Sunteți pe pagina 1din 177

MINISTERUL EDUCAT1,El $1 INVATAMLNTULUl

r RAUL CALINESCU

ALEXANDRA BUNESCU

MARIA NARDIN PATROESCU

• •

10 eo ra Ie

i

IIIl_

EDHURA DlDACTICA $1 PEDAGOGICA, BUCURE$TI A~:} 3

Refer'errti : Prof. dr. doc. G. Bogoescu Prof. dr. doc. G. Posea

Redactor: Viorela Anastasiu

Teh nor-edactor : Sanda Dumitra$cu Grafician : Nicolae Sirbu

PREFATA

In uitimul tirnp atentia geograjilor s-a indreptat tot mai mutt spre cunoa$terea laturii biologice a imielisului geografic, astfel cii biogeografia, $tiintii de interjereniii intre geografie $i biologie, a inregistrat progrese insemnate.

In cadrul acestui curs s-a incercat sintetizarea principalelor probleme ale biogeografiei generale $i anume: obiect de studiu $i raporturi cu alte $tiinte, bios [erii, mijloace de diseminare, factorii mediului, biotop, biocenozii, ecosistem, domenii de viata, regionarea bioqeoqrajicii a globului terestru,

In elaborarea problemelor mentionate, 0 importantii deosebitii s-a acordat factorilor mediului geografic, datoritii rolului acestora in distribuiia lumii animale $i vegetale la supraiata Piirnintului precum $i in determinarea aspectului $i morfologiei orqanismelor etc.

Adresiruiu-se studentilor de la facultiitile de geograjie si biologie, cursul reprezintii 0 necesitate obiectiuii pentru inviitiimintul biogeografic.

Totodatii prin editarea acestui curs se aduce un omagiu post-mortem profesorului dr. doc. Raul Ciilinescu, fondatoruZ cercetiirilor biogeografice in Romania.

Pentru recomandiiriie primite in elaborarea cursului cit si pentru sugestiiZe pe care cititorii le vor face, adresCim calde muliumiri,

ALEXANDRA BUNESCU MARIA NARDIN pATROESCU

CUPRINS

Capit@lul I. INTRODUCERE

A. Obiectul ~i definitia biogeografiei

D. Conceptii privind continutul biogeogr-afi oi

C. Loeul biogeografiei in eadrul stiintelor geografice

D. Lcgatura biogeografiei eu strintele biologiee

E. Relatfile biogeografiei eu alte stiinte

F. Importanta blogeografiei

'Tapitolul II. BIOSFERA -,

A. Natura, un tot unitar

B. Def in itia, lirnitelc ~i rmportanta biosferii ,,.-.--' -

Capitolul III. FORMAREA SPECIILOR $1 A AREALELOR ORGANISMELOR

A. Formarea speciilor

B. Diserninarea organismelor

1. Moduri de diseminare .

2. Obstaeole naturale in diseminare

C. Formarea arealelor .. ..

1. Reprezentarea cartografica a unui areal

2. Caraeteristicile arealelor (rnarime, forma, densitatea indivizilor)

3. Evolutia arealelor

Capitolul IV. FACTORII MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR ::;U ORGANISMELE

A. Faetorii abiotiei

1. Faetorii climatici

2. F'actorul edafic

3. Factorii geomorfologiei

B. Faetorii biotiei

1. Relatiile fitogene

2. Relatlfle zoogene

3. Relatiile bioeenotiee

C. Faetorul antropic ,

7 7 9

13 11 12:

14' 15

23 25 25 35 36· 36 37 591

64 64 107 114 12(} 12() 124- 126 128-

-------~--~~-~---. ~ .. ~--~.~~

CL'PRINS

Capitolul V. BIOTOP, BIOCENozA, BIOGEOCENOzA, ECOSISTEM

A. Biotop

B. Biocenoza ..

C. Biogeocenoza, ecosistem

Capitolul VI. DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRL'

A. Domeniul acvatic .....

1. Domeniul apelor marine ~i oceanice

2. Domeniul apelor salmastre

3. Domenirul lacurtlor sa rate

4. Domeniul apelor terrnale

5. Domeniul apelor dulci . ..

B. Domeniul terestru. zonalitatea in natura ..

1. Grupa zonelor microtermtce din ernisfera borcala

2. Grupa zonelor mezoterrnice din emisfera boreala

3. Grupa zonelor xerotermice din emisfera boreala

4. Grupa zonelor megatermice tropicale ..

5. Grupa zonelor xeroterrnice din emisfera australa

6. Grrupa zonelor rnezotermice din emisfera australa

7. Grupa zonelor microtermice din ernlsfera australa

C. Domeniul subteran .

1. Conddtrile de viata din domeniul subteran ..

2. Biotopurl ~i comunitati biotice cavernicole terestre

3. Biotopurile cavernleole acvatice ~i fauna lor

Capitolul VII. REGIUNILE BIOGEOGRAFICE ALE GLOBULUI

A. Regiunile biogeografice oceanice

1. Zona Boreala (Nordica)

2. Zona Tropicala (Ecuatoriala)

3. Zona Australa (Sudiea) . . .

B. Regiunile blogeografice ale uscatului

1. Regiunea Holarctica

2. Regiunea Neotropicala

l1aun!~aH 'v Africano-malgase

eaun!~~ 'g Indo-malaeza

'eaun!~aH . L Australo-papuasa

6. Regiunea Polineziana

l1aun!~aH .f: ..... 't Antarctica

Blbllografie

Plan~e

296 296 299 300 302 308 319 325 330 333 336 ::137

339

343

134 135 137

140 140 160 163 164 165 184 191 223 228 242 266 271 272 2R1 282 287 291

Capitolul I

INTRODUCERE

A. OBIECTUL $,1 DEFINIfIA BIOGEOGRA FIEI

Obiectul de studiu al biogeografiei 11 f'ormeaza lumea vie, componenta a mediului inconjurator, cu toate relatiile de interdependenta formate in decursul timpului tntre reprezentantii ei animali sl vegetali si intre acestla si ceilalti factori ai mediului geografic,

Raporturile stabilite intre organismele vii in cadrul mediului na-· tural, acvatic~i terestru, in decursul evolutiei lor au dus la formarea comunitatilor de plante si animale (biocenozelor). Deci, obiectul destudiu al biogeografiei este b i 0 e e no z a (v. carp. V).

Legat de ea, biogeografia studiaza deosebirile existente in cadrul' invelisului biocenotic al suprafetei pamtntului. Daca "biologul eerce-· teaza particularitatile concrete ale bioeenozelor, biogeograful le studiaza. comparativ in legatura cu particularitatrle mediului geografic" (A. G .. Voronov, 19&8).

Biogeografia este stiinta care studiazii riisp'indirea geograficii a vieiuitoarelor $i a complexelor lor (biocenoze) la suprafalia globului terestru· ca parte integrantii a inoelisului geografic, analizind totodatii eauzeleistorice (genetice) -$i ecoloqice ale acestei riispituiiri.

B. CONCEPTII PRIVIND CONTINUTUL BIOGEOGRAFtEl

Biogeografia a aparut nu ca 0 ~tiinta distincta, ci ea 0 ~tiinta lim~trofa, lntre biologie si geograiie. Astfel, G. L. B u f f 0 n (1766) a prrvit raspindirea geografidi a organisrnelor in succesiunea lor istorici. legata de "schimbarea fetei pammtului''. Mai tirziu, A 1. Hum b 0 I d t

CAPITOLUL I.

I l! . ,"

~ / .

{1767-1835), deseoperind relatii noi ale fenomenelor geografice, a pre'Zen tat lumea organica sub infl uenta medirului, Inoercind sa explice legile 'care determina fizionomia lumii vegetale din anumite locuri (lunci inun-dabile, terenuri saraturoase, deserturi ori regiuni alpine).

Infirmind caracterul etern ~i imuaoil al speciilor prin exemple aduse -din calatorta sa, C h. Dar win (1809-1882) a pus bazele biogeografiei ca '0 noua ~tiinta.

Biogeografia ca stiinta, in intelesud ei actual, incepe sa se dezvolte 'inca din momentul aparitiei necesltatii de a studia ansamblul invelisului vietuitoarelor de la suprafata Pamintului. Din lucrarile lui V. ll>. S u k a c i 0 v (1926), F. E. C 1 e men t s (1916), N. A. Bob r ins k i (1953), N. P. N a u m '0 v (1961) reiese ca pina Ia s]i~~tu~ primei [umatat;i a secolului XX nu s-au tratat problemele generale ale biogeografiei ci unele aspecte ale acesteia (geografia plantelor si geografia animalelor).

Em m. de Mart 0 nne (1927) era de parere ca ,studiul repar'titiei viebuitoarelor pe supraf'ata globului terestru si ana'liza cauzei ei este ob~ectul biogeografiei, cu cele doua ram uri ale sale, geogratia plantelor (fitogeografia) si geografia animalelor (zoogeografia)". El arata de fapt, ca aceasta rmpartire nu este rezultatul unei deosebiri de metoda 'de studiu, ci numai de obiect (animal sau planta) precum S1 a unor

·cauze subiective. .

L. Stu art (1954) arata ca biogeografia analizeaza Iegaturrle reciproce dintre vegetatio, animale si mediu si pune un accent deosebit pe condi tiile mediului inconjurator.

Unii cercetatori oa H. Jan u s si L. A 13 rio (1958), considera biogeografia tot ca un ansamblu al zoogeografiei si geografiei botaniee aratind ca nu exista nici un fel de legi biogeografice deosebite in afara celor zoogeografice si botanico-geograflce. Este deci, neglijat cel mai esential raport al lumii vii, eel al interdeperuieniei dintre orqanismele vegetale si animate, precum si eel dintre ansamblul acestora $i mediul geografic .

.. Dupa .alti cercetatori, (V. j. S uk a c i 0 v, 1963) biogeografia este stiinta legilor celor mai generale ale geografiei lumii organice, a biosterei, iar obiectul biogeografiei este, de fapt, cornponentul biologic a] mediului geogratic.

A. G. V 0 ron 0 v (1968) considers biogeografia ca un complex ce grupeaza rnai multe ~tiinte (eoologia, chorologia) dar ~n aceasta sirrteza oa in orioare alta, partile apar atlt in forma lor dlstincta, cit ~i in forma

lor generalizata., .

Convins ca "biogeografia este stiinta despre invelisul vegetal si Populc:t~a. animala a diverse lor parti ale glohului terestru, despre legile repartitiei si asocierli speciilor de plante si anlmalev, A. G. V 0 r '0 nov (1968) cO~idera ca biogeografia cuprinde: .urmatoarele ·parti si anume : 1. ge~grafla organismelor cu subdiviziunile ei : a) geografia generala a organismolor , b) goografia plantelor : c) geografla .animalelor si 2. geo-

I'

..

INTRODUCERE

9

grafiainveli~ului vegetal si a populatiei animale care subordoneaza geoorafia biocenozelor.

b Biogeog:rerfii Irancezi, G. L e me e. (1967).' H~ E J h a 'i (1968),,, sir_:tetizind numeroase conceptii biog,=,ograilce, afirrna ca "este o~tl1nta a repartitiei fiiritelor vii, a c~uzel{)f a.ceste:i .~:partitii si .a .modificarilor ei, acoperind aspectele geog:afJ,ce .ale blOlo~l~l . ~~te su?hmat de ~e~en:a" caraderul de interferenta al biogeografiei, arClltlnd ca este '0 f;ihmta biologica, caci obiectul preoeuparilor sale .il ~ constituie ~ or.ganis~ele v!i, da: este in acelasi tirnp si 0 stiinta geografica pentru ca tmde sa stabileasca raporturile ce exista intre organ~sme si celelalte comp~ne.nte a~e mediului geografic in cadrul marelui complex natural al Pamintului.

Rapida dezvoltare a tuturor stiintelor in ultirnele decenii a permis si biogeografiei acumularea unui bogat rr:aterial. fartic care. ii c:I?plifica complexitatea problemelor de studiu. Prmc]palel", directii oe se desprind in cercetarea bioge_ografic:a de azi se. ax:aza pe. p::obl:me de arealogie, de cunoa~tere a biocenozelor, ecologle si evolutia In timp si spatiu a biocenozelor. Astfel, un biogeograf tinde sa analize~e ,,~artir-ular itati le structurale si function ale ale biocenozelor, precum si schirnbari le lor'in timp si spatiu in interdependenta cu mediul geograiic".

Deci, .putem conchide dlavlnd ca obiect de studiu -- repartitia organismelor vii in interdependenta cu ele insele si cu mediul geografic, biogeografia este 0 stiinta de contact intre. biologie si ~e.?grafi.~. Ea analizeaza dialectic legile obiective de repartitie geografica a biocenozelor, r-eparitrtie conditionata de cauze actuale si din trecut.

C. LOCUL BIOGEOGRAFIEI IN CADRUl ~TIINTELOR GEOGRAFICE

Se poate spune ca biogeografia prin complexitatea fenomenelor pe care le studiaza este in relatie cu mai multe stiinte, si in primul rind cu geografia fizica. Ea apare ca 0 stiinta de sinteza a diferitel~r elemente. ceIormeaza obiectul de studiu al unor stiinte bine diferentiate (botamca,. zoologia, climatologia, pedologia),

Se pune intrebarea, ca stiinta de sinteza - ce loc ocupa biogeografia in cadrul stiintelor fizico-geografice ?

Obiectul de studiu al geografiei il consti tuie suprafata Pamintului, ca\ un sistem unitar, Suprafata terestra este constituita insa, din ma~ multe invellsuri ce Iorrneaza fiecare in parte, obiectul de studiu al unei ramuri a geografiei. Astfel, pe masura ce s-au acumnrlat date si cunostinte noi despre invelisur ile Pamintului, s-au difereritiat in cadrul geograiiei fizice discipline noi.

Geografia fizica studiaza invelisul geografiIC din punctul de vedere al' componentei lui rnateriale, al Ienomenelor naturale ce au loc aid pe baza unor legi obiective ale naturii. Studiul analitic al difer'itelor Iaturi

CAPITOLUL I.

,-, .n

.ale Inveltsulut geografic carle in sarcina ramurilor geografiei fizice, cum .ar fi geomordologia, climatologia, hldrologia, pedogeografia si biogeo·grafia.

Daca admitem ea biogeografia este 0 ramura ce-si propune sa analizeze cauzele repartitiei vietuitoarelor la suprafata Pamtntului, ea apare de sine statatoare. Dar, privind-o de pe pozttiile obiectului geografiei, ea apare ca 0 disciplina de interferenta, did insasi invelisul pe care-l stu.diaza, eel al lumii vii, se afla la Intrepatrunderea celorlalte,

Geografia fizica a avut nevoie de date care-i sint neeesare in eunoasterea amanuntita a obiectului sau si biogeografia este una dintre ramurile oare-i of era eele mai bune exemple asupra raporturilor de interdependenta in care se afla componentele mediului geografie.

Pentru un geograf, cunoasterea partii vii a peisajului, intervine ca un element de prima importanta a acestui complex, caci legata de cele.Ialte elemente prin strinse legaturi reciproce ea constituie un indicator foarte sensibil al carcterelor mediului geografic.

Biogeografia poate fi considerata ca 0 disciplina a geografiei fizice caci ea studiaza Invelisul vegetal actual si populatiile animale in diferi~ subdivizi_uni naturale ale mediuhrl ge~grafic al' Pamintului, in lega.turile lor reciproce, in dezvoltarea lor in functie de relief clima soluri

. . ' . ",

a_-ctlvltatea o~ului si a .altor componente ale medinilui geografic. Inve-

lI~u~ vegetal ~l.lumea animala, precum si asociatille lor sint studiate dupa POZltu geografice, dar nu putem spune ca metodele geografice de analiza .re~olva toate problemele ce le implica acest studiu, Astfel, aceeasi ~, de exemplu, padurea de conifere - taigaua - este studiata de pe~o~ogi, ecologi, sistematicienl, biogeograf'i, fiziologi, cimpurile lor de activitate suprapunindu-se adesea.

Aceasta ne permite sa afirrnam ca biogeografia in ansarnblul ei este o ~tiinta limitrofa, intre geografie si biologie, in tirnp ce fiecare din diviziunile ei - biogeografia arealogica, floristico-daunistlca, regionala ecolo-

gica, istorica - este atit biologica cit si geografica. '

Analizind directiile de dezvoltare ale biogeografiei, observarn ca ea -se gaseste intr-o relatie directa cu toate celelalte ramurl ale geografiei Iizice.

Astfel, biogeografia este dependenta de geomorfologie, caci configuratia terenuJ.ui, formele suprafetei pamrntului, modificii alti factori ai .mediului geografic si indirect, influenteaza asupra repartrtiei vietuitoarelor. De asemenea, geomorfologta Ioloseste cunostintele biogeografice pentru a demonstra modul in care organismele vii modifica scoarta superficialaa Pamintului.

Prin elementele sale, temperatura, presiune, umiditate, miscari ale maselor de aer, lumina, climatologia [oaca eel rnai important rol in viata organismelor. Invelisul vegetal ~i lumea animala stnt influentati in dispunerea lor altitudinala :;;i latitudinala, tocmai de factorii ciimatici. Anumite Iormati! vegetale ating diverse stadii de evolutie ajungind la un '€chilibru cu mediul inconjurator, dar acest fenomen se datoreste intot-

:.1

INTRODUCEIRE

11

deauna unui climat dat, de unde si expresia de "formatie climatica" sau

,climax". ... .

, Raporturile intre sol, obiectul de studiu al pedologiei :;;1 ~rgan~smel.e

., int multiple Solul este suportul si rezervorul de hrana al mveh.-

vtt SIn ~ . ., li 1 tal' an' mal prin

sului vegetal-animaL In acela:;;i. tlm~, m~e_ V?U vegei si 1 '_

~ct.iunea lui f'izica, ehimica .~i ~1~::obl0lo..?.:_~, contnbUle la buna desfasu-

rare a procesului pedogenetic. . _ . . ..,

De asemenea, solurile Influenteaza reparht1a. vegetatlel. I?utm?u-~e 'n evidenta legaturile ce exista intre caracterele sale Iizice :;;1 chi-

pune 1. - '1 tal

mice si distributia speciilor sau grupari or. vege . e: _., .

Mediul acvatic, obiect de studiu al hidrologiei, of era vietuitoarelor,

un Iarg cimp de rasplndire. .. _ . . _

Deci, biolografia este inai.nte de. toat~, 0 ~tux:ta geografica, .pentru ca alaturi de geomorfologie, hidrologle, climatologie, pedogeografle, studi~za inveltsur+le pamintului in inte.racti~nea lo_r._Problemele ce s: :;e.r a fi rezolvate de biogeografie nu pot fi realizate fara cunoa;;terea legltat1lor

ramurilor geografiei fizice.

D. LEGATURA BIOGEOGRAFIEI CU $TIINTELE BIOLOGICE

Prin obiectul sau de studiu, biogeografia este foarte stri'?s _legata si de stiiritele biologice, cad inveli~ul. lu~ii ,:ii, pe care-l .~tudla~a, ~te alcatuit din plante si animale, ce constitute obiectul unor ~tll~te ~lOl~glce cum ar fi botamica, zoologia sistematica, ecologta, geo?~mca ~l. altele,

Ecologia permite biogeografiei intelegerea interactmnn orgamsmel~r cu mediul, studiind repartitia plantelor si animalelor la supraf'ata Pamintului pe arii geografice (Iimitele, forma si rnarimea acestora2 p:ec,:~ ~i conditiile favorabile de extensiurre si obstacolele ce se opun raspindir'ii

organismelor. .. '1'

Botanica sistematica of era cunostinte asupra speciilor, ge:lUr~ or 111

celorlalte unitati taxonomice superioare :;;i reactiilor lor cu mediul mcon-

jurator. . C';j ... _ •

Din stiintele botanice s-a inslividualizat ca disciplina aparte in se-

colul al XVIII-lea, geografia plante lor, al carui obiect de _studiu i~ co~stituie raspindirea geografica a plantelor pe suprafata PamintulUl, atIt ~JIl aspectul lor actual, cit si in eel istoric. Directii'le ei de dezvoltare ~u lost multiple, desprinzindu-se e colo g i a p 1 ~ n tel 0 r. (rapoFt~lle dintre plante :;;i mediu), apol fit 0 c e n 010 g 1 a (studiul ... as~cIatlllor vegetale), cunoscuta mai tirziu sub nurnele de g eo b '0 t a lll.C a. . .

Biologii studlaza viata plantelor, cu fo~ele, p~:le :;;1 .le!£ile. e:. imbinindu-le cu un aspect spatial (geograilc). Geogr_afll. studlaza. ms~ geosfera (invelisul geografic) si impartirea ei in regmm geograhce ~I tinuturi (J. S c h mit h ii sen, 1959).

12

CAPrrOLUL J.

Geogrefia plantelor a stat insa, prin datele acurnulate, la baza dezvoiltarii biogeografiei. Nu rareori, unii geografi, considera fitogeografia echivalenta eu studiul invel~ului vegetal.

La fel ea botanica sistematica, zoologia sistematica este printre eele mai vechi ramuri ale biologiei. In primele ei faze de dezvoltare ea cuprindea toate eunostintele referitoare Ia animale, pe rnasura adineirii studiilor : din trunchiul zoologiei s~u desprins ramuri noi, care au devenit distincte (morfologia animalelor, anatomia, embriologia, paleozoologia, ecologtaanimalelor, zoogeografia etc.).

Zoogeografia se ocupa eu studiul "raspindirii animalelor la suprafata globului, fiind 0 disciplina de granita intre stiintele biologice si cele geografice« (P. Ban ares c u, 1970). Ea este in primul rind, 0 ~tiinta biologica caci elementul de baza il Iormeaza unitatile taxonomice animale. Dupa directiile ei de eercetare, zoogeografia a dat nastere la alte stiinte (zoogeografia faunistica., comparata, cauzala). Toate rezultatele obtinute in cercetarea fitogeografica !?i zoogeografica sint folosite de biogeografie in explicarea caracteristioilor lnvellsului vegetal al Pamintului si lumii lui animale.

E. RELA TIlLE BlOGEOGRAFIEI CU ALTE $TIINTE

Dupa cum am vazut, biogeografia acopera un domeniu complex de cercetare sl in acest caz informatiile de care are nevoie provin adesea !?i de la alte stiinte.

Astfel, eaare legaturi eu geologia, pentru a putea expkca evolutia ariilor de repartitie a vietuitoarelor in trecut.

Factor ii paleogeografici ai repartitiei aotuale a organismelor vii Ii poate gas; cercetind trecutul geologic al suprafetei terestre si in acest caz numai paleontologta, paleobotanica ~i paleogeografia ii pot oferi raspunsuri, ajutind-o !?i in stabilirea vechimii, dar si a extensiunii ariilor in

trecutul istoric. .

Paleogeografia are rolul de a reconstitui aspectele vechi ale suprafetei Parnintulu! ~i repartitia uscatului l?i marii, oferind posibilitatea biogeografiei sa-l?i lamureasca anumite probleme privind migratia speciilor ~i deci, existenta unor formatii aproape identice la mari distante unele de altele.

Palinologia, permite sa se reoonstltuie evolutia vegetaiiei in diverse epoci ~i Indeosebi in Cuaterriar, dind biogeografului posibilitatea sa traga concluzii asupra dinamicii In timp a invelisului vegetal.

Datele paleoclimatologice asupra climei trecutului Ii permit biogeografului sa interpreteze repartifla actua.la a organismelor vii.

INTRODUCElRE

13

F. IMPORTANTA 810GEOGRAFIEI

Biogeografia of era date asupra Ielului in care se prezinta il} comlexul tnvellsului geografic, vegetatia ~i fauna globu.1UI terestru ~~ prep t asupra 'modului in care au evoluat in trecut ~I cu.m repartitia lor

zen, I colecti itatii t

oate fi dirijata in vii tor, in folosu co ec IVI a.l_1 ?men~ 1.

p Biogeografia are 0 mare importanta prac:t!ca! ofermd : . da~e .. asupr~ raspindirii geografice a resurselor vegetale si ammale! ~ :n~lCll c:ru2t~: tativi si calitativi (paduri, pasuni, etc.) ; date asupra eflC8cl:atll Acultlvarll unor plante de culture si cresterii unor anirnale dOI?estlce, m rapor~ cu mediul geografic; date asupra raspindir.ii geo~raflCe ~ pl~nte~or 1?1 animalelor daunatoare (buruieni din clmpurlle agricole, d~n padur!, paraziti, agenti patogeni l?i transmitatori), invaziilor (de rozatoare, lacuste

etc.), epidemiilor. ~I ~ _ • _ •

Biogeografia' 'fPmal'e nnpOl tanta f31 aettea, orer md . ~a~e a£H~aJ Ttl lbui~ la rezolvarea multor probleme import.ar:te rue ec:o~on;llel.

De asemenea, deductiile geografice a~e b~o~enologH~l ~~ prognozele date de biogeografi si-au gaslt aplica~ii u~lle ~I 1~t:eresante. in une~e ramuri ale economiei nationale si chiar III planificarea 1?1 orgamzarea

muncilor agricole.

CaDitolul II

BIOSFERA

A. NATURA, UN TOT UNITAR

Viata si felul cum ea se desfasoara in natura, se observa predominant in orice punet al gldbU'lui terestru. Lurnea organica da oaraoteristica complexului geografic: respediv, dar si acesta JJa rindul sau li conditioneaza existerrta.

AsitfeJ, notiunile de inoetis geografic si de substanta vie (organism e) sint strins legate intre ele.

Natura este un tot unitar in care diferitele elemente, [enomene $i procese se afla intr-o continua schimbare, se intrepatrund $i se cotulitiotieazii reciproc.

a) Invelisul geografic, termen introdus de S. V. K ale s n i k (1959) pentrp suprafata terestra, se caracterizeaza prin intrepatrunderea, interactiumea si conditiol1iatrea reciproca dintre Iitosfera, a trnosfera, hidrosfera, patrunderea si transformarea energiei solare ea baza energetica a proceselor fizico-geografice si prezenta organismelor vegetale ~i animale.

La sU!pmiata globului terestru exista mai multe zone geografice diferentiats calitativ prin aspectele lor exterioare (deserturi, tundre, paduri), dar in ansamblul lor acestea Iormeaza un tot unitar, complex, in interiorul ciiruia fiecare element conditioneaza si se intrepatrunde cu celelalte.

Ca unitate naturala fermata in timp ~i in care particularitatrle re1iefului, climei, apelor ~i organismelor se conclitioneaza reclproc, se intrepatrund, invel~ul geografic reprezinta un complex natural, un tot unitar.

. ~rasatUrile fundamentale ale invel~ului geogratfic sint: unitatea sa. cux:ulltul. materiei. ~.j energiei, ritmidtattea, zonalitatea [n iLaltitudine ~i etajarea m ailJtitudine.

.. ~

BIOSFERA

15

In invelisul geograiic intra: troposfera (in medie 1~ OO~ m ~easu~~a nivelului Oceanului Planetar), hidrosfera, partea superioara a litosjerii ; ptna la 0 adincime de 4-5 km, iar in OOO8ne pina la 11-12 km, la

care se adauga organismele. ~.

Grosimea totala a invelisului geografic nu depaseste deci 35 km. Ca rezultat al interferentei si tntrepatrunderii dintre atmosfera, litosfera, hidrosfera, vegetatie si animaile,. se fox:me~a la s~miata p8m!ntului oomplexe naturale specifice, numite regmnl geograjice.

b) Substanta organica vie (organismel:)cor:stituie o.parte componen~ a invelisului geografic, fiind reprezentata prm .orga:usme ale regnului animal ~i vegetal. Formele vietii uimesc prin dIVerslta~ea lor, numarul speciilor cunoscute , la plante fiind de peste 500 000, iar al celor ani-

male de peste 1,5 milioane. . . . ~ ., " . . .

In oada-ul invelisulu i geogra1bc,parhoulantatl1e reliedu lui, climei,

apelor, conditioneaza prezenta unui aI?-un:it tip de .ve;getatie cu 0 lume animala proprie, deci a unei. comU!m~tl c~r.act:Tlstice. Componentele organice ale invelisului geografic se af~a .decl in mt;rdependenta cu celelalte elemente ale acestuia ~i in acelasi timp cu ele msele.

Organismele si indeosebi vegetatia, cor:tribuie ~ubstantial la diferentierea complexelor naturale ale invelisului geografic.

Lumea organismelor dintr-o regiune geo~r!lfica oarecare. e~te f?rmata din clemente diferjte ca origine gene-twa, ca trecut si inrudire sistematica, dar ele sint grupate astfel pentru cii acolo i~i pot satisface cermtele lor ecologice.

Se observa astfel deosebiri radicale intre organismele ee populeaza anumite complexe naturale cum ar fi tundra, taigaua, st~ sau ~adurile tropicale umede, conditionate de componentele ~no1"gan~ce }'le m_velisului geografic, Parcicularitatile invellsului geografic due :nsa la ~Iferentieri si in cadrul aceluiasi complex natural, de exemplu m tundra s; poate deiimita 0 urritate de tundra eu arbusti si alta cu musehi si l!ch~l.

Organismele vii, plante ~ianimale, smt deci comt>onente ale Invelisului geograiic, fiind in raporturi de interdependenta cu celelalte elemen te ale acestuia.

\_

B. DEFtNITIA, LlMITELE

$1 IMPORTANTA BIOSFERII

a. Definitie

La zona de interferenta dintre invelisurile anorganice ale pamtntului (geosfere) ce vin in contact la sup_:afa1;;a gl?~ui ter~tru (lit~f:ra, hidrosfera sl atmosfera) s~ format 0 data cu apanti8 orgamsmelor Vll lil ca un rezultat al evolutiei generale a planetei, un inv~ici aparte, complex, populat ell plante si animale, care poarta denurnirea de otOsferli. Ea

16

CAPITOLUL II.

constituie deci imrelisul. de lsi suprajaia globului terestru, format la zona de imbinare de interferenta a inoelisurilor anorganice # care este populat cu orgar:isme vii. Sub acest aspect Iimitele biosferii coincld, practic, cu Ilmitele invelisului geografic.

Notiunea de biosfera a fost introdusa in stiinta, de geologul austriac Ed. Sue s s (1875). Ulterior a fost dezvoltata in lucrarile lui V. 1. V ern ads chi (1926), care a dat denumirea de biosfera, invelisulul geografic populat cu organisme vii, situat in stratele inferioare ale atmosferii, hidrosferii si cele superioare ale li tosferii.

b. Limite

Organismele Iormeaza un invelis mai mult sau mai putin continuu, la suprafata scoartei terestre. Ele patrund si in grosimea litosferii, incepind cu pedosf'era si scoarta de alter-are, in aer pina la oarecare inaltime, precum si in hidrosfera pina la adincimile cele mai mari (fig. 1).

Sooarta solida a globului terestru, litosjera, este Iolosita ca substrat de fixare a plantelor si ca suport in circulatia anirnalelor. In aceasta scoarta, vietuitoarele populeaza mai ales orizonturile superioare ale ei,adidi Invelisul de sol (pedosfera), de obicei pe 0 grosime sub un metru, mai rar citiva metri. In orizonturile superioare ale solului vegeteaza partile subterane ale plantelor (radacini, bulbi, rizorni, tuberculi) si i1?i due viata 0 flora (bacterii, alge, ciuperci) si 0 fauna (protozoare, insecte si larve de insecte, viermi, rozatoare, insectivore etc.) endogee, destul de bog ate si variate. Daca unele specii de rime patrund in pamint ptna la 8 m, iar marmotele de stepa pina la 0 adincime de 5-6 m, radacinile unor plante pot ajunge ~i 108 0 adincime de citeva zed de metri, mai ales in desert, fiind nu numai lungi dar si ramificate (Calligonum, Colocmtus in Sahara, Haloxylon sau saxaulul, in pustiurile Asiei centrale).

Limita superioara pina la care S-8JU putut observa organisme vii in atmosfera se ana 1a 10000-13000 m. Limita maxima a biosferii este insa marcata de "ecranul de ozon'' ce se ana la altitudini cuprinse intre 20 000-30 000 m. Acest strat are proprietatea de a absorbi razele soarelui eu 0 lungime de unda mai mica de 2 900 A, care au 0 actiune vatamatoare asupra organismelor, in genere, si indeosebl asupra microorganismelor.

In aer masa vietultoarelor este concentrata predominant tntr-un strat subtire al atmosferii, de cca. 50-70 m, la suprafata solului, Coroanele arborilor din padurile temperate se ridica ptna la 0 inaltime de 20-30 m, iar cele ale padurilor tropicale umede, pina la 50-60 m. Unii arbon (Sequoia, dintre conifere, Eucalyptus, dintre mirtacee) ajung chiar la Inaltimi de 150 m. Mai sus de aoest nivel, numarul organismelor se reduce repede, iar la Inaltimea de 1 000 m este extrem de mic.

Unele vietuitoare terestre pot sa zboare sau sa pluteasca in aer multa vreme, ele petrecindu-si cea mai mare parte a vietii lor aiel, spre exemplu rapitoarol« ce~i urmaresc in zbor prada ori unele insecte,

It· I

I I

! .

BIOSFERA

17

m

¥ I

J

I

1 I 1

JOOOO~ __ ~--~I----jL_-------------------------------ra \

1

I

1

I

! \ I

I I I I

22000 t·:, cs; r·~·.,_':".t:':"+:"+;-'''":·~.;'.~:i-7"''"~~'.~'~+;'::'::~\t~-:--.f:';~~'~::_'~;-~:i~ rr·-f1".~·~ b

I I I

I I:

I 1

I I 1

1 1 ,I

9000 7000 BO{)() 5/J1X)

4000 3000

fOOD

o

d

Fig. l. Limitele biosferei :

a _ llmita superlo ara a stratosferel (limita vietH); b - llmita superioara a extstentes spornor, bactetiilor ~l a altor germenr : C - llmlta superioarA a troposferel; a -: llmit~ de zbor a condorulut : e - limita de zbor a InsecteJor; f - llmlta extstentet fumgellor. g - llmita de zbor ~ pAsAtilor rrugratoare : h _ 11m Ita supertoara de zbor a pAsArilor ~ t - ruveiut rnaru : j _ nmita mrerioara a v1~11 in hldrosferA (-11 034 m fosa Marl.anelor); k _ llmita mteroorgamsrnetor in apele de zacamrnt (-2600 mj : I - llmlta infe-

rtoara a vl~l1 in 11tosferA (-30UO m, 100°C).

2 Biogeografie

1.8

CAPlTOLUL O.

Ele revin tnsa la suprafata sol~ui, ~ . a ape~,. fi~ pentru a se. odihn~ sl apara de intemperii, in CUlb?rI, ~lzUlm, galen:, fie pentru a ~ m~u~tl ~i creste pui. Nu putem v_?rbl de~l de un mediu aerian propriu-zis, In care organismele sa traiasca exdUSIV.

Pasarile se pot inalta in aer la citeva mii de metri (de pilda condorul .ajunge la 7 000 m), dar obi!?nuit ele ating inaitimi de citeva sute de metri, efec'tuind zboruri la,pes,te 1 000 m destul de rar.

Majoritatea insectelor. c~iar ~i dint~e ce~e mai bune zbu~atoare, ~e inaltcl in aer numai in paturile cele mal de JOS ale troposferei, nedepasind de regula inaltimea de 20 m. Dincolo de aceasta lim itcl , pina la cca 5 000 m incepe zona aeropianctonului, in care atit insectele cit si alte organisme mai marunte nu se mai mentin activ, prin miscarea aripi lor ci pasiv, duse de cure~tii d~ aer ~i sustinute ~e orga~e :or€S'Pun: zatoare de plutire. In aceasta zona a aeroplanctonului se mal vad stoluri de fluturi, numeror se insecte mici, indeosebi musculite marunte de '2-3 mm, care sint antrenate de curentii ascendent! ai atmosferii. Unele ornizi tinere do Iluturi (Porthetria dispar), acoperite cu niste perisori de sustinere in aer, s-au intllnit in atmosfera pina la 0 inaltime de 600 m.

De asemenea s-au observat larve de malofage si grupe de hemiptere, plna la 1 BOO m, afide ~i halticine (coleoptere) pina la 2000 m, paianjeni mici, agatati de capatul de jos al firisoarelor secretate de ei (funigei) si plutinel vertical sau oblic, ca niste parasute filiforme, aproape de 4 000 m.

In atmosfera sin t duse de vint, cu praful de pe suprafata solului, numeroase bacterii, mlcroorganisme, spori ai ciupercilor, care se ridica de obicei in aer pina la 0 inaItime de 6000 m.

Deci, daca teoretic, limita superioarii a »ieiii in atmosfera se confunda Cit lunita superioarii a stratosierii (30 km), corespunzind eu altitudinea la care se afla stratul de OZQn, in realitate, facind abstractie de inaltlmile exception ale l;>i accidentale pe care le pat atinge organismele in atmosfera, se poate spune di limita superioarii a vietii nu depli$e$te partea

superioarii a troposferii. 7

In hidrosferii, a carei intindere constitute 79% din suprafata glo"bului terestru, viata se intinde de la suprafat~ "la oele mal mari adincimi ale Oceanului Planetar. Intr-un gram din namolul dragat din adincurile Iosei Fillpinelor, la 10760 m s-au gasit oca 1 millen bacterii si chiar specii de pesti abisali cu organe fotogene.

Raspindirea cea mai lirnitata in cadrul hidrosferii 0 au plantele verzi, extensiunea lor fiind legata de prezenta radiatiilor solare, nece-

·sare fatosintezei. Plantele verzi populeaza paturile superioore ale hidrosferii, ptna unde patrund ultimele radiatii solaTe (200-400 m). Algele verzi sint concentrate tot in straturile superioare ale Oceanului Planetar. Cum oxigenul patrunde datorita curentilor verticali ~i La ad1ncimi mai mari, el permite pe fundul oceanului existents unoI' organisme he'terotrofe (ce se hrpnesc cu materii organice deja preparate).

'Tn adincime, lipsind plaP.:de, traiesc anima:le abisale' ce se hranesc eu :prada vie (rapitoare diverse), cu oadavre (necrofage), cu nAmol bogat in

. "

substante organice (Iimivore sau pelitofage) ori cu diferite resturi organice (detritofage) .

Recentele cercetari bio-oceanograflco lntreprinse asupra faunei abisale au demonstrat di fauna marilor adlncimi este mult mai bogata decit se credea, la fel si densitatea orgamsmelor este mai mare. De asernenea s-a putut dovedi faptic ca organlsmele vii exista ~i dinoolo de 10000 m adincime. Astfel, din cercetarile navei sovietiee "Viteaz'" (1958) la 0 adincirne de 10 760 m, rezulta ca aid exista 0 fauna abisala, daca nu prea insemnata ca volum, foarte variata : moluste bivalve, holoturfi, gasteropode, crustacei, viermi policheti.

Limita inferioara a biosferii poate deci fi considerata la partea inferioara a hidrosferii la circa 11 000 m.

Observam ca vietuitoarele pe globul terestru au 0 raspindire Ioarte larga, Ienomenul datorindu-se in prirnul rind amplitudinii mari a Iirnitelor vietii. Astfel sporii unor ciuperci rezista pina la temperaturi de + HO°C, iar unii microbi pina la + IBO°C, in mediu uscat,

In ceca ce pr iveste mucegaiurile si bacteriile pot rezista, fara sa sufere nici un un fel de vatarnare, pina la 0 presiune de 3 000 atmosfere iar drojdia de bere pina la 8 000 atmosfere. In anumite conditii de conservare sem intele unor plante pot trai mii de ani. In acest sens s-au citat caz~ri de serninte de cerea1e, gasite in piramidele egiptene ori de lotus fOS11, conservat in turba ~i care au putut fi CUltivate experimental, dind rezultate poz itive.

Organisme1e vii sint raspindite deci pe pamint pretutindeni si din abundonta, biosfera imbracind globul terestru intr-un invelis aproape continuu. Numai in purine Iocur i, cum sint pustiurile, cimpurile de gheata si zapada, vlrfurile cele mai inalte ale masivelor muntosse acoperite eu zapezi si ghetan, care laolalta reprezinta 0 portiune foarte mica. (a_?ia 3010) din intreaga suprafata a globului terestru, viata este ra:-eflata, lumea vegetala 9i anirnala fiind reprezentata printr-un numarrruc de forme si indivizi. In unele golfuri marine, in unele fiord uri ale Norvcgiei, despartite de ocean prin praguri submarine, ca ~i in adincunl~ '-;IDvor ma.rI (M. Neagra, M. Casp ica, M. Aral), apa de la fund este otravlta cu hidrogen sulfurat, provenit in urma activitatii vitale a sulfo-

bacteritlor, singurele organlsme care traiesc in ele. .

. Sint lipsite in parte de vietuitoare, calotele glaciare din Antarctica si Groenlanda, unele lacuri suprasarats de tipul Maril Moarte, crate-. r~Ie vulcanilor activi, scurgerile de lave inca fierbinti, suprafetele acopente. d~ oenusa vulcanlca inca neracita, fumarolele, solfatarele, mofetele, lM.Jontatea gheizerelor ~i izvoarelor fierhinti (eu temperaturi ce tree,

de 50°C). .

c. .'mportanfa blosferii

Masa genera Hi a organismelor vii oorespunde unui volum dE 105-106 lan3, Masa planteIor dep~~ pe coo a anim8ilelor nu datoritl tnultitudinilor speciilor ci a densitiiUi all"OStora. 0 acumulare deosooi'

20

CAPITOLUL u,

d~ ~e ~e Am~a vegetala se observa pe uscat, fiind Iormata mai ales din paduri, in timp ce masa animalelor este mult mai mare in mediul acvatic.

Astfel biomasa animala este de circa 10 miliarde tone, iar cea a plantelor este de 0 mie de ori mai mare.

Materia vie, prezenta in geosferele de interferenta exercita 0 influent~ de?,sebita asUIP~ acestora si rnai ales asupra Slco~rtei t:ere:Situ-e cu 'care vine l'I1 contact direct. Astfel organismele lPartidpa Ia IClilterarea sau crearea I'?'CHor, a unor minereurj ~i suostante rninerale utile, Ia formaTea soluridor, 'transformarea reliefucui, lintr-un 'Cllv,int slnlt factori activi In dinarnica invelisului gel{)gna:iie.

1. Plantele si animalele exercita asupra rocilor 0 importanta actiune de a 1 t era r e, atit mecanica cit si chimica.

Aetiunea de dezagregare a rocilor exereitata de plante se observa bine mai ales la arborii care i9i infig radacinile printre crapaturile stincilor, exercitind asupra acestora 0 presiune ce poate ajunge ptna la 30-50 kg/ern",

Actiuriea de alter are ohimica va rocilor este exercitata indeosebi de une~e plante inferioare ca Iichenii, muschii si unele alge, care prin se.cretia unor substante acide, oontribuie la transformarea substratului mineral.

Unele organisme (foraminiferele, spongierii calcarosi, madreporii, echinidele, crinoidele, unii crustacei, brlozoare, brahiopode, alge calcaroase) dau nastere la rocile organogene (formate din resturi orgariice), -spre exemplu calcarele organogene : altele la recite sedimentare silici~ase si .metamorji?e . silicioase, ca diatomitele, radiolaritele, jaspurile, on la rocile causiobioliie sau rocile combustibile, fie humice (turba, carbunele brun, huila, antracitul), fie bituminoase (sapropelitele, pet rolul ,

asfaltul, chihlimbarui, sisturile bjtuminoase).

2. -Un rezultat al activitatii vitale a organismelor il constituie a c urn u 1 are a de min ere uri prin oxidarea de catre ferobacteril a carbonatului feros si formarea hidratului de fier, care se depune in mlastini, laourisi soluri, sub forma de limonit.

. 3. L.a for mar e a sol u 1 u i participa alaturi de agentii atmosferici si orgamsmele~i indeosebi covorul vegetal. Aportul organismelor in procesul de pedogeneza este foarte complex. Astlfel ele contribuie pe de '0 parte la dezagregarea ~i alter area rocilor parentale, iar pe de alta parte depune, prin Irunzele moarte, '0 cantitate insemnata de substante organice, Influentind evolutia solului pr-in substantele chimice pe care Ie contin. Astfel, frunzele de foioase (stejar, fag, mesteacan etc.) neutralizeaza solurtle oaloaroase tilIl ltiffijp ICe acele IconilfeI1eilor~rad, molid ete.), mares- aciditatea ~i formeaza un humus brut (Mor), Activitatea microbiana ce se desfasoara ~lIl 6101 duce Ja 0 serie de transformari (fermentarea celulolitid, nitrificarea, fixarea directa a azotlliui) , care permit nutritia plantelor ce-l folosesc drerpt suport.

BIOSFERA

21

Animalele care-si due viata in galeriale ce Ie sapa in sol, favorizeaza amestecul acestuia, 11 afineaza, eontribuind astfel la marirea poroz itatii ~i permeabilitatii solului.

Organismele au deci un rol important in Iormarea 9i evolutia solului. Schimblndu-se rnvelisul vegetal ei populatia sa animala, se modifica desfasurarea proceselor pedogenetice si chiar particularitatile solului. Disparitia unor padur-i are drept urmare stagnarea procesului de podzolire. Dimpotriva, plantares unei paduri pe cernoziom provoaca degradarea acestuia.

4. In anumite xazuri, organismele pot fi con s t r u c tor i air e- 1 i e f u 1 u i: colrnateaza cuvetele Iacustre pe masura ce se dezvolta benzi le de vegetatie : construiese recife madreporice ce genereaza reliefuri submarine~i mai departe insule coraligene. Alteori organismele, indeosebi plantele, pe arii geografice marl aucontribuit la modificarea proceselor morfogeneticesi deci a reliefului.

5. Biosfera reprezinta un urias Iaborator ehimic, in care viata este forta geochimica cea mai importanta. Numeroase dintre procesele chimice ce se desfasoara Jn biosfera, au IDC adesea numai prin mijloclrea organismelor.

Plantele ou clorofila sint puternici transformatori ai energiei solare rad.ic:~nte, lumina. De aceste plante depind animalele ~i vegetatia fara clorofila, Granulele de clorofila absorb energia solara, care este consumata pentru descompunerea apei, dupa care hidrogenul acesteia se combina c~ bioxidul de carbon, dind hidrati de carbon (glucide,celuloza, lignina) ~l. ~lte produse care se pastreaza in stare potentiala, in materia orgamea. Acest proces se numeste [otosititeza.

In afara de plantele verzi rnai exista in natura si unele microorganisme, care desi lipsite de clorofila, au totusi insusirea de a sintetiza substa.ntele organice din eorpul lor, pleoind de 1a substantele minerale, Ensrgia pe care 0 Iolosesc in aceasta sinteza nu este energia razelor solare.' .ci ea. provine din oxidarea unor substante minerale, Cu ajutorul energiei obtinute prin aceste oxidart, ele produc substantele organiee, plecind tot de la bioxidul de carbon, apa si sarur.i minerale, casi plantele verzi. Deoarece acest proces care poarta nurnele de chemosiniezii este mult mai restrins fata de Iotosinteza, plantele verzi pot fi considerate c~ sir:gura sursa de hrana, de substante organice, pentru toate eelelalte vietuitoare de pe suprafata planetei.

~ Lumea organica antreneaza in procese ciclice numeroase elemente chimi.ce (azotul, carbonul, fierul, iodul, sulful etc.) pe care le scot din c?mbmat~i1e :hi~ice in care se afla 9i Ie introduc in altele, transportllldu:le 111 dif'erits, parti ale biosferii, faptce a inceput sa se manifeste o data cu eparitia vietii pe pamtnt,

Migratia eleme~telor chimice Ia suprafata globului este conditionata de doua procese strtns legate intre ele : procesul de formare a ma,teriei vii, din elementele mediului fara viata (mai ales din gazele atmosferii),

22

CAPITOLUL n.

pe seama energiei solare, urmat de procesul distrugerii materiei orqanice, care este Insoti t de producerea energiei si care are drept rezultat. trecerea elementelor din combinatfile organice in cele minerale.

In aceste procese, a caror desfasurare forrneaza circuitul materiel, se sintetizeaza noi combinatii minerale !ji organ ice. Circuitul materiei prezinta doua aspecte : circuitul mic (biologic) care are loe intre sol ~L plante - !ji circuitul mare (geologic), ce are loc intre mare si uscat.

Substantele minerale inglobate de plante se transforms, in procesul micului circuit, in alte substante minerale si in substante organice. Dupa ce organismele vii au pierit, substantslo intrate in structura lor se descompun, se modifies si se in tore in sol, apa si aero Micul circuit al substantelor are loc pe fondul marelui circuit si cuprinde 0 mica parte din uscat sau mare, in timp ce marele circuit cuprinde intreaga biosfera. Fiecare cielu al micului circuit nu este inchis ci trece treptat in cielul urmator, fara ca vreun ciclu sa repete alt ciclu, Circuitul substantelor este alcatuit din circuitul dif'eritelor elemente.

6. Organismele acvatice au un rol important in f i 1 t r are a ape i.

Astfel, diferite nevertebrate si mai ales molustele, extrag din curentut de apa ce trece prin cavitetea lor paleala, particulele minerale aflate in suspensie, pe care le precipita sub forma de mil. Apa astfel Iimpezita poate fi strabatuta mai usor de lumina solara, influentind dezvoltarea algelor si mai departe, imbogatirea cu oxigen a apei. Ca urmare, este favorizata dezvoltarea animalelor marunte, care alaturi de vegetatia baltilor, constituie hrana unor animale mal mari (viermi, larve de insecte, pesti). Asa se explica si purificarea apelor poluate ca urmarea trecerii lor prin erase.

Biosfera, cu componentele sale vegetale si animale, se afla deci in directa relatie cu lumea anorganica si modificar ile Inregistrate de ea condue la sohimbari pozitive san negative ale invelisului geografic.

4

I

~.

I

Capitolul HI

FORMAREA SPECIILOR $1 A AREALELOR ORGANISMELOR

A. FORMAREA SPECIILOR

Specia este unitatea Iundamentala a olaslficarit plante lor sau anirnalelor in sistematica vegetala sau rea animala, Formarea speciilor are la origine variabilitatea individualii, mutatiile, hibridiziirile, seleciia.

Trebuie sa se faca 0 distinctie neta intre modul de formare a speciilor ca un proces evolutiv, ce consta in modif'icarea de-a lungul timpului a unei specii, care se transforms in alta, prin mijlocirea selectiei naturale -~i modul de formare a speciilor prin procesul mutatiilor, adica fenomenul variabilitiitii ereditare, nurnit si morfogeneza (adesea mai mult un proces fiziologic), fonnare ce se realizeaza nu la nivelul speciei, ci Ia niveluri inferioare ei (subspecu, varietati),

Tinind searna de cauzele care Ie conditioneaza, de felul materialului initial ce sta Ia baza crearii ncilor speeii si de ritmul eu care se desfasoara acest proces, se pat distinge in natura (K. M., Z a v ads k i, 1963) doua moduri principals de formare a speciilor :

1. aparitia unei specii noi pe calea formarii~i diferentierti unei rase geografice ;

2. formarea unei specii noi dintr-o rasa ecoloqicii, constituita si diferentiata ca atare, adaptata unui mediu local.

1. Speciatia pe calea formarii si diferentierti raselor geografice (alopatrica) se realizeaza prin segregatie (izolare). Speciatia geografidi poate avea aspecte diferite. 0 Izolare geografiea se datoreste obstacolelor ce Impiedica incrucisarea intraspecifica (amixia).

Procesul acesta de form are si diferentiere a rase lor geografice este legat de raspindirea ~i adaptarea populatlilor Ia conditiile particulare pedoclimatice si biotice ale mediului respectiv; este legat de formarea Populatiilor care se inmultesc illl cadrul lor, ca urmare a deplirtiirii

24

CAPrrOLUL m.

;..- ,

altt'@T populatii ale aoelorasi specii, ori datorita int1lluen~ei izolarii, exercitate de suprafetele relativ 'intinse ale unor suprafete m~prielni'Ce.

Adaptarea acestor populatii la conditiile specifice ale mediului si izolarea lor fata de ceJelalte grupuri de populatii, due la forma rea treptata a unor specii incipiente, care Iorrneaza un complex specific (conspecies ).

Fenomenul se poate observa foarte bine indeosebi pe insule, pe masive muntoase izol ate, in pesteri etc.

De exemplu, sopirla zidurilor (Lacerta muralis) de pe tarmurile si insulele Mediteranei, din care s-au descris ptna acum sapte specii (doderleini, erhardii, filofolensis, lilfordi, melisellensis, muralis s. s., sicula); prezinta mai multe rase geografice, care poarta numele insulelor in care traiesc exclusiv,

In insulele care se gasesc in drumul marilor migratii de toamna ale pasarilor (Corsica, Canare etc.) uneIe exemplars rnai slabe din stolurile migratoare se opresc extenuate, cu timpul devenind adesea sedentare - si ajungind sa formeze subspecii, Astfel se stie astazl ca mica pasare de colivie, canarul (Serinus canaria canada), din insulele Can are, se trage din inarita verde (Serinus canaria serinus) din Europa si ca cinteza Canarelor (F7]}ngilla t~dea) din insula Gran Canaria Tenerife, provine din cinteza comuna (Fr nqilla coelebJj).

2. Speciatia ecologica are oc pe calea Iormarii ecotipurilor (raselor ecologice) si prin diferentierea lor de mai tirziu, fiind un proces care se desfasoara pe aceleasi cai ca si speciatia geografidi. Situatia diferita in spatiu este legata de unele deosebiri in conditfile de existenta, deci 0 rasa geografica este Intr-o oareoare masura si ecologies (adaptare la particularitatile climatice din aria de raspindire, ocuparea unor teritorii specifice etc.).

In acest sens K. M. Z a v ads k i (1963) citeaza 0 serie de exemple lntre care amintim pe eel al plantelor de lunca. Unele plante din lunca, desi seamana, sub aspect morfologic, cu congenerele lor din afara luncii, au un cidu vital intirziat din cauza viiturilor. Ele formeaza rase ecologice distincte.

P. Ban are s c u (1971) infirrna existenta practica a unei speciatii ecologice (simpatrice), la organisme cu reproducere incruclsata, demonstrind ca "ea presupune a priori ~i 0 adaptare la alte conditii de viata". ? asemenea speciatie simpatrica ar putea exista in cazul paraziti lor ori ll:sectelor monofage prin trecerea lor pe 0 alta gazda, dar lipsesc cazur ile concrete spre exemplificare,

Practic deei, speciatia ecologica nu este inca Iamurita, izolarea geografica ramintnd principalul mecanism al formarii speciilor noi,

a. Vlcarierea

. Ca 0 consecinta a speciatiei geografice in care barierele fizice cit lil cele biotice de lunga durata conduc la formarea de rase geograJice -apar specii ale carer ari! de raspindire nu se suprapun. Speciile vicariante

FORMAREA SPECllLOR 1;\1 A AREALELOR ORGANISMELOR

25

(reprezenbative) (P. Ban a re s c u, 1971) sint inrudite intre ele din punct de vedere sistematic, dar sint relativ recent formate si sint raspindite in diferite regiuni ale globului.

In general se da numele de vicariere inlocuirii unei entitati taxonomice printr-una vecina fie in locuri asemanatoare din doua regiuni geografice invecinate, fie in Iocuri diferite ale aceluiasi teritoriu. Putern vcrbi deci de 0 vicariere clioroioqicii si de 0 oicariere ecoloqicii (G. Lemce, 1967).

Nu se pot considera specii vicariante forrnele convergente ale unor plante si animale, adaptate acelorasi conditii ecologtce, dar care nu sint inrudite intre ele, facind parte din clase deosebite.

I Exemp1u de specii vicari ante choro1ogice poate fi cit at maslinul.> j . Olea europaeo/ din bazinul mediteraneean a carui forma salbatica este If rnlocuita in tinuturile muntoase sahariene prin Olea laperrinei. \.

. In ceea ce priveste vicarierea ecologica se pot da ca exemple, coada soricelului (Achillea atrata), specie calcicola si Achillea mojchata, sili- ... j." cicola, dintre plante, iar dintre animale, Cambarus monogaie'nsis, un rae intJllnit in izvoarele cu apa reee ~i cUMta ~i C. diogenes, intilnit in halti

~i aIte ape slta'tatoaJ'e din Pennsylvania de SV ~S.U.A.); iepurele anotic {Lepus timidus)~i iepurele polar (Lepus ixirronis}.

b. Hibridizarea

Fenomenul se produce in zonele de suprapunere prin extensiunea ·ariilor encitatilor taxonomioe vicariante, mai muM sau mai putin transgresive. Spre exemplu caldarasul (Pyrrhula) prezinta in Europa centrali'i, 0 zona de hibr idizare intre caldarjisul mic (Pyrrhula pyrrhula pyrr-.j c hula), din nord-estul Europei si ca1dffi,a~ul mare (P. p. coccinea=europaea), din vestul Europei. In aceasta zona de suprapunere a ariilor de raspindire a celor doua subspecii a iaparut 0 a treia - Pyrrhula pyrIiula germanica, hibrida intre cele doua (E. S t res S em ann, 1919).

Din cauza izolarii, in Marsa Britanie s-a format 0 a patra subspeeie - Purrtvula pyrrhula pileata (G. De men tie v sl colab., 1954).

Dintre plante se poate eita cazul plopului - Populus tremula din Europa si Siberia oocidentala ~i Populus tremuloides din Siberia orientala, ale carer areale se suprapun, dind nastere Ia hibrizi.

B .: DISEMtNAREA ORGANISMELOR

1. MODURI DE DIS£MINARE

Organismele vegetalesi anima le prezinta diverse moduri de imprastiere. 0 specie se intlnde atit cit ii permit conditiik; de existents si obstacolele naturale.

<,

26

CAPITOLUL m.

In:nu.i~irea . con~ua a indi~'lor unei specii, urmata de raminerea In aeelasi spatru a. urmasilor ar duoe la pieirea lor (indeosebi l~ pl~nte). Dar fenomenul nu are loe ca urrnare a posibilitatilor de dlsenlln~re d~ ca~e dispu~e fiecare organism. Mijloacele de dis~minare sint ~ctIve. ~l.paslve, Adupa modul in care organismele .particilpa la dispindirea lor din locul in care au Iuat nastere.

a. A.utoc~orta L ~

~utochoria reprezidt~- un mod activ de tmprastiere Un lIt n~Iru te . plante a.u~ocho~. posed~an umi te.. adaptari ~i di~pozi t~:e p ;e~ae_. n.lce prrn care.:-~l_ lffipr~he semintele (prin azvirlire). Astfel sint· ierslCelu~ sau slabanogul (Impatiens nolitangere) plesnitoarea (E baPl'

elaterium] unele uf bl troni ' C Htrn

, . e or iacee ropicale (Hura crepitans) etc. (fig. 2).

fut~hon~ .~e intiln~te predominant la animale, Spre exemplu halene e si de~im!l ~~ deplaseaza in apa marilor ~i oceanelor cu cea mal ~are u~urmta, fiind I?erfect adaptate la inot ~i de aoeea ocupa spatH

imense m acest domeniu de viata '

. Pen~~ animalel~ .terestre 'c~ si pentru cele slab zburatoare largirea ariei de reparhtleeste conditionata in mod firesc d. ist t· unor 1 -t . A tr " , e exis en a

pot sa e1a ur: mho e uscaturi. _~mpotriva, vietuitoarele bune zburatoare

.. reaca c iar peste man. ~l oceane acoperind mari suprafete in repart:tla .lor. Astfel, porumbeii salbatici care pot zbura cite 27 km ~ora, :n.nidulUe1ele, IOU 0 capacitate de zbor de; 125 km e ora si lastunrul mare (Apus apus) cu 180 km pe ora, sint piisari ~ilspindite

b

l

Fig. 2. Fructe de plante autochore:

a - plesnltoare (Ecoall I

um e atlH'blUm) : (0 - slAblinog (Impatiens nolUangere); c - etocut

erzei Geranium pratense),

-~~ - ~-"-~-

~--~-----------~~-~~-~~ "----------

FORMAREA SPECllLOR ~I A AREALELOR ORGAMISMELOR

27

din Europa pina in Polinezia. La fel liliecii au 0 raspindire geografidi mult mai larga ca a celorlelte mamifere neZJburatoare, ajunglnd pina in

insulele cele mai izolate, cum ar fi Nona Caledonie.

Asadar, animalele dotate cu puternice mijloace de locomotie, i~i pot largi usor aria de repartitie, in limitele unui anumit clirnat.

Unele din aceste animale pot tnvinge, prin acelea!iii mijloace de locomotie, chiar si variatia sezoniera a climei, putindu-se intinde pe mai multe zone de clima, prin migratii periodice, regulate, ce au loc fara schimbare, pe aceleasi linii de migratie, in fiecare an. Aceste migratii sin: deci procedee active, de adaptare la variatiile terrnice si la lipsa

sezomera a hranei.

Sint cunoscute, din acest punct de vedere migra~iile regulate ale

pasarilor boreale,dinspre tinuturile circumpolare spre Europa centrala, sau de aici spre Europa sudica !?i Africa, in timpul iernii, cu reveniri

la locurile de origina, in timpul ver ii.

Astfel, datorita zborului, unele pasari migratoare au un areal de vara aproape de Polul Nord si altul de iarna, la izvoarele Nilului ori In toata Africa. Allte pasari penduleaza in fiecare ian de 113 un icaiPat la

.a.t ul al Americii de Nord si de Sud.

Aceste migratii se observa nu numai la pasiiri ci si la unele mami-

Jere ca renii, Iiliecii.

S-au inregistrat tnsa si migratii pe verticalii, de la munte la ses or i invers, datorita lipsei sezoniere de hrana. Este cazul lupulu! oe coboara de la munte la!jies; batgmsul, dnlteza, pitigoiul negru, oojoaica de munte, ooboar a iarna la deal si ses, pentru a reveni primavara

Ia munte.

Capra ncagra din ~inuturile tarii noastre, ooboara iarna de pe

culmile alpine ptna la lirnita superioarii a panurii ~i chiar mai jos.

In afara de migratiile regulate, periodice, seronie-re, exista 11i 0 categorie de migratii nereguZate, datorita unor eauze variate !jii mai ales Iipsei de hrana (R. Cal i n esc u, 1942).

I 1 ~

b. A.nemoc~ ... ~ria ;,' ,

Cel mai important agent de raspindire a orgamsmelor vii este ointul, Organismele diseminate de vint se numese anemochore.

Vintul scutura semintele din fructele uscate situate pe tulpini rig ide ~i care se oornporta astfel ca niste prestii, cum e oazul la mac ~i ciubotica cucului. El transports prin aer germeni eX'trem de mici, cum arfi sporii ciupercilor ~i ai ferigilor, semintele unor fanerogame, cum sink cele de poroinic (Orchis) sau de ~irlita alba (Parnassia palustris), pe distante de mii de kHometrl. pina cind ajung sa fie luati de pjdturile de ploaie si depusi pe sol. Tot vrntul transport a prin aer !iii apci rostogoleste pe jos, fructe ~i seminte preva7JUte eu aparate de plutire

(mid parasute sau umbrelute, puf sau aripioare) (fig. 3).

CAPI'l'OLUL III.

Fig. 3. Fructe de plante anemochore :

1 - tel (TiUa platyphyllos) ; 2 - salcie (SaUx); 3 - curpen (Clematis vltalba) ; 4 - otetar (Rhus typhina) ; 5 - ulm (Ulmus campestrts); • - a~ar (Acer platanoldes); 7 - plip!id1e (Taraxacum

olficinale) ; 8 - serrunte de conifere (pin).

U neori plante intregi. uscate, pline de seminte, pot fi rostogolite deasupra solului, Imprastiate !?i transportate la mari distante de catre vint, Astfel roza Ierichonului (Anastatica hierochuntica) din Egipt si Israel, dupa ce se usuca, se strrnge ghem, este smulsa de vint ~i transportata, Cind da de un loc umed se desface si isl imprastie semintele. La fel este chiurlanul (Salsola kali), 0 chenopodiacee de steps cunoscuta si la noi in tara mai ales in Baragan, care se stringe dupa ce s-a uscat fiind apoi smulsa !?i rostogolita de vint.

Deoarece vintul nu bate cu aceeasi intensitate, el transporta germenii plantelor numai pina la 0 oarecare distanta, reluindu-i ulterior mai departe. Daca acesti germeni au cazut in apa transoortul lor se face de catre ace2sta.

. S-a pus intrebarea daca vintul poate transporta germenii plantelor peste mari si peste munti - si in ce masura contribuie acest agent la colonizarea vegetala a insulelor ocean ice. Se pare ca raspunsul este afirmativ, dad. ne gindim la marele nurnar de specii anemochore, continute de floraacestor insule.

Vintul transports si microorganisme animale la distante de mii de kilometri. Cu Irunzele smulse de furtuna calatoresc insecte paianjeni funigei. Uraganele tropicale due pasari, i~secte :;;i alte anim'ale mid 1~ distante considerabile. Astfel, este citata vestita ploaie de brcaste 9i pesti din 1949 la Marskville in S.U.A. (L e m e e, 1968).

c. Hidrochoria

. Apa in stare de miscare, poate fi si ea un important factor de disermnare a fructelor si semintelor~i chiar a unor plante intregi. In asemenea c~zuri organismele prezinta dispozitive pentru plutire si pentru a fi ~rote~ate de p~trezire. Plantele care prezinta asemenea adaptari de plutire ~l care se imprastie prin mijlocirea apei se numesc plante hidrochore.

FORMAREA SPECIILOR ~I A AREALELOR ORGANISMELOR

Fig. 4. Fructe de plante hidrochore :

A _ nuca de cocos; 1 _ cu coaja fibroasa, vazuta din atar a ; 2 - cu coaja fibroasa secttonata in hmgime; 3 - sectrune longitudinaUi in fruct, s.i . - scoart a fibroasll, c.l. _ coaja jerrmoaaa ; m .- miez ; cav. - cavitate; B - fruct

de castan de balta (Trapa natans).

Astfel, saminta de nufar este acoperita cu un strat de ceara alba, atit pentru a pluti cit si pentru a nu putrezL Nuca de cocos are saminta foarte bine protejata printr-o coaja groasa loa exterior, urmata la interior de un strat de tesut fibros, plin cu aer, apoi de 0 coaja lemnoasa, foarte dura si in fine un invelis uleios care izoleaza saminta. Aparata astfel contra' putrezirii, nuca de' cocos poate pluti intacta ~ii de kilometri, fiind transportata de curentii maritimi in toate partile 9i populind in chipul acesta mai toate insulele si tarmurile tropicale ale Oceanelor Pacific, Indian si Atlantic. La fel :;;i semintele stinjeneilor de balta (Iris pseuclacorus) si corriacilor sau castanelor de balta (Trapa natanst au asemenea adaptari (fig. 4, B). De asemenea iarba de soaldina (Sedum acre), ° crassulacee, are Iructe ee se deschid numai pe timp de ploaie, semintele ei fiind transportate de apele de siroire la distante mai maori

sau maj rnici. ,

Plantele hidrochore se imprastie prin curentii mari-tr'Kr(i, prin piraiele de m.unte,prin riuri ~i jluviica si prin viiturile lor. .-

Cea mai importanta diseminare hidrochora se face prin curentii nuiriiuni :

Prin mijlocirea lor, fructele si sernintele pot fi transportate~ la mari distante, mai ales pe ghetarii plutitor i si pe banehizele de gheata sau ~: lemne plutitoare. Printre radacinile unor arbori transportati de curentir maritimi pe tarmurile unor insule polineziene s-a gasH parnint cu seminte ce au incoltit, astfel ca ° mare parte a vegetatiei insulelor s-a format in acest mod.

