Cel mai mare curent marin de pe Pamant

Gulf Stream (Golfstrom = Curentul Golfului), situat în Atlanticul de Nord. Este un curent cald. Se
formeaza prin reunirea, în dreptul Capului Hatteras (S.U.A.), a Curentului Floridei, format în Golful Mexic, si a
Curentului Antilelor care scalda Antilele Mici (Marea Caraibilor). Aici are cea mai mare latime (cca 500 km; în rest
între 75 si 250 km), adîncime (peste 3 000 m) si viteza (45 - 60 km/h). Se diferentiaza de masa oceanica atlantica
atît prin temperatura mai ridicata (cu 6 - 7°C) cît si prin culoare (albastra, spre deosebire de cea verde a
contracurentului de pe tarmul nordamerican). Curge în deriva spre NE si, a ajungând în dreptul arhipelagul insulelor
Azore, se împarte în doua remuri. Cea mai mica se îndreapta spre continentul african si în dreptul ecuatorului se
uneste cu Curentul Ecuatorial de Nord. Ramura principala îsi continua deriva spre NE fiind cunoscuta si sub numele
de Curentul Nord- Altantic; atinge Marea Mînecii (La Manche, English Channel), tarmurile vestice ale archipelagului
britanic si ale Norvegiei si, ajungînd în Oc. Înghetat, se scufunda în apele polare mai sarace în saruri.

Gulf Stream transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decât debitul tuturor rîurilor de pe glob luat la un
loc. G.S. joaca un rol considerabil în hidrologia Atlanticului de Nord, transportând spre marile latitudini o masa
însemnata de ape relativ calde. Joaca un rol esential în climatul vestului Europei, care este mult mai dulce decât cel
din America de Nord sau alte regiuni ale globului situate la aceleasi latitudini : temperaturile medii anuale de pe
coasta de V a Europei sînt cu aproape 10°C mai ridicate decât cele de pe tarmul de E al Americii de Nord; vînturile
dominante din V duc apoi aceste mase de aer cald spre interiorul continentului. Datorita lui, apa porturilor scandinave
ramâne neînghetata iarna pîna departe spre Capul Nord. G.S. determina localizarea în largul insulei Terra Nova
(Newfoundland) a uneia din principalele zone de pescuit din lume : contactul apelor sale calde cu cele reci ale
Curentului Labradorului provoaca moartea planctonului si abundenta hranei astfel oferita atrage mari bancuri de
pesti. Totodata G.S. este un urias pertator de energie motrice; exista deja proiecte de punere în valoare a acestei
energii.

Existenta G.S. se datoreste sistemului de vînturi regulate, din zona entertropicala a Oc. Atlantic, care prin presiunea
pe care o exercita asupra suprafetei oceanului genereaza circulatia oceanica.

G.S. a fost semnalat înca din 1513 de catre navigatorul spaniol Juan Ponce de León. A retinut apoi atentia marelui
fizician american Benjamin Franklin, care a realizat în 1770 prima harta a traseului pe care îl parcurge. Cercetari
sistematice au loc însa abia începând cu ultimii ani ai secolului trecut.

CURENTII MARINI

Curenți marini (1911)

Sistemul curenților marini la nivel planetar

Curentul marin este o masă de apă în mișcare, într-o anumită direcție, la suprafața mărilor și
oceanelor, sau pe verticală, cauzată de vânturi, maree, diferența de densitate și de presiune
atmosferică.

Cauze
Curenții marini sunt rezultatul unor factori complecși, în general un rol important îl joacă diferența de
temperatură sau gradului de salinitate a apei mărilor, ca și difuziunea moleculară, care atrage după
sine o diferență de densitate a apei.
Această circulație a apei marine determină și influențarea climei globului terestru.
Direcția și intensitatea curentului marin mai poate fi influențat de anotimpuri, prin schimbarea
intensității radiației solare.

 Cauze mai importante a formării curenților sunt:

1. Vântul curentul de aer antrenează stratul de apă de suprafață (Spirala-Ekman) un efect

asemănător cu scoaterea dopului unei sticle
2. Efectul solar de încălzirea apei
3. Efectul de răcire a apei
4. Influența topografică a reliefului submarin, configurația bazinelor oceanice, sau morfologia
reliefului submarin
Ca urmare acestor factori apa cu o densitate mai mare va coborî, la aceasta se
adaugă efectul Coriolis, al vântului prin efecte de rotație și de frecare și unul din factorii cei
mai importanți fiind diferența de temperatură și salinitate a apei marine.

