UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI
FACULTATEA DE AGRONOMIE

MASTER GESTIUNEA MEDIULUI ŞI A RESURSELOR NATURALE

DISCIPLINA PRINCIPII BIOLOGICE ŞI ECOLOGICE DE CONSERVARE A NATURII

Ing. Oana-Janina Iacobescu

LUCRARE DE DISERTAŢIE
APLICAŢII HOLISTICE ÎN CONSERVAREA
NATURII

Coordonator ştiinţific

Şef de lucrări: dr., ing. Lucreţiu Dancea

Timişoara
2010

1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI

FACULTATEA DE AGRONOMIE

MASTER GESTIUNEA MEDIULUI şi A RESURSELOR NATURALE

DISCIPLINA PRINCIPII BIOLOGICE ŞI ECOLOGICE DE CONSERVARE A NATURII

LUCRARE DE DISERTAŢIE

APLICAŢII HOLISTICE ÎN CONSERVAREA

NATURII

Autor: ing. OANA-JANINA IACOBESCU

Coordonator ştiinţific:
Şef de lucrări: dr., ing. LUCREŢIU DANCEA

TIMIŞOARA
2010
2
 CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL I
Domenii de studiu ale geobiologiei 5
1. Poluarea atmosferică 6
1.1. Ionosfera 6
1.2. Frecvenţele de rezonanţa Schumann 7
1.3. Poluarea sonoră. 8
1.4. Poluarea electromagnetică 9
2. Poluarea apelor. 9
3. Poluarea solului şi subsolului 9

CAPITOLUL II
Metode şi mijloace de investigare şi abordare ale efectelor negative ale poluării
specifice geobiologiei 12
1. Efectele geopatogene asupra organismelor vii constatate prin metode geobiologice 12
1.1. Efectele negative ale poluării atmosferice 12
1.2. Efecte negative ale prezenţei şi calităţii apei constatate asupra organismelor vii 15
1.3. Manifestările negative concrete ale radiaţiilor telurice asupra organismelor vii 16
2. Metodele de investigare şi soluţionare ale geobiologiei 16
2.1. Soluţionări incluse geobiologiei 16
2.2. Moduri de investigare şi soluţionare geobiologice specifice 18

CAPITOLUL III
Justificarea şi scopul cercetărilor în geobiologie 23
1. Justificările studiului geobiologiei 23
2. Scopul cercetărilor în geobiologie 25

CAPITOLUL IV
Rezultate şi discuţii privitoare la studiul geobiologiei 27
1. Studii geobiologice privitoare la atmosferă 28
1.1. Frecvenţele Schumann 28
1.2. Ionosfera 29
1.3. Poluarea fonică 30
1.4. Poluarea electromagnetică 34
2. Apa 39
3. Efectele geopatogene. Consideraţii ştiinţifice actuale 46
4. Erori şi scriitori 49
5. Geobiologia la nivel naţional şi global 51

CAPITOLUL V
Contribuţii în conservarea naturii prin aplicarea de măsuri ale geobiologiei 56

BIBLIOGRAFIE 58

3
INTRODUCERE

Conservarea naturii urmând tendinţele actuale ale dezvoltării durabile, reprezintă un

