TIPURI

COMPORTAMENT
ALE ALE
CĂPRIORULUI
Rîpanu Teodora
Biologie
Grupa 574, anul 3
ÎNCADRARE TAXONOMICĂ
 Regn Animalia
 Încrengătură Chordata
 Clasă Mammalia
 Subclasă Eutheria
 Ordin Arthiodayla
 Familia Cervidae
 Subfamilie Capreolinae
 Gen Capreolus
 Specie Capreolus Capreolus Capreolus
DESCRIERE
 Căpriorul are înălțimea de 65-75 cm, iar lungimea
corporală poate varia între 95 și 135 cm. La unele
specii dimorfismul sexual este foarte accentuat:
masculu, numit căprior, are dimensiuni mari decat
femela, cântărind între 20 și 30 de kg.
Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Caprioara
este vânată pentru blana sa de culoare roșie brună
sau roșie cărămizie devenită cenușie în timpul
iernii.
COMPORTAMENTUL
NUTRIȚIONAL
 Formula dentară
 I 0/3 C 0(1)/1 P 3/ M 3/3 =
32(34)
 Caninul din maxilarul
inferior are formă de
incisiv şi este lipit de şirul
incisivilor. Caninul din
maxilarul superior este
întâlnit rareori (1,5-2% din
cazuri). Totalul dinţilor
poate fi 32 sau 34 după
cum caninul acesta există
sau nu.
 Dentiţia căpriorului devine
completă prin creşterea
tuturor molarilor şi prin
înlocuirea dinţilor de lapte
cu dinţi durabili la vârsta de
1 an şi 3 luni. Pe suprafaţa
molarilor există proeminenţe
care se tocesc treptat până ce
dispar cu totul, la vârstă
înaintată. Ele se formează
până la vârsta de 1 an şi 3
luni după care, prin gradul
lor de uzură, se poate aprecia
vârsta
 Căpriorul este pretenţios în alegerea hranei: el nu paşte, la rând, cum face calul sau chiar vitele

cornute, ci alege speciile. Unde păşunează căpriorul abia se vede ce a consumat, deoarece se

deplasează continuu.

Preferinţa lui faţă de specii variază de la un căprior la altul şi depinde de compoziţia florei. În

linii mari sunt valabile totuşi următoarele: vara, o mare parte din hrana căpriorului care trăieşte

liber în pădure o constituie frunzele de arbori şi arbuşti. Frunzele constituie 58% din hrana ţapului

şi 51% din a femelei. Fapt este că preferă speciile moi. Toamna iese pe câmp şi mănâncă grâu şi

orz verde.

La fel primăvara după ce s-a topit zăpada, iar speciile forestiere încă n-au înfrunzit.

Iarna, mănâncă lujeri, muguri de arbori şi arbuşti, mai ales specii moi, apoi frunze de rug de

mure, grâu şi orz verde de pe câmp, dezgolit de viscol sau de pe care zăpada s-a topit. Sarea este

indispensibilă în fondul de vânătoare atât pentru a „lega" căpriorul de teren, cât şi pentru perioada

năpârlitului.
COMPORTAMENTUL
NUTRIȚIONAL
COMPORTAMENTUL DE
EXCREȚIE
 Excrementele - sunt de culoare brună
închis, bătând în verde, aproape
negre. Ca formă, dacă ele rezultă din
hrană uscată, cum se întâmplă iarna,
atunci sunt lungi de circa 14 mm şi au
diametrul de circa 8 mm, iar cele două
capete sunt rotunjite. Dacă rezultă din
hrană suculentă, cum este cazul vara,
boabele sunt turtite şi lipite laolaltă,
formând un cocoloş. De regulă,
excrementele masculului nu se pot
deosebi de cele ale femelei. Câteodată
însă cele ale ţapului sunt mai scurte şi
cu un diametru mai mare decât ale
femelei şi au un început de vârf şi de
scobitură, amintind de cele ale
cerbului.
COMPORTAMENTUL SOCIAL
Căpriorul mascul duce o viaţă în general solitară, de primăvara până în septembrie-octombrie

şi una colectivă, începând de toamna când se grupează în cârduri de 3-10 căpriori şi chiar mai

mulţi. Cârdurile nu se constituie după criterii de înrudire, ci la întâmplare. Mai mult, acelaşi

căprior poate părăsi un cârd pentru a se ataşa altuia, deci numărul de membrii ai cârdului poate

varia. Ţapii de vârstă mijlocie şi bătrânii formează adeseori cârduri separate. Viaţa de cârd

durează până în aprilie când cârdurile se desfac, ţapii alegându-şi sectoare individuale pe care le

marchează şi le apără chiar prin lupte, iar femelele gestante se pregătesc de fătat.

