruit de gloanfe al
soldatului Cercel lon, l-au gdsit pe Lucretiu,
cu mielufa albd aldturi. El a povestit tot ce a
vdzut despre ,,nenea soldatul Cercel"' Po-
vestea ldcrdmindi d,ar, intr-un fel, se bucura
cd fasciqtii au fost infrinfi 9i alungafi peste
hotar.
Mdreiul monument de la Carei infdtigeazd,
cum am spus, o casa maramuregeana' cu
muncd 9i de luPtd.
Casa semnificd patria pe care o apdrd gi-o
construiegte intregul PoPor.
 ,,BOABA", coPtLUL
&^
ntr-o zi, am venit in fafa micufilor
mei prieteni, Oana, Dorina 9i Andrei, cu o
carte. Avea un titlu rnai deosebit: ,,Copilul
muntilor Eroul Nicolae Stirc" gi era
scrisd de Viorica Nicoard. Cum micii mei
prieteni s-au ardtat nerdbddtori sd afle ce
cuprinde aceastd carte, le-am povestit:
Nicolae Stirc este odrasla unui miner
- Petrila.
din Pe tatd-sdu il chema Vasile, pe
maici-sa, Salomia. ttu gtiu de ce i s-a zis
Boabi. Dar gtiu cd mult i-au pldcut lui
ostagii.
Cind vedea batalionul de vindtori de
munte mergind in marq, tremura de bucurie.
ll impresiona nespus pasul hotirit, cadenfat
al soldatilor: rap! rap! rap! $i cintecul lor il
bucura foarte mult, 9i cinta gi el:
,,Sintem vindtori de munte;
Noi triim pe-nalte stinci;
Moartea nu ne infioard,
Nici prdpdstiile-adinci".,.
Din marea lui dragoste pentru ostapi,
Boabd a pornit, in toamna anului 1944, cu
vindtorii de munte la rdzboi impotriva fascig-
tilor. E o povestg intreagd, cum s-a strecurat
el printre vagoanele care duceau soldafii pe
c?mpul de luptd. Spunea tuturor:
,,EU merg ca gi dumneavoastrd pe front,
sd lupt!"
Nicolae Stirc,zis.Boabd, ca fiu de miner,
gtia ce-i suferinfa, lipsa,de hrand, mizeria,
durerea. $tia sd indure orice greutdfi gi ne-
voi. Dupi mai multe pdtanii a ajuns sd se
echipeze cu bocanci, centurd, armd, gdsite
de la soldatii fascisti, care fugeau din
calea romAnilor. Voia sd fie gi el ostag. Dar
soldafii cei in virstd nu prea infelegeau cum
ar putea lupta un copil gi ce folos ar aduce
el acolo, pe front. Totugi Boabi a indurat
bombardamente de aviafie, a ajutat cifiva
rdnifi sd intre in addpost. A vizut mulfi prie-
teni ucigi de bombardamentele dugmane. A
rdtdcit mult prin Transilvania cdutind bata-
lionul de vinitori. Cind l-a gdsit, s-a prezen-
MUNTTLOR
tat ostdgegte:
,,Sint Stirc Nicolae, zis Boab6!"
,,C0m ai zis? Stirc o/i Boabistirc?" a ris
un ostag mai hazliu.
Dar biiatul nu s-a supdrat 9i a continuat:
,,Sint din Petrila. Acasi imi zic Boabd. Am
treisprezece ani impliniti gi vreau si merg
pe front voluntar".
Aga, Boabd a ajuns ,,agent de legdturd" al
batalionului de vindtori. De la inceput s-a
ardtat foarte curajos gi birbdtos. A invdfat
multe din megtegugul luptei: sd se strecoare
pind la linia intii, acolo unde dugmanul pin-
degte orice migcare gi deschide foc ucigi-
tor; sd care munifii, adicd gloanfe gi gre-
nade; sd aduc6 hrani 9i apd soldafilor aflafi
in prima linie. De multe ori se furiga ca go-
pirla ori ca potirnichea printre cocenii de
porumb, prin ldstdriguri 9i cerceta liniile
dugmane. Se intorcea la ostagii lui cu gtiri
foarte importante despre lntdriturile dug-
rnane. Dup6 unele betelii, Boabd a ajutat la
stringerea rdnifilor, mai ales noaptea, cind
dugmanii nu-l puteau ochi.
Din multele isprdvi sivirgite de Boabi, po-
vestesc numai una. Ascultati-o:
Fe cind ajuta la strins rdnifii, cizufi pe un
cimp de lucern6, bdiefagul-soldat a dat
peste un cablu telefonic, care fdcea legdtura
intre o unitate dugmand gi postul ei de co-
mandd. Adicd legdtura cu ofiferii fascigti
care conduceau in acel loc al flontului. A
zis in sinea lui:
,,P!'in acest fir ofiferii dugrnani dau ordin
tunurilor sd tragd gi sd fie ucigi sute de sol-
dafi romAni. Cum il rup? Cu ce? N-am nici
cufit, nici foarfece"...
Auzise el cd un ostag rdnit la m?ini a tdiat
cu dinfii un astfel de fir telefohic dugman.
,,Am sd fac la fel"... 9i-a zis Boabd in gind.
$i, ducind firul telefonic la guri,ii roase ii-
veligul cu dinfii. Nu-i pdsa cd buzele il ustu-
rau, iar gingiile ii singerau. Dupd ce roase
inveligul pe o micd porfiune de jur impreju-
rul sirmei, indoi sirma in jos 9i in sus, de
zeci 9i sute de ori, pind se infierbintd 9i,
4V
 '.: - :t:t.a.',:::: 1 ;,-... :1,: :

. . -.ptg-
:
- 'nij -
...:i:

: -, ]:l] ,

!. :-..
t! .:
': llr
"i
pac! se rupse. Depdrtd cele doud capete
mult unul de altul, zicind iar in gindul lui:
,,Acu mai vorbiti, fascigtilor, la telefon
dacd puteti,.. Mai dati ordine mitralierelor 9i
tunurilor sd tragd impotriva noastrd!"
Apoi, cu mare grij6, prin lumina tot mai
limpede a zorilor, Boabd s-a strecurat prin
lucernd, pe dupd tufe ori copaci prdbugiti de
bombardament, in direcfia in care bdnuia cd
se aflau vindtorii de munte romAni. De multe
ori l-a cuprins teama:
,,Dacd md prind fascigtii? Me iau prizonier
ori md ucid!"
Deodatd, in linigtea de la mijirea zorilor, se
stirni duruit de motoare:
,,Tancurile!... Dar, oare, or li ale noastre,
romdnegti?"
Cind printre crengile copacilor cizuti se
apropie de ele, tresdri de bucurie:
,,Uite-i $i pe vindtorii mei!... Merg in urma
tancurilor, la atac!"...
Se ridicd in picioare gi strigd:
,,NU tragef i, fraf ilor! Sint romdn... Sint
Boabd!"...
Nu rdspunse nimeni, dar doud brafe pu-
ternice il prinsera gi-l ridicard de la pdmint;
o voce groasd il intrebd cu mirare:
,,TU, Stirc-Cocostircul nostru? Tu, mdi
Boabd?"
Era ostagul Stan Vasile, din vindtori, gi el
foarte bucuros, parcd gi-ar fi intilnit propriul
lui copil:
,,C€ cauf i pe-aici? Egti rdnit, dragd
Boab6?"
,,Nu; am fost sd ajut la adunarea rdnifilor
gi, din pricina intunericului, m-am rdtdcit...
Umblind incoace gi incolo, am dat peste un
fir telefonic al dugmanilor."
,,9i?" intrebd soldatul Stan Vasile, foarte
ingrijorat.
,,L-am rupt, nea Vasile."
,,Cum?"
,,GU dinfii!"
,,Bravo, Boabd! Egti un ostag istet gi vi-
teaz."
Numeroase alte isprdvi a fdcut pe front
Boabd al nostru. Tofi vindtorii il cunogteau
gi-l ldudau, il ingrijeau gi-l apdrau de du9-
mani. Dar 9i el se purta drept ca un viteaz.
Sdvirgind aceste fapte intr-un batalion de
vinitori de munte, s-a ales cu un adaos la
numele lui: ,,Boabd, copilu! munfilor". $i
chiar cind a fost rdnit de o schijS, nu s-a
speriat; a indurat cu bdrbdfie durerile 9i s-a
ingrijit pind i s-a vindecat rana gi s-a fdcut
sdndtos.
Pentru toate isprdvile sdvirgite, gi Stirc
Nicolae, zis Boabd, a fost indlfat la gradul de
caporal gi decorat cu ,,Virtutea militard".
49
 ,,coPlll sEcETEl"
gii mei; dacd n-ar fi, hu s:6r povesti, cum
zice o vorbe. De pild6, trebuie sd gtiti cd, in-
datd dupd cel de-al doilea rdzboi mondial,
prin anii 1946-1947, asupra acelei p6(i din
fara noastrd numiti Moldova s-a abitut o
secetd cumplitd. Adicd luni de zile n-a cizut
nici o picdturd de ploaie. Pdmintul s:a intdrit
ca piatra. Semdndturile s-au uscat. Copacii
gilau pierdut frunza. Multe pdduri au luat
foc Ai au ars. lzvoarele gi rTurile au secat.
Mii gi mii de vite: vaci, oi, cai, au pierit de
foame gi de sete. De asemenea, mutf i locuitori
din acea parte a firii au murit de foame.
Noroc cd statul a venit Tn ajutorul infometa-
filor, i-a scos din satele gi oragele lovite de
secetd gi i:a dus in locurile unde exista
hran6. Cei dintii, copiii au fost mutafi din
acele zone ndpdstuite. Chiar eu am cdlduzit
un tren cu astfel de copii, in partea de apus
a fdrii, in Banat, unde seceta nu bintuise aga
tare: erau slabi, fldminzi 9i imbricaf i in
zdrenfe. Lumea incepea sd le spund... ,,co-
piii secetei".
Dintre acei multi, am cunoscut mai bine
doi frati: Ticu 9i Gheorghifd 9i sora lor' Ana'
Ticu, pe care-l chema de fapt Constantin,
avea gapte ani, iar Ana 9i Gheorghifd, ge-
meni, abia impliniserd cinci ani 9i jumdtate'
Tatd nu aveau; mJrise in rdzboi. La plecare,
mamd-sa, Profira Hudif6, spusese:
,,Ticule, eu sint bolnavd; nu gtiu cit o mai
duc. Tu sd ai grijd de sora 9i fratele tiu mai
mic. Sd nu te despa(i de ei nici in ruptul
capului. Cd atita ai 9i tu pe lume: o sord 9i
un f rate".
Multe-i invafd nevoia 9i suferinta pe oa-
meni,,.
in adevdr, in tren, degi era 9i el tare sl6-
buf, Ticu gi-a ocrotit sora gi fratele,, ca un
om mare. l-a imbrdcat cind a fost frig, i-a
hrdnit, i-a culcat pe brafele lui, le-a gters la-
crimile cind plingeau de dorul mamei. 9i
plingeau, sdracii, din bel9ug..,
Satul in care am gdzduit cei peste trei
sute de copii se numea Teregova. Gospoda-
rii au luat fiecare cite un copil. Pentru ci nu
voiau sd se despartd unul de altul, pe Ticu,
Ana 9i Gheorghifd nu i-a luat nimeni. Cine
si-gi inca!'ce, aga, deodat6, casa cLt trei co-
pii? Dar, pini la urmd, s:a gisit o femeie,
Tudora Clojan, cdreia i s:a fdcut mi16:
,,Mai am doi, cam de-o seamd, a zis ea,
zimbind duios, gi acu se cheamd c:o sd am
cinci... Oi vedea eu cum i-oi hrini 9i i-oi
cregte".
$i-i numdra pe degete:
,,Radu gi Mdrioara, Ticu, Gheorghifi 9i
Ana... Sd-mi fie sdndtogi 9i sd se facd mari
9i frumo9i".
Ticu s-a dovedit repede un bdiefag crl-
minte, curaios, istet gi harnic. S-a ?mpriete-
nit cu Radu 9i Mdrioara, la treabd 9i la
joacd. Dar, mai ales a muncit in gospoddrie:
la vite, la pdsdri, la adunat fin, la depdnqat
porumb, la cules fructe. A invitat gi pe Ana
gi pe Gheorghi!6, cit erau ei de mici, si se
spele curat, sd mdnince 9i sd vorbeasci fru-
mos 9i cuviincios, s6 aibd grijd de puigorii
din ograd6, de vifelul de la vacd 9i de mieii
drdgdlagi gi zburdalnici, din ograda noii lor
familii.
larna, Ticu gi Mdrioara au mers la gcoald.
Acasd invdlau impreund 9i continuau sd
munceascd in gospoddrie. Clasa au,absol-
vit-o printre fruntagi. Mama Tudora gi tata
Aurel Clojan erau mulfumifi 9i bucurogi cd
,,infometafii",,,copiii secetei", addpostili in
casa lor, cregteau aqa cum trebuie sd
creascd orice copii de oameni rnuncitori,
cinstifi gi curnsecade.
Aga i-am gdsit eu peste doi ani, cind am
venit in acel sat bdn6fean sd ludm ,,copiii
secetei" gi sd-i ducem in satul lor din Mol-
dova.
Ticu era un bdielaq mdrigor, trecuse in
clasa a lV-a, iar Ana 9i Gheorghitd, in clasa
a ll-a. Dar eu md gdseam intr-o situafie
foarte grea gi tristi: trebuia ba le spun cd
mama lor a murit cu Lln an in urmd 9i cd,
deci, aveam sd-i addpostesc intr-o casd de
copii orfani. Amarnic au plTns cei trei frati,
cind !e-am spus cd nu mai au nici mamd'
Orice mingiieri 9i sfaturi incurajatoare le
dddeam, tot nu-i puteam linigti. impreund cu
Tudora, cu'Radu Ei Mdrioara, i-am scos la
 -l

