Cuprins

• Definitia biogeografiei
BIOGEOGRAFIE • Clasificarea domeniilor biogeografiei
• Principalele directii de lucru
• Aparitia vietii pe Pamant
Cursul 1 • Mediul acvatic si mediul terestru
• Bariere geografice
• Areale geografice

Dan Cogalniceanu

Diversitatea floristica
Diversitatea plantelor
vasculare

Diversitea vertebratelor Diversitea pestilor dulcicoli

1
 Diversitatea coralilor
Diversitatea algelor macrofite marine
Justificare
Organismele vii nu sunt distribuite uniform
sau întâmplător pe glob, această distribuţie
inegală fiind rezultatul interacţiunilor dintre
o multitudine de factori.
Biogeografia s-a dezvoltat de-a lungul a două
direcţii majore:
(i) descrierea modelelor de distribuţie;
(ii) identificarea şi caracterizarea
proceselor.
Diversitatea mangrovelor
Diversitatea speciilor de rechini
Definitie
Biogeografia este ştiinţa care studiază
răspândirea geografică a animalelor şi
plantelor şi care explică această
răspândire.
Este o disciplină de graniţă între biologie
şi geografie.
2
 Importanta biogeografiei Cuprins
• Teoretică, alături de evoluţionism deoarece
• Definitia biogeografiei
identifică fenomenele şi procesele responsabile
pentru distribuţia prezenta şi trecută a • Clasificarea domeniilor biogeografiei
organismelor vii.
• Principalele directii de lucru
• Practică, deoarece oferă:
– date asupra răspândirii geografice a resurselor • Aparitia vietii pe Pamant
vegetale şi animale;
– date asupra eficacităţii cultivării unor plante de • Mediul acvatic si mediul terestru
cultură şi creşterii unor animale domestice, în raport
cu mediul geografic;
• Bariere geografice
– date asupra răspândirii geografice a plantelor şi • Areale geografice
animalelor dăunătoare.

Clasificarea ramurilor biogeografiei Fitogeografie - exemplu

1. DUPĂ ORGANISMELE STUDIATE Diagrama polinica
P. C. Tzedakis et al., Science 297, 2044 -2047 (2002)

Fitogeografia: geografia plantelor se ocupă în primul rând cu

răspândirea asociaţiilor vegetale.

Zoogeografia: geografia animalelor, se ocupă preponderent cu

răspândirea speciilor şi a categoriilor taxonomice
superioare.

Asemănări şi deosebiri:
- speciile vicariante domină la animale dar sunt mai rare la
plante
- analiza polenului permite studiul în timp al asociaţiilor
vegetale, în timp ce paleozoologia nu poate oferi ceva
similar.

Fitogeografie - exemplu Clasificarea ramurilor biogeografiei

2. DUPĂ SUPRAFAŢA STUDIATĂ
Distributia
stejarilor in
Europa pe baza Macrobiogeografie: studiul răspândirii
European taxonilor superiori pe suprafeţe mari.
Pollen
Database.
Puncte verzi – Microbiogeografie: studiul răspândirii
refugii glaciare categoriilor infraspecifice, a speciilor şi
(prezent)
cel mult a genurilor pe suprafeţe mici.
Puncte rosii –
absent.

Taberlet et al. 2002

3
 Clasificarea ramurilor biogeografiei Biogeografie istorica - Exemplu
3. DUPĂ CAUZALITATE
Biogeografia ecologică : cauzele distribuţiei sunt
condiţiile de mediu şi posibilităţile de dispersie
active sau pasive.
Biogeografia istorică:
Studiul modului în care organismele şi-au modificat
distribuţia pe parcursul perioadelor geologice.
Explicarea distribuţiei în timp a organismelor, în
special pe baza proceselor evolutive şi geologice.
O variantă a biogeografiei istorice este şi
paleogeografia care utilizează distribuţia istorică a
organismelor pentru a deduce caracteristici
geografice şi evenimente geologice din trecut.
Ochsenius, 1998

Fauna bazinului Amazon în Neogen (23 milioane ani).

Anzii nu erau o barieră iar bazinele Amazon şi Orinoco
nu erau separate. Numeroase lacuri şi mlaştini prezente.

Biogeografie istorica - Exemplu Biogeografie istorica - Exemplu

Ochsenius, 1998
Ochsenius, 1998

Fauna bazinului Amazon in Pliocen-Pleistocen (acum Fauna bazinului Amazon in prezent (Holocen).
aproximativ 2 milioane ani). Megafauan a dispărut în
urma glaciaţiunilor. Anzii se formează ca barierăa.

