A N U L II. CLUJ, 15 NOEMVRIE 1 9 3 4 No. 11.

m: t.\ i > j . i « h i j k CM : i u w w h i *

Cerbul Dlul Dr. I e r o n i m Stolchlţla, recordul a n u l u i 1 9 3 4 (Foto: .Carpafii')

 S U M A R U L * N U M Ă R U L U I • 11
C a n i s a „Orion" S. Vulcv: Cărări, sălăriţe, observatoare . . . . .
Pag.
277-280
p r o p r . Dr. E. S c h n e l l , T l t u - D a m - Dr. Vaier Negrită: O neaşteptată întâlnire eu un urs 281 -282
Dovija, p r i m e ş t e p r e n o t â r i p e n ­
tru pui d e G r i f f o n i din Lady- Lt.-Colonel C. Rosetti Bălănescu: Dibuind prin pă­
O r i o n şi Dia-Nell C a m b e i e î n m a ­ durea udâ • . . 283—£84
triculate şl c u s â n g e din Z o p p -
V a n d e m a n g e şi A s t r a - A l b a n u s ­ /. Socec: Către tinerii vânători 284
bergo d u p ă Greiff-Oberbrechen /. P.: Mugetul de cerbi în toamna 1924 285—283
Omportat}.
C. A. V. Popescu: Cartuşul nostru 289
W.: O comparaţie între „Formula Nadler" şi „For­
mula Witting" . 290- 291

D eDema.
v â n z a r e setterul englez Opor of
Născut la 30 Iao. 1933. Alb cu pete şi pistrui
Xenofon:
elenă
Tratat de vânătoare.
de: Praf. Şt. Bezdechi)
(Tradus din limba
292-294
Din munţi şi cîin câmpii: , . . 295—190
negri. Absolut nestricat. Exterior, nas, chetă, aret, aport,
Vulpea şi apa (1)
bun. Ascultător. Pierzând posibilitatea vânătoarei la câmp,
dau în m i n i pricepute şi bune p e preţul de 4000 lei (patru Karităţi ornitologice (Silvia Spiess)

mii), loco aci. — C. A.V. Popescu, Făget, judeţul Severin, Câte ceva despre noriţâ (E. S.ubciacovschi)

Strada Horia No. 7. Cărţi — Reviste , . , , 297—299

Ştiri mărunte , , , , . 299—300

Pescuitul
Clişeele executate de zincografia „TIZIAN" CLUJ, Strada Regina

ca sport Măria No. 6.

p r o c u r ă p l ă c e r e şi di­ Cea mai bună armă pentru ocrotirea vânatului este

s t r a c ţ i e D a c ă volti a V ă FLAUBER TUL. Doriţi unul cu garanţie şi de precizie
a p r o v i z i o n a cu ceie îl găsiţi numai la firma
mal rafinate a c c e s s o -
rii, a d r e s a t i - V ă c u în­
c r e d e r e la N. R O Ş C A , N. Roşea, Cluj
Cluj, Str. R e g . M a r i a 2, Str. Regina Măria 2

Unsoare Prevederea părinţilor

Furnisortt cauciucală a siffură buna situaţie economică a copiilor!
Curţii Rigale
pentru piele %0
^0

» SCHMOLL"
este unicul mijloc pentru conservarea [bocancilor. Conţine
untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc natural dizolvat şi
ceruri, cari astupă porii pielei, împiedecând a, a să pătrundă
în încălţăminte
întrebuinţarea uleiurilor scumpe, ca uleiul de ricină, sau
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific mai grea,
ridică la suprafaţă, aceste uleiuri din porii pielei, pătrunde
în pon şi distruge pielea.
C o n s e c i n ţ e i pierderi de bani, picioare'umede, guturai,
et ., eL\
Umoarea cauciucată „SchmoW este de o calitate fără
cmcurenţă şi în comparaţie cu creţul uleiurilor, f o a r t e
eftină.
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfă, luga-
ţi-l să comande. Mărimile din comerţ sunt • No III Vi ksr..
V * / r . , / kgr.
a
MU SE USUCĂ!!
Alte p r o d u s e a l e fabrice! „Schmollpasta" Braşov t
Cremă de ghete tn cutii şl tuburi.
Ceară pentru parchete, pentru mobUe fine, pentru automobile şl
mobile vopsite.
F O R M A C E A M A I P E R F E C T Ă ^0
A E C O N O M I E I E S T E A S I G U R A ­ ^0
R E A D E VIATĂ ^0
Asigurarea de viaţă dă părintelui liniştea da­ ^0
toriei împlinite şi îi prelungeşte viaţa prin mul­ ^0
li ţumirea ee-i aduce.
Acela eare lucrează şi produce reprezintă un ^0
capital. Acest capital poate şi trebne să fie asi­ ^0
gurat ea oriee lucru eare reprezintă o valoare
şi care este expus la un risc. ^0
Nu întârziaţi prea mult să v ă asiguraţi viaţa; w
cheltuiala creşte cu înaintarea în vârstă.
Incendiul este o întâmplare; moartea este ceva
sigur. Dacă omul asigură averea lui contra in­
cendiului întâmplător, oare nu trebue să asigure ^0
familia sa contra morţii care este sigurăt
Nevasta care sfătueşte bărbatul să nu se asi­ ^0
gure îşi asumă o răspundere prea grea faţă de ^0
copiii ei!
Multe văduve n'ur lupta contra greutăţilor %0
dacă bărbaţii lor s'ar fi gândit să se asigure ^0
asupra vieţii.
Asigurarea este o chestiune de încredere.
^0
Adresaţi-vă pentru orice fel de lămuriri celei %0
dintâi întreprinderi de asigurare din Ardeal: ^0

C L U J ^0
GALOŞIN pentru galoşi şl pentru Îmbrăcămintea confecţionată
din cauciuc. \i PRIMA ARDELEANĂ,
CEARĂ PT. SKIURI. renumita marcă din străinătate „ULLR".

Cutiile mari sunt e!tlne, căci nu cumpăraţi tinichea i i

A N U L II • No. 1 1
r*ARPATTÎ
V / i A l l l i i 1 11 15 NOEMVRIE
V Â N Ă T O A R E = P E S C U I T = CHINOLOGIE
Apare la 15 a fiecărei luni • Preţul unui număr 25 Lei ^ Abonamentul p e un an Lei 240. pe j u m ă t a t e an Lei 130
• REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: CLUJ, STRADA REGINA MĂRIA 36

Cărări, sâlâriîe, o b s e r v a t o a r e
de: S. VULCU, Sebeş—Alba
Inconteslab.il, că unui teren de m u n t e „bine nea cărări necunoscute lui. Dovada ne-o dau ur­
îngrijit" îi sunt indispensabile cărările de vână­ mele dese de căprioară, ciută, cerb şi cbiar de mis­
e c a r e e
toare, sălăriţele şi observatoarele, fiecare din ace­ treţ P l găsim în săpăturile proaspete ale
ste instalaţiuni cu un scop bine determinai, ser­ cărărilor înfiinţate de nou. Vânatul de tot felul ia
vind de-o parte interesul vânătorului şi privind de cu predilecţie cărările făcute de noi, urmându-le pe
altă parte bunăstarea vânatului. Fără aceşti fac­ lungi parcursuri.
tori de importanţă de frunte, în terenul de munte Aceste cărări sunt prea puţin costisitoare în
vânătoarea este o dibuire în întuneric, iar succesul raport cu serviciile pe care le aduc vânătorului.
cu totul problematic Un kilometru de cărare
\ceşti 3 factori complcc de vânătoare prin pădu
tându-se reciproc, facili­ re, in loc neînţelenit,
tează exploatarea unui fiind pământul moale,
teren, recompensând din prăfos şi uşor de săpat
belşug cbeltuielile de in­ costă cel mult 300 Lei.
vestire. Iar in poiană sau in
Cunoaşte fiecare vâ­ plantaţie inţelenită, unde
nător de munte greută­ trebuesc curăţite şi cren­
ţile in faţa cărora te pu­ gile rămase din exploa­
ne un teren rudimentar, tare, costul unui kilome­
fără amenajament vânâ- tru liniai nu întrece su­
toresc. Dupăce umbli o ma de 500 Lei. Vorbesc
zi întreagă prin pădurea aici numai de cărările
deasă de brad, pârăind înguste, pentru picior.
la fiecare pas o cracă us­ Cel ce va construi cărări
cată, vecinie insolit de pentru călărit sau chiar
foşnetul cetinei de brad pentru vebicol. de sigur
pe care vrând-nevrând o că va cheltui mai mult.
freci cu liaina, şi plesnit In timpul liber de toam­
peste obrazi de aceeaşi na şi de primăvara, pet
cetină, — şi după ce lucra la cărări şi pazni­
alergi fără rezultat tăie­
turile acoperite cu bisa-
căn de î n ă l ţ i m e a unui
OI11, trebuind Să Străbaţi
cu un sgomot de mitra­
O b s e r v a t o r î n c h i s ( N o . 6) t n
mi
m u n t e l e C o m a n (Foto: S.Vulcu)
cii fără deosebite cheltu­
ieli. Ţinând seamă că
aceste cărări nu se fac
pentru U n an, ci pentru
timp îndelungat, ţinând
lieră grămezile de crengi rămase de pe urma ex­ seama de economia de timp şi de energie pe care
ploatării, — numai dupăce le izbeşti de aceste pie­ ele le procură vânătorului, mai având în vedere şi
dici îţi dai seama ce înseamnă o cărare bine îngri­ promovarea reuşitei la vânătoare, aceste cărări
jită, cosită în fiecare an la timp şi pe care nu te sunt de nepreţuită importanţă.
încarci până la brâu de roua dimineţii, — pe iarba Sălăriţele au 3 avantagii: contribue la desvol-
căreia poţi avansa fără cel mai mic sgomot, putând tarea coarnelor şi a corpului vânatului nobil, —
astfel apropia vânatul. leagă pentru un timp vânatul de anumite locuri şi
Cărările trebuesc construite de aşa natură, în­ — augmentează şansa vânătorului. Lăsând în grija
cât să lege din punct de vedere vânătoresc cele mai veterinarilor experţi explicaţia efectului sării asu­
însemnate locuri din teren, cele mai înălţite puncte, pra desvoltării corpului şi a coarnelor, ţin să pre­
cari permit o privelişte îndepărtată. Ele trebue să cizez, că frecvenţa vânatului nobil în locurile din
facă legătură între sălăriţe şi observatoare, trebue jurul s ă l ă r i ţ e l o r sporeşte cu sute de procente. Nu
să-şi urmeze cursul prin locurile mai frecventate mai vorbesc de capra neagră, care zi şi noapte se
de vânat, după posibilitate cu puţin urcuş şi co- bălăcăreşte la sălăriţă. Toate acestea le ştie, cel ce
boriş, aceasta pentru uşurarea vânătorului. Este un priveşte din observatorul apropiat ore întregi vâ­
neadevăr afirmaţia, că vânatul s'ar feri de aseme- natul venit la sălăriţe. Am văzut în nenumărate
 furau în fiecare an sarea cu bulgări. In troace pla­
sez sare curată, neamestecată. Am plasat, cu mai
puţin rezultat, şi cărămizi de pământ, preparate
cu sare.
Totuşi de cea mai mare însemnătate a reuşitei
vânătoreşti sunt observatoarele. Aceste ticluiri din
câteva grinzi, făcute dupăcum se dă locul şi după
diferite sisteme, sporesc în terenurile de munte
^ansa de reuşită a vânătorului, (ca să nu exage­
rez), cu o mie procente. Mi s'a întâmplat, că
mergând prin „pădurea" de bisacăn, a sărit vâna
tul la 10 paşi înaintea mea fără să-1 văd. Mi s'a în­
tâmplat, că aşezându-se vânatul în iarba mare, nu
l'am mai văzut. S'a întâmplat fiecărui vânător să
urmărească un vânat pe pantă de munte. Iar când
l'a apropiat, nu a putut trage cu succes, din cauza
oboselii şi a respiraţiei grele. Armele moderne de
glonţ sunt provăzute, fără excepţie, cu lunetă. Or,
cu luneta nu se poate trage cu succes decât cu
arma răzimată. Mai ales la distanţe mai mărisoare.
Bara observatorului serveşte admirabil de răzimă
tcare. Toate aceste inconveniente sunt înlăturate
prin observator. Nu mai vorbesc de confort, care
permite să se stea liniştit pe banca din observator,
O b s e r v a t o r n e m a s c a t (No. 22) In m u n t e l e Măgura (Foto: S Vulcu) citind de plictiseală o carte, până la apariţia vâna­
tului. Dar cine s'ar plictisi in mijlocul naturii, unde
rânduri vânat venind la sălăriţă, indepârtându-se vecinie se găseşte ceva de admirat, dacă nu un ţap,
fără să mănânce. Dovadă, că vânatul ca orice vie­ care interesează din punct de vedere al trofeului,
ţuitoare, cercetează cu predilecţie locurile cari i a u — o căprioară cu ied, un vultur care planează in
procurat plăceri. văzduh, un lătrat de ţap, boncănit de cerb, urlet
In ce priveşte metoda întrebuinţată la crearea de lup, o pasăre, un fluture etc.?!
sălăriţelor, fiecare vânător îşi laudă sistemul său. La alegerea locului observatorului treime să
Eu nu m'am oprit la un anumit sistem, întrebuin- se ţină cont de un principiu: locul să permită o
ţându-1 exclusiv, In terenurile mele se găsesc troace
cioplite în trunchi de lemn căzut, — troace săpate in
pământ şi căptuşite cu lemn, — un cotor găsit de oca­
zie, care are cuvenita formă pentru a păstra sarea to­
pită. Totuşi din constatări îndelungate recomand tutu­
rora sălăriţa cea mai simplă: un bolovan de sare fixat
cu sfoară sau cu sârmă de un copac la înălţime de circa
1 metru. Mi s'a întâmplat, că o sălăriţă cioplită în trun-
chiu de brad n'a fost atinsă de vânat timp de peste 2
ani. Dar nu mi s'a întâmplat nici odată, că un bulgăre
de sare fixat de arbore, să nu fie luat în timp de cel
mult 2 săptămâni. Găurile adânci făcute cu limba în
bulgăr, sunt cea mai bună dovadă. — Am întrebuinţat
şi sistemul descris de dl inspector de vânătoare C. A. V.
Popescu în revista aceasta Nr. 7 din 15 Iulie c. Un brad
cu o trifurcaţic, tăiat din sus de ramificaţie, — umplută'
cu sare gaura produsă de cele 3 ramuri, din care apoi
s'a sărat întreg cotorul, a devenit cea mai frecventată
sălăriţă din câte am avut vreodată. Acest cotor, in func­
ţiune acum de 9 ani, în muntele Măgura din munţii Cu-
girului, este azi numai un schelet a părţilor din el cari
încă nu au putrezit, fiind tot restul mâncat de vânat.
Iar sub cotor, intre rădăcini, s'a produs cu timpul o să­
pătură adâncă, care permite unei căprioare să între cu
totul în ea, fiind tot pământul din gaură mâncat. O prea
bună dovadă, că sarea topită de ploi nu se pierde ci este
consumată de vânat cu pământul sărat. Caprelor negre
le pun sarea în mici poieniţe pe iarbă, fără nici o troacă
sau alt meşteşug, la locuri ştiute de ele. Nimic nu se
pierde din această sare; toată este mâncată dimpreună
cu pământul de subt ea. Nu mai pun aici sarea în troci Observatorul No. 6 din muntele Măgura. înalt de 13 metri. In ultimii
etc. în urma unor triste experienţe căci, ciobanii îmi 4ewsky, ani s'au Împuşcat din el 7 (ap) roşii. Ultimul de Dşoara Hella Skupl-
fiica dlul senator Dr. Skupiewsky, In 6 Aug. a. c. (Poto: S.Vulcu)
cât mai îndepărtată vedere, care se lărgeşte şi prin
înălţimea observatorului, înalt în anumite împre­
jurări până la 10 metri. Iar dacă în apropiere sunt
arbori cu multă frunză, crăcile acestora trebuesc
curăţite, pentru a nu împiedica vederea. Observa­
torul, din ce este mai înalt, din ce este mai bun,
pentru 2 motive: permite pe deoparte o privelişte
mai îndepărtată, iar de altă parte face posibilă tre­
cerea mirosului vânătorului în curentul de vânat
peste vânatul din apropiere. Totuşi la înălţimi prea
mari, scara este un mare inconvenient, pentrueă
scara lungă ticluită în mod primitiv, nu prezintă
destulă garanţie pentru siguranţa vânătorului. Cele
mai obicinuite observatoare au o înălţime de 4—6
metri. Cu toate aceste am în terenul meu Măgura
din munţii Cugir observator, care trece peste înăl­
ţimea de 12 m.
Forma şi construcţia observatorului depinde
de locul unde a fost clădit. Aici este locul a se va­
lidità iscusinţa paznicului şi .experienţa lui. Uaii
dintre ei produc adevărate minuni. F bine de a se
fixa barele de pe marginea observatorului pe di­ Observatorul No. 7 din Muntele Coman. Perfect vizibil st nemascat, şl totuşi
năuntrul stâlpilor, aceasta pentru a permite vană vânatul trece pe lângă el fără teamă (Foto: S. Vulcu)
torului rezimarea de aceste bare. Cunosc cazul
unui vânător căzut dela înălţime de 3 metri, dim­ toare, şi dacă după pânda de seara deplasarea la
preună cu bara prinsă in partea dinafară a stâl­ casa de vânătoare ar fi anevoioasă.
pilor. Observatorul trebue să fie făcut în aşa fel, Evident, că observatorul trebue construit in
ca să permită vânătorului să tragă în toate direc­ loc mascat prin arbori şi crăci, pentru a nu fi vă­
ţiile cu arma răzimată. Dacă observatorul este aco­ zut. Aceasta însă numai în cadrele posibilităţii. Ob­
perit contra ploaei, cu atât mai bine. Eu am obser­ servatorul poate fi instalat şi în loc perfect liber,
vatoare bine închegate, în cari se poate chiar dor­ suspendat în aier, pe 4 stâlpi, fără ca vânatul să fie
mi peste noapte. Este de recomandat acest sistem, deranjat câtuşi de puţin prin prezenţa lui. In acea­
dacă observatorul este departe de casa de vână- sta chestiune se împart părerile. A vânat, cu 3 ani
in urmă, în un teren al meu un vânător cu renume mon­
dial, şi când acesta a văzut un asemenea observator ri­
dicat pe 4 stâlpi în loc cu totul deschis, la 5 metri înăl­
ţime, şi-a exprimat părerea, că s'a comis o mare im­
prudenţă şi că ar fi bine să fie demontat. Dacă eu con-
struesc şi acum asemenea observatoare, o fac pentru 2
motive. Se întâmplă de multe ori, că într'un loc unde
1
trebue făcut observatorul cu vedere îndepărtată, nu e s t
nici un arbore şi mascarea observatorului nu ^•e poate
face. Pe de altă parte am constatat cu precizie, că vâ­
natul nu se simte deranjat prin observatorul clădit în
golişte. Am verificat aceasta lipsă de genă în sute de ca­
zuri. Am văzut cerb bătrân, culcat în umbra observato­
rului prezentat de fot. Nr. 1, dupăce nu-mi venea să dau
crezare cuvintelor paznicului Bela. care îmi istorisea că
acest cerb a fost văzut în 3 zile consecutive culcându-se
în apropierea acestui observator. Aceasta în toamna anu­
lui 1932, în muntele Coman din terenul Măgura, în tim­
pul boncănitului. La acelaş observator am văzut în vara
anului 1928 o ciută cu viţel păscând printre picioarele
observatorului. Am văzut în vara anului 1933 la un alt
observator suspendat în vid urmele de noroi rămase
dela frecatul unui mistreţ, dupăce eşise din scăldătoarea
din apropiere. La observatorul Nr. 6 din muntele Grop
şoara am văzut un pâlc de 6 ciute, cu un cerb, păscând
timp îndelungat în jurul observatorului perfect descope­
rit. Am văzut zeci de căprioare trecând sau păscând pe
lângă asemenea observatoare, fără să se sinchisească! de
prezenţa lor. Se dovedeşte acelaş lucru în timp de iaruă
prin multele urme pe zăpada din apropierea observatoa­
relor, observatoare care formează un punct negru şi
Sâlâriţâ In trunchlu de brad, care având un fel de „crater" In partea de
sus, sarea topită de ploaie s'a prelins In lemn. Vânatul a mâncat lem­
uşor de remarcat în pătura albă de zăpadă. Dealtcum
nul sărat, rămânând din acesta numai părţile noduroase (Foto: S.Vulcui
280 ( A U P A ) li 193 i. No. 11.

această experienţă o poa 12—15 metri, de vânatul

te face oricine. Posibil, că eşit în marginea pădurii,
vânatul, care a cunoscut fără să fi fost remarcai.
locul fără observator va Natural, stând perfect li­
fi cu neîncredere faţă cu niştit. In 0 August 1933,
această noutate. La a 2-a stam cu o tinără doamnă
sau a 3 a ocazie se liniş­ din Sibiu. în observatorul
teşte însă, după cum se Nr. 22 din muntele Mă­
întâmplă aceasta şi cu de­ gura. La ora 8 fără 3 mi­
sele colibi de lucrători de nute a eşit un cerb de 11
prin pădurile tăiate, sau pe malul din faţă al râpei
după cum vânatul nu se unde era clădit observato­
sperie de clăile de fân din rul, suspendat in gol şi
mijlocul poienii sau de nemascat. Doamna era
pe câmp, cari răsar şi dis îmbrăcată în haină nea­
par din poiană, de azi pe gră, în urmare perfect vi­
mâine. zibilă dela distanţa de cir­
Se mai pune întreba­ ca 21 paşi. Cerbul s'a ui­
rea, dacă esle necesar, ca tat ţintă la noi — cari
vânătorul să fie mascat în stăteam nemişcaţi — timp
observator. Din constată­ de peste 3 minute. Spre
rile făcute pot afirma că mirarea mea, în urmă a
este bine să fie mascat, coborât liniştit în râpa de
pentru a i fi acoperite ori­ sub noi la'troaca cu sare,
ce mişcări, dar nu este Observator (No. 17 din Măgura) mascat Intre crengile arborelui (Foto: S Vulcuj unde a şi rămas până la
absolut necesar. Vânatul plecarea noastră.
priveşte figura nemişcată din observator, fără să Se vede, că vânatul nu este destul de inteligent
o remarce. Observatorul Nr. 3 din muntele Măgura pentru a putea înţelege, că omul poate fi şi în ar
Cucir, este clădit pe un fag înalt, la circa 12 metri Ijore sau în observatorul suspendat în aier. Proba
Înălţime, pe o pantă foarte piezişe, motiv pentru bil, că îşi imaginează, că este vorba de o creangă
care marginea pădurii situată la circa 20 metri de cu frunze dese. Aceasta atât timp, până ce figura
observator, este la aceeaşi înălţime cu obsérvalo din observator stă nemişcată. Pentrucă la cea mai
rul. Tocmai în dreptul observatorului este o foarte mică mişcare bruscă, vânatul se sperie.
bună trecătoare a vânatului, eşind vânatul din acea­ Dată fiind împrejurarea, că din observatorul
sta parte de pădure aproape exclusiv prin acest Înalt, se vede nu numai peste iarba înaltă, dar şi
punct. Am avut ocazia să fiu văzut in cel puţin 20 peste tufiş, şi trăgând vânătorul liniştit cu arma ră-
cazuri în acest observator nemascat, la o distanţă de zimată, evident că şansa lui se ridică mult.

