ÎN LUMEA

PĂSĂRILOR
 Pasăre migratoare 
Este un termen care se referă la o grupă de păsări de 
specii diferite care în anumite anotimpuri, pentru a
putea supraviețui, migrează la distanțe mari.
O serie de păsări călătoare migrează între Europa
unde Europa de Sud sau Africa unde pleacă în
perioada de iarnă.
Barza (cocostârcul)– este o pasăre de talie mare, are ciocul mare, de culoare roşie-portocalie.
Penajul este alb, doar la vârfurile aripilor este împodobită cu o frumoasă garnitură neagră. Se întoarce
primăvara la acelaşi cuib, pe care şi-l repară. Au picioarele lungi, preferă să stea pe lângă râuri şi bălţi ca
să-şi găsească hrana, formată din broaste, peşti şi alte animale mici. În ultimul timp numărul berzelor a
scăzut mult.
Graurul – este o pasare migratoare cu cioc ascuțit si cu penaj negru – verzui, împestrițată cu
alb.
Ciocârlia –  este o pasare cântătoare mica, cu penele pestrițe, care zboară la mari înălțimi. Datorită
obiceiului ei de a se ridica în văzduh şi a cânta în înaltul cerului, despre ciocârlie s-au scris multe
legende, fiind considerată fiica soarelui sau fata care s-a îndrăgostit de soare. Este o pasăre de talie mică.
Sosirea ei este semnul că primăvara s-a stabilit definitiv în locurile respective.
Rândunica – poate cea mai cunoscută pasăre călătoare. Şi despre ea s-au scris legende. Este de talie
mică, are coada despicată, pe spate este neagră-cenuşie şi mai albicioasă în rest. Își face cuib la streaşina
casei, prin poduri, grajduri sau chiar în casele oamenilor ( în spaţiile nelocuite ). Este destul de
gălăgioasă, îşi păstrează cuibul de la un an la altul.
Cucul – este o pasăre singuratică ( de aici şi expresia „singur cuc” ). Soseşte devreme din
ţările calde, îşi depune ouăle în cuibul altor păsări. Cântă toată primăvara, strigându-şi numele.
Şi despre el există foarte multe legende.
Pupăza – soseşte puţin mai târziu decât cucul, are un penaj pestriţ, un cioc lung şi
încovoiat. Dar ceea ce o face deosebită este creasta de culoare portocalie.
Privighetoarea – considerată cea mai iscusită căntăreaţă, are un penaj modest. În
nopţile calde de vară ne incântă cu trilurile ei neasemuite.
 Pasăre sedentare 
Sunt speciile de păsări care nu migreaza
în timpul iernii. Aceste păsări trăiesc
permanent pe teritoriul țării noastre. 
Vrabie: este una din cele mai răspândite specii de păsări, fiind rezidentă la noi în țară.
Preferă habitatele antropice, de obicei localități rurale și urbane, dar și construcții izolate. Este
o pasăre mică, măsurând 14-15 cm în lungime. Penajul are culoarea maro, împestrițat cu negru
pe spate. Are un meniu alimentar foarte variat, consumând insecte preponderent pe timpul verii
și semințe pe timpul iernii.
Pițigoi : este o specie foarte des întâlnită în parcuri, păduri, pâlcuri de copaci, tufișuri sau
chiar copaci izolați. Poate fi văzută în orașe, sate, câmpii, luncile râurilor, etc. Este o pasăre
mică, vioaie, având o lungime a corpului de 12,5-14 cm. Penajul în zona pieptului și
abdomenului are culoarea galbenă, iar fruntea, creștetul și ceafa au culoarea neagră-albăstruie
strălucitoare. Dieta alimentară se bazează pe semințe în majoritatea anotimpurilor, însă în
sezonul de cuibărire consumă și insecte.
Ciocănitoare este prezentă oriunde există copaci bătrâni, conifere sau foioase (cel mai
des în păduri), însă apare frecvent și în livezi, parcuri, grădini cu copaci care le convin. Este de
dimensiunea unei mierle, cu o lungime a corpului de 23-26 cm. Creștetul și părțile superioare
sunt negre cu o pată albă pe fiecare aripă, iar obrazul îi este brăzdat de o linie transversală
neagră. Se hrănește în principal cu insecte și larve pe care le extrage din trunchiul copacilor,
dar acceptă și semințe, alune, nuci pe timp de iarnă.
Cioară : este o specie larg răspândită, fiind în general sedentară în zonele de distribuție.
Preferă habitatele agricole, cu pâlcuri de copaci cu frunze căzătoare, cu precădere plopi sau
copaci cu coronament bogat, unde își pot instala coloniile. Se hrănesc de obicei cu cereale,
fructe și semințe, dar pot captura și mamifere mici, șopârle sau ouă ale altor specii de păsări
mai mici.
Coțofană : o specie foarte răspândită pe continentul european și foarte comună la noi. Se
adaptează cu ușurință oricărui tip de habitat, inclusiv cel antropic (mediu urban/rural).
Identificarea speciei este ușoară datorită penajului negru cu alb și a cozii lungi. Hrana este
variată și include resturi alimentare, stârvurile altor animale, mamifere mici și păsărele mici,
reptile și amfibieni. De asemenea, consumă și cereale, fructe și alte resturi vegetale.
Gaiță : este o specie foarte răspândită pe continentul european, fiind sedentară și foarte
teritorială. Locuiește în habitatele forestiere, însă ocupă și parcurile rurale/urbane. Coada este
lungă, neagră pe partea superioară și albă pe partea inferioară. La baza ciocului are de o parte
și de alta o linie neagră care se prelungește până aproape de bărbie. Specia are o preferință
specială pentru alune și ghinzi, pe care le depozitează în scorburi, sub scoarța copacilor sau
chiar în pământ, fiind responsabilă pentru plantarea spontană a multor arbori în natură.
Porumbel de casă : este o specie, foarte răspândită pe continentul european.
Reprezintă forma domesticită și ulterior re-sălbăticită a speciei porumbelului de stâncă. Este
întâlnită foarte des în apropierea așezărilor umane, în sate, orașe sau instalații industriale,
ocupând constucții înalte care le reamintește de habitatul strămoșilor (stânci). Dimensiunea
corpului variază de la un individ la altul, însă lungimea standard este de 29-37 cm. Are o dietă
omnivoră, putând consuma semințe, plante, insecte. Deseori sunt văzuți în preajma coșurilor
și tomberoanelor de gunoi.