Cuprins Direcţii de lucru în biogeografie

• Definitia biogeografiei 1. DESCRIEREA MODELELOR DE DISTRIBUŢIE
a. Corologie: descrierea arealului diverselor
• Clasificarea domeniilor biogeografiei specii şi delimitarea acestuia.
• Principalele directii de lucru b. Corologie comparată: se descrie arealul
unităţilor taxonomice supraspecifice (pe baza
• Aparitia vietii pe Pamant criteriilor filetice).
• Mediul acvatic si mediul terestru c. Biogeografie analitică: explicarea
răspândirii speciilor şi a taxonilor
• Bariere geografice supraspecifici atât pe baza datelor ecologice
• Areale geografice cât şi a celor istorice.

4
 Direcţii de lucru în biogeografie Procese ce pot explica o anumită distribuţie
2. IDENTIFICAREA PROCESELOR CE DETERMINĂ O
ANUMITĂ DISTRIBUŢIE
1. SCARĂ SPAŢIALĂ MARE
a. Faunistică/floristică: se alcătuieşte lista de animale sau
plante dintr-o anumită regiune sau localitate.
Numai procese abiotice

b. Analiza comparată: studiază în mod comparativ listele de

specii din diverse regiuni ale globului, sesizând asemănările • tectonica plăcilor
şi deosebirile dintre acestea, permiţând delimitarea de
regiuni şi provincii biogeografice. • modificările nivelului mării
c. Biogeografia sintetică: reconstituirea evoluţiei în timp a
• modificări climatice
acestor complexe de specii cu răspândire similară şi
explicarea cauzelor care au condus la formarea
• modificări ale curenţilor oceanici
respectivelor asociaţii precum şi vechimea acestora.

Procese ce pot explica o anumită distribuţie Cuprins

2. SCARĂ SPAŢIALĂ MICĂ
• Definitia biogeografiei
a. Procese abiotice (perturbări):
incendii • Clasificarea domeniilor biogeografiei
uragane • Principalele direcţii de lucru
inundaţii
• Apariţia vieţii pe Pământ
erupţii vulcanice
b. Procese biotice: • Mediul acvatic si mediul terestru
- evolutive (adaptare, speciaţie, extincţie) • Bariere geografice
- ecologice (predatorism, competiţie, dispersie)
• Areale geografice

Apariţia vieţii pe Pământ Apariţia vieţii pe Pământ

Apariţia vieţii pe Pământ s-a desfăşurat pe 1. Etapa abiogenă, premergătoare apariţiei

parcursul unei perioade de peste 4,5 miliarde vieţii, a fost caracterizată iniţial printr-un
de ani. proces de răcire treptat care a permis întâi
formarea litosferei (prin solidificarea
Poate fi împărţită în trei mari etape: scoarţei terestre), apoi a atmosferei şi
1. abiogenă ulterior a hidrosferei (temperatura a
2. biogenă scăzut sub 1000C).
Au fost astfel create condiţii pentru apariţia
3. antropogenă vieţii.

5
 Apariţia vieţii pe Pământ Apariţia vieţii pe Pământ
2. Etapa biogenă începe odată cu apariţia vieţii.
Oceanul Planetar: Aceasta a apărut în oceanul planetar, apa oferind
-Ocupă 70% din suprafaţă protecţie faţă de radiaţia UV.
-Conţine 97% din apă
Metabolismul organismelor vii a devenit procesul
-Reprezintă 99% din volumul major, selectiv, care a ajuns să transforme
locuibil planeta.

Etape importante: Fotosinteza

Numele corect al planetei ar trebui să fie: Respiraţia aerobă
Apă în loc de Pământ Reproducerea sexuată
Aqua în loc de Terra Colonizarea uscatului

Apariţia vieţii pe Pământ

Apariţia vieţii pe Pământ

Caracteristicile Fanerozoic Precambrian
Grupelor
Dominante
Durată 550 milioane ani (~15%) >2915 milioane ani (>85%)
3. Etapa antropogenă este ultima şi cea mai recentă,
fiind caracterizată de modificări majore în
Organisme macroscopice, eucariote microscopice, procariote
multicelulare unicelulare/coloniale structura ecosferei datorită impactului direct şi
Fiziologie aerobă anaerobă, facultativ
indirect al speciei umane din ultimii zeci de mii de
aerobă, aerobă ani.
Reproducere sexuată asexuată
Ecologie specializări, populaţii mici generalişti, populaţii mari
Impactul direct a fost cauzat de
Dinamica evoluţiei 1. Specii cu durata de viaţă scurtă
2. Evoluţie rapidă
1. Specii cu durata de
viaţă lungă
vânătoarea/pescuitul/colectarea excesivă, uneori
2. Evoluţie lentă până la dispariţie, a speciilor de interes, în special
Modul de evoluţie 1. modificări morfologice ale 1. adaptări biochimice vânatul mare, mamifere şi păsări.
organelor (flori, frunze, dinţi, (metabolice)-
membre) intracelulară
2. extincţii/radiaţii frecvente 2. perioade de stază

6
 Apariţia vieţii pe Pământ Caracteristicile fizico-chimice ale apei

Impactul indirect este cauzat de:

(i) transformarea habitatelor naturale (distrugerea

covorului vegetal prin incendierile repetate,
defrişări, prin extinderea terenurilor agricole).