În timpul verii, grupurile sunt formate doar din femelă şi iezii ei. La căprioarele de câmp

cârdurile sunt mai mari. Ambele sexe se îmblânzesc uşor, însă unii ţapi din cei ţinuţi în

captivitate împung, putând cauza răni grave. Înainte de a se culca, înlătură cu copitele

frunzele şi rămurelele de pe sol, făcându-şi culcuş. După numărul de culcuşuri şi amplasarea

lor în teren, se pot trage concluzii asupra efectivului şi repartizării lui în spaţiu.
COMPORTAMENTUL SOCIAL
 Glasul - Căpriorul dă glas din mai multe motive: iedul şi mama lui se
ţin în contact printr-un glas subţire şi slab de „pia-pia", cel al mamei
fiind mai gros. Acelaşi glas, dar mai puternic, este scos de femelă în
perioada împerecherii, când ea cheamă masculul. Când căpriorul
simte ceva suspect în apropiere, dar nu ştie despre ce este vorba,
atunci „brăhneşte" sau „latră", cum se zice în termeni populari.
Ambele sexe brăhnesc, însă numai în perioada mai-septembrie cât
trăiesc izolat. După ce s-au constituit cârdurile nu mai brăhnesc decât
excepţional. Glasul celor bătrâni este mai gros decât al celor tineri,
totuşi fiind multe excepţii, acest caracter nu poate servi drept criteriu
pentru aprecierea vârstelor. Se pare că ţapii tineri brăhnesc subţire şi
timp îndelungat; cei bătrâni gros şi numai de câteva ori. Căprioara
alungată de ţap în timpul împerecherii, scoate şi ea un sunet de „pia";
ţapul doar gâfâie. Căpriorul se văietă, de asemenea și când este
urmărit sau prins de câini hoinari sau de răpitoare.
COMPORTAMENTUL SEXUAL
Reproducerea: Căpriorul ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 1 an şi 2 luni, adică în
anul al doilea al vieţii.
Perioada împerecherii ţine de la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august. Femelele sunt
urmărite şi alergate de ţapi până când cedează şi are loc fecundarea. Alungarea poate avea loc în
diverse direcţii sau în cerc, în care caz se produce o bătătură denumită „inel de alergat". Femela
rămâne în călduri numai câteva zile. Atunci îşi părăseşte, temporar, iezii şi, printr-un glas
cunoscut de vânătorii experimentaţi (pia-pia), încearcă să ademenească ţapul, care în acest timp
şi el caută căprioarele după mirosul lăsat de urmă. Adeseori pot fi văzuţi ţapi mergând cu nasul
la pământ, cum fac câinii. În perioada împerecherii, sunt nervoşi; lovesc tufele cu coarnele,
râcâie pământul cu copita şi se iau la bătaie cu concurenţii lor. Alergatul are loc ziua. Numai în
nopţile cu lună plină aleargă şi noaptea, dar se pot accidenta prin lovirea de arbori, garduri etc.
Unii ţapi, în perioada împerecherii, se îndepărtează de locul lor obişnuit de trai, în căutare de
femele, dar după încheierea perioadei revin înapoi.. Sporul anual - Prin cercetări ştiinţifice, s-a
dovedit că 100 de căprioare gestante fată cam 180 iezi.
COMPORTAMENTUL
MATERNAL
 Fătatul - începe în aprilie, atinge punctul
culminant în mai şi iunie şi se termină în primele
zile ale lunii iulie. O femelă fată, în medie 2 iezi,
uneori 1, alteori şi 3, dar mai rar. La 3-4 ore de la
fătat, iedul reuşeşte să se ridice în picioare. .
Alăptarea durează până în noiembrie-decembrie,
însă ei rămân în continuare cu mama lor până în
aprilie când se desfac cârdurile
BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83prioa
r%C4%83
 https://www.libertatea.ro/lifestyle/caprioar
a-curiozitati-3785902
 http://animalepeterra.blogspot.com/2012/0
6/caprioara.html