Observator (No. 10 din muntele Măgura) foarte bine mascat (Folo: S.Vuku) Observ, bine închegat, amnjat şl pentru a putea dormi In el (No. 2 din m.Coman)
O neaşteptată întâlnire cu un urs
In seara zilei de 24 Martie 1925 paznicul V. T.
îmi raportează, între altele, că un urs a trecut din
Curmătura Pietrii Craiului, luându-o probabil în­
spre „Urma Lupului", unde încă de cu toamnă a
fost pus pe seama lupilor un hoit de cal. In anul
acela iarna căzuse de cu vreme şi cu zăpada mare,
aşa, că nici paznicul nu mai prea călcase prin par­
tea aceea a teritorului, ţinut prăpăstios, cu văi în­
guste, pe care vântul le umple cu troieni de ză­
padă adânci de 2—3 metri, peste care anevoe de
mai poţi străbate. Chiar şi acum, la sfârşit de Măr­
ţişor, pe acolo se mai ţinea zăpadă mare, ocrotită
de stâncăria calcaroasă. Pe aici, părăul e înghiţit
din loc în loc de cavernele stâncilor, ca să apară
apoi la distanţe de chilometri, la „Prăpăstii", ca o
vale puternică.
Cu toate că bănuiam ce greutăţi mă aşteaptă,
m'am hotărât să fac a doua zi o expediţie de recu­
noaştere, însoţit de paznic, până la Urma Lupului.
(Ii spune aşa unui loc, fiindcă în apropierea lui se
află o stâncă, care are o excavaţie naturală în for­
ma unei urme de lup).
Ne-am uşurat, când a doua zi după masa, pur-
tându-ne bine zăpada pe vârzobi, am traversat re­
lativ uşor acest teren, greu de trecut şi vara în ur­
ma naturei lui accidentate, dar care chiar în urma
acestei împrejurări e un bun şi liniştit adăpost
pentru vânat, şi ochiului dornic de frumuseţi îi dă
scenarii admirabile. Aşa, că plecând pe la ora 2
după masă dela „Prăpăstiile" din poala muntelui,
după un marş cam forţat, în două ore şi ceva r>e
găseam la ţinta noastră.
In tot timpul urcuşului nu am văzut nici o ur­
mă. In jurul nostru linişte dumnezeiască, şi pe
lângă scenăria de jos, în faţa noastră crestele Pie­
trii Craiului, pline de zăpadă şi scăldate în razele
roz-violete ale soarelui scăpătat ne deschidea un
tablou de a cărui frumuseţe nu te poate împărtăşi
decât nobila îndeletnicire a vânătoarei. Cuprinşi
de frumuseţa din jurul nostru, totuşi nu încetam
să scrutăm în gând toate eventualităţile, înodând
fel de fel de combinaţiuni asupra drumului, pe care
îl luase ursul anunţat, doar nu ştiam dacă într'a-
devăr vizitase locul spre care ne străduiam. Pazni-
eul văzuse numai direcţia în care înainta ursul din­
spre Curmătură, — şi nici nu mai umblase pazni­
cul pe aici din toamnă, neavând locurile acestea
prea mare importanţă pentru paza vânatului şi
fiind foarte greu de apropiat, mai ales în zăpada
mare, cum o aveam In anul acela.
Făceam următoarea combinaţiune: Ursul, la
Începutul iernii, retrăgându-se spre bârlogul de
iarnă, a gustat în treacăt din hoit, — şi ştiam, că
In asemenea cazuri el revine primăvara, când pă­
răseşte bârlogul, şi mai trece pe la hoit să se mai
libovească. Este interesant de ştiut, că ursul bătrân,
dacă îşi pune hoit în apropierea locului de hiber-
de: Dr. VALER NEGRILĂ — Braşov
nare — să zicem până la o distanţă de 400—500
paşi — îl mai caută şi în decursul iernii. Dupăce
la începutul iernii, în luna Noemvrie, dispăruse
deodată din teren, fără nici o urmă, —. după 3—4
săptămâni revine la hoit, şi apoi îl vizitează regu­
lat, din vreme în vreme, în tot timpul iernii, petre-
cându-şi vremea, — dacă nu mai are carne, cu ciu-
gulirea oaselor rămase.
In cazul nostru în cursul acestei ierni ursul nu
a mai vizitat hoitul, fiind acesta prea îndepărtat de
bârlog. La prima suflare de primăvară însă, când
iasă din culcuş, îşi aduce aminte de hoitul de toam­
nă, şi primul lui drum a fost la „Urma Lupului".
Cam la această combinaţiune m'am oprit. Şi ea
s a dovedit corectă. Ajunşi la „Urmă" am consta­
tat, că ursul începuse deja să mănânce din rectu­
rile calului, deşi hoitul fusese acoperit complect de
zăpadă. îşi săpase cu labele o groapă în zăpadă,
destul de adâncă, ca să ajungă până la un picior
al hoitului. Nu mâncase însă mult din el, deşi îl
căutase mai multe zile în curs, după cum consta­
tasem după potecile bătute în zăpadă între hoit şi
un părăiaş din apropiere, şi iarăşi dela hoit în un
deset, în care se retrăgea la hodină.
Nu plecasem în această mică excursiune cu
gândid să pot vâna ursul. Nici prin minte nu-mi
trecea lucrul acesta şi totuşi, pe neaşteptate, l-am
vânat. Am fost surprinşi de Moş Nicolae tocmai în
momentul, când începeam să facem planurile pen­
tru un loc de pândă. Trebuia să scoatem hoitul din
desime, să amenajăm terenul în aşa fel, încât să
putem vedea ursul, când se apropie de hoit. Pen­
tru a putea conta cu oarecare siguranţă la un suc­
ces, şi a nu te bizui numai pe bunul noroc, când
te pregăteşti la pândă de urşi trebue să te gândeşti
la toate probabilităţile, şi să iei din vreme măsuri.
De cea mai mare importanţă este, de sigur vântul.
Trebue să aşezi locul de pândă aşa, ca vântul să
tragă constant dinspre hoit spre locul de pândă.
Apoi, terenul trebue să fie astfel conformat, sau
trebue să fie amenajat de noi în aşa fel, ca ursul,
în cazul când dă târcoale hoitului înainte de a se
apropia de el — lucru, pe care îl face aproape tot­
deauna — să nu dee peste urma noastră. Dacă lo­
cul de pândă îndeplineşte condiţiunile aceste, pe
lângă altele, de alt ordin, putem conta, cu multă
probabilitate, că ursul se va apropia de hoit.
Aşadar, tocmai când filosofam asupra acestor
împrejurări, şi combinam felul cum să aşezăm lo­
cul de pândă şi să potrivim terenul, şi pe când paz­
nicul îşi lăpăda sumanul, ca să se înceapă de lucru,
ne surprinde ursul. Ca din senin, sare înspre noi,
răcnind. Paznicul stătea la IV2 metru în dreapta
mea. Intre mine şi paznic aveam un brăduştean
des; între urs şi paznic terenul cu totul liber. Ur­
sul îl ochi întâi pe el, şi se repezi fără zăbavă. Paz­
nicul nu avea arma cu el, fiindcă având de dus în
spate o povară destul de mare, şi-o lăsase acasă, nicul, care intre timp încerca să se ridice, înain­
locmai la îndemnul meu. Surprins de urs, văzân- tând vre-o doi-trei paşi, pe brânci, a primit în plini
du-se atacat, paznicul dădu să sară înapoi, se îm­ faţă un duş cald. Duş, care a mai mărit prin con­
piedecă însă în vârzobi, şi cade pe spate, spre pa­ trast palizeala de ceară a feţei.
rau. Eu sar doi paşi înainte şi ies de după brădui, Toată scena s'a desfăşurat în cadrul alor câ­
chiar în clipa, când ursul — la 2—3 paşi de mine teva clipe; în mijlocul zvârcolirii de moarte a ur­
— dădea să se ridice din groapa de zăpadă, pe sului, încărcai în armă şi glonţul Breneke. Nu mai
care o făcuse sărind la noi, pe pantă din sus în era însă lipsă de el, fratele său îşi făcuse datoria.
jos, pe pantă. Pe când ieşea, cu labele dinainte Câteva minute de priveghiu lângă ursul mort,
pe marginea groa- tremurând de emo­
pei, ridicat în cele ţiile acestei agitate
dinapoi, cam pieziş vânători, ca apoi să
faţă de mine, aude tragem blana, ca­
mişcarea mea, şi îşi re este una dintre
întoarce capul spre cele mai dese şi
mine. Are un mo­ frumoase blane de
ment de surpriză urs, pe care le am,
şi ezitare, — destul şi păşim înteţit
de lung, ca să-1 a- spre casă, din faţa
jungă glonţul meu, nopţii care era a-
din arma mea pre­ proape. La ora 9
dilectă şi în ziua eram în Zărneşti,
de azi. (Merkel, la casa paznicului,
care încă nu se re
Bock-buchs - Flinte,
culesese deplin: fa­
9.3X72, 5 gr. - 3.75 ţa tot palidă, el tot
gr. pulbere Rotwei- preocupat, enervat.
ler). A fost prima Lucru ce nu era de
împuşcătură, pe ca­ mirat...
re am făcut o cu îmi pun de
arma aceasta în vâ­ nou întrebarea: De
nat, armă, pe atunci, 1 4
U r s u l d ă d e a să se r i d i c e din g r o a p a de zăpadă ce ne-o fi atacat pe
nouă-nouţă. noi ursul? Doar de
Glonţul a pătruns în partea dinainte a tora­ obiceiu, in asemenea cazuri, ursul nu atacă, chiar
celui, la dreapta sus, în regiunea coastei 2—3, cam nici când este surprins mâncând la hoit,
la o palmă dela osul sternal, rupând aorta de cord, ci o ia la sănătoasa. Şi nu găsesc o altă explicaţie
zdrobind complect cordul la baza lui, şi oprindu se decât următoarea: Aveam vânt bun. Ursul nu ne-a
în toracele stâng. La intrare glonţul a rupt o rană simţit, — a auzit însă cotrobăind în jurul hoitului,
aproape cât pumnul. Chocul a fost atât de puter­ — de văzut de asemenea nu ne-a văzut din cauza
nic, încât ursul a rămas pe loc în adâncitura de hrăduilor, care ne acopereau. Deci nu ştie, că e
zăpadă, s'a mai întors acolo odată în jurul axei vorba de om, ci bănuia, că-i jăcmăneşte alt urs
lui, mi-a arătat rânjiţi dinţii, mişcând curios din hoitul, — sau doar vre-un lup sau mistreţ. De
urechi, apoi a căzut ghemuit în loc. aceea a sărit înspre noi. Odată pornit însă la atac,
Jur împrejur zăpada s'a roşit de sângele, care ursul nu se dă înapoi, ci îl continuă, în orice Îm­
li ţâşnea bogat din piept, de par'că ar fi fost un prejurări. Sunt încredinţat, că dacă aveam vânt rău,
izvor. Jambierele mele numai un sânge şi ele. Paz­ ursul ne mirosea, nu n e a r fi atacat, ci ar fi fugit.

Mi-e inima'n codru

Omítale după Burns) de: Georcje Solomon

Spre munţi şi spre plaiuri las g â n d u - m i să zboare Adio, voi piscuri semeţe, cărunte;
Mi-e inima'n codru gonind căprioare Adio, văi verzi dintre munte şi munte
Şi cerbi peste stânci învelite cu nea Adio, pădure cu tainele tale
Mi-e inima'n codru ori unde-aş pleca. Adio, părae cari cântă în vale,

Adio de-acuma, adio'n vecie, Spre munţi şi spre plaiuri las gându-mi s ă zboare
Lăcaş sfânt al forţei şi cuib de mândrie. Mi-e inima'n codru gonind căprioare
Ori unde m'aş duce, ori unde voi fi, Şi cerbi peste stânci învelite cu nea
Eu munţii şi codrul etern voiu iubi. Mi-e inima'n codru ori unde-aş pleca.
 DIBUIND PRIN P Ă D U R E A U D Ă
de: Lt.-Colonel C. ROSETTl-IiALA.\ESCU

Plouase în pădurea înaltă de fag, codru îmbră- cuţă cu ochi de aur. Vederea încearcă să străbată
cat cu desiş mult, care acum, în miez de vară coap- in poeniţele ini redeschise prin desişul coastei din
tă, se resfaţă cu belşug de foaie — jos. Piciorul mi stânga. In dreapta pădurea s'a rărit — frunză
se afundă moale în frunza udă. Picurii de apă ce moartă pe jos. I mblâm încet. Sus de tot, peste co-
cad din înălţimi de copaci bat o toacă înfundată, păcii din vârful Măgurei a trecut, tăcută şi li-
ce pare că măreşte încă tăcerea din jur; în adân- nă, plutirea unei păsări de pradă. Când mi-am
cui pădurei, întunecată sub cerul închis de nori. coborât privirea peste verdele desişului, tresar
atât se aude: toaca ne- tot: o pată roşie îmi tre­
regulată a picurilor de ce prin lunecarea ochi­
apă. O crenguţă atinsă lor peste frunziş. O miş­
In treacăt e prilej de ve­ care spre binoclu. Nu
selă scuturare de stropi mai e nevoe: bătrânul
rotunzi de ploaie pe fa­ Wilde îmi face semn că
ţă şi pe braţe. Din pă­ „nu". Văzuse şi contro­
durea întreagă se ridică lase înaintea mea: tufă
miros de frunză, de roşie. O pată roşie în
lemn, de iarbă udă şi verde — asta căutăm:
caldă. Te învălue nevă­ (apul. Păşim înainte cu
zut abur de pădure ddă. aceeaşi băgare de sea­
Şi deodată, cu o rază de mă, sfredelind desişul
soare ţâşnită scurt din din ochi. Cotim mai de­
crăpătura norilor, toate parte prin vale cu paşi
frunzele se aprind, toa­ de pisică. Intr'un răs­
te firele de iarbă înrou­ timp ţipă strident o sur-
rate cu boabe de foc în­ liţă nevăzută. Din loc în
floresc în mii de cio­ loc pe potecă se des­
buri de curcubeu. O pă­ prind netede tiparele
sărică a săltat cu glas urmelor de căprior. A
subţire din adânc de trecut fără îndoială şi
frunze şi sboară o clipă al nostru pe aci — nu
într'o ploaie de bobite de mult. Din când în
cu fulgerări de pietre când o undă de vânt
scumpe. Iar când se mai tare grăbeşte toaca
stinge raza, deodată pă­ picurilor de apă din frun­
durea pare neagră, cu
adâncuri de taină. Toa­ ţile copacilor — un ropot
ca picurilor reia par'că repezit, scurt ca o înfio­
din nou — uitată o rare a pădurii. Urmăm tot
clipă.
p r l v e s c l a f o r m a f i n ă a ţ a p u l u i î n t i n s In f a j a m e a . în fund de vale — ochii în
patru. Şi deodată, brusc,
Merg în pădurea udă ca sub o nesfârşită hrubă pata roşie căutată îmi intră în ochi, fărâmiţată de
cu funduri neştiute şi cotloane adânci de umbră. verdeaţa tufişurilor foioase. Ţap să fie? Al nostru
Urmez un fund îngust de vale străjuită înalt de să fie? Ne-am oprit împietriţi; nici o mişcare. Apoi
coaste cu pădure deasă. Umblet încet, băgător de încet, lin, binoclul se suie la ochi. Atât pot vedea,
seamă, pas de pas, piciorul atent unde calcă — să într'o clipă, că e ţap — căci în clipita următoare a
nu trosnească crenguţa moartă din potecă, să nu dispărut. L'au înghiţit tufele. II zărim, puţin mai
hârşie ţintele pe piatra din cale, să nu se prindă în urmă, suind coasta la deal. Să ne fi simţit? O
pasul în vreascuri putrede. O înaintare de umbră grăbită verificare a vântului cu chibritul aprins —
ce lunecă neauzită prin taina pădurei. Ochii isco­ şi repede tăiem în jumătate la stânga, sus, peste
desc ascuţit — şi jos la drum, şi roată în desişul coastă.0! urmărirea aceasta făcută din nerăbdare, din
frunzelor. Dibui-vom oare ţapul ce-am plecat să imbolduri de grabă, din clocotiri, din navale de pa­
căutăm? Bătrânul Wilde îmi face semn că de-acum timă — şi totuşi înfrânată, stăpânită, comprimată
ne aflăm pe tărâmul unde trebue să fie... în acel mers prudent de mâţă, în vârf de picioare,
In pădurea udă, două umbre se strecoară cu cu grija tăcerei! Este poate, răstimpul acela, partea
paşi de stafie într'un fund de vale... cea mai puternică, sbuciumul cel mai caracteristic
Şi totuşi a trosnit tare o crenguţă sub picior, din toată vânătoarea aceasta atât de pasionantă a
încremenire — cu urechia ţintită — aşa cum te-a dibuirei prin pădure...
prins sgomotul. Aştepţi. Nimic? Undeva departe, Cu paşi elastici, grăbiţi în mersul nostru stă­
bate grăbită în lemn o ghionoaie. Şi toaca picurilor pânit, suim la deal. Trebue să ieşim sus, spre coa­
de apă. Atât. mă, unde se sparge puţin desişul şi poate vederea
Călcăm mai departe. Pas de pas. Am înconju­ să străpungă în lături. Ţapul nu ne-a lătrat, n'a fu­
rat o băltoacă, încet, încet, să nu plescăie bocancul git speriat. Nu poate fi prea departe. Şi grăbim să
prins de glod. Fără sgomot ţopăe în cale o bros- ieşim la vreme sus. Urcăm acum fără potecă şi e
îngreunată înaintarea noastră fără sgomot. Ne stă­
pânim svâcniri de nerăbdare şi imbolduri de pri­
pă. Suim încordaţi.
Destul de curând suntem nu departe de culme.
Spre dreapta se scobeşte uşor o vâlcea lină, largă
de vreo 150 m. cu desişul mai spart de luminişuri.
Dominăm puţin de pe un tăpşan cu tufe. Cercetăm
— şi deodată Wilde mă trage uşor de haină. O
şoaptă abia auzită: „acolo". Ii urmăresc privirea.
Da. Văd. Abia se lămureşte după nişte tufe joase:
petece roşii printre frunze. E ţapul zăbrelit de ver­
dele desişului. Ridic încet carabina şi cercetez di­
rect prin lunetă, gata de tras. Nu se vede mare lu­
cru. Mişcă. Ridică capul. Ml este. Ii văd bine coar­
nele. Dar din trup, lămurit, mai nimic. Şi ar fi gre-
şală mare să trag „în verde". Atât aşteaptă glonţul
de mare razantă — un fleac, o crenguţă, ca să câr-
nească cine ştie unde. Şi apoi, după enervarea sui­
şului îmi e încă răsuflarea nestăpânită. îmi joacă
crucea lunetei. Răsuflu adânc, îmi potolesc voit su­
flarea. Ţapul e atent, acolo, peste vâlcea, destul de
departe. Dar nu ne poate simţi. Vântul e bun. Iar
cât vom sta nemişcaţi, ştiu că nu ne vede. A miş­
cat iar. S'a tras puţin spre stânga. E acoperit acum
aproape de tot. Nu mai văd nimic lămurit. Ca un
şarpe lunec câţiva paşi în lături. Intr'o deschiză­
tură de frunze descopăr acum neted de crengi, prin
lunetă, ca o palmă de păr roşu — partea umăru­
lui. E momentul suprem. Trebue să trag repede. E
poate prilejul unic. Ţin răsuflarea. Mâinele se
strâng de armă. Se opreşte crucea lunetei...
La răbufnirea Schonauer-ului două lucruri: în
câmpul lunetei pata roşie a dispărut brusc ca trasă
de o sfoară — iar lângă mine, ca descătuşat din
vraja tăcerei, glasul lui Wilde isbucnind: „Veid-
mannsheil"! Nervii se destind. Wilde a luat-o îna­
inte. Urmez măsurând depărtarea: 123 paşi mari.
După o tufă îmi găsesc ţapul căzut în foc. Semnul
glonţului la 2 degete deasupra umărului. O lovi­
tură frumoasă. E recompensa — scurtă — a ţinta-
şului. Ne aplecăm. Cercetăm mai deaproape coar­
nele, le comentăm. Aprind o ţigare... Wilde a dis­
părut grăbit. Ştiu. Respectuos de tradiţii bătrânul
forster a plecat să caute undeva o crenguţă de ste­
jar. O va muia în sângele ranei şi mi-o va oferi pe
pălăria lui, cu clasica urare. Aştept, jos, lângă ţap.
In pădurea udă e linişte din nou acum. Doar
toaca picurilor de apă sparge neregulat adâncurile
de tăcere. Şi acolo, singur în mijloc de pădure,
cum stau cu bărbia sprijinită în pumn, privind prin
fumul subţire de tutun la forma fină a ţapului în­
tins în faţa mea, privind la ochii aceia mari împă­
ienjeniţi de moarte, simt cum se ridică în mine o
undă de milă şi de păreri de rău — din fund, de
undeva, dintr'un colţ ascuns al simţirei mele. De­
asupra, într'o undire suspinată de vânt, s'a cutre­
murat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de
apă. Trei boabe limpezi s'au prins tremurat de
firele roşii de păr.
Plâng oare copacii?
Aud pasul lui Wilde. Mă scutur.
Şi... Doamne! Ştiu: vom căuta alt ţap...

