l.

INTRODUCERE
1.1.

DEFINITIE $I OBIECTUL DE STUDIU

vi4uitoareloi gi a compl"*eior lor biocenoiice, precum gi factorii genefici gi ecologici caie d6ilior.u zd aceasrd r[sp6ndire. Se poate considera cA biogeografia este o giiinle de granili intre

-nioe.osiafiaesteo9tiin[5interdisciplinar6carestudiaz6r[spdndireageografic[a relafiile bioecologice care s-au

Obiectul de studiu il constituie areulul biogeograjic Si stabilit in decursul timpului intre componenfii sdi: biocenoza qi biotopul. Biocenoza reprezintl comunitatea de plante gi animale care populeazilunbiotop. Biogeografia se ocupd cu preponderenfd de caracteristicile inveligului biocenotic in strdnsl legdtur[ cu particularit[1ile mediului. Domeniul de cercetare este variat gi complex, incadrdndu-se la trei direclii interdependente qi complementare: - corologia studiazb rlspdndirea taxonilor (specii, genuri etc.), cdt gi arealul lor pe baza cirora PimAntul a fost impl(i in unit[1i biogeografice; - ecologia studiazi modul cum factorii de mediu influenleazi dezvoltarea qi rlspindirea organismelor vii gi a biocenozelor; - biocenologia studiazd biocenozele din punct de vedere al organizdrii, al componenfei, al relaliilor cu factorii de mediu, al dinamicii r6sp6ndirii lor pe Glob.
1.2.

I I

RELATIILE BIOGEOGRAFIEI CU ALTE $TIINTE

Zoologix gi botanica oferi biogeografiei datele privind relaliile de descendenli 9i inrudire dintre taxonii clasificirilor. Cu ajutorul acestor date se infelege rlsp6ndirea actual[ a florei 9i faunei, se stabilesc arealele speciilor sau taxonilor superiori qi se comparS intre ele. Paleontologia se ocupi cu studiul formelor fosile vegetale qi animale, in vederea coreldrii shatigrafice a unor formafiuni sedimentare gi a sincronizbrii vdrstei lor relative. Pe baza analizei fosilelor s-au obfinut date privind evolulia gi r[sp6ndirea grupelor de vieluitoare in diverse perioade
geologice.

Palinologia se ocup6 cu studiul sporilor gi polenului gi ajutd 1a stabilirea v6rstei unor depozite petrografice qi ale unor aspecte cantitative gi calitative ale r[spdndirii plantelor in diferite
perioade.

woluliei peisajului geografic

Paleogeografia reconstituie aspectele geografice din trecut qi oferl informalii asupra de-a lungul timpului geologic' Ecologia se ocupd cu studiul relaliilor dintre vieguitoare gi mediul lor de via![.
1.3.

RAMURILE BIOGEOGRAFIEI

in func1ie de orientarea cercet[rii biogeografice se disting: l. Biogeograjiu descriptivd - se bazeaz| pe inregistrarea datelor floristice qi faunistice 9i pe studiul diverqilor taxoni, in vederea reconstituirii arealului lor. 2. BiogeograJia comparatd stabrlegte relafii intre complexele floristice gi faunistice sau uealele pe baza unor studii comparative. 3. Biogeografia cauzald reprezintd etapa superioard, care explicd relaliile de condilionare dintre o serie de factori qi rlsp6ndirea geografici a viefuitoarelor. Din acest punct de vedere, se disting doud ramuri: biogeografia ecologic6 9i biogeografia genetico-istoricl.
J

In funcfie de regnul studiat: l. Fitogeografia studiaz6 rdsp6ndirea geografic6 a organismelor vegetale gi relalia acestora cu factorii de mediu. 2. Zoogeografia studiaz[ risp6ndirea geograficl a organismelor animale gi relalia acestora cu factorii de mediu.
1.4.

ISTORICUL DEZVOLTARII BIOGEOGRAFIEI

inci din antichitate, savanfii (Hippocrat, Platon, Aristotel) au sesizat legdturile dinke mediu qi om. Cercetirile asupra rdspdndirii animalelor a adus in Evul mediu au adus contribulii noi. Cercetirile de biogeografie mai riguroase au inceput in cadrul gtiinfelor biologice. prima lucrare qtiinlific6 de zoologie, scrisi de K. Gessner a apdrut Ia mijlocui secolului al ivl-tea. in L542 apate cartea ilustratl despre plsdri a lui L. Fuchs, iir in 1557, H. Staden a scris o carte despre plantele gi animalele din Lumea Noud. In secolul al XVIIiJea, B. Varenius a prezentat lumea vie a degerfurilor, pldurilor, raurilor qi lacurilor. Savanlii din aceastd perioadi au demonstrat rolul important al studiutui fosilelor, pentru a ttage concluzii cu privire la condiliile climatice din trecut. Dintre acegtia menfion[m pe E. W. Zimmermann, Saussure, Ramond, Soulavie. Cercetdrile biogeografice moderne au inceput cu studiile efectuate de Al. von Homboldt (1769 1859). El a pus bazele fitogeografiei qi fitoecologiei, prin lucrarea sa numitd Fizionomia plantelor, in care aratd cdmediul geografic determind fizionomia vegetafiei. A. Young s-a preocupat de influenla condiliilor de mediu asupra migrafiei qi r6sp6ndirii plantelor. F. Schouw a intocmit primele hlrfi fitogeografice. Un moment de referinfi pentru biogeografiel-areprezentat anul 1859, odatl cu aparilia lucririi lui Charles Darwin (1809 1892) On the origin spectes by means of natural selection ,of (De-spr9 originea speciilor in lumina selecliei naturail). in igoo, Haeckel pune bazele gtiinlelor ecologice ca parte a biologiei. in lucrarea intitulate Ai6otogn generald a irganismelor, Haeckel definegte biologia ca fiind gtiinla vielii sau qtiinta organismelol pbmdntiului. In secolul XX contribu{ii la dezvoltarea biogeografiei au adus mai mulli autori, cercetlrile o pronunlat[ orientare ecologicd. Apar numeroase studii ecologice relionale.'i" -avdnd jum[tate a secolului XX s-a implementat analiza statisticl, srudiul popiilaliilol gi se face " sim]itd

;;;

influenla teoriei tectonicii globale in rSspdndirea viefuitoarelor

1.5. TMPORTANTA BTOGEOGRAFTEI

cadrul geografiei frzice, care s-au intensificat in ultimeie decenii.

p. btou

"t..

apa. preocupiri in

evolu{ie a arealelor biogeografice. Ofer[ indici cantitativi gi caliiativi, date asupra eficacitilii cultivlrii unor plante agricole gi cregterii animalelor domesiice, in raport cu mediul geografic. Buruienele din culturi_, agen{ii patogeni, epidemiile gi invaziile de insecte sunt doar cateva probleme la ale clror rezolvare biogeografia contribuie

Biogeografia gfer[ date asupra felului in care se prezint[ vegetalia gi fauna p[m6ntului in prezent, a rbsp6ndirii lor, asupra modului cum a evoluat in trecut qi u p.rrp".tivelor viitoare de

z. nAspANornn.q.
2.1. BIOSFERA:

onca.Nrsvrnr,oR

DEFINITIB $I LIMITE

Noliunea de biosferd a fost introdusi de geologul austriac Ed. Suess (1875) qi dezvoltatd ulterior, in lucrlrile lui V. I. Vemadschi (1926), care a dat denumirea de biosferi inveligului geografic populat cu organisme vii, situat in stratele inferioare ale atmosferei, hidrosferei qi cele
superioare ale litosferei.

Biosfera reprezintd inveliqul organic, complex, al Pdm6ntului, populat cu plante gi animale (R. Cilinescu et a1., 1972). Vieluitoarele se intdlnesc in toate inveligurile Terrei: inveligul gazos atmosfera, inveliqul lichid - hidrosfera - gi inveligul solid - litosfera, precum gi in inveliqul de sol in care interac lioneazd, toate inveli gurile Pim6ntului, respectiv p edosfera. La partea superioar[ a litosferei, stratul afinat cu acumulare de materie organici transformati, cu grosime variabil[, respectiv solul, prezint[ o densitate mare de organisme vii. Solul reprezintd, substratul de fixare gi surs[ de substanle nutritive pentru majoritatea plantelor gi suport in deplasarea animalelor. Viequitoarele populeazi mai ales orizonturile superioare ale solului, unde vegeteazd plr,tile subterane ale plantelor (rid[cini, bulbi, rizomi, tuberculi) qi igi duc viala o flord (bacterii, alge, ciuperci etc.) qi o faund (protozoare, larve, insecte, viermi, razdtaare etc.) endogene bogate gi variate. Daci unele specii de rime pdtrund in p6mdnt p6n6 la addncimea de 8 m, iar unele rozdtoare pdn[ la 5 - 6 m, ridicinile unor plante ajung pdnd la cdteva zeci de metri, mai ales in deqert (Calligonum in Sahara, Haloxylon sau saxaulul in degerturile Asiei Centrale). Hidrosfera reprezintd mediul in care se afl[ masa cea mai mare de organisme, datorita imensitdlii Oceanului Planetar qi apelor terestre (cca.79 Yo din suprafala totald, a P[mdntului). Sunt lipsite sau sunt fqarte s[race in organisme numai lacurile gi mlrile cu salinitate foarte ridicati (Marea Moart6). in apa m6rilor gi oceanelor organismele nu sunt rispdndite uiniform, ci sunt stratificate in funclie de cerinfele fa![ de factorul lumin6 qi fal6 de oxigenul dizolvat in ap[. Hidrofitele fotosintetizante pot supraviefui pdnl la adincimi la care mai pot pitrunde razele solare (200 - 400 m, in funclie de kansparenla apei). La adincimile cele mai mari ale oceanelor s-au intdlnit numeroase bacterii gi chiar peqti abisali cu organe fotogene. in atmosferl viefuitoarele-sunt concentratela partea inferioari a troposferei, intr-un strat care atinge 50 - 70 m in61!ime, pdnd la partea superioarl a coronamentului unor arbori (Sequoia atinge chiar gi 150 m inillime). Dincolo de aceastd inlllime numbrul organismelor se reduce rapid. La altitudini mari se mai intdlnesc doar spori gi bacterii. Unele p[s[ri se pot inilla in aer pAn6 la cdteva mii de mehi (condorul ajunge la 7000 m). Limita maximd absolut[ de extindere a biosferei este marcatd de ecranul protector de ozon.
2.2.

AREALUL BIOGEOGRAFIC

2.2.1. Definifia arealului gi metode de stabilire

Un anumit taxon (subspecie, specie) ia naqtere intr-un anumit loc numit centru biogenetic, din care, dupi o perioadd de timp se r[spdndegte radiar, tinz6nd s[-pi ldrgeasci spaliul de existen![, adicd arealul. Agadar, centrul biogenetic reprezintd"centru de dispersie al speciei. Prin areal se infelege teritoriul sau acvatoriul in care triieqte o anumitd specie (sau alt taxon) de plant[ sau animal. De exemplu, m[slinul (Olea europaea) Ne un areal care corespunde cu climatul mediteranean. La animale problema arealului este mai complicatd, in sensul ci reprezintl regiunea in care o anumit6 specie igi duce viata normal gi nu ocazional.

Noliunea de areal poate

fructificare).

fi

utllizatd qi in cazul fenomenelor fenologice (migrafii, inflorire,

Speciile de plante cu acelagi areal se incadreazd, in grupe numite elemente floristice. Principalele elemente floristice din Europa sunt: 1. Elementele europene - cu risp6ndire in Europa Cenhald qi Nordic[; 2. - sunt cantonate in partea de sud - est a Europei qi sud - vestul Asiei; 3. Elementele arctice si alpine - din extremul nordic al Europei qi de pe munlii inalfi; 4. Elementele balcanice - sunt caracteristice Peninsulei Balcanice; 5. Elementele mediteraneene sau sudice - sunt localizate in bazinul mediteranean. 6. El"rrr"rrt"l" utlu.rti"" sunt risp6ndite in vestul Europei, aflat[ sub influenla

*, *.ti*

climatului oceanic; 7. Elemente cosmopolite - cu o larg[ r[spdndire pe tot Globul; 8. Elementele adventive - introduse din alte continente qi care se rlspdndesc mult in

- cu un areal foarte restrdns. Flora unei anumite regiuni geografice este formatd din mai multe elemente floristice, in care unele pot deline o pondere mai mare altele mai mic6, in funclie de condiliile genetico-evolutive in care s-au format gi au evoluat speciile care compun asocialiile floristice ale acelei regiuni. Studiul distribuliei spafiale a speciilor, a structurii arealelor gi a mobilitlfii populaliilor biologice, constituie obiectul de studiu al arealograJiei, care are ca finalitate realizarei h[rtilor biogeografice. Arealul unei specii se stabileqte prin notarea pe hartd a punctelor in care specia este prezentd gi unirea punctelor extreme, delimitdnd o zon6 care constituie arealul speciei respictive.
2.2.2. Caracteristicile arealelor

9. Elemente endemice

Arealele sunt definite de trei caracteristici principale: mdrime, formd Si densitatea indivizilor. A. Extinderea arealului este in funclie de valenla ecologic[ a speciei, de modul de rispdndire 9i de v6rsta geologicl. in func]ie de valen]a ecologic[, speciile eiritop:e, cu capacitate mare de acomodare fa!6 de cele mai variate condilii de mediu, se rSspdndesc pe arii exiinse gi diverse, iar speciile stenotope, cu exigenle mari fa!6 de condiliile de viafi, iqi duc viala numai in arii restrinse cu condilii constante de existen![. Un filum cu vechime mai mare a beneficiat de un timp mai indelungat pentru a se rlsp6ndi pe un teritoriu mai mare. Aga se explici faptul c6 la clasele inferioare de plante gi animale, fiind mai vechi, arealele sunt mai mari decdt la ciasele superioare,
mai noi. (cosmopolite) gi organisme endemice.

Dup[ mlrimea arealelor, organismele se impart in doui grupe: organisme

ubicviste

a. Organismele ubicviste sunt acele viefuitoare care sunt risp6ndite in diferite regiuni ale Globului. Acestea sunt localizate de reguli in c6te o zond climaticl, de aceea denumirea de ubicvist este improprie. Mai cunoscute sunt plantele acvatice qi cele ruderale. Dintre plantele acvatice, pot fi considerate ubicviste trestia (Phragmites communis), intilnit[ pretutindeni in afarl de bazinul fluviului Amazon,limba broagtei (Alisma plantago) gi ciuma bdllilor (Elodea canadensis). Dintre plantele ruderale cosmopolite, a c6ror rlspAndire este favorizat[ de om, mai cunoscute sunt plpldia (Taraxacum fficinale), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) qi urzica ((Irtica dtoiia, U. urens). Dintre animale rispdndire largd au scrumbia de mare (Scomber scombrus), delfinii

(Delphinus delphi), balenele (Balaenoptera rostrata) gi o serie de specii parazite, cum ar fi puricii, plognilele g.a. Categoriile sistematice superioare speciei se incadreazi in m1sur6 mai mare in r6ndul organismelor ubicviste. Astfel genurile ubicviste sunt ceva mai numeroase: pinii (Pinus), sturzii

(furdus) etc.

b. Organismele endemice au un areal restr6ns, de cele mai multe ori limitat la un vArf de munte, la un versant, un lac, un pArdu etc. Termenul de endemism a fost generalizat qi se atribuie gi organismelor cu r6spAndire mai larg[ dar cu areal bine delimitat (lan! muntos, regiuni istoricogeografice etc.). Dintre speciile endemice cele mai tipice menlionim: lohrsul caspic (Melumbium caspicum) care trdiegte numai in delta Volg6i, drefele (Nimphaea lotus thermalis) care in Romdnia se gdsegte numai in Lacul Pelea, garofila Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) endemism al Munlilor Piatra Craiului. In funclie de tendinla de evolulie a arealului, organismele manifesti endemism progresiv, atunci cdnd arealul lor este in extindere (ex. vulturica - Hieracium sp.), sau endemism conseryator, cAnd o specie igi reduce arealul (drefele). Dupi gradul lor de evolufie, organismele endemice sunt paleoendemice qi neoendemice.
rdspdndire. Arborele pagodelor (Ginkgo biloba, ginkgo : caise de aur, jpn.) avea in Cretacic o r[spdndire circumpolard in emisfera nordic6, iar astdzi il intdlnirn spontan numai in China. Feriga arborescentd' (Trysopteris elegans) este un relict paleozoic din arhipelagul Juan-Fernandez (Oc. Pacific). Arborele mamut (Sequoia gigantea) a avut in Cretacic o r[sp6ndire circumpolar[ nordic6, iar azi cre$te numai in California (S.U.A.).

a. Organismele paleoendemice (relicte) au avut in timpuri strdvechi areale mari

de

Factorul climatic Ai izolarea geograficd au jucat un rol foarte important

in

formarea

paleoendemismelor. Dispunerea meridian[ a lanfurilor muntoase in America de Nord, a fbcut ca aici s[ se pdstreze un numlr mare de astfel de specii relicte terfiare. in Eurasia dimpotrivi, dispunerea munlilor in lungul paralelelor a constituit o piedic6 pentru revenirea in postglaciar a speciilor terliare in locurile din care fusese indepf,rtate de glacia{ii. Dup[ v6rst5, relictele sunt: - relicte paleozoice: cflteva specii din genul Nautilus (apbrute in cambrian); - relicte mezozoice; arborele pagodelor din regiunea chino-japonezi, qopirla tuatara sau hateria (Sphaenodon punctatum) din Noua Zeeland5, insulele din golful Plenty gi din strdmtoarea Cook, Ilelwitschia mirabilis din Degertul Namib; - relicte ter{iare: drefele gi melcul acvatic Melanopsis parreyssi, ce trliesc in asocialie in Lacul Pe{ea de l6ngi Oradea, sturionii, paleoendemisme ponto-aralo-caspice; - relicte pleistocene: arginlica (Dryas octopetala), mesteac[nul pitic (Betula nana), merigorul (Vaccinium vitis idaea), zimbrul (Pinus cembra); - relicte holocene: bujorul de stepi (Paeonia tenuifulia). Alte specii relicte sunt pegtii dipnoi, intdlnili in zona tropicall, sau aspretel e (Romanichtys valsanicola), un pegte relict terfiar care se glsegte in r6ul V61san. b. Organismele neoendemice sunt specii apirute recent (pliocen sau cuaternar) prin izolare geografic[ sau specializare strictl la anumite condilii de mediu, ce au tendin!6 de extindere
pe noi teritorii.

La noi \n ,tari sunt foarte multe asemenea endemisme, unele apirAnd in singur punct al Globului, cum este garofila Pietrei Craiului, care cre$te numai in Masiwl Piatra Craiului g.a. Dint e animalele neoendemice pot fi menlionate foca din Marea Caspicl (Phoca caspica), tritonul siberian (Ranodon sibericus), care treie$te in Alataul djungarian, wlpea polard (Alopex lagopus) endemism al tundrei q.a.

Apenini, Alpii Dinarici, Carpali, Crimeea qi Caucaz; - areale punctiforme: la unele specii cavernicole. C. In general, densitatea indivizilor in cadrul unui areal nu este uniformS, ci este variabil6. Apar uneori oscilalii neperiodice, cum sunt invaziile lemingilor din tundra polard, care in unii ani pornesc spre sud gi spre vest, in cdrduri mari, urmate de vulpile polare gi pislrile rlpitoare. Alteori apar a$a-numilii ,,ani de goareci" sau invazii de insecte etc. Cele mai caracteristice sunt migrafiile organismelor care se deplaseazl in cadrul arealului datoritd unor factori de naturi ffofic[, climaticl, edaficd qi biologici. Deplasirile anuale se desfrqoari atdtpe verticali cdt gi pe orizontal[. Migrafiile pe verticalfl sunt determinate de schimbdrile circadiene gi de succesiunea anotimpurilor. Organismele planctonice din apele ad0nci ale Oceanului Planetar efectueaza migralii zilnice, ridicdndu-se la suprafa![ noaptea, c6nd se hr[nesc, gi cobor6nd spre addncimi ziua, unde sunt ferifi atdt de razele solare nocive cdt gi de planctonofagi. In munfi, animalele erbivore gi frugivore, urmate de carnivore, coboarl la inceputul iernii spre regiunile cu zdpadl mic[, unde hrana este mai abundenti. Migra{iile pe orizontali sun evidente la unele specii de pegti, la pislri dar gi la animalele terestre. Peqtii de origine mediteraneani (scrumbia albastr[) iemeazd gi se reproduce in Marea Marmara sau in Marea Egee, unde salinitatea este mai ridicat6 gi apele mai calde (o cerinld in perioada de reproducere), iar vara triiesc in Marea Neagr'[. Pegtii care migreazb, in apele dulci pentru a se reproduce se numesc pe$ti anadromi: somonul (migreazd, din Marea Nordului pe fluviile din nordul gi vestul Europei), morunul (Huso huso) wcd din Marea Neagri pe Dundre. PeStii catadromi trliesc qi se hrSnesc in apele dulci gi coboari pentru a se reproduce in mare: anghila sau

se pot distinge mai multe tipuri insulelor, al masivelor montane, al degerturilor. a. Insulele care s-au separat de continente in epocile geologice strivechi sunt foarte bogate in specii endemice. Din cele 1400 specii de plante vasculare din Arhipelagul Canarelor, 470 specii sunt endemice. in Madagascar ponderea endemismelor este de 65 o/o, exlsiana gi familii endemice, in Noua Zeelandd 72 o , iar in Hawaii ajunge la 82 %. in toate aceste insule s-au plstrat specii paleoendemice care au dispirut demult de pe continente. Insulele sunt bogate qi in animale endemice: in Arhipelagul Galapagos (cca. 1000 km spre vest de llrmul Americii de Sud) din 34 specii de p[sdri terestre, 3l sunt endemice. b. Endemismul masivelor montane se manifestl prin pistrarea unor paleoendemisme qi formarea unor neoendemisme. c. Endemismul degertic este reprezentat printr-o serie de specii relicte ajunse in masivele din degertul Sahara, care au servit ca refugiu plantelor din cdmpia degerticd gi, mai ales, relictelor mediteraneene, ajunse aici in perioadele mai umede. Exemple: mirtul (Myrtus communis), mdslinul silbatic (Olea laperini) gi lev[nfica (Lavandula angustifulia). In funclie de taxonul cu rdsp6ndire limitati, se vorbeqte despre endemismul speciilor, endemismul genurilor gi endemismul familiilor. Acestea mai sunt numite Si macroendemism, iar endemismul nivelurilor taxonomice inferioare (varietate, subspecie) constituie microendemism. B. Dup[ form[, arealele pot fi: a. continui (sau intregi); un asemenea areal poate avea forml circular[, oval5., tentaculard sau sub forml de f69ie (in lungul rAurilor); b. fragmentate (sau discontinui, disjuncte); acestea pot fi constituite astfel: - doui arii mari: ex. elefanlii care triiesc in Africa (Loxodon aJricana) qi in Asia (Etephas maximus), rinocerii actuali etc.; - o arie debazd, qi unul sau mai mulli satelili; - areale pulverizate (in pete): capra neagrl (Rupicapra rupicapra) treie$te in Pirirrei, Alpi,

Dup[ natura limitirii care a determinat izolarea endemicd,

a1

de endemisme:

nord-vestice ale Europei.

liparul european (Anguilla anguilla) din fluviile Europei rrngreazd in Marea Sargaselorpentru a se reproduce, depun icrele, iar dupd ce sunt fecundate mor. Din oud ies larve de lpari care plutesc la suprafala apelor qi sunt purtafi pasivi timp de patru ani de Curentul Golfului spre ldrmurile vestice gi

Migra{iile pis[rilor au ca principald, catzd, schimbarea condiliilor de viali (lipsa hranei) intr-un anumit sezon. Acest lucru se produce in afara zonei ecuatoriale, pe mlsuri ce ne indepirtdm de ecuator proporlia qi amploarea migra{iilor crescAnd. Pds6rite migratoare au un areal de cuiterit qi unul de iernat, intre care se stabilesc trasee constante de deplasare. Dintre acestea mentionam
r6ndunelele, berzele g.a. 2.3. MODALTTATT On nAspANDTRE

A VTETUTTOARELOR

Zoochoria reprezintd r[spdndirea plantelor prin intermediul animalelor. Animalele frugivore consumS fructele cbrnoase de la unele specii de plante, seminfele nefiind distruse in tubul digestiv al aces-lora pot fi transportate pe distanle mari. Aceastd modalitate se mai numeqte endozoochorie. inmod pasiv, animalele transportl la distanle mari, pe 16na, p[ru], penele sau odat6 cu noroiul de pe picioarele 1or, seminfe qi chiar plante prev6zute cu cdrlige siu lepi incovoiali: turila (G alium), brusturele (Arctium) etc. Diseminarea activ[ este intdlnitd mai mult la animale gi mai pulin la plante. plantele autochote igi r[spdndesc seminlele prin mijloace proprii, avdnd unele adaptiri in acist sens, cum ar fi prezenla in structura fructului a unor fesuturi mecanice care fayorizeazi deschiderea brusca gi aruncarea seminfelor la distanle mari: - slibdnogul (Impatiens noli tangere) prezint[ o capsulI suculentb care se desface in cinci valve care se rdsucesc in spiral6, seminfele fiind aruncate la I 2 m: -

Plantele gi animalele se r[sp6ndesc in mediul in care trliesc, la distanfe mai mici sau mai mari, formdndu-qi qi extinzdndu-gi arealul. Modalitetile prin care acestea se r[spdndesc sunt diverse, vieguitoarele folosind atit mijloace proprii (diseminarea activd) cdt gi intermediari (diseminarea pasivd). Diseminarea pasivl este caracteristici plantelor gi se realizeazlpiln intermediul factorilor naturali extemi (v6nt, apd, animale) sau prin intervenfia omului. Anemochoria reprezintl rlspdndirea semintelor, sporilor, fructelor sau chiar a plantelor intregi prin intermediul vdntului. Speciile anemochore prezinthnumeroase adaptari in acest sens: - greutatea seminlelor este foarte redusi: la smirdar (Rhododendron) seminlele au o greutate de numai 0,025 mg; - seminlele sau fructele unor specii sunt sferice, putind fi ugor rostogolite de vdnt pe solul neted al stepelor: ex. Leguminosae, Brassicaceae etc.; -- seminlele au coroan5 de peri la un cap[t la salcie (Salix), plop (Populus), sau pe toat6 suprafala tegumentului.la bumbac; - seminle sau fructe aripate aripate; - fructe cu o umbreld de peri nttrnrrit papus, la pIp[die, p1[mid6, sau cu o aristl penata la colilie (Stipa); - intreaga inflorescenlI este purtatl de vdnt datorit[ prezenfei unei bractei ca la tei (Titia); - unele plante uscate pline cu seminle, ca roza Ierichonului (Anastatica hierochuntica), din zonele semiaride ale Egiptului gi Israelului, chiurlanul (Salsola kali) din stepa rusI (la noi int6lnit sub forma ciulinilor), sunt purtate de v6nt pe distanfe foarte mari, imprlqtiindieminlele. Hidrochoria reprezint6 risp6ndirea plantelor prin intermediul apei. Prezintd un aerenchim dezvoltat, pericarp gi tegument impermeabil pentru apl o anumiti perioadd de timp.

- la plesnitoarc (Ecballium elateriurez) presiunea lichidului din fruct determinl in acelaqi timp detagarea fructului de peduncul gi l6qnirea lichidului cu seminte la cAliva metri distanf[;
arealele. Totugi

Animalele au posibilitdli proprii de deplasare, fiind astfel capabile s[-gi extindd mult existi unele animale mici care pot fi rispdndite cu ajutorul vintului sau apei (insecte, broagte, p[siri) sau chiar prin intermediul altor animale.
2.4.

FACTORII PALEOGEOGRAFICI AI NASPANOIRII VIETUIToARELoR

2.4.1. T eorii privind evolu(ia paleo geografi

cI a rispfindirii viefuitoarelor

vecine) aparlin lumii australiene, iar cele centrale (Sulawesi, Moluce, Timor etc.) formeazl adev6rata punte de leg[tur[, incomplet[ inc[, intre doui continente care au evoluat independent unul fa{d de celilalt. 2. Teoria permanenfei continentelor gi oceanelor. Aceastd teorie se opune teoriei punlilor continentale, suslinAnd ideea plstririi configuraliei continentelor gi oceanelor din paleozoic p6n6 in zilele noastre, singurele modificiri pe care le recunosc fiind limita dintre uscat gi mare gi m[rile epicontinentale care inaintau sau se retr[geau. Teoria a fost emisl mai ales pebazaunor argumente geofizice, dar a fost acceptat[ de numeroqi biogeografi care, in imposibiiitatea unei explicalii a rlspAndirii unor grupe au recurs la rolul vintului ori al curenfilor marini. Adept al acestei teorii, zoogeograful Ph. Darlington (1965) prezintd astfel evolulia in timp gi spaliu a vieluitoarelor: - formarea speciilor in zona tropicalb a Lumii Vechi (in primul rand'in suduiAsiei;; - p[trundereain zona temperat[ nordicb gi cea tropicali: Asia gi Europa, iar din Asia estic[ in America de Nord gi de aici in cea de Sud; - pltrunderea in zona sudic[ temperati: in Australia gi Noua zeelandd,, dinspre Asia, iar in pe4ile reci ale Americii de Sud din zona tropical[ a aceluiagi continent; - disparilia treptati a multor specii in zona tropicarb a Lumii vechi, ulterior qi in cea a

Configurafia continentelor gi oceanelor a suferit de-a lungul erelor geologice numeroase gi ample modificdri, asupra evoluliei acesteia fiind emise mai multe teorii, suslinute de argumenie geologice, paleontologice gi biogeografice. Degi, la momentul actual, teoria mobilit[1ii blocurilor continentale este aproape unanim acceptati.,vom prezenta pe scurt trei dintre cele mai importante. 1. Teoria punfilor continentale. Aceasta admite existenla unor legdturi intre continente in anumite perioade din trecut. Se acceptd cinci continente intermediare sau punli intercontinentale: - puntea sau continentul Nord-Atlantic dintre America de Nord, Groenlanda, Islanda gi Europa, cate ar fr funcfionat in repetate rdnduri in Paleozoic,Mezozoic gi la inceputul Terliarului; - Gondwana ar fi grupat din Carbonifer pfln6 in triasic sau chiar Jurasic, America de Sud, Africa, Madagascar, India peninsulard, Australia, Antarctida gi eventual Noua Zeelandd; fragmentarea Gondwanei ar fi inceput in Triasic ai ar fi durat p6nd in Jurasic; - puntea africano-braziliand, reztiltatd. din fragmentaiea Gondwanei, reunea pArfile tropicale ale Americii de Sud 9i Africii gi a funclionat pdnl in Cretacic; - Lemuria, fragment al Gondwanei, flcea legdtura intre Madagascar gi India din Triasic p6nd la sffirgitul Cretacicului; - puntea antarcticd ar fi legat Patagonia qi Antarctida cu Australia sau Noua Zeeland[ (eventual cu amdndou[) din Cretacic pdn[ la inceputul Ter,tiarului; - alte punli mai pufin importante cum sunt: America Centrali, care a ap[rut in pliocen, legdnd cele doul Americi separate in Terfiar, lanlul munfilor Urali care s-au ridicat in Oligocen unind Europa qi Asia, p0n[ atunci separate de un bral marin, qi, o punte continental6 actual[, incomplet[, const6nd dintr-un lan! de insule, este formatl din insulele indoneziei, dintre care cele vestice (Sumatera, Djawa, Kalimantan) aparfin Asiei, cele estice (Noua Guinee gi cdteva insule

l0

Americii de Sud;

disparilia treptatd din zona temperatd nordici; supravieluirea numai in zona temperati sudicl.

ipotezd,, ci moderne.

