MEDII GEOGRAFICE ZONALE MEDII CALDE şi RECI
MEDIU TROPICAL
FORESTIER UMED
■ repartiţie: de o parte şi de alta
a ecuatorului, până la 5° lat. N şi
S ■ climat: migrarea sezonieră a
■climat: zonă de convergenţă
intertropicală (ZCIT) cu
temperaturi de 25-28 °C,
umiditate peste 85 %, precipitaţii
1 000-3 000 mm, cu regim
aproape diurn
■ vegetaţie: păduri ecuatoriale
(ex. selvas brazilian), cu o
vegetaţie foarte diversificată
(arborele de cauciuc, arborele de
cacao, palmierul de vin, de ulei,
acaju, abanosul, palisandrul,
arborele de cafea, mango,
arborele de scorţişoară); este
etajată şi produce cea mai mare
cantitate de biomasă.
■ solurile roşiatice (laterite) cu
o fertilitate redusă.
■ agricultura practicată în
zonele defrişate ale pădurii
ecuatoriale este mediocră: culturi
de orez, manioc, arbori de cacao,
arbori de cauciuc, bananieri etc.
■ în timp, în aceste locuri s-a
produs schimbarea unui mediu
natural al pădurii ecuatoriale cu
un mediu antropizat, pentru ca,
în final, să se revină la un mediu
natural, altul decât cel iniţial, în
care se mai păstrează sechele ale
intervenţiei omului. Schimbările
sunt mult mai profunde în regiu-
nile de ţărm, unde există
amenajări portuare, apoi în
spaţiul marilor oraşe şi în lungul
marilor artere de comunicaţie (de
exemplu, Transamazonianul).
■ insolaţia puternică a dus la
formarea unor caractere negroide
la oameni
MEDIU TROPICAL CU
DOUĂ ANOTIMPURI
■ repartiţie: între 5-20° lat. N
respectiv S
ZCIT spre N sau spre S în
cursul unui an şi succesiunea a
două sezoane distincte, unul
cald şi ploios (temperaturi de
20-25 °C, umezeală bogată, de
75 %, precipitaţii anuale, de
1000-1500 mm), şi altul cald şi
secetos (temperaturi de 10-
20°C, precipitaţii rare, sub
formă de averse). Cu cât ne
îndepărtăm de la ecuator spre
cele două tropice, lungimea
sezonului uscat creste.
■ vegetaţia este
semisemperviriscentă (cu
frunze căzătoare), care pătrund
sub forma „pădurilor galerii”
în interiorul savanelor. În
Africa există savane cu
baobabi, savane cu acacii,
savane cu palmieri, iar în
America de Sud există savane
cu ierburi înalte şi arbori rari,
ce poartă nume diferite în
statele în care aceste
formaţiuni sunt dominante
(campos în Brazilia, llanos în
Venezuela etc).
■ soluri roşii de savană
■agricultura: culturi de
bumbac, trestie de zahar, cafea
şi ananas
■ presiunea antropică este
relativ mare şi în aceste
regiuni, mai ales în centrele de
exploatări de minereuri,
rezultând, pe spaţii variate,
peisaje antropizate
MEDIU TROPICAL
MUSONIC
■ repartiţie: Asia de Sud
şi de Sud-Est.
■climat: cantitate foarte
mari de precipitaţii care
cad în anotimpul umed.
Există un element
suplimentar care influen-
ţează deplasarea
musonilor şi crearea unui
mediu datorat acestora:
existenţa lanţului muntos
himalayan, care opreşte
deplasarea maselor de aer
transportate de muson
dinspre ocean spre
continent, determinând la
baza acestuia cantităţi
foarte mari de precipitaţii.
■ Predomină
vegetaţia de tip savană, la
care se adaugă pădurile
de tip musonic (specii
lemnoase mai valoroase
decât în pădurile
ecuatoriale - abanos, teck,
santal).
■ soluri roşii de savană
■agricultura: cultura
orezului (rizicultura),
porumb, batate, bumbac,
iută pe terenurile defrişate
sau incendiate
■ concentrări mari şi
foarte mari de populaţie
MEDIU TROPICAL ARID ŞI
SEMIARID
■ repartiţie: în lungul celor
două tropice (între 20-30° lat. N şi
S)
■ climat: divergenţa aerului cu
deplasarea maselor de aer spre
ZCIT şi spre regiunile tem-
perate; mediu arid (cu
precipitaţii mai mici de 200
mm/an), cald.
■ Vegetaţia deserturilor este
compusă din graminee şi arbori
pitici, pe mari întinderi, însă,
lipsind aproape complet. In
America Centrală există şi o
vegetaţie de cactuşi.
Zonele pietroase poartă
denumirea de hamade. Cele cu
mari cantităţi de pietriş liber se
numesc reguri sau serir,
deserturile nisipoase, cu dune, se
numesc erguri. Văile uscate
poartă denumirea de ueduri
■ soluri nisipoase
■agricultura în oaze: culturi de
curmali, leandri, arbori de fistic
şi alte plante necesare
alimentaţiei.