Către tinerii vânători

Când zic tinerii vânători, nu înţeleg ye acei cari, ca Câinii de vânătoare; câţi i-au trecut prin mână, calităţile
mine dela etatea de 14 ani, au început să prindă gustul vâ­ şi defectele lor; observaţii asupra inteligenţei lor, asupra
nătoarei; mă adresez ţi acelora cari, din anumite împreju­ obiceiurilor lor.
rări, au întârziat şi se îndrăgostesc chiar la o vârstă mai Să înregistreze pentru păsările călătoare; primăvara
înaintată de această splendidă şi nobilă îndeletnicire: vâ­ prima zi când le-a văzut, toamna ultima zi când le-a mai
nătoarea. întâlnit.
Am vânat dela etatea de 14 ani; când eram în liceu, Pentru vânatul local, când a văzut primul vătui de
•vacanţele erau bucuria micului vânător de atunci; şi am iepure, când primul pui de vulpe; dacă a împuşcat vre-o
vânat şi după terminarea studiilor şi după eşirea în lume. lupoaică sau vulpe plină, să consemneze data.
Am vânat şi am gustat din greutăţile şi plăcerile acestei La ce vânători oficiale sau particulare a luat parte; să
pasiuni până la o vârstă destul de înaintată. Astăzi la 74 înscrie şi numele persoanelor şi personalităţilor cu cari a
(ie ani sunt imobilizat şi nu mi-a rămas decât amintirea a vânat şi anume în ce localitate. Dacă vânătorul are proprie­
¿3 ani de vânătoare... tatea sa, sau dacă dreptul de vânătoare îi este arendat; să
Astăzi revăd ca într'un cinematograf: câmpiile şi pă­ nu neglijeze să pună în faţa invitaţilor săi cartea sa de vâ­
durile cu prepeliţile şi sitarii lor, Bărăganul şi Dobrogea nătoare, pentru ca aceştia să-şi înscrie în amintire numele
cu dropiile şi spărcacii lor, ostroavele şi bălţile Dunării cu şi impresiunile ce au căpătat la vânătoarea ce s'a aranjat
lupii şi vulpile, raţele şi gâştile, pelicanii şi toate vietăţile în cinstea lor.
lor; pădurile din Păuneşti, Bălca, Căluţi, Radiana (jud. Ce lucru frumos!, ce amintire plăcută! Ce colecţii şi
Putna) cu căprioarele, urşii şi mistreţii lor. Dealurile şi pă­ studii într'un jurnal de vânătoare!... Din fiecare pagină, ce
durile din Simontornya, Tolna, din comitatul Tolna, Ungaria zici, din fiecare rând scris în cartea vânătorului, vine tim­
(1883/84), cu cerbii, căprioarele, iepurii, fazanii şi potărni- pul când personal sau alţii pot scoate bogăţii de studii asu­
chile lor... toate îmi trec pe dinaintea ochilor... au fost, da, pra vânat-ului şi psihologia celor cu cari au venit în contact.
au fost. încă din copilărie m'am obişnuit a însemna, pe foi vo­
... Recomand tinerilor vânători să-şi înfiinţeze un jur­ lante sau mici note, toate cele văzute şi observate şi apoi a
nal în regulă, o carte ae aur a vânătorului, în care să treacă le trece în carnete, iar dela etatea de 23 ani 1883/84, când
zi de zi tot ce întâlnesc, tot ce li se întâmplă, tot ce observă. mă găseam în Ungaria pentru complectarea de studii agri­
în cursul vieţii lor de vânător. Să ţie seamă, în tabele cole, acolo făcând cunoştinţa cu vânătorile mari şi cu regu­
sistematic alcătuite, de localitatea şi tot felul de vânat îm­ lile vânătoarei (cu mult înainte de această epocă, în Austro-
puşcat. In tabelă să nu lipsească rubrica focurilor date. La Ungaria vânătoarea era reglementată prin legi) am ţinut
încheerea fiecărui an, fiecărui sezon de vânătoare, va vedea jurnal regulat de ceeace am vânat şi de tot ce mi s'a în­
în tabloul său, câte focuri a dat în plin şi câte în vânt! Se tâmplat în cursul lungii mele îndeletniciri cu vânătoarea.
va putea clasifica singur din ce clasă de vânători face parte: Acest jurnal, regulat ţinut până în 1900, spre regretul
25, 30, 50, 60, 80%? De 90% să nu se teamă, puţini o ating; meu a dispărut.
de 100%... poate s'o istorisească, dar din jurnalul său nu va Sper că vânătorii nu se vor supăra de sfatul ce le-am
reuşi s'o constate niciodată\.. dacă a fost conştiincios înre­ dat pentru ţinerea unui astfel de jurnal; sunt convins că
gistrat. mulţi ii vor fi având deja.
Din jurnalul vânătorului să nu lipsească capitolul: Bucureşti, Noemvrie 1934. I. SOCEC.
Mugetul d e cerbi în t o a m n a 1934
Aşteptată un an, cu iluzii ţesute din cele mai că în dricul mugetului am avut lună plină şi cerbii
alese fire, vânătoarea de cerbi se desfăşoară intens au mugit toată noaptea, deci mai obosiţi, mai le­
în cele două săptămâni dintre 22 Septemvrie şi 5 neşi, încetând să mugească deodată cu ivirea zori­
Octomvrie. Ceea ce iese din acest cadru atât de lor, şi începând seara târziu. Şi în fine în unele
limitat sunt doar prevestirile zilelor calde şi apoi locuri a fost deranjat mugetul de haite de lupi. Dar,
ecoul extazului trecut. In viaţa vânătorului de ne îndoim de realitatea acestor cauze. E incontes­
munte mugetul cerbilor e culmea plăcerilor vână- tabil, că în unele reviruri am avut muget excelent.
toreşti. Dar în aceeaş vreme e şi cea mai de seamă Or şi acolo vremea era tot senină şi caldă şi luna
ocaziune de a constata situaţia acestui vânat ales. şi acolo strălucea toată noaptea, tot aşa ca şi în
De primăvara până în epoca mugetului doar ciu­ terenurile cu muget slab. Lupii? Fără îndoială, că
tele grele şi apoi cu viţei de iasă la luminişuri; tau­ deranjază mugetul. Dar n u l opresc pe durată. Mai
rii stau în tainiţele pădurilor, feriţi de ochiu ome­ mult, după cum vom vedea din un caz pe care îl
nesc. Iarna pâlcurile de cerbi sunt compuse de vom relata mai jos, o haită de lupi căzută între
asemenea mai mult din cerbi, chiar atacând
ciute, din viţei, din tău- cerbii, nu au oprit mu­
renci tineri, şi arare­ getul. Nu se poate tă­
ori vedem câte un cerb gădui, că vor fi având
capital căutând tovără­ şi aceşti factori influ-
şia mulţimii adunate inţa lor. Dar o credem
pe coastele din faţa redusă şi credem, că
soarelui. Acum însă în acolo unde s'a consta­
muget, se prezintă şi tat un muget slab tre-
cei mai tainici. Mugesc, bue să mai existe încă
iasă pe urma vacilor în v r e o cauză, cu carac­
tăeturi, în poene cu­ ter local. Şi bănuim o
prinse de otava frage­ disproporţie a sexelor:
dă: îi poţi „constata". prea multe vaci, prea
După epoca muge­ puţini tauri. Fiecare
tului se poate face un cerb a putut ajunge
bilanţ cu aproximativă mai pe uşurel în stăpâ­
exactitate asupra efec­ nirea unor ciute; mo-
tivului cerbilor şi asu­ leşala i a cuprins mai
pra desvoltării lor ca­ curând, concurenţa în-
litative. II poate face, teţitoare de muget şi
şi desigur îl face fieca­ bătae a fost scăzută.
re proprietar de tere­ Şi dacă aceasta e cau­
nuri de vânătoare cu za, sau una din cauze,
cerbi. Credem însă, că ea e şi un avertisment.
facem bine, suntem da­ M. S . R e g e l e c u c e r b u l S ă u î m p u ş c a t tn „ T a l l a n u l m a r e De fapt, în regiunea
tori chiar, să încercăm unde a vânat autorul
o sinteză a informaţiunilor care ne-au parvenit dela acestor note, nu a văzut în toamna aceasta hare­
colaboratorii noştri, pentru a închega o schiţă a muri de câte 6—7—10 ciute, cum văzuse de altă
situaţiei generale. Aşa după cum am căutat să o dată. Câte 2, câte 3, cel mult câte 4. In schimb
facem şi anul trecut. tauri mulţi, câte un stăpân, cu 2—3 coldani. Fap­
Referatele asupra decurgerei mugetului dau o tul, că aici a fost un muget din cele mai bune, ar
situaţie caleidoscopică. Unii din corespondenţii no­ fi un argument destul de serios pentru această ve­
ştri avizează un muget înteţit, stăruitor, în plin. dere. Ar fi bine, dacă proprietarii de terenuri ar
Aceasta a fost şi experienţa celui ce scrie aici, acolo cumpeni puţin situaţia lor, şi ar căuta, dacă nu s'a
unde vânase el. Alţii au avut parte de muget inter­ abuzat oare în anii trecuţi cu împuşcarea taurilor,
mitent, leneş, chiar de o „alergare mută". Carac­ sau doar proporţia sexelor nu va fi fost deranjată
teristica acestui sezon a fost însă un început foarte altfel.
timpuriu şi o tăcere la o dată, când de alte ori mai Pe lângă aceste divergenţe de informaţiuni, —
era cel puţin un muget întârziat. Acum prin 5 Oc­ care au putut fi influenţate şi de motive subiective:
tomvrie abea de s'a mai auzit ici-colo câte un glas, succes sau insucces, cu starea sufletească aferentă
şi ne aducem aminte, de pildă, anul trecut, cum ne — putem stabili cu multă satisfacţie, că aproape
soseau rapoarte de mugete bune încă prin 15—20 de pretutindenea ne-au sosit veşti bune: cerbii în
Oct. şi chiar — izolate — prin Noemvrie. Tova­ creştere numerică, area cuprinsă! de ei se lărgeşte
răşii, cari au avut parte de muget slab, atribue an de an, calitatea coarnelor bună, pe alocurea de­
această împrejurare la trei cauze: întâi timpul cald, semnată chiar ca una în vădit progres. De fapt, cer­
uneori nenatural de cald, care a domnit în cele bii ni s'au înmulţit simţitor. In vechile lor nuclee
două-trei săptămâni de muget, apoi împrejurarea au ajuns la o densitate, care abea mai poate fi spo-
 rită. Iată îmi aduc aminte de revirul Sovata de
acum zece-doisprezece ani. O urmă de cerb te pi­
ronea pe câteva minute şi aveai de mers poate cea­
suri, până dădeai de alta. Azi poteci în lege, bătă­
torite. Necontând ce diferinţă e între cea ce vedeai
atunci şi ce vezi azi trecând, păscând, mugind. De
altă parte cerbii au devenit vânat statornic în unele
regiuni unde cu nu mai mult de 2—3 ani în urmă
ei erau doar trecători, şi prea rari, şi au apărut la
alte periferii, mai îndepărtate, unde nu existau.
E un proces de colonizare naturală, răspândin-
du-se surplusul terenurilor vechi, îngrijite asupra
unor locuri noui. Dar acest fenomen poartă obli­
gaţiuni atât pentru vânători, cât mai ales pentru
administraţiile oficiale vânătoreşti. Cerbul are ne
voe de linişte mai ales acolo, unde şi-a găsit o
nouă casă. Hăituit şi prigonit dela început, el se va
trage spre alte locuri, sau va reveni acolo unde pre­
zenţa lui nu mai e un bine ci un balast. Am putut
constata chiar în toamna aceasta, că s'au eliberat
permisiuni de împuşcare de cerbi — de sigur în
bază de eronate informaţiuni —, în unele terenuri,
în care ei abea au prins rădăcini. Mai mult: s'au
dat permisiuni pentru un număr de cerbi mult prea
înalt decât ar putea suporta un teren bine coloni
zal. Şi ce e mai trist, aceste permisiuni nu au ră­
mas numai pe hârtie. Recomandăm călduros în
atenţia Direcţiunii Vânătoarei să ţină în seamă te­
renurile în care cerbii au apărut de curând, şi să
le acorde o mai severă protecţiune.
In fine: calitatea trofeelor. Aici se impune toa­
tă rezerva în judecare. Numai „ce-i în mână —
nu-i minciună". Ori care vânător de cerbi ştie, ce
greu e să judeci un trofeu atâta vreme, cât el e pur­
tat încă, semeţ, de cel ce le-a prăsit. Mai mult: chiar
când le ai în mână se fac multe greşeli... mai ales
în sus. Totuşi din relaţiile, pe care le avem putem
constata, că cerbii noştri sunt departe de a pre­
zenta indicii de degenerescentă in ce priveşte for­
maţiunea coarnelor.
In afară de trofeele dobândite şi eliminând in­
formaţiuni, care pot fi bănuite — cu toată buna
lor credinţă — ca influenţate de impresia momen­
tului şi de mai puţina experienţă a observatorului,
doi dintre cei mai de seamă vânători de cerbi ai
noştri ne-au confirmat, că au văzut (unul în tere­
nul regal Gurghiu, celalalt în munţii Sebeşului)
câte un cerb cu coarne deadreptul enorme „cum
nu am mai văzut". Dar anul 1934 a dat şi în mână
trofee de mare record. Din ceeace ştim până acum
— şi credem, că informaţiunile ne sunt complecte
— cel mai bun trofeu al anului e cel dobândit de
dl Dr. Ieronim Stoichiţia, Inspectorul general de
vânătoare, în terenul Sovata (Creanga mare). Ar­
bitraj, făcut de trei specialişti, cu toată acurateţa,
a dat 211,09 puncte. Deci bate la poarta recordului
mondial.
Dar să dăm în scurt rezumat, ceeace s'a întâm­
plat în diversele revire de cerbi.
Locul de frunte i se cuvine Gurghiului, care şi
în actst an a dat înaltului său Stăpân prilej de
odihnă, de plăceri vânătoreşti şi de binecuvântată
linişte de munte. Gândurile tuturor celor ce ur­
măreau pe alte locuri cărările cerbului, se îndrep­
tau în aceste zile spre Gurghiul Regal, trimiţând
din inimi curate un „Vânat bun!"
Mugetul la Gurghiu a fost destul de înteţit şi
dăinuitor. Aurul soarelui de toamnă a adăugat tot
timpul noui splendori frumuseţii muntelui. De data
aceasta M. Sa Regele a avut numai doi oaspeţi: pe
A. S. Prinţul de Wied şi pe A. S. Prinţul Croys, in
tovărăşia cărora a sosit la Reghin în ziua de 24
Sept. dimineaţa. In suita Sa se găseau dl A. Mo-
csonyi, Maestrul Vânătorilor Regale; dl General
M. S . R e g e l e In uşa cabanei din Slrod
Ilasievici, Mareşalul Palatului; dl Colonel A. Spiess
Directorul Vânătorilor Regale şi dl I. Popescu, pri­
marul oraşului Reghin, excelentul administrator al
terenului de vânătoare regal. In ziua sosirii seara
prima încercare. Se formează echipele: Pe M. S.
Regele îl însoţeşte tot timpul dl I. Popescu; dl co­
lonel Spiess călăuzeşte pe A. S. Prinţul Croys; şef-
vânătorul regal Iacob lacob dă ajutorul său A. Sale
Prinţul de Wied; cu dl General Ilasievici merge
paznicul Niculici iar cu dl A. Mocsonyi paznicul
Truţa. M. S. Regele împuşcă în prima seară un taur
de 14, singurul trofeu din ziua aceea. — Marţi în
25/IX dimineaţa dibuind spre locul de muget, M. S.
aude rupând în un pâlc de brazi. Urs sau mistreţ?
E încă întunerec, lumină rea, abea de se poate risca
un glonţ. E un mistreţ, vier solitar, zdravăn; se
culcă net sub glonţul Magnum 8X60, al M. S. Re­
gelui. Mai târzior M. S. răneşte un cerb de 14, pe
care îl găsesc mai târziu paznicii. Prinţul de Wied
se întoarce cu un trofeu de 14. După masă M. S.
Regele însoţit de dl I. Popescu părăsesc castelul Lă-
puşna şi pleacă la cabana din muntele Sirod. O
adevărată cabană vânătorească: două cămăruţe,
prinse în pereţi de buşteni netincuiţi, simple, fără
mare confort, cuprinse însă de toată vraja şi pacea
neîntrecută a colibilor ascunse în adâncimile Car-
paţilor. In seara zilei, până târziu noaptea M. S. a
avut parte de o experienţă vânătorească şi rară şi
frumoasă. In faţa cabanei muget bun de cerbi. De­
odată se învălue în boncănitul cerbilor urletul unei
haite de lupi, care a dat între ei. Ceasuri întregi a
durat acest concert, pe care 1-a gustat din plin M.
S., petrecând cu gândul cele ce se întâmplau, în
noapte, la mică distanţă. Cerbii păreau prea puţin
deranjaţi de lupi: mugeau înainte, întărâtaţi par'că.
Deşi lupii nu erau paşnici spectatori, după cum
M. S. Regele cu cel mal bun cerb al Sau din acest an, pe muntele Slrod
dovedeau schelălăirile lor, când primeau câte un
corn dela cerbii evident atacaţi. Pe la ora 11 a în­
cetat urletul lupilor, şi muntele a fost stăpânit nu­
mai de biruitorul boncănit de cerbi. — Miercuri,
in 26, dimineaţa, M. S. apropie mai mulţi tauri, ale­
ge pe cel mai bun: un cerb capital de 14, care cade
în foc, iar seara i se alătură acestuia alt trofeu, cu
16 raze. — Joi 27 Sept. M. S. se întoarce ia Caste­
lul Lăpuşna, pentru ca a doua zi, 28 Sept. să pri­
mească în audienţă pe dl G. Tătărăscu, preşedintele
consiliului de miniştri. Seara boncănit slab. Abea
câte un glas, pe ici, pe colo. Dl G. Tătărăscu, pen­
tru prima dată la cerbi, greşeşte primul cerb în
care trage. (După credinţa vânătorească, un semn
bun: Are să puste în viaţă mulţi cerbi!). Ultima zi
de vânătoare 29 Septemvrie. M. S. Regele împuşcă
în muntele Talianul mare un purtător de 14 raze
bune, iar dl Prim-ministru dobândeşte primul său
trofeu, alt cerb de 14. Seara un urs suflă mânios
în desiş, fără să-1 poată vedea M. S. Era supărat
foc ursul, că a fost tulburat în cine ştie ce înde­
letnicire a lui.
Tabloul final al vânătoarei regale: M. S. Re­
gele împuşcă 5 cerbi, 1 mistreţ; A. S. Principele de
Wied 1 cerb, A. S. Principele Croys 1 cerb; Gene­
ral Uasievici 2 cerbi, dl Gh. Tătărăscu 1 cerb, dl
Colonel Spiess 2 cerbi. Cel mai tare cerb a fost cel
împuşcat de M. Sa în dimineaţa zilei de 26, în Sirod.
Dar — vor întreba mulţi — Bibi Popescu, care
în fiecare an ne-a surprins cu câte un capital, acum
a dat greş? Nu: a făcut un gest de emoţionantă prie­
tenie. Cu înaltă aprobare a cedat dlui Ştefan Boe-
riu, Cluj, cerbul, pe care avea dreptul să-1 împuşte
în terenul regal. Şi dl Ştefan Boeriu, s'a întors la
5 Octomvrie cu un trofeu capital, cu o lărgime ex­
cepţională.
Trecând la terenurile vecine, aparţinând regiu-
nei Gurghiu—Sovata—Joseni—Gheorgheni: Sovala
a dat cerbul de mare record al dlui I. Stoichiţia,
amintit mai sus, apoi în afară de un capital de 18
împuşcat de dl I. Oros, Cluj, încă 4 trofee. La Jo­
seni—Ocna de sus, dl Stoichiţia împuşcă alt cerb
de 196.67 puncte, cu 20 ramuri, iar Ionel Pop pe
lângă unul mijlociu, un capital scăpătat, de 10, cu
o lungime şi conformaţie remarcabile. 197.5 punc­
te. Josenii mai dau prinţului Emil Eurstenberg un
cerb de 14 raze, capital, bătând 200.6 puncte. Din
teritorul de dincolo de Mureş, „Lapoş" remarcăm
cerbul bun, de 12 a dlui L. Romfeld din Gheor­
gheni, pe lângă alţii, mai slabi şi la tot cazul prea
mulţi, considerând recenta colonizare naturală
de aici.
In regiunea aceasta mugetul a început de prin
8 Septemvrie, şi cu intermitenţe de o zi-două a
durat până prin 5—6 Octomvrie.
O deosebită atenţiune merită regiunea Văii Mu­
reşului superior, care ne_a dat atâtea excelente tro­
fee, între care şi recordul mondial Dr. Kosch. Mu­
getul s'a iniţiat cu unul singuratec încă în 20 Au-
gust(!), în 29 August se auzeau binişor bucinând;
la 7 Septemvrie s'a văzut taur după vaci. Din 14
Sept. a început mugetul intens. Muget nu prea pu­
ternic, desfăşurat exclusiv noaptea, şi doar 1—IV2
oră după crepatul zorilor şi înainte de întunecime,
începutul atât de timpuriu a mugetului a rezultat
că în dricul lui taurii tari erau deja complect epui­
zaţi, slabi. Aşa de pildă cerbul capital împuşcat în
22 Sept. de Dr. Russing (14 ramuri, cu lopeţi) era
sleit, piele şi os, deşi constatat apoi ca perfect să­
nătos. Stătea subt o stâncă, obosit, mârăia în somn,
visând probabil zilele trecute: aşa La ajuns glon­
ţul. Primul arbitraj a conferit acestui taur 202
puncte. — Remarcăm din acest revir un taur ex­
celent, care deşi nu avea decât 14 ramuri a fost ar­
bitrat la 206 puncte, împuşcat de Dr. C. Lantzius,
apoi taurul de 24 asimetric al dlui Dr. Conzen (198
puncte), cu impresionantă coroană — potir. Mai
amintim din acest teren un taur bunişor al dlui G.
Oltean, Reghin. — Cel mai bun cerb din această
regiune e cel împuşcat de dl Boselager, un colos
cu 22 ramuri, ajungând la 208 puncte.
Domeniul silvic Banffy, din Băstoliţa a dat 9
cerbi, între 8 şi 16 raze şi 164.7 şi 200.4 puncte, îm­
puşcaţi de baronii Ladislau Bânffy, Ştefan Bânffy,
 Dănilă Bânffy, Roden- Sebeş—Cugir se remar­
kirchen Enric, şi Dr. E. că o vădită înmulţire şi
Fialla. (Notăm, că cer­ îmbunătăţire calitativă.
bul de 8 s'a împuşcat Credem, că e regiunea
din necesitate, fiind chi- care peste 4—5 ani ne
lav). In judeţul Trei- va face mari surprize.
Scaune muget în gene­ In regiunea Oaşa—Ca-
ral slab; toiul între 15 zile (Sebeş) primul
şi 22 Septemvrie. In te­ cerb s'a auzit la 6 Sep­
renul statului din Ghe- temvrie iar mugetul de
linţa, dl N. Săulescu, rămas bun a răsunat
Directorul general al în 6 Octomvrie. I n
vânătoarei a împuşcat „Runcul Calului" din
un taur de 16, greutate această regiune s'a îm­
10 kg. Primul taur scos puşcat un bun cerb de
din revirul atât de bine 12, cunoscut de paznici:
îngrijit de eminentul anul trecut îşi pierdu­
administrator Gettin- se în o bătae un ochiu,
ger. De altfel Gettinger iar acum a fost găsit şi
a constatat in acest re- cu celalalt aproape scos
vir un cerb cu dimen­ de un alt rival. E r a
siuni deadreptul colo­ bătăuş mare sau... ghi­
sale. Cui îi va fi dat să nionist.
pună mâna pe el? Ca s e |M.i II VS . Ink e cg ue rl ee n tş lc uI n c ve âl er f cde e sme u np teet r e( cc a bIna n al u mSel r şo diuInl u l () a r ă In fine Bucovina:
un „out sider" amin­ Cerbii au început orga
tim cerbul de 20 împuşcat în revirul „Mătrici" — prin 7, 9, 12 Septemvrie, ca să o închidă la 6 Oct.
deci jos înspre Târnava-mică, — de dl Max Teban In unele terene mugetul a fost foarte animat, şi şi
din Tg.-Mureş. In regiunea Bistriţei un bun cerb aici a fost tăiat deodată. Cauza o vede dl Dr. Phi-
(de 20) a adus acasă dl Braedt. lipowitz în lupi, cari după coborârea oilor dela
In vestitul Maramureş a început boncănitul re­ munte au început colindările lor după vânat. Lupi
lativ târziu faţă de norma generală din anul acesta: au fost constataţi în mugetul cerbilor în terenu­
abea prin 14 Sept. Muget de noapte — lună plină. rile Cârlibaba, Moldoviţa, Seletin, Berhomet şi Po-
Din cauza căldurii şi a lupilor, mugetul şi-a rupt jorâta, în acest din urmă s'au găsit chiar două
firul subit în 29 Septemvrie. Ştirile primite din Ma­ ciute omorâte. In Bucovina s'au împuşcat 11 cerbi,
ramureş sunt deadrep­ dintre care cel mai pu­
tul întristătoare. Singu­ ternic (16 raze, 195
rul loc unde cerbii nu puncte) aparţine dlui
progresează, dimpotri­
insp. silvic Böhm din
vă, după cum £ie in­
formează dl Gh. Nedici Cârlibaba.
sunt în plin proces de Iată ştirile noas­
degenerare. Care să fie tre. Ele vor mai fi poa­
cauzele? Aşteptăm com­ te întregite cu unele,
petente lămuriri dela care ne-ar sosi de aici
dl Nedici, care are de­ înainte, la tot cazul vor
la războiu încoace şi mai fi înfăţişate şi prin
îngrijeşte vaste terenuri ilustraţiunile, pe care
aici. Am fi dornici să le vom mai publica şi
se deslege întrebarea, în numerii noştri vii­
pe care ne-am pus-o şi tori. Chiar incomplec-
anul trecut: De ce nu te de ar fi informaţiu-
mai dă vestitul Mara­ nile adunate în acest
mureş trofeele de odi­ mănunchiu, ele dau
nioară? Dl Nedici* se conture de care putem
strădueşte să elimin eze fi mulţumiţi şi nădejdi
prin glonţ elementele & care sunt îndreptăţite.
Tuturor vânători-
degenerate. Cerbi buni, vY---^^T,'-* R
- •' . . • 1
" '
*55Şfc. '*i"7 lor de cerb: o pălărie
între care unul „o ra- p&ijjffîfyi&jj»-£v^'.^4*& r