3. Teoria transla{iei continentelor, cunoscuta qi sub numele de ,,teoria lui Wegener", dupi numele geofizicianului care a elaborat-o (gi prezentat-o in 1928 in forma clasic6) sau ,,a driftuiui continental", susline existenfa inilial5 a unui singur bloc continental ,.Pangea,,, care s-a fragmentat in timp (existd mai multe variante ipotetice ale fragmentdrii), pistrdndu-se iegituri intercontinentale periodice care au favorizat schimburi de flord qi faunS; prin aceastl teorie s-a constatat paralelismul lirmurilor (estic cu vestic al Atlanticului de sud, incadrarea Antarcticii intre sudul Ameiicii de Sud, Africa, Madagascar, India, gi Australia), iar biogeografii au explicat aseminarile floristice qi faunistice intre ![rmurile opuse, intre continentele legate prin punfi; contestat[ gi adus6 iar in prim plan, de aceast6 datd suslinuti de cercetdri paleomagnetice, aceastd teorie nu mai repreziltd o

un fapt bine stabilit, verificat, reconstituit gi completat cu ajutorul calculatoarelor

Considera(ii biogeografiice sintetice privind teoriile paleogeografice Din cele trei teorii prezentate mai sus teoria punlilor continentale a fost inlocuitb treptat de teoria translafiei continentelor, in schemele iniliale propuse de Wagener, iar adeplii permanenlei continentelor s-au redus pe misurd ce s-au acumulat noi gi inconteitabile argumente in favoarea mobilitdlii blocurilor continentale. DacE numeroase fapte biogeografice pot fi explicate prin ambele teorii, unele se explic6 mai ugor prin teoria translaliei: particularit[1ile florei qi faunei australiene, prezenla unor grupe de organisme numai in continentele sudice sau asem[ndrile dintre ihtiofauna sud-american6 qi ..u african[. Ne vom referi pe scurt la primul exemplu. Australia, degi este situatd destul de aproape de sud-estul Asiei (considerat, pentru Terfiar, principalul centru de evotufie al grupelor moderne de animale), de care se leagd incomplet prin insulele Indoneziei, conline in flora qi fauna sa numeroase grupe arhaice pi doai cdteva elemente asiatice moderne. Acceptindu-se teoria permanenlei continentelor se pune intrebarea de ce elementele asiatice nu au p[truns de timpuriu gi au p[truns numai cele modern e, tdrzii? Accept6nduse teoria lui Wagener, Australia (inifial vecini cu Africa, India, Madagascar, Antarctida gi America de Sud) a ajuns in vecinitatea Asiei abia in Miocen; se pot explica astfel afinit[1ile cu teritoriile foste vecine gi particularitelile c6p[tate in timpul indelungii izoldricare avea sd urmeze. Pe baza argumentelor biogeografice, dar mai ales geofizice, translalia continentelor este consideratd nu o ipotez[, ci un fapt ,,cvasicert", ce a avut urmltoarea evolufie: in Terfiar marile blocuri continentale actuale, deja separate intre ele, au continuat s[ se indepdrtezeunele de altele, astfel inc6t Australia ajunge sd se apropie mai mult de Asia; in Cretacic oiice contact direct intre continentele sudice era intrerupt. Distribufia geografic[ a grupelor de vieluitoare care au evoluat gi s-au rispdndit ulterior (in era terfiarI) nu mai reflectl translalia continentelor. Rispflndirea actuali a plantelor gi animalelor este rezultatul evoluliei paleogeografice a Globului din Paleozoic ai mai ales din Mezozoic pdn[ in zilele noastre gi ale .trp" piincipale (dupd P. B[nirescu gi N. Bogcaiu,l973) sunt urmitoarele: "ar"i 1. existenla, in paleozoic pdn[ in Triasic sau Jurasic a unui singur bioc contine ntal (pangea) sau a doui blocuri, unul nordic (Laurasia) gi altul sldic (Gondwana); grupele de plante qi animale se puteau r6sp6ndi liber intre Europa gi America de Nord gi respectiv, intre toate continentele gi regiunile sudice (inclusiv Madagascarul, India, Noua Zeeland[); 2.fragmentarea continentului sudic (Gondwana) gi indeplrtarea diverselor fragmente a cdror flor6 9i faunl au evoluat ulterior independent; intre unele dintre fragmentele Gondwanei au persistat legifuri p6ni la sffirgitul erei secundare: intre America de Sud tropical[ gi Africa gi intre sudul Americii de Sud, Australia gi Noua Zeelandd,prin intermediul Antarctidei;
11

Terliarului, principalul centru de evolulie al grupelor competitive de animale gi de plante, care tindeau s[ se rlspdndeascd pe intreg globul; au fost astfel inlocuite flora qi fauna vechi din India, flora gi fauna de climd temperatl din nordul Asiei au populat Europa qi America de Nord; se consider[ cd genurile florei actuale au apirut aproape in totalitate la sffirqitul Cretacicului (in urmi cu peste 70 milioane ani); 4- in Miocen Africa s-a atasat de Asia, numeroase grupe de plante gi animale tropicale atdt de savanS, cdt gi de pddure, originare din sudul Asiei, au inceput si populeze Africa, inlocuind aproape complet vechea flor[ gi fauni de origine gondwaniani; ?ncepdnd cu sfhrgitul Ter]iarului, principalul centru de evolufie gi rlspdndire a grupelor competitive de animale pare s[ se fi deplasat din sudul Asiei in Africa; odati cu formarea, foarte recent[, a Mdrii Rogii, Africa s-a izolat din nou de Asia; 5. America de Sud, fragment al Gondwanei, a stabilit la tnceputul Terliarului, o legdturd temporard cu America de Nord, de unde a pItruns o serie de grupuri de plante gi animale lmii ales mamifere) caracteristice teritoriului numit Megagea (Eurasia, Africa gi America de Nord); aceast[ legiturS a durat pulin timp, cea mai mare parte a Terfiarului; America de Sud fiind izolatl, timp in care grupele care p[trunseserd din alte continente au evoluat intr-un mod particular; legIfura ,, restabilegte cu America de Nord in Pliocen duce la inlocuirea parfiall a florei gi faunei cu"u." grupe venite din America de Nord; 6. Australia, provenind tot din Godwana, s-a deplasat spre hord-est, ajungdnd prin Miocen, tn apropierea Asiei de sud; totodat[ s-a stabilit o legituri incompleti intre aceste doul mase continentale, prin care au pitruns in nordul tropical al Australiei vieluitoare originare din sud-estul Asiei, dar numai dintre cele capabile sd se rispdndeasci peste brafe marine gi anume: pls[ri gi alte animale zburitoare, anumite genuri de plante; 7. in perioadele lungi in care blocurile continentale erau separate prin mdri, izolarea lor faunistici gi floristic[ nu a fost complet6, cici o serie de plante gi animale au putut dep[qi bralele marine, grafie posibilitnlilor lor de zbor sau de rSspindire pasivd; aceste schimburi Jtiristice'sau faunistice au fost posibile mai ales intre blocurile continentile separate, dar situate ladistanfe mici - a$a a fost situalia celor dou[ Americi din eocen pini in pliocen; izolareaa fost deplin6, faunele de mamifere, peqti primar- dulcicoli gi amfibieni au evoluat independent, in schimb intre faunele de p[s5ri schimbul a fost permanent; 8. puternicelefluctualii climatice din cuaternar (care s-au manifestat sub form[ de perioade glaciare qi interglaciare in zonele temperate, de perioade pluviale gi interpluviale in cele tropicale) au influenlat foarte mult rlspdndirea plantelor gi animalelor, au intrerupt in mod radical o evolutie care a durat lent qi continuu timp de milioane de ani. ,,Se poate conchide cI pentru unele grupe risp6ndirea actuall se explica prin translafie continentall, iar pentru altele prin rlspdndirea pe calea ocoliti nordici", concluiioneazl autorii mai sus citali de A. Lupagcu (2001). 2.4.2. Glaciafiunile cuaternare gi repercusiunile lor biogeografice
Spre deosebire de glacialiunile precuaternare, puse in evidenp numai in emisfera sudicl, glaciagiunile pleistocene foarte severe au acoperit in mai multe faze teritorii foarte intinse pe ambele emisfere (cea mai mare parte a Americii de Nord, vestul qi centrul Europei, sudul Americii de Sud qi al Australiei, Noua Zeelandd), afectAnd covdrqitor compozilia florelor gi faunelor. Aceste perioade glaciare cu duratl de 30.000 - 50.000 ani sunt o succesiune de mai multe oscilatii
12

3. existenta, in cea mai mare parte a Te(iarului, a unui imens continent asiatic cd.ruia i s-a ata$at India (ftagment al Gondwanei) gi Europa gi care a fost aproape pefinanent legat de America de Nord, prin zona actualei strimtori Bering; sudul tropical al Asiei a mare parte a fost, in."u

-ui

climatice foarte reci,.nurnite stadii, gi temperate (de incSlzire a climatului), numite inter stadii, ce au influenfat radical majoritatea grupelor de viefuitoare. Pentru Europa Centrali cele patru faze de expansiune a ghelarilor s-au denum it: Gilnz, Mindel, Rrss qi llilrm, separate de trei perioade calde numite qi interllaciare: Grinz-Mindel, Mindelfuss, Riss-Wiirm. Pentru nordul Europei s-au separat trei glacialiuni: Elster, Saale, Vistula cu perioadele interglaciare Holstein 9i Eem. in partea europeanl a fostei U.R.S.S. au fost identificate trei glaciafiuni: Oka, Nipru, Valdai, separate de interglaciarele Lichvin qi Mikulino (Minsk). Pentru America de Nord s-au identificat patru faze de extindere a girelarilor: Nebraska, Kansas, Ilinois gi Wisconsin, separate de perioadele interglaciare Aftonian, yarmouth gi Sangamon. Sincronizarea gi echivalarea denumirilor reflectilfaptul cd,fazele glaciare au avut caracter global, iar manifestarea lor a avut aspect regional. Cu ajutorul analizei sporo-polinice, palinologia a descifrat evolufia climatului cuatemar, reconstituind istoricul vegetaliei gi modificdrile suferite de covorul vegetal ca urrnare a instabilit[tii climatice. S-au separat astfel cdteva tipuri de perioade fitoclimatice: - perioade anaterme (de incSlzire a climatului), relevate de scdderea frecventei de polen de pin qi de mesteacin qi de cregterea frecvenfei polenului unor esenle cu cerinle mai termofile, in special extinderea alunului; - perioade hipsoterme (de culminare a climatului cdlduros), relevate de frecventa mare a esenlelor temofile (stejar, tei, ulm, carpen); - perioade cataterme (de ricire a climatului), cu regresul esentelor termofile gi revenirea belor microterme. S-au separat de asemenea, in cadrul perioadelor reci epoci arctice gi subarctice, iar in cadrul perioadelor calde, epoci cu climat umed numite atlantice qi epoci cu climat mai rece gi uscat numite
boreale.

rrmasl din Pliocen cu una caracterizatd de cerinle mai microterme. Primele glaciatiuni - Giinz gi Mindel - au fost mai pulin riguroase, iar interglaciarul care le-a separat a fost scurt qi nu a pernis reinstalarea esenleior termofile. interglaci"arut Mindel-Riss (Holstein) a fost mult mai lung decdt primul gi cu un climat mult mai cald dec6t cel actual. Glacialiunea Riss a fost cea mai extins6, inregistrdnd dou[ stadii cataterme separate de o oscilalie anatermi. Europa centrali era acoperita de tundre cu silcii pitice (Salix polaris, S. retusa), mesteacan pitic (Betula humilis, B. nana), arginlici (Dryas octopetala).Interglaciarul care a urmat a fost mai bl6nd decdt cel actual, favoriz6nd dezvoltarea asocialiiior termofile. Glacialiunea ll/iirm ar fi durat aprox. 65.000 ani gi a constat intr-o succesiune de stadii (reci) 9i interstadii (temperate). in decursul stadiilor se dezvolta o flor6 arctic[-alpin6 gi subarcticl ierboasi qi arbustiv[, iar in timpul intrestadiilor vegetafia era alc[tuiti din paduri de molid, stejar, ulm, frasin, ca{pen qi alun. - Ultima perioadi a complexului wtirmian (Tardiglaciar) a avut temperatura medie mai cobor6ti cu 8-l2o dec6t cea actuall gi a fost denumita Ofi,as dup6 denumirea uneia dinhe plantele -20.000 caracteristice. Se consideri cI tardiglaciarul incepe u.n* ani, odata ,"r*g"r.a ghelarilor gi dureazi pdni acum 8.800 ani cAnd Finlanda a fost eliberat6 de ghefari. "u Intervalul cuprins intre ultima glacialiune gi perioada actual[ este foarte bine cunoscut sub aspectul evoluliei climatice din interpretarea qi omologarea datelor sporo-polinice oblinute pentru diveise zone din brrrpu. Schema de referinld pentru periodizarea Postglaciarului, elaborata de Blytt gi Sernander, sincronizati cu zonele polinice stabilite de Firbas, a diferen! iat zece zone polinice bine
l3

Evolu{ia climatului gi a vegetafiei cuaternare Sclderea temperaturii de la inceputul Cuatemarului a determinat inlocuirea florei termofile

individualizate, valabile gi pentru evolufia vegetafiei postglaciare de la noi, reconstituitd de Emil Pop qi colaboratorii (1970) pebaza unei diagrame sporo-polinice de la Tiul Zdnogu[ii (Retezat): Zona I sJfrrSitul perioadei tundrelor arctice (Dryas-ul vechi) -climatul arctic continental era propice dezvoltdrii tundreior cu ierburi gi arbugti in Europa centralS; in Carpali se succedau episodul pinetelor aride vechi cu jneapln (Pinus mugo), un episod Pinus-Picea intr-o perioad[ de incdlzire (interstadiul Bolling) qi un episod al pinetelor aride noi in climatul cataterm ce a urmat, Zona II interstadiul Allerod sau perioada subarcticd mijlocie -oscilalie anaterm[ cireia ii corespunde un episod de mesteacln-pin in Europa centrali qi, un episod al pinetelor cu molidig bogat in Carpalii rom6negti; dureazdintre 12.500 gi 10.700 B.C. (B.C. -inainte de Hristos); Zona III perioada subarcticd recentd sau a tundrelor parcuri noi (Dryas-ul recent) sfhrgitul tardiglaciarului cu o noui expansiune a tundrelor in care vegetau gi rariqti de pin; Zona lVpreborelul sau faza de tranzilie pin-molid - incilzirea climatului a favoizat extinderea pddurilor de pin qi molid in Europa centrall; in Carpali s-au extins masiv molidigurile; Zona V borealul sau faza extinderii molidiqurilor cu stejdriq amestecat Si alun - climatul c[lduros gi uscat ajunge la apogeu, molidigurile se extind spre altitudine, foioasele termofile (stejar, ulm, tei) gi alunul ocupau locurile mai joase; Zona VI Si WI atlanticul sau apogeul molidiqurilor ca stejdriS amestecdt -domin[ climatul hipsoterm postglaciar cald gi uscat la inceput, apoi treptat umed, foarte favorabil vegetaliei forestiere care se dezvolti exploziv; spre st[rgitul fazei in Carpali se r[sp6ndesc carpenul qi fagul; Zona VIII subborealul sau faza ruolidigurilor cu carpen - climatul devine mai rdcoros gi mai uscat - in competilia biocenotici speciile mai pufin adaptate sunt eliminate; in Carpali, intre stejdrige qi molidiguri se interpune o Zond de cirpiniqe; Zona IX Si X subatlanticul sau faza ldgetelor - climatul r[coros gi umed a favoizat extinderea masiv[ a fagului pe seama carpenului a c[rui zon[ o ocup6, gi a celorlalte esenle care sufer[ o reducere a frecvenlei lor; in Europa central[ ca qi in lara noastr[ devine principalul edificator climatogen al vegetaliei montane; in zona X, pe mSsuri ce ne apropiem de prezent, se reflectd influenfa antropicl din ce in ce mai mare in dinamica vegetaliei. Consecin{ele biogeografice ale glaciafiunilor 1. Oscilaliile climatice pleistocene gi alternanla dintre perioadele glaciare gi interglaciare au determinat migralii, deplasdri alternative de la nord spre sud gi invers (pentru emisfera boreall gi invers pentru cea austral[) ale florei gi faunei mai adaptabile (deoarece contactul cu factori de mediu schimbali - substrat geologic, sol, altitudine, factori biotici - a dus la eliminarea speciilor cu cerinle stricte qi supravieluirea celor cu valen!5 ecologici mai larg6, mai ugor adaptabile). Prin urrnare, s-a inregistrat o siricire general[ gi treptat[ a florei gi faunei preglaciare (P. Binirescu, N. Bogcaiu, 1973). Au dispdrul astfel din Europa genuri ca Liriodendron, Catalpa, Magnolia Si Pterocarya, s-a,u conserval pe areale restr6nse genuri ca Sequoia gi Taxodium in America de Nord, Metasequoia qi Glptostrobus in Asia, sau au supraviefuit ca relicte fitogeografice in staliuni adlpostite (refugii) in care condiliile nu s-au modificat foarte mult (lotusul tropical Nymphaea lotus var. termalis gi gasteropodul de ap[ dulce Melanopsis pareyssi rezisti din Terfiar in apele termale ale pdrdului Pefea de l6ng[ Oradea). 2.Elementele faunistice gi floristice ,,arcto-te\iare", cu rlspindire circumpolar[ aproape uniformd in cele trei continente la sfdrgitul Terfiarului, datoriti condiliilor climatice asemin[toare, au fost cel mai afectate de schimbirile climatice deoarece deplaslrile spre sud in timpul recrudescenlei frigului qi revenirile spre nord in interglaciare nu s-au petrecut uniform (elementele arcto-terfiare r6mase pe vdrful munlilor la retragerea ghelarilor in interglaciare se numesc elemente arcto-alpine Diferenlele mari s-au datorat in primul rind dispunerii diferite a lanfurilor muntoase in cele trei continente. Astfel in America de Nord lan{urile muntoase orientate de la nord la sud, gi mai ales t4

netrecut in calea florei qi faunei.

in Asia esticd unde nu sunt munli inalli, nu au existat piedici mari in calea migraliilor. in Europa, munlii avdnd orientarea vest-est, au constituit adevlrate bariere in calea migra-1iilor, ei ingigi fiind acoperili de ghelari - in acest caz au dispSrut multe elemente arcto-te4iare. ln Siberia, degi se pare ci a lipsit calota glaciard, (precipitaliile fiind foarte reduse cantitativ), excesivitatea climatuiui, pe de o parte, 9i lanfurile muntoase foarte inalte din sud (Tian-Shan, Altai), au constituit o barieri de
Ca urmare a deosebirilor mari de migrare nord-sud gi invers, au supravieluit un num6r mare

(palearctice); - unele specii 9i genuri cu arealul fragmentat in trei (Europa, Asia estic6, America de Nord) ptezintd'in acelaqi timp o disjunclie europeo-nordamericane qi una est-vest- palearctic6.

de elemente arcto-terfiare in Asia esticd gi sud-estul Americii de Nord, un num[r mic in sudul Europei (qi de asemenea in Asia vesticd gi nordul Africii) gi aproape deloc in Siberia. Arealul continuu al multor genuri a devenit discontinuu sau disjunct. Se cunosc mai multe tipuri de disjuncfii: - disiunc(ii est asiatice-nordamericane - unele elemente termofile (genuri de pegti, amphibieni, reptile gi de plante), in special arhaice, supraviefuiesc numai in Asia estica gi sudul Americii de Nord; glacialiunile le-au restr6ns arealele gi le-au suprimat in Europa; - disiunc(ii eurasiatice-nordamericane - genuri de stepl gi semidegert din podigurile pi stepele central-asiatice, pe de o parte, gi sud-vestul Americii de Nord, pe de altd parte, care gi-au restr6ns gi mai mult arealele; gi aceste disjuncfii sunt mai vechi; - disiunc(ii europeo'nordamericane se referl la unele genuri de animale de api dulce, - qi America de NorJ; elemente arcto-terfiare rimase numai in Europa - disiunclii palearctice - genuri de pegti de apd dulce din Europa qi Asia estic6, lipsind din Siberia datoriti glacialiunilor gi din America de Nord datoriti rnspindirii exclusiv eurasiatice

Fig. l. Relicte terliare in cormoflora Romdniei: o. Wy*piiiTiFror:. thermalis (drele, de tau); b. Hepatica transilvanica (crucea voinicului); c. syringijosikaea (iliacul ardelenesc): d. /loare Veronica buchofenii (Sopdrliya) (dupd V. Cristea qi colab., 1996).

15

schimblrilor climatice majore strfi relictele ter(iare care au supraviefuit glaciare, extinztndu-qi apoi arealele; aceste refugii au devenit astfel centre de rdspdndire postglaciar5. Se considerdca foarte importante, pentru elementele de pbdure gi cimpii umede, urmltoarele refugii: mediteranean, afineano- persic, est-asiatic, afganistan, Tian*Shan gi Mongolia, pentnr Eurasia qi cdteva pentru America de Nord. Fauna dulcicol[ a avut mai multe refugii in spafiul mediteraneean: iberic, italian, vest-balcanic, ponto-caspic, acestea diferenfiindu-se

in refugiile

3. Tot o consecintl a

prin specii diferite. 4.Zonele tropicale au fost, de asemenea, afectate de oscilaliile climatice cuaternare, alternanla de perioade pluviale qi interpluviale favorizdnd pe rdnd expansiunea florei qi faunei de pidure ecuatoriald, respectiv a savanei, in perioadele interpluviale secetoase. 5. Num5rul de taxoni din flord gi faun[ a suferit numeroase modificlri, nu toate in sensul reducerii acestuia, ci gi al apariliei de noi specii in urrna proceselor de subspecialie gi specialie favorizate de izolarea geografic[. Aga se explic[ numirul foarte mare de specii inrudite care caracteizeazd ftecare alt refugiu din Asia Central[ sau America de Nord. Se afirmb cd glacialiunea a dus la reducerea num[rului total de genuri preglaciare gi, totodatl la cregterea num6rului total de
specii.

16

3.

INFLUENTA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA DEZVOLTARII SI

nAspANurnrr vrnTurro,q.Rnlon
Mediul reprezintd un complex variat de factori ecologici ce aclioneazi interdependent
asupra organismelor. Factorii ecologici au un caracter compensator.

mediu.

$tiinla care studiazl modul cum factorii de mediu influenfeaz[ dezvoltarea gi rlspdndirea organismelor vii qi a biocenozelor este ecologia. Are dou[ ramuri: antecologia, ce studiaz6 relalia organisme - factorii de mediu, Si sinecologia, ce studiazl relalia dintre biocenoze qi factorii de
Fiecare grupaf,e de viefuitoare ocupi un teritoriu caracterizat prink-un complex de factori fizico-geografici, care poartd numele de sta{iune. Totalitatea factorilor fizico-chimici specifici unei staliuni constituie ecotopul.

3.1. F"ACTORII 3.1.1. Lumina

CLIMATICI

Influenfa luminii asupra viefuitoarelor se manifest[ prin trei caracteristici: intensitate, compozilie gi regimul iluminirii. Radialia solard ce cade pe suprafala terestri are doud componente principale: radiafia directl qi radialia difuzE. Spectrul radiativ cuprinde pe l6ngd radialia luminoasl qi radiafiile infrarogii care se transformd in energie caloricS. A. Influen{a luminii asupra plantelor Lumina intervine in procesele biologice qi fiziologice. Plantele verzi au capacitatea de a produce substanle organice din substanle minerale prin procesul de fotosintezf,. Este singurul proces natural de transformare a materiei minerale in materie organicd. Energia folosit6 de clorofil[ in acest proces este radialia solar6 ce permite desfrgurarea reacliilor chimice ce au loc in protoplasma celulard. Lumina este important[ gi in transpiralie prin care se elimini apa sub form[ de vapori, asigurflndu-se circulafia substan{elor de la rSdicini spre frunze, unde are loc elaborarea hranei. Transpiralia cre$te o datl cu lumina receptati. Yiteza de germinafie a seminlelor este influenlatd de intensitatea gi de cahtalea luminii. La numeroase specii de plante seminlele nu germineazd in lipsa luminii, iar la altele germinalia se produce in absenla luminii. Plantele verzi crescute pe intuneric sunt inalte sau, crescute in lumind puternicd, prezintd forme pitice. In funcfie de exigenlele fafl de factorul luminl plantele se impart in doul categorii: - plante fotofile (heliofite) - plante umbrofile (sciafite) - fotofobe. 1. Plantele fotofile prefer[ radialia solard direct6, o umbrd redusd fiindu-le dlun[toare. Exemple: pelinul (Artemisia sp.), pirul crestat (Agropyron cristatum),pinul (Pinus sylvestris,laricea (Larix decidua) g.a. Exist6 plante care trdiesc nrmal in condilii de iluminare bunb dar suportd gi umbrire: fagtl (Fagus silvatica). carpenul (Carpinus betulus). in general speciile fotofile au frunzele orientate spre sursa de lumin[ pentru a recepta o mai mare cantitate de radialie cum este cazul iederei (Hedera helix). 2. Plantele umbrofile se dezvolt[ al umbri (desiguri, parterul pldurilor, vii umbroase etc.).. Pentru aceastl categorie lumina este diun[toare, la defrig[ri ele dispar. Exemple: micriqul iepurelui (Oxalis acetosella), vinarila (Asperula odorata). Sciafitele prezintbfrtnze subliri.
18

In funclie de factorul luminS plantele se stratificd, avdnd inillimi potrivite pentru a primi suficienti lumini. Astfel, in pidurea de foioase se intdlnegte un srtat arborescent superior cu specii diferite in func1ie de nevoia de lumin[, un strat arbustiv, un strat ierbos, un strat al muqchilor gi ciupercilor. In pldurea ecuatorialS apare o stratificare foarte bine definitd. Exigenla fafd de lumind produce o stratificare gi in cazul algelor din mediul acvatic: algele verzi fiind situate la suprafala apei, apoi mai in adAncime, algele brune gi algele roqii. Dupd durata iluminirii plantele pot fi de zi lungd (mai frecvente in zonele temperate gi reci), de zi scurtd (caracteristice zonei calde), gi indiferente (liliacul - Syringa vulgaris). B. Influenfa luminii asupra animalelor Rolul ecologic al luminii in viala animalelor este multiplu. Cu ajutorul luminii animalele se orienteazi in spafiu qi reac{ioneazlcontra schimb[rilor ce aparin mediu. Lungimea zilelor este una din cauzele migraliilor p[s[rilor mici: mdtisarul etc. Lumina prezintd, rol important in coloralia animalelor ca un rispuns la ac{iunea ei. Dacd trdiesc pe intuneric se depigmenteazd. Ex. insectele cavernicole se depigmenteazd., devin incolore, albicioase. Un alt fenomen intdlnit la animale este homocromia, prin care animalul capdtd culoarea mediului de viaf6, chiar la cele mai mici schimbSri. Animalele din nisipurile pustiurilor are predominant culoarea cenugie gilbuie, cele care-qi duc viafa in biotopuri cu multb verdeald imitl culoarea mediului (brot6celul, ciocdnitoarea mare, l[custele). Fauna din regiunile polare prezintl specii de culoare albS: ursul polar (Ursus maritimus), altele devin albe doar in anotimpul de iarnd: iepurele alb (Lepus timidus), giinuga polar[ (Lagopus lagopus) g.a.Dup6 necesarul de luminl, animalel pot fi fotofile gi umbrofile, diume (de zi) pi noctume (de noapte). Animalele diurne fotofile prezintd adaptdri pentru a suporta o temperaturd mai ridicati, o intensitate mai mare a luminii, o evapotranspirafie mai mare. Dintre aceste exemplificdm prin: popinddul pdtat(Citellus suslica), porcul mistref (Sus scrofa). Animalele nocturne sunt daptate la temperaturi mai reduse, la un grad mai mare de umezeald, evaporafie mic6. Dintre speciile de animale cu viafi nocturni menlion6m: broasca brun[ (Rana temporaria), dihorul (Mustella putorius), majoritatea speciilor de pdianjeni etc. La animale, ca gi la plante, se manifesti fenomenul defotoperiodism, ce consta in oprirea reproducerii toamna gi iama, legatd de scurtarea zilei; primlvara activitatea glandelor sexuale
cre$te.

