Sunteți pe pagina 1din 35

I

Animale din zona calda

1. Padurea ecuatoriala
2. Savana
3. Desertul
1. Padurea ecuatoriala
•Temperaturi ridicate Vegetatie bogata,
•Precipitatii bogate densa,varietate de specii
•Padurea prezinta trei etaje
- I) ierburi inalte, ferigi, liane agatatoare,plante cu frunze
uriase, arbusti
- II) 20-40m : cocotierul,palmierul, bananierul, arborele
de paine, arborele de ceai, arborele de cauciuc, santalul, abanosul,
palisandru, arborele de scortisoara.
- III) 50-60m copaci cu coroana rarefiata
•Solurile ating grosimi mari, sarace in humus, de culoare roscata
(oxizi de fier)
•Animale: gorila, cimpanzeul, pavianul, papagali, crocodili, elefanti
hipopotami, lei, leoparzi (chiar si spre savana)
Plante
palmier
cocotier

Arborele de ceai
bananier
Arborele de paine Arborele de cauciuc

santal abanos
Arborele de scortisoara
palisandru

Baobab (Madagascar)
Animale
Cimpanzeul
Cimpanzeul este cea mai de succes dintre marile maimuţe
antropoide, fiind considerat cel mai inteligent animal şi
cel care seamănă cel mai mult cu omul. Cantareste 50-75
kg, iar in prezent mai traiesc 24.000 exemplare.
Cimpanzeul comun este un animal foarte sociabil.
Trăieşte în grupuri mari, de 25-60 exemplare. La vârsta
de trei ani, puii de cimpanzeu sunt la fel de puternici ca
un om adult, totuşi continuă să fie alăptaţi până la patru
sau cinci ani.
Gorila
Gorila este cea mai mare primată
din lume, dar e un vegetarian paşnic,
timid, care trăieşte în grupuri de
familie alcătuite dintr-un adult dominant, câteva femele
adulte şi progeniturile acestora.
Gorilele trăiesc în junglele dese şi pădurile din munţii Africii
Centrale.
Mănâncă un număr uimitor de specii de plante, 142, între
care bambus, ţelină sălbatică, urzici înţepătoare, sânziene
şi fructe.
Gorilele păşesc sprijinindu-se în pumnii membrelor
superioare
Îşi petrec doar o treime din zi pentru a se hrăni, iar în restul
timpului se odihnesc.
Pavianul
Se intalneste din
vestul pana in estul
Africii.
Este unul dintre cele mai intalnite specii de
babuini, mascului patand atinge o greutate dubla
fata de femela.
Traieste de obicei in cete de 20-50 de membri.
Se hraneste cu fructe, frunze, insecte, soparle.
Babuinul masliniu Babuinul galben

Babuinul din muntii Babuinul gelada


Etiopiei Gibonul
Pasarea paradisului
Pasarile paradisului sunt considerate cele mai frumoase păsări din
lume datorită somptuozităţii penajului masculului .
Ele traiesc in Indonezia , Papua Noua Guinee si Australia .
Aceste frumoase pasari au fost la un moment dat in pericol de
disparitie datorita vanarii lor pentru penele lor frumos colorate . In
prezent situatia s-a remediat datorita protejarii lor prin lege .
Colibrii
Colibrii sunt cele mai mici păsări
din lume ele măsoară între 5 cm și 20 cm
Ele au un cioc subțire de lungimi
diferite, sunt singurele care se pot
deplasa în zbor spre înapoi
Limba lor este modificată lungă
asemănătoare cu cea a ciocănitoarelor
Frecvența mare a bătăilor din aripi (8-12 bătăi pe secundă pentru speciile de
păsări mai mari, 20-25 pentru cele mijlocii și până la 100 pentru cele mai
mici) face ca zborul păsării să fie vibrat, și ca pasărea să se deplaseze cu o
iuțeală mare și în același timp să-și poată schimba brusc direcția de zbor în
toate direcțiile
Picioarele păsării sunt scurte, comparativ cu alte păsări sternul, carena și
inima (pulsul poate atinge 1000/minut) în raport cu mărimea ei sunt bine
dezvoltate.
Pasărea colibri are dușmani puțini, ele fiind agresive atacând cu ciocul lor
ascuțit chiar specii mult mai mari ca ele.
Pasarea clopot

Pasarea care scoate cele mai puternice sunete este


"pasarea clopot" din padurile Braziliei. Cand arsita
devine insuportabila si toate vietuitoarele amutesc,
aceasta pasaree, de marimea mierlei de la noi, cu
pene colorate pestrit, canta cu multa insufletire.
Cantecul, asemanator sunetului de clopot, se aude
pana la o departare de aproape de 3 km.
Pasarea lira
Pasarea-lira traieste in Australia
Inainte de imperechere, masculii
efectueaza un adevarat dans pentru a
cuceri o femela.

