COMPLEMENTUL DIRECT

Un complement direct semnific n gramatic un element sau o parte a propoziiei care este definit/ de relaia direct pe care o are cu predicatul propoziiei. Complementul direct este partea secundar de propoziie care determin un verb tranzitiv sau o interjecie i din punct de vedere semantic indic obiectul asupra cruia se acioneaz. Complementul direct este partea secundara de propozitie care determina un verb tranzitiv indicand obiectul asupra caruia se exercita actiunea. Criteriul cel mai sigur pentru identificarea acestui complement este valoarea tranzitiva a verbului din regenta. Desi definitia din manuale cuprinde aceasta indicatie, in practica elevii se multumesc cu argumentarea "arata asupra cui trece actiunea unui verb". In realitate, valoarea tranzitiva este o conditie obligatorie de care depinde natura complementului. Identificarea complementului direct poate fi gresita chiar de cei care iau in consideratie valoarea tranzitiva a verbului din regenta, daca se limiteaza la folosirea intrebarii "ce". Astfel intr-un exemplu simplu: "Dupa scris urmeaza oralul", substantivul "oralul" raspunde la intrebarea "ce" si, in plus, sta dupa verb tranzitiv, ca un veritabil complement direct. Si cu toate astea, nu este complement direct, ci subiect. Rezulta deci ca indicatiile date pentru verificarea valorii tranzitive a unui verb nu sunt satisfacatoare, intr-adevar, nu este de ajuns sa punem intrebarea "ce", ci trebuie sa demonstram ca respectivul complement este direct. Pentru aceasta, pe langa cei doi termeni folositi, in mod obisnuit (predicat complement), este neaparat nevoie de al treilea (subiect). In concluzie, este tranzitiv verbul a carui actiune subiectul o rasfrange asupra unui complement direct. Prin acest procedeu simplu, se evita multe greseli de analiza chiar pe planul frazei, deoarece de valoarea tranzitiva a verbului din regenta depinde daca subordonata este completiva directa. Acest aspect demonstreaza, inca o data, imbinarea morfologiei cu sintaxa propozitiei si sintaxa frazei.

Pentru identificarea valorii tranzitive a unui verb se va tine seama de subiect -predicat complement direct. In cazul verbului tranzitiv, subiectul face o actiune pe care o rasfrange direct asupra complementului direct. In legatura cu complementul direct, trasatura dominanta a acestuia o constituie exprimarea lui printr-un substantiv sau substitut de-al acestuia in cazul acuzativ, neprecedat de prepozitie. Aceasta caracteristica justifica afirmatia din unele definitii ca actiunea "trece direct" asupra complementului direct si tot ea marcheaza distinctia fata de complementul indirect, care se exprima, de obicei, printr-un acuzativ precedat de prepozitie. Clasificarea complementului direct

simplu - exprimat printr-o singur parte de vorbire multiplu - exprimat prin mai multe pri de vorbire dezvoltat - exprimat printr-o construcie infinitival

Complementul direct arat obiectul asupra cruia se exercit direct aciunea exprimat de verb. ntrebri : pe cine?,ce?, ultima dintre ele ntlnindu-se i in cazul subiectului. Diferena se face astfel: dac propoziia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care rspunde la ntrebarea "Ce?" este complement direct. Complementul direct se exprim prin: a)substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziia pe. CD CD Exemplu:

Am vzut-o pe eleva mea n parc.

(vb. pr. prep.+subst.Ac.) CD CD pe cine? Exemplu:

Pe cei doi i cunosc bine.

(prep. nr.card. pr. vb.) b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu. PV ce? CD Exemplu:

Aud cntnd. (vb. vb. gerunziu)

Observaie: Dac un verb accept CD atunci el este un verb tranzitiv. Exprimarea complementului direct Complementul direct poate fi exprimat prin: 1. Substantiv sau locuiune substantival n cazul acuzativ, precedat sau nu de prepoziia "pe". 2. Verb la modul infinitiv, gerunziu sau supin 3. Interjecie Exemplu: Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul. (M. Eminescu) Complementul direct poate fi exprimat si printr-un substantiv propriu, un nume de fiinta sau pronume, in cazul acuzativ, precedat de prepozitia "pe". Complement direct pot avea si verbele intranzitive atunci cand ele deriva din aceeasi radacina. In acest caz, complementul se numeste intern. Situatia apare destul de rar. Ca exemple se pot da: El si-a trait traiul. Punctuatie. Complementul direct asezat imediat dupa verbul tranzitiv nu se desparte prin virgula.

ANALIZA TEXTULUI
Deasupra capului zari lujerul unui crin ce se ridica asa de inalt, ca parca floarea din varf isi deschidea paharul chiar dedesuptul bulgarului de aur sa-i culeaga razele. (Emil Garleanu) deasupra capului = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul genitiv precedat de prepozitia compusa deasupra, articulat cu articolul hotatat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc. lujerul = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct. unui crin = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, articulat cu articolul nehotarat proclitic unui, functie sintactica de atribut substantival genitival. floarea = substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de subiect. din varf = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla din, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional. paharul = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct. dedesuptul bulgarului = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia dedesuptul, articulat cu articolul hotarat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc. de aur = substantiv comun, numai cu forma de singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla de, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional. razele = substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat le, functie sintactica de complement direct.