În comparaţie cu alte subspecii de capre sălbatice, căprioara este, de obicei, un animal

solitar. Căprioarele, în general, trăiesc singure sau în grupuri mici alcătuite dintr-o femelă şi puii
acesteia. Teritoriul lor este destul de mic, de circa 1 km2. căprioarele se hrănesc cu predilecţie
dimineaţa sau seara târziu, odihnindu-se în restul zilei.
Căprioarele se organirează în turme alcatuite din 20-40 de membri, numai iarna.
Căprioara este cea mai mică specie de capre sălbatice originare din Europa. Masculii au
tendinţa de a fi mai mari şi mai robuşti, în comparatţe cu femelele.Masculul poartă denumirea
de căprior, iar femela de căprioară sau ciuta. Blana este diferită în funcţie de sezon. Iarna,
blana este mai deasă, mai lungă, dând animalului un aspect ciufulit, neingrijit, având culoare
cenusie sau maro-cenusiu. În timpul lunilor de vară, blana este mai scurta şi mai rară, având
culoare maro sau castaniu aprins. Blana de iarnă începe să crească la începutul lunii
septembrie şi este schimbată în aprilie-mai. În timpul lunilor de iarnă, blana de la nivelul feţei
posterioare a crupei este de culoare albă, uşor sesizabilă. În timpul lunilor de vară acest semn
este mai puţin sesizabil. Coarnele sunt utilizate de masculi în disputele pentru femele din timpul
perioadei de iîperechere. Picioarele sunt suple şi prevazute cu copite înguste şi scurte ale căror
degete laterale sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului este de 95-135 cm. Înaltimea la
greaban este de 63-67 cm. Greutatea corporală este de 18-29 kg.
Căprioara prezintă o arie de răspandire destul de extinsă, fiind regasită în zonele
temperate ale Europei şi Asiei. Căprioara este un animal care se adaptează foarte uşor, motiv
pentru care este înâalnit într-o multitudine de habitate. Preferă zonele impădurite, cu multa
vegetaţie. În România, o veţi întălni de la ses, până în pădurile subcarpatice.
(sursa: http://www.ecomunitate.ro/wiki/WikiArticleDetails.aspx?id=NDU1)