Femelele isi construiesc un cuib in


locuri ascunse unde isi depune ouale,
urmand o perioada de 50 de zile pana la
eclozare
Aceste pasari au un cantec deosebit, in
special datorita amestecarii diverselor
sunete pe care le aud imprejur, putand
imita aproape orice.
Se spune ca este mult mai “talentate”
decat vestitii papagali vorbitori.

Pasarea-lira este o specie pe cale de


disparitie si este protejata de lege din
anul 2006. Ca o dovada a simpatiei fata
de aceasta pasare, desenul ei este pus in
Australia pe moneda de 10 centi-dolari
australieni
2. Savana
este un tip de stepă
africană, semiaridă,
situată în regiunea tropicală
din partea centrală a Africii
În savană cad mai puține precipitații decât în
stepa europeană.
Clima este mai caldă, iar anual sunt
înregistrate secete.
Solurile sunt mai puțin fertile, iar
luminozitatea este maximă.
Sunt 2 anotimpuri principale: sezonul secetos
și sezonul umed.
antilopa

Africa adăposteşte 72 din cele 84 de specii de antilopă din lume. Toate antilopele sunt ierbivore şi se
hrănesc aproape exclusiv cu ierburi. La fel ca toate rumegătoarele, antilopele regurgitează hrana şi o
mestecă din nou, având stomacul împărţit în patru încăperi.

Printre antilopele cu coarne spiralate se numără: ţapul sud-african de tufiş, antilopa kudu cu coarne
răsucite, sitatunga iubitoare de apă şi cea mai mare antilopă dintre toate, antilopa-elan sau eland. Aceste
animale asemănătoare cu un bou au corpul acoperit cu dungi închise şi deschise la culoare. Cele mai
multe au dungi şi în regiunea feţei.

Antilopele cu moţ sunt antilope de talie mică şi cu coarne drepte. Trăiesc în pădurile Africii şi sunt
renumite pentru că îşi fac reciproc toaleta capului, ca ritual de consolidare a legăturilor dintre indivizi.

Antilopele de mlaştină sunt animale asemănătoare căprioarelor, care trăiesc în mlaştini şi smârcuri.
Printre aceste specii se numără: antilopa de mlaştină, antilopa de apă, antilopa lui Litschi.

Printre speciile de antilope-cal se numără antilopa kongoni, antilopa-cal uriaşă sau antilopa-cal neagră.
Sunt specii impresionante, unele cu coarne splendide, răsucite, foarte preţuite. Antilopa oryx este mai
mică, perfect adaptată la condiţiile de deşert, capabilă să supravieţuiască săptămâni întregi fără apă.

Gazela mică şi delicată este principala pradă a multor feline mari. Trăieşte atât în deşert, cât şi în câmpie.
Cea mai mare dintre gazele este impala cafenie, celebră pentru spectacolul neobişnuit de salturi pe care îl
desfăşoară atunci când este în pericol.

Micuţa antilopă pitică este cel mai mic membru al familiei, măsurând doar 30 cm înălţime.
ghepardul

Ghepardul este cea mai puţin cunoscută dintre marile feline africane, dar, cu membrele
sale lungi, zvelte, musculoase, cu imprimeul pătat, disctinctiv, al blănii, este categoric cea mai
graţioasă dintre acestea.
Pentru a-şi prinde prada, ghepardul depinde de felul în care se ascunde. Se apropie cât
mai mult posibil de animalul vânat, apoi, într-o explozie de viteză, încearcă să îl prindă. Deşi e
foarte rapid, ghepardul poate să alerge cu viteza maximă doar pe distanţe mici, de aproximativ
90 metri.
Cu o durată de viaţă de 10 până la 12 ani, ghepardul este un animal solitar. Uneori,
masculul însoţeşte femela o vreme, după împerechere, însă de cele mai multe ori, femela rămâne
singură cu puii săi.
Mama-ghepard îşi petrece mult timp învăţându-şi puii cum să vâneze. Prinde antilope
mici şi le aduce încă vii în faţa puilor, unde le dă drumul, pentru ca aceştia să înveţe să le
urmărească şi să le prindă.
Gheparzii au dispărut ca specie din multe zone, cauzele principale fiind: diminuarea
habitatului, dispariţia speciilor pe care le vânează, bolile, precum şi o rată a mortalităţii destul
de ridicată în rândul puilor. În unele regiuni, 50 până la 75 la sută dintre puii de ghepard mor
înainte de a împlini 3 luni.
mamba negru

