NANDU GIGANTUL AMERICII Nandu (Rhea americana) era altadata o pasare comuna pe intinderile nesfarsite ale pampasurilor agentiniene,

, unde ierburile inalte se ondulau sub vant precum valurile marii. Cobora si spre sud, in campiile mai reci ale Patagoniei. Multi exploratori ai acestor tinuturi l-au intalnit, dar l-au vazut si mari naturalisti ai secolului al XIX-lea, care i-au urmarit comportamentul. Se cuvin amintite numele lui Alcide dOrbigny (1827), Charles Darwin (1833), Emil Racovita. Ultimul a strabatut Patagonia in noiembrie 1897, inainte de a porni spre Antarctica cu nava Belgica. Multa vreme vanatul de predilectie al indienilor, nandu a fost apoi haituit de calaretii gauchos, care au facut din prinderea sa cu bolasul (o curea despicata la un capat, fiecare parte terminandu-se cu o greutate), o proba de indemanare si maiestrie. Bolasul trebuia aruncat astfel incat sa se infasoare pe picioarele pasarii si sa o doboare. Practicata timp de trei secole de catre gauchos, aceasta salbatica placere a desertului lasa totusi o sansa pasarii, care alerga mai iute decat un cal, cu nenumarate schimbari de directie. Armele moderne au transformat vanatoarea in exterminare si nandu, alaturi de multe specii de pasari, si-a rarit ingrijorator efectivele. Mai mic decat strutul african, ajungand la doar 1,30 m inaltime, nandu are capul si gatul acoperite cu pene fine, ce amintesc de firele de par. De altfel, si penele de pe corp sunt moi, brune sau cenusii, cu un pic de alb. Culorile femelei sunt mai pale. Masculul, la fel ca alte pasari alergatoare, este poligam. Primavara se razleteste de card, devine agresiv, alungandu-si rivalii, emite strigate sonore si profunde si incepe construirea cuibului, o groapa putin adanca, cu un diametru de 1 m, apoi isi formeaza un harem de 2 pana la 15 femele. Acestea vor depune, pe rand, oua mari, cu coaja de un galben auriu. Un cuib poate sa contina 10 pana la 50 de oua, pe care masculul le cloceste timp de 35-40 de zile. Vreme de o luna si jumatate are grila de pui, care cresc foarte repede. Puii au o vedere excelenta, iar in caz de pericol se ascund, lipindu-se de sol. Hrana strutilor nandu este, in mare parte, vegetala, dar ei nu ocolesc nici viermii, melcii sau soparlele. Ca mai toate pasarile alergatoare, nandu nu ezita sa intre in apa. Se adapteaza usor la viata in captivitate, in multe ferme sud-americane este o pasare de curte.

Clasa: AVES Ordinul: RHEIFORMES Familia: RHEIDAE Gen si specie : Rhea americana marele nandu Pterocnemia pennata Nandu lui Darwin Ordinul : CASUARIFORMES Familia : CASUARIDAE

CAZUARUL, O PASARE CU COIF Unele mamifere poseda cuirase osoase care le apara corpul, dar astfel de armuri, rigide si grele ar stingheri zborul pasarilor. Exista totusi o pasare, este drept, terestra, care are un soi de armura, insa limitata doar la regiunea capului. Este cazuarul, care, spre deosebire de rudele sale, prefera, in locul spatiilor deschise, incalceala vegetala a junglelor tropicale. El traieste in Noua Guinee. Insulele Aras, Ceram, Noua Bretanie, Jobi si in partea de nord a continentului australian. Toate cele trei specii actuale au varful craniului alungit, formand o casca osoasa, care permite pasarilor sa-si deschida drum si sa avanseze rapid prin desisurile spinoase. Aceasta casca ce protejeaza capul poate sa fie considerata drept o cuirasa partiala, dar cazuarii mai au si alte adaptari la mediul lor de viata, adica tufisurile cu spini sau frunze dure si taioase. Aripile lor rudimentare, niste simple cioturi, sunt lipsite de pene, dar prevazute cu tepi ce amintesc andrelele de tricotat. Cand pasarea se odihneste, acestia sunt culcati, dar ei se ridica atunci cand cazuarul se deplaseaza, actionand ca niste furci care dau la o parte tufisurile. Contrar altor pasari alergatoare, la cazuari, masculii sunt mai mici si mai putin colorati, in comparatie cu femelele. Casca si pielea gatului au culori stralucitoare, dominand rosul si albastrul, iar pe fata anterioara a gatului se afla unul sau doi ciucuri de piele buretoasa. Corpul este acoperit de pene foarte lungi, de un negru antracit, cu reflexe albastrui. Cazuarul se hraneste, in general, cu fructe coapte, cazute din copaci, insa nu refuza nici insecte, melci sau serpi. Odata ce gaseste un copac din care cad fructe va ramane cateva zile pentru a-l pazi de alti indivizi. Fructele sunt inghitite intregi indiferent de marimea lor. Pasarile traiesc solitare si se apropie doar in perioada de imperechere. Masculul are initiativa, invartindu-se in jurul femelei. Femela depune un ou in cuibul de frunze, amenajat de mascul la baza unui copac, apoi pleaca sa viziteze teritoriile altor masculi, imperechindu-se cu acestia si lasand cate un ou in cuib. In final, fiecare mascul cloceste 4 pana la 8 oua, timp de 50 de zile, si se ocupa de hranirea si ingrijirea puilor. Cazuarul este singura pasare care este capabila sa omoare, cu destula usurinta, un om, sfasiindu-l cu unghia lunga (10 cm) si taioasa de la degetul median al piciorului. Cele mai agresive sunt femelele, mai ales in perioada depunerii oualor. De altfel, cazuarul este considerat specia cea mai periculoasa dintre pasari.