d*
plimbare, p€ ulita satului, sd-i facem sd+i mai
aiine amdrdciunea gi durerea, in acea plim-
bare copiii s-au depdrtat la vreo cincizeci de
pagi inaintea noastrd, adicd a mea 9i a Tu-
dorei,
Deodatd, un berbec a sdrit gardul staulu-
lui pe lingd care treceam. Un berbec mare,
linos, puternic, cu coarne groase, rdsucite
gi cu ndravul rdu de a impunge copiii. S-a
repezit la Mdrioara 9i a trintit-o la pdmint;
apoi s-a dat cifiva pagi inapoi, ca sd-gi facd
vint, s-o intepe cu ooarnele.
O clipd, toti am incremenit"
Cel dintii Ticu s-a dezmeticit, a sdrit gi s-a
prins de lina berbecului, i-a sdrit in spate,
l-a incdlecat, l-a ingfdcat zdravdn de coarne
9i, cu o putere de care el insugi se uimea,
i-a risucit capul gi l-a pus cu botul in pd-
mint.
Tudora a alergat gi-a ridicat-o de jos pe
Mdrioara; eu am apucat berbecul de coarne
gi, impreuni cu Ticu, l-am tirit gi l-am virit
inapoi in staul.
Din acel moment, Mdrioara a socotit pe
Ticu drept salvatorul ei. Emofionatd de cu-
rajul bdiatului, Tudora a spus cu glas
blind:
,,Euzic, domnule, si nu-i mai duci la o
casd de copii. Lasd-i aici. O sd am grijd de
ei, ca gi pind acum. Sint harnici gi cuminli.
Vrednicia 9l curajul lui Ticu m-au convins
cd o sd fie cineva in viafa lui".
lsprdvind vorba, a luat copiii de mind, i-a
m?ngiiat gi le-a vorbit cu glas blind, de
mann6:
,,Rdminefi la mine, dragii mei"...
Ticu s-a uitat in ochii ei gi, cu glas tremu-
rat, a zis:
,,Nu putem, mamd Tudora. Sintem trei po-
veri gi gospoddria rnatale nu-i prea bo-
gatd"...
,,Ne-om descurca noi, bdietag, dacd sin-
tem vrednici. Mai ales cd Mdrioara gi Radu
vd socotesc frafi de-adevdratelea."
Cind i-am vdzut pe toti gase stringi unul
lingd altul, m-am induiogat 9i am hotdrit sd
las ,,copiii secetei" in casa Tudorei: formau
o familie unitd prin infelegere gi dragoste.
Trecuserd doudzeci gi cinci de ani de
atunci, cind, intr-o zi, primesc o scrisoare:
inginerul Constantin Hudifd din Regita md
invita, in numele familiei Clojan, in satul Te-
regova, la o aniversare.
M-am dus. $i mult m-am bucurat vdzind-o
pe Tudora cu tofi cei cinci copii ai ei: Md-
rioara gi Ticu-Constantin - ingineri la Re-
gita, Ana, lucrdtoare textilistd la Lugoj, Gheor-
gh[e, cooperatist in sat, Radu, invif dtor.
chiar in Teregova. Era mindrd cd tofi cei
cinci copii ai ei incepuserd sd-i urnple casa
cu nepoti. Drept sd vd spun, dragii mei, e o
mare bucurie sd constafi cd, atunci cind oa-
menii sint vrednici, inlelepfi, buni, infelegd-
tori, gi povestea lor e frumoasS.
 ,,RASUNA VALEA',...
a sirgitul celui de-al doilea rdzboi
mondial, retrdgindu-se din Romdnia, fascig-
tii germani au distrus multe orage, fabrici,
sonde, poduri, cdi ferate. lar eu acuma,
dragd Oana, Dorina gi Andrei, vreau sd vd
povestesc ceva despre cei care au reparat
stricdciunile pricinuite de rdzboi gi au pornit
construcfii noi. in aceastd grea muncd de
reconstructie a fdrii s-au angajat, indeosebi,
tinerii, indemnafi de comunigti; ei s-au orga-
nizat in sute 9i mii de ,,brigdzi patriotice".
Luau parte tineri muncitori, studenfi, elevi.
Una din cele mai importante 9i mai grele
lucrdri executate de asemenea brigdzi de ti-
neret a fost calea feratd dintre Bumbegti gi
Livezeni. Constructorii au strdbdtut munfii
pe Valea Jiului, ridicind zeci de poduri
peste prdpdstii gi sdpind zeci de tuneluri.
Dar a lucra in brigdzile de la Bumbegti-Li-
vezeni nu era numai foarte greu, ci gi ade-
sea foarte primejdios. Dar tinerii brigadieri
nu se speriau de greu: munceau cu dirzenie
9i entuziasm, degi nu aveau magini mari gi
moderne, cum avem noi azt. Se foloseau
mai mult de tirndcoape, lopeti, roabe, iar
stincile le spdrgeau cu dinamita. Lozinca de
imbdrbdtare pe care o strigau cu tofii era:
,,Cu partidul nostru in frunte, spargem
munte dupi munte!" lar seara, cind se adu-
nau in tabdrd,la foc, cintau margul brlgadie-
rilor: ,,Rdsund valea, de la Bumbegti la Live-
zeni"...
$i Tn adevdr rdsuna valea de izbirile tirnd-
coapelor, de explozia dinamitei gi de cinte-
cele brigadierilor.
Dar iatd cd, o datd cu brigada studentilor
din Cluj, venise gi un bdiefag orfan, pe
nume Pascu Floricd. Tatdl ii murise in
rdzbot, iar mama in vremea foametei din
1946. $tiindu-l singur pe lume, brigadierii il
socoteau ca pe un frate mai mic ai-l ocro-
teau cu griji. Mai ales cd era istef gi harnic.
Dar indeosebi il iubea studentul politehni-
cian Octav Motroc, geful brigdzii, care acolo,
pe gantier, invdtase meseria de artificier,
adici pregdtirea gi aprinderea dinamitei
pentru spart stincile. Floricd se finea tot tim-
pul de dinsul: ii ajuta la indepdrtat pietrele
din gdurile unde punea explozivul, ii purta
uneltele gi fitilul dinamitei, ii aducea apd 9i
chiar de mincare, atunci cind Octav trebuia
sd lucreze mai mult in vreo prdpastie in care
era greu de intrat gi de iegit. De multe ori
Floricd se cdfdra ca rnifa pe stinci, innoda
funia cu care Octav se lega de copaci sau
de colfuri de stincd gi cobora in prdpastie
ca sd gdureascd piatra 9i sd monteze dina-
mita. Cind lucrarea era gata, Octav il anunfa
pe Floricd:
,,Gata! Aprind fitilul! Strigd, bdietag!"
,,Aaardeee!" vestea Floricd, totdeauna
bucuros; apoi alergau amindoi intr-un add-
post pregitit de mai inainte gi agteptau, fre-
mdtind sd simtd cum se cutremurd pdmintul
sub teribila putere a exploziei de dinamitd,
cum ii asurzegte zgomotul 9i si vadd cum
sar pietrele gi bucdfi de stincd, improgcind
vdzduhul.
Despre hdrnicia lui Floricd vorbea toatd
brigada. Dar mai ales a vorbit despre intim-
plarea din ziua de 14 august. Sd vi spun
cum a fost.
Ca de obicei, tindrul artificier Octav gi-a
legat funia de tulpina unui brad 9i a coborft
in prdpastie pind la locul unde trebuia age-
zatd dinamita. 9i pe cind el sdpa gaura in
stincd, Floricd pdzea sus, lingi brad, cu fiti-
lul gi cutia de chibrituri in mind. Se infiora
insd cind se uita in prdpastia ciscatd ca un
hdu amefitor de adinc. Dar igi fdcea curaj:
,,Ei, am dinamitat noi prdpdstii gi mai
adinci"... $i s-a bucurat mai mult ca altd-
datd, cind l-a auzit pe Octav:
,,Gata! Strig6, Floricd!"...
Dar in clipa aceea bdiatul a bdgat de
seamd cd rdddcina bradului se desprindea
de stincd, piriind incet. O clipi a incremenit;
apoi, repede, s-a agezat aga fel incit si-i
vind funia pe picior, intre genunchi 9i stin-
ghie.
,,Ei, de ce nu strigi, Floricd?... Aaardeee!"
il auzea pe Octav suflind din greu, cdfdrin-
du-se pe funie in sus.
Deodatd rddicina copacului a cedat.
Cu un zvicnet, funia s-a oprit invirtitd pe
piciorul lui Florici. Bucdfi de piatrd lunecau
pe lingd artificier, pierzindu-se in pripastie.
Bradul cdzu la pimint.
53
 ,.*g