Raspindirea larga, in tinutur ile tropicale ale globului terestru a palmierului de cocos si a mangrovelor nu se poate explica decit' nu:nai adrnitind posibilitatea transportului semintelor lor pe calea curentilor maritimi (fig. 4, A ; 5). A. W. S e him per (1891) a Iost printre primii

30

CAPIl.'OLUL III.

1""'_ 2 •••••

3 •••••••

1 _F~~. 5. Raport~l dintre repartitia mangrovelor ~i curentit marini. rectta curenttlor in zona tr?picalll; 2 - mangrove atlantlce; 3 - mangrove dm Oceanul Indian.

care a arata~ ca spedile. ~e m~ngrove din estul Africii sint aceleasi cu cele ~e.'pe tarmunle Indiei - iar speciile ce populeaza partea apuseana a Afnell eorespund .celor de pe .coastele Antilelor 9i Braziliei.

~ ~ DU$ ?e curenti, plancton~l (organisme aflate in suspensie in apa) r~t~e~te ~ ~rg~l oceanelor 111 atrage bancurile de pesti. Curentii transp rta ~ .linga tarmuri numeroase larve litorale. Pe gheturile plutitoare ~e ~~cat1 d~ lemn, pe pachete de ierburi, calatoresc tot felul de animal~ k c 1a~ maimute, Pe gheturd, pinguinit au ajuns nu numai in insulele

ergue. en dar d~iar si in arhipelagul Galapagos.

"1 OblOO~ plutitoare si bucati de plante sirrt luate de la gurile flu-

Vll or man de curentii rna .. . d • 1

• . ,I rim 1?1 use In arg, pina departe, ajungind

a~tfe<l In 1IlS.u}ele ocean ice pe care le populeaza cu reuna vehiculata pe e e. Ast!~~, insulele Galapagos, asezate la 500 km est de coasta vestica a Arnericii de Sud, au 0 parte din fauna lor adusa din America Centrale <:Ie contra curentul ecuatorial ce se dlrijeaza dinspre America centrale mspre Galapagos.

d ;iraiele de munte pot transporta la vale diferite fructe 1?i seminte

e. p ~te care cresc in etajele superioare. De aceea, pe conurile de dejectie ale unor asemenea pimie se pot vetdea adesea Inl'<l,rI,te .~l~ne De

obicei st t .. ,t"""'" awp~ .

rita li 1~ spe~l~. efemere, .care nu supravietulesc in locurile noi, dato-

ipsei condi tiilor ecologice corespunzatoare.

. La fel se comporta ghetarii alpini care transporta la vale germeni 81 plantelor alpine, Indeosebi in materialele morenaiee.

FORMAREA SPECIILOR !;II A AREALELOR ORGANISMELOR

31

Riurile care traverseaza muntii si curg spre ses, pot transporta si ele seminte ale unor plante de munte. Riurile si fluviile de ses due

semintele la distante si mai mario

Colectarea 1?i impr~tierea serriintelor se face mai ales prin viituri.

Apa se reva~a peste ~uri, smulgmd plantele sa'U~ org~ele vege~t~ve ale lor si maturind semmtele, pe care le transporta mal departe laslndu-Ie cu timpul sa incolteasca la ma1uri si in zona inundabila, dupa retragerea apelor. Se pare ca in modul aeesta s-a raspindit la noi in tara in lunca Dunarti, incepind de la Giurgiu pina in delta, liana

~ed'iteraneeana Periploca graeca.

Apele curgatoare sint vehiculatori continui, chiar ai animalelor terestre, mai ales in timpul inundatiilor, dnd apele rup din maluri arbori si portiuni intregi de pamlnt au vegetatie si animale. Aceste plute naturale, care sint purtate cind spre un mal cind spre altul, populate cu insecte, paianjeni, scorpioni, moluste, viermi, reptile, pasari, explica cum numeroase din aceste animale care nu pot inota se gasesc totusi pe ambele maluri ale riurilor respective.

d. Zoochoria

Fructele si sem inte le unor plante pot fi transportate si de catre ammale, fie lipindu-se cu namol de pidoarele si penele pasar ilor (fig. 6), indeosebi a celor de balta (palmipede, charadriide), fie agatindu-se de parul mamiferelor. De asemenea acest transport se realizeaza si pentru ca multe animale tnghit semintele, pe care le ovacueeza adeseori intacte dupa ce au parcurs spatii mari.

Alteori fructele (alune, jir, ghinda, castane, nuci) si semintele sint transportate 'li uitate de rozatoare (veverite, pirsi, soareci etc.) in ascunzatori pentru provizti, unde cu timpul tncoltesc. In tinuturile tro-

picale 0 asemenea activitate 0 au maimutele.

Toate animalele mai mari care migreaza pe distante lungi ca 1?i cele mici (insecte) pot juca rolul de vehkulatori ai germenilor vegetali.

Plantele care se imprastie prin mijlocirea animalelor se numesc zoochore, Zooohoria est econditionata de :

_ ",.:l<lipta'ri foorte diver-se pcrutru agatare ale acestor plante (cirligute !Ii peri tan, inJdo1ti pe serninte Sl&U Iructe, pe bractee, pe pisti.l, pe oaliciirl bractean , pe invel isul fructului) (fig. 7) ;

-- aspectulsi caliltatea unor fruete ce constituie 0 hrana mult caut8!ta de animale. Astdel sint bacele ~i drupele, zernoase si aromate si care sint preferate de p~sarile frugivore. Semintele acestor fructe sint aparate contra sucur.ilor digestive de un invelis tare si rezistent sau chiair de uri simbure ;

Fig. 6. Scoicusoara (Sfaerium corneum) agAtatA de gheara unei becatine.

3

f

Fig. 7. Fructe de plante zoochore: 1 - acnena de vtzdoaga (Tagetes mlnuta) ; 2 - fruct de holera (Xanthium occidentale); 3 - saminta de Acantnospermum hispfdum; 4 - samlnta de Trlumfetta pilosa; 5 - saminta de holeril com una (Xanthium spinosum)

6 - tunta mare (Agrimont.a eupatoruu

7 - cutbeceasa (Medica go denticulata)

S - Pupalia atropurpurea.

- substantele deioas€ ale unoj- Iructe, de exemplu cele de vise, cu ajutorul carora se lipesc de animale si mai ales de pasari (indeosebi de ciocurile sturzilor si al mierleior), fiind astfel transportate mai departe.

Animalels servesc sl la transportul altor animale de pilda a parazitilor. Fe pielea animalelor, pe parul lor, pe perie, se prind nume-

roast' anirnalo marunte,oua si icre. Asa putem cita, dVilpedul Coronula balaenaris, . fixat pe~i,etleabalenelor ori pestele remorca I Echeneis remora] care s~ prinde cu ajutcrul unei ventuze (siltuata pe partea superioara a ~P~l~l) de pintecele reehinilor si este transportat la mari distants. Pasarrle ~c~atice, cit si cele terestre, transporta namolul lipit pe picioarele lor ~l 10 care misuna 0 intreaga fauna rnarunta, inchistata ori nu g~rm:ni .de rezistenti'i (statoblastede briozoare, gernule de spongieri etc.) ~l chiar icre de pesti ~i oua de broaste.

FORMAREA SPECIILOR $1 A AREALELOR ORGANISMELOR

e. Rolul omului in diseminare

Un factor deosebit de important al raspindirii organismelor este omul, oare a aotionat alit constient, cit si inoonstient, in acest scop.

Marginit multa vrerne la continente ~i insulele lor invecinate, transportul plantelor si animalelor prin om a eulminat in epoca marilor descoperiri geografiee, cind numeroase plante de cultura au fost aduse 1?i colonizate in alte continente. Astfel din America au fost aduse in Europa, porumbul, cartoful, patlageaua rosie, Iloarea soarelui, tutunul; din Brazidia, oauciucul a fost adus in Arhipelagul Malaez ; din suduJ Africii plente deoorative oa muscata, Irezia, iar dim America de Sud, caltuifl:a~ul (Tropaeolurn] [DC., autost aduse in Europa.

o data eu dezvoltarea stiintei si tehnicii si cu trecerea la cultivarea intensive a terenurilor agricole, rolul omului in raspindirea organismelor - plante si animale - a fest mult mai intens. Prin dezvoltarea enorrna a circulatiei (sosele, cai ferate, navigatie, aeronavigatie), prin schimburile de manluri intre diferite tari si con tinente, multe plante si animale au fost raspindite in mod activ sau pasiv de catre om.

Omul a actionat ca un agent de diseminare foarte activ.

Astfel in mod constient el a largit aria de repartitie a unor organisme. In lupta sa contra daunatorilor a introdus in diverse regiuni infestate de acestia, dusmanii lor naturali.

Din America de Nord, unde traieste in baltil« de pe tarmul atlantic al continentului incre 20-40° latitudine nordica, gambusia (Gambusia affinis holbroki) a Iost introdusa si in Europa, in cadrul actiunii antima1arice, fiind un pestisor care se hraneste aproape exclusiv cu larvele de tintari.

Impotriva coccinelei australiene (Icerya purchasi) adusa in America de Sud, Europa sudica 91 America de Nord s-a putut lupta numai eu ajutoru] unui alt coleopter australian din familia Coccinelidae (Rodalia

cardinalis). .

Paralel cu aceasta actiune volta, omul a exercitat si un transport inconstient, ducind 0 data cu plantele de cultura, specii de plante ruderale sau animale parazite (pe vesmintele sau in bagajele sale, fie agatate de plantele si animalele domestice transportate).

Astfel, au fast aduse din apele Americii in eele ale Europei eu corabiile, plante intregi sau fragmente de ciuma balti! (Elodea cana<iensis) care a invadat aproape toate riurile ~i baltile de pe continent. C:u plantele de oultura au fost transportati dintr-un tinut in altul, nzomii gramineului tropical lmperata cylindrica l?i bulbii plantei Oxalis cernua din sudul Africii. Din insula Malta bulbii de Oxalis cernua s-au raSPinpit in toata regiunea mediteraneeana, prin transplantarea pomilor roditori.

In mod accidental au Iost introduse in Europa multe plante ruderale atit din America cit ~i din aIte continente. Dar si in America de Nord au fest raspindite 0 serie de plante ruderale din Europa, cum sint:

3 Bi011eoerafie

34

CAPITOLUL III.

p8ltlagina (Plantago major), tortel~ (c_uscuta ~pilinum), pelinul (Artemisia absinthium), rostopasca (Cheluionium. majus).

Din pricina diseminaril involuntar~ ~ plantelor, prin mijlocirea omului, in porturi ~i pe .terasamentele liniilor ferate cresc multe plante straine de tinutu! respectiv.

Asemenea plante aduse de om din alte tinuturi si legate de culturi'le l?i plantatii le sale si care at; fost ir:troduse in, noi tinuturi, la diferite epoci, se numesc plante sinantropice (care insotesc omul). Unele

dintre ele slnt arheofite adica au existat pe locul lor inainte de timpurile istorice, altele sint neofite adica au fost introduse mult mai recent - ~i pentru aparitia lor in flora unei regiuni, se pot cita chiar ani, ou destula exactitate. Astfel pentru ciuma baltii (Elodea canadensis)

se stie ca anul aparitiei in Europa este 1836.

Plante siilbatice, plante cultivate, plante salbiiticite. Plantele salbatice sau spontane sint plantele ce traiesc in natura libera, conditionate numai de fadorii mediului inconjurator, fara a beneficia de ingrijirea omului.

Spre deosebire de ele, speciile de plante cultivate stnt ingrijite de om sl cresc numai cultivate de acesta pretutindeni un de sint intrunite eonditii corespunzaooare, in aceeasi zona sau Iill una <liprqpiatamai ales din punct de vedere climatic (prin adimatizare). Unele dintre principalele plante cultivate ~i anume 85 din 157 specii, se mai reeunosc in natura ca stramosi ai lor, in timp ce restul nu se mai recunosc, fie din cauza ca tipuride care Ie-au dat nastere S-'81U stins, fie din pricina ca urmasii lor cultivati sint profund modificati.

Plantele salbiitidte sint plantele cultivate rarnase fara ingr ijirea omului. Ele se incetatenesc in flora regiunii in care au fost introduse si

devin plante subspontane (aproape spontane).

In acest sens putem cita castanul bun (Castanea sativa), chiparosul (Cupressus sempervirens), plante origin are din Asia Mica, opuntia si agave Ie, originare din America de Nord, precum si eucaliptii, originari din Australia, incetatenite in flora tinuturilor mediteraneene (A 1. Sup an, 1930).

Aclimatizarea. Extensiunea voluntara a plantelor cultivate si a animalelor s-a facut de catre om adesea pe baza respectarti unor conditii de selectie a rase lor. Aceasta selectie a permis aclimatizarea plantelor si animalelor folositoare omului. Prin aclimatizare inteiegem transportJarea organismelor in teritoriicu eonditii noi de existenta si adaptarea lor la acestea.

Asa au fost aclimatizate in sudul Europei unele plante ca : lamiiul, portocalul, ceaiul.

FORMAREA SPECIILOR $1 A AHEALELOR ORGANISMELUR

35

Pe teritoriul tarii noastre au fost introduse multe esente forestiere din alte tari si c;ntinente care s-au aclimatizat bine. A~a e cazul gladitei {Gleditscnia triacanthos) si salcimului (Robi.nia pseudacacia), .ori~ ginare din estul S.U.A. In apele riurilor si lacur ilor au. fost oolonizati

esti ca bibanul-soare (Lepomis gibbosus), somnul american (Ictalurus ~ebulosus), pastravul american sau curcubeu (Salmo iridaeus), fintinelul (Salvelinus fontinalis), toti de origine nord-amerrcana ; circa 12 specii de pesti de origine chineza s-au incercat sa se aclimatizeze, dintre care se poate considera deja adimatizat Pseudorasbora parya.

2. OBST ACOLE NATURALE TN DISEMINARE

In conditii prielnice de existents, 0 specie se inmulteste si se raspindeste, largindu-~i aria de repartitie.

In procesul de extindere, specia intilneste in calea ei diferite obstacole, unele fizice (legate de natura terenului), altele biotice (organisme cu care specia intra in competitie).

Prin obstacole fizice intelegern : relieful inalt pentru plante si animale de cimpie, climatul uscat pentru plante si animale iubitoare de umezeala, riurile pentru speciile terestre, apele sarate pentru organismele de apa dulce. eel mai considerabil obstacol fizic pentru organismele terestre este marea, iar pentru cele marine, uscatul.

Prin obsiacole biotice intelegern obstacolele conditionate de plante sau animale care lipsesc sau care, dimpotriva stau in calea raspindirti unor organisms. Lipsa unor insecte care mijlocesc polenizarea, poate sa constituie un obstacol biotic pentru plantele care se polenizeaza prin intermediul acestora. Pentru un parazit, un obstacol biotic il constituie lipsa gazdei respective.

De asemenea, unele animale conditioneaza existenta altor animale

in anumite locuri, constituind un alt exemplu de obstacol biotic. Astfel

in Africa ecuatoriala este mult rasptndita musca tse-tse (Glossina morsitans), care odata cu Intepatura, introduce in stngele vktimei flagelatul ! Tripanosoma brucei, ce provoaca boala ila cai, cornute, camile ~i ciini. _l Boala este in majoritatea cazurilor mOrlala si de aceea animalele respective nu pot fi crescute in aceste regiuni. Zebrele si antilopele, care sint specn africane, nu se Imbolnavesc si pentru ele musca tse-tse nu consfituie un obstacol biotic.

Pentru plantele si anirnalele de steps, padurea poate fi atilt un obstacol fizic (prin microclimatul ei) cit ~i biotic (prin lipsa hranei specifice).

3.

36

CAPITOLUL III.

C. FORMAREA AIREALELOR

Un organism oarecare (planta sau animal) ia nastere ca specie intr-un punct de la supraf'ata pamtntu lui. Acest punct se numeste centrul biogenetic al speciei respective.

~Din acest centru, specia considerata se raspideste radiar spre periferie, prin diferite mijloace de imprastiere, tinzind sa-si largeasca suprafata ocupata, spatiul de existenta, De aceea, centrul biogenetic se mai n umeste si centrul de dispersie al speciei.

Supraf'ata geografica ocupata astfel de 0 specie oarecare se numeste areal sau arie de repartitie (de distributie, de raspindire geografica).

Fiecare specie se caracterizeaza printr-un anumit areal. Aproape ca nu exista doua specii de plarrte sau animate care sa aiba limite identice in ceea ce priveste arealele lor. Indivizii unei specii oarecare nu acopera niciodata in intregime arealul si in limitele acestui areal ei se gasesc numai in anumite locuri de trai si anume numai in Iocurile prielnice, corespunzatoare nevoilor lor vitale.

Notiuriea de areal se rcfera nu numai la specii, ci si la unitiiti sistematice siiperioare : gen, f'amilie, ordin etc. Ea se intrebuintoaza de asemenea nu numai Ia specii sau alte categorii taxonomies izolate, ci si Ia studiu1 asociaiiilor de organisme. Tot prin areale se circumscriu regiunile biogeografice (holarctica, neotropicala, australiana), prooinciile etc.

Generalizind se poate spune ca arealul este supraiata geograficii pe care este riispindii un anumit organism sau asociaiie (de exemplu, 0 specie sau alta categorie sistematica superiera, 0 asociatie sau 0 grupare superioara a asociatiilor de organisme, 0 subdiviziune a regionarii biogeografice, 0 zona ecologica si biogeograflca latitudinala si altitudlnala) ori pe care 0 ociipii anumite fen07nene periodice, fenologice ale orqanismelor (migratli, stadii de dezvoltare, inflorirea si fructificarea anumiter plante, nidificarea si zborul puilor de pasari).

1. REPREZENT ARBA CARTOGRJAFI·CA..

A UNUI AREAL

Pentru a reprezenta cartograric arealul unei unitati sistematice, ascclatii de organisme, etc. de obicei se iau in eonsideratie numai puncttele periferice de giisire, care apoi se unesc intre ele printr-o linie ce reprezinta limita de repartiiie, obtinindu-se arealul elementului considerat.

FORMAREA SPECIILOR $1 A .~REALELOR OR_G_A_N_IS_M_E_L_O_R 37

Se folosesc mai multe metode de reprezentare: metoda punctelor de gasire a speciei (fara trasarea Iimitelor) ; m~toda limi~elo: (far~ re:pr:zentarea punctelor de gasire) : metoda hasurilor (de ~If~nte. ?nentan), metoda pete lor colorate (inegrite cind este vorba de harti mlci).

Reprezentarea cartografica a unui areal prezinta 0 importanta prac: tica deosebita, de exemrplu in stabilirea resurselor naturale vegetale !?l animale, in combaterea bolilor, epidemiilor, daunatorilor vegetali si ani-

mali etc.

Reprezentarea cartografica a unui areal este inceputul studiului unui fenomen biogeografic. Acest fenomen trebuie explicat, ca de altfel si arealul insusi si explicatia tuturor elementelor legate de areal (forma, marime, densitate, ovolutie, raporturi de .interdependenta cu mediul) constituie una dintre problemele importante ale biogeografiei. Aceasta a cond itionat chiar forrnarea unei discipline aparte in cadrul biogeografiei, numita arealologie.

2. CARACTERISTICILE AREALELOR

(MA.RIME, FORMA, DENSIT A TEA INDIVIZILOR)

1) MARIMEA AREALELOR

Aceasta poate fi variata si este conditionata de urrnatoarele cauze : oalenta ecoloqicii a speciei (capacitatea de acomodare fa~a de cele mai variate cond'itii de existenta) : modul de riispituiire, adica pcsibi'ljtatile speciei de a invinge diferrte obstaoole ce apar in calea raspindlrti ei ; uirsta geologica.

De aceea, au areaie mari organismele euritope (ce pot trai in variate locuri de existents in ceea ce priveste conditiile ecologice) si areale mici, cele stenotope (care isi due viata numai in locuri cu conditii constante de existenta,

Extinderea arealului este insa in legatura si cu vechimea lui. Cu cit un filum oarecare are 0 vechime mai mare, cu atit a avut la dispozitie un timp rnai indelungat pentru imprastiere si cu atit mai mare poate fi azi aria sa de repartitie. A~a se explica Iaptul di la clasele inferioare de plante sl animale, fiind mai vechi, ariule de repartitie sirst mei larg! d~it la clasele surperioare, mai noi. Iar in interiorul ari.ilor de repartitie ale claselor, famiUile ocupa suprafete mat rnicl in timp ce genurHe si speciile se intind pe spatii din ce in ce mai recluse fata de supraf'etele ocupate de Iamilii.

Dupa marimea arealului, se dosebesc doua grupe de organtsme : ubicvisto sau cosmopolite si endemice.

- --

38

CAPI'I'OLUL III.

a. Organisme ubicviste (cosmo.polite)

Sint ubicviste acele organisme care au un areal mare, intins, fiind deci larg raspindi,tein diverse regiuni ale globului. Totusi, notiunea de ubicvist nu implidi raspindirea speciei in .toate regiunile concomitent, adica atit in tundre cit si in paduri, in stepe, in deserturi, in rnunti inalti. De aceea, este preferabil ca expresia de ubicvist sa fie inlocuita cu aceea de organism sau specie cu areal vast.

Acestea sint specii euritope sau euribiont€." localizate de regula in cite 0 anumita zona climatidi si niciodata in mai multe.

Plantele ubicviste in ansamblu nu sint prea numeroase, mai cunoscute fiind plantele acvatice si cele ruderale. Dintre plantele acvatice, pot fi considerate ubicviste: trestia (Phragmites communis), intilnita pretutindeni in afara de bazinul fluviului Amazon; limba broastei (Alisma plantago), ciuma balti! (Elodea canadensis). Printre cele mai cunoscute plante ruderale ubicviste, a caror extensiune este favorizata de om, sint : urzicile (Urtica dioica, U. urens), pi'iipaidia (Taraxacum officinale), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris).

Animalele ubicviste apartin indeosebi nevertebratelor marine, fenomen explicat prin f8IPtul ca in oceane obstacolele fizice sint slab reprezen tate. De asemenea multe dintre aceste animale au posibilitatea de a se raspindi pasiv, cu ajutorul curentilor de apa ce le transporta ouale, larvele si chiar indivizi maturi, iar unele dintre ele in stadiul de adult se pot deplasa si activo

Dintre vertebrate, exista specii ubicviste printre pesti : scrumbia de mare (Scomber scombrus], tonul (Thynnus thynnus); delfin! (Delphinus delp1:J), balene (Balaenoptera rostrate),

Animale terestre, care ar putea fi numite ubicviste, in intelesul strict al cuvintului, nu exists. Sint insa din acelea care au un areal foarte vast, fiind specii euritope. Putem spune in genere ca sint ubicviste indeosebi pasar ile bune zburatoare oa : vulturii de mare, rindunicile de mare, oucul {Cuculus canorus] (!fig. 8), iar dintre marnifere, Iilieoii, care tree usor de pe 0 insula pe alta, de la un continent la altul. Sint de asemenea ubicviste unele specii parazite si semiparazite (tenii, purici, plosnite) si comensalii omului (r;;oareci,r;;obolani, vrabia de casa) , dusi de acesta in toate tinuturile locuite.

Dad speciile ubicviste sint rnai rare, genurile ubicviste sint ceva mai numeroase. Ar;;a sint, printre plante pinii (Pinus), mestecenii (Betula), molizii (Picea), 'bariboasa (Andropogon), nufarul (Nymphaea), Centaurea, Drosera (tig. 9), Usnea etc., ila[" printre animale, slturzii (Turdus), rindunelele (Hirundo), lOiinii (Canis).

Familiile ubicviste sint si mai numeroase ca genurile, iar clasele sint aproape toate ubioviste. Unele familii cum ar fi cornpozitele, gramineele, ciperaceele, sint toate cosmopolite.

FORJ4AREA SPECIILOR ~I A AREALELOR ORGANISMELOR

39

1 lIIIIIIIlIJ

2-·_·-

Fig. 8. Rasplndirea speciei ubicviste Cuculus canorus (cucul) (dUiPil P. G. Dementiev, 1952):

1 _ areal de vara, 2 - areal de tarna (rnigr atie).

Asociatii complexe (biocenoze) ubicviste nu exista deoarece 0 cornunitate de organisme in care toate speciile sa fie ubicviste nu poate fi posilbiUa.

b. Organisme endemice

JTermenul de endemic a fost introdus inca din 1820 de A: P .. d.:

Can do 11 e, prin care delimita aria de dispersie a unor genun, familii, pe un teritori u restrdns,

Organisme endemice sint acelea care traiesc numai irrtr-un anumit tinut de la suprafata globului, avind un areal restrins, li.I?itat ad~:a 1a un virf de munte, un con vulcanic, un versant, un lac alpm, un pmu de

o

o

--~-----8~Ar~r,-~~~~~~~---~--------1I 0

~

FORMAREA SPECIILOR :;;1 A AREALELOR ORGAN1SMELOR

munte etc. Deci in acceptiunea noastra notiunea de endemsim poate fi aplicata speciilor, genurilor, familiilor etc., a carer arie de repartttie se reduce la un ansamblu geografic bine definit.

A~ de exemplu, lotusul caspio (lhelumbium caspicum), specie ende-J_) mica, se intilneste numai in delta Volgai, dretele (Nymphaea lotus ttiermalis) se gasesc in Republica Socialista Romania numai in lacul Petea,

Mu lte specii de animale sint endemice cu deosebire printre nevertebratele cavernicole, unele dintre ele caracterizind numai cite 0 pestera. Exista Insa si vertebrate endemics cum sint unele rozatoare (Microtus ulpius in Carpati, Microtus angularis in Transilvania), chiroptere (Rhinotoptius mehelyi, in Cimpia Romans).

Termenul de "endemic" si "endemism" a fost generalizat ~i se da adesea si unui organism care populeaza un teritoriu ceva mai mare insa bine delirnitat prin conditiile sale, fata de altele in care nu exista. Putem vorbi, de exemplu, despre endemismele Carpatilor, ale Dobrogei etc.

Arealul de azi al organisrnelor endemice reprezinta numai un fragment din vechiul areal de origina. De aceea, pozitia lor sistematica si legaturile lor filogenetice spun mai mult decit repartitla in sine, despre evolutia lor ca si despre epoca izolarii.

In cazul tipurilor fara rudeapropiate in flora si fauna de astazi este vorba de 0 separatie foarte indepartata, care a ferit formele vechi de concurenta cu formele noi, Iactndu-se astfe I cu putinta pastrarea lor pina in zilele noastre.

In acest caz avem de-a face cu un endemism conservativ (endemism relict, paleoendemism).

Cind izolarea unei specii incepe in doua locuri deosebite, cu conditii diferite de viata, specia de origins se desface in doua subspecii sau specii noi, fiice, care in acest caz se numesc endemisme corespondente, reprezentative, vicariante dupa cum am vazut in capitolul precedent.

Izolarea unui organism endemic poate face ca forma Iundamentala ce inclina spre variabilitate, sa se rupa de mai multe ori, devenind astfel punctul de plecare a numeroase forme endemiee noi (endemism progresiv, neoendemism) $i se datoreste unor procese relativ recente de formare a speciilor. Asa este cazul, intre altele, al genului Erica din sudul Africii, care a dat nastere la 400 specii endemice. In lacurile din noro-estul Irlandei, sud-vestul Scotiel $i partea nord-vestica a Angliei traiese astazi trei specii endemice lnrudite de pesti ale genului Coreqonus: C. clopeoides, C. oasuiesius ei C. pollan (fig. 10).

Organismele endemice se pot imparti deci, dupa evolutia lor, in doug grupe : paleoendemice si neoendemice.

j a) Organisme paleoendemice (relicte). In timpurile stravechi acestea au avut 0 larga rasplndire, un areal foarte vast, astazi Insa se gasesc spo.radie, izolate in unele puncte ale globului pamtntesc. A9a sint : Lactons jernandeziana, care creste numai in insulele Juan-Fernandez din Oceanul Pacific; palmierul Seiselor (Ladoicea seychellanum) $i feriga

CAPI'!'OLUL III

1 1 3

I:: ::::: I rnIilllTI [j]

Fig. 10. Arealul endemic al genului Coregonus in insulele Britanlce (dupa N. A. Bob r ins k i, 1953):

1 - iostul usc at ; 2 - actualul uscat; 3 - repartrtia actuala a genului Coregonus.

arborescenta (Trysopteris elegans), relict paleozoic tot din arhipelagul .Iuan-Fernandez : 0 specie de colibri (Oreotrochilus chimborazo) ce traieste numai pe anumite virfuri ale Anzilor; arborele mamut (Sequoia gigantea) care a avut in Cretacic un areal circumpolar lin emisfera nordica, iar astazi creste numai in California (S.U.A.) (fig. 11); arborele pagodelor (Ginkgo biloba) care creste spontan nurnai in R. P. Chineza si care a avut in Cretacic 0 raspindire de asemenea circumpolara, in ernisfera nordica (fig. 12). Faptul este dovedit de fosile sl de pozitia lor in sistemul filogenetic (Gingko biloba are 0 pozitie destul de izolata in sistematioa plantelor ~i ar putea fi socotit ca relict si fara a mai lua in consideroTe!?i resturhle sale fosile).

I)
I;:::,
'i', I
I
.... '; .. I
.' , ;?-I
0;-
M
\ Ol
....
'"0"
;::!
III
<lJ
..,..
0
....,
,j
><11
go.
:g.~
'H
~ ~
...
0 <l)
;:l ....
0- 01
~ I
~
'5 ..
...... CiI
;::!
d. ~ B
'G' ~g
...... CiI
<11 0)
...
<'IS
tJ
.~ I
...
'"0
~
<lJ
! 0
,.J <lJ
!
......
;::!
......
III
<lJ
...
<t!
,..;
....
00
~
,
't:>,
351
~I
-.'
J i:;,
~l
~I
0
C) -.

(~ ...

" ,

.... _

1
I "' ......
, I CO
"t' ~, i~·a
;,;;, '->1
~I ~I
~I al _Nt")~
~ gj ., [ffi~
.!::OI ~t . -

as'"

.'ORMAltEA SPJ:CIILOH $I A Al'tEALELOR ORGANISM1i:LOR

41

Mai putin numeroase sint genu rile cu raspindire mica. Astfel, genul Romerolagus, un rozator cu pozitie siSltemat1d'i mtermediara inrtre Leporidae si Ochotonidae, traieste numai pe pantele vulcanului Popocatepetl

(Mexic).

Familiile cu areale mid sint foarte putine, iar ordinele cu raspin-

dire restrinsa sint ~i mai rare. A9a e cazul apterigiformelor din care fac parte pasarile Kivi (Apteryx) din Noua Zeelanda, precum 9i acela al ordinului Opisthocomiformae, reprezentate prin hoazin {Opisihocomus cristatus) din bazinul mijlociu al Amazoanelor (Brazilia).

Exista ~i subclase cu areal restrins, dar acestea sint mult mai rare.

Este mal ales cazul subclasei Prosaurieni, reprezentata prin Sphenodon puncta tum, care traieste numai in Noua Zeelanda.

In formarea paleoendemismelor, un rol important l-au jucat Iac+orii climatici din trecut, precum si raporturrle paleogeografice dintre continente si izolarea geografidi. America de Nord este foarte bogata in relicte terti are, pentru ca migratia speci ilor Impinse de glaciatiuni nu a fast rmpiedicata de munti, aici ei fiind dispusi in sensul meridianelor. In Eurasia dimpotriva, dispozttia muntilor in sensul paralelelor a constituit 0 piedica pentru revenirea in postglaciar a speciilor tertiare, go-

nite sau distruse de glaciatiuni.

Virsta relictelor este foarte diferita : astfel exista relicte mezozoice, tertiare ,pleistocene (gladare), holocene (post-glaciare).

Priritre relictcle mezozoice se pot cita : arborele pagodelor (Ginkgo bitooa) din subregiunea chino-japoneza, tuatara (Sphenodon punctatum) din Noua Zeelanda, ambele larg raspindite altadata, inoepind din Triasic.

Multe relicte sint din Tertiar ca : dretele (Nymphaea lotus thermalis) din lacul torrnal Petea de ling a Oradea (Republica Socialista Romania) si melcul acvatic Melanopsis parreyssi, cu care traieste in a50- ciatie. Resturi fosile t,ertiare ale 1Ci1cestor organiSime s-au gasi't 'in acelasi lac, iar seria de Melano,psidae de sub Iacul petea si din malurile acestuia, dovedeste 0 fili atie directa a lui Melanopsis parreussi.

Relicte pleistocene sint : argintica (Dryas octopetala) (fig. 13), mesteacanul pitic (Betula nana), vuietoarea (Empetrum nigrum), merisorul ;(Vaccinium vitis iileea], rachitele (Oxicoccos pousstris), laptele stincii (Androsace villosa), zimbrul (Pinus cembra), Ligularia sibirica. Aceste .relicte glaciare le intilnim pe culmile alpine ale Carpatilor, in diferite rnasive izolate ori in unele mlastini alpine (tinoave), A~a sint mu~chiul de turba (Sphagnum wulfianum), Scheuchzeria paiusiris, Carex magel.lanica, salcia pitica (Salix bicolor}, ruginarea (Andromeda polifolia), afinul (Vaccinium uliginosum).

Din Holocen au supravietuit in tara noastra 0 serie de plante xeroterme, cum sint ruscuta de primavara (Adonis vernalis), bujorul de stepa (Paeonui tenuifolia), usturoiul siberian (Allium obliquum) si altele, Dintre anirnale, exemple de paleoendemisme terestre cu 0 evolutie lenta sint : onichoforele (intermediare intre viermii inelati si rniriapooe) , reprezentate prin famiHIa p.eripaJtidae, tar aoeasta prtn oiteva ge-

46

CAPITOLUL III

2_

~!

I

Fig. 13. Arealul relictului glaciar argintica (Dryas octopetala) (dupa P. 0 zen d a, 1964):

1 - areal actual; 2 - areal fosi!.

nuri actuale, cu circa 50 specii, raspindite in zona tropicala ca si in zona temperata de sud, fiecare specie avind 0 raspindire foarte limitata (Peripatus juliformis in Antile, Peripatopsis capensis in sudul Africii),

Exemplul eel mai remarcabil de paleoendemism arhaic tl constituie sopirla rtuatare sau hateria (Sphenodon punctatum) din Noua Zeelanda, insulele din 19o1fU'l Plenty ~i din strtmtoarea Cook, udtimul reprezentant al rincoeefalilor (Rhynchosaurrdae).

Remarcabile animale relicte exista in adincurtle oceanelor, Printre acestea se pot cita molustele foarte primitive Neopilina galathe,e, din apele golfului Panama, descoperita in 1958 si N. ewingi din zonacoastei peruviene, descoperita in 1959. Acestea sint moluste relicte din subclasa Monoplacoforae, larg reprezentate in Paleozoic (Cambrian, Ordovician ~i Silurian), deci acum circa 350 milioane ani.

"Fosile vii" sint nautiloidele aparute in Cambrian, adica la Inceputul Paleozoicului ~i care sint mai vechi ~i mai primitive decit arnonitii

FOftMAREA SPECIILOR :;II A AREALELOR ORGANISMELOR

47

(Devonian). Printre cele circa 2 500 specii fosilecunoscute ptna azi, au mai ramas doar citeva, apartinind genului Nautilus, ce supravietuiesc inJtr-o zona relatjv putin intinsa a Oceanului Pacific tntre Asia de sudest si Australia, indeosebi in largul coastelor Filipinelor.

Tot relicte sint xifosurele, artropcdo foarte primitive inrudite cu trilobitii. Xifosurele erau bine reprezentate in Cambrian desi aveau 0 iniatisare mai simpla si mai primitiva. Din nurneroasele genuri si specii care' au existat in trecut, au supravietuit pina in zilele noastre Limulus si Carcinoscorpius. Un gen fosil de xifosur mai recent s-a gasit in Jurasicul din Germania (Xyphosura) si care seamana destul de bine cu genul actual Limulus. Aces~a din ur~a este reprezentat as~azi prin 5 specii diritre care cea mal cunoscuta este L. polyphemus din lungul coastelor atlantice ale Americii de Nord, de la Noua Scotie pina la peninsula Yucatan. Celelalte patru specii traiesc in zona coastelor pacifice ale Asiei pina la insulele Moluce (L. molucanus). 0 specie a genului Carcinoscorpius, exista din golful Bengal pina la coastele arhipelagului Malaez si al Fidipinelor. Stadii'le de dezvoihtare postembrionara a limulilor arata inrudirea strinsa a acestora cu grupul mare si larg raspindit al trilobitilor care sint cele mai vechi fosile cunoscute pina astazi, reprezentati in Cambrian prin peste 4 000 specii, Xifosurele sint urmasii directii ai trflobitilor, azi disparuti cu desavirsire.

Exemple de paleoendemisme foarte stravechi ne of era si brahiopodele care au atins apogeul (7 000 specii fosile) in Cambrian. Azi rnai traiesc circa 200 specii, apartintnd citorva genuri dintre care unele au si reprezentati actuali, A~a sint genurile: Crania (cunoscut cu specii Iosile din Ordovician), Rhynchonella (tot din aceeasi epoca) , Magellania (din 'I'riasic), Terebratula (din Jurasic), Lingula (L. anatina), care traieste si astazi in lungul coastelor J aponiei, pe ltnga coastele padfice ale Americii de Nord si cele mediterane ale Afridi.

Tot un paleoendemism este pestele Latimeria chalumnae, eapturat in 1937 pe ooastele Africii de sud dinspre Oeeanul Indian, !in fata gurilor riului al:lirilC'an Chalumna. Este unicui reprezentarrt actual, el [n!sul?i pe cale de stingere al subclasei crosopterlgtenilor, considerata in intregime disparuta si care (impreuna cu un mare numar de genuri si specii) a avut 0 larga raspindire in Paleozoic (Devonian, Permian) si in Mezozoic (pina in Cretacic, inclusiv). Crosopterigienii, inruditi cu dipnoii ~! evoluind din aceeasi radacina prezinta un iriteres deosebit pentru ca din ei se trag, far~ indoiala,' vertebratele tetrapode terestre (scheletul aripioarelor Irinotatoare, care seamana cu niste labute, este omolog cu eel al vertebratelor terestre). Alte exemplare de crosopterigieni au fost prinso in 1952, apoi in 1954, intr-o regiune destul de restrinsa a Oceanului Indian (Insulele Comore, Insula Madagascar, sudul Africii).

Jpaleoendemisme marine, doar cu migratii in fluvii pentru depunerea icrelor, sint pestii din grupa Acipenseridelor (sturioni) in prezent in numar de circa 25 specii, a carer rasplndire geogranca este in pete in emisfera b;reala a globului terestru; 6 din aceste specii stnt rellcte

48

CAPITOLUL III

ponto-aralo-caspice, originare din Marea Sarrnetica (din timpul Tertiarului). Prirnii stramosi fosili a:i acipenseridelor actuale sint cunoscuti inca de la inceputul Jurasicului, cind aveau 0 larga raspindire.

Pestii dipnoi (cu dubla respiratie, atit branhiala cit ~i pulmonara), sint ~i ei un remarcabil exemplu de paleoendemism, fiind azi reprezentati in zona tropicala prin 2 familii : Lepidosirenidae (America de Sud si Africa) ~i Ceratodontidae (Australia), Prima familie cuprinde doua g~nuri: Lepidosiren (cu specia paradoxa, din bazinul Amazonului si din Paraguay) si Protopterus, numht de Iocalnicj "Icambona" (cu 3 specii : anectens din vestul Africii; aethiopicus din lacurile Africii orientale si dolloi din Congo). Cea de a doua familie cuprinde un gen : Neocerato: dus, numit de localnici "baramunda'" (cu specia forsteri).

Paleoendemisme au fast gasite (1956) si in apele de munte din tara noastra. Asa este cazul lui Romanichtys valsanicola, un peste din familia percidelor, cu caractere intermediare intre cele 2 subfamilii ale acesteia (Percinae si Etheostaminae) - si prezentind asemanari !?i cu unele forme Iosile din prima jumatate a Tertiarului. Romanichtys este un gen vechi, poate unul din ultimii reprezentanti ai faunei nord-americane de pesti care a populat Europa in Paleogen, cind Europa si America de Nord erau unite, iar Siberia era separate de Europa. Aceasta veche fauna a fost distrusa partial de fauna siberiana, patrunsa in Europa in timpul Miocenului (0 data cu stabilirea legaturii continentale cu Siberia) !?i mai ales de glaciatiuni (M. Dumitrescu, P. Banarescu, N. Stoica, 1957).

b) Organisme neoendemice, Noendemismele sint specii care s-au format recent. La formarea lor un rol deosebit l-au jucat lupta pen tru existenta, factorii fizico-geografici (ai mediului) si mai ales izolarea geografica a organismelor,

Specii neoendemice de plante cu areaje mai mari sint in tara la noi: oitele (Anemone transsilvanica), omtagul (Aconitum moldavicum) din Carpatii Orientali; liliacul romanesc (Syringa josikea) din Carpatii Occidentali !?i cosacii (Astragalus peterfii) din Cimpia Transilvaniei.

Sint si cazuri mai rare, cind specia respectiva se gaseste numai intr-un singur punct al globului terestru. De exemplu, garofita de Piatra Craiului (Dianthus callizonus) ce creste numai in masivul Piatra Craiului din Carpatii romanesti, cgJadi (Astragalus peterfii) care cresc numai in rezervatia de linga satul Suat din Cimpia Transilvaniei.

In afara de specii exista si genuri, familii si ordine neoendemice. Mai rar se Intilnesc si asociatii complexe (biocenoze) neoendemice, care apar mai ales ca relicte pe un teritoriu oarecare al globului terestr-u, fiind constituite din unele specii endemice dar nu exclusiv.

Dintre animalele neoendemice pot fi mentionate foea din Marea Caspica (Phoca caspica), care este un endemism al Marii Caspice ori tr~tonul siberian (Ranodon sibericus) care traieste in Alataul djungarian. Dmt.re animalele neoendemice de la noi din tara se pot mentiona 0 specie de soarece de cimp (Microtus angularis), 0 subspecie de cucuvea

FORMAREA SPECllLOR SI A AREALl<:LOR ORGANJSMELOR

49

pitica (Glaucidium paserinum setipes) din padurile de rasinoase ale

Carpatilor. .'

Animalele neoendemice pot avea ~lareale mal vaste. De exemplu,

ciocanitoarea mare (Dryobates major), prezinta un areal foarte vast, incepind din insulele Can are !?i litoralul vestic al Europei pina in Kamceatka, Jarponia, insulele Kurile; totusi ea este 0 specie endernica pentru regiunea Holarctica, Vulpea polara (Alopex lagopus) este raspindita in toata zona tundrei, fiind endemics aici (nu traieste nicaier i in afara de tundra). Pescarusul roz (Rhodostethia rosea), care prezinta un areal foarte mic in Iacutia, este si el 0 specie endemics pentru tundra.

Din punctul de vedere al evolutiei arealelor, notiunea de endemism poate fi foarte rolativa, Iepurele de vizuina (Oryctolagus cuniculus) a fost la inceput endemic pentru tiriutur ile din jurul Mediteranei, mai tirziu insa cindacest animal a fost raspindit de om nu mai putea fi considerat un endemism mediteraneean.

c) Endemismul insulelor. Pentru formarea endemismelor, exempie clasice ne of era flora si fauna insulara. Trebuie mentionat de la inceput ca nu toate insulele sint la fel de bogate in specii endemice. Insulele recente, cele madreporice sau acelea care s-au separat de curind de continent (Bermude, Marea Britanie) nu au endemisme. Dimpotriva, insulele care s-au separat de continentein epocile geologice stravechi ca si insulele oceanice vechi, sint foarte bogate in specii endemice.

Astfel, arhipelagul Canarelor, izolat de multa vreme, prezinta un procent ridicat de endemisme. Dintre cele 1 400 specii de plante vasculare de aici, 470 specii, deci circa 1/3 sint endemics. Dintre cele 330 de genuri, 40 (adica 120f0) sint endemice.

In celelalte insule si arhipelaguri ale Atlanticului de est endemis-

mul este de asemenea ~idicat: 150f0 specii in Medeira, 100/0 in Azore, J a 50/0 in insulele Capului Verde. Toate aceste insule si arhipelaguri la

un lac, poarta denumirea de Macaronezla vsl constituie dupa unii au-

tori 0 regiune fitogeografica origtnala. Cele mai multe din plantele pe

care le coritine, au 0 afinitate mediteraneeana, dar altele sint inrudite

cu specii tropicale africane, iar 0 parte sint de origina total necunoscuta, reprezentind poate resturile florei unui continent mai vast, care s-a scufundat in ocean.

Procentul endemismelor este si mai ridioat in insulele Oceanelor Indian ~i Pacific.

In Madagascar, acest procent ajunge la 650/0 specii, existind aid chiar si unele familii endemice (Chloenaceae si Didieraceae); -in Noua ~ale-donie si NOUJa Zeelanda, speciile endemice ajung pina 118 720/0, iar in arhipelagul Hawai plna la 820f0; in Noile Hebride, endemismul forme-ara aproape tortallitaJtea florei spontane (P. 0 zen d a, 1964).

In toate aceste insule s-au pastrat specii (paleoendemice) care au disparut de mult de pe corrtinente ; s-au format de asemenea si specii endcrnice noi care, din pricina izolar i] geografioe, DU s-au putut raspindi pe continentele vecine.

Biogeografif

so

CAPITOLUL III.

Insulele sint bogate ~i in anirnals endemice. Astfel, in arhipelagul -Galapagcs, situat la 0 distanta de 1 000 km spre vest de Ia tarmul Americii de Sud, dintre 34 specii de pasari terestre, 31 stnt endemice. In insulele Azore, care se gasesc la '0 distanta de 2000 km de continentul european, dintre cele 30 de specii de pasari terestre numai 3 sint endemice. Numarul speciilor endernice este determinat, in acest caz, de distanta insulei de continent, de gradul de izolare 9i de virsta geologica -a separarii ei. De aceea, bogatia in endemisme a insulelor oonstituie a caracteristica importanta aacestora.

d) Endemismul masivelor muntoase. Fenornene asernanatoare irrtilnim si in munti, unde se forrneaza neoendemisme si se pastreaza unele paleoendemisme. In munti, sub influenta factorilor climatici si edafici, 's-au creat conditii Ioarte variate pentru plante, care se manifesta prin

flora bogata a acestora.

Muntii stravechi sint foarte bogati in endemisme, pentru ca izolarea geografica a lor, prinsesurila care Ii inconjoara, este pregnanta, asemanindu-se cucea a oceanuluivcare izoleaza insulele.

Flora de tip alpin ramine cantonata la altitudinile superioare ale ~untilo: neputi,nd sa ~rea:ca peste dealurile si cimpiile ce separa rnasWlsle, indeosebi ce'le izolate. In asernenea conddtii se fOI1meaza endemisme cu atlit mai accentuate, eu cit izolarea e mai veche,

Astfel putem cita orhidea Habenaria jaegeri de pe crestele vestadricane (Monts Lama), H. splendens de pe M. Kilirnanjaro, H. praestans de iPe M. Ruwenzori si din Mozambic.

De as em en ea un exemplu U constituie genul Saxifraga care' cuprinde peste 300 specii ce populeaza regiunile red ale globului. Dintre acestea citeva sint endemice in' Alpi (Saxifraga linquuua] ori in Pirinei (Saxifraga longifolia).

e) Endemismul desertic. Numeroase exemple de endernisme ne ofera pustiul Sahara, a carei flora este totusi destul de omogena, Masivele muntoase ale Saharei centrale stnt datorita 'inB.ltimii Iorvce depaseste adesea 3 000 m, mai putin calde9i mai putin uscate declt cirnpia de-

.sertica. Aceste masive au servit drept refugiu plantelor din cirnpia desertica inconjuratoare .-;;iindeosebi relictelor rriediteraneene, care au ajuns altadata [n aceste masive, datorita perioadelor mai umede. In Hagar, Tibesti, Tassili, procentul endemismelor este mare ,~i cre,c;;tecu altitudinoa. Pe cele mai malte virfuri, proportia relictelor rnediteraneene nu este neglijabila. Intre altele cresc aici specai endemice de mirt (Myrtus communis), de rnaslin salbatic (Olea laperi'!!}) 9i de levantica ,(Lavandula angustifolia) inrudite dar totusi distincte fata de speciile mediteraneene din aceleai9i genuri.

Situatia acestor endemisme desertice este asemanatoare cu aceea a endemismelor muntilor din zona' temperata, izolati de cimpiile eu-ropens.

----._--_.-._-.~ ... ~--_ ... _-_-- .. __ .. __ .... __ ..... _._--.~ __ --~--~ .. _- .. --_-- ._-_._ .. --_-.-_ ..... -----~--._.~-~ ----

FORMAREA SPECIILOR sr A AREALELOR ORGANISMELOR

51

In afar a de endemismul muntilor din pustiu, exista un remarcabil endemism si in unele sectoare ale etmpiei sahariene. Astfel Sahara apuseana e un important centru de endemisme, mai ales pe coasta Mauritaniei ~i Ia gran ita algero-maroeana (250/0 specii ~i 4 genuri endemice) (P. Ozenda, J964).

f) Endemismul speciilor. Am vazut ca teritoriile cu endemism ridicat sint intotdeauna cele in care flora, respectiv fauna, au fast izolate. Aceasta izolare (segregatie) duce la Tormarea speciilor, dupa cum am vazut, Schimbarile bruste ale conditiilor de mediu, care impun fragmentarea arealului unor specii 9i supun fie care fragment al acestui areal unor conditii foarte variate fata de acelea care actioneaza in alte portiuni ale arealului,antreneaza 0 evolutiediferita, impunind noi adaptari' ale organismului vegetal sau animal. S-aaratat ca endemisrnul se datore9teadesea unei izolarl foarte vechi a unei regiuni oarecare ~i ca procentul speciilor endemice creste cu vechimea acestei izolari.

Daca se considera separat 0 specie endemica, se poate constata de asemenea ca diferentierea sa este cu atit mai veche cu cit aceasta specie e mai izolata din punct de vedere sistematic, de alte specii ale genului; daca este singura specie a genului, presupunerea vechimii ei poate sa fie si mai sigura, In chipul acesta putem dis tinge un paleoendemism privitor Ia specii, dintrecare unele s-au putut diferentia deja in Tertiar9i un neoendemism, eorespunzind varietatiJoJ'9i subspeciilor de separare reeenta, de piJda postglaciar.

Aceste notiuni de paleo-isi neoendemism coincid in mare cu acelea de macro endemism (la nivelul familiei, genului9i speciei) !?i micro endemism (Ia nivelul varietatii .-;;i subspeciei), dar aceasta coincidenta nu este obligatorie in toate cazurile (P. 0 zen d a, 1964).

g) Endemismul genurilor. Un gen poate fi endemic pentru a anumiita regiune. A91a e cazul g'enului Welwitschia, care IIlU ouprinde deoit o singura specie (W. mirabilis), ea insasi Iocalizata strict in desertul Namib (Africa de .sud), Iiind verba deci de un gen monospeciiic - ori

cazul verzei de mare (Pringle/a) si ea tot cu '0 singura specie (P. anti- Jy1 scorbutica), din insulele Kerguelen.

Sint iusa ~i genuri plurispecifice. Arealul genului include arealele speciilor 'care fac parte din acest gen. Speciile respective pot fi foarte indepartate una de alta, in ceea ce priveste distanta, in care caz arealul genului este foarte vast :;;i chiar disjunct. Astiel genul Liriodendron cuprrnde 2 specii Iocalizate una in S.U.A., alta in China.

eel mai adesea speciilcaceluiasi gen sint repartizate 'in asa fel incit ele sint numeroase numai tntr-o anumita regiune a arealului care poate fi considerata ca regiune de origine geografica a genului sau eel putin da un centru de diversificare, de formare a speciilor (centru biogenetic).

Astfel luminarica (genul Verbascum) cuprinde cam 250 de specii dintre care circa 233, adica 9/10, sint caracteristice pentru peninsula

4.

FORMAREA SPECllLOR ~I A AREALELOR ORGANISMELOR

53

Balican~ca ,~i Or ientul Apropiet pina l.a Maroa Caspica, reprezcntrnd regiunea de diversificare maxima ~i probabil originea genului; in imprejurimile acestui centru se poate delimita 0 a doua regiune care cuprindeo mare parte din Europa si Asia occiden tala, in care numarul speciilor variaza dupa sectoare, iritre 7-16 ; apoi 0 a treia, in care acest numar scade de la 6 la 3 si in sfir sit 0 a patra care reprezinta extensiunea maxima a genului ce nu rnai este reprezentat aici decit printr-una sau doua specii (P. 0 zen d a, 1964).

Genul Cycas prezinta 0 distr ibutie geografica ce cuprinde 0 parte din Africa orientals si Madagascar, toata Asia musonica (din India pina in Japonia, arhipelagul Malaez si nordul Australiei).

h) Endemismul famidijlor, Arealul unei familii include arealele tuturor genurilor acesteia, Ca urmare, cind 0 familie cuprinde un mare numar de genuri, arealul sau e foarte vast, iar pentru ele poate fi, din oauza aceasta, ubicvist. Astfel, arealul gramineelor, al ciperaceelor, al ranunculaceelor, al rozaceelor ori compozeelor acopera aproape toata suprafata globului terestru, in afara de tiriutur ile polare (totusi si aici, reprezen tantii acestor 5 familii, apar pe tarmurile Groenlandei, arhipelagului Spitzberg si Noua Zemlia, mare parte din Siberia de nord si tarmur ile Antaroticii (deexemplu grammeul Aira antarctica). Acelasi tip de repar titie geografica se poate intilni.;;i Ia alte citeva familii ale carer genuri si specii au 0 repartitie ubicvista (de exemplu famiIiile Najadaceae, Typhaceae).

Dar raspindirea reprezentantilor unei familii in intericrul unui areal foante vast nu poate fi omogena, Astfel, printre ciperacee, genul Carex prezinta numarul eel mai mare de specii in tinuturile temperate si reci, in timp ce 3/4 din numarul speciilor de Cyperus (600 specii), sint tropicale. Din oele 500 spe1cii alefumiliei Loram'thaeeae, II:rei ajung in Europa si lOin America de Nord temperata ; familia Myrtaceae (2000 specii) este reprezentata in Europa numai prin Myrtus communis (sudul Europei) in timp ce in Australia temperata, aceasta faanilie e larg reprezentata mai ales prin genul Eucalyptus (circa 500 specii),

Alte familii au 0 distributie geografica limitata la un continent sau la 0 regiune mai mica. A9a sint bromeliaceele caracteristice pentru regiunile calde ale Americii, din sudul Statelor Unite pina in Argentina; tropaeo1acee1esi ciclanthaceele, limitate la America Centrala, Antile, America de Sud (fig. 14); casuarinaceele (cu singurul gen Casuarina), au 0 repartitie australiana 9i indoneziana care aminteste mult de aceea a genului Eucalyptus.

J 2) FORMA AREALELOR

o alta caracterietica a arealului 0 constituie forma sa. Astfel, dupa forma, arealele apartin la doua categorii principale: continui sau intregi si fragmentate (discontinui, disjuncte).

54

CAPITOLtlL III.

1 u. /:~t(O

S-a pUS mtrebarea daca locurile de gasire ale unor specii dincolo de raza obisnuita a arealului, trebuie socotite sau nu Ia arealul principal de repartitie sau numai la un areal secundar (satelitar). S-a convenit di distantele dintre diferitele locuri de gasire, ce pot fi parcurse usor de organisme cu propriile lor mijloace naturale de raspindire sa nu fie considerate ca despartind arii izolate, satelitare.

Exista insa ~i distante prea mari intre locurile de gasire pentru ca organismele sa Ie poata invinge ~i parcurge user In condittlle de astazi. In asemenea cazuri nu mai rpoate fi verba de areale unitare, ci de niste aril fragmentare de repartltte.

a) Areale continui, Un areal este continuu atunci cind forrneaza un tot inehis, un teritoriu unitar. Un asemensa areal poate avea 0 forma circularii, oualii sau alungitii, stelarii sau tetitacularii ; el se poate prezenta ~i [n forma de ji$ie, cum se Intimpla la unele specii de plante raspindite in lungul vailor, fluviilor ca si in zonele lor inundabile (ex. Saponaria ojjicinalis, Silene tatarica). Tot areale continui sint cele ale iepurelui arctic ~i izopodelor (fig. 15).

b) Areale fragmentata, ArealeIe fragmentate pot fi discontinui, rupte in doua blocuri mari sau formate dintr-o arie principaja si una sau mai rnulte arii secundare mai mici, asezate de jur-imprejur ca niste sateliti (areal discontinuu satelitar); fragmentarea arealelor discontinui peats merge pina la 0 adevarata pulverizaro a vechiului areal in numeroase are ale mai mici.

·Exemple de areale discontinui ne of era intre altele: elefantii actualicare traiesc in Africa (Loxodon ajricana) sl in Asia (Eleptias maximus) (fig. 16); rinocerii actuali (Diceros bicornis) in Asia_'"(fig. 17); tapirii in America de Sud (Tapirus terestris) si in Malaezia (Tapir us indicus); strutul propriu-zis (Struihio camelus) in Africa; in America de Sud, nandu (Rhel_ americana); in Australia, emu (Dromaeus novae - Hollandae); salamandrele uriase din Extremul Orient, bazinul fluviului Mississippi, depozitele terti are din Europa (resturi fosile); cotofana albastra din Peninsula Iberica, Extremul Orient.

Alte exemple de areale disjuncte, mult mai fragmentate, "pulverizate" sint cele ale peripatilor (Africa de sud, Noua Zeelanda, Malaezia, America Centrale .<;>i de Sud).

Alte exemple de areale discontinui ne of era : feriga (Cystopteris sudetica) (din Sudetj 9i Carpati, Ural l?i Siberia).

Un areal pulverizat (in pete) au plante ca Saxijraga si Gentiana (munti] EUropei, Caucaz, Asia de mijloc) ~i animale cum e capra neagra (Rupicapra rupicapray; ce traie~te in Pirinei, Alpi, Apenini, Alpii Dinarici, Carpati, Crimeea, Caucaz.

~ Cum se explioa disjunctta un or areale ? Aceasta problema este legata de aceea a explicatiei formei arealelor si a caracterului limitelor aC€stora.

C"4tir~~

......

...... .... ~ ..

-I

, I

-I 'I I

I I I I

. I I -; 'I

I :·d!

I I'

I

I I

I

I

I

I

I

I

I • 1."-

r?~

I

I

JI

~I

FORMA REA SPECULOR $I A AREALELOR ORGANISMELOR

57

Atit una cit ~i cealalta depind nu numai de factorii ecologici ce se manifesta pe intinsul arealului speciei respective Iavoriztndu-I sau impiedioindu-i extensiunea, .ci~i de eooluiia paleogeagrafica a teritoriului nrecluiui. Un rol important il au in aceasta privinta, obstacolele fizice care se opun extensiunii organismelor si largirii arealelor lor (lanturi de munti, mari si oceane). La aceasta se adauga actiunea pozitiva si negativa a societatii omenesti, care citeodata poate duce la disparttia unor specii (vaca de mare, porumbelul calator, pas area moa), la restringerea arealelor lor (zimbrul, bizonul) sau La largirea arealelor si introducerea unor specii in regiuni in care nu au mai fost (iepurasul de vizuiria in Europa Centrala, Australia), dromaderul (in Mexic, Australia).

Un rol deosebit I-au jucat ridicarile si scufundartle continentelor.

Disjunctia se poate explioa prin teoria puniilor continentale, dupa care continentele erau legate in trecut prin intermediul unor uscaturi pe care ar fi putut migra plantele si animalele.

Ipoteza conexiunilor intre masele continentale, ca urmare a un or miscari eustatice, a permis interpretarea migratiilor in timpul geologic. Astfel, coborirea nivelului marii cu 100 m in Cuaternar a perrnis sa functioneze ca parte emersa toate platformele continentale. In nordul Atlanticului, scutul Scandinav, groenlandez si canadian au foot unite ;;i au jucat un rol imens in migratiile anirnale si vegetale intre regiunile temperate. Dar legatura intre Europa si Asia de nord a foot adesea 1[l<trerUIPta, indeosebi in Cretacic, de 0 mare urahana, fapt ce a permis izolarea anumitor parti ale unor areale din acea perioada.

Existenta veritabilelor contiriente submarine intre continentele cu ilDra si fauna apropiata ca origine, pare sa pledeze pentru astfel de conexiuni. Spre exernplu migratia unor dipterocarpacee asiatice pina in arhipelagul Seiselor, existenta unor fagacee asiatice (Castanopsis si Lithocarpus) in America de Nord.

Alti autori sint in aceasta privinta adepti ai teoriei lui A. Wegener, reconsiderata azi de majoritatea geologilor, geofizicienilor si biogeografilor (teoria drif'tului sau a translatiei continentelor).

Teoria lui Wegener a dat intr-adevar biogeografilor 0 rnodalitate de expllcare a ariilor discontinui ale diferitelor unitati taxonomice. Astfel, ea explica asemanarile existente intre organismele vegetale si animale ale continentului african si american. Spre exemplu, proteaceele sint reprezentate in cele doua continente prin doua su:bfamilii diferite, dar acestea se gasesc impreuna pe teritoriul Australiei. Cu ajutorul acestei teorii se poate explica, de asemenea, faptul ca flora;;i fauna Europei si Arnerrcii de Nord se aseamana in multe pr ivinte.

In Europa, cunoastem numeroase alte exernple de plante si anirnale

'\ ~u ~reale discontinui, rezultate mai ales de pe urma variatiilor climei In timpul si dupa glaciatiunile pleistocene. Astfel gainusa polara (genul Lagopus) se intinde astazi atit in nordul Eurasiei, un de este reprezentata prin gainusa polara (Lagopus lagopus) cit;;i in Alpi si Pirinei, r:,prezentata pr in gainusa alpina (Lagopus mutus) .. melcul Vertigo arcttea este reprezentat in nordul Eurasiei cit si in Tirol, Tatra si Alpi;

58

CAPITOLUL III.

fluturele Colias palaeno, legat prin nutritie de atfin (Vaccinium myrtillus), de origine circumpoma, planta relicta a florei tundrelor, care creste in sudul Eurasiei numai in paji.!itile 8ilpill1e, se intinde in norduh Eurasiei ~i Americii, cit si in Alpi, Sudeti, Carpati, Pirinei.

3) DENSIT ATEA INDIVIZILOR DINTR-UN AREAL

Ropartizarea indivizilor in interiorul arealului nu este uniforrna.

In unele parti ale arealului acestia sint mai nurnerosi, iar in alte parti sint mai rari ori Iipsesc. Repartitia indivizilor in interiorul arealului poate fi, din. acest punct .de vedere, de doua feluri : uniformii si in pete. Aceasta depinde de variatia conditiilor de viata pe intinsul ariei de distributie, adica de repartizarea uniform a sau in mozaic a acestor conditii, precum si de valenta ecoloqicii a speciei, adica de capacitatea ei de a putea tra! in diferite conditii de rnediu. Cu cit aceste conditii sint mai omogene ~i cu cit valenta ecologica a speciei este mai mare, cu atit este repartizata mai uniform in arealul sau, In genere se poate spune ca nu exista specie care sa fie uniform raspindita in limitele ariei sale' de repartitie : dimpotriva, teritorii mari din largul arealului sint lipsite complet de indivizii speciei considerate.

'In interiorul arealelor, un element de care tr'ebuie sa tinem seama i~ constit~ie oscilatiile. densitiiiii indivizilor diferitelor specii. La majoritatea animalelor, mal ales la rozatoare si la insecte, abundenta indivizilor se schimba mereu. Sint cazuri cind in anumite perioade apar rozat~ar~ ("ani de soareci") in cantitati uriase. Numarul vizuinilor 'atinge atunci cifra de 20-30 la hectar. In alte perioade pe citiva km2 nu se

gaseste nici un exemplar. '

Oscilattile numarului indivizilor se petrec uneori periodic si arealul se schimba. De exemplu, in timpul verii, arealul vulpii polare (Alopex Za_gopus), de regula corespunzato- zonei taigalei,cuprinde si toate regiumle de tundra.

~1teori oscilatiile sint neperiodice, de exemplu invaziile lemingi!or ~m t:-md~a polara,_ care in unii ani, pornesc spre sud si spre vest" l~ clI~.d~n un,:,~e, dupa care se atin vulpile polare pe pamint ~i pasarile rapitoare, l'TI aer (R. Cal i m esc u, 1942).

• . In mari, conditiile de viata sint asemanatoare pe suprafete mai mtmse. De aceea, 0 serie de specii marine de adincime au un areal uniform. Din contra, speciile ale caror areale cuprind suprafete intrerupt~.' de exemplu cele legate de bazinele de apa statatoare, precum sl speciilo montane, au areale discontinui, bine delimitate.

. Arealul poate fi populat uniform intr-o parte a lui, iar in alta neUlyf0r:!l i d~ exemplu, arealul vegetatlei lemnoase este uniform in zona piikl uru , m timp ce in stepa este in pete.

FORMAREA SPECIILOR ~I A AREALELOR ORGANISMELOR

------------------

59

3. EVOLUTIA AREALELOR

Pentru a rntelege caracteristicile unui areal actual trebuie sa t~nen; intotdeauna seama de evolutia lui, care a mers paralel cu evolutia si transform area speciilor.

Arealele se modif'ica in cursul timpului, fapt dovedi t de : existenta

unOT create actuale, disjumcte, care nu se pot explica decit admitind ca ele rezulta din fragmentarea arealului vechi, altadata de intindere mai vasta ; prezenta unor [osite care dovedesc existenta, in timpurile mai vechi, a genurilor, specii lor sau familiilor, in regiuni in care aceste plante au dispartit : obseruaiii ce arata ca asemenea variatii ale area-

lului au loc si astazi.

Un asemenea studiu in timp necesita deci cunoa~terea formei area-

lului nu numai in corrdit'iile de astazi ci si in diferite epoci geologice, incepind de la stramosii speciilor respective; in acest scop, datele paleontologice~i paleogeografice sint indispensabile.

Cu alte cuvinte asa cum afirma E. R a c a v ita, arealul trebuie considerat "cu trei dimensiuni" (lllngime, latime, in' suprafata, si adincime, in trecut, adica in evolutia lui geologica, servindu-ne, in acest

caz, de Iosile).

Teoretic, un asemenea areal se prezinta ca un con cu virf'ul in jos,

baza conului (sus) fiind arealul actual, iar virful (jos) centrul biogenetic. Proiectia cerrtrului biogenetic pe arealul aotual ar cadea la rnijloc, intr-un asemenea caz. Insa, de obicei, con uri le de rapartitie sint mai neregulate, asa ca centrul biogenetic poate avea pozitii diverse. In cazul acesta avem de-a face cu 0 eiiolutie progresiva (fig. 18).

B-

A-

\

I

II

Fig. 18. Schema evolutiei progresive (1) si regresive simple (II) a arealului (dupa R. Cal i n esc u, 1945) :

A _ evolutra in tlmp a arealului; B - proiectia. cartogranca a arealului; a.a. _ areal actual; a.v. - areal vechi, c.b. - centru biogenetic.

60

CAPITOLUL HI.

