Vulpe

Iata cateva date despre aceasta specie interesanta din fauna tarii noastre. Face parte din familia canidae iar
numele stiintific este canis vulpes; popular, masculul se numeste vulpoi, femela vulpe, iar puii catei.

Greutatea totala este de 5-7 kg la femela si 6-8 kg la mascul. Lungimea corpului, de la varful botului pana la
baza cozii, este de 70 cm, iar lungimea medie a cozii este de 42 cm, deci in total atinge 110-112 cm. Culoarea
blanii este variabila de la rosu-auriu pana la culori inchise (la vulpile numite carbunarese). Varful cozii este de
regula alb; la cele carbunarese adeseori varful alb lipseste. Naparleste o singura data pe an, primavara; noul par
creste incet, vara este scurt si abia spre sfarsitul lunii decembrie blana este plina, cu spicul complet dezvoltat.

Varsta maxima la care ajung vulpile este de 10-12 ani. Este un animal nocturn. Simturile sunt bine dezvoltate dar
cele mai agere sunt mirosul si auzul. Glasul este un fel de latrat, care se aude mai des in perioada imperecherii;
un mormait cand masculii se bat intre ei; cand mama comunica cu puii, ranita sau incoltita, scoate un tipat.

Urmele lasate de vulpe seamana cu cele de caine, dar sunt mai lunguiete si asezate una dupa alta in linie dreapta,
putandu-se deosebi cu usurinta de cele de caine sau de lup.

Vulpea atinge maturitatea sexuala la 10 luni. Imperecherea are loc in ianuarie si februarie. Fata o singura data pe
an, de obicei la sfarsitul lunii martie sau aprilie. Durata sarcinii este de 52-53 zile. Femela fata de obicei 4-5 pui,
uneori mai multi, 8-10, care „fac ochi“ la 12-14 zile. Puii sunt alaptati 3-4 saptamani, dupa care incep treptat
hranirea cu carne. Alaptatul dureaza 3-4 luni. Masculul si femela sunt impreuna doar in perioada de rut si de
crestere a puilor. Puii devin independenti din toamna.

Hrana este predominant animala, fiind formata din rozatoare, pasari, oua, broaste, cadavre si doar 10% vegetala.
Uneori cauta hrana si in resturile menajere din gropile de gunoi.

Dusmanii ei pot fi lupul si rasul pentru exemplarele adulte, iar pentru pui si rapitoarele mari cu pene. Bolile de
care sufera sunt turbarea si raia, fiind un transmitator al trichinelozei.

Vulpea poate fi intalnita din Delta pana la limita vegetatiei forestiere. Factorul esential care tine vulpea in teren
este solul in care isi sapa vizuina; acesta nu trebuie sa fie prea compact, dar nici nisipos ca sa se surpe.

De obicei isi plaseaza vizuina in teren impadurit sau cu tufisuri si cu expozitie sudica. Vizuina cea mai simpla
consta intr-o galerie cu doua iesiri si un spatiu mai larg unde isi petrece timpul in subteran; uneori isi mai
construieste si alte cotloane si iesiri si foloseste uneori vizuinile de viezure.

Terenul in care-si desfasoara activitatea are raza de aproximativ 5 km. Prezenta ei la limita zonei alpine ne
dovedeste ca daca are hrana si adapost poate trai si in conditii foarte aspre, unde nu ne asteptam sa o intalnim,
alaturi de capra neagra si marmota alpina.
Foto: Cătălin Pomeanu (Bucureşti). Imagine de la.