Lazăr I.V.

Luminița Alexandra

Cazul

Cazul este o categorie gramaticală care se întâlnește la toate părțile de vorbire flexibile:
substantiv, articol, adjectiv, pronume, numeral, verb la participiu în alăturarea diatezei pasive,
când apare cu forma de nominativ. Cazul exprima relațiile dintre cuvinte, deci se definește
sintactic.

Cazul este categoria gramaticală care exprimă raporturile (relațiile) sintactice în care se
găsește un cuvânt flexibil față de celelalte cuvinte din propoziție.

În limba române există cinci cazuri, a căror ordine este următoarea:

1. Nominativ
2. Genitiv
3. Dativ
4. Acuzativ
5. Vocativ

Această ordine a cazurilor a fost stabilită încă din Antichitate.

Cazul NOMINATIV

Cazul nominativ este cazul subiectului, al numelui predicativ și al apoziției neacordate.

Nominativul este singurul caz în care poate sta substantivul independent din punct de vedere
sintactic. Subiectul și numele predicativ, care se exprimă prin nominativ, sunt părți de
propoziție nesubordonate. În ceea ce privește apoziția, ea este independentă din punct de
vedere logic și subordonată gramatical.

În limba contemporană, apoziția se exprimă aproape exclusiv prin nominativ, indiferent

de cazul numelui la care se referă.

Cazurile GENITIV ȘI DATIV

Deși au aceeași formă, genitivul și dativul, cazuri prin care se exprimă părți de propoziție
subordonate, se pot distinge ușor și după natura morfologică a cuvintelor cu care se grupează.

Cazul genitiv fără prepoziție se definește ca fiind cazul atributului genitival.

Lazăr I.V. Luminița Alexandra

Alte funcții sintactice ale cazului genitiv:

 Subiect întâlnit în frază ca rezultat al fenomenului sintactic numit împletirea

subordonatei cu regetnta.
 Nume predicativ, când genitivul este însoțit de articolul posesiv genitival (al, a, ai,
ale) și stă lângă un verb copulativ.
 Atribut substantival prepozițional acordat în caz cu termenul de referință.
 Complement indirect pe lângă un adjectiv de origine verbală.
Dacă genitivul este cerut de un substantiv articulat, dativul, din contră, depinde, de
regulă, de un verb, și, mai rar, de un adjectiv sau de un substantiv.
Cea mai des întâlnită funcție sintactică a dativului este cea de complement indirect.

Cazul ACUZATIV

Acuzativul este cazul obiectul direct când este cerut de un verb tranzitiv: Ară ogorul.
Numele de persoane sau de rudenie cu rol de obiect direct sunt însoțite de morfemul pe:
Cheamă pe copii.

Se știe că obiectul direct din construcția activă devine subiect în construcția pasivă, deci
acuzativul capătă rolul nominativului. Prin acuzativul cu prepoziție se exprimă diferite
circumstanțiale și și atribute.

Cazul VOCATIV

Vocativul nu îndeplinește funcția unei părți de propoziție propriu-zise. Rolul său este, de
obicei, de a atrage atenția asupra unei părți de propoziție sau a unui enunț întreg.

În limba română contemporană există tendința de a folosi tot mai fregvent nominativul cu
valoare de vocativ.

Cazul nominativ este cazul subiectului, al numelui predicativ și al apoziției neacordate.

Cazul genitiv este cazul atributului substantival.

Cazul dativ este cazul complemenului indirect.

Cazul acuzativ este cazul complementului direct și al circumstanțialului.

Lazăr I.V. Luminița Alexandra

La substantiv, pronume și numeral, cazul este cerut fie de funcția sintactică, fie de o
prepoziție. Când cazul este impus de o prepoziție, acesta nu mai arată în mod obligatoriu
funcția sintactică a cuvântului respectiv.

La articol, la adjectiv și la verbul la participiu, cazul nu arată funcția sintactică, nu este impus
de prepoziție, ci el se stabilește prin acord cu substantivul sau înlocuitorii acestuia: pronumele
și numeralul.
Lazăr I.V. Luminița Alexandra

Bibliografie: „Sinteze de limba română”, Ediția a III-a, revăzută și din nou îmbogățită , de
Theodora Hristea, disponibilă la adresa:
https://www.academia.edu/33181498/Sinteze_de_limba_romana