"Rf

t
Ir
t
 ,,Ce faci, bdiete?" a vrut Octav sd-l mus-
tre. Dar, aruncindulgi privirea in sus, infe-
lese primejdia. Grdbi urcuqul; totugi, pind
sus i se pdru o veqnicie. il urmdrea pe bdie-
tag cum incerca si zimbeascd 9i sd-l incura-
jeze, degi funia ii zdrelea carnea, singele ii
tignea prin pantaloni 9i se prelingea pe pie-
tre. Se finea cu disperare de stinca pe care
sta gi se ruge, in sinea lui, si nu i se rupi
oasele. Cind l-a v6zut pe Octav lingd dinsul,
in culme, pe loc drept, Floricd a gemut de
durere gi a inchis ochii,
,,Florici, mi-ai salvat viafa..." l-a imbr6f igat
atl
Octav gi l-a sdrutat.
Bdiatul a deschis ochii 9i a suris:
,,Sd nu crezi c:?ITl leginat... Nu... Dar dac6
inchid ochii parcd nu md doare aga tare"..'
Dupd trei siptdmini de ingrijire in spital'
rana de la piciorul lui Floricd s:a vindecat. A
venit pe gantier sd munceascd gi si cinte
,,Rdsund valea". Dupi ce s-a terminat calea
feratd de la Bumbegti la Livezeni, Floricd
Pascu a invdfat 9i el meseria de artificier 9i
a lucrat pe multe din marile gantiere ale
socialismului.
4
..:.'.
 ,,ARDE PADIJREA''
edefi voi, dragii mei, cd Pe lumea
aceasta se intimpld multe lucruri pe care is-
toricii nu le scriu in cd(ile lor. Degi ele fac
parte din viald gi, prin urmare, sint fapte
vrednice a fi pomenite chiar in istorie. Pe
unele din ele am sd vi le povestesc, pentru
ci le cred interesante 9i pentru voi. intii
pentru cd istoria n-o fac numai voievozii 9i
conducitorii, ci gi noi, oamenii de rind. Apoi
pentru cd gi voi, copiii, sdv?rgifi, uneori,
fapte vrednice a fi cunoscute de toatd lu-
mea.
Deci am s6 vd Povestesc acum desPre
fapta unei fetite din satul Horodnicul de
Sus, judeful Suceava. Dar mai intii, dragii
mei, trebuie si gtifi cd pddurile alcituiesc o
foarte importantd bogdfie a fdrii. Copacii
brazi, stejari, fagi, plopi - cresc in f ara
-noastrd mai ales in munf i. Acegti arbori ne
sint foarte trebuitori pentru construirea ca-
selor, pentru fabricat mobila: paturi, scaune,
mese. Tot cu lemhe se incdlzesc iarna
multe case. Chiar hirtia pentru c6(i 9i
caiete este fdcutd din lemnul copacilor cres-
cufi in pddure. $i mai trebuie sd gtifi cd ar'
borii cresc incet: unui plop ii trebuie cinci-
zeci de ani ca sd fie un arbore bun de tdiat,
iar unui stejar sau unui brad ii trebuie 9i o
sutd de ani. Deci, vedeti voi, dacd acum ati
planta un brdduf, abia nepofii vogtri dacd ar
putea face un scaun ori o masd din el.
Dar ce minunat de frumoase sint pddurile!
Arborii lor lin rdcoare vara 9i cald iarna;
atrag ploile; curdtd aerul; adipostesc cerbii,
cdprioarele, u6ii, pdsdrile. Prin poienile co-
drilor cregte iarbd bund s-o pascd turmele
de oi 9i cirezile de vaci; iar oile 9i vacile al-
cdtuiesc ai ele o mare avufie a tdrii'
De aceea trebuie sd ocrotim pidurile cu
cea mai mare grijd. Sd plantdm, in fiecare
primdvari, alf ri
doborili de fu ri
frunzele, cd g e
ruptd e ca o rand pe trupul unui copac, iar
56
rdnile ii fac sd tinjeascS, sd creascd mai in-
cet. $i spun aceasta pentru cd mai sint des-
tui copii gi oameni nepdsdtori ori rdi, care
distrug copdceii tineri, aga, din joacd, din
negtiinfd ori din rdutate.
$i-acum sd ne intoarcem la povestirea fd-
gdduitd.
in ziua de 15 iulie 1980, fetita Adriana cu-
legea fragi din pddurea de lingd satul ei,
Horodnicul de Sus. Avea pe-atunci zece ani
gi era elevd in clasa a lV-a,
Gdutind fragi, s-a afundat in pddure, din
poiand in poiand. Se pleca 9i ciugulea frd-
gut cu frdgut, punindu-i in coqulef'
Soarele, in amiazd, lumina 9i incdlzea
iarba, florile, frunzele copacilor 9i cetina
brazilor. Fragii roz, cu mireasmd pl6cutd, cu
gust dulce acrigor, o ispiteau gi-o bucurau.
iEi ztcea:
,,Mult o sd se bucure mdicuta, cind o ve-
dea cd am cules un panerag plin... Acu-i va-
canfd. A9 putea sd md joc. Dar culesul fragi-
lor e o joacd mai pldcutd: aer curat, miros
de flori, cintec de pdsdrele... Alti copii nu
infeleg asta. Dar mie imi place, imi place
foarte mult in pddure. Copacii acegtia inalfi'
drepfi, mireli mi-s dragi ca 9i florile, ca 9i
iarba... 9i chiar mai dragi.'.
Dar, trecind spre o altd poienif6, simfi mi-
ros de fum inecdcios. Apoi auzi nigte poc-
nete, nigte plesnituri, nigte piriituri ciudate,
tot mai dese 9i mai aproape. lnaintind prin-
Ve brazi descoperi un loc unde fumega ce-
tina uscatd, iar citeva flicdri izbucneau ase-
menea unor limbi rogcate de gerpi vicleni,
ascungi sub frunzele cafenii risipite pe ios.
lntii s-a speriat:
,,Cine o fi aPrins foc aici?... De unde
vine?"
Apoi, stringind pumnii, stdpinindu-9i
teama, a lisat ios paneragul 9i, scurmind cu
degetele ldrina, a inceput s-o arunce peste
foc. Gemea dureros:
,,Foc!... Foc in Pddure!"...
t
t
:'
?

-.t

"