domeniu în care ştiinţele consacrate şi metaştiinţele ultimului secol se împletesc cu filozofia
antică şi conceptele religiei. Scopul este atât evitarea unor greşeli ale căror repercursiuni le
suportăm astăzi, reparare a erorilor de abordare în dinamica dezvoltării accelerate a societăţii
moderne, cât şi de armonizare a cerinţelor civilizaţiei cu suportul natural al vieţii. O simplă
pană generalizată de apă sau electricitate poate ajunge să demonstreze dependenţele care
reprezintă principala vulnerabilitate a civilizatiei. Conform filozofiei orientale suntem la
sfârşitul lui Kali Yuga (epoca întunericului spiritual), dar ne apropiem de Satya Yuga (epoca
de aur a înfloririi spirituale). Această abordare a dezvoltării durabile intenţionează o
conştientizare asupra limitelor planului fizic ale societăţii în care trăim.
Fondatorul Semanticii generale, Korzybski, enunţa acum 30 de ani: „Cu cât o naţiune
sau o rasă este dezvoltată doar tehnologic, cu atât mai mult sistemul ei tinde să devină mai
neiertător şi comercializant. Toate acestea pentru că unii dintre noi continuă să acţioneze ca
animalele şi nu au învăţat să traiască profund, spiritual, ca nişte adevărate fiinţe omeneşti.”
Einstein denunţa că 80% din creierul nostru nu este folosit. Pe un astfel de fond totuşi
dezideratul umanităţii a devenit atingerea stării de suprauman, satisfacerea primei necesităţi,
înaintea învăţării respectului pentru comunitate şi a atingerii statutului de om. Natura a fost
cea care a avut prima de suferit în această întrecere a civilizaţiilor, care îşi continuă cursa în
prezent, pe o baza ultra tehnologizata, care urmeaza doar rigorile eficientei economice.
După spusele lui Blake şi Huxley, trebuie „să urmărim să ne autodepăşim permanent,
să evoluăm, să ne elevăm pe toate planurile fiinţei noastre”. În explorarea vastului şi
misteriosului univers al potenţialităţilor umane pionierii au fost marii artişti, vizionarii, unii
mistici. Nici unul dintre aceştia nu a fost un supraom, ei exercitându-şi doar un alt mod de
abordare al legăturilor existente între natură şi om. Dispunem cu toţii de facultăţi nelimitate.
Trebuie să devenim conştienţi de posibilităţile noastre. Platon numea aceasta „o altă manieră
de a vedea, care este la îndemâna tuturor oamenilor, dar de care foarte puţini se servesc”.
Pentru conştiinţa aşa-zis normală, lucrurile sunt văzute după etichete verbale. Un
arbore e un banal arbore, ca orice altul. Dar nu există un arbore asemănător cu altul în toată
creaţia. Chiar din aceeaşi familie sau specie, ei diferă. Sunt vii. Modul general de a-i
considera şi de a-i defini, ucide viaţa prin minimizare şi uniformizare. Privit printr-un
microscop sau un aparat cu raze X, arborele a dispărut, dar apare ca un flux de viaţă, particule
elementare, energie în mişcare. Din punctul de vedere al ştiinţei avem nevoie de un microscop
pentru a vedea acest lucru. În principal avem nevoie însă de un alt nivel de conştiinţă pentru a
trece dincolo de aparenţe. Asperităţile scoarţei, seva, insectele, plantele, pământul, apa,
oamenii, sunt de fapt energia primordială pe diferite frecvenţe de vibraţie. „Un tradafir este
un trandafir numai pentru că omul l-a definit astfel; fără om, n-ar fi decât o schemă de
vârtejuri de energie” (E.H. Shattuh). Relativitatea nu se limitează la formula E=mc2. După
M. Jourdain, fizica modernă este pe cale de a-şi da seama că se raportează la Spirit. Fizica
secolului XX (relativitatea, cuantica) precum şi alte ştiinţe au ca noutate faptul că tratează
materia din punct de vedere spiritual, constatând că parapsihologia este validată de ultimele
descoperiri ale ştiinţei, iar medicina constată cum creierul se poate modifica prin folosire.
Cercetarea actuală a energiilor „misterioase” se realizează în multe laboratoare din lume.
Fenomene psihice care au fost multă vreme neînţelese şi ignorate de ştiinţă îşi găsesc aplicaţii
recunoscute în practică. Ştiinţa se raliază conceptului de viziune globală asupra unei
problematici ca depăşind suma componentelor implicate. Aplicaţiile holistice rezultate în
urma acestor noi abordări sunt de maximă importanţă în ecologie. Denumirea generică sub
care se reunesc aceste aplicaţii este cea de geobiologie.
4
 Motto: ,, ... nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se
cunoască şi să nu vină la lumina zilei.” Luca II, 17
CAPITOLUL I

