REALIZAREA EDUCAȚIEI MORAL-CIVICE PRIN

LITERATURA PENTRU COPII

Educatia morala , proces de mare complexitate nu poate fi redus doar la unele activitati special
organizate , ea vizeaza intregul mod de viata al copilului , universul sau senzorial si cognitiv . De
aceea tot ceea ce inconjoara copilul la aceasta varsta , tot ceea ce il solicita este purtator al unor
mesaje pozitive sau negative din punct de vedere al formarii lui spirituale , al devenirii lui morale

Educația morală trebuie incepută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în
mod sistematic în tot cursul vieții. Aceasta cu atât mai mult cu cât la vârsta copilăriei este mai
receptiv la diversele influențe care se exercită.
Vârsta preșcolară este perioada în care apar și se dezvoltă trăsăturile de voință și caracter, în
care se schițează personalitatea viitoare a omului.
Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu, este justificată și de faptul că la
vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare.

Procesul educației morale este o activitate conștientă, complexă în vederea formării

convingerilor, sentimentelor și comportamentelor morale și se realizează prin îmbinarea rațională
a metodelor și procedeelor educative: explicație, convingere, exerciții cu caracter moral,
încurajare prin organizarea unor situații educative. În acelaşi timp, educaţia morală presupune un
proces de transformare a propriei individualităţi, conform unor valori, norme, principii morale
dictate de conştiinţă şi personalitatea fiecăruia care-i ghidează relaţiile cu sine şi cu ceilalţi.

Formarea unor trăsături pozitive la vărsta preșcolară

Educatoarea, în strânsă legătură cu familia, şcoala, comunitatea, poate şi trebuie să intervină în

formarea caracterului copiilor, în punerea bazelor trăsăturilor pozitive ale acestuia, pornind de la
orientările Programei de învăţământ, care pentru preşcolari prevede următoarele finalităţi:

* asigurarea dezvoltării normale şi depline a copilului preşcolar, valorificând potenţialul fizic şi

psihic al acestuia, ţinând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective şi de
activitatea sa fundamentală, jocul.
* îmbogăţirea capacităţii copilului preşcolar de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii, de a
interacţiona cu mediul, de a-l stăpâni prin explorări, exerciţii, încercări,experimentări.
* descoperirea de către copil a propriei identităţi şi formarea unei imagini de sine pozitive.
* sprijinirea copilului preşcolar pentru a dobândi cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare
activităţii viitoare în şcoală, precum şi vieţii sale ulterioare în societate.
- Educarea curajului constă în formarea atitudinii dârze în fața dificultăților, în formarea
dorinței și a capacității de a le învinge, precum și în stăpânirea emoțiilor de frică; povestea
Punguţa cu doi bani, Hansel şi Gretel.