ritale" a împuşcat doi. . _ -. A-^r gg^,-^--»" • .il i ni \;'miI ••: |" li­
In schimb în Car- tru la anul un inimos:
... o j - • • D l P r e ş e d i n t e al C o n s l l l u l u
paţn Sudici, regiunea cu p r i m u l i d e M i n i ş t r i Ob. T â t â r e s c u , » T „ . , •,, , o
âu cerb S „Vânat bun! . I. P.
 Cartuşul nostru
Savurând în numărul nostru de Septemvrie articolul
distinsului nostru colaborator Lt.-Colonel C. Rosetti-Bălă-
nescu, despre „Vânătoarea Dropiei", amintind de el, mi-a
readus în minte corespondenţa care a avut loc între Dsa şi
mine, despre „cartuşul nostru", adică, cartuşul cu glonţ cal.
6,5 mm. Männlicher.
II numesc al nostru, fiindcă este cartuşul armei noas­
tre militare de odinioară, dar tot aşa îl numesc şi firmele
fabricante de arme, care construesc arme de vânătoare şi
pentru acest excelent cartuş, adică, „Mannlicher model ro-
mâno-olandez".
Este ştiut, că în conformitate cu legea noastră pentru
reglementarea portului şi vânzărei armelor, pentru noi sunt
interzise toate armele tip militar, precum şi muniţiunea con­
struită pentru aceste arme. încerc totuşi pe aceasta cale, să
rog forurile competente, să găsească cumva modul, prin care
ni s'ar da voe şi nouă, să putem avea arme de vânătoare,
•construite pentru cartuşul nostru naţional. Mai ales, fiindcă
azi armele Mannlicher cal. 6,5. abia mai sunt sistematizate
la noi în armată. Dar chiar dacă ar fi, ce pericol ar în­
semna, mă întreb, dacă în manile vânătorilor noştri ar fi
•câte o armă cu o singură ţeava, o armă mixtă, un drilling,
ba chiar şi câte o armă cu repetiţie, din care se poate trage
-cartuşul Mannlicher de 6,5 m/m.? Mai ales, fiindcă s'ar cu­
noaşte exact posesorii acestor arme, deci şi numărul lor,
precum şi stocul de muniţie aflător în manile vânătorilor.
Motivul, pentru care regret, că nu putem avea deocam­
d a t ă arme pentru aceasta muniţie este, că ea este una din
cele mai perfecte, care deşi model vechi, să întrece în ee
priveşte unele calităţi ballistice, chiar şi cu cele mai hiper-
moderne cartuşe.
Desigur în ceea ce priveşte încărcătura, ar trebui mo­
dernizat, Exemplul îl putem lua de la alte cartuşe de acelaşi
•ealibru. De exemplu, fabrica Rheinisch Westfälische Spreng­
stoff A. G. din Nürnberg, încarcă cartuşul 6,5/57, cu o în­
cărcătură de 29 gr. pulbere Nr. 39 de Troisdorf şi un glonte
de 6 gr. greutate. Cu aceasta obţine următoarele date
ballistice:
Viteza la: 0 25 100 150 200 300 metri distanţă
1005 960 845 778 718 616 m/sec.
Energia 309 282 218 185 158 116 ml Kg.
Ridicarea trectoriei ochind la 300 m. este (cu lunetă):
la 50 100 150 200 300 metri
4,8 12,1 15,9 15,6 0 centimetri
Ochind la 100 metri, traectoria la 50 m. abia se ridică
.-asupra orizontalului cu 1.2 cm.
Dacă luăm în considerare, ca cel mai apreciat cartuş
întrebuinţat la noi pentru tirul la mari distanţe, adică car­
tuşul cal. 7/65 Brenneke încărcat de aceea-şi fabrică cu o
doză de 3,9 pulbere Rottweil No. 2 şi un glonte de 9 gr. greu­
tate, atingând o viteză iniţială de V 0:963 m/sec, are exact
aceeaşi traectorie trăgând la 300 metri, ca şi amintitul car­
tuş de 6,5 m/m.; vedem, că şi acesta ar fi o excelentă mu­
niţie pentru toate soiurile de vânătoare, unde suntem ne­
voiţi a trage la distanţe mari. Deci la dropii, capre negre,
vânat aquatic, dar tot aşa ar fi o foarte plăcută muniţie şi
la ţapi roşii, sau alt vânat de talie similară, sau mai mic.
Nu susţin de loc, ca pentru vânătoarea de vânat mare,
ar fi tot aşa de potrivit cartuşul de 6 5 m/m. Cine are po­
sibilitatea să vâneze în mod intens la cerbi, sau urşi, desi­
gur va face mai bine, dacă ar utiliza un cartuş cu încăr­
cătură puternică şi un calibru de la 8 m/m. în sus. Dar
pentru majoritatea vânătorilor, pentru care porcul mistreţ
este cel mai greu vânat în care au ocazie să tragă, chiar
şi aceasta numai rare ori, întrucât utilizează un drilling sau
a r m ă mixtă, din care mai pot trage şi un glonte greu de
de: C. A. V. POPESCU
cal. 16 sau 12, va corespunde bine şi cartuşul de 6,5 m/m.,
însă bineînţeles cu o încărcătură mai puternică. Ca atare
ar fi încărcătura pe care fabrica Rheinisch-Westfälische
Spr. A. G. o utilizează între altele, pentru cartuşul Mannli-
eher-Schönauer 6,5 m/m. Anume, 2,9 gr. pulbere Rottweil No.
1 şi un glonte de 10,3 gr. greutate. Cu aceasta încărcătură,
glontele atinge o viteză iniţială imediat la gura ţevei de
710 m./sec. şi idem energie de 265 m./Kg.
Ca sä evit discuţiuni asupra utilizabilităţii cartuşului
de 6,5 m/m. la vânat mai greu, amintesc că revista de vâ­
nătoare „Deutsehe Jägerzeitung" din Neudamm, a fost dat
mai în anul trecut o circulară către cetitorii ei, întrebân-
du-i asupra efectului constatat, la cartuşele cu glonţ, ce fie­
care întrebuinţează. S'au dat răspunsuri despre 103.768 (o
sută trei mii, şapte sute şasezeci şi opt) cazuri, în care ş'a
tras cu diferite cartuşe cu glonţ în vânat cu copită. Din
aceste focuri, s'au tras 2415 cu cartuşul Mannl. Schönauer
de 6,5 m/m. In ce priveşte efectul constatat, la cerbi în 307
cazuri a fost foarte bun, în 72 cazuri mulţumitor, iar î n 24
cazuri slab. La porci mistreţi în 81 cazuri foarte bun, în 40
cazuri mulţumitor şi numai în 4 cazuri slab. L a ' căpriori
efectul în 1674 cazuri a fost foarte bun, în 132 cazuri mul­
ţumitor şi în 10 cazuri prost, (Deutsche Jägerzeitung, No.
32 din 11 August 1933). Restul focurilor până la cifra de
2415 s'au tras în diferite alte soiuri de vânat, care ne inte­
resează mai puţin. Cred însă, că cifrele ce am comunicat,
sunt destul de eloquente.
Dacă mai socotim, că armele, mai ales cele cu ţevi
mixte, construite pentru cartuşul cu glonţ de cal. 6,5 m/m.
sunt mai portative şi mai plăcute la exterior, ca acele cu
calibru mai mare (mă gândesc în special la drilling), putem
înregistra încă câteva avantaje în favorul acestui calibru
mic. Intre avantaje amintesc dinadins separat şi pe acela,
că tubul cartuşului Mannlicher 6,5 m/m. este un tub cu
margine, bun deci atât pentru arme cu repetiţie, cât şi pen­
tru arme cu ţevi basculante.
In un manual scris pentru uzul armatei noastre, des­
pre „Armamentul portativ", găsesc datele ballistice a car­
tuşului din chestie, încărcat la noi în ţară, cu încărcătura
originală. Viteza iniţială este de 730 m./sec. Aceasta bine­
înţeles, se referă la arma militară, cu ţeava lungă, până
când. datele ce am comunicat mai sus despre cartuşul cu
glonte de 10,3 gr. greutate, se referă la carabina Mannl.
Schönauer, cu ţeava de 45 centimetri. Vedem totuşi, că da­
tele ballistice, la ţevi egale de lungi, vor fi aproximativ ace­
leaşi. In consecinţă, am putea fi pe deplin mulţumiţi şi cu
muniţiunea fabricată la noi în ţară. Dacă ne-am aproviziona
deci cu gloanţe de 10,3 şi 6 gr. greutate, care vor trebui să
fie construite anume pentru scopuri de vânătoare, adică cu
capul de plumb, sau găurit, adaptând încărcătura de pul­
bere adequată, am putea avea un cartuş indigen, care ar
mulţumi pe cei mai mulţi vânători. Socotesc şi aceasta îm­
prejurare de mare importanţă, căci, actualmente fiecare car­
tuş cu glonte tras de vre-un vânător român, înseamnă bani
cheltuiţi în streinătate. De aci ar rezulta şi un venit frumos
pentru uzina noastră, care ar încărca aceste cartuşe, fiindcă,
dacă ne-am putea aproviziona eu muniţie fără mizeria for­
malităţilor de import etc., şi noi am trage mai mult. Nu în
vânat, ci la semn. Atunci poate la o viitoare Olimpiadă nu
s'ar mai întâmpla, cum s'a întâmplat la acea din urmă, ca
la concursul de tir cu glontele să reuşim a ne rezerva cel
mai din urmă loc dintre toate naţiunile participante. Ne-am
dovedit a fi cei mai proşti trăgători din lume, ceeace de si­
gur nu a contribuit la ridicarea prestigiului nostru. Ori,
este cert, că aceasta se datoreşte lipsei de antrenament, pe
care nici când nu ni-1 putem câştiga, dacă vom continua să
ne aprovizionăm trăgătorii cu cantităţi infime de muniţiuni,
şi chiar aceste pe bani foarte scumpi.
 O comparaţie
între „ F o r m u l a N a d l e r " şi „ F o r m u l a Witting"
Avem în faţa noastră trei 1. După „Formula Nadler":
trofee de cerb, din colecţia dlui
A B C
Ieronim Stoichiţia. Unul de 14,
Cerbul de 14 Cerbul de 16 Cerbul de 20
dobândit în 1933, unul de 16 Joseni 1933 Sovata 1934 Joseni 1934
şi unul de 20, cucerite în 1934.
Trofeele au fost măsurate şi Lungime • • { f£
116.50 Puncte 125.— Puncte 123.10 Puncte
arbitrate, pe rând după amân­ 115.60 58.02 124.10 62.28 114.50 59.40
două formulele, de o comisiu- Raza ochiului^ ^ 1 0 2 5
45.30 ,. n R

43:40 , 0
- 8 0
45.- ' 45.60 1 L 3 6

ne compusă din dnii Emil Wit-

25.4 K 23 20 n o oC
ting, T. R. Popescu şi Gustav Roze.... (J.
26.3
2
a
Q
3
23.50 M
- X }

Fonn. Imaginea celor din 1934 16.- 14.-

Grosime jos j ^' 15.80
o dălm în numărul de faţă; a 16.40 16.- 14.10
celui din 1933 am publicat-o în 15.10 16 — 14.10
Grosime sus j
No. XI din anul 1933. Măsu­ 14.70 17- 14.40
rătoarele au dat rezultatele ex­ Greutate 9 5 kg 19.00 10.83 kg 21.66 8.98 kg 17.96
puse în tablourile I şi II. 14— 14.- 16.- 16- 20- 20.-
Aşadar, după formula Nad­ Frumuseţe.
ler, cerbul de 14 are 196.57

l
2 , 1 .
Perlaj 10
I-
puncte, cel de 16 are 211.09 2 2
Vârfuri 1 > 8.- 1 } 8—
puncte iar cel de 20 are 196.67 2 2
puncte. Notăm, că cerbul de 14 1 3 ' 2
a fost cântărit cu falca de sus Puncte: 196.57 Puncte 211.09 Puncte: 196.67
şi cu tabletă, uscat prin trece­
rea unui an dela împuşcare //. După „Formula Witting'
(aşadar pierzând 1—2 kg.); cel
de 16 a fost cântărit după 3
săptămâni dela împuşcare, cu Cerbul de 14 Cerbul de 16 Cerbul de 20
falca de sus şi de jos, iar cel de Joseni 1933 Sovata 1934 Joseni 1*34
20 tot după 3 săptămâni, însă Puncte Puncte Puncte
numai cu falca de sus. Lungime
dr. 116.50
58.02
125-
62.28
123.10
59.40
Ne dă o stare de nesigu­ st. 115.60 124.10 11450
ranţă, deci, dela început împre­ dr. 24.50 2540 23.20
Roze 24.75 25.90 23.35
st. 25.- 26.40 23.50
jurarea, că e foarte greu, resp.
15.80 16.- 14.-
imposibil să reducem cele trei Grosime jos j
16.40 16.- 14.10
trofee la o situaţie congruentă 15.10 16.- 14.10
în ce priveşte gradul de uscare. Grosime sus j ^ 14.70 17- 14.40
Pentru aplicarea formulei 1 45.30
Witting nu se face cântărirea 2 45 —
1 37 — 3 40 —
trofeului. După această formu­ 43.- 2 36.50 4 39.20
lă Witting, trofeul de 14 are 35.20 3 32.2 5 16.10
208.77 puncte, cel de 16 are 20.10 4 215 6 34.10
Ramuri . . . dr. 28.80 5 16.- 7 20.50
229.18 puncte iar cel de 20 are 29.- 6 37.- 8 1 —
227.35 puncte. 13.10 7 13.- 50.- 9 23.40 50.-
13.- 30. 8
E bătător la ochi, că după 12.
1.50 4.- 10 14.20 12-
6.— 12.-
formula Nadler trofeul de 14 43.40
12.-
1 45.- 2.- 1 45.60 4.-
şi cel de 20 — care după sub- 2. 2.- 2 40.-
55.90 2 45.90 1.-
3 45.80
tragerea greutăţii tabelei şi 41.- 3 34.50
4 38.30
Ramuri. . , . st. 28.80 4 620
adăugirea pierderei prin usca­ 31.20 5 30.80 5 15.50
re au aproape aceeaş greutate 13.10 6 32.30 6 33.-
— dau aproape cu precizie ace- 13. - 7 32.- 7 7—
8 8.30 8 15.20
laş număr de puncte (196.57— 9 27.-
196.67). Or acest rezultat în 10 12.10
ochii oricui nu poate apare de­ Frumus eţe
cât fals, deoarece incontestabi­ Culoare 2 1
la valoare mai mare a trofeu­ Perlaj 2 1
1 12.- 4 9.-
lui cu crengi mai multe — a~ Lăr ime.
1
Vârfuri 1
vând aproximativ de altfel ace­ Coroană 2 2
leaşi dimensiuni — nu apare
Puncte: 208.771 Puncte: 229.18 Puncte: 227.35
în rezultatul formulei. In ace-
CARPAŢII * 1934. No. 11, 291
eaş vreme, după formula Witting, cerbul de 20 —
care are aşadar un plus de 6 crengi deosebit de
lungi — primeşte un avantaj de rotund 20 puncte.
Această greşală a formulei Nadler devine şi mai
pregnantă, dacă socotim că cerbul de 20 cu lărgi­
mea lui puternică are un nou titlu de superioritate
(86.5—76.4), iar cel de 14 are greşala, că lipsindu-i
creanga de ghiaţă, prezintă în partea de jos a pră­
jinilor locuri goale, neestetice.
Cu deosebire surprinzător este însă, că după
Nadler cerbul de 16 e superior cu 14 puncte celui
de 20; pe când după Witting acesta din urmă e mai
slab decât cel de 16 abea cu 2 puncte. Şi această
împrejurare trebue să dea de gândit.
Ce e cauza acestor nepotriviri? Cum de ope­
rează atât de divergent cele două formule?
Se poate, că în cazul, pe care îl prezentăm să
fie la mijloc şi jocul unei coincidenţe în ceeace pri­
veşte formula Nadler, formulă, care nu dă expre-
siune tăriei singuratecelor raze, fie ele cât de scur­
te sau cât de lungi. In afară de aceasta la Nadler
importanţa principală are numai greutatea şi gro­
simea prăjinilor, pe când la Witting aceste mijloa­
ce unilaterale de judecată sunt întregite şi în parte
înlocuite cu numărul şi mărimea (adecă valoarea)
crengilor, ca elemente preponderente în impresia
pe care ţi-o face un trofeu. In felul acesta în cazul
Cerbul capital de 20 (196.67 puncte Nadler, 227.35 puncte Witting) împuşcat
de dl Ieronlm Stolcbiţia In 1334 In terenul Joseni

nostru între cele două formule se prezintă o diver-

ginţă de 6%.
Nu este exclus să se poată apropia deolaltă
aceste două formule în ceeace priveşte rezultatul
izvorât din aplicarea lor. Nu e de făcut alta, decât,
ca la formula Nadler să nu se mai considere 1 kg.
de greutate în 2 puncte, ci numai în 1; în schimb
să se considere valoarea numărului razelor dublu.
In aceeaş vreme la Witting în loc ca să se evalueze
crengile cu câte 5, 4, 3, 2, 1 puncte, să se evalueze
numai în felul următor: 4 puncte pentru lungime
dala 30 cm. în sus, 3 puncte între 20 şi 30 cm., 2
puncte între 10 şi 20 cm. şi 1 punct între 1 şi 10
cm., iar coroana, începând dela două ramuri în sus,
cu câte 2 puncte în plus.
Făcând aceste reciproce concesiuni am avea:
După Nadler: Pentru trofeul de 14, puncte 201.07
trofeul de 16, puncte 216.26
trofeul de 20, puncte 207.69
iar după Witting: Pentru trofeul de 14, puncte 196.77
trofeul de 16, puncte 217.18
trofeul de 20, puncte 209.35

