MODULUL 29: CERCETARE ÎN NURSING

ANALIZA SI INTERPRETAREA
DATELOR
• Cercetarea ştiinţifică ar putea fi definită ca un proces
de lărgire a cunoştinţelor realizat printr - o atentă şi
obiectivă observare, investigare şi experimentare, având
ca ţintă descoperirea sau interpretarea unor noi
informaţii.
• Principiul cercetării ştiinţifice fundamentale este noul şi
corectul într - un domeniu ştiinţific constituit istoric şi
recunoscut ca atare de o comunitate ştiinţifică; noul şi
corectul se definesc în raport cu metodele, conceptele şi
normele proprii domeniului.
• Utilizarea datelor obţinute şi înregistrate are ca scop identificarea şi
ierarhizarea problemelor de îngrijire ale pacientului, analiza gradului
de independenţă sau dependenţă al acestuia în satisfacerea necesităţilor
sale.
• Finalitatea analizei şi interpretării datelor o constituie formularea
diagnosticului de îngrijire al pacientului şi elaborarea planului
individualizat de nursing al celui îngrijit.
Problemele identificate vor fi notate separat, pe o listă (lista problemelor de
îngrijire). Ulterior ele vor fi analizate şi ierarhizate în funcţie de gradul
de dependenţă observat în realizarea lor, prioritatea fiind acordată
iniţial necesităţilor somatice.
Pentru fiecare dintre necesităţi vom analiza gradul de independenţă sau
dependenţă al pacientului pentru satisfacerea şi realizarea acestora,
notând totodată şi necesităţile individuale, particulare ale fiecărui
pacient evaluat.
Se întocmeşte astfel lista principalelor probleme de îngrijire ale pacientului,
porind de la cele somatice spre cele psihice şi spirituale, ierarhizate în
funcţie de gradul constatat de dependenţă a pacientului în satisfacerea
lor
 DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE
• Formularea diagnosticului/diagnosticelor de îngrijire reprezintă
finalizarea actului de evaluare a pacientului, fiind realizată prin organizarea,
analiza, sinteza şi rezumarea informaţiilor obţinute despre pacientul
îngrijit.
• Problemele actuale (prezente, existente) sau potenţiale de sănătate ale
pacientului evaluat, care pot fi rezolvate specific prin intervenţii de
nursing sunt identificate şi definite drept diagnostice de îngrijire (DN).
• Diagnosticele de îngrijire nu sunt diagnostice medicale!
• Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar formulat care
descrie modul individual de răspuns al persoanei faţă de o problemă de
sănătate.
• Diagnosticul de îngrijire presupune identificarea de către asistenta medicală a
unei probleme de sănătate, în rezolvarea căreia aceasta este competentă şi
abilitată să intervină, printr-o acţiune autonomă.
• Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar formulat care
descrie modul individual de răspuns al persoanei sau grupului evaluat faţă de
o problemă de sănătate.
• El presupune identificarea de către asistenta medicală a unei probleme de
sănătate (a persoanei sau colectivităţii), în rezolvarea căreia aceasta este
competentă şi abilitată să intervină, printr-o acţiune autonomă
• DN trebuie să reflecte evaluarea pacientului, direcţionată pe problemele de
îngrijire.
• Trebuie să faciliteze elaborarea unor măsuri specializate şi individualizate de
îngrijire, oferind un cadru unitar activităţii practice autonome a asistentei
medicale.
• În 1973 în SUA se constituie Asociaţia Nord Americană de Nursing
(NANA), care elaborează pentru prima dată conceptul teoretic al
diagnosticului de îngrijire şi formulează primele exemple de diagnostice
de îngrijire.
• Ulterior, pe măsura dezvoltării conceptuale şi a evoluţiei modelelor
teoretice de nursing, în anii 1990 ia naştere un nou organism profesional,
numit Asociaţia Nord Americană pentru Diagnosticul de Nursing
(NANDA), a cărui principal obiectiv îl reprezintă formularea unui cadru
conceptual unic pentru diagnosticul de îngrijire.
 Formularea diagnosticului de îngrijire trebuie sa
includa:

• Definirea problemei de îngrijire;

• Definirea manifestărilor caracteristice sau a factorilor de risc: manifestări
subiective (simptome) şi obiective (semne)
Diagnosticele potenţiale de nursing includ obligatoriu factorii de risc
prezenţi.
• Factorii asociaţi (factori fiziopatologici, legaţi de tratamentele medicale
admnistrate, factori situaţionali sau de altă natură) ce pot contribui la
apariţia sau modificarea stării de sănătate sau la schimbarea acesteia.
 Categorii de diagnostice de îngrijire:

• Diagnosticul actual;
• Diagnosticul de risc înalt pentru apariţia unei probleme de îngrijire;
• Diagnosticul posibil;
• Diagnosticul stării de bine.
1. Diagnosticul actual de îngrijire
- descrie o judecată clinică aplicabilă stării prezente de sănătate a pacientului, fiind
susţinut prin prezenţa semnelor şi simptomelor majore/minore caracteristice.
2. Diagnosticul de risc înalt:
-Diagnosticul de nursing de “risc crescut” presupune o judecată clinică asupra unui
pacient sau a unei colectivităţii susceptibile să dezvolte o anumită problemă de
îngrijire cu o probabilitate mai mare decât a altora în aceeaşi situaţie dată.
• 3. Diagnosticul posibil de îngrijire
-descrie o problemă de sănătate a cărei existenţă este suspectată clinic, dar
pentru a cărei susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile
diagnostice şi pentru a cărei formulare este necesară obţinerea de date
suplimentare, care vor confirma sau infirma ipoteza clinică.
• 4. Diagnosticul stării de bine:
-reprezintă o judecată clinică asupra unui individ, familii sau comunităţi privind
tranziţia de la un anumit nivel de sănătate la unul superior.
 Formularea diagnosticului de îngrijire

• Modul de formulare a diagnosticului de îngrijire trebuie să conţină un enunţ

cât mai clar formulat care să cuprindă, starea actuală de sănătate a individului
sau comunităţii îngrijite şi factorii care contribuie la aceasta.
• În funcţie de tipul diagnosticului de îngrijire formulat (încadrat în una dintre
cele patru categorii posible, descrise anterior) enunţul diagnosticului de
îngrijire poate cuprinde un enunţ compus dintr-un singur element, din două
sau din trei elemente.
 DN formulate ca un enunţ cu un singur element

-formularea se încadrează numai diagnosticele de nursing care se referă la starea de

bine.
Acceptate de NANDA din 1992, diagnosticele de nursing ale stării de bine sunt
formulate ca un enunţ cu un singur element, de tipul “potenţial crescut pentru”.
“Potenţial crescut pentru o mai bună educaţie”.
 DN formulate ca un enunţ cu două elemente

- diagnostice posibile de nursing

- diagnostice de risc crescut.
Diagnosticul posibil de nursing cuprinde în prima parte a enunţului
diagnosticul de îngrijire suspectat (“posibil + diagnostic”), urmat de elementul de
conjucţie “cauzat de/favorizat de”, iar în a doua parte a enunţului elementele clinice
care atrag atenţia în acest sens.
“Posibil deficit de autoîngrijire cauzat de incapacitatea utilizării mâinii stângi
imobilizate prin perfuzia intravenoasă continuă”
• Diagnosticul de risc crescut cuprinde în prima parte a enunţului sintagma “risc
crescut pentru” urmată de diagnosticul de nursing pentru care pacientul prezintă elemente
de risc, elementul de conjuncţie “favorizat de/ cauzat de“ iar în a doua parte a
enunţului enumerarea factorilor de risc prezenţi pentru dezvoltarea acestuia.

“Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate favorizat de imobilizarea

prelungită la pat secundară fracturii de coapsă”
“Risc crescut pentru apariţia ulceraţiilor corneene favorizate de dispariţia ocluziei
palpebrale în cadrul comei neurologice”
 DN formulate ca un enunţ cu trei elemente

• Diagnosticele actuale (prezente) de nursing sunt singurele diagnostice de

îngrijire redactate sub forma unui enunţ compus din trei elemente distincte.
Primul element- diagnosticul de îngrijire,
Al doilea este- factorii cauzali (etiologici), introduşi prin formula de legătură
“determinat/cauzat de”,
Al treilea - manifestările clinice majore sau minore, subiective sau obiective care
susţin diagnosticul formulat, fiind introduse prin elementul de legătură
“manifestat prin”, urmat de enunţul acestor manifestări (fie în termenii unor
argumente clinice, fie sub forma direct exprimată de către pacient).
• “Anxietate determinată de evoluţia impredictibilă a episoadelor de
astm bronşic manifestată prin afirmaţii de tipul “mă tem că nu voi
mai putea respira de loc”, “mă tem că am să mor”;

• “Incontinenţă urinară cauzată de diminuarea volumului vezical

manifestată prin urinare frecventă şi pierderea controlului
sfincterian”

• “Scăderea capacităţii de efort cauzată de insuficienţa de pompă a

inimii manifestată prin dispnee la eforturi fizice mici, fatigabilitate şi
astenie musculară”
• “Absenţa complianţei la tratamentul medicamentos antihipertensiv
prescris cauzată de lipsa mijloacelor financiare manifestată prin
întreruperea tratamentului”

• “Absenţa complianţei la tratamentul antihipertensiv cu betablocante

cauzată de apariţia unor efecte secundare medicamentoase manifestate
prin impotenţă sexuală”

• “Depresie psihică cauzată de modificarea imaginii de sine după

intervenţia chirurgicală de histerectomie totală manifestată prin
afirmaţia “nu mai sunt femeie” “