DOMENII DE STUDIU ALE GEOBIOLOGIEI

După concepţia lui Noica referitor la relaţia om şi stiinţă, se consideră că ecologia se

află la graniţa dintre ştiinţele naturii (ştiinţe de cunoaştere) şi ştiinţele omului (stiinţe de
recunoaştere). Extrem de sugestiv, în stil metaforic, sunt redate conceptele ecologice sub
forma unui “pom al cunoaşterii”. Dacă se admite că pomul cunoaşterii ecologice îşi trage seva
prin rădăcinile sale, „substanţele nutritive” fiind furnizate de un număr mare de discipline
(ceea ce marchează caracterul de multidisciplinaritate), deosebit de importante sunt ramurile
care se desprind din trunchiul ecologiei generale, teoretice, fundamentale.
Există 3 categorii de asemenea ramuri: autecologia, demecologia şi sinecologia
subscrise bioecologiei. Iniţial ecologia generală a avut două ramuri: autecologie şi sinecologie
(Warming 1895; Schröter 1896, 1902). Ulterior a apărut cea de-a treia ramură, considerată la
fel de importantă – demecologia (Gause 1932; Dajoz 1972; Pianka 1978; Remmert 1978):
Autecologia = ecologia organismului, individului [gr. autos = însuşi; logos = ştiinţă]
(Fedorov şi Ghilmanov 1980; Allaby şi colab. 1994; Begon şi colab. 1996); se ocupă cu
studul organismului, sau individului în raportul său cu mediul; au luat fiinţă subramuri ca
ecofiziologia, ecoetologia); De reţinut: unii specialişti consideră că autecologia este
ecofiziologie şi doar sinecologia este ecologie adevărată, adică ecologia ecosistemelor
(Ionescu 1998). Cu siguranţă însă, autecologia este oştiinţă sistemică şi trebuie avut în vedere
faptul că organismele, indivizii, sunt receptori pentru toate informaţiile din mediu şi tot ei sunt
cei care dau răspuns la acţiunea factorilor din mediu. Ca subramuri s-au afirmat: ecofiziologia
vegetala, ecofiziologia animală, eco-etologia.
Sinecologia = ecologia comunităţilor, a ecosistemului [gr. syn = cu, împreună etc;
logos = ştiinţă] (studiul ecosistemelor, a proceselor ecologice din ecosisteme, ralaţiile intra- şi
inter specifice din şi între biocenoze şi dintre acestea şi mediu, sub influenţa factorilor
ecologici). Studii precum: structura, fiziologia şi comportamentul comunităţilor, structura
trofică a biocenozelor, evoluţia ecosistemelor, biodiversitatea, ciclurile biogeochimice din
ecosisteme, sunt studii sinecologice.
Demecologia = ecologia populaţiilor [gr. demos = popor, mulţime, populaţie; logos =
ştiinţă] (studiază relaţiile şi procesele ecologice la nivelul populaţiilor unei specii, precum şi
relaţiile dintre populaţie şi factorii de mediu abiogeni şi biogeni). De reţinut: dacă studiem
următoarele aspecte – potenţial biotic, creşterea populaţiilor, rata natalităţii şi mortalităţii,
structura pe vârste, fluctuaţiile populţiilor, modelul de distribuţie a populaţiilor etc – spunem
ca facem un studiu demecologic (Kormondy 1996; Botnariuc 1999; Teodorescu şi Vădineanu
1999). Se consideră ulterior ca o a treia ramură este la fel de importantă.

Fig. 1.1. Domeniul de studiu al geobiologiei

5
 In ultimii ani a apărut un nou concept – metaecologia [gr. meta = prepoziţie cu sensul
de – după, relativ la, dincolo de; oikologikon = casă cu toate sensurile citate la început; logos
= ştiinţă]. Este o ştiinţă (disciplină) impusă ca evoluţie a noosferei şi care include
gândurile, impresiile, reflecţiile noastre despre relaţiile dintre biotă şi mediul înconjurător.
In sens restrâns, geobiologia studiază sănătatea omului într-o relaţie cu
componentele mediului în care trăieşte. Geobiologia se subscrie metaecologiei, păstrandu-si
propria abordare de investigare şi soluţionare a problemelor de mediu.

Domeniul lărgit al Geobiologiei este definit conform DEX :

GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a
Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie].
GEOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază raporturile dintre evoluția cosmică și geologică a
Pământului și cea a materiei vii. (< fr. géobiologie)

1. Poluarea atmosferică

Este studiată din punctul de vedere al factorilor care afectează aerul pe care îl respirăm
şi gradul său de poluare. În cazul atmosferei, geobiologia studiază cu preponderenţă straturile
atmosferice superioare şi problematica privitoare la ionosferă.
Un alt gen de studii referitoare la poluarea atmosferică, specifice geobiologiei se referă
la frecvenţa de rezonanţă Schumann optimă, de 7,83 Hz. Aceasta are un rol de anulare a
frecvenţelor negative, geopatogene sau rezultate din activităţi antropice cu rol inhibitor asupra
dezvoltării organismelor vii.
Mai sunt incluse studiilor de poluare atmosferică şi poluarea sonoră şi
electromagnetică. Poluarea sonoră este considerat cel mai puternic factor de poluare şi cel
mai puţin luat în considerare. Poluarea electromagnetică este o componentă majoră în
alterarea habitatului.