,j
J

!i
i
l
1

i
I

ft*
 Apoi strigd tare:
,,Arde pddurea!"
Dar cine s-o aud6, cind pe aproape, in tot
codrul, nu se afla nimeni? Vorbea singur6:
,,Dacd ag avea o lopatd... Dacd ag avea
putere... O gileatd cu ape".
9i pe cind se vedea slabd gi neajutoratd in
fafa flicirilor care se prefdceau in vilvdtii
de trei ori mai.inalte decit dinsa, se stirni o
pali de vint, ca o aripd de pasdre uriagd, iar
fldcdrile se agitard de o ramurd de brad, ca
un stol de veverife rogii, fldminde, siltind tot
mai sus. Cetina prinse sd ard6, piriind ca o
mitralieri.
,,Vai! Vai!..." strigd Adriana.
$i, uitind de paneragul cu fragi, porni in
goand spre sat. Alerga gi vorbea cu sine in-
sdii:
,,lncendiu in pddure.." Cine o fi fdcut foc
ori o fi aruncat un chibrit?... Ciie gtie de
cind fumegd 9i mocnegte in cetina uscatd...
$i acum, pe cdldura asta... Arde toati pddu-
rea".
$optea gi fugea, fugea mereu.
Pini in sat erau cifiva kilometri buni. Dar,
ca un fdcut, pe cdrare nu intilnea nici un
om. Absolut nici unul. Alerga mereu, mereu,
cit putea de repede. Picioarele incepeoU s:o
doar6. I se pdrea cd din spate o aiung flicd-
rile gi-i aprind rochifa. lqi arunca privirea
inapoi: vedea cum focul cuprindea tot mai
mulfi brazi, invdluindu:i in flicdri ca intr-o
pinzi rogie, zbuciumatd de vintoasd.'lnima ii
bdtea sd-i spargd pieptul. Pldminii parcd i se
goliserd de aer. Dar 9d, Adriana, alerga,
alerga goptindulgi:
,,Arde pddurea... Ard brazii cei frumogi...
Nu mai pot... lnima... Dar arde pddurea..'
Dacd o sd cad, cifi brazi au si cadd 9i ei...
Sd nu mi las... Sint pionieri! Sd nu md las...
La gimnasticd am trecut cu bine probele...
Fugal Hai picioarelor... Nu te ldsa inimd...
Dacd iubegti brazii, ajutdlmd sd ajung in sat,
inimd de pionierd... Daci sar oamenii...
sting pirjolul 9i salveazd pddurea... Hai!...
Hail Un-doi-trei-patru, un-doi:trei-patru"...
Dupd o goand sau, cum zicefi voi, duPd
un cros de aproape o jumdtate de ord,
Adriana a ajuns la marginea satului. S-a
oprit la prima poartd, s-a prins de scinduri sd
nu cadd gi a strigat cit o mai fineau puterile
Si glasul:
,,Lele Maria, arde pddurea!... Arde pddu-
rea!"
9i cdzu jos, in fafa po(ii, plingind.
,,Ce tot spui tu, copilo!" s-a mirat femeia
apdrutd in poartd. Dar vdzind fetita plinsd,
sfirgitd de oboseald gi rotind privirea spre
pddure, zdri fumul indlfindu-se in suluri rd-
sucite spre cer, ca o ndpastd inspdiminti-
toare. Zise, ducTnd nnina la gu16:
,,Tu, fetifo, ai dreptate!... Miroane! a strigat
ea cdtre sof. Vezi: arde pddurea! Anuntd'oa-
menii... Tot satul sd sard s-o stingd."
in scurt timp, sitenii se alarmard unul pe
altul. Anunfard pompierii. $i, in graba mare,
cu lopefi, cu topoare, cu greble de fier, cu
gdlef i pentru apa, alergard la pidure, zeci
de bdrbafi 9i femei.
Cind vizurd cum ard brazli, ca nigte fdclii,
la mulfi li se umplurd ochii de lacrimi.
9i, cu dirzenie, se apucard de lucru.
inconjurard focul, doboriri copacii atingi
de fldcdri. Mdturari cetina uscat6, ca sd nu
se mai intindd pojarul. Sdpari ganf in jurul
locului unde se instdpinise incendiul. Bdturd
cu frunzare gi cu mdturoaie flicirile sd le
potoleascd. Aruncard fdrind umedd peste jar
s6-l indbuge, s6-l sting6. $i aga, muncind de
zor, tofi intr-o unire cu pompierii venifi cu
pompe gi sacale cu ape, incendiul a fost
oprit gi stins.
La miezul nopfii oamenii au putut pleca
spre sat. Au mai rdmas pompierii de strajd,
si observe dacd n-a mai rimas, pe undeva,
vreo scinteie.
A doua zi, ducindu:s€ lo locul incendiului,
Adriana a pdgit prin cenuga gi scrumul cald
inc6. Voia sd vadd dacd nu gdsegte cogule-
ful cu fragi. L:a aflat ars; fragii, scrum. li pa-
rea rdu dupd cogulef gi dupd fragi; dar se
bucura cd a salvat draga ei Pidure.
Fapta Adrianei a impresionat pe tofi oa-
menii din satul Horodnic. Comandanta de
pionieri a ldudat-o pentru fapta ei, iar Orga-
nizalia i-a dat, ca rdsplatd, o carte 9i o pere-
che de sandale cu o scrisoricd: ,,Sd le po(i
cu pldcere, Adriana, gi sd fii, totdeauna, tot
aga de curajoasd, de inimoasd 9i de indrd-
gostitd de frumoasa noastrd pddure". Multe
zile copiii 9i sdtenii din Horodnic au vorbit
despre dinsa, ldudind-o, a$a cum merita 9i
se cuvenea.
 CASA SMIJLSA
, ::: ,-
DE VALURILE FURIOASE
. I
:. -:
. , ., ..
. 1 ,:.-4., ;,

' ":':- amintiii, dragii mei,
menii, salveaze vieli, ap6rd bc'gdfia tirii. Ca
sa vd dovedesc, ascultati povestirea unor
fapte petrecute in timpul marilor inundatii
din '1972.
Plouase, fdrd intrerupere, dou6 sdpt6mini;
Riul Mureg, de pild6, venise atit de mare
rmafful ilui, nu departe de oragul Deva,
apa
tulbune st vijelloasd s-a strecurat repede pe
o w,ale $i a ilnoonjurat o cdsufd cu doud oddi,
a+. atd p€ r.ln toc ceva mai inalt. Pringi de ne-
ror, sdtenii n-au observat nenoroci-
oe"zr..,ll'le
rea decit atunci cind au auzit strigdte:
".Fetifele lui Sandu Pomuf sint singure in
casa",,.
,,$i n-au nici gapte ani", le cdinard sitenii.
in adevdr, pdrinfii lor, plecafi la Deva, nu
se intorseserd acasd tocmai pentru ci apele
Muregului rupseserd Podul.
Primejdia era foarte mare; in fiecare minut
apele cregteau cu cite o palm6-doud' De la
depdrtare, oamenii vedeau cum valurile
ajung la prispa cdsutei. Cum pitrund in
oddi. Cum ameninfd sd niruie peretii 9i sd
doboare totul.
Nu gtiau 9i nu aveau cum sd le vind in
ajutor. Trebuia si fie cineva stragnic de cu-
rajos, ca sd se arunce in valuri 9i sd inoate
pind la cisufa inundatd.
Dar cine?
Nimeni.
Au strigat, totugi, la cele doud fetife:
,,Urcafi-vd in podul casei... legiti pe aco-
perig... Nu vd temefi... Vd venim in ajutor!"...
Deodatd s:a infdtigat un tindr muncitor,
Augustin Netea; lucra la o uzind din Deva
ca gi-l prinsese revdrsarea Muregului aici, in
sat, la pdrinti. A zis, cu hotirire:
,,Dafi-mi repede nigte funii, un topor 9i o
scindurd lungi de vreo doi metri".
,,E primejdios, Augustine, il preveneau oa-
menii. Apa are o vitezd uriagd"...
,,Vdd; dar eu sint campion la inot. $i daci
nu-mi dovedesc acum priceperea, degeaba
am luat trei premii la concursuri"...
S-au adunat Pe mal, in fugd, vreo ze'
ce-doisprezece bdrbafi. Cu funiile invdldtu-
cite in jurul trupului, cu toporul infipt in
briu, cu sci.ndura pe umdr, Augustin a aler-
gat in susul apei, aproape un kilometru, s-a
irur,cat in valuri 9i a inotat, la vale, pind a
ajuns la cisuta inundati.
Apa trecuse de ferestre. S-a cdfdrat, cum
a putut, in
podul casei, unde fetifele'
aproape leginate de spaimd, se tineau de
mini, tremurau 9i plingeau, plingeau de fi
se rupea inima,
Dar Augustin gtia cd nu-i vreme de ?ndu-
iogare ori de compdtimire' A mingTiat, in
fugi, cregtetul copilifelor, apoi a legat funia
da o grindd, a spart acoperigul cu toporul, a
iegit la lumind 9i a strigat la oamenii de pe
mal, carc agteptau cu sufletul la gurd:
,,in curind casa se va surpa! CTnd vom in-
cepe sd plutim la vale, arunc funia... O prin-
defi 9i ne trageti bdrbdtegte la mal"...
,,Bine, Augustine!" au zis oamenii, cu nd-
dejdea cd aga va fi.
in adevdr, n-au durat nici zece minute 9i
valurile au desprins acoperigul de perefi 9i'
repede, a inceput sd pluteascd, smucit 9i
cldtinat, la vale, ca o cutie de chibrituri in
voia valurilor.
Augustin a legat o bucatd de lemn de ca-
pdtul funiei gi, cind apa a impins acoperigul
mai aproape de fdrm, a aruncat lemnul. Fu-
nia s-a desfdgurat spre fdrm. Dar capdtul ei
n-a ajuns pind la sdtenii aflati acolo' A
tras-o inapoi 9i a aruncat-o a doua oard. $i
a treia oard. Vdzind cd tot n-o pot prinde,
un alt bdrbat a intrat Tn apd pind la briu $i
abia a patra oard capitul funiei a ajuns in
mina sdtenilor de pe fdrm. Au legat-o, re-
pede, de trunchiul unui copac. Acoperigul
casei s-a rdsucit la vale, iar valurile l-au im-
pins spre tdrm. Augustin Netea a scos
'r:,iele pe spart,;i'a diir acoperiq, ardtindu-le care n-a invd{at sa ?noate mLji':lei tle ir15,ce iz::
-i:tre L-+i d;: pe {arm, care pripcnisera aeope- Irii de sportiv.
.:Lrl eaner?te p* tilrni, le-au iuat ferneile Va Tnchipuiti gi vo!, dregii rviei. -r
_.i!iral ,

ff ,r: q c -
- -1 :n,+.ttj{*7 ,rr, l**aur *at haine uscate qi celor doud copile, f*srte fa:tni*ta.{i
=-:-r r.iiis ia aelapr:st de rlloaia eare tot nu
{ .: '::"-#-
rea casei, aveau rfi&rsa nt?r:#?lr:'lr:
-
'i ::'i359. erii le-au salvat feiiteIe
r.:- ilndrLrl Ar-lqusiin l-au feiicitat to{i sate-
- ualur"l!e frir"iease aie ilu4ur*sului, e&re
..'::, p;&ti? sE ingfrlti d+u6 vie{i de eopii raevi-
,:'.,i1:. au fcst:nfrln;* de uln t?nar euraji:s,
.js,,l