In acest caz principiile de bază ale formulelor

Cerb capital de 16 (211.09 puncte Nadler, 229.18 puncte Witting) împuşcat
de dl Ieronlm Stolchlţla In terltorul Sovata, 1934
ar rămâne neatinse, greşelile ar persista, însă ame­
liorate. La tot cazul e necesar, ca în temeiul princi­
piilor de bază câştigate şi a experienţelor făcute,
să se fixeze o formulă unitară.
Mai observ — de încheere, — că la măsurarea
ramurilor, trebue măsurate în întregime crengile
care se ramifică din prăjină. W.
 X e n o f o n : Tratat d e v â n ă t o a r e
( C e l m a i v e c h i u din Europa)
(Comunicarea lll-a). Tradus din limba elenă de: ŞT. BEZDECHT

Dacă, în loc să stea lângă laţuri, se risipesc, chemaţi-i Tinerii cerbi îi vânăm primăvara, anotimp în care se nasc.
înapoi, până ce se deprind să găsească iepurele din goană; Vânătorul, spre a-i descoperi, se v a duce mai întâi în p ă ­
căci dacă n u se învaţă să urmărească vânatul eu regulă, la durea unde ştie că se află mai mulţi, şi dacă într'adevăr
urmă se obişnuesc să hoinărească, şi deprinderea asta e găseşte, să vie a dona zi înainte de ivirea zorilor, aducând!
foarte rea. Cât sunt tineri, să li se dea de mâncare lângă cu sine pe paznicul cânilor, cu haita lui şi cu suliţi. Cânii
laţuri, (după ce acestea s'au ridicat), pentru ca, dacă din vor fi ţinuţi legaţi, departe de pădure, ca ,să nu înceapă a.
neştiinţă se rătăcesc la vânătoare, să se înveţe a se întoarce lătra când văd vre-un cerb. Vânătorul v a sta la pândă ş i
aici spre a nu se pierde. Precauţia aceasta va fi de prisos, va vedea cum, la revărsatul zorilor, cerboaicele îşi duc puiL
când urmăresc cu îndârjire vânatul, căci atunci le e gândul spre locul unde au să-i culce, apoi se aşează jos lângă ei, şi
mai mult la aceasta decât la mâncare. îi alăptează, uitându-se în toate părţile ca să nu fie văzute
Pe câni trebue să-i hrănească chiar vânătorul: când de cineva; apoi se scoală şi stau în faţa lor ca să-i păzească.
hrana le lipseşte, ei nu ştiu pricina, dar când înfometaţi Atunci să dea drumul cânilor, şi armat, cu suliţele lui, să
fiind, o primesc din mâna lui, ei prind dragoste de acei se ducă spre locul unde a zărit culcat primul pui de cerb,
care le-o dă. notându-şi bine locul ca să nu se înşele, căci locul, când te»
apropii, ţi se pare de obicei cu
CAPITOLUL VIII. totul altfel, decât ţi se părea,
când l'ai văzut de departe.
Cum se vânează iepurii iarna. Cum vezi puiul, să te apro­
Iarna urmărim iepurele, pii de el, căci va sta pe loc, li-
când zăpada a acoperit î n între­ pindu-se de pământ, şi va ţipa.
gime pământul; dacă rămâne pe cât îl ţine gura, lăsându-se luat,
alocuri vreo negreaţă, e mai greu dacă nu cumva e udat de ploaie,
să-1 urmărim. Când ninge şi bate căci în acest caz nu rămâne lo­
crivăţ de la miază-noapte, armele cului, fiindcă frigul şi umezeala
rămân mult timp vizibile, căci dintrânsul îl fac să o ia repede-
zăpada se topeşte greu. Dacă în­ la goană. Dar cânii, urmărindu-l
să bate vânt de miazăzi, şi mai de grabă, îl vor prinde. Apoi î l
e şi soare, urmele dispar repede. dai păzitorului de laţuri. Puiul
Când e viscol, nu putem să-1 ur­ va ţipa, iar cerboaica, fie că v e ­
mărim, căci dârile pe cari le la­ de scena, fie că aude strigătele
să, se acoperă numai decât. Tot puiului, se va repezi asupra pă­
aşa şi când e vifor, •aci troenii zitorului şi va căuta să-şi scape;
de zăpadă şterg urmele. La o ast­ puiul. Atunci e momentul să
fel de vânătoare nu trebue să stârneşti cânii şi să te foloseşti
scoatem cânii, căci le îaghiaţă V â n a t u l i e p u r i l o r cu m ă c i u c a de suliţi. După ce ai prins u n
nările şi picioarele, iar u r a ele pui, te duci la ceilalţi şi cauţi
dispar din pricina gerşului. Pe o astfel de vreme să pornim să-i prinzi în acelaş chip, — In felul acesta se prind puii
cu laţurile şi cu încă un om, şi s'o pornim spre munţi, lă­ mici; cei mari se prind mai greu, căci ei se duc să pască,
sând la o parte pământurile lucrate, iar când dăm de urme, cu mamele lor şi cu alţi cerbi, iar când sunt urmăriţi, se-
să ne luăm după ele. Dacă acestea sunt încurcate, să se ia retrag, de obicei în fruntea turmei, rareori înapoia ei.
pe linia lor, urmărind toate ocolurile, până când va vedea Atunci cerbii îşi apără puii, călcând în picioare pe câni ş i
încotro duc. Căci iepurele tot dă târcoale în acelaş loc, şi va fi greu să-i prinzi, dacă nu poţi să te apropii de turmă,
pentrucă nu ştie încotro să apuce, şi pentrucă e deprins să să risipeşti pe cerbii bătrâni, în aşa fel ca să izolezi vreu­
ne amăgească în mersul lui, pentrucă ştie că e urmărit după nul din cerbii tineri. In acest caz, la prima goană cânii v o r
dâra pe care o lasă. Când dăm de urmă, să pornim înainte rămâne pe urmă, pentrucă puiul, speriat de îndepărtarea*
după ea. Ne va duee sau la locuri adăpostite, sau râpoase, turmei, fuge cu o iuţeală de necrezut; însă la a doua şi l a
căci zăpada se grămădeşte deasupra unor astfel de locuri, a treia goană, căci trupurile lor prea tinere nu pot suporta
lăsând colţuri bune pentru culcuş, aşa cum le caută iepu­ oboseala, ei se lasă prinşi.
rele. Când urmele ne duc înspre astfel de locuri, să nu ne De obicei se pun şi curse cerbilor, în munţi, în j u r u l
apropiem prea mult, ca să nu-1 speriem, ci să înconjurăm livezilor, pe lângă râuri sau zăvoaie, la răspântii, prin
pe departe. De bună seamă că e acolo, când urmele lui nu ogoare, într'un cuvânt prin toate locurile pe unde ei umblă.
mai duc în nicio altă parte. Când suntem siguri ^ de acest Laţurile (prin cari se prind de picior) trebuesc împletite din.
lucru, îl lăsăm în pace — căci nu va pleca de acolo — şi smilax.i) jupuit de coaje, ca să nu putrezească, şi cu cercuri
pornim în căutarea altuia, înainte ca urmele să devină in­ rotunde, prin care sunt înfipte alternativ cue de fier şi de«
vizibile, socotind timpul în aşa fel, ca după ce am mai dat lemn, aşezate unele în faţa altora. Cele de fier să fie mai
şi de alţii, să ne rămână destulă vreme ca să punem laţurile mari, pentru ca cele de lemn să cedeze piciorului, iar cele
împrejurul lor. de fier să-1 strângă. Din curpen, care nu putrezeşte, să se?
Dacă timpul ajunge, înconjurăm fiecare iepure cu la­ ţeasă o funie şi un ochiu pe care-1 punem deasupra cercului.
ţul, ca şi pe pământul gol, aşa ca să nu poată scăpa, ori­ Dar funia şi ochiul să fie tari. Lemnul de stejar sau cer de-,
unde ar fi el, apoi, după ce le-am aşezat, ne apropiem de care o legăm să nu fie curăţit de coajă, să aibă o grosime-
iepure şi-1 stârnim. Dacă totuşi scapă printre laţuri, să ne de un lat de mână şi lung ca de un cot.
luăm după urmele lui, căci el se va duce în alte locuri ase­ Ca să punem aceste curse, vom face în pământ o groapă
mănătoare, dacă nu se ghemueşte în zăpadă. Când vânătorul va rotundă, lată de cinci palme, care la gura ei să fie egală
băga de seamă unde e, să încerce iar a-1 înconjura cu laţuri. Dacă cu cercul laţului, iar în jos să meargă tot îngustându-se; sa-
nu stă pe loc, ne luăm iar după el, căci va putea fi prins va mai face în pământ şi o altă groapă, destul de mare şi
şi fără de laţuri. Se va da încurând bătut, atât pentru că-i cu fundul bine bătut, ca să fixăm în ea funia şi bucata de-
e greu să alerge prin zăpada groasă, cât şi pentrucă de pi­ lemn de care e legată. După aceea se va pune cursa cu par­
cioarele lui miţoase neaua se lipeşte în mare cantitate. tea din jos ca să ajungă la fundul gropii (dintâi), iar funia,
şi ochiul laţului îl vom pune deasupra în jurul cercului
CAPITOLUL I X . acelei curse. După ce am aşezat şi lemnul şi laţul la locul
Cum se vânează cerbul şi puii lui. lor, punem ramuri de spini deasupra cercului, în aşa fel cai
Pentru vânarea cerbilor şi a iezilor de cerb ne vom să nu-1 depăşească, iar peste ele punem frunziş de plante;
folosi de căţele de India, cari sunt mari, puternice, iuţi şi care cresc în acel anotimp. Pe deasupra risipim apoi p ă -
curagioase, calităţi ce le fac să poată bine răbda oboseala. *) Un fel de văsc.
 mâni din groapa săpată, iar peste el un pământ mai solid, de grosimea unui mâner de lance. Capcanele (pentru prins
luat dintr'un loc mai depărtat, ca să ascundem şi mai bine piciorul) să fie la fel cu acelea pentru cerbi. La o vână­
cursa. Restul pământului îl ducem departe, căci dacă ani­ toare de mistreţi să se întovărăşească mulţi vânători, căci
malul simte pământ săpat proaspăt, (şi cerbul simte numai chiar aşa fiara e greu de prins. Acum să arăt cum trebue
decât), atunci începe să bănuiască. să ne slujim de fiecare din sculele de mai sus:
Vânătorul, întovărăşit de cânii lui, va putea pândi cer­ După ce am sosit la locul unde bănuim că sunt porci,
bii pe munţi toată ziua, dar mai ales dimineaţa. El va în­ să ţinem câinii legaţi şi să dăm drumul numai unei căţele
cepe vânatul în ogoare chiar înainte de a se face ziuă; pe de Laconia, pe care s'o urmărim în mersul el de jur îm­
munţi însă. din pricină oă locurile sunt pustii, poţi să prinzi prejur. Când va da de urma fiarei, să ne ţinem strâns după
cerbul şi noaptea şi în miezul zilei. In ogoare numai noap­ adulmecările căţelii, urmărind-o toţi vânătorii strânşi la
tea, căci de oameni se sperie. Cum găseşti cursa răsturnată, un loc. Chiar vânătorii vor putea observa multe urme de-ale
ia-te după urmele dobitocului, dă drumul la câni, stârneşte-i. mistreţului: în locurile moi, urma picioarelui lui în tină, în
Observă după dâra lăsată de bucata de lemn. drumul pe care hăţişuri, crengi frânte, iar pe unde-s copaci, coaja zdrobită
a apucat-o cerbul. De obicei dâra se vede. Pietrele sunt mu­ de colţii fiarei. Căţeaua, în adulmecarea ei. va ajunge de
tate din loc; lemnul va fi lăsat urme prin ogoare. Se vor obicei la un desiş de pădure, căci în astfel de locuri îi place
vedea bucăţi de lemn pe pietre, dacă dobitocul a trecut prin porcului să se culce; astfel de desişuri sunt călduţe iarna, şi
locuri aspre şi urmărirea va fi cu atât mai uşoară. Dacă răcoroase vara. Când va ajunge la culcuşul dobitocului, că­
.s'a prins (în laţ) cu unul din picioarele dinainte, se va schi­ ţeaua va lătra; de obicei mistreţul nu se scoală din culcuşul
lodi numai decât, căci lemnul îl va fi rănit pe tot trupul şi Lui. Chemăm atunci căţeaua, o legăm la un loc cu celelalte,
p e faţă. Dacă însă ochiul laţului îl va fi prins de unul din la oarecare depărtare de culcuşul porcului, şi începem să
picioarele dinapoi, lemnul pe care îl târăşte după sine îi va întindem laţurile prin locurile pe unde obişnueşte să umble
fiara, agăţând ochiurile laţului de
furca crăcilor din pădure. Vom
întinde cât mai mult fundul (pun­
ga) laţului, sprijinindu-1 şi în-
tinzându-1 de o parte şi de alta
cu crengi, lăsând lumina să pă­
trundă cât mai larg prin ochiuri,
pentru ca fiara, în goana ei să
vadă limpede până dincolo de laţ.
Peridromul să-l legăm de un ar­
bore gros, nu de un tufiş, căci
în locuri descoperite, (când fiara
dă Sn laţ, prin smueiturile ei)
scoate din pământ tufişul cu ră­
dăcini cu tot. De fiecare parte
să astupăm orice drum, chiar şi
\ cele mai grele, cu crăci şi lemne,
() pentru ca mistreţul să fie silit în
goana lui să meargă drept spre
laţuri, fără să-şi cârnească dru­
mul.
După ce am întins bine la­
ţurile, să dăm drumul la toţi câi­
nii, să luăm suliţele şi ţăruşii şi
să ne apropiem de fiară. Cel mai
V â n ă t o a r e a m i s t r e ţ u l u i d i n C a l y d o n ( d u p ă un v a s antic) îndemânatic vânător să pornească
în frunte asmuţând câinii, iar cei­
împiedica orice mişcare a trupului. Uneori cursa se încurcă lalţi vânători să-1 urmeze în ordine, la un bun interval unul
în ramurile înfureate ale pădurii şi atunci cerbul e pierdut, de altul, pentru ca fiara gonită să aibă destul loc să treacă
dacă nu poate rupe funia. Dacă s'a prins fie în astfel, fie printre ei, căci dacă, în retragerea ei, dă peste mai mulţi
istovit de oboseală, nu vă apropiaţi de el. daoă-i de parte strânşi la un loc, aceştia sunt primejdie să fie răniţi, căci
bărbătească, căci loveşte şi cu lemnul şi cu picioarele; tra­ mistreţul îşi varsă mânie pe cel care-i iese întâi în cale.
geţi de departe cu suliţele în el. Vara se pot prinde şi fără Câinii, după ce s'au apropiat de culcuş, se reped asupra por­
curse, numai gonindu-i. Ei obosesc repede, se opresc şi tului, care, speriat, va sări din vizuina lui, svârlind în văz­
atunci pot să-i asvârli cu suliţa în el. Dacă sunt înteţiţi duh primul câine ce s'a repezit asupra lui. Apoi o va lua la
U n g ă mare sau lângă malul unui râu, nea vând încotro se goană şi va cădea în laţ. Dacă nu, ne luăm după el. Dacă
.aînncă în apă. Uneori cad pentru că-şi pierd răsuflarea. locul în care porcul s'a prins în laţ, e povârnit, se va nă­
pusti îndată; dacă e şes, va sta locului, uitându-se în toate
CAPITOLUL X. părţile. Câinii, în clipa asta, îl vor înteţi de aproape. Vână­
torii, cu băgare de seamă, vor arunca cu suliţi şi cu pietre
Despre vânatul mistreţilor. în el, înconjurându-1 pe la spate şi de departe, până ce fiara,
La vânatul mistreţilor să ne servim de câni de India, tot îmbulzindu-se înainte (spre fundul laţului) va întinde
d e Creta, de Locrida, de Laconia, de laţuri (arkys), de suliţe, peridromul laţului. Apoi, vânătorul cel mai iscusit şi mai
do ţăruşi, de capcane. Şi cânii din rasele sus numite să nu puternic, apropiindu-se de el va căuta să-1 lovească din faţă
fie luaţi la întâmplare, ci aleşi dintre aceia cari sunt în cu ţăruşul. Dacă, deşi lovit cu suliţi şi ţăruşi, nu vrea să
stare să atace aceste fiare. Laţurile să fie făcute din acelaş întindă peridromul,i) ci se întoarce împotriva celui ce-1
fel de in ca şi cele pentru iepuri şi împletite din trei viţe, atacă, trebue să ne apropiem, ţinând ţăruşul, cu stânga îna­
fiecare din acestea răsucite câte cincisprezece fire. Laţul să inte, cu dreapta înapoi, — căci stânga îndreaptă lovitura
înumere de sus din vârf până jos, zece noduri (adică zece iar dreapta o repede — înţepenind înainte piciorul stâng pe
ochiuri), iar lungimea ochiurilor să fie de un pygon (0,385 aceeaşi linie cu mâna stângă, iar dreptul pe o linie cu dreap­
m ) . Sforile (peridromurile) ce strâng laţul, să fie odată şi ta. Apropii ndu-ne să repezim ţăruşul, ţinând picioarele tot
jumătate mai groase decât cele de la laţul de prins iepuri; atât de desfăcute ea la luptă, înclinându-ne partea stângă
la aripi (margini) să aibă inele şi să fie trecute prin ochiuri, spre stânga, cu ochii în ochii fiarei, pândindu-i orice miş­
iar vârful lor (al peridromurilor) să iasă prin inele, cinci­ care a capului.
sprezece la număr, căci vor fi de ajuns. Când îl lovim eu ţăruşul, să luăm seama ca nu cumva
Suliţile pot fi de orice fel, însă să aibă vârful lat şi fiara, prin o mişcare a capului, să facă să ne cadă ţăruşul
ascuţit ea briciul, iar mânerul din lemn tare. Ţăruşii să aibă din mână, căci, îndată ce ne-a dezarmat, se repede asupra
un vârf de fier de un picior şi un sfert (0,40 m.), iar locul noastră. In caz că ni se întâmplă aşa ceva, să ne trântim
unde se îmbină vârful de fier cu mânerul, să fie ghintuit cu faţa în jos, căutând să ne ţinem strâns cu mâinile de ce-o
< J U dinţi de aramă, solizi; mânerul să fie din lemn de corn ») Nu dă in lai.
ii pe pământ. Când suntem în poziţia asta. mistreţul năpus- de părinţii lor, care atunci, când se luptă pentru puii lor,
tindu-se asupră-ne nu poate să ne apuce pe dedesubt pentru sunt mai dârzi şi mai aprigi, decât chiar când se luptă pen­
că dinţii lui sunt curbaţi în sus. Dacă stăm în picioare, sun­ tru propria lor viaţă.
tem neapărat în primejdie de a fi răniţi. Dobitocul încearcă
atunci să ridice în sus pe cel întins cu faţa la pămnt; când CAPITOLUL XI.
vede că nu poate, se sue pe el şi îl calcă în picioare. Când
cineva se găseşte în această primejdie, nu mai are decât o Vânătoarea de lei, leoparzi şi alte animale sălbatice.
scăpare: unul din vânători să se apropie de porc cu un ţă­ Leii, leoparzii, linxii (râşii), panterele, urşii şi alte ani­
ruş şi să-1: întărâte, cu acesta ea' şi cum ar vrea să-1 re­ male asemănătoare, se vânează îh ţări- străine, pe muntele-
peadă; dar să nu repeadă ţăruşul, ca nu cumva să nime­ Pangeu şi Cittus, dincolo de Macedonia, sau în muntele Olimp
rească în cel căzut jos. Văzând aceasta, porcul lasă pe cel din Misia, şi în Pind; altele în Nysa, dincolo de Siria şi prin
căzut şi înfuriat se va repezi asupra celui eare-1 întărâtă. alti munţi în cari pot trăi astfel de lighioane. In unii munţi,
Cel de jos să se ridice imediat, luând seama să aibă ţăruşul din pricina locurilor grele de umblat, se prind cu ajutorul
tot în mână, căci a scăpa (de primejdie) fără să dobori fiara, unei otrăvi, numite aconit. Vânătorii amestecă otrava asta
nu e nici o procopseală. Să repeadă iar ţăruşul în sălbătă- î n diferite feluri de mâncare, după gustul deosebit al fie­
ciune, căutând s'o lovească pe­ cărui animal, şi o pun dea-
ste omoplaţi la junghetoare şi lungul apelor, sau în locurile»
să se opintească eu nădejde. unde au de obicei să umblfr
Mistreţul, în furia lui, se în­ astfel de fiare. Unele din ace­
deasă în ţăruş cu atâta vehe­ lea care noaptea se scoboarăla
menţă că prin mâner ar ajun­ câmpie, sunt prinse, nu fără.
ge până la vânător, dacă n'ar primejdia vânătorilor, în lo­
fi acei dinţi de aramă de la curi înconjurate de oameni
lance ca să-1 împiedice. Căci călări şi înarmaţi. Pentru
are o putere de necrezut: Din­ unele din ele se fac şanţuri
ţii lui sunt aşa de înfierbân­ mari, adânci, în formă d e
taţi, că dacă, imediat după cere, lăsând la mijloc o coloa­
ce-a murit, punem pe un colţ nă de pământ. Noaptea ei leagă
de-al lui peri, aceştia se răsu­ pe aceasta o capră, iar locul
cesc de căldură; iar când, viu din jurul şanţului îl astupă cu
fiind, e întărâtat, colţii lui crengi,, ca să nu se vadă, n e
ard, după cum se vede după V f l n â t o a r e de m i s t r e ţ i lăsând nici o Intrare înspre
perii pârliţi ai câinilor, pe care şanţ. Fiarele, la auzul behăi­
numai i-a atins, fără să-i nimerească. Iată unele din difi­ tului caprei, dau târcoale gardului de crengi, şi negăsind
cultăţile pe care le întâmpinăm când e vorba să prindem nici o trecere, sar înăuntru şi astfel sunt prinse.
un mascur.
Dacă se prinde în laţ, o scroafă, vânătorul se repede CAPITOLUL X I I .
şi o loveşte, băgând de seamă, ca să nu cadă, repezit înapoi
de fiară; dacă i se întâmplă să cadă, e în primejdie să fie Vânătoarea ca şcoală de război.
călcat în picioare şi muşcat. Deci să-şi dea toată silinţa să A m vorbit în eele de mai sus de lucrările ce privesc*
nu cadă; dacă totuşi, se întâmplă acest lucru, trehue să în­ vânătoarea. Foloasele acestui sport sunt numeroase, căci el
cerce să se scoale, cum am explicat des­ ne face un trup robust şi sănătos, ne-
pre cel ce cade atacat de un vier. Când ascute vederea, ne face auzul mai fin,
se ridică de jos, vânătorul să caute iar şi ne dă o tinereţe mai lungă. Dar mai
s'o lovească cu ţăruşul, până ce o o- cu seamă e folositor pentrucă ne de­
moară. prinde cu războiul. Cei obişnuiţi c u
Porcii mistreţi se prind şi în ast­ Btrapaţele vânătoarei, când vor avea s ă
fel: Li se întind laţuri (arkys) de la meargă pe un drum greu, cu armele î n
crânguri spre păduri, spre o coastă de spate, nu se vor lăsa abătuţi. Vor r ă b ­
plaiu, spre locuri povârnite, unde sunt da orice oboseală, căci vor fi deprinşi
trecători spre păşuni, spre bălţi, spre cu ea de la vânătoare. Ei pot dormi
ape. Cel însărcinat cu paza laţurilor să bine pe un culcuş cât de tare, şi s u n t
fie armat cu un ţăruş; ceilalţi vânători, ascultători şi disciplinaţi în împlinirea
întovărăşiţi de câini, cercetează locurile r e de ur poruncilor ce li se dă. Când e vorba de»
cele mai bune. Când dau de fiară, în­ Vânătoa u r
* un atac împotriva duşmanilor, ei sunt
cep s'o urmărească. ort când gata să pornească şi să exe­
Dacă mistreţul cade în laţ, paznicul, cu ţăruşul î n mâ­ cute comanda, pentrucă aşa s'au obişnuit de la vânătoare.
nă, să se apropie de el şi să procedeze cum am spus mai sus; Fiind puşi în linia dintâi, ei nu vor părăsi frontul, căci ei
dacă nu se prinde, să-1 urmărească mai departe. El. s e mai ştiu să fie răbdători şi dârzi.; Când duşmanii au luat-o l a
prinde şi gonindu-1 cu câinii, pe vreme de mare zăduf; căci goană, ei ştiu să-i urmărească fn ordine şi disciplină în orice-
ligioana, deşi are o putere extraordinară, se istoveşte pier- loc, căci au această deprindere de la vânat. In caz că ar­
zându-şi răsuflarea. mata din care ei înşişi fac parte, a fost înfrântă, prin orice?
La astfel de vânători pier mulţi câini şi adeseaori se locuri oricât de prăpăstioase sau grele, ei ştiu să se retragă
primejduese chiar vânători. Când animalul, înteţit fiind, se in ordine, să se salveze şi pe ei, să salveze şi pe alţii. Căci
va retrage sau în apă, sau la marginea unei prăpăstii, sau obişnuinţa cu astfel de marşuri (de la vânătoare), le v a
într'un stufiş de unde nu mai vrea să iasă, şi când nici laţ, pune la îndemână resurse mai bogate. Ba se întâmplă uneori
nici nimic altceva nu-1 mai opreşte de a se năpusti asupra ca atunci când o numeroasă armată de aliaţi e bătută, o*
celui ce se apropie de el, vânătorii vor fi siliţi să-1 atace cu mână de astfel de oameni zdraveni şi îndrăsneţi, să pue ei
ţăruşele. pe goană pe învingătorii, cari urmărind pe înfrânţi s'an
Astfel stând lucrurile, ei totuşi trebue să pornească îm­ rătăcit în locuri necunoscute; atât e de adevărat că oamenii
potriva lui şi să-şi arate curajul de care trebue să dea do­ robuşti la trup şi la suflet, au totdeauna victoria in.
vadă cei cari şi-au ales o aşa de grea meserie. Să se slu­ preajma lor! De aceea şi străbunii noştri, ştiind că vână­
jească de ţăruş şi să-şi ţină trupul în poziţia arătată mai toarea e pricina succeselor împotriva duşmanilor, au pus-o
sus. Şi dacă ar păţi ceva, asta nu se va întâmpla pentrucă în programul de educaţie al tinerilor noştri. Astfel, deşi pe>
ar fi nesocotit învăţăturile date de mine. Şi porcilor li se vremuri recoltele la noi erau slabe, totuşi n'âu crezut de-
întind capcane (de picior) ca şi cerbilor şi în aceleaşi lo­ cuviinţă să interzică vânătorilor ea să vâneze în tot locul
curi. Pânda, urmărirea şi apropierea de animal, cât şi fo­ orice lighioane sălbatice. Afară de aceia, ei au interzis v â n ă ­
losinţa ţăruşului se face după aceleaşi precepte. Pureeluşii torilor de meserie să vâneze noaptea pe o întindere de multe»
de mistreţ noi născuţi, se prind foarte greu; căci ei nu-s lă­ stadiii) în jurul oraşului, tocmai pentru ca să aibă ce v â n a