1.1. Ionosfera

Atmosfera terestră este stratul de gaze ce înconjoară planeta şi este menţinut de

atracţia gravitaţională. Este cel mai uşor dintre învelişurile materiale ale planetei şi cântăreşte
doar 5 milioane de miliarde de tone. Atmosfera este alcatuită din 5 straturi cu componenţe,
densităţi, temperaturi şi proprietăţi electrice diferite: troposfera (se întinde de la nivelul mării,
0 km, până la altitudinea de 15 km), stratosfera (15 – 50 km), mezosfera (50 – 85 km),
termosfera (85 – 640 km) şi exosfera (până la 1.280 km).
Începând din stratul mijlociu superior al mezosferei şi până la stratul superior al
troposferei se află o zonă în care radiaţiile solare dau naştere particulelor ionizate, ionosfera.
Aceste gaze constituie ionizarea negativă specific resimţită în preajma vegetaţiei care joacă
rol de fixare.

1.2. Frecvenţele de rezonanţă Schumann

Frecvenţele de rezonanţă Schumann au fost determinate în anul 1952, doctorul

Winfried Otto Schumann, profesor la Facultatea de Ştiinţe din München punând în evidenţă
un fenomen interesant: calităţile rezonante ale spaţiului cuprins între suprafaţa pământului
şi ionosferă. Aceste limite, datorită proprietăţilor lor electrice, sunt practic armăturile unui
imens condensator iar volumul cuprins între aceste armături formează o cavitate
electromagnetică rezonantă.
6
 George Francis Fitzgerald (în 1893) şi Nikola Tesla (în 1900) emiteau deja ideea că
această cavitate poate servi drept ghid de undă d'onde, stabilind ordinul de mărime al modului
principal şi avansau ipoteza că furtunile pot reprezenta factorul excitator pentru rezonanţă.
Spectrul de frecvenţă pe care rezonează este cuprins între 6 şi 50 Hz, cu valoarea principală de
7,83 Hz.

1.3. Poluarea sonoră (fonică)

Poluarea sonoră reprezintă vicierea mediului cu sunete şi zgomote nocive, nocivitatea

fiind dată de intensitatea sursei şi de durata expunerii la sursa respectivă.

Fig. 1.2. Reprezentare plastică a surselor şi potenţialului de poluare fonică globală

Sursele poluante artificiale sunt cele mai des întâlnite cauze ale poluării fonice :
Cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în halele industriale. De aceea este
ideală amplasarea unităţilor industriale departe de aglomerările umane.
Traficul rutier, în continuă creştere, este o altă sursă majoră de poluare (sirene,
claxoane, motoare). Deşi motoarele autovehiculelor sunt din ce în ce mai silenţioase,
zgomotul pe străzi şi în special pe autostrăzi este în continuă creştere nu numai din cauza
creşterii traficului, ci şi a vitezei. La viteze mari, zgomotul poate proveni şi din vibraţia
carcasei autovehiculului supus la trepidaţiile roţilor şi la interacţiunea cu masa de aer. Ceea ce
generează zgomot este frecarea roţilor pe asfaltul străzii. Şi nu este vorba numai despre
frecare, ci şi de anumite efecte mecanice şi aerodinamice care iau naştere la impactul pneului
în rotaţie rapidă cu suprafaţa şoselei. Şi să nu uităm hârtoapele edilitare tradiţionale,
reabilitate şi reabilitabile. Traficul, în general, extinde poluarea sonoră din zona aglomerărilor
urbane, afectând întreg mediul ambiant.
Surse importante de zgomot sunt de asemenea traficul feroviar, aerian, dar şi cel
naval.

