ALGORITMII ANALIZEI MORFOSINTACTICE

A. Părţi de vorbire flexibile

I. Substantivul
- felul:
• simplu/compus;
• comun/propriu;
• animat/inanimat;
• concret/abstract;
• variabil (cu „X” forme flexionare)/invariabil;
• declinarea;
• genul... (dat de opoziţia „un” – „două”; „o” – „două”, „un” – „doi”); epicene (dacă e
cazul);
• numărul singular (dat de desinenţa „X”)/plural; defectiv de plural sau de singular dacă
e cazul;
• cazul;
• însoţit sau nu de prepoziţie sau de locuţiune prepoziţională;
• articulat cu articolul „X”/nearticulat;
• valoare expresivă/stilistică (dacă e cazul).
II. Articolul
- se analizează odată cu substantivul sau cu substitutul substantivului;
- felul: hotărât, posesiv (genitival), demonstrativ (adjectival), nehotărât; enclitic sau proclitic;
 genul;
 numărul;
 cazul;
 valoare expresivă (dacă e cazul).

III. Adjectivul
- calificativ sau determinativ;
- variabil cu „X” forme flexionare;
- numărul terminaţiilor;
 - genul;
- numărul;
- cazul (acordul cu substantivul determinat);
- gradul de comparaţie sau fără grad de comparaţie;
- funcţia sintactică; se menţionează dacă preia articolul substantivului pe care îl precedă;
- valoarea expresivă (dacă e cazul).

IV. Pronumele
 Pronume personal (se menţionează dacă este pronume personal de politeţe);
 cazul;
 la dativ şi acuzativ – forma accentuată sau neaccentuată;
 pentru formele neaccentuate: independentă ori conjunctă;
 se menţionează, dacă e cazul, valoarea de dativ posesiv, dativ etic, valoarea neutră;
 însoţit de articolul posesiv sau genitival (dacă e cazul);
 însoţit de prepoziţie (simplă ori compusă) sau de locuţiune prepoziţională (dacă e
cazul);
 funcţie sintactică sau fără funcţie sintactică;
 valoare expresivă (dacă este cazul).

Pronume demonstrativ
 de apropiere, de depărtare, de identitate;
 simplu sau compus;
 formă literară, formă populară, formă regională;
 gen;
 număr;
 caz;
 însoţit de articolul posesiv sau genitival (dacă e cazul);
 însoţit de prepoziţie (simplă sau compusă) ori de locuţiune prepoziţională (dacă e cazul);
 funcţie sintactică;
 valoare expresivă (dacă este cazul).
Pronume posesiv
 persoana;
  numărul posesorilor: un singur posesor sau mai mulţi posesori;
 genul şi numărul obiectului posedat (masculin, feminin, neutru; un singur obiect posedat
sau mai multe obiecte posedate);
 cazul;
 însoţit de prepoziţie (simplă sau compusă) ori de locuţiune prepoziţională (dacă e cazul);
 funcţie sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Pronume reflexiv
 formă proprie sau formă împrumutată de la pronumele personal;
 persoana;
 numărul (numai pentru persoanele I şi a II-a), la persoana a III-a invariabil după număr;
 invariabil după gen;
 cazul (dativ sau acuzativ);
 formă accentuată sau formă neaccentuată;
 pentru formele neaccentuate independente sau conjuncte;
 se menţionează valoarea de dativ posesiv (dacă e cazul);
 funcţia sintactică sau fără funcţie sintactică (marcă gramaticală a diatezei reflexive);
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Pronumele interogativ
 genul (numai la G.– D. sg. şi numai la pronumele la care genul este marcat gramatical),
la celelalte, invariabil după gen;
 numărul (numai la pronumele şi la cazurile la care este marcat gramatical), la celelalte,
invariabil după număr;
 însoţit de prepoziţie ori de locuţiune prepoziţională (dacă e cazul);
 însoţit de articol posesiv sau genitival (dacă e cazul);
 funcţia sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Pronume relativ
 simplu sau compus;
  genul (numai la pronumele la care genul este marcat gramatical); la celelalte – invariabil
după gen;
 număr (numai la cele care pot avea forme de sg. ori pl.); la celelalte – invariabil din
punctul de vedere al numărului;
 însoţit de prepoziţie ori de locuţiune prepoziţională (dacă e cazul);
 dublu rol: în frază element relaţional, introduce o propoziţie subordonată; în propoziţia
subordonată îndeplineşte funcţia sintactică de...
 valoare expresivă (dacă e cazul).

