Joița G.

Maria Roxana

Cazul in limba româna

C a z u l, acesta provine din casus „cădere”, este o categorie gramaticală, caracteristică părților

de vorbire, nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din
mijloacele morfologice, prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora, în
cadrul propoztiilor.1
La substantive și inlocuitorii lui, cazul este cerut fie de funcția sintactica ,fie de o prepozitie.
Cand cazul este impus de prepoziție , el nu mai arata in mod obligatoriu funcția sintactica a
cuvantului respectiv.
La articol,adjective și verb la participiu, cazul nu arata funcția sintactica, ci el se obține prin
accord cu substantivul, sau cu inlocuitorii acestora.
.„Nominativul este cazul subiectului, al numeleui predicativ și al apoitiei neacordate”.
Masculinele au doua forme, ramane cu aceiași forma pentru acele cazuri,dar vocativul ramane
marcat printr-o desinența speciala „Florine“.
Femininele au trei cazuri, la plural formele cauale sînt omonime, iar pentru unele nume feminine
apare desinenta „-o”, „Roxano”¸.
Pentru substantivele din cazul g e n e r a l sau n e u t r u, sunt acele cazuri din costructii ca: „a
dormi bustean” substituirea substantivului prin pronume, nu este posibila pentru ca sînt in
nominativ sau in acuzativ si se indentifica cu ambele cazuri.

N o m i n a t i v u l, din pucat de vedesre sintactic, ramane singurul caz in care substantivul poate
sta independent, iar apozitia ramane subordonata grammatical. Subiectul este cel care impune
acordul predicatului, functia acestuia este definitorie sau fundamental a cazului nominative, dar
exista si alte functii sintactice dar nu sunt definitorii.
Numele predicativ : „El este student”.

1
Https://ro.wikipedia.org/wiki/Caz_(gramatic%C4%83).
Atribut substantival apozițional, cesta este de doua tipuri:
-acordat in caz, aceasta apozitie apare daca termenul la care se refera apozitia nu este in
nominativ „Masina lui Andrei, unchiul meu, este aici”.
-acordat in caz cand termenul de referinta este in nominative: „Mara, sora mea, a venit”.
Elementul preedicativ suplimentar, are dubla subordonare fata de un substantiv, sau un inlocuitor
al substantivului și fata de verbul predicativ „aminti”.
Atributul substantival sta pe langa un substantiv, de ordine verbal și corespunde unui nume
predicativ sau unui element predicativ suplimentar, din constructia initiala cu verb din care
provine.

D a t i v u l si g e n i t i v u l se disting prin natura morfologica a gruparii cuvintelor, ele au

aceisi forma a „cazurilor prin care se exprima parti de propozitie subordonata”.
„Dativul reprezinta complementul indirect putand fi subordonat unor verbe tranzitive . Îi
povesteste intamplarea  și intranzitive . Multumeste colegilor, Îi place sau are valoarea de
circumstantial in constructii rare si oarecum fixate ca a sta , a ramane locului, a se asterne
drumului.”2
Așa-zisele prepozitii și locutiuni prepozitionale, cer dativul intr-un numar de opt situații
sintactice si anume cand dupa aceste prepozitii si locutiuni prepozotionale apar formele
neaccentuate de dativ ale proniumelui personal si reflexive, prepozitiile cu psudoarticolul „-l”
pierd acest pseudoarticol.

Cazul genitive, este un caz al declinării cu funcția sintactică fundamentală de atribut (uneori
nume predicativ, complement direct sau circumstanțial) care exprimă apartenența, posesiunea,
dependența și răspunde la una din întrebările: „al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui?”
Genitivul are o situatie particulara, avad rol de complement fata de verb, atunci cand este in
constructive cu o locutiune prepozitionala sau prepozitie, in analiza sintactice acestea se iau
impreuna cu substantivele insotite.
Exemple: „casa bătrânilor, limbile  ceasului, pisica vecinului, tinerii neamului”.
Funcția sintactica definitorie, este cea de atribut substantival, genitival.
Subiect in fraza, cuvantul in genitiv primeste cazul genitiv, de la termenul regent, din regent și
functia de subiect de la predicatul subordonatei.
Cazul genitiv paote fi cerut de prepozitii și de locutiuni prepozitionale, care au aspect articulat
singular la masculine sau feminin.

A c u z a t i v u l este cerut de cele mai multe prepozitii si locutiuni prepozitionale, toate avand
aspect nearticulat. Este cazul obiectului direct atunci cand este cerut de un verb tranzitiv, numele
de persoane, care au rol de obiect direct, vin insotite de morfemul „pe”, care ramane morfem de
acuzattiv de acelasi tip de articol „Striga pe Andrei”.Acesta este format din prepozitii simple

2
Https://www.creeaza.com/referate/literatura-romana/gramatica/DATIVUL161.php.
„cu, de, la”, compuse „dela, pana la”, terminate intr-o prepozitie simpla, iar termenul anterior
nu este prepozitie „referitor la, cu tot cu”

V o c a t I v u l are rol de a atrage atentia asupra uneiparti de prepozitie,acest caz arata o adresare
directa, o chemare, acesta se plaseaza intre virgule, indifferent de topica, acest caz nu are
prepozitie si se defineste ca fiind cazul fara functie sintactica si apare in trei situatii sintactice:
Vocativul cad formeaza o propozitie principala neanalizabvila si nu are functie sintactica
Vocativul insoteste o propozitie, dar nu are functie sintactica
Vocativul are functie sintactica de atribut substantival opozitional acordat in caz cu termenul de
referinta
Referitor la forma singular, vocativul are desinente proprii –e si –ule pentru masculine si
feminine, iar laplural are afixul pentrru toate genurile „–lor”

Bibliografie

1. Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba română, Ediţia a treia revăzută şi din

nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti, 1984, p. 211-213, la adresa:
https://www.academia.edu/33181498/Sinteze_de_limba_romana, accesat la data de
27.01.2022.
2. Caz gramatica, la adresa: Https://ro.wikipedia.org/wiki/Caz_(gramatic%C4%83), accesat
la data de 27.01.2022
3. Dativul, la adresa:
https://www.creeaza.com/referate/literatura-romana/gramatica/DATIVUL161.php,
accesat la data de27.01.2022.