t.t.
u
'ri' '!
.o!
I

ti;: ffi;;
'.jr

il'
 coPilt 9/ coMoARA
a aflam in vizitd la interesantul 9i
bogatul muzeu din oragul Deva. Dupd ce
mi-a ardtat niulte din piesele expuse in vi-
trine 9i mi-a dat cele mai binevoitoare expli-
cafii, cdlduza m-a oprit in fata unei grdmd-
joare de monede de argint. Mi-a explicat cd
sint de la strdmogii nogtri romani gi cd se
numesc denari republicani. Ce sint vechi,
foarte vechi, adicd de acum mai bine de
doud mii de ani. imi venea sd-i numdr, dar
cdldvza mi-a luat-o inainte, parcd mi-ar fi
ghicit gindul:
,,Sint 277 de monede, descoperite de cu-
rind".
,,Cine le-a descoperit?" am intrebat eu,
nerdbddtor sd aflu.
,,Doi copii: frafii lon gi Adrtan Ciolea, din
satul Bogorod, judetul nostru, Hunedoara."
9i mi-a povestit, dragd Oana, Dorina gi
Andrei, cum acegti doi bdiefei, harnici 9i
acasd, gi la gcoali, lucrau in ogradd, impre-
uni cu tatdl lor, la sdparea ganfului pentru
temelia unui grajd. Nu era defel ugor: hirle-
fele erau cam grele pentru puterea lor. Pd'
mintul tare 9i greu. Dar bdietii nu se ldsau:
munceau de zor. Mai ales Adrian, cd era
mai mdrigor gi mai puternic. lonel, de, se ti-
nea gi el de dinsul, scotind tdrna din gant cu
lopata gi ajezind-o pe mal. Lucrau de mai
bine de un ceas. Oboseala incepea sd le
prindd bratele gi mijlocul. Ba chiar sd-i us-
ture palmele, unde incepuserd a se inrogi
n$te bagici rotunde.
,,Eu nu mai pot"... a zis lonel.
,,Nici eu, l-a susfinut Adrian; dar scoatem
toatd f drna asta gi-apoi ne odihnim."
$i a mai dat vreo doud-trei hirlef e, tdind in
mal bucdfi mari de p6mint. Deodati gura
hirlefului scrlgni, lovind in ceva tare. Luind
pdmintul cu lopata, lonel zdri o bucatd mici
de oald, rogcat-cdrdmizie. infelese cd aceea
a fost pricina scrignirii hirlefului. O lu6 in
mind 9i o cercetd citeva clipe:
,,Uf, ciob de oa15"... zise 9i o arunci pe
mal, ca pe ceva nefolositor. Dar cind Adrian
mai dddu o loviturd de hirlet, s-auzird mai
multe pocnituri de oald spart6.
,,Ei, ce-o fi?" se intrebard amindoi deo-
datd.
lonel infipse gi el lopata sd ridice pdmintul
fdrimifat. Dar pe lopatd, in lutul negru, licdri
ceva alb-argintiu. Privi atent: era ceva ca un
nasture mai mare de metal. Cercetindu-l
mai cu luare-aminte, vdzu cd pe o parte
avea diferite semne, ca nigte litere, 9i nigte
rdmurele cu frunze; pe partea cealaltd, un
cap de femeie, cu pdrul frumos pieptdnat gi
legat cu o diademd, ca o cordelufd.
Adrian se dddu lingd frate-sdu,lud micul
obiect din mind Si-l jucd in palmd, parcd l-ar
fi cintdrit.
,,EU zic cd-i un ban vechi, de argint. "
,,Oare?" se indoi lonel.
,,Trebuie sd mai fie 9i alfii. Comorile cu-
prind bani mulfi"...
$i rdsucindu-se spre locul unde sdpa, ob-
servd oala rogcati, gtirbitd de lovitura hirle-
{ului.
,,Aicea-i o oald... cu bani!"...
$i, cu mare bdgare de seamd, se apucd de
sdpat imprejur, pind scoase intreaga oald.
Era ciobitd, in mai multe locuri; dar, cind
aruncard pdmTntul de la gurd 9i o rdstur-
nard,, rdmaserd uimifi: se virsd o movilifd de
bani de acelagi tel; parcd )-ar li ales cineva.
,,Comoara!" a rostit Adrian cu glas tremu-
rat.
,,Ce facem cu atitia bani?" a intrebat le
nel, oarecum ingrijorat.
,,Sd-i ducem la muzeu", azis Adrian, dupd
ce s-a gindit citeva clipe.
Dar tocmai atunci a venit un vecin. S-a ui-
tat gi s-a minunat:
,,Comoard serioasdl"
,,Bani de argint", s-a mindrit Adrian.
,,Argintul e un metal scump. Dacd topiti
acegti bani, facefi bijuterii, adicd inele, brd-
fdri, salbe"...
Auzind asta, Adrian s-a gi gindit cd n-ar fi
rdu. Bijuteriile se vind pe bani buni. $i dacd
a gdsit o comoard, inseamnd cd-i norocul
lui.
Dar vecinul a mai zis:
,,ErJ vd dau pe ea o pereche de porumbei,
sd-i cregtefi voi, a$a cum am auzit cd v-ar
pldcea sd avefi".
,,$i dumneata ce-ai sd faci cu comoara?"
a intrebat Adrian.
,,Mare lucru... n-am ce sd fac... Aga, nigte
jucdrii"...
Apoi s-a rdzgindit, repede:
,,Ei, m-am ingelat: nu-s bani de argint.
61

Prea-s negri. Argintu-i mai alb. Or fi de fier
prost, ldrd nici o valoare".
,,Dacd ar fi de fier, i-ar fi mincat rugina"
s:d impotrivit Adrian.
9i pe cind se tirguiau aga: ba cd sint, ba
cd nu sint de argint, a trecut pe drum invd-
fdtoarea, Adrian i-a dat ,,buni ziua" gi a ru-
gat-o sd pofteascd in ogradd, sd-i arate ce
au descoperit sdpind temelia pentru grajd.
Pentru cd nu avea ginduri curate, in pri-
vinfa cornorii, vecinul s-a supdrat, vdzind cd
invdfdtoarea rdspunde la invitafia copiilor, lud
o monedd in mini, o cercd r^Sor cu unghia
gi-i incredinfd pe copii cd-i de argint:
,,Sint bani romani, mdi bdiefi. Afi fdcut o
descoperire foafte importantd".
in fafa ei, bdiefii au rdsfirat monedele pe
un ziar 9i le-au numdrat: 277 de bucdfi.
,,Sint nigte nnonede deosebit de frumoase,
a zis invdfdtoarea. Miine mergem la Deva sd
le depunem la Muzeul de lstorie. Asemenea
rdmdgite arheologice au mai ales valoare
gtiinfificd. Ele dovedesc cd Dacia a fost bo-
gatd gi cd strimogii nogtri daci au avut legd-
turi cu romanii cu peste doud sute de ani
inainte de impdratul Traian, care a cucerit
aceaste lard"...
$i mdcar cd vecinul cam pufnea de supi-
rare gi minie pe ndri, a doua zi, copiii gi in-
vdfdtoarea lor au descins la Muzeul din
Deva, cu banii pugi inapoi in oala in care
stdtuserd 9i pind atunci, peste doud rtii de
ani.
Cdlduza de la muzeu le-a explicat:
,,Aceste monede, numite denari au fost
ascunse in pdmint ca sd fie ferite de rdufi-
cdtori, de cei prddalnici. Pdstrindu-se, ele
au adus pind la noi prefioase mdrturii despre
viata sfdbunilor, despre istoria veche a
poporului nostru. 9i aceasta valoreazd, de
mii de ori mai mult, pentru orice romdn gi
pentru fara noastrd, dec?t oricite salbe sau
brifdri s-ar fi ficut din ele".
:, : ! ;1i::.