Ca toate reptilele, mamba negru este un animal cu sânge rece, care se bazează pe căldura
exterioară pentru a-şi menţine temperatura corpului. Este văzut adesea în Africa stând la soare, fie
pe o creangă joasă, fie pe o stâncă.
Mamba negru se deplasează foarte rapid pe sol sau de-a lungul ramurilor copacilor, când
vânează. Poate să îşi ridice capul până la înălţimea de un metru deasupra solului, când atacă. Are
văzul foarte bine dezvoltat şi îşi atacă fulgerător prada - rozătoare, lilieci, păsări şi şopârle - lăsând
veninul puternic să anihileze definitiv animalul respectiv.
Veninul de mamba negru conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care atacă sistemul nervos,
creierul şi inima. Muşcătura este periculoasă pentru om dacă aceste simptome apar în decurs de o
oră de la producerea muşcăturii. Victima are probleme pulmonare, convulsii, intră în comă şi apoi
moare.
Masculii pot străbate distanţe mari căutând femelele, care depun între 10 şi 25 de ouă, de
obicei în hăţişuri de vegetaţie în descompunere. Vegetaţia care se descompune eliberează căldură,
care ajută ouăle să se încălzească, grăbind astfel momentul eclozării. Puii sunt imediat independenţi
şi pot să prindă singuri o pradă de mărimea unui mic şobolan. În decurs de un an, puii ating 2 metri
lungime. Mamba negru poate trăi până la 12 ani în captivitate.
girafa

Străvechile culturi africane au venerat girafa de mii de ani, descriind-o adesea în


picturile preistorice de pe stânci.
Girafa trăieşte în zonele aride de savană din sudul Saharei, oriunde apar arbori. Deşi
girafele sunt văzute adesea în grupuri, nu fomează grupuri sociale complexe, aşa cum au
multe specii din câmpiile africane.
Deşi nu sunt animale teritoriale, masculii respectă o anumită ierarhie. Adesea se luptă
stând alături, coborându-şi capetele şi legănându-le unul spre celălalt. Loviturile pot fi atât
de puternice, încât gâturile lor se împletesc. Aceată practică este adesea confundată cu un
ritual de curtare între mascul şi femelă.
Girafa are vase de sânge neobişnuit de elastice, cu o serie de valve care contribuie la
compensarea acumulărilor bruşte de sânge şi împiedică animalul să leşine când îşi mişcă
rapid capul. Girafa se mişcă incredibil de rapid, atingând viteze de până la 56 km/h.
Hrănirea ocupă cam 16 până la 20 de ore pe zi. Girafele consumă ocazional iarbă,
fructe diverse sau tufişuri, dar principala lor sursă de hrană este arborele de acaccia.
Animalul a fost considerat iniţial rezultatul unei încrucişări între o cămilă şi un
leopard, o eroare imortalizată în denumirea ştiinţifică a girafei - Giraffa camelopardalis.
struţul

Struţii trăiesc în spaţiile deschise, aride, din centrul şi estul Africii. De obicei, se adună
în grupuri cu antilopele, zebrele, gnu şi alte animale rumegătoare, pentru a forma o alianţă
benefică pentru toţi. Animalele cu copite stârnesc insectele şi rozătoarele pe care le mănâncă
struţii. La rândul lor, aceştia îi avertizează pe ceilalţi dacă se apropie vreun pericol.
Când sunt în pericol, struţii pot să alerge cu 50-65 km/h, dar pot şi să îşi rănească grav
atacatorul cu lovituri date cu picioarele lor puternice. O singură lovitură aplicată unui
prădător, de pildă unui leu, poate fi fatală.
Se stabileşte o ierarhie în cadrul fiecărui grup, alcătuit de obicei din adulţi masculi şi o
femelă dominantă. Împerecherea are loc după un scurt ritual de curtare. Cuibul este o
adâncitură superficială în pământ, fiind construit în cea mai mare parte de către mascul.
Struţul nu îşi ascunde capul în nisip, cum spune legenda, însă se odihneşte adesea cu
gâtul întins pe pământ.
facocerul

