Adjectivul

Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect,
însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz
cu substantivul determinat. (om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă,
mașini frumoase)
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește
(mașină frumoasă), dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină).
Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent
întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor
unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent
de locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv
are mai multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au
cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.

Clasificarea adjectivelor
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot
fi: simple (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș) sau compuse.
Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul
singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin
alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de unire (social-politic,
instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:

 adjective compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea (nord-
american, sud-american, nord-dunărean)
 adjective compuse formate din mai multe adjective care arată originea etnică (franco-română, româno-
bulgaro, franco-anglo-americană); există câteva excepții în acest caz, atunci când adjectivul se referă
la următoarele dialecte (dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân)
 adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber nou) sau verb (înainte-
mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-zisă)
După formele flexionare, adjectivele se împart în variabile (bun, alb, negru,
greu, lung, cenușiu) și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare,
așa). (detalii Flexiunea adjectivelor)
Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv, formează
locuțiunile adjectivale
Gradele de comparație ale adjectivului
Adjectivele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (mare), comparativ (de
superioritate – mai mare, de egalitate – la fel de mare, de inferioritate – mai
puțin mare), superlativ (relativ de superioritate – cel mai mare, relativ de
inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare).
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de comparație, în
general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (etern, viu,
mort, rotund) sau cele care reprezintă în sine forme de comparativ sau
superlativ (superior, inferior, optim).

Funcțiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume
predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect, complement
circumstanțial de cauză.

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

 prin conversiune: substantiv, adverb
 cu valoare de adjectiv: participiu, gerunziu, adverb

Valorile stilistice ale adjectivului

epitet, enumerație, inversiune, comparație, epitet cromatic, epitet metaforic,
epitet personificator, antiteză.

Articolul demonstrativ

Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește un adjectiv sau un numeral și face

legătura între aceste părți de vorbire și substantivul pe care îl determină. Nu
are singur înțeles și nu poate fi parte de propoziție. cel, cea, cei, cele,
celui, celei, celor
Articolul demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
determinat de adjectivul sau numeral pe care îl însoțește.
 Autobuzul cel mare ajunge la destinație. (articolul cel se acordă cu substantivul autobuzul)
 Prietena mea cea mai bună a sosit în oraș. (articolul cea se acordă cu substantivul prietena)
Nominativ / Acuzativ m. sg. cel m. pl. cei
f. sg. cea f. pl. cele
n. sg. cel n. pl. cele
Genitiv / Dativ m.sg. celui m. pl. celor
f. sg. celei f. pl. celor
n. sg. celui n. pl. celor
Vocativ – –
Atunci când articolul demonstrativ însoțește un numeral, locul articolului este
înaintea substantivului determinat.

 Cei doi oameni s-au îndepărtat de noi.

Acordul adjectivului cu substantivul

Adjectivul poate avea calitatea de predicat vag / nedeterminat:

– asocierea obligatorie a adjectivului cu un substantiv: clădire înaltă (fiind termen
adjunct, adjectivul este considerat „satelit” sau „anexă” a substantivului);
– dezambiguizarea contextuală a adjectivului prin substantiv: persoană înaltă /
construcţie înaltă / şcoală înaltă / voce înaltă / notă înaltă / frunte înaltă / înaltă
tensiune

Adjectivul poate avea calitatea de predicat linear / gradabil:

– utilizarea adjectivului în construcţii comparativ-graduale: mai (puţin) înalt, cel mai
(puţin) înalt, foarte înalt, extraordinar de înalt, tot mai înalt etc.

Conceptul de predicat apare aici cu sensul logico-semantic, nu sintactic.

Relaţia de subordonare a adjectivului faţă de substantiv

Adjectivul are capacitatea de a se declina – exprimarea categoriilor gramaticale
specifice substantivului (gen, număr, caz) prin mărci formale identice la substantiv şi
la adjectiv: fată iubită / fete iubite / unei (unor) fete iubite / fată iubită! / fete iubite!
Dacă în situaţia substantivelor genul şi numărul reflectă aspecte ale realităţii
obiective (opoziţia naturală de sex sau analogia, distincţiile: animat / inanimat, un
exemplar / mai multe exemplare), opoziţiile formale de gen, număr şi caz la adjectiv
apar ca urmare a manifestării relaţiei de dependenţă a adjectivului faţă de regentul său.

Manifestând această relaţie, adjectivul se supune, prin acord, regulilor de declinare a

cuvântului pe care îl determină, prezentând flexiune sintetică, analitică sau mixtă.

În absenţa substantivului, adjectivul are capacitatea de a-şi alătura prepoziţia (în

cadrul unor structuri reduse): O cunosc de mică.; Râde de bucuroasă.; De isteaţă, este
isteaţă. Aici, prepoziţia are rol relaţional, fiind „mijloc al subordonării adjectivului
faţă de verb”.

Exemple de adjective calificative sau propriu-zise

 Obrazul subţire cu cheltuială se ţine.

 Uite ce băiat frumos!

Exemple de adjective determinative pronominale

 Casa mea se află pe malul lacului.

 Primarul însuşi a venit la inaugurare.

Exemple de adjective determinative participiale

 Trec în fiecare zi pe lângă oameni cunoscuţi…

  Gardul vopsit în roşu atrage toate privirile.

Exemple de adjective determinative provenite din adverbe

 Aşa om, aşa caracter!

 N-am auzit de mult o asemenea afirmaţie bine documentată.

Exemple de adjective determinative provenite din gerunzii

 Rana sângerândă ajunsese să se infecteze.

 Coşurile fumegânde erau în ton cu vremea rece.

Exemple de adjective calificative

 Băiatul mare a plecat la facultate.

 Copilul mic a rămas acasă.

Exemple de adjective relative

 Ai făcut un lucru omenesc!

 A luat imediat o atitudine bărbătească.