O VIZITA DE NEUITAT
.r ' rebuie sd gtifi, dragii mei, ca in anii
de cind ne conduce Partidul Comunist Ro-
mAn, in frunte cu tovardgul Nicolae
Ceaugescu, noi am construit opere mdrete,
la care altddatd abia indrdzneam sd visdm.
Printre aceste opere mdrefe se numdrd 9i
Hidrocentrala de la Po(ile de Fier. Acolo
am construit un baraj, adicd un uriag zid de
beton, agezat de-a curmezigul Dundrii, ca
apa fluviului sd se adune intr-un lac mare,
iar cu puterea ei uriagd sd pund in migcare
turbinele, pentru ca acestea, la rindul lor, sd
producd electricitate. indrdzneafd qi grea lu-
crare, dar foarte folositoare pentru noi tofi.
t
Cdci, gindifi-vd 9i voi de citd pricepere, de
citd putere, de citd voinfd au avut nevoie cei
peste zece mii de oameni care au muncit la
indlfarea acelui baraj intru stdvilirea valuri-
lor unui fluviu! Dar nu numai atit: ei au
construit acolo 9i ecluze, un fel de porti
mari prin care sd poatd trece vapoarele.
Apoi, in acel baraj au instalat turbinele,
adicd un fel de rofi mari, pe care apa le ro-
tegte cu vitezd. Din rotirea lor se na$te
acea forfd uriagd numitd electricitate, pe
care noi o folosim ca sd punem in migcare
maginile gi sd lumindm casele gi strdzile.
Pentru aceasta am construit Hidrocentrala
65
t
de la Porfile de Fier.
Dar, cum am spus, aici au muncit mii 9i
mii de oameni, ajutafi de mii 9i mii de ma-
$ini; au lucrat zi gi noapte. Printre acegtia
s-a rinduit gi Alexandru, un fldcdu dintr-un
sat din judeful Sdlaj. Cum a terminat ar-
mata, a venit sd munceascd la Po(ile de
Fier, chiar.-de la inceput. Dupd un an a
ajuns mecanic pe un excavator. Apoi s-a
cdsdtorit cu o tindrd electriciand, Octavia,
de loc de prin Fdgdrag. impreund au inte-
meiat o familie frumoasd. Cu trecerea anilor
au avut 9i trei copii: o fatd 9i doi bdiefi. Co-
piii au crescut o datd cu barajul, la care pd-
rinfii lor munceau cu multd hdrnicie 9i dra-
goste. Fetifei, educatoarea de la grddinitd
i-a zis Octavia mic6, aga, ca s-o deose-
beascd de altd Octavia, din grupa celor
mari. La fel i-au spus apoi toti oamenii de
pe gantier, care o intilneau adesea pe lingd
pdrinlii sdi, sus in cabina excavatorului ori
cu mama ei la instalarea vreunei conducte
electrice.
Dar munca pe acest gantier uriag a trecut
prin mai multe momente grele. Acele mo-
mente au cerut tuturor muncitorilor o voinfd
de fier gi chiar eroism.
Aga, intr-o primdvard, la topirea. zdpezilor,
Dundrea a venit mare, cu valuri tulburi, reci
eroice, primeiduindu-9i viafa. Era aga de
greu, incit multi igi pierduserd curajul gi nu
mai ndddjduiau sd mai salveze ceva. Se de-
moralizaserd, istovi!i in lupta cu furia valuri-
lor Dundrii. ii pindea pe tofi o mare nenoro-
cire, o catastrofd, cum se zice.
Aflind despre situatia dezndddjduitd de la
barajul de la Po(ile de Fier, tovardgul
Nicolae Ceaugescu a zburat cu elicopterul
pind acolo. S-a sfdtuit cu inginerii 9i cu
muncitorii gi, cu energia-i 9i priceperea-i
cunoscutd de intregul popor, a gdsit o cale,
un mijloc de a infrunta Dunirea 9i a-i birui
furia distrugitoa.re, de a inldtura nenoroci-
rea, catastrofa.
Cu sfatul bun, cu vorba infeleaptd 9i hotd-
ritd, tovardgul Nicolae Ceaugescu i-a insu-
flelit pe tofi 9i le.a redat increderea in pute-
rile lor, a chemat in ajutor magini 9i munci-
AT
tori de pe alte gantiere. Aga, pentru ocroti-
rea barajului, s-a dat bdtdlia cu valurile ne-
spus de furioase. Aceea a fost, pentru gantie-
rul de la Porfile de Fier 9i pentru intreaga
lard, o vizitd de neuitat.
Printre cei care s-au luptat atunci cu valu-
rile a fost 9i Alexandru, tatil Octaviei mici.
Cu excavatorul lui a scos din apd mii de bu-
tuci 9i de rdddcini mari de arbori, aduse de
valurile Dundrii. Adicd a desfundat mereu
un canal de scurgere, ldsind apa sd curgd,
slobodd, la vale, sd nu se umfle 9i sd nu do-
boare barajul aflat in constructie. La un mo-
ment dat, excavatoristul Alexandru a rdmas
izolat intre ape, cu magina lui cu tot. Dar nu
s-a speriat, ci a cerut sd i se trimitd cu
barca motorind gi a lucrat fdrd intrerupere.
Cind i se fdcea fricd, vorbea cu motorul ex-
cavatorului. ,,Nu te ldsa, leule - aSa ii zicea
el motoru.lui - biruie, cu focul tdu, minia
apei, cd eu te-oi hrdni cu motorind"...
Apoi adduga: ,,Aga cum cuvintul tovardgu-
lui Nicolae Ceaugescu a aprins flacdra in-
crederii in inima mea, aga acum eu aprind
focul din inima ta, dragd motorule! Sd nu
md lagi"...
$i, in adevdr, nu l-a ldsat. Dupd aproape o
sdptdmind de muncd incordati, istovitoare,
apele Dundrii au inceput sd scadd. Valurile
s-au domolit. Barajul a fost salvat, prin uria-
gul efort al oamenilor. Stricdciunile pricinu-
ite de inundatie au fost mici, fatd de ce ar fi
putut sd fie, aga cd lucrul a continuat cu 9i
mai mult elan.
Cind s-a terminat aceastd uriagd lucrare,
s-a fdcut, in ziua de 16 mai 1973, o mare
festivitate de inaugurare. Au venit acolo
tovardgul Nicolae Ceaugescu 9i losip Broz
Tito, care pe atunci conducea lugoslavia,
fara vecind gi prietend, de pe cel6lalt mal al
Dundrii.
in timpul festivitdfii, Octavia micd
tre pionierele care l-au Primit P
Nicolae Ceaugescu 9i Pe tova
Ceaugescu, cu buchete de flori. Tot atunci,
pregedintele ldrii a prins pe pieptul excava-
toristului Alexandru o frumoasd decoratie,
spunindu-i: ,,Drept rdsplatd pentru devota-
mentul gi eroismul cu care ai muncit la con-
struirea gi apdrarea acestui uriaq barai!"
O datd cu Alexandru au fost decor4i $i atti
mulfi ingineri 9i munciiori, constructori ai
Hidrocentralei de la Po(ile de Fier, lucrare
cu care lara noastrd se va mindri, totdea-
una, ca de o mare victorie a socialismului.
 tJN BATETA$ CTJRAJOS
ragii mei, $tiu cd voud vd creeazd
mari satisfacfii, mari bucurii, vacanfele pe-
trecute in sat, la bunici. Bineinfeles, cei care
au bunici la fard;'Mai ales fie, Andrei, gtiu
cd{i place sd te catdri prin pomii din livadd
ori si cotrobdfbgti toate cotloanele, cdrdrile
9i ascunzigurile pddurii. Voi, fetele, sintefi
oleacd mai potolite; dar 9i voi, cind dafi
de-o pajigte verde, infloritd, vd zbinluifi pe
intrecute.
Dar acolo, la fard, la bunici, la unchi sau
la prieteni, nu-i numai joacd, nepdsare gi ve-
selie. Mai este gi treabd: de ingrijit nigte ie-
puri de casd, de cules buruieni pentru un
porc, de dat grdunte la nigte.gdini, de plivit
un strat de ceapd, de adunal o brazdd de
fin, de cules cirege ori pere din livadd. Dar
cite treburi, foarte potrivite pentru cei de
virsta voastrd, nu se pot face in vacanfd, la
tara... $i gtiu de la Oana cd Tndeplini-
rea acestor munci ii produc atita bucurie,
incit nici vorbd sd simtd oboseala.
Am spus acestea inainte de a vd povesti,
pe scurt, fapta pionierului Cornea llie, elev
in clasa a Vll-a. O faptd care intrd in viafa
de toate zilele, aldturi de infdptuirile cele
mari ale vremii noastre. O istorioard care
pare miruntd, dar care-i foarte insemnatd
pentru viata voastrd.
Deci, in vacanfa de primdvard, Cornea llie
s-a dus la bunicii lui, in satul Mdrtinic. A
umblat gi el, zburdind ca un ied, pe ulifele
satului gi pe cimp. Dar nu nepdsdtor, ci
atent, dornic sd vadd, sd cunoascd gi sd in-
vefe cit mai multe, din viafa oamenilor, a
animalelor, a plantelor. $i pe llie al nostru il
interesau mai ales megtegugul cu care pdsd-
rile igi fac cuibul. lar acolo, pe cimp, in pd-
dure, in livezi, avea ce vedea: era primdvard,
adicd tocmai zilele cind cuibdresc pdsdre-
lele. Cind adund paie, trunze, puf sau lut
pentru cuiburile !or. Multd vreme a privit, de
pildd, cum gi-a construit cuibul o pereche de
rindunele 9i o pereche de berze. Dar, vedefi,
llie nu umbla numai cu ochii dupd zborul
pdsdrelelor prin copacii abia infrunzifi, ci
era atent la tot ce se petrecea in jur.
A9a, intr-o dimineatd, aflindu-se intr-o li-
vad6, aproape de o casd, agezatd lingd o
ripd, a bdgat de seami cd pimintul din mar-
ginea ripei se crapd gi alunecd la vale. intii
s-a mirat. Apoi s-a speriat:
,,Sd fug... sd nu md inghitd pdmintul"...
gi-a zis 9i a fdcut cifiva pagi, grdbifi.
Dar indatd ce a vdzut casa gi grajdul din
vale, brusc $i-a schimbat gindul. A alergat,
mai mult de-a berbeleacul, la vale 9i, ajuns
in ogradd, a strigat:
,,le9ifi atardl... se prdbugegte malul!"...
A iegit o bdtrind. Cu greu a inteles ce spu-
nea copilul. Dar cind a infeles, a cuprins-o o