Se poate in tirnpla ca evolutia, a.lt~ata progreslVa, sa devin~ cu tl p 1 regresivii adica vechiul areal atingind la un moment dat maximul

im u, '. A d t~' di

sau de extindere sa inceapa a se restrmge mereu, ajungrn as aZI in

n~u la un singur' punet. Un ~emenea areal regresiv, consid:rat in timp: a avea forma a doua con uri supr apuse la bazele lor. Virful conului d~ jos ar fi centrul biogenetic. ia: virful celui de sus ne-a:- indica statiunea relictii a unui paleoeruiemisrn, Am avea .de-a f~ce m ~ce~t caz, cu 0 euoluiie regresivii sirruplii, in care centrul biogenetic ar coincide cu locul in care se gase~te astaz! endemismul.

Se poate intimpla ca evolutia regresiva a arealului sa se scindeze, dupa ce a atins apogeul exti?de~ii, ~n mai :nulte r~muri evolutive,. dintre care unele se pot atinge rn diferrte epoci geologice, altele pot ajungc rnsa pina in zilele noastre, izolate una de alta.

In chipulacesta intelegem mai bine notiunile de neoendernism, care este stadiul incipient al evolutiei unui areal, si paleoendemism, ce constituie stadiul terminal al evolutiei regresive a arealului. A~adar, un organism neoendemic se afla la inceputul evolutiei sale biologice si a extinderii sale geografice, in timp ce un organism paleoendemic sau relict are in urma un intreg trecut )i este la sfirsitul evolutiel sale biologice ~i paleogeografice.

In natura cunoastcm variate exemple de evolutio a arealelor organismelor, de restringere ori de extindere a acestor areale, ca si de diferite ·reveniri.

Ca exernplu de restringere a arealului de-a lungul epocilor geologice se poate cita familia palmierilor care avea in Tertiar un areal mult mai larg ca astazi, intinzindu-se cu 1 500-2000 km mai la nord de limita nordica actuala. Acest areal cuprindea: Eurasia pina la Marea Baltica, L. Balhas si Coreea de nord; America de Nord din Alaska pina spre Marile Lacuri. Spre sud, arealul se intindea pina la extremitatea sudica a acestor continente. Din Tertiar arealul palmierHor s-a tot restrins pina la forma actuala, ajungind un areal tropical, asa cum il cuncastem astazi.

La fel, un areal regresiv a avut 9i boul moscat (Ouibos moschatus) (fig. 19).

Numeroase sint si exemplele de largire a arealului unor plante si animale, daJtorilta unor cauze diverse, iar in vremea din urma, mai ales ·dartorilta omului. Un asemenea exe1l1lPlu ne of era fauna mio-phoceria de apa dulce si salrnastra din bazinul ponto-caspic si mai ales molusca Dreissena polymorpha care a inamtat in cursul Cuaternarului nou ptna in Cimpia Germaniet de NV. Invazia a fost intensificata in secolul al XVIII-lea, avind ca cen tru de dispersie Volga (a cuprins si Anglia in 1824, Baltica in 1825, apoia trecut in Baden in 1830, in Belgia si Olanda in 1833, in Franta intre 1838-1866). Dreissena polYmorpha trai~te azi in tara noastra, nu nurnai in limanele M. Negre si in Dunare ci si in ba1tile ei, ca si in unele limane fluviatile

interioare (lacul Snago~). .

FORMAREA SPECIILOR $1 A AREALELOR ORGANISMELOR

il

Exista doua probleme in teresante, legate de evolutia are.alu~ lui: cea a centrului biogenetic ~J cea a fragmentarii arcalului.

1. In ceea ce priveste centru~ biogenetic sau de aparitie a unei specii, este evident ca da~a c~ntrul geomet6c al a:ealuhll COIncide cu eel biogenetI~, .ave:n ~e-a face cu 0 specie incipierita si cu un areal nou. Dimpotriva, l~ a~eale le vechi, ramase din. dIfen~e epoci geologice, ,centrul blOgenetI: se afla adesca in afara .arealel?, ceca ce insearnna ca sp~c!a a ~parut cindva intr-o anurnita regiune din care a migrat, disparind ~ d.c acolo, iar prin. mi?ratie ~a gas It conditii f'avorabile 111 alta regiune in care s-a stabili t.

Precizarea acestor Iapte se poate efeotua nnimai in baza datelor paleontologice.

Consideratii asupra O!lgInI! geografice a speciiior, ins~ ~aI put in sigure, se pot face !';il cm~ lipsesc datele paleonto~ogice, daca tinem seama de urrnatorele criterii :

- in totdeauna regiunea in care traiesc forme le cele mai p.ri::mitive dintr-o grupa sistematica oarecare este centrul de aparitie al acestora si prin urmare centrul lor de raspindire initiala ;

- 0 regiune in care un ger: sau 0 specie traiesc din tim pun stravecrri este de obicei locul in care se gasesc cele mai multe specii sau forme;

\ - centrul genetic nu poate

fi cautat in locuri noi in care de abia s-a stabilit 0 subspecie.

Depistarea cerrtrelor biogenetice ale diferitelor genuri ter tiare

62

CAPITOLUL III.

sau mai vechi nu este usoara dat fiind ca aceste genuri l',li~au schimbat de mai multe ori centrele de aparitie cs! de dispersie a speciilor. Centro] de aparitie al unei specii se afla adesea acolo unde exista l',li conditiile favorabile pentru viata speciei in itiale. De aceea trebuie cunoscute toate schimbarile paleogeografice ale regiunii si necesitatile vitale ale speciei initiale. Aceste elemente pot fi apreciate dupa caracterele de adaptare.

Conditii le de viata ale speciilor actuale pot sa difere Iata de conditiile de viata ale strarnosilor. De exemplu, stramosii ferigilor actuale au crescut in locuri deschise si formau paduri mari de arbori inalti, iar astazi majoritatea sint plante de padure, pierzind si dimensiunile remarcabile de altadata.

De asemenea este cunoscut faptul ca strarnosul elefantului indian - mamutul - a trait in timpul glaciatiunilor pleistocene, adica intr-un climat rece. Elefantul indian traieste astazi in tinuturi tr opicale. Lucrul acesta ne arata ca nu putem judeca intotdeauna viata actuala a speciilor d upa aceea a Sitramoli'Hor lor.

2. Cit priveste problema Iragmentarii arealelor ~i formarii arealelor discontinui este necesar sa tinem seama de faptul ca exista mai multe cauze care due la discontinuitate. De exemplu, in urma schimbarilor climatice, un areal continuu se poate fragmenta, iar specia de pe ter'itoriile Intermediare poate dispare, In urma migTiatiei, arealul se poate fragmenta in mai multe portiuni si specia poate dispare din centrul biogenetic. In timpul glaciatlunnlor, flora :;;i fauna alpina au coborit in sesuri unde s-au amestecat cu flora si fauna boreala , nordica, Dupa retragerea glaciatiunilor, a parte din speciile nou formate in regiunea periglaciara urmau ghetarii spre nord, iar altele urcau spre culmile alpine ale muntilor. In felul acesta s-au format arealele discontinui intre regiunile nordice si regiunile alpine ale muntilor din Europa centr ala (areaiele specular arcto-aipine].

...

\

or Ite lor ~riate rul

in lpa lea rile nui ~pa

a

Capilolul IV

FACTORII MEDIULUI $1 RA PORTURILE LOR CU ORGANISMELE

Cunoasterea relatiidor intre organisms E?i mediul qnconjurator, comporta doua etape: studiul caracterelor mediului in care traiesc organismele si studiul comportarii si reactiilor organismelor in acest mediu.

Ansamblul conditiilor energetice, Iizice, chi mice si biologice care exista in imediata apropiere a organismelor constituie mediul inconjurator.

Faetorii externi care exercita 0 actiune asupra vietil organismelor si a comunitatilor lor constituie [actorii ecologici sau factorii mediului.

FeiC1JOTii mednului Mra de 'care organismele nu pot ,traiiormeaza conditii de exisieniii a orgamsmelor.

Raspunzind la actiunea factorilor mediului, organismele pot evita actiunea nefavorabila a acestora, prin :

1) Particularitiiiile comportiirii lor. Mijloacele respective de reactie a organismelor se observa mai mult printre animale, care sint mobile, decit printre plante, care sint fixate de sol. Multe din particularitatile comportarii animalelor, cum sint zborurille pasarilor, folosirea vizuinilor si a cuiburilor ca adapost irnpotriva conditiilor meteorologice nefavorabile, migratiile in cursul a 12 ore si cele sezoniere, constituie tot atitea exemple ale un or asemenea reactii, La plante, reactii analoage se mtilnesc mult mai rar (inchiderea flor ilor in timpul ploii, strmgcroa foliolelor Ia mimoza cind e atinsa etc.) ;

2) Uirgirea amplitudinii ecologice $i miirirea ualetitei ecologice a organismelor. Acestea sint caracteristice pentru plante, care sint fixate in sol si care adesea nu pot evita, prin alt mijloc, actiunile nefavorabile ale mediului. Marirea gradului de rezistenta la ger se efectueaza prin modificarea chimismului, caderea frunzelor etc.

(

CAPlTOLUL IV.

Largirea amplitudinii eeologice la plante si anirnale se face nu numai pentru fiecare individ in parte ci ;;i. pe calea f~z:marii~ in int~riorul speciei, a raselor. ~iee~.re dintre ?:ceste r~e trale~te "', condititle unor neinsemnate oscilatii ale valorfi factor'ilor, e~ ll1;mmmdu-se! formeaza tnsa, 0 grupa care poate exista in prezenta dlifent~lor valo.n ale factorilor mediului. Aeeasta se observa adesea la organismele dm bazinele acvatice interioare ;

3) Restructurarea ciclului de dezvoltare, Incluzind .0 .. perioada dE! repaus a organismelor, care coincide eu peri_oada ,?ondl.tlllo_: e~lor mal nefavorabile. De exemplu, somnul de vara (estwal) si de la:na (hlbernal) al anirnalelor ; dezvoltarea unor plarste de pustiu (anuale si 'p~re~) n~mai in anotimpul in care cantitatea de ulrnezea,la este SUITICleruta (primavara) ;

4) Formarea unui fel de mediu intern, care opune r~istenta rnediuI ui exterior. Un exemplu rnai expresiv este Iiomeoiermia (temperatura constanta a organismului) la mamifere si pasari .. ~~antele ~ot ?e as~menea regla, pina la un anumit grad, conditiile mediului, prm

transpiratie. . _

Acestea sint principalele tipuri de reactie a organismelor fata de factorii mediului (A. G. V'0 ron 0 v, 19(3).

T'oti faetorii mediului pot fi impartiti in 3 grupe : abiotici (fizici,

anorganici), biotici~i antropici. .. . "

Din grupa factorilor abiotici (Iizici) fac parte.: [actorii cllmatl~l (lumina, temperatura, umiditatea solului si a aerulUl,. aerul, ga~~le dm atmosfera, apa~i sol, vintul, zapada) : factorul edajic ; factoru ~eomorfologici (altitudinea reliefului, gradul de inclinare al pantelor, orren-

tarea versantilor, adapostul conditionat de reliefJ. . .

De grupa factorilor biotici tin reiaidle [itoqene, zoogene si bio-

cenotice. _ .

Eactorui antropic include actiunea inooluiutarii si voluntara a SOCletatii omenesti asupra organismelor.

. Vorn Sltudia pe rind actiunea separata a fiecarui factor pentru a contura mecanismul si impontanta 100- asupra ~~inam~i~ ~~ale~lQr, .adaptarilor organ ism elor oa~i as upra structurii, ]I1Jfatl~anl 91 raspmdirii lor.

A. FACTOR1I ABIOTICI

1. FACTORI'I CLiMA net 1) LUMINA

Influenta luminii asupra o~an~melor. est~ ~e~rmi.n~ta nu a~it de ) tntensitatea ei cit mai ales de intensitatea iluminiirii, adica de cantitatea luminij care cade pe 0 anumita suprafata. Intensitatea iluminar il

FACTORII MEDIULUI ~I iRAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

85

depinde nu nurnai de puterea luminii, ei si de distanta dintre izvorul de lumina ~i obiectul iluminat.

Puterea luminii variaza eu latitudinea, eu altitudinea si eu durata Iluminarit in cursul zilei. Cantitatea de lumina variaza si eu nelbulozitatea, eu umiditatea atmosferiea, eu cantitatea de praf din aer (in regiunile de pustiu ;;i de stepa).

Din energia solara 0 parte este captata de atmosfera indeosebi de vaporii de apa si de bioxidul de carbon 0 parte este difu'zata de moleculele aerului, de picaturile de apa sahe praf, iar 0 parte este reflectata de nori.

e. Influenta luminii asupra plantelor

1. In afara de ciuperci si de bacterh, ca si de unele plante superioare parazite, Iipsite de ~lorofila (Cl!:;scuta, Lathraea, Orobanche), toate plante le verzi au nevoia de lumina pentru asimilarea carbonului din bioxidul de carbon existent inaerul atmosferic sau in apa.

FUI?-ctiunea_ a~easta a organismeloj- verzi ale plantelor se numests f 0 t 0 SIn t e z a, iar scopul acestel functiuni este sinteza hidratilor de carbon necesari fie in hrana plantelor verzi sau rezervele lor alimEmt~re. (~aharl!r~ amidor:), fie inalcatuirea tesuturilor vegetalo (celuloza, lignina, cutma). Fotosmteza este indeplinita de un pigment verde exist~~t i:, partile v:erzia~e plantelor (cu deosebire in frunze), numit' clorofIla .!?l care actioneaza numaj la lumina. In intuneric cloroffla nu hlJcreJa~a, d:eci fotosirrteza nu aI'2 loc, iar Ilnt,r..Jun inturnelrk prelungit, clorof'ila PI ere si ca urmare planta verde se mgaloeneste si moare.

Er:ergia folosita de clorofila pentru fotosinteza este energIa solara.

Cloro~lla absoarbe anumite radiatii ale Iurnirrii solare pe care le folosesto in anumite reactii ehimice de natura endotermica,

~pe'Cltrul normal al 'lurninij solaro, cu cele 7 culorj caracterietice ale sale, trecut prin clorofila ne ar,ata ca anumite benzi colorate sint inlocui ~e prin niste benzi negre (speetrul clorofileij, semn ca radiatifle respectIve au fost retinuto de cl'0mfilla. Numat radiatia verde a spectrului normal ramtne intacta, nefiind absorbita de clorofila,

.. ~lgele ~~bastre (c~ar:ofice:) ,:U proprietatea de a absorb! ;;i radlatiile mfraro~ll, de Ia lirruta S'tmga a speotrului. La fel si sulfobacteriile eor:~in . u.n pigment rosu (bacterio-purpurina), care absoarbe radiatiile rosn ~1 infrarosij, Iipsite de importanta pentru plantele verzi in procesul fotosinrtezei .

. ~neI1gia radiatiilorabsorbite de acesti pigrnenti si mai ales de cloroflla :ste folosita pentru reactiilo chimice care au loc in protoplasma ce~ulara, yentru toate Iunctiile de nutritie ale plantelor respeotive (in pnmul rmd pentru asimilatia carbonului) si pentru sinteza materiilor albuminoide in tracel ulare.

. ~. Lumina influenteaza ;;i t ran s p i I' at i a plantelor verzi, adica ehmmarea sub forma de vapori (dar si sub forma de picatur-i) a apei

5 BingC(Jgrafie cd, 199

(

66

CAP1TOLUL IV.

absorbite prin radacina, pentru a se asigura circulatia substantelor minerale de la radacina :La frunza, unde se face elaborarea hranei.

Eliminarea apei se efectueaza mai ales prin stomatele frunzelor.

S-a dovedit experimentaJ ca transpiratia creste cu lumina, fiind slaba la rasaritul soarelui, atingind maximum la ora 16 si fiind din ce in ce mai slabs in timpul noptii, pina la ora 6 dimineata.

Plantele de lumina vie reactioneaza luind caractere xerofile, de protectie contra radiatiei puternice.

3. Lumina are 0 Influenta si asupra c r e ~ t e r i i si for m e i plantelor, mai ales a acelora cu clorofila.

Plantele verzi crescute in intuneric (etiolate) au 0 tulpina lunga sl subtire, frunze slab dezvoJtate, tesuturi slab diferentiate ~i au 0 culoare alb-galbuie din cauza lipsei de clorofila ~i prezentei carotinei ~i a xantofilei. Acest Iucru se explica prin lipsa razelor albastre-violete si ultraviolete,

Abundenta razelor creeaza forme de plante pitice, caracteristice regiunilor alpine. Cercetarile au aratat ca unele plante de cimpie, care au fost cultivate pe tnaltimile muntilor au luat dupa citiva ani, forma plantelor alpine. A~a stnt de pilda Helianthemum vulgare, H. grandiflorum, Lotus corniculatus, Betonica officinaliscreseute in Alpi, care au luat dupa 20 de ani forma de plante alpine.

Coroanele arborilor au si ele alte forme in locuri deschise decit in paduri inchegate. Frunzel~ de trifoi sint mai inguste, lung petiolate in pajistile dese decit in cele rare, datorita iluminarii diferite.

Pentru unele plante are mare irnportanta lumina directa, chiar daca este Ioarte intensa, Coroanele umbeliforme ale pinului umbrela, ale araucariilor si mai ales coroanele in forma de discuri turtite ale acaciilor africane, demonstreaza evident importanta unei astfel de lumini.

Alte plante, mai ales cele erbacee de padure, necesita 0 lumina difuza. Asa sirit lacramiOial'ele (Convallaria majalis), poehivnicul (Asarum europaeum), nu-ma-uita (Myosotis silvatica), molidul (Picea abies).

Categorii de plante dupa cantitatea de lumina necesarii. Dupa reactia plantelor fata de conditiile de ilurninere se POit distinge doua grupe ecolcgice : plante iubi.toare de lumina (fotoffle sau heliofite) si plante

iubltoare de umbra (ombrofile sau sciafite). '

Plantele fotofi!le (heliofite) se dezvolta In 0 lumina intensa. Fac parte (jin aceasta categoric majoritatea plantelor de stepa, pampas uri, preerii, desertun, tinuturi alpine si arctice.

Plantele care cresc la lumina asimileaza bine ~i ca urmare hidratii de car~on nurnerosi determina 0 mare productie de lignina, astfel ca t€'Sutunle acestor plante sint puternic lignificate.

Sint si unele plante care cresc in conditii de buna iluminare, dar pot suporta si un grad oareeare de umbrire. Fagul (Fagus sylvatica), caq~enul (Carpinus betulus) stnt specii care suporta bine umbra, pe cind saleimul (Robinia pseudoacaciat, zada (Larix decidua), mesteacanul (Be-

FACTORII MED1ULUl :;;1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

67

tula verrucosa), pinul (Pinus silvestris) nu pot suporta 0 umbrire mdelungata.

In genere, Ia lumina, vegetatia este mai scunda, tesuturlle lemnoase bine dezvoltate, eu frunze mici, grease, mai opace, inchise la culoare, cu flori mai mari, de eulori vii. Dimpotriva, la umbra, vegetatia estemaiinalta.maifrageda.cu frunzemailate.maistravezii $i mai subtiri, de un verde mai deschis, cu flori mai mici, diafane, mai rare, uneori sterile.

Plantele ombrofi!le (seiafite) asimileaza in general mai slab, se alungesc peste masura, ramin subtirt ai au tesuturule slab UgniIfi!oate, urmare a tmputinarii hidratilor de carbon, dattoritii pe de 0 parte slabirii fotosintezei, iar pe de alta parte ingramiidirii apei in tesuturi, din cauza tncetinirii transpiratiel. Frunzele lor sint mari si subtiri ca sa poata prinde ,~i cele mai slabe raze ale luminii.

Plantele iubitoare de umbra cresc numai in conditii de umbrire, care poate ii uneori Ioarte puternica. Aceste organisms sint adaptate 18 0 rlumlnare sleba, lumina intensa pentru ele fiind daunatoare. Din aceasta categorie fae parte plantele din padurile umbroase cum sint ferigile, specii de perisor (Pirola), macrisul iepuresc (Oxalis acetosella), Trientalis europaea.

Sint ins a ~i plante care asimileaza mai bine la 0 lumina mai slaba, A~a sint, intre altele, ferigile si muschii de padure, plantele care traiesc in pesteri, incrapalturi1e:adiniCi ale stincilor, in sol.

Plantele verzi care cresc in pesteri, pot exista aiei multumindu-se chiar si eu cantitati infime de lumina. Astfel se pot vedea muschi verzi in portiuni indepartate de gura pesterii, In locuri in care nu patrunde lumina zi lei, situate Insa in apropierea felinarelor electrice, care se aprind numai citeva minute in cursul zilei.

Dupa nevoia lor de lumina, pentru care sint adaptate, plantele cresc la inaltimi potrivite, asezindu-se in strate, plantele de lumina crescind eel mai sus, iar cele de umbra raminind spre nivelul solului.

.A:stfel, in padurile eu frunze cazatoare din tmuturile noastre se po ate observa; un strat arborescent (format din specii de arbori, diferentiato ca inaltime, dupa nevoia lor de lumina) ; un strat al tuii~uri1or ; un strat al ierburilor ; un strat al muschilor si ciupercilor (strat muscinal).

Stratifiearea vegetatiei - ~i cu ea - a faunei este mult mai bogata si mai complexa in padurile tropicale umede unde in plus numeroase liane se catarii pe virfurile cele mai inalte ale arborilor, iar plantele epif'ite cresc de asemenea cit mai sus, spre 0 lumina ci't mai vie.

In padur ile dese in care lumina nu po ate patrunde pina la suprafata solului decit difuza sau foarte slaba, stratele inferioare ale vegetatiei dispar in mare parte, cum este, de pilda, in padurea de conifere, in care nu se mai poate dezvolta un strat al tufisurilor, iar ierbur ile cresc numai in poieni.

68

CAPITOLUL IV.

~ dupa cum lumina determ}na ~o str~tificare a veg;e~atiei d~ntr-~ padure, la fel se obser:ra o. ade-yar~ta atajare a vegetatiei acvatice si in special a algelor marrne, In adinclme.

Se ~tie ca nu toate radiatiile spectrul~i so~ar po~ patrunde i~ adtncimea marilor, pentru ca spre cele mal man adinclml sa nu mal patrunda nici un fel de radiatie.

Algele adaptate la anumite Intensitati de lumina si la anumite radiatii ale spectrului luminii solare, se dezvolta in zonele de adincime pina ia care pot patrunde aceste radiatii, de cere au nevoie pigrnentii lor: la suprafata algele verzi (cloroficee), apoi cele brune (feoficee) $i 18 adincimi mai mari, cele rosii (rodoficee).

Categorii de plante dupa durata iiumimiirii. Durata mai scurta sau mai lunga a luminii are, de asemenea mare importanta in viata plantelor, ea influentlnd direct inllorirea. De asemenea, din experientele fiziologice care S-8U fi'icut s-a putut vedea ca plantele expuse la lumina timp de 14 ore consecutiv, au cistigat in greutate de patru ori mai mult oa acelea care au fost expuse numai 7 ore.

AJ~a se si explica de ce in tinuturile polare, unde lumina este continua, de lunga durata, cresc si infloresc plante care la latitudini mai joase (unde zilele alterneaza cu noptile si deci, continuitatea luminii este intrerupta, iar zilele sint scurte) n-ar ajunge sa faca nici macar muguri florali.

Dupa dur ata iluminarii. plantele pot fi : de zi lungii (hemeroperiodice), de zi scurta (nictiperiodioe) $i plante indiferente (fotoaperiodice), Plantele de zi lunga sint plantele zonelor temperate si arctiee din cele doua emisJere, iar cele de zi scurta sint plantele tropicale $i subtropicale.

Dintre plantele de cultura de zi lunga mentionam : secara, ovazul, orzul, griul de primavara, iar dintre cele de zi scurta tutunul, trestia de zahar, soia, bumbacul, orezul, fasolea, Intre plantele indiferente amintim : Iiliacul, ciresul, scinteiuta (Stellaria media).

Cind se procedeaza la introducerea si aclimatizarea plantelor de cultura trebuie cunoscute si necesitiitile fata de lumina ale acestora. Plantele de zi scurta introduse la nlord se dezvolta slab, vegeteaza indelungat si nu produc fructe sau seminte ; dimpotriva, plantele de zi lunga aduse in tinuturfle tropicale se dezvolta, dar nu dau randament.

. Durarta ziJei exerchta asupra a numeroase procese biologice actiuni specifice, relativ independente, de iluminare care au fost reunite sub numele de fotoperiodism.

Existorrta fotoperiodismului, caracteristic pentru diferite latitudini aleglobuluj pamintesc (de exemplu 0 zi relativ scurta jn cursul intregului an la tropice si foarte lunga la latitudinile prepolare), au dus la aparttia organismelor cu 0 anumita ritmicltate a vietli in decurs de 12 ore.

Dad 0 planta de zi scurta este pusa sa creasca in conditii de zi lunga, ea l~i va forma 0 masa vegetala puterniea, dar nu va trece la stadiul de lnflorire si fructificare. Noaptea fiind foarte scurta, substantole acumulato in ol'ganele asimilatoare in eursul zilei lungi nu au timpul

FACTORII MEDIULUI ~IRAPORTUL LOR C_U_O_R_G_A_N_IS_M_E_L_E 6_9

necesar sa treaca din organele fotosintetizante in cele de rezerva, pentru a Iasa loc lilber produsilor fotosintezei din ziua urmatoare. Daca aeeste plante sint umbrite an oarecare masucr-a, pe cale ar'tificiala, anomaliile ce apar in cursu I dezvoltarii lor, dispar.

Plantele de zi lunga fiind puse in conditiile de zi scurta, nici ele nu pot sa se dezvolte normal, caci au aparut in organismul lor adaptari in vederea pastrarii produsilor fotosintezei cit si pentru formarea substantelor ce stimuleaza inflorirea la lumina, iar scurtarea zilel nu le perrnite un ciclu fiziologic normal.

o lumina prea vie ar distruge clorof'ila $i de aceea plantele prezinta 0 serie de adaptari in acest sens. Astfel :

- Plantele din tinuturile polara in care insolatia este prelungita rnult in timpul lungilor zile ale verii polare, prezinta in structura frunzelor lor anumite dispozitive (amintind pe cele ale plantelor din deserturrle insorlte) si tind, pe de 0 parte, sa micsoreze transpiratia, Iar pe de alta parte sa apere clorofila din frunze contra radierii prea vii a soarelui ;

- Unele plante din tinuturile alpine, in care insolatia este puternica din pricina raredierii aerului sint acoperite cu 0 pisla de peri care

le protejeaza contra luminii pre a puterniee (floarea de colt), altele sint acoperite cu un strat de ceara, ce reflects lumina, alteori sint puternic cutinizate, constituindu-si astfel 0 perdea prin care lumina patrunde I mai slab. A~a este cazul eri1cICI'Ceelor_L smirdarul (Rhododendron), azalea J (Loiseieuriai, afinul (Vaccinium), strugurii ursului (Arctostaphylos), Erica, iarba neagra (Calluna);

- Unele plante din tinuturile temperate se feresc de excesul de lumina printr-o asezare speciala a frunzelor in timpul zilei. De pilda, dimineata cind lumina este potrivita, laptuca (Lactuca sativa) $i susaiul (Sonchus arvensis) i~i tin frunzele orizontal sau oblic; la amiaza cind lumina este puternica, Ie ridica vertical si le asaza paralel cu directia razelor solare, incit sa fie atinse cit mai putin de acestea;

- Acelasi lucru se intirnpla cu toate vaile si cu toti muntii. Pe versantele expuse la soare ("fata" muntelui) inflorirea este timpurie. Pe partes umlbri'ta ("dosul" sau "locuri'le rele'') inflorirea este ffntarziaita la aceleasi specii, dar difera si compozitia florlstica a asociatiilor vegetale,

8-.ar parea ca in prrvinta luminii, zona ecuatoriala este mai favorizata. In realitate nu intotdeauna tinuturile aflate la Ecuator sau in aprapierea lui primesc lumina cea 'mai vie. Cad, dupa cum se stie, la solstitiul de vara cantitatea de lumina primita la Ecuator este mult ~ai midi decit aeeea primita la Polul Nord, iar in cursul lungului anotimp ploios al zonei ecuatoriale, cerul este acoperit cu nori saptamini de-a rmdul. Din pricina aceasta, vegetatia ecuatoriala prezinta toernai caraetere inverse celei polare ; plantele au dispozitive care Ie tngaduie sa strlnga maximum de r~iatii luminoase (ramuri perpendiculare pe truncht, frunze asezate pe plan orizontal, umflaJtur'i motoare Ia baza petioJurHor, carepermjt limbUilui sa stea iritotde aurta tntins in partea luminli).

(

70

CAPrrOLUL rv.

b. Influenta lumlnii asupra animalelor

1. Cu ajutorul luminii, animalele s e 0 r i e n tea z a in spatiu si reactioneaza contra schlmbarilor ce se petrec in mediul inconjurator.

2. Durata iluminaril este una din cauzele mig rat i e i unor pasari mici, ce nu-si pot procura hrana in scurtul timp luminat de care dispun. ~a de exemplu pasari ca matasarul (Bombycilla), unii pitlgoi (Parus), auselul (Regulus), toiul (Sitta), migreaza toamna spre sud nu atit din cauza frigului, fata de care sint bine aparate de penaj sau din pricina lipsei de hrana, ci din cauza zilei prea scurte, care nu le ingaduie sa-si caute hrana in cantitate necesara,

3. Lumina are 0 actiune incontestabila mai ales in ceea ce priveste color at i a animalelor. Dar aceasta actiune este de intensitate va~iabila la diferite animale. Adesea lumina actioneaza ca un excitant la care organismul raspunde producind pigmenti in porti urrile luminate (fenomenul pigmentarii).

In intunericul profund al pester ilor Carnioliei (Italia), proteul este de culoare alba, batind in roz (din pricina singelui vazut prin transparen ta pielii). Pus intr-un acvariu, la 0 lumina dif'uza, acest animal in cepe sa se inegreasca din ce in ce mai mult, din pricina aparitiei in piele a nume rocse celule pigmentare.

In apele din pester ile Indianei (America de-Nord) traiesc crustacei din familia Gammaridae (genul Crangonyx) depigrnentati ; in apele de la suprafata insa acesti crustacei sint colorati,

Bine cunoscuta este de asemenea depigmentarea multor insecte cavernicole, ce devin incolore sau albicioase sub influenta intunericului.

Sint si unele animale foarte sensibile, la care se observa 0 actiune temporara a luminii asupra pigmcntilor tegumentului lor, cum este cazul la cameleon, brotacel, unii pesti si unii crustacei, care iau pentru scurta durata culoarea mediului ambiant. Exista insa si un fenomen de colorare a tegumentului, parului si penajului dupa culoarea generala a medi ului inconjurator numit homocromie.

Homocromia este perfecta atunci cind nu este numai temporara ci permanents si cind animalul imita nu numai colorarea generala a mcdiului ambiant ci si cele mai mici accidente ale suportului, cu care poato fi confundat.

In fiecare mediu se observa un fel de tendinta net a a animalelor spre un tip de coloratie ce corespunde, in genere, culorii dominante a mediului respectiv.

A:;;a este cazul faunei nisipurilor la care domina culorile cenusiu si galben, cum sint : gainu1?a de pustiu (Pterocles), fenecul sau vulpea de pustiu (Fenecus zerda), unele mid rozatoare (Psammomus, Gerbillus), sopirla cu co ada spinoasa (Urornastix spinipes), vipera cu coarne (Cerastes cornutus), unele lacuste din genul Asiotmethis.

In contrast cu fauna nisipurilor, animalele care traiesc in verdeata (frunzisul arbor ilor, ierburi) cum sint unele pasari arboricole (virdarea

FACTORII MEDIULUI ~IRAPORTUL LOR CU ORGANIS:lIELE

71

sau ciocanitoarea verde, papagalul verde), unii serpi arboricoli din padurile tropicale, brotacelul, unele lacuste verzi, unele omizi, au 0

culoare verde. .

Mamif'erele si pasarile care traiesc pe sol sau in str~t~le de JOS ~Ie padurilor dese, au de obicei culori sterse, de la b.run,-ru~ml~ la cenusiu.

Fauna regiunilor polare sau cea de pe ~ulmlle mzapezite a~e mun-

til or inalti, prezin'ta un numaroarecare de ammal1e. de culorar~ ra1ba, foaTl~e

rare in alte medii. Spre exemplu: ursul polar -ei renul l~l Peary, oaia salbatica din Alsacia (Ovis dalli), soimul groenlandez (Hierojaico ca~diea7]:!i), !CU'cuv-eeu;a-'imdlti8.lta a zapez.ilor (Ny:tea. nyct~a). Albele ~e~1l1 J /; albe numai in timpul iernii: iepurele alb din tinuturile polare :;;1 din

Alpi, vulpea polara, herm~li?a, gai~~~a. p~lara (!--agopus lagopus) din tinuturile nord ice ale Eurasiei, Americiiai din Alpi.

. In mari, fauna Iitorala a nisipurilor prezinta numeroase animals cen usii patate (guvizi, cambule, :alcani~, in timp ceo .animalele .ce traiesc

printre alge si iarba de mare smt mal multo <:_afenll sau ver~l. .

Aproape toti pestii iau 0 culoare deschisa intr-un mediu lummos si 0 culoare inchisa Intr-unul intunecos.

. In toate cazur ile de mai sus este yorba de inf luenta culorilor ref'lectate de mediul inconjurator, ce actioneaza asupra celulelor pigmentare mobile ale pielii (chromoblaste, chromatofori), fie prin mijlocirea ochilor (ca la unii amfibieni, pesti si crustacei), fie prin areea a nervilor senzitivi ai oielii (camcleon). Efectul luminii se poate face simtit numai dupa citeva minute dar poate necesita si un timp mult mai indelungat.

...4"~ Cateqorii de animate dupii necesarui de lumina. Dupa atitudinea ani~ malclor fat§. de lumina putem dis tinge animale iubitoare de lumina (Iotofile) si iubitoare de umbra (ombrofile),

Alternarea noptilor si zilelor a creat tipuri de. animale diurne si nocturne.

Animalele diurne au organismul adaptat la 0 temperatura mai rid icata, leo lumina intensa, la 0 evaporare mai mare. Animalele d iurne, cum sint de exemplu, sopirla (Anolis frenatus), popindaul patat (Citellus suslica), mistretul (Sus scrofa) i~i due viata mai mult (850/0 - 980f0) in timpul zilei.

Animalele nocturne sint adaptate la 0 lumina si temperatura seazuta, la un grad mai mare de umezeala si la 0 evaporare mai mica. A~ sint de exemplu broasca bruna (Rana teniporariai, soarecele de padure (Apodemus sylvaticus), dihorul (Mustela puioriusj, 'cere isi due v:at~ mai mult (80010 - 85010) in timpul noptii, Adaptarea la modul de vLata nocturn se vede mai ales in structura ochiului mare, in pupila ce_ se po ate dilata mult si in dimensiunile marite ale globului ocular (pasari rapitoare nocturne, lemurieni nocturni). Exista insa si animale care au 0 alcti<viJtalte continua, 'Cum sirrt soarecele de cirrup (Microtus arvalis) ori dihorul de stepa (Putorius eversmanni).

o urmare a lipsei de lumina este regresia si disparitia ochilor la ani~alele endogee (din zonele abisale), cavernicole (din pesteri) :;;i parazite, care traiesc la intuneric, in galerii subterane, in pesteri sau in

(

72

CAPITOLUL IV.

organismul altor animale. La Insectele cavernicole se observa chiar 0 gradatte a regresiei oohflor ; Slint genuri care au s,peci!i cu oehii initregi, Ia supnafata solulud : specii cu ochii redusi, Ia inltrarHe pesterilor : specii fara ochi, lin adimcjmfie lntunecoase ale pesterilor. Pentru a sUjplini Iipsa organelor vizuale, aceste insecte de intuneric, au dezvoltate organele tactile (peri, antene). Insectele cavernicole sint deci niste animale puternic lucifuge (fug de lumina) sau obscuricole (traiesc in inrtuneric), spre deosebire de animalele de suprarfa~a (ludHle) care cauta lumina zilei.

Fenomene de fotoperiOidism s-au distins si la animale. Astfel, este cunoscuta influenta luminii asupra inmultirti animalelor, La multe specii, oprirea activitatii de reproducere, toamna 9i iarna, este legata tocmai de scurtarea zilei. Cresterea duratei zilei in cursul primaverli stimuleaza activitatea glandelor sexuale. Lumina aetioneaza prin organele vizuale asupra hipoffzei. Hipofiza regleaza secretia hormonilor care prin sistemul circular ajung la glandele sexuale :;;i regleaza (stimuleaza sau inhiba) activitatea acestora.

Animalele reactioneaza diferit la modificarea lungimii zilei. Astfel [n tUlIldra, cu toate lCa 1n rtiunipul verii ltiJpsei;>lte noaptea, mwitJe pasari marunte sint inactive in timpul orelor de noapte desi este lumina. Dimpotriva, unele pas8.iri nocturne s-au adaptet la viata de :tundrra fiind active in tot cursul zilei lungi de vara (cazul bufnitei pclare). F,dt~il?dismul a dus deci Ia apari~ia unei serii(]_e de proprietati, care contribuie la existenta plantelor si animalelor in conditiile un or anumite durate ale luminii din timpul zilei.

c. Influenta luminii asupra riispindiril organismelor

Cantitatea de lumina prirnita de organisms depinde de latitudinea l?c.?~ui, de p~zitia organismului in cadrul asociatiei ori de particularitatile acesteia. De exemplu, in padurile tropicale, luminozitatea la suprafata solului poate fi de 1/100 sau chiar 1/140 din lumina zilei.

. Esentcle Iorestiere iubitoare de umbra din padurile tarii noastre ca mohd_ul, br~d~.l, fagul si mai ales cimisirul (Buxus sempervirens), formeaza asociatii de plante destul de umbroase. Mai rnulta lumina este in dumbravi 1?i paduri de tei ori in padurile de pin silvestru.

Vegetatia erbacee nu poate produce 0 umbra aut de mare ca cea arbor~,cen!a. In comparatie cu locurile deschise (descoperite), in pad uri se schimba nu numai cantitatea de lumina dar si durata ei in timp de 12 ore. C?n_?itiile de lumina in padure, pe verticala, de la suprafata coro.anelor pina la suprafata solului, se schimba vizibil. Pe orizontala Iurnina este de asemenea foarte schimbatoare : intr-un loc este lumina soarelui, in alt loc este umlbra ramuri i sau a trunchiului ; ~i-a schimbat soarele_ locul. pe cer, s-au schimbat ~i petele de lumina :;;i umbra. Acea~ta .mod~,flCare a conditirlor de lumina, in spatiu si timp, duce la cor:vletUlre~ mtr-o comunitate a unor specii cu cele mai diferite cerinte fata de regimul de lumina.

FACTORII MEDIULUI ~IRAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

73

In xsadrul asociati'ilor de organisme, actiunea Iuminii se manifesta variat. Razele soarelui care cad la suprafata covorului vegetal sint reflectate in parte de frunze, partial sint absorbite de ele. Acest proees depinde de culoarea si de oonsistenta frunzelor.

Cantitatea luminii care patrunde in padure depinde de consistenta padurii si de abundenta frunzisului. Astfel padurile de fag sint mai alI1itUlIl€COaSe, iar cele de stejar, zada, pin, mesteacan, eucalipt si.nt mai luminoase ceea ce deterrnina si dezvoltar ea subarbore'bului si covorului

eI1baceu din aceste paduri, ' ,

Am vazut ca actiunea luminii se manifests si prin stratificarea vegetatiei, respeotiv ai Iaunei, inrtilnindu-se la inaltimi diferide dupa nevoide lor de lumina la care ~lnt adaptate.

Astfel, pe solul padurii tropic ale umede traiesc animale de culoare intunecoasa, cum este okapia, reprezentantul de padure al giradelor, iar unii arbori prezinta fenomenul de cauliflorie (florile se dezvolta pe tulpina) fiind polenizate de unii fluturi crepusculari, deci de lumina difuza, Dimpotriva, florile cele mai variate ca forma si mai frumos colorate, pasarelele 1?i insectele cu culorile cele mai vii si mai stralucitoare, se gasesc in partea superioara a arborilor, unde lumina este mai puternica.

2) TEMPERATURA

Temperatura aerului si a solului locului in care-9i due viata organismele, este unul dintre Iactorir oei mai importanti care conditioneaza si au un rol hotaritor asupra proceselor vitale ale organismelor, cit si asupra repartiiiei lor geografice.

a. Acfiunea temperaturii asupra planfelor

Temperatura influenteaza metabolismul plantelor cu cele doua Iatur-i ale sale, asimilatia si dezasimHa~ia,ce due la schimbul de substante dintre plante si mediu, la transform area si circulatia substantelor organics in corpul plantelor. Temperatura actioneaea asupra fotosintezei, respiratiei, transpiraiiei. Ea influenteaza incoitirea, inflorirea, fecu.ndatia, eresterec si dezvoltarea plante lor, avind chiar si 0 actiune morfogeneticii (schimbart in forma si culoarea organismului) in cadrul unor anumite ampljtudinj ale ei. 'I'emperatura poate accelera sau Irina reactiile chimice din organism. Teoretic, plantele se pot dezvolta in cadrul unei temperaturi cuprinse Intre OOC si 45-50oC, deoarece in genere, citoplasma se coaguleaza la 0 temperatura ce depasests 50°C.

1. Alaturi de lumina, temperatura aerului mediului mconjurator conditioneaza intensitatea f 0 t 0 sin t e z e i. Daca insa lumina are 0 influerita mare asupra Iormarri clorofilei plantelor, fotosinteza depinde

74

CAPITOLUL IV.

intr-o masura mai mica de temperatura. Fotosinteza incepe de la OOC si creste in imtensitate ptna la tempcraturi de 37-39°C, dupacare scade.

Majoritatea plante lor verzi incep sa asimileze de la OOC; lichenii si unele conifere (ienuparul si molidul) asimileaza chiar sub o-c. Puterca asimilatiei creste apoi progresiv cu temperatura si atinge maximum la 0 temperatura care variaza cu specia (25°C pentru mur, 40°C pentru prun etc.), Pentru numeroase plante acest maximum este atins cam la 25°C. Algele albastre pot asimila si la 87°C. 'I'emperatur ile cuprinse intre 37°C si 39°C, nu sint optime pcntru toate plantele, ci numai pentru cele iubitoare de caldura, spre exemplu, unele plante de cultura ca: meiul, patlagelelo rosii, bumbacul, plante ce provin din regiuni calduroase. La plantele mai putin iubitoare de caldura, optimul de temperatura al fotosintczei este eel mai scazut, fiind la cart of (planta originara din Anzii Cordilieri) intre 18-20cC, iar la unele cereale (secara, griu, ovaz), intre 15-25°C. Aceasta deosebire care se observa in lumea plantelor in ceea ce priveste optimul temperaturri pentru fotosinteza, depinde deci de ereditatea plantelor si prin urmare de conditiile ecologice in care s-au dezvoltat stramosii lor de-a lungul timpului.

2. Intensitatea res pi rat i e i organismelor creste cu temperatura aer ului, in limitele in care citoplasma se afla in situatia de a-si desfasura normal Iunctiunile sale. Plantele reactioneaza diferit in . privinta rr-spir-atiei, fata de temperatura, in diferite conditii de existenta ale mcdiului, ~i aceasta se datoreste proprietatilor dobiDdite de specie si de soi in cursul dezvol tar-ii lor istorice. ,\.stIel, plantele alpine si de tundra, care cresc si se dezvolta in mod obisnuit in regiuni cu temperaturi scazute, reacticneaza mai intens, in privinta respiratiei, Ia ternperaturi scazute. Dimpotriva, plantele termofile, de regiuni mai calduroase, rospira mai intens la temperaturi mai ridicate. Cit priveste temperatura maxima pina la care este cu putinta respiratia plantelor, aceasta este de 45°C pina la 55°C.

. ? Temperatura aerului influeriteaza si intensitatea t ra n s p i r at i e 1 _plantelor. Temperaturile ridicate maresc transpiratia deoarece ele favorizeaza 0 difuziune mai mare a vaporilor de apa de pe suprafata membranajoj- ~ cel~lelor ~i ~ totodata maresc deficitul de vapori de apa din atmosfera. Dimpotriva, temperaturile [oase micsoreaza transpiratia pl~nte~?r prin impiedicarea difuziunii vaporilor de apa, consecinta' a

scadorjj permea?ilitatii ci~plasme~ (H. Chi r i 1 e i, 1957). .

4~ Inc 01 t 1 rea semintelor !?l a sporilor este legata de 0 temperatura a aerului caracteristica fiecarei specii de plante. Astfel in tabelul

nr 1 s·' da At 1

. ~ U ci eva exemp e cu temperaturile optime ale plantelor de

cultura.

FACTORII MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

75

TABELUL NR. 1

Denumirea plantci I t'C minima I tOe optima I tOC maxima
gr-lu :,-·1,5 25 30-32
secara 1-2 25 30
orz 3-4,5 30 28-30
ovaz 4-,5 25 30
mazare 1-2 30 35
in 2-3 25 3U
bob 3-·j 25 30
lucerna 1 30 37
morcov 4-5 25 30
sfecl a de zahar 4-5 25 28-30
floarea soarelui 8-9 28 35
porumb 8-10 32-35 40-44
orez 10-12 30-32 36-38
fasole 10 32 37
tutun 13-14 28 35
pepene 12-15 35 40
castraveti 12 35 40
dovleac 12 30-34 40
bumbac 12 32 40 .' .~

5. Temperaturaaerului influenteaza si sec ret ian e c tar u 1 u i din flori. Pentru cele mai multe plante, temperatura minima la care florile secreta nectarul este cuprinsa intre 9-10oC. Ridicarea temperaturii pina la zs=c conditioneaza cresterea secretiei nectarului, iar depasirea acestei temperaturi provoaca diminuarea acestui proces care inceteaza total in jurul temperaturii de 38°C.

6. Temperatura are asupra plantelor si 0 act i u n e m 0 r fog e n a, de modificare a formei si a culorii organismelor. La temperaturi seazute, tuberculii de cartofi nu Iorrneaza lastari aerieni ci stoloni scurti, terminati prin tuberculi. Temperaturile ridicate in perioada de crestere a mugurilorconditioneaza formarea florilor albastre la petunii si dimpotriva, la temperaturi scazute, florile sint albe. Tot asa lalelele din sere fac flori rosii la 0 anumita temperatura si aproape albe la alta temperatura. Plantele lemrioase din tundra ori de pe munti inalti au aspectul unor arbusti mici, tiritori. In timpul iern ii, str atul de zapada ii aoopera ~i ii protejeaza de temperaturile prea scazute.

Temperatura solului, dependents de cea a aerului, influenteaza Iunctiunile vi tale de baza ale acestora, Pentru germinarea sem intelor ~l dezvoltarea radacinii sint necesari doi factori: caldura si umezeala,

7. Temperatura solului actioneaza in primul rind asupra act i v it a t i ide a b s 0 r b tie a radacinii. Absorbtia apei prin radacini este <;_u atit rnai pu'ternica cu cit solul e mai cald, asa ca absorbtia prin radacini ~i transpi ratia prin frunze, colaboreaza deopotriva, sub aceeasi influenta a caldurii, pentru ca plantele sa-sl procure din pamint apa nece-

76

CAPITOLUL IV.

sara functiunilor de nutrttie. Cind apa din sol s-a sf:iI"l?it, planta nemaiavind apa necesara vietii se usuca pe indelete. Si invers, cu cit temperatura e mai scazuta, cu attt absorbtia si activitatea transpiratial scade, pina Inceteaza.

In cazul cind temperatura solului este mai mica decit temperatura optima ceruta de plante, activitatea fiziologica a radacinilor, puterea lor de absorbtie, seade. In soluriIe red, aceasta activitate poate sa se desfasoare atit deincet 1ncit plantele pot sa inceapa a suferi de subnutr itie, desi in sol exista suf'icienta hrana si umezeala, Asa este cazul in tinuturile nordiee si pe muntii inalti,

8. Temperatura aerului ~i solului influenteaza c r e 1? t ere a p l a ntel 0 r, fiecare tip de plants putind creste iritre anumite limite de temper atura,

Cu cit plantele cresc in regiuni mai red sau mai continentale ori provin din asemenea regiuni, au un minimum de crestere mai scazut, Astfel, radacinile plantelor din tundra arctica pot sa creasca chiar si in solul inghetat : in zonele temperate, in muguri au loc in timpul iernii procese pregatitoare pentru cresteroa arborilor, ca de pilda, diviziunea celulelor si chiar diferentierea organelor florale.

Dincolo de limitele extreme, viata plantelor nu inceteaza ~i se continua la inca "Teo citeva grade in plus sau in minus. Deoarece cresterea este un proces complex ce se realizeaza pe seama celorlalte procese fiziologice, viata se mentirie si la 0 temperatura ceva mai scazuta decit minimum. Insa 0 stagnare indelungata a cresterii, in afara de perioada de repaus norrna}, este 0 stare riefireasca ce douce Ia moartea plantei. De altfel, limitele de temperatura variaza ~i cu stadiile de dezvoltare a plantelor, ca si cu originea lor geografica ; secara, plant a de clima temperata, are minimum de temperatura cuprins intre I-2°C, optimum la 25°C, maximum la 30°C; dimpotriva, porumbul planta originara din regiuni cu clima subtropicala, are minimum de temperatura cuprins intre 8-10oC, optimul intre 30-35°C, iar maximum intre 40--45°C.

Cit prive~te maxime1e, unele plante suporta ternperaturi foarte ridicate (cactusii In tre 50-60°C, bacteriile termofile ptna la 70°C, algele din izvoare1e Iierbinti, temperaturi pina la 80°C). Temperatura rnortala este, in genere, la plante numai cu citeva grade mai mare ca aceea a maximului, Dimpotriva, temperatura mortala sub minimum, se afla mult mai jos (la ovaz 1?i griu intre 6-8°C). La p1ante1e rezistente la ger, in perioa:da de repaus, minimul mortal este reprezentat printr-o temperatura si mai joasa, mult sub O°C, iar in stare de saminta nu este mortala niei temperatura de OoC absolut, socotita ca cea rnai scazuta (H. Chi r i 1 e i, 1957).

9. Temperatura aerului si solului influenteaza pozitiv ~i de z v 0 It are a p I a n tel 0 r. Cu cit caldura este mai mare cu atit se desf~oara mal repede procesele dezvoltan! plantelor, trecerea lor prin stadiile de dezvoltare Iacindu-se la intervale mai scurte de timp.

"

FACTORII MEDIULUI ~IRAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

77

Scaderea temperaturii (sub lO°C) in timpul infloririi plantelor opreste procesul de fecundatie. La temperaturI prea rldicate, polenul

l1?i pierde vitalitatea. ~ ~ ~

Limitele de temperatura acceptate de plante,: F~rtAe vata~at~a:e pentru plante sint variatiile bruste de temperatura, ~tlt m aer CIt. 1?1 l~ sol. 0 temperatura scazuta, pina la ~circa ~oc la lI~ce~utul perioadei de vegetatie este 0 tempe:atu~a crit~ca ce d.lstr~ge pr~n mg~et m~gur~l florali ai arborilor, incluslv ai pomilor roditori. In .. tIm~u~ m~loTltulg.l, unii arbori nu pot suporta 0 s~~dere ~ t~m~er?tuTll ~al .Joasa d~ 3. C (migda1i caisi piersici). Muguru florali ai VI tel de VIe pier 1a 1 , iar florile ~urilo~, smeurului, capsunilor, I? circ.~ -~oC. ~ulte plante pier din pricina gerului, ca urmare a pler?erU apei de c_?t:e celul.:le plantelor. La plantele inghetate se vad cristale de gheata in spatule intercelulare.

In general, partile plantei lipsite mai mult ~au~ mai I?utin de apa, suporta mai usor temperaturile scaz~te. pe pilda, se~mt;le . uscate ale plantelor, pot suporta si ternperaturi scaz~te. de ~80 C in timp c: sernintele care au 0 cantitate mai mare de apa pier si la 0 temperatura mult ~ai ridicata.

Dezghetul este mult mai daunator pentru plante decit chi~r temperatura scazuta, mal ales daca el se produce r~peAde. Pe ~e alta parte, s-a observat in Alpi 1?i in Altai ca florile care ramin deschise m A timpul noptii ingheata 1?i se fac fragile ca sticla, iar dimineata, dezghetindu-se pe indelete nu arata nici 00 vatamare.

Pentr~ Iiecare planta ~i pentru fieea:~ faza de dezvolt_?Te. a a:cesteia, exista 0 temperatura minima (zero speczjzc) dedesubtul carer a viata nu e cu putinta, maxima (limita superioariij dincolo de care ~lanta de ~:menea moare si optima, cea mai prielnica pentru specia respectIva.

Fiecare functiune in parte (incoltirea, infrunzirea, aslmilatia, respiratia, transpiratla, inf'lorirea, coacerea fructe~o~, ~aderea frunzelor) ~re nevoie de 0 temperatura optima 1?i se exec~t~ l~all:ntrul .ce~or 2 l:~lte ale temperaturii in care poate avea loc: minima si ma?Clma: Dep~md cele doua limite de temperatura, plantele suf:r~ sau .ch~ar. pier, I?mtre cele doua limite mai primejdioasa este depasirea limitei superroare, Iiindca substant~le proteice se coaguleaza la temperatu:i de peste + 45°C 1?i numeroasele reactii chimiee, care aveau loc in molecula acestor substante, inceteaza.

'I'emperaturile scazute sint suportate .mai usor decit .caldura. Totu~~ cind temperatura a scazut sub un~ an~mlt I?~ct, A apa din .protop~as~a iese afara, intre ce,Lule1?i ingheata. Din pricrna mghet~l~l !unctmmle vitale se reduc Ioarte mult dar nu se Intrerup cu desavirsire, Mult:plants din tinuturile polare pot suporta sl tem?er~turi. d; -6~oC, ~a~ ales pe timp uscat. Fenomenul este p?si~il pn~ Amcetzntre~ czrculatte~ apei in plan te ~i prin retragerea acestei czrc'!1'~?ttt m tes'!tunle _:elt; ~al adinci si cele mai protejate. In aceste condltu~ apa nu lr:g~eata ruci la .0 temperatura de -6°C a tesuturilor (aceasta temperatura presupune

78

CAPI'l'OLUL IV.

un ger atmosferic deosebit). Acest fapt explica de ce gerurile pot aduce pagube locale, dar nu pot distruge complet vegetatia,

Speciile de ~lante _pot avea tnsa ~i .dife_rite rase fiziologice care se comporta deosebit Iata de temperaturite-limitii. Astfel seminte de arbori r:ordici sau d: munte, c~n: e pinul, insamtntate la'::;es in Europa Centrala, dau arbon care rezista la temperaturi mai joase ca acelea la care pot rezista repI"ezentantii acelorasi specii spontane ce cresc de rna! multa vr.eme in ~es. Este deci, yorba de 0 varietate flziologlca adaptata la un climat mal rece, care m ses poate suporta mai us or 0 tem-

peratura mai scazuta. .

To;ma~ strin~a l~gatura a Iunctiunilor vitale cu temperatura, explica de ce in tmutunle. lr: care temperatu~a. nu se indeparteaza prea mult de temperatura optima a plantelor, activitatea vitala a lor este cu totul sau aproape cu totul. neintrerupta. Astfel este de exemplu, vegetatia de la ecuator, cu Irunzisul permanent verde si care Infloreste si fructi-

fica continuu. . .

. Amplitudinile si limitele de temperatura influenteaza procesele vitale _ale. plan!elo~. Astfel, unele plante din regiunile tropicale nu suport~. mCI sca~en ?~ t:mperatur~ .la + 10°C (arborele de cacao). Bacter~le termof'ile l~l mcep activitatea vitala la temperaturi de 4?-~5 .C. Unele alge, dar mai ales bacterii, traiesc -norrnal in izvoarele Iierbinti (cu 0 temperatura ptna la + 70olC).

Adaptiiri .. ale plantelor. la te~peraturile extreme. Apararea plantelor contra act~un_ll ,temperatunlor scazute se face prin diferite adaptari. Asa este . de pilda insusi rea unor plante de a acumula 0 data cu venirea ano_tm:pulUl. rec.e, glucide solubile (mono- si dizaharide) in cantitati ce vanaz~}a difer itele specI~, ~e a_ se deshidrata ~i de a-~i mari presiunea osmo~lca, dar,. ~~uz.a prmclpala. a rezistentei plantelor la ger este legata de C?lOlZll si felul lor din celula vie. De asemenea tesuturile externe, mal ales sube-ul, reprezinta elemente de protectie sigu~a pentru

numeroase plante. '

In regiunile muntoase~ c~ a~plitudini diurne mari de temperatura, p,lanrte~e au a~es~ 0 _fonrna v.llt~la ~parte,aceea a unor perriite tuntite ; aceaslt~ for:m~ vltal~, .dlaC'O:1 ia dispozitiei compacte a numeroaselor r~mun, permits ca in mtenorul el sa se pastreze uniforms umezeala si temperatur~, asa i~:it in orele de dimineata, dupa 0 noapte rece, temperat_u~a du: p~rmta. este cu citeva grade mai ridicata decit aceea ~ aerului mco~Ju~ator. si vicever?a, in orele de arsita din cursul zilei,

en:perratura dm. interiorul pernitei e mai scazuta. Din aceasta categorie de plante fac parte unele specii alpine ca Silene acaulis Saxifraga. andt.'losacea, ,Alsi~e sedoides, care cresc si pe culmile alpin~ ale Carpan or rornariesf!

Cate " d . -

de . -ld g?TZZ e plante dupa necesarul de ciildurii. Dupa cerintele lor

pIa c: uJa, pl aritele au fost imI;?artite in patru categorii: megaterme, mie~if ~~~p~te la ? temperatura constanta mai mare de +20oC (pal-

, anierul si alte plante tropicale); mezoterme, plante adaptate

FACTORII MEDIULUI QI RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

79

la 0 temperatura 'cUiprinsa irrtre + l5°C~i + 20°C (masl'inul si ~te pl~nte de climat temperat cald) ; rmcroterme, plante de temperatuTl cupn~se intre OoC si + 15°C (coniferele si alte plante din zonele temperate reel) ; hekistoterme, adapt ate la temperaturi scazute (plantele tmuturflor pelare

si alpine). .' ..

Unele familii de plante sint formate aproape numai din specn

megaterme. A~a este familia palmierilor, ~i carei roprezentanti sir:t aproape necunosculi in afara de. zona calda.:. A1tel'~ nu cuprm.d. ?ecrt specii microterme, cum stnt comferele, acaror ,ane de repartIt1e e scindata in doua de zona calda, in care nu apar decit rar.

Daca speciile megaterme si hekistoterme sint stenoterme, adaptate la 0 temperatura constanta, fie ridicata, fie 5cazuta,cele mez..?ter~e .~! microterme sint plante euriterme, ada:ptate la 0 temperatura van~bll~ din regiuni cu anotimpuri bine marcate ~i mai ales la cele cu 0 iarna

friguroasa si cu 0 perioada uscata.

Euritermia nu ar fi cu putinta fara anumite adaptari care le per-

mite a rezista frigului sau uscadunii.

Multe plante manifesta 0 rezistenta exceptionala la temperaturi sea-

zute (pskhrofite). Arbu~tii cu frunze persistente din tinuturile arctice constituiti din rachitele (Oxycoccos palustris), merisor (Vaccinium vi tisidaea), arborii din taiga, ingheata complet in cu:s~l iernilo~ lungi si aspre fara a fi vatarmati. Hreanul din ;;egi1fnea aI1?tI:ca (C,ochzJ;ta arctt~a2 poate fi surprins de geruri. (de .: 46 ~) _m sta?l.ul de. m~lorlr~ deplma si lastarii sai floriferl nu pier, iar prtmavare isi contmua mal departe

mflorirea si tree 113 fructificare.

Exista' 0 serie de plante care si in timpul iern ii, atit in regiunpe temperate cit si in regiunile arctice, if?i pastreaza frunze~e. A~a_ sint majoritatea coniferelor si chiar unele plante ruder~le ,~~re :erneaz!l sub zapada. Traista ciobanului (Capseila bursa pastorzs) l~l pastr~aza .sub zap ada nu numai frunzele, ci si florile ~i fructele necoapte. Dupa topirea

zapezii, ele i~i continua ciclul biologic in mod normal. . .' _

In regiunile arctice si alpine, plantele de uscat f?l,ac",::atIce, tngheata noaptea, iar dimineata pe masura ce atmosfera se mcalzeii'te se dez-

gheata treptat fara a suferi.

b. Influenta temperaturii asupra animalelor

1. Temperatura joaca un rol insemnat in act i v ita t : a .a:nima- lelor le-o accelereaza pina la 0 limita oarecare sau le-o tncetlneste.

o data cu scaderea temperaturii animalele cu singe :r,:ece i~i. triceteaza activitatea ~i numai eiteva dintre ele if?i mai pastreaza moblhtate~.

Mamiferele f?i pasarile suporta cu u~,:rint_a _ s~ader,ea tempe.raturll. lmpotriva oscilatiilor mari de temperatura _ pa.sanle sint proteJa~e. de penajul lor, mamiferele de blana lor deasa f?1. de . stratul de graslIl~e de sub piele. In muntii Kilimandjaro, la 0 altitudine ~e 4 ?OO m, in regiunea zapezilor perpetue, s-au gasit elefanti, bivoli si antIlope, care

80

CAPITOLUL IV.

?U patruns aici din sesurile calde. Ursul polar !iii vulpea polara ratacesc m tot cursul anulut in tinuturile nordice !iii pinguinul in cele antarctice.

~ 0 form~ speciala ?e adaptare contra oscilatiilor marl de tempera!ura .e~t: hibernarea si estwarea animalelor, adica 0 activitate vitala incetinita.

In z~ne.le temperate, iarna si partial vara, intra intr-o asemenea stare majoritatea neverte~ratelor t:restr.e, speciile din sol ~i aproape t?ate neverr,teb~atele acvatice. Cad m hibernatie, reptilele, amfibienii ~l ~.u~te m~ml.fere. Pasari le nu hiberneaza, ci migreaza in timpul iernn in regiunlle mai calde.

_ .. In ta:r:_a noastr? .hiber~eaza ursul brun, rozatoarele (hirciogii, popind~n). Roz~toarele. l~l ~~e ~n ace~t scop chiar provizii de hrana in vizui~lle lor~ la~. amfl:bl:nn si reptilelo cad intr-o stare de letargie in tot timpul iernn, rezistind pe seama rezervelor organ ice interne si iesind pentru acest motiv, din hibernatie, foarte slabite, . . ,

Pe~tru a ~e pl'Ot~ja tmootr+va temperaturllor scazute animalele i!iii constr~llesc . adaposturi (~lzuml, cuiburi, furnicare) sau cauta locuri cu un microclimat ~favorabrl, cum sint pesterile, crapaturile, scobiturile.

_ 2: Se. pare ca temp~ratura are 0 influenta anumita ohiar ~i asupra mar 1 m 11 cor p u I.U 1 .. Astfel, s-a constatat ca subspedile unei specii homeoterme . au 0 talie din ce in ce mal mare incepind de la ecuator spre nord si spre sud, adica in regiunile din ce in ce mal reci ale arealelor.

Asa de exemplu speciile cele mai mici de pinguini traiesc in arhipelagul Galapagos (la ecuator), iar cele mai mari in regiunea antarctica. Fenom~nul es!e legat de radiatia caldurii organismulul mai mica in

cazu] din urma. '

Dupa "te?ria lui, Allen", in cadrul unui grup de animale inrudite, o::g:anele lungl, care ~nlesnesc radierea caldur ii animals (urechile, coada, picioarele) precum .!iiI suprafetele neacoperite de par, se micsoreaza de la ec~ator mspre pol in emisfera nordica, Acest principiu este valabil numai pentru mamlfere. D~. exemplu, urechile corsacului (Vulpes ==» y m~l al;s ale vulpii de pustiu sau fenecul (Fenecus zerda] sint m:al ma~l decit 18: vulpea polara (Alopex Zagopus). Urechile si co ada ~oa~ecllo.r Ell, sobolanilor crescut] la 0 temperatura mai rldicata sint mal marl deci tale celor crescuti in frig.

. 3 '. !emper.atura are. 0 actiune nelndoielnica Lasupra g r 0 s i m i i p i e 11 1 mamiferelor Ell asupraa bun den t e i parului lor.

I:: t!nuturile _ temperate ~ si polare, animalele au in genere 0 piele groasa ~l 0 blana abundenta - in timp ce in tinuturile tropicale ele a~ 0 piele subtire si 0 blana mai saracacioasa ori lipseste (rinocer, hlPopot~am, ele~an.t). P: masura ce inainteaza spre nord (Asia) tigrul prezmta 0 blana din ce in ce mai deasa si mai calduroasa,

In t.inuturile pol are animalele au sub piele un strat de graslme rnult mal gros ca in tinuturtls tropicale.

-.------.-.--~-- ~--

-------_------------- ---------

FACTORII MEDIULUI :;;1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

81

4. Temperatura influenteaza c u l 0 are a animaletor.

Culoarea mamiferelor si pasarilor polare este in genere alba. Asa sint ursul polar (Ursus maritimus), vulpea polara (Alopex lagopus), ciuful alb (Nyctaea scandiaca). Unele animale arctioe sint vara colorate !iii numai iarna se albesc, ca de exemplu gatnusa polara (Lagopus lag opus), lerningul gulerat (Dicrostonyx torquatus), hermelina (Mustela erminea) ori iepurele polar (Lepus timidus) din regiunea arctica Eli iepurele alpin (Lepus variabilis), gainusa alpina (Lagopus mutus) din Alpi.

5. Temperaturaactioneaza de asemenea asupra tim p u 1 u i de d e z vol tar e a unor animale.

Spre exemplu, la sud de paralela de 50° latitudine nordica carabusul (Melolontha melolotiiha] se dezvolta in 3 ani, lntre paralele 50-55° in 4 ani, iar la nord de paralela de 53° in 5 ani.

Categorii de animale dupa influenta temperaturii. Dupa rezistenta la temperatura, animalele se pot grupa in euriterme (cu 0 valenta ecologics mare) si stenoterme (cu 0 valenta ecologica mica fata de temperatura). Animalele euriterme pot rezista la temperaturi ale mediului care variaza destul de multo Astfel, puma sau leul argintiu este raspindit in toata America Incepind din Canada ptna in Tara Focului.

Animalele stenoterme, care nu pot suporta oscilatii m:ari de temperatura" sint mai numeroase. Ele sint de doua feluri: iubitoare de / ~

caldura/terrnofileisi iubitoare de frig (psichrofi1le). r ( \

f \' <;

Exemple de animals termofile sint : madreporil, constructori de recife Eli raspinditi in apele marilor tropicale a carer temperatura nu scade sub +20oC; termitele care traiesc numai in tinuturile tropicale la fel ca !iii majoritatea maimutelor ; multe specii de amfibleni si reptile.

Dintre animalele psichrofile se pot aminti : pastravul, care traieste in piraiele de munte ; majoritatea animalelor polare cum stnt, de ex emplu, ursul polar Eli foca groenlandeza ce se inmulteste chiar pe gheata, apoi vulpea polara, ciuful de zapada, renul (fig. 20).