saţi singuri, până nu cresc. Şi dacă-s descoperiţi de câini, şi tinerii. (Va urma.}
sau simt ei ceva, numai decât se ascund în pădure, urmaţi h Un stadiu egal m ¡85 metri.
 VULPEA Şl APA
Cine o fi văzut vulpe înotând? Multe zile ani
petrecut cu arma în spate pe tot felul de terenuri
de vânătoare, multe vulpi am observat, cu mulţi
vânători am stat la sfat, dar nici nu am văzut, nici
nu mi-a spus hotărât nimenea să fi văzut vulpe
iiruncându-se în apă să o treacă, aşa după cum fac
toate celelalte gadine ale noastre. Deşi vulpei nu-i
e „greaţă" de apă. Nu numai în desene şi picturi
o vedem dibuind după raţe dealungul păraelor
prinse în ghiaţă, cu ochiuri încă libere. Intre locu­
rile pe care le bate mai bucuros în timp de iarnă,
sunt tocmai malurile râurilor şi ale păraelor. Da-
pănă dealungul lor, caută în trestiişul înfrânghiat
pe mal, se târeşte aievea pe burtă, să sară între ra­
ţele aciuite sub ţărm. Mai mult: iarna cuibăreşte
foarte bucuros în asemenea locuri, în papuri, în
trcstiiş şi nu e rău plan vânătoresc, să treci dea­
lungul malului: îţi sare din culcuş, ca iepurele. Aşa­
dar nu au tocmai teamă de apă. Dar încă o obser­
vaţie: iarna, dacă dă puţin desgheţ şi se adună apa
de zăpadă pe lună şi în locuri unde nu are scur­
gere uşoară, foarte adese observăm vulpea meşte­
rind prin asemenea bălţi. Nu-mi pot da seama bine
ce caută, dar se ţine cu predilecţie în asemenea lo­
curi. Şi nu numai pe marginea lor: intră în apa
mică de o şchioapă şi caută în lung şi latul bălţii.
Mi s'a dat să văd de mai multe ori acest lucru, şi
îmi aduc aminte de prima oară, când am experiat
acest obiceiu al vulpii, pe care mi l-au confirmat
apoi şi alţi vânători. înainte de războiu (eram încă
tinerel, ehei!) îmi cumpărasem un Winchester 22,
care trăgea de minune. După închiderea vânatului
la iepuri, ieşii în o după masă prin împrejurimea
orăşelului unde trăiam, să mai trag cu glonţ în câte
o cioară, în câte un câne. Ajung deasupra unei
lunci inundate, cum arătam mai sus. In apă cotro-
băia un câne. Mi se părea mic, că e cam lung şi cu
picioare cam scurte, dar ce să fie decât câne. Mă
apropiu eu cum pot, şi dela vre-o sută de paşi,
ţanc!, trag glonţul. Cânele meu icneşte, dar nu se
vaetă, cum au obiceiu cânii plezniţi. II văd împle-
tindu-se, şi plecând spre mal, cu greu, mai căzând
câte odată. La marginea bălţii se opreşte o clipă şi
îi mai pot trimite un plumb, care îl opreşte. Oco­
lesc balta şi când colo, găsesc, murind, un vulpoi.
Adecă, cum umblase prin baltă i se înmuiase şi pă­
rul de pe burtă şi mai ales coada, luându-i aspec­
tul obişnuit de vulpe şi asemănându-se mai mult cu
un câne... cam curios. De atunci, când trec pe vre­
me de topire a zăpezii pe locuri mlăştinoase, mă
cam uit cu băgare de seamă şi mi-a fost dat încă
de v r e o trei ori să văd pe jupâna vulpe păşind prin
apă. — In schimb, am văzut, că se fereşte grozav
să treacă apa mare înotând. In un teren, pe unde
vânam, era o insulă formată de un râu şi pârâul
abundent al morii. In insulă berc, tufărie: loc mi­
nunat de vulpi. Ori cât le învârteau copoii, nu tre­
ceau prin apă. Dar cercau să se fâştice peste podul
destul de înalt, care lega insula de pădurea de din
colo. Aşa, că preajma acestui pod era cel mai bun
loc de ţiitoare. — Oare să nu ştie înota vulpea? Cu
greu aş putea să cred, dupăce toate animalele noa­
stre patrupede înoată. L
RARITĂŢI ORNITOLOGICE
Să mai adaug şi eu ceva la articolele atât de in­
teresante ale dlor: Lt.-Col. Rosetti-Bălănescu, Dr.
Philipowitz, ing. Paşcowschi şi C. Kornis, referi­
toare la gâscă cu gâtul roşu (Branta rufieolis).
1. Preparatorul Winkler avizează, că la 25 No-
emvrie 1931 un vânător din Deva a văzut două
exemplare, dintre care a împuşcat pe unul, un băr-
bătuş.
2. Profesorul Kamner avizează, că în 7 Noem
vrie 1932 dl Czikeli a împuşcat lângă Agnita (jud.
Târnava Mare) un exemplar, care se găseşte, na­
turalizat, în muzeul de istorie naturala din Sibiu.
3. Vânătorul Paul Liebhardt: am văzut lângă
comuna Turnişor (Sibiu) pe un şes de lângă apa
Cibinului un cârd de 25 piese...
Nu e suficient, ca cei câţiva ornitologi din Ro­
mânia să fim în permanentă legătură pentru a ne
comunica diferitele observaţiuni, ci trebue să ne
punem în o strânsă legătură cu lumea vânătorească,
pentru a o îndemna să comunice observaţiunile, pe
care le face ea. Dl ing. Paşcowschi, în articolul său,
a exprimat presupunerea, că a văzut în pasaj şi
Gâscă inelată (Branta bernicla bernicla L.). Cred,
că e bine să publicăm o imagine a acestei gâşte în
revista noastră, şi să rugăm pe vânătorii noştri să
comunice, dacă au văzut sau poate au chiar împuş­
cat în România v r e u n exemplar al acestei paseri
rare.
Gâscă inelată e de mărimea gâştei cu gâtul
roşu, adecă ceva mai mare decât o raţă domestică,
bine făcută. Capul şi gâtul le are negre. Pe gât are
un inel alb caracteristic, ca cel, pe care îl are hu­
lubul inelat. Spatele e sur-cenuşiu, partea de jos
desenată mai întunecos sau mai deschis, variind.
Picioarele negre.
Cuibăreşte, în vechile continente, la litoralul
nordic al mărilor siberiene, în nordul Rusiei euro­
pene până la Spitzberg. Pasajul de toamnă, pe vânt
de nord, se întinde până la litoralul apusean al Da­
nemarcei, de acolo peste mare spre Olanda şi Nor­
dul Franţei, — trecând ele în cârduri mari. Singu­
ratece exemplare răsleţite au ajuns şi în Europa
centrală, au fost chiar împuşcate aici. Se prea poa­
te, că asemenea exemplare rătăcite să fi ajuns şi
până în ţara noastră. In zbor ţipă: „Rot... Rot".
Observaţiunile ornitologice de multe ori sunt
extrem de dificile, făcându-se din depărtare, şi ob­
servatorul având în faţa lui adese paseri cu totul
necunoscute. Vânătoarea la gâşte sălbatece, în ţara
noastră dă ocazie în fiecare an să se împuşte piese
din speciile rare, având în vedere pasajul, care tre­
ce peste România. Pentru a da unele elementare
noţiuni, am publicat în numărul de Martie 1931 a
„Revistei Vânătorilor" un scurt repertor al speciilor
de gâşte, care trec pe la noi, '•— pentru a le recu­
noaşte uşor vânătorii. Amintesc aici că se confundă
uşor Gârliţa mare cu Gârliţa mică. Aceste din ur­
mă se pot însă distinge foarte uşor atât în urma
taliei sale mai mici, dar mai ales prin pleoapele, pe
care aceasta le are galbene-aurii. De asemenea aş
aminti de nou, că Gâscă de câmp, care e mai mică
decât Gâscă mare, şi are ciocul negru cu o bandă
galbenă pe el, apoi are picioarele de asemenea gal­
bene. — Dacă s a r întâmpla să se împuşte o piesă,
care să aibă banda pe cioc de culoare roz, roşie,
violetă, avem a face cu o varietate cu totul rară, şi
piesa trebue să fie trimisă pentru cer­
cetare staţiunilor de ornitologie, co-
municându-se totdeauna şi locul pre­
cis unde au fost împuşcate asemenea
exemplare preţioase.
Silva Spiess
cond. staţiunei de om. a Of. Văn. Regale
C A T E C E V A D E S P R E N O R IŢĂ
îndemnat şi de articolul apărut în No.
12—1933 a apreciatei noastre reviste „Carpa-
ţii", în care dl Dr. A. F. ne vorbea despre
existenta în România a noriţei, aş dori să
adaug, că mulţumită Sfântului Hubertus, la
noi noriţa nu e un animal atât de rar, după-
cum pare a crede dl Dr. A. F. Exemplarul de
noriţă, prezentat în fotografie în cadrele
amintitului articol, e preparat foarte rău: are
figura unei hermeline şi în afară de aceasta
e cu totului tot prea lungă. Apoi codiţa îi
este încârligată în sus. In realitate noriţa
are figura precis asemănătoare celeia a di-
horului (Foetorius putorius). Noriţa se asea­
mănă şi în ce priveşte modul ei de trai cu
mult mai bine cu dihonii decât cu vidra. In
România, dar mai ales în părţile sudice ale
Bucovinei şi în Munţii Rodnei o găsim aproa­
pe tot atât de des, ea şi dihorul. Chiar în jurul Cernăuţilor,
la Prut şi Ceremuş, se găsesc destul de des noriţe. Urma îi
este foarte asemănătoare cu cea a dihorului şi principala
deosebire dintre aceste două urme e, că pe când noriţa aşează
picioarele mai mult unul lângă altul, dihorul le pune mai
mult unul după celalalt. Foarte puţini vânători de profesie
recunosc precis urma noriţei, — de obiceiu e confundată cu
cea lăsată de dihor.
In ultimii 10 ani, pădurarul Bruno Knoblauch (Deaca,
ocolul silvic Iacobeni), prea bine cunoscut ca un excelent vâ­
nător de răpitoare, a prins la râul Bistriţa şi pe părăul Deaca
vre-o 70 de noriţe, — iar autorul acestor şire, în acelaş răs­
timp a prins în diferite părţi ale Bucovinei vre-o 60 noriţe.
Dintre aceste din urmă 8 piese în cursul iernei 1933—34, în
revirul silvic Scoruş. Alăturata fotografie prezintă această
pradă, cuprinzând, ca a noua piesă un dihor. Cele două no­
riţe din dreapta, încă nejupuite, le-am prins în aceeaşi zi,
urmărindu-le pe zăpadă cu un foxterrier cu părul scurt. După
jupuire şi după ce pieile lor au fost întinse pentru uscare, şi
aceste două piese au fost tot atât de mari, ca celelalte de
lângă ele. Piesa din stânga e un dihor tare, apoi urmează
trei noriţe cu spatele şi alte trei cu pântecele către cetitor.
Noriţa se hrăneşte pe la noi cu broaşte, raci şi peşti,
nedispreţuind ici-colo nici câte o pasere. E curios, că noriţa
nu are niciodată paraziţi, purici etc. h un animal frumos,
isteţ, foarte mobil, care înoată şi se dă la fund excelent.
Vânătoarea noriţei e deosebit de interesantă şi plină de
farmec, pe zăpadă mare, in împrejurimile păraelor de munte,
fiind vânătorul Însoţit de un câne aspru. Cei mai potriviţi
câni sunt foxterrierii şi bursucarii. Totuşi aceştia din urmă
sunt cam stingheriţi de zăpada prea mare, şi adeseori vână­
torul e obligat să-i poarte in raniţă. Porneşti pe urma proas­
pătă a noriţei, care şnurueşte de obiceiu dealungul păraelor
de munte. Cânele îl duci legat, până ce găseşti acest mic ră­
pitor pitulat în sălaşul lui de peste zi, aşezat sub diguri,
sub intăriturile de ţărm, sub rădăcini, adese chiar sub gră­
mezile de crengi tăiate, care s'ar găsi pe lângă apă. Aici dai
drumul cânelui, care uneori are lucru anevoios. Adese trebue
să scotoceşti prin adăpost cu skiul, cu bastonul e t c . ca să
determini noriţa să sară. Deseori refuză să iasă la iveală
şi stă pitulată în locuri unde nu poate ajunge nici cânele.
Foarte rareori ajungi în situaţia să tragi cu arma; de cele
mai multe ori o prinde şi o zugrumă în o clipă foxul. In
gura cânelui aproape totdeauna îşi pune în activitate glanda
de putoare, care spre norocul cânelui nu e nici pe departe
atât de... odorată. ca cea a dihorului. In felul acesta am
prins în iarna 1933—34 8 noriţe; a noua precum şi un dihor
am prins în cursă de fier. Adese am găsit cuiburi de noriţe
şi totuşi m'am întors acasă fără pradă, din cauza, că nu am
putut să ajung nici cu un mijloc până la ea. Dar... nu fie­
care zi e zi cu belşug.
Brig. silv. E. SLVBCIACOVSCHI, Ciocăneşti—Bucovina.
Prada unei ierni: opt noriţe şi un dihor
 TCSrt!Freyís¡1I
í í
Dr. L u d w i g Heck: T i e r e , w i e s i e w i r k l i c h sind. (Ed.
Paul Parey. Berlin, S\v. 11, Hedemannstrasse 28/29: broşat
Km. 4,80).
Marea modă e azi literatura în legătură cu viata ani­
malelor. Vitrinele librăriilor mari ne prezintă an de au mai
multe bune lucrări de acest fel, de sigur cele mai multe ex­
celent ilustrate. Dar aproape toate au o nota comună, care
- - credem — le detrage mult din valoarea lor. Autorii sunt
s'.ăpâniti mai mult de dragostea faţă de animale, decât de
dorinţa do a le prezenta în realitatea firei lor. Poate nici
T I U avi calificarea necesară, nu au suportul de studiu cu ade­
vărat ştiinţific necesar. Şi de aici urmează un fenomen:
aproape în toate lucrările de această natură, e aşezat un
suflet quasi omenesc. Caracterul animalelor e un caracter
omenesc, cu preocupări — bune, rele — omeneşti, cu firi ome­
neşti, cu mentalitate omenească. E poezie, adeseori mişcă­
toare dar prea puţin reală. — Rezultatul e, că în cititori se
produc imagini greşite, îi îndepărtează de cunoaşterea reală
a animalelor. D. Ludovic Heck păşeşte pe altă cărare. Şi nu
e mirare, când ne gândim, că o viaţă întreagă s'a ocupat de
studiul animalelor, a vieţii animalelor, atât în întinderile
libere, cât şi mai ales în timpul celor 46 do ani. cât a fost
directorul gradinei zoologice din Berlin. „Cunoaşteţi anima­
lele aşa cum sunt ele aievea!" e deviza pe care singur o
mărturiseşte. Ne perindă în faţa ochilor o serie întreagă de
animale, prezentându-le în 75 fotografii realizate cu toată
perfecţiunea fotografică şi tipografică. Lângă fotografii ne
d i, în propoziţii succinte, măsurate câte o imagine a firii
animalului, aşa după cum este ea în realitate. Scopul pe
«are îl urmăreşte vădit autorul este să prezinte animalul în
originalitatea lui, să ne arate şi să ne explice de ce e ani­
malul aşa cum e şi nu e altfel, pe ce se întemeiază exterio­
rul lui, firea lui, obiceiurile lui, şi de ce şi in ce fel se deo­
sebeşte de alte animale aparţinând aceleiaş familii. Şi au­
torul şi-a atins ţinta aceasta. Ne-a dat în felul acesta o
carte, care fără să bruscheze cunoştinţele noastre, adese gre­
şite, ne întăreşte şi ne îndreaptă privirea, ca să vedem rea­
litatea nesebimonosită, să înţelegem cea ce vedem şi prin
căile acestea să ajungem la o adevărată simpatie pentru ani­
male. Chiar şi pentru cei ce sunt specializaţi în zoologie,
•cartea cuprinde multe lucruri noui şi interesante. Iată de
pildă ne prezintă o fotografie a „paserei-rinoeer".
enorm, mai mărit încă şi prin un tot atât de voluminos
. corn" deasupra lui. Cum păcatele îşi poate purta paserea
asta o asemenea povară de cioc? In câteva propoziţii ni se
spune: ciocul e extrem de uşor; e o construcţie... tehnică ex­
traordinar de ingenios calculată. Nu e masiv; pojghiţa tare
dela suprafaţă e susţinută de un sistem do traverse în jurul
cărora spaţiul e gol. 17n fel de construcţie de pod, puternică
şi uşoară... Maestru! Heek ne-a dat o carte din care învăţăm
multe si culegem — cei care iubim făpturile naturii —
multă desfătare. Cartea se găseşte şi în marile librării diu
ţară.
Hermann Eisenhardt Der W a l d g e b r a u c h s h u n d und
Seine F ü h r u n g (Ed. Paul Parey. Berlin Sw. 11. Em, 4.20).
Când zicem „prepelicar" sau câne de aret, ni se înfăţişează
— prin puterea obişnuinţă — câmpie întinsă, coline deschise,
în care tovarăşul nostru de vânătoare patruped îşi ţese zig­
zagurile, se opreşte cataleptic in aret. Sau aportând din
oglindă de apă şi din stuf'ărie raţa căzută. — Acesta e poate
câmpul clasic al activităţii prepelicarului. Dar vremile s'au
schimbat. Azi prepelicarnl trebue să îndeplinească şi alte
îndatoriri, şi mai ales azi terenul de acţiune a lui e mult
mai larg. Prepelicarnl de azi trebue să-mi fie un real ajutor
şi în teren păduros; locul lui e lângă mine nu numai la
vânătoarea de iepuri, de prepeliţe şi de potârnichi, ci şi
atunci, când. vânez ţapi şi cerbi. Azi prepelicarul trebue să
ma asiste dela prepeliţă până la cerb. Ceeace era înainte
anaehronisin azi e o cerinţă: prepelicarnl, care îmi goneşte
în päd ine vânatul, dând glas; prepelicarnl pe care îl pun
pe urma de sânge a ţapului, ii urmăreşte şi găsindu-1 rănit
îl sugrumă, ca apoi să ma cheme prin bocetul lui. Această
utilizare a cânelui de aret are mai ales la noi o mare im­
portanţă. Copoii sunt pe cale să dispară: trebue sn-i înlo­
-UMIMIMI!
cuiască alt câne. Câni speciali limieri nu avem. şi fiind cu
totul specializaţi e greu să sperăm o înmulţire a lor. Or
vânătoare mare (mai ales la cerbi şi ţapi) fără de câne, care
să caute pe urma de sânge vânatul căzut însemnează chin
îndelungat pentru vânatul rănit, şi pierderea atâtor trofee
şi valori vânătoreşti. Cartea editată acum de Paul Parey ne
dă o mână de ajutor. Cum să dresăm şi cum să conducem
prepelicarnl pentru lucru în pădure î Cartea e scrisă de un
specialist de prim rang, şi e scrisă avându-se în vedere con-
sideraţiunl pur practice. Nu se gândeşte nici la cânele dresat
ca. pentru reprezentaţii de circ. şi nici la cânele modelat
după clasicele norme. Are în faţa lui cânele care ajută în
mod real pe vânător, acolo în revirul lui. acoperit de pă­
dure, de tufişuri, de lăstăriş nepătruns de gonaşi. Lucrarea
cuprinde capitole: Noţiuni de dresaj în vederea vânătoarei
în teren acoperit şi a urmftrirei vânatului rănit. Munca de
liuiier. Vânătoarea în teren acoperit etc. Nu e o carte nu­
mai de dresaj. Mai curând e una care ne învaţă modul de
utilizare a prepelicarului în scopurile şi terenele arătate mai
sus. In nenumărate rânduri am avut prilej să apreciem mun­
ca cânelui de aret în pădure şi în munte. Ar fi de mare
folos, ea utilizarea lui de această natură să fie generalizată;
iar pentru aceasta sunt necesare unele cunoştinţe. Pentru
pi'imadată le găsim adunate în o carte, scrisă de un pri­
cepător.
R e v i s t a Vânătorilor (Bucureşti. No. 10 1934). Dl Doctor
Lucian Sknpiewski. membru în consiliul de adm. al „Uniu-
nei" dă câteva impresii vii culese din revírele de vânat de
,.Pe Sebeş în sus". In afară de regiunea de munte încântă­
toare, lăsată de Dumnezeu, case de vânătoare bune, potecă
de vânătoare, sălăriţe, observatoare şi vânat din belşug...
Dar în afară de dragostea şi munca proprietarului (arendaş)
terenului, s'a întrebat dl Dr. Skupiewsky, câte parale sunt
îngropate jertfite — ca să fie creat acest teren? Dsa
poate ştie ....dar câţi sunt cei ce admiră şi îşi imaginează,
că şi \>e toate aceste le-a dat bunul Dumnezeu sau doar...
Casa pădurilor, şi se miră de norocul de a stăpâni un ase­
menea teren, cu o arendă de nimic... — „Unchiu" face câteva
propuneri pentru reglementarea vânătoarei ţapilor roşii, pen­
tru a se evita împuşcarea peste numărul admis, şi a se în­
lătura stârpirea ţapilor tari în timpul reproducerei. Poate
Cioc
sunt măsuri bune. dar singura ducătoare la ţintă e eorecti-
lalea vânătoreascu şi spiritul de ocrotire. Aceste să le cul­
tivăm şi atunci vom avea o putere coercitivă mai tare decât
legea, una, care va fi cu noi la tot pasul nostru. Unul nu
fură, fiindcă îi e teamă de Tribunal, celalalt nu fură fiindcă
îl opreşte omenia lui să nu o facă. Cel dintâi mai scăpată
câte odată — al doilea nu. — Dl Lt.-Col. Schneider-Snyder
lîolaud — acest enciclopedist al vânătoarei — ne dă două
preţioase articole: ..Prepararea coarnelor la cervidee" şi
„Glonţ din ţeava lisă".
Le Saint Hubert (Paris, 21 Kue de Clichy, No. Oct. 1934).
(ioană de lupi în Franţa? Ne-o povesteşte dl R. Villate des
Prugnes... din frageda lui tinereţă. Descrie două zile de goa­
nă la lupi. O goană originală, cum nu se prea practică azi:
cu haita de câni, vânătorii călare, ca la celebrele goane de
vulpi din apus. Dar ce e mai curios: unii vânători au şi
arme şi trag', rănesc lupul, care apoi e copleşit de câini.
Câinii mănători de lupi sunt în ţările din orient. Şi ne mi­
răm, că la noi nu se încearcă dresajul unora la asemenea
vânat. Credem, că s'ar putea face bune experienţe cu câini
ciobăneşti, care au... practica lupului. Şi atunci, în loc de
mârşava otravă şi vicleana cursă, am putea combate înmul­
ţirea prea mare a lupilor cu palpitante vânători cu câini.
Nu e aceasta o perspectivă ademenitoare? — In cadrul unui
articolaş de drept, P. Sire discută, în care cazuri „auxiliarii
vânătorului" sunt ţinuţi să aibă şi ei permis de vânătoare.
Ajunge şi la unele concluzii curioase. Pornind, că fie cine
săvârşeşte un act de vânătoare („act de chasse") trebue să
aibă un permis personal, crede că la vânătorile călare piqueu-
rul care conduce câinii - - deşi e angajat — va avea permis;
regretă, că gonaşii nu sunt obligaţi la aceasta. Un gonaş care
ajută pe un vânător oare nu are permis trebue condamnat
ca coautor al infracţiunei.
 La P e c h e S p o r t i v e (Bruxelles, rue de la Bone 39/a. No.
Oct. 1934). Alte ţări: aceleaşi plângeri. In editorial revista
dovedeşte, ce politică iraţională fac căHe ferate belgiene,
când nu acordă reduceri pentru sportivi, î n special pentru
vânători şi pescari. Autobusele, tot mai confortabile şi cu.
reţea tot mai întinsă atrag publicul prin ieftinătatea lor.
Bevista porneşte o mişcare pentru a readuce administraţia,
căilor ferate la alte principii. Credem, că nu ar strica să
amintim şi noi C. F. R.-ului nostru, că nu au nici un folos,
când refuză cele 30—40% a tarifului dela vânători şi pescari,
şi îi împinge spre alte mijloace de loeomoţiune. — Pescarii
belgieni sunt revoltaţi împotriva măsurii, care dă drept îe-
prezentanţilor autorităţilor să perchiziţioneze pe pescari, pen­
tru a vedea, dacă nu au peşti sub mărimea reglementară sau
unii a căror capturare e oprită. E cam greu de judecat î n
acest litigiu. Are drept şi autoritatea, care controlează exe­
cutarea legei — în schimb nu e cel mai plăcut lucru să-ţi fie
scotocite toate buzunarele, de primul agent. Nici chiar în
Belgia— — In canalul de lângă oraşul Louvain, în iarna tre­
cută s'au spart talazurile de ghiaţă cu dinamita. I n urma
acestui mod de procedare au pierit milioane de peşti. Ade­
vărat bombardament de dinamită. Se protestează de pe acum
în vederea iernei. O experienţă, care ne poate fi şi nouă de
învăţătură.
Vetiatoria (Roma, Nrii din 4, 11, 18, 25 Oct. 1934). In
vederea concursului pentru şampionatul naţional organizat
de F. N. F. C. I., au avut loc, la Florenţa, probe practice pe
teren pentru câini de vânătoare. Până acum aceste probe se
ţineau numai primăvara, fiindcă se credea că din cauza con-
diţiunilor terenului acestea nu se pot ţine toamna ca şi în
alte ţări. De aci înainte însă cu toate criticile şi obiecţiunile
ridicate de unii, ele vor avea loc şi toamna şi autorul arti­
colului e de părere că prepeliţarii şi în general, câinii de
vânătoare premiaţi la concursurile de toamna sunt eu mult
superiori celor premiaţi la concursurile de primăvara. I n
acest anotimp, spune autorul, sălbătăeiunile nu se apără cu
toate mijloacele naturale de care dispune fiind in prada...
amorului. O altă grijă, exprimată de un prieten al sălbătă-
ciunilor, o formează practica potârnichilor. Acest nobil vâ­
nat e destul de rar în Italia şi autorul se ridică vehement
în contra ciobanilor care în transhumanta lor se dedau la
prinderea potârnichilor încă de mici cauzând o continuă mic­
şorare a celor apte pentru reproducere. Propune să se pre­
vadă grave pedepse pentru proprietarii păşunelor î n a căror
cuprindere s'ar găsi urme de vânătoare cu cursa întrebuin­
ţate de către ciobani. — La târgul de mostre de păsări cân-
tătoare s'a ţinut şi un concurs, foarte interesant şi original,
de fluerători şi plescăitori. Trei fotografii ne arată pe cei
trei premiaţi în curioasele lor atitudini de imitare al gla­
sului fermecător al cântăreţelor.
Multele fotografii luate mai cu seamă dela probele eli­