Clasificarea curenților[
După durată
Curenții marini de suprafață se împart în:
 Curenți marini - 2004

 a) curenți permanenți, care-și mențin tot timpul direcția și viteza, formând așa-numita
„circulație oceanică generală"
 b) curenți periodici sau curenți de maree, produși de maree și care își schimbă periodic
direcția și
 c) curenți sezonieri, care iau naștere în urma acțiunii unor vânturi sezoniere.
Direcția curenților se exprimă în grade sau în carturi, indicându-se totdeauna sensul lor de
deplasare și viteza (exprimată în noduri și zecimi de noduri).
Când lățimea curentului este mare și antrenează o masă de apă puțin adâncă, deplasându-se
cu viteză mică, atunci curentul respectiv este numit „derivă". Această formă de curenți apare pe
porțiunile finale ale curenților marini.

După formare și cauze

1. curenți provocați de maree (flux și reflux)
2. curenți provocați de valuri
1. curenți de derivă litorală, determinați de valurile cu direcție oblică față de țărm
și care merg paralel cu acesta;
2. curenți de întoarcere pe la fund
3. curenți de întoarcere pe la suprafață.
3. curenți provocați de forța de gravitație
4. curenți provocați de frecarea straturilor de apă de la suprafață de aer
1. forța de frecare (mai determină scăderea vitezei o dată cu adâncimea),
5. curenți provocați de vânt Spirala Ekman
6. mișcarea de rotație a Pământului prin Efectul Coriolis
7. Curenții de descărcare sunt activi în unele strâmtori, fiind determinați de diferența de
nivel dintre două bazine. Ex. între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea
Neagră și Marea Egee.
8. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales
domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă deplasări rapide de apă, încărcată cu multe
sedimente, provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu aluviuni
fluviatile.(asa e ;)
După temperatură și salinitate
1. curenți calzi
2. curenți reci
3. curenți calzi cu salinitate ridicată
 4. curenți reci cu salinitate ridicată
După poziție
1. curenți de suprafață
2. curenți de adâncime
3. curenți de coastă
4. curenți pe fundul mării
Această delimitare nu se poate face în mod absolut fiind forme de trecere de la o categorie
la alta.
Importanta curenților litorali pentru morfologie este redusă numai la fâșiile unde traseele se
apropie de linia țărmului. Aici acționează cu precădere curenți cu caracter local.

Curenți marini
Nume Ocean (Mare) Temperatura
in Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și
Curentul ecuatorial de nord cald
in Oceanul Indian
Curentul Caribic Atlantic (Marea Caraibilor, Golful Mexic) cald
Curentul Floridei Atlantic (Golful Mexic, Str. Florida) cald
Curentul Antilelor Atlantic (Antile, Mara Sargaselor) cald
Atlantic (Coasta americană, Atlanticul de
Golfstrom (Curentul Golfului) cald
Nord)
Curentul Atlanticului de Nord Atlantic cald
(Curentul Groenlandei și Atlantic (partea europeană a Mării Nordului,
rece
Labradorului) coasta Labradorului, Bazinul Terra Nova)
Curentul Irming (O ramură din
Atlantic (partea europeană a Mării Nordului) cald
Curentul Golfului)
Curentul Norvegiei (O ramură din
Atlantic (partea europeană a Mării Nordului) cald
Curentul Golfului)
Curentul Azorelor și Curentul Atlantic (Pragul Azorelor, coasta
cald
Portugaliei portugheză)
Atlantic (coasta de vest europeană și
Curentul Canarelor rece
africană)
Pacific (Marea Chinei de Est, Marea Chinei
Curentul de coastă chinez cald
de Sud)
Kuroshio sau Kuroshivo Pacific (Pacificul de vest, Marea Japoniei) cald
Curentul Pacificului de Nord Pacific cald
Curentul Californiei Pacific (coasta americană) rece
Curentul ecuatorial de Sud in Atlantic, Pacific și Oceanul Indian cald
Curentul Braziliei Atlantic (coasta de vest braziliană) cald
Curentul Somaliei Oceanul Indian (coasta de nord africană) cald
Curentul Mozambicului Oceanul Indian (Str. Mozambicului) cald
Curentul Agulha Oceanul Indian (coasta sud estică africană) cald
Curentul Austral de est Pacific (Marea Tasmaniei) cald
Anticurentul Ecuatorial in Pacific și Oceanul Indian cald
Curentul Guineii Atlantic (Golful Guineii) cald
Curentul Oyashio
Curentul circular antarctic
Curentul Capului
Horn și Curentul Falkland
Curentul Bengalului
Curentul Austral de Vest
Curentul Humboldt
Pacific (Marea Bering) rece
regiunea polară de sud a Oceanului
Atlantic, Indian, Pacific și Marea Arctică de rece
Sud,
Atlantic (Insulele Falkland) rece
Atlantic (coasta sud vestică africană) rece
Oceanul Indian (coaste de vest a Australiei) rece
Pacific (coasta vestică a Americii de Sud) rece