spaimi aga de mare, cd nu mai gtia ce sd
mai facd. Se vdita doar:
,,in grajd, vaca, vifelul... in cote!, gdinile...
Giinile mele..."
llie, cu mult curaj, a sdrit, a scos anima-
lele din grajd, a deschis portila cotetului sd
iasd gdinile 9i sd alerge departe de locul
peste care venea, in lunecarea ei tot mai re-
pede, ripa pornitd spre prdbugire. Pind gi pe
ciine l-a eliberat din lanf, ldsindu-l slobod,
sd se addposteascd unde gi cum o gti. Tre-
buie sd vi spun ce, simfind primejdia, nu
mai ldtra, ci se zbdtea in lant, scheuna gi
parci se ruga sd fie eliberat.
Dupd ce a minat animalele departe de lo-
cul unde i s-a pdrut lui cd se va prdbugi ma-
lul, s-a intors, a luat bdtrina de mind gi, re-
pede-repede, s-au depdrtat citeva sute de
metri.
De acolo au vdzut cum pdmintul, cu toatd
greutatea lui uriagd, a cdzut 9i a acoperit
grajdul, casa, ograda 9i inc6 o bucatd mare
de loc imprejur. Se auzeau cum pocnesc
lemnele, cum cad perelii ori gardurile stri-
vite de malul prdbugit. intre timp au mai ve-
nit gi alfi oameni din sat, care au scos de
sub ddrimdturi ceva din lucrurile bdtrinei.
La ?nceput, bdtrina plingea, frdmintindu-gi
miinile de amdrdciune:
,,Arr rdmas tdrd casd"...
Dar indatd s-a intors cdtre llie gi l-a min-
giiat pe cregtet:
,,iti mulfumesc, bdiefag, cd mi-ai scdpat
viafa, a mea 9i a bietelor mele animale.
Dacd nu veneai tu, acum eram acolo, sub
movilele acelea de lut negru"...
Avea dreptate bdtrina.
Tofi sdtenii au admirat fapta lui Cornea
llie 9i l-au ldudat foarte mult.
S-a intors acasd, la bunici, oleacd trist,
dar intr-un fel bucuros cd a sdvirgit o faptd
bund, cd s-a ardtat curajos. Nu voia sd se
laude, dar vestea despre fapta sdvirgitd
ajunsese inaintea lui la urechea bunicilor.
,,Ei, nepoate, aga sd te po(i, cuiajos gi
totdeauna siritor Tn ajutorul oamenilor".
69
*.*rFF
 sus, PE TRANSFA ?ARA$AN
a
' ragii mei, rnuntii Carpati, munf ii
nogtri cei mari, frumogi gi dragi, sint ca o
cetate gi o coloand vertebrald a Romdniei.
De-a lungul veacurilor ei ne-au addpostit 9i
ne-au apdrat de multe, de foarte multe pri-
mejdii. Ca bdgtinagi ce sintem, numai noi,
romAnii, le cunoagtem bogdtiile gi frumuse-
lea. Numai noi le gtim tainele, trecdtorile,
pasurile, cdrdrile. $i chiar atunci cind nigte
irnpdrdfii mai puternice decit noi ne-au fdri-
mifat lara, iar pe culmea Carpafilor au pus
pietre de hotar, strimogii nogtri au avut po-
tecile lor ascunse de st?nci, de codri $i prd-
pdstii, pe unde treceau, ca s6 se intilneascd
frate cu fnate, tdrd sd-i prindd grinicerul
stn'diln. Treceau" cum se zicea, ,,prin vama
cu.raullr.li.' adfrc6 se furigau pe acolo pe unde
r'rruil'nar pasariie se pLlteau strecura spre cui-
g'qrr i€ 0r d n stiino6-
Dqup6 ce ta.ra noastrd s-a intregit. prin uni-
rffi trt!''errornn6.n or lln aoelasi stat. sub
aoeeas ocrrrnnu re treodtonilile Carpatilor au
@,rerrr r ste p'ort descii'rlse Si au fost inzes-
frate 0u era s firesc. cur gosele bune gi cu
cE ferate A$a arn construit drumuri pe va-
ea Ctulr.ll, a Prahovei, a Oituzului, a Mure-
gr,llui sau a Somegului, Adicd pe valea tutu-
ru riurilor mari care izvordsc din munfii
nogtri gi-i strdbat cu apele lor limpezi. Con-
struirea acestor drumuri a fost o treabd deo-
sebit de grea. Dar cu dirzenia gi cu pricepe-
rea lor, strdmogii nogtri au izbutit sd le con-
struiascd.
Trebuie sd vd spun insd ce, acum, in
epoca noastri socialistd, am cutezat sd con-
struim o gosea care traverseazd, muntii peste
culrnea lor cea mai semeafd, adicd peste
muntii Fdgdrag. O gosea lungd de aproape
30 km, care, pornind din Transilvania, din
satul Arpag, urcd in zeci de serpentine, pind
la 2 000 m indlfime, gi coboard, tot in serpen-
tine, la miazdzi, pind la Curtea de Argeg.
Este una din cele mai lndrdznefe lucrdri, in-
fdptuitd in conditii deosebit de grele. Ce
nu-i ugor sd sapi in piatrd de granit, oricit
de bune gi de perfectionate magini ai avea.
La aceastd operd importantd,'dar gi impre-
sionant de grea, au lucrat indeosebi tineri
ostagi. Aici ei au fdcut adevdrate exercifii de
incercare a voinfei, a indemindrii, a curaju-
lui, a puterii gi chiar a eroismului.
in legdturd cu aceasta, vreau sd vd poves-
tesc fapta unui tindr ostag, ostag fruntag, pe
care il numim Asandei Petru.
Era in vremea cind se ajunsese cu lucra-
rea aproape de culme, la Bilea-Lac, unde
trebuia sd inceapd un tunel lung de vreo
800 m. Era vard, prin luna iulie. Tof i ostagii
munceau de zor. Maginile nu mai stdteau
nici zi, nici noapte: gdureau stTncile, exca-
vau pdmintul, cdrau pietrele. Ostagii, ca fur-
nicile, lucrau la lopatd, la excavator, la bul-
dozere, la compresoare gi la alte magini
care ajutau la spargerea stincilor, la muta-
rea munfilor din loc, cum se spune.
Fiecare ficea ceea ce era rinduit sd facd:
tdiau gi ciopleau piatra, pregdteau betonul,
zideau malurile ripoase ori podurile pe unde
avea sd treacd $oseaua. in urmd veneau cei
carc gavau ori turnau asfaltul, ca drumul sd
fie bun Ei durabil,
in ziua aceea fierbinte, chiar acolo la
peste 1 800 m, o grupd de ostagi muncea la
desdvirgirea unui dig, a unui parapet, sus la
mijlocul unei vdi prdpdstioase, pe unde vara,
cind ploud tare, se nasc torente pustiitoare,
iar iarna, cind ninge mult, se pot porni ava-
lange de zdpadd tot aga de pustiitoare. Un
astfel de dig era absolut trebuitor pentru a
stdvili furia apei ori a zdpezii, care,ndpustite
la vale, ar putea rupe goseaua. Chiar acuma,
in timpul lucrului, acel dig sau parapet
apdra oamenii gi maginile care ajunseserd
cu pavarea goselei tocmai aici, la gura vdii.
Ostagii indltaserd parapetul din piatrd gi be-
ton tare: mai aveau doar de lucrat la canalul
de scurgere 9i la panta care sd ducd toren-
tul in vale, potolit, pind in albia riului,
Cum am zis, era o zi de vard, foarte cdl-
duroasd.
Dar, deodatd, dinspre asfinfit s-a ivit un
nor negru, incdrcat de fulgere gi trdsnete, in
mai pu{in de un sfert de ceas, asupra mun-
telui s-a ndpustit o furtund cumplitd. Apa
curgea din cer ca un fluviu, ca un potop. in
citeva minute valea s-a umplut de apd, o
apd tulbure care a gi pornit-o, vijelioasd, la
vale, cdrind pdmint, crengi, pietre. Soldafii
au alergat sd se addposteascd de ploaie in
baraca atlatd sub o stincd, mai la vale. A rd-
mas de planton numai fruntagul Asandei Pe-
tru, sd supravegheze digul. Sta in ploaie 9i
privea cum ndvdlegte apa, cum se izbegte in
pieptul parapetului. Deodatd, o stincd ruptd
1.
'\-
cs s-va s-a pravdlit la vale gi a izbit scnela
ce emn care f inea locul unde se deschidea
canalul de scurgere, incd neterminat. Dacd
nAvdlea apa pe acolo, distrugea goseaua 9i
multe magini, camioane 9i chiar 9i baraca
puteau fi mdturate de guvoiul furios.
Asandei Petru a strigat la ceilalti osta$i
dupd ajutor, a dat alarma gi a pus umdrul sA
lind parapetul. S-a folosit de drugi, de scin-
duri, proptind schela. Cu o vointd de uriag,
Petru a !inut parapetul cu toate puterile, in-
fruntind mai bine de un sfed de ord ndvala
apei gi a bolovanilor. Peste douazeci de os-
tagi, in frunte cu doi ofiferi, i-au sdrit in aju-
tor. Unii au ferit maginile din calea guvoiu-
lui. Altii, cu lemne, cu pietre au potolit furia
apei gi au indreptat-o pe un fdgag spre albia
riului.
Ploaia a durat cam un ceas. in tot acdst
timp 9i incd o vreme indelungatd dupd ce a
incetat furtuna, vrednicii ostagi s-au luptat
cu minia naturii.
Cind apele s-au potolit, ostagii s-au tras
spre baraca, sd-gi schimbe hainele ude crr
altele uscate. Erau bucurogi cd au izbutit sa
infringd furia torentului gi sd salveze go-
seaua gi maginile. Dar bucuria lor le-a fos:
umbritd de un fapt neagteptat gi dureros. S
anume, abia acum au aflat cd ostagul Asan-
dei Petru, cel care tinuse cu pieptul lui pa-
rapetul pind i-au venit tovardgii ln ajutcr,
avea rdni mari la picioare, iar la umarui
sting i se strivise un os. il durea grozav, dar
indura cu indirjire.
,,Petre, l-a intrebat cdpitanul, dar tu, desi
rdnit, ai lucrat pind am zdgdzuil torentul,
Cum ai fdcut?"
,,ArTr rdbdat, tovardge capitan... Dacd md
feream cum am simtit fringerea osului, to-
rentul rupea parapetul gi distrugea totul..
Osul meu o sd se vindece; pagubele s
poate vietile pe care le-ar fi nimicit vijei a
apei, niciodatd..."
Vedeti, dragii rnei, cd gi in timp de pac:
se pot sdv?rgi fapte eroice?
 \T
t\ !
I
f ..,

