Dicţionar de termeni

Arhivistica –ştiinţa specială a istoriei care are drept sferă de cercetare izvoarele scrise pe
suporţi friabili asupra cărora se efectuează cercetări fundamentale si alicative în vederea stabilirii
soluţiei optime de ordonare, selecţionare, inventariere, conservare şi valorificare a documentelor.
Sfera de cercetare constă în izvoarele scrise pe suporţi friabili sau realizate pe suporţi tehnici
speciali. Arhivistica poate fi definită ca ştiinţa care studiază principiile şi metodele necesare
colectării, păstrării, conservării, comunicării şi punerii în valoare a documentelor de arhivă.

Arhivă – totalitatea documentelor, indiferent de formă, suport şi metodă de inscripţionare,

create şi/sau deţinute de-a lungul timpului de către orice persoană juridică de drept public sau
privat, în exerciţiul activităţii sale, precum şi de orice persoană fizică, în decursul existenţei
acesteia. O arhivă poate fi formată din unul/una sau mai multe fonduri arhivistice şi colecţii
arhivistice.

Fond arhivistic – totalitatea documentelor create în decursul activităţii unei instituţii,

asociaţii, societăţi, reuniuni, organizaţii etc, independente din punct de vedere organizatoric şi
operativ, care nu şi-a schimbat profilul activităţii şi teritoriul de competenţă şi are registratură
proprie, precum şi de către o familie sau persoană fizică.

Colecţie arhivistică – totalitatea documentelor grupate de un creator sau deţinător,

conform unui anumit criteriu (tematic, cronologic, particularităţi externe etc.), fără a se ţine
seama de provenienţa lor sau de existenţa unei legături organice.

Unitate arhivistică – se intelege elementul component al unui fond arhivistic sau al unei
colecţii arhivistice, care individualizează prin conţinutul şi forma sa, referindu-se la o acţiune,
problemă sau lucru, şi ocupă (sau poate ocupa) o poziţie distinctă într-un instrument de evidenţă.

Document – acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise,

proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea
mărturii, matrice sigilare precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare
istorică, realizate în ţară sau de creatori români în străinătate.
 Act – termen general pentru orice înscris întocmit de persoane fizice sau juridice,
consemnând situaţii de drept sau de fapt. În Transilvania, termenul de act, spre deosebire de cel
de document, se referă, începând cu secolul al XVII-lea, la înscrisuri de importanţă mai mică. În
funcţie de cuprins, actele sunt de diferite feluri.

Arhivotehnia (tehnica arhivistică) – teoria şi practica muncii arhivisticii, care arată

lucrările pe care trebuie să le facă arhivistu: primirea, înregistrarea, selecţionarea, clasarea,
inventarierea şi aşezarea arhivelor în depozitele destinate păstrării şi folosirii lor cu înlesnire atât
pentru nevoile serviciului însuşi cât şi pentru cercetători. Arhivotehnia pune deci la îndemâna
tuturor, cunoştinţele necesare începând cu lucrările de registratură, adică unde începe crearea
arhivelor, şi sfârşind cu folosirea lor. Însă aceasta pune un accent important pe lucrările ştiinţifice
pe care le cer cu insistenţă cercetătorii din arhive şi care au ca scop să înlesnească această
folosire de-a lungul vremii.