■ activitatea economică este
redusă, populaţia rară, deşi
deserturile au resurse de materii
prime importante. In unele oaze
sunt şi exploatări de petrol şi
gaze, condiţiile naturale fiind
aici puternic influenţate de
extinderea construcţiilor şi a
instalaţiilor, astfel încât s-a
ajuns la medii locale
antropizate (nordul Libiei,
Arabia Saudită, Iran, Kuweit).
MEDIUL SUBPOLAR
■ repartiţie: prezent în
extremităţile continentelor
nordice,
■ clima: cu sezon de iarnă
foarte rece (temperaturi sub
-30°C, zăpadă, vânturi intense)
şi unul de vară (2-3 luni) când
temperaturile se pot ridica la
10°C, producându-se topirea
parţială a zăpezii; precipitaţii
reduse (sub 400 mm).
■ formaţiunii vegetale de tip
tundră, reprezentată de ierburi,
muşchi, licheni, la care, mai rar
se asociază mesteceni pitici,
sălcii pitice, merişori, afini
■ Pergelisolul este continuu şi
dezgheţul lui are loc într-un
timp foarte scurt şi doar la
suprafaţa sa. Predomină
litosolurile, cu o parte organica
foarte redusă. Există, de
asemenea, mari întinderi
lacustre, mlaştini şi turbării în
zonele depresionare formate în
urma acţiunii gheţarilor
cuaternari.
■Alternanţa anuală a lungimii
zilei şi a nopţii favorizează
utilizarea sezonieră a tundrei
subpolare de către oameni.
■ Aşezările sunt mai puţine,
concentrându-se fie în regiuni
cu resurse de subsol (petrol în
Alaska, cărbuni şi minereuri în
Eurasia), fie în cele unde
pajiştile au o dezvoltare mai
mare, permiţând creşterea
animalelor
MEDIUL GLACIAR
■ repartiţie : acest tip de mediu
caracterizează regiunile
acoperite cu gheţarii de calotă
(inslandis), care pot ajunge la
grosimi de 3000 m (Groenlanda)
şi chiar la peste 4000 m
(Antractica).
■ climat: temperaturile medii
lunare sunt negative, valorile
cele mai scăzute fiind
înregistrate la staţia Vostok
(-88,3 °C) în Antarctica; doar în
sezonul de vară, în unele zile,
temperaturile devin pozitive,
provocând o slabă topire a
zăpezii. Precipitaţiile sunt numai
sub formă de zăpadă care, prin
tasare, se transformă în mase de
gheaţă ce ating în Antarctica şi
Groenlanda grosimi de la câteva
sute de metri la peste 2 000 m.
■ Uneori, deasupra gheţarilor se
ridică creste şi vârfuri de munţi
pe versanţii cărora, în scurtul
sezon de vară, se dezvoltă
câteva specii de licheni, muşchi
etc.
■ Fauna este redusă şi
reprezentată de unele specii de
păsări, morse, ursul polar, în
ţinuturile arctice, şi pinguini, în
Antarctica.
■ Aşezările omeneşti sunt
puţine, şi doar în ţinuturile arc-
tice. În Antarctica sunt staţiuni
de cercetări ştiinţifice
aparţinând Rusiei, S.U.A.,
Australiei, Marii Britanii
MEDII TEMPERATE
MEDIUL MEDITERANEAN
■ localizare: la latitudini de 30-40
de grade,
■ climat: ierni blânde (temperaturi
medii de 5-10 °C) şi ploioase şi veri
calde (temperaturi de 20-25 °C), si
secetoase; precipitaţii anuale de 500-
1 000 mm
■ Din munţi se dezvoltă vânturi
locale care antrenează fie aer rece
(mistralul în Franţa, bora în
Croaţia), fie aer cald (Santa Ana în
Chile).
■ vegetaţia iniţială: pădurilor
xerofite, cu diferite specii de stejar
de plută, pini, cedri de Liban,
eucalipţi (Australia) şi arbuşti (fistic,
oţetar, laur).
■ vegetaţia secundară: tufărişuri de
tipul maquisului (pe ţărmurile de
vest ale Mediteranei, cu măslin,
stejar de stâncă, roşcov, palmier
pitic), frigana (arbuşti ţepoşi în
Grecia), garriga (în sudul Franţei,
cu stejar, cârmâz şi rozmarin în
Spania, cu palmier pitic în Maroc şi
Algeria), chiapar (în California),
mattora (predominant cactuşi,
arbuşti şi arbori izolaţi în Chile),
scrub (Australia, cu eucalipţi pitici şi
accacii).
■ culturi agricole: viţa de vie,
citrice, măslin, tutun, orez.
■ soluri de tip terra rosa
■ unul dintre mediile cele mai
transformate antropic. Aici au
înflorit strălucite civilizaţii:
egipteană, feniciană, iudaică,
greacă, romană ş.a.
MEDIUL SUBTROPICAL
■ localizare: pe faţadele estice ale
continentelor
■ climat: au tot ierni blânde şi veri
calde (ca în mediul mediteranean),
dar cantitatea de precipitaţii din
anotimpul ploios este mai mare.