Dupa temperatura corpului lor, animalele pot fi irnpartlte in doua grupe : anirnale cu temperatura neconstanta (polksloterme sau eu "singe rece"), cum sint pestii, amfibienii, reptilele~i toate nevertebratele, Ia care temperatura corpului depinde de temperatura mediului !?i animale eu temperatura corpului constanta (homeoterme sau cu "singe cald"), cum sint pasarile Eli mamiferele.

c. Influenta temperaturii

asupra raspindirii vietuitoarelor

Din cele relatate pina acum reiese ca exista 0 corelatie intre variatia in latitudine si altitudine a temperaturii ~i raspindlrea organismelor. Sint deci, in natura, limite de temperatura care nu pot fi depasite 1}i care-Eli spun cuvintul in distributia vietii pe pammt.

Variatia temperaturii dinspre poli spre ecuator produce 0 schimbare a vegetatiei in latitudine !?i tmpartirea ei pe zone mai mult sau

6 Biogeografie cd. 199

-OJ

I I

''-_

FACTORII MED1ULU1 $1 RAPOR'I'UL LOR CU ORGAN1SMELE

83

mai putin paralele : tundra, padurt de rasinoase ~i foioase, stepe, pustiuri, paduri tropicale umede etc. Aceste unitati de vegetatie care se dezvolta pe sol uri corespunzatoare si care sint conditionate de clima au fost denumite zone de oeqetaiie, corespunzmd in cea mai mare parte zone lor terrnice (v. cap. V,I, B).

Legate tot de varratiile temperaturii sint si etajeZe de ueqetaiie care exprima modificarile altitudinale ale factorului termic. Se deosebesto de obicei, etajul alpin, al padurrlor de rasinoase, fagete10r (v. cap. VI, B).

Factorul termic influenteaza asupra prezentei unei specii, prin temperaturile extreme care-i permit sa traiasca si prin variatiile zilnice si sezoniere ce-i asigura 0 desfasurare normals a cresterii ~i reproduceri i.

C h. H. Mer ria m (1894) a constatat ca in America limitele de temperatura determina limitele ariilor geograf'ice ale animalelor.

In Europa limita unor specii submediteraneene ca raffia (Rubia -It peregrina) este aproape Ip'lreleila ell temperatura medie a Iunii celei

rnai reci. Dar temperatura lunii celei mai reci nu este totdeauna determinanta, ci si temperaturile minime Intirziate sau timpurii ce pot avea influente asupra infloririi si respectiv coacerii fructului, pot constitui Iactori limitativi.

La animalele terestre limitarea raspindirii lor prin temperaturi minime este mai putin evidenta caci ele prezinta dupa cum am vazut forme de adaptare in acest sens.

Spre deosebire de cele terestre, animalele mediului acvatic of era numeroase exemple de limitare a arealului prin temperaturi minime. In acest caz putem cita coralii care sint limitati de izoterma anuala de +20oC.

Temperatura ridicata a apelor terrnale nu constituie 0 piedica in raspindirsa organismelor. Unele animals traiesc normal in izvoarele term ale (50-51°C pin a la 52°C) ca micul peste Cyprinodon care i~i duce viata in anumite izvoare termale din California. Sint si izvoare term ale cu 0 temperatura ce se ridica pina la + 69°C, in care traiesc totusj larvele unor diptere ~i chiar la +81°C, populate de unii viermi acva!ici. Majoritatea metazoarelor, in afara de ctteva exceptii, nu suporta temperaturi mai marl de +45°rC.

Dimpotriva, la tarmul marilor arctice traieste in apa sarata, la 0 temperatura de -10°C, un racusor AZotridia armata, luminiscent, care rezista bine 1a as,~Zlsta temperatura.

Irisuficienta caldurii in anumite perioade ale ciclului vital al organismului po ate fi un factor limitant in raspindirea anumitor specii. Astfel limita nordica a padurilor coincide cu izoterma de _2°C ori -3°C, iar in Siberia ou oea de -20°C. Dar izoterma Iunii celei mai calde este aceea~i in ambele cazuri (+ 100e).

De asemenea unele specii submediteraneene sint limitate de caldura estivala si nu de frigul iernii. Asa este cazul vitei de vie, a carei limita nordica de raspindire coincide cu izoterma de vara.

'84

CAPITOLUL IV.

vinftJrl violenle

-

- - _ _ $lIpr"liIt" $/. '

---- -:.... _ :<::'1111// de .

- __ ZapO>d'

-_ a/a:

- __ ..... -?a

........

............

, .'.. I

o 1 Z J

2

J

Fig. 21. Etajarea vegetatiei intr-o ni~ii niva1ii de pe

versantu1 nordic al M. Bernina (A1pii Elvetiei) (dupa '.

I. Bra u n B 1 a n que ,t din H. E I h a~ .... 1968) : L L

1 - covor de muschi (Po!ytrichum) (zece luni acoperit cu

zAp ada) ; 2 - asociati i de Salix herbacea; 3 - asociatii de

Gnapho!ium supinum; 4 - asociatii de Ligusticum mute!-

Una; 5 - asociatti in care domina Carex curvu!a (asociatti

acoperf te eu zapada sapte Iunt).

Variatiile locale de temperatura determinate de orografie si sol i~i 'Spun si ele cuvintul in repartitia lumii animale si vegetale. Astfel expozitia versantilor are 0 influenta determinants in tinuturile muntoase, dincolo de limita padurilor, asupra repartizarii altor grupari vegetate, ea actionind direct asupra temperaturii solului ~i perioadei de inzapezire (fig. 21).

3) UMIDITATEA SOLULUI $1 A AERULUI

Daca unele organisme (inferioare) pot sa traiasca atit fara aer (anaerobe) cit si fara lumina (obscuricole, cavernicole), ele nu pot exista fara apa, care reprezinta circa 900/0 din greutatea lor; protoplasma nu poate exist a fara apa, iar sucurile celulare sint formate mai ales din apa. Pentru a-~i indeplini functiunile vitale, plantele pun in miscare mari cantitati de apa, pe care 0 obtin mai ales din sol prin radacini ~i citeodata chiar din atmosfera, prin anumite organe aeriene, Din aceasta pricina, importanta umiditatii solului si a aerului este foarte mare pentru vegetatie.

a. Influenta umidilatii asupra plantelor Umiditatea solului.

Apa este vehkulatoar~ sarurilor minerale necesare vietii plan-

telor, substante luate din ..pemint 0 data cu ea prin rOOacina si transportato la frunza, unde se face prelucrarea lor. Perrtru a setlne :in continua miscaro acest curent ascendent si pentru a se aduee neeontenit su~tanle minerale ·in frunza, 0 mare parte a 81pei absorbite este eliminafta prm fr unza, in forma de rvapori de apa (transpiraiie] sau pioaturj

Jsudatie).

t ..

"

FACTORII MEDIULUI 1;11 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

85

Cantitatea de apa absorbita din sol este considerabila. S-a ca~culat ca un mesteacan, la ince.putul verii, pierde 70-80 litri ~pa pe zi : un tei elirnina peste 200 litri apa zilrric ; p~oportional c~ taha lor, plantAele

bacee (leguminoase graminee) transpira mult mal mult, ele putmd ;~ne in miscare 0 ca~titate de apa de la 250 pi?a la 1000 ori mai _mare decit greutatea lor socotita in_ mate~ie ,!scatB:' ~n ~ec~ ~e padur: poate elimina peste 30 tone apa pe Zl. Dm prirnavara pma m toamna un stejar ellmina 100 tone de apa, Pa~u_nile, r;umai in trei .l~ni ~e vegetatie red au atmosferii 0 traime din toata eantitatea de precipitatii anuale

al~ l~cului. Aceasta in regiuni temperate urnede. . _

In tinuturile secetoase, transpira~iaeste ~i mai putermca.. . .

Pentru folosirea cit mai deplina a apei si pentru econormsirea ei, plante le au organe speciale, cu anumite .adaptari, menite Asa~bsoar?a cit mai bine apa si sa impiedice 0 transpiratie prea mare In tinuturile

in care apa e putina (radacini variate). .. _ .

Plantele acvatice, inconjurate pretutindeni de apa, nu au r;evOle de un organ special de absorbtie aapei, cad acea~ta se ~ace prm .. tot organismul lor. Radacina aces~or plante est~ r_edusa sau hpse~te,. fund lnlocuilta printr-un organ de Iixare, cum exists [a algele manne,. t,~pina lor este scurta ; Irunzele in schimb sint foarte dezvoltate si iau i nfatisarea de panglici,

'P1antele terestre ~ apa d~n ~a~i?t prin radac~a .. Cind nivelul freatic este aproape de supraf'ata, radacina se dezvolta .~~ la s~prafa7a solului, in chip de tufa cu mustati dese si egale in lungm!e.,?md ~m contra nivelul freatic este la 0 adincime mai mare, ca in tinuturile secetoase si in cele eu roci parmeabile, radacinile se lungesc pina la stratul de 'umezeala si iau de obicei, forma de tarus, In Baragan rada-

cina salcimului are adesea 0 lungime de 5-7 m. .

In tinuturile aride, spre deosebire de alte plante ale desertu.lui, cactusii 'au radacini lungi, extinse in suprafata, incit in anotimpul ploios pompeaza in graba apa de la suprafata solului, astfel ca se pot lipsi de apa din adincime.

Dnele plante de la ecuator, au radacini aeri~ne si f~n;e .cu f~rme 'Speciale, in care aduna si pastreaza apa de ploaie, Uneori III Amt_enorul frunzelor se ramifies 0 radacinita ce absoarbe apa astfel strinsa, spre exemplu la bromeliacee. Alteori, tecile frunzelor, latite la. b~za, se asaza in asa fel inert pot strtnge ~i pastra usor apa de ploaie m ace-

Iasi scop. . _ . ._

Tipuri de plante dupii necesarui de umezeaZa dm ~oz. In ~a.tUl a apa -exista peste tot insa cantitatea ei variaza, de ace:a ~l adapta:l~e plantelor in funotie de acest factor (regimul de apa si de umiditate al mediului in care traiesc), sint foarte variate. Din .aces~ punct d~ vedere se cunosc mai multe 'tipuri de p;Thln:te: ~nte hildrcxflt'e. (a:watIce pr~priu-zise), plante higrof!te (de umezeala muWi a sOlul.Ul sr a ae.:~lUl),

lante meZiofite (deTimezeala moderata) ~i el.ante xeyoflte (de. usca'Cl~e fizica a so u Ul. Acestea din urrna pot fi: e':1xeroilte (xerofite ad evarate), ~1emixerofite (xerofite cu radacini lungI) , pOlklIOxeroiite (xeroiite

:86

CAPITOLUL IV.

ce se pot usca cornplet), suculent~ (grase, cu apa de rezerva in tesuturile. ~or). La ac~tea se aaa~ga pseu~oxerofit~L.e.: .p~.la. ntele efe' ere (ce reztsta la seceta sub forma de sammfa') si eiemeroide (care tree perioada de seceta sub forma de organe subterarie :-- bulbi tuberculi

. .) , ,

rrzomn.

a) Hidrofitele sint plante acvatice propriu-zise care cresc scufundate (submerse) in apa sau in cea mai mare parte, cum sint : inarita (l!ajas ~i~?r), broscarita (Po~amoqeton lucens, P. natans, P. fluita~), ciuma baltii (Elodea canadensis], srrmul ita (Vallisneria spiralis), nufarul alb C!"ymphaea alb~),. nuf'arul galb~n (Nuphar luteum), coada minzului (~Y1'Zophy.llum ve~tzczllatum, M. spzcaturn), otratelul de balta (Utricularia pulqaris, .U. mznor, U. neglecta), piciorul cocosului de balta (Ranunculus aquatiiis).

Radacinile hidrofitelor sint slab dezvoltate si prinse foarte labil de s~port. resutl!rile mecanice sint de asemenea slab dezvoltate fiindca densitatea si rezistenta apei asigura organele submerse impotriva socurilor care le-~r putea rupe. Frunzele ylantelor acvatice care plutesc la supraf~ta ~pel,. cum ~st~ cazul .1a n~far,~ au stomatele numai pe fata lor super~oara. Dlmpotnva,. Iata mfenoara a frunzelor care se afla in contact direct cu !ipa, ca ii'l orga:;eAle submerse, sint lipsite de stomate. Cuticula aproap~ ca nu se. dezvolta mapa. De aceea, apa (cu sarurile minerale in disolutie) poate Ii absorbita pe toata suprafata organelor vegetative subn:er:se, .ceea c: duce. la reducerea tesutului conducator (vase lemnoase ?l hbe:-Iene) ii'l. a pen lor ab~orbanti ai radacini lor, care la aceste plante md~plll~es.C mai ?'lult functmnea de a le fixa pe substratul din fundul apei (balti, lacuri), Unele .modificari datorita biotopului acvatic, privesc s~ructur~ fr,unzelor. Mezof'ilul acestora (dintre cele 2 epiderrno) nu este diferentiat in tesl!t p.ahsadlC (cu multa clorof'ila) ii'i lacunar - ci este reprezentat numai prm eel lacunar, care prezinta lacuna pline cu aero Aceasta se datore~t.e faptului ca in apa lumina solara este difuza. La n:.ulte plants AacvatIc~, frun~ele submerse sint mult divizate (bradis), ~md re~use Clteodata. numai .la nervuri (ca la ll..ponogeton din Madagascar si Cabomba din Amenca); la ciuma baltii exista numai 0 singura nervura.

.. Unele plants ~ac.vatice au scuf undate in apa numai partile inferioare ~:vmd malu!lle ~baltllor: Iacur i lor si riurilor lin cUI"gatoare' ori acopel1'ind 1,1 mare ma~ura mlastin ilo ierboaso, Asa sint : limba broastei (Alisma plar:~ago_), crmu~ de balta (Butomus umbellatus), sageata apei (Sagittaria ~~~~:.fOlza): tres!la (Phragmztes communis), stinjenelul de balta (Iris pseumlast~)' iar ~dmtre plantele de cultura, orezul (Oryza sativa). Cind

t : d a seaca, aceste plante se acomodeaza usor noilor conditii mul-

umin us· . 1 1 . , ,

. '1 - e ~,l nurnai cu so u umed ii'i putind trece chiar si pe terenu-

n e umede din vecinatate. .

tim ~f i~ceas~a categorie de plante, partile submerse scufundate tot

b Pt· apa, se deosebesc mult fata de cele emerse Astfel limba

roa~ el are t . fl' d f' .,

si frunze ' ~~tl e un e. run~e, submerse, plutitoare la suprafata apei

. ,ma ate deasupra el; la fel sageata apei, ale carei 'frunze

FACTORII MEDIULUI ~I RAPQRTUL LOR CU ORGANISMELE

87

submerse sint in forma de panglica ii'i sint lipsite de petiol, in timp ce frunzele ridicate deasupra apei au petiol, iar lirnbul foliar este mare !,?i sagitat. Radacinile lor sint bine dezvoltate !,?i infipte in suport, servind atit pentru fixarea plantelor respective cit si pentru absorbtia apei (cu substantele minerale nutritive in disolutie), '['esuturile lor mecanice !,?i vasele conducatoare sint de asemenea bine dezvoltate. 0 dezvoltare mare prezinta aerenchimul (tesut bogat in aer) deoarece in apa se gaseste prea putin oxigen in stare solvita. De aceea, oxigenul din aer se acumuleaza in cantitati mari in aerenchim, prin intermediul frunzelor inaltate deasupra apei si de acolo intra in toate tesuturfle organelor submerse.

b) Higrofitele sint plante terestre, de umezeala multa, care cresc in terenuri jilave, in luncile riurilor, prin finetele umede ca ~i prin padurile umede din zonele temperate si din zona tropicala umeda.

Fiind asigurate cu umezeala suficienta, aceste plante nu prezinta caractere de adaptare pentru a micsora transpiratia. Dimpotriva, stornatele lor nu se inchid si sint dispuse pe ambele fete ale limbului. Frunzele lor sint mari, glabre (lipsite de peri), cu a cuticula subtire. Vasele conducatoare sint purine ~i slab dezvoltate. Tulpinile sint tnalte ~i fragede. Radacinile sint superficiale sl putin rarnificate, plantele respective avind apa suficierita la dispozitie. Asa sint plantele de primavara din padurile umede temperate, ca rodul-parnintului (Arum maculatum] sau din padurile tropicale umede, ca bananierul (Musa paradisea), arborelecalatorilor (Ravenala rruulaqascariensis, R. guyanensis din Africa), Collocasui din India si Oceania, begonia (Begonia rex, B. grandijlora), Gunnera, sub ale carei fnunze se poate ascunde un calaret.

La multe higrofite exista ~i unele adaptari speciale: virfurile f'runzclor sint prelungite, subtiate, rasucite in chip de jgheaburi, prin care se scurge apa la distanta, cum este cazul 1a ficusul indian (Ficus bengaLensis). CHeodata suprafata frunzelor prezlnta zbircjturi 'care maresc supraf'ata de transpiratie cum este cazul la Begonia.

c) Mezofitele sint plante care cresc in conditii de umiditate moderata, mijlocie, in soluri suficient de umede, in tinuturi in care exista precipitatii in toate lunile perioadei de vegetatie, dar mai ales in timpul verii si toamnei, in ipaduri de rasinoase si foioase ICU Irunze cazatoar e in timpul ierriii (fagete, gorunete), ca si in pajisti de lunca. A~ sint: tirsa (Deschampsia caespitosa), golomatul (Dactylis glomerata), paiusu] (Festuca ovina, F. pseudovina), coada vulpii (Alopecurus pratensis), iarba cimpului (Agrostis alba).

Gramineele mezofite sint mai ales plante plurianuale cu rizomi tiritori si care se intind pe supraf'ata solului ca un covor de verdeata, Frunzele lor sint mezomorfe, avind a structura intermediara. Sint subtiri, neeede, late, flexibile ~i glabre (neparoase), au a epiderma groasa, sint prevazuto cu stomate pe ambele fete ~i nu se pot rasuci. Tesutul ~ecank este slab dezvoltat sau lipseii'te. Totu~i, mlclditele ~i frunzele lOr sin t tari, datorita turgescentei. 1\1ezofitele sint foarte expuse la \') filire.

88

CAPITOLUL rv.

.,

Plantele de cultura sint in majoritate specii mezofite. A;;a sint: griul tare, po rumbul , ovazul, mazarea, sfecla de zahar, cinepa, majoritatea pomilor roditori (cu exceptia migdalului), morcovul, patlagelele rosii, varza.

d) Xerofitele se dezvolta in conditii de uscaciune moo mult sau mai putin accentuata, prezentind ca atare adaptari adecvate.

Ele au un numar de stomate scazut pentru a reduce transpiratia, La unele graminee stomatele sint dispuse in anumite adincituri asezate

in lungul frunzelor. .

Cind este seceta, frunzele i~i indoaie marginile protejind stomatele 9i impiedieind astfel transplratia : cind seceta se accentueaza marginile frunzelor se indoaie din ICe in Ice mai mult pina i3'jung niste tUJbu~oall'e subtirele care se mai rasucesc si in spirala, asa cum este la colilie

.., . ..... '

negara :;;1 pains.

Evaporatia apei prin frunza se mai poate micsora 9i printr-un invelis de cearii (Iamii, portocali, ficusi), printr-un sirat de pluta (ce inveleste mai ales tulp~na), printr-o iesiiturii pieloasii (iedera, cactus, Aloe, Agave, Yucca) sau [ioroasii (palmierul), prin substasue rii$i9ftlt'!se aromate (bradul, paltinul) sau uleioase (maslinul), ce impregneaza frunza, tulpina 9i fruct.u1_- sau printr-o piiturii de peri desi care dau frunzei 0 infatisare de pisla (floarea de colt, coada vacii),

Una din adaptarile cele mai raspindite in tinuturile secetoase este reducerea dimensiunilor frunzei. In aceste tinuturi frunza devine mai mica sau mai crestata sau ia 0 forma cilind~ica dar rnai ales se trans-

forma in ghimpi sau solzi mici. '

• _ La unele. plante de pustiu, reducerea organelor de transpiratie merge pina la suprimarea complete a frunzelor, cum e cazul la saxaulul din Turkestan sau la haloxilul din Sahara,

. _Porumba:-,:l ?in stepele temperate are frunze marunte si prezinta spmi I?rov~:Htl din transform area frunzelor. Tot asa scaietele (Carduus) are tO~l !o~m frun~elor. transformati in spini.

~araflta (Salzcorma) planta de saratura, ce creste pe la marginea la~ufllor sarate, are frunzele transforrnate in solzi mici si carnosi. In chipul acesta ea transpira mai putin :;;i deci absoarbe cantitati mai mid de sare.

. Cact~~ii au frunze1e transformate in ghimpi. iar asimilatia se face prm tulpina v~rde .)ii carnoasa. Transpirind putin, priri transformarea f~u_?~e1or m. ghimpi, aceste plante de desert pot pastra usor apa absorbita in anotirnpul ploios si inmagazinata in tulpina lor adesea chiar globuloasa (plante suculente sau grase).

Exemp1e mai cunoscute de plante suculente sint: cacteele (Cactus,.

Cereus, flgave, Yucca) ce cresc in deserturile si semideserturile ameri-

cane' f bi di . . . .

, e';l <:r lace~le m tmutunle aride; crasulacee1e (urechelnita, iarba

de ~oaldma, ghetl~oare) din tinuturile temperate.

'1 Yege.tatia lemnoasa din tinuturile aride i~i dezvolta repede ramurl e .;? ~ hmpu1 scurtei perioade umede, apoi i~i pierde frunzele 1iii i~i 19m lca sau sclerifica cea mai mare parte a tesuturilor, pentru care e-

FACTORII MEDIULUI ~I ·RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

89

nevcie de 0 oantitate foarte midi de apa : plantele reSlp~ctive. transpira astfel foarte putin si ramin intr-o stare de viata latenta, luni :;;1 chiar

ani, pina la ° noua epoca de umezeala. _. _

Ele cresc in conditiile unui deficit permanent ?e umezeala, dat~nta proprieltatii ooloidelor din cetutele lor de a trec: _lfi ?t~~e de gel ~l de

a suporta, in aceasta stare, perioa~a n_efa~ora~lla. vietii lor. .

Adaptarea la xerofilism se mamfe5~a prm dlferite caractere x:r<:file m ar fi : micsorarea suprafetelor foliare, reducerea frunzelor pma la

cu. h' ..

forma si dimensiunile unor solzi sau o iar spmi.

U~ele xerofite au ramurlle in forma de _?uiele.' fara f:-unze, .cum e cazul bucsau lui (Spartium junc~um) de pe. tarmurile Mediteranei. .

Tipuri de xerofite. Euxerofioelc (x:erof1tele~ adevarate sau propn~'lise) sint plante erbacee perene, de talie ~cund~, :u frunzele aspre. El~ nu au un sistem radicular prea dezvoltat In adincime. Se oarac~e~lzeaz~ printr-o transpiratie incetinita, mai ales in orele de mare arsita, apoi printr-o rezistent~ mare la tomperaturtle !idica_te, prin capacit~u:a lor remaroabila de a suporta 0 ofilire prelungita ca si printr-o puternica des-

hidratare a celulelor.

In condifiile unui mediu uscat, cu secete prelungite, euxerofit~l~ pot supraviet~i si se pot inmulti numai d~t<:ri.ta. unor anumite adaptari. Astfel, presiunea osmotica a celulelor radacm~lor aces~or plante este mare, putind ajunge pina la citeva zed sau chiar _ 0 suta de ~tmosf:r:. Acest lucru tngaduie absorbtia apei din sol cu toata conc.entra~tla s.a ridicata Micsorarea transpiratiei pina la minimum se reahzeaza prm trecere~ in stare de gel a crtoplasmei ca si prin mchiderea si .desch~d.ere~~ alternatlva a stornatelor, prin protejarea stomatelor impotriva a"ctmm~ directe a razelor soarelui si tmpotriva actiunii de uscare a vintului

fierbinte.

Aceasta protejare este realizata prin unele car3iC~ere de .adapta~e, cum sint : rasucirea limbului foliar, ca la unele gramme~ (S~zI!a capzllata), aparitia unei pisle dese de peri:;;~ri ramificati, a~bl, plini cu ~er

si care reflects razele soarelui. Sub pisla .acestor pen, stomatele. sint l)ine adapostite, fiind umbrite de ei. Stomate1e ~u.:;;i .e1e ° OI:.g,amzare speciala : sint adincite adesea in tosutul frunzei $1 sint pre_vazute .cu granule de ceara, Membranele celulare exte:_ne ale euxerofltelor smt ingrosate ca :;;i cuticula, iar vasele lor cond~catoare .au [nmenul tngust, ,'I.'

Exemple de euxerofite sint une1e specn de pelin (Artemz~w cam- I

pestris, A. glauca), luminarlca (Verbascum tha_p~, V. phlomozde~), ~o--_ pirlita (Veronica incana), colilia si negara (Stzpa pennata, S. copitlata),

maturi (Kochia prostrata). ~ ~ . . .

Hemixerofitele sint plante de locuri uscate, cu radaclI~.l foarte .l~r:gl.

Aceste radacini ajung adesea, pina la ape1e subterane din care 1~.1 lay apa necesara functiunilor lor. De aceea he~i~erofitele au. 0 tra~sp1r::tle intensa ceea ce face sa fie evitata supraincalzlrea tesutunlo:, ~!U~t fnn;! .ca rezistenta lor 1a temperaturile ridioate este cu mult mal mICa declt

la euxerofite.

90

CAPITOLUL IV.

Aceste plante au 0 structura xeromorfa, adaptata la uscaciune. Epiderma lor este fermata din mai multe stratur i, cuticula fiind acoper ita cu ceara. Organele lor aeriene au celulele mici, iar tesutur-ile mecanice sint dezvoltate. Hemixerofitele nu pot suporta 0 ofilire de lunga durata, Citoplasma lor este lips ita de proprietatea de a trece in stare de gel ~i de aceea perioada secetoasa este suportata in stare de hidratare ridicata ; tesuturile lor sint bogate in apa, Toate aceste caractere sint conditionato de posibilitatea Iolosir ii apei subterane (din pinzele freatice). Presiunea atmosforiea a celulelor aces tor plante este ridicata, transpiratia intensa, iar vasele conducatoaro sint dezvoltate, ceea ce ingaduie 0 inlocuire rapida a apei evaporate.

Printre plantele hemixerofite so pot cita : lucerna galbena (1VJcdicago falcata), jalesul (Salvia dumetorum), iarba dimi:ei (Alhagi pseudoalhagi, A. kirghizorum), specii de Eucalyptus, saxaul ul alb (II. persicum).

-'-

Poikiloxerofitele'" au 0 infati~are schimbatoa-o legata de uscaciune

intr-o anumita per ioada a anului. Sint plante xerofite ce traiesr- in pustiuri si ale caror organe aeriene se pot usca complet, fara ca prin aceasta sa-~i piarda viata, apoi 0 data cu revenirea perioadei umede sa treaca la 0 existerita norrnalji,

Aceste plante pot suporta usor uscarea cea mai completa a solului si a organismului lor, dator ita usurintel cu care citoplasma tesuturrlor lor po ate trece in stare de gel.

Din categoria plantelor poikiloxerofite fac parte, printre altele, unele plante inferioare, ca algele albastre ce cresc la suprafata solulul (Gleocapsa mitior, Stratonostoc commune).

Cleiul pamintului (Stratonostoc) formeaza in timpul verii pelicule gelatll10ase care se usuca, aparirid ca niste coji negre, de exemplu in semipl~stiu:'il~e din Uniunea Sovietica, pe terenurile nisipoase din tara noastra (Baragan, Cimpia Olteniei etc.). Vintul ridica in aer aceste pelic~le uscate ~~ le impra~tie pretutindeni. Este destul sa cada 0 mica ploaie ~I acest~ ~ehcl!le gelatinoase se umf'la si revin la viata. Asemenea pelicul~ eXlsta chl~r si in pustiurile sarato. Celulele de Stratonostoc, din p.elIc:ul:le ,g:latll1o~se, .. se pot usca si ele aproape complet (pina la 1,720(0) ~I s.a, ram ma totus] 'l11. Astfe] uscate, ele nu mai sint active, aflindu-se deci iritr-o stare de a nab i 0 z a sau moarte aparenta.

Alte exemple ~~ poikiloxerofite ne ofera unii licheni ca mana (Lecanora ~sculenta), unn mu~chi verzi si mai rar plantele superioare (Carex physmdes, Rhamondia nathaliae).

Plantele. suculente (grase) au tesuturi speciale ce inmagazineaza apa, pe care apoi 0 folosesc treptat. Compozitia sucului lor celular este de asa natura .incH apa este cedata cu greu, 'iar tulpinile contin in tesuturi celule man care inmagazineaza apa si care se prezinta ca niste cis-

terne" T " ti Y , "

~ ~ : . ranspIr.a,la are lee mai ales noaptea (spre exemplu la cactee).

R~daCl11l1e plantelor suculente sint superficiale se ramifica ~i se intind onzontal, fara a se infige in adincime. Citopl.~ma suculentelor nu are

... de la cUVintul grecesc poi kilos : diferit, schimbAtor.

X "", '1,

FACTORII MEDIULur sr RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

'1

insusirea de a trece in stare de gel, incit ele parcurg hidrarte perioada 1 e uscaciune. Puterea de absorbtie este slaba ~a ~e~te p .ante.. .

d Planrtele pseudoxerofite se intilnesc in p~stlUrI ~1 sem1rpustn:rl. Au

t ~ of'la~ "'I' 0 perioada de vegetatle scurta de unde ~1 denu-

o struc ura mez 1 Y .' •

mirea care Ii se da de plante efemere .'?1 efemeroide. . ~ .

Plantele efemere sint anuale ~i au un ciclu f'oarte scurt de ":.lat~, 11- mitat la perioada ploioasa, in g~nere scurt.a" Ele A cresc, ~~ ~ez:,~lta, ajung la maturitate si Iorrneaza seminte numai 111 c1tev,a sa:ptamu:l. . *

Sub forma' de saminta plantele efemere cares~nt astf'el y ter~flte , rezista la 0 seceta oricit de prelungita. Dupa yr~mele I?10l, s~n:mtele incoltesc si plantele se dezvolta atit de repede mC1~ ~u ~1 frucbf1~t, dO data 'cu epuizarea apei din sol. Asemenea plant~, mel nu. au nevore e frunze mari Veronica campylopoda infloreste avind numai t:atr~ f~un~e,

Plantel~ efemeroide sint plante cu bulbi destul de r~spmd1te ,m stepe si pustiuri. In anotimpul umed, cimpul est~ acoperrt cu florile vari at 'colorate ale aces tor plante. Cum incepe insa se~cet:a, covorll:l de tlori dispare organele aeriene ale acestor plants se usuca. ~1. efemerOldelle

, ~ b f ~ d bulbi birie protojatj de frunze e

parcurg perioada uscata, su orma e u 1 1 ,

uscate de deasupra. 1

Dupa caracterelo de mai sus putem d~ci conc~ide ca. n ici plante e efernere, nici cele efemeroide nu sint :-eroflte. a~e~a:,~te C1 pseu~oxerofite si anume plante mezofite ce cresc in .p~stlUr~ ~1 1~~ desfa;;oa:a ciclul vital in anotimpul ploios, cind in sol exista suf1c1en~a .umezea}a.

Dintre plantelo de cultura sint xerofite unel~ sOlll.n de gnu, orzul, sorgul, iarba de Sudan, sof'ranelul (Chartamus tmcto:IUs), lucer~a galbena (1VJedicago falcata), pirul crestat (A.gropyrum cristaium.), migdalul,

maslinul. fi . ~ 1 1 .

Problemelo xerofitismului, in raport cu uscaciunea l~lC~ a so u AUl,

datorrta lipsei de prccipitatii si evaporarii intense a~ ~pel d1.n sol, ~~t strins legate de problema r~ezist~ntei pl antelor la use~c1.une ~1 a,u 0 1 eportanta practica deosebita. Pnn rezistenta la uscaciune se mtel:g , in pri~ul rind, insusiroa plantelor de a suporta u.scaciunea si in al doilea rind. posibilitatea de a-~i reveni \l.;;or dupa \·e.'?teJ:r~. . . ~ olului

In regiunile uscate ale lumii, lupta cu uscaciunea f:z1ca.a s

S2 duco in doua directii: agrobiologicii (crearea de soluri rezistente ~a Uscaciune si care se matureaza repede, avind un ~i:lu sCl!rt de ve~etatl: pinii la inceperea perioadei secetoase) si agrotehnzca (cultivarea roa~lOn~la

. 't· 1 ~. asive de irigatie).

a solului, crearea de perdele de protectie, ucrarr m ,1 ,

In Iclul acesta chiar si pustiur ile devin cultivabile.

L'miditatea aerului

f ~ - t t t asa de necesari pentru Vaporii de apa continuti in atrnos era sin 0

"iata plantelor ca ~i apa din soL

teroft'te acelea care parcurg anotimpul uscat in formA de sii". Sint plante

mintii,

92

CAPITOLUL IV.

Intr-o atmosfera saturata de vapori de apa transpiratia e slaba, pecind tntr-una uscata, lipsita de vapori de apa, transpiratia e foarte puternica.

Vinturfle calde si usc ate sint de aeeea Ioarta vatamatoare vegetatiet, pentru ca imprastie atmosfera umeda din jurul frunzelor si aducind un aer cald si uscat, aecelereaza mult transpiratia, In tinuturile aride, lipsite de umezeala solului, vegetatia ar suferi ~i mai mult daca n-ar avea adaptari speciale.

In Sudan, vintul uscat (harmatan) face sa crape trunchiurile unor arbori. Ca 0 reactie contra uscaciunii, unele specii de Acacia secreta, in aceasta perioada, guma arabica ; alte specii i~i leapada frunzele ca sa nu transpire prea multo

Plantele din deserturi vegeteaza 0 mare parte a anului, intr-o atmosfera aproape cu totul lipsita de vapori de apa. Pentru a putea creste lntr-un asemenea mediu in care transpiratia ar fi extrem de activa far :ezervele de' apa din organismul plantelor s-ar sfirsi repede, pla~tele iau caracterele de uscaciune aratate anterior.

. Unele dintre ele pot nu numai sa absoarba apa prin organele lor aeriene (frunze, peri), dar chiar sa si 0 condenseze din aer si s-o folo-

seasca pentru Iunctiunile lor fiziologice. '

Astfel Reaumuria hirtella, un arbust din deserturile sa rate ale Eglptului si Arabiei, secreta un strat de sare la 'suprafata sa care-I acopera cu un v~!iimint albicio~ stral~citor. Sarea fiind 'higr~scopidi absoarbe apa, mal ales vara, din putina umezeala a aerului tinuturilor. in. care traieste, Incit tufisur ile sale siroiesc noaptea de apa in timp ce In jur totul este uscat,

. Acea~ta insusire de a condensa vaporii de apa din atmosfera 0 au ~l. mu~ch~i ~i .lichenii din tinuturrle noastre temperate, care pot creste astfel chiar :;;1. pe stinca goala, Neavind radacini si crescind pe stinca nu pot absorbi umezeala din sol :;;i ar pieri daca n-ar putea folosi astfel umezeala atmosferica.

_ ~ceste plant: mai au, de altfel si putinta de a suporta lesne 0 uscaciune extrema, in care de obicei plantele superioare n-ar putea trai.

Usdiciunea fiziologica

A:n vazut ca. plantele xerofile sint plante de uscacrune fizica a solului, ce cresc In terenuri uscate, lipsite de umezeala sau in care u_m.ezeala se gase~te numai in pinzele subterane de apa. Toate adaptar~le aces~or plante converg spre economisirea apei printr-o transp iratle redusa.

EXis!u i~sa in natura si plants care cresc in solurr suficient de umede Jl. chiar in mlastini, dar apa respective este sarata, cum estecalzul . b~l~llor sara, te din stepa ori bogata in acizi organici ca aceea a m 8I1?tmIlor turb a' v ,"

.0 se, on este 0 apa rece ca in mlastinile alpine. In

asemenea soluri se formeaza 0 concentratio mare de sarurl sau acizi

FACTORU MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

93

(solutie hipertonica), mai mare de cit a sucului celular, Plantele insuficient adaptate unor asemenea conditii edafice pierd starea de tenslune a celulelor, adica turgescenta (saturarea eu ,apa a celulelor).

Celulele care se aila in stare de turgescenta au citoplasma strins lipita de membrana lor celulozica, iar sucul celular din vacuolele lor are 0 concentrate mica. Turgescenta are 0 importanta deosebita pentru viata plantelor. Aceasta face ca organismele plantelor sa se mentina drepte, iar procesele vitale care au loc in celule, sa se desfasoare in conditii normale.

In cazul cind presiunea osmotica a solutiei din sol intrece presiunea sucului celular din organismul plantelor ce cresc in soluri cu 0 solutie hipertonica (exemplu in soluri sarate), aceasta din urrna va scoate apa din celule, lar citoplasma se va desprinde pe indelete de peretii celulelor si se va stringe la mijloc sub forma unei mid sfere, avlnd in interio;ul ei vacuola cu sucul celular. Spatiul dintre membrana si citoplasma desprinsa de ea se umple cu solutia din sol, care a patruns in membrana celulozica. Fenomenul acesta de deslipire a citoplasmei de membrana celulara, ce are loc ca urmare a iesirii apei din vacuolele citoplasmei, printr-un curent de exosmoza, poarta denumirea de plasvnolizii.

Plasmoliza are loc datorita faptului ca citoplasma lasa sa iasa din vacuole apa care este atrasa de solutia mediului extern, ce are 0 presiune osmotica mai marc, insa nu Iasa sa patrunda in vacuole substanta dizolvata din sol uti a externa.

Prin plasmoliza, celulele plantelor 1!?i pierd proprietatea de a creste, aducindu-se astfel mari vatamari celulelor, atunci cind sint lipsite de adaptarl corespunzatoare.

Asemenea plante, desi gasesc in sol umezeala necesara in cantitati indestulatoare nu 0 pot folosi in masura suficienta a~a di solurile respective, cu toate ca sint umede din punct de vedere fizic, se comports in raport cu necesitatile si posibilitatile fiziologice ale plantelor ca niste soluri uscate. Vegetatia ce creste pe asemenea sol uri sufera de usciiciune jiziologica.

Aceste locur i sint evitate de majoritatea plantelor datorita faptului ca sarea~i acizii organic! sint substante vatamatoare pentru organismul lor, iar apa rece nu poate fi vabsorbita in oantitatea necesara. De aceea, putinele plante care pot creste in .asemenea conditii neprielnice, prezinta 0 serie de adaptari Ia uscaciuneaIizrologica.

a) Halofitele' sint plante de saratura (de saruri alcaline), ce cresc pe soluri suficent de umede, insa sarate, din zona stepelor in general. In astfel de conditii, halofitele, adaptate sa acumuleze 0 eantitate de saruri in organismul lor, pot sa-9i rnareasca considerabil puterea de absorbtie, devenind astfel turgescente (umflate cu apa sarata), iar 1a exterior avind 0 infati~are asemanatoare plantelor grase (suculente).

\

* De la halos. grec, = sare, sfm::itura; [iton, grec. = planta j filos, grec = amator, Iubitor.

94

CAPITOLUL IV.

~semenea adaptart _le 'i.ngoouie ~ cr~te fara inconveniente pe solurile sarate. Asa smt matunle (Kochza liirsuta}, tartanii (Salsola soda) s.a,

.. b) Oxif~t~le si~t plant~ de solurj ~mede, dar bogate in toxine ~i aC1~1 . ~r?am:l._ !o.xmel~ dl~ sol scad mtensitatea absorbtiel. Datorita actIv1tat:1 radacullior _ ~1 n:1eroorgan!i.smelor ca si diferitelor reactii ce au loc ~n so~ re.zulta .vanate substants organics (acizi organici) sl a!l~rgan~ce ~sa~u:1 de f1e~ ~.a.),. oare fiindabsorbite la suprerata rada'cinilor, 1mp:ed~ca absorbtia a~e~: Asa este cazul solurilor compacte si al celor mlastinoaso. In turbarnle de musch] alb (sfagnete), in care ;resc s~e:1~ de Sphagnum, Drosera rotundifolia, toxinele se acumuleaza In ~anhtat_l rem~r~a?i~e, facind sa scada mult puterea de absorbtie a ape.1 de A catr~ .rada~m1. Asemenea soluri, desi urnede fiind bogate in !oxme smt f1ZlOlog1c uscate, daca nu in tot cursul anului, eel putin

intr-o parte a sa. .

A Pentru a. putea vegeta ~i. in sOAlu~ile acide, plantele oxifile prezinta mtre altele ~ladaptan xerorits : pzsla deasa de peri pe fata inferioara a f~un_zelor cum este cazul la salciile alpine (Salix berbacea, S. repetis, S. 7:~zculata, S .. retu~a);_ un str~t de cearii 1a supraf'ata frunzelor sau ny~cll pe T:Dat~ inferioara, prevazuta cu stomate cum este eel de la rac~~tel_e (~acc~mum oxycocos) ori. ciubotka cuculuj (Primula farinosa) ; cu;tLct~la g7 o~s~ pe fr~mze sau ch1Aar pe tulpina ca la tipirig (Scirpus ca~spltosUS), f7 unze pzeloase cum s~nt .la mer-isor (Vaccinium vitis idaea) on la Ledw~ palustre ; frunze erzcozde anenwrfe, mici si ruimeroase cu. ~ s:ructura adaptata .1.a actiu!lea vfntulu~ ca 1a erica (Erica tetralix): vU1e~Oar_e (Empetrum nzgrum), iarba neagra (Calluna vulgaris) . poziiia ~ertzcala. ~ organelor de asimilatie : frunzele sint in forma de l~jeri sau Iipsesc, fund. inlocuit~ prin tulpiniaSimil.atoare, cum estecazul la coada ~alulUl (Ec_J.~zsetw~2 lLmoswn),. rugina (Juncus articulatus, J. conglome-

=» t11]::l1'lg (SCZTp~iS. caespz~o.SUs),. pufulite (Eriophorum vaginatum). -c :S.o~unle C~l usca.clyne flzlologl!Ca, datori ta toxinelor si acizilor ~:1alllCl, pO.t .fl valonfwate prin cultura, cu conditia ca ele sa fie asa-

. co, mlastlni ls drenate, solurile compade restructurate prin metode agrotehmce corespu~zatoare.: I~ f,elul ~oesta toxinele si acizii dispar, p:-ocese1e anaerobe lillcep sa fie ml'OcUlte prin cele aerobe, iar solurile respective devin astfel cultivabile.

c) Psichrofitele sint plante adapt ate la 0 temperatura scazuta a solului,

. Racirea solului provoaoa incetinirea absorbtjet, Viteza de absorbtie a apei dE;' == ~adacini ~e da~oreaza schimbarilor ce se produc in sta:_ea coloidala a c1top,lasmel, penlor absorbanti si radacinilor. Odata ~u sC':Lder~ . tempe_ratur:lJ:_ .~olului viscozitatea citoplasmei se mareste, iar pnn manrea ;nscoz~tatl1 ~oade permeabilitatea pentru apa, Racindu-se spre toamna, desi contine apa muLta, solul este fiziologic useat pentru. Plan~e (de exemplu solul tundrelor, al culmilor alpine).

P~lchrofltele prezinta 0 mare rezistenta la temperaturile scazute ~i 1a mghet, putind supravietui 9i In timpul iernii, sub zapada.

FACTORn MEDIULUI ~I RAPORTUL LOR CD ORGANISMELE

95

Unele pshichrofite alpine pot sa inghete in noptile friguroas~ d_e vara devenind fragile ca sticla. Ele i9i revin Insa repede Ia v1ata, printr-o dezghetare lenta, a doua zi dirnineata, fara ca prm aceasta sa sufere vatarnari.

Psichrofitele au adaptari xerofitice. Frunzele lor sint inguste, cu marginile rasucite, flind adesea filifo~me, o,!~ e cazul la un~le gra~ minee alpine ca firuta alpina (Poa alpma), paiusul (Eestuca supzna), on la ciperacee.' In alte 'oazuri, frunzele psichrofitelor s~nt pieloas.e, acoperite eu un strait de cearii ori cu 0 pislii deasa de peri ICe uneorr acopera nu nurnai frunzele ci 1:ji florile ca la floarea de colt (Leontopodiusri alpinum).

Adesea frunzele si tulpinile psichrofitelor sint suculente. Formele vitale sub care ele se' prezinta, sint : perniie, ca la gusa porumbelului alpjna (Silene acaulis), minuartia (Alsine sedoides), Hutchinsia pe~raea, Eritrichum nanum; «ozetii strins Iipita de sol cum e cazul la saxifrage

(Saxifraga aizoon, S. lu.teoviridisl- . _ . ..

Inaltimea psichrofitelor alpine este mica, tulpmele fund scurte ca la ghintura alpin a (Gentiana acaulis), picioru l cocosului alpi_? (R~nunculus borealis), argintica (Dryas octopetala). Frunz~le l?r smt ~l~uate in apropiere de radacina, ca la ciubotica cucului pitica (Prunula minima},

La aceste plante e raspindita inrnultirea vegetativa, FIorile lor sint mari si de culori vii, ca la toporasul alpin (Viola alpina), ghinturaalpina [Geniiana nivalis).

b. Influenta umiditiitii asupra animalelor

Intocmai ca si plantele, animalele au nevoie de apa pentru a-9i indeplini f'unctiunile lor vi tale , incit nu se pot dispensa de acest element al mediului.

Ele iau apa direct din mediul inconjurator sau indirect, din plantele eu care se hranesc.

De oantitetea apei9i a sarurilor dizolvate in e.a, depinde pre s i une ao s mot i c a me it abo 1 ism u 1 intracelular si intercehzlar. Substantale nutritive ~i produselc de dezasimilatie sint transportate in forma de solutii apoase.

Apa are irnportanta I?iin ·t e r m 0 reg 1 are ate m per a it uri i c '0 'r p u 1 u i, prin rtrainJspiratie.

In corpul animalelor apa ocupa 0 parte considerabila. Astfel, la insects concentratia apei variaza intre 46-92010, La spongieri (C~o,,!:drosis reniformis) ea este de 84010, La meduze (Rhisostoma cuuierii) este de 95%.

Apa seTve~te ca me diu pentru animalele :acvaiice.

Chiar si unele animale terestre sint legate de apa prin j n m u It ire a .'?i in eta m 0 r f ° z a lor. Astfel, amfibienii care in dezvoltarea lor prezinta unele faze larvare ce se desfa~oara in apa, td'iiesc prin apropierea baltilor i?i a mla~tinilor.

96

CAPITOLUL IV.

Desi nici un animal nu poate rezista timp indelungat in stare activa Hira apa, unele animale se multumesc ~i cu cantttati extrem de recluse de apa.

Dimpotriva,altele sint adaptate in vederea strtngerii in corpul lor a unei cant1tati de apa de rezerva, pe care 0 folosesc mai tirziu, in anotimpul useat.

Alte organisme animale, putine la numar, pot sa-<9i duca viata, 0 durata Iimitata de timp, chiar si faraapi'i. Aceste organisme intra intr-o stare de anabiozii (moarte aparenta), ducind 0 viata lenta, extrem de redusa.

Animale ce se multumesc cu cantitati reduse de apa, pe care 0 iau prin hrana lor, fie vegetala, fie animala, sint de exemplu anumite rozatoare, unele pasari ~i reptile de pustiu, ca si unele antilope (marea antilopa nord afr-icana de pustiu Addax nasomaculatus).

Broastele Chiroleptes 9i Heleioporus, care traiesc in pustiurile Australiei, acumuleaza in cavitatea organisrnulut lor atitaapa de rezerva pentru anotimpul secetos, tncit aceste animale se urnfla aproape ca niste sfere (altadata bastinasii le cautau pentru a-9i astimpara setea).

Dintre animalele care suporta seceta in stare de anabioza, fae parte: protozoarele din sol si din mlastini (care apar sub forma de chisti de rezistenta cind incepe seceta 9i uscarea mlastinilor) ; unii rotiieri microscopici ; tardigradele, organisme aproape microscopice. S-a putUitconsta'ta,;;i in mod experimental lea tardigradele, care din cauza uscaciunii se transf'orrna in niste ghernulete incretite, uscate, informe ~i lipsite de orice semne de viata, revin repede La 0 viata normala prin umezirea lor cu apa chiar dupa doi ani si jumatate de anabioza.

In aceasta stare, atit protozoarele cit si rotiferii ~i tardigradele, pot fi transportato de vint la mari distante, impreuna cu praful, largindu-si considcrabil arealul. A9,a se explica de ce aceste grupe de animale sint aproape ubicviste.

Unele molustc helkide (Helix lactea, H. desertorum) din Sahara algeriana se comporta la fel ca 9i plantele poikiloxerofite, intrind intr-o perioada de anabioza mai lungii sau mai scurta, legata de perioada de seceta a teritoriu1ui respectiv, cu temperaturi de peste 45°C, dar revenind la viata in conditii normale de umiditate si temperatura. Se cunosc de asemenea reveniri la 0 existents normals a acestor moluste, in unele muzee din Franta, dupa mai bine de 4 ani de anabioza a animalelor respective (E m m. de Mar It 0 nne 9i colab., 1927).

T'ipuri de animale dupa necesarul de umezealii. Sub acest aspect, ele apartm 1a doua categorii, adaptate variat la umezeala aerului, eurihigrobionte9i stenohigrobionte.

• Animalele euri:higrobionte se cornporta in mare masura indiferent

11.fi1!. de gn~dul de umiditate a aerului §i supor.ta ~or- variatHle @g mal ~arI ale acestui fador. A~a e oazul majomatii .mamiferelor, pasa-

.• or ~l 131 UlIlO sea e.

......... --

'\..

FACTORII MEDIULUI :;II RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

97

Animalele stenohigrobionte sint adaptate strict la un anumit grao de umiditate, care nu variaza.

La rindul lor, ele sint de doua feluri : ~rofile si ~e, folosind denurniride acelorasi categorii din lumea p ante1or.

a) Animalele higrofitIe sint specii iubitoare de umezeala si care cauta cu aviditate umezeala aerului si a solului, fara de care ar pieri.

A~a sint de pilda inseotele carnivore troglofile ~i mai ales troglobii, care traiesc exclusiv in pesteri, unde nu numai ca isi due viata tntr-un mediu umed in genere, dar patrund in crapaturi ori sub pietre unde gradul de umezeala este mult mai mare.

Tot organisme higrofile sint acelea din frunzarul mort a1 padurii, din patura de muschi a padurilor umede, de sub scoarta arborilor, din sol: miriapode, broasca de pamint (PelobatJs fuscus), protozoare, rotifere, tardigrade, majoritatea planariilor, a "anelidelor, multe genuri de hirudinee tropicale (lipitori de arbori), gasteropode, multe insecte (efemere, libelule), amfibieni.

Legate de mediul acvatic sint pasarile de balta, unele reptile (crocodili, boa de balta, sarpele de apa), unele rnamifere (sobolanul de apa, nutria, bizamul, castorul, hipopotamul, bivolul indian).

b) Animalele xerofile sint iubitoare de uscaciune, traiesc in tinuturi uscate si nu le deranjeaza lipsa de umiditate a aerului ~i a solului ba chiar cauta locurile uscate, expuse la lumina si cal dura soarelui.

Ele au adaptari corespunzatoare si sint inzestrate cu 0 mare rezistenta la uscaciune. Astfel, in Sahara se pot int.ilni pe nisip mari cantitati de mclci (Helix pisana, H. lacteai, care tr aiesc aici in plin soare, 1a 0 temperatura de 43°C si la 0 uscaciune extrema. Acclasi fenomen 11 intilnim si pe nisipul dunelor maritime (Agigea), iar pe unele plante de stopa (Artemisia austriaca] apar pe tot litora'lul maritim al tarii noastre rngramadiri de Zebrina varnensis, acoperind plantele respective ca niste ciucuri. Alte exemple le constituie : Helicella striata, care traie~te de asemenea in locuri uscate pe ierburi ~i buruieni diverse, in cirnpie ; H. instabilis, la fel, in locuri uscate, cu ierburi : speciile genului Jaminia (J. tridens, J. albolimbata, J. quaclridens si mai ales J. microstragus), care cu toate traiesc in locuri uscate, iar ultima in regiuni extrem de secetoase, pe sub tufisuri sau pe nisip.

Sint organisme xerofile unele insecte, unele reptile (Varanus deserticotus, Eryx jaculus), unele pasar! de stepa si pustiu (dropia, gainusa de stepa, gainu9'a de pustiuj -or; mamifere (fenccul, Dipus aegipticus).

Una dintre adaptarile cele mai raspindite care permit animalelor xerofile sa traiasca in locuri usc ate este aceea privitoare 1a modul lor de viata nocturn, Astfel, in deserturtle Asiei centrale, ca si in stepele temperait'e, 'Draie9'te broasca riioasa cenusie (Bufo cineraea) care in timpul zilei sta ascunsa in crapatur ile solului si chiar in galertile parasite ale popindailor (Ciiellus citellus), din care iese numai noaptea, aerul fiind relativ rnai putin useat, pentru a~~i cauta hrana, fermata mai ales din insecte.

7 Biogeografie cd. 199

98

CAPITOLUL IV.

Multe mamifere de stepa si pustiu nu beau apa dedt la lungi intervale de timp sau se multumesc cu apa din plantele suculente, indeosebi din cactee, pe care le sfarma cu copitele. .fu;;a sint camilele, care pot trai vreme indelungata fara sa bea apa, suporta usor variatiile mari de temperatura, dar S}[1t foarte simtitoare la cele ale umezelii.

Reptilele din stepele uscate si din deserturile in care apa llpseste aproape cu desavirsire, secreta acid uric, care este dat afaTii 0 data cu resturile alimentare. Aceasta adaptare la care se adauga mgrosarea sl cornificarea abundenta a pielli, le permite sa poata supravietui in aceste locuri, Mamiferele a carer urina are nevoie de apa pentru a fi eliminata din 'Organism, sint relativ rare in pustiu, iar la acestea (spre exemplu lupul californian) urina este mai groasa ca la celelalte carnivore.

o sopirla din pustiurile Australiei (Moloch horridus) are corpul acoperit eu niste excrescente in forma de ghimpi si franjuri ce au insusirea de a absorbi, pri.n piele, umezeala din rtimpul noptii.

Se poate spune in general d'i umlditatea aerului si a solului este factorul eel mal important al mediului, care influenteaza puternic infatisarea exterioara a organismelor, mai ales a plan tel Dr 9i care, mai mult decit oricare alt factor fizic al mediului geografic determina forma areaIelor. Ukind ca unele organisms sa prospere numai in anumite Iocuri.

4) AERUL

Aerul cste un amestec de 'Oxigen ~i azat, continind '0 proportie variabila de: azot 780/0, oxigen 210/0, argon 0,94%, bioxid de carbon 0,03% etc. Aeeste proportii sint aproape pretutindeni la Iel la supra- ) rata parnrntului.

o modificare a lor ar ave a urmari foarte marl asupra vietii pe pamint, cad atmosfera joaca rolul unui filtru ee retine caldura solara, o proportie mai mare de bioxid de carbon sau de vapori de apa ar duce la '0 sehimbare profunda a climatelor.

Indispensabil vietii plarrtelor perutru fotosinteza, bioxidul de carbon se pare ea a fest intr-o cantitate mai mare in Permo-Carbonifer, ceea oe l?i €XlPlica vigoarea si exuberanta vegetatiei din aeeasta perioada a Paleozolcului, ca~i abundenta carbunilor de UJamint Ia care ea a dat nastere.

. De altfel s-a aratat di ajunge sa se adauge numai 0 cantitate mica de bioxid de carbon 113 aerul obisnuit, pentru ca vegetatia sa fie activata in mod remarcabil.

A~ dupa cum bioxidul de carbon este Indispensabil vietii plantelor pentru fotosinteza, la fel este ~i oxigenul pentru respiratia plantelor ~i a anirnalelor.

FACTORU MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

99

.. d a sint ouprinsl aproape in intregime, in stratele infe-

ri0.3r~~~~~~ ;aia~ense. Tot dclui eirculatiei apei seo~~~~l:e::t~e~;:~

pina la 0 inaltime de 3 000-4 000 m unde l?l c

ratura sint mai accentuate. . . .

I f - de aceste gaze si de vaporii de apa, aerul rna! contine ~l n a ara ti ule m.;neral~ (praf) si multe microorganisme (bactern,

numeroase par zc. "'f •

ciupeI"ci microscopice), aflate in suspeDSle.. _

Densitatea aerului scade repede c~ altltudinea, asa ca s~ratele .ee~e

., It al ului sint foarte rarefiate. Intr-un aer rarefiat radiatia

mal ma e, e aer I ..

e mai puternica (spre exemplu pe culmile alpine).

Aerul aiT€ ~i el greutate. Sostie di 1 Iitru de eer pur, Ia 0. tem~:atura'de OOC l?i la '0 presiune normala, cintar~te 1,2~3 gr. Dm pn~u:a reutati.i sale, aerul exercita '0 anurnita presume (p!,es,lUnea. at.l?0s.fer!ca~ ~upra· tutu for carpurilor aflate la suprafata pamintului ~l deci si

asupra DrganismelDr.

Presiunea descreste cu inaltimea, aerul rarlndu-se in stratele

super ioare. .

Presiunea mijlocie a atmosferei este de 1 033 g/cm2, ~ar asupra ur:Ul am de marirne obisnuita este de eca 17000 kg. Orgam~mele nu sm! zd robite de aceasta en orrna presiune deoarece ea este m concordanta cu presiunea interna a fiecaruia, :Exista deci '0, adaptare a Drg:an~~melor la presiunea aerului, unele dintre ele putind suporta variatii de presiune prin schimbarea altitudinii, altele nu.

In sfirsit atmosfera se raceste in inaltime cu cca 1°C la 215 m, fiind mai calda in partile de JDS si mai rece in cele de sus.

5) GAZELE DIN ATMOSFERA, APA, SOL

SI INFLUENTA LOR ASUPRA VIETUITOARELOR

. .

'i ~

Oxigenul. Am vazut ca oxigenul este indispensabil vietli organis-

melor pentru respiratie. .,

Numai unele organisme din sol~i din marile inch.lse sau. apr?ap:

inehise se pot dispensa de oxigenul atmosferic pe care ~I-l ~Ur?lzeaza tot alta cale. Asemenea mieroo!g_anisI?e se n~mesc ana~ro ee a~'~s~~: fac vietui fara aer", respectiv fara oxigenul din aer). Dintr Clostridium parte bacteriile anaerobe din sol, nxatoare de a~o~,. eu~ est~ a anupasteurianum care i~i iau oxigenul necesar vietii prm Tel uc~e t iile mitor substa~te organice ee-l cuprind in comp~nenta ID~. ai~ e~~_ anaerobe traiesc in a:dincimea solului unde nu patrun~de OXIgen u A t titate indestulatoare. Alteori se gasese mai la suprarr,ata, dar ~Dlurlle sin acoperite eu 0 crusta groasa impermeabila pentru aer orr pe ele se

in tind mlastini. .

In M~rea Neagra ca si in alte mari tnchise sau aproape tnehise

tralesc bacterii ca Bacterium hidrosulfuricum ponticum ce produce

7.

100

CAPITOLUL IV.

hidrogen sulfurat prin descompunerea substantelor organice ~i Microspira care reface sulfatii de calciu, producind hidrogen sulfuret (G r. Ant i p a, 1941).

Importanta oxigenului pentru viata organisrnelor in genere si a plantelor lndeosebi se vede mai ales acolo unde cantitatea acestui gaz

e mai midi: in soluri, in mlastini, in balti. .

Insuficienta oxigenului in solurile mlastinoase determina aparitia la plantele ce le populeaza a aerenchimului si duce la forrnarea pneumaiojorilor,

Aerenchimul este un tesut vegetal special care inmagazmeaza in lacunele sale, cantitati mari de aer de rezerva. Acest tesut provine dintr-un parenchim lacunar, format din celule dispuse lax si in care s-au format vacuole mari pline eu aer (spatii aeriene), necesar asimilatiei si respiratiei organelor scufundate in .apa. El devine astfel un parenchim aerifer (aerenchim), Se poate afirma ca acest tesut este 0 adaptare a plantelor acvatice la insuficienta oxigenului din mediul acvatic in care aces tea i~i due viata.

Plantele acvatice absorb prin organele lor submerse, oxigenul dizolvat in apa in care traiesc. Ca orice proces de respiratie, aceste plante degaja lent CO2 ce se dizolva in apa pe masura ce acesta este eliminat. Oxigenul din apa patrunde in frunzele submerse ale planteloracvatice prin osmoza. Fenomenul este posrbil si neeesar, caci epiderma lor e perrneabila, necutinizata si lipsita de stomate. Oxigenul se acumuleaza Tn marl le lacune ce exista in parenchimul frunzelor -'1i chiar al tulpinilor plantelor acvatice, de unde citoplasma il Ioloseste pe rnasura ce are nevoie de el. Tot in parenchim este eliminat si CO2 ce s-aformat in cursul respiratiei, dUjpa care acest gaz difuzeaza IP€ toata suprafata frunzei si se dizolva in apa,

Tot datorita aerenchimului, organele plantelor acvatice submerse si plutitoare ramin la suprafata apei sau in interiorul ei la 0 anumita adincime.

Toamna unele organe plutitoare ale plantelor acvatice cad la fund unde ierneaza, iar primavara se r'idica la suprafata apei.

Uneori aerenchimul se Iormeaza si in tulpina. Asa e cazul la veriinarita tGraiiola officina:lis), '0 scrofulariacee de mla'~tina.

Exista ~i plante acvatice, mai ales palustre, la care oxigenul din tesuturile lor provine lndeosebi din acumularea in cantitati mari a oxigenului atmosferic, prin intermediul frunzelor ridioate deasupra apei. Din aceste frunze ernerse, oxigenul patrunde in toate tesuturile organelor submerse. A~ e cazul la unele alismatacee, plante de ba'ita si de mlastina care au trei feluri de frunze: submerse (in forma de pang1idi) , plutitoare (cu limbul latit) ~i ridicate deasupra apei (cu limbul mare si sagitat). Exemplu earacteristic in aceasta privinta este sageata apei (Sagitta ria sagitifolia).

Pneumatoforii sint radacini adventive speciale, respiratoare, ce se :-amific.a ~in radacinile propriu-zise !?i se rididi in sus ca ni~te taru-'1i, m reglUmle mla;;tinoase inundabile. !n lipsa oxigenului din sol, din

FACTORII MEDIULUl :;II .K.lU"V"'~~- --

oauza slabei lui solubilitati in apa, aceste radac~ni adv.ent~ve ~p:c~a~e constituie niste organe de rospiratie suplimentara (respiratia r~d~acml- 1 Fenomenul se observa la unele plante subtropicale de mlastina spre e~~ lu la chiparosul de balta (Taxodium dist.ichum) din t~ren~n~e

la~Jnoase ale Floridei ori la unele plante tropicale de solun. mlastim . d maree ce formeazii tufisurile de mangrove (Sonmeratia alba).

noase si e, 'b' id 1 d b (CO)

Bioxidul de carbon. In nutritia plantelor, lOXI u ~ car. on 2

are un rol deosebit. In general atmosfera pamintului contine ~lrca 2 10~ bT ane kg CO cantitate care ar putea fi Iolosita de vegetatI3 globu~Ul h~intesc num~i in 35 ani. Dupa aceast~ d~rata de tirr;p. CO2 s-ar ep~lz__a ~aca plantele si animalele, prin respiratia Jo:, actl.vlt~tea. vulcam~a, diferitele oxidari care au loc la suprafata pa~mtulUl ~l microorgams-

ele din sol nu ar completa mereuaceasta cantitate. . .

m Pentru ~ia~a plantelor sint extrem de :ratamatoare gazele industriale

ale fabricilor si uzinelor, dintre care hidrogenul ~ulfurat (H2S) este foarte nociv. Un amestec din acest gaz, in proportie ~e 1/~0 000 sau chiar 1/100000 eu aerul, duce la ingalbenirea f~unzelor si la ~aderea _lor.

Nu toate plantele sint tot atit de sensibile l~ ga~e~e !ndustnale, unele rezistind mai bine, altele mai slab. In aceasta pnv:nt~ s-a ~utut rntocmai chiar 0 scara a senslbllitatli in ordine descre~cmda: conifere (cedrul molidul pinul, duglas-ul, zada, pinul negru, tisa), Ioioase (fa-

gul, st~jarul, artarul, teiul, frasinul, parul,. ~l!llul):_ ~. .x-x ~

Lichenii sint de asemenea Ioarte sensibili fat a de ~c~llinea vatamatoare a H2S. Acest lucru se observa in orasele industnale unde pe copacii plantati pe bulevarde lichenii lipsesc complet.

Deosebit de vatarnatoare este influenta bioxidului de. sulf, eman~~ in timpul arderii in fabrid a carbunelui de pamint ee cO~ltllle sulf. U.nn arbori cum sint bradul, fagul, molidul pier repede, daca aerul contine

in permanents acest gaz. .... .

In legatura cu poluarea chi mica a atmosferii prm gaze nocrve, In

orase si mai ales in cartierele industriale, se puno Ioarte acut 'p:oble~a aleg'erii celor mai potrivite specii de arbori si arbusti decoratlvl, rezistenti la actiunea daunatoa:re a gazelor industrialc.

6) VTNTUL

a. Influenta vintului asupra plantelor

Vintul, prin viteza si directia sa, i~i manifesta divers a~tiunea a8~: pra organismelor. Am vazut in capitolul III ca el este unul dintre agentn de r asp i n d ire a plantelor ~i organismelor anemochore.

Deasemenea un rol important 11 are vintul in pol e n i z area unor

plante si care se numesc de aceea anemofile. .

Tot el, poate modifica direct si indirect m 0 : f 0 log i a ?Tgan~; melor ori a ria lor de dispindire. El influenteaza t ran s pI rat 1 , plantelor, accelerind-o sau incetinind-o.

102

CAPITOLUL 1\'.

De a~emenea, m~rei?te e v a p 0 ra t i a La suprafata solului ~i a frunzel?r. ducmd la d~hldratarea plantelor sau La pierderea mugurilor floral! :~l a Irunzelor 'bnere. Se IClipreClaza adesea, lea -vinitudle uscate si fierbinti (vintul negru in Dobrogea, harmatanul in Africa) sint mai primejdioase decit 0 seceta indelungata Hira vint. Vdntur ile reci aduc mase de aer rece si rngheata vegetatia. In genere, stepele sint bintuite de vtnturr uscate, iar eulmile muntilor, de vinturi recii?i puternice.

Impot:i:ra . vinturil?r, vegetatia se apara luind caractere xerojile (frunze ml:l ?l acoperrte c:_u un strat de ceara, peri, ghimpi) ~i lipindu-se la pammt. sub fOI1TIa de rozeta sau de perriita ori tirindu-se la s~prafat'~ s?luIUl. ~ceasta dispunere este un mijloc de aparare impotnva actiunil mecamce a vintulut.

Vinturile p~iernice ~re b~t in aceeasi directie usuca mugurii de pe ~artea e.xJ?usa a arborilor, din care cauza ramurflo acestora se dez;ol~a. numai . I? partea opusa a tulpinii, asa irici t coroana arbcrilor are mfatH;;area dlslmetricii, de "steag~~ (fig. 22).

Fenomenul se poaie observa usor la tarrnul miirii si pe virfurile rnuntilor, La limita superioara a Piidu~ii.