3.1.2. Temperatura Procesele biochimice ptezintil din punctul de vedere al limitelor de temperaturi un punct minim, la care debuteaz[, un punct optim la care ating maximul de acliune gi un punct maxim, peste care procesele inceteazl. Majoritatea organismelor suportd varialii de temperaturl cuprinse intre 0 9i 50 "C. Unele bacterii gi alge pot vegeta la temperaturi foarte scizute de -30 oC, cum iunt specii de alge rogii care mor la temperatura de *4oC. Pinguinul imperial gi renul suportb temperaturi de pdn6 la -60 oC. La polul opus al toleranfei fa!6 de temperaturd se situeaz[ unele specii de nevertebrate mari care au fost identificate in preajma unor izvoare termale submarine, cu temperaturi de 400 500 oC, din largul coastelor pacifice ale Mexicului. in regiunile tropicale degertice au fost identificate specii de plante gi animale care suporlr temperaturi de 50 "c. Clasificare plantelor dupd necesarul de c[ldur[: - megaterme - triiesc la temperaturi mai mari de 20 "C: palmierii, qi alte plante tropicale; - mezoterme - +15 - + 20oC: mdslinul; - microterme - 0 - *1 5 oC: coniferele; - histoterme- sub 0 oC.

19

Din punct de vedere al toleranlei fa!6 de factorul termic, plantele gi animalele se grupeazi in doui categorii ecologice: euriterme Si stenoterme. Organismele euriterme - suportd mari varialii de temperafurl gi de aceea sunt ubicviste. Exemple: broasca rdioasd (Bufo bufo) este rispdndita de la 65 o lat. N p6nd in nordul Africii, goarecele Mus musculus etc. Organismele stenoterme se caracterizeazl printr-un interval strict de temperatur6 pe care-l tolereazd, de aceea au areale restrdnse. Aici se incadreazd. unele endemisme din zona izvoarelor termale gi din zonele calde ale Globului, constituind stenoterme termofile, gi specii din regiunile cu zdpezi vegnice sau ghelari, constituite in grupa stenotermelor criofile. A. Influenfa temperaturii asupra plantelor Regimul termic influenleazl plantele sub mai multe aspecte: - fotosinteza; - respirafia plantelor inhe limitele -10 oC - +50 oC ; - transpirafia cre$te odatd cu temperatura; - absorbfia apei cu slruri este mai ugoarl in solurile calde; Plantele sufer[ o serie de adaptiri morfologice qi fiziologice fa![ de factorul termic: a. la temperaturi scdzute: - dispunerea ramurilor pe sol, rezult6nd forme repente; - formarea tulpinilor gi ramurilor in sol, la suprafald apdr6nd doar frunzele gi florile; - creqterea plantelor sub forma unui covor sau pem[ pentru a menline un microclimat mai cald; - trecerea in anotimpul nefavorabil sub form[ de spori sau seminfe; - acumularea in celule a zaharurilor gi sf,rurilor; - creqterea concentraliei osmotice, coborindu-se astfel punctul de coagulare; - secretarea de pigmenfi diferili pentru iarnl, culori mai inchise, gi vari, culori mai deschise; - c[derea frunzelor pe timpul sezonului rece la foioasele din regiunile temperate. b. in condilii de temperaturi ridicate: - dezvoltarea la nivelul epidermei a unei cuticule lucioase care s[ reflecte razele solare; - dispozilia vertical6 a frunzelor; Pe timpul iernii plantele rezistd prin diferite organe situate la diferite niveluri fa!5 de suprafala solului. Dupi pozilia acestor organe, plantele se impart in mai multe categorii numite fo rm e b io I o g i c e (b iofo r m e) : - fonerofite - au mugurii situali mult deasupra solului gi protejafi de solzi; - chamefite - au mugurii deasupra solului apdrali de solzi qi de stratul de zipadd; - hemicriptofite - au mugurii la suprafafa solului, iarna plrfile aeriene pierind (pdpidia, traista ciobanului); - criptofite (geofite) * iarna rezistd numai mugurii organelor subterane (bulbi, rizomi, tuberculi); - terofite - plante ce pier gi ierneazl sub forml de seminfe. B. Influenfa temperaturii asupra animalelor Animalele prezintd unele adaptnri fa![ de factorul termic cum ar fi: a. reglarea temperaturii corpului la poikiloterme (insecte, pegti reptile), datoritl faptului cl temperatura lor variazd odat6 cu temperatura mediului, se face prin accelerarea metabolismului, incilzire la Soare (la reptile), culoarea corpului inchis[, intrarea in estivafie sau hibernare, perioade in care poikilotermele amorfesc; b. la homeoterme: - dintre adaptdrile modologice menfion6m: cregterea taliei la animalele din zonele mai reci (arctice), viteza reacfiilor metabolice mai redusl la animalele din zonele reci fatb de cele din zona caldl, dimensiunea extremitllilor mai mare Ia speciile din zona caldi pentru a pierde mai multd cildur6;
20

- dintre adaptdrile fiziologice: intensitatea reacfiilor metabolice invers proporlional cu creqterea temperaturii; - adaptdri comportamentale: migraliile, construirea de galerii subterane, vizuini in z6pad6, in ghea!6 sau in nisip, traiul in colonii aglomerate; - hipotermia adaptativd este starea de laten!6 cavzatil de frig - hibernare. sau cauzatd de c6ldur6 - estiva!ie.
3.1.3. Umiditatea

Componentele hidrice sau higrice

cu influen![ asupra dezvoltSrii gi

rispdndirii

apa.

pidure temperati gi de pldure ecuatoriald. Umiditatea aerului influenleazd evapotranspirafia, evaporafia apei din sol, aceste procese fiind cu at6t mai intense cu c6t umezeala relativI a aerului este mai mic[. Apa lichidd sau sub forml de vapori condilioneazl rdspdndirea plantelor 6i animalelor, activitatea lor biologic[ etc. in funcfie de preferinfele pentru apd, organis-"I" ,-u, grupat in patru categorii: - organisme hidroftle (acvatice) - denumite hidrofite (plantele) sau hidrofile (animalele); - organisme higroftle - care trdiesc in mediu cu umiditate excesivd gi suport[ varialii mici de umiditate; - organisme mezoJile - se intdlnesc in biotopuri cu umiditate moderati; - organisme xerotile - tr[iesc in zonele de deqert, cu un deficit permanent sau temporar de

organismelor sunt precipitaliile, umiditatea aerului qi umiditatea solului. Precipitaliile reprezinti un factor limitativ important in rispdndirea plantelor, influenldnd prin cantitatea lor qi regimul anual repartilia geografic[ a ecosistemelor majore. Din acest punct de vedere se disting urmitoarele biomuri: de pustiu, de step6, de tu{Eriquri subtropicale, de savanl, de

In funcfie de cerinlele pentru umiditatea solului, plantele se grupeaz[ in mai multe categorii: xerofite, mezo-xerofite, mezofite, mezo-higrofite, higrofite, uttra-higrofi.te Si eurffite. Fiecare categorie are un anumit regim de umiditate a p[rlii superioare a solului-specific pantru perioada de vegeta{ie sau pentru intregul ciclu vegetativ. a) Speciile xerofile sunt adaptate sI reziste pe soluri estival uscate, pin[ la uscat-reavane. Cele mai caracteristice acestui regim sunt: Festucavalesiaca, F. pseudovini, Artu*iria austriaca, Adonis vernalis, Andropogon iscltaemum, Echium rubrum, Genista sagittalis, Koeleria glauca, Melica ciliata, Potentilla recta, stachys germanica, xeranthemum annuum. b) Speciile mezo-xerofile sunt specifice solurilor care in orizonturile superioare sunt uscatreavine pdnd la reavine in perioada de var[. Din aceastl categorie fac parte: Asparagus tenuifolius, B_rukenthalia spiculifulia, Campanula persictfolia, Campanula raninculoidis, Cirex montana, Digitalis lanata, Festuca altisima, Genista tinctoria, origanum vulgare q.a. c) Speciile mezofile se intdlnesc pe soluri reav[ne gi reavdn-jilave in perioada de var[. Caracteristice sunt: Dentaria bulbifera, Anemone ranunculoides, Asirum Asperula "uripo"u*, odorata, Convallaria majalis, Elymus europaeus, Euphorbia amygdaloides, pulmonaria rubra, Vinca minor. d) Speciile mezo-higrofile sunt caracteristice solurilor reavin-jilave pdnd la jilav-umede. Dintre acestea menfionhm: Allium ursinum, Arum maculatum, Chrysantemum ritundifolium, Festuca gigantea, Lamium maculatum, Luzula sylvatica, Ranunculus carpaticus, Salvia glitinosa,
Senecio.fuchsii.

21

9i

europaeus, Stachys palustris.

e) Specii higrofile. Acest5 categorie este specificd solurilor jilav-umede p6n6la umed-ude este reprezentatl prin Carex pendula, Equisetim silvaticum, Impatien noli-tangere,

lycopus

Stellaria nemorum, Vaccinium myrtillus. Organismele vegetale xerofile prezintddiverse adaptiri pentru evitarea deshidratdrii: - sistem radicular foarte dezvoltat; - lesuturi acvifere pentru menlinerea unei rezerve de ap6; - epiderma frunzelor cuticulatI, cerificat[, pentru reduterea transpira]iei; - reducerea suprafepi foliare, ciderea frunzelor in perioada secetoasl sau transformarea frunzelor in spini. Animalele evitd pierderea apei prin adaptlri de imperm eabilizare a tegumentelor, alungirea foselor nazale (vaporii de apr condensdnd), creqierea concJntraliei urinei (la iisecte, p6s6ri, reptile) 9i o serie de adaptiri comportamentale prin care animalele caut6 locurile mai r6coroase gi cu umiditate acceptabild. 3.1.4. Vflntut

g) Speeii eurifile. Aceastl categorie include speciile vegetale capabile sd se dezvolte in condilii de umiditate variate. Cele mai intdlnite sunt: Deschampsia Galium schultesii, flexiosa, Inula salicina, Lapsana communis, Luzula luzuloides, Melica nutins, Rubus hirtus,

f) Speciile ultra-higrofile pot fi intdlnite pe solurile cu exces de umiditate, permanent ude sau parlial submerse. In asemenea condilii de mediu se int6lnesc'. Carex riparia, Carex rostrata, Carex stellulata Si Eriophorum vaginatum.

unor adaptdri specifice. Creqterea vitezei vdntului acceler.eaz6. transpira{ia plantelor gi evaporafia la suprafa}a solului, ducdnd la deshidratarea pantelor gi la pierderea ,.rrrg*ilo, Rorati qi a frunzelor tinere. Se apreciazb cd vanturile uscate gi fierbinli (Vdntul negnr din D-obrogea) sunt mai primejdioase dec6t secetele indelungate fir[ v6nt. Creqterea vitezei vintului peste anumite limite determin[ o acfiune violentd provoc6nd dezrdddcindri ale copacilor. in timpul furrunilor se pot produce pagube insemnate, cum au fost cele din iarna anilor 1947 * 1948, din 1963 pi din 6 S-martie 2001, cdnd s-au inregistrat dobor6turipe suprafefe intinse. Vdnturile locale de lipfoehn favoireazd stabilirea qi supraviefuirea unei vegetalii termofile gi xerofile, cum se intimpli in regiunea Carpalilor de Curbur[, unde se intdlnisc mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia, liliacul, clrpinila (barpinus orientalis) etc. (R. Cilinescu
1972).

V6ntul este unul dintre agentii de rdspdndire a pantelor gi animalelor anemochore. Are un rol hotirator in polenizarea plantelor anemofiie. Dar in general acliunea sa este defavorabil[. prin acfiunea sa mecanicr 9i fiziologici, impune restricfii in llrgirea arealelor gi condilion eazd apanlia

et al., 1966,

De asemenea-,.influenleazd'p'inviteza gi direclia sa morfologia gi fiziologia organismelor lor de r[spandire. Dintre adaptdrile plantelor impotriva vantulii menlion6ni adoptarea unor caractere xerofile, lipirea de p[mdnt sub forme de rozeti,pernil[ sau plante tdrdtoare,cap[tarea unei forme asimetrice de ,,steag" prin dezvoltarea ramurilor pe partea opusi direcliei vantului, reducerea in[lfimii arborilor qi dezvoltarea repentb (neap[nul mugo, ienup[ru] - Juniperus nana, -'Pinus salcia pitici - Salix reticulata). . A,sugra animalelor vdntul se manifest6 in mai multe direcfii. Poate transporta gi disemina pasiv unele forme inferioare sub formd inchistati sau de germeni. Migraqiile pas6rilor se fac la o anumitd in[lfime unde v6nturile constante le ajuti in dlplasarea lor. O consecin!6 a acliunii
sau aria

22

din I-le Galapagos

selective a vdntului este apterismul (atrofierea sau lipsa aripilor) la unele specii de p6s6ri gi mai ales la insectele de pe munfii inalli, din unele insule circum-antarctice (I-le Kerguelen, I-le dandwich),
q.a.

3.2. FACTORUL

EDAFIC

Solul are rol foarte important ?n viala organismelor, atat pasiv c6t mai ales activ. Rolul pasiv rezultl din folosirea sa drept substrat de fixare pentru plante gi drept suport in deplasarea animalelor sau adipost pentru unele dintre acestea. Solul influenleazd activ dezvoliarea qi rdsp6ndirea plantelor prin capacitatea lor de a pune la dispozilia plantelor substan{ele hranitoare necesare, proprietate complex6 numitd,fertilitate. Cel mai mult influenfa solului se manifest[ asupra plantelor, in majoritatea lor dependente de sol. Existd gi plante independente de sol pororit", saprofite sau epifite.
3.2.1. Influenfa

proprietlfilor fizice

ale solului asupra

plantelor

Propriet[file frzice ale solului intervin

in

rdspdndirea plantelor

prin textur6, grad

de

pentru reducerea kanspiraliei, sistemul radicular este foarte bine dezvoltat. Dintre cele mai reprezentative specii sunt: mdturile de nisip (Kochia arenaria), garofila de nisip (Dianthus arenarius), gu$a porumbelului (Silene parviflora) g.a. Pe nisipurile litorale cregte orzul de nisip
(Elymus sabulosus). b. Plantele hasmoiile (saxicole) sunt intdlnite pe stdnci sau in crApefurile lor: alge, mugchi, licheni. Au forme de pemi!6 pentru a reline praful organic qi resturile vegeiale. Aceste plante au gi o acfiune corozivd gi de disociere asupra rocii pe care se frxeazd. c. Plantele litojile sunt acele plante care triiesc pe grohotiguri. Pe solurile compactate natural sau antropic se pot instala specii caracteristice cum ar fi:

compactare etc. DupI textura Si mobilitatea solului, existi plante psamofi.te, hasmofile qi litofile. a. Plantele psamitile (arenarii) cresc pe solurile nisipoase qi pe nisipuri. Au adaptdri

Agrostis alba, Carex brizoides, Festuca pseudovina, Gypsophilla muralis, potentilla alba,
Potentilla erecta, Veronica spicata.
3.2-2. rnfluenfa

proprietlfilor chimice

ale solului asupra plantelor

Din acest punct de vedere solul influenleazd. prin compozilia chimic[, prin reacfia solului gi prin tipul de humus. In funcfie de compozilia chimici a solului plantele sunt: halofile, nitrofile sau calcifile. a. Plantele halofile trliesc pe solurile cu salinitate ridicat[ din stepe, semipuitiuri, la llrmurile mirilor gi oceanelor, pe roci bogate in s[ruri solubile (masive de saref foste lacuri s[rate. Sunt adaptate la presiunea de relinere mare a apei printr-o presiune osmoticl (la nivelul r6dlcinilor) mare. Alte plante nu pot absorbi apa sdratd,, instalindu-se astfel aga-numita secetd fiziologic[. Existd doud categorii de halofite: - halofite obligatorii - care nu pot tr6i altfel: slririfa (Salicornia herbacea), s6r6rica (Suaeda maritima) q.a. - halofite facultative - pot cregte gi pe soluri lipsite de sare: chiurlanul (Salsola kali), rogozul maritim (Scirpus maritimus).

23

b. Plantele nitroiile triiesc pe solurile bogate in sIruri de azot. Dintre aceste fac parte numeroase plante ruderale (buruienele din apropierea locuinfelor) cum sunt urzica (Urtica dioica, U. urens), cucuta (Conium maculatum), qtevia (Rumex alpinus).
sunt plantele de step6, dinke care exemplificam prin ghipsarifi (Gypsophila altissima), colilia (Sttpa) gi unele plante termofile cum este stejarul pufos
(Quercus pubescens). gntpeazd in mai multe categorii:

fie a sulfatului de calciu. Calcifite tipice

c. Plantele calci/ile preferd solurile bogate in calciu fie prin prezentacarbonatului de calciu

Din punct de vedere al adaptabiiit{ii la diferite medii cu reac}ie diferite 1pH), plantele

se

t) specii extrern acidoJile (pH : 3,5 + 5,0): Calluna vulgaris, Bruckenthalia spiculdolia, Luzula sylvatica, Deschampsiaflexuosa, Lycopodium clavatum, Vaccinium vitis-idaea, Polytrichum c o mmun e, Sp h a gnum sp., P o ly tri chum j unip eri num. b) specii extrem acidoJile - moderat acidojile: - pH : 3,5 + 6,0: Vaccinium myrtillus, Carex brizoides, Luzula luzuloides, Veronica fficinalis, Genista sagittalis, Homogyne alpina. - pH : 4,5 + 6,0: Carex montana, Deschapsia caespitosa, Pyrola uniflora, Juncus effusus. d\ specii moderat acidojile (pH : 5,0 + 6,0): Saxifraga cuneifulia, Carallorhiza trifida, Hierochloe australis. e) speeii moderat pAnd h slab acidoftle (pH: 5,0 + 6,8): Epilobium montanum (Pufu1if6), Campanula abietina, Cardamine amara, Carex digitata, Chrysantemum rotundifolium, Dryopteris filix-mas S.a. f) specii moderat acidoftle - neutrotile (pH : 5,0 + 7,2 -- 8,0): Carex iilvatica ($ovarul), Carex pendula, Andropogon ischaemum, Fragaria viridis, Hedera helix, Galium aparine, Impatiens nolitangere, Inula germanica, Melica uniflora, Poligonatum multiflorum, Poteitilla alba, Rubus hirtus, Salvia glutinosa, Pulmonaria fficinalis S.a. g)specii slab acidoJile - neutrofile (pH : 6,0 + 7,2 ---> 8,0): Arum maculatum, Adonis vernalis, Artemisia austriaca, Convallaria majalis, Digitalis lanata, Festuca gigantea, Lamium maculatum, Lycopus europaeus, Rubus caesius, Stachis germanica, Vinca herba"Li, Vtn"o minor. h\specii neutrofile preferi solurile alcaline dar gi substraturile carbonatice (pH : 6,8 + 8,0): Astragalus monspessulanus, Echium rubrum, Inula salicina, Linaria dalmatici Si Melica ciliata. Microorganismele din sol au un rol foarte important in circuitul unor elemente chimice (circuitul azotului, fosforului, potasiului, fierului, sulfului etc.), Dintre aceste mentionlm bacteriile fixatoare de azot din genul Rhizobium.
3.2.3. Animalele pi solul

Solul reprezintd suport pentru deplasarea animalelor dar qi mediu de via![. Ca suport in proprietllile ftzice ale solului (in special textura qi consistenfa) au condus la o serie de adaptdri. Mamiferele care trdiesc pe soluri tari, pietroase, merg pe varful degetelor terminate cu copite inguste (cai, zebre, capra neagr6 etc.), iar cele care igi duc viala in ,"girrril" ml[gtinoase sau nisipoase au copite care le frdneazd, scufundarea picioarelor (bivoli, hipof,otami, clmile). Unele reptile prezintd franjuri pe marginile degetelor, ca o adaptare la mobilitatea nisipurilor. Unele p[s[ri prezintd membrand interdigital6 care ajuti atdtlainot cdt gi 1a impiedicarea scufund[rii picioarelor in solul mligtinos. Solul are rol de adipost pentru unele roz[toare care ies la suprafa![ pentru hran6 -permanint (hArciogul, goarecele de cdmp, vulpea g.a.) sau constituie mediu de via![ (c6rti]ele, coropiqnila). Unele reptile sunt Iegate de sol, preferdnd anumite tipuri de sol; de exemplu vipera cu
deplasarea animalelor 24

corn prefere ftenurile calcaroase. Sunt larg rSsp6ndite in sol protozoarele (cca. 1,5 milioane indivizi la 1g sol), numeroase nevertebrate care au rol de af6nare a solului.

3.3. CARACTERISTICILE

MEDIULUI ACVATIC

Organismele acvatice sunt influenfate de salinitatea apei gi de dinamica apelor. 3.3.1. Salinitatea mediului acvatic

Salinitatea mediului acvatic influenleazd gi bogdfia numIrului de specii ale regnului animal. Astfel, in apele marine sunt reprez-entate aproape toate tipurile de organizare din regnul animal, unele grupe fiind exclusiv marine. in Marea mediteranl care are o salinitate de 35 o/oo, au fost gisite peste 7000 de specii, in Marea Neagr6, care are o salinitate de cca. l'7 %oo, trdiesc doar 1200 specii, iar in Marea Azov, cu o salinitate de 12 o/oo, du fost identificate aproximativ 100 specii. In general, in apele cu salinitate foarte mare sau ?n apele salmastre cu varialii mari ale salinitSlii trlisc puline specii, dar populaliile acestora au un num[ mare de indivizi.
3.3.2. Dinamica apelor

Din punctul de vedere al salinit[1ii apei, organismele aparlin rnai multor grupdri ecologice: a. organisme oligohaline - in apele dulci cu salinitate micl (0,5 5 %a); b. organisme mezohaline - in apele salmastre cu salinitate cuprinsd intre 0,5 18 o/oo); c. organisme polihaline - in apele marine (18 4l %o\; d. organisme hipersaline - in lacurile continentale cu salinitate peste 47 o/oo.

Vegetalia de pe ldrmurile acestor

aceste oscilalii.

in regiunile cu varialii periodice mari ale nivelului apelor plantele au adaptdri speciale. mlri se constituie in asociatii de tip mangrove, care au adaptiri la

3.4. FACTORII GEOMORFOLOGICI 3.4.1. Altitudinea

Altitudinea reliefului se imptici in distribufia organismelor prin modificarea caracteristicilor atmosferei qi deci a condiliilor climatice. Se vorbegte despre o etajare bio-pedoclimaticd impusl de altitudine. Cu cat altitudinea este mai mare cu at6t temperatura este mai scLztttd,, umezeala mai ridicati, radialia mai intens[, vdnturile mai puternice, presiunea mai sc[4td. Ca o consecinfE, vegetafia se dispune etajat, zanalitatea latitudinal[ fiind transpusl in dispunerea etajatd. Astfel, in {ara noastr[, se poate distinge un etaj al stepei, un etaj al silvostepei, un etaj nemoral, altul boreal, un etaj subalpin gi altul alpin (R. cilinescu et a1.,1969).
3.4.2. inclinarea terenului Cantitatea de radiafie solar[ care cade pe suprafala terestri depinde de unghiul sub care cade, deci este in funclie gi de inclinarea terenului, care determin[ inc[lzirea mai rapidl sau mai inceatd a terenului respectiv.

25

De inclinarea terenului depinde gi favorabilitatea formdrii unui sol, infiltralia gi relinerea apei, gi posibilitatea impdduririi sau acoperirii cu vegetalie a terenurilor lipsite de vegetalie. Pe pantele mari se produc avalange sau deplaslri de teren care distrug inveligul vegetal. Pentru a rezista acestor fenomene plantele prezinti adaptiri speciale cum ar fi: rlddcini foarte dezvoltate pe doui direcfii, in profunzime gi in suprafa![, crengi flexibile, ramuri dispuse radiar la suprafala solului.
3.4.3. Expozifia versanfilor Orientarea versanlilor influenleazl prin diferenlele de bilan! radiativ dintre versanlii expuqi
qi cei opugi.

ln zona temperati a emisferei nordice, versantii sudici primesc cea mai multd lumini qi cildur6, evaporalia este mai intensi, fald de versanfii nordici care sunt mai umbri{i, mai umezi. Pe unele v[i inguste se pot diferenlia foarte mult tipurile de vegetafie: pe versantul insorit cre$te vegetafie fotofil[, iar pe cel umbrit se dezvoltl o vegetalie umbrofil[. In regiunile muntoase se distinge ,,fata" gi ,,dosul" muntelui. Pe pantele cu expunere sudici a munfilor din emisfera nordic[, limita superioar[ a pddurilor este mai sus decdt pe pantele nordice. De exemplu, pe versanfii sudici ai Alpilor, vegetafia se ridicd p6n6 la 3300 m altitudine, iar pe cei nordici, pdnl la 2900 m. Debutul ciclului vegetativ este mai timpuriu pe versanlii expugi decdt pe cei umbrili. Plantele de pe pantele expuse infloresc mai repede decdt cele de pe pantele opuse radiafiei solare.
3.4.4. Relieful ca adipost Formele inalte de relief joaci adesea rol de baraj in calea maselor de aer reci sau uscate, favoriz6nd prosperarea plantelor gi animalelor in regiunile ferite de vdnt. Cdnd efectul de addpost se combini gi cu o expozilie spre Soare, condiliile de vial6 sunt mult mai prielnice. Sudul Crimeei, deqi se afld la latitudinea Deltei Dunirii, are caracter mediteranean mai accentuat ca ufinare a

orient[rii spre sud, a adlpostului asigurat de Munlii Iaila, inalli de 1500 m gi a influenlelor exercitate de Marea Neagr6. Aici se int6lnesc cele mai multe dintre speciile de plante caracteristice

linuturilor mediteraneene (chiparogi, m[slini, portocali, limdi). Un rol de ad[post au depresiunile deschise. Astfel, in Depresiunile subcarpatice din sudul f[rii noastre, se dezvolt[ specii termofile cum este castanul bun, care formeazd masive intinse. in depresiunile deschise orientate spre est din zona Vrancea liliacul infloreqte mai devreme decdt in linuturile situate mai la sud (R. C[linescu et a1.,1972). Dimpotrivi in depresiunile inchise se produc inversiuni termice gi implicit de vegetafie. Astfel, vegetalia psichrotermi se dezvolt[ pe fundul depresiunilor, iar cea termofila se dezvoltl
indeosebi la partea superioard a versanfilor.

3.5. FACTORII

BIOTICI

Acliunile pe care le exercit[ organismele unele asupra altora au un rol deosebit de important in repartilia acestora, de aceste relalii depinz6nd gi fizionomia biocenozelor. Din categoria factorilor biotici fac parte raporturile reciproce dintre organisme (R. Cilinescu et al.,
1972): - raporturile plante - plante, numite relalii fitogene; - raporturile animale - animale, numite rela{ii zoogene; 26

- animale, numite relalii biocenotice. Relaliile se pot stabili intre indivizii aceleiagi specii, numite relalii intraspecifice, sau intre indivizi aparlindnd la specii diferite, numite relalii interspecifice. Relafiile intraspecifice s-au dezvoltat in timpul evolufiei speciei in scopul organiz[rii gi perfeclion[rii funclionalitifii populafiei respective. Aceste relafii au caractsr de necesitate, asigurand integritatea gi activitatea normalE a populaliei gi implicit a speciei. Relafiile interspecifice reflecti interac{iunile din cadrul populafiilor eterogene ce impart acelagi biotop. Prin aceste relalii se mentine echilibrul din interioroi bio"enorei. DupI efectui pe care il au, relaliile interspecifice sunt de mai multe tipuri. 1. Neutralismul este relafia de indiferenli dintre organisme: de exemplu veverita (sciurus vulgaris) care se hrinegte cu seminle este neutrd faf[ de fluturi, coleoptere g.a. 2. Comensalismul este raportul de ajutor dintre doui organisme din care doar unul benefrciazd fErI a dluna celuilalt. Relalla este obligatorie pentru comensal, in timp ce pentru populalia gazdd relalia este indiferenti. in interiorul spongierilor, scoicilor, racilor se intalnesc larve, insecte, viermi care profiti de addpostul prin care circuld apa cu substanfele nutritive. 3. Simbioza reprezintd, asocierea obligatorie din care ambii parteneri au de cagtigat. Termenul a fost introdus in 1870 de De Bary pentru a defini viala in a unor organisme "o-un diferite. Exemplul clasic de simbiozl il constituie lichenii care-pi datoreazd existenla "oori"1ui.ii dintre doui organisme: o algi autotrofb gi o ciuperci saprofitS. Un alt exemplu il reprezintd relalia dintre rdddcinile plantelor leguminoase qi bacteriile fixatoare de azot (Rhtzibtum leguminosarum); bacteria fumizeazilplantei azota[i, iar planta substanle hidrocarbonatate. 4. Mutualibmul reprezintd interacliunea cu avantaje de ambele p6r!i. Este foarte r6sp6ndit in regnul animal: unele flagelate populeazi intestinul termitelor utilizf,nd celuloza ca hrana. 5. Cooperarea reprezintdrel4ia de asociere dintre doui specii de animale, fiecare put6nd tr[i 9i separat. Cooperarea asigurd un profit mai mare. Exemple sunt numeroase: crabii au fixate pe spatele lor actinii; actiniile devin mobile gi crabul este mai bine apdrat; carnivorele ce trliesc in haite: lupii (Canis lupus), hienele etc. 6. Alelopatia (amensalismul) reprezint[ relalia prin care unele plante au capacitatea de a produce o serie de substanle ce impiedicd. dezvoltarea altor plante. Populalia amensall este inhibat6 de produsele de secretie ale speciei inhibitoare, aceasta din urmE nefiind afectatd de prima. Aga sunt antibioticele secretate de unele ciuperci, care impiedic[ dezvoltarea bacteriilor (mucegaiul verde sau galben din genul Penicillium). 7. Competifia (concurenfa) apare la animalele cirora le sunt necesare aceleaqi condilii de . via!6, resursele de mediu fiind limitate. De exemplu molugtele coloniale (shidiile, midiiie). 8. Parazitismul reprezintb conviefuirea dezarmonicl dintre dou6 organisme in care parazitul se hrinegte pe seama celui. parazitat. Relafia implici inhibarea de c6tre ipecia parazit1 a creqterii 9i dezvolt[rii speciei parazitate. in lumea plantelor sun cunoscute specii de plante inferioare, dar qi superioare, care nu prezinti clorofil[ sau alli pigmen]i asimilatori. Dintre ciuperci menfionim rugina grdului (Puccinia graminis) ce atacd griul, ticiunele porumbului (Usilago maydis) ce populeazd toate organele porumbului q.a. Dintre animale: tenia (Typanosoma) S.a. 9- Semiparazitismul se manifest[ la unele plante care degi pot face fotosinteza prezint[ gi haustori' Exemple: vdscul (Viscum album) care ataci un num6r.nu.. d" esente lemnoase. 10. Pridltorismul este o interacliune pozitivl, pentru pr6dltor pi nefavorabil1, fatald,, pentru prad6' Relalia de priddtorism alituri de parazitism are rolul de a limita efectivele unor specii. 11. Relafiile mecanice se intdlnesc la unele plante care, in ciutare de lumin[ se folosesc de alte plante cu rol de suport, fdri sd le dduneze acest lucru. Tipice sunt lianele. care se inf6goar6 in jurul altor plante: cutpenul (Ctematis vitalba), iedera Qledera helix), din regiunile temperate, scara maimu ,te7or (Bauhinia) S.a. foarte rispdndite in pddurile tropicale umede. ir laau.it" din Oelta
2',1

- raporlurile plante

Dundrii arborii pi arbuqtii sunt acoperili de liana mediteraneand Periploca graeca gi vila silbatic6 (Vitis silvestris). Alte relalii mecanice stabilesc epilitele; lichenii (Llsnea barbata), orhidee tropicale, ferigi. 12. Relafiile biocenotice sunt mixte gi au consecinle pozitive, de perpetuare a unor specii, sau negative pentru una dintre p[(i. Din prima categorie fac parte mai multe tipuri de interacliuni. a) Polenizarea cu ajutorul unor animale: insecte, pdsdri, molugte sau lilieci este raspdndita la multe specii de plante. Plantele entomortb sunt polenizate cu ajutorul unor insecte. Exemplul cel mai tipic este smochinul (Ficus carica), care, introdus din regiunea mediteraneand a Europei in California, nu a putut fructifica p6n[ nu a fost adus[ gi insecta Blastophaga psenes. Plantele ornitofile sunt polenizate cu ajutorul unor p[slri nectarivore. O serie de Rubiaceae tropicale sud-americane sunt polenizate prin intermediul pdsdrelelor din familia Trochylidae, cunoscute sub numele de ,,colibri" sau ,,pasirea musci". Tot aceste plslri mai poleniz eaz6 qi florile unor cactee (Cereus) din Columbia. Plantele malacoJile sunt polenizate cu ajutorul unor molugte. Este cazul vaniliei s[lbatice. Plantele cheiropterofile sunt polenizate cu ajutorul liliecilor care se hrdnesc cu sucul dulce din cupele florale sau cu musculifele ce se adunl pe aceste flori. b) Plantele carnivore sal cu nutrilie mixtd: roua cerului (Drosera), otrafelul de balt[ (Utricularia vulgaris), Satracenia, Pinguicula g.a. din finuturile kopicale sud-asiatice. c) Plantele mirmecofile servesc drept gazdd, unor furnici, care le ap6rd de alte furnici tlietoare.

