VULPEA (Vulpes vulpes L.

Caractere generale

Denumiri. Masculul se numeşte vulpoi, femela vulpe, progeniturile pui

sau căţei de vulpe.

Denumire. Mamifer carnivor, de talie mică, se recunoaşte după corpul

alungit, picioarele scurte, apte pentru săpat, coadă lungă şi stufoasă, ochi mici.
Lungimea corpului ajunge la 110-130 cm (coada 30-40 cm); înălţimea la
greabăn 35-40 cm şi o greutate de 7-8 (10) kg. Femela este mai mică decât
masculul. Lasă un miros specific penetrant, uşor de sesizat şi înoată bine.

Blana este deasă, culoarea variind de la roşcat, cu nuanţe galbene sau

alburii, până la brun închis. Pe spate culoarea este uniformă; pe părţile laterale
apar fire cu vârful alb; vârful urechilor şi al picioarelor este negru, coada, cu păr
lung, are vârful alb sau negru. Puii au culoarea brună închisă. (Fig.68).

Fig.68 – Vulpe

Deosebirea între sexe, în teren, nu se poate face.

Dentiţia este formată din 24 de dinţi, canini lungi.

Longevitatea se apreciază la 10-12 (16) ani. Aprecierea vârstei se face cu

aproximaţie, după blană şi dentiţie.
 Glas. Adulţii în timpul împerecherii sau puii rămaşi singuri scot un lătrat
scurt. Vulpea rănită sau încolţită scoate un ţipăt. Încolţită în vizuină scoate un
mormăit.

Simţuri. Vulpea are auz excepţional, mirosul foarte bun şi văzul bun.

Urmele au o formă alungită şi degete mai strânse, unghiile din mijloc

imprimate mai apropiat. Urma tipar a vulpii seamănă cu a unui câine de talie
mică. Urma-pârtie este rectilinie. (Fig.69).

Excrementele sunt caracteristice, conţin hrană parţial nedigerată. Pentru

marcarea teritoriului, masculul depune excrementele pe ridicături şi alte locuri
vizibile, precum şi prin urinare, ca şi în cazul lupului.

Biotop. Se dovedeşte o specie de mare amplitudine ecologică, din Deltă

până la limita altitudinală a pădurii. Densitatea maximă o atinge la deal şi
câmpie unde găseşte uşor şoareci (hrana preferată). Preferă soluri argilo
nisipoase., pe locuri însorite unde îşi sapă galerii. Vizuina are mai multe ieşiri. În
unele cazuri foloseşte vizuina săpată de viezure, pe care o împarte cu acesta
sau cu pisica sălbatică. În interior vizuina are un cotlon pentru împerechere şi
creşterea puilor. Vulpea este ataşată locului de trai, raza de activitate fiind de
3-5 km.

Creşterea efectivelor este limitată de acţiunea omului, lup, râs, unele,

păsări răpitoare şi boli (râia, turbarea), precum şi de lipsa hranei.

Hrana. Este variată, predominant şoarecii şi alte rozătoare mici, melci,

şopârle, larve, râme, broaşte şi mai rar peşti. Consumă pui de iepure, iepuri, iezi
de căprior, cocoş de munte în timpul rotitului, fazani, purcei de mistreţ, găini de
casă. Dintre vegetale consumă struguri, mere, zmeură, afine, pere şi prune.

Se hrăneşte seara şi noaptea, iar ziua numai în terenurile liniştite.

Sociabilitate. Este un animal, în general, solitar. În timpul împerecherii

masculul caută femela şi rămâne până la creşterea puilor. Dacă vulpea dispare,
vulpoiul preia creşterea puilor.

Maturitatea sexuală este atinsă la 8-10 luni.

 Recoltarea se face în perioada 15 septembrie-31 martie, la pândă, la
dibuit şi la goană, la hoit, cu chemătoarea imitând glasul şoarecelui sau iepurele
rănit şi la vizuină. Trofeul este considerat blana.

