Rolul si utilitatea arhivelor

Tipologii arhivistice

- Ioana Vasiloiu-
Tipologii arhivistice si terminologie de
specialitate

• Conform Dicţionarului Ştiinţelor Speciale ale

istoriei, arhivistica este ,,disciplina a cărei sferă de
cercetare o constituie izvoarele scrise pe suporţi
friabili, pe baza cărora se efectuează cercetări
fundamentale şi aplicative în vederea stabilirii
soluţiilor optime de ordonare, selecţionare,
inventariere, conservare şi valorificare a
documentelor“.

1
• Termenul arhivă cunoaşte trei accepţiuni: 
1) instituţie de arhivă
2) loc de păstrare a documentelor
3) ansamblul de documente provenite de la un
creator

• Bazându-ne pe practica arhivistică, identificăm

trei categorii de arhive: arhiva curentă, arhiva de
depozit şi arhiva istorică sau permanentă.

2
• Arhiva curentă conţine documentele în curs de
constituire (limita maximă de ,,rezolvare“ a
documentelor ca parte integrantă a arhivei
curente este de 2 ani). După doi ani arhivele
curente sunt predate la depozitul de arhivă,
devenind arhive de depozit. Arhivele Naţionale
unde se predau documentele cu caracter
permanent sunt arhive istorice.

3
• Arhivele sunt grupate în Fonduri şi Colecţii.
• Conform Dicţionarului Ştiinţelor speciale ale istoriei,
fondul arhivistic reprezintă ,,totalitatea documentelor
create în decursul vremii de organele de stat, alte
organizaţii sau de persoanele fizice care au îndeplinit
funcţii sau misiuni de răspundere în stat sau au avut
un rol deosebit în viaţa politică, socială, economică,
ştiinţifică, culturală sau artistică a ţării, care
constituie izvor de cunoaştere a istoriei naţionale, a
dezvoltării politice, economice, sociale şi culturale a
ţării“.

4
• În acelaşi dicţionar găsim şi definiţia colecţiei
arhivistice : ,,ansamblul de documente a căror
adunare laolaltă s-a făcut prin alegere sau din
întâmplare, sunt documente care au fost grupate
de o organizaţie, de o familie sau de o persoană
fizică conform unui criteriu (tematic, cronologic,
particularităţi externe, lingvistic) fără a se ţine
cont de provenienţa lor“.

5
• Dacă fondul arhivistic este constituit din
documente care provin de la acelaşi creator,
colecţia arhivistică este alcătuită din documente
care provin de la mai mulţi creatori.

6
Clasificarea arhivelor se impune din raţiuni atât
teoretice cât şi practice. Există mai multe tipologii
arhivistice în funcţie de următoarele criterii:
1) După deţinerea arhivelor: arhive ale Arhivelor
Naţionale, arhive ale instituţiilor creatoare de arhivă şi
arhive deţinute de alte organizaţii şi persoane
particulare.
2) După etapele procesului de formare: arhive curente
(de registratură), arhive de depozit şi arhive istorice
(permanente).
 
7
3) După orânduirea socială: arhive feudale, moderne,
capitaliste şi socialiste.
4) După etapele istoriei arhivelor: arhiva la destinatar,
arhiva la emitent, arhiva de registru, arhiva de
registratură (arhiva de secretariat sau administrativă).
5) După creatorii arhivelor: arhive centrale,
administrative, judecătoreşti sau judiciare, poliţieneşti,
economice, statistice, militare, sociale, sanitare,
culturale, de învăţământ, ecleziastice, personale,
familiale. 
8
6) După materia subiacentă (după materialul pe
care au fost scrise): hârtie, lemn, mătase, metal,
papirus, pergament, scoarţă de copac.
7) După modul de percepere de către om: vizuale,
sonore, audio-vizuale.

9
• Conform aceluiaşi Dicţionar principalele
operaţiuni arhivistice sunt: selecţionarea,
ordonarea, inventarierea şi valorificarea. 
• SELECŢIONAREA – operaţiune de bază a
arhivisticii care constă în stabilirea valorii
documentelor în vederea păstrării celor cu
valoare practică şi istorico-documentară şi a
eliminării celor fără valoare.

10
• Selecţionarea se realizează pe baza următoarelor
criterii: criteriul cantităţii, al caracteristicilor externe,
al frecvenţei, al importanţei creatorului de fond, al
valorii istorico-documentare, al valorii practice

• ORDONAREA – operaţiunea arhivistică prin care

documentele se grupează în fonduri şi colecţii după
următoarele criterii: cronologic, cronologic-
structural, structural-cronologic, pe probleme,
alfabetic.
11
• INVENTARIEREA – operaţie arhivistică de luare
în evidenţă a documentelor şi a unităţilor
arhivistice dintr-un fond sau colecţie, conform
NOMENCLATORULUI DOSARELOR, rezultând
inventarul Fondului sau al Colecţiei.

12
• NOMENCLATORUL DOSARELOR este un TABEL
SISTEMATIC în care sunt desfăşurate structura
schemei de organizare a creatorului unităţii
arhivistice: (dosare, registre, condici, cartoteci)
concepute pe probleme şi termene de păstrare.

13
• INVENTARUL este principalul instrument de
evidenţă dintr-o arhivă, având un dublu rol:
administrativ (de luare în evidenţă) şi ştiinţific
(instrument de lucru în cercetare). 
• Din punct de vedere administrativ inventarul este
un registru în care sunt transcrise într-o anumită
ordine fişele documentelor unui fond sau al unei
colecţii, reflectând cantitatea documentelor dintr-un
fond, colecţie, la o anumită dată, fiind un instrument
obligatoriu de evidenţă şi cercetare.

14
• Din punct de vedere ştiinţific, inventarul este
punctul de plecare în redactarea unor lucrări
ştiinţifice: studii, articole, ediţii etc.
• VALORIFICAREA constituie obiectivul
fundamental al activităţii arhivistice.
• VALORIFICAREA documentelor se realizează
prin expoziţii, conferinţe şi publicaţii arhivistice:
inventarul arhivistic, album de documente,
catalog arhivistic, ediţia de documente,
periodice, volume comemorative etc.

15
 Bibliografie
• 1. Berciu-Drăghicescu, Adina – Arhivistica, Editura
Universităţii din Bucureşti, 1997.
• 2. Berciu-Drăghicescu, Adina, Iscru Gheorghe –
Introducere in ştiinţa istorică şi in ştiinţele auxiliare ale
istoriei – surse info-documentare, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2005
• 3. Berciu-Drăghicescu, Adina (coordonator) – Manual
de secretariat şi asistenţă managerială, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2003.

16
 Bibliografie
• 4. Vargolici, Niculina – De la secretară la asistentă.
Evoluţia unei profesiuni, Editura Ars Docendi,
Bucureşti, 2009.
• 5. Legea nr. 16/1996 (Legea arhivelor nationale)
• 6. instructiuni privind activitatea de arhiva la creatorii
si detinatorii de documente, aprobate de conducerea
Arhivelor Nationale prin ordinul de zi nr. 217/23 mai
1996.
• 7. legea 138/2013 pentru modificarea si completarea legii
Arhivelor Nationale.

17
 Bibliografie
• 8. Ordinul 137/2013 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind aplicarea unor dispozitii ale
legii Arhivelor Nationale.
• 9. legea 135/2007 privind arhivarea documentelor in
forma electronica.
• 10. legea privind Depozitul legal de documente, legea
nr. 111/1995, republicata in 2007.
• 11. legea nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural national mobil.

47
VA MULTUMESC

48