3.6. FACTORUL ANTROPIC

O dati cu aparilia sa, omul a inceput influenla asupra lumii vii. Aceast[ influen!6 a avut caracter pozitiv sau negativ, modificdndu-se componenla floristici sau faunistici a diferitelor comunitili de organisme ori aclionind direct asupra ariei de repartilie a diverqilor taxoni. Ast6zi covorul vegetal gi lumea animalS apar modificate, uneori aproape distruse, pe mari suprafele pe Glob, aceste modificiri fiind cauzate qi de intervenlia omului. Se citeazl ,rr*"roui" acliuni inconqtiente sau congtiente ale omului care au favorizatschimbarile biogeografice: folosirea focului, perfeclionarea uneltelor de muncd, domesticirea animalelor care adus li p[qunat excesiv. Defrig6rile efectuate pentru material de construcfii, material combustibil sau pentru introducerea in culturl a unor noi suprafe{e de teren, a fbcut ca in prezent majoritatea suprafegelor s[ fie ocupate de vegetafie secundar1. Introducerea de c6tre om a unor specii in regiuni in care acestea nu existau, a creat dezechilibre. Introducerea iepurelui de casl in IJe Macarie (sud-vestul Oceanului pacific) pentru a-l aclimatiza, a avut un efect negativ. Iepurii s-au inmullit rapid gi au distrus culturile. p"rt u starpirea iepurilor au fost introduse pisici, care dup[ ce i-au exterminat, au atacat pasarile, acdror oui erau hrana de bazd a locuitorilor. Omul a determinat gi reducerea unor areale sau chiar disparilia unor specii. Arealul bizonului, care altidat[ popula America de Nord pe o suprafala vast6, s-a redus astdzi la c6teva rezewalii nafurale, numirul exemplarelor fiind redus. Cu o rispdndire mare in trecut in Europa, zimbrul mai exist[ ast[zi doar in Pldurea Bielovej (Polonia) giln Caucaz. CAinele dingo adus in Australia a dus la disparilia lupului marsupial. Poluarea mediului a condus la schimbarea echilibrului natural pe Glob. S-au redus num[rul indivizilor, unele specii chiar au dispirut. Hidrocarburile deversate in ape sau arderile incomplete (CO), smogul din marile ora$e $.a. sunt citeva cauze ale degradirii peisajelor biogeografice.
28

i'

-1

animalelor, motiv de ingrijorare pentru pante gi animale.

Utilizarea energiei atomice a produs modificiri accentuate in organismul plantelor gi cE pericolul r[mdne pentru viitorul genetic al populaliilor de

+.

Principalele domenii de viafl de pe Glob sunt: domeniul acvatic, domeniul terestru si domeniul subteran. tn cadrul acestor domenii materia vie este organizatdin: - populalii - formate din indivizii aceleiagi specii; - biocenoze - formate din totalitatea organismelor vii ce ocup[ un anumit teritoriu sau acvatoriu; ' biomuri - care inglobeaz6 totalitatea biocenozelor de pe suprafele foarte intinse. Biocenoza impreuni cu mediul abiotic in care se gdsegte (biotopul) formeaz1 ecosistemul. Biomul reprezintl deci un nivel de organizare al materiei vii ce include totalitatea biocenozelor cu structurd general[ asembn[toare gi valori ale factorilor ecologici aseminltori, in special temperatura 9i umiditatea. Din acest punct de vedere, domeniul acvatlc este mai uniform decdt cel terestru, care este mult mai eterogen.

4.1.

DOMENIUL ACVATIC imp[rfit in:

1. Subdomeniul apelor continentale; 2. Subdomeniul apelor marine gi oceanice.

DupE caracteristicile mediului acvatic domeniul acvatic a fost

biocenoze:

in cadrul primului subdomeniu se disting: - biomul lotic - cuprinde ecosistemele de izvoare gi ape curgdtoare; - biomul lacustru - cuprinde ecosisteme de ap5 st6t6toare; - biomul palustru - cuprinde ecosistemele bdlfilor; - biomul mlastinilor - cuprinde ecosistemele de mlagtini; - biomul deltaic - cuprinde ecosisteme de delt6. Pelugosul reprezintd totalitatea organismelor vii din masa de api gi cuprinde urmdtoarele

ecosistemelor acvatice; - nectonul - este format din grupiri de populalii sau grupuri ce se deplas eazd activin masa apei. Bentosul este format din biocenozelegate mai mult sau mai pufin de substrat. Lanlurile trofice sunt complete in etajul luminat qi incomplet in etajele profunde ale mediului acvatic in care sunt prezenli numai consumatorii gi descompunitorii.

- planctonul alcdtuit din fitoplancton, zooplancton gi bacterioplancton ce populeaz6 intreaga masi a apei; - neustonul - populeazE suprafala neagitati a apelor continentale gi marine; - pleustonul - format din grupiri de hidrobionli vegetali gi animali care plutesc pe suprafala

4.l,L Biomul lotic

Cuprinde biocenoze foarte diferite de la izvoare qi p6nd la virsarea in mare a rdurilor. Condiliile de viali pe traseul rAului pot fi uneori foarte diferite: altitudine, compozilie chimicl, regim termic, vitezd de scurgere, natura gi strucfura substratului etc. in funclie de aceste

in acest

caracteristici, biocenozele sunt foarte specializate. In cursurile superioare ale rAurilor de munte sunt hidrobionli specializacilaviafa de curent acvatic rece, debit sc[zut, curgere rapida gi ap6 bogatd in oxigen dizoliat. Organismele au adaptdri
sens:

3l

- plantele prezintd.izomi puternici pentru fixarea de subskat; - frunze filiforme in masa apei, tulpini grase gi ramificate; - algele adetdla substrat gi secreti mucilagii pentl u n, op*" rezistenld - fauna nevertebratd are dimensiuni mici, corpul aptatiiit dorso-ventral,trecerii apei; pentru o aderenl5 c6t mai buni la substrat; au cArlige, ventuze, gheare d'e prindere; 111e1e - peqtii au corpul filiform gi sunt foarte buni inotdtori. Bentosul are biocenoze diverse, in funclie de condiliile eterogene: - biocenoze lotice - in locurile cu curgere rapidl a apei; - biocenoze lentice - unde curgerea apei este lina; - biocenoze psamoreofile de nisip; - biocenoze argiloreofile - de argil[; - biocenoze peloreofile de m6l; - biocenoze litoreofile de piatr6.

vegetafia lotici este rcptezentatd de microfite (alge, diatomee etc.) gi macrofite: mugchiul de ap[, piciorul cocogului fluvLl, iar pe malul apelo; ffi prezente asocia{ii de stuf, papur6 gi rogoz. Fauna este reprezentatd in primul r6nd de pegti. in apele din regiunile mai inalte trdiesc pistrivul de munte (fa.ryo trotto-fario), lostrifa, uoi*.u""r, lfup;ri,;;Tr'rp.r.'a. qes int6rnim bibanul, linul, crapul (ciprinus iarpti\, pliltica, r"ou"-L i.u. in Dunrre tr6iesc somnul, crapul, galSul, iar dintre migratori vin aici p"rrt* u se reproduce morunur, nisetrul qi pistruga. Biomurile lotice din zonele temperate gi reci au o dinamicl sezonieri in circuitul materiei gi energiei, cu o dezvoltare maxima vari gi o ieducere toamna qi iarna. De asemenea este supusd perfurbaliilor datorate viiturilor.
4.1.2. Biomul lacustru

;::il;',#fl;,"J*u

Biomul lacustru cuprinde totalitatea ecosistemelor lacustre de pe suprafala p6m6ntului. Lacurile oferr condilii diverse de via16 din punctul de vedere al adancimii, compoziliei chimice g.a. Din punctul de vedere al trofismului ecosistemele lacustre se clasificd in patru tipuri: - oligotrofe - dezvoltate in lacurile montane cantonate in roci cristaline; - mezotrofe - se dezvoltd prin eutrofrzarearacurilor oligotrofe; ocupi majoritatea lacurilor de pe Glob; "ytrof" - distrofe. Caracteristicile generale ale ecosistemelor lacustre: - cuprind dou[- biotopuri: pelagialul .(masade apr) si bentalul (substratul); - biocenozele.lacustre grupatain pelagos gi uentos'sediferenliaza in cenoze specializate la viala in anumite locuri din ecosistern; - funcfionarea sistemului se bazeaz[ pe langurile trofice stabilite, in care fiecare specie in circuitul materiei si energiei, rezultatul final al acestui circuit fiind produclia

;prezintd un ritm circadian gi unul sezonier; In cadrul dinamicii pe termen lung, se pot inregistra fenomene ireversibile ce duc la trecerea ecosistemului acvatic in unul terestru, a;a cum este ?enomenul de colmatare
a lacurilor.

32

4.1.3. Biomul palustru

ad6ncimea b[l1ilor este variabilS in timp qi spaliu. Se intdlnesc pe toate formele de relief gi diferite grade de koficitate.

Biomul palustru este constituit din ecosistemele de balt6 de pe Glob. Suprafala

gi

pr.riria

Bdlfile oligotrofe se formeazi pe substrat nisipos sau argilos acid, fbr6 m6l din zona forestierd. Mineralizarea substanlelor organice se face lent gi incomplet datorit6 condiliilor aerohidrice, depundndu-se sedimente turboase. Ecosistemele palustre cu troficitate mai ridicat6 sunt bogate in alge verzi. Fauna este adaptat[ la condiliile variabile prin care trece ecosistemul datorit6 frecventelor secete de var6.
4.1.4. Biomul mlagtinilor

Biomul mlagtinilor cuprinde totalitatea ecosistemelor de mlagtind de pe suprafala terestrd. Mlagtinile sunt formafiuni intermediare dintre unitilile acvatice gi uscat, a caracteristic[ "eroi principall este saturarea in api. Condiliile de via{i din mlagtini sunt agadar anaerobe, procesele biochimice fiind specifice acestor condilii. Pe Glob, mlagtinile ocup[ o suprafala de cca. 350 milioane de ha, iar in lara noastrd cca. 7000 ha. Dup[ provenienfa apei se deosebesc: - mlaqtini ombrogene - alimentate din precipitalii; corespund tinowrilor oligohofe; - mlastini topogene - alimentate de apele de infiltralie; corespund mlagtiniloi eutrofe; - mlastini soligene - alimentate din precipitafii gi prin viituri care imbogalesc mlagtina in substanle nutritive. Dup[ troficitate se deosebesc: - mlastini eutrofe -prezente mai ales inzonainterhopicald;

- prezente in zonele temperate reci. Biomul mlastinilor eutrofe este caracteizat de bogdlia apei in sdruri minerale, pH-ul slab acid sau neutru, favorizdnd dezvoltarea vegetafiei de balt5. Predomind mugchii, plantele ierboase (trestie, papur6, rogoz) gi c6teva specii lemnoase (aninul negru, mesteacanul, saicia). Sub aspect
faunistic se constat[ preponderenla nevertebratelor.

- mlastini mezotrofe - mlaqtini oligotrofe

- specifice zonelor temperate;

Biomul mlagtinilor oligotrofe cuprinde totalitatea mlagtinilor oligotrofe de pe Glob, rlspdndite mai ales in Alaska, Canada qi Europa de Nord. La noi in lard sle gesesc la altitudini cuprinse intre 700 9i 1600 m, fiind favorizate de clima rece gi umed[. Substratil geologic este de naturd silicioasE, reaclia fiind acid[ (pH: 3,5 5). Ca fizionomie aceste mlagtini sJrema.ce printro bombare pi o tendinli de extindere pe terenurile din jur. Covorul vegetal estl dominat de muqchiul de turbd (Sphagnum), ferigi gi puline plante vasculare. Fauna edte numeroas[ gi variatf,, formatI in special din microorganisme gi puline specii de mezofauni.
4.1.5. Biomul deltaic

Acest biom este caracteristic gurilor de v[rsare ale marilor fluvii ce se vars[ in m6rile f6ri maree (Dunirea, Volga, Nilul, Mississippi g.a.). ln aceste situalii se acumuleazd o mare cantitate de aluviuni. Deltele sunt unit6ti ecologice complexe, cu un echilibru dinamic, in permanent[ schimbare, permanent suferind transform[ri geomorfologice, chimice, hidrologice gi bioiogice. O caracteristic6

constituie diversitatea biotopurilor deltaice (brafe, canale, grinduri, lacuri, plauri, terenuri inundabile etc.) ce determin[ instalarea unor biocen oze variate: plancton, bentos gi necton, in
JJ

formaliunile acvatice, qi pajigti, tufrriguri, piduri, pe grinduri gi solurile aluvionare nisipoase sau
loessoide.

Formaliunile vegetale reprezentative pentru deltele temperate sunt stufErigurile, in timp ce in regiunile calde (in Delta Nilului) predomind papirusul (Cyperus papyras). pe piauri cresc stuful (Phragmites communis), feriga de plaur, izma, tdtdneasa etc. esociiliite acvatice sunt reprezentate de broscarild (Potamogetum natans), nuffirul alb (Nymphaea alba),nufrrul galben (Nuphir luteum)
etc.

Founa deltelor este foarte bogat[ ca num5r de specii gi de indivizi. Nectonul este format de peqti gi alte vertebrate.
4.1.6. Biomul marin

Mirile constituie biomuri cu trlsituri specifice, individualizate pentru fiecare in parte. Din punctul de vedere al salinitdtii existl mdri saline pi mari salmastre. Temperatura apei mirilor diferd de Ia suprafali spre ad6ncime, de la o regiune la alta, deci in latitudine gi in longitudine, c6t gi in funclie de sezon. transparenla este diferitd de la o mare la alta qi depinde de cantit-atea de suspensii din ap6, de salinitate, de temperatura apei. Dintre mlrile cu api limpede se remarc[ Marea Roqie, Marea Mediteranl gi Marea Antilelor. Biocenozele biomului marin sunt planctonul ;i bentosul. L. Fitoplanctonul este alcituit din alge unicelulare de apd dulce (aduse de rduri, majoritare in spaliul de virsare al rdurilor) gi de ap[ sirati (ce domin[ restul spaliului marin). 2. Zooplanctonul este alcStuit din protozoare, larve, meduze, care plutesc sau inoat6 in toatd masa apei gi se hr[nesc cu fitoplancton. 3. Fitobentosu, este constituit din alge unicelulare (diatomeele) gi alge mari (roqii, verzi, brune), dispuse in funclie de necesarul de lumin[. 4. Zoobentosnl este constituit din nevertebrate gi vertebrate: scoici, gasteropode, crustacee, viermi, pegti. 5. Nectonul este format in general din pegti gi moluqte (sepii, caracatile).
4.1.7. Biomul oceanic Oceanele constituie cele mai mari biomuri ale planetei, care degi se constituie intr-un tot unitar, impreund cu mdrile formdnd Oceanul Planetar, prezintd, diferen{ieri mari intre ele, c6t gi in cadrul aceluiagi ocean, ca o consecinli a barierelor ecologice foarte eficiente care delimit eazd zone distincte in repartifia florei gi faunei. Oceanul este structurat conform cu profilul bazinului s6u.

Structura funclionali vertical[ a biomului oceanic este urmdtoarea:

- zona neriticd este corespondentul platoului continental; - zona batiald corespunde taluzului continental; - zona abisald continui zonabatiald,pdnl la fundul oceanului;

- gropile abisale ating adancimile cele mai mari ale oceanelor: Groapa Marianelor, Groapa Filipinelor etc. Pelagialul se diferenfi azd pe adAncime in mai multe zone, in funclie de posibilitatea p6trunderii luminii:
34

- zona mezopelagicd

' zona epipelagicd -

ce corespunde zonei de fotosintezd, aproducdtorilor primari;

- zona batipelagicd

molu$te cu cochilii subfri gi culori $terse, crustacee cu carapacea ipinoas6 gi membrele mult alungite. S-au descoperit gi specii arhaice: molusca primitivi Neoptlini, considerat[ ca trlind din Silurian, etc.

- zona abisopelagicd - situatd,la addncimi cuprinse intre 2500 gi 6000 m. - zona hadopelagicd (ultrabisald) - este situat[ la addncimile mai mari de 6000 m. Bentslul este de asemenea etajat. Zonalitoralfl se caracteizeazd printr-un relief slab inclinat, fdr[ varialii mari, acoperit cu m6luri. Temperatura este variabild sub directa influenfd a radialiei solare. Beneficiind de lumini, s-a dezvoltat o vegetafie abundentl qi variati. Dintre plante sunt r[sp0ndite algele bnne (Macrocystis, Posidonia, etc.), algele verzi gi rogii, iar dintre animale gasteropodele, lamelibranhiatlle, p"qiii. in biotopurile stdncoase sunt spongieri, briozoare, crustacee. In apele oceanice calde (la marginea continentelor gi in jurul insulelor) se intalnesc recifii de corali, ce conlin pin[ la 90 o/o calcw. fauna litorala indo-vesi-pacific6 este cea mai bogati din lume, regiunea fiind consideratd principalul centru de evolulie gi rasp6ndire a grupelor de animale. Zona pelagici se intinde pe orizontall in continuarea celei litorale. Este caracterizatd de o mare uniformitate 9i omogenitate: diverse organisme mlrunte lipsite de mijloace de locomo{ie sau cu aparatul locomotor slab dezvoltat. Dintre organismele fitopanctonice sunt caracteristice algele brune din genul Sargassum (5. sargans, S. /luetans). Nectonuf este alcatuit din specii cu deplasare activS. Dintre pegti rispdndili sunt rechinii, balenele, delfinii g.a. Zona abisall este caractertzat6 de intunericul vegnic, presiunea foarte mare, temperafura scizut6 9i invariabili. Lipsesc curenlii orizontali, iar cei verticaii aproape lipsesc, astfel c6 aceast6 zon[ este foarte slab aerisitE. Organismele de aici prezinta rrrme.ouie uOuptari cum ar fi producerea luminii organice, ochii sunt reduqi, lipsesc sau sunt puternic dezvoltali, deiigmentare, fojoresceng6. Aceastd zoni este sirac6 in specii gi indivizi. Sunt rechini gigant-(Chimera monstruosa),

-tine pdn[ la adancimea la care dispare lumina; - are limita inferioarl corespunzltoare izotermei de 4 oC;

4.2. DOMENIUL TERESTRU

Comparativ cu domeniul acvatic, domeniul terestru este caracterizat de o mai mare variabilitate a condiliilor de mediu, motiv pentru care gi numirul speciilor de plante gi animale este mai mare fa![ de cele acvatice. in schimt aria de rispandire este mai limiiatl dec6t a speciilor marine gi oceanice. Dacd in cadrul domeniului acvatic, rolul determinant in risp6ndirea viefuitoarelor ?l avea compozi{ia chimic[ qi temperatura apei, in domeniul terestru principalul facior care conduce distribulia plantelor gi animalelor este clima cu variatiile sale latitudinale qi verticale caracteristice. S-a constatat ci distribulia viefuitoarelor se face pe vaste teritorii dispuse mai mult sau mai pulin paralele cu Ecuatorul' Aceste ffipii care se succed de la Ecuator spre poli au fost denumite zone de vegetalie Si faund sa:u zone biogeograJice. De-a lungul timpului au fost mai multe incercSri de imp64ire zonald, a vegetaliei Globului. O primi incercare a fbcut-o A. de Candolle (1855), dupl criteriul termic disting6ni: ^ - o zond a plantelor megaterme - care se dezvoltl la temperafuri medii anuale mai mari de

20"c;

^ +20 oc qi

- o zond a plantelor mezoterme - care se dezvolti la temperaturi medii anuale cuprinse intre

+15'c;

35

+15 oC qi 0 "C;

- o zond

plantelor microtetme - care se dezvolt[ la temperaturi medii anuale cuprinse intre

dezvolt[ la temperaturi medii anuale sub 0 impdrliri asemlnitoare au mai frcut A. Grisebach (1884), W. Kdppen (1884). Aplic6nd qi criteriul termic, O. Drude (1897) distinge mai multe zone dupl caracteristicile tipului de vegetalie dominant. incercind sd-gi explice prezenla anumitor tipuri de sol pe uscatul terestru, V. V. Dokuceaev (1S9S) a constatat interdependenla dintre factorii pedogenetici: clima, vegetafia 9i animalele, relieful, vArsta geologici gi roca mamd. De asemenea, a stabilit qi existenla unei zonalitdli altitudinale. Teoriile sale au fost dezvoltate de L. S. Berg gi le-a concretizat in teoria landqafturilor (tes2). Relieful impune o etajare a tipurilor de vegetalie, proprie tuturor masivelor muntoase, dar care este in leglturi cu zona latitudinalS in care se afld. Factorii azonali produc deranjamente profunde asupra zonalitalii 9i etajirii, dar pe suprafele
- o zond a plantelor hekistoterme
cate se

oC;

relativ restr6nse.
4.2.1. Degerturile gi semidegerturile

Degerturile sunt regiuni caracteizate prin cantitatea anuall de precipitafii extrem de redusd (foarte rar ajung la 300 mm/an). Sunt r[sp6ndite in toate zonele climatice ale Globului. Temperatura aerului inregistreazi valori diferenliate in funclie de zona climaticd a Globului. oC, dar s-au mlsurat qi in Sahara temperatura aerului inregistreazd frecvent valori de + 47 - + 50 temperaturi Oe +Zg "C (R. Cdlinescu et al., 1972). in Death Valley (valea Mo4ii) din America de oC. oC Nord maximele termice a atins valori de + 52,7 - + 57 ,6 Caracteristice pentru deqerturile din zona caldd sunt amplitudini termice diume foarte ridicate, noaptea temperatura sclz6nd frecvent

pfln6la 0

oC.

in unele deperturi lipsa precipitaliilor este compensati pa(ial de umiditatea provenit[ din rou[ gi cea!6 datorite apropierii de marile bazine acvatice (Sahara mauritaniand, pustiul Nubiei de pe !6rmul M[rii Rogii).
aproape de suprafa![.

oZ), motiv pentru care vegetalia nu este foarte sc5lzlt| (uneori scade sub 5 se poate dezvolta decdt in oaze, acolo unde pdnza freatici cu un grad de mineralizare redus este

Umezeala

relativi

Vdnful accentveazd fenomenul de evapotranspirafie. Vdnturile fierbin1i, cum ar ft sirocco in Sahara algerianl, ori kamesinul in Arabia, au o acliune foziologicd negativd asupra plantelor. Acfiunea mecanic[ a vdntului se manifestd in general cu violen!6, prin transportul unor mari cantit[fi de nisip care au o acliune negativd asupra frunzelor.Solul scheletic, nisipos sau pietros, slab evoluat gi discontinuu ca intindere, cu slabS putere de relinere a apei, impune de asemenea limitiri in dezvoltarea organismelor. Dup6 zona climatici in care se glsesc, deqerturile gi semidegerturile pot fi grupate astfel: deqerturi Si semidegerturi calde (tropicale Si subtropicale), deSerturi Si semideqerturi temperate Si
deSerturi reci. 1. Deserturile si semideserturile calde

- se g[sesc in regiunile tropicale gi subtropicale: in qi in America de Sud deqertul Atacama, in Asia Namib, Africa s-au format degerturile Sahara degerturile din Peninsula Arabia Nof"d, Rub al Khali) 9i degertul l"ftcr. a. Degerturile din Africa ocupl cele mai mari suprafele. Sahura se intinde pe o suprafafl cca. 9 mi}. km2, de la Oceanul Atiantic la Marea Rogie. Prezint[ un relief variat cu munti de st6ncoqi, hamade, erguri.
36

Fig. 2. Rdspdndirea deSerturilor Si a semideqerturilor pe Glob

(dup6 Susan L. Woodward, 2003).

Formafiunea vegetal[ caracteristic6 este denumitd acheb gi cuprinde plante efemere, scunde (30 - 40 cm). Vegetalia nisipurilor qi a pantelor dunelor este constituitn din tufiguri cu riddcini lungi: drinul (Aristida pungens), ratem (Raetama raeta), Calligonum comonum, Genista saharae, Ephedra alata. Crilmile dunelor sunt intotdeauna lipsite de vegetafie. Pe ergurile cu soluri pietroase se intilnesc tufe rare de graminee gi mici arbugti (Haloxylon scqpaium), foarte rari pentru cd sunt exploatali pentru lemn de foc.

Depresiunile inchise din interiorul Saharei (numite dayas) gi v[ile seci (ueduri, wadi, arroyas) prezint[ cea mai mare densitate de vegetafie. Se intdlnesc tufe lemnoase spinoase de Acacia, Ziziphus lotus, Lycium aegyptiacum precnm gi un adevlrat arbore - fisticul (Pistacia atlantica). Dintre plantele ierboase se remarcl genurile Panicum Si Pennisetum.in oaze se intdlnesc curmalul (Phoenix dactyldera), acacia de gumd (, cacia seyal),leandrul (Nerim oleander) Si se cultivd mislini, vila de vie etc. Munfii inalli ai Saharei centrale au o vegetalie diferiti 9i etajat6. Astfel, in Munlii Tibesti, situali exact la sud de Tropicul Racului, etajele de vegetafie au urmitoarea succesiune: - mai int6i o stepd cu plante spinoase de tip tropical intre 700 - 1800 m; - un covor dens de graminee dominat de acacii intre 1800 - 2300 m; - un etaj al pajigtilor de altitudine in care apar specii mediteraneene; - un etaj cu specii arborescente relicte ale unei faze climatice mai umede (Erica arborea), intre 2500 - 3000 m. DeSertul Namib din sud-vestul Africii este cunoscut prin diversitatea plantelor suculente cu flori viu colorate ca: stapelia (Stapelia), litops {Lithops). crasula (Crassula). mugcate (Pelargonium), graminee gi arbugti xerofili din gen:ul Acacia. O relictl foarte importanti este gimnospermul mezozoic Welwitschia mirabilis. Fauna deSerturilor din Africa este siracd gi cuprinde specii din diverse grupe, adaptate la condiliile vitrege de pustiu. Reptilele sunt bine reprezentate: gopirla de degert, qarpele de nisip, cobra egipteand gi broasca lestoas[ de degert. Pbsirile sunt de dimensiuni mici: dropia-gulerari, g[inuga de pustiu, silvia de deqert, hoitarul-alb. Mamiferele rozltoare sunt bine reprezentate: iepurele egiptean, qoarecele alergitor de nisip, $oarecele slritor. Mamiferele rumeg6toare sunt 5t

Si Cereus. Fauna este sdraci in specii. Menlionim drept caracteristice rozitorul Ctinomys magellanicus, cAinele lui Magellan {Canis magellanicus) qi stru}ul american sau pasdrea nandu
{Rhea pennata).

reprezentate de: gazele, antilopele de degert, antilopa-vacf,, antilopa-spadi. dromaderul. Mamiferele camivore cuprind: vulpea de degert (Fennecus), pisica de barcani, hiena-virgat[. b. Degerturile din America de Sud se intind de-a lungul firmului vestic, intre Oceanul Pacific qi Munlii Cordilieri. Vegetalia este formatd din arbugti fepogi gi cactugi din genurile Opuntia

c. Degerturile din America de Nord au o vegetafie dens[ formatl din pelin (Artemisia), arbustul de creozot (Latrea), Acacia, Cehis, Parkinsonia. Pe pantele abrupte gi pe colinele stdncoase cresc plante suculente ca Agave americana, Jucca, Opuntia Si Cereus. in TussonArizona se remarcl specia Carnegiea gigantea, un cactus arborescent (15 m) gi alte specii mai mici. Dintre animale se intdlnesc: - reptile: qerpi cu clopolei (Crotalus), broagte festoase; - pisiri: cioc[nitoarea agavelor, cucul alerg[tor; - r ozlto ar e: gobolanul-cffi gur, pobolanul-s[ritor, qoarecele-cu-buzunar; - mamifere carnivore: coiotul, wlpea cu urechi lungi, skunksul. d. Deqerturile din Australia ocupl suprafe]e intinse in centrul continentului, acoperit de dune nisipoase cu vegetalie adaptatl la acest substrat, constituiti din specii de graminee, la care se adaug[ arbori gi arbugti din genurile Banlcsia, Casuarina, Eucalyptus, Gravillea. Fauna este teptezentatd de un numir redus de specii: cArtila-marsupiali de degert, qobolanul-cangur marsupial, broagtele de degert gi a unor pis[ri de degert. 2. Deserturile si semideserturile temperate: in America de Nord deqertul Mojave, in America de Sud semidegertul Patagoniei, iar in Asia ocupd teritorii intinse in partea central[ unde se gdsesc degerturile Gobi, Tibet, Karakum qi Kdzdlcum. Acestea se caracterizeazd, prin impb(irea anului in dou5 anotimpuri gi diversitatea substratului, argil[, pietre, nisip. Nisipurileie prezintl sub mai multe forme de tranzifie, de la nisipurile netede, fixate cu ajutorul vegetafiei, ia nisipurile migcltoare ptezente sub forma barcanelor. Unele teritorii sunt puternic slrituraie. Vegetalia este formalS din specii de graminee gi ciperacee ca: firu{a bulboas[ (Poa bulbosa), rogozurile^ de_ deqert, precum gi alte specii ierboase efemere; dintre gimnosperme rlsp0ndit este cArcelul. In deqerturile slrdturoase cresc: Salicornia, Halocnemum, Artemisia, gi cdieva plante
lemnoase.