7
 Alte surse majore de zgomot urban îl reprezintă lucrările de construcţii-montaj,
amenajări rutiere. Până şi schimbarea bianuală a bordurilor „de unică folosinţă” aduc un
important aport la poluarea sonoră.
Comerţul este un poluant de mai mică amploare (pieţe, mari magazine, târguri).
Terenuri sportive, stadioane sau terenuri de joacă pentru copii.
Manifestări antisociale individuale şi de grup

1.4. Poluarea electromagnetică

Cercetările arată că Pământul este un uriaş magnet cu un câmp magnetic deosebit de

puternic.
Acest câmp scade în intensitate cu cât urcăm mai sus în spaţiul cosmic, astfel că la
distanţa de 8-14 raze terestre el devine de 10.000 de ori mai redus. În acest fel, întreaga lume
vie şi nevie se află în acest câmp, iar slăbirea să are efecte certe nefavorabile, deoarece fără
acest câmp magnetic viaţa nu ar putea exista în forma să actuală pe planeta noastră. Dar
efectele acestui câmp sunt mult mai mari decât s-ar crede: este un fel de umbrelă care abate
radiaţiile cosmice nocive (solare etc.). Practic, fără acest câmp protector, întreaga lume vie ar
dispărea ori s-ar modifica genetic.
Pământul este înconjurat de ionosferă. Spaţiul vast dintre ionosferă şi suprafaţa
Pământului se comportă ca o enormă cavitate rezonantă electromagnetică, asemenea cutiei de
rezonanţă a unui instrument muzical. Undele electromagnetice generate de magnetul numit
Pământ sunt cunoscute sub denumirea de unde Shumann, după descoperitorul lor, fizicianul
W. Schumann. Forma de undă primară are o frecvenţă de 7,8 Hz. Exact această frecvenţă este
prezentă şi în hipotalamus, principalul centru de control al creierului uman (regiunea din
creierul nostru responsabilă de capacitatea de concentrare şi atenţie). Se cunoaşte că Pământul
are un câmp electromagnetic de inducţie de 2x10-4 T, omul fiind adaptat la această intensitate.
Lipsa sau micşorarea câmpului au ca efecte creşterea în înălţime a plantelor şi apoi
căderea lor în colaps şi implicit moartea lor. La animale s-a observat că prin micşorarea
câmpului magnetic sau reducerea la zero, acestea au crescut nearmonios şi după un timp
relativ scurt, au devenit irascibile, prezentând semne de boală, asemănătoare turbării.
În lipsa câmpului magnetic, omul are tendinţa de creştere în înălţime şi îngrăşare iar
întregul organism suferă transformări fundamentale. Se deteriorează sistemul nervos,
devenind labil, apar stări de insomnie, amnezie, dureri de cap, iar iritabilitatea creşte până
când se produce comoţia cerebrală. Sistemul imunitar nu mai funcţionează normal, sistemul
circulator este afectat prin creşterea de colesterol şi modificarea tensiunii arteriale până la
infarct miocardic. Sunt de asemenea afectate şi sistemul respirator, glandele endocrine şi
articulaţiile.
Oamenii care trăiesc în case situate la curte beneficiază de binefacerile naturii precum şi
de un câmp magnetic mai bun, ştiut fiind faptul că orice casă din caramidă sau paiantă nu
reţine şi nu împiedică circulaţia câmpului magnetic. Cei care trăiesc în blocuri beneficiază de
o intensitate a câmpului magnetic mult mai redusă datorită fierului beton, decurgând de aici o
serie de consecinţe nefaste asupra organismului.
Se ştie că glanda pineală (hipofiza) este responsabilă pentru producerea melatoninei şi
enzimelor, pentru imunitate, oxidare, metabolismul general - ea fiind influenţată de expunerea
noastră la câmpurile de natură electromagnetică naturale sau artificiale.
Un exemplu în acest sens îl constituie cosmonautul Iuri Gagarin (la 28 de ani), primul
om ajuns în cosmos. Deşi tânăr şi viguros, etalon de sănătate, după numai 108 minute
petrecute în cosmos, s-a întors grav bolnav, fiind transportat pe braţe din nava cosmică. Mai
mult, s-a constatat că unghiile şi părul îi crescuseră cât într-o săptămână. Examinarea
medicală a dus la concluzia că îi sunt afectate: sistemul circulator, sistemul nervos, că i se
decalcifiaseră oasele, etc. Iniţial s-a crezut că este vorba despre lipsa gravitaţiei. Totuşi,

8
analizele ultimilor 20 de ani au arătat că lipsa câmpului magnetic este cauza acestor efecte
negative asupra corpului uman.

