Era odată un moșneag și o babă. Moșneagul avea o fată și baba iar o fată.

Fata
babei era urâțică, leneșă, îngâmfată și rea la inimă. Dar pentru că era fata
mamei, era tare alintată.

În schimb, fata moșneagului era frumoasă,

harnică, bună la inimă și foarte răbdătoare.
Cât era ziua de lungă, fața moșneagului nu se oprea din treabă, iar când se
duceau fetele la șezătoare, fata moșneagului torcea multe fuse de lână, în
schimb fata moșneagului abia dacă torcea un singur fus.

Dar în drum spre casă, fata babei îi fura fetei moșneagului fusele,
spunând părinților că au fost toarse de ea.
Fata babei participa la toate horele și sărbătorile din sat, în
schimb, fata moșneagului era ținută acasă.

Iar când moșneagul se întorcea acasă, baba îl bătea mereu la cap să-
și alunge fata că e leneșă, obraznică și nu o ascultă.
Într-o zi, moșneagul își chemă fata și îi spuse să plece să își caute de lucru unde
va vrea pentru ca să nu mai fie ceartă în casă din cauza ei. O sfătui să fie bună,
blândă și harnică peste tot pe unde va merge.

Fata, cu lacrimi în ochi, își sărută tatăl și plecă.

Pe drum, îi ieși în cale o cățelușă bolnavă și
slabă de îi puteai număra oasele.

Cățelușa îi ceru ajutor și fetei i se făcu milă de ea. O

spălă și o hrăni, apoi plecă mai departe, bucurându-
se că a putut face o faptă bună.
După o vreme, întâlni în drumul ei
un păr frumos și înflorit, dar plin de
omizi în toate părțile.

Și acesta îi ceru ajutorul,

promițându-i că într-o zi,
poate îi va fi și el de ajutor.
Fata îl curăță de omizi și
plecă mai departe.
Merse ce merse și întâlni o fântănă părăsită.

Fântâna îi ceru ajutorul,

fetei i se făcu milă de ea și
o curăță, apoi își continuă
drumul.
 Mergând mai departe, întâlni un
cuptor aproape dărâmat.

I se făcu milă și de el, făcu lut și îl lipi atât de frumos,

încât îți era mai mare dragul să îl privești.
Merse ea și ziua și noaptea și la un moment dat se rătăci. Dar nu își pierdu
credința în Dumnezeu și într-o dimineață, trecând printr-o pădure întunecoasă,
descoperi o căsuță într-o poieniță frumoasă.

O bătrânică îi ieși în întâmpinare. Era Sfânta Duminică. Fata îi ceru

de lucru, iar bătrânica îi spuse ce să facă: să îi spele copilașii și să
gătească până se întoarce ea de la biserică.
 Fata se bucură și după ce plecă bătrâna, pregăti apa
pentru spălat și ieși în curte strigând:

- Copii, copii, copii! Veniți la

mama să vă spele!

Și când se uită fata, ce să vadă? Curtea era plină

de o mulțime de balauri și de tot felul de
animale sălbatice. Dar ea nu se sperie, îi spălă
pe fiecare, apoi se apucă de gătit.
Când veni Sfânta Duminică de la biserică și găsi copiii spălați și toate treburile
făcute, se bucură. În loc de plată, bătrâna îi spuse fetei să meargă în podul casei și
să-și aleagă o ladă pe care să o deschidă doar acasă.

Fata se urcă în pod și văzu o mulțime de lăzi: unele vechi

și urâte, altele mai noi și mai frumoase.
Iar
Fata,
cățelușa,
nefiind
Întâlni acum
lacomă,
și fântâna sănătoasă,
care alese
avea cea
o mai
apă aștepta
veche
curată șicurece
un
și mai
lănțișor
urâtăplin
ca gheața, ladă,
iardepe
mulțumi
bănuți deSfintei
margineaaur la gât
Duminici
pe care i-lgăsi
fântânii, șidărui
plecăfetei
două sprecacasă.
paharemulțumire
de argint.pentru că aapă
Fata bău îngrijit-o.
din fântână, luă paharele și
plecă mai departe.

Părul
Peodrum,
aștepta
întâlni
plin de
cuptorul
pere dulci
careșiîi zemoase.
oferi
Când ajunse fata acasă la moșneag, acesta o
Fataplăcinte
mâncă pere
coapte.
pe săturate,
Fata mâncă
își luă
pe săturate,
și pentru
aștepta cu lacrimi în ochi de bucurie.
acasă,
mulțumi
apoi plecă
și plecă
maimai
departe.
departe.
Deschise lada și din ladă ieșiră herghelii de cai, cirezi de vaci și turme de oi.
Moșneagul întineri văzând atâta bogăție, dar baba și fata ei se uitau la toate cu
invidie.

Atunci, fata babei se hotărî și ea să

plece să-și încerce și ea norocul.
Porni pe același drum ca fata moșneagului.

Dar când câțelușa, părul, fântâna și

cuptorul îi cerură ajutorul, fata spuse că
nu își murdărește mâinile făcând treburi
de servitoare.
Ajunse și la Sfânta Duminică. Dar când făcu baie copilașilor, îi arse
cu apă prea fierbinte, iar mâncarea pentru Sfânta Duminică era atât
de arsă încât nu se putea mânca.

Sfânta Duminică îi spuse și ei să

meargă în pod să îți aleagă o ladă.
Fata își alese cea mai nouă și mai frumoasă ladă și plecă de la casa Sfintei
Duminici fără să mulțumească și fără să salute de plecare.

Pe drum, fugea cu lada în brațe, cât o

țineau picioarele, de frică să nu vină
Sfânta Duminică să îi ia lada înapoi.
 Când întâlni cuptorul, acesta o arse cu
flăcările lui și nu îi dădu plăcinte.

Părul își întinse crengile în

sus și fata nu ajunse la păr,
iar cățelușa o mușcă de
Când se apropie fata de apa fântâniidegete când fata
și de pahare dori asăbea
pentru îi ia
zgarda
apă, paharele se scufundară și apa secă pe cu
loc.bănuți de aur.
Când ajunse acasă și
deschise lada, din ladă
ieșiră o mulțime de balauri
care o înghițiră pe babă și Apoi lada se făcu nevăzută de
pe fata ei. parcă nici n-ar fi existat.
Iar moșneagul își mărită fata cu un om bun și harnic
și trăiră fericiți și în bogăție multe zile!