Pronumele nehotărât
 simplu sau compus;
 genul (la formele la care este marcat gramatical); la celelalte, invariabil după gen;
 numărul (la formele la care este marcat gramatical); la celelalte, invariabil după număr;
 cazul;
 însoţit de articolul posesiv/genitival (dacă e cazul);
 însoţit de prepoziţie sau locuţiune prepoziţională (dacă e cazul);
 funcţia sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Pronume negativ
 simplu sau compus;
 genul (dacă e cazul); dacă nu, invariabil după gen;
 numărul (dacă e cazul); dacă nu, invariabil după număr;
 cazul;
 funcţia sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Adjectivul pronominal
 adjectiv pronominal posesiv, demonstrativ, de întărire, interogativ, relativ, nehotărât,
negativ;
 simplu ori compus;
 genul;
 numărul;
  cazul;
 funcţia sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
V. Numeralul
 felul (cardinal: propriu-zis, distributiv, fracţionar, multiplicativ, colectiv, adverbial;
ordinal);
 genul (dacă e cazul);
 valoarea (substantivală, adjectivală, adverbială);
 cazul la numeralele cu valoare substantivală însoţit de prepoziţie sau de locuţiune
prepoziţională; la numeralele cu valoare adjectivală însoţit de articolul demonstrativ sau
adjectival;
 funcţia sintactică;
 valoare expresivă (dacă e cazul).
VI. Verbul
Felul:
 predicativ/nepredicativ;
 copulativ;
 auxiliar;
 semiauxiliar;
 personal sau impersonal;
 tranzitiv sau intranzitiv;
 conjugarea;
 diateza reflexivă: construit cu pronume reflexiv în dativ sau acuzativ;
 modul;
 timpul;
 persoana;
 numărul;
 forma afirmativă sau forma negativă;
 funcţia sintactică;
 valoare expresivă (dacă e cazul).
 B. Părţile de vorbire neflexibile
VII. Adverbul
 Felul: simplu, compus, pronominal (relativ, interogativ, nehotărât) de loc, de timp, de
mod etc.;
 grad de comparaţie;
 funcţia sintactică în propoziţie sau element subordonator în frază;
 se menţionează, dacă e cazul, adverbele corelative;
 gradul de comparaţie sau fără grad de comparaţie;
 nepredicativ (cu funcţia sintactică de...) sau predicativ (cu funcţia sintactică de predicat
verbal, dacă e cazul);
 însoţit de prepoziţie, dacă e cazul;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
Adverbe pronominale
 adverb pronominal relativ, interogativ sau nehotărât;
 cu dublu rol: în frază este element relaţional subordonator, introduce o propoziţie
subordonată... iar în propoziţia subordonată are funcţia sintactică de...

VIII. Prepoziţia
Se analizează, de obicei, împreună cu partea de vorbire pe care o însoţeşte, dar se poate
analiza şi independent de aceasta, atunci consemnându-se:
Felul :
 simplă sau compusă;
 propriu-zisă sau provenită dintr-o altă parte de vorbire;
 construită cu cazul (genitiv, dativ sau acuzativ);
 exprimă în propoziţie un raport de subordonare între… şi;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
IX. Conjuncţia
Felul
 coordonatoare sau subordonatoare;
 simplă sau compusă;
 exprimă un raport de coordonare (copulativă, adversativă, disjunctivă ori conclusivă)
în propoziţie sau în frază între... şi... sau subordonatoare, marcând un raport de
subordonare în propoziţie/frază, între... şi...
 cuvânt fără funcţie sintactică;
 valoarea expresivă (dacă e cazul).
X. Interjecţia
Felul1
 simplă sau compusă;
 propriu-zisă ori provenită dintr-o altă parte de vorbire;
 onomatopeică (dacă e cazul);
 nepredicativă (cu funcţia sintactică de... sau fără funcţie sintactică) ori predicativă
(cu funcţia sintactică de predicat verbal);
 valoarea expresivă (dacă e cazul).

1
Să se vadă, atât pentru algoritmul de identificare, cât şi pentru algoritmul de analiză: Ioan Dănilă, Limba
română. Algoritmii analizei gramaticale (AAG), Editura „Egal”, Bacău, 2005.