2. Poluarea apelor

Geobiologia vizează atât apele comun întâlnite şi rentabilizate antropic, dar mai ales
apele cu o utilizare redusă în mod comun. Aceste studii includ atât calităţile fizico-chimice ale
apei, dar insistă asupra calităţilor energoinformaţionale şi de potenţial energetic al apei.
Prima categorie de ape include: apa din reţeaua de alimentare, apa de ploaie şi
influenţa industriei asupra ei şi implicit asupra solului, inclusiv a apelor conduse prin
conducte mari. Această categorie de ape este studiată în cadrul geobiologiei, atât din punctul
de vedere al conţinutului optim organoleptic, dar mai ales din punctul de vedere al calităţilor
energetice disponibile în urma intervenţiilor antropice pozitive sau negative.
Generarea ploilor artificiale este unul dintre obiectele de studiu vizate în geobiologie.
Studiile geobiologiei asupra calităţilor, efectelor şi posibilelor utilizări în cadrul
strategiilor de dezvoltare durabilă insistă asupra unor categorii de ape mai rar utilizate: cele
rezultate din ploi (cu o duritate mai mică) şi furtuni (având o încărcătură energetică mare),
rezultate din fluxuri şi refluxuri, ape subterane etc.
Se mai insistă şi asupra calităţilor şi cartării traseelor apelor subterane.
Studiile geobiologiei accentuează determinant faptul că majoritatea organismelor vii
de pe Terra, începând cu organismul uman, sunt constituite preponderent din apă.

3. Poluarea solului

Problemele studiate în cadrul geobiologiei sunt cele curente de poluare prin deversări,
fertilizări şi exploatari neraţionale ale arealelor cultivabile. Problematicile de acest gen fiind
pe larg studiate şi în cadrul ştiinţelor agrotehnice.
Determinarea structurii subsolului este considerată o ramură majoră a geobiologiei şi
se stabileşte prin :
- cartarea de falii, rupturi, caverne, tuneluri naturale ori artificiale, geosinclinale (poate
este bine de adăugat şi efectele mai puţin semnificative ale sinclinalului şi anticlinalului);
- stabilirea influenţelor telurice.
Reţelele telurice (geobiologice, geomagnetice, geopatogene) au dimensiuni şi
orientări diferite, sunt constituite din benzi de lăţimi diferite pe direcţii perpendiculare şi
alternând ca semn, pozitive şi negative. Cele mai importante sunt Hartmann şi Curry. Întreaga
suprafaţă a Pământului este brăzdată de reţele de radiaţii geomagnetice: reţeaua Hartmann,
după numele doctorului german care a descoperit-o prin 1950, reţea pe care chinezii o
cunoşteau cu 5000 de ani înainte; reţeaua Curry (Manfred, meteorolog german); alte reţele:
Peyré, Palm, Romani, Wismann, Airaudi. Nodurile lor, intersecţiile a două benzi, au efect
cumulativ asupra sănătăţii. Nodul stelat, intersecţia benzilor reţelelor Hartmann şi Curry, este
deosebit de nociv.
În privinţa lor există fel de fel de explicaţii şi definiţii, precum:
- „Reţeaua Hartman este un tip particular de radiaţii, cauzate de fenomene termice şi
de presiune din interiorul pământului, ce, ajunse la suprafaţă sub influenţa magnetismului
pământului, se aliniază sub forma unor pereţi verticali, a unor benzi de radiaţii în formă de
tablă de şah” (scrie Alina Tudor în „Impact” din 14.05.2006, citând pe
bioenergoterapeutul Ana Popescu din Craiova)
- AIM Group este de părere că: „radiaţiile Hartmann sunt radiaţii nocive datorate
unor anomalii terestre”.
- într-un articol despre Feng Shui, generat de Fundaţia Română Qitaky, se spune:
„radiaţii Hartman (generate de masa de lavă fierbinte din centrul Pământului)”
9
 - fizicianul Ancu Dinca, membru ANATECOR, explică, puţin ambiguu, confuz, că
„sunt zone de întâlnire a plăcilor tectonice, zone cu stress geo-dinamic, zone cu seismicitate
crescută sau cu aglomerări de minerale feroase; în geobiologie sunt numite “zone de
iritare”, unde s-au constatat schimbări în sistemul imunitar al organismului, cauzate de
vibraţii distructive”.
21 cm
4 x 2,5 m = 10 m
N
2m