Fauna ptezintd unele particularit5li funcfie de tipul de deqert. Astfel solonceacurile qi timpul primiverii cind in sud cad ploi bogate, iar in partea nordic[ are loc topirea zdpezilor, iar deqertul nisipos are o faun[ mult mai bogat[ gi caracteristic[, ce se menfine in totiimpul anului. 3. Deserturile si semideserturile reci. Aceste formaliuni se intAlnesc ia extremitatea nordicI a tundrelor arctice pentru emisfera boreal6, gi respectiv, interiorul continentului Antarctic, pentru emisfera australa. Vegeta{ia pe insulele Oceanului Arctic este constituitb din pdlcuri mici gi rare de muqchi gi licheni, 70% din suprafa![ fiind acoperit[ de pietriguri gi bolovani. Dintre planteie cu flori menfiondm macul-arctic (Papaver radicatum), saxifraga purpurie, cerenlelul gallen sau (Qwas octopetala), azaleea arctici etc., ce cr"r" mui ales pe coasiele insorite ale {si1tlif fiordurilor. In timpul verii pe zdpezile din interiorul insulelor se dezvoltl alge roqii, brune, verzi, vizibile din avion ca nigte pete colorate. Din faunl mai bine reprezentate sunt pis[rile care migreaz1, in numir foarte mare pentru a se hrlni gi a se inmulli in aceste linuturi in timpul verii: martinul ghefurilor gi martinul polar, furnrnarul ghelurilor, presura de zdpadd,, specii de g6gte gi rale rolaie. Pe farmuri tr[iesc: foca,
morsa, ursul polar. deqertul pietros sunt deosebit de sdrace in viefuitoare, deqertul argilos are o faun6 bogat6 mai ales in

38

DeSerturile antarctice au clima mult mai aspri decit cea din Arctica gi, ca urmare,
vegetafia este extrem de s6rac[. Pe firmuri vegeteazd muqchi, licheni gi foarte pu]ine specii de plante cu flori. in ape gi pe ghefari apar in anotimpul mai favorabil pete colorate daiorita dezvoltarii unor alge albastre gi verzi ce poartd denumirea savantului rom6n Emil Racovi!6, explorator al
acestor linuturi.

Fauna este foarte siracS, constituite din cAteva specii de insecte gi plsdri. Insectele sunt lipsite de aripi pentru a nu fi luate de vdnt. P[sirile mai des intdlnite sunt: pinguinii, albahoqii; se hrdnesc cu peqte, calmari gi krili. Albatrogii triiesc in medie 30 ani (pot ajunge pdndla 70 80 ani), au anvergura aripilor de 3,5 m gi pot zbura intr-o zi 3750 km, plandnd ore intregi pe curenlii atmosferici. Furtunarul (pasdrea furtunii) este inrudit cu albakopii gi este reprezentat de l8 specii. in interiorul continentului, dintre plante supraviefuiesc cAteva specii de licheni, iar animalele lipsesc.
4.2.2. Swa,nele qi stepele
4.2.2.1. Savanele

Savanele sunt formaliuni ierboase tropicale, constituite majoritar din graminee perene xerofile qi megaterme, verzi in anotimpul ploios, grupate ?ntr-un strat compact, inalt de la c61iva decimetri pin[ la c6]iva metri, peste nivelul c[ruia se ridici arbori gi arbuqti izolali sau in pdlcuri. Plantele de savan[ sunt foarte rezistente la secetl. Arborii sunt mici, cu tulpini noduroase gi str6mbe, iar mugurii de pe ramuri sunt acoperifi cu solzi. Lianele gi epifrtele sunt extrem de rare. Clima este caldd tot timpul anului, iar precipitaliile de 900-1000 mm/an cad intr-unul dintre cele doui anotimpuri ale anului (in sezonul de vard al emisferei respective). Solurile preponderente sunt cele feruginoase (bogate in oxizi de fier ce le dau culoarea roqie) gi, mai pulin
frecvente, solurile negre tropicale. Fauna este alcituitd din animale mari de turmi, bune alergitoare qi cu vdzul bine dezvoltat gi numeroase specii de insecte, unele migratoare, altele stabile pe aceste teritorii. Rdsp6ndire: Africa, America de Sud, Australia, sudul gi sud-estul Asiei (fig. 3). Savanele din Africa sunt cele mai reprezentative gi mai intinse de pe Glob, acoperind 40o/o
gi

din suprafala continentului. Ele sunt situate intre pldurile tropicale cu frunze cizatoare
semidegerturi, climatice aride.
Savana africani se imparte

Arborii savanelor provin din p[durile cu care acestea se invecine azd

fiind acoperite de ierburi aspre inalte de unu-cfl1iva metri, funcfie de umiditate.

Si sunt adaptagi

la condiliile

in mai multe categorii:

savana cu baobabi, savana cu acacii,

savana cu palmieri, savana cu euforbiacee arborescente. l. Savana cu baobabi are stratul ierbos de 150-350 cm constituit din urmltoarele graminee:

mei, peste care

2. Savana cu acacii are stratul ierbos de 100-150 ch, format din graminee mai xerofile (Aristida, Panicum), iar pdlcurile lemnoase sunt formate din arbori

iarba elefanlrlor (Pennisetum), specii de b6rboas6 (Andropogon), imperata (Imperata cylindrical, se ridicd din loc in loc coroanele baobabilor, numili gi arbori de pAine al maimulelor.

de palmieri mai
ulei.
4.

gi arbugti ale genului Acacia, unele cu coroana in form6 de umbrel6. 3. Savana cu palmieri se intAlnegte mai ales in

Africa apusean[. Speciile frecvente sunt: palmierul hifene, palmierul evantai, palmierul de
euforbiacee arborescente

Savana

cu

arbori (inalli de 5-8 m) qi arbugti.

se

remarcd

prin numlru] mare de

39

Fig. 3. Rdspdndirea savanelor pe Glob (dup[ Susan L. Woodward,

2OO3).

carnivorele de savand menfion6m: cdinele-hiend, ghepardul, pisica-de-tufig, leopardul, hienele. In preajma apelor triiesc crocodilul-de-Nil (Crocodylus niloticus), hipopotamul {Hippopotamus amphibius) 9i numeroase pds[ri de apd - flamingo, ibigi {fbis ibis), pelicani. Rozatoarele qi insectivorele sunt foarte bine reprezentate; menlionim: pangolinii africani, porcul-furnicar. Dinke pis[rile caracteristice amintim strulul. Insectele sunt foarte bine reprezentate ca diversitate gi numlr de indivizi, constituind hrana multor animale mari. Dintre insecte menlion[m: lIcustele-pelerine, l[custele-cdlitoare (specii migratoare ce distrug toata vegetalia in calea 1or), termitele-rlzboinice, care igi clddesc muguioaie
solide, inalte pAni la 6 m.

Fauna savanelor africane este bogati atdt ca numir de specii, cAt gi ca num6r de indivizi. Menlionim antilopele (canna, niala, kudu, antilopa-gnu, beisa), zebrele (Hippotigris), girafele (Giraffa), bivolul-african, rinocerul cu dou[ coame (Diceros bicornis), rinoierul alb. Dintre

Savanele din America de Sud se diferenliazd

in mai

denumiri, prin specii de plante qi animale caracteristice, gi anume: - campos pentru platoul Braziliei diferenfiat

multe regiuni purtdnd diferite

xerofili;

luminat), xerofil, care are skatul ierbos compact, cu foarte pufini arbugti gi campos-serrados, cu ierburi mezofile de 1 - 2 m qi mulli arbori qi

in

campos-limpos (c6mp
scunzi, arbugti

- llanos pentru Venezuela, cu graminee, dicotiledonate gi arbori izolali; - palmares si pantanaes pentru Bolivia de est gi, respectiv , Brazilia statele interioare confin specii de graminee gi plante lemnoase specifice.

-,

Fauna se remarci sud-american sau nandu.

prin: furnicari, tatui, skunksul gi surillo asemindtori dihorului, strulul

Savanele din sudul Asiei se intdlnesc in India, insula Ceylon qi peninsula Indochina. Menfionam cdteva specii de animale caracteristice: antilopa, bivolul-indiun, iiro."*l cu un corn, pantera, tigrul, ghepardul, hiena, pitonul, garpele cu ochelari sau cobra, gavialul. Savanele din Austrulia ocupS teritorii in nordul gi estul continentului. Dintre gramineele caracteristice menfiondm: Astrebla, Triodia etc; arbori mai frecvenli: Acacia, Casuarina, iarba40

copac $'a. Fauna este divers6: marsupiale ierbivore qi carnivore, pdsiri nezbur[toare (emu) gi zburdtoare (vultur cu coad[ in formd de pand).
4.2.2.2. Stepele Ca gi savanele, stepele sunt formaliuni ierboase in care predomind gramineele xerofile gi lipsesc arborii, dar acestea sunt rlspdndite in zonele de climi temperat-continental[. pentru formaliunile de climat cald subarid, care fac tranziyia spre savane qi deqerhrri s-a propus termenul de pseudostepe. Datoritl climatului cu o lungi perioad5 secetoasi qi precipita{ii reduse cantitativ, cu vAnturi puternice, arborii nu se pot dezvolta. Vegetalia ierboasd este in strinsd legltur[ cu gradul de umiditate, atdt ca densitate, cit gi ca in[ltime. Plantele prezintd, numeroase xeromorfoze: membrana frunzei cutinizatd sau pbroas6, limbul plisat sau rlsucit. Pentru utilizarea la maximum a resurselor, rdddcinile se dispun stratificat gi ajung la 3-4 m ad6ncime. Ca bioforme, predomin[ hemicriptofitele, terofitele gi geofitele; in stepeie mai aride predomind terofitele. Animalele de stepd prezint6 aceleaqi adaptdri ca gi cele de savane: v[d foarte bine qi sunt bune alergitoare. Diversitatea gi abunden{a faunei este in strdnsS leg[turi cu inveliqul vegetal. Animalele supraterane sunt reprezentate de insecte, plsiri, mamifere rozdtoare, ierbivoie qi carnivore. Ierbivorele mari (bizonii, caii sllbatici, gazeleLe, antilopele saiga) migreazd in turme pentru cdutarea hranei gi pentru evitarea condiliilor nefavorabile din anotimpul secetos. Rozdtoarele sunt cele mai numeroase comparativ cu celelalte grupe, constituind hrana pentru numeroase animaie carnivore. Majoritatea duc o via![ nocturni in timpul sezonului cald gi hiberneaza in galerii pe seama proviziilor, in timpul iemii. Pdslrile mai frecvente in stepd sunt: dropiile, vulturii de step[, gorecarii. Acestea migreazd la venirea iemii in regiunile calde. Dintre insecte, l6custele sunt caracteristice stepelor, usciciunea aerului fiindu-le o necesitate vital6. Speciile de l6cust6 difer[ de la o stepd la alta. viespile gi furnicile iqi lac cuiburi in sol p6n6 la 1 m addncime. Stepele din Eurasia se intind ca o fhgie din Cdmpia Birdganului pAnI in Mongoiia orientalI. Cdmpia Panonic[, considerat6 de unii autori drept limita vesticd a acestii frgii, s-a atribuit

dup[ ultimele cercetiri silvostepei. Climatul este continental excesiv, cu temperaturi medii anuale de 10 1l .C in B[r6gan, oC 0,5 in Siberia, qi vdnturi frecvente. Solurile negre bogate in humus (cemoziom, cernoziom levigat, soluri castanii) sunt caracteristice stepei. Sub aspectul vegetafiei, stepele nordice, mai umede, invecinate cu paduri de foioase gi conifere, se diferenliaz[ de cele sudice, mai uscate, situate in vecinltat"a ,onelo, de semideqert, pe de o parte, iar pe de alti parte, stepele siberiene se deosebesc de cele europene printr-un maie numir de specii caracteristice. Astfel:

- stepele nordice au o flori mezoxerofili foarte divers6, bine reprezentatd ca num[r de indivizi; dintre graminee predomini obsiga, ov[sciorul, colilia sau negara, pdiugul-sulcat, iar dintre dicotiledonate: pdpidia, capul-garpelui, salvia
sau jalegul, aglica,

- stepele sudice au o flori in general xerofili, mai pufin divers[, mai slab productivS; predominS gramineele cu frunze inguste: .olitia (Sttpa), p6iugul (lgstuca), Koeleria; dintre dicotiledonate se remarc[ pelinul {Artemisia), -scaiuldracului {Eryngium c ampestre), t6rtanul;

oilele sau anemonele, brAnduqa de toamnd;

- stepele sahariene se

detaqeazd

de cele de

mai

caracteristice.

sus prin

specii

Fauna este bogatd gi se remarcd prin specii comune arealelor de stepi (gi chiar pentru formaliunile invecinate), cum sunt lupul (Canis tupus), vulpea {Canis vulpes), hdrciogul-comun,
41

-l

pop6.nd6ul-comun, gi specii caracteristice pentru anumite teritorii: iepurele-european {Lepus europaeus), antilopa saiga {Saiga tatarica) din stepa Kazahstanului, antilopa cu gug[, mlga-ruIs6lbatec sau kiangul 9i ciocdrlia mongolicd din Mongolia, calul-sdlbatec ain CoUi. Dintre pareri amintim dropia, prepelip, potArnichea, gorecarul de stepi sau eretele-alb, vulturul de stepd.

Fig. 4. Rdspdndirea stepelor pe Glob (dup6 Susan L. Woodward,2003).

Stepele din Americg de Nord sunt numite prerii gi ocup6 o fDgie in centrul continentului {intre 35 qi 32 " lat. N). ca urmare a intinderii teritoriului qi reliefului diferit (c6mpie in est, podiq in vest gi sud-vest), condiliile climatice gi edafice vaiazd foarte mult. In consecinld, se disting mai multe tipuri de prerii:

'preria propriu-zisd ce ocupi teritoriile centrale cu pajigti de graminee (din genurile Poa, Stipa, Koeleria, Panicum) in amestec cu numeroase dicoliiedonate; - preria de tip Andropogon din estul fluviului Missouri, instalatl dupi defriqarea p[durilor de foioase, cu graminee inalte pdnd la2 m: Andropogon (brrboas[), Stipa lcoiitie), Agropyron $;r); - preria mixtd face tranzilia de la stepele cu pajigti scunde la cele cu pajiqti inalte; - preriaxerofild ocupi teritorii nisipoase din est cu precipitalii de 250 600 mrn/an; - preria scundd din statele cu clim[ cald[ gi arid6, cu pajigti xerofile de 5 8 cm inillime sunt prezente numeroase plante deserticole.
slr[citi mult din catzatrecerii in exploatare agricold a intinse teritorii, este format6 predominant din rozitoare mici gi mijlocii (iepurele de prerie,-c61elul preriilor, popandlul, qoarecele-slritor de c6mp), camivore de prerie (lupul de prerie, vulpea de'prerie, dihorui de stepa), ierbivore mari (antilopa-americand, Antilocapre amiriroro, bizooul- Bison bison, .rrUriFauna preriilor,

m[giresc etc.)' Dintre pSs5ri, mai frecvente sunt gdinuga de prerie, acvila de prerie, uliul,
Stepele din America de Sud numite pampasuri, se intind pe gesurile din Argentina gi Uruguay. Ca o consecinfl a climatului mai umed, flora este mult mai-bogata dec6t a stepelor eurasiatice (aprox. 2000 specii, din care jumitate sunt graminee). Dintre grutir". sunt frecvente genurile Stipa, Aristida, Festuca, Melica, Bromus, Poa, Koeleria etc. Dintre animale menfionim: cerbul mic de pampas, nutria, pisica-pampasurilor, cdinele lui Magellan, tatuul (Dasypus), paslrea-nandu (Rhea).
42

cucuveaua. Dintre reptile se remarcd broagtele festoase, gop6rlele gi gerpii Crotalus.

Stepele din Africo de Nord (Algeria gi Tunisia), situate in nordul Saharei, sunt sErace in specii datoritd climei calde gi aride. 4.2.3.

Pldurile

pi

tufirigurile

sp

Formaliunile formate din piduri qi tufrriguri preztntd. o mare diversitate pe Glob datoratl in ecial zonalitltlii climatice. In zona caldd se int6lnesc urm[toarele tipuri de ecosisteme: a) plduri tropicale umede sempervirente;
b)

piduri tropicale cu frunze

cdzdtoare

semisempervirente gi xerofile caducifoliate); c) plduri subtropicale umede:

(de trei tipuri:

sempervirente,

caducifoliate, pdduri

pdduri gi tufbriguri subtropicale xerofile cu frunze dure gi mate. 9) In zonele temperate se intAlnesc urm[toarele tipuri de ecosisteme: a) plduri 9i tufbriguri cu frunze cdzdtoare (tip ce cuprinde:

tufEriguri sempervirente atlantice); b)piduri de conifere boreale.

4.2.3.1.

mixte de tranzi\ie, tuf[iiguri

"u frunie

p[duri de

foioase

caducifoliate,

Pldurile tropicale umede sempervirente

P6durile tropicale umede sunt localizate intr-o band6 in jurul Pim6ntului intre Tropicul Capricornului gi Tropicul Racului. Rlspdndire: bazinul Amazonului qi vestul continentului pdn6 in paraguay (America de Sud), bazinul r6ului Cgngo gi teritorii pe coastele Atlanticului (Africa), 1a.rn,it ,Lrti" al Indiei, Ceylon, Bangladesh, coastele sudice ale Indochinei gi sudul insuiei Hainan (Asia), lns-ula insulele Indoneziei (frg. 5). Numite 9i pnduri pluviale ecuatoriale, selvas, hilee (hylea - desis), jungla. ocup[ zonaale c6rei condilii de umiditate (1500 10.000 mm) gi tempeiaturd (20 - 32 oc, media anuald) fav orizeazd dezv oltarea unei vegetalii luxuriante gi diverse. Solurile afectate de umiditatea constant[, se remarc[ printr-un ritm de transformare a resturilor organice foarte dinamic. compugii cu fier gi aluminiu r6mdn in sol ddnd naqtere la caolinit, iar solurile rezultate se numesc laterite. Fizionomia si structura pddurii ecuatoriale este diferitd de la celelatte pdduri qi aceasta se explici prin marea diversitatea floristici, concurenta acerba penku lumina, ritmul de transformare a materiei prin activitatea nestlvili6 a plantelor verzi ce se dezvolt[ luxuriant in condilii optime. vom enumera cdtevatrIs[turi ale acestui tip de p6dure: - este sempervirent[, datorit6 cdderii periodice gi neregulate a frunzelor; - diversitatea floristic[ este foarte mare; - concurenla pentru luminE determini dispunerea pe 4 6 straturi; - stratul arborilor distribuit in 2 - 3 etaje imprimi pidurilor o bolt6 sinuoasi, specificd numai acestor pdduri; - ptezen[a numeroasl a lianelor, epifitelor gi semiepifitelor dI o not[ distinctiv[ acestei plduri; - arborii se fixeaz6 superficial in sol gi igi asiguri stabilitatea prin lllirea bazei tulpinii, prin r6d6cini adventive proptitoare ce pleacd de pe tulpind iau chiar de pe ramuri;'

43

- tulpinile arborilor sunt drepte, inalte, neramificate sau pulin ramificate la v6rf, prevdzute cu un buchet de frunze la v6rf gi cu flori prinse direct pe tulpini sau pe ramurile groase (fenomenul
se numeqte

cauliflorie).

Fig.

5- Rdspdndirea

pddurilor tropicale

umede

pe Glob (dupd,susan L. Woodward, 2003).

(maimufe, cameleon, furnicarul arboricol), a degetelor opozabile (maimufe, papagali) previzute-. la unele specii cu gh"ur. puternice (leneq) sau pernile adezive (insecte, lilieci, broagte); inimalele .* fac salturi, sau sar de la in4{ime mare au membrane interdigitale sau niqte pliuri de o parte gi de alta a corpului
care le ajutd sd planeze;

cu api triiesc mormoloci, brotScei, salamandre, crustacee inferioare, insecte, lipitori etc,'in totafaprox. 200 specii; in columbia pe o suprafald de l0 km s-au identificar 150 rp."li d. lanfarij - o mare parte din animalele ce triiesc in aceste p[duri sunt arboricole qi au adaptdri in acest sens: se aga[d, foarte ugor cu ajutorul cozli prehensile

umiditate optime qi aproape constante, explic[ marea densitate a animalelor apa(indnd la cele mai diverse grupe (viermi, crustacee, reptile, amfibieni, pisiri, mamifere ierbivore gi carnivore de talie mijl,ocie gi micl). Cdteva exemple in acest sens: in cometele frunzelor unor bromeliacee epifite plini

diversitateafaunei din pddurile tropicale sunt o consecinla a condiliilor extrem de variate pe care aceste biocenoze le ofer[. Hrana disponibila gi spafiul ce poate fr folosit intensiv, avdnd in vedere multistratificarea p[durii, in condifii di temperaru-ri gi

Bogd{ia gi

pbdure:

frunziqului (homocromie): este intdlnit[ la gop6rli gerpi, pisIri insecte. Pddurile tropicale umede din Americu de Sad-sunt cele mai intinse ca suprafa{i (213 din Europa) qi mai pulin influenlate de om. Funclie de umiditatea solului se diferenti aza treitipuri
de

- cea mai frecventi culoare de proteclie intahite la animale este

verdele

- hilea constant inundatd (,,igapo") din zonele depresionare; p6durile edificate de palmieri mici cu ridicini proptitoare; fauna este format6 din
semiacvatice;

sunt specii

44

temporar inundatd (,,varzea") de rev6rsirile fluviului Amazon gi ale afluenlilor; predominl palmierii, lianele, epifitele, ferigile; majoritatea

- hilea

- hilea neinundata (,,ete") se intinde la 900 - 1300 m alt.; flora este foarte diversa constituit6 din numerogi arbori, arbugti, liane, epifite, cactugi, orhidee, ierburi umbrofile. Mulli arbori au importan!6 economici: castanul de Para gi nucile paradisului pentru seminlele uleioase, arborele de cauciuc, arborele-capoc, arboraqul de cacao, arboragul de coca, ce contine un alcaloid folosit la oblinerea unor bduturi tonice, palmienii de fibre textile, palmierul de vin gi alte specii utile. Fauna pldurilor tropicale braziliene cuprinde un mare numdr de animale arboricole dintre care amintim maimufele, oposumul, furnicarul, lenequl mic, porcul spinos, lilieci. Dintre p6slrile caracteristice amintim harpia, tucanul, papagalii, pisdrile colibri. Tot arboricole sunt numeroase reptile gi amfibieni ce se prind cu ajutorul venfuzelor de la degete. Insectele sunt foarte diverse gi bine reprezentate fumici roqii gi negre, fluturi, coleoptere, p[ianjeni, !6n!ari. Din fauna terestr[ menliondm: tapirul american, tatuul uriag, jaguarul, puma sau leul american, cdinele de p6dure, gerpi foarte mari din genul Boa, broasca-fagure. Pddurile tropicale umede din Africa, ocupS bazinul fluviului Zair, sudul Nigeriei, lirmurile Libiei, Coastei de Fildeg gi Ghanei, intre 8o lat. N gi 5o lat. S, gi estul insulei Madagascar. P[durile tropicale africane dep[gesc arareori indlfimea de 50 m gi au o compozilie floristici mai pufin diversificatd (3000 specii de arbori) comparativ cu p6durea umed6 brazlliand. Dintre arborii cu importanfi economici menliondm: arborele-capoc, abanosul african, palisandrul, terminalia pentru lemnul lor, cola pentru seminlele lor utilizate la prepararea bduturii ,,coca-cola", arborapul de cafea (Coffea liberica, C. arabica), bananierii, pentru fruCtele lor. Palmierii africani cresc mai ales laliziera p[durilor gi pe vdile apelor curgltoare; mai importanfi sunt palmierul de ulei gi palmierul de rafie. $i num[rul speciilor de epifite este mai mic (majoritatea sunt ierigi gi orhidee). Fauna este foarte bogati qi divers[. Se remarcd diversitatea maimufelor, mult mai mare decit in America de Sud: lemurieni (maimufe primitive mici) gi catarini: 'cercopiteci, babuini, gorila, cimpanzeul. P[sdrile sunt foarte numeroase gi diverse: paslrea-rinocer, papagali, bibilici, p[unulafrican, pds[relele tesitoare, nectariide, indicatoare de miere. Reptileie arboricole sunt bine reprezentate: cameleoni, gop6rle, qerpi. Dintre animalele terestre menlionim: ierbivorul okapi ce seamin6 cu girafa dar este de mirimea unui cal, antilopele molate de p[dure, bangoul (una din cele mai f**oup antilope africane), fapii de pSdure africani, hipopotamul-pitic. Aceste animale de talie mijlocie sau pitice populeaz[ desigurile p[durii, talia lor fiind de fapt o adaptare la mediul greu de strabatut. in pedurile rare din vecindtatea savanelor trliegte elefantul africin. Intre carnivore amintim leopardul sau pantera, care trliegte gi in sudul Asiei. Pddurile tropicale umede din Asia sunt rdspAndite pe !6rmul vestic al Indiei, insula Ceylon, Bangladesh, o parte din peninsula Indochina giiudul insulei Hainan. Arborii au 40 75 m in[l{ime, remarcAndu-se cdteva specii cu valoare economic6: abanosul negru, arborele-cusi, mango ce produce fructe foarte apreciate, arboragul de scorligoari, palmierul de iahdr,bananieri, bambugi. intre speciile mai deosebite citim: ferigi arborescente, palmierul rotang (liand), plante cu flori parazite pe rldlcinile arborilor (Rffiesia. Balanophora) Fauna este variat[ gi bogat[; menfionlm ca specii caracteristice: mai multe genuri de maimute, lemurieni, ursul-buzat gi ursul malayez (buni ialaratori), p6unul, pas[rea-rinocer, g6ina sllbaticl bankiva, eiefantul indian, tapirul asiatic din pSdurile mllgtinoase din sudul Thailandei, rinocerul cu url corn, tigrul, caracteristic numai pentru sud-estul Asiei.
45

animalelor sunt arboricole;

Pddurile tropicale umede din Insulele Indoneziei ocupa locul doi ca intindere qi diversitate, dupd cele din America de Sud. Arborii ajung la 60 70 (100) m indlfime, sunt frecvenqi palmierii, bambugii, ferigile arborescente, bananierii, epifitele, lianele, orhideele epifite, mugchii. Numeroase

pisici-de-mare, macacul, maimufa-porc, gibonul-argintiu, gibonul-negru, iar dintre maimuleie superioare firrd coada - urangutanul. Multe din animalele arboricole au formaliuni membranoase care le ajutd laplanat: cdinele-zburStor, veverita-zburdtoare, gopdrla-zburitoare, broasca-zburltoare, Iiliecii. Dintre pisdri se remarci pasirea-rinocer, pisdri ale paradisului, fazanul-bulver. Dintre reptile amintim garpele-paradis, cobra-regal[. pitonul-zebrat (Python reticulatus). Animalele terestre sunt numeroase gi, in general, de talie mijlocie qi mica: cerbul-muntiac, cerbul-moscat cautcil (20 cm inillime gi 45 cm lungime), boul-silbatec, mistreful-b[rbos, rinocerul-de-sumatera, pangolinul-malayez, mangusta, pantera longibandi, gerpi, qopdrle, insecte. Pddurile tropicale umede din Australia ocup6 flrmurile estice ale continentului gi teritorii restrdnse din cele nordice. Datoriti numeroaselor paleoendemisme pe care le conserv[ au un caracter 9i o fizionomie cu totul aparte: arbori ce ating 165 m indl\ime (Eucalyptus amygdalina) se ridicd peste ferigi arborescente (Cyathea, Alsophita). $i fauna se remarca prln rp".ii1u origine strlveche, marsupialele fiind cele mai primitive mamifere terestre. Dintre cele arboricole amintim ursuleful-marsupial sau koala, jderii-marsupiali. veverila-marsupial[, lilieci etc. Se remarcl pdsdrile ul qenaj foarte viu colorat: pasarea-1ir6, pisdrile-paradisului, papagalii. gerpii 9i goparlele "y abundE in arbori gi pe sol.
4.2.3.2.

sunt,,nucugoarele"; specii de bambugi. Fauna p[durilor indoneziene are specii deosebite cum ar fi: lemurienii (maimule primitive, ce seamlnd cu insectivorele), maimule de mdrimea unui qoarece, numite pi makii-fantoml, maimule

specii au importanld economic6, consumindu-se diferite organe ale plantelor ca aliment sau condiment: arborele de pdine, pentru fructe; sagotierul, pentru tulpina tui din care se obline faina de sago; mangustanul ale cSrui fructe sunt considerate drept cele mai bune din lume; arborele de cuiqoare ai c[rui boboci florali sunt,,cuigoarele" folosite ca aromatice; muscatul ale c[rui seminte

Pidurile tropicale cu frunze cilziltoare

Aceste pedurf se invecineazd cu p6durile tropicale umede ocupdnd fhgii intre 5-10" lat. N qi S in.care precipitaliile medii anuale scad la 1700 - 1500 (500) mm, acestea fiind repartizaie neuniform, un sezon fiind bogat in precipitalii, iar altul secetos; sezonul secetos dweazd 1 - 6 luni, chiar 8 luni/an, funclie de depirtarea de ecuator gi factori regionali. Cu cdt sezonul secetos se prelungeqte, exuberanta p[durilor tropicale scade, fizionomia qi compozilia floristic[ se modificd treptat, speciile de arbori cu frunza cdzltoare c[pitdnd o pondere tot mai mare. Se diferentiazl astfel trei tipuri diferite de pidure - pidurile sezoniere sempervirente asemInItoare cu cele umede; - pldurile sezoniere semisempervirente in cadrul c[rora se detaqeazd pddurile musonice;

- pddurile tropicale xerofile caducifoliate care fac trecerea spre savane. Vom prezenta in continuare trlslturile acestor tipuri de p6dure.