minatorii ale şampionatului naţional de vânătoare, reprezen­
tând diferite scene din timpul vânătoarei dau un colorit des­
tul de plăcut revistei, mai ales ultimului număr.
Der D e u t s c h e J ä g e r (München, Sparkassenstrasse 11.
Nrii 41—44 1934). — Cei patru numeri ne dau, pe copertele
lor, aceeaş temă, cerbul: „Landesjägermeister"-ul Bavariei,
Fr. v. Epp, cu un slab cerb, „Reichsjägermeister"-ul Göring,
cu un capital de 18, apoi doi cerbi tolăniţi subt umbră de
pădure istoviţi „după muget" şi în fine cerbul Sf. Hubertus.
E nota lui Octombrie, revista recoltei celui mai înalt vânat.
Nepotrivit cerbului ni se pare însă peisajul cu pădure rară
de câmpie, şi ne dă supărătoarea impresie a animalelor ţi­
nute după gard de sârmă. — Dl Ewald Göring fixează mij­
locul de a constata, dacă ţapul roşu în care ai vrea să tragi
e unul tinăr sau unul bătrân. Caracteristicile sunt urmă­
toarele. Gâtul lung subţire: ţap tinăr; gros, scurt: ţap bă­
trân. Primăvara, ţapii care îşi roşesc târziu blana sunt tapi
foarte bătrâni. Cu cât e părul de pe gât mai întunecos, cu
atât e ţapul mai bătrân. — Ţapul tinăr iasă la golişte cu
precizie la acelaş loc şi în acelaş timp. Cel viclean bătrân
nu-şi ţine vadul şi iasă la ore diferite. Cei tineri pasc liniş­
tiţi, rămânând cu nasul în iarbă adese minute dearândul;
păşeşte încet înainte, păscând. Bătrânul e nervos, îşi schim­
bă des poziţia, e chipul animalului neliniştit. Ţapii tineri nu
merg nicicând în „trab", sau păşesc, sau aleargă în sărituri.
Un ţap care fuge în „trab" e totdeauna bătrân, peste 4 ani.
Dacă te observă un ţap, şi sare ca să se oprească îndată, ca
să mimeze păscutul observându-te între timp: el e tinăr. Bă­
trânul ştie, că în momentul suspiciunii o singură atitudine
e bună: fuga. Cu capre umblă (în afară de timpul alerga-
tului) numai tineret. De asemenea mai ales tinerii sunt
bătăuşi. — Dl Ioachim Steinbacher a cercetat stomacul alor
109 b e T z e albe, puşcate în un teren de vânătoare bine populat
cu vânat mic. In nici un stomac nu a găsit urme de vânat.
De aici conchide, că nu ar fi dăunătoare acestuia. — Un co­
respondent al revistei face apreciarea numărului urşilor din
Polonia şi ajunge la cifra minimală de 250. Numărul creşte,
în urma faptului că vânarea e permisă numai o lună, în
cursul iernei. Ceeace însemnează realmente o oprelişte totală,
având în vedere greutăţile anotimpului etc. — Ne suprinde
imaginea unui cerb într'adevâr capital (210 puncte!) împuş­
cat î n Rominten de ministrul H. Goring. Grojsime 18 şi 16
cm.; greutate 9.5 kg. — D. A. Berger, cunoscutul istoriograf
al vânătoarei, arată originea legendei Sfântului Hubertus.
Original legenda era legată de Sf. Eustachiu, martirizat î n
Roma, şi care înainte era căpitan în oastea împăratului Tra-
ian, purtând numele profan de Placidus.
W i l d und Hund (Berlin, Hedemannstrasse 28/29, Nrii
40—43). „Ucigaşi" se numesc obişnuit cerbii, cu coarne nera­
mificate, „cu săbii" lungi, din care numai creanga ochiului
iasă. Se constată însă, că nu vârful cornului, „sabia", e cea
folosită mai ucigaş, ci creanga medie. Cei ce au creanga me­
die mult desvoltată sunt cei primejdioşi, şi această creangă
e utilizată pentru spargerea adversarului. — Un articol a
„Forstmeisterului" Dombois ne îmbată de cap. Ne face ta­
bele, la ce oră, la ce temperatură, la ce presiune atmosferică
sare ţapul la chemătoare, şi la ce anume ton a ţipătoarei.
E observaţia dusă la absurd, lăsând deoparte cu totul doi
factori: întâmplarea şi cheful ţapului respectiv. Dacă te-ai
lua după dl Dombois, ar însemna să duci un întreg laborator
ji un... nai cu douăzeci de glasuri, în loc de frunza de f a g
atât de simplă şi de bună. — Prietenul revistei noastre
„Waldlaufer" semnează un judicios şi spiritual articol des­
pre „prietenii de vânătoare". Temă, care se pretează şi la
glume şi la nostalgice amintiri, şi pe care o explotează cn
multă îndemânare. — Dl W. Bindseil vorbeşte despre forma­
rea cârdurilor la cerbi. Elementul, care adună cârdurile îl
crede a fi obişnuinţa şi apropierea familiară. O mamă, de­
venită bunică şi străbunică, e punctul eentripetal al unui
cârd. Spune, că se pot observa chiar particularităţi de cârd:
d. e. culoare mai surie — deschisă. Ciuta bătrână e ocrotitoa­
rea cârdului prin experienţa ei veche, pe când cerbul egoist
şi ursuz, nu-şi bate capul cu semenii lui şi cu binele lor. —
Un pădurar povesteşte o întâmplare curioasă: In 17 Sept.
1934 apropie un cerb, care avea o singură ciută. împuşcă
ciutaO); cerbul sare. Vânătorul f ă r ă să se apropie de ciuta
căzută merge acasă şi se întoarce peste v r e - o două ceasuri
cu căruţa, ca să o transporte. De lângă ciută sare acelaş
cerb, şi pe urmă se constată, că cerbul în lipsa vânătorului
a maltratat ciuta moartă, spintecându-o cu coarnele în ne­
numărate locuri, câlcândn-o în picioare. Să fi voit să o în­
demne să se scoale?
Rassehunde Sportblatt (Teplitz— Schonau Nr. 10). Con­
ţinut bogat, din care remarcăm: Continuarea şi încheierea
dărei de seamă despre al doilea congres internaţional chino-
logic din Monte-Carlo dela 21—23 Martie 1934.
Cum se afirmă că la hotărârile acestui congres au ade­
rat şi reprezentanţii României — ar fi bine de ştiut, că
cine erau reprezentanţii şi ce s'a hotărât.
Rapoartele arbitrilor dela multele expoziţii şi concur­
suri a raselor „Boxeri" şi „Lupii", fac dovada de seriozitatea
şi frumoasele rezultate ale chinologiei în streinătate. Clişeuri
hune, prezintă eleganta rassă de „Boxeri" şi „Pintsch" din
canisa „Helluland-Dallacker".
Med. vet. F. Giinter documentează felul cum prin ali­
mentarea câinilor cu suo de pătlăgele şi de „Zinnkrautsaft"
se poate preveni jigodia.
Foarte interesant este studiul cunoscutului chinolog
Posselt, în care documentează că, câinii observă obiectele
mişcătoare la distanţă de maximum 930 m.; iar pe stăpân
îl recunosc — după mişcări — până la distanţă de maxi­
mum 115 m.
Tot dl Possett documentează, că dresajul câinelui să în­
cepe la 3 luni, dela eare vârstă însuşirile câinelui prin edu­
caţie sistematică trebue îndreptate în direcţia la care tin­
dem să ajungem.
Dl Kurt v. Schllefer dă indieaţii valoroase cum se vâ­
năm cu prepelicarul ca să nu-1 stricăm, insistând că fiind
cuprinşi de patima vânătoarei, să nu ne uităm de compor­
tarea câinelui.
 L'Iileveur (Paris, rue de la Bienfaisance 8—10, Nrii 7— Pe cererea lui trimisă mie spre a refera, am cerut res­
28 Oct. 1934). Ne miră, aproape ne izbeşte, un articol semnat pingerea ei şi menţinerea măsurilor ce propusesem.
H. du Blaisel-d'Enquin, asupra vânătoarei... ciocârliilor. Des­ Informat că în contra avizului meu, totuşi concesiunea
crie echipamentul: oglindă, bufniţă, fluerătoare, armă, în­ va fi acordată, mi-am dat demisiunea.
cărcătură şi... splendida plăcere vânătoreascâ ce îţi ofere Acum. aflu că în lipsa dini primar al municipiului, la­
ciocârlia, pe care o împuşti, când ea flutură pe loc în „ati­ cul Snagov a fost concesionat dlui Auman: ba ceva mai
tudinea duhului sfânt". Şi desigur, laudă bunătatea cărnii mult, că în cursul lunei Septembrie cei. 5 năvodari din Sna­
de ciocârlie... Noi ne gândim la moartea unui cântec, care gov au obţinut şi năvodirea lacului Băneasa şi că au şi nă-
înveseleşte o lume, şi care purcede din un trupşor, pe care rodit în acest lac scoţând 3700 kilograme de peşte, vândut
îl poate înghiţi deodată... bravul vânător. — Alt articol, care pe 3 lei kilogramul, din care preţ i0% a fost luat de primă­
ne dă aeeleaşi sentimente: vânătoarea căprioarelor cu copoi. rie iar 60% de domnul „piscicultor" Auman. Aceste conce­
Şi pe deasupra ilustraţia: un copoi prinde şi trage la pă­ siuni, în lipsa dlui primar general, au fost acordate de d.
mânt un ţăpulean. eu coarnele încă în piele. Aşadar cam consilier Pană fluescu.
prin Martie—Aprilie!... Ni se povestesc lucruri interesante Vreau să cred că d. Buescu a acordat aceste concesiuni,
despre Regele Gustav V al Suediei, un pasionat vânător şi pescar, animat numai de gândul creării unor venituri municipiului.
care abea aşteaptă închiderea parlamentului, ca să plece la Dar mă surprinde peste măsură, cum n'a înţeles dsa mon­
diferitele lui castele dela ţară. să vâneze şi să pescuiască. struozitatea actului, de a exploata prin năvodire un lac de
Pasiunea Iui cea mare e vânătoarea vulpii cu eopoi. Adese 3 ha. dinlr'un parc al Capitalei! Creare de venituri muni­
aleargă de dimineaţa de la 4 până seara, şi apoi... joacă cipiului prin orice mijloace? Dar atunci să năvodească şi
bridge până după miezul nopţii, fără să fie obosit. Deşi lacul Cişmigiii şi lacul din Parcul Carol şi să vândă ca lem­
are 76 de ani! ne de foc toti pomii din ambele parcuri si cei de pe aleele
şoselei.
Creare de venituri?.'
Ce a câştigat primăria prin năvodirea lacului Băneasa?
Patru mii de lei.
In schimb a pierdui pentru viitor cei 32.000 de lei ce
percepea drept taxe ale permiselor de pescuit, ba o sumă
mult mai mare, căci numărul amatorilor pescari, ar fi spo­
rit necontenit.
La Cernăuţi a decedat în ziua de 10 Octomvrie inspec­
torul de vânătoare al Municipiului Ştefan Nedelcu, directorul Dar cine e nebun în viitor să plătească vre-o taxă de
serviciului de contabilitate, după o suferinţă îndelungată, în permis de pescuit, în locuri în care se năvodeşte?
etate de numai 46 ani. Vânătorimea românească pierde un Dacă noi ne-am obişnuit cu tot felul de neruşinări, nu
element distins, un colaborator neobosit şi entuziasmat pen­ trebue să uităm că lacul Băneasa se găseşte pe şoseaua Bu­
tru interesele vânătoreşti şi un camarad cu cele mai nobile cureşti—Ploeşti, pe marginea liniei ferate Bucureşti—Con­
şi frumoase calităţi, într'adevăr de un cai'acter excepţional. stanţa, drumuri frecventate de mulţi străini, — că parcul
In numele serviciului vânâtorese şi a vânătorimei a vorbit Băneasa e vecin cu „Country-Clu6"-ul, loc de întâlnire al
la mormânt inspectorul regional de vânătoare Docent Dr. I. străinilor sportivi, în faţa cărora ne facem de râs.
Philipovitz, care în cuvinte emoţionante a relevat calităţile Jur pe cuvântul de onoare, cu faptul năvodirei lacului
decedatului şi i-a mulţumit pentru munca depusă în intere­ Băneasa mi-a fost adus la cunoştinţă de ministrul unei ţări
sul tuturor chestiunilor vânătoreşti aşezându-i apoi o ra­ aliate, care nu ştia ce termeni eufetnici să găsească, pentru
mură verde pe sicriu. a-mi semnala, fără să mă jicnească, această neauzită săl-
*** bătăcie.
Să mă ierte domnul Buescu, dar la Paris, sau la Viena,
Maestrul I. Al. Brătescu-Voineşti publică în „Univer­
un primar care ar tolera năvodirea lacului delà Bois de
sul" de 5 Octomvrie a. c. următoarea scrisoare deschisă:
Boulogne, sau dela Laxenburg, ar fi direct instalat într'un
Domnule director, ospiciu.
Vă rog să binevoiţi a da un loc, în cuprinsul ziarului Vă rog să primiţi, domnule director, odată cu mulţu­
dvs., rândurilor de mai jos, isvorâte dintr'o sinceră indig­ mirile pentru sprijinul ce acordaţi cauzei ce apăr, expresiu-
nare şi din dorinţa de a atrage atenţiunea asupra unei ches­ nea celor mai alese sentimente. „ „. - .
T ..
tiuni în aparenţă anonimă, dar foarte gravă şi semnificativă Bratescu-v oineşti
în realitate.
Ne ţinem datori a publica acest adevărat „document
In numele unui grup de pasionaţi pescari amatori cu al vremii", care întrece mult cadrele unui interes local. E
undiţa, cu mare greutate, cu o neobosită stăruinţă şi înfrun­ un caz tipic al miopiei şi materialismului idiot al multor
tând zeflemelele oamenilor gravi şi serioşi, cari consideră dregătorii dela noi. Cumpeneşte mai mult favorizarea unui
pescuitul cu undiţa ca o îndeletnicire ridicolă, obţinusem în­ haidău electoral sau un ban în plus în un buget răvăşit de
cetarea pustiirei lacului Snagov şi a lacului Băneasa prin toate abuzurile, decât păstrarea unui prilej de odihnă şi re­
sălbatica lor pescuire practicată zeci de ani de-arânăul, zi culegere trupească şi sufletească alor mii de oameni întem­
şi noapte, fără întrerupere, tot timpul anului. niţaţi de viaţă între zidurile şi grijile oraşelor. Şi mai ales
Din nenorocire: încetarea pstiirii acestor lacuri n'a du­ ne pot revolta asemenea cazuri, atunci, când ele nici nu
rat decât scurtă vreme. crează un plus de câştig.
O bandă de 5 vânători din comuna Dobroşeşti a •euşit Ce cu greu ne putem rupe de prostie!
să obţină de la primărie reînceperea pustiirii, invocând că
sătenii din jurul lacului mor de foame.
La schimbarea regimului, am fost numit consilier ono­ Un ram de economie necunoscut la noi este prinderea
rific al primăriei, însărcinat cu reglementarea pescuitului şi exportarea vânatului util viu. In această materie Ungaria
în lacurile municipiului. a ajuns să fie între cele dintâi state şi venitul naţional rea­
In această calitate am, cerut pentru lacul Snagov o în­ lizat prin exportul vânatului viu ajunge la cifre importante.
cetare complectă a năvodifului pe un interval de cel puţin Azi încă noi nu ne putem gândi la un important export de
doui ani, rămânând locuitorilor dreptul de a pescui numai felul acesta. Pe deoparte din motivul, că prea puţine sunt
cu undiţa şi cu vârşi, iar pentru lacul Băneasa, ca el să fie terenurile de vânat, a căror abundenţă să permită o extra­
rezervat exclusiv, numai pentru pescarii cu undita. gere de elemente, pe de alta parte atâtea sunt terenurile,
Am propus în acelaş timp, ca primăria să dispună li­ care necesită o colonizare, încât puţinele piese prinse în ţară
berarea de permise de pescuit cu undiţa, în schimbul plăţii nu acopere nici pe departe necesitatea internă. Ungaria face
unei taxe şi anume: 500 de lei pentru lacul Băneasa şi 750 mai ales export de iepuri, fazani şi potârnichi şi trebue să
pentru Băneasa şi Snagov. recunoaştem, că piesele de acolo sunt de excelentă calitate,
Propunerile mele au fost admise şi în cursul acestui an sănătoase şi uşor a fi aclimatizate ori unde, având în vedere
primăria a eliberat 51 de permise de pescuit, încasând suma marile deosebiri de temperatură (de vară şi iarnă) la care
de 32.000 de lei. sunt expuse în ţara lor de origină. Ministerul agr. ung. pen­
Astă primăvară, un oarecare domn Auman, fost recu­ tru a menţine bunul nume a vânatului viu destinat expor­
zi tar la teatrul Naţional, răsărit acum ca „piscicultor", cere tului, a instituit un monopol pe timp de 10 ani în favorul
dela municipiu concesionarea spre năvodire a lacului Snagov. unei societăţi particulare (Magy. vadtenyesztok ki vi teii es
keresk. r. t.) singura, care poate de acum exporta. Exportul
se face pe lângă un sever control de stat, care garantează
executarea bună a comenzilor.
***
In luna Iulie pe sfârşit şi la începutul lui August pe
teritorul „Drăgoioasa" dintre Căliman şi Bilbor în locurile
de bătae obişnuite, s'a încins o bătae de cocoşi de munte, în
toată regula. Zile dearândul au rotit, ca primăvara. Au fost
observaţi de doi paznici, care lucrau la o cabană de vână­
toare. Câte un cocoş singuratec rotind toamna se mai aude.
Dar bătae întinsă, înteţită, zile dearândul?
Paznicii spun, că e semn de toamnă lungă.
***
Ungaria a exportat în ultimii ani următoarele canti­
tăţi de vânat puşcat: în 1929: 1.714.960 kg.; în 1930: 2172.700
kg.; în 1931: 2.822.800 kg. Aceste cifre cuprind în medie 75.1%
iepuri, 5.2% potârnicbi, fazani 19%, căprioare 0.2%, cerbi
0.3%, cerbi dama 0.1%, mistreţi 0.1%.
***
La 1 August Ministerul Agriculturei al Ungariei a sta­
bilit de nou epocele de vânătoare. E liberă vânătoarea: Cerbi
(şi cerbi dama) 15 Aug.—30 Nov.; Cerboaice (şi dama) 15
Sept.—15 Febr.; ţapi de capră roşie 1 Mai—30 Nov.; căprioare,
iezi 1 Oct.—31 D e c ; mufloni 1 Oct.—30 Nov.; iepuri 1 Sept.—
31 Ian.; cocoşi de munte şi de mesteacăn 1 April—1 Iunie;
ierunci 15 Aug.—31 Oct.; dropii 1 April—1 Iunie; fazani 1
Oct.—31 Ian.; potârnichi 1 Aug.—31 D e c ; sitari 15 Aug.—
15 Aprilie; paseri acuatice 1 Iulie—15 Aprilie.
***
In o revistă germană citim o interesantă observaţiune:
Un proprietar (cel care comunică semnat întâmplarea) îşi
vizita o parte a moşiei, în care în mod obişnuit se lasă pa­
serile mari migratoare, pentru popas. Văzu apropiindu-se un
cârd de cocori, cu vădită intenţiune de a se lăsa la pământ.
Trecând la abea 7—8 metri deasupra capului omului, acesta
auzi lămurit... cântec de ciocârlie. Cântecul obişnuit al cio­
cârliilor în pasaj. Cocorii se mai întoarseră odată, căutân-
du-şi locul, şi cu această ocazie s'a putut vedea pe spatele
unora dintre cocori ciocârlii. Ele îşi făceau migraţiunea spre
sud, comod, cu... aeroplanele. — Având în vedere seriozitatea
revistei şi faptul, că avem o relaţiune semnată, treime să
dăm crezare acestui curios fenomen.
***
Lângă lacul Waleheusee, în Bavaria există un botei
„Post". Pe pereţii restaurantului se găsesc două trofee de
eerb, de origine din Ungaria veche, verosimil din Transil­
vania, cu dimensiuni extraordinare. Unul, de 12, cu o Jun-
gime de 136—137 cm., şi roze în medie de 32.5, are 219.5
puncte. Celalalt, de 8 are 208.92 puncte. (Punctajul făcut de
dl C. Sautermeister).
*#*
Se pare, că Ungaria e pe cale să-şi comercializeze de-
abinelea terenurile de vânătoare. După repetatele excursii
vânătoreşti organizate pentru italieni, vedem acum, că prin
marea casă de voiajuri „Voyages Lubin" din Paris, chiamă
pe vânătorii francezi la o pârtie de 5 zile de vânătoare „în
baza angajamentelor făcute în cele mai bune terene". Ex-
cursiunea costă de cap de vânător 3.850 franci — fără beu-
tură şi cartuşe. Patronajul îl are ziarul „Peşti Hirlap". î n ­
ţelegem.
***
Lângă localitatea Weissenbach (Austria superioară) în
Mai trecut, a fost găsită o capră neagră spânzurată de coarne
î n vârful unui stâlp de telegraf. Ce se întâmplase? Vârful
stâlpului era întărit cu o sârmă de coasta din spate, aşa,
că sârma era oblică, fiind mai înalt locul unde a fost legată
de pământ. Capra şi-a prins cârligul coarnelor în sârmă.
Zbătându-se a pierdut pământul de sub picioare şi a alune­
cat dealungul sârmei, până lângă stâlp.
**+
Citim în „Volonte" din Paris o plângere de necrezut.
Dl Merlet faţă de daunele mari cauzate de lupi în Jura, cere
ca statul să ridice premiile stabilite pentru uciderea lupilor.
Aceste premii sunt azi 200 franci de cap de lup. In Franţa
primejdie de lupi» Dar ce să zicem noi? Şi dacă statul nu
ar da aici 200 franci (circa 1300 Lei) premiu de un lup stâr­
pit, ci poate a treia parte, ce activitate ... rodnică s'ar în­
cepe pe acest teren!
A apărut o „Bibliografie a cărţilor de vânătoare fran­
ceze", care cuprinde enumerarea (cu extrase şi ilustraţiuni)
a tuturor cărţilor de acest fel apărute în Franţa, începând
din veacul XV până azi. Se poate procura la Saint-Hubert
Club, Paris. Frs. 150.
***
In Elveţia, cantonul Ziirieh, coniisiunea pentru prote­
jarea paserilor sub care activează 58 asociaţiuni de protecţie
în anul 1934 a pus nu mai puţin decât 14.000' cuiburi artifi­
ciale. Din aceste au fost ocupate 11.500. Ce valoare mare re­
prezintă aceste pentru economia generală, socotind cantită­
ţile mari de insecte şi omizi adunate de mulţimea pasărilor
adăpostite acolo şi mai ales înmulţite acolo!
***
„Fishing Gazette" povesteşte câteva cazuri recente,
când s'a constatat, că păstrăvii atacă şi mânâncă ştiucile mai
mici decât ei. Un pescar a prins un păstrăv, în burta căruia
a găsit resturile unei ştiuci de 18 cm.; acelaş, de altădată a
găsit o ştiucă de 24 cm. In pântecele unui păstrăv s'au găsit
nu mai puţin de 17 puieţi de ştiucă, iar în clipa când a fost
scos la mal a mai vărsat din gură 3 puieţi... încă vii.
***
Un caz caracteristic pentru spiritul sportiv al pesca­
rilor englezi: un pescar — cu obişnuitele undiţe şi unelte
excesiv de fine — a prins 7 mrene, în greutate totală de
22V2 kg. Din aceşti peşti a păstrat numai doi, pe cei mai
mari, care treceau de câte 4 kg. Mărunţişul... de câte 1—3
kg. 1-a aruncat înapoi. Când ne gândim, că mulţi de-ai noş­
tri se bucură de zfârluga de 10 cm.!
#**
In urma toamnei excesiv de secetoase, multe părae de
munte au apele atât de seăzute, încât păstrăvii nu-şi pot
căuta obişnuitele locuri de boişte. O primejdie pentru înmul­
ţirea lor: Fiind nevoiţi să-şi depună icrele în râurile mai
mari, icrele şi puietul vor fi distruse, în cea mai mare parte,
de multele primejdii de aici.
***
R. B. P. C. Cluj, roagă insistent pe membrii ei să răs­
pundă de urgenţă la circulara care le-a fost trimisă de cu­
rând, şi să achite eel puţin cotizaţia pe anul în curs.
***
Prin Dec. Min. Jura. No. 11688—1934, se revine asupra
Dec. Min. Jurn. No. 9755—1934 prin care s'a oprit vânătoarea
tuturor speciilor pe terenurile: Bale şi Saldabagiu de Barcău-
Prin Dec. Min. Jurn. No. 9368—1934, se revine asupra
Dec. Min. No. 5737—1934, privind oprirea vânătoarei iepurilor
pe terenul Ciacova.
Prin Decizia Ministerială No. 11599—1934 se opreşte vâ­
nătoarea tuturor speciilor de vânat pe întreg teritoriul co­
munei Tohanul Vechi, judeţul Braşov până la arendarea ace­
stor terenuri cu formele legale.
Prin Dec. Min. No. 11570—1934 se revine asupra Dec.
Min. No. 13095 din 1933, prin care s'a oprit vânătoarea iepu­
rilor pe terenul comunei Străjeşti, deschizându-se vânătoarea
iepurilor pe data de 15 Noemvrie a. c.
Prin Dec. Min. No. 11779—1934 se opreşte vânătoarea fa­
zanilor pe întreg jud. Severin pe termen de un an, dela 1&
Oct. 1934—15 Oct. 1935.
Prin Dee. Min. No. 11330-1934, se menţine restricţia vâ­
nătoarei de iepuri până la 31 Dec. 1934, pe terenurile: Janea
— Suceava şi Va din Sft. Ilie şi se revine asupra restric-
ţiunii pentru terenurile: Suceava, afară de Janea, V2 Sft.
Ilie, Pătrâuţi, Liteni, Nedeşti, Ipoteşti, Lipoveni, Dărmăneşti
şi Botuşana din jud. Suceava.
Prin Dec. Min. No. 12236—1934 se opreşte vânătoarea tu­
turor speciilor de vânat pe terenurile comunelor: Fărcaşa şi
Madei din judeţul Neamţ pe 2 ani, dela 15 Oetomvrie 1934—
15 Oct. 1936.
Prin Dec, Min. No. 12316—1934, se opreşte vânătoarea tu­
turor speciilor pe teritoriul comunelor: Fâlfacii şi Cioehi-
neşti din judeţul Argeş, dela 15 Ianuarie 1934—15 Oct. 1935.
Prin Dec. Min. No. 9936—1934, se opreşte vânătoarea:
vidrelor, jderilor şi norniţelor (nurce) în întreaga Bucovină
pe timp de un an, dela 15 Octombrie 1934—15 Octombrie 1935,
precum şi întrebuinţarea otravei, (strichninei) pentru orice
animale, afară de câinii vagabonzi şi lupi şi aceasta numai
pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de Inspectoratul
Kegiunei a IX-a de vânătoare.
!B«lfflll!ll«IIII!l«llltllBlinillffl«llllll!»»ll»IBI!|llll»BIBIH9al!lll»IB!«!l! BIBBIIBBiBmliaBnillfillililiBBBBBIilinillBI'lilJilllllililiStiiraiTmil