1
 - Educarea sincerității - cultivarea dragostei de adevăr, formarea obișnuinței de a spune în
orice împrejurare numai adevărul. Exemple se pot găsi în povestiri, basme și convorbiri, prilejuri
în care educatoarea dezvăluie adevărata frumuseţe a sincerității; Puf-alb și Puf- gri.
- Educarea cinstei -trăsătură pozitivă care este orientată spre respectarea regulilor de
comportare, a corectitudinii în relațiile cu cei din jur,formarea atitudinii de respect față de
ceilalți;
Cocoșelul - creastă de aur, Capra cu trei iezi ,Copiii cu părul de aur, Găinușa cea harnică
-Educarea modestiei -copiii vor fi deprinși de mici să manifeste grijă față de alții, să nu atragă
prea mult atenția asupra lor, să-și formeze spiritul critic și autocritic, posibilitatea de a-și analiza
singuri roadele muncii; Cei trei purceluși , Turtița, Cenușăreasa.
Munca activează procesele intelectuale, contribuie la dezvoltarea lor. Influența pe care o are
munca în formarea voinței și a unor trăsături de caracter: perseverența, spiritul de independență,
inițiativa, stăpânirea de sine, hărnicia, conștiinciozitatea. Astfel, basmul lui Ion Creangă Fata
babei și fata moșneagului, este subliniată, în antiteză cu lenea, valoarea muncii și a hărniciei. De
asemeni, basmele lui Vladimir Colin Fierarul năzdrăvan, Acul și foarfecele, povestea lui Mihai
Stoian, Găinușa de aur au o puternică influență asupra conștiinței și afectivității copiilor.
Cele mai importante metode folosite în educația moral-civică a copiilor de vârstă preșcolară
sunt: exemplul, convingerea, aprobarea și dezaprobarea. Îmbinarea lor corectă asigură
rezolvarea în bune condiții a sarcinilor educative.
Exemplul reprezintă cea mai directă cale de influențare a copilului preșcolar: Doi prieteni
de E. Farago, din care copiii înţeleg că trebuie să apreciem prietenia, ajutorul prietenilor, poezia
Cine-i vrednic şi Sfatul degetelor de E. Farago, le oferă un bun exemplu moral-civic, îi învaţă
cum să se comporte în societate, pericolele care îi pândesc dacă nu respectă regulile de igienă.
Literatura pentru copii oferă o serie de exemple edificatoare despre curaj și sacrificiu prin
povestea Mama lui Fănuț de P. Vintilă, exemplu de dragoste de părinte, prin povestea Inima
mamei de Al. Mitru sau exemplul pozitiv de ajutor și dragoste fraternă prin povestea Nuielușa
de alun de Călin Gruia.
Exercițiul are o pondere tot atât de mare ca și exemplul în influențarea copiilor; pe când
exemplul acționează însă în mod direct asupra conștiinței, și prin intermediul acesteia asupra
conduitei, exercițiul influențează în primul rând asupra comportării.
Metoda convingerii este folosită de educatoare pentru a-i ajuta pe copii să-și lămurească
sensul și importanța faptelor săvârșite de ei sau de alții, să distingă ceea ce este bun de ceea ce
este rău, și treptat să-și formeze priceperea de a aprecia aceste fapte din punctul de vedere al
normelor și al regulilor moralei.
Convorbirile organizate și discuțiile individuale ocazionale influențează de asemenea,
conștiința și conduita copiilor.
Aprobarea constă în recunoașterea și aprecierea conduitei copiilor, a rezultatelor muncii și
comportării lor. În textele literare copiii îşi manifestă aprobarea faţă de personajele îndrăgite
precum Scufita Roşie, din povestea cu acelaşi nume, scrisă de Fraţii Grimm, faţă de cei trei
purceluşi din povestea Cei trei purceluşi de Serghei Mihailov, faţă de fata babei din povestea
Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă.

Dezaprobarea constă în aprecierea negativă a anumitor fapte, comportări ale copilului, care
nu sunt în concordanță cu normele sau regulile stabilite. În anumite cazuri, dezaprobarea poate să
ia forma de constrângere. Copiii îşi exprimă dezaprobarea faţă de lupul din poveştile Capra cu

2
trei iezi de Ion Creangă, Scufiţa Roşie de Fraţii Grimm şi Cei trei purceluşi de Serghei
Mihailov, unde lupul prin acţiunile sale atrage antipatia şi dezaprobarea copiilor.
Valoarea acestor metode constă în faptul că ele se sprijină intr-o mare măsură pe
afectivitatea copilului, încrederea și dragostea pe care el o manifestă față de adultul care face
asemenea aprecieri.

BIBLIOGRAFIE:
NICOLA, IOAN, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Ed. Aramis, 2002,
NICOLA, IOAN, Pedagogie, Bucureşti, Editura didactică şi Pedagogică, 1992, pag.107
MUSTER, DUMITRU, Metodica cercetării în educaţie şi învăţământ, Bucureşti, Editura
literară, 1985
PĂUN, EMIL, IUCU, ROMIŢĂ, Educaţia preşcolară în România, Bucureşti,
Editura Polirom, 2002, pag. 51
Pedagogie preșcolară, Manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura didactică și
pedagogică, București, 1972