. Gt, pr~v:i?te l.i m ~ t a paduru, atit in altitudine (sprc virful mun-

tilor) Cit 91 111 latitudins (spre poli), aceasta este dependcnta, in af,ara

Fig. 22. Arbor; 'in forma de steag (lVI, Cozia, R. S. Romania) (Icto N. P '0- p os c u).

j

i

.. --~ .• ---------- --_-

FACTORU MEDIULU1 :;;1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

103

de alti factori ai rnedrului (caracteristicile geomorfologice ale substratului, . conditiile edafice, actiunea stratului de zapada, activitatea modificatoare a omului etc.) si de vint.

Pe munti, limita superi oara a padurii este in general mai coborita pe versantele expuse viritului, ca un raspuns la actiunile negative ale acestuia.

In general, spre a se feri de actiunea directs a vintului, arborn li?i reduc inaltirnea, au ramuri orizontale i?i dezvoltate pe pamint. Astfel sint jnepenii (Pinus montana), salcia pitica (Salix reticulate), smirdarul (Rhododendron kotschyi), ienuperul (Juniperus nana), afinul (Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinium vitis iclaea).

Acelea9i caractere se observa si spre tiriutur ile polare, unde nu temperatura este decisiva pentru limita padurii, ci vinturrle puternice.

Vintul poate avea si 0 act i un e no c i v a asupra plantelor prin transportul de particole de nisip, cristale de gheata ori picaturi sarate de apa.

Particulele de nisip distrug mugurii si frunzele tinere si deci nu permit plantei sa se dezvolte . .'\9a se explica slaba dezvoltare a vegetatiei arborescerite in zonele de dune.

Influenta cristalelor de gheata este oarecum asomanatoare cu cea a nisipului,

Cit pr iveste vaporii sarati, prin evaporarea lor, pe frunze rarrune sarea care patrunde in tesuturi prin Iocurile unde frunzele au fost ranite de particulele tari transportate de vint. In acest fel frunzele mol' si crengile de pe aceasta parte a copacului se usuca, de unde disimetria coroanei copacilor ~i curbura acestora in zonele litorale.

Tot lE:'gat de actiuriea directa a vintului asupra vegetatiei putem aminti de z r a d a c ina r i 1 e arborilor produse de vintur ile puternice.

Pagubele pe care le creeazii vintur ile in timpul f'urturiilor puternice sint remarcabile. Astfel in iarna anilor 1947-1948 si in 1963 din cauza vinturilor violente s-au inregistrat la noi in tara (in Carpatii Orienta li si in cei Occidentali), doborituri de vint insumind 0 cantitate de peste 3 milioane metri cubi de lemn (fig. 23).

Cu cit pad urea este mai deasa si fermata din eserite mai rezistente 1a actiunea de dezrjidacinare a vintuIui cu atit este mai domolita puterea acestuia. S-a constatat cii molidul este mai repede dezradacinat decit bradul 9i pinul, acestia din uI1TIa avind radalCina pivotanta, lunga i?i bine ancorata in sol. In tabelul nr. 2 se arata influent a exercitata de padurea de pin asupra vitezei vintului.

Vintul actioneaza si indirect asupra plantelor rnodificind umezeala aerului, temperatura si continutul in CO2 al acestuia. Actiunea pe care vintul 0 are in miscarea maselor de aer conditioneaza pe cea asupra precipitatiilor ce cad intr-o regiune.

J04

CAPITOLUL IV.

-------------------------------

Fig. 23. Doborfturi provocate de vtnt in paduro do rnolid. (Obcina Mare - Obcincle Bucov.noi, R(1)ub1ica Socialista Romania) (foto 1\1. G can a n ~).

Vinturile locale (foehn, chinnook etc.) au 0 acriune directa si in acelasi timp indirecta asupra vegetatiei.

Astfel in regiunea Subcarpatilor ell' la Curbura de la noi din tara, Ioehnul impreuna cu ef'ectul insolatiei crecaza conditii de stabilire ~i

TABELUL NR. 2

(

Poz.it ia instrurnentelor Ina i [ime a de la supraf at a I Viteza medie a vtntuiut
de rnasur at solu rui (in rn ) in (mj s)
I
Deasupra coroanelor I 16,85 1,61
Partea superioara a coroanelor 13.70 0,90
In cadrul coroanelor 10,55 0,69
Sub coroane 7,40 0,67
La suprata soluJ.ui I 1.1l" O,CO FACTORII MEDIULUI ~I RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

105

1 0 7 Ii
2 ----. 8
3 e 9--
4 .. 10 ____
5 *
QJ
d~ «- Fig. 24. Repartitia e1emente1or mediteraneene in regiunea Subcarpatilor de la

Curbura (dupa R. C a ,1 in esc u !Ii cola b .• 1965) :

1 _ mojdreanul (Fraxinus ornus); 2 - arealul mojdreanulut ; 3 - scumpi,,: .(Cotinus coggygria); 4 _ arealul scumpiei; 5 - liliacul (Syringa vulgarts); 6 - Cli.rpInlt~ (CaTplnus ortentalis); 7 _ scorpionut (EuSCOTpius carpathicus); 8 - areatul scorpionutur ; 9 l!rnrta muntelui catre Depresiunea Birsei; 1Q _ limita subcarpat~or. spre munte; 11 - 11-

mita Subcarpatilor spre cimpie ; 12 - Iocalrtat].

106

CAPITOLUL IV.

supravietuire a unei vegetatii si faune termofile $i xerofile (mojdrean, scumpie, lili ac , carpinita, scorpion) (R. Cal in esc u si colab., 1966) (fig. 24).

In multe regiuni de pe globul terestru vinturile au un caracter

sezoriier.

In cazul cind vintul e cald sl aduce umezeala multa, regiunile peste care trecc se acopera cu 0 vegetatie luxurianta. Asa e cazul Indiei de vest, al deltei fluviului Gange, al coastei vestice a peninsulei indochineze (Birmania, Tailanda), care se gasesc circa 6 luni, adica din mai pina in octombrie, sub actiunea musonului de sud-vest.

Desi situate cu mai bine de 20° spre Tropicul de Nord, iar delta Gangelui depasind eu citeva grade aceasta din urrna lmie, regiunile respective prezinta 0 bogata vegetatie de padure tropicala. umeda, 1a fel ca si cea din zona ecuatoriala.

(

b. Influenta vintului asupra animalelor

Vintul influenteaza z b 0 r u 1 animalelor, Astfel unele animale,

mai ales dintre cele inferioare, pot fi transportate si diserninate pasiv prin vint, indeosebi sub forma inchistata sau de genneni de rezistenta, Cunoscut este de asemenea si cazul funigeilor, transportati de vint la distante mari, plutind in aer vertical sau oblic.

Se pare ca migratiile pasarilor se fae la 0 asemenea inaltime unde vinturile constante le transports in drumul lor, fara prea marl eforturi din partca acestora.

o importanta urmare a actiunii selective a vintului asupra animalel or este apterismul (atrofia si chiar disparitia aripilor) ee se observa mai putin la pasan si mai mult la insectele de pe muntii inalti, din unele insule an tarctice si de la margine a marii. Remarcabile sint populatiile de insecte din insulele Madeira, Galapagos, Sandwich $i mai ales Kerguelen.

In general se po ate spune ca, in afara de unele foloase pe care le poate aduce in privinta r asp i n d i r i i unor organisme anernochore, plante ~i animale, si pol en i z a r i i un or plante an em ofile , vintul este un factor defavorabil, Prin actiunea sa mecanica $i fiziologica el impiedica organismele sa-si largeasca arealul $i le conditloneaza adaptari specifice.

8) ZAPADA

Zapada este un factor climatic de importanta deosebita iJ:n regiunile muntoase ~i polare. Zapada multa dauneaza arborilor provocind ruperea crengilor.

Tot oactiune destructive 0 au asupra vegetatiel si avalansele de zapada. Ele c~nditioneaza adesea limita superioara a padurii in tinutu-

ri}(~ m untoase. .

FACTORII MED1ULUI :;;1 RAPORTUL LOR CU ORGAN1SMELE

107

In timpul dezghetului, sub actiunea vinturilor, fulgii de zapada se desfac in ace mici ~i Iormeaza la suprafata stratului de zapada 0 crusta tare. Pe aceasta crusta se desfasoara, uneori, Iiber si la mari distante

transportul fructelor si al semintelor plantelor anem~chore. .

Animalele usoare si eu pernite elastice pe talpile picioarelor, pot alerga bine pe aceasta crusta tare. Lupii, de pilda, circula destul de bine pe crusta de gheata ce acopera stratul de zapada : caprioarele, cu copitele tari ~i ascutite ~i mai iales mistretii, care sint mai greoi, strapung cu copitele crusta de gheata de la suprafata str atului de zapada si astfel animalele ramin prinse de stratul de zapada, cazind usor prada rapitoarelor. Erbivore mari , ca renii, eu copitele latite, pot si ele alerga pe crusta de zapada, scapind astfel de urmarirea dusmanilor lor naturali.

Stratul de zapada acopera iarba, lichenii de pe sol si alte resurse vegetale care servesc de hrana animalelor erbivore. Lipsa prelungita a acestor substanto nutritive poate aduce moartea animalelor. Unele s-au adaptat ca sa scoata de sub zdpada hrana lor obisnuita : as tiel, in tundra ~i silvotundra, renii scirrma zapada eu copitele pina ajung la stratul de licheni (Claslonia rangijerina) si de muschi, cu care se hranose.

2. FACTORUL EDAFIC

a. So!ul ~i vegetatia

Cele mai multe plante au nevoie de sol atit easJ.Ll;Lo r t fixator cit iI' ~. pent:-u substanteleE'l.ine__rale c~I!iinu!~l!l_erae care~lLnevoie-_pen:h1~

_ ran a.

1. ~ntru a se fix a mai solid in sol, plantele sint inzestrate eu diferite adaptari. Unele prezinta radacini divers dezvoltate in functie de textura si structura solului. Plantele de mlastina din tinuturile tropicale si cele din namolul tarmurilor cu maree, mangrovele, au radacm~ a~ventive care pornesc piezis din partea de jos a tulpinif si fixeaza mal bme plantele acolo unde solul nu este destul de solid. La fel $i ficusul bengalez prezinta radacini adventive ce cresc [n forma de coloane, pornind de la crengi si fixindu-se in sol, coroana fiind astfel mai bine protejata.

2. lmportanta solului in hraEJre.a planteJ.Qr- este indeobste cunoscuta, toate elementele necesare hranirii plantelor fiind extrase din sol ca solutii apoase, absorbite fiind de radacini.

Unele saruri minerale cuprinse in sol sint absolut necesare pentru viata plantelor, Intre acestea amintim: fosforul, potasiul, sodiul, caleiul, magneziul, siliciul si azotul. Aceste elemente minerale sint Iuate de plante din parnint prin perii absorbanti ai radacinilor. Alte elemente minerale ale solului, mai putin indispensebile pentru viata plantelor,

108

CAPITOLUL IV.

cum sint : sulful, iodul, fierul, zincul, cuprul, manganul, aluminiul, [oaca mai mult rol catalitic.

Din toate aceste clemente minerale, plantele au nevoie numai de anumit~ can:ti~ti. Cir:d canti.tatile .n~cesare sint Insuficiente, plantele cresc pipernicite (nanism). Dimpotr-iva, daca solul of era cantitati mai mari decit nevoile plantelor atunci acestea se feresc sa le absoarba peste necesit.ati, mod!f~ci~du.-~i presiunea osmo tica ~i luind adaptari de plante xerofile, ~le rsi dlmmu~aza procesul de transpiratie si indirect p: .eel ?e a~sorb11e deoarece orrcare element mineral absorbit in cantjtatl mal man decit necesarul pune in pericol viata acestora.

Soluri~e mai con tin in cantitati mid. toxine vegetale produse chiar de vegetatie in timpul activitatii vitals.

. ~Alternanta. vegetatiei .~e acela~~ s~l, ~nt:-un timp mai lung se explica nu numai pnr_; modificarea climei ci si prin acumularsa toxinelor vegetale c.are sufoca vechea vegetatie si prepare terenul pentru instalarea .alte~a, ce se poate ~acomoda noilor conditii chimice ale .solului.

~zz:un .d~ plan:te. dupa caracteristicile fizico-chimice ale solului.

Ins~:;;Irlle fl':lc~-chlmlce ale solului (reactie, compozitie chimica, structura, ~~xtura) m!luenteaza direct ori indirect morfologia fiziologia si

repartttia vegetatiei, '.

;: pupa reactic;..,.~olului se disting : plante oxifile, neutrofflesi bazifile.

. ~ PJa~~!!fSlnt ace lea care cresc pe solurile aclde cu pH mai mic de ! (3-6). Dmtre a.ceste~ rnentionam urmatoarcle specii: merisorul, p~lU:;;ul (Fes~uca ovm-a), iarba albastra (Molinia coerulea) ca si

plante din luncile :;;1 mlastinile acide. ' .

.b Pla?te neutrofile se intilnesc pe soluri neutre cu pH egal cu 7 ; ele includ in genera plantele calcifile.

.. Probl~ma plantelor oaldfile este strins legata de problema reactiei solului.

Intr-~devar, carbonatul de calciu este sarca unei baze puternice cf un acid .slab si react~onea_za ~a. 0 baza slaba. Acolo unde este surp.us de calciu el. ~eutrahzeaza acizii humici ce se Iormeaza prin putrezrrea ~plantelor :;;1 In acest caz reactia solului este sau slab bazica sau ~eu.tr~. ?e acee~ .plantele care cresc in sol uri cu reactie neutra sau slab

f.alzlca. sbmt. ~alclflle. Plantele de cultura sint aproape toate ori neutroI e on aziffle.

c Plante bazifile sint cele care prefers solurile alcaline cu pH mai

( -warbde! (7-10), .. in st~p:, _:;emipustiuri si pustiuri.

~ 1 ~f~la Bompozztta chtmzca a solului plantele slnt : halofile nitrofile

';'1 ca ci 1 e. '

la & Plante h:I~fHe ~rescpe solurile sarate, in stepa, in semipustiuri, . tatrmunle. m~anlor ~l oceanelor ca sl in tinuturile unde altadata au exis at lacun sarate.

di Ele .s~ caracterizeaza prin tulpini l?i frunze carnoase suculente ori l,mpotnva cu 0 suprafata Ioliara redusa prin presiune ~smotica foarte

mare care Ie permit folosi . di ' .

. d'l .. 1 e 0 osirea ape: In sol cu un continut de saruri

mal 1 uat, clatonta precipitatiilor. '

FACTORn MEDIULUI ~I RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

109

Halof'itele sint plante bune indicatoare pentru solurile sarate, putindu-se distinge halofite obligatorii si halofite facultative. Printre cele dintii, legate exclusiv de solurile sarate, traiesc in tara noastra, sararita (Salioornia herbacea), stelita de saratura (Aster tripolium), sica (Statice gmelini), saricica (Suaeda maritima), iarba grasa (Arthrocnemum qiaucum). Printre cele facultative se pot cita : chiurlanul (Salsola kali), studenita (Arenaria serpyllifolia), rogozul marltim (Scirpus maritimus) care pot creste atit pe solurile sarate cit -7i pe cele lipsite de sare,

Radacinlle halofitelor pot fi in contact cu solutii de clorura de sodiu, a carer concentratie variaza de la 20/0 la 50f0 sl pot suporta astfel o presiune osmotica foarte ridicata. Pentru a-i face fata, toate celulele plantei trebuie sa contina solutii tot attt de concentrate. A~ ca prezenta clorurei de sodiu in celule nu are decit rolul de a mentine echili-

brui osmotic intre lichidele din sol si din celule. .

b) Plante nitrofile slnt acelea care cresc pe soluri bogate in azotati (nitrati), cum este cazul buruienilor din apropierea locuintelor ornenesti : urzica (Urtica dioica, U. urens), cucuta (Conicum maculatum) ori stevia (Rumex alpinus) de pe solurile din [urul stinelor de 113 limita superioara 13 padurilor, ce creste in asociatie en urzlcile, podbalul, spanacul oilor, Ioboda, parachemita, hirusorul iori U1IPtucul oilor, formind desisuri inalte.

Solurile preferate de aceste plante ruderale contin, aproape lntotdeauna, azotat de potasiu si alte saruri solubile, provenite din descompunerea gunoiului sau a humusului din sol. Sarurile de potasiu absorbite de aceste plante servesc lntocmai ca si clorura de sodiu in cazul halofitelor, sa regularizeze fenomenele osmotice in tesuturi.

Plaritele ruderale ce cresc pe aceste soluri sint expuse la bruste ~i mari variatii de concentratie a solutiilor ce sint absorbite prin radacini, mai ales primavara pina la sfrrsitul verii.

S-a observat 0 oarecare analogie intre flora halofila sl cea ruderala, Incit unele specii (Chenopodium, Rumex, Polygonum) cresc atlt in solurile sarate cit si in cele bogate in azotat de potasiu.

c) Plante calcifile sint aceleacunoscute ca existind pe so1urile cu bogat continut de calciu. Dintre plantele calcifile fac parte numeroase specii de stepa ce cresc pe soluri bogate in carbonat de calciu sau sulfat de calciu, ca: ghipsarita (Gypsophila altissima), unele eentauree (Centaurea ruthenica). De asemenea, plantele termofile slnt ~i plante ~lcifile ca stejarul pufos (Quercus pubescens), Sesleria coeruiea, Stipa . J!} Dupa textura $i mobilitatea solului, exista plante psamofile! sau

arenacee2, hasmofile3 :;;1 utoflle4.

1 De la psamos, grec, :::: nisip. 2 De Ia arena, lat. :::: nlsip .

3 De la humos, grec = sttnca. " De la Ethos, grec = piatra,

110

CAPITOLUL IV.

a) Plante psamofille (psamofite

sauarenacee) sint plantelecare crcsc pe sol uri nisipoase ~i pe nisipuri : garofita de nisip (Dianthus arenarius), maturi de nisip (Kochia arena ria), gusa porumbelului (Siletie densiflora), in stepa si Silene parviflora pe nisipuri.

Psamofitele prezinta adaptar! in legatura cu transpiratia rnarita si cu mobilitatea suportului. Ele au adaptari de aparare impotriva valurilor de nisip, avind insusirca de a cia muguri deasupra noului val de nisip, de a-9i intinde rizomii lor lungi la suprafata nisipului.

Cele mai multe psamofite cresc in deserturile nisipoase. Nisipurile sint user patrunse si imbibats de apa, dar aceasta apa coboara repede in adtn-

Fig. 25. Sistern radicular la plan- cime, ,astfelca suprafata se usuca si tele psamofile (SalsoZa laricifolia). ea repede, iar nisipul devine mobil.

Aceasta uscaciune si mobilitate jmpledica dezvoltarea vegetatiei. Dunele stnt in genere sterile. Sernintele nu pot incolti, fiindca sint~uate de vint 1mpreuna cu nisipul mobil. Numai speciile de plante eu radacini adinci, eu stoloni lungi, cu frunze inguste, redusel?iascutite se pot stabiE in nisipuri (fig. 25). Plantele psamofile apar mai mtti in depresiunile dintre dune, unde e putina umezeala ~i stratul acvifer se a,f!a la mica adincirne, apoi de aid, cuceresc pe indelete panta dunei plna ce 0 fixeaza.

Teate plantele psamofile au caractere xerofile, care Iac sa se reducatranspiratia, oa de pilda : orzul de nisip (Elymus sabulosus), gramineu cu struetura fibroasasi stoloni subterani foarte lungi ; varza de mare (Crambe maritima), crucifera cu radacini adinci, cu frunzele carnoase 9i albastrui ; scaiul vinat (Eryngium maritimum), ou frunzele terminate in spini,

(b) Plantele hasmofiJe (saxicole"), se irrtilnesc pe stinci ori in erapatur ile lor. Forma vitala dominanta a hasmofitelor este aceea de pernita. Aceste pernite retin praful organic :;;i resturile vegetale, for-

mind pe-ndelete 0 mica cantitate de humus ce va putea oferi conditii de dezvoltaro pentru alte plante mai exigente.

De obicei vegetatia saxicola e fermata din alge, muschi ~i licheni, strins lip ita de stinca, avtnd 0 actiune coroziva si de disociere asupra rocii, exercitata prin radacinl ori prin aportul de materie organica in

(0

;0

o ~---=; 1-----_ (0

50 so

70

80

ffO

.. De la saxum, lat. = sUncA l'ii colus, lat. = locuitor.

FACTORII MEDIULUI :;;1 RAPORTUL LOR ..;U ORGANISMELE

111

descompunere. E mai dezvoltata pe stincile urnede, expuse la umbra sau ploaie, dar exista :;;i specii saxioole de lumina l?i uscaciune (Iichenul Rocella).

0) Plante litofhl.e sint acele plante care se dezvolta pe grohotisurt, posedind adaptari ale aparatului lor radicular la aceste conditii de rnediu.

Legat de compozitia chimica a rocii s-a putut observa, in tara noastra, ca muntii calcarosi sint mai bogat! in specii decit cei formati din sisturi cristaline. De asemenea pe calcare, limitele superioare ale speciilor hasmofite urea mai mult in altitudine, incompaTatie cu cele de pe sisturi cristaline sau alte roci, In vremea glaciatiunilor cuaternare, muIte plante de clima calda (liliacul, spre exemplu) s-au putut mentine numai pe terenurile calcaroase, ele fiind azi cele mai bogate in e~demisme (relicte).

Se pare insa cil insusirile mai sus aratate ale muntilor calcarosl se datoresc nu numai compozitiei chimice a caloarului, ci si ca.racterelor sale fizice ; el se incalzeste mai repede si mai puternic la scare decit sisturile cristaline, mmagazinind caldura in timpul zilei, eliminind-e in timpul noptii, compor tindu-se astfel ca un termoregulator atit pentru sol cit si pentru aerul din jur.

Plante independente de sol. Exista 0 serie de plante care n-au nevoie de sol, nici ca suport, nici ca izvor de hrana. A98 sint plantele parazite, saprofite, epifite, epifile $i unele plante acvatice care plutese la suprafata apei (plante flotante) iara sa-st infiga radacinile in sol sau intre doua ape, cum este cazul fitoplanctonului,

a) Plantele parazite traiesc pe suporturi vii neavind nevoie de organe de nutritie sau de fixare in sol. Ele i9i iau hrana din organismele vii pe care le paraziteaza si de care sint legate. Asa sint verigelul sau lupoaia (Orobanche), muma padurh (Lathraea squamariai, cuscuta sau tortelul, viscul din tinuturille noastre, Raffles~a dirrpadurlle Indo-Malaeziei.

b) Plantele saprofite traiesc pe substante organics in descompunere, de care sint prinse adesea prin filamente mice1iene. Astfel sin t ciupercile, iasca, onhideea, cuibusorul (Neottia nidus-avis).

c) Plantele epifite cresc pe trunchiul ~i ramurile arborilor din paduri, fara sa aiba organe speciale pe care sa si le infiga in tesuturrle gazdelor. Aceste gazde Ie servesc numai ca suport. Epifitismul este mai dezvoltat in tinuturile calde si umede dintre ecuator 9i tropice, unde plantele epifite au caldura si umezeala in cantitate suficienta.

Plantele epifite se etajeaza in padure dupa nevoile lor de lumina.

Astfel exista epifite La baza trunchiului arborilor (de exemplu ferigi mici, begonii). Ele au caractere higrofile. La furca arborilor pe ramurile mijlocii, cresc epifite de mranuii, pe un bulgaras de parntnt vegetal format din resturi organice. Asa stnt diferite orhidee epifite, aroidee si unele ferigi, cum este Platycerium. Pe virfurile arborilor l?i pe ultimele ramuri cresc epijite de lumina mai ales orhidee (peste 5 000 specii) eu caractere xerofile (aparlat vegetativ ghelInuit, tulpini scurte, carnoase,

112

CAPITOLUL IV.

umflate in forma de pseudobulbi; frnmze dese, pieloese sau carnoase, ceea ce reduce transpiratia si le permite sa reziste si la 0 uscaciune extrema). Putinul sol pe care l-au strins la radacini, inmagazineaza apa din timpul ploilor, 0 retin prin proprietatea de absorbtie a humusului si 0 da plantei cu economie.

d) Plantele epifiIe sint fixate pe frunzele gazdelor (ex. Tillandsia).

b. Animalele $i solul

(

\

Structura fizica si compozitta ehimica a solului, ooeziunea ~i densitatea sa mai mare sau mai mica si felul cum se comporta sub influenta agentilor climatici (caldura, vint, precipitatii, inundatii), au importanta mare pen tru animale.

1. Suprafata solului serveste ca sub s t rat pentru deplasarea animalelor terestre. Solurile pot fi tari, rezistente sau nisipoase, mobile ~i de aceea ele au influenta directa asupra miscarii animalelor si asupra organclor lor de deplasare.

Mamiferele care traiesc pe soluri tari, pietroase, merg pe virful degetelor terminate eu capite inguste (cai, zebre etc.).

Dimpotrrva, mamiferele care traiesc in regiuni baltoase, mlastinoase cit si in regiuni nisipoase au copitele latite care le Irineaza scufundarea picioarelor (spre exemplu, bivolii salbatici, hipopotamii, camilele etc.).

Unele reptile au franjuri pe marginile degetelor, tot ca 0 adaptare la mobilitatea nisipului.

Membrana interdigitala de la picioarele pasarilor de balta serveste in egala masura la inot (pentru cele inotatoare) cit ~i la impiedicarea scufundarii picioarelor in solul mlastinos.

2. Solul constituie pentru unele animale me diu 1 de v i at a.

Acestea sint animale care Iolosesc solul ca lac de trai, iesind doar pentru hrana la supraf'ata pamintului (hirciogul, soarecele de cimp, iepurele de vizuina, bursucul, vulpea, nevastuica, broastele - Bufa, Pelobaies - lastunii) cit si subterane propriu-zise (cirtita, catelul pamintului, coropisnita) care se hranesc in sol ~i ies foarte rar la suprafata solului. Organismul acestor animale este adaptat la 0 viata subterana ceea ce a dus la Iormarea picioarelor sapatoare, la reducerea organelor vizuale.

In s-ol. traiesc animale din toate grupele terestre. Sint larg raspindite protozoarele, al carer numar se poate ridica la 1 500000 de indivizi la un gram de sol, turbelariatele, nematodele, oligochetele, miriapodele, unii acarieni (oribatide, gamaside), unele inseote (apterigote, colembolc, campodei), cieadele, citeva specii de lepidoptere, neuroptere, unele ortoptere, ca greierii de cimp, apoi unele himenoptere si diptere ce folosesc solul ca loc de ada post ~i de Inmultire.

Siillt legate de sol, majorutatea reptilelor, unele pasari tericolevcare i~i f~c cuiburile in sol, ca : megapodidele, lastunul de mal (Riparia npar~a), pupaza (Upupa epaps), albinarelul (Meraps apiaster), iar din tremarnifere - ci rtitele, spalacidele, ellobiidele.

FACTORII MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

113

Numarul anirnalelor din sol depinde in afara de alte conditii fizicogeografice, de caracterul fizioo-chimic al solului. Astfel, pe un hectar de parnint arabil neingrasat s-au numarat 12 milioane de nevertebrate, in timp ce pe sectorul vecin, ingrasat, s-au inregistrat 36 milioane

(N. P. N au m '0 v, 1961). . ..

Solurile bogate in humus, soluri le cernoziormce de stepa slab alca-

line, au 0 fauna Ioarte variata (rozatoare, vierrni , etc.).

Salinitatea solului influenteaza mai mult asupra nevertebratelor, indeosebi asupra larvelor de insecte.

In terenurile calcaroase predomina animalele care au nevoie de cantitati mari de calcar pentru organismul si viata lor, de pilda molustele. s-e observat ca melcii terestri prefera mai de graba terenurile calcaroase decit cele argiloase sau sistoase ; ele sint deci animale calcicole, care au nevoie de calcar pentru Iormarea si cresterea cochiliilor lor.

Vipera eu corn prefera indeosebi terenurile calcaroase, nu atit din pricina oompozitiei chimice, ~i! di~ cauza ~tr:uc~ur~i fizic:, ~are:i p~rmite lia absoarba caldura soarelui in timpul zilei ~l sa 0 elirnine in timpul noptii ; deci e firese ca aceasta specie de clima calda, inaintind spre lirnita nordica mai rece a arealului sau, sa prefere terenuri calcaroase mai calde.

De asemenea, s-a constatat ca reptilele ~i amfibienii din Spania preIera, dimpotriva, gresia rosie, bogata in siliciu.

La rindul lor si animalele exercitii a influenta asupra solului.

In sol exista ·0 mare cantitate de organisme vii care-i modifica structura Iizica f;ii compozitia chimica.

Aceste organisme se hranesc din materiile minerale si hum ice care se gasesc in sol si pe care le transf'orma. Ele apartin mai multor grupe si mai ales: insectivorelor, rozatoarelor, viermilor, bacteriilor, protozoarelor, ciupercilor. Rirnele indeosebi sint puternici agenti de macinare ai so.ului.

Cit priveste microorganismele, ele sint f'par1Je numeroase si variate: / bacter ii anaerobe, Iixatoare de azot (Clostruium], bacterii aerobe, cu ace- "" I lea~i proprietati (Azotooactery ; protozoare - ce par a fi in antagonism

cu bacteriile nitrifiante pe care le maninca,

Toate aceste microorganisme Iormeaza in sol, grupari complexe instabile si evolutive. Prin activitatea lor de intretinere a arderilor sint de un reai folos plantelor.

Un rol important il au animalele si in procesul de pedogeneza, afinind solul, modificindu-i structura si aerindu-l, amestecindu-i diferite orizonturi si imbogatindu-l cu substante organice. Astfel ii modifica chimismul si regimul hidrotermic.

Dar win a aratat rolul rimelor in afinarea solului prin galeriile ce le fac in sol. Furnicile si termitele contribuie la amestecul si afinarea solului, precum si la separarea partii bogate in humus, influentind astIel repartitia anumitor Iormatiuni vegetale. Anirnalele sapatoare si rozatoarele tericole au 0 importanta mare in podogeneza. Vizuinile lor sint. situate in unele cazuri la 2 pina la 6 m adindme. Musuroaiele lor pot

Biogeografte cd, 199

1.14

CAPITOLUL IV.

schimba insa struotura vegetatiei ~i a asociatiilor lor. Aceste animale sint larg raspindi te in stepe ~i in deserturi, Numarul musuroaielor poate atinge uneori cifra de 200000 la hectar.

Pe ltnga afinarea solului si tmbogatirea lui in humus, animalele terieole oontribuie Ia raspindirea plantelor nuderale, modifies productivitatea pasunilor, iar in paduri frfneaza reirrnoirea stratului arborescent. Pasunatul eopitatelor duce la stirpirea unor plante, la distrugerea litierei, la tasarea si distrugerea orizonturilcr superficiale ale solului. In aceste Iocuri apare 0 vegetatie ruderala si plante mai putin hranitoare, ca ~i 0 fauna corespunzatoare.

3. FACTORII 6EOMORFOLOGICI

Factorii geomorfologici reprezinta aspecte ale configuratiei suprafetei terestre la scara locala sau regionala ~i joaca un rol deosebit in distributia organismelor.

1) ALTITUDINEA RELIEFULUI

Prin lnaltlme, relieful modifies componentele atmosferei. Cu cit altitudinea reliefului este mai mare cu atit temperatura este mai seazuta, umezeala mai ridicata, radiatia mai intensa, vinturile mai puternice, nebulozitatea ridicata, presiunea atmosf'erica scazuta, Dimpotriva,

2

3 ~ 56 7 6 5 13

I' i.' IIVfNegolu I

II 2536 I

I I

I I

9

to

Alt.

(m)

2400 N

ZOOO 1600 1200

: MUSCEW(,

o~~~~~~ __ ~M~U~N~T~/~/~~~·6~A~RA~~~ __ ~'~AR~6~~~U.~ZU~!~1 ~P~/~EM~O~N~T~UL~C~O~TM~E~A~N~A_

Fig. 26. ~t~jarea pe verticala a vegetatiel. Profil biogeografic N-S prin depresiunea Fagara~, Munti! Fagara~, Cimpia Romana (prelucrare dupa Harta geobotanica a R.P.R., Editura Academiei, Bucuresti, 1960) :

1 - vegetatie de tunca : Z - pajl~tf secundare ~I terenurl agrtcole pe locul pAdurilor de querc1nee; 3 - paji~ti secundare pe locul pAdurilor de fag; 4 - paji~ti seeundare pe

r

FACTORII MED1ULU1 $1 RAPORTUL LOR CU ORGAN1SMELE

115

regiunile de ses au temperatura cea mai mare, umiditatea cea mai redusa, lumina relativ multa si vinturi puternice.

Poala muntelui si dealurile au temperatura ceva mai scazuta, umiditatea mai ridicata, lumina mai atenuata si vinturi le mai slabe; muntii mijlocii au temperatura coborita, un maximum de umiditate, deci un minimum de lumina si vinturi variabile pe directia vailor.

Dupa oxigentele lor de temperatura, umezeala, lumina si conditii edafice, vogetatia ~i in raport cu ea fauna, se etajeaza in inaltime constituind anumite etaje de viata, cu asociatii caracter istico (fig. 26).

Astfel in tara noastra, distingem in linii mari un etaj al stepei, aItul al silvostepei, un etaj nemoral,(de stejar, de fag) si <'!ltll_LQ()~l, un etaj

subalpin si altul alpin (R. Cal i n esc u si colab. 1969). -

Intr-adcvar, 1i"1cfffipie traiesc plantele si animalele care au nevoie de calriura multa si pot suporta uscaciunea (plante si animale de stepa),

La dcaluri si la munte se intilnesc plante si animale care nu pot suporta uscaciunea, ci dimpotriva, cauta umiditatea solului si a aerului, fiind in acclasi timp adaptate la 0 temperatura mal scazuta (plante si animale de padure).

Pe virful muntilor nu se poate dezvolta decit 0 vegetatie si 0 fauna ce pot rezista la temperaturi scazute vreme indelungata, la 0 umiditate redusa si vinturi puternice (plante si animale alpine). A~a este, in mare masura, si in tundra, din care pricina vegetatia si fauna alpina seamana cu cea de tundra, iar muIte genuri cu specii Ioarte apropiate filogenetic sint reprezentate atit in regiunile alpine cit si in cele de tundra (specii arcto-alpine),

12

14

3

15

I I "

;,

,I II ,

I

s

CIMPIA ROMAN)

locul padurrlor de fag, brad ~i moUd; 5 - pAd uri de molid; 6 - paji~tl st tuf~uri subalpine; 7 - paji~ti ~i tufi~uri alpine; 8 - padurt amesteeate de fag, molid, brad; 9 - pAd uri de fag; 10 - altern ante de padurt de fag eu pAd uri de go run ; 11 - terenurl agrlcole ~i paitstt stepizate pe Iocul padurnor amestecata de fag ~i go run ; 12 - padur] dego run ; 13 - terenurl agricole ~i pajl~ti steplzate pe loeul padurtlor de gorun; 14 - terenuri asncoie pe Iocul padurtlor de cer ~i gtrrnta ; 15 - terenuri agrtcole ~I pajist! xeromezoflle

!n silvostepA.

8.

116

CAPITOLUL IV.

2) GRADUL DE INCLINARE AL PANTELOR

De inclinarea pantelor depinde unghiul de cadere a razelor solare, care deterrnina incalzrrea mai rapids sau mal lenta a terenului respectiv. De asemenea depinde si formarea solului, grosimea lui si posibilitatea impadurir ii sau acoperirii cu vegetatie ierboasa sau lemnoasa a terenurilor lipsite de vegetatie.

Pantele mai mult sau mai putin indinate actionoaza si asupra mobilitatii solului ori stratului de zapada, determinind prabusiri $i avalanse, Pentru a rezista acestor fenomene, plantele prezente aici, au adaptari speciale cum ar fi : radacini Ioarte dezvoltate pe doua directii, in profunzime si in suprafata, asigurind 0 stabilitate mai mare; crengi flexibile pentru a nu fi rupte de materialele ce se rostogolesc pe pante; ramuri dispuse radiar la suprafata solului. Citam spre exemplu : salcia pitica, jneapanul, ienuperul, din etajul subalpin al muntilor inalti.

Un relief inalt are pante, cu attt mai variate si mai accentuate, cu cit are un grad mai mare sau mai redus de fragrnentare. Numai cimpiile nu au pante accentuate. Podisur ile, dealurile, muntii sint unitati de relief alcatuite in parte sau in total, din supraf'ete inclinate. Ele primesc inegal lumina si caldura soarelui, unele fiind mai mult expuse ca altele, vintului $i ploilor.

3) ORIENTAREA VERSANTILOR

Intre expunerea versantilor si ceilalti factori ecologici, ce contribuie la n~par.tizarea organismelor in cadrul Invelisului geografic, exist a 0 relatie di recta.

In emisfera nordica la latitudinea de aproximativ 45°, coastele orientat~ spre sud si est primesc cea mai multa lumina si caldura, fiind si mal secetoase decit cele nordice. De aceea, pe pantele sudice se formeaza 0 vegetatie xeromorfa, care se deosebeste profund de vegetatia pantelor nordice in care predomina, in majoritatea cazurilor, elemente

( mezofile sau hidromezofile. S-a observat ca la inceputul primaveril, pe pantele sudice vegetatia i$i in cepe deja activitatea, in timp ce pe cele nor dice stratul de zapada mai persista.

. In par-tile de sud ale Europei se observa ca pe versantele unei 's~ngure ~ vai, unul umbrit si altul insorit, creste intr-o parte vegetatie $1 fa~na ombrofila iar in alta, Iotofila. Exemplul clasic este Valea Ronului, pe al carei versant umbrit vegetatia alpina coboara pina in . Provence, iar pe eel insorit, vegetatia moditeraneeana inainteaza pina .Ia Geneva (fig. 27).

FACTORII MEDIULUI $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

117

ttl/jUI sffljarulul verde

EI~ :t}fste;lJfuM .erde

f

7

2

I I

I 1 [

I

I

iooo

81~(ml

s

Fig. 27. Profil ~~S in rnasivul Sa~~t Baum~ (Proyenc:e). punind in ovidenta influenta expunern versantilor prm Iimitele etajelor de vogetatie (dupa G. L erne e, 1967):

1 _ Juniperus o:rycedrus ; 2 - stejar verde (Quercus ile:r) ; 3 - lande cu rosmarin (Rosmarinus officinalis); 4 - pajlsti c,,! Brachypodium ramosum ; 5 - creste cu Genista lobelt.

In regiunile muntoase se dis tinge "fata" si "dosul" muntelui, dupa cum versantul este orientat spre lumina sau spre umbra (fig. 28).

Pe pantele cu expunere sudica a muntilor, limita superioara a padurilor se ridica mai sus decit pe cele nordice. Astfel pe pantele sud ice ale Alpilor, vegetatia se r-idica ptna Ia 3300 m, iar pe cele nordice numai pina la 2900 m ; in partea sudica a Muntilor Ural, in zona silvostepelor, pe pantele sudice, pietroase, se intind stepe, iar in partea lor opusa, pe pantele nor-dice, se intind paduri de mesteacan cu un

Oosul momeh» ( ul'{'oritJ

I

Fig. 28. Variatia Intensltatii luminii in raport eu expunerea versantllor.

118

CAPITOLUL IV.

subarboret bine dezvoltat; in Carpatii Meridlonali din tara noastra, limita superioara a padurilor se situeaza la altitudini cuprinse intre 1 700-1 800 m, pe cind in Carpatii Occidentali aceasta Iirnita coboara pina la 1400-1500 m.

Expunerea pantelor joaca un rol important si in ritmul vietii plantelor. Se stie ca plantele infloresc mai repede pe pantele cu expunere sudica decit pe cele nordice.

Expunerea pantelor deterrnina si limita superioara a plantelor decultura. Cerealeie se coc mai rcpede pe pantele sudice decit pe cele nordice ; timpulcositului, clepinde de asemenea deacest factor.

La rindul lor, atit vegetatia cit si fauna duce la formarea unui microrelief, de exernplu, marghilele (de rogoz si ierburi alpine) si rnusuroaiele (de catre cirtite, marmote).

Microformele de relief create prin actiunea organismelor pot la rindul lor da nastere la variatii ale conditiilor climatice, generind deci un microclimat.

Microclimatul creat de expunerea pantelor este deosebit de important in agricultura pentru amplasarea diferitelor culturi de plante agricole, stint Iiind ca unele plante de cultura nu se cult iva la in tim pl are ci numai pe pante cu 0 anum ita inclinare si expunere (de exemplu vita de vie, maslinul, piersicul).

4) ADAPOSTUL CONDITIONAT DE RELIEF

Relieful joaca adesea rolul unor paravane de protectie contra vinturilor reci sau usc ate, ce ar putea dauna vegetatiei si faunei aflata Ia baza versan telor sale, deviindu-Ie directia,

Astfel in zonele ferite de vint plantele si animalele prospera, inflorirea si Iructificatia sint bogate, iar evapotranspiratia plante lor nu e· pre a intensa.

Cind adapostului i se alatura 0 buna orientare spre soare, conditiile de viata sint mult mai prielnice.

Spre exemplu pe valea Dunarii, intre gurile de varsare ale Oltului ;;i Argesului, malul romanesc destul de inalt (podisul Burnas) este adapostit de crivat si are orientarea spre sud, astfel ca intruneste condititle favorabile dezvoltarii unor plante terrnofile (srnochin, migdal, liliac)

( cit si infloririi mai timpurii a acestora. In aceeasi situatie seafla mai toate vaile de directie E-V ale Dobrogei, Versantul lor nordic (adapostit si insorit) prezinta 0 vegetatie submediteraneeana (smochini vsi iasomie salbartici'l).

Un caz similar se intilneste pe Coasta de Argint (R. P. Bulgaria), ~nde faleza inalta de peste 200 m adaposteste 0 vegetatie bogata de tip mediteraneean (smochini, migdali, rodii, vita de vie) populata eu 0 fauna corespunzatoare (Ophisaurus, Telphusa). De altfel, aid se resimte actiunsa combinata a mai multor factor! ecologici (edafic, climatic" antropic).

I"

.. '" ~

" .....

c:

~-------~

I I I , I r I I

, I

120

CAPITOLUL IV.

Sudul Crimeei, desi se afla la latitudinea gurilor Dunarii, are caracter mediteraneean, mai accentuat ohiar decit pe coastele Balcicului, ca urmare a orlentaril spre sud, a adapostului oferit de Muntii Iaila, lnalti de 1500 m si influentelor exereitate de Marea Neagra. Aiei se intilnesc mai toate plarrtele tinuturilor mediteraneene (chiparosi, pini negri, fistic, maalini, portocali, Iamii).

Un important rol de adapost au si depresiun ile deschise.

Astfel, in depresiunea subcarpatica olteana (de la Baia de Arama la Horezu), ca si in aceea a Bail-Marl de pe teritoriul tarii noastre, castanul bun vegeteaza in conditii prielnice, formind masive intinse. In depresiunile desohise orientate spre est (ca aceea a Vrancei), Ii liacul de gradina imfloresto mai timpuriu oa intinulturile situate rna] la sud.

Dimpotriva, depresiunile inchise, fara scurgere a aerului roce, prezinta Inversiuni de temperatura ~i implicit, de vegetatie. In asemenea conditii, vegetatia psichroterma se dezvolta pe fundul depresiunii, unde topoclirnatul este mai rece, in timp ce vegetatia termof'ila, apare pe versante si indeosebi in partea superioara a acestora. De exemplu, in depresiunea Petrosani (Carpatii Meridionalt) din tara noastra, pe terase cresc paduri de rasinoasc, iar pe rama depresiunii, fagete si fagete amestecate (R. Cal in esc u si colab. 1955) (fig. 29).

B. FACTORII BIOTICI

o deosebita importanta in repartitia organismelor 0 prezinta factorii biotiei, adica ansamblul aciiusiiior pe care organismele le exerciiii unele asupra aliora, Faotor ii biotici determina de fapt relPartitia plantelor si animalelor precum si fizionomia biocenozelor. Din categoria factorilor biotici fac parte raporturile recipro-e dintre plants (relatii fitogene), raporturile dintre reprezentantij lumii anirnale (relati] zoogene) si relatiile dintre plante si anima1e (relatii biocenotice).

1. RELATIILE FITOGENE

LegMurile dintre plante pot fi foarte vari'ate, de dependents directa

( sau de c.oncurenta pentru a benefireia de unul sau altul din factorii mediului in care traiesc, P1antele mai inalte creeaza un microclirnat favor~bi~ pentru cele de la suprafata solului, componenta floristics si conshtutla morfologka a acestora fiind dependenta de cea a stratelor superioare.

?~%anismele vegetale coopereaza unele cu altele pentru a-9i crea oonditii favorabile de viata (cooperare) ori beneficiaza unele de altele, perrtru a se dezvolta (parazitism, simbioza).

FACTORII MEDIULUI :;II RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

121

1) PARAZITISMUiL

Aceasta relatie presupune o. in_teractiune, iritre do~a o~ganisme, in

care una din parti este avantaJ~ta, consuml.?~ n:atene. VIe _sau pro-

duse metabolice de pe urrna celeilalte, dar fara .sa 0 distruga. Repar-

titia unui parazit este deci Iegata de cea a planter care-r serveste drept gazda. Spre exemplu, repartitia vtscului de stejar (I:0:.ant~us .europa:u~)

este totdeauna legata de cea a stejarului, c~a a ruginn ~rml~l (Puccinia graminis tritici) de _cea a ~ulturH~r _ d.e .grm, murr:a padurii (ythraea J a squamaria] vegeteaza nurnai pe radac~mle alunului (Cory!us avellana)

s.a. In padurile tropicale u~ede n~ar~~ plantel.?r parazlt~ .. este deo-

sebit de mare, reprezentanti de seama fund specn ale familiilor Bala-

nophoraoeae, Rafflesiaceae, Santal~ceae, Lo_ranthacea:. .

Bactertile si ciupercile parazite, al caror numar este deosebit de mare, sint fie paraziti externi, fie int_erni. Para~itii _secreta une?r.i su~stante toxice in corpul plantelor-gazda, care sehlmba prooesul fiziologic

normal al acestora, fapt ce poate duce chiar la pieirea lor. _ "

o alta forma este serniparazitismul in care plant a po ate sa asimileze fiind verde, dar 0 parte din substantele organice de care are nevoie ~i 1~ completeaza de la 0 alta planta, fii~du-i a~solut .nec~are pent.ru dezvoltarea ei. In acest sens citam speciile semiparazite din genurile Melampyrum, Rhinanthus, Euphrasia, Viscum, Loranthus.

2) SIMBIOZA

Exista in natura Iegaturi in care amindoua partile, intr-o rnasu:a ~~~ mare sau mai mica, sint reciproc avantajate, de pe urrna convletm.rll lor. Fenomenul acesta se numeste simbiozii, iar plantele care convietuiosc poarta numele de plante simbiotice.

. Astfel sint legaturile reciproce ce exista intre plantele supe~io~e 9i microorganlsmele Iibere, bazaae pe emiterea un~r _s,;!ly:sltante chimice necesare desfasurarii unui metabolism normal. Pe radacinile unor plante Jeguminoase se Iorrneaza niste umflaturi (nodoz.itati) dator ita .. unor b~c: terii din sol (Azotobacter), care patrund aid. Aceste bactern combma

azotul liber din aer si n dau plantei sub forma de az.otati.. .

Legaturi asemanatoare exista si intre plantele superroare (ar:mul, salcioara, catina, molidul) si ciuperci (mi~oriza). Ciuperca .se ~~bl~e~te in celulele scoartei radacinilor unor arbon, tufe sau ierburi. AICI smte: tizeaza anumite' substante nutritive pe care le transmite si plan tel gazda. .

Ciupercile din micoriza furnizeaza, deci plan telor superioare azot ~! substante minerale. Astfel, pe radacinile pinului, micoriza este formata din ciuperci ca: Amanita muscaria, Boletul baldi11:s, B .. ?ranulatus, B. luieus, B. variegatus, Cortinarius muscosus, Laciarius delzcz~sus, Russula jragilis, iar pe radaclnile zadei, din Boletus elegans si Boletus luteus.

In unele cazuri micoriza creeaza eondltil favorabile de mediu pentru dezvoltarea plantelor superioare. B-a aratat astfel ca orhideele nu se dezvolta decit in solul luat din biotopurile anumitor ciuperci, care conditioneaza 0 anumita reactie a solului.

Plantele inferioare, bacteriile, ciupercile, pot ridioa prin sirnbioza vitalitatea !,'i capacitatea de concurenta a plantelor superioare, iar dupa moartea lor maresc fertilitatea solului imbogatlndu-] cu azotati,

Un exemplu de simbloza strinsa, dintre cele mal cunoscute lntre alge :;;i ciuperci sint realizate de Iegaturile care exista intre acestea sub. forma lichenilor.

La unii arbori radacinile se alipesc una de alta, concrescind (pin, molid etc., pina la cca 30010 din totalitatea arborilor padurilor respective). Asemenea concresteri fac ca unii arbori mai slabi sa se usuce deoarece apa :;;i substantele nutritive sint supte de arborii mai vigurosl.

Printre interactiunile dintre speciile vegetale trebuie amintite si cele dintre radacini si microflora solului, rizosjera, fiind un exemplu clasic in acest sens. In jurul radacinilor plantelor, populatiile de microorganisme sint deosebit de abundente. Acest fapt se datoreste actiunii de modificare a mediului edafic exercitata de radacinile plantei. Astfel radacinile modifioa structura solului, aciditatea lui, il imbogatesc in bioxid de carbon, Ii maresc umiditatea, fapt ce permite dezvoltarea rapids a microorganismelor, bacterii o'li ciuperd.

3) AlLELOPATIA

o categorio aparte de relatii fitogene poate fi pusa in evidenta de substantel- emise de diferite plante vasculare :;;i care inhiba dezvoltarea altora, Aceste substante iau nastere de pe urrna excretiilor organismelor, care le impri'i.~tie in mediul inconjurator, in aer sau in sol.

Astfel, in asociatiile cu rosmarin din tinuturile mediteraneene nu se.

dezvo.ta terofitele. . .

In deserturile Americii de Nord gerrninarea semintelor de guayule (Parthenium argentatum) esteimpiedicata de substantele chimice secretate de radacinile acelelasi plante adult ori de Lareea divaricata.

Exemple de astfel de substanto chimioe sint fitancidele, antibioticele, difuzats in mediul ambiant. Rolul fitoncidelor pare a fi deosebit de mare in relatiile dintre organisme !?i rnai ales in cazul asociatiilor (formate dintr-o singura specie, conditiontnd patrunderoa altor plante sUJperioare.

4) RELATIILE MECANICE

,Acest~ relati! au loc in convtetulrea apropiata a plantelor, de exernplu mtre bane ~i arbor] sau intre epifite sl arbori.

Lianele folosesc alte plante numai ca suport }J1:;1H.~ - v,

pe ele, fara sa le dauneze, lnfasurlndu-se in jurul lor sau agatmdu-se de ele.

Se pare ca forma vitala de Liana este 0 adaptare ancestraui a unor plante Ia umbra pddurii. Asa se explica de ce 1:ulJpinille lor se al'lin~eslc mult raminind subtiri si putin ramificate. Ele ating v1rf~1 varbonlor

.' din padurea tropicala umeda fiind in cautare de lumina. Ele se man 1 . _ • v v t~ v

pot dezvolta, ramifica ~i inflori, numai daca se mf~90ara sau. se catara

pe arbori orl plante care au 0 tulpina tar~ :;;~ ~re.apta (R. B ~ u 1 1.1G1 n e, 1964). Se ridica pasiv 0 data cu cresterea in inaltime a arborilor 91 arbustilor care le poarta.

Datorita dezvoltarii insuficiente a elementelor mecanice, in urma cresterti rap ide , lianele au nevoie de un suport.

, Dintre lianele lemnoase vivace se pot cita : vita de vie (Vitis uini[era, V. siluestris, V. quinquejolia), unele specii de .curpen (Cler:wtis vitalba), glicina (Vistaria chinensis), ied~ra~Hed~ra ~eltx),s~aI'\a maimutelor (Bauhinia), Philodendron, Cercestis din padunle tropicale umede.

, Un aspect particular ne of era padurile din Delta Du~arii, in care arborii si arbustii sint acoperiti de liana rnediteraneeana Periploca graeca, la care' se ad~uga destul de des si vita salbatica (Vitis silvestris), ambele Hind liane avide de umezeala.

Jute liane se ridica aotiv, prrn agatarea pe suporturile lor: p~ezinta oirlige ce 5e rasucesc in jurul arborelui gazda, iar ,Ja unele taper ch~ar sub forma de mid radacini, cu care se fixeaza de suport sau chiar patrund in el, cazul iederei sau harneiului, care se 9i rasuceste in jurul

suportului. .

Lianele fiind plante iubitoare de lumina au frunze putine sub coroana padurii, dar ajungind in virful arborilor prezinta un aparat foliar bine dezvoltat.

Deosebit de bogate in liane sint padurile tropicale 1?i subtropicale umede si cele din regiunile umede ale subtropicelor. Ele apartin unor familii 'variate: Linaceae, Leguminosae, Annorraceae, Combretaceae,

Palmieri, Connaraceae etc. .

In cadrul relatiilor mecanice sint incluse ~i acelea dmtre epifite si unii arbori. . . Dintre epifite amintim lichenii (Usnea barbata), nume~oase ge~~fl de orhidee tropicale ~i chiar ferigi (Plathycerium), i~r d~ntre. epifile bromeliacee Tillandsia, algele Cephaleuros, Trentepoblia, Iieheni (Stri~ gula).

In majoritatea cazurilor, atrt lianele cit ~i epifitele, due 0 viata independen tao

124

CAP1TOLUL IV.

5) COMPETITIA

Aceasta relatie existenta intre plante se caracterizeaza prin lupta ce se da in tre ele pentru ocuparea spatiului, atit pe orizontala cit si pe verticala. Aceasta competitie are uneori aspect de concurenta, indeosebi in raport eu unul sau altul, dintre factorii limitanti ai mediului

geografic. .

Astfel exista 0 concurenta a plantelor pentru lumina, de unde rezulta stratificarea Iormatillor vegetale in functie de aeest factor. In acest caz un 1'01 deosebit Il are si viteza de crestere a plants lor in inaltime, caci, diminuarea ei duce la pieirea indivizilor.

. Se manif~ta l.a plante si 0 concurenta pentru apa, in regiunile cu climat uscat si chiar acolo unde densitatoa lor este deosebit de mare si canti~tea de apa continuta in sol devine insuficienta pentru a satisface cer intele. Se observa in aceste cazuri 0 stratificare a radacinilor pentru a putea exploata umiditatea diferitelor orizonturi de sol.

2. RElA rm.s ZOOGEN'E

Numeroase raporturi de interactiune se observa si in lumea animalelo~. Exista raporturi_ prin contact sau ga2!duire' (comensalism ~i mutualism), de concurenta, de cooperare pentru unul sau altul dintre

factorii mediului, ori de exploatare alimentara (parazitism), .

1) COMENSALISMUL

. Aceasta rel~tie pres_upune raporturi de ajutor reciproe intre orgamsme, dar riumai unul dintre ele beneficiaza de ea fara a dauna celuilalt. Exemple de lO?mensalism sint nume,roase :in Iumea animala Spre exemplu, crabul (Pmnotheres pisum) este gazduit in interiorul unei scoiei vii. fiind asi1:Jfe[ aparat de dusmani.

. De asemenea, animalele care traiesc in vizuina altora ori pasarile ce-91 depun 'ouMe [n a,lt ouib constrtuie exem,ple de lOome~'SaHsm.

(

2) MUTUAUSMUL

. Reprezinlta 0 interactiune [ntre organisme fin care evantajele sint, rec1p~. Fenomenul pootefi inteles si 00 '0 simbioza [nitre eele doua organlSJlle. Se port cita aici asocierfle dintre unele ipasfui si mamiferele

I

FACTORU MED1ULU1 1;11 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

125

erbrvor e ;parezitlaite de insecte, pasarHe hranindu-se cu aeeste insecte, Se pcate cita si oaaul asociatiei dintre actinia Adamsia palliata, asociata totdeanna ou Pagurus prideauxii pe carc-l ipoate proteja prin secretia unei membrane rezistente, iar el Ia ,rindul 1ui 0 poarta prm apele marii.

3) CONCURENTA

La fel ca plantele, animalele i~i due viata in anumite asociatii, unde in cautare de hrana ori de spatiu intra in concurenta, Un exemplu in acest caz se poate da cu molustele coloniale (scoicile, stridiile, midiile) care lupta pentru un loc necesar fixarii lor. Cauze ale concurentei pot fi considerate cantstatea isi natura hranei, cresterea densitatii reprezen-

tantilor Astfel la animale uneori natalitatea este red usa datorita densitatii ;rea ma;i. De asemenea apar migrari in masa cum ar fi la lemingi (rozatoare de tundra si paduri de conifere), lacuste, Iluturi, libelule care din lipsa de hrana pornesc spre alte teritorii unde intra in concurenta cu organismele existente, sau chiar eu oongenerele lor, pentru hrana.

4) COOPERAREA

Cooperarea intre organismele ani male apare sub doua aspecte : interspecific a si intraspecifica, ea contribuind la mentinerea unui echilibru.

Exemple de cooperare pot fi date in cazul carnivorelor ce traiesc in haite (lupul, coiotul), care se pot aparaastfel mult mai usor, decit ca exemplars izolate.

De asemenea, insectele (albinele, furnidle, termitele) prezinta relatii de 0 deosebita complexitate, in cadrul coloniilor pe care le

Iormeaza.

5) PARAIITISMUL

La animale parazitismul este mult mai complex decit la plante, dar presupune acelasi fenomen - exploatarea organismelor unele de catre altele. Parazitii sint, mai mult sau mai putin, organisms libere ce-si cauta un mediu optim de viata. Printre animalele parazite se pot cita :

Taenia (parazit cu mai multe gazde), Trypanosoma (parazit pe musca tse- tse),

__ ._~aqtunile dintre organisme sint multiple, In aceste relatii se vadeste ~mporta.nta de?s~bita a vietuitoarelor, in general ~i a covorului vegetal, in special. Exista, de fapt, 0 actiune pe care ° exercita animalele asupra florei ~i vegetatiei sl in acelasi timp ° interaetiune intre

plante si animale. '

, ~ Influenta ~ animalelo: ~ asupra . plantelor, am vazut din cele cxpuse pina acum, ca se exercita In prirnul rind prin transportul la distante mai mari sau mai mici, asigurindu-se dispersia lor in cadrul arealulul modificindu-l. '

Alteori, animale~e mOdific.a ~ediul si, indirect, repartitia plantelor.

Spre exemplu, locunle de odihna ale animalelor salbatice in savanele africane se caracterizoaza printr-o bogata flora nitrofila datorita tmbog~tirii sol~lui. in nitrati rezultati din deseurile organ ice de aici. In b~zml!l fluviului Congo,. J. Led r u 8.S ~1947) citeaza 0 lis Hi de specii nitrofile de acest fel dintre care arnintim : Euphorbia hirta Borreria

stricta si Oldenlandia herbacea. '

. De aS~I?enea,aetiunea termitelor de separare a partii fine a solur:lor feralitics precum ~iactiunea distructtva exercitata asupra resturilor vegotale, due la instalarea unor formatiun] arborescente in locul savanelor ierboase.

Se Jtie ca smochinul (Ficus carica), introdus din regiunea mediteraneeana.a .E~ropei in California, nu a putut fructifica pina ee nu a Iost adusi, ~I insecta Blastophaga psenesce inlesneste pclenizarea,

Asemenea plante care sint polenizate prin mijlocirea insectelor se numesc plante entomofils, Florile plantelor entomofile prezinta numeroase adaptart (culoare vie, miros puternic, structura Ilorilor specifica ?tc.), dezvoltate in decursul timpului, in urma relatiilor dintre ele si ll1secte si prin mijlocirea selectiei naturale. Intre oaceste plante cita~ ranunculaceele, labiatele, rozaceele, orchideele, solanaceele, liliaceele.

.. O. serie ~d: rubiacee tropicale sud-americane sint polenizate prin mlJloclr~a .~as3<~ele}or din familia Trochylidae, cunoscute sub numele de. "cohbn~' sau "pasarea musca".Ele sug neetarul din aceste flori, printr-o miscare foarte rapida, aproape invizlbila a aripilor, ramintnd m .ae~ d.easupra .lor. Mat cunoscute in aceasta privinta sint speciile de ;:ohbn din genurile Docimastus $i Phaetornis. La fel flo rile unor cactee

Cereus) d~n Columbia sint polenizate prin mijlocirea unor colibri l1YP11;rophtla buffoni). Clematica de munte din India orientala este \,olem~ata. prin mijlocirea nectarinel codate (Nectarinia goalpariensis). ~t pas~~l nectarivore l?i deci polenizatoare sint l?i papagalii australieni m famIlIa Trochoglosside.

Plantele polenizate de ditre pasari Sf:' numesc plante ornitofile. AI~~ pla~te sint polenizate de moluste, plante ma.J,acofHe~ cum e cazul vamlla salba~iea, ori de catre Hlieci, plante cheitropterofile, care se

hranesc cu sucul dulce din potirul florilor ori cu musculitele ce ~ aduna pe aceste flori.

Insectele pot servi ca hrana pentru plantele insectivore care pre zinta, in acest scop, diferite adaptari, Exemple de plante lnsectivor. sint roua cerului (Drosera), cu extindere in toate olimatele, otratelu de baJJta (Utricularia vulgaris)l?i Aldrovan/.a vesiculosa. Pinguicula, Sarracenia, Dionaea si Nepenthes, plante oaffiivore tipiee din tinurturHe tropicale sud-asiatice prezinta in acest sens adaptari ale peristomului.

Uneori, plantele intra In raporturi reciproce complicate cu animalele. Astfel, furnidle din tinuturile tropicale au un rol exceptional in aceasta privinta si aduc Ioarte multe stricaciuni vegetatiei spontane sl plantelor de cultura, In America tropicala eulturile de cafea, portocalil, trandafirii, sint primejduite datorita existentei furnicilor numite taietoare de frunze, care gauresc toate frunzele plantelor .

In alte cazuri, raporturile reciproce dintre plante ~i furnici sint Iolositoare atit unora dt si celorlalte. Aceste raporturi sint adevarate relatii simbiotice. Unele furnici se stabilesc in plante (ramuri, frunze si spin i) din care isi extrag hrana, dar la rindul lor aduc si ele foloase plantelor, .aparindu-le de alte Iumici ~i rnai ales de furnicile taietoare de frunze. Plantele care servesc de gazda unor asemenea furnici se numesc plante mirmecofile.Asa sint : Cecropia, Myrmecodia etc. Aceste plante mirmecofile ofera furnicllor, fie alimente, fie adapost, ori ambele in acelasi timp.

Alte furnici Iavorizeaza dezvcltarea pe plante a unor insecte, de exemplu afidele (purecii verzi), cu ale carer secretii se hranesc. Fenomenul acesta se numeste trofobiozii.

Cecidiile (galele) sint umflaturi produse pe plante (pe muguri, frunze) de catre insecte pentru depunerea oualor. Larvele unor insecte i$i fac galerii l?i traiesc in frunzele plantelor. Acestea se numesc lamre miniere. Majoritatea cecidiilor din zona tropicala sint provocate de insecte, exceptii Iac dear plantele pteridofi.te unde predomina acarienii.

Viata animalelor fi:tofage (care ae hranesccu plante) este direct ~i strins legata de plante, intrucit ele furnizeaza animalelor substantele nutritive cele mai importante (amidon, zahar, albumine). Raspindirea animalelor este de asemenea leg at a de anumite plante, de un anumit tip de vegeba:tie. In afara de relatiile trofice, animalele sint legate de plante si prin alte tipuri de relatii. Ele furnizeaza material de eonstructie pentru cuiburile ~i vizuinile lor, asigura adapost si loc de aparare lmpotriva rapitoarelor.

Majoritatea animalelor sint erbivore, adica se hranesc cu frunze, tulpini, radacini, muguri, fruete, flori, seminte sl spori ai plantelor. Caracterul hranei a avut 0 influenta deosebita asupra dezvoltarii structurii morfo-fiziologice a animalelor.

Numeroase insecte se hranesc cu sucurile plantelor pe care le iau din frunze, tulpini sau seminte. Albinele, bondarii $i alte insecte se hranesc. cu nectarul £lorilor.

128

CAPITOLUL IV.

Cit priveste relatiile de concurenta dintre organisms, aces tea stnt determinate de Iupta pentru spatiu, de umezeala din sol ~i din aer, de lumina soarelui, de gazele din atmosfera, de felul si cantitatea substantelor nutritive din sol, de posibilitatea semintelor de a se raspindi pe un areal cit mai larg (prin mijloace de diseminare corespunzatoare), de puterea lor de germinatie in conditi i de umiditate minima, de modul de folosire al apei de catre plantele mature, de abundenta hranei vegetale pentru anirnale.

Datorita relatiilor de concurenta, se da 0 lupta acerba intre organisme pentru factori i necesari vietii. Plantele realizeaza astfel 0 serie de adaptari cum ar fi : radadni lungi pina aproape de patura freatica, in cazul umeze1ii insuficiente din sol, caraotere xerofile in regiunile secetoase, halofile in terenurile saraturoase etc.

Din analiza oelor aratate putem oonchide ca faotorii biotici Imluen.teaza direct ori indirect asupra arealedor organismelor, looalizarii striote a acestora, precum ~i asupra evolutiei in timp a comunitatilor ce le Iorrneaza. Modificarea unuia sau altuia dintre raporturile existente, intraspecifice si interspecifice, duce la modificarea echilibrelor naturale.

C. FACTORUL AN11ROP!~C

(

o data cu aparitia omului a inceput si influenta lui asupra lumii vegetale si animale. Omul a modificat pozitiv sau negativ componenta floristics si Iaunistica a diferitelor comunitati de organisme ori a actionat direct asupra ariei de repartitie a diversilor taxoni.

Azi covorul vegetal si lumea animala ee-l populeaza apar transformate, deformate si uneori aproape distruse. Aceste aspecte nu sint numai rezultatul luptei iritraspecifice sau interspecifice a alter factori ci si a dezechilibrului creat de om in natura, in decursul activitatii sale.

Folosirea Iocului, perfectionarea uneltelor de munca, domesticirea animalelor sabbatice au Iavorizat schimbarea constienta a vegetatiei si faunei naturale. Padurile au fost defr isate si arse, iar locul lor a fost ocupat de finete. Pasunatul anirnalelor a creat 0 vegetatie noua, secundara, de pasune, iar in urma araturilor si selectiei artificiale au aparut primele plante de cultura ~i buruienile care Ie insotesc, Omul a schimbat unele plante si anirnale in a!?,a masura, incjt astazi este greu sa se stabileasca cu precizie stramosii lor.

La suprafata solului terestru se cunosc circa 20 000 de specii !?i plante de cultura, care ocupa 1,5 miliarde de hectare teren arabil. Dintre animals sint dornesticite aproximativ 15 specii de mamifere, 10 specii de pasari, numeroase specii de pesti, precum si doua specii de insecte. Nurnarul raselor trece Insa de citeva mii. Secunos.c si citeva animale semidomestice cum sint animalele salbatice crescute in ferme (vulpea argintie, nurca, bizamul, nutria etc) ori cele de Iaborator (cobaiul).

