Rădăcinoase și tuberculifere furajere

Din această grupă fac parte planele de cultură din familii botanice diferite ale căror
produse reprezintă furaje suculente valoroase. Din această grupă la noi se cultivă: sfecla
furajeră, morcovul furaje, gulia furajeră, napul de miriște, cartoful și topinamburul.
Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Este apreciată pentru înalta sa productivitate și calitatea deosebită a furajului.
În hrana animalelor se folosesc rădăcinile tuberizate și frunzele, atât în stare proaspătă
cât și însilozate sub formă tocată și în amestec cu alte furaje. Corpul tuberizat al sfeclei
furajere reprezintă un nutreț suculent bogat în hidrați de carbon, în special în zaharuri,
consumat foarte bine de către animale.
Sfecla furajeră reprezintă un nutreț energetic foarte valoros, 1 kg s.u. echivalând cu
aproape o unitate nutritivă.
Sfecla furajeră se deosebește de sfecla de zahăr nu numai prin compoziția chimică, ci
și prin unele particularități morfologice ale corpului tuberizat. Acesta are forme foarte variate
(alungit-conică, cilindrică, oval-ferisă), este mai mare și se dezvoltă, în mare parte, deasupra
nivelului solului, deoarece hipocotilul și epicotilul reprezintă împreună,la cele mai multe
soiuri, mai mult de jumătate din corpul sfeclei.
Fiind o plantă bienală, în primul an se formează rădăcina și frunzele, iar în anul al
doilea ramurile florifere.
Frunzele, dispuse în rozetă pe colet, reprezintă 20-25% din greutatea corpului
tuberizat. Florile sunt sesile, inserate pe jumătatea superioară a ramificațiilor lăstarilor,
grupate câte 2-5 sau 10 la soiurile plurigerme și câte una la soiurile monogerme. Fructul este o
nuculă, cu MMB de 15-30 g. Durata perioadei de vegetație în primul an este de 180 – 200
zile.
Gulia furajeră (Brassica napus var. napobrassica)
Se apreciază că valoarea furajeră a guliei este mai mare decât a sfeclei pentru nutreț,
10 kg de gulie furajeră fiind echivalente, sub raportul valorii furajere cu 14 kg sfeclă de furaj.
Corpul tuberizat al guliei reprezintă un nutreț suculent valoros, cu 12-14% s.u.din care 1,4-
2,6% proteine brute.
Valoarea nutritivă a unui kg de furaj este echivalentă cu 0,27 UN. Furajul proaspăt sau
conservat este bine consumat de către animale și stimulează producția de lapte.
Gulia furajeră este o plantă bienală din familia Cruciferae.. Ca și sfecla, în primul an
de vegetație formează o rozetă de frunze și corpul tuberizat, iar în cel de-al doilea an ramuri
florifere. Durata perioadei de vegetație în primul an este 80 – 120 zile, în funcție de soi.
Florile sunt grupate în raceme și au corola galbenă; fructul este o silicvă. Semințele sunt
sferice, brun închise, mici, cu MMB 1,5 – 3,3 g.
Morcovul furajer (Daucus carota ssp. sativus)
În alimentația animalelor se folosesc rădăcinile care conțin 12 – 14% s.u., formată în
mare parte din substanțe extractive neazotate. Rădăcinile de morcov furajer reprezintă un
excelent nutreț suculent pentru vacile pentru lapte, porci, păsări ouătoare, reproducători și
tineret din toate speciile.
 Morcovul furajer este o plantă bienală din familia Umbelliferae. În primul an se
formează o rădăcină pivotantă tuberizată, galbenă-portocalie și o rozetă de frunze. Florile,
care se formează în anul al doilea pe tulpinile ramificate, sunt reunite în umbele compuse.
Topinamburul (Helianthus tuberosus)
Tuberculii și plantele verzi se folosesc drept nutrețuri suculente, primii consumați ca
atare, iar tulpinile și frunzele dupăînsilozare.
Valoarea nutritivă a 100 kg tuberculi este de 22,5 UN, iar la furajul verde de 23,2 UN.
Topinamburul sau napul porcesc este o plantă perenă din familia Compositae care
formează în pământ tuberculi de formă neregulată, cu peridermul mai subțire decât la cartof,
motiv pentru care aceștia se păstrează foarte greu. Tulpina este erectă, înaltă de până la 3
metri.
Cucurbitacee furajere
Toate speciile de bostănoase sunt productive, fructele folosindu-se în alimentația
taurinelor și suinelor. Fructele conțin 89% apă iar valoarea nutritivă este de 0,11 UN/kg.
Semințele reprezintă 1,2 – 2% din greutatea fructelo și conțin 35-40% ulei. Șroturile sunt
foarte apreciate în furajarea animalelor.
Speciile bostănoase cultivate pentru furaj sunt: Cucurbita pepo (dovleacul), Cucurbita
pepo var. oblonga (dovlecelul), Cucurbita maima (bostanul turcesc) și Citrullus
colocynthoides (pepenele verde furajer).
Cucurbitaceele sunt plante anuale, cu tulpini târâtoare, acoperite cu peri. Florile sunt
unisexuate, plantele fiind monoice. Florile mascule sunt mai numeroase decât cele
femele.Fructul este o peponidă.
Rapița furajeră (Brassica napus var. oleifera)
Având o creștere rapidă, rapița se cultivă și pentru masă verde care se folosește în
perioade diferite ale anului. Folosirea rapiței poate să înceapă cu prima decadă a lunii aprilie.
Cultura se poate pășuna, uneori, chiar din toamnă dacă plantele s-au dezvoltat bine. Rapița
este o excelentă plantă meliferă timpurie.
Un kilogram nutreț verde de rapiță echivalează cu 0,16 UN. Deși furajul de rapiță este
bine consumat de animale și stimulează producția de lapte, nu se administrează taurinelor în
cantitate mai mare de 25 – 30 kg/zi, pentru a nu provoca tulburări digestive.
Rapița este o plantă anuală sau bienală din familia Cruciferae. Rădăcina pivotantă
pătrunde în sol la adâncimea de 60 -80 cm.Tulpina este înaltă de 120 – 160 cm. Florile sunt
grupate în raceme alungite de culoare galbenă deschis sau aurie.
Se cultivă două specii de rapiță: colza sau rapița mare (Brassica napus oleifera) și
naveta sau rapița mică (Brassica rapa oleifera).
Varza furajeră (Brassica oleracea var. acephala)
Varza furajeră se cultivă pentru masă verde, folosită ca atare sau însilozată. Furajul
verde conține în medie 12,8% s.u. Valoarea nutritivă a 100 kg furaj se exprimă prin 15 UN.
Furajul este bine consumat de animale însă din cauza conținutului în acizi antitiroidieni se
administrează în rația vacilor cu lapte în cantitate de cel mult 20-25 kg/zi.
Varza furajeră este o plantă bienală cu rădăcină pvotantă, cu tulpină bine dezvoltată,
unele soiuri atingând 1 – 1,5 m înălțime. Frunzele sunt alterne, pețiolate, lirate. Tulpina și
frunzele sunt glabre și acoperite cu un strat ceros. Semințele se găsesc închise în silicve.