EMU, PASAREA CU PENE DUBLE Populand brusa si zonele semiaride, emu se hraneste cu ierburi dure, dar prefera, cand se iveste ocazia, plantele verzi, fragede, fructele, florile, semintele si insectele. Pentru a gasi o hrana cat mai convenabila, pasarea parcurge anual distante enorme, care pot masura pana la 10 000 km. Emu este, deci, o pasare nomada si in peregrinarile ei ajunge, inevitabil, si pe terenurile cultivate pe care, practic, le devasteaza. Cu inaltimea sa de 1,80 m, emu detine locul al doilea, dupa strutul african, dar este o pasare singulara prin structura penelor duble, formate din doua rahisuri care pornesc din aceasi baza, fiecare cu barbele lor. Penajul are o culoare brun-cafenie, atat la mascul, cat si la femela, acoperind nu doar corpul, ci si capul si gatul. Masculul este poligam, imperechindu-se cu doua-trei femele care depun, in cuibul sau, una dupa alta, cam 10-20 de oua, lungi de 12-13 cm, cu coaja verde. Acesta le cloceste timp de 56 de zile, supraveghind apoi puii care, la iesirea din ou, au penajul brazdat de dungi longitudinale cenusii. Grija paterna se manifesta timp de un an si jumatate, mai mult decat la oricare alta specie de pasare alergatoare. Dupa perioada de reproducere, pasarile emu se regrupeaza in mici carduri. Se feresc cu abilitate de dusmani.

KIWI, PASAREA CU CEL MAI MARE OU Pasarea are un corp aproape sferic, penaj castaniu care pare, mai degraba, o blana, si un cioc lung (20 cm), subtire, curbat in jos. Aceasta este unic in lumea pasarilor; are la baza o serie de peri lungi si aspri, iar narile sunt situate tocmai spre varf. Este folosit ca o pensa, pentru a extrage din sol viermi, larve sau insecte. Kiwi este o pasare extrem de rapida, putand cu usurinta intrece un om. Piciorul este prevazut cu trei degete, pe care le poate adapta pentru a le folosi ca pe o arma, crestand inamicul cu ghearele sale ascutite. Cand bea apa, pasarea scufunda ciocul pana la baza, apoi il ridica vertical. Mirosul este extrem de dezvoltat, kiwi simtind prezenta hranei in sol chiar daca aceasta se gaseste la cativa centimetri adancime. La kiwi, aripile nici macar nu sunt vizibile la exterior, iar penele lor apar doar schitate in cursul dezvoltarii embrionare. Nu are nici coada. Scheletul este robust, amintind de cel al mamiferelor, oasele fiind complet lipsite de spatii de aer. Picioarele, scurte si puternice, sunt conformate pentru alergat. Femela este mai mare decat masculul, ajungand la 70 cm inaltime. Ea depune cel mai mare ou din lumea pasarilor, desigur, comparativ cu talia sa. Oul cantareste 450 de grame, un sfert din greutatea femelei adulte. Formarea sa dureaza 24 de zile, iar galbenusul reprezinta 60 % din volumul sau, dublu fata de un ou obisnuit. In cuibul sapat de mascul pe sol se afla unul sau doua oua, pe care acesta le cloceste timp de 70-80 de zile, uneori ramanand nemiscat, fara sa manance, o saptamana intreaga. Inainte de sosirea poporului Maori in Noua Zeelanda - eveniment care a avut loc in urma cu circa 1000 de ani in urma - pasarile Kiwi erau din belsug pe aceste taramuri, neavand nici un pradator natural care sa le ameninte existenta. Populatia Maori, totusi, a descoperit ca parul pasarilor Kiwi este un bun material pentru mantiile lor. Acest popor a dat si numele acestor pasari, botezandu-le dupa tipatul ascutit, care pare a spune "keewee". O data cu sosirea omului alb, in secolul XIX, pasarea Kiwi a inceput sa fie cautata pentru a fi dusa in gradinile zoologice, muzee si colectii private din toata lumea. Introducerea unor pradatori non-nativi, precum pisicile salbaticite si oposumii, a avut, de asemnea, un efect negativ asupra populatiei de pasari Kiwi, alaturi de defrisarea padurilor, capcanele cu gin si decesele cauzate de masinile cu motor. Cele sase tipuri de pasari Kiwi sunt: Kiwi maro North Island, Kiwi mic patat, Kiwi mare patat, Okario maro, Haast Tokoeka si Southern Tokoeka. Pasarea este aproape oarba, putand vedea doar cativa metri in fata. Femela cloceste un ou extrem de mare. De fapt, o pasare de 2,2 kg poate cloci un ou care cantareste aproape jumatate de kg. se stie despre pasarile Kiwi ca pot trai pana la varsta de 40 de ani.

In 1991, in Noua Zeelanda a fost lansat un program de conservare si reconstructie a populatiei de pasari Kiwi, pentru a salva pasarea de la disparitie. In ciuda acestui fapt, pasarile Kiwi continua sa dispara cu o rata de 5,8% pe an. Programul are totusi succes in ceea ce priveste reproducerile controlate ale pasarilor, iar munca oamenilor implicati va face ca pasarile Kiwi sa mai ramana un timp printre noi.