. Omul este deci unul din factorii cei mai importanti care actioneaza direct si indirect asupra florei in partesi asupra vegetatiei in ansamblu, precum ii'i asupra faunei.

FACTORII MEDIULUI sr RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

121

Daca influenta omului asupra vegetatiel si lumii animale dateaza din timpuri stravechi, ea a luat in wemea din urma 0 dezvoltare deosebita.

Actiunea omului pentru valorificarea resurselor naturale s-a desfal?urat con$tient dar si inco~tient.

Cind oamenii primitivi adunau plantele folositoare din paduri sau din stepa ori animalele din aceleasi locuri ca si din domeniul aevatic (Indeosebi anumite specii de pesti), rnodificau inconstient corelatia intre diferitele specii de organisme. Mai tirziu, cind erau incendiate stepele si savanele in scopuri vinatoresti ori agricole pentru cbtinerea unor mari suprafete de oultura ori pastorale, pentru a obtine 0 iarba mai buna, necesara pascutului vitelor, covorul vegetal suferea schimbari mari, unele specii disparind si in locul lor aparmd altele noi, de obicei specii rudera1e.

Inf'luenta ornului asupra vegetatiei a foot mult mai activa. Ea este in prezent atit de multilaterala incit cu greu se mai poate gasi la suprafata pamintului 0 vegetatie primara. Chiar si padurea densa tropicala umeda a suferit schimbari, astfel ca nu mai putem vorbi despre o padure primara ci de 0 formatie secundara, degradata, in care echilibrul dintre plantesi animale a fostsi el modificat.

Interventiile diverse a'Ie omului in natura produc rupturi ale echilibrelor stabidjte in timpul evolutie] diferitelor peisaje naturale.

Un exemplu in acest sens II citeaza R. He i m (1952). Astfel iepurele de oasa a foot introd.us in insulele Macarie (in partea de SV a Ocearnrlui Pacific) pentru a-I aclimatiza. Efectul a fost insa negativ caci iepurri s-au inrrrultit rapid, distrugind recoltele. Pentru stirpirea iepurelui au fost aduse pisici, care dUipa ce I-GU exterminat, din lipsa de hrana, au inceput lupta cu pasarile de pe insula, ale carer oua erau hrana de baza a locuitorilor. A Iost astfel distrus pe cale antropica un echilibru natural stabilit intr-o lunga perioada de timp.

Factoru1 antropic ii'i-a manitestat activitatea si in vasta repartitie a unor specii. Marirea unor areale sau reducerea altora a depins uneori numai de transportul constient sau inconstient ef'ectuat de om.

. Astfel in zonele tropicale plarrtele alimentare sau utile, plantele rituals sau ornamentale au arii vaste tocmai datorita acestei activitati

a omului de-a lungul secolelor. .

In diseminarea speciilor animale si vegetale pe vaste suprafete (v. cap. III) ernul a avut si are un rol deosebrt.

Introducerea si aclirnatizarea (v. cap. III) unor plante si animale de mare irnportanta pentru viata econornica a unei regiuni a' fost efect~ata de catre om in mod constient, Astfel se citeaza cazul colonizarii si aclirnatiza-j! in insulele Antile, a mangustei, animal carnivor ce a stir-pit ?U numai sobolanii care aduceau pagube plantatiilor trestiei de zahar dar!?i serpii veniriosi ce existau aeolo in numar mare. In Statele Unite ale Americii a fost aclimatizat un gindac din familia

9 Bil'geografie ('d. 199

130

CAPITOLUL IV.

(

C?OCinel~~elor (": edalia cardir:alis) pentru a se combate 0 alta insecta din familia Coccidelor (cosenilelor) : Dactylopius citri ce aducea mari

pagube plan tatiilor de portocali si lamti, ,.

Actiwnea distrnctivii a omuiui, Ornul a exercitet 0 actiune deosebita in red u c ere a IS rea 1 e lor. Aceasta red ucere care poote ajunge ptnaIa dispa:itia ~co~ple?i a s~ecii.lo:, se efectueaz~ ~i in zilele noastre - !jll. se. mamfesta .atit direct CIt si indirect, Direct, prin animalele domestu;e, mt:.odus~ de om si indirect, prin schimbarea conditiilor naturale de ~xlste11:~a (mal ales iprln destolenirea cimpului, in vederea extinderi agrteulturii). .' 11

Se cunosc numeroase exemple de stirpice partiala sau totala a unor specii. Astfel :

::- bi:zor;rul, <:.a~e al,tad.at? popula America de Nord pe 0 supraf'ata v'B;Sta, exiata astazi numai In citeva rezervati] stiintifice si in num~r

mlC de exemplare ; . .

s .• - zimbrul, nu mai exista decit in padurea Bielovej (R. P. Polona) :1 EIn Caucaz (U.R.S.S.) cu toate ca in trecut avea 0 mare raspindire In uropa;

. .-: speciil:_ ~e ~~s~ri din familia drep1nidelor, au fost complet

fmml l~tte de bCll9tIn~ll insulei Hawai, care Ie cautau pentru penele lor o OSI e ca podoabe ;

d. I-Npasarea moa~ la fel a fost cu desavirsire stirpita de bastinasii

In . oua ZeeJanda ; . .

- va~. de mare, descoperita in 1741 in M. Bering a fost distrusa complet, fiind .. mul: cautata pentru carnea sa gustoasa.

. ~nteT'Ventllle, In aparenta inofensive ale omului, au dus 118 ruperea echilibrelor naturale cu urmar-i nefaste asupra lumii animals si vegetale

Pentru 100 0 specie sa dispara, ajunge citeodata sa se red~ca niUma~ ~l exemplarelor ~.in colonie. Aceasta S-'8 observat Ioante bine 118 castori ~l maa:m~ort:e, ~Cll de rozaitoare care traiesc in colonii, prime le l~ l?c~n mla!?tmo~e, celelalte pe culmi alpine. Pentru a-si construi ~lzmm. e, aces~e a~llmale trebuie sa lucreze cu toate in col~nie. Cind

nsa . din ~olome d~spar exemplare sau colonia este imprastiata castorii ~~l m<;tl co~strUI~Sc colibe ci vizuini izolate. In felu! aces,t~ ei sint

~ al't putin . asigurati contra primejdiilor, fiind vic time ale animalelor rapt oare siale oamenilor.

. Omul a co.ntribuilt direct la reducerea arealului unor specii prin

mtroducerea anirnalelor domestice, Astfel :

~ .- cl!nele dingo, adus mai de mult de om 'in Australia, a facut sa dispara lupul marsupial;

. - porcii domestici, intr~OO~~i in~ Noua Zeelanda inca de pe timpul lUI Coo k (176~) au facut sa dispara marea soprrla tuatara (Sphenodon puncta~u:n), uJt:m:rI. rep~ntt aJ rincocefalidelor. s- 'PaII'e ca tot porcii ~me8ltl'Cl au mmroilt de pe ms.ulla Mauritius, Ia InlCeputrul seeolului al ,..,. VII-lea, porumbelul apter dronta (Didus ineptus);

. - molusca MytUaster a facut sa piara in mare masura 0 alta scoica urn Marea Caspica Dreissenia'

, ,

F ACTORIl MED1ULU1 $1 RAPORTUL LOR CU ORGANISMELE

131

caprele, in.troduse in 1913 de portughezi pe 1. Sf. Elena, inmultindu-se repede, au distrus aproape in inrtregime vegetatia spontana a acestei insule, ceea ce a avut ca urmare dispari tia msectelor si a mo-

[ustelor endemice.

. Dar infl,uenta omului in red .. ucerea arealului oI1g.anismelor se mani-

festa ~i prin schimbarea condi~iilor de existenta.

Marrnota de sitepa (Marmota bobac), ,care altadlata traia ':n stepele

Eurasiei, a disparut astazi complett de aid, datorita desteleni rii si

[ntrarh lor in circuitul agricol.

Tot din cauza destelenirii stepelor, multe plante spontane din

Europa au devenilt foarte rare, ceea oe a oonditionat restringerea arealelor multor insecte care se hraneau cu nectarul acestor plante.

Poluarea apei, aerului $i solului, rezultat al activitiitii antropice.

Activitatea omului si indeosebi aotivitatea lui industriala, marea crestere a aglomeratiilor urbane, experientele nucleare pot afecta echilibrul comunitatilor naturale din intreaga lume.

Daca pina la revolutia industrial a, dejectiile erau in primul rind de natura organics si deci usor atacabile de catre agentii naturali de distrugere si transform are [baoterri, ciuperci), 0 data cu apar itia industriei, rezid~urile raspindite in apa si in aer au devenit cu mult mai numeroase, mai rezistente si mai persistente.

o contributie srubstantiala la acumularea de reziduuri 0 cons,tituie cresterea demogr,afica si implicit a de~eurilor casnice.

Poluarea apelor !?i indeosebi a celor in care uzinele isi varsa de/?eurile, schimbindu-se continutul in materii minerale si organice, a condus la distrugerea populatiilor piscicole !?i a vegetatiei (plante acvatice si microflora). La inceputul secol ului al XIX-lea somonu:l putea fi pescuit in Tamisa, in centrul Londrei, iar in prezent aceasta specie a disparut

din tot cursu 1 riului.

Apele poluate cu materii organics sint uneori bogate in indivizi ai unor specii luate ca indicator pentru consta<tarea gradului de poluare. Astfel apele incarcate cu materii organice si deci lipsite de oxigen, datorita arderilor, contin bacterii (Leptomitus lacteus), viermi (Tubifex), larve de diptere (Culex pipiens), infuzori !?i rotiferr (G. L e m e e, 1967).

Nici lacurile nu au ramas 118 adapost de flagelul poluarii. Astfel actiunea apelor menajere si indUSItriale au dus 118 poluarea apelor lacului Lehman, mlcsorindu-i continurtul in oxigen ~i transparenta. Ca urrnare a acestui fenomen populatia de pesti este redusa, dar in schimb dispune de foarte multe bacterii (germenii coliformi) daunatoare.

Impurificarea apei lacurilor si riurilor cu detergenti sinteti~i duce la distrugerea pestilor ~i alevinilor si chiar a plantelor acvatlce (de pilda Ranunculus aquatilis a car-ui erestere devine imposibila cind apa

depaseste 0 concencratie de 1 mg detergent la Iitru de apa). .

Poluarea apei marrlor si oceanelor are !jli ea urmari. grave ~supra lumii animale. Cea mai grava poluare 0 prOOuc apele rezlduale ~l tran-

sporturile de petrol ~i produse petroliere.

9.

132

CAPITOLUL IV.

(

Impurificarea prin ape reziduale duce la distrugerea planctonului si modifidi eehilibrul organismelor marine.

. Hidrocarbur ile aruncate in rnari prin spalarea navelor ee transporta petrolul brut, due Ila grave modificar i ale proceselor fiziologtce, in primul rind Ia pasari. Pasarile aseztndu-se !pe apele poluate ou petrol Isi murdaresc penele. Acestea isl pierd astfel propr ietatile lor (calorifuge si hidrofuge) prin modificarea fenomenelor de tensiune superficiala ~i pasarea moare din cauza unor tulburari grave ale reglarii temperaturii corpului. Spre exemplu, in 1956, au Iost gasite 464 de cadavre de garii eu cioeul gros (Uria lomnia) in insula Terra Nova care au murit din aceasta cauza.

Acelasi fen omen se petreee in Marea Nordului eu rata ghetur ilor (CZanguZa hyemalis), pinguini etc.

Pol uarea atrnosferei leu gaze (C02, CO, SO:!)~i etilena constituis un alt fen omen negativ pentru dezvoltarea organismelor animale si vegetale.

Plantele sint Ioarte sensibile la gazele sulfuroase care Ie ard Irunzele. S-a constatat ca in jurul centrelor industriale de prelucrare a minereurilor de zinc, plumb si argint, vegetatia este pe cale de disparitie tocmai datori ta acestui fenomen. Exists insa si plante rezistente la acest gaz spre exemplu laleaua, porumbul, sorgul, bumbaeul.

"Smogul"', caracteristic marilor orase, are 0 actiunc foarte nociva asupra plantelor formind leziuni ale Irunzelor, ineetinind procesul de Iotosinteza.

Printre plantele foarte sensibile amintirn eoniferele si indeosebi molidul.

Lichenii au disparut in zonele industriale, fiind dintre organismele cele mai sensibile la poluarea atmcsfcrei.

Impurificarea atmosferei are grave repercusiuni asupra echilibrului natural al peisajului geografic tocmai prin rezistenta diferentiata a organismelor care atacate due la ruperea lantului relatiilor de dependents si interdependenta dirrtre ele si mediu,

Utilizarea din ee in ce mai mult dupa al doilea razboi mondial a energieiatomice a condus la modificari accentuate ale metabolismului organismelor supuse acestui fel de poluare.

Se disting trei izvoare radioactive care contamineaza aerul, solul ~i apa : exploziile atomice in atmosfera si in subteran ; apele de refrigerare ale reactoarclor atom ice si deseurile atomics.

Izotopii radioaotivi exista si in conditii naturale dar in carrtitati Ioarte reduse. Organismele sint sensiibile la cei adaugati pe cale antropica. Dintre animale cele mai radiosensibile sint mamif'erele, iar cele mai rezistente bacteriile.

Se poate admite ea in prezent, pe sol nu este verba de 0 poluare radioactiva directa decit in cazuri izolate. Dar datorita concentraril biologice a particurelor radioactive, datorita relatiilor trofice dintre plante

.. Amestecul intirn de ceata eli par ticule solide aflate in suspensie.

CU ORGANISMELE FACTORII MEDIULUI ~I RAPORTUL LOR

133

si animale acestea tree in organismul lor, le concentreaza si le transmit ~onsumatorilor lor. . 'ediul marin unde anumite moluste Fenomenul este deo~eblt 111.1 n: d 6 900 ori' fluorul, ce se afla dizolpot concentra de 4300 on oupru si e

t in apa marina (J. Do r s t, 1970). . 1

za ..' de articole radioactive s-au remarcat si a

COl1;centra~ll deoseblte. p. . . (Ascophyllw1l nodosum si Fucus

plantele aevatIce. As~fel algele ,m,.ar~ne40 ori strontiu 90 din apa marii. serratus) c~ncentreaza de. 20d pldna, ~umatatire de 25 de ani este posibil

C t 0 tiul 90 are perioa a e 111.J, v' v •

urn s ! 11., 1 d _ lungul Ianturilor trofice si sa d eviria nociv.

ca el sa se acumu ezet ve.a s-au inregi~trat si la pasarile acvatice. S-a

Asemeriea concert ran . , _

" v ' 1 Columbia un izotop al fosforului 32 ar~ 111. ap_a _ 0

~~~~~~:rtat~: d: f,1~~ ne,veI'te~lratel~ ~c;.~t!c:p~n~~~t~o~r~se~c~~ ~500ba~go

rile acvatice 7500, iar 111. oua e ra.e 0 ,

ori mai mare ca in riu, . 1 .

Putem conchide deci ca pasarile acvatice, si in~eosebl ce e ~~~~~:~

t de planeton element ce concentreaz.a 0 mare c

consuma oare ., . t' v

d .~ t pi sint cele maiafectate de poluarea radioac Iva. _ v' •

e 120 0 , di T ltor pasarl migra-

Ornitologii au sernnalat de fapt ispari ,la mu. . .

toare ca urrnare a poluarii radioadive a apei, ae~ulm. si solulm. tat

Unele O·rganisme pot deveni ele insele radioactive. S-a cd~ns~.

d r h . sint ra ioactrve

spre .. ex.emplu ca o.rganismele con~~r;:~io:::x' ~iC~cp:r; aceea ca lichenii

~~~~~ztl~o~:ena;!.~C~i~~~~fea)i!~~~a.te c~ partfcoJ.e radioactive provenite

din explozii nucleare (strontiu 90 si cesiu 137). ." . . te

'I'ini d seama de aceste aspecte ale poluarii radioactive se poa

aJir~~n~~ pericol~l r~mine "pe~tI'u viitoru1 gerge~~c) aAi~~p~~~~~o~e v~~~=

tale si anirnale Sl chiar umane (J. Do r s t, ,

centratii pe bam lanturilor trofice.

Omul, prin aotivitatile sale complexc, carea echilibrului natural al medm1m 111. acestui echilibru.

a contribuit deci la modifl.care traieste sau la crearea

Capitolul V

BIOTOP, BIOCENOlA, BIOGEOCENOlA, ECOSISTEM

In cadrul raporturilor reciproce ce exista intre vietuitoare (plante si animale) si mediul inconjurator, doua notiuni ecologice de baza se impun a fi cunoscute si precizate : biotopul si biocenoza.

A. BIOTOP

Termen introdus de R. He sse in 1924, biotopul (ori habitatul) este Iocul de existenta sau portiunea de mediu natural in care i$i due viata organismele vegetale si animale. Acest sediu al vietii este un sistem abiotic, populat eu organisme care-I transforma necontenit, El este constituit din elements ale litosferei (sol, relief) ale hidros·ferei si atmosferei (Irrdeosobi temperatura si lumina).

Biotopul constitute sUjpor'tulma'terial al organismelor reprezentet mai ales prin solul dintr-un anumit loc, prin depozite miloase, nisipoase de pe fundul loomi1or~i Mua:iJor ori prin apa din zona pelagidi a marilor si a lacurilor.

. De mare irnportantg pentru biotop este topoclimatul (climatul locului, de exemplu topoclimatul din depresiune, din lunca, de pe suprafetele acoperite cu dune, de pe versantii calcarosi insoriti, de grohotis, de .c~lmi alpi.ne etc.). Topoclimatul biotopului influenteaza puternic orgalll~n:.ele, fie ele animale sau ~egetale, prin gradul de reflectare al lun:ml~, absorhtia energiei radianfe in substrat, microtemperaturile din dIfente parti ale acestuia din urma (de exemplu, in oriz<m_turi1e aerului, P: s~pra!ata _subst~atului si in oriz2!:turile sale, in apa, in vegetatie etc.), distrlbutia vtntuluj, precipitatiilor, umidi tatj] in diferite locuri, pres iunea atmosferica etc.

I

,

t 1

BIOTOP, BIOCENOZA, BIOGEOCENOZA, ECOSISTEM

B. BIOCENOZA

Biocenoza~ste totalitatea vietuitoarelor, atit plante cit $~ animalece populeaza un, anumit biotop $i se adapteaza la conditiile acestuia. Aeeste organisme sint legate Intre ele printr-o dependents directa sau indirecta (prin lntermedlul biotopului), formind un tot unitar. 0 asociere oarecare de organisme, 0 combinatie Intimplatoare si trecatoaro de specii care coexists pe -un spatiu, far a nici 0 legatura intre ele, nu constitule o biocenoza. Numai cind organismele respective sint legate intre eleprin conexiuni multilaterale sl relativ stabile de-a lungul unei oarecare durate de timp, numai atunci cind ele alcatuiesc un sistern automat de reglare si reactioneaza in genere uniform f.ata de biotop, sepoate vorbi de 0 biocenoza (B. Stu g r e n, 1965).

Notiunea si termenul de biocenoza au fost formulate de F. D a h 1 in 182i si de' K. Mob ius in 1877 pentru domeniul terestru si de A. Z ern 0 v, Gr. Ant i pa si altii pentru domeniul aevatic, punindu-se in evidenta raporturile de legatura dintre biocenoza ~i biotop,

Biocenoza la rindul sau este fermata din fitocenozii (comunitatea plantelor) si ;oocenozii (comunitatea.animal:lor), mic;obiocenozii (con:t~nita tea microorganismelor) si parazttocenoza (comunitatea endopa:azJ:t!lor) (E. N. P a v 1 0 v s k i,1955), considerate independente numai teoretic, dar practic fiind legate. Ramlne :nerit?riu in~ ~ceasta pri~1A faptul ca, inca mai de mult, Gr. Ant 1 pam _lucrarll~ sale pnvm~ hidrobiologia Mari! Negre, a sees in evidenta unitaiea dintre plante$? animale ca si Iaptul ca organismele se asociaza in comunitati dupi'i necesitiihle c~re apar in decursui tuptei pentru existentii ce are loc in biocenoza $i nu dupii inrudirea lor. Aceasta schema de structur":,re a biocenozei a foot puternic controversata, conceptul de zooeenoza de pilda fiind discutabil (in literatura geobotanica tnsa este mentinut termenul de fitocenoza, iar in parazitologie eel de parazitocenoza). Conceptia sintetica a biocenozei este rnsa puternic sustinuta, in numeroase manuals moderns de eeologie, aceasta Hind tratata ca unitate.

Formarea biocenozei, a combinatiilor de specii este determinat~ ~e- '") r; proprietatile biotopului. Actiunea produce 0 selectie naturala, elIml-

nind din combinatie unele specii f;>i ingaduie patrunderea si supravietuirea altora in combinatia respectiva. Aceasta face ca intr-un biotop-

Sa nu se poata instala decit 0 singura biocenoza, alcatuita din specii care

pot supravietui si se pot dezvolta numai in conditiile de existents respective. Astfel, in pustiu se instaleaza 0 biocenoza alcatuita numai din specii adaptate la conditiile de uscaciune a desertului.

Ocuparea de noi teritorii sau acvatorii are loe in cazuri cind organisrnele ajung intr-o regiune in care actiunea de impotrivire a biocenozei a fest anulata, sau intr-o regiune complet lipsita de organisme .. unde slabeste sau lipseste cu desavtrsire concurenta eu alte organisme. In asemenea portiuni ale biosferei, biocenozele se formeaza treptat, ca rezultat al actiunii reciproce dintre mediu, plante si animale.

136

CAPITOLUL V.

Teritorii lipsite de viata se formeaza si in momentul de fa~a sub 'influenta unor cauze diferite (portiuni uscate ale unor funduri de marl .si lacuri, lave intarite, nisipuri, grohotlsuri, stinci) (v. cap. I). Asemenea teritorii pot fi populate cu timpul de diferite specii. Natural ca in primul ·riald vor apare -organisme autotrofe, urmate destir; de repede de orgamsmele helterotrofe.

Stadiul de dezvoltare al biocenozei, din momentul patrunderii plantelor si animalelor pe noul teritoriu pin a in momentul in care ele atingind maturi.tatea, incep sa se inmulteasca, punind astfel stapinlre pe teritoriu, se numeste stadiul gruparii pionier. Al dollea stadiu de formare a biocenozei incepe din momentu1 in care plantele ajunse pe noul teritoriu, au dat sominte si apoi au iesit puieti, iar animalele au dat urmasi ; este stadiul de grupare. In sfirsit, in urma unei convietuiri 'lndelungate, pe masura ce structura bioce-nozei se complies, iar compozitia acesteia devine mai constants, biocenoza ajunge la stadiul de biocenozii complexii.

Durata acestor stadii lPoatef~f()laJI"te diderrta, in anumite conditii, Astfel in zonele emerse ale marilor l?i lacurilor, in care patrund exclusiv plante anuale, stadiul de grupare pionier poate dura numai plna la 3 ani, iar stadiul de grupare numai citiva ani.

Se deosebesc in acest sens biocenoze saturate, in care speciile venite din alte part! nu-si mai gasesc loe (cazul padurilor tropicale rezistente fata de invazii ale daunatorilor) si biocenoze nesaturate, in care se pot dezvolta specii emigrate din alte biacenoze (cazul biocenozelor de cultura din Europa ce sint nesaturate, Iiind susceptibile atacurilor unor daunatori).

Fiecare biocenoza se caracterizeaza pr irrcompozitia specifica si prin

-structura sau alcatuirea ei. '

. ~rin compozitia specijicii se intelege sortimentul speciilor de plante ~I animale care se gasesc Intr-o biocenoza, inciuzind toate grupele de organisme. Fiecare biocenoza se caracter izeaza priritr-un anumit sortin:ent si un numar de specii (care indica de Iapt, gradul de saturare a biotopului cu materie vie).

Pentru usurarea comparatiei diferitelor biocenoze se foloseste chiar 'c:-iteriul ?aturati;i in spec~i sau al cantitatii de specii dintr-u~ biotop, dintr--o biocenoza. Uriele biocenoze se deosebesc printr-o mare varietate de specii, alt:le, dimpotriva, au 0 ccmponenta mai putin bogata in specii.

Astfel ~lOcenozele padur-ii dense tropicale umede, de pilda, sint dintre . celAe ma~ bogate in specii, in timp ce biocenoza tundrei si a pustiului, smt pnntre cele mai sarace.

Prin structurii se inteleg~lcatuirea biocenozei. In cadrul acesteia 'se deoseibesc relatii cantitative intre indivizii apartinind la diferite specii s~~ ~i~mnde.nta de spedi.; prezenta si caracterul stratificarti (sau a1 reparhza::_ll spatiale a organismelor in biocenoza dupa orizonturile solului si d~pa str31tele. din mediul aerian); caracterul existentei animalelor in blOc~:lOza, schl~barea aspectului biocenozei (in legatura cu prezenta uriei -specll de planta sau de animal in biocenoza ~i care da aspectul general

I

,1,.,.,

!

.1

I

1

l

BIOTOP, DIOCENOZA, BIOGEOCENOZA, ECOsIs:r_E_M ~ _ __=1_=__31_

al acesteia), influentele reciproce dintre speciile care intr~. in compozitia unei biocenoze (simbioza, parazitismul, concurenta, relatllle trofice sau

de nutritie) (A. G. V 0 ron 0 v, 1963).

c. BIOGEOCENOZA, ECOStSTEM

Intre organismele vii ~i mediu, intre biocenoza si biotop, are loc un schimb permanent de substanta si energie.

Totali:tate1 mdsviz ilor unei specii oareoare d~l1It~-~ biOl:,en:oza formeaza populatia acestei specii. ~io:e.noz~ este a~cat':Ilta deci d.m popu:latiile diferitelor specii. Fiecare individ si rospectiv fIec~re s~ecle pos~a o 'cantitate de materie vie (biomasii) in care inmagazmeaza 0 energle

potentiala. . .

Din mteractiunee continua a biocenozei si biotopului ~a imitate dIa-:--

Iectica rezulta in diferite sectoare ale suprafetei .ge?grafIce. terestre. l?l acvatice unitati sistematice (comhinatii de sisteme biotice cu Slsteme abiotiee). A~este unitati complexe sint unita}i fUJ1lctionale de transformare a materiei si enel'giei. Ele au fost denumite de A. G. 'r: a n s 1 e y (1935} sisteme ecoioqice sau ecosisteme, iar de V. N. S u k a c I 0 v (1940, 1945,.

1947, 1964) biogeocenoze.

In stiinta in prezent exista doua tip uri de un ieati ce sint Iolosite

y ., ' • t l 'se deosebesc In-

in studiul biosferei: biogeocenoza l?i eCOSIS emu, care

tre ele.

Biogeocenoza, asa cum a fost determ!nat~ de. V. ~. ? u k a c i ~ ~~ constitute 0 unitate chorologka elementara a mvelI~ulm blO~eoc:nohc, a carei suprafata este delimitata prin sUi~r~fata bta~enOLJel (fIg. 30):

Insa biogeocenozele pot fi grupate in unitat! chorologl~ . de rang mal mare. Asemenea unitati au fost denumite bioqeoctiore (blOgeochora ele-

merrtara = biogeocenozi'i) (V. Alexandrova, 1971). .

Biogeocenoza fiind. 0 unitate ch:orolo:gic~, ~eprezinta 0 portl:meTO~ invelisului biage-ocenohc, care se eVIder:tl~a~~ Adm. a.:e.~ta pe toata g _ simea ,Aui,. pe baza principiu1ui omogemtatll Imb~narll tll't~r~r, compo. nentelor lui in limitele conturului dat (detennmat de hmIte~e unei fitocenoze d~pa S uk a e i 0 v); biogeocenoza include t~at: componentele invelisului biogeocenotic ce se af'Ia in cadrul acestorA Iimite. ~e .aceea, biogsocenozele (ca si biogeochorele de alte ranguri). sdnt po:,tmm care yin in contact una cu alta (adesea fiind legate prm treceri treptate),

insa nu se suprapun.

. 1 d uprafaf," paxmntului constitute

.. Complexul tuturor blOgeocenoze or e pe S I"" f bi f . ,,'

. 1 tui El' t x in cOIllponen ta lOS erei .,1

mvellsul biogeocenobc a aces uia, an ra . V d . hi A ta'n

'f • X • f"" a Illn erna SiC 1 res 1'-

oorespunde notirunii de "pehc:U~i:1 a Vle~ll. . . a a nrlcrobilor dar

elude nu nurnai inveIi/?ul veget~-l, lumea .m;lm1~ ~~ :bsol:ul dt ~i st;atele

si mediul in care patrund organtsmele, .adlCi:1 so .,1

inferioare aleatlIIlos~erei (V. N. S u k a c 1 0 v, 1964).

138

CAPITOLUL V.

Fig. 30. Schema biocenozei (dupa V. N. S u k a c i 0 v, 1964).

Ecosistemele se evidentiaza nu pe baza chorologica, ci dupa existenta lanturilor trofice, prin care se efectueaza fluxul de substanta si de energie introduse de organismele vii in procesul metabolismului (fig. 31).

De aceea, daca componentele ecosistemului Isi.nlt mobile, erpoate sa nu aiba limite fixe.

A doua deosebire importanta a ecosistemului de biogeochora consta in aceea ca in ecosistem nu este obligatoriu sa se includa toate componentele care exist a in limitele portiunii date. Chiar invers, pe unul ~i acelasi teritoriu sau acvatoriu pot fi eviden tiate, de regula, 0 multime de ecosisteme care se suprapun unele cu altele.

Ecologii care folosesc aceasta notiune deosebesc ecosisteme de diferite nivele - de 1a 0 planta cu mediu1 ei pina 1a biosfera in intregime.

Ca urmare, notiunile ecosistem ~i biogeoehora desi stnt legate de acelasi obiect, sint deosebite dupa modul de evldentiere a lor. Care dintre aceste notiuni trebuie sa fie lUa@ ca baza in studiu, depinde de sarcinile ce stau in fats cercetatorului. In aceasta privinta shlrt interesante punctele de vedere exprimate de E. M. L a v r e n k 0 si I. S c h mit h ii sen (1968).

Astfel, La v r e n k 0 dorind sa determine saporturile aoestor notiuni arata ca : "hiogeocenov.a este un ecosistem tn limitele fit~n.ozei~,

B10TOP. BIOCENOZA. BIOGEOCENOZA, ECOSISTEM

13&



Carnivore (ColJsumatori secundari)

)

. 31. Reprezentarea schematica a circulatiei energiei in

FIg. interiorul unui ecosistem (dupa G. L em e e, 1967).

. S h . t h i.i sen dezvoltind aceeru;;i idee, subllniaza ca "ec~~is~:~ul c est: Isistemul f~~ctional ec.?logi~ al holoce~~~~;i ~~~~e~a f~l~ sinonimul notiunii de blOgeocenoza). Din aceste pr d ·t· temul diul biogeoce~ozei nu va fi complet daca nu este oscopera SIS

ecologic ce Iactioneaza :i1I1 hmitele ei.

.:

Capitolul VI

DOMENIILE DE VIAJA ALE GLOBULUI TERESTRU

La supraf'ata Parnintulul mediile de viata sint variate, dar ele se pot reduce la trei medii principale; acvatic, terestrii si subteran, care Iorrneaza tot atitea domenii de viata. Un mediu antropic propriu-zis nu exista admitindu-se doar prezenta unor medii de inf'luenta umana (antropizate) care sint prezente Insa in toate cele trei domenii de viata,

A. DOMEHIUL ACVATIC

Dorneniul acvatic este deosebit de vast, cu oaractere fizico-chirnice ;;~ mecanice extrem de variate, care deterrnina conditii ecologice diferite. Ca urmare, in cadrul lui, datorita particularitatilor de concentratie in saruri, de aerare, temperatura, densitate adincime miscare

, ,.,

repartizarea organismelor este diferentiata. Deosebim de aceea, un domeniu al ape-lor marine si oceanice, al apelor salmastre, al lacurilor sarate, al apelor termale si un domeniu al apelor dulci.

1. DOMENIUL APELOR MA,RINE ~I OCEANICE

1) CARACTERELE FIZICO-CHIMICE

$1 MI~CARILE APELOR MARINE ~I OCEAN ICE

. .~) ~~pe~tura. Temperaturayapei marilor si oceanelor prezinta vanat~l. bldlm~nSlOnale, fapt ce are 0 deosebita importanta asupra distributiei organismeto- pe verticala si orizontata.

Regimul termic al apei este in relatio directa cu radiatia solara si puterea de retinere a caldurii de ditre apa.

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

141

La suprafata regimul termic al apei inregistreaza scaderi de la .ecuator (+ 30°C) spre poli (O°C) datorate zonalitatii climatice, variatillor anotimpuale si amplitudirnlor diurne ale temperaturii aerului, repartizari i maselor continentale, configuratiei tarmurilor precum si miscarflor apei (maree, valuri, curenti),

Valorile cele mai ridicate, la suprafata oceanelor, in zona intertropicala, in luna august, si anume : 35°C si Marea Rosie, 32°C pe tarmurile Asiei si Americii, Malaeziei (1. P i ~ 0 t a, 1970).

In luna f'ebruarie, temperatura apei prezinta valori mai ridicate, tot in zona intertropicala, de 20-24°C, inregistrind scaderi pina la OOC catre polio

Amplitudinile termice anotimpuale la ecuator prezinta valori reduse ~-3°C. Cu cit ne indepartam spre poli, acestea cresc in zona ternperata (6°C) si stationeaza in regiunile polare.

Oscilatiile in suprafata ale temperaturii apei provoaca la organisme diferente remarcabile in ceea ce prive9te procesele lor vitale, precum si distributia lor geografica.

Din datele existente asupra mersului temperaturilor apei oceanice, rezulta in af'ara de 0 repartitie in suprarf,ata (latftudiriala) si una in profunzime. Varlatiile pe verticala ale temperaturil apei sint conditionate de cantitatea de caldura absorbita de apa

in cursul anului ~i dir ijata pe calea conductibilitatii termice pina la anumite adincimi.

Stratifjcarca .terrnica a apei mar ilor si oceanelor presupune existents a trei straturi diferentiate ca valori terrnice si care la rindul .loractioneuza asupra repartitiei pe verticala a organismelor.

La latitudini mici si medii, stratul de apa de la suprafata ieste cuprins intre 10-30 m, iar la Iatitudini tropicale ajunge pina Ia 100 m. El se caracterizeaza prin temperaturi supuse variatiilor anotimpuale si diurne ale temperaturilor aerului, valoridor pe verticala ale salinitatii apei, valurilor 9i curentilor, Acest str.at a fost numit iermosjetii sau troposferii manna (G. L. CIa r k e, 1957) (fig. 32).

Dirrcolo de limitele amintite, pina la 1 500 m, temperatura scade uniform, formind asa-numitul strat termoclin,

La peste 1 500 m se instaleaza 0 temperatura relativ uniforma de 3_,(}°C, ell

se tnregistreaza in Gclful Persie 28°C in Marile

,2

:§: 200

~

~ 400r ~ 500r

Termochn permanent

800

1000

1200

ls,rat

profund

Fig. 32. Repartltla vertlcala a temperaturii in centrul Atlantlcului de Nord (dupa G. L.

C I ark e, 1957).

SchimbarHe sezoniere de temperatura Ia suprafata apei sint indicate pentru: aprilie (A); august (B); decembrie (C): fe-

bruarie (D).

CAPITOLUL VI.

exceptia latit~dintlor polare uz:ci: valorile scad. sub o-c. Notam prezenta stratului profund, rece ~l In zona ecuatoriala. Temperatura seazuta a aces tor ape se explica prin aportul apelor reci polare (-l°e si

chiar -2°C), cu densitate !ji greutate specifica mai mare. .

In straturile cele mai profunde ale oceanelor se inregtstreaza uneori cresteri adiaoatice de temperatura, datorate compresiunii apei si a

unor reactii chimice, .

Distrlbutia temperaturii apei pe verticals in mari este conditionata de _le~.a.tura _Io.r _ ~~ oceanul! d: pozitia lor geografica, precum' si de van~t~lle . sahmt~tl! pe vertlc~a. Nu vom gasi deci peste tot aceasta stra~lfl~atle termica deoarece, In Iunctie de condi.Wle locale exista diferentieri,

Astfel, marile inchise au un regim termic deosebit. Marea Mediterana, a care~ profunzime atinge si valori de 4 400 m i~i mentine pina la aceste adincimi 0 temperatura de + 12°e ori + 13°e chiar in luna cea mai rece, in timp ° ce in Oceanul Atlantic, la aceeasi 'adincime, temperatura este de + 2 C. Temperatura apelor de fund ale Mar ii Rosii n~ coboara 'r_:il,?odata n:ai jos de +21,6°e. Dar numarul vietuitoarelor d:n ac:st~. man este mal re~us fata de Atlantic, de unde se poate deduce ca variatiile de temperatura sint mai prielnice dezvolti:irii vietii.

_ e~nductibil~ta'tea calorica a apei fiind foarte mare, consumul de caldu~a necesara pentru :nentinerea unei temperaturi superioare aceleia a ape~ este mult ~al n~h{:at pentru un organism submers decit al unui organism care t~ale~te In aer libel'. Daca lucrul acesta este in genere fara Lli11 m~onv:meI1l.t prea mare pentru poikiloterme, mamiferele aovatice (c~~e, su"enid~. ~l foee) care au 0 temperatura ,Sluperioara aceleia a apei lr: car: tral~c ~i-o n:entin datcrita resplratiei aeriene prin care se ~eahze~:a. 0 o~ldatl~ mal _ acti,::_a ~i ~are are drept rezultat degajarea unei ~a_ntIta1;l, mal I_?an de ealdura. Ammalele acvatice au 0 masa considerabila de smg: (m raport cu }'!dele lor terestre) si dispozitive izolat~are, cum _ ar !l. stra.~ul de grasime de sub piele, care nu le permit pierderea cadurii mterioare.

~ mil Rae 0 v ita a aratat ca 0 Ioca ucisa in Antarctica !ji tinuta afara, Ja 0 tempera~ura de -20° mal era calda in interior dupa 24 ore de Ia impuscare. Din aees.t exemplu, reiese clar deosebita lmportanta a tesutul~~ ~dlPOS de sub plelea aeestor animaie pentru mentinerea tern-

peraturii interne a organismulut lor. .

,La aceste adapta:i organice se adauga migra~iile, Muite animale :nanne. stenoterm:, .. obl~nUl.te cu 0 anumita temperatura a anelor marine lI~trep:md. deplesari pe orizontala sau pe verticala, 0 data: eu sdidere~ diurna o~. anotimpuala a temperaturii apei. Unele organisme pelagice ~'? se !idlCa la suprafata de6ii in orele in care temperatura inre;>lsdtr;:.aza val_ori mai_ mici, !ndeosebi noaptea, eobortnd spre adincuri in ata ce ea mcepe sa creasea.

.. Avdem de-a face cu adevarate migratii anuale care se observa~ la

pimpc e (face . at ii) . 1 " .

rilor Astf 1 .!jl al'11 y a pmguIni, eomparaibile eu migratiile pasa-

. e, spre toamna focele !ji otariile boreale se aduna in anumi.te

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TF.RESTRU

143

r

punete si pornesc spre sud, pina in tinuturile tropicale, urmind curentil reci. In zona tropicala, in dreptul curentilor reci, aceste ani male due 0 viata arctica pina in primavara, cind se tnepotaza iar~i. In tinuturrle de bastina, pinguinii (sfeniscideIe) intreprind si ei migratli anotimpuale asemanatoare, pe 0 scara mai redusa, in emisfera sudica a pamlntului. Aeeste pasari, incapabile sa zboare, urmeaza ca 1?i pinipidele tot drumul curen til or reci.

Temperatura apei marii conditioneaza ~i repartitia geografica a reciIelor madreporlce, Formate din elemente stenoterme aeestea populeaza ape le calde ale marilor tropicale, ale carol' strate terrnice formeaza adevarate bariere in repartitia lor geografica (fig. 33).

b) Presiunea. Apa exercita asupra organismelor 0 presiune mult mai puternica decit aerul, Aceasta presiune externa a apei este echilibrata printr-una intern a a organismului, de aeeea~i valoare.

Unele animale acvatiee pot suporta presiuni deosebite : ca urmare au 0 distributie verticals foarte intinsa si se numese anima le euribare, Astfel este de exemplu, casalotul care poate cobori plna la 1000 metri. Altele dimpotriva, sint strict adaptate la anumite grade de presiune si de aceea ele se intilnesc numai la anumite adincimi, cu aceeasi presiune, fie foarte midi, fie foarte mare. Ele ne numesc animale stenobare. De pilda, anirnalele abisale sint stenobare de presiuni marl si aduse la suprafata, unde presiunea este midi, mor repede ; tesuturile lor adaptate la mare presiune osmotica se umfla si plesnesc, iar vezica inotatoare (la pesti) iese pe gura din pricina destinderii bruste a gazelor aflate Ia 0 presiune echivalenta cu a apelor abisale.

c) Densitatea si viscozltatea sint caracteristici fizice ale apei care variaza in functie de temperatura si salinitate. Ele influenteaza direct rezistenta de deplasare a organismelor.

Deosebita importanta pentru distributia goognrlica a vietuitoarelor marine, prezlnta !j>i miscar ile apei mari lor ~i oceaneloc : »alurile, maTeele si Cll reiuii.

d) Valurile sint produse de vint eare,chiar si in timpul celor mai violente furtuni pune in miscare numai stratele superificiale ale apei. La 0 adincime mai mare de 40 m actiunea valurilor nu se mai simte.

Forta izbirn valurilor asupra tarmuriior este enorma, fapt ce a Impuaadaptar! in acest sens organismelor din aceasta zona. Astfel, Balanus, crustaceu cu 0 cochllie calcaroasa conics, fixat solid de sttnca, midiile ingrarnadite in bancuri si lipite de substrat prin bisusul lor, exemplare de Patella, lipite prin puternica lor ventuza muschiulara, suporta usor actiunea celor rnai mari valuri, fara sa fie smulse.

Pe tarmurile stincoase, valurile prea puternice, impledlca multe plante sl animale de a se fixa, cu exceptia scobiturilor de dimensiuni varia bile ale sttncii.

In golfurile adapostite se dezvolta ins! 0 exuberanta vege<tatie de .ige, in care D:J.i~na nenumarate vertebrate.

\

.. _ ....

'\\~

. ~ ..... , ..... - ....

)'- ........

I "'\

\ \ ,

I I

I II

I -N CO) ..

.....

. ....

~

...

,

1

DOMENTILE DE VIATA ALE GLOBULUI TElRESTRU

us-

e) Miareele. Miscar ile mareelor de 2 ori in 24 de ore prezinta si ele influente asupra vegetatiei ~i faunei oceanice si marine. In timp ce in marile aproape inchlse, ca Mediterana, diferenta de nivel intre flux si reflux nu trece de 1 m, in marile deschise ea este considerabila (21 m in Marea Mdnecii) provocind curenti ce pot atinge 0 viteza de 15 km pe ora si chiar mai rnul t, indeosebi in stnimtorile inguste. Acesti curenti au 0 mare influenta pentru organismele care traiesc pe literal, ei inlocuind cu apa proaspata de mare apele indulcite ale estuarelor si modificind gradul de salinl tate.

Regi urrile de coasta ICU maree pu terriice smt.foarte neprielnice pentru animalele planctonice (aflate in suspensie), fragile, care sint rupte prin izbirea de tarm, Microplanctoriul nu suf'era nici un inconvenient. Tot asa nu pot trai aici nici animalele de temperatura si salinitate constanta care nu pot rarntne mai rnulta vreme pe uscat. Diferenta de temperatura intre aceea a aerului 9i a apei le ornoara, ca 9i lipsa deapa necesara respiratiel lor acvatice.

Valurile produse de maree ca si ridicarea periodica a nivelului apei due la anumite adaptari, nu numai l a anirnale ci si la plante. Aceste adaptari se rernarca in mod deosebit la mangrove (radacini adventive, arcuite si "in catahge", pneurnatofor i) si la unii pesti (respiratie cutanata).

f) Curentii marini, irideosebi ramuri le lor principale, au 0 considerabila irnportanta in distributia gcografica a animalelor 9i plantelor marine (vezi leap. III, Hidr-ochoria). A;;a e oazul pirripedelor si unai ales al pinguinilor, care inainteaza pina in apropiere de ecuator, acolo unde exists cur enti reci. Dimpotriva, zona recifelor de corali este redusa spatial tocmai de ei.

Cei mai multi dintre curenti urrneaza tot anul aceeasi directie ; altii, cum sint curentii musonici din Oceanul Indian il?i schimba directia dupa anotimpuri, dar nu si locul.

In dreptul insulei Terra Nove ourerrtul cald aU goJ.:fUJ1ui [1Il:tillIle~te curentul rece al Labradorului si la zona de atingere a acestor doi curen ti de temperaturi diferite, o multime de anirnale pelagice (planctonice si nectonice marunte) mol' din arnbele parti 9i servesc ca hrana pestilor Morhua. Acesti pesti impreuna cu alte genuri sint atrase aid in bancuri mari, condrtioriirid la rindul lor un pescuit intens.

Un urias curent rece, venind dinspre strdmtoarea Behring, de-a lungul coastelor Siberiei, duce banchiza de gheata spre Atlanticul de nord, carind lemne plutitoare varsate de fluviile Siberiei pe care sint transportate diferite organisme si laslndu-Ie pe coastele Groenlandei.

Atit curentii calzi cit si cei reci, au 0 mare irrrportanta pentru dis-. tributia geografica a vietuitoarelor, inlesnindu-le diseminarea si trans-, pontind la disltante mari oua'le si J.a['Ve2e multor nevertebrate fixate.

I 0 Blogeografle cd. 19.

\

146

CAPrrOLUL VI.

g) Salinitatea. Spre deosebire. de _ apele dulci, apa ~e. mare :ont~ne numeroase saruri dizolvate care-r maresc gradul de salinitate, ajungind in general la 35%0.

Dintre sarurile respective, procentul eel mai mare il are clorura de sodiu (27,373%0) dupa care urmeaza in proportie descrescinda : clorura de magneziu, sulf'atul de magnezlu, sulfatul de calciu, iar sub un gram la %0: clorura de potasiu, brornura de I?agn~ziu, caI1bonatul. de oalciu, clorura de rubidiu, metafosfatul de calciu, bicarbonatul de fier, bioxidul de siliciu.

In afara de aceste saruri se mai gasesc in cant.itati mai mici saruri .de iod, cupru, brom, aur etc.

Reaotia apei de mare este in general alcalina.

Salinitatea apei marilor si oceanelor variaza cu pozitia geografica . a acestora, cu suprafata lor, cu apele dulci pe care le primesc de pe uscat si cu clima uscaturilor respective.

A!'1a de pilda, marile inchise sau aproape inchise din zonele temperate in care fluviile aduc mereu apa dulce, au 0 salinitate foarte seazuta. Marea Neagra are 0 salinitate de 17,6%0, Marea Baltica primind in partea sa de sud-est 0 mare masa de apa dulce, contine 4 g saruri 'la litrul de apa, Mnga Stockholm ~i abia 0 jumatate de gram (0,60/,,) 'in golful Botnic.

Dimpotriva, marile inchise, interioare sau aproape inchise, din ZQ... :nele tropicale endoreice in care Iluviile lipsesc 11i evaporatia este accentuata au 0 salinitate f'oarte ridicata.

Marea Mediterana deasupra careia sufla vinturi calde si uscate ce 'vin dinspre Sahara ~i care provoaca 0 puternidi evaporatie este mult mai sarata ca Oceanul Atlantic, avind 0 salinitate de 38,6%0. Marea Rosie are 0 sadinitate si mai mare (46,5%0) ; Marea Moarta a carei apa are o densitate atit de mare (1,25) incit corpurile oamenilor plutesc la supramta e aIt1t de bOgl3,ta in saruri, indeosebi de magneziuvInclt pestii nu pot trai in apele ei.

J\Iarea Caspica are 0 salinitate ceva mai mica in partea de nord, unde primeste apele dulci ale fluviului Volga si mult mai mare in sud si est, unde golful Kara-Bogaz a devenit oadevarata mare suprasarata, .datorita evaporatiei puternice si aportului reclus din precipitatii ~i ape r;ontinentale.

Sa1inirI:JartJea lapei marilor varia~a ~i pe verticala, datorita oscilatlilor de temperatura, a'Vil!lid implicatii directe in dispurierea organtsmelor.

Unele vietuitoare se adapteaza strict la un anumit grad de salinitate si pier 0 data eu schimbarea acestui grad de salinitate. Asemenea orga-

nisme se numesc stenohaline ~emplu scrumbiile de mare). .

Exista insa 11i fiinte care pot suporta diferite grade de concentratie a salinitatil, putrnd trece usor ~i trai convenabil in ape cu salinitate deosebita. Acestea sint organisrne eurihaline. De pilda, somonul ~i anghilla, care se dezvolta in marl si urcd fluviile in epoca reproducerii, :sint fiil\te eurihaline tipice.

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TElRES'l'RU

H7

h) Gazele. In afara de saruri, apa mai contine dizolvate . diferite gaze ca : azot, oxigen, bioxid de carbon, hidrogen sUUu.rat etc., iar :a.ntitatea lor e in strrnsa legatura cu temperatura apei. Astfel, man le calde con tin cantitati mal mid de gaze decit cele pol-:re, dato~ita. faptului ca apa rece dizolva 0 cantitate mai mare de gaze, indeosebi oxigen.

Stirn ca in aer oxigenul se afla in proportie de 20,80/0 ; azotul 79,20;0 ;~ bioxidul de carbon 0,0040/0• In apa mari lor, la 0 temperatura de +5°" oxigenul se afla intr-o proportie de 0,750/0; azotul de 1,360/0; bioxidul de carbon de 0,060/0• La 0 temperatura mai ridicata (de +20°) oxigenul se afla in cantitate de 0,720/0; azotul de 1,070;0; bioxidul de car-, bon de 0,030;0, deci in cantitati mai mid .

Marea Neagra are oxigen numai in patura superioara a apelor sale,_ datorita circulatiei verticale care :improspateaza apa pina la 200 m . Sub ace asia limita apa este lipsita de oxigen in schimb e bogata In hidrogen sulfurat~i bioxid de carbon, din lipsa curentilor verticali (deconvectie). Fenomenulare 0 consecinta directa pentru lumea vie, in Marea Neagra lipsind fauna abisala, caci nu exista gazele necesare in-. tretiner iiarder ilor din organismul lor.

Animalele care au fost intotdeauna acvatice, sint adaptate pentru a respira oxigenul dizolvat in apa. Proportia oxigenului (3-10 em" la litrul de apa) care ajunge in contactcu organele lor respiratorii (branhii, piele) e mult mai slaba ca aceea de care dispun animalele terestre ce traiesc in aer (210 m3 la litrul de laer). Deaici rezulta ca fiintele cu respiratie acvatica nu pot absorbi~i consuma pentru arderile din organismul lor decit 0 cantitate relativ slabs de oxigen.

i) Lumina. Patrunzind in apa, razele soarelui se descompun in cele 7 cornponente ale spectrului vizibilcare Iormeaza lumina alba. Aoeste . componente sint absorbite pe rind, pe masura ce coboara in adincime.

Primele care sint iabsorbite sirrt radiatrile rosii. Ele dispar cu totul la 0 adincime de 30 m. Algele care tratesc sub aceasta adincime, au un pigment special (ficoeritrina) ce foloseste radiatiile care au mai ramas.

Ultirnele radiatii ale spectrului solar care sint absorbite sl dispar- 1?i ele la 0 adincime de 200 m, sint cele violete, determinind limita in adincime a vegetatiei marine (de alge) ; dincolo de aceasta Iimlta viata vegetala nu mai e cu putinta.

Sub 200 m, pina la 1 000 m adincime patrund numai radiatille ultra-. violete, invizibile.

Daca viata vegetala e posibila ~n marl pdna la 0 admcime de 200 m, ... adica pina unde patrund ultirnele radiatii vizibitle ale 1uminii, viata ani-. mala se poate dezvolta de la suprafata pina la cele mai mari adincimi ale marilor ~i oceanelor; aici anirnalele ~~i produc singure lumina (bio[otoqeneza) prin organe speciale (organe jotogene). Biofotogeneza e ac-" tiunea unui ferment (lucije'TYlza) asupra unei substante organics (luci- .. jerina), ce devine asttiel Iuminoasji.

146

CAPrrOLUL VI.

g) Salinitatea. Spre deosebire de apele dulci, apa de mare contine numeroase saruri dizolvate care-i maresc gradul de salinitate, ajungind in general la 35%0.

Dintre sarurile respective, procentul cel mai mare il are clorura ,de sodiu (27,373%0) dupa care urrneaza in proportie descrescinda : clorura de magnezru, sulfatul de magneziu, sulfatul de calciu, iar sub un gram la %0: clorura de potasiu, bromura de ~agn~ziu, carbonatul. de calciu, clorura de rubidiu, metafosfatul de calciu, bicarbonatul de fier, bioxidul de siliciu.

In afara de aceste saruri se mai gasesc in cantitati mai mici saruri .de iod, cupru, brom, aur etc.

Reaotia apei de mare este in general alcalina,

Salinitatea apei marilor si oeeanelor variaza cu pozitia geografica . a acestora, cu suprafata lor, cu apele dulci pe care le primesc de pe uscat si cu clima uscaturilor respective.

Asa de pilda, marile inchise sau aproape inchise din zonele temperate in care fluviile aduc mereu apa dulce, au 0 salinitate foarte seazuta, Marea Neagra are 0 salinitate de 17,6%0, Marea Baltica primind in partea sa de sud-est 0 mare masa de apa dulce, contine 4 g sarurl 112 litrul de apii, liIngii Stockholm si abia 0 [umatate de gram (0,6~.8) in golful Botnic.

Dimpotriva, rna rile inchise, interioare sau aproape inchise, din zomele tropicale endoreice in care fluviile lipsesc ~i evaporatia este accentuata au 0 salinitate foarte ridicata.

Marea Mediterana deasupra careia sufla vinturi calde ~i uscate ce vin dinspre Sahara si care provoaca 0 puternica evaporatie este mult mai sarata ca Oceanul Atlantic, avind 0 salinitate de 38,6%0. Mares Rosie are 0 sailiniitJate 'Ii mai mare (46,5%0) ; Marea Moarta a carei apa are o densitate atit de mare {1,25) incit corpurile oamenilor plutesc la suprafatii e altit de bogata in saruri, indeosebi de magnez1u,indt pestii nu pot triii in apele ei.

Marea Caspica are 0 salinitate ceva mai mica in parte a de nord, unde pr imeste apele dulci ale fluviului Volga si mult mai mare in sud si est, unde golful Kara-Bogaz a devenit 0 adevarata mare suprasarata, datorita evaporatiei puternice ~i aportului redus din precipitatii ~i ape contlnentale.

&rlinirtJalbea lapei miiri:l.orvarialza si pe verticals, datorita oscilatiilor de temperatura, avimd ill1lPlieatii directe in dispunerea organismelor.

Unele vietuitoara se adapteaza strict la un anumit grad de salinitate .si pier 0 data cu schimbarea acestui grad de salinitate. Asemenea organisme se numesc stenohaJine (exemplu scrumbiile de mare).

Exista Insa si fiinte care pot suporta diferite grade de concentratie a salinrtattt, putfnd trece usor ~i triii convenabil in ape cu salinitate deosebita. Acestea sint organisme eurihaline. De pilda, somonul si an~hirla, care se dezvolta in mari !iii urea fluviile in €'poca reproducerii, ~int fiiltte eurihaline tipice.

..

DOMENITLE DE VIATA ALE GLOBULUI TE)RESTRU

147

h) Gazele, In afara de saruri, apa mai contine dizolvate diferite gaze ca : azot, oxigen, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc., iar oontitatea lor e in strrnsa legatura cu temperatura apei. Astfel, marile calde con tin cantitati mai mid de gaze decit cele pol are, datorita faptului cii apa rece diz'olva 0 cantitate mai mare de gaze, indeosebi oxigen.

Stirn ca in aer oxigenul se afla in proportie de 20,8% ; azotul 79,20/0 ;' bioxidul de carbon 0,0040/0• In apa marilor, la 0 temperatura de +5°, oxigenud se afla mtr-o proportie de 0,75%; azotul de 1,36%; bioxidul de carbon de 0,06%. La 0 temperatura mai ridicata (de +20°) oxigenul se aflii in cantitate de 0,72%; azotul de 1,07%; bioxidul de carbon de 0,03%, deci in cantitati mai mid.

Marea Neagra are oxigen numai in patura superioara a apelor sale., datorita circulatiei verticale care improspateaza apa ptna la 200 m . Sub aceasta limita apa este Iipsita de oxigen in schimb e bogata in hidrogen sulfurat si bioxid de carbon, din Iipsacurentllor vertic ali (de. convectie), Fenomenul are 0 consecinta directa pentru lumea vie, in Marea Neagra lipsind fauna abisala, caci nu exista gazele necesare in-. tr etinerii arderilor din organismul lor.

Animalelo care au fost intotdeaunaacvatice, sint adaptate pentru a respira oxigenul dizolvat in apa. Proportia oxigenului (3-10 cm'' la Iitrul de apa) care ajunge in contact cu organele lor respiratorii (branhii., piele) e mult mai slaba ca aceea de care dispun animalele terestre ce tr aiesc in aer (210 m3 la litrul de aer). De aici rezulta cii fiintele cu respiratie iacvatica nu pot absorbi si consuma pentru arderile din organismul lor decit 0 cantitate relativ slaba de oxigen.

i) Lumina. Patrunzind in apa, razele soarelui se descompun in cele. 7 componente ale spectrului vizibil care formeaza lumina alba. Aceste componente sint absorbite pe rind, pe masura ce coboara in ad.indme.

Primele care sint absorbite slnt radiatiile rosii, Ele dispar cu totul la 0 adincime de 30 m. Algele care traiesc sub aeeasta adincime, au un pigment special (fieoerttrina) ce foloseste radiatitle care au mai ramas.

Ultimele radiatii ale spectrului solar care stnt absorbite ~i disparsi ele la 0 adincirne de 200 m, sint cele violete, determinind limita in adincime a vegetatiei marine (de alge) ; din colo de aceasta limits viata vegetala n u mai e cu putintii.

Sub 200 m, pina la 1 000 m adincime patrund numai radiatiile ultra-. violete, invizibile.

Daca viata vegetala e posibrla ~n marl pina la 0 adincime de 200 m, .. adica pina unde patrund ultimele radiatii vizfbide ale luminii, viata ani-. mala se poate dezvolta de la suprafata pina la cele mai marl adincirni ale marilor si oceanelor ; aid animalele i~i produc singure lumina (biofotogenezii) prin organe speciale (organe fotogene). Biofotogeneza e ac-. tiunea unui ferment (Iuciferoza) asupra unei substante organ ice (luci-; ferina), oe devine asltfell Iuminoasa.

10 .

148

CAPITOLUL VI.

2) VIATA iN MARl ~I OCEANE

Conditionata de inf'luenta Iactoriilor ecologici analizati, viata in mart si ooeane se desfasoara diferentiat. Adiricimea apei si caracteristicile substratului marin sint elementele de baza ale me diu lui marin, ele dirijind ceilalti factori .~i implicit reparti~ia~i localizarea organismelor.

Mediul marin prin particularrtatile sale comporta 0 zonali tate verticala (de adrncime) si una orizontala (de la tarm spre larg).

G. L e m e e (1967) deosebeste 0 zona neritica ce corespunde in generalcu platforma continentals, unde apele sint putin adinci si prezinta caractere favorabile dezvoltar ii vietii. In Iarg dis tinge 0 zona oceanica, ale carei ape sint relativ constante din punct de vedere fizico-chimic.

J. 1\1. Per e s (1961), analizind conditiile ecologice marine, arata ca, daca tiriem seama de factorii mediului marin si nu de adincime, pot fi dlfer entiate un sistem. liiorai (zona litorala) sau fital si un sisteni pro_fund sau afital. Aceste doua grupari icorespund de fapt zonelor de pa-

trundere a luminii : eufoticii san afoticii.

Noi am del imitat, :tinlnd searna de oaracteristrcile m=diului, 0 zona liioralii si una abisaui pe ver ticala si 0 zona litoralii si una pelaqicii pe orrzontala (fig. 34).

a. Zona litoralii

Uscatul coboara sub nivelul marii cu 0 panta variabila, dar destul de slaba, prna la 0 adincime deaproximativ 200 m. Aceasta portiune este cunoscuta sub numele de platforms contineritala ori zona litorala. Relieful submarin nu prezirita vaici variatii prea marl, faciesurile sale conditionirid prezenta diverselor biocenoze marine. El este acoperit, in general, cu miluri fi ne vsi pe alccuri cu materiale mai grosiere,

_ Plarforma co,?llfI{'f/ralj--~

L.. lona Mora/a _ ___..<---~ /Ma /Jelag/r.a

I

,

,

Orgafilsme planctomce

Organlsme nectonice__

lona ab/saliJ Organisme bentomte

Fig. :34. Zonele ecologice marine l1i asociatiile lor principale.

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TEiRESTRU

149

rezultate din aportul riurilor, ghetari lor, vulcanilor ori distrugerii falezelor sub actiunea valurilor, prezentind faciesur i stincoase, nisipoase sau miloase.

Temperatura apei este var iabila, gasindu-se sub influen ta directa a radiatiilor solare, oscilatii.lor anotimpuale ale temperaturii aerului si actiunii curentilor.

Abundenta de lumina, indeosebi in patur ile superficiale ale apei are ca urmare prezenta unei vegetatii bogate cu 0 mare varietate de forme si culori.

, Mobilitatea apei, produsa de valuri, maree ori curenti, indeosebi in par tile superficiale, a condus la aparitia unor adaptari specifice, atit 1a anirnale cit si la plante.

Zona Jitorala se caracterizeaza printr-o bogatie de specii dar si 0 densitate sporita a organismelor vegetale si animale, tocmai ca 0 reflectare a conditiilor de me diu deosebit de favorabile dezvoltarii biocenozelor marine.

'['inind seama de par ticulari tatile mediului marin in zona litorala, J. M. Per e s (1961) a deosebit mai multe etaje, ocupate de biocenoze caracteristice. Intrealtele el a distins :

- Etajul su.pralitoral, umezit de apa marii prin valuri si maree maxirne, fara a fi insa su:bmers. Aid lsi due viata alge rosii (Cyanophyceae), fanerogame halofile, Iicheni , gasteropode, unel Izcpode csi decapode, coleoptere, crustacee, organisme adaptate la viata aeriana ;

- Etajul mediolitoral, aflat sub actiunea mareelor si caracterizat prin substraturi stincoase, mobile si mi loase. Apa, putin adinca, permite patrunderea razelor solare ~i variatii termice anotimpuale. Sint frecvente aici variatii de salinitate. In functie de cele trei substraturi sint prezenti reprezentariti ai e,lgelor heliofi1~ Chlorophyceae, Pheophyceee etc. ~ifunerogame din famil ia Zosteracoae. Regnul animal este reprezenrtart prin ciripedul Chtamalusl anelide(Nereis diversicolor), gaste- J

ropodo (Hydrobia ulixie}, cruSlte.iCee: echincderme, Iarnel ibranhiate (My a ?

arenaria), iPeI!;i'tj etc. ;

- Etajul infralitoral, reprezentat prin acea parte a platformei c()ntinerrtale care desi are I8IP~ foarite putin adinci l1'U este miciodata emersa, Substratul acestui etaj este bine luminat fapt exprimat si prin marea densitate a algelor brune fotofile si a recifelor coraligene, indeosebi in zonele tropica1e ale Oceanului Planetar.

Faciesul stincos ail acestui etaj este populat de alge (Custoseira, Fucus, Macrocustis], moluste, crustacei, pesti etc. Nu Iipsesc de aid

pe faciesurile nisipoase Zostera, Posidonia, Cymodocga si uneori repre- _, L zentanti ai diatomeelor.

In marile tropicale, cu ape calde bine luminate, aerate ~i cu salinit~te ridioata, sint prezenti madrepori constituind recife coraligene, Ace~tia formeaza simbioze cu alge, formanifere, crustacei, pesti etc. ;

- Etajul circalitoral a carui limita inferioara corespunde adincimii de - 200 m a platformei eontlnentale, iar cea superloara unei

150

CAPITOLUL VI.

adincimi ce variaza intre - 15 si - 80 m. Apele sint deci adinci, slab luminate, cu temperaturi mai reduse. Ele constituie un mediu prielnic pentru algele sciafile intre care cele mai numeroase stnt algele rosii, prezente in toate faciesurile etajului.

Zona litorala prezinta deci a flora si 0 fauna foarte bogata, adaptata la conditiile de mediu de aici. Desi unele animale litorale (pesti, stele de mare, crabi), se comporta indiferent fata de caracterul substratului, majoritatea sint strict legate de un anumit tip de substrat. Vietuitoarele vcare traiesc pe funduri, fixate sau tirttoare, fie slab tnotatoare, Iorrneaza berithosul (benthos =lfund).

In b i 0 top uri s tin co as e sint organisme fixate, bentonice, ca : spongieri, briozoare, celenterate sedentare, antozoare, in colonii (cor alii) sau izolate (actinii), crustacee ciripede (Balanus ~i Lepas], viermi tubicoli, din cei care traiesc in tuburi calcaroase. Chordatele stnt reprezentate prin ascidii, izolate si coloniale, Scoicile care traiesc aici sint c1intre cele cu "piciorul" mai slab dezvoltat si care prezinta un pamatuf de fire (byssus) prin care animalele sint fixate de stinci, spre exemplu, midiile. Melcii mar in i sint in numar mai mare in acest biotop, fapt care se explica prin rnodul lor de a se misca prin alunecare, ceea ee pe un substrat moale nu ar fi posibil.

Uncle animale au 0 crusta sau 0 cochilie tare (Patella) ce le apara de lovitur ile valurilor, cit si de cele ale pietrelor an trenate de valuri. Altele pot sa perforeze stincile, pietrele ~i alte obiecte tari, sapind canale lungi ce le servesc drept adapost, Asa sint unele moluste (Lithophaga mytiloides), crustacei, viermi, echinide, spongieri (Clione), care sfredelese pietrele prin frecare, sau actioneaza chimic asupra valvelor ori folosese arnbele mijloace. Exista si anirnale care sfredelesc lemnul, cum sint : molustele din genul Teredo ~i unii crustacei.

I n b i 0 top uri 1 e c u sub s t rat mob i 1 (mil os sau I11S1- pos) traiesc animale prevazute cu 0 crusta relativ slaba, cu adaptari pentru a se putea ingropa in substrat sau pentru a-I sapa. A~ sint unii vienni, lamelibranhiate, unele echinoderme (holoturii, stele de mare, arici de mare), multe crustacee (crevete, erabi, raci) care traiesc de obicei in galeriile pe care le fac in substratul moale. Pe fundurile nisipoase traiesc pest! pleuronectizi (cambule, calcani etc.). Pentru saparea nisipului ~i cautarea hranei zarganul are 0 gura cu maxilare Ioarte lungi, iar pestele ferastrau, un rostru prevazut cu dinti.