(ii) introducerea de specii noi.

(iii) modificările globale.

Defrişarea antropică Kaplan et al. 2009.

Cuprins Caracteristicile fizico-chimice ale apei

• Definitia biogeografiei
• Clasificarea domeniilor biogeografiei
1. Densitatea ridicată a apei.
• Principalele directii de lucru
2. Prezenţa sărurilor în mediul marin.
• Aparitia vietii pe Pamant
• Mediul acvatic si mediul terestru 3. Apa ca solvent universal.
• Bariere geografice 4. Stratificarea pe verticală în mediul
• Areale geografice acvatic.

7
 Caracteristicile fizico-chimice ale apei
1. DENSITATEA RIDICATA A APEI
Apa este de 775 ori mai densă decât aerul.
• Viaţa în mediul acvatic se realizează astfel într-un cadru
tridimensional (volum) în timp ce viaţa în mediul terestru se
desfăşoară preponderent într-un cadru bidimensional
(suprafaţă).
• Organismele din mediul acvatic nu necesită organe de
susţinere; când acestea există sunt folosite pentru
deplasare.
• Plantele acvatice pot fi aproape în totalitate consumate,
plantele terestre necesita structuri complexe pentru a
transporta apa la tesuturi.
• Deplasarea pe uscat este mult mai uşoară faţă de mediul
acvatic.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei
3. APA CA SOLVENT UNIVERSAL
Solubilitatea unei game extrem de largi de compuşi
chimici în apă, facilitează transferul acestor
compuşi din mediu în corpul organismelor vii şi înapoi
în mediu.
• Plantele şi microorganismele acvatice pot prelua
compuşii chimici dizolvaţi prin întreaga suprafaţă a
corpului. Importanţa rădăcinilor pentru plantele
acvatice este mult diminuată.
• Circuitele biogeochimice sunt mult mai rapide în
mediul acvatic.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei
Presiunea
hidrostatică a
coloanei de apă creşte
cu o atmosferă pentru
fiecare 10 m în
adâncime.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei
2. PREZENŢA SĂRURILOR ÎN MEDIUL MARIN
Concentraţia în săruri a oceanului planetar este
similară cu compoziţia şi concentraţia
acestora din organismele vii.
• Echilibrul osmotic este uşor de atins
pentru organismele din mediul marin, care nu
necesită adaptări specifice.
• La organismele acvatice dulcicole
menţinerea echilibrului osmotic se realizează
cu consum mare de energie.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei
4. STRATIFICAREA PE VERTICALA
Gradienţii verticali determinaţi de presiunea hidrostatică,
temperatură, salinitate, densitate, lumină, concentraţia de
oxigen dizolvat, concentraţia de nutrienţi, etc. împart masa
apei în zone cu grade diferite de atractivitate pentru
organisme.
• Mediul acvatic oferă condiţii extrem de variate şi dinamice
în timp şi spaţiu. Aceasta face ca organismele acvatice să fie
distribuite neuniform şi să migreze periodic între corpuri de
apă cu caracteristici diferite.
• Curenţii de apă verticali şi orizontali sunt de aceea factori
esenţiali în structurarea comunităţilor acvatice.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei
Stratificarea pe verticală a temperaturii,
salinităţii, densităţii şi a luminii la nivelul
Oceanului Planetar.
8
 Caracteristicile fizico-chimice ale apei Bariere geografice
Stratul superficial
STRATIFICAREA
PE VERTICALA Prima haloclină/termoclină O barieră geografică reprezintă un
IN MAREA
Masa profundă intermediară
obstacol, o piedică în răspândirea
NEAGRA
organismelor vii. O barieră funcţionează ca
A doua haloclină/termoclină un filtru care permite doar unor specii, sau
unor ansambluri de indivizi să treacă.
Masa profundală abisală
Clasificarea barierelor după:
Strat Adâncimea
maximă
Temperatura
(0C)
Salinitatea
(‰)
Hidrogen
sulfurat
Timpul de
retenţie - natura
(m) (mg/l) (ani)
Stratul 150-200 0-25 15-19 0 20 - forma
superficial
Prima haloclină/termoclină 250 8,2 21,2-21,6 0,4-1 700 - permeabilitate
Masa profundă 1000 8,7-9,0 22,3 8 1100
intermediară
A doua haloclină/termoclină 1200 9 22,31- 9 1300
22,36
M f d lă bi lă 2200 9 22 3 12 2000

Cuprins Bariere geografice

A. Clasificare după natura lor:
• Definitia biogeografiei
• Clasificarea domeniilor biogeografiei A1. Bariere biologice (ecologice) se referă la
posibilitatea unei specii de a coloniza un nou
• Principalele directii de lucru ecosistem sau a tolera condiţiile de mediu de acolo.
• Aparitia vietii pe Pamant
De exemplu, prezenţa unui specii competitoare, a unui
• Mediul acvatic si mediul terestru prădător sau parazit pot exclude complet unele
• Bariere geografice specii (ex. prezenţa muştei ţeţe, Glossina palpalis,
exclude din arealul său bovinele şi cabalinele
• Areale geografice datorită tripanosomiazei pe care o transmite).