Pagube. Este un dăunător de temut în terenurile cu vânat mic (fazan,

potârniche, iepure), dar şi la puii de căprioară, cerb, purcei, precum şi în
gospodăriile ţărăneşti

a)
 .

b)

Fig.69 – Vulpe: a)1-8;b

1 – vulpe roşie; 2 – vulpe cărbunească; 3 – vulpe şoricând;4 – pui de vulpe; 5 – urme de vulpe la mers liniştit;
6 – urme de vulpe la trap; 7 – urme de vulpe la galop; 8 – amprenta de vulpe comparativ cu cea de câine

FAMILIA FELIDAE (Gray)

Cuprinde carnivore de talie mijlocie şi mare cu picioare lungi terminate

cu gheare retractile; sistem muscular bine dezvoltat; auz şi văz foarte bun. În
ţara noastră se găsesc două specii: pisica sălbatică (Felix silvestris) şi râsul (Lynx
lynx).

RÂSUL (Lynx lynx L.)

Caractere generale

Denumire: Râs, râsoaică, pui de râs.

Descriere: Mamifer carnivor de talie mijlocie, zvelt cu mişcări feline, cu

picioare puternice, adaptate pentru sărit. Are coadă scurtă şi smocuri de păr la
urechi. Masculul are o lungime de 104-174 cm (coada 12-24 cm): înălţimea la
greabăn 45-86 cm şi o greutate de 40-50 kg. Femela are dimensiuni şi o
greutate mai mică.

Blana are o culoare galben-roşcată, pe spate şi pe flancuri pete

caracteristice mai închise, până la negru. Pe partea inferioară a gâtului şi pe
abdomen culoarea se deschide până la alb-gălbui. Pe maxilarul inferior, părul
este mai lung atârnă în formă de favoriţi, iar coada are vârful negru (Fig.70
a,b,c).

Deosebirea între sexe, în teren nu este evidentă.

3 1 2 1
Dentiţia este formată din 28 de dinţi, după formula: I C P M .
3 1 2 1

Longevitate poate ajunge până la 12-14 ani. Vârsta se apreciază după

greutate şi uzura dentiţiei.

Sunetele sunt asemănătoare cu ale pisicii, iar când este speriat sau atacat
mârâie şi pufăie. În perioada împerecherii sunetele râşilor amintesc de
„concertul” pisicilor de casă.

Simţurile sunt ascuţite, şi numai mirosul este ceva mai slab.

Urmele (Fig.71) sunt asemănătoare cu ale pisicii, dar mai mari, iar în
spatele urmei se imprimă o perniţă aflată mai sus de călcâi; urma pârtie este în
zig-zag. Pe zăpadă proaspătă urma râsului poate fi confundată cu urma de lup
sau de câine, dar râsul imprimă călcâiul şi chiar cotul piciorului din spate. Şi
excrementele lasă o urmă distinctă, fiind depuse pe cioturi, pe arborii căzuţi, pe
bălării, în locuri uşor vizibile.

Biotop. Preferă păduri întinse şi liniştite aflate la altitudini mari. Coboară

însă şi în zonele de dealuri înalte. Râsul este răspândit în ţările scandinave,
fosta U.R.S.S., Polonia, Cehia, Slovacia şi în toată Peninsula Balcanică. La noi în
ţară atinge densitatea cea mai mare din întregul lui areal. Este ataşat locului de
trai, dar în căutare de hrană face şi deplasări lungi (40-50 km).

Reproducere. Împerecherea are loc în perioada martie-aprilie. Gestaţia

durează 70 de zile şi femela dă naştere la 2-3 pui, orbi până la 17 zile şi rămân
cu mama lor un an. La maturitate ajung la 2 ani. Familia se constituie doar în
perioada reproducerii.

a) b)

c)

Fig. 70 – a,b,c – Râs

 Fig. 71 Râs

1 – râs, vedere din lateral, 2 – râs aşezat, vedere din faţă; 3 – amprente de râs; 4 – urme de râs la
mers liniştit; 5 – urme de râs în goană.

Recoltarea se face cu arma cu glonţ, numai pe bază de autorizaţie

individuală. Se poate vâna şi cu arma lisă cu alice de 4,5 mm. Se poate vâna şi la
goană, la pândă şi mai rar la dibuit. De asemenea poate fi prins cu capcane la
trecători pe care le păstrează. Trofeul este format din craniu şi blană. (Fig.72).