Biocenoza desisurilor de alge <:i ierburi marine. Pestii care traiesc in desisurile de alge (caracteristice pentru substratul tare) si de Ierburi marine qce cresc pe substratul moale), au un corp lung cum slnt acele de mare. (Syngnathidele), iar rudele apropiate ale acestora, calutil de mare (Htppocampus), plutesc fn pozitlc verticala, cu ajutorul lnotatoarei dorsale, in timp ce cu coada lor agatataare se fixeaza de plante.

In coloritul pestilor litorali mare r!'i.spindire au nuantele cafenii, brune, roseate, care se confunda cu culoarea substratului si a desisuri lor de alge, Unii pot sa-i~i schimbe culoarea dupa mediu. La 0 serie

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TElRESTRU

151

de pesti, nu numai culoarea ci chiar ~i forma corpului si diferitele excrescente care ii acopera seamana cu obiectele mediului Inconjurator . Astfel, Lophius pindeste prada stind culcat pe fundul marri. EI seamana cu 0 piatra acoperita de alge. De 0 parte si de alta a eorpului sau s-au dezvoltat mici excrescente ale pielii, iar de-a lungul spatelui, 0 serie de radii libere. Unii caluti de mare care traiesc printre algele submerse, cum e mai ales Phyllopteryx eques de pe coastele Australiei, au corpul ~i mai bine armonizat cu mediul inconjurator.

Mangrove (paletuvieri). Coastele netede ale oceanelor in zona tropicala a globului terestru, care nu sint expuse unor izbituri prea puternice ale valur ilor, sint tivite de 0 padure scunda de tufisuri in care predomina Rhizophora. Aceste tufisuri se numesc mangrove.

Pe globul terestru se deosebesc doua regiuni de mangrove:

- regiunea de est (Oceanele Indian~i Pacific) care include coastele estice~i sud-vestice ale Asiei, coastele Australiei, Microneziei si tarmul rasaritean al Africii. Din punct de vedere floristic aceasta regiune es~e relativ bogata avirrd aproape 22 de specii de plante;

- regrunea de vest (Oceanul Atlantic) ce se intinde in lungul tarmului apusean al Africii ~i tarmuhn rasa rite an al Americii de Sud si Centrale.

In components desisurilor de mangrove din aceasta regiune, intra patru specii. Aceasta repartitie a mangrovelor se explica prin transportul Iructelor datorita curentilor marini : curentul australian de vest, pentru Oceanul Indian !?i curentul Benguelei, continuat prin curentul Braziliei si Guineii, pentru partea sudica a Oceanului Atlantic, intre Africa si America de Sud.

Recife madreporice. Recifele madreporice sint constructii oalcaroase, adevarate ziduri de piatra, oladite de madrepori la marginea continentelor sau in jurul insulelor din Iargul marii, in zona tropicala.

Madreporii sint animale coloniale, de exemplu Madrepora, Porites, Tubiru;iria, variate in privinta coloritului si fonnei (arborescente, fungifo~eadica in forma de ciuperca, sferoidale etc.), dintre care unele contin prna la 90% calcar. La aeestea se adauga alcionarii (Heliopora); hidraril (Millepora), algele calcaroase (Nullipora), briozoarele ~i foraminiferele. Acestea din urrna [oaca rolul de ciment ~i mortar, astupind interstitiile construotioj si transformtnd-o Intr-o roca tare ~i compacta.

Mai traiesc aici si alti comensali care se adapostesc in numeroasele scobiturr si crapaturi ale recifelor ca: numerosi spongieri, moluste, viermi tubicoli, anelidul Eunice etc.

Madreporii nu se pot dezvolta deeit intr-o apa bine luminata, lun:ina fiind necesara mai ales aLgelor simbiotice eare traiesc in tesutunle polipilor, foarte limpede, bine aerisita, sarata (27-38 grame de sare la Iitru de apa) si calda tot timpului anului (25-30°C).

Pentru aceste motive coloniile de madrepori nu se pot dezvolta decit in rnarlle calde din zona tropicala a globului terestru, pilla la latitudinile de 30° nord si sud (afara de zona Insulelor Bermude UIl ••

152

CAPITOLUL VI.

Laquna Ato! cample!

I I I I I

~1:1---~~~~----~~~'~----~--------------Om

- - -- - - - - - --i45~

Talm

• I

J I J I

Iftdlli tnfrgin~e

J I I J I

J I

'Laguna

I J I J I I

InsuM I

Recna bariera I

I

Alo/incomplel I

G) o If? ~
-, ~
c#
I I
, ; , , I
, J J J
, I Rec/fa I J I I J _
: i oo,iera I I InsulJ I
, La!Juna J Laguna I
: Repf_a AlOl ),101 A 101 mcomp/et
I marg/!7a~e
liitm Fig. 35. Tipuri de recife madreporice.

din pricina c~rer:t~lui Golf,!lu~ ating Jatitudinea de 32° nord), traind ~e la sup!'afata pina la o. adincirne de 40-50 m, adica pina unde agitatI'~ v~lur~lor aeriseste bme apa si indreptindu-se in cresterea lor in

directia din care bat valurile, tot pentru acelasi motiv. .

In afar!i de ~bundenta de lumina, oxigen $i caldura, exista aici foarte multa hrana 9i tot felul de adaposturi foarte sigure.

Constructiile madreporilor sint de trei feluri (fig. 35) :

--:- ~ecife margina$e sau de coasta, lipite de marairiea uscatului sau a. ~nel msule in asa chip incit in timpul refluxuiut se poate trece cu piciorul de pe uscat pe recifa ;

d .-: recife b?riera, formind in marginea uscatului sau a insulelor la ~ d~par:.tare mal m~re, centuri0e piatra, separate printr-o laguna lo~gi-

u n~a~a: Ambele tipuri de recife e.xista pe coastele Noii Caledonii si se pot lIPI mtre ele, fie lateral, fie in lungime ;

1 . - atolii, insuli:te mai mult sau mai putin circulare construite 'In

. argu] m - .. d .,

arn, eparte de continent, pe coastele vreunei insule vulcanice

sau deasupra vreunui mamelon submarin.

DOMENIILl': DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

153

Ca pe orice substrat tare, pe recife traiesc animale fixate: diferite genuri de spongieri, ascidii, coralieri izolati, lipsiti de schelet, actinii, dintre care unele ating dlmensiuni uriase, avind un diametru de peste un metru, apoi numeroase genuri de scoici cu cochilii foarte groase,d.iferite genuri de stridii, scoici de margaritar (Pinctada), tridacne uriase care cintaresc peste 250 kg.

Variate sint $i animalele tiritoare : diferite genuri de viermi, melei, echinoderms (arici de mare, cu spini lungi si ascutiti, stele de mare, ofiuride, holoturti sau castraveti de mare, comestibili in stare usoata) , crustacei (crabi si raci de mare) de diferite forme.

Animalele inotatoare si n.t reprezentate mai ales prin pesti, numeT09i si var iati ca forma. Culoarea argintie, atit de raspindita in lumea pestilor, se intilneste foarte rar la speciile care traiesc in recifele de corali. In schimb 0 serie de pesti din di:ferite grupe care traiesc aici au maxilarele ascutite in forma de cioc, cu care ciugulesc ramurile coralilor .

. Redfele madreporice ale Insulelor Sonde sint populate de serpi marini foarte veniriosi. La radacin ile palmierilor de cocos ce cresc pe atoli, l$i sapa adapostul racul Birgus latro care se hraneste cu nuci de cocos,

b. Zona pelagid

Zona pelagica se intinde pe orizontala, in continuarea zonei litorale, cuprinzind deci patura de apa din largul marii, In adincimc, ea depaseste U90r limita de patrundere a luminii, ajungind pina la oca - 500 m.

Zona din largul marii, de la supraf'ata apei pina la adincimea de - 200 m, limita extrema de patrundere a Iumirrii solare, Iormeaza zona pelaqicii neritica diafana (eufotica), Cea de la - 200 pina la - 500 m adincime, lipsita de lumina, constituie zona peiaqicii bathialii (afotica).

Zona pelagica se oaracterizeaza prin: rnarea omogenitate a mediului¥:vatic, de unde lipsa unor biotopuri diferentiate, lipsa substratului, lipsa adaposturilor in care animalele sa se poata ascunde de dusmani sau sa pindeasca prada.

Viata in zona pelagica este alcatuita din organisme marunte Iipsite de mijloace proprii de locomotie, aflate in stare de suspensie in apa, transportate pasiv de curenti9i valuri sau care se misca cu mijloace de locomotie slabe.

Aceste organisme Iormeaza planctonuI (planktos=ratacitor), deosebindu-se un fitoplancton si un zooplancton. In afara acestora exista ins a si organismece poseda mijloace proprii de locomotli 19i care constituie nectonul (nektos = miscator).

Fitoplanctonul neritic cind se inttlneste deasupra platforrnelor continentale si pelagic (oceanic) cind pluteste deasupra marilor depresiuni submarine, este reprezentat predominant din alge monocelulare. Aceste alge, divers colorate dau culoarea marilor in care se dezvolta mai intens.

· Ast~el, _ Tricnodesmium erythreum, 0 alga rosie, com una in Marea Rosie, 11 da 0 culoare rosietica : Nodularia spumigena adesea foarte abun?en~a in Mar~a .BaWdi, Ii da 0 culoare verde-cen'~ie dupa pigmentii ei : Ttialassiosina, Chaetoceras 1?i Rhinosolenia diatomee foarte raspindite in marile din jurul Polului Nord, le da ac~tora 0 coloratie

cafeniu-verzuie. '

A Unele pe:idinee produ~ 13~ina, iar toamna, cind aceste alge exists in mare cantitate, ca de pilda m M. Nordului apele apar fosforescente

de parca ar 1i aprinse. '

A~bastrul curat ~l largurilor marilor e un semn de lipsa a fitoplanctonu.l~l.. De altfel, diatomeele pelagice se prezinta in aceleasi mari in cantitati foar!e A variabile, in. strins.a legatura cu anotimpul. Unele pot ap~re deodata in mase iconsiderabile, in urma unei abundente inmultlI~1 .ce are l~c cir;-d c~nd~tiile sint mai prielnice, apoi dupa citeva saptan:m1 sau chiar zile sa dispara cu desavirsire, fara urma, In marile reci ~~ temperate aceste aparitii in masa au loc de doua ori pe an : primavara ~l toamna.

Zooplanctonul neritic este alcatuit din animale mici, in majoritate microscopi ce.

El e format mai ales din protozoare, ca de pilda noctilucele, care fac marea Iosforescenta, apoi foraminiferele (Globigerina) sl radiolarii. Celenteratele sint reprezentate prin meduze atit de diafane inctt prin corpul lor transparent nu se vad decit organele de reproducere, colorate in rosu sau violet, apoi ctenofori si sifonofori ; vierrnii, prin nemertieni 9i chetognati (Sagitta); sint 9i unele moluste pelagice (heteropode si pteropode), cu care se hranesc balenele, crustacei marunti mai ales

copepozi. . ,

Zooplancionui pelagic este alcatuit din animale cu miscari proprir slabe ce au 0 densitate putin superioara apei in oare vtraiesc. Tesutur~le lor .contin 0 enorma cantitate de apa, ceeace:;;i explica transparenta 71 consistenta lor gelatincasa. Sclieletele lor sint extrem de recluse pentru acelasi motiv : carapaccle lor sint foarte subtiri : scheletul sf s?lzii pe9ti90ril~r. pelagici sint decalcifiati si usori. Organ~le de plutire sint comune (basici cu gaze, valuri, picaturi de ulei etc.). Fosforescenta ~te, d_uP? cum am vazut, Irecventa (Noctiluca, Purosoma). Organele de s~mtun smt dezvolt~te, ochii sint adesea foarte mari, ca la cefalopodele ~l ~crustaceul Hl!perz~. In plus au statociste pentru echilibru. In genere, animalele pelagice din plancton sint atit de transparente Incit nici nu se pot adese<: di~tin_ge. din ~pa (ctenofori). A1teori, in mijlocul corpului t~ansparent, l~gran:adlrea viscerelor e variat si viu colorata (ca la salpi ~~ meduze). Clr;-d smt ~olorate,. pelagicele de suprafata sint albastre sau vlO~ete (ca Actzna msmuis, aPQ.:_ Velella), in timp ce bathypelagicele stnt mal rar albastre, avind mai adesea culori inchise : negricioase, brune sau rosu-vni,

Animalele peIagice se remardi prin marea lor fecunditate printr-o fezv~ltare foarte repede. Din ouale lor, depuse 1a supraiata ~arii ies arve e ce constituie bancuri uri~e. Astfel velele albastr~ pot f~rma

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TElRESTRU

155

bancuri Iungi de 260 km si late de 3 km (cam 400 milioane de indivizi):

N()C'tiilucele, meduzele, 'CO~zii, SI8JJpii, I8lPendilCuliariNe, rpyroso~ele, apoi pesti 'C8 hamstile, sardinele, heringii (acestia fiidlnd parte d.m necton ~i fiind, prin larvele lor, pelagice temporare), produc bancuri de larve

planctonice tot atit de uriase, _ .. ~ -

La un litru de apa din largul marn se ga~esc. de regu~a cam

3 000-12 000 de vietuitoare microscopice (plante si animale). Citra cea mai mare s-a inregistrat in zona polagica cu;prir:sa la 0 :adinc~me intre 10-50 m. M.ai sus de 10 m se gasesc pe jumatate mal putine ca la 50 m - iar la 0 adlncrme de 100 m se mai ana numai a zecea parte din aceeasi proportie. Acelasi lucru se observa si in portiunea neritica

a zonei pelagice.

Zooplanctonul sufera, ca si fitoplanctonul, variatii anuale, sezoniere (In legatura cu epoca de reproducere) iii cliurne (in raport cu lumina).

Seara, zooplanctonul a1catuit din specii lucifuge se ridica la suprafata apei unde ramine toata noaptea - iar dimineata coboara in Intuncricul adineurilor. Spedile ludfile, mai putine la numar, Iac manevre inverse, adica urea dimineata la suprafata si ooboara seara in adincime. in tot cazul, cum incepe sa sufle vin tul si marea sa se agite, zooplanctonul coboara indata in adincuri.

Rasptndirea planctonului este influentata de latitudine. Marile polare si in genere marile reci foarte bogate in plancton, determina abundeni;Ja'pe~ltilor ,in zonele de pescuit imtens (morhua, heringl, sardine).

Spre ecuator, numarul speciilor creste, in timp ce nurnarul indivizilor scade : latitudinile mari sint deci bogate cantitativ dar sarace

calitativ.

Adaptarile organismelor planctonice, care le ingaiduie sa se gaseasea in apa in stare de suspensie si sa plut:asca pasiv ori sa faca ~f~r: turi foarte slabe pentru a pluti sint urmatoarele: greutatea specifics a corpului lor nu depaseste pe aceea a c.pei, flCllPt care se dlalbor~<te insuficientei dezvoltarli scheletului sl saturari! cu apa a tesutunlor, ca si prezentei incluziunilor de grasime sau a unor. cantitati de .c:er care joaca rolul de organe de plutire; mult_: orgamsme. planctonice au variate expansiuni ~i apendice care le maresc de mal multe or~ supraf'ata corpului lor redus, ceea ce contrihuie la plutirea lor pe apa.

Nectotuu cste format din animale de dimensiuni variate, ce se deplaseaza activ in apa marilorsi oceanelor.

Pestii pelagici sint inotMori exeelenti, lucru postbil prin acee.a ca au corpul fusiform, botul ascutrt ~i inotatoare dezvoltate proportional (majoritatea rechinllor, sorumbia, tonul, somnul, saroelele, morhua).

Unii pesti pelagici au "pinzelo4 si "arj,~ilo4 ~e Ie. tngaduie sal~uri afara din apa ; asa cum sint pestele "cu pl.nze fIstlOphor~s gladnLS) si pestii zburatori (Exocetus volitans). Acesti .pe~tl ~orn:eaza nect?~~l zonei pelagice, din care mai fae parte pe~tll carmvo:-l ~ rechmn, pe~tii-ferastrau ~i peqtii-spada, scrumbiile a1bastre, hermgn, sardelele. hamsiile, pe~tii-piloti (Naucrates), pe~tii-luna (Mola mola), pe~tele rege

]56

CAPI'fOLUL VI.

(Lamprys luna) etc, Coloratiadeo~ebit- "

mai multi din pestii pelagic! de sap: spate si pe _pmtece, a celor

un rol protector, spinarea albasn-a U~rafata, ce !orm:aza b~neuri,_ joaca (~crumbia albastra, sardelele), facind~_t~esea;.ar~ata ,ca mJt~ valureI€> tiul stralucitor al pintecului lor p ti d ~,~e lstms. din . apa iar argincatreanimalele de prada din adinej~e~nL 1 uat drept oglmda apei de

Tot din nectonul pelagic 'f

~i chiar unele foce care-s] ;~ ,ac parte cetaceele, (bal~ne si delfini)

mar ii, apoi broaste testoas~ de m:~e 0 D mare parte dlI~ vlata in largul lys imbricata), u~ii ~erpi de rna (H( d ernw,chelys cO~'zacea, EretnwcheOceanul Indian si Pelamys bi;~~or ~ roph~s, ~u ,ma,l m~lte specii, din mare), cefalopodele cele mai mari ' ,~l mal raspmdlt dmtre serpii de in afara de copepode), c; rr, unn crustacei (schizopode, ~mfipode,

Biocenoza miirilor cu sarqase Sar 'as 1

fucaceelor, rupte de valuri de' gee sir:t, alge brune din grupa

curenti in zonele lini~tite ale Ci;C~i~~~os;ele . marilor cald: ~i duse de nelor unde continua sa traiasca ,_ acestora de ope, intinsul ocea-. si sustinuto la supraf'ata de fl~t~~ sa ~~ dezvolte. Lipsito de radacin] talul lor, aceste alge d~u Iujer i 1 re, p mde cu aer, pe care le posed a

A t - , . 1 ungI a esea de mai multo kil '

, ces e "man cu sargase" exista in to t. A, ,1, 1 ometn.

ti lor, dar eea mal' bine stud" t- , a e oceanele., In circuitul curen-

• . I la a Sl cea 'A ti -

km-), estc cea din Oceanul Atlalll1'tic .' mal in insa (peste 8 milioane

la est de curentul Golfulu' At,' la norri de curentul eoualtorial si

Aceste asa-zise ma-rI'" 1, lnt re lIl1~ulele Canare, Azore si Berrnude

,'" se pa cons d ' d ' .

plutitoare" datorita aglomerarilor d 1 ra mar, egraba ni~te "insule

tica, pare a se trage atit di f. e~. ge :- iar fauna Ior caracterislusts si mai multe specii de 1~st0U~ea lrto,rala Scrustacei, ?ri~zoare, mopelagica (pest] zburatori ha!si'i t St fixeaza de, alge, Clt~l din fauna post printrealge), ' , on,arvele anghIlelor care cauta ada-

Intr-adevar, animalele care' ti , - _

algele plutitoare la fel CUm cf~ns ituie aceasta fauna se pot fixa de

t isti s-ar IXa de alzels lito al U

ens JC pentru vegetatia a t 1 b r e, n peste carae-.

1 t, . ,'Ce'aS a p ut itoaro de aIg , ' ,

.' n ennarzus mannoratus ' , . e man e pe~h~oruI

alge prin niste fire ,caref-~l constrUle"?te cuibul aici, lipindu-l de

1 ' mucoase oarte rezistent \. t '

mu t atit in privinta infat' _.. , ,J e:, j ces pestisor seamana

traie~te, Alte numer~ase g~~~r,lld CIt ~I, a. culorii, cu algele printre care campus ranwlosus, Diodon ;1 m:re!?h ca Syngnathus pelagicus, Hippoalge; crabi diferiti se agat~ d~ el' (~~" se as,cund sub talurile acestor l~e~~n_, EVadne slJinijera .. end:ni: _ an__es Tn_zn'UJt~s), iar crevetele (Pagrci lSI cauta hrana A "1 1 ca) lIl100ta pnll1ltl1e ele. Pestii peJacaturiior, Unele d' t 111 mI] oeu ,sargaselor intocmai ca pe coa'stele ~s-

Pm re aceste \arumale p 't-

entru a scap'a de 1-' , reZ111 a Un accentuat mimetism . acomla pes'hlor -, t ' ' algelor, aceste animal 1" rapl on, care dau tircoale in jurul

- - I' e pe aglee ascunse A ,

na-mas mie formata d' t In sarg.ase lau 0 culoare bru-

ca ' In r-un amestec de t b

re este tOcmai culoa .' pe e rune, verzi sau gal bene

rea sargaselor. Este ceea ce se observa ~i la pe~-

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI -:t'ElRESTRU

157

tele Antennarius. Aceste culori sterse contrasteaza cu culoarea azurie pe care 0 iau animalele pelagice, ca de pilda Hippolite ensijerus, 0 specie de creveta buna inotatoare, care e de un albastru atit de intens incit nici nu se distinge din apa marii. Alevinii de pesti zburatori (Exocetus volitans), care traiesc la adapostul sargaselor, au si ei 0 culoare mas linie car acteristica ; cum se mai maresc si devin siguri pe miscarile lor pentru a paras! acest adapost temporal', iau culoarea albastra uniforrna, care e proprie adultilor. Un soi de calut de mare (Phyllopterix equu.s) imita nu numai culoarea dar si forma sargasclor : corpul sau e acoperit cu fisii subtiri care plutesc ca si ramificatijle foliacee ale sargaselor de care e fixatsi cu care se confunda.

c. Zona abisala

Aceasta zona se intinde in continuarea celei pelagice pina la cele mai mari admcimi,

Caract.erele zonei abisale. In aceasta zona dornneste in tunerieul deplin si de aceea in afara de unele microorganisme vegetale anaerobe, plantele superioare (verzi) lipsesc,

Presiunea apei e foarte mare, rnsa echilibrul stabilit intre pres iunea interi oara a anlmalelor osi cea exterioara a apei, Ie face sa nu sufere.

Temperatura apei e scazuta si invariabila. Daca la 0 adincime de 1 000 m aceasta este de 4°C, ea coboara la adincimi mai mari (incepind de 1a 5000-6000 m) pina la 00,

Relieful Iundului oceanelor este dna un teren accidentat, dar cu contururi line, cind rieted, cu pante usoare, acoperit cu un namol fin si rncale, argilos sau calcaros, format din scheletele microorganismelor pelagice (globigerine, radiolari etc.) si din prod use vulcanice, mai ales cenusa vulcanica.

Ciprentii orizontali Iipsesc sau sint neglijabili si de aeeea apa este linistita in zona abisala. Influenta curentilor ver-tical! se exercita de obi~ei in mari pina la adincimea' de 1 500' m si anurne foarte slab, de aceea oxigen oxista in cantitate insuficienta.

Ac1aptiiri ale orqanismelor abisaie la condiiiile de mediu, Intunericul profund al zonei abisale a deterrniriat Ia animale biofotogeneza (producerea luminii organice), regresia sau dezvoltarea ochilor. Animalelle siilll1t fosforescerrte in in:tre,gime (stele de mare, gorg'Onii) sau au organe fotogene, adevarate feli nare organice, care arunca in directii determinate, fisii de lumina colorata (pesti, cefalopode).

Organe1e fotogene ale pe~tilor sint a~ezate la virful mustatilor sau tentaculelor, pe inotatoare, pe corp linga ochi, ca la Malacosteus, intr-un singur rind sau chiar in doua rind uri ca la Stomias; la cefalopode organele fotogene sin't a~ezate fie in jurul oehilor (Leachia cyclurra), fie la supra£ata corpului ~i a brat~lor (Histioteuthis bonnelliana), Mai exista organe fotogene la Halosauropis macrochir ~i la Aphionus gelatinosus.

Din cauwintunericului, oehii sufera '$i ei modificari in sensuri opuse; unele animale abisale sint oarbe ori au ochii pe cale de regresie din pricina lipsei de intrebuintare, altele dimpotriva, au ochii perfectionati si de dimensiuni Ioarte mari.

In genere atrofia ochilor e un fenomen mai rar la anirnalele abisale, pe cind hipertr ofia e mult rnai comuna. Ochii acestor animale pot fi Ioarte mari si chiar peste masura de mari, asezati la capatul unor lungi pedunculi cum e cazul la larva pestelui Stylophtalmus din Oceanul Indian. Unii pesti ca si unele cefalopode si crustacei, au chiar ochi "telescopici", alungiti, mai mult sau mai putin cilindrici, apropiati de Iinia mediana ca tuburile unui binoclu, cum sint la Opistoproctus soleaius, putind inregistra ~i cele mai slabe llcariri ale luminii Iosforescente produse de animale.

In locul ochilor regresati sau care lipsesc, se dezvolta apendice tactile lungi si Ioante sensibide, care informeaza animalul de la distanta, de prezenta sau iapropierea altei fiinte sau a unui obstacol, Aceste apendice sint: peri lungi, mustatile unor pesti ablsah, picioarele lungi si acoperite IOU peri, oa la unii crustacei (Nematocarcinus sau Aristeus cu antene lungi de 1,50 rn),

Citeodata apendicele tactile inlocuiesc nu numai ochii ci si organele fotogene, cum e cazul 1a Bathypterois, la care prima raza a aripioarelor pectorale se alungeste ca un filament bifid de lungimea corpului.

Animalele abisale sint colorate uniform, in nuante albe, cenusii, purpurii, violet inchis, negre sau rosii, lipsind cele de culoare albastra SaU verde, iar cele tarcate sau vargate fiind Ioarte rare.

In zona abisala Iipsa vegetatiei (in mara de unele oacterii) determina conditii de hrana foarte grele. Animalele din zona abisala traiesc consumind alte ansma'le.

Unele consuma prada vie (animate carnivore), alteie se multumesc eu cadavrele animalelor moarte (animale necrofage) ori cu dejectiunile animalelor vii din zona pelagtca (animale coprofage).

Aceste cadavre si dejectiuni se descompun ~i cad mereu de la suprafata spre adinc, Iorrnind detritusul organic ce se amesteca cu narnoIul de origine minerals de aid, care se imbogateste astfel cu substanta organica. Acest narnol poate fi ~i el consumat de unele organisme abisale (limivore), cum sint holoturiile.

Printre animalele care se hranesc cu prada vie stnt multi pesti bentonici, de 0 lacomie putin obisnuita. Ei stau viriti in mil, tinind afadi numai niste guri enorme. Citeodata, gura lor foarte larga, formeaza cu faringele 0 gura m~ ca de pelican. ~ sint pestii : Eurypharynx pelecanoides, Megalopharynx sl Macrurus.

.• Al~i 'pe9ti de fund au falcile puternic inarmate cu dinti ascutiti si rncovoiati inauntru, pintece voluminoase ~i elastice, care se pot dilata atit d~ tare inch pot cuprinde jn ele prazi de trei-patru ori mai mari ca ammalul. AJ;;a slnt: Chiasmodus niger, Melanocetus johnsoni, Ma-

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

lacosteus. Pe Iruntea acestuia din urma, Ilutura un tentacul in forma

de vierme, care serveste ca nada pentru prada. .

Nazile acestea organice sint comune la pestii abisali, ca la Stomias boa si Gigantactis vandhoffeni, la care .se observa 0 prelungire a botului in chip de trompa, cu virful Iuminos,

Substratul miles a determinat aparitla unor adaptari la animalele abisale.

Organismele abisale fixate, au pedunculi sau suporturi lungi, care le sustin vcorpul deasupra namolului, Asa slnt crinoidele pedunculate, Bathycrinus, din Oceanul Pacific si Rhizocrinus din Oceanul Atlantic. Asemenea pedunculi exists si 1a multe penatu1e abisale si altt citiva coralieri, la uncle brahiopode precum si la ascidii ; spongierii siliciosl au un suport inalt, format din ace impletite ; echinidele (aricii de mare) sint prevazute cu spini lungi.

Animalele erante sau vagile (ratacitoare) sint inzestratecu apendice lungi, ce le inalta corpul deasupra namolului, cum e cazu1 la paianjenii de mare sau picnogonide ~i crustacei abisali (Nematocarcinus, Neolithodes), care au in plus spini si perisori subtiri pe picioare, ce ii impiedica sa se scufunde in mil.

Fauna abisaui este reprezentata prin toate clasele faunei marine (in afara de animalele care respira prin plamini) si toate fiintele care traiesc in zona abisala se 'leaga prin afinitati, mai mult sau mai putin strinse, eu fauna litorala din care deriva ~i de care s-a departat prin migratii repetate spre funduri.

In ceea ee priveste pestii, acestia srnt reprezentati in zona abisala, mai ales prin lofiide (M eumocetus, Stomias, Malacosteus), pestii lati lipscsc ; rechinii sint comuni si ating adesea dimensiuni marl (Chimera monstruosa).

Tunicierii sint rari. Molustele abisale sint mal mid ca cele Iitorale, eu cohiliile subtiri, slab sculptate si de eulori sterse. Familiile mai bine repreze~tate sint : Pleurotomidae, Trachidae ~i Cuspidaridae. Cefalopodele au si ele repr-ezentanti oabisali ca Cirroteuthis umbellata, remarcabil prin transparenta si culorile sale rosii si in tens violete.

Brahiopcdele sint bine reprezentate si par a se fi refugiat aici. Crustaceii abisali se rernarca prin carapacea lor spinoasa ~i paroasa ca si prin membrele lor alungite. Unele familii cu forme mid in zona li'to~8JUi, au aici forme uriase : astdel izopodul Bathynomus giganteus, are 0 lungime de 22 em, iar amphipodul Alicella gigantea, atinge 14 em Jungime.

Crevetele (ca Nematocarcinus) au antene lii picioare foarte lungi, Crabii sint numerosi ~i variati.

Echinoderrnele sint cele mal interesante animale ablsale, atit prin varietatea formelor lor cit ~i prin abundenta lor. Sint printre fiintele care traiesc pina la cele mai mari adineimi. Holcturlile de culori vii (rosu, carmin, violet) sint limivore. Arlcii de mare sint reprezentati prin cidaride, cu spini 1ungi, care Ie servesc ca ni;;te catalige. Tipul eel

.160

CAPITOLUL VI.

mal curios al acestora e reprezentat prin echinide moi (Spherosoma gri-rruUdi). Crinoidele, rnult mai comune altadata, au ~i acum citeva specii abisale de Bathycrinus.

Celenteratele sint reprezentate prin actinii mari : coralii prin Stephanotrochus.

Spongierii siliclosi sint numerosi. Protozoarele sint reprezentate prin globigerine.

Oceanul e populat pma la adincimile cele mai mari, dar organismele devin din ce in ce mai rare.

La 0 adincime de 2 000 m, fauna e inca relativ bogata. La 4 000 m, ea incepe sa se imputineze, iar la 6000 m capturile sint rare.

Viata vegetala si animala a luat nastere Intii in zona Iitorala. Prin migrati! ~i adaptari succesive, ea a populat epele pelagice si cele abisale.

Colonizarea fundului cu fugari de la suprafata a inceput din primele timpuri ale istor iei pamintului (dovada trilobitii orbi si cei eu oehi enorm irsi se continua si astazi.

Caracterele animalelor abisale se Intilnesc sporadic si la unele animale Iitorale, oare sint deci readaiPtJaite~i '.~a celelalte conditii de viata ca : presiunea, frigul si intunericul abisurilor.

Apele abisale au jucat adesea rolul unor rezerve, adapostind si conservind reprezentantii urior grupe arhaice,C'alf'e Ia]tadarta traiau si ffn zona Iitorala !?i care au pierit din aceasta zona in urma luptei pentru existenta. A~ e cazul crinoizilor pedunculati ca Pentacrinus, al pleurotomar iilor, a'l brahiopodelor si 181 selacienidor aohaici (Chimera), doua familii de echinide din Cretacic, subclasa pogonoforelor (SibogUnum), o familie triasica de crustacee decapode (Dicranodromiidae) etc.

Pastrarea acestor relicte pina in zilele noastre e in legatura cu caracterul constant al conditiilor de existents, de la marile adincimi, care au ramas aproape neschimbate din cele mai vechi timpuri. In zona abisala exista~i un numar destul de mare de specii recent patrunse aiei, litorale si pelagice, care s-au adaptat progresiv la conditlile specifice marilor adincimi.

Trebuie relevat de asemenea~i faptul ea relicte stravechi s-au gasit si in ZOna litorala (nautili, xifosuri ca Liinulus, Carcinoscorpius, Inrudite cu triloboti! din Cambrian, .Jurasic, Lingula din Ordovician, Latimeria ctuilumnae, ultimul reprezen tan t al pestiior crosopterigieni etc.).

2. DOMENIUl APE lOR SAlMASTRE

Apa salrnastra este eonienuita din tr-un amestec in proportii diferite de apa de mare si de apa dulce.

Apele salmastrs, de mica intindere, prezirrta de obieei, mari varia til de ~.~initate, din pricina ploilor,a:portului riurilor, mareelor si evaporarIl.

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI T~RESTRU

t81

Fauna apelor salmastre (estuare, limane sau mari 'aproape dulci ca M. Baltica, M. Neagra, M. Caspica) e bogata in indivizi dar saraca in specii, Iiind fermata dintr-un amcstec de specii marine capabile sa suporte 0 oarecare desarare csi din specii de apa dulce in stare sa suporte o doza oarecare de sare.

Deaceea, animalele care traiesc in acesteape se bucura de 0 eurihalinitate <intinsa dar care variaza de Ia specie la specie. Astfel in timp ce pestii de apa dulce (crapul, platica, ocheana, rosioara, bibanul) nu pet tr~i in apecare au sare rnai mult de B gIl, 2lDghill3, scrurnbia {Alosa), acul de mare (Syngnathus acus), crabul de iarba (Carcinus moenas) sl en-veta de nisip (Crangon crangon), pot trai atit in apa dulce cit ~i in apa foarte sarata (cu 47-57 gil) ; chefalii (Mugil cephalus si M. capito), pesti de apa salmastra, sint Ioarte rezistenti, putind trai f;>i intr-o apa suprasarata (cu 130 gil), in timp ce micul crustaceu Artemia salina, specie de apa suprasarata care traieste si in lacul Techirghiol din tara 11oa5 tra poate suporta chiar 0 apa cu 270 gf). Din acest punct de vedere nu este desigur lips ita de interes constatarea di in sarea cenusie din salinele mediteraneene (in care se extrage sare din apa de ' mare) se gasesc numeroase oua de Artemia. Puse intr-o apa cu saratura conve- 11abi13, aceste oua se dezvolta si dau larve viabile.

U nele animals inferioare sint dotate cu a insusire speclala care le ingaduie sa reziste cind 0 apa sarata devine suprasarata, Aceasta insusire este letarqia osmoiicii si ecunoscuta mai bine la mieul copepod Harpaciieus fulvus, care traieste in bazinele litorale de pe coastele calcaroase iale Liguriei (Italia). Cum se desareaza apa, in urma unei ploi, acest cope-pod i~i reia repede activitatea, chiar dupa 0 rnoarte aparenta de ~~ zile.

Animalele sa1mastre sint atit de eurihaline inert pot trece fara sa sufere, din apa de mare in apa dulce si invers. Tot din prlcina acestei pronunta}e rezistente la presiunea osmotica, unele specii m.:_arin_e care po: trai in apa salmastra, se pot lesne obisnui cu apa suprasarata. Astfel. polichetul Nereis diuersicolor poate fi intllni't a'tit in apele i8\proap€ d ul ci ale estuarelor cit si in apele lacurilor sup rasa rate (cu 170 gIl).

Aceste organisme de apa salrnastra si suprasarata n-au devenit totusi membri perrnanenti ai faunei de apa duke din cauza ca 0 anumi!a. sensibilitate a organismului lor le face sa prefere 0 oarecare salinitate. De altfel, reproducerea are loc intotdeauna in mediul de. origine care pentru cele mai multe, ca de pilda : crabul de ial"ba (Carc1.nus moenas), chef ali, levrecu1 (Morone labrax) este marea,

Marea Baltica. La sfirsitul Cuaternarului, tndata dupa topirea ghetarilor ce acopereau peninsula Scandinavia, 0 mare rece (intre 0-5°C) a invadat bazinul baltic. Temperatura scazuta a permis supravietuirea unor specii de moluste caracteristice, forme care astaz! traiesc in rnarile aretice : Cyprina isZandioo, Area glacialis si Yoldia arctica. Aeeasta mare eu Yoldia a fast apoi izolata printr-o ridicare a fundului marin. desarlndu-se progresiv ~i varsindu-se prin fluvii in M. Nordului.

11 Ei0gec !1rafle cd. 191

112

CAPlTOLUL VI.

In Neolittic a devenit un mare liaIC de epa dulce in care ,traiau foci, melcii Ancylus fluviatilis !?i Limnea ovata. Laoul cu Ancylus s-a sarat din nou in urma unei noi invazii a marii prin stI1imtori. Aceasta a fost faza marii temperate eu Lictorina Zittorea.

Micii erustacei cu afinitat! marine (Mysis oculata, Pontoporeia afinis) care se gasesc astaz! in lacuri1e din [urul Marii Baltice, sint relicte vechi, poate din timpul marii cu Yoldia, care au patruns in ele.

In present, un pMg submarin aflat intre coasta Pomeraniei (R. P.

Polona) !?i insula Falster (Danemarca), se opune tnaintaru in aeeasta mare a unui curent de fund, bogat in saruri, dinspre M. Nordului.

Salinitatea descreste de la apus spre rasarit, fapt ee se reflect a In eompozitia faunei.

~n piirtlle vestioe se intilnesc specii merine de pesti cum este heringull. Buretii marini, aotiniile, picnogonizli, ascidiile dispar progresiv cu dt se inainteaza spre partile estice, In est stnt specii de apa dulce ea : bibanul (Perea jluviatilis), erapul (Cyprinus carpio), linul (Tinca tinea) ~ (Exos lucius). '

. Marea Neagrii. In Mio-Pliocen Marea Neagra faeea parte din marele bazm salmastru ponto-aralo-oaspio ce se intindea din Austria de [os pma la laeul Aral si in care traia 0 fauna fermata din eardiaeee caspice, apoi Dreissena sl Micromelania.

In Cuaternar, probabil in epoca chelleana, apele Mediteranei 0 data cu prabusirea Egeidei (useat ce lega Greda de Asia Mid) au invadat bazinul Marfi Negre, f<ldnd sa piara 0 parte din fauna salmastra a acesteia.

In prezent, fauna M. Negre este mai ales mediteraneeana in oentrul bazinului unde salinitatea variaza intre 17-18%0 (V. T r u f as

1969). .'

. In nordul M. Negre, In apropierea limanelor, in golful Odessei si t?al ales"in M. Azov, eu ape aproape dulci, majoritatea speciilor apartin v.echu faune ponto .... caspice, cum este intre altele si genul de pesti Caspialosa,

Adtncimea de -200 m constituie limita raspindirii vietuitoarelor in apele Marii Negre, Sub aceasta valoare, oxigenarea apelor nu mai ar~ loc, din Iipsa curentilor, si se Intilnesc doar sulfobactsrii (Microsptra, Desuljobrio, Clostridium etc.).

Organismele din zona biotica a Marii Negre in Iunctie de adaptsrile lor, sint legate de anumite faciesuri, constituind adevarato biocenoze marine.

.Marea Caspicii. M. Caspica, rest al uriasului lac cuaternar aralocaspic a~e apelo aproape salmastre. Daca apa e dulce in dreptul deltelor fluviilor Terek, Volga $i~ral, ea e suprasarata in golfurile orientale (ex. Kara-Bogazj.

Grupurile de animale propriu-zis marine ca: echinodermele, cefaIopodele, tunicierii, selacienii etc. nu exista in M. Caspica, Celelalte g~upe prezmta 640(0 specii endemice : un polichet (Hypania), doi cnidari (Cordylophora lacustris si mica meduza Moerisia pallasi), mrudite

DOMENIlLE DE VIATA ALE GLORULUI TERESTRU

183

eu relictele M. Negre. Singurul poliehet este un Amphicteis. Molustele sint Micromelania si Caspia, derivate din rissoidele marine, lirnnocardiacee (Monodacna !?i Adacna) si Dreissena etc. Crustaceii Chiridotea entomon, Pontoporeia ajjinis etc. sint intilnlti sl in M. Baltica $i pro"in, fara indoiala, din Oceanul Arctic.

Mai exista aid 0 specie de foca (Phoca caspica) si 75 specii de pesti dintre care: acul de mare, aterina, crapul, salaul, diferiti sturioni !?i clupeide (Clupetnella 1?i Harengula), inrudite cu cele din M. Neagra, Adincimea 'M. Caspice e de -900 m, insa viata nu exista decit ptna la -400 m, din pricina lipsei oxigenului sub aceasta lirnita, datorita lipsei circulatiei verticale (ca si la M. Neagra),

Lacul Aral. A vind aceeasi origine ea si M. Caspica poseda 0 fauna forrnata din: Theodoxia jluviatilis, Paludestrina ulnae, Dreissena polymorpha, cardiacee (mai ales Cardium edule), foca caspica etc.

Estuare salmastre. In estuarele marilor eu maree nu exista un amestec atit de omogen cum s-ar crede, intre apa dulce adusa de fluvii $i apa marii care e impinsa de flux, din pricina ca aceasta din urma, mai densa, tinde sa ocupe fundul vaii,

Coborind catre mare, fauna de apa dulce se amesteca cu animalele de estuar, cum sint crevetele Palaemonetes varians $i Leander longirostris (Sena, Loara, Gironde), apoi apar speciile marine foarte eurihaline (E m m. de Mar ton n e, 1927).

Limane salmastre. In afara de 0 fauna tipica de apa dulce limanele au si citeva specii marine ca : Syngnathus (in limanele M. Negre si M. Mediterane), pestele gobiid Benthophilus macrocephalus (in limanele M. Negre si M. Caspice) si mai ales moluste limnocardiacee de tip caspic (Monodacna ;;i Adacna), care sint, cu toate, relicte ale faunei primitive salmastre a IV1. Pontice.

/

/

3. DOMENIUL LACURILOR SA~ATE

Fauna lacurilor sarate jcontinentale si maritime) este de regula eurihalina, fiind adaptata la conditii variabile de salinitate.

Salin ita tea in aceste lacuri variaza cu locul, eu aportul de apa dulce adus de ploi si riuri, cu anotimpul. Astfel apa Marelui Lac Sarat din S,U.A., vara ajunge la 0 sadinitate de 265,5%0'

Pe masura ce salinitatea creste, numarul speciilor seade. In lacurile sarate din Westfalia (R. F. a Germaniei) cu 0 salinitate de 30%0 traiesc 64 de specii, in cele eu salinitatea de 30-300%0 sint 38 specii, la valori de 100-1600/00 sint numai 12 specii, pentru ca intre 160-2000Alo salinitato sa nu mai supravietuiasca nici 0 specie.

Fauna din lacurile sarate este alcatuita in genera'! din : protozoare, dintre care majoritatea sint de apa dulce, altele marine !?i citeva excl~iv de baIti sarate continentale : printre aoestea este $i Dunaliella saltna (Clamydomonas Dunali) din laeurile slirate (soturi) ale Algeriei ~i R. S. Romania (Techirghiol); turbJ>lariatui Macrostoma hystrix care_.

1M

CAPITOLUL VI.

traieste atit in apele dulci cit ~i in cele salcii si suprasarate : citeva rotifere de apa dulce ~i marina (Bvacnionus miileri, din baltile sarate ale Westfaliei, cu 0 salinitate de 43%0); larve de diptere diferite, ca Ephydra (rara in apele dulci) ~i Stratiomys ciuunaeleo ; diferite coleoptere care traiesc fie in apa saraJta, fie loa marginea acesteia (hidrofilidul Philydrus, carabidul Poootuis, st(;fiEnidul Bledius etc.) ; crustacei helobii ca Artemia salina, ubicvista, care a fost gasita in apele sarate continentale din Eurasia pina in America de Nord (Marele Lac Sarat), dar care ri-a fost descoperita niciodata pina acum in apele dulci; apoi Branchipus [erox ; unii copepozi de apa duke, adaptati la saratura, intre care Diapiomus salinus (inti lnit din Algeria pina la Tbilisi) ; amfipodul Orcnestia qanuirellus, din lacurile sarate ale Baraganului si Dobrogei ; un peste de apa dulce, ghidrinul (Gtisterosteus aculeatus) intilnit in lacurile sarate din Lorena, Westfalia, iar la noi in tara in limanurile litorale : Razim, Sinoe, Siutghiol, 'I'abacarie, Tasaul, Comorova, Tuzla, Agigea ~i la gurile Dunarii ; mai putin euribalin ";ii adaptabil, osarul (Gasierosteus pungitius) a fost semnalat in IN estf'alia in lacuri cu salinitatea 28%0 ~i in tara noastra in biHtile Dunarii '7i in baltile interioare, ca de pilda in baltile cu apa dulce ale Colentinei.

Morea Moartii. Aceasta se intinde pe 0 suprafata de 914 km" ~i este cu desavirsire azoica. Se pare ca nu atit saratura (care variaza de la 26 gil la gura Iordanului, pina la 350 gil in larg) este factorul care impiedica dezvoltarea vietii, cit mai ales bogatia acestor saruri in clorura~i bromura de magneziu. Izvoar ele puternic sarate din jurul Marii Moarte sint populate totusi de pesti (Cyprinodon), de larvo de diptere etc.

Lacul Techirghiol. Este un lac eu apa suprasarata, avind 0 saliriitate de circa 70%0. Fundul e pietros, nisipos sau miles. Milul ce se intinde pe fundul Iacului este negru-albastrui, unsuros la pipait, sarat si cu mires de hidrogen sulfurat, care zace pe un strat de namol castaniu, El rezulta rnai ales din descompunerea algelor+ce traiesc in apele lacului. Adincirnea cea rnai mare a lacului e de 10 m (spre Capul Tuzla). Forma lacului9i evolutia paleogeografica a Mari! Negre, ne arata ca Techirghiolul este un 1iman maritim, altadata estuarul unei vai ramificate ce se deschidea in mare, apoi separat de mare printr-un cordon de nisip (plaja ee se intinde intre lac si mare, de la Eforie-Nord la Eforie-Sud). Astazi exists in Teehirghiol 0 flora si 0 fauna halofila tipica.

4. DOMENIUL APELOR TERMALE

Apele termale sint caracterizate printr-o temperatura constant ridi~ta ~i printr-o salinitate fo.cU:.!_e variata, lncit nu pot gazdu! de cit orgamsme euriterrne sl eurihaline,

Daca plantele inferioare (ca de pilda alga Phormidium) pot tral in ape cu 0 temperatura destul de ridicata (pin a Ia +89°C), animalele sint mult mai putin rezistente si nu pot trai niciodata in ape mai calde de t50°C {L. Cue not, 1921).

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU 165

------------~------~------------------------

Fauna termaui, intllnita in ape eu temperaturi cuprinse intre 40DC-50oC si subtermaui, care traieste in ape calde de la + 30°C la + 40°C este constituita dintr-un numar oarecare de protozoare, rotifere ~i nematode, mid crustacei ea : Cypris balnearis (+45°C), Palaemonetes oarians (+ 37°C, linga Verona si PadoV18 - Italia), gasteropode aevatice printre care unele specii de Limnaea si Planorbis (pina la + 38°C), cu cochilie chir cita si un mic prosobranhiat, Paludestrina aponensis (pina la +46°C, linga' Padova).

Exista mai multe specii de moluste care pot suporta temperaturi ridicate. A~a sint gasteropodele: Melania tuberculaia care traieste in izvoarele termale din Algeria, CLl 0 temperatura de + 32°C; Neritina termophila care traieste intr-un izvor terrnal de + 50°C; 0 specie de Limnaea ee traieste in apa fierbin te a gheizerilor din Islanda; M elanopsis parreyssi care traieste in lacul Petea din tara noastra (cu 0 temperatura in tre + 29° -+34JC).

Pesti si amfibieni nu exista decit in apele subtermale. Astfel Cyprinodon 9i Barbus callensis, 0 specie de mreana, 'traiesc in apele subtermale (de + 3~--+40cC), alcaline si sulfurcase de linga Biakra (Maroc), in timp ce broasca de lac (Rana esculenta) poate suporta si 0 temperatura de +35°C in terrnele din Corsica.

5. DOMENIUL APHOR DULCI

1) CARACTERELE FIZICO-CHIMICE ALE AilElOR DULCI

a) Chirnismul apei. Salinitatea. Salinitatea Iacurilor, a baltilor ca ~i a riurilor varraza intre 0,3--0,5%0.

U rl factor Ioarte insemnat este continutul in calciu al apei. Copepodul Polopodium, multi spongieri, briozcare, traiesc numai in apa dulce, adica saradi in calciu, care este un mediu eu totul nepotrivit pentru multe moluste, crustacee etc.

Un rol insemnat il [oaca si unii aClZlorganici 1?i in pr imul rind acidu] humic care abunda in mlastinile Ide turba, Fauna aeestor bazine humice este foarte saraca in specii, dar multe din ele nu pot trai decit numai in mediul acid.

b) Regimul gazelor, Oxigenul. Continutul in oxigen al apei depinde de 0 serie de cauze (gradul de dezvoltare a florei aevatice, prezenta unor ~aterii organice intrate in putrefactie, intensitatea amestecarii apei etc.) 91 este supus unor oscilatii insemnate.

In multe ape statatoare, concentratia oxigenului in stratul de apa de la fund scade incontinuu sau :in mod periodic, oxigenul fiind eonsumat pentru oxidarea materiile organice din substrat.

Unele anlmale stnt adaptate Iipsei de oxigen, de exemplu, larvele unor ~in'\<lri si unii viermi oligocheti au hemoglobins dizolvata in sin-

____ .............. v a,

gele lor. Aceasta se ccmbina cu ocail1lhtate conslderabilti de oxigen ~i datorita acestui fapt animalele respective pot sa se llpseasca un timp mdelungat de oxigenul mediului extern. Pentru organismele Iipsite de aceste adaptari, cind cantitatea de oxigen scade, are loc pieirea in masa . ..a lor.

Deosebit de saturate in oxigen sint piraiele cu curent repede, izvoarele etc.

Datorita deosebirii regirnului oxigenului si partial din alte cauze, apele curgatoare si cele statatoare se deosebese mult prin compozitia populatiei lor. Sint putine speciile ce pot trai atit in apele curgatoare cit si in cele statatoare. Toate celelalte animale de apa dulce se impart in doua grupe mari : animale de ape curgatoare sau reofile ~i anirnale de ape statatoare sau limnofiie, Atit unele cit si celelalte poseda particularitati proprii de adaptare.

c) Temperatura. Raspindirea vietuitoarelor din bazinele interioare depinde in mare masura de temperatura. Temperatura bazinelor de apa dulce variaza in limite foarte largi si anume de la -O,goC (temperatura ghetii in care sint prmse unele animale ce continua a trai) pina la + 96°C (temperatura izvoarelor termale). 'I'otusi Iimitele de temperatura ale existentei organismeloracvatke sint mult mai restrinse, de aceea si limita raspindirii rnultor specii, atit spre nord drt si spre sud, este conditionata adesea de temperatura. A-'?8 deexemplu limita de nord a raspindirii in Europa ·a briozoarului Lophopus, coincide cu izoterma de + 4°C a lunii ianuarie, iar aproape de aceasta limita n-au Iost gasite colonii adulte ci au fost observate numai statoblaste aduse intimplator de vi nt, pentru a carer dezvoltare este necesara 0 temperatura mai mare. Datorrta unor asemenea limite de temperatura ce iconditioneaza repartitia animalelor, fauna multor animale de apa dulce, de exemplu cea a turbelariatelor, se caracterizeaza printr-o zonalitate destul de dar exprimata : fiecarei zone Ii apartine un anumit complex de specii.

Regimul de temperatura val bazinelor intracontinentale situate in dif~ri~e zone climatice este atit de variat indt ne permite sa diferentiem trei tipuri de Iacuri, cu organisme specifics : lacuri calde a caror temperatura nu scade niciodata mai jos de +4°C (temperatura celei mai mari ?ensitati a a~ei); lacuri temperate, eu ape a carer temperatura scade .larna sub +4 C, iar vara depaseste +4°C; lacuri reci, care nu au de obice! temperaturi mai ridicate de +4cC.

d) Gheata de1a suprafata apei. In tinuturile temperate viata se rarefiaza in timpul iernii, cind f_u mai ramln activi decit cltiva pesti, putin plancton (mai ales copepozi) si moluste (Limnaea), in apa de fund, rarnasa neinghetata, cu 0 temperatura de + 4°C.

Restul faunei se afunda in narnol (scoici, meld acvatici, unii pesti) sau piere, dupa ce ~i-a depus germenii de rezistenta.

Sub gheata, aproape tot oxigenul din apa e consumat in timpul iernii, pentru oxidarea rnateriilor organice, aduse de af:1uenW unor fluvii,

DOMENlIL1l DE VlATA ALi: GLOBULUI TERESTRU

It'

din tinuturile mlastinoase, saraee in oxigen. Aceasta provoacli pieirea pestilor ~i a unor neverteorate din fluviile respective, ca de pilda Obi. In lama geroasa a anului '1953, ,in tara noastra, 0 plaea groasa de gheata, care a durat un timp eeva rnai indelungat, a faeut sa piara, din pricina lipsei de oxigen, 0 mare eantitate de p~:e ~tlt .in baltile ~i~. [urul orasului Bucuresti (Pasarea, Greaca etc.) CIt si din restul tam.

e) Vi,teza cursulul epei, Cum cantitatea de oxigen este mai mare in apele eu curs repede decit in cele eu curs incet, animalele oxifile au devenit reofile ~i prezinta adaptarl speciale pentru a rezista cursu lui repede a1 apei, indeosebi pentru a nu fi smulse si tir5:te de apa, Ia vale.

Astfel, pestii sint buni lnotatori (de exemplu pastravul), au partea inferioara a corpului turtita ~i se ascund sub pietre (de exemplu zgUivoaceaj ; rnormolocii unor arnfibieni tropicali (Bufo penagonic, Ratna larutren~is din Malaezia si Rima jerbos, din Java) au doua largi discuri adezive postbucale, eu care se fixeaza de suportal pietros ; larvele unor diptere (Liponeura, Pericoma) au ventuze medio-ventrale care le ingaduie sa se lipeasca ~i sa se tirasca incet pe suportul pietros : larvele friganldelor ~i simulidelor traiesc in tuburi solid fixate de suport; altele (Silo, Goeray slnrt Iibere dar ingreuneaza cu pietricele tuburile~ in care traiesc larvele ; larvele nefixate ale perlidelorau Iaoele prevazute cu gheare puternice cu care se prind de suport, iar turtirea lor dorso-ventrala of era curentului un obstacol extrem de redus, incH nu sint luate de apa (R. He sse, 1924).

2) VIATA TN APELE DULCI

a. Caraderele vegetatiei de ap' dulce

}

I •

Vegetatia de apa dulce prezinta mari asemanari in diferitele tinu-

turi ale globului, variind dupa viteza epei curgatoare sau in eazul apelor statatoare dupa adincime.

Climatul intervine ~n chip cu totul secundar asa eli aceleasi forme vitals se regasesc in regiunile cele mai diferite ale pamintului.

Mai mare importanta are cornpozitia substratului did in vestul Europei s-a observat ca anumite asociatii sint proprii apelor lnstalate pe suport calcar os , iar altele pe eel silicios.

Plantele fanerogame submerse (scufundate) stnt fixate intotdeauna de milul de pe fundul apelor si adesea radacinile lor stnt vivace. In genere florile acestora ajung pina la suprafata apei, dar Iructele se coc in apa (Vallisneria spiralis).

Printre speciilecu frunze plutitoare, unele ca nufarul sau uriasa Victoria regia din fluviul Amazoanelor, au rizomi fixati in namolul fundului,in timp ce frunzele ,~i Ilorile lor se intind9i se resfira la suprarata apei.

168

CAPITOLUL VI.

Fg. 36. Pi aur mobil in Delta Duntirii (ioto ~I. G e a !1 a n ,J.).

Altele, dimpotr iva, sint complet Ilotante (pJutitoare) cum este cazul Iintitei [Leuuui] din tinuturile temperate.

Plantele £lotante pot forma adeseaadevars.tc ir.sule de vegetatie, care plutind la suprafata apelor, acopera supraf'ata baltilor si bratelor moarte ale fluviilor, cum e cazul plaurului in Delta Dunarii (fig. 36), format din intretesatura rizomilor de trestle caspecie dorninanta. Apar.iti a papureicrata deja 0 degenerarea acestei asociatii.

Insulele de vegetatie flotanta stnt mult mai comune in tar ile tropicale, unde S2 dezvolta de asemenea in br atele parasite 9i in Iacurile alimentate cu iapa doar la viituri. Mar ile cresteri de apa le tirasc de aici in chip de insule plutitoare si Ie due pina la mare, cum se intimpla la marile viituri ale fluviului Amazoanelor. Asemeriea insule plutitoare, formate atit din plante normal flotante cit$i din diferite plante acvatice dezradacmate, S2 observa si-pe £luviile Zair si Chari. Pe Nilul sudanez, aceste insule de vegetatie plutitoare aduse de viituri, se ingramadesc atit de mult incit pot construi adevarate baraje care se opresc La coturile sau strimtorile f'luviului, impiedicind adesea navigatia.

b. p.!.ociatii ~etale de api dulce

Printre cele rrrai importarrte formati i de vegetatie acvatice sint mlastinile ierboase, turbariile sau mlastin ile cu muschi de turba (Sphagnum) si vegetatia balti lor si a lacurilor.

DOMENITLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

16~

a) Mla~tinile ierboase. Forrnatiile vegetale respective cuprind plante higr<rlit:_'e emerse ce cresc ilI1 forrne le negative ale re liefului, in care se aduna apa sau e multa umezeala, pe locuri joase, pe valle riurilor etc., eonstituind un tip intrazonal de vegetatie, pe fondul principal 0.1 vegetatiei ce acopera interfluviile.

Caracterele vegetatiei de mlastina sint urmatoarele : aproape toate aceste plante sint vivaee; foarte multe au :r:-~dacinile grease si rizomi, din care cauza Iorrneaza desisuri (de rogoaze; stuf, papuris etc.) ; unele au Infatisare xerornorfa, datorita acizilor humici care cond itioneaza uscaciunea fiziologica. Solul mlastinilor e sarac fin oxigen si de aceea tesuturile radacini lor multor plante de mlastina, prezinta goluri de aer (tesutul numit aerenchim). De asemenea, solurile mlastinilor sint de obi .. eei acide, avind pH-ul cuprins intre 4 si 6.

Cele mai raspindite mlastini sint cele cu rogoz (Carex), la care se adauga uneori muschii, formind 0 vegetatie mixta de rogoz si musehi verzi (ex. Drepanocladus), ori de rogoz, muschi verzi si muschi de turba (Sphagnum). Pe-alocurea, mlastinile sint ocupate de stuf ori papuris

In mlastinile ierboase, rolul principal il au monocotiledonatele; in Europa 9i in America de Nord, stuful (Phragmites), papura (Typha); in Africa, pe cursul inferior al Nilului, papirusul (Cyperus papyrus); in tinuturile tropicale, bambusul (Bambus), aroidele (specii inrudite cu rodul pamintului) ; in Snri-Lanka, in afara de ciperacee si [uncacee sint speciile genului Eriocauloti, eu florile adunate in inflorescente foarte

asemanatoare eu cele de compozee. .

b) 'I'urbariile sau mlastinsle cu muschi de turba (Sphagnum). Ele se dezvolta aproape sub toate dimatele si in toate tinuturile in care drenajul se face incomplet. Se intind mai ales in regiunile de padure din zona temperata, lipsind de obicei in cele de stepa si de tundra. Acsasta din oauza ca dezvoltarea sfagnetelor e conditionata de precipitatii mai bogate decit ,in stepa si de 0 temperatura mai ridicata de-cit in tundra.

Caracterul asociatiilor acestor turbarii variaza dupa gradul de aciditate, mai mare sau mai mic al solului in care acestea cresco

Turbartile cu Sphagnum se forrneaza pe solurile silicioase sau pe cele originar ealcaroase, eare apoi au fest complet decalcifiate 1a suprafata incrtconcentratia in ioni de hidrogenarata 0 reactie acida, De-aid si numele lor de turbiirii acide.

In aceste mlastini predomina muschiul de turba (Sphagnum) cu mai multe specii. Este un muschi ee creste in asociatii dese, e silicifil, eu partile constituente spongioase, formrnd perriite lmbibate cu apa, adesea foarte intinse. Acest rnuschi forrneaza turba in partea de jos ?i cre9te continuu in partea de sus.

Vegetatia are un regim ecologic special:

- aid pot creste numai plante ce au insusirea de a-9i muta punc!ele lor de crestere la nivele din ce in ce mal ridicate, pentru a nu fi 1l1gropate in stratul de Sphagnum 9i in cel subiacent de turba. Exemplu tipic este roua cerului (Drosera), reprezentata prin mal multe specii ;

17"

CAPrroLUL VI.

- plantele sint de tip oligotrof, adica pot trai cu 0 cantitate midi de substante minerale ;

- plantele au aspect xeromorf (strat de ceara, peri, frunze tar i) datorita uscaciunii fiztologice.

Vegetatia ce creste in aceste mlastini este reprezentata in afara de muschi de turba (Sphagnum medium, S. [useum, S. recurvum), din ericacee, ce formeaza tufisurt scunde, ca : ruginarea (Andromeda polyjolia), Casandra, afinul (Vaccinium uliginosum), merisorul (Vaccinium vitis idaea), rachitele (Vaccinium exycoccos), Ledum palustre, apoi plante vivace ca Scheuctiizeria, Rincospora, bumbacarita (Eriophorum vaginatum), ciperacee (~ai ales Carex limosa), la care se adauga vuietoarea (Empetrum nigrum), mesteacanul pitic (Betula nana), roua cerului (Drosera), eiormoiagul (Melampyrum pratense).

Mlastinile in care s~a format un strat gros de turba se mai numesc si turbiirii.

. Turbari ile aeide din Europa apuseana si centrala sint de 3 feluri :

vechi, noi si antropice.

Unele dintre ele sint supravietuitoare ale epocii glaciare pastrate in locurile lor datorita condifiilor topograftce specifice. Sint deci turbarii vechi, in care se gasesc si multe plante relicte arctice - glaciare.

Altele s-au format mai recent, din prieina acidifierii solului datorita padurilor care pier astfelchiar~i de pe urma activitatii lor. Asemenea turbarii sint cele mai noi.

In Scotia extensiunea turbariilor s-ar datora omului care defrisind padurile irational, a inlesnit inrtinderea lor. Asemenea turbarii, datorite in mare parte omului, sint deci antropice.

'I'urbiiriile cu hypnacee se Iorrneaza pe terenurile calcaroase, in micile vai sau in cimpiile cu scurgere insuficienta, acolo unde musteste apa bogata in carbonat de caIciu si seaduna trr ptrtiase sau balti. Reactia solului fiind neutra sau bazica, sfagnetul piere fiind inlocuit printr-o asociatie de m u ~ chi c a I c i f iIi din grupa hypnaceelor.

Turbiiriile din zona tropicatii sint formate din asociatii eu totul deosebite de cele ale tinuturilor temperate.

Astfel in Madagascar si in Africa apuseana exista turbarii formate mai ales din [eriqi, in mijlocul carora se dezvolta adesea palmieri (Raphia, Eloeis, Phoenix).

Turbiiriiie din :zona ecuatoriaiii se datoresc diferitelor resturi vege!tate si [ndeosebi frunzelor rnoarte ale paduriior ecuatoriale ·«tropicaJ.e umede) care se ingramadesc in depresiuni ~i pe care Ie umplu 'in parte, ptna cind 0 viitura de ape le matura. Turba e produsa prin descompunerea foarte inceata a acestor frunze moarte, gratie interventiei microorganismelor fara cloroftla.v.Apa ia 0 coloratie negricioasa ~i in ea se depune un strat foarte subtire de turba cafenie, care cu timpul niveleaza balta si prepara instalarea unei paduri mai putin higrofile.

Succesiunea vegetatiei tn mlCl$tinile din :zona temperaui. Vegetatia mlesnnuor ~i baltilor instalate in formele negative ale reliefului, e; legata, in privinta ~utritiei, de apa subsolului, bogata in substante mine-

DOMENllLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

171

B

Fig. 37. Succesiunea vegetatiei (dupa F. Fir bas, 1952) :

A - intr-o mlastina eutro ra (bahna); 1 - pajrste submersa cu Chara; 2 - centura de broscarita; 3 - centura de nuferi; 4 - sturarrs : 5 - centura de rogoz; 6 - antms ; B - fntr-o tu r bar ie orig ot rofa (tinov) din Europa centraia (profil transversal); 1 - mil; 2 - turba de stuf; 3 - turba de rogoz; 4 - turba de padure : 5 _ turba veche de Sphagnum; 6 - tu rba recen ta de Sphagnum; in mijlocul supra retei turbartet 0 bMtoacA

eLI apa (v.ocri! de apa") ; pe centura margmata - padure mmtastmrta.

rale cu care plantelo se hranesc din abundenta. Cu timpul vegetatia aces tor fula!ltini pierde treptat legatura cu substratul mineral, din cauza Iormarii turbei pe fundul lor. Turba se formeaza din ramasitele plantelor ce cad la fund si care, din lips a de oxigen, nu se pot descompune complet ci se string mereu lntr-un strat din ce in ce mai gros. Plantele care crescacum pe stratul de turba, au pierdut contactul cu suportul mineral ce le hranesc din abundenta - si incep sa vegeteze in conditli ecologice schimbate. Suportul mineral nu mai contribuie cu nimic la hranirea plantelor ce cresc pe turba. Urrnarea este ea aceste plante slnt obligate sa treaca la aIte forme de hranire sianume la cea excIusiv aertana, Ele folosesc numai putinelo substante minerale ce se ana In atmosfera sub forma de praf fin, ori in apa de ploaie, care constituie o hrana mi nerala foarte saraca.

Plantele cele mai putin pretentioaso in aceasta privinta sint : muschii d: turba (specii de Sphagnum) si rogozul (unele specii de Carex) (fig. 37).

Mlastinite si societatea orneneasca. MIa s tin i lei e r boa s e nu prezinta nici 0 importanta practica, Rogoazele nu sint bune pentru pa-

172

CAPITOLUL VI.

sunat, Singurul moo de valorificare este drenarea lor si folosirea terenurilor respective pentru agricultura.

o importanta deosebita prezinta insa m 1 a ~ tin i 1 e de t u r b a (sfagnetele) pentru ca sub ele zace un strat mai mult sau mai putin gros de turba. Turba este uncombustibil foarte bun ce se poate folosi si in termocentr.alele electrice. Turba se mai in trebuinteaza ca ingra~amint organic pentru agricultura, ca astern ut pentru vite, in grajduri, ca materie prima pentru industria chimica, putindu-se scoate din ea: creozot, parafiria, alcool metilic etc.

c) Vegetatia biHtilor si lacurilor. Vegetatia baltilor din zona temperata este dispusa in benzi concentrice, dupa adincimea apei. Astfel deosebim (fig. 38) :

- Zona micro[itelor, constituita din Iisia de vegetatie acvatica ce.a mai adlrica, fermata din alge verzi, alge albastre, diatomee etc.;

- Zona macrofitelor, fermata din plante mai mari, submerse (alge din genul Chara, bradisul - Ceratophyllum, Myriophyllum);

- Zona broscaritei, aflata la 0 adincane mai rmca si fermata din Potamogeton perjoliatus, P. lucens etc., toate submerse' dar inflorind deasupra apei ;

--_ q

J

Fig. 38. Stratificarea tnveltsutut vegetal in mediul acvatic :

I - zona microfitelor ; 2 - zona macrofltelor ; 3 - zona broscarttet ; 4 - zona nuferllor ; 5 - zona stufului.

