Cerbul

Cerbul (Cervus elaphus L., familia Cervidae) este un mamifer

erbivor din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla).
Familia Cervidae cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot
aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt
coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și
culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual.

Cerbii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre
deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de
mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 – 300 kg, iar
ciutele între 80 – 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul
fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de
vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna
mai. La iezi , atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai,
începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se
termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe
lungi de 20–30 cm, fără rozete.
Longevitatea cerbului este apreciată la circa 18-20 ani, însă în
natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani
cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază
în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor
împușcate după uzura danturii.

Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel

pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din
lujeri (tulpină sau porțiune de tulpină subțire la plantele
erbacee și ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase),
muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub
zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi
din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana
de bază. \