5 x 2 m = 10 m

2m
2,5 m
N
2,5 m

Fig. 1.3. Reţeaua Hartmann. Orientare şi detaliu caroiaj Fig. 1.4. Reţeaua Curry. Orientare
caroiaj

Reţeaua Hartmann (1950 - 1952; primul grid global, gridul Hartmann, reţeaua
globală, reţeaua H, reteaua universală etc.) A fost descoperită prin observarea
comportamentului şoarecilor de laborator ce se aşezau grupaţi de-a lungul unor fâşii, de fapt
benzile reţelei. Benzile sunt orientate aproximativ N-S E-V şi ecartamentul N-S este de 2 m,
iar cel E-V de 2,5 m. Lăţimea benzilor orizontale (paralele, E-V) este de 20 cm, iar cele
verticale (meridiane, N-S) de 21 cm. Teoretic.
Dimensiunile variază mai ales în funcţie de parametrii solului, formele de relief, fazele
Lunii şi prezenţa apei, dar şi zidurile, pereţii, câmpurile electromagnetice, maşinile grele,
emisiile radioactive (radon, thoron, actinon, gaze produse prin dezintegrarea radioactivă a
radiului, toriului şi respectiv a actiniului). Variaţiile dimensiunilor se încadreaza într-o marjă
de 10%. La 4 ecartamente orizontale şi la 5 verticale, adică la 10 m x 10 m, benzile sunt mai
largi şi formează reţeaua dublă, lăţimea benzilor duble fiind de 42 cm. De asemenea există
benzi mai înguste decât cele ale reţelei principale, numite benzi intermediare.
Atât benzile duble, cât şi cele intermediare se formează pe multiplii şi submultiplii
dimensiunilor reţelei Hartmann principale. Un studiu pe armonici (fa = n x f), subarmonici (fs
= f : n), interarmonici (fi ≠ n x f, nu este multiplu întreg), unde staţionare, se poate face numai
la un ochi de reţea ales, dat fiind variaţiile dimensiunilor şi implicit a lungimii de undă. Pentru
lungimea de undă λN = 4 m (două ecarturi N-S), frecvenţa f N = c / λ = 75 MHz (unde c = 3 x
108 m/s, viteza luminii) şi pentru λ E = 5 m (două ecarturi E-V), f E = 60 MHz. Reţelele telurice
se situează în zona undelor metrice. Frecvenţa de rezonanţă C13 este de 75 MHz.
Reţeaua Curry (1950) are benzile orientate la 450 faţă de cele Hartmann, adică au o
orientare NE-SV, diagonalele fiind orientate precum benzile Hartmann: N-S, respectiv E-V.
Acesta este motivul pentru care reţeaua Curry se mai numeşte reţea diagonală. Laturile sunt
egale. Dimensiunile au o marjă mult mai mare, ecartamentul variind între 3 şi 20 m, benzile
având lăţimi de 40 – 60 cm.
Reţeaua Peyré (1937) cu orientare N-S, E-V, ecartament 6 – 8 m, laturi egale. Variază
cu latitudinea. Dr.Hartmann o consideră ca fiind de fapt o reţea H cu 4 ecarturi N-S şi 3
ecarturi E-V.
Reţeaua Romani cu orientare N-S, E-V, ecartament 1 – 1,5 m, are laturile egale.
Considerată ca jumătate de reţea H. Are o activitate neglijabilă şi greu detectabilă.
Reţeaua Wismann (Wissmann) este o reţea diagonală de ecart 11 m, laturi egale,
lărgimea benzii de 0,5 m.
Şemineele telurice sunt manifestări geopatogene cilindrice, verticale, cu ramuri laterale,
care pot avea influenţă nocivă mai mare decât nodurile stelate. Reţelele telurice acoperă

10
întreaga suprafaţă a Pământului. Ele sunt considerate emisii electromagnetice, dar de fapt nu
pot fi detectate cu aparatele pentru măsurarea câmpurilor electrice sau magnetice, ci numai
prin metode radiestezice. Nu se cunoaşte mecanismul care le generează, însă se consideră,
axiomatic, contrar unor tipare fizice, naturale, că ar fi ziduri energetice ce izvorăsc din subsol,
de la o adâncime nicăieri specificată.