Răspândit în toată Africa sub-sahariană, facocerul este singura specie de porc care poate
trăi în regiuni fără apă timp de câteva luni pe an.
Când apa este disponibilă, facocerul bea în mod regulat şi se scaldă în nămol cu un
entuziasm evident. De asemenea, îi place să facă baie pe uscat, în nisip; se freacă de copaci sau
de muşuroaiele de termite şi lasă păsările ciugulitoare de larve să culeagă insecte de pe corpul
lui.
Facocerul este în principal rumegător, dar îşi foloseşte colţii şi pentru a săpa după bulbi,
tuberculi şi rădăcini, în sezonul uscat.
Facocerii trăiesc în grupuri de familie, alcătuite dintr-o femelă şi puii ei. În mod normal,
masculii trăiesc singuri şi se alătură unui grup numai pentru a se împerechea. Se angajează în
lupte ritualice care pot deveni violente şi sângeroase, atacând în linie dreaptă şi izbindu-se cap
în cap.
Înainte de a făta, femela îşi goneşte ultimii pui şi se retrage în singurătate. Femela de
facocer are doar patru mameloane, deci în general nu fată mai mult de patru pui o dată.
Fiecare purcel ale propriul său mamelon şi, chiar dacă un pui moare, ceilalţi nu sug şi din
mamelonul disponibil.
Facocerii se adăpostesc în vizuini în care intră cu spatele. Dimineaţa ies din vizuină în
mare viteză, pentru a o lua înaintea oricărui prădător care ar pândi prin preajmă.
gnu