Bariere geografice Bariere geografice

A. Clasificare după natura lor:
A2. Bariere fizice (fiziografice şi climatice). Acestea
pot opera la scară spaţio-temporală diferită.
B. Clasificare după forma lor:
B1. bariere abrupte – reprezentate de obstacole mecanice
(ex. braţe de mare, munţi înalţi, cursuri de apă).
B2. bariere discrete – bariere climatice sau de altă
natură, care îngreunează treptat iar până la urmă
împiedică răspândirea unor specii.
Nr. indivizi

Unele bariere fizice sunt la scară mare: tectonice,

modificări ale nivelului Oceanului Planetar, climatice
sau oceanografice.
Alte bariere fizice sunt la scară mică: de exemplu o
apă curgătoare.
Barieră Barieră Distanţa
abruptă discretă

9
 Bariere geografice Bariere geografice

C. Clasificare după permeabilitatea lor: Formarea Istmului Panama

• C1. bariere absolute

• C2. bariere relative

Bariere geografice
Schimburile
faunistice
Istmul după
Panama
formarea
istmului
Panama

Speciile neotropicale
care au colonizat
America de Nord sunt în
verde olive iar cele Nord
americane care au
colonizat America de Sud
sunt cu albastru.

Cuprins Arealul

• Definitia biogeografiei Arealul reprezintă teritoriul (organisme terestre) sau

• Clasificarea domeniilor biogeografiei
• Principalele directii de lucru
• Aparitia vietii pe Pamant
• Mediul acvatic si mediul terestru
• Bariere geografice
• Areale geografice
acvatoriul (organisme acvatice) în care trăieşte o specie
sau o unitate taxonomică supraspecifică (ex. gen sau
familie).
Arealul include numai regiunea unde specia trăieşte şi
supravieţuieşte în mod normal, nu şi teritoriul unde pot fi
întâlnite exemplare ocazionale (cum este cazul unor specii
cu potenţial ridicat de dispersie).
In areal sunt incluse toate teritoriile sau acvatoriile
ocupate de indivizii unei categorii taxonomice în diferitele
faze ale ciclului său de viaţă: teritoriu/acvatoriu de hrănire,
de reproducere, de iernare/estivare, de migraţie etc.

10
 Arealul
Originea, dispersia şi
A.Clasificare după mărime
distribuţia actuală a tapirilor
A1. AREALE EXTINSE – cel mai adesea întâlnite
la specii marine
1. areale zonale – areale ce se extind pe o
bandă latitudinală (areale circumpolare în cazul
speciei Rubus chamaemorus, sau pantropicale, în
cazul palmierilor).
2. areale regionale – areale limitate la o
anumită zonă a unui continent.

Arealul Arealul

AREAL ZONAL AREAL ZONAL

Distributia balenei albastre

(Balaenoptera musculus)

Distributia vulpii (Vulpes vulpes)

Arealul Arealul

AREAL ZONAL

AREAL REGIONAL

Arealul lui Arealul

lacustei
Bubo virginianus

11
 Arealul Arealul
A2. AREALE RESTRÂNSE
AREAL RELICT
AREALE RELICTE – arealul s-a restrâns în cursul
perioadelor geologice (ex. arealul boului moscat în a zona
arctică, sau a speciilor montane).

TAXONI ENDEMICI – un taxon endemic are un areal

mai mic decât media arealului unui taxon de rang egal.
Putem vorbi de taxoni endemici cu areal de câteva zeci
de m2 sau putem vorbi de specii endemice pentru un
bazin hidrografic sau lanţ muntos. Arealul caprei
Ex: aspretele (Romanychthys valsanicola) este prezent numai în bazinul negre
superior al Argeşului, pe afluentul Vâlsan. Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus
callizonus) este prezentă doar în Piatra Craiului. Rupicapra rupicapra

Arealul
Arealul Mierlei gulerate

AREAL RELICT

Arealul boului moscat

(Ovibos moschatus)

Arealul Arealul

AREAL ENDEMIC

Ciclide endemice din

Marile Lacuri
Africane

Specii endemice din Galapagos

12
 Arealul

Restrângerea
arealului
bizonului sub
impactul
antropic

Distributia Vaduvei Negre (Latrodectus

sp.)

13