11
 Motto: ,, Nihil sine Deo !”
Capitolul II
METODE ŞI MIJLOACE DE INVESTIGARE ŞI ABORDARE ALE
EFECTELOR NEGATIVE ALE POLUĂRII SPECIFICE GEOBIOLOGIEI

1. Efectele geopatogene măsurabile şi constatate prin metodele

geobiologiei asupra organismelor vii

1.1. Efectele negative ale poluării atmosferice

a.Absenţa frecvenţei de rezonanţă Schumann dereglează ritmului circadian. Oamenii

au ritmuri biologice, numite şi ritmuri circadiene, care sunt controlate de un ceas biologic şi
funcţionează pe perioada unei zile complete. Datorită ceasului circadian, somnolenţa nu creşte
continuu pe măsura ce timpul trece. În schimb, nevoia de somn urmează un ciclu şi corpul
este gata de somn sau de trezire în diferite momente ale zilei. Funcţiile vitale se deteriorează
în absenţa îndelungată a frecvenţei de 7,83 Hz, acesta fiind motivul pentru care în navele
spaţiale ea se generează artificial.

b.Deionizarea este specifică atmosferei marilor oraşe, care constituie mediul de viaţă
al unei populaţii tot mai. Absenţa ionilor negativi în mediul de viată produce îmbolnăviri
grave care debutează cu banale simptome date de slăbirea sistemului imunitar. Deionizarea
survine în zonele de locuit, în absenţa vegetaţiei.
Una dintre cauzele de deionizare a locuinţelor determinate de geobiologie - o
constituie utilizarea plăcilor de polistiren expandat şi extrudat în izolarea termică şi fonică a
pereţilor şi podelelor.

c.Efectele poluării fonice asupra sănătăţii. Experienţe efectuate pe maimuţe au arătat

că zgomotele excesive produc efecte fiziologice complexe. Zgomotele echivalente cu cele
suportate de oameni în activitatea lor cotidiana au produs la maimuţe o creştere cu peste 30%
a tensiunii arteriale şi o creştere a nivelului glucozei în sânge. Institutul Universitar de
Medicina a Muncii a făcut publice o seamă de rezultate ale cercetărilor desfăşurate în cadrul
laboratoarelor din Rennes. Ele se pot grupa în cinci categorii de riscuri individuale, astfel:
Efecte generale ale poluării fonice sunt:
- asupra performanţelor intelectuale: la nivel mic poate fi stimulativ, la nivel mare
perturbă gândirea, creeaza neplăcere, angoasă şi agresivitate.
- perturbarea somnului: insomnie, agitaţie nocturnă, somn profund neodihnitor.
Asociat cu probleme de trezire.
- afecţiuni nervoase: iritabilitate, oboseală generală, solicitare nervoasă, stare
nevrotică gravă, depresie; poate întreţine şi agrava neurastenia, poate declanşa crize de
epilepsie şi de isterie. Stări de teamă, disconfort ce duc la diminuarea atenţiei. Scade
capacitatea de concentrare, precizia şi eficienţa miscărilor prin dereglări ale reflexelor
condiţionate şi prin tulburări de echilibru şi vizuale.
- tulburări cardiovasculare: afectarea funcţiilor circulatorii, schimbări ale ritmului
inimii şi ale presiunii sanguine – vasoconstricţie cu creşterea rezistenţei periferice, perturbarea
tensiunii arteriale. Provoacă creşterea pe moment a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac şi a
frecvenţei respiratorii.
- încetineşte tranzitul intestinal. Afectarea echilibrului neurovegetativ, scăderea
motricităţii gastrointestinale, nevroză stomacală; afecţiuni digestive grave.

12
 - hipertonie musculară, modificări sudorale şi glandulare. Creşterea excitabilitatii
neuromusculare. Creşterea activităţii glandelor endocrine ce duce la dezechilibrarea centrilor
energetici.
- la intensităţi foarte mari apar înţepături, junghiuri, crampe, dureri şi la 130 dB
probleme de echilibru şi nystagmus (mişcări involuntare şi sacadate ale ochilor).
Efectul de mască apare atunci când un sunet perturbă recepţia altui sunet, iar dacă
intensitatea este suficient de mare îl poate acoperi în întregime. O parte din informaţia sonoră,