Amanita Citrina

Toxicologie
Bartha (Ursu) Laura Diana
Anul 3 Nutriție și Dietetică
Facultatea de Farmacie, Universitatea
Vasile Goldiș Arad
Amanita Citrina

Amanita Citrina cu de cu denumirea populară de

Buretele de lămâie, este o ciupercă necomestibilă
de culoare galben-lămâi, uneori albă, cu suprafața
acoperită de scavme gălbui-maronii sau brun-
galbui care pot fi îndepărtate ușor. Marginile nu
prezintă nervuri (1).

Piciorul ciupercii este de 7-12 cm lungime, are 1-1,5 cm grosime, albicios, cilindric cu un
inel gălbui care atârnă ușor (1).
Carnea este moale, zemoasă cu gust neplăcut și miros de ridiche sau cartof (1).
Această ciupercă apare în august-noiembrie, în păduri de foioase și conifere, pe soluri acide
și poate fi ușor confundată cu Russula heterophylla (vinețica unsuroasă), Agaricus essettei
(Migdala de Pământ, Amanita franchetii, Armillaria rickenii, Leucopaxillus paradoxus,
Macrolepiota Procera (Piciorul Căprioarei) sau Macrolepiota Permixta sau alte specii
otrăvitoare precum buretele viperei, buretele de primăvară, Amanita gemmata (1).
Date generale

Există peste 5000 specii de ciuperci dintre care mai putin de 100 specii sunt otravitoare
sau dau reacții alergice. Mai putin de 12 specii sunt letale după ingerare.
Începând din anii 1950, numărul de cazuri de intoxicație severă sau letală cu ciuperci
necomestibile au crescut peste tot în lume (2,3).
Clasificarea sindroamelor clinice de intoxicație cu ciuperci
• 15 sindroame majore in intoxicațiile cu ciuperci
• 9 sindroame cu debut precoce (sub 6 ore): patru neurotoxice, două
gastrointestinale și două alergice
• sindroame cu debut întârziat (6-24 ore): hepatotoxic, nefrotoxic accelerat,
eritromelalgia
• 3 sindroame tardive (≥ 1/ zi): nefrotoxic tardiv, neurotoxic tardiv, rabdomioliza (2
,3).
Sindroame cu debut întârziat

1. Hepatotoxic: 6-24 ore, 0,1mg/kg

• Falotoxine (faloidina, faloina, profaloina, falocidina, falocina, falisacina, falisina)

• Virotoxine (fără semnificație toxică la om)

Toxine:

• 95% din decese sunt datorate acestor specii

• Toxinele termo-stabile, , insolubile în apă și își pierd activitatea lent în câțiva ani (2)

• Mortalitatea legată de vârstă și doză ingerată (0,1 mg/kg este letală)

• Copiii sunt mai susceptibili la amatoxine și falotoxine (2,3)

Toxinele

• Sunt ușor absorbite din lumenul intestinal și transportate prin membranele

hepatocitare de către sistemul sinusoidal de transport al sărurilor biliare
• 10% din amatoxine sunt secretate în bilă și reciclate prin circuitul
enterohepatic
• 80% din doza de amatoxine absorbită este eliminată în urină, unde
afectează prin efect direct epiteliul tubular
• Amatoxinele dispar din plasmă la 24-48 ore după ingestie și pot fi detectate
în urină 3-4 zile după ingestie
• Alfa-amanitina este cea mai toxică cu concentrație de 8mg/100mg ciuperci
proaspete, se leagă de proteinele plasmatice, se fixează în hepatocite, celule
tubulare renale și celulele tubului digestiv, iar la nivel hepatic blochează
ARN-ul, distruge ficatul
• Falotoxinele: 10mg/100mg ciuperci proaspete, distrug ficatul (2,3)
Simptome

Sunt 4 faze
• Faza de latență de 6-12 ore (maxim 24-40) când pacienții sunt asimptomatici
• Faza de agresiune (gastrointestinală) caracterizată printr-o gastroenterită cu debut brusc ce
durează 2-5 zile și determină tulburări hidroelectrolitice și hemodinamice grave (dacă nu sunt
compensate rapid) și în final hipertermie (febră)
• A treia faza începe când aceste simptome se atenuează, pacientul simte o perioadă de bine
(altă fază de latență)
• Faza finală (parenchimatoasă) constă în afectarea hepatică (creșterea enzimelor hepatice TGP,
TGP, LDH, a bilirubinei, scăderea factorilor de coagulare, a fibrinogenului, cu risc de coagulare in
travasculară diseminată, hipoglicemie, encefalopatie, afectare renală (insuficiență renală
funcțională precoce, secundară pierderilor digestive sau insuficiență renală organică prin efect
toxic tubular direct al amanitinelor, la 5-8 zile de la ingestie) și disfuncție miocardică
• Între a patra și a opta zi de la ingestie, se instalează coma hepatică, la care se asociază
insuficiența renală, ce duce la deces (mortalitate 40-90%) (2,3)
Explorări

Teste paraclinice de rutină (hemoleucogramă, uree, creatinină, glicemie,

sumar de urină), deshidratarea secundară tulburărilor
gastrointestinale
Amilazemia și testele funcționale hepatice (fosfataza alcalină, AST, ALT,
bilirubina, timp de protrombină) evidențioază gradul afectării
hepatice
Teste toxicologice: dozarea radioimunologică în materii fecale sau urină
a amanitinelor (responsabile de sindromul faloidian) nu sunt din
păcate accesibile de rutină, fiind rezervate laboratoarelor specializate
Monitorizarea ECG se impune datorită riscului aritmic în cazul
pacienților cu dezechilibre hidroelectrolitice
Examen micologic efectuat de specialist
Testul Meixner – cu probă din ciupercă (2,3)
Tratament pe ATI

- Tratament simptomatic
- Rehidratare masivă
- Alimentație parenterală 3-5 zile
- Silimarină
- N-Acetilcisteina
- Cimetidina
- Acid Thioctic
- Aucubina
- Penicilina
- Glucoză
- Sânge
- Și altele dacă sunt necesare (2,3)
Bibliografie

1. Locsmandi Csaba, Vasas Gizella, Ghidul culegătorului de

ciuperci, Ed. CASA, Oradea 2020
2. Washington Poison Center, 2011
3. Abdulsamet Erden, Kübra Esmeray, Hatice Karagöz, Samet Kara
han, Hasan Hüseyin Gümüşçü, Mustafa Başak, Ali Çetinkaya,
Deniz Avcı, and Orhan Kürşat Poyrazoğlu - Acute liver failure
caused by mushroom poisoning: a case report and review of the
literature, National Library of Medicine 2013