DORIŢI GHETE B U N E Şl IMPERMEABILE |

i şi căprioare cumpără
pentm vânătoare şi sport §
şi prelucrează pentru mănuşi şi îmbrăcăminte după
adresaţi-Vă cu încredere la: |
metoda „ S â m i s c h " (laualabil) în culorile dorite
N. R O Ş C A , CLUJ Fabrica CAROL HORGER, Bistriţa
Strada Regina Marfa No. 2. |
liUilIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIinilNIIIIIIIUIIIIIIIffl

Doriţi să Vă montaţi sau Î M P Ă I A Ţ I

O pereche
TROFEELE ?
de setteri englezi, Cu gust şi pricepere
6 luni, din părinţi direct importaţi cu pedigree, v i n d e u r g e n t , veţi fi satisfăcuţi nu­
din cauza numărului; Canisa Muscel. Aceşti căţei au bune dis-
poziţiuni pentru vânat, sunt de o sănătate şt vigoare incompa­ mai la firma
rabilă culoare blue-btIton,câne şi căţea. Pieţul fix, l o c i , bucata
1500 lei. Amândoi 2400 lei. Amatorii neserioşi, rugaţi a nu face N. ROŞCA, CLUJ
inutilă corespondenţă. Câmpulung, Str. C. B ătianu 17 (Muscel) Strada Regina Măria 2.

Uleiul
Magyar Vadtenyésztók Kiviteli és Kereskedelmi Tel. 805 43
»Mastran« Részvénytàrsasaga Budapest V, Dorottya ucea 7
Mavadex C 9

l i v r e a z ă C J p r e t u r i a v a n t a g i o a s e , în o r i c e c a n t i t a t e
f a c e pielea m o a l e
şl Impermeabilă.
v â n a t v i u ,
11 g ă s i ţ i la firma
p e n t r u
N. R O Ş C A , CLUJ
î m p r o s p ă t a r e
Str. R e g . Măria 2
d e s â n . g e

Iepuri
Fazani Căprioare
P o t â rn ich i Etc.

P r o d u c e :

Industria Sârmei S. A. iiiiniiiiiiaiiuuiiuiiiiuiiiiiiiH

Fier laminat în colaci,

fier pentru beton armat,
iiiînniînniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiwiiui

Cluj- cuie de sârmă,

sârmă de fier orice calitate,
sârmă de fier specială
pentru nituri şi şuruburi,
UZINE: sârmă galvanizată
(zincată),
CĂMPIA-TURZII, BRĂILA sârmă galvanizată pentru
telegraf-telefon,
SUCURSALE: sârmă ghimpată,
sârmă otel de orice calitate,
BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 51 sârmă specială pentru
sudură autogenă,
„Electrozi" pentru sudură
electrică,
arcuri de mobile,
Produce şi furnizează prin „ C U P R U M " S. A. Cluj: cuie spintecate (splinturi),
legătoare de saci,
sârmă de aramă, sârmă de bronz, sârmă de alamă, sârmă de aluminiu, agrafe de birou,
frânghii din sârmă de aramă. sulfat de fier
•9= =61_
 Cumpăr cu preţ bun:
Coarne d e cerb lăpădate. N u m a i pies
m a l tari, c u perlaj f r u m o s ;
Coarne d e cerb cu cranii, î n c e p â n d d e ra­
muri cu coroană;
Coarne d e lopătarl;
Coarne d e ţapi roşii î n c e p â n d d e l a 6 r m u r i ;
Molari d e cerb C G r a n d Q p e r e c h i , .
C u m p ă r o r i c â n d şi pârtii m a i m a r i i
A. NEUGEBAUER WIEN, XVIII, Messerschmidtgasse 45.

Jncâifâmintea
e t o t aşa de
importanta coşi arme! Cadouri de Crăciun agreate de toţi

G h e t e pt. v â n ă t o a r e , d i n p i e l e „juft"; c u b„ „n
THERMOS s m t :
skiuri, patine
este Indispensabil vânătoru­
t a l p ă d u b l ă , limba î n c h i s a , r e z i s t e n t e la lui şl sportsmanului, dar tace
sau alte articole pentru sporturi
de iarnă — nu scăpaţi din vedere
umezeală, durabilitate superioară, bune servicii ori-cul In călă­
adresa firmei:
pt. d o m n i . ; . . . 7 5 0 . « pt. d a m e . . . . 6 5 Q . torii, escursii şi in case cu
copii mici. — Procurat! dela
firma JT. Sloşca, Gfuj Măria 2.
N. Roşea, Cluj Singura sursă bine asortată şi
Strada Reg. Măria 2. de încredere I

Cartuşe de vânătoare
de c a l i t a t e superioară

3 S t e l e — 2 S t e l e (fără f u m )
1 S t e a - Vulpe (cu p u l b e r e neagră)

Se găsesc la t o a t e m a g a z i n e l e de specialitate din ţară

eventual cereţi ofertă şi catalog bogat ilustrat la

Fabrica Română de Cartuşe de Vânătoare S. A.

?
FURNIZOAREA » CURŢII REGALE
Bucureşti, Şoseaua Ştefan cel Mare 45
S i i i i i i i i i l l i i i i l l l i g i i X
Tip. Naţională, Cluj, Str. E. Măria 36. Cenzurat.