Fig. 72 – Blănuri de râs - trofee

Măsuri de ocrotire. Râsul trebuie păstrat, pentru a se evita dispariţia, ca

element de importantă faunistică. Efectivul să fie păstrat la nivelul de o piesă la
circa 5000 de ha, ca pagubele să fie tolerabile.
 PISICA SĂLBATICĂ (Felix silvestris Schreber)

Caractere generale.

Denumiri: Cotoi, pisică, pisoi, sau pisică sălbatică, motan, mârtan.

Descriere: Animal de talie mică, puţin mai mare decât pisica domestică.
Blana are culoare gălbuie-cenuşie brăzdată de dungi negre (aspect tigrat). Pe
cap are 4 dungi negricioase, în lungul spinării o dungă mai lată neagră, din care
se disting spre flancuri 4-6 tărcături mai închise la culoare. Coada este stufoasă,
de acelaşi diametru până la vârf, cu 4-6 inele, din care numai jumătate întregi.
Vârful cozii ca şi inelele sunt negre; pe obraji se remarcă un fel de favoriţi. Se
deosebeşte de pisica domestică prin mărime (3-7 kg) părul mai lung, forma
cozii şi a petelor de pe coatele picioarelor (Fig.74, 74). Deosebirea între sexe se
poate face numai la exemplarele capturate.

Longevitate. Trăieşte 12-15 ani, iar vârsta se apreciază, cu aproximaţie,

după uzura dentiţiei.

Glasul este asemănător pisicii domestice, mai cu seamă în perioada

împerecherii. Când este atacată se strânge ghem, mârâie ameninţător şi scuipă.
Toarce ca şi pisica domestică, atunci când este mulţumită şi şade cu puii.

Urmele sunt uşor eliptice, cu perniţele ovale şi fără imprimarea

ghearelor. Urma pârtie este liniară sau uşor în zig-zag, iar urma tipar este ceva
mai mare decât a pisicii domestice.

Simţuri. Are auz şi un văz excelent, dar şi un miros bun. Vede bine şi
noaptea.
 Fig. 73 - Deosebiri între pisica sălbatică şi cea de casă

1 – pisică sălbatică, 2 – pisică de casă; 3 – deosebiri între petele negre de la baza piciorului posterior; 4 –
deosebiri între forma cozilor; 5 – deosebiri între urmele tipar.6 – urme de pisică sălbatică la pas; 7 –urme de
pisică sălbatică în fugă.

Fig. 74 – Pisica sălbatică, blănuri

 Biotop.Preferă păduri din zona de dealuri întinse şi liniştite, luncile
pâraiele împădurite, mărăcinişuri şi stufărişurile din câmp sau de lângă ape.
Culcuşul şi-l face în vizuini, scorburi sau arbori doborâţi. Este întâlnită din zona
alpină până în Lunca Dunării.

Este fidel locului de trai. Efectivul este limitat de om şi de râs. Densitatea

este de 1/500 ha. Trăieşte solitar, exceptând femela în timpul sarcinii.

Hrana. Fiind un animal prin excelenţă carnivor, în principal se hrăneşte cu

şoareci şi păsări, dar atacă iepurii, iezii de căprior şi viţeii de cerb. În primul
rând, sunt atacate păsările care cuibăresc pe sol: fazanul, potârnichea şi găina
cocoşului de munte.

Se hrăneşte noaptea, din amurg în zori, rar ziua.

Duşmani. Râsul, în primul rând, apoi lupul, câinele şi vulpea care atacă
exemplarele tinere.

Reproducere. Împerecherea are loc în perioada februarie-martie (uneori

se împerechează şi cu pisicile domestice). Gestaţia durează 9½ săptămâni şi
fată de 2-4 pui orbi în primele 14-17 zile.

Puii ajung independenţi la 3 luni. Maturitatea sexuală o atinge la 10 (22)

luni. Familia se constituie doar la împerechere. Recoltarea se face ocazional, la
goanele de iepuri şi mistreţi, dar pot fi stabilite şi perioade de restricţia impusă
de organele de resort.

Trofeele sunt considerate blănurile şi craniile. Se mai poate vâna cu

câinele pe urme, în arbori sau vizuini, precum şi cu capcane la trecători.

Măsuri de ocrotire. Se face controlul efectivului şi menţinerea lui în

limitele acceptabile.