DOMENllLE DE VIAl'A ALE GLOBULUI TERESTRU

113

Fig. 39. Nuferi sl stuf pe lacul Trei Ozere - Delta Dunarti (fat a P. Gistescu).

- Zona nuiiiviilu: formata din specii acvatice care-si ridica deasupra apei nu numai Ilorile ci :;i (1 parte din frunze. Asa sint : nufarul alb (Nymphaea alba), nuf'arul galben (Nurhar luteuiru, care la ape scazute rarnin cu frunzele in aer, apoi broscarita plutitoare (Potamogeton natant) (fig. 39) ;

- Zona pipiriqului, cu plante ce S2 ridlca mult deasupra apei ~i numai cu partile inf'erioare in apa, adincimea apei nedepasind 2 m. Specia cea mai tipica din aceasta zona este pipirigul (Scirpus lacustris), care forrneaza adesea desis uri ccmpacto ;

- Zona stufului, caracterizata prin desisul format din trestie (Phragmites communis), la care citeodata se adauga ~i papura (Typha latifolia, T. angustifolia), buzduganul (Sparganium ramosum);

- Zona plaritelor acvatice de apa mica $i de mal mliistinos, care cuprinde numeroase specii de plante, cum sint: unele specii de rogoz (Carex gracilis, C. rostrata, C. riparia etc.), rosateaua (Butomus umbellatus), limba broastei (Alisma plantago), sageata apei (Sagittaria sagitifolia), cucuta de balta (Cicuta virosa), stinjenelul de balta (Iris pseudacorus), rachitanul (Lithrurn. salicaria) etc.

ACEste din urma asociatii vegetale sint constituite din plante acvatiee earecresc vertical ~i ale car or radacini se infig in namolul de la Iundul baltilor, iar 0 mare parte a organelor lor, mai ales frunzele si

U4

CAPITOLUL VI.

florile, se dezvolta in atmosfera, fiind deci plante emerse. Unele din speciile ce constituie aceste asociatii sint amfibii, adica pot duce alternativ doua genuri de viata, Ele pot trai attt in apa baltilor, cind aceasta exista in chiuveta respectiva, cit si pe fundul chiuvetei uscate, 0 data cu selC\a["l€'a apei (de exemplu picionul cocosubui debadta).

Rogozurile reprezinta de regula stadiul final al umplerii baltilor ~i bratelor parasite ale riurilor.

La rindul lor rogozurile sint invadate de vegetatia arborescenta.

In bratele parasite ale unor riuri, particulele argilo-nisipoase fine, retinute de plante, se depun la Iundul apei, ea urrnare a lipsei curentilor, f'avorizind instalarea salciilor~i aninilor, Cu timpul in locul lor va patrunde stejarul, Astfel, plantele de bajta se imputineaza progresiv f'acind loc padurii (salcete, aninisuri, stejarete).

Zonele de vegetatie acvatica indicate mai sus, nu se succed intotdeauna in aceasta ordine, ci variaza cu admcimea la care se afla fundul baltii. Unele dintre ele pot chiar lipsi.

Asociatiile de balta exista si in toate tarile tropicale. Astfel, pe marginile Iacului Ciad se observa 0 iritinsa asociatie de trestie cu stuf (Phragmites communis) 9i papura (Typha australis), la care se adauga ~i diferite alte specii tropicale. Asociatia are totusi, 0 mare asemanare cu trestiisurile din Europa.

In aceste tinuturi exista si asociatii tropioale de balta total diferite fata decele din Europa, cum este mai ales asociatia cu Herminiera, arbust cu Iemnul mai user ca pluta, care umple canalele Nilului sudanez sau asociatii cu Mimosa asperata, arbust spinos care formeaza bruse (desisuri spinoase, de nepatruns, in depresiunile din apropierea fluviilor si lacurilor).

In depresiunile mlastinoase ale tinuturilor ecuatoriale se dezvolta o asociatie de balta fermata mai ales din aroidee si scitaminee, specii de dimensiuni mari, care contribuie la tnaltarea solului 9i la instalarea padurii ecuatoriale mlastinoase.

. _ ~erii ecolo9_ice $i genetice. Succesiunea zonelor de vegetatie acvabC!l ~ntr-o balta Iormeaza 0 serie ecoloqicii, conditionata mai ales de admc.lmea fu_n~ului. Dar aceasta serie ecologies este, in acelasi timp 9i o sene genetlca, deoarece fiecare din aceste zone poate sa fie substituita, in decurs,!l timpului, de alta zona de vegetatie. Seria genetica, legata de evolutia forrnatiilor vegetale acvatice respective, este conditlonata de depunerea resturilor organice, care Inalta fundul creind noi conditii ecologies ~i dind astfel posibilitatea instala~ii speciil~r din zonele vecine. Aceasta ~ar.~ drept urmare inaintarea zonelor de mal peste zonele din la~g~l baltii ; zona plantelor acvatice de apa mica trece in zona stufului, iar aceasta in zona plpirigului i~i asa mai departe, pin a cind toata balta sau lacul se umple cu ri.raacini, tulpini, frunze, in diferite stadii de ;_escompunere. Dupa ce toata balta se colrnateaza, umplindu-se cu tur ~ (de rogoz, de stuf etc.), se formeaza mlastina ierboasa care este

stadiul eel mai a talevoluti . ..' . '

vans a a evo utiei vegetatlel acvatice.

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

175

c. Caracterele faunel de apl dulce

Compoziiie $i origine. Fauna de apa dulce e fermata, in cea mai mare parte din animale de origina marina, adapt ate ulterior la acest mediu. A9H sint diferite grupe de pesti (ganoizi, dipneusti, ciclide, soluride, ciprmide etc.), crustacei, moluste (numai gasteropocie si lamelibranhiate), rotifere, viermi, turbelariati, oligochete, hirudinee 9i protozoare - ca si citeva unitati ale unor grupe mai mult marine ca : spongieri (Spongilla), celenterate (Hydra, Cordyllophora, Craspedacusta, citeva meduze), nemertieni (Prostoma), anelide, polichete (diferite specii de nereizi etc.), pesti selacieni (Raja, rechini).

Printre pesti, familia cea mai caracter istica de apa dulce este aceea a ciprinidelor, care nu are nici un reprezentant in mari 9i oceane, desi numara peste 800 de specii. Aceasta familie a aparut de la inceput, adica din Miocenul superior, in depozrtele de apa dulce, fiind reprezentata prin genuri care traiesc si astazi tot in regiunile faunistice in care s-au format (Europa, Asia, America de Nord), lipsind cu desavirsire in America de Sudsi in Regiunea Australiana. Nu i se cunosc precursorii marini, iar cu celelalte familii din ordinul teleosteenilor are legaturi de rudenie Indepartate, cele mai apropiate avindu-le cu familia characinidelor, care 0 inlocuieste in America de Sud.

Fauna de apa dulce se caracterizeaza prin prezenta amfibienilor, 0 clasa de anirnale ce Iipseste complet in mari~i oceane9i care prin modul de reproducere e, in genere, strrns legata de apa dulce, desi se afla pe cale de adaptare la viata terestra.

Fauna de alpa dulce mai cuprinde '~i umele anlmale Itere-stre readaptate la viata acvatica : numeroase insecte, paianjenul Argyroneta, hidrachnide, broaste .testoase, crocodili, cetacee ~i sirenide.

Caracterele animalelor de apa dulce (dupa L. Cue not si Em m. de Mk r ton n e, 1927). Un caracter foarte raspindit la animalele de apa dulce il Iormeaza ouale lor mari, bogate in vitelus, deci far a 0 faza Iarvara pelagica, in genere mult mai marica cele ale animalelor marine din aceeasi f'amilie sau specie, dar in schimb mai putine la numar. Acest fenomen se numeste poecilogonie. 5e pare ca animalele marine fata de conditiile neprielnice, care fac sa piara multi dintre puii lor, se caracterizeza printr-o fecunditate mai mare - in timp ce puii animalelor de apa dulce, expusi la mai putine primejdii, gratie apararii lor de catre parinti, pot iesi din oua intr-o faza de dezvoltare Inaintata, foarte asemanatoare parintilor,

Poecilogonia se datoreste probabil si unei adaptari contra curentului marilor fluvii care ar putea Uri departe larvele lor plutitoare, daca acestea ar exista, oprindu-Ie astfel orlce patrundere mai temeinica in domeniul apelor dulci. Fenomenul se observa mai ales la crustacei.

Alte dispozitive due la acelasi rezultat : ouale sint adesea inchise in coconi Iixati de corpuri strainevcum e cazul la planarii, Iipitori, gas-

176

CAPITOLUL VI.

177

teropode pulmonate si la ocheana (Leuciscus). Alteori sint incrediritate unui animal sederitar', cum e de pilda blehnita (Rhodeus amarus) care-si depune ouale in branhiile scoicii de riu (Unio pictorum) sau sint ingropate pe jumatate in nisipul fundulul, cum e cazul la salmonide. Molustele de apa dulce sint de obicei incubatoare in timp ce insectele care oua in apa, le fixeaza solid de plantele submerse.

In apa dulce, anotimpurile au in genere 0 influenta mult mai mare ca in apa miirilor. Apa dulce poate Ingheta iarna ~i poate seca vara din pricina secetei, De aid 0 serie de adaptari care permit animalelor sa supravietuiasca. Astfel, germenii rezistenti, mugurii sau ouale fecundate, suporta usor Inghetul sau secarea complete a apei si pot da nat;>tere la indivizi noi atunci cind revin conditiile prielnice de viata. Asa sint : chisturile infuzorilor, unor nemertieni, ale tardigradelor, gemuIele (mugurii protejati) spongflelor ; statoblastele unor brrozoare ; chisturile ovigere ale planariilor : ouale durabile ale hidrelor, rotiferelor ~i cladocerelor.

Existents acestor forme de rezistenta, atit de caracteristice pentru animalele de apa dulce, explica si popularea usoara a acestui mediu. Se stie ca in Europa l?i in tinuturile tarii noastre, mai ales in eimpie, primavara dupa 0 ploaie intensa, santurile, gropile si toate micile excavatiuni ale solului, se umplu de mici crustacei din genurile Apus si Lepidurus. Acest fapt a intrigat multa vreme pe biologi. Astazi istim exact ca acesti crustacei au oua mari, cu coaja groasa, care pot ramtne multa vrerne ingropate in namolul uscat, rezistind foarte bine la uscaciune ani de zile. Cind ploaia dnmoaie namolul uscat in care stau aceste oua, ele se dezvolta repede si larvele care ies se metarnorfozeaza cu 0 iuteala atit de mare incit peste citeva zile, se si vad iadultii inotind in baltoace. Un bulgar de namol uscat, luat dintr-o balta secata de mai multa vreme, contine nenumarati germeni care se dezvolta imediat ce sint pusi Intr--un aevariu. Uscarea completa a baltii si a germenilor a devenit chiar '0 conditie biologics indispensabila pentru ouale de Apus, Branchipus, Daphnia etc. Acesti germeni pot fi transportati de vint ~i pasar), la distante considerabile si pot, astfel, popula lacuri de origine recenta ale muntilor inalti sau ale insulelor oceanice (Azore), in care apar, deodata, faune ce cuprind : turbelariate cu capsule evigere, octoprocte (briozoare) cu statoblaste si o1igochete cu coconi, protozoare ~i nematode cu chisti, hidre, cladocere ~i rotifere cu oua durabile etc., la care se adauga inseete acvatice aduse si ele de vint (Corisa, Hidrophilus)~i pe al carer tegument se gi'iseau I1mpe pe hydracarieni, Asa se explica uniforrnitatea faunei si florei lacurilor, din Azore ptna in Scandinavia.

In vtinuturfle temperate, viata se raretiaza in timpul iernii, cind n_u mai rarntn aetivi decit citiv~pe~ti, putin plancton (mai ales copepozi) ~l moluste (Limnaea), in apa de la fund ramasa neinghetata, cu '0 temperatura de +4°C. Restul f,aunei se munda in namol (scoid) sau piere dupa ce-~i depune ,germenii de rezistenta.

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

In. tirrutur ile calde, anotirnpul uscat este eel care aduce aceasta suspend are a vietii, cind pestii se afunda arline in namol, cum e oazul dipneustului Protopterus din Senegal ~i Gambia, care se Inchide intr-un fel de cocon errnetic si ramine 89a, timp de 9 luni, ducind 0 viata latenta, pina cind anotimpul ploios umple din noua baltile cu apa,

Acest fenomen de suspendare provizorie a vietii din bMtile tropicale in anotimpuluscat, mimit estioaiie, se observa Wn. tara noastra si rnai ales in baltile din zona inundabila a Dunarii. Astfel, s-au gastt ingropate in namol, la 0 adincime de numai 30 em, moluste (Paludina, Planorbis, Anodonta), hirudinee (Hirudo medicinalis, Glossosiphonia complanata, Piephelis octoculata), diferite larve de insecte (mai cu seams de Chironomusv, iar la 0 adincime de 50 em, lumbricide sau rime (Limnodrilus}. Pestii, care mai ram:in prin [epsi si Ml~i lpu~in edinci dupa retragerea apelor (caracuda, linul si mai ales tiparul), ademeniti de abundenta hranei, se-ngroapa in narnol unde rezista pina la inundatiile de toamna.

Modurile de piitrurulere in apa dulce. Patrunderea animalelor marine (in general eurihaline si euriterme) s-a Iacut de-a lungul limanelor si estuarelor marilor fluvii.

Este verba de accleasi grupe care traiesc f?i in apele salmastre.

Numai asa se explica nurneroasele trasaturt comune care exista intre fauna salmastra f?i cea de apa duke. Grupele marine lipsite de eurihalinitate (brahiopode, cefalopode, echinoderme etc.) n-au putut patrunde in apele dulei.

. . Speciile cu oua mari, deei cu 0 dezvoltare directs, ca si speciile vrvipare, au putut patrunde mai usor in apele dulci, de unde si marele lor numar in acest mediu.

Maximum de migrati« a avut loc in epoci foarte vechi cind fauna marina) era aproape pretutindeni la tel. Asa se explica uniformitatea relativa a genurilor fluviale din diferite regiuni faunistice.

. Pr~? mutatii si adaptari, noli emigranti au dat nastere la genuri si specn nOI, ce cu timpul au devenit forme caraeteristice mai ales cind strarnosii lor directi si rudele lor marine au disparut, De aceea, pentru n:_ulte asemenea forme caracteristice apa dulce .a jucat rolul un or adevarate r7~erve de conservare si supravietuire, Asa e cazul mai ales pentru spe~llie arhaice de crustacei, de pesti crosopterlgieni (Polypterus sl C_alamou:htys dinfluviile africane), ganoizi (sturlom), Iepidosteizi, dlpneu~:l ()protopterus, african, Neoceratodus, australlan, Lepidosiren, amazoniam. Din acest punct de vedere s-ar putea spune ca forme1e specifice de apa dulce sint cu toate relicte.

A ~p.eciile talasoide, Speciile izolate care mal au inca rude apropiate In man ~i a carer prezenta [n apa dulce are ceva neobisnuit ce izbeste la prima V€ldelie, au fost numite speci! talasoide. Cum ele se gase5C de multe ori ~i :in lacuri [n l81Pa dulce, au f,ost 1C0ns]derate ca fUnd reslburi ale un'Or vedhi wune marine OOlCl,p1laJte noilor condi'tii de V'ilat;a (fauna relictii

+r» ~"u.J.ut:: HInd ~i ele considerate oa resturi ale unor veehi man desarate progresiv, din priclna apelor dulci ce se varsau in aceste mari.

Dar numeroase specii talasoide au fost gasite ~i in Iluvii ca si in Iacuri ale carer bazine n-au fast niciodata in leg altura cu marea.

L. Cue no It (1921) considera di toate speciile talasoide au patruns in apele dulci, pur si simplu prin migratie (fauna intrusa sau de penetratie).

Unele grupe marine litorale, puternic eurihaline, sint ca si predestinate sa dea apelor du1ci un numar oarecare de specii, A9a sint lofobranhiatii, chefalii, gobiidele, aterinele printre pesti, palernonidele, misidele printrecrustacei, nereizii printre anelide.

A9a s-ar €xplica deee ,0 specie de ac de mare (:yngnathus agassizi) traieste astazi a1tit in apele salmastre ale Marii Negre cit si in unele limane ale tarii noastre, de ce Mysis vulgaris urea in susul riurilor fran.ceze plna chiar 1a 2 km departare de guri, iar alte specii de miside se gasesc in. marile lacuri ale Suediei, in fluviul Volga, in rlurile Irlandei, in Lacul Michigan 9i Laeul Superior din America de Nord.

S-ar parea deci natural ea marile putin sarate din zilele no astre , ca Marea Baltica, Marea Neagra9i marile din sud-estu1 Asiei (Marea Chinei) sa fi [ucat si sa joaee lnca 9i astazi un important rol ca punct de plecare al imigratiei ~i a1 patrunderii in estuarele si gurile marilor fluvii care se varsa in ele. Astfe1 privite lucrurile n-ar rna] fi de mirare de ce se gasesc in fluvii1e din sud-estul Asiei at'it de multe specii talasoide li'i anume: 0 actinie, un turbelariat policlad, un anelid pollehet, 0 Area, in Gange; numeroase palemonide, doua Naja si un rechin (Charctuirias gangeticus), diferite specii de ace de mare (Syngnathus), un dHut de mare (Hippocampus arne i) In Mekong.

In apele dulci traiesc $i unele specii talasoide, puternic eurihaline, de pesti a carol' adaptare la acest mediu nu e complete $i definitiva. Sint specii mai mult marine, dar intra si in apele dulci, fie pentru a se reproduce, fie pentru a se hrani. Unele din acestea se reprodue abit in mare <Cit si in apele du1ci sau salmastre din apropeirea mari! - Iar altele traiesc tot timpul atit in mare cit si an apele dulei sau salmastre. Sint deci specii pe cale de adaptare Ia apele dulci (rasparul, guvidul, carnbula, nisetrul, morunul etc., dintre pesti),

Extensiuni recente. Exista unele specii a carer extensiune si adaptare la apa dulce pare destul de recenta ~i se datoreste tn mare parte, canalel or, sapate de om, ce leaga intre ele diferite bazine fluviale. ~ sint hMrarul Cordylophora Zacustris, la~elibranhiatu1 Dreissena polymorpha, gasteropodu1 hidroQiid Lithogl!phus naticoides, PaZudestrina

genkinei, pe$tele Atherina riqu'eti etc. .

Specii alternante. Printre speciile talasoide sint $i cUeva ce alterneaza intre apele duki $i eele sarate, pe care Ie schimba periodic $i regulat. Ele apart;in la doua categorii : specii potamotoce $i specii talaso.toce.

Se ~ ~lUmesc . potamotoci (potamoseerru, tokos==copilfirie) aeei pesti care traI~ mal ales in mare, in apropierea coastelor si intra in Iluvii pentru a~9~ depune o~ale ~i un de i9i due primele Iuni ale vietii, Au fost numiti $1 aruuiromi (care inoata contra curentului), Asa sint lampreta de mare fi' (Petromy~n marinus), Iampreta comuna (P. jluviatilis), so~mul european (Salmo salar), somnul american (Oncorhynchus), pastravul de mare (Trutta argentea) din Atlantic si somonul arctic [Salino umbla) oa $i scrumbia (Alosa vulgaris).

. In Marea Nea~ra sint doua specii pa.tomotoce ce apartin genu lui Caspialosa, de I?are ;mI;>ortanta economics si anume: scrurnbia de Dunars (Al~sa pontica; 91 rizeafca (Alosa nordmanni). La fel este si pastruga

(Aczpenser stellatus). '

" Se pare ca rudele 10:- ~~ apa dulce Se ~rag tocmai din aceste specii pO~l~motoce, ~daptate. d.~fmltIv Ia rioul mediu in care-si depun ouale ~i traiesc tot timpul vIetH,. ca: ~hi9~arul (PetromyTon planeri), pastravul ' com~n (Salmo trutta [ario], pastravul de lac (Salmo trutta lacustris}, l~stnta (~ucho h~cho), Salmo umbla din lacurile de munte, Alosa [inta din Iacurile marginalo ale Alpilor etc.

Pestii t~lasotoei (thallassa=mare, tokos=eopilarie) sau catadromi (carecoboe.ra in sensulcursu1ui Iluviilor), sint aceia care traiesc in apel.e dulci9i-~i dep~!~ ouale i.n mare, de unde puil (alevinii) revin in nun. A9a e~te anghila (Anguzlla vulgaris), care i9i depune icrele in apele Atlanticului (in partea de sud-est a insulelor Bermude) la adinci-

mea de 300-500 m dupa care moaro. '

_ A.nghi.la se gas:~te si in partile Marii Negre de unde intra in. Dunare, in Nistru ~i Nipru.

d. Faciesuri de apa dulce

Apa dulce prezinta 0 multime de faciesurl care se deosebesc mal a1:s prin . cantitatea de apa $i miscarea acesteia, ce au ca urmare anumite conditi! de temperatura $i aerisire. Aceste faciesuri diverse se impart ~n dous maricategorii : apele curqiitoare ~i apele statatoare (baiti, lacuri etc.). ce se?eose~esc intre ele prin suspensiilo lor chimiee ~i minerale, prm configuratia fundamentului etc., fiecare avind fauna sa partieulara (E m m. de Mar ton n e, 1927).

~ Fa.una izvoarelor reci. Fauna izvoarelor reel, eu temperatura cons~anta, alimentats de pinzele de apa subterana, cuprinde animale ubicVls,t~, care au urcat pe piriu In sus, apoi multe specii endernice sau putern~c stenoterme (Crenobia alpina, Bithineila, diferite larve de insecte) c~nslderate probabil ca relicte ale faunei glaeiare, rude ale speciiior alpmo-boreale.

§.~b pietre se gasesc adesea troglobii o.arbe $i inoolore ca amfipo- - ?ull!.zphargus, Planaria vitta, 'lijpitoarea HerpobdeZla absoloni, care tralesc 9i in .apele Intunecoase din fundul lacurilor, din Pe'lteri fji din plnzel.e ~r€abce, de unde au putut fi smulse ~i aduse in fjuvoiul de apa, pnmavara sau dupa une1e ploi marL

180

CAPITOLUL VI.

b) Fauna piraielor de munte. Condrtii le de viata ale piraielor de munte sint : pantii mare, dar neuniforma ; debit mic, 'insa nivel ridicat dupa ploaie, putind ajunge uneori la Inaltimi foarte marl ; »itezii mare, dar care variaza cu panta; apa bogata in oxigen, limpede, dar citeodata si tulbure, incarcata cu detritus organic; temperatura apei seazuta, dar apa nu ingheata aproape niciodata 1?i diderenta ~ntre temperatura de vara '1?i cea de iarna e foarte mica; »eqetaiie saraca in interiorul piriului si uneori abserrtacomplet pe portiuni intinse.

Animalele care traiesc in acest mediu sint in general specii reobii," inzestrate cu dispozitive care le ingaduie sa nu fie luate de apa (v. cap. IV). Pestii sint buni inotatorr (pastravul, lipanul) in timp ce zglavoacea (Cotius gobio), cu fata ventrala turtita, se ascunde sub pietre : ciprirndul Garra din apele de munte ale Himalaiei are doua Iargi discuri adesive post-bucalo, ca la mormoloci, cu xare se fixeaza de pietrele fundului. Lucrul acesta se observa mai bine la morrnoloci] unor anure tropicale ca : Bufo penagensis si Rana larutrensis, ambele din peninsula Malaya, ca si la Rana peroona din Djawa. Larvele de diptere blepharoceride (Liponeura etc.) poseda;;ase ventuze medio-ventrale care le ingaduie sa se lipeasca de pietre -si sa se tirasca. La fel, Iarvele unor psyohodide, ca Pericoma californica. Larvele de friganide ,;;i de simulide traiesc in tuburi solid fixate de supont ; abtele (Silo, Goera), sint libere dar ingreuneaza cu pietricele tuburide in care traiesc, Larvele de insecte nefixate (perlide) au larnele prevazute ICU gheare puternice, iar tumtirea lor dorso-ventrala ofera curentului un obstacol extrem de redus, inci:t nu sint luate de apa,

Reobii exclusive sint: eiemerida Ecdyonurus [luminum, friganida Drusus, hydraohnidele Ttrrreniicoia, Sperctum etc., gasteropodul Ancylus fluviatilis, fixat de pietre etc.

. Piraiele de munte sint domeniul de viata al pastravului, zglavoacei, boisteanului (Phoxinus levis) in cursul superior; al lipanului .(ThymaZus vexilifer), grindelului (Cobitis barbatula) in cursul mijlociu; al Iostrite! (Salmo hucho) ';;i al rnrenei tBarbus fluviatilis) [[1 partea cea mai de jos a piriului (C. Mot a ~;;i V. An g he 1 esc u, 1939).

c) Faunariurllor. In cursul mijlociu si inferior al riului panta se -domoleste, viteza apei incepe sa scada si curentul devine mat iucet.

-Speciile torenticole dispar si Ie iau Iocul specii comune, Iipsite de

adaptan speciale,

In riuri distingem doua tipuri de faciesuri : de mal ~i de fund; de suprafata si de adincime.

In faclesul de fund, namolul si detritusul, bogat in larve, viermi si n_;o.lllifte, vofera adapost ~i hrana unor pesti prevazuti adeseacu mustatl, Hlotatori mediocri sau ~e se trrasc pe fund, ca tiparul, linul, somnul etc.

In faciesul de suprafata si de mal se inttlneste stiuca sl bibanul.

.. De la rece = curent !?i bios = viatA (grec.),

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUI TEREsrRU

181

d) Fauna fluviJilor. Fluviile au viteza redusa, turbiditate accentuata, debit cu cresteri mari periodice adeseori provocind inundatii. Vegetatia e foarte bogata si hrana larg asigurata.

. Pestii fluviatili' sint Iortat izolati in bazine le hidrografice in care-si due viata, cea mai mica bariera terestra fiind de netrecut pentru ei. De aceea, datorita acestei izolari, ei au dat nastere unui mare numar de subspecii, adesea de data veche. A1?a se explica diferentele in compozitia faunei diferitelor bazine hidrografice, chiar cind sint foarte aproplate unele de altele. Astfel, in bazinul Ronului traiesc pietrarul (Aspro zingel) si ghibortul (Acerina cernua), care lipsesc in bazinul apropiat al Garorrei sau al Adurujui. Salaul (Sander lucioperoa) exista 'in baziriul Dunarri, dar Iipseste in bazinele hidrograficeaprapiate ale Rinului sau Rhonului; unicul silurid european, somnul (Silurus glanis) exista azi numai in bazinul Dunarii, lipsind in celelalte bazine hidrografice europene.

Se pare ca speciile comune rnai multor sau tuturor bazinelor fluviatile dintr-o regiune sint mai vechi ca cele a carol' arie de repartitie este mai redusa,

De asemenea, din repartitia geograf ica a pestilor in diferite bazine hidrografice, se poate vedea raportul care exist a intreacestea si rna rile in care ele se varsa, in privinta popularii lor eu elemente talasoide ;;i alternante.

Astfel somonul (Salmo salary, potamotoc de apa rece al Eurasiei si al Americii de Nord, lipseste in M. Mediterana, mare calda, 1?i deci si in bazinele hidrografice aflate in Iegatura cu ea (inclusiv bazinul Dunarii).

Fluviile au oferit intotdeauna marilor mamifere pisciforme, 0 larga poarta de patrundere in domeniul apelor dulci. E mai ales cazul delfinidelor ai lamantinilor care strabat destul de des estuarele (citeva s-au stabilit aiel). Astfel, delfinidul Neomeris phocenoides din Oceanul Pacific, exist a in fluviul Iantzi pina la lacul Tung-ting; Orcella brevirostris traieste in partea superioara a iluviului Irawadi ; alte specii au devenit exclusiv de apa duke (lamantinii erbivori din Africa si America, apoi Sotalia si Inia din fluviul Amazoanelor sau Platanista din fluviul Gange).

Popularea unui iluviu se face la maximum atunci cind bazinul sau hidrografic e mare, se bucura de 0 clima calda, apa e cit mai limpede, cursul e rnoderat, fundul e acoperit cu pietris si vegetatie, lar variatia anuala a debitului e mica.

e) Fauna baltilor din zonele inundabtle ale fluvlilor, Baltile din zonele inundabile ale fluviilor sint anexe ale acestora, sint "supapele de siguranta'' ale lor si constituie refugiul multor s~ii. de animale ale fluviului cind acesta are apa prea tncarcata cu aluviuni. Pe de alta parte, ele sint Iocurile de reproducere ale celor mai multe animale din fluviu ~i mai ales pentru pesti, Avind 0 apa limpede, un fund putin adinc, cu multa vegetatie pe margini 9i pe fund, cu intinse suprafete

182

CAPITOLUL VI.

de apa libere pe care soarele le poate usor incalzi, ele of era conditii ideale atit pentru dezvol tarea oualor cit si pentru cresterea larvelor si puilor, De aeeea baltile din zonele inundabile ale fluviilor au in totdeauna 0 fauna foarte bogata.

f) Fauna baltilor interioare. Ca iii precedente1e, din pr icina usoarei incalziri a apelor lor .<;>i abunden tei hranei ce-o of era , baltile inter'ioare poseda 0 foarte ?ogata fau~a .de nevertebrate care traies~ fie pe fund fie .1I: larg (pelagice), Acestel.a ~ se adauga unii amfibieni si reptile (crocodili, broaste testoaso, serpi, mtre care iii uriasu] Anaconda).

Baltile tropicale care se usuca in anotimpul secetos nu pierd totusi fau~a lor acvati.ca fermata din gasteropode cu opercul (Ampullaria, M~Lamia; Mela~opsts), care se inchid in cochilie; scoica Spatha, din baltile step~lor ~fncan.e, care se afunda adinc in namol ; pesti ca Protopterus (Africa) si Callzchtys (America de Sud), care de asemenea se ascund in namol.

g) Baltile elestecle si turbarirle se caracterizeaza printr-o fauna in care abunda dafniile~i hydatinele fiind caracteristice mai ales genurile Brachionus (rotiferi) ~i Cerioclaphni,i (crustacei).

h) Fauna lacurilor. In 1acurile mari se disting, ca iii in mari trei zone de viata : litorala, pelagica si abisala.

Zona titoraui se intinde de Ia mal ptna la 0 adincime de 15-30 m.

Fundul es!e nisipos_; p.ietros~ sau I?ilos si acoperit cu vegetatio, in care se dezv~lta 0 fauna hto~a1a, euriterrna (citeva specii de pesti, ane1ide, crustacei ~tc.), precum. si ynele organisme fixate (spengieri, Plumatella) say capabilc sa se prinda de un suport (larve de insecte moluste ca Lzmna.ea, ~ TheodoxJs fluviatilis etc.), avind oarecare analogie cu 'fauna

torenticola. -.

Zona pelaqicii este m~asa. prirrcipalj; a Iacului de la suprafata si pina la stratul de apa profunda, dincolo de zona Iitorala,

Cuprmzind in suspensie substanto minerale aduse de afluenti apa Iacului e putin limpede. De aceea, r~zele solare nu patrund mai 'j~s de : 00 ~'. asa ca vegetatia nu se poate dezvolta sub aceasta Iimita, Ca si in man, fauna pelagica profunda nu se poate hrani decit cu prada vie sau cu cadavre care cad de la suprafata.

In 1acur~ traiesc pesti pelagici : pastravul de lac 9i un bogat planeton format din protozoare, rotiferi, crustacei (copepozi ~i cladocere).

.. Cara~terele ~nimalelor pelagico stnt aceleasi ca si .in mediul marin.

Unii pe~hau spinarea alba.stru-verzuie liii pinteceleargintiu ; planotonul e foarte transparent : organismul speciilor marunte din plancton este um~lat, cu vl,scere reduse, fiin;U__adesea prevazut cu spini sau cu perisort (Daph.n.J;, rotiferi) sau cu cite 0 picatura de ulei (copepozi), in veder:a ?lu~lrll, fosforescenta lipseste ; ca si in mare, planctonu] prezinta oscll?tll .. ~lUrne (cele mai multe specii se intilnesc ptna la 0 adincime euprmsa mtre 20-40 m ~i uneori pina 1:a 100 m adincime; noaptea ~i

...

DOMENIILil DE VIATA ALE GLOBULUI TDRESTRU

183

rnai ales in noptile eu luna plina, ele se ridica 1a supraifa~a fototro-

pism negativ).

Variatia sezoniera a clirnei are 0 actiune directa asupra planetonului lacustru : iarna dispar anirnalele eu chisturi sau oua durabile, nemairaminind deett purine cladocere, rotiferi si eopepozi; viata rancepe primavara cind apa se incalzeste si atinge maximum de dezvoltare in mai-iunie.

Zona adincii (abisalii) cuprinde fundul lacului si stratul de apa care vine in directaatingere cu el. Aceasta zona prezinta adesea abisuri pina la -1 700 m (L. Baikal). Fundul e acoperit cu sedimente mol. Apa are o temperatura ce variaza dupa pozitia geografica a lacului. Astfel, intr-un lac tropical (L. Nyasa) , apa are 0 temperatura de +22°C la 0 adtndme de -200 rn iin timp ce Irrtr-uri lee din zone tempereta (L. Michigan), ea e de +4°C tot timpul anului, Incepind de la 0 adincime de -115 m.

In Laeul Leman fauna de adincime e fermata din protozoare, rizopede, planarii, nematozi liberi, oligochete, citeva moluste pipernicite, cladocere, ostracode, harpactidide, Cyclops abysorum ~i larve de ehironomide. U nii pesti (printre care si mihaltul) i~i depun icrele la mari adincimi (-100 m). Limneele din Lacul Leman (Elvetia) traiesc la adincimi pina Ia -300 m si nu mai respira oxigenul atrnosferic, sacii lor pulmonari fiind plini cu apa ; aceste Iimnee de adrncime srnt mici, cochiiia lor e fragila, putin sau deloc colorata ~i se hranesc eu namol.

Spre deosebire de ceea ce se abserva in mare, speciile lacustre de adincime nu prezinta hipertrofie a ochilor ci dimpotriva numai atrofierea organelor vizuale. Exista, probabil, 0 legatura intre acest Iapt liii absenta totala a Iosforescentei pe marile funduri lacustre. Pestii nu prezinta rnodificari tnsa gamaridele batipelagiee au de la 0 adtncime cuprinsa intre 100-1 200 m, ochi albi, slab dezvoltati sau chiar de-abia vizibili (aceste specii cu ochi atrofiati traiesc alaturi de specii din aceeasi grupa eu ochi normali).

Lqcul Baikal. Lacul Baikal este 0 adevarata mare, eu 0 supratata de 30500 km2 si 0 adincime pin a la -1 742 m.

Fauna sa este aparte, a'uU prin legaturile pe care le are eu speoifle disparuto din 'I'ertiarul superior dt si prin numarul de forme taJ.~soide liii endemiee. Aici traiesc numerosi spongieri, dintre care 0 specie a fost gasita si in strtmtoarea Bering asa cli originea sa marina nu poate fi pusa laindoiaila; un anelid polichet, numeroase ~i mari gamarid: (printre care si echinogamaridele); 0 fauna turbelariata, poate eea II?-al oogata din lume, cu aproximativ 100 specii endemice; moluste il':Vl8- tile cu cochilia foarte subtire : 33 specii de pesti, din care [umatate sint de origine siberiana, Iar restul, endemice (printre care Comephorus baicalensis).

Foca din Baikal e 0 varietate de Phoca hispid4 din marile nordice J;li se gaseiite atit aiei crt ~i in Iacul Oron, Ia est de Baikal, care comunica prim f1urviul Lena, ou Oeeanul Arctic,

Lacui Tanganyika. Lacul Tanganyi~a se i~tinde Ad: asemenea pe o suprafata mare de 31900 km2, avind 0 a~nelme pma la -1435 m

184

CAPITOLUL VI.

si 0 apa accentuat magnezrana. Se pare ca altadata acest lac era mult mai bogat in saruri ca astazi. Fauna sa e formata din 402 specii, dintre ~are 73010 si?t endemice. Se gasesc aid spongile, 0 meduza (Limnocnida tanganyzcae), care a fast descoperita iii in Lacul Victoria in Niger si Nil (rude ale acestei meduze s-au gastt in Zambezi si a1te fl'uvii tributare Oceanului Indian); crevete, 5 crabi (de exemplu Potamon; Platytelphusa), 146 specii de pesti (mai ales cidide), dintre care 121 sint caraiCteristice Lacului Tanganyika.

Fauna molustclor e foarte deosebita si anume, in timp ce lamelibranhiatele sint de tip african obisn uit, gasteropodele prosobranhiato, din care 76 din 84 sint endemice, au infatisarea unor gasteropode marine (!rochus, Murex, Nassa, Littorina). In realitate, aceste forme pseudotalasoide, foarte ornate, sint inrudite cu paludinele, melanidele si hidro-

biidele de apa dulce. .

~~.east~ . convergenta spre formele marine s-ar explica, poate, prin conditiile fizlco-chimice ale Iacului.

Lacul Nicaragua din America Centrala desi asezat intre doua Ianturt de munti, se afla la 0 altitudine de numai 33 rn deasupra nivelului Oceanu~ui Pacific: A~est lac este rernarcabil prin prezenta unei specii de r~chl~ iEulamia nlcaraguensis) care p03lte a paltruns aic! de-a lungul Iluviului San-Juan, ce leaga lacul de Maroa Antilelor.

. Lacul Titicaca, din America de Sud, mal mare ca precedentul, e situat la 0 altitudine de 3 812 m, iar in partea centrala are 0 adin~in:e ?e -304 m, avind mai mult caracterul de lac alpin. Cuprinde insa si elemente cu aparenta talasoida, cum e de pilda amfipodul Allorc~este~, inrudit cu genul marin Hyale, de pe coastele Europei (dar se stie ca aceste amfipode saritoaro se adapteaza usor tuturor conditiilor

de viata), .

B. DOMEN'tUL TERES1RU

Aeest domeniu are 0 extindere vasta si ca urmare in cadrul lui se dease~e~te 0 multitudine de conditii de mediu, care impun anumite adaptan _ organismelor si care explica gruparea lor specifics.

Daca pentru domeniul acvatic, din analiza facuta anterior se desprindo ideea Ica in distributia organismelor este importanta ,c~mpoziiia ohimica a apei si aIP01 temperatura, 1n dorneniul terestru clima cu variatii'le sale Iatitudine'le si altutudirials, este cea care determiria repartitta zonata a organisrnelor.

1. ZONAI.!ITA~~ TN NATURA (ZONE rERESTRE)

Studiindu-se repartitia vegetatiei si faunei la suprafata globului terestru S-'a ajuns Ia constatarea ca arealele lor seintind pe vaste teritorii, mai mult sau mai putin paralele eu ecuatorul.

DOMENIILE DE VIAl'A ALE GLOBULUI TERESTRU

185

Aceste Iisi! de vegetatie ce se succed de la ecuator spre poli au fost numite zone de »eqetaiie,

o prima incercare de impar.tire zonala a plante lor dupa exigeritele lor ecologice, in cazul de fata, de temperatura, a fost facuta de A. de C a :1 doll e (1855). Acesta distingea 0 zona a plantelor megaterme (ce se dezvolta la temperaturi medii mai mari de + 20°C), 0 zona a plantel or mezoterme (la temperaturi de + 20°C pina la + 15°C), 0 zona a plantelor microterrne (intre + 15°C si O°C) si 0 zona a plantelor hekistoierme (sub O°C).

In 1884 A. G r is e b a c h stabilesto aproape aceleasi zone de ve<fetatie la suprafata pamintului, raportindu-le tot la Iactorul termic.

,_, Impartirca de catre W. K 0 P pen (1884) a suprafetei globului in zone term ice a permis multor geografi sa-~i explice 0 serie de fenomene geografice si implicit si trasaturile principale ale repar titiei vietuitoarolor.

c\stfel, sub influenta difereritierti zonelor climaticc ale lui

W. K 0 P pen (1884) si tinind searna de raporturile ce exista intre diversele Iorrnatii vegetale si factorii climatici, O. Dr u d e (1897) a separat zona glaciara arctica : zona temperata a coniferelor si B: ar~orilor verzi vara, eu pajisti iii mlastini verzi vara : zona subtropicala a arborilor si arbustilor (inclusiv ccniferele), cu frunze persistente sau cazatoare ; zona stepelor iii deserturilor eu veri Iierbinti ; zona formatiilor tropicale eu Irunze persistente si a eelor dependente de anotimpul ploios ; zona subtropical a australa a arborilor eu tulpini ra~i~kate ~i ~ eoniferelor; zona antarctica a tufisurilor scunde, semperviriscente ~l a gramineelor~i plantelor erbaeee cu ritm periodic,

Incercind sa-~i explice prezenta anumltor tipuri de soluri la sl!prB:: fat a globului terestru, V. V. Do k u c e a e v (1898) a adus contnbutn substantiale la dezvoltarea cunostintelor asupra zonelor naturale. Cunoasterea legilor raspindirii geografice a solurilor, dupa cum sustinea V. V/ Do k u c e a E; v se bazeaza pe cunoasterea ill aprofundarea relatiilor de interdepenidenta dintre .fact?rii pedog~netid ,(clima regi,:n~i respective, organismele vegetale si animale, rel ieful, virsta geologica, rOC3 mama).

El a fast eel care a precizat legitatea matematica a zonelor latitudiriale. Dispunerea pe directia nord-sud a c.lim~i, v~geta~iei ~i animalelor se datoreste rotatiei pamintului si f'ormei lui sfer'ice.

Aceasta repart.itie, intr-o ordine strict determinata:a penni!'> !mpartirea globului terestru in zone si anume: zona polara,t~pe:ata, sUb: tropicala, ecuatoriala etc. Odata insa ce agentii. pe?ogenehcl Sl~t supusi anumitor legi in raspindirea lor si sint repartizati pe zone, si re::ulta: tul activitatii lor adica solul, se repartizeaza pe zone ce urmeaza mal mult sau ~ai putin coordonatele latitudinale. Astael V .. ~. Do k uc e a e V a deosebit zona boreala (a tundrei), zona de taiga, zona de si lvostepa, zona de stepa, zona de stepa deser tica, z?na aerala, zo?a subtropicala ~i tropicala paduroasa, descriind pentru fieoare caracteristicileclimatice, relieful, vegetatia sl fauna eorespunzatoare.

184

CAPITOLUL VI.

si 0 apa accentuat magneziana. Se pare ca altadata acest lac era mult mai bogat in sarurr ca astazi. Fauna sa e fermata din 402 specii, dintre ~are 73010 si?t endemice. Se gasesc aid spongile, 0 meduza (Limnocntda tanganytcae), care a fost descoperita IIi in Lscul Victoria, in Niger si Nil (rude ale acestei meduze s-au gasit in Zambezi si alte fluvii tributare Oceanului Indian); crevete, 5 crabi (de exemplu Potamon, Platytelphusa), 146 specii de pesti (mai ales ciclide), dintre care 121 sint caraderistice Lacului Tanganyika.

Fauna molustelor e foarte deosebita IIi anume, in timp ce lam elib7anhiatele sint de tip african obisnuit, gasteropodele prosobranhiate, din care 76 din 84 sint endemice, au infati~area unor gasteropode marine (!rochus, Murex, Nessa, Littorina). In realitate, aceste forme pseudotalasoide, foarte ornate, sint inrudite cu paludinele, melanidele si hidro-

biidele de apa dulce. .

Aceasta convergenta spre formele marine s-ar explica, poate, prin corid iti ile fizico-chimice ale Iacului.

Lacul Nicaragua din America Centrala desi asezat intre doua lantur i de munti, se afla la 0 altitudine de numai' 33 m deasupra nivelului Oceanu~ui Pacific: A~est lac este remarcabil prin prezenta unei specii de r~Chl? (Eulamia mcaraguensis) oare poate a pM)ru.ns aici de-a lungul Iluviului San-Juan, ce leaga lacul de Marea Antilelor.

. Lacul Titicaca, din America de Sud, mai mare ca precedentul, e s~tuat la 0 altitudine de 3 812 m, iar in partea centrals are 0 adin~m~e ?e -304 m, avind mai mult caracterul de lac alpin. Cuprinde msa si elemente cu aparenta talasoida, cum e de pilda amfipodul Allorc~este~, inrudit cu genul marin Hyale, de pe coastele Europei (dar se stie ca aceste amfipode saritoare se adapteaza UIIor tuturor conditiilor

de viata), .

B. DOMENIUL TERES1RU

Acest domeniu are 0 extiridere vasta ~i ca urmare in cadrul lui se deose~e~te 0 ~ultitudine de conditii de mediu, care impun anumite adaptan organismelor ~i care explica gruparea lor specifics.

Daca pentru domeniul acvatic, din analiza facuta anterior se desprind« ideea ca in distrfbutia organismelor este importanta Ic~mpCYZitia ohimica a apei ~i aIP01 temperatura, in domeniul terestru clima cu variatii'le sale laltiitUJdimale si altiaudinals este eea care deterrnina repartitia zonala a organismelor.

1. ZONAl.!ITATi~A IN NATURA (ZONE TIE!REStRE)

Studiindu-se repartitia vegetatiei ~i faunei la suprafata globului terestru s-a ajuns Ja constat area ca arealele lor se mtind pe vaste teritorii, mal mult sau mai putin paralele eu ecuatorul.

DOMENTILE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

185

Aceste fi~ii de vegetatie ce se succed de la ecuator spre poli au f'ost numite zone de vegetatie.

o prima Incercare de impartir e zonala a plantelor dupa exigentele lor ecologice, in cazul de Iata, de temperatura, a fost Iacuta de A. de Can doll e (1855). Acesta distingea 0 zona a plantelor megaterme (ce se dezvolta la temperaturi medii mai mari de + 20°C), 0 zona a plantel or tnezoterme (Ia temperaturi de + 20°C pina la + 15°C), 0 zona a plantelor microterme (intre + 15°C si DoC) si 0 zona a plantelor helcistoi.erme (sub DOC).

In 1884 A. G r i s e b a c 11 stabileste aproape aceleasi zone de vegetatie la suprafata parnintului, raportindu-le tot la Iactorul termic.

Impartirea de catre W. K 0 P pe n (1884) a suprafetei globului in zone terrnice a permis multor geografi sa-si explice 0 serie de fenomene geografice si implicit si trasaturile principale ale repartitiei vietuitoarelor.

Astfel, sub inf'luenta diferentier ii zonelor climatice ale lui

W. K 0 P pen (1884) si tinind seama de raporturile ce exista intre diversele Iorrnatii vegetale si Iactorii climatici, O. Dr u de (1897) a separat zona glaciara arctica : zona temperata a coniferelor si a arborilor verzi vara, cu pajisti si mlastini verzi vara; zona subtropicala a arborilor si arbustilor (inclusiv coniferele), cu frunze persistento sau cazatoare : zona stepelor si desertur ilor cu veri fierbinti ; zona formatii lor' tropicale cu frunze persistente si a celor dependente de anotimpul ploios; zona subtropical a austral a a arborilor cu tulpini rarr:i~icate si ~ coniferelor; zona antarctica a tufisurrlor scunde, semperviriscente si a gramineelor~i plantelor erbacee cu ritm periodic.

Incercind sa-~i explice prezenta anumitor tip uri de soluri Ia s~pr~-: fat a globului terestru, V. V. Do k u c e a e v (1898) a adus contributii substantiale la dezvoltarea cunostintelor asupra zonelor naturale. Cunoasterea legilor raspindirii geografice a solurilor, ?upa cum sustinea V. V/ D 0 k u c e a E; v, se bazeaza pe cunoasterea ~l aprofundarea relatiilor de in'terdependenta dintre fact?rii pedog:netici .(clima regil~n~i respective, organismele vegetale si animale, relieful, virsta geologica, roca mama).

El a fost cel care a precizat legitatea m~'terr:ratica a z~)l~elor Iatitudinale. Dispunerea pe directia nord-sud a climei, v:geta~lel si animalelor se datoreste rotatiei pamintului si Iormei lui sferice.

Aceasta repartitie, intr-o ordine strict deterrninata .... a perm is !mpartirea globului terestru in zone si anume: zona polara, te:rr:pe:ata, SUb: tropicala ecuatoriala etc. Odata insa ce agenti! pedogenetici smt supusi anumito; legi in raspindirea lor si sint repartizati pe zone, si r~ulta: tul activitatii lor adica solul se repartizeaza pe zone ce urmeaza mal mult sau mai p'utin coordo~atele latitudin~le. As1lfel. V .. ,,=. Do k uc e a e v a deosebit zona boreala (a tundrei), zona de taIga, zona de si lvostepa, zona de stepa, zona de stepa deser'tica, z?na aerala, zo~a subtropicala si tropicala paduroasa, descriind pent~ fieoare caracteristicileclimatice, relieful, vegetatia si fauna corespunzatoare.

186

CAPITOLUL VI.

Pornind de la legiie ce patroneaza zonalitatea letitudinala ~i accentuind ~i mai mult interdependenta ce exista intre factorii mediului care participa 18 procesul de pedogeneza, V. V. D 0 k u c e a e v a stabilit ~i existents unei zonaiitat! verticale, in unitatile muntoase indeosebi.

L. S. Be r g (1952) a dezvoltat teoria zonelornaturaile, latitudinale si altitudinale a lui V. V. Do k u c e a e v, aprofundtnd-o si concretizlnd-o in teoria .Jandsafturilor'', adica a aspectelor geogr8!fice ce COre8- pund complexelor naturale teritoriale sau mai exact complexelor fizicogeografice teritoriale, in care se subdivide 0 regiune naturals.

In aceste compiexe, rocile, vegetatia, solurilor, lumea janimala, conditiile climatice ~i celelalte elemente ale naturri sint tntr-atit de logic legate si supuse unor astfel de relatii reciproce, tncit cunoscind numai unele din elementele naturii, se pot prevedea si partlcularitatile celorlalte, actionindasupra unor Iaturi ale naturii se pot modifica si celelalte laturi ale ei in sensul dorit.

Prin "complex" intelegem in geografie imbinarea legicii a fenomenelor ~i obiectelor condiiionte reciproc. Dupa Be r g "lan~tul geografic" este 0 complexitate sau grupare de obiecte si fenomene in 00- drul careia paTlticul~riltatHe reliefudui, climei, apelor, inveH!?ul de sal, vegetatiei si lumii animale precum si intr-o oarecare masura, activitatea omului, se contopesc intr-un ton armonios, care se rep eta legic, pe 0- anumita suprafata a pamintului.

Problema Iandsaftului a preocupat si pe alti geografi. Spre exemplu R. B i as u t t i (1947), precizeaza ca elementele ce conditioneaza "peisajul terestru' (landsaftul) sint : clima, vietuitoarele, mai ales vegetatia, apele ~i relieful, considerind ca primul loc ce ne mgaduie sa deosebim landsafte, revine climei, de ea depinzind in mare masura, toate celelalte elements si mai ales variatia fizionomiei vegetatiei. De altfel, clasele de Iormatii vegetale corespund tipurilor generale de clima, iar ClLl'lld exista discordants in suprapunerea Iirnitelor Ior, explicatia 0 dau factor-ii edafici ca 9ialti factori care se substituie, pre cum. si istoria popularii cu vegetatie a regiunilor respective. In ceea ce priveste caracterele hidrografice !?i geomoriologice, acestea ar avea 0 functie subordonata, utilizabila pentru subdiviziuni rnai mici, deoarece landsaftele respective, conditionate de acestea pe fondul bioclimatic, se realizeaza in genere pe spatii mai putin extinse.

R. B i a s u t t i aplica aeeste eriterii pentru intreaga suprafata a globului terestru si, pleeind de 1a clasele de clima, care sint in cea mai mare parte cele ale lui K 0 P pen (1918), desprinde, in cadrul lor, medii climato-botaniceg€neralizate, ce constituie zone climato-botanice, datorita asezarii lor zonale, i ar inauntrul lor, subdivide tipuri [uruiamentole de land~aft (de peisaj).

DOMENTILE DE VIATA ALEGLOBUr,UI TElRESTRU

187

2. ZONAUI'TA TEA LA TITUDINALA (PE ORiIZONT ALA)

Cauzele principale ale zonal itat ii latitudinale sin~: forma. ~ami~tului si pozitia lui fata de soare. Acestea fac ca n;-part=tw energiei radiante s~ fie zonal ii, astfel ca si componentele [nvel19u1Ul geograflc, inolu-

siv lumea vegetala ~i animaui, sa fie tot zonale. _. •

Un exemplu de succedare a zonelor pe linia p~r.al~lelor gasim m cimpia vast-siberiana, iritre Marea Kara (Golful. Obl)~l .Latcul Ba~~, unde de 108 nord La sud deosebim: zona tundrei, zon~ silvotundrei cu moliid si Iarice siberiem ; zona :pad urilor de molid ICU elem:!I'1w siberien~ ; zona padurllor de brad, molid si pin vsst-aiberian ; zona padu-

70'

Fig. 40. Succesiunea zonelor de vcgetatie intre Marea Kara (golful

Obi) sl Lacul Balhas :

1 _ zona tundrei; 2 -- tundre de munte : 3 __ zona silvotundrei CU~ n10- lid st larfee siberian: 4 - zona padurl~ lor de malid eli elemente sibertene t 5 _ zona padurilor de ruol id ~i pin

vest-siberian; 6 zona padurtlor

de brad, m ol id sl pin vest-

siberian; 7 - zona padurtlor de m ol.id cu elemente sibertene, saracne de el emente europene ; 8 - zona padu rilor de m esteacan si plop tremurator vest-siberian; 9 - zona stepelor cu graminee cu frunza lata; 10 - zona stepelor .cu cotilte, bogate in diverse specu : 11 _ zona stepelor ell colitte, pr edom inant : 12 _ zona sermpustturtlor cu graminee : 13 _ zona pustiurilor cu pelm ~i cu plante de saratura pe soluri ar giloase ; 14 _ vegetatre de tugai din luncue Turchestanului; 15 - pustiuri cu plante de saratura (pe soloneeaeuri); 16 - pustrurt cu rurarisurt de nisip; 17 - molid; 18 - brad; 19 - lance; 20 - cedru; 21 - mesteacan : 22 -

plop rremur ator.

1 t~}J 2.
3~ 4_
5§ 6fZZ]
7. sFt=dl
~ 10[il]]
9
~
11~t~~ 12ui
131;+>:1 141\(/]
15illlIll rn
16
oW 18m
19[I] 20m
211 J1'- I 22m 188

CAPITOLUL VI.

r ilor de~ mO.lid eu elemente ~ sibe:iene (saradte ~ de elemente europene); zona padunlor de mesteacan 1?1 plop tremurator vest-siberian; zona s~epelor eu grarninee eu frunza lata; zona stepelor eu eolilie bogate in ~1V~rse specn : ~ona stepelor e17 ~olHie predominanta, zona semi pustiur ilor eu grammee; zona pustiur ilor eu pelin sl eu plante de saratura pe soluri argiloase ; zona pustiurilor eu plante de saratur a pe soloneeacuri, zona pustiurilor cu tufarisuri de nisip (fig. 40).

In unele cazuri insa, structura zonala se abate de la schema ideala, datorita repar tizari i neuniforme a useatului si a oceanului reliefului variat al pamintului, ea si temperaturii d~osebite a curerrtilor ce scalda coastele eontinentelor, toate avind ea urmare faptul ea radiatia solara sufera 0 remarcabila transforrnaro ee se oglindeste in as-

peetul zonal itatii. '

Un exemplu de abatere a structurii ;c~)]lale il constituie America de Nord, unde datorita lanturilor muntoasc dispuse pe direetia nord-sud (lVI. Sierr~ N;vada: M. Cascadelor, ?-I. Coastclor, JVI. Stincosi), zoncle de vegetatie sint orientate de-a lungul meridianelor (fig. 41).

_:\ceste zone sint de la vest la est, in lungul paralelei de 40° lat. N. urmatoarele: zona vegetatiei mediterarieene ; zona padurilor de eonifere (aici exista si 0 dispunere verticala a vegetatiei datorata altitudimii orescute a Iantur ilor muntoase) : zona preerulor ; zona padurilor

de foioase. .

In sudul partii europene a FR.S.S., unde continentalismul climei se accentueaza de la nord-vest (~I. Baltica) spre sud-est (M. Caspica) zonele. care se insira in aceasta directie nu se succed de la nord spr~ su~, ci de la nord-vest spre sud-est: zona padurilor de molid si de stejar eu ~arpen, apoi fara car pen, zona padurilor de stejar (fara' alte specn vestice), zona stepei eu diferite graminee eu frunza lata, zona

Precipilalii All.m .

lJOmm - JOCmm : fOOOmm-11JOmm, 900mm: 730mm: 600mm: Z50mm

I I I I

4000 - ~____ I I Veqez I I

, ----------c-------ril/plll _'-_____ I

, IPadure I 'PJdureip,.d_;------'"

Vale a : Pidurede : pi/iei' I dlca: ;e:

3000 : cQm/ere :plm:

SAN-JOAQUIN I ,------- --- ,

I I

, ,

, I

2000 ---Zo"a -- -~-Lhaparril/-:---

cull/yaM I ,

I I

I '

I I

fOOO -----------1_______ '

'41r '{I

frOOO

JOOO

200f/

fOOO

Fig. 41. Etajarea vegetatiei in Sierra Nevada Cen,tralfl (dupa C r it c h fie 1 d din A. Huetz de Lemps, 1970).

DOMENnLE DE VIATA ALE GLOBULUI TERESTRU

18~

stepelor eu Stipa, zona semipustiurilor eu graminee, zona pustiurilor eu Artemisia, iar intrazonal pustiuri eu solonceacuri 1?i pustiuri eu arbusti psamofili, mai freevente la est de Marea Caspica.

3. ZONALITA TEA AL TITUDINALA (PE VERTICALA)

Zonalitatea al titudi nala se ex plica prin rcducerea valorilor temperaturii, de la poalele muntilor spre virful lor sl anume se inregistreazao scadere mult mai rapida decit de la ecuator Inspre polio

Pen tr u a se evita oriee eonfuzie intre cele doua feluri de zonali-

tati, C. F 1 a h '111 t (1900) a propus termenul de rtaj pentru eenturile 1. de vegetatie eese in~ira pe versantele murrtilor, in raport eu altitudi-

nea, termenul de zona ramiriind pentru benzile de vegetatie ee se in-

sira la supraf'ata pamintului, in raport cu Iatitudiriea.

In general intre zonele si etajele de vegetatie exists deosebiri, caci am vazutea zonele latitudinale se datoresc variatiilor unghiului de incidenta a razelor solare cu latitudinea, iar etajele altitudinale, seaderii temperaturii cu altitudinca.

Etajele altitudinale sin.t mult mai bine ind ividualizate decit zoriele latituddnale. F'ieoare unitate muntoasa de pe supraf'ata globului terestru prezinta un profil propriu al etajelor sale altitud inale, dependent de altitudine, expunere a versanti lor, asezare geografica etc.

Etajele de vegetatie nu sint situate la acelasi nivel pe ambele versante ale unui masiv.

Factorit mediului (geomorfolcgici, climatici, edaf ici, antropiei etc.) influenteaza evolutia limitei etajelor de vegetatie sl fauna atit in cadruI unui masiv cit si pe versaritele sale. .

Ca exemplu concret al etajarii altitudinale poate fi citat masivul Fagaras.Zcel mai inalt din lantul Carpatilor romanesti (Vf. Moldoveanu 2 543 m) si situat in plina zona nemorala (de padure). Din analiza unui profil biogeografic se observa cum de la baza acestui masiv se succed spreculmi, urrnatoarele etaje de vegetatie : etajul padurilor de fag montane eu pajisti pe loeul padurii defrisate ; etajul padurilor amestecate ~fl8Jg, rnolid, braid) ; etajul molidisurilor cu pajil~ti secundare ; etajul subalpin si etajul alpin (vezi fig. 26):

Daca etajarea are un caracter general in vegetatia muntilor, gruparile vegetale sint diferite dupa la:titudine. Exista astfel grupari vegetale specifice muntilor din tinuturile temperate, med iteraneene, tropicale ori ecuatoriale

Spre exemplu vegetatia in muntii tropieali variaza pe suprafete foarte restrinse (uneori crttva kilometri) formlnd peisaje contrastante. Astfel in muntii Malaeziei la baza slnt prezente padurlle dense tropicale umede iar la 5 000 m etajul zapezilor vesnice. Intre cele doua ex-

190

CAPITOLUL VI.

treme suocedindu-se diverse etaje ~i anume eel al padurtlor montane, al ericacee1or, al paj~tilor de aJ.titudine umeda (paramos) ori uscata (punas).

In tinu1turile polare lin schirnb doua etaje sint caraoteristice, eel a1 tundrei si eel nival.

Atit in cadrul zonelor latitudinale cit si al etajelor altitudinale s-au dis tins, dator-ita xraracteristicilor locale ale factorilor medlului, subdiviziuni numite in primul caz subzone, iar in al doilea orizonturi sau subetaje.

Un element important de care trebuie sa tinem seama cind studiern zonalitatea in natura il constitute factorii azonali, ei conditiontnd deranjamente profunde ale zonalitatii sau etajarn, prin modifidirile ce le aduc fadorilorfizico-geografici pe a anumita suprafata.

Diferentierea intrazonals sau din cadru1 unui etaj a condus la apar itia unor inversiuni de vegetatie si fauna. Astf'el in depresiuni, ca urmare a inversiunilor climatice s-au produs inversiuni biogeograftce : pe Iundul lor sint prezente biocenoze de climat mai rece, iar pe pante, pina in partea superioara a versantrlor biocenoze termofile si culturi.

In regiunile de cimpie diferentierea vegetatiei 1li faunei pe verticala nu este legata atit de altitudinea absolute cit mai ales de variatia conditiilor geomorfologice (fragmentarea reliefului) care actioneaza pe fondul general al climei cimpiilor respective. De aceea in cimpiile cu un grad ridicat de fragmentare a reliefului se observa in portrunile inalte elemente cu origini mai nordice, iar in portiunile joase,elemente sudice,

Cu alte cuvinte, diferentierea verticals, poate deplasa aspectul geografic, cu a treapta mai spre nord sau mai spre sud, nira sa-l modifice puternic. Daca la fragmentarea reliefu1ui se iadauga insa si 0 schimbare considerabila a inaltimii absolute, atunci diferentierea aceasta ver ticala se transforma in etajare.

cUit zonalitatea cit si azonalitatea sint proprietati interne ale invelisului geografic, Iormind in cadrul lui "un tot unitar contradictoriu'' cum a fast numit de S. V. K ale s n i k (1959). Originea acestor doua fenomene se afla in spatiul cosmic (soarele) si in adincurile pamintului (fortele tectonice).

Pornind de la conceptia ca invelisul geografic este un tot unitar in care diversi Iactori (climatici, geomorfologici, edafici, biotici, antropici) sint in permanents irrterdependenta, urmeaza sa delimitam 1a sluprafata globului terestru zone naturale latitudinale care sa corespunda principiilor de repartitie zonala a organismelor.

La suprafata globului terestru se disting mai multe zone naturale in cadrul carora particular itatile fizico-geografice (inclusiv vietuitoarele) se contopeslC intr-untot. Chfar- daca acestea se repeta ca ,iniati98re generala in cele doua emisfere e1e sint in fond doar analogti, deoarece se deosebesc in privinta compozitiei organismelor vegetale ~i animale, fenomen firesc daca tinem seama de evolutia deoselbita a florei 1li faunei in decursul timpu1ui in diversele continente.

DOMENIILE DE VIATA ALE GLOBULUl TERESTRU

lit

ail.·t~r· at rale latitudinale, de inter-

Tinind seama de;a~~e~e ~:n~n~leuiruvelil!iuJcui geograrfiJC cit ~i depeooenta pefl'1Il'lalIl:t ~l ~a a:~i propunem urmatoarele grupe de zone

de mfluente arc on or ,

biogeografice naturale : ,

zonelor microtermice din emisfera boreald .~) ~i\ .t-.o. "«2 rJ2_

1. ~r=a nivo~glaciara a zapezilor si ghei:u-i1°~Serene ~tl~c. l~()eY6

2) Zona semi-nivala subarcti~~ de tundra . v ~ II a )1)./". 6,.D{!)Y.')

! 3) Zona piildur:i:1or boreele iii T~inoase (de talga) ~~~. ,~y/j~\O -. It. ".J~

.' arlurilor borea1e eu frunze eazato., are ... .- , . r

4) Zona P I~' rcr'Q#v I ' ((

~) Zona stepe10r boreale I) If r I r ~

2 Gro".... zonelor mezotermiee din entisfera bOleal~ ,(-xfift~) 1) .,

. 6) ~~a subtropiICa1a mediteraneeana c c, ,J,//.J~ rso cL' i: .,.., rJ)1' "..JJ

3 Grupa zone lor xerotermice din emisfera boreala Ida j r¥YH~' cou,. ;

. . t"l boreale eu Iarna rece !li ca

7) Zona semipustiurilor !ll pus lun or

4. GTupa zoneloT megatermiee tQopieale

B) 'ZOna savanelor ":'0 I n ~"i1 ·e '? ;; J~/v: rc) u> ::.--

9) Zona na,iurHor dense tropica1e umede I

10) zonal'mangrovelor '. r.,,-~"~V~.

11) ZOna padurilor tropica1e cu rrtm sezoruer ~

5 Gmp« zone lor xerotermice din emisfera australa . I J' J . 4 rso ,JT,J,

. 12) Zoria semip\JJstiurilor ~i pustiu~lor austraile reel \__~) 'fJf',.('j'"~;<,,, C'/" 0I( .. "

13) Zona semi'PU'stitlTilor ~i pustiunlor australe c~del - ... :. /1.

. din emisjera australa I·' cu..: i C. 'Ii.fJ

6. Grupa zonelor mezoteT1'ntce ....J (,' ('J dJ )eN) ",Q..,I)

14) Zona subtropiea1a au'Stra1a ~., f.r· ~

7. GTupa zonelor mierotermiee din em.isf_~~a australa

. 15) Zon,a preerilol' arustrallie -_"

! 16) Zona padurilor australe . v

. 17) Zona semi - ni vBHi su ban taretrea. t tl ce

, .' v '1 "ghetunlor perene an arc 1

"'~B) Zona nivo-gla'Clara a zapeZl or ~l

~,

I

1. GRUPA ZONELOR MrliCROTERMICE DIN E,MISFERA BOR!EALA

1) ZONA NIVO-GLACIARA A ZAPEZILOR ~I GHETURILOR PERENE ARCTICE

a. Conditiile ec:ologic:e

de 60° latitudine .nordi<;a, aceasta

Situata in nordul extrem, dir:c~lo polara cu ierm [ungr, .c. u tern:

zona se caracterizeaza printr-g olima rece. uternice cinrl solul mghea~a peratura medie anuala sub 0 C, cu geruri J?.nd z8r'''~a cade an cantitati

pe grosl'ml' destul de mari (100.--<130 0In>" \...1 't""""" d'" d .. ~ 1a -<:i se tsse&?:a m nastere

mari ea nu se rnai tope~te, Cl se aduna 'f

ghetari Intlnsi de tip calote.