Există două specii principale de gnu, ambele originare din Africa: antilopa gnu neagră şi
antilopa gnu albastră. Ambele trăiesc în câmpiile şi savanele cu salcâmi sălbatici din estul şi sudul
Africii.
Gnu este un rumegător care preferă iarba scurtă. Reprezintă o parte importantă a
ecosistemului câmpiilor: bălegarul său fertilizează solul, iar faptul că mănâncă iarba şi o calcă în
picioare încurajează creşterea acesteia.
În ecosistemul Serengeti-Mara, gnu parcurg un circuit anual de migraţie cu o lungime de
aproximativ 480 kilometri. Înaintează fără oprire şi traversează râuri şi lacuri într-un număr atât
de mare, încât multe animale sunt rănite, ucise sau se pierd.
În sezonul de împerechere, antilopele gnu alcătuiesc mici grupuri reproductive de până la 150
exemplare. Cei mai activi masculi îşi delimitează şi îşi apără teritoriul, afişând comportamente
tipice: se lovesc cap în cap, galopează şi îşi freacă de sol capul. Când se întâlnesc doi masculi de pe
teritorii învecinate, are loc o confruntare ritualică, în cadrul căreia animalele luptă stând în
genunchi şi lovindu-se cap în cap, cu coarnele.
Femela de gnu naşte un singur pui, în mijlocul turmei. Uimitor este că aproximativ 90 la sută
dintre femele nasc cam într-un acelaşi interval de trei săptămâni, creând un surplus de pradă pentru
lei şi hiene şi permiţând astfel mai multor pui să supravieţuiască primelor săptămâni de viaţă, care
sunt cruciale. Un pui de gnu poate să se ridice în picioare şi să alerge la numai câteva minute după
naştere.
zebra
Pe continent trăiesc trei specii de zebră: zebra Burchell, zebra comună, foarte
răspândită; zebra Grevy, care trăieşte în principal în Kenya; şi zebra de munte din sud-
vestul Africii.
Zebrele sunt rumegătoare avide, mereu în căutare de păşuni verzi. În sezonul secetos
pot să trăiască mâncând iarbă uscată numai dacă sunt la cel mult 32 km de o sursă de apă.
Zebra are pielea lucioasă, care respinge peste 70 la sută din căldură. Dungile albe şi
negre formează un camuflaj care maschează conturul corpului. Modelul este vizibil ziua,
dar în zori sau în amurg, când prădătorii sunt mai activi, creează o imagine înşelătoare cu
privire la distanţa reală la care se află animalul respectiv.
Grupurile de familie sunt alcătuite din membri stabili, care îşi păstrează legăturile
puternice timp de mai mulţi ani. Zebrele îşi fac reciproc toaleta, stând alături şi ronţăindu-
şi una alteia părul de pe ceafă şi de pe spate, ceea ce contribuie la crearea şi păstrarea
legăturilor dintre indivizi. Dacă un membru al familiei este rănit, adesea ceilalţi fac un cerc
în jurul său, pentru a-l proteja împotriva prădătorilor. Femelele din interiorul unei familii
respectă un sistem ierarhic strict, cu o iapă dominantă care conduce întotdeauna grupul.
Mortalitatea juvenilă medie este de aproximativ 50%, în special din cauză că
animalele sunt vânate de lei şi hiene pătate.
vulturul
Împreună cu şerpii şi hienele, vulturii sunt consideraţi "personajele negative" ale
regatului animal african. Totuşi, sunt unele dintre cele mai cooperative creaturi de pe
continent, îndeplinind un rol esenţial în ecosistemul local.
În Africa trăiesc 11 din cele 16 specii de vultur din lume. Toate sunt specializate în
consumul de cadavre, îndeplinind rolul vital de a înlătura cadavrele intrate în putrefacţie.
Spre deosebire de acvile şi ulii, care au gheare ascuţite, vulturii nu sunt adaptaţi să îşi ucidă
singuri prada.
În realitate, cea mai mare parte a hranei unui vultur provine din cadavre: fie animale
care mor de bătrâneţe, bolnave sau rănite, fie pui născuţi morţi. Vulturii nu numai că trăiesc
împreună, ci chiar beneficiază de pe urma diferitelor lor tehnici de sfâşiere a prăzii şi
obiceiuri de hrănire.
Hoitarul african este cea mai mare dintre speciile acestui continent, cu o anvergură a
aripilor de peste trei metri. Acest vultur este singurul care are un cioc suficient de puternic
pentru a străpunge pielea groasă de bivol sau de girafă. Ceilalţi vulturi pleşuvi aşteaptă
până când termină de mâncat hoitarul african.
Vulturii se împerechează pe viaţă, ceea ce în cazul vulturului pleşuv Ruppel poate să
însemne 40 sau 50 de ani. În fiecare an, femela depune un singur ou, iar puiul abia începe să
îşi poarte singur de grijă când începe următorul ciclu reproductiv.
Koala (sau ursuleţul Koala),
Phascolarctos cinereus, este un mamifer
marsupial arboricol nativ pentru Australia
Deşi deseori i se spune "urs Koala", acest lucru nu este corect,
deoarece Koala nu face parte din familia ursilor . Cuvântul
"koala" îşi are originea în limbile aborigene australiene şi
înseamnă "fără băutură". Acesta este un nume adecvat datorită
dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care
conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să
coboare pentru a se hidrata.
Koala este un marsupial,femelele Koala au doar un pui odata,au
un marsupiu care se deschide posterior,astfel incat deschizatura
sa fie indreptata mereu catre pamant.Acest lucru ar putea parea
periculos insa puii nu cad niciodata.
Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de
lângă Adelaide până în sud, în Peninsula York, şi până în
interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină
pădurile necesare. Koala din Australia de Sud au fost omorâţi
excesiv la începutul sec. XX, dar statul a fost repopulat ulterior
cu animale din statulVictoria. Koala nu se găsesc nici în
Tasmania, nici în Australia de Vest.
Blana gri si matasoasa,
Urechi mari,
Nas borcanat,
Gheare puternice si ascutite,
Ochii negri,
Trunchi bombat si oval,
Femelele isi cara puii in spate!
3.Desertul
Clima este
tropical-deșertică,
cu temperaturi medii ridicate
(38 °C)
Variațiile mari de temperatură de la
zi la noapte au determinat formarea
deșertului. Iarna, pe timpul nopții
temperatura scade până la -10 grade,
pe când vara atinge în timpul zilei
58 de grade Celsius.
Fauna este foarte săracă: scorpioni,
șopârle, serpi, vulpi de deșert, struți.
Spre margini pătrund uneori
animale de savană
Scorpionii
Ca și toate arahnidele,
ei au opt picioare,
corpul este segmentat.
Prezinta glande veninoase. Deși, scorpionii au o reputație
înfricoșătoare, doar 25 de specii au venin capabil să ucidă
un om. Ei se întâlnesc în special în zonele tropicale și
subtropicale. În regiunile temperate ei se întâlnesc foarte
rar. În prezent ordinul cuprinde peste 1 400 de specii.
După naștere juvenilii urcă pe spinarea mamei lor până la
prima năpârlire. În acest timp tinerii nu pot supraviețui fără
mama lor, deoarece ea le oferă protecție și menține
umiditatea la nivelul normal pntru dânșii.
Veninul scorpionilor provoacă inflamție în regiune,
disfuncții cardiovasculare și respiratorii, somnolență și
contracții musculare, reacții alergice și inflamări ale
ganglionilor limfatici.
Arbusti
Mangusta

S-ar putea să vă placă și