a
 GLASUL DE PIATRA
AL BETONULUI ARMAT
rage Oana, Dorina gi Andrei, vreau
sd vd povestesc acum o intimplare ceva mai
aparte, cu un tindr muncitor. il cheamd Mi-
hai; celdlalt n{rme nu-l mai spunem. Fiind el
un tindr modest, m-a rugat sd-l trec sub td-
cere. Tovardgii de muncd, gi mai ales mais-
trul lui, i-au zis Mihditd. De ce? Pentru cd
atunci cind a venit pe gantierul de la Gerna-
vodd, acolo unde incepea acea uriag6 lu-
crare care se numegte Canalul Dundre-Ma-
rea Neag16, Miheite avea doar treisprezece
ani. Abia terminase clasa a Vll-a. Venise,
impreund cu pdrintele sdu, sd lucreze la
construirea acelui canal, care va sd ducd, in
linie dreapta, peste Podigul Dobrogei, apa
din fluviul Dundrea spre Marea Neagr6. Lu-
crare uriagd, cd nu-i ugor sd sapi pdmintul
stincos zeci de metri in adincime, Si ldtime.
pe o lungime de peste 60 de km. Sa sap'
pdmintul cu magini uriage, numite excava-
toare, sd betonezi totul gi apoi si umpli ca-
nalul cu ape, ca sd poatd pluti vapoarele,
transportind mdrfuri gi cdldtori.
Dar ca sd fie de folos in munca aceasta
grea, Miheite al nostru s-a hotdrit sd invete
o meserie pe gantier, o datd cu invatatu,rra
din gcoald. Ce meserie? S-a uitat el la $o-
feri, la excavatorigti gi la alfi meseriagi. l-a
pldcut ?nsd cei care amestecau cimentul cu
nisipul, fdceau betonul 9i il turnau in co-
fraie, unde se aflau bare de fier, ca si inalte
poduri sau ziduri foarte inalte, S-a hotdrit si
invefe a pregdti 9i turna betonul armat;
adicd sd se facd fierar betonist. Este o me-
serie foarte importantd, pentru cd lArA fie'
rari betonigti n-am putea construi nici case.
nlci fabrici, nici poduri, nici gosele, nici tu-
neluri ori baraje pe marile ape ale tdrii. Ei
bine, Mihaite aga a zis:
,,Vreau sd fiu fierar betonist."
De la Tnceput a fost uimit cum, dintr-un
amestec de pulbere vindtd de ciment, cu n[-
sip 9i cu ap6, dintr-un fel de pldmadd, care
curge ca smintTna din betonlerd in formeie
in care se afla un schelet de fier, nu dup-
multd vreme, cind se dd cofrajul la o parte.
, .;1-& -^
apare un stilp gros sau un perete inalt 9i intimpld acea prefacere, imbinare intre ci-
mai tare ca piatra. Se minuna Mihdifa gi-l ment, nisip 9i apd, ca sd se facd piatrd. Sd
ruga pe maistru sd-i explice cum se intimpld se facd stincd mai tare decit stinc.a. $i sd
as[a. La inceput n-a infeles el prea bine. Ba,
s-a intimplat 9i ceva mai neobignuit: intr-o
noapte a fost pus de strajd, singur, la picio-
rul gros gi inalt al unui pod peste Canal, in
zoni Cernavodd. Era mindru, in felul lui, cd
pdzegte o lucrare aga de importanti. Linig- creazd", rdspindegte cdldurd 9i murmurd ori
tea noplii de vard ii pria ca un balsam. Nu se vaitd. E glasul de piatrd al betonului ar-
se auzea decit duruitul tot mai stins al unui mat, cum ai zis tu. Aga-i bine si fie 9i asta-i
tren, care se depdrta. in acea linigte mare, legea, tocmai ca zidurile 9i lucrdrile pe care
parcd i-a venit somnul pe la gene 9i a cam le facem din beton armat si fie trainice, ne-
inceput sd mofdie. Poate a 9i atipit un pic' pieritoare. Ai infeles, bdiete, viitor betonist?"
Deodatd insd a auzit un fel de scincet, Aceasta a fost prima lecfie pe care Mi-
de geamdt, de vaiet; apoi o goaptd 9i chiar o heita a primit-o, in meseria de betonist,
strigare ocdritoare, o fluierdturd, un lipdt' A intr-o noapte, lingd piciorul podului de la
ascultat, a ascultat, cu tot mai multd atenfie' Cernavode. 9i, tot in noaptea aceea, megte-
I se pdrea cd viseazd. $i se intreba: pi- rul i-a vorbit despre marea insemndtate a
ciorul uriag al podului a inceput sd vor- Canalului Dundre-Marea Neagrd:
beascd? Sa se vaite? Se rdcneascd? Se ,,Se gtii, bdiatule, cd acest canal este o
freca la frunte, la ochi, la timple' Nu visa: operd mdreald a vremii noastre. Prin el,
auzea in adevdr" 9i indatd l-a cuprins scurtdm cu 400 de km drumul vapoarelor
spaima. Pdrul i s-a fdcut mdciucd' A inceput
sd ttemute. I s-a pdrut cd prin aer au ince-
put sd umble stafii. Stringind pumnii Ei fdl-
cile, a izbutit sd fugd pind la cabana unde
dormea megterul. L-a trezit din somn: ginditd de specialiqtii nogtri 9i executati la
,,Megtere, piciorul podului vorbeqte cu indemnul pregedintelui republicii noastre,
glas de Piatrd." tovarigul Nicolae Ceau$escu",
,,Cum adtcd?" a intrebat megterul ridicin- De-a lungul anilor, Miheita a invdfat me-
du-se intr-un cot. seria de fieiar betonist. A infeles suferinfa 9i
,,A,ga cum sPun: se vaitd, scfgneqte din
durerea betonului cind se preschimbd in
incheieturi, guierd"'.. stincd mai tare decit stinca. A turnat be-
Megterul a aprins becul 9i l-a privit pe Mi- toane in zeci de locuri, de-a lungul canalu-
hdifd, sd-l vadd citu-i de speriat' Apoi a
spus, aga, in glumd:
,,Ei, nu mai spune!... Dacd-i aqa, sd merg
sd-l aud 9i eu. Poate mi-o spune ceva
despre bdietii fricogi." maistru. E tindr, puternic, bine pregdtit in
Mihaita s-a mirat f rarte tare: ,,De ce ride
megterul de mine? Eu l-am vestit despre un
lucru foarte grav"'
Cind au aiuns la pod, in adevdr, din cofra-
iul piciorului de pod din beton se auzeau
guiere noastrd, din lara noastrd. lar acum, cind pri-
scincete, gemete gi un fel de ugoare'
,,Auzi, megtere?! a indrdznit Mihaile' vegte in lungul drumului de apd, lucind in
cumva mullumit in sinea lui cd avusese soarele amiezii, ca o pinzd de argint, pe
dreptate. Auzi glasul de piatri al betonului? care trec lin vapoarele, purtind bogdtiile 9i
Dacd se Prdbugegte Podul?" oamenii dintr-o parte in alth a fdrii 9i a lu-
,,Dd, a zimbit megterul, nu m-ai amdgit' mii, simte o mare bucurie in inima lui 9i
Dar sd gtii ci podul nu se va prdbugi' Dim- Ace:
potrivd, se impietreqte 9i se agazd mai solid'
mai temeinic. Zgomotele pe care le auzi sd
nu te mai sperie. Asta-i legea betonului:
dupd ce-l turnam, ,,lucreazd". Adicd se
 coRUNU cEL rivAn DE LA TEBEA
ulte fapte sdvirgite de tovardgul
Nicolae Ceaugpscu de cind este la conduce-
rea partidului gi a tdrii ar merita povestite.
$i-o sd le auzili voi povestite, dragii mei,
cind vefi fi ceva mai mdrigori. Acum, aci, la
incheierea acestei cd(i, a9 vrea sd vd istori-
sesc despre un fapt plin de cele mai adinci
infelesuri.
Era prim d,vard. Tovardqul Nicolae
Ceauqedcu impreund cu tovardga Elena
Ceatqescu se aflau intr-o vizitd de lucru prin
Transilvania. Ca de obicei, a stat de vorbd,
s-a sfdtuit cu muncitorii, cu tdranii, cu tofi
cei care muncesc. $i, tot ca de obicei, a dat
sfaturi bune 9i infelepte, aga dupd cum a
primit sfaturile pe care muncitorii i le-au
dat cu respect 9i dragoste.
Dupd ce a vizitat mai multe fabrici 9i
uzine, dupd ce a intrat prin gcoli, prin sate,
prin gospoddrii, dupd ce a vdzut cum se ard
gi se seamdnd ogoarele, tovardgul Nicolae
Ceaugescu s-a interesat 9i de istoria acelor
locuri.
La Alba-lulia a pagit pe locurile pe unde a
mers 9i Mihai Viteazul, intiiul fdptuitor al
unirii tuturor romAnilor intr-o singurd fard.
A simfit mindria 9i bucuria inaltd, dragostea
oamenilor care-l salutau, entuziagti, ca pe
un continuator al faptelor mdrefe scrise in
istorie.
Pretutindeni, tovardgul Nicolae Ceauqescu
a cercetat cum muncesc oamenii 9i cum
pregdtesc viitorul fericit al tdrii. A vizitat ce-
tdlile dacilor din vremea lui Burebista gi De-
cebal, a lui Menumorut 9i Gelu Romdnul.
S-a oprit 9i prin Maramureg, unde Pintea Vi-
teazul a cdutat sd facd dreptate poporului
muncitor 9i unde azi lucreazd, zeci de mii de
mineri. l-au pldcut costumele 9i obiceiurile,
cintecele 9i horele oamenilor din acele lo-
curi gi mult le-a ldudat.
S-a oprit gi in satul Jebea, din Munfii
Apuseni. Aici a vizitat mormintul lui Avram
lancu, acel curajos conducdtor al Revolufiei
de la 1848, numit de Popor ,,Craiul
munf ilor".
L-a impresionat modestia acelui mormint
9i, de bund seamd, s-a gindit la cit amar de
suferinfd a indurat acest erou, luptdtor pen-
tru dreptate 9i libertate.
Dar, dragii mei, Parcd 9i mai mult l-a
emofionat pe tovardgul Nicolae Ceaugescu
gorunul lui Horea din cimitirul de la Jebea.
Este un arbore bdtrin, sub umbra cdruia Ho-
rea s-a sfdtuit cu prietenii lui sd porneascd
rdscoala poporului pentru dreptate gi liber-
tate. $i-i aga de bdtrin, incit din falnica lui
coroand n-a mai rdmas decit o singurd ra-
murd, intinsd ca un brat obosit spre cer' O
singurd ramurd pe un trunchi gros 9i scor-
buros. Atit de gros, cd trei oameni nu-l pot
cuprinde cu brafele. Ca sd nu cadd ros de
putregai, oamenii din Jebea i-au umplut
scorbura cu ciment. Aga, acel strdvechi ar-
bore va mai trdi o vreme, amintindu-ne me-
reu de marea luptd 9i jertfd a lui Horea 9i a
prietenilor sdi.
Dar nu va mai putea dura sute de ani, cit
a durat pind acum; de la o vreme se va usca
tot. De aceea, tovardqul Nicolae Ceaugescu
ce s-a gindit: aga cr,tm noi fdurim o fard
noud, bine este sd plantdm 9i la Jebea un
gorun nou, tindr, care sd-l inlocuiascd pe
cel bdtrin gi care sd ducd mai departe amin-
tirea despre faptele lui Horea. A cerut sd i
se aducd un puiet de gorun frumos, rotat,
robust. $i, impreund cu tovardqa Elena
Ceaugescu, l-au rdsddit, drept 9i mindru,
acoperindu-i rdddcinile cu pdmint reavdn.
Astfel, de mai mu$i ani, lingd-gorunul lui He
rea, cregte tbt mai inalt, mai frumos, mai fal-
nic, gorunul cel tindr. Cregte falnic, ca sd
ducd, peste multe sute de ani, pe lingd
amintirea faptelor lui Horea, gi amintirea vre-
murilor noastre, 9i numele tovardgului
Nicolae Ceaugescu, numele celui care poate
fi numit cel mai de seamd ziditor al
RomAniei socialiste.
Deocamdatd, gorunul cel bdtrin mai ddi-
nuie la febea, ca un strdbunic bdtrin-bdtrin'
Cind vintul ii clatind frunzele, parcd goptegte
numele lui Horea, al lui Avram lancu 9i al
altor eroi ai poporului nostru. lar cdtre go-
runul cel tindr goptegte ca un infelept a
multe gtiutor:
,,Fii dirz 9i mindru, tu, urmagul meu. ln-
fruntd, cu crr?i multd putere deeit mine, fur-
tunile veacurilor. infruntd-le 9i biruie-le. in-
vafd-i pe oameni sd-gi iubeascd 9i mai mult
fara. Fd ca numele de romAn 9i istoria lui de
luptd pentru dreptate gi libertate sd nu se
uite. Strdlucegte, rotat 9i puternic, sub cerul
senin, aga cum va sd strdluceascd 9i
poporul romAn 9i lara lui, RomAnia".
77