Aceste precipitaţii sunt datorate
unor mişcări de aer asemănătoare
musonilor, care bat dinspre ocean
spre uscat, în arealele respective.
■ Cele mai reprezentative regiuni se
află situate în estul Asiei (China de
Est şi de Sud-Est, sudul Japoniei) şi
în sud-estul Americii de Nord (zona
Golfului Persic şi Florida).
MEDIUL CONTINENTAL
EXCESIV (USCAT, SEMIARID
ŞI ARID)
■ localizare: între 40 şi 60 grade de
latitudine;
Se desfăşoară în părţile centrale a
continentelor, la distanţe mai mari
în raport cu oceanele, fiind de ce
mai multe ori încadrate de sisteme
de munţi înalţi (Carpaţi, Caucaz,
Himalaya, cele din Extremul Orient
etc), care împiedică pătrunderile
maselor de aer oceanic.
■ Vegetaţia predominantă este de
stepă şi silvostepă în Europa şi
Asia, de prerie în America de Nord
şi de pampas în America de Sud cu
specii de graminee xerofile (păiuş,
colilie) şi arbuşti .
■ In zonele interioare, situate la
cea mai mare distantă fată de ocean,
se trece spre regiuni deşertice, cu
ierni reci, veri relativ călduroase şi
diferenţe mari între lunile extreme.
Deserturi de acest fel se întâlnesc în
estul Mării Caspice (Câmpia
Turanului şi Podişul Kazahstan), în
centrul Asiei (Deşertul Gobi şi
Takla Makan). In aceste regiuni,
stepa devine" discontinuă, spre
deosebire de zonele nord-
americane, unde aceasta este
continuă.
■ solurile predominante sunt de tip
cernoziom, care sunt considerate
cele mai bune pentru agricultură
(cereale).
■ Acestui peisaj i se adaugă cel al
oraşelor şi aşezărilor rurale, cu
concentrări de reţele de căi de
comunicaţie
MEDIU FORESTIER
OCEANIC
■ localizat pe faţadele
vestice ale continentelor
nordice.
■ climat: ploi iarna, lipsa
perioadelor de secetă şi
temperaturi relativ ridicate
(faţă de restul zonei tempe-
rate). Precipitaţii 800-1000
mm. Există nuanţe de
mediu oceanic rece (cum ar
fi în Scandinavia), de mediu
oceanic cald şi uscat
(California) şi de mediu în
curs de continentalizare
(spre interiorul fiecărui
continent).
■ vegetaţie: pădurile de
foioase în care fagul,
carpenul, gorunul au o
dezvoltare mare.
În vestul Americii de Nord
între lanţul montan si ocean,
există păduri cu exemplare
mari de sequoia .
■ soluri fertile,
argiloiluviale.
■ Fiind intens populată, aici
mediile naturale ale
câmpiilor şi dealurilor au
fost în cea mai mare măsură
transformate în medii de
culturi agricole, portuare,
industriale de aşezări de
diferite tipuri.
MEDIU CONTINENTAL
MODERAT
■ localizare: porţiunile
continentale mărginite spre
vest de mediul oceanic şi
spre est de mediul semiarid.
■climat: pe fondul unor
valori termice medii anuale
care oscilează între 8-10°C,
există abateri cu atât mai
mari cu cât ne îndepărtăm
de ocean şi pătrundem spre
interiorul continentului)
■ vegetaţie: păduri de
foioase cu frunze
căzătoare (datorită frigului
din timpul iernii. Pădurea
temperată de foioase este
stratificată.
■ Vechile întinderi
forestiere au fost defrişate
datorită utilizării istorice
îndelungate şi continui a
acestor terenuri
MEDIU FORESTIER
BOREAL RECE
■ localizare: la latitudini
mari, 50-66 de grade,
constituie fâşiile de trecere
la regiunile subpolare;
■ Condiţiile climatice sunt
dure, fiind determinate de
frecvenţa maselor de aer
arctice şi polare. Iernile sunt
lungi şi au temperaturi
negative ce pot coborî sub
-30 °C (în Siberia la
Oimeakon s-a înregistrat
minima absolută din
emisfera nordică: -77,8 °C)
şi zăpezi în strat gros, iar
verile, mai scurte, au
temperaturi până în 20 °C şi
ploi mai rare.
■ Pădurile de conifere
semperviriscente. constituie
formaţiunea vegetală
caracteristică. Sunt
omogene, fiind alcătuite din
molid şi pin în Europa, brad,
zâmbru şi zadă în Siberia,
molid, pin, zadă şi tuia în
S.U.A. şi Canada. Ele
formează taigaua siberiana
şi pădurea de conifere
canadiană.
■ pergelisol, care suferă o
uşoară dezgheţare
superficială doar câteva
săptămâni pe an.
■Unele modificări ale
condiţiilor de mediu se
produc mai întâi prin
exploatările intense de masă
lemnoasă, combustibili sau
minereuri, iar apoi prin
extinderea suprafeţelor cu
păşuni şi unele terenuri
agricole. Taigaua a fost
exploatată într-o măsură
mult mai redusă decât alte
suprafeţe forestiere.