Amazonului gi Africa (Nigeria de sud), in continuarea pldurilor ecuatoriale cu ^ care se gi aseamini foarte mult. iqi pierd frunzele un num6r redus de specii
arborescente.

l.

Pddurile sezoniere sempervirente ocupi

terenuri

din

bazinul

2. Pddurile sezoniere 'semisempervirente se intilnesc in Africa (Guineea) in Asia tropicald; perioada secetoas[ dureazd 4 9i 6 luni, 3A% dintre arborii cei mai inalfl ili leapid[ integral frunzele, restul vegetatiei lemnoase fiind
46
,...-,'.--'l'

sempervirente. Un tip special de pidure din aceasti categorie sunt pddurile musonice, rlspdndite in India, peninsula Indochina gi Indonezia. Denumirea lor vine de la vdnturile musonice care bat vara dinspre ocean gi aduc precipitalii bogate (1500 mm/an), iar iama (octombrie martie) bat dinspre uscat qi produc secete prelungite. Structuratl in trei straturi, aceast[ pidure este mai luminoasd, mai deschisd (cu liane qi epifite mai pufine), plantele fiind adaptate la climatul cu dou[ anotimpuri: - in anotimpul secetos cad frunzele pentru economisirea apei; - stratul sempervirent este des cu frunze mici gi dure;

- arborii infloresc in perioada secetoase; - arbugtii infloresc la inceputul sezonului ploios, inainte
arborilor.

de

infrunzirea

Datoriti compoziliei floristice diferite, in cadrul pddurilor musonice se disting trei tipuri: pdduri mixte, pdduri de teck qi plduri de sal. a. Pddurile mixte s:ur;rt mai frecvente comparativ cu celelalte doul tipuri gi se caracteizeazd, prin numeroase specii de arbori cu lemn colorat de foarte bund calitate: santalul, de culoare deschisi, abanosul, de culoare neagrS, lemnul trandafiriu de India qi alte specii: bambugi, palmieri
etc.

b. Pddurile de teck (Tectona grandis) sunt frecvente in Munfii Galii de Vest, in centrul indiei qi in peninsula Indochina. c. Pddurile de sal r[spindite in India sunt edificate in proporfie de pini la90% de arborele
sal (Shorea robusta).

Fauna pddurilor musonice este asem[nltoare cu a p[durilor tropicale umede; se remarc[ maimulele gibon, tapirul, bivolul gaur, tigri, reptile, insecte etc. 3. Pddurile tropicale xeroJile caducifoliate - ocrpd suprafep intinse in Africa gi America de Sud, gi mai mici in Asia qi Australia; sezonul secetos se prelungegte de la 4 la 8 luni, precipitaliile cad in timpul iemii. $i aceste p[duri desfrunzesc in anotimpul secetos (vara), de aceea li se mai spune pdduri verzi iarna. in aceast[ categorie de plduri se disting dou[ forma]iuni: a. pSduri-savane, b. p[duri gi tufbriguri xerofile ghimpoase. a. Pddurile-savane (savane-parcuri), slur:rt p[duri sezoniere de climat tropical ce fac trecerea spre savane. Anotimpul secetos dtxeazd 3 - 4 luni/an, iar precipita{iile oscileaz[ intre 1000 - 1500 mm/an. Arborii fiind rari nu depEgesc 20 m inillime (coroana lor se extinde mai mult orizontal), qi permit dezvoltarea unui strat compact de ierburi (domini gramineele Andropogon qi Pennisetum), uneori foarte inalt, ce se usucd in anotimpul secetos. Subarboretul este slab reprezentat sau lipsegte. Pentru formaliunile din Africa, dintre arbori menlionim genurile: Tetminallia, Isoberlinia, Acacia, Parkia, arborele butoi, specii rezistente la incendii. Fauna este reprezentatd de un amestec de animale ce viu din teritoriile vecine - pldurea tropical[ umedi gi savane. ln America de Sud ocupl teritorii in c6mpia Gran Chaco. Precipitaliile oscileazi intre 530 - 1000 mm/an. Dintre speciile de arbori reprezentative menlionim: specii de Prosopis, Caesalpinia, palmierul de ceard Copernicia cerifera, iar dintre animale: furnicarul, tatuul, porcul de ap6, jaguarul, puma,
iguana. papagali, tucani. b. Pddurile Si tuJdrisurile xerofile ghimpoase spre deosebire de formaliunea de mai sus se dezvoltl in condilii mai severe de usciciune. Se intdlnesc in Africa, America Centrali, America de Sud qi sud-estul Australiei qi au denumiri gi particularitdli, funclie de fiecare regiune. in Africa se numesc bruse: arborii au 3 - 5 m indlfime; se remarcd, Acacia cu coroana in forma de umbrel6, euforbiaceele-candelabru, arbuqtii lepogi foarte degi, numeroase plante suculente in stratul ierbos. Fauna este alcltuit[ din animale terestre mari de savana care migreazd temporar: antilope, girafe, elefanli, rinoceri, maimufe, strufi, pisiri rdpitoare, reptile, insecte.
47

ln America de Sud sub numele de caatinga (pidure albd) sunt cunoscute pidurile xerofile scunde, savanele cu arbuqti, tufrrigurile qi pajigtile cu mdrbciniquri ce fac trecerea intre pidurile tropicale umede gi savanele cu arbugti xerofili. Sunt mai rlspindite in Venezuela. Clima este arid6, cu 7 - 9 luni de secet5 gi 500 - 700 mm precipitalii anuale. Majoritatea speciilor au frunzele cdzdtoare. Arborii sunt scunzi gi rari - sunt caracteristici arborii-butoi Chorisia, Cavanillesia, arbori din familia leguminoase, palmieri. Arbugtii sunt scunzi qi lepogi, allii cu frunze persistente. Speciile de cactugi de diferite m[rimi qi forme constituie o particularitate a vegeta]iei. Fauna de caatinga aste asembnltoare celei de savan6.
in Australia pddurile xerofile se diferenfiaz[ in doui formafiuni dupi compozilia floristici
a stratului arborescent:

- pdduri xerofile cu arbori-butoi care se afl[ in amestec cu alte specii gi au o in61!ime de 20 25 m: stratul arbustiv format din numeroase specii cu frunze persistente este inalt de 2-3 m; - pdduri xerofile cu eucalipli in amestec eu palmieri gi iarba-copac (Xanthorea); in faund se evidenfiaz[ numeroase marsupiale care se intdlnesc in savane. 4.2.3.3.

Pldurile subtropicale umede

Aceste formaliuni fac trecerea intre pldurile tropicale qi cele de zond temperati, climatul
de nuan!6 oceanicl fiind favorabil dezvoltirii arborilor. Clima se caracterizeazdpin altemanla a doud anotimpuri: o vard

cilduroasi, urmatl de o iam[ bl6nd6. Ocup6nd teritorii din vecin6tatea mirilor gi oceanelor, umiditatea aerului este ridicat5
aproape permanent.

R[spindire: estul Americii de Nord gi al Americii de Sud, Africa de sud (l6rmul estic) 9i insulele Canare, Madeira, Madagascar, estul Asiei gi insulele din nord-estul Asiei. Australia de sudest gi de sud-vest. Tasmania, Noua Zeelandi. Solurile au culoare galben[ sau rogieticl gi seam[n5 cu lateritele tropicale. Fizionomia Si structura. Fitocenozele sunt formate din arbori cu frunze persistente in amestec cu esenle eu frunze cdzdtoare cu caracter xeromorf. Sunt prezente dicotiledonate, conifere 9i ferigi; stratul arbugtilor este des gi alc[tuit din palmieri pitici, bambugi gi ferigi arborescente. Menlionlm cdteva tris[turi specifice: densitatea pi inlllimea arborilor este mai mic[, solzi protectori la muguri, num[ru] de epifite gi liane este mai mic decdt in pidurile tropicale. Pddurile subtropicale umede din America de Nord ocup[ versan(ii estici ai munlilor din Florida, imbrlcali de stejari sempervirenli numili hemoc. Printre acegtia vegeteazd arboreie-viefii, pinul-de-timdie, !uga, magnoliile (Magnolia grandiflora), liane din genurile Vitis qi Parthenocissust,
epifite etc. Fauna conline animale proprii qi animale din zonele invecinate - tropicala gi temperata. Menfionim cdteva specii: oposumul, marmota de pidure, veverila-zburEtoare, ursul-baribal ({lrsus americ anus ), puma (F elis c onc o I or), papagali. Pddurile subtropicale din Chile sunt edificate de conifere inalte de 50 60m in amestec cu fagul-austral (Nothofagzs) gi canelo (un magnoliaceu); dintre animale menlionam cerbul pudu, inalt de 34 cm, cdinele lui Magellan, ursul mic cu ochelari. in sudul Japoniiipidurile de acest tip sunt edificate ele stejari sempervirenfi in amestec cu conifere, magnoliacee, specii originale de ferigi gi orhidee epifite, liane etc. In sudul Australiei Si in Tasmania pddtxiTe subtropicale umede sunt reprezentate de doui formafiuni: intr-una predomin[ in stratul arborescent fagul-auskal, inalt de 40 m, iar in cea de-a doua, stratul arborescent este format din eucalipli (Eucalyptus gigantea) inalli de 75 m, iar cel subarborescent qste format din fagul-austral in amestec cu alte esente.
48

4.2.3.4.

Pldurile

gi

tufirigurile xerofile subtropicale cu frunze dure

gi mate

Acest biom este reprezentat de piduri xerofile ce ocupi suprafele mai mari in jurul Mlrii Mediterane gi mai mici in NV-ul Californiei, in Chile, in sudul Africii gi in sudul Australiei. Se dezvoltd intr-un climat subtropical de tip mediteranean cu veri calde secetoase gi ierni blAnde gi
ploioase.

Fig. 6. Rdspdndirea vegetaliei mediteraneene pe Glob (dupd Susan

L. Woodward, 2003).

Fizionomia fitocenozelor este specificd: sunt sempervirente cu frunze dure (datoriti lesutului mecanic), cenugiu-verntifrrd luiiu, acoperite cu ceare sau peri sau cu frunze ori tulpini transformate in !epi. Aceste pdduri sunt rare, luminoase, cu stratul ierbos s[rac. in cadrul aceitui biom se deosebesc mai multe tipuri de ecosisteme, unele de pddure xerofil[, altele de tufEriguri xerofile: a Pddurile xerojile cu frunze dure Si mate prezintl unele particularitili func1ie de situarea lor geograficd: cele din jurul Mdrii Mediterane, edificate de diverie specii de stejar, vegeteazil pe versanfli munlilor pdni la altitudinea de 1300 m, invecin6ndu-se cu pldurile de cedri, de la altitudini mai mari. Specii frecvente: stejarul de stdncl (Quercus itex), stejarul de plutd (euercus suber), milinul s6lbatec (Olea europaea) Si ropcowl (Ceratonia siliqua) ci vegeteaza in [giunile mai calde, unele specii de pini. Ecosistemele din California seamdnd cu cele mediteraneene, dar speciile arborescente gi arbustive sunt diferite. Aceeagi formaliune din sud-estul Australiei este alcituitd din eucalipfi, iar stratul arbustiv din Acacia, Casuarina etc. b. Tufdrisurile xerolile cu frunze dure si mateo d,entmite gi chaparral (dupd numele dat acestei formafiuni in California) sunt de origine secundar[, inlocuind pbdurile *.rofil. defriqate. Funclie de ariditate, tufiriqurile sunt mai inalte sau mai scunde, cu frunzi mici, rigide sau spinoase, cu cear[ sau cu peri depi, argintii, cu r[dicini foarte dezvoltate, adaptali la condifi unui climat arid. Tuflrigurile xerofile poartI diferite denumiri locale: cele mediteraneene -machis (400-600 m alt. in Corsica, pe litoralul vestic al ltaltei), frigana (Grecia, Creta, Asia Mic[), garriga (sudul Frantei, sudul Spaniei, Algeria qi Maroc) qi tomillares (tufiqurile scunde din Spania),- ciaparal (chaparral) in America de Nord, mattora in America de Sud, scrub in Australia, fiecare
49

plsiri, reptile, insecte.

eviden(iindu-se prin specii caracteristice. Dinke animale amintim pe cele mai numeroase: rozltoare,

4.2.3.5. Pidurile gi tuflrigurile cu frunze clzitoare din zona temperatl

Acest biom cuprinde mai multe tipuri de ecosisteme: p6duri de foioase caducifoliate, piduri mixte de tranzilie, tufrriguri ct frunze caducifoliate gi tulEriguri sempervirente atlantice. 1. Pldurile de foioase caducifoliate verzi vrra Sunt rispAndite in Europa Centrall gi de nord, nord-estul Chinei, Peninsula Coreeanl, Japonia, sud-estul America de Nord qi sudul Americii de Sud (fig. 7), de la cdmpie p6nd in mun1i. Clima este temperat-continentali moderatl. Fizionomia Ei structura pddurii de foioase prezintd,unele trisaturi: - bolta coroanelor nu are sinuozitbli ample; - trunchiurile arborilor nu au contraforturi gi sunt protejate de ritidom (scoa(6), iar mugurii sunt protejali de solzi; - frunzele arborilor sunt moi, caduce, gi late ca o foaie (de aici denumirea de foioase); - prin cdderea frunzelor gi ramurilor uscate se depune la nivelul solului litiera; - pidurea este structurat[ in cel mult 4 straturi: stratul arborescent de aprox. 40 m este format din 1 - 2 specii, stratul arbustiv gi stratul ierbos, format dintr-un mozaicde specii; - lianele gi epifitele sunt mai pufin numeroase; - pidurea are aspecte diferite in cele patru anotimpuri. Caracterele faunei din pddurile cu frunze cdzdtoare. Animalele care populeaz6 p6durile de foioase sunt foarte diverse gi se distribuie in toate straturile, inclusiv in stratui ,ubt".un. Una dintre tr[slturile esenliale este periodicitatea sezonierd foarte accentuati. Unele animale trec anotimpul nefavorabil hibern6nd sau hrinindu-se din rezervele ficute in adiposturi, altele migreazd in atte zone (unele mamifere, unele pis[ri).

Fig. 7. Rdspindirea pddurilor de foioase pe Glob (dup6 Susan L. woodward, 2003).

50

Pddurile de foioase din Europa sunt reprezentate de stejdrisuri (edificator euercus robur), cerete (Q. cerris), gArnilete (Q. frainetto). gorunete (Q. petraea) SiJdgeie (Fagus syivatica). Speciile edificatoare enumerate se gisesc arareori in stare pur6, ele asociindu-se cu numeroase alte specii de foioase: carpen (Carpinus betulus), paltin de cdmpie (Acer platanoides), frasin {Fraxinus excelsior). ulm {Ulmus foliacea), mesteacin {Betula pendula), tei (Tilia cordata), cireg s6lbatec (Cerasus avium). Stratul subarborescent gi arbustiv este constituit din mai multe specii: lugastrul, -1.-rrrri-.eirr"r., gladiqul, m5ru1, p6rul p6dure!, piducelul, alunul, cornul, sdngeriii, caprifoiul, m[cequl etc. Stratul ierbos are flora mai diversd sau mai sdraci in specii, funclie de reaclia solului gi tipul de humus, solurile acide fiind preferate de un num6r redus de plante. PSdurile de fag (dgete) se intind pe mari suprafele din nord-vestul Europei, acoperind gesuri 9i coline, precum gi in sudul gi sud-estul Europei, ocupdnd dealurile gi munliipana la 1ZOO ( 1600) m alt. Se disting fbgete cu soluri neutro-bazifile cu stratul ierbos dezvoltat, gi frgete acidofile cu stratul ierbos mai s[rac. Fauna este bogat[, cu specii foarte variate: ursul, lupul, vulpea, iepurele, cdprioara, cerbul, porcul mistref, jderul, reptile, amfibieni, p6slri. Pddurile de foioase din America de Nord, situate in sud-estul continentului, sunt inconjurate gi influenfate de formaliuni vegetale mult deosebite: degerturi, stepe, piduri mixte, piduri subtropicale umede. Se disting urmitoarele tipuri: - stej6riguri in amestec cu castan nord-american in S-E; - stejdriquri in amestec cu nuc in V gi S-V; - frgete gi pdduri de arfar de zahdr. Aceste p[duri pe l6ngi diversitatea mare de specii a genului Quercus, conlin numeroase alte specii de arbori: platani, arborele de lalele, magnolii etc. Din fauna specificd amintim: cerbul vapiti, cerbul-de-Virginia, elanul-american, castorul, oposumul, rdsul-rogu, veverila-rogie, ursuleful-spilitor etc. Pddurile caducifuliate din Americu de Sud se intAlnesc in Patagonia qi in insula Jara Focului. Sunt alc[tuite din fagi australi de 20 m inlltime, cu dracila (Beiberk) magnoliaceul 9i Drimys winteri in stratul arbustiv. Pddurile de foioase caducifoliate din Asia Centrald ocupd, teritorii in NE Chinei, peninsula Coreea qi Japonia. Arborii edificatori ai pldurilor (stejari, frasin, tei, artari, nuci) aparfin altor specii decdt cele din Europa. Fauna confine, de asemenea, multe specii propiii, specifici, sau provenind din biomii vecini (taiga, p[duri tropicale). Men]iondm: ""r6u1-petat,'cerbul-de-ap[, iepurele-manciurian, cdinele-enot, ursul-negru himalayan, fazanul-manciurian;ilg-i, leopardul. 2. Pidurile mixte de tranzi(ie Acestea iac trecerea intre pbdurile de foioase gi cele de conifere, ocupdnd terenuri intinse in nordul Europei, NE Chinei, gi estul Americii de Nord. insuqi numele acestoi paduri - de amestec 9i de trecere intre dou6 tipuri - le caracterizeazd compozilia floristicd foarte viriatl, cu esenle de foioase gi conifere amestecate in propo(ii diferite, func{ie de latitudine, relief etc. Fauna este de asemenea un amestec de animale provenind din cele dou[ tipuri de pldure. 3. Tuflrigurile cu frunze caducifoliate verzi vara Aceste ecosisteme reniltd, in urma defrigirii pidurilor caducifoliate, prin dezvoltarea stratului arbustiv. in zona temperati aceste formaliuni sunt dominate de alun '(a'luniSuri), sau de porumbar in amestec cu piducel (smirddrisuri). In regiunile submediteraneene din Balcani, domin[ alte specii de arbugti: cirpinila (Carpinus orientalis), mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia, paliurui liliacul qi denumirea mai folositi este cea de gibliac. La noi ocupd dealuri din Banat, olt.riu gi Dobrogea. 4. Tuflripurile sempervirente atlantice numite gi lande ocup6 teritorii intinse in Europa preatlantic[ $i, insular, in America de Nord, cu climat oceanic cu 5l

repartizatein timpul anului. Solurile sunt acoperite de o litier[ groasl gi acidd cu humus brut. Covorul vegetal este dominat de ericacee qi leguminoase arbustive, cu caractere xeromorfe (datorate vdnturilor frecvente care intensific[ transpira]ia gi acizilor humici din sol care fac dificill absorblia) gi porr mic (25 cm).
4.2.3.6.

veri r[coroase, iemi blinde qi precipitalii aproximativ uniform

Pldurile

de conifere boreale

Aceste p[duri sunt caracteristice zonei temperate din emisfera boreal[, ocupand suprafefe intinse la altitudini mai joase ori pe versanlii munfilor (fig. g).

ales laricetele sunt rare 9i luminoase, cu un strat ierbos variat ca num[r de specii gi bogat. Coroana la molid 9i brad este conic[, iar la pin gi lari!6 este aproape sferici sau aplatizatl. Frunzele sunt aciculare, cu caracter xeromorf qi persistente - exceplie lantg (Larix) qi chiparogii {Taxodium). P[durile de conifere se invecineazl la sud cu p[durile mixte sau tu siepe qi se continu[ la nord cu silvotundra, zona de tranzilie spre tundrapropriu-zis5.

Solurile predominante sunt podzolurile gi solurile cu caracter podzolic in care mineralizarea se desfbgoard lent. Aceste soluri altem eazd cu soluri turboase, mlIqtinoase gi nisipoase prezente pe viile rdurilor. Fizionomia Si structura pddurilor de conifere. Molidiqurile gi brldetele sunt pdduri monotone, dese 9i intunecoase, cu stratul ierbos sirac in specii, rar gi discontinuu. pinetele, dar mai

Clima favorabil[ dezvoltirii molidigurilor este rScoroasi pi umedi cu 1000 mm. Unele specii de conifere suportd geruri de -52 oC.

precipitalii intre 400

Fig. 8. Rdspdndirea pddurilor de conifere boreale (dupa Susan L. Woodward, 2003). Pddurile de conifere eurasiatice.se intind pe o suprafa!5 foarte mare sub form6 de ffigie, din partea de nord-vest a Europei pdnd la Oceanul Pacifrc. Funclie de compozifia floristicl, se diferenliazb mai multe tipuri de p6dure: - molidiSurile europene nord-occidentale - in Scandinavia panl b fluviu Onega - conifere in amestec cu foioase: molidul-european, molidul-flnlandez
52

pinul-european (Pimis
tremurltor; - taigaua

silvestris),

pinulJaponic, mesteaclnul li

plopul

rard europeana dintre fluviile Onega gi Peciora, alcituit[ din piduri pure de molid-siberian, sau amestec de molid cu mesteacin gi pinete pure
(pe solurile nisipoase);

- taigaua Siberiei occidentale se intinde intre Peciora qi Enisei, av6nd compozilia floristicd gi condilii de inml6qtinire neuniforme in teritoriu; in nord pe soluri nisipoase, prezente sunt molidiguri siberiene in amestec cu pinulsiberian; in partea mijlocie vegeteazd specii siberiene de molid, brad gi pin, inmldgtinirile fiind frecvente; in sud, molidigurile gi brldeto-molidigurile siberiene se glsesc in amestec cu unele foioase din pldurile mai sudice, iar mlagtinile sunt mai slabe; - taigaua Siberiei centrale este cea mai nordicd pddure de conifere: larila-

siberian[

gi

larila-dahuric[, uneori

in

amestec

cu

pinul-siberian,

pinul arbustiv

qi

unele specii de foioase, alcdtuind piduri rarelatranzi[ia spre tundre;

- taigaua extremului
foioase.

nord este dominatl de pini qi brazi in amestec cu

Fauna este foarte diversi cuprinz6nd animale caracteristice numai taigalei eurasiatiee gi animale provenite din forma{iunile vecine (pdduri de foioase, tundr[, stepd). Unele animale migreazd' vara in tundrele nordice unde gisesc hran6, iar iarna se addpostesc in taiga. Menlionam cdteva specii: renii de pSdure, clprioara, moscul, elanul-siberian, ursul-brun, hermelina, nevlsfuicasiberiand, zibelina, lupul, vulpea, in arbori: risul, jderul, veverila, numeroase specii de pds6ri. Pddurile de conifere din America de Nord ocupd teritorii in nord (din Labrador pdni in Alaska), ce se invecineazd cu tundra, in centrul continentului in jurul Marilor Lacuri gi pe cele doul litoraluri. Teritoriile enumerate mai sus pre,zintd.anumite particularitili qi anume: - la limita cu tundrele nordice vegeteazdmolidtrl-alb gi larila americanl;

Alaska;
-

tn

Alaska p[durea este alcdtuit[

din molizi,

,tuga. tuia,

pini, chiparogi
balsam,

de

pddurile
pddurile

din

Canada sunt alcdtuite

din molizi, brazi de

pini

in

amestec cu esenfe cu frunza cdzdtoare: mesteacin, plop etc.; amestec sau nu cu foioase (mesteceni, plopi);

din est sunt alcituite din molizi, brazi de

balsam,

pini,

lan1d", in

p6durile meridionale de foioase cu care se invecineaz[; - pddurile litorale estice sunt edificate de pinul-de-t[m6ie gi pinul-rigid; - pddurile litorale pacifice, numite qi pnduri de coasti sau pluviale, ocupb o ffigie de l6rm cu ll1ime variabil[ (c61iva km p6n6 la 500 km) 9i altitudine de pAnE la 1500 m, culungimea de j680 km (din sudul Alaskii pdni in California) qi se deosebesc mult de celelalte p[duri enumerate datoriti climatului oceanic foarte umed (1000 - 3000 mm precipitalii pe an) cu veri ricoroase relativ uscate gi ierni bl6nde; p6durile sunt luxuriante gi greu de strdbltut din cauza trunchiurilor dobor0te qi num5rului mare de arbugti; sunt edificate de un numlr redus de specii: arborele hemlok, tuia sau arborele-viefii, molid, duglas, brazi gi arborii-mamufi. Fauna pldurilor de conifere nord-americane cuprinde numeroase specii caracteristice: elanul-american (Alces americanus). renul karibu (Rangifer caribou), specii de veverite, porcul spinos arboricol, jderul-mare, zibelina-american6 (Martes americana) gi unele specii comune cu taigaua eurasiatic6. Pidurile de coasti au o faund deosebit[ de a pidurilor boreale; se remarcl
53

- pidurile de conifere din jurul Marilor Lacuri (Lake-forest) sunt alcdtuite din pini, !uga, molizi gi brazi in amestec cu numeroase foioase provenite din

vulpea nord-americanl etc.

4.2.3.7. Tundrele

cerbul vapiti occidental (Cervus canadensis occidentalis), cerbul-cu-coad[-neagrd, ursul-negru,

ad6ncime permanent inghe{at (permafrost) menlinflnd la suprafali apele rezultate din topirea ghefii. Vegeta{ia de tundrd este constituite din mugchi, licheni, graminee, ciperacee. iuUarUuqii gi arbugti ce se distribuie pe un singur strat, cel mult dou6. De la sud spre nord se succed urmltoarele biocenoze: tundra cu arbugti, tundra cu subarbuqti, tundra cu mugchi gi licheni gi tundra rar6 cu un grad mic de acoperire (sub 50% - fell-field gi banen).

influenta climatului aspru polar, situate la limita pidurilor de conifere, intre silvotundre gi deqerturile nivoglaciare. Dup[ pozilia lor pe Glob, tundrele se impart in arctice, qi antarctice. Tundreie arctice ocup[ Islanda, nordul peninsulei Scandinave, extremul nordic al Rusiei, estul Canadei (fig. 9). Acestea se caracterizeazdprintr-un climat foarte aspru cu temperaturi medii anuale oscil6nd intre 0'C gi 4 oC in tundra europeani gi intre -9'C gi -14.C in tundra asiatic6. Precipitaliile medii anuale sunt variabile, de 300 - 400 mm in tundra europeand qi sub 250 mm in tundra asiatici; stratul de zdpada nu depigegte 30 cm. Iarna, care este de fapt o lung6 noapte polar[ pentru cd soarele nu se ridicl deasupra orizontului timp de 7 9 luni, este geroas6 cu media termici a lunii ianuarie de -40,1 "C. in acest anotimp se produc vinturi puternice qi fenomene luminoase numite aurore boreale, datoritd razelor crepusculare emise de soare. Verile sunt scurte gi ricoroase cu precipitalii care se gi topesc. inveligul edafic este constituit din podzoluri gi soluri mllqtinoase, sirace in substanfe nutritive. Vara, solurile se dezgheap pe o grosime de 0,2 1,6 m, stratul de -

Tundrele sunt formaliuni ierboase, subarbustive gi arbustive scunde, deschise, formate sub

Fig- 9. Rdspdndirea tundrelor in emisfera nordicd (dupa Susan L. Woodward, 2003).

extremul nordic al Rusiei. Condiliile de clim[ gi sol neomogene se reflecti in mai multe subtipuri de tundrd ce se succed de la sud la nord:

Tundrele din Eurasia ocupi mare parte din Islanda, nordul peninsulei Scandinave,

ad[postite

- tundre cu arbusti pe solurile umede, cu ingheful pulin profund, de v6nturi: tufrriqurile de mesteceni, arini gi satil' pitice sunt foarte
54

dese; mlaqtinile oligohofe

arbupti;

de

Sphagnum sunt frecvente; evolueazi spre tundra cu

sunt
gi

edificate de ericacee, sdlcii gi mesteceni pitici;

care se dezgheald pe o grosime de 1 m;

- tundre ctt subarbuSti - se situeazl la nordul tundrelor cu arbuqti gi

- tundre mezofile cu ciperacee gi graminee pe soluri permeabile, drenate

tundre xerofile - pe terenuri ridicate cu substrat calcaros, sirac6

in specii (sllcii-pitice,

ericaceae, arginlica - Dryas octopetala, iarba-gopdrlelor - Polygonum viviparum, rogozuri); - tundre cu muSchi Si licheni - in regiunile nordice cu climat aspru qi uscat; specii frecvente

de mugchi: Aulacomnium, Hylocomium, Polytrichum gi de licheni (genurile Cladonia, Cetraria, Alectoria etc.). Tundrele din America de Nord sunt in general asemSnitoare celor din Eurasia; funcfie de excesivitatea condiliilor climatice, se diferenliazd mai multe subtipuri. Fauna tundrelor arctice este sdrac[ 9i omogen6 pe tot cuprinsul Eurasiei qi Americii de Nord. Insectele foarte numeroase hibemeazS iama, iar vara se inmulfesc foarte repede. Animalele poikiloterme sunt reprezentate de cdteva specii de reptile gi batracieni, iar cele homeoterme, mai bine reprezentate, fac fil6 condiliilor nefavorabile migr0nd in majoritate pentru perioada iemii spre regiunile meridionale ale tundrei ori mai sudice, gi doar o mic6 parte hiberndnd in anotimpul noplii polare. Tundrele din Antarctica ocupS ![rmurile Antarcticei gi insulele invecinate. Antarctica cuprinde doui regiuni climatice distincte: - una subantarcticl, nordic[, cu climat oceanic mai bl6nd, qi vegeta{ie s[racd cu specii care cresb sub formd de pernigl;

- o regiune sudici cu climat continental foarte friguros

pi

continuu de furtuni violente, foarte siraci in viefuitoare. Fauna din tundrele antarctice este de asemenea slraci. Mamiferele lipsesc; p6s[rile sunt teptezentate de mai multe specii, majoritatea marine, qi numai doul specii de uscat.

betute

aproape

4.3. DOMENIUL SUBTERAN

Domeniul subteran natural este unul din cele mai intinse de pe planeti, cuprinzAnd mai multe tipuri de ecosisteme cu condilii ecologice de viaf[ ale biotopurilor asemlnatoare sau apropiate, ad[postite in carsturi, tuneluri de iavS gi pegteri din mediul vulcanic, pegteri in alte tipuri de roc[, mediul subteran superficial, mediul hiporeic al cursului apei, p6nzele aluviale, pegterile
marine.

Carstul este format din masive calcaroase erodate de apd la suprafala qi in adancime, clruia rentltdrelele subterane de fisuri, cavit61i, galerii gi grote. bomeniul subteran terestru cuprinde peqteri, fante, microcaverne gi solul. Domeniul subteran acvatic se refera la apa din pegteri cu ap[ dulce, pegteri marine, pdnze freatice din aluviuni, rduri subterane din pegteri. Factorii ecologici sunt obscuritatea, temperatura, umiditatea, ventilalia gi hrana in domeniul terestru gi, in plus la domeniul acvatic, regimul hidrologic gi chimismul apelor. Obs curitatec are urmltoarele consecinfe: - lipsa plantelor cu clorofild qi a animalelor fitofage; - lipsa pigmentdrii la animale, care fug de luminl deoarece au tegumentul foarte sensibil, wlnerabil la razele luminoase; - au ochii atrofiafi pan6 la lipsa total5., orientarea in spaliu fbcAndu-se cu alte simfuri. Hrana troglobiontelor (animale care tr[iesc .gi se ieproduc numai in pegteri) este reprezentatd, de materiile organice transportate de apele de infiltralie, guanoul gi cadavrele de lilieci.
proces in urma
55

- parietale, ce ocup[ perelii gi tavanele peqterilor orizontale; troglobiile gi animalele troglofile sunt reprezentate de specii de arahnide, izopode, miriapode.
coleoptere;

Regimul hidrologic al domeniului subteran acvatic este in legituri cu precipitaliile. Inundaliile parliale sau totale ale galeriilor duc la distrugerea faunei terestre amestecul faunei $i acvatice in diferite biotopuri. Biocenozele cavernicole subterane terestre sunt de mai multe tipuri:

- de planqee vestibulare, care reprezintd, biocenoze

mediile cavernicol qi endogeu; predominl organismele troglofile;

de

tranzilie

intre

de plangee din zona profundalI, ce ocupd planqeele de lilieci; acesta variazd

argiloase, nisipoase sau nude;

cu

stalagmite,
de

- biocenoza guanoului produs

densitatea populaliilor de lilieci, de hrana acestora etc; Pegtera lui Adam de la Bdile Herculane are caractere cu totul aparte datoriti apelor termale din masivul in care este s[pati, fiind considerat[ o adevdrat| oaz[ birospeologic[ Ae tip tropical. Ecosistemul este extrem de simplu, cu doar douS niveluri trofice: al sapiofitelor ce se hr6nesc cu guano gi al zoofagelor ce se hrlnesc cu aceste saprofite. Pegtera este considerat[ unicd in lume.

functie

l. Care sunt principalele domenii de viaf[ de pe Glob? C aracterizali pe scurt ml a gtinil e ol igotrofe. 3. Preciz4i caracterele principale ale biomului lacustru. 4. Care este structura generala a unui bazin oceanic? 5. Enumerafi principalele biomuri ale mediului terestru. 6.Ce gtifi despre degerturile din zona temperatl? 7. Cdte tipuri de savan[ se intdlnesc in Africa? 8. Enumerafi gi descrieli tipurile de prerii din America de Nord. 9. Descrieli fizionomia gi structura pidurii tropicale umede sempervirente. 10. Enumerali gi descrieli tipurile de piduri de conifere eurasiatice. 1 1. Descrieli tundrele din Eurasia. lZ.comparali degerturile temperate cu cele din zona intertropical[. l3.Caracterizafi ecologic Ai biotic domeniul subteran.
2.

56

5. REGIUNILE BIOGEOGRAFICE

ALE GLOBULUI TERESTRU

In repartilia teritoriala a plantelor gi animalelor s-au stabilit limite intre regiuni biogeografice cu caracteristici proprii qi subdiviziuni in cadrul acestor regiuni, ca ufinare a unor particularitdli ale florei gi faunei, ce se desprind din treseturile principale. S-au separat urmitoarele regiuni biogeografice terestre: 1. Regiunea holarcticl, divizatl in l0 subregiuni; 2. Regiunea neotropicald,, divizatl in 5 subregiuni; 3. Regiunea africano-malgaga, divizatd' in 3 subregiuni; 4. Regiunea indo-malayezd, divizata in 2 subregiuni; 5. Regiunea australianS, divizatd in 4 subregiuni; 6. Regiunea polinezianI; 7. Regiunea antarctica.
5.1. REGIUNEA

HOLARCTICi

- cuprinde o mare parte din emisfera nordica: Europa, o mare parte din Asia. America de Nord gi o parte din nordul Africii: se caracterizeazd pnntr-o mare diversitate a lumii vegetale gi animale ca o consecin![ a varialiei climatului de la ceI polar la cel subtropical, a evoluliei paleogeografiee pi a giaciafiunilor cuaternare; - formaliunile vegetale corespund zonelor climatice fiind valabile gi pentru faun6; - dintre familiile de plante bine reprezentate ca areal gi numir de specii se num6r6: Rosaceae, Ranunculaceae, Asteraceae , Apiaceae, Fagaceae, Salicaceae, Betulaceae, Pinaceae.
Cuprinde urmltoarele subregiuni: l. Subregiunea arcticl - ocup[ teritoriile nordice ale regiunii, suprapundndu-se pe zona de tundrl;

- predomind formaliunile ierboase gi arbustive, sdrace in specii condilii foarte vitrege;printre acestea cateva specii de mugchi gi richeni. 2. Subregiunea euro-siberianl - ocupi aproape toatl Europa gi mare parte din Asia; - predomin6 pidurile de rlginoase tip "taiga" gi pIdurile de foioase: - se subimparte in: - sectorul circumboreal - piduri de taiga (cu pin predominant);

gi cu

adapt6ri la

- sectorul - sectorul - sectorul

atlantic-european central-european

alpin - pajigti 9i tufiquri alpine peste 1900m alt. 3. Subregiunea chino-japonezi

- tufEriguri de ericacee; - piduri de foioase;

ocupl linutul Amurului, Japonia, Peninsula Coreea, S-E Chinei;

formaliuni vegetale

de climat

temperat continental:

taiga gi p[duri de foioase;

plduri de r[ginoase

lip

specii caracteristice: magnolii, camelii, jen-sen, arborele pagodelor (Ginkgo biloba), p[duri de fag, stejar, frasin, tei. alun,liliac. 4. Subregiunea pontico-central-asiatici - se intinde din estul Europei pdn[ in Tibet: cdmpiile Ungariei, RomAniei, sudul Ucrainei, Siberia apuseand. Asia centrala. Mongolia, o parte din Tibet; - climatul este temperat-continental, cu temperaturi variate qi precipitalii reduse; - predominr formaliunile ierboase, de deqert, pldurile fiind foarte rare; - datoriti suprafelei mari qi a unor particularitifi distincte pentru anumite teritorii, subregiunea a fost divizatdin 4 provincii: - provincia ponticd; - provincia stepelor vest-siberiene ;
58

- provincia turanicd sau provincia pustiului central-asiatic;

provincia armeano-iraniand (Asia Micd, Iranul, Armenia). 5. Subregiunea mediteraneanl - ocupi teritoriile din jurul M6rii Mediterane, - condiliile climatice (veri uscate gi secetoase, ierni bl6nde gi umede) fav oizeazd, pldurile gi tufEriqurile xerofile cu frunze dure qi mate;
-

- cea mai mare parte din flora

6. Subregiunea macaroneziani

mediteraneanb igi

are originea

in

cea

tropicalS,

adaptatd Ia climatul secetos;multe specii au caracter sempervirent.

- cuprinde insulele din nord-vestul Africii, reduse ca suprafali;

formaliuni vegetale: tufEriguri

qi

plante suculente

in

locurile joase, p[duri

subtropicale umede sempervirente. piduri de pin qi tufrriquri la altitudini mai mari; - cele mai multe specii au caracter endemic, unele au origine mediteraneana, iar altele origine tropicali, mai frecvent este curmalul. 7. Subregiunea nord-africani-indianl de pustiu - se intinde in nordul Africii, Peninsula Arabia qi nord-vestur Indiei; - flora este foarte slrac[, ca urmare a condiliilor de degert; plantele prezintl spini. 8. Subregiunea nord-americanl de est - se intinde din Alaska p6nd la Atlantic (Marile Lacuri), unde predomin[ pddurile de riginoase, qi de aici pani in Golful Mexic, unde sunt prezente padurile de foioase; - se imparte in 4 provincii: ' - provincia Alaska-Canada - provincia pidurilor de conifere; in asociafii cresc qi c6teva specii
de foioase; - provincia Marilor Lacuri americane - predomini tot coniferele, clar apar c6teva specii caracteristice de rdqinoase gi de foioase: Thuia occidentalis, Junipenis occidentalii, Acer sacchirum

(a(arul de zahlr); - provincia Mississippi-Alegani - ocupi bazinul mijlociu al fluviului Mississippi, in care predomin[ pidurile de foioase; cAteva specii caracteristice: fagul cu frwzalatd, (Fagus giandtfolia), arlarul (Acer negundo), nucl'd negru (Juglans nigra), arborele de lalea, salcdmul (nibnil care
cre$te spontan;

- provincia statelor sud-atlantice - se caracterizeazi prin predominanla speciilor de influenld tropicall, dintre care chiparosul de mlagtini (Taxodium disthiium) qi cdteva specii de pini de nisip litoral (Pinus rigida, P. palustris). 9. Subregiunea nord-americani de vest (pacific[) - cuprinde zona literal[ a Pacificului din sudul Alask[i pdni in nordul peninsulei California, iar in interior p6ni la Munfii Stdncogi; - clima este oceanic[, umedi spre ocean, gi secetoasr spri interior; - formafiuni: in zona litoral6 sunt prezente p[durile de conifere pluviale, spre sud predomini pidurile de Sequoia, in zona cu climat secetos (intre Si"rru Nevada gi Munlii Stdncoqi) se intinde un teritoriu de semipustiu. 10. Subregiunea preriilor nord americane - este rdsp6ndita in partea centrald a S.U.A.; - climatul este temperat continental de nuanli excesivi; - formafiunea vegetal6 caracteristic6 este preria; inillimea ierburilor scade de la est (1,5 m) la vest (40 cm),

59

5.2. REGIUNEA

NEOTROPICALA

- principalele biomuri sunt: pddurea ecuatorialS umed[, pidurea umedd extratropical[, savane, pdduri semiaride, piduri subtropicale, stepe, piduri de Araucaria 9i Podocarpus, p6duri subantarctice umede d; Wothofagui, turb6rii de
Sphagnum gi vegetalie alpin[ pe culmile Anzilor;

fiind cele din familiile Palmae, Enphorbiace, Myrtaceae, Cactaceae;

- cuprinde Mexicul, America Centrali gi America de Sud; - flora este foarte bogat[ qi diversificatd (peste 70.000 specii), mai

r[spdndite

dupi cercet6torii americani, fiecare avand una sau mai multe provincii: l. Subregiunea Caraibilor - cuprinde mai multe provincii: - provincia America Centrald sau mesoamericand montand, care cuprinde zonele montane (1000 - 4000 m) din Mexic, Guatemala qi Panama; vegetalia este dominaii de piduri de pini cu cdteva specii de brad qi chiar stejar; fauna: ursul, coiotul, puma, rozdtoare.. - provincia xerofild mexicand - vegeta{ia gi fauna sunt adaptate la secete de p6nd la 11 luni. Cresc Acacia, Yucca, Idria, slbarbugti qi graminee; - provincia Caraibilor - cuprinde Antilele Mari gi Antilele Mici; datoritd condiliilor foarte variate, diversitatea este foarte mare: numerogi palmieri, piduri de pin, de stejar, de mangrove; - provincia Guajira cuprinde litoralul nordic columbian gi venezuelean: clima este secetoasa vegetafie mai srracd cu caracter xerofil: arbori, arbuqti, palmieri, cactugi ; - provincia insulelor Galapagos se caracterizeazd. printr-o repartifie etajatd a color 640 specii de plante: arbori de mangrove, urmata de o zonl aridl dominat[ de cactugi arborescenli (Opuntia), acacii qi Prosopis, iar pe platourile umede cresc ferigi gi rogozuri. 2. Subregiunea braziliani sau amazonian[ - cuprinde zona de mijloc a Americii de Sud gi o parte din America Central6 gi a fos,t imp[rlit6 in 9 provincii; climatul este cald gi umed qi ca urmare flora qi fauna sunt foarte bogate gi diverse;predomini speciile de leguminoase, lauracee, myrtacee, palmieri. - provincia amazoniand ce se suprapune peste bazinul Amazonului - vegetafia este constituiti din p[durea ecuatorialI numit[ selvas; - provincia pacificd in partea vestic[ a Arizilor - p[duri asemanltoare cu selvas, iar inzona litorall mangrove;

tropicald sau braziliand gi subregiunca Anzilor -

regiunea este imp[rlitd in 3 subregiuni, dupd cercet[torii europeni:

li

in

central -americana,
5

subregiuni

conifere in zone montane (Podocarpus);

'provincia de las Yungas - o ihgie ingustd pe flancul estic al Anzilor (3500 m); p[duri tropicale umede, pdduri cu finze idzlrtoare (Alnus) gi p6duri de

p6lcuri de arbori (palmieri); - provincia venezueleand in continuarea savanei, pdnb in Anzi; p[duri pluviale qi p[duri in alternant[ cu savane; - provincia atlanticd - fhgie in zona de coastE a Braziltei (7 _ 30 o lat. S), pdduri pluviale de mangrove pe coastele inundate; - provincia del Paramo (3800 4500 m alt.) in Venezuela, Columbia,
60

- provincia cerrado - pe Platoul central al Braziliei (500 1000 m). predomind formatiuni de ' -'--- -savan6 fErI sau cu arbori, funclie de umiditate; - provincia Paranense in sudul Braziliei, NE Argentinei qi E Paraguayului; paduri subtropicale (sempervirente), piduri de conifere qi savanele, in c6mpie. - provincia de savand in Llanosul din Venezuela gi Columbia - predomina gramineele; apar gi

Ecuador; sunt foarte frecvente speciile Espeletia alba

arborescente inalte de 3 m, terminate inrozetd..

gi E.

harvegiana

plante

3. Subregiunea Guyana - include un platou inalt p6nd la2000 m alt.,

situat in NE Americii de sud; 8000 specii endemice: frecvente: rogozuri, graminee, bromeliacee;

- are o intindere foarte mare: un spaliu din NE Braziliei, sub denumirea de provincia Caatinga, gi un vast teritoriu din NV Argentinei, Sudul Boliviei gi

4. Subregiunea Chaquena

cu frunza clziltoare, teritoriile

cactugi; a fost divizat[ in 6 provincii;

centrul Paraguaiului; - cuprinde o p[dure deschisi de

climi caldd gi secetoas[. in NE Braziliei, p6duri xerofile secetoase cu stepe sau tufiguri xerofile gi

- provincia Caatiga - pidure deschis[ in N-E Braziliei: clima este cald6 gi secetoasd; vegetafia prezintd. caractere xerofile; piduri cu frunza cdzdtoare gi palmieri ce-gi p6streazd,frunzele,
cactugi arborescenfi gi mici; - provincia Chaquena - ocupl cel mai intins teritoriu in sudul Boliviei, Paraguay si nordul Argentinei: climat continental (500 - 1200 mm/an); se int0lnesc plduri xerofile cu frunze cdzdtoare, cu strat de graminee; in teritoriile mai secetoase se int6lnesc stepe cu arbugti qi cactugi; - provincia Espinal - f6gie arcuiti in centrul Argentinei, cu clima caldi gi umed6 (1000 3000 mm); p6lcuri de arbori Prosopis, Acacia, graminee.

1000

xerofile in amestec cu cactuqi arborescenfi; - provincia Montana - in V provinciei Espinal, intre 27 40 o lat. S, vast teritoriu arid cu clima cald[, secetoas[ (80 250 mm/an); flora este omogen6, dominata de Lareea, Prosopis gi alli arbori alcf,tuind formafiuni de matorral; - provincia Pampas - bazinul inferior al rdului Parana, 0,5 mii km2, clima este umeda (1200 - 600 mm), iar temperaturile moderate (13 17 "C); vegetalia este formata din graminee sub forml de tufe (60 - 100 cm); acolo unde precipitaliile sunt reduse cre$te o vegetalie lemnoasd de Prosopis qi soc. 5. Subregiunea andinl patagonezl - se intinde de-a lungul Anzilor gi mai cuprinde degertul' peru-chilian gi stepa
patagonezd;
- cuprinde 5 provincii: cu vegetalie xerofil[ (in Munfi Anzi), vegetalie tipicl de stepi (tot in Anzi la 3000 - 4000 m). vegetafie de degert (in Peru Chile pJcoasta pacifice); 9i tufi$uri xerofitice pitice (numit6 matorral) (Chile partea central[) ql tunguri lepoase cu graminee in Patagonia (sudul Argentinei); - provincia andind tnaltd - cuprinde cordiliera andinl intre l0 - 54 o lat. S; clima este rece, vegetafia are caracter xerofil - predominI gramineele; - provincia Puena - interiorul Anzilor 3000 4000 m alt., clima este rece qi secetoas[: vegeta,tia tipicd de step[; - provincia deqerticd peru-chiliand - pe coasta pacifici intre 5 - 30o S; clima este caldi 9i extrem de secetoasI; vegetalia foarte s[racd, - acacii,cactugi, subarbugti feposi; - provincia central chiliand - o pafie din Chile, formaliunea-de matorral, Lhguri xerofile -

provincia Prepunena NV Argentinei intre 22 gi 30" lat. s, 3400 m, clima este caldd qi secetoasd; predomin6 vegetalia

la alt. de de tufiquri

pitice;

provincia Patagoniei - in sudul Argentinei; temperaturi medii anuale cuprinse intre 5-15 lC, precipitalii 100 - 270 mm/an; flora este reprezentatd de cdteva specii de grurrin". gi tufrriguri
lepoase.
61

s.3. REGTUNEA AFRTCANO-MALGA$A

- cuprinde cea

mai mare parte a Africii, impreuni cu l-le

Madagascar,

Seichelles, Comore, Mascarene gi Socotra;

- vegetalia este formatd

- predomin[

din formaliuni de stepi, savan[, pdduri tropicale

caducifoliate gi p[duri tropicale umede sempervirente; - vegetalia seamInd cu cea indo-malayezianl; Rubiaceae (Coffea arabica), Palmae, Poaceae. 1. Subregiunea africani sau etiopianl

specii din familiile Moraceae, Euphorbiaceae, Mimosaceae,

- include toatd partea centrald a Africii - savane qi p[duri tropicale umede; savanele sunt alc[tuite din ierburi inalte gi diferite specii de arbori cu frwza

cdzdtoare; funclie de specia lemnoasi se disting: savane cu acacii, savane cu baobabi (Adansonia digitata) gi savane cu palmierul Borasus flambelifera. - piduri tropicale umede in vestul Africii, bazinul Zair (Congo) gi zona litoral[ a Golfului Guineea cu liane, epifite, ferigi; aici cresc arbori de cafea, de cola, mahonul; - la nord de aceastd subregiune - degertul Sahara; la sud - vegetafie de step6 gi de pustiu (Kalahari qi Namib - aici creqte Welwitschia mirabilis). 2. Subregiunea Capului - in SV Africii - climat de nuanf[ mediteranean[; - vegetafie de savane, de semipusliu gi tufiguri cu frunze dure; - flora este foarte bogat[ - peste 12000 specii dintre care multe endemice: multe ericaceae, asteracee, geraniacee, gladiole, frezii, asparagus, piciorul cocogului, in, miceg, urziea, colilia. 3. Subregiunea malgapi - cuprinde un arhipelag de insule (sus menlionate); - numeroase specii endemice; - vegetalie format[ din p[duri tropicale umede in est (predomini palmierii), savane cu baobabi (Adansonia digitata) in partea central5 qi nord-vest, semipustiuri in partea de vest, cu stepe qi formaliuni de cactugi si aloe. 5.4. REGIUNEA

INDO-MALAYEZA

- cuprinde un teritoriu vast: aproape toati India, Sri Lanka, Pen. Indochina, I-le
Indoneziei 9i Filipine;

- are legituri cu regiunea holarctic[, africano-malgagS gi australianl; - flora este foarte vaiatd gi bogatl (58.000 specii); - vegetalia este constituit[ in cea mai mare parte din p[duri ecuatoriale;

sunt

prezente

pidurile de mangrove pe litoralul peninsulei Malacca gi pe coastele Birmaniei. iar zonele

musonice

sunt ocupate de p6duri tropicale cu frurva cdziltoare; teritoriile

de evolulie a grupelor de plante
gi

defrigate sunt ocupate de savane; - fauna este foarte bogatl gi diversificati:

regiunea reprezinti principalul centru

animale.

- flora foarte variati: pnduri tropicale, plduri musonice cu frunza ctrzdtoare gi formaliuni ierboase de tip savani; in India cresc cei mai frumogi arbori cu frunze

1. Subregiunea

indiani

cdzdtoare ce dau lemnul trandafuiu, lemnul negru de abanos (Diosphiros melanoxylon), lemnul alb de santal (Santalum album). 2. Subregiunea malayezl

include aproape intreaga Indochini, Peninsula Malacca, I-lele Indoneziei

si

Filipine;

- clima se caracterizeazdpintr-o umiditate foarte mare; - se dezvoltl o pddure tropicald umed[ tipicd cu numeroase specii de palmieri: palmierul de cocos, arborele de pdine (Arctocarpus integer), ficusul (Ficus elastica) - cel mai important
dintre Moraceae, arborele de mango (Mangifera indica), arborele de cuigoare, bambugi, ferigi
arborescente, epifite. 5.5. REGIUNBA

AUSTRALIANA

separat total in terfiar, ca unnare, din 12.000). Formaliuni vegetale caracteristice: plduri tropicale umede (pe ![rmul estic qi Noua Guinee), piduri subhopicale umede (de-a lungul litoralului pacific), plduri subtropicale uscate, intens savanizate (spre zonele continentale), savane cu qi frr[ eucalipfi (continui formaliunea anterioard), scrub (in centrul secetos), pustiuri cu ierburi xerofile, alternAnd cu scrub (pe teritoriile
75Yo dintre specii sunt endemice (9000

Cuprinde Australia gi insulele din

jur. Continentul s-a

centrale).

Fauna ocup[ prin vechime

conseryat
subregiuni.

al doilea loc in lume dup[ cea neozeelandezd.; s-au cele mai primitive mamifere: monotremele (echidna gi ornitorincul)'
separat

gi marsupialele (150 specii); mamiferele placentare sunt slab reprezentate.

Are unele areale eu particularit[1i foarte distincte, ca urmare s-a

1. Subregiunea australiani - condilii naturale foarte variate:

in

partea vestic[; clima:

-

relief - un imens podig m[rginit de munli in cu nuanla ecuatorial[ in N gi NE, tropicall secetoasi in

centru, subecuatoriald in SE;

genuri caracteristice; Eucalyptus qi Acacia cu cate 400 specii fiecare

sempervirente ce formeazl pdduri veqnic verzi: eucalipfi se intdlnesc gi in savane gi in semidegert. Acacii se int0lnesc in centru gi vest, formind scrubul australian; creqte gi laurul. 2. Subregiunea Noua Guinee

plante

- climat tropical umed favorabil pddurii ecuatoriale cu

palmieri, arborele

de

- fauna se aseamlnd cu cea indo-malayezd; in insula Komodo (Sondele Mici) trdiegte varanul uriaq (Varanus ktmodensis), cea mai mare gopdrl[ camivor[ din lume(2-3mlungime).
4. Subregiunea Noua Zeelandil oceanicd in partea sudic6;

paine, de cauciuc ai cdteva specii de eucalipfi specifici florei australiene; - insula este un adevirat paradis al pdsirilor - numai pisIrile paradisului num6r6 peste 100 specii. 3. Subregiunea insulelor Maluku, Sulawesi si Sondele Mici - face traruifia intre subregiunea malayezi. gi cea australiani; - vegetalia este formatd din piduri ecuatoriale edificate palmieri;

- condi,tii climatice de nuan![ subtropical[ in - formaliuni vegetale: pdduri umede

63

partea nordic6, gi de nuanld temperat-

subtropicale,
;

(N o t ho fa gu.s), p6duri subalpine qi tufrri guri s empervirente

plduri umede

antarctice

- sunt frecvente specii sempervirente de ferigi arborescente, conifere cu frunza latd (Podocarpus) gi fagul austral Nothofagus; in p6durea subtropicalS sunt prezenfi palmierii qi brazli; - Fauna este foarte sirac6 in mamifere; pisirile nezburitoare sunt foarte bine reprezentate; este prezentd, Sphaenodon (Hatteria) - cea mai primitiv6 reptild actual[.
s.6. REGIUNEA POLTNEZIANA (ARCTTINOTTCA)

Cuprinde parte din Melanezia (I-lele Solomon, Noile Hebride, Noua Caledonie gi Fiji), Micronezia (l-le Mariane, Caroline, Marshall, Gilbert) gi Polinezia Central[ (I-le Samoa, Touamotou gi Hawaii); aceste insule sunt de naturd wlcanic6 sau coraligen[ - flora gi fauna sunt

piduri de cea![ pe culmile munlilor qi pnduri

sunt endemice. 5.7. REGIUNEA

- pe insulele mari cresc plduri hopicale umede cu specii de Ficus, Eugenia, in zonele muntoase se intdlnesc p[duri subtropicale cu ferigi arborescente (Atsophyla),
de mangrove pe

sirace; singurul arbore prezent pe toate insulele este cocotierul (Cocos nucifera):

litoral; in Hawaii 80 % dintre specii

ANTARCTICA

Cuprinde I-le Falkland, Georgia de Sud, Kerguelen, Macquarie, Auckland, extremitatea de SV a Americii de Sud gi Antarctida.

Flora gi fauna sunt foarte sirace, adaptate

la condilii

foarte vitrege; formafiuni

caracteristice: p[durea valdiviani sempervirenti gi umedd cu fag austral, arbugti gi gimnosperme; p[durea magelanic[ mai rece dar tot umed[ (cu Nothofagus antarctica gi N. pumilio), situati mai spre sud; tupdra cu licheni, mugchi, ferigi, citeva specii de plante cu flori este prezent[ in preajma firmurilor. in America de Sud se delimiteazd o piovincie iubantarcticl cu climat umeO (1OOO 5000 mm/an) ce favorizeazd dezvoltarea pidurii de foioase cu frunze persistente ori cdzitoare de Nothofagus, coniferele Araucaria, Podocarpus Si Larix valdivian gi de asemenea cedrul chilian.

64

6.

VEGETATIA ROMANTEI

6.1. STRUCTURA

VEGETATIEI ROMANIEI
caracter

;; se manifestd pe teritoriul Romaniei qi, de asem.r.r; ;-;T.".1rn".rj" '"ilo u, fi cea panonic[, cea ;irici, cea mediteraneani qi cea ponticd'cormofit"l" oin nomarrlu inJr*"ura 3350 specii incadrate la 152 de sunt spontar" er. Beldie rrqiqj-ir;rdi eaz6 noralirii noastre in e grupe de }H1llr:tffi||,"1"1'
a) Elementul circumpolar gi alpin (14 %) b) Elementul eurasiatic y,i. Specii tzg europene: molidur (pice^a abies),bradul (Abies alba), stejarul peduncurat (e"y,y1 )onrri, s9n;nrir (Tilia cordata), cal1rutl (carpinui' ietutus), q"rr"rr- p)ro"o1, fagar (Fagus syrvatica). teiul

izeazd, printr-o mare complexitate, consecinld a interferenlelor climatice, ca o edafice qi uio-irio.l;are ceror trei subregiuni fitogeografice ale regiunii holarctice; euro-siberiand, ponto-central-asiaticr gi mediter;;,

inveliqul vegetal al !5rii noastre se

f;::il:9r;lr:rt"""
er"r":)fr8::#:;yl
e)
,

eurasiatice: pinut mediteranean

(Pini

;i""r- (d;tus aveilana), pi-duceru r (crataegus 'vtr"'ra, iesteacdnur 6"ito penduta),lepogica

cerut (euercus cerris)

(6 %): stejarii termofili

(tg %)

pi

garnila

d) Elementul sudic

Elemenrur continental

Ai sud_est european

qi poniic

'ff{lf,i#;lf.rumbarul

(Prunus spinoia),mai multe

d v,i Specii p?31i":_ sunt arfarur tdtdrdsc (Acer

ip*iia" cotitii (stipa r"rlnir,
s.

joannis, s.

f) Elementul atlantic (3 %o) g) Elemenrul endemic (4 io) h) Elementul adventiv (2 %o) i) Elemenrul cosmopolii (: lo)
ocupatr de vegetalia spontand reprezintd 43 yo,din care pe uniti{i de relief (v. a) in regiunile de c6mp ie 16 oh; b) in regiunile de deal37 o/o; c) in regiunile demunte 47 6/o. Datoritr particularitdlilor fizico-geografice ale teritoriului ldrii_noastre, se pot distinge dou6 tipuri de zonalitate: latitudinalr (d;i;;ili1iei pe gr"Ciir'"irtudinarr (r,rb irf;;nra relietului). vegetafia spontanr ocupr cea.43i/ooi" rrpr"'aJiirtir"p^*;#il\i)'r*egiunile munte,37o/oin cele de dealuii gi de 16% in caryil particularit[file geografice' vegetatia Romaniei'apa4ini frzicoJg_g3).prin zon"1'**9.ur.-iu paauriio, a. ioiour. caducifoliate). Influenfa continentala tu'if"rtd'pJn'pr"r"nta unui terito;iu redus ca suprafafa, incadrat in zona '" -"i.*tinse ce a. t intre prima de pddure, "".,.u Pe altitudine'.vegetaJia se dispune in etaje care se succed astfel: etajul colinar, etajul montan (cu subetajele: inferior, rrip"rirrl,..iu.lut ri -u'*u'iu.ro,"-uniou,i,'al' etajut alpin, timitele etajelor sunt Tdy o.i.nturea versanrlor, de curenlii ;:ffi:fii.,*X,:i:iiJ::l'j::"1u

a.irr"u,ffifa

d.ail;

{ft::;:^i;i;::Y;;:;:Wt"'ii

yl,,"r"

.rl;til;

65

6.2. ZONELE DE VEGETATTE DrN ROMANTA

6.2.l.Zont

de stepi

Prin stepd se inlelege zona pe care, datorit6 unor anumite condilii de climi gi sol, se instaleazi o vegetalie ierboasi caracteristicl, iar vegetalia lemnoasi este reprezentati prin c6teva specii de arbuqti gi subarbugti. La noi existd, stepd primard in Dobrogea central[ gi sudicl, eshrl B[rdganului gi sudul Moldovei. Insular se mai intdlnesc ochiuri de stepd in C6mpia Romdnd gi in Oltenia. Caracteristici: - relieful dominat de c6mpii gi coline joase: 0 150 (200) m alt., - climatui continental excesiv (precipitalii - 350 - 450 mm/an, temperatura medie anuali l0 - 11,5 "C), - solurile - in general cernoziomuri tipice qi carbonatice, iar ?n Dobrogea, litosoluri de tipul rendzinelor. Vegeta{ia tipicl este reprezentatd de dou[ asociafii: as. Agropyretum cristati Prodan 1939, edificatl de pirul cristat gi prezentl pe cernoziomuri;

- as. Stipo ucrainicae

Festucetum valesiacae

de colilia ponto-caucaziand cu piiuqul de stepl, frecventr pe litosoluri. Degradarea tuturor pajiqtilor naturale a determinat evolulia spre fitocenoze de b6rboas[

Dihoru 1970, edificati

(Botriochloa ischaemum), iarba de sadind (Chrysopogon grytlus) ori de negara (Stipa capillata).

9i palustre), ruderale (de-a lungul drumurilor); vegetalia lemnoasd este formata din specii ca: Prunus spinosa, Cerasus avium, Amygdalus nana, Paliurus spina-Christi, Jasminumfruticans,
prezente sporadic in insule de p5duri qi z[voaie. 6.2.2. Zona de silvostepl

Sunt prezente qi asociafii intrazonale (vegetafie de nisipuri gi de s[raturi), grupari azinale (acvatice

Zona silvostepei sau stepa ca pdduri face trecerea lazonaforestierl. La noi ocup6 suprafefe mai mari decdt stepa, gi constituie o subzonl in care se glsesc piduri mici cu arbori pipirnicili, mai ales din genul Quercr;s. Relieful are altitudini de 50 300 m maxim, in Moldova gi Dobrogea, gi de 50 - 150 m in restul [6rii. Clima are temperaturi medii de 9,5 11 "C, precipitaliile oscil6nd intre 500 - 600 mm/an, iar perioadele de secetd fiind mai reduse. Vegeta{ia Lmnoase este format[ din: Quercus pedunculiflora, Q. robur, (Jlmus foliacea, Acer tataricum, Cornus mas, Crataegus monogma, Prunus spinosa etc. in silvostepd nordicl fitocenozele sunt edificate de stejar, tufan gi glldig - as. Aceri tataricoQuercetumpubescenti-roboris Zolyomi 1957, de tufan, stejar balcanic qi g6alg: as. Aceri tatarico Quercetum virgilianae-pubescentis BarcS 1973, ori numai de tufan: u". Ltthitp"rrno - euercetum pubescentis Br.-B l. I 929, Borza 1937 . In partea sudic6, pldurile se caracterizeazd prin complexe in care stejarul brum6riu (Quercus pedunculiflora) deline un loc de seam[. Tufrrigurile aparlin asocialiilor edificate de migdalul pitic Ai porumbar cu p6ducel. Vegetalia ierboasd este cea caracteristic5 stepei; este considerat[ ca qi caracteristicb asocialia Medicagini-Festucetum valesiacae Wagner 1941, edificati de piiugul de step6 gi lucerna mlruntl. Sunt prezente de asemenea gruplri intrazonale (semihalofile) gi azonale (grupari de lunci, acvatice gi palustre).

66

6.2.3.2ona nemorall
AceastS zoni ocupi suprafele intinse in Oltenia qi Muntenia, Banat gi Crigana, in centrul Transilvaniei, mai reduse in Moldova qi cu totul izolat in Dobrogea. Relieful este reprezentat de cdmpii inalte, coline 9i platforme joase ori de dealuri cu altitudini de 150 - a00 (500) m. Climatul se diferenliazdin2 tipuri: unul cald gi moderat umed in sud gi vest, iar altul mai rdcoros gi umed in nordul Moldovei gi in Transilvania, astfel incdt, vegetalia se subdivide in 2 3 subzone:

pldurilor pldurilor subzona pidurilor

subzona subzona

de stejari xeromezotermofili (sau a pldurilor de cer gi g6mi1d); de stejari mezofili (sau subzona stej[reto-gorunetelor); de tranzifie.

Asocialiile caracteristice zonei nemorale sunt: pentru Moldova -asociafia edificatd de tufan (Quercus pubescens) qi stejar (Quercus robur) -as. Aceri tatarico-Quercetumpubescenti-roboris Zolyomi, 1957, c6rpineto-teiqe - as. Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Donip, 1968, cirpineto-stejnrige - as. Aro orientale-Tilio-Carpinetum; in Dobrogea sunt frecvente fitocenoze de stejar brumlriu cu g6rni16 sau cu tufan - as. Aceri tataricoQuercetumpubescenti -pedimculiflorae, Zolyom| 1957, asocia{ii de tufan (stejar pufos) gi c[rpinild in care este frecvent bujorul romdnesc; in Muntenia gi Oltenia, Banat gi Criqana se intdlnesc cerete, girnilete ori cereto-gArnilete pe locurile mai joase cu exces de umiditate primivara (as. Quercetum cerris, Q. frainetto, Quercetum fraineto-cerris), pe platourile mai inalte, afirm6ndu-se gorunetoceretele, goruneto-gdrniletele gi clrpineto-teigele. in Transilvania predomind piduri de stejari mezofili: stejSreto-gorunete, stejlreto-cirpinete, iar in ,,Cimpia Ardelean[", in goruneto-stejirete se infiltreazi gi gladigul. in toate regiunile zonei nemorale sunt prezente clrpineto-frgete, chiar c[rpinete pure gi goruneto-clrpinete. Tuflrigurile rentltate in urma defriq[rilor sunt dominate de porumbar gi p[ducel; gibliacurile sunt formaliuni vegetale de influen{i submedi-teraneand cu cdrpinilI, scumpie, liliac, mojdrean. Vegetalia ierboasb are caracter xero- gi xero-mezofil, qi este constituiti din: fitocenoze de paiug de step[ 9i lucerna m6runt[, fitocenoze de piiug de step[ cu piiug sulcat, fitocenoze de p[iug sulcat sau rupicol, pajigti de rogoz pitic cu obsigS, in Transilvania. Din loc in loc sunt prezent qi fitocenoze extrazonale numite "ochiuri de step[".
6.3.

ETAJELE DE VEGETATIE DIN ROMANIA Etajul colinar

6.3.1.

Se intinde ca un brflu cu l61ime variabili la poalele Carpalilor gi sub form[ de insule pe "culmile" din Dobrogea (V.Cristea, 1993). Relieful vllurat are altitudini de 300 - 600 (700) m, solurile sunt brune argiloiluviale tipice, luvice sau pseudogleizate. Clima se caracterize,azd p/rn temperaturi de 7,5 - 9 oC gi precipitalii medii de 600 - 750 (800) mrr/dn, fbr6 perioade prelungite
de secetl.

Pidurile de gorun, denumite gi "gleauri de deal" se diferenfiazdingorunete qi gleauri cu flord de mul, gorunete cu flori acidofil[, gorunete cu subarbugti acidofili, gorunete cu subarbugti xerofili. Dintre acestea, menlion6m cAteva specii caracteristice: Quercus robur, Q. petraea, e. fraineto, Q. pubescens,' alte specii lemnoase: Carpinus betulus, {Ilmus foliacea, Acir platanoides, A. campestre, Fraxinus excelsior, Tilia cordata, T. platifulia, Crataegus monogyna, Sambucus,
Cornus etc.

67

Tufrrigurile sunt alcituite din porumbar, pdducel pi alun. Extrazonal, apar ceretele, ceretogorunetele, stejireto-gorunetele, stejSreto-cirpinetele. Azonal, apar arinipe, sdlcete, r5chitiguri gi sdlceto-plopiquri. Vegetafia ierboas6 este format[ predominant din fitocenoze de iarba cdmpului cu pdiuqul sulcat, iarba cdmpului cu vitelar qi lucerna miruntl cu pliuq de stepi.
6.3.2.

Etajul montan

Se diferenfiazdin 3 subetaje: inferior, mijlociu gi superior. Asociafia caracteristicd pentru subetajul inferior este reprezentatd de frgete cu brusture negru, pe soluri slab acide-neutrofile, fbgete cu wlturicd {Hieracium transsilvanicum) pe versanlii inclinali cu soluri brune acide. Unele frgete, in funclie de situarea lor geografi cd prezintl. influenle mediteraneene, balcanice, sud-estice. Subetaiul montan mijlociu sau cel al pddurilor de amestec reprezintd, o bandi de trecere spre p6durile de conifere. Fagul se g[segte in amestec cu bradul sau cu molidul. Vegetalia ierboas6 este formatd din fitocenoze de iarba c6mpului cu vilelar gi iarba cdmpului cu p[iug rogu. Subetaiul ,nontan superior. Este prezent in toate grupele Carpalilor gi se mai numegte pi "al molidului" sau etajul "boreal". Relieful este reprezentat de masive muntoase cu vii inguste qi depresiuni intramontane, altitudinea fiind cuprinsl intre (900) 1200 qi 1700 m (1800) (in Moldova limita coboard pdni la 600 m in Depresiunea Domelor). Solurile sunt brune acide, brune podzolice gi podzoluri, brun-eumezobazice gi uneori litosoluri. Clima se caracterizeazd,printemperaturi medii de 4,5 - 2,5 "C gi precipitalii medii de 700 - I I 00 ( 1400) mm/an. Vegetafia lemnoas[ este reprezentatd de molidige, aqa numitele "molidige pure" care au in stratul ierbos vulturic[ transilvani (V.Cristea, 1993). La limita superioari apare ienuparul gi in cdteva masive z6mbrul (Pinus cembra). Stratul ierbos este constituit din mlcrigul iepurelui pe soluri mai uscate, muqchi gi Luzula silvatica pe versanlii cu umiditate ridicati. Specia cea mai frecventd este Picea excelsa care se poate gdsi in amestec cu Abies alba gi Pinus siliestris; mai rar apat Larix decidua, Fagus silvatica, Betula verrucose, Sorbus aucuparia. Spre limita superioarl apat Pinus montana (neapln), Juniperus nana (ienupfur), Alnus viridis. Dintre arbugti apar frecvent Rubus idaeus, Sambucus racemosa, Lonicera xilosteum. Stratul ierbos este mai slrac dec6t in etajul precedent - apar frecvent Oxalis acetosella, Impatiens nollitangere, Pyrola uniflora, ioo

nemoralis.

Tufrrigurile sunt alcituite din soc rogu, zmeur cu zburitoare, afin. Vegetalia intrazonall este constituiti din fitocenoze de stdncirii, pinete, laricete gi diverse tuf1riquri. Vegetalia ierboasi este dominati de pajijgti, de pliug rogu gi pajigti de pliug cu p6rul porcului. in mtaqiinite oligotrofe, fitocenozele sunt edificate de muqchii de turb6 qi bumb6clri![.
6.3.3. Etajul subalpin

Etajul subalpin sau al jneap[nului este bine reprezentat

cuprinzdnd o bandl altitudinald situati intre limita superioarl a molidigelo. qi.timitu superioar[ a tufirigurilor de arbuqti. Relieful este reprezentat de versanti, platouri qi forme geomorfologice glaciare pe munlii foarte inalli. Altitudinile sunt cuprinse intre 1600 qi 2100 m: in Carpalii Orientali 1400 1900 m, in Carpalii Meridionali 1800 2400 m. Solurile aparlin tipurilor trun-acide, podzolice, podzoluri humico-feriiluviale gi humico-silicatice pi mai rar rendzine. Cti*a este rece gi umedl cu temperaturi medii anuale de 0 - 2 "C gi precipitalii cuprinse intre 800 qi 1200 mrn/an; vdnturile puternice sunt frecvente.

in Carpafii estici gi sudici

68

smirdar. TufEriqurile subalpine sunt edificate de jneapin, smirdar, ienupAr piti.. le viile umede se dezvolti tufEriguri de arin verde constituind un tip de vegetalie lemnoasl intrazonald. Afiniqele de la limita inferioarl a etajului au caracter extrazonal. Vegeta{ia ierboasi se prezintd sub form[ de pajigti de pirul porcului, pajiqti de pliuq rogu gi pajiqti de t0rsd pe terenuiile plane cu exces de umiditate. Pe versantii insorili se intilnesc grupSri edificate de piiuq 5i garofi1n. Vegetalia intrazonald. este constituitl din fitocenoze pehofile cu rogozuri, pe stdncdrille calcaroase'gi fitocenoze de buruieniguri subalpine (cu br6nca ursului, ciucurag, gtwie alpin6, etc.) de-a lungul
pAraielor. 6.3.4.

Vegetafia lemnoasi este alcStuit[ din molidige rare cu ienuplr pitic, jneap6n, afin gi

Etajul alpin

Acest etaj este reprezentat insular in Carpalii Orientali gi Meridionali la altitudini de peste 2200 m (limita coboard in Cdlimani gi Giumal5u la 1900m), lipsind din cei Apuseni. Solurile sunt scheletice, cu pH acid gi puternic acid, din tipurile humico-silicatic, brun-acidpodzolic pi rendzine alpine pe rocile calcaroase. Clima este rece gi umedi cu temperaturi medii anuale de -2,5 0 oC, precipitalii medii de 1200 1600 mm/an, v6nturi frecvente qi puternice, diferenfe mari intre noupie qi zi, perioada de vegetalie de scurtd durati.

Vegetalia lemnoasl este reprezentat[ de cAfiva subarbugti (Dryas octopetala, Salix herbacea, S. reticulata), iar flora ierboasi este bogati (mai ales pe munfii caicaroqi), constituitl din graminee, ciperacee, plante cu flori viu colorate aparlinAnd la diferite familii, muqchi gi licheni.
6.4. VEGETATTA TNTRAZONALA $r

AZONALA

- de stflncirii gi grohotiguri (specii litofite) se prezintd sub formi de p6lcuri mici sau f6gii inguste, fiind influenlat6 mult de expozilia versanfilor; predomin[ specii ca: Sesleria rigida, Festuca rupicola ssp. saxatilis F. glacialis, Gypsofilla petrea, Geum iontanum, Carex humilis, DotVcnium carpaticum, Artemisia petrosa, Silene acaulis, Poa alpina, Agrostis rupestris,
Saxifraga aizoon; continentale

maritimus;

- de nisipuri (specii psamofite): maritime - Cakile maritima, Silene pontica, sau - Apera spica-venti; - de siraturi (specii halofile): Puccinelia distans, Artemisia maritima, Bolboschoenus

- acvaticfi: fixati: Nuphar luteum (nufErul galben), Potamogeton natans (broscarila), Nymphoides pehata (plutnila), Marsilia quadrifulia (trifoiagul de balia - ferigl din belfl pulin addnci din sudul ![rii); plutitoare: Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiil (linti!6), Witypa arrhiza (lintila m6runti), Salvinia natans (peqtigoard - ferig6);
- palustrl: Phragmites australis (trestie sau stuf), Scirpus sylvaticus (pipirig), Typha \tifolia, T. angustdolia (paptxd), Glyceria maxima (man5 de apd), Caiex acutifoimis, C. ripiria,
C. vulpina (rogoz);

- mlagtini de turbirii oligotrofe (tinoave): specii ale genului Sphagnum (Sph- fuscum, Sph. nemoreum, Sph. recurvum, Sph. palustre, Sph. magellaniium) in amestec cu unele specii de Carex (Crostrata, C. stellulata, C. pauciflora) sat d,e iriophorum (E. vaginatum); - de lunci 9i zivoaie este caracteristicd terenurilor din lungul apelor, supuse deseori inundaliilor, cu apa freatici la mic[ addncime, umiditate atmosfericfmare.gi extreme mari ale temperaturii; flora lemnoasi este formatS din sdlcii (Salix alba, S. fragilis, S. purpurea), plop
69

(Populus alba), anin (Alnus glutinosa)

ulm (Ulmus foliacea), frasin (Fraxinus excelsior), pdr pldure! (Pirus piraster) dintre esen{ele cu lemn tare; in flora ierboasl predominl urmitoarele specii: Carex gracilis, C. distans, Iris pseudacorus, Alisma plantago-aquatica, Agrostis stolonifera, Euphorbia palustris, Mentha
quati c a, Ly t hrum s alic aria; - ruderall pi segetall este formati din buruieni care se dezvolt[ pe terenurile influenlate de activitatea omului: in jurul apez[rilor omenegti, pe marginea drumurilor,.pe terenurile virane a

dintre esenlele cu lemn moale

gi stejar (Quercus robur),

vegetalia ruderald (Polygonum aviculare, Lolium perenne, Plantago maidr, Malva pussila, Sambucus ebulus) - gi, in culturile agricole - vegetafia segetalE (. grostemma githago,
Chenopodium album, Galinsoga parviflora, Sonchus arvensis, Solanum nigrum).

70

l.

Elementele floristice cu o r6sp6ndire largi pe tot Globul se numesc: a) adventive

(0,25 p) c) endemice 2. Care dintre speciile de mai jos sunt endemice: a) Urtica dioica b) Ardea cinerea (0,25 p) @Nimphaea lotus var. thermalis 3. Plantele care se r6spdndesc prin intermediul apei se numesc;
a) anemochore

$cosmopolite

b) zoochore 4. Plantele iu6itoare de umbr6 se numesc: a) euriterme b)

(0,25 p)

@hidrochore

heliofite

(0,25 p)

5. Plantele care oier iama gi supravieEuiesc prin seminte se numesc:

@umbrofile
b) c) camefite

@tr.ofit"

epifite

(0,25 p)

6' Relalia prin care o specie este inhibat[ in cregterea ei de produsele de secrefie ale altei specii, aceasta nefiind afectati de prima, se nume$te:
a) simbiozi

@amensalism c) priddtorism 7' Rdspandirea geograficd a speciilor migratoare

a)

(0,25 p)
se

adevdrat

reprezinti numai prin arealul propriu-zis?

(0,25 p)

b) fals

8. Denumirea gtiinlificI a mesteaclnului pitic este: a) Pinus silvestris b) Picea excelsa (0,25 p) @B"trlu nunu 9. Psamofitele sunt plante care triiesc pe nisipuri mobile: a) adevdrat (0,25 p)

b) fals

triiesc pe soluri bogate in sIruri solubile se numesc: a) calcifile b) halofile (0,25 p) c) silicicole I 1. In categoria ecologicd euri- int,i speciile cu valenld ecologicr largr:
b) fals

10. Plantele care

7t

b) Abies alba c) Pinus mugo 13. Ramurile biogeografiei cauzale sunt:

I

12. Denumirea gtiinlificd a bradului este: a) Picea abies

(0,25 p)
.....

4. Arealul biogeografi c reprezinti

... (0,5 p).

Din oliciu: l punct TOTAL: 10 pulcte

72
" ..-'1i

Angiosperme (magnoliofite) - plante autotrofe (numai puline sunt heterotrofe) lemnoase sau ierboase ce prezintd un organ caracteristic de reproducere - floarea - din care iau na$tere s[mAnfa gi fructul ce o protejeazS. Asimilalie autotrffi - producerea de substanle organice celulare din substanle anorganice gi energia luminii solare sau energie chimicd. Asimilalie heterotrffi - preluarea substanfelor organice strSine corpului, din afara acestuia, gi transformarea lor in substanle proprii, prin utilizarea energiei conlinute de acestea Organismele heterotrofe pot fi consumatoare de organisme vii (biofagi) sau consumatoare de substanli organicl moarti (saprofagi). Autoreglarea - capacitatea unui sistem de a-gi controla qi corecta activitatea proprie cu ajutorul mecanismelor de autoreglare. Bacterii - organisme microscopice, unicelulare, de forme foarte variate r[sp6ndite pretutindeni. Biocenoza - ansamblu de populalii de specii diferite, tr[ind pe un teritoriu determinat gi care reprezinti o unitate orgatizatd,la care apar trisdfuri caracteristice in plus fa![ de componentele ei populafionale, imitate care funclioneazd ca un intreg; reprezintd un nivel de organizare a naturii vii, foarte mobil, istoric constituit in biosferi. in care populafiile de specii diferite sunt interdependente nu numai teritorial ci gi funcfional. Biosfera - locul cel mai inalt in ierarhia nivelurilor de organizare a sistemelor biologice; sub aspect ecologic, reprezintd elementul de referinll primordial al mediului abiotic generaf de litosferi, hidrosfer[, atmosfer6 gi frr5 de care nu poate exista. Briofite (muschi) - plante autotrofe terestre, secundar acvatice, de dimensiuni reduse (foarte rar ating 50 cm), intermediare ca treapti de organizare intre algele verzi gi ferigi. Climax - stadiu in care se realizeazd o stare optimi a ecosistemului prin mentinerea unui echilibru mobil atAt in interacliunea dintre partea vie gi cea moartl sau minerali, c6t gi in interacflunea componenlilor autotrofi gi heterotrofi. Crosopterigieni (Latimeria chalumnae) -peSti osogi ce constituie forme de trecere caro au dus [a apanlia tetrapodclor. Echilibru dinamic - stare apropiat6 de echilibrul ideal, numitl stare mobilE de echilibru sau echilibru dinamic in care evolueazi un sistem biologic. Echinoderme - nevertebrate marine, str[vechi (din Precambrian), pentaradiare, cu numerogi lepi rigizi pe corp. Ecosfera - sistemul ce irfiegreazi intreg substratul abiotic al Pimdntului (alcltuit din stratul inferior al atrnosferei, stratul superior ai litosferei gi hidrosfer6), denumit gi toposfera, gi biosfer[ sau inveligul viu al PSmintului, alcdtuiti din totalitatea biocenozelor, respectiv a biomurilor. Ecosistemul * un sistem complex alcdtuit din biocenoz5 gi biotop, adic[ un fragment de scoa46 terestrI populat gi transformat de o biocenozE; considerat parte structurald gi funclionald a nafurii; ecosistemul este unitatea de baza a ordinii in naturd. Efectivul populaliei - numdrul total al indivizilor care alcltuiesc populalia unei specii la un moment dat. Ferigi (pteridofite) - plante autotrofe lemnoase gi erbacee care se inmullesc exclusiv prin spori: sunt primele plante ap[rute pe uscat, caracterizale printr-un corp vegetativ vascularizat numit corln.
73

temperatura exteri oari (p6s6ril e, mamiferele)

mediurlutHolrulaocro.mie

Fitocenoza -.qruqare de plante din natur6 ce poate fi o populalie vegetal5 oarecare, dar gi un reprezentant sau individ de asociafie definitd. Flagelate - protozoare ce prezint[ unul sau mai mulli flagel i (ex. Euglena viridis). Fosile urne de plante sau de animale in trecutul indepartat al scoartei terestre (trilobiti, amonili, numulili etc.); au mare importanli in stabilirea v6rstei ."tutiil Gimnosperme (pinofite) -plante autotrofe, excluslv lemnoase, cu cormul complet, alc,tuit din ridacini' tulpini gi frunze,."" iu. trecerea. intre ferigi (pteridofite) gi angiosperme; seminlele rezultate prin fecundarea ovulelor nu sunt protejate de ftuJt. " Homeoterme animale ce-gi menlin

;;. ;;ilit

#;#;:'

temperafura corpului constantl, independent de corpului cu cea a

- rnijloc de protecfie natural5 prin asemrnarea cororaliei

- talofrte rezultate prin simbio za dintre o ciuperca gi o alg6 verde sau brun6, uutot oali"heni Metazoare - subregn ce include animalele al c6ror corp este alcatuit din mai multe celule; cuprind: spongierii (bureli de mare), celenteratele_ (de tip pohp l coralii - gi de tip meduz6), viermii (la!i, cilindrici, inelali). molugtele, arrtropodele, ".rrinoa".*.i.i Mimetismul - mrjloc de protecgie natural5 intdlnit la animale lipsite de apirare prin care sunt copiate caractere ale unor animale neinrudite cu ele, ;r;;;. sunt ocolite de rapitori din cauza unor insugiri pe care le au. PeSti Dipnof _ pegti actuali cu respiralie dubll: branhiali gi pulmonard (Neoceratodus) ai cdror strimogi au triit in paleozoic. Poichiloterme - animale ce produ3 cildura proprie pufind, preluind cel mai adesea temperatura mediului inconjuritor gi eliberind nelimitat *roir.u in mediu (reptilele). Populalia - un sistem supraindividual cu caract", ,rrir.rrul in lumea vie (nu exist6 specii care si nu fie organizate micar intr-o singur[ populalie) gi uuiour" de nivel de organizare, alcltuit dintr-o grupare de indivizi de aceeagi specie, ." t ai"r" gi lclioneaza impreunf qi in relafie cu aceleagi condilii de mediu intr_un spaliu Aetemrinat. Populalii ecologice -populaliile din cadrul unei specii -'' delimitate ca urnare a adaptirii lor la condiliile particulare ale biotiputui izourii ,.proor"iiri. ii Populalii geografice (rise geografirr;. p-opuiuril * un grad mare de diferenfiere intre ele, in caair ipecieilui" p;;.no,ii genetice, t,e,at ,i renotipice ffiJ|;iI,ii:::',:'-f.Tl:fficii si

rcariza,P;:;*'{:::tr;-

insusire pe care o posedd fiecare populalie in parte, dar care nu se poate

Produclia primard

,'#JJil['fiT.L.']'ffi,T::.:XllfJ:

cantitatea de.substan![ organicr sirfietrzatd, de plantele verzi gi constituie in mod ii*"t sau indirect.,.,u

d.

hran6 penrru

74

ffH:*|p

Protozoare - animale al caror corp este alcafuit dintr-o celula, de dimensiuni variabile' de Ia un micron panlrla ca;ivacentimetri (unele foraminifere de tip Nummulites gi unele radiolare de vdrstI te(iar6). Relalii trofice - relafii ce leagd direct sau indirect toate speciile intr-o populalie unic6; aceste leg5turi asiguri t*.uitoiiuustanferor ai, -.airr neviu in cel viu gi invers. specia - reprezintd unitatea naturali o" g*prre a organismelor vii; ea cuprinde totalitatea inoiuizitoi sau fundamentale populafiilor ce aparfin unei potentiale comunitali de reproducere, cu descenden![, ;*i;r;;il"i..ror.unfe gi compo*u*"ri unitar, ca $i-cu un spafiu de r6sp6ndire caracteristic. Talofite - plante inferioare, pluricelular", iiprit. de rrdrcinr, tulpin6 gi frunze al clror corp se numegte tal. Taxonomie (sistematicd) domeniu ce se ocupd cu caracteri zarea,compararea qi denumirea totalitetii organismelo. .*irilrr" qi a celor oisparute, precum qi incadrarea fiec[rei specii in sistemur naturar de organizare a organismeror. Taxon - unitate de clasificlare; unitatea- fundamentald este specia; unitrti infraspecifice: subspecia, forma, uuri",ut"u, rasa; unitipi ,up*rp."iflce: genul, familia, ordinul, clasa, increngdfura sau filumui,..gnul. vertebratele - animale al cdror schelet axial este reprezentat de coloana -;;.-;icituit vertebrali cartilaginoasa s1y osoas[ al ciror ."{p 9i in generar din cap, trunchi, coad[ 9i membre. crasificare: ti"rolgrrri ("lj!."",), ieqti carrilaginoqi (rechinii), peqti osogi (crap, hering), amfibieni (cu co1d3 - *oo.i" a.'tii ruru*undra gi f6r[ coadr _ broasca r6ioasi), reptile (9op6rle, $6i ;r*$t.'1"rtour",

crocodli), p6sdri,

Zoocenozd _ grupare de animale de specii diferite.

['