Lupul este un mamifer salbatic, robust si

suplu, de talie mare. Lupul este un animal digitigrad,

calcand pe pernitele degetelor, care sunt prevazute cu
unghii neretractile. Capul, similar unui caine de talie
mai mare, este prevazut cu un bot lung (10 cm),
triunghiular, ornat cu mustati, lungi si dese. Ochii sunt
putin oblici, mai departati in comparatie cu cainele, cu
pupila rotunda. Urechile sunt mai mici, in comparatie
cu cainele, ascutite si purtate in sus. Caninii sunt foarte
bine dezvoltati. Gatul este puternic, ornat de un guler
in sezonul de iarna. Pieptul este puternic, adanc
si suficient de lat. Coada este stufoasa, relativ scurta si
groasa. Picioarele puternice si musculoase sunt
acoperite de par scurt. Picioarele anterioare par mai
inalte decat cele posterioare. Urma lupui este similara
celei a unui caine de aceeasi talie, dar usor mai
alungita. Degetele sunt imprimate mai strans, cu
ghearele vizibile, cele din mijloc fiind mai apropiate
decat la caine. Cand sunt in haita, lupii calca unul pe
urma celuilalt, astfel ca pe zapada este greu de estimat
numarul membrilor haitei.
 Blana este de culoare de la alb-cenusiu (sur) pana la brun-cenusiu, functie
de subspecie si de aria de raspandire. Ea se compune din doua tipuri de fire de
par: unul foarte des, lanos, moale, profund, de culoare galbui-cenusie si altul mai
lung, aspru, avand varful negru, numit spic si care da coloritul blanii. Exista o
diferenta intre invelisul pilos in sezonul estival si cel din timpul iernii. Blana "de
vara" este mai inchisa la culoare, mai scurta si mai rara, in timp ce cea "de iarna"
este de culoare mai deschisa, mai lunga, mai deasa si cu puf abundent. In
Romania, lupii prezinta o culoare cenusiu carunt. Lungimea corpului este de circa
1,5 m, la care se adauga coada de circa 0,8 m. Greutatea corporala depinde in
functie de sex si de subspecie, fiind cuprinsa intre 30-50 kg, si, in mod
exceptional, pana la 70 kg.
Animal carnivor in mod nativ, in caz de necesitate, lupul este si omnivor,
consumand fructe sau scoarta de copac. Se comporta atat ca vanator, cat si ca
necrofag, avand un rol esential in ecosistem, prin pastrarea echilibrului natural.
Lupul consuma aproape orice fel de vietate de la larve, broaste, reptile, pasari si
ouale acestora, rozatoare si alte animalute, pana la mistret, cerbi si caprioare, oi,
vite si chiar ursi. In cautarea hranei, lupii pot parcurge distante foarte lungi, chiar
pana la 100 km, intr-o noapte.
 Ursul brun frapeaza prin aspectul si talia sa. Se
diferentiaza de celelalte rase de ursi prin dezvoltarea
excesiva a musculaturii cefei si spatelui, dandu-i
aspectul unui animal cocosat. Este animal plantigrad,
calcand pe toata talpa piciorului, similar omului.
Centrul de greutate se afla in laba piciorului.
Animal corpolent si musculos, urusul
carpatin prezinta un cap lat, masiv, de forma rotunda
spre ovala. Fruntea este bombata. Nasul este scurt,
conic, urechile rotunjite, iar ochii mici, oblici, cu
pupila rotunda si irisul colorat in tandem cu coloritul
blanii. Gatul este scurt, gros si musculos. Spatele
este bombat, usor inclinat catre omoplati. Coada este
scurta si puternica (ciot). Picioarele sunt lungi,
puternice, musculoase si sunt prevazute cu talpi
scurte (pana la 30 cm).
Laba picioarelor este prevazuta cu gheare
curbate, puternice. Ghearele de la nivelul membrelor
anterioare sunt mai lungi .
 Ursul carpatin este un mamifer omnivor, preferand carnea. Se hraneste
cu plante (jir, ghinde, castane, fructe de padure), insecte (furnici), melci, peste,
pasari, mamifere, hoituri. O mare parte din alimentatia sa este compusa din
radacini, graunte si ierburi. Este recunoscut ca un pradator al campurilor de
cereale, cartofi sau varza. Similar copiilor, adora dulcurile. Este innebunit dupa
fructele de padure (zmeura, afine, macese, mere padurete) si alte fructe, dar
cel mai mult ii place mierea. Daca le este foame ataca elani, cerbi si caprioare.
Cand nu-si gaseste hrana necesara in padure, coboara pana aproape de orase
sau la marginea satelor, scotocind prin gunoaie sau facand adevarate masacre
in curtile gospodarilor si in stani. Nu sunt legende povestirile potrivit carora
ursul o ia la fuga cu o oaie sau cu o vaca la subtioara. Ursul strabate kilometri
intregi in cautarea hranei (pana la 100 km), revenind intotdeauna pe teritoriul
creat pentru a hiberna.
Ursii tineri se hranesc cu predilectie cu ghinda, jir, mere padurete, zmeura,
afine, miere de albine, iarba frageda, ovaz, porumb si diferite radacini
(alimentatie preponderent vegetala), in timp de ursii adulti (cu experienta in ale
vanatorii) consuma peste (sunt innebuniti dupa somon), pasari si ouale
acestora, oi, vite si rumegatoare salbatice (elani, caprioare), iar, la nevoie, se
hranesc si cu cadavre care n-au intrat inca in putrefactie. Ursul este considerat
cel mai mare pradator de la noi din tara, dar, cu toate acestea, are si el
dusmanii sai de temut: omul, lupul, cainii ciobanesti
 Denumirea secundară în limba română linx. Este la ora
actuală cea mai mare felină din fauna sălbatică a
României. Denumit şi pantera Carpaţilor, râsul este
răspândit natural din golul alpin până în Delta Dunării,
având o mare adaptabilitate şi amplitudine ecologică. La
ora actuală însă, exemplarele din afara Carpaţilor şi
Subcarpaţilor sunt foarte rare, ca urmare a vânătorii
necontrolate practicate în secolele XX - XXI.
Râsul este un animal puternic şi rezistent, de o
agilitate şi agerime uluitoare. Are până la 1,5 m lungime,
cu o coadă de 15-25 cm. Elementele caracteristice sunt
favoriţii pe maxilarele superioare, vârful cozii negru, iar în
vârful urechilor (care au 4-5 cm) are smocuri de peri negri.
 Blana este tipică felinelor mari, fiind compusă din spic şi puf şi
având o culoare gălbuie-roşcată pe laturi şi spate, cu pete negre, şi
alb-gălbuie în partea ventrală. Greutăţile maxime raportate sunt
diferite, variind între 50 şi 58 kg . Poate trăi circa 20 de ani. Membrele
sunt lungi şi groase. Are gheare retractile, foarte ascuţite, lungi de
aproximativ 4 cm.
Un lucru puţin cunoscut este faptul că râsul poate fi domesticit.
În asemenea cazuri el manifestă o fidelitate de câine faţă de cel ce l-a
crescut, chiar dacă i se lasă multă libertate.
Altă caracteristică ciudată a râsului este ura sa faţă de pisica sălbatică
pe care o vânează cu înverşunare, până la exterminare. Ca urmare,
arealele celor două animale nu se pot suprapune decât parţial şi
temporar.
Felină puternică şi singuratică, râsul are nevoie de un areal
foarte mare (2400 - 2500 de hectare), de circa 10 ori mai mult decât
un urs brun. Acest lucru se datorează şi faptului că, spre deosebire de
urs, care este omnivor, râsul are o alimentaţie aproape exclusiv
carnivoră.
 Vulpea are o constitutie fina. Botul este lung
si ascutit, prevazut cu mustati stufoase. Ochii sunt
asezati oblic, cu deschiderea pleoapelor ingusta, de
culoare rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin
ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea gurii
sub forma unui ranjit. Urechile sunt scurte si late,
purtate ridicat. Caninii sunt foarte ascutiti.
Premolarul IV de pe maxilarul superior si primul
molar de la nivelul mandibulei sunt mai dezvoltati,
purtand denumirea de carnasiere. Mandibula nu
prezinta miscari de lateralitate, ci doar in sus si in
jos. Vulpea prezinta membre scurte, cele din fata
avand cinci degete, iar cele din spate, numai patru.
Coada este lunga si stufoasa, purtata de cele mai
multe ori printre picioare. Lungimea corpului este
cuprinsa intre 110 si 130 cm, din care coada
prezinta o lungime de 30 - 40 cm.
 Capriorul Capul este mic, mai mult lung decat
lat. Botul, in general, este de aceeasi culoare ca restul
corpului, dar nasul este intotdeauna de culoare neagra.
Adesea prezinta diferite pete de culoare alba pe obraji
si in partea superioara a gatului. Urechile sunt mari,
ovale, fiind conturate cu par de culoare neagra, iar
interiorul este captusit cu par moale, de culoare alba.
Numai masculii prezinta coarne, care le cad in
octombrie-noiembrie, dar le cresc din nou, pana vara,
in perioada de rut. Coarnele au, in medie, o lungime de
30 cm. In general, coarnele prezinta pana la 6 varfuri
la capriorii adulti, in timp ce la cei tineri, numarul este
mai redus. Rozetele bazale sunt bine-definite. Coarnele
sunt utilizate de masculi in disputele pentru femele din
timpul perioadei de imperechere. Picioarele sunt suple
si prevazute cu copite inguste si scurte ale caror
degete laterale sunt bine dezvoltate.
Greutatea corporala este de 18-29 kg. Caprioara nu este foarte pretentioasa, dar
prefera vegetalele bogate in apa. Consuma cu placere ramuri tinere, muguri, frunzele
diferitilor arbori si arbusti, scoarta de copac, lucerna, etc. Se va hrani, de asemenea,
cu recolta terenurilor agricole si daca va avea posibilitatea va intra in livezile de pomi
fructiferi, delectandu-se cu frunzele si fructele acestora. Toamna, caprioarele prefera
alimentele concentrate.
Capul este mic, mai mult lung decat lat. Botul, in general, este de
aceeasi culoare ca restul corpului, dar nasul este intotdeauna de culoare
neagra. Adesea prezinta diferite pete de culoare alba pe obraji si in
partea superioara a gatului. Urechile sunt mari, ovale, fiind conturate cu
par de culoare neagra, iar interiorul este captusit cu par moale, de
culoare alba. Numai masculii prezinta coarne, care le cad in octombrie-
noiembrie, dar le cresc din nou, pana vara, in perioada de rut. Coarnele
au, in medie, o lungime de 30 cm. In general, coarnele prezinta pana la
6 varfuri la capriorii adulti, in timp ce la cei tineri, numarul este mai
redus. Rozetele bazale sunt bine-definite. Coarnele sunt utilizate de
masculi in disputele pentru femele din timpul perioadei de imperechere.
Picioarele sunt suple si prevazute cu copite inguste si scurte ale caror
degete laterale sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului este de 95-135
cm. Inaltimea la greaban este de 63-67 cm. Greutatea corporala este de
18-29 kg. Caprioara nu este foarte pretentioasa, dar prefera vegetalele
bogate in apa. Consuma cu placere ramuri tinere, muguri, frunzele
diferitilor arbori si arbusti, scoarta de copac, lucerna, etc. Se va hrani, de
asemenea, cu recolta terenurilor agricole si daca va avea posibilitatea va
intra in livezile de pomi fructiferi, delectandu-se cu frunzele si fructele
acestora. Toamna, caprioarele prefera alimentele concentrate.
          Este un mamifer ierbivor de culoare bruna -
roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii
sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre
deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de
marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300
kg, iar ciutele ajung doar la 80-150.
Masculii pierd coarnele la inceputul
fiecarei luni martie, fenomen care se intinde,
functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre
cerbi, chiar pina in luna mai.La vitei, atunci cind
implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe
cresterea primului rind de coarne crestere care se
termina in septembrie. Aceste coarne sunt de
regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete.
Longevitatea cerbului este apreciata in
libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la
aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la
apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine.
Virsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de
aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor
impuscate dupa uzura danturii.
 Cerbul este perfect adapostit in zonele cu paduri intinse, care cuprind
portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care ofera liniste, adapost si surse de
hrana. Este intilnit si la cimpie destul de des, acoperind cel putin teoretic intreg
arealul dintre golul alpin si malul marii.
Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru
toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac,
frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante
verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de
stratificatii , hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata
complementar de om: fin, frunzare, suculente si concentrate.
 Nu e placere mai mare, in
padurile noastre de brazi,
mohorate si tacute, decat
cand privesti nebunatecele
miscari ale unei veverite
(Sciurus Vulgaris). Cu cat
bradul e mai inalt, mai gros,
mai pletos, cu atat sprintara
fiinta pare o jucarie,
alergand usoara ca un
fluture, din creanga in
creanga, sarind din arbore
in arbore. Acum e jos pe
pamant, acum e in varf,
acum e in al zecelea copac.
Cat un pumn de mare, cu o
coada stufoasa, cat trupul de
lunga, cu doi ochi “ca de
veverita” vioi, inteligenti, cu
moturi in varful urechilor. Vara e
ruginie pe spate, alba pe pantece.
Iarna isi schimba mantaua
batand mai in cenusiu. Cat tine
vremea buna, se zbantuie numai
pe copaci. La amiaza, cand arsita
e mai mare, sau in zilele ploioase,
sta acasa, facuta colac, cu botul
ascutit ascuns in blana.
 blackcatculcea.wetpaint.com
 www.natgeo.ro
 www.mondofun.ro
 alpinet.org
 www.ghidbrasov.ro
 www.zooland.ro
 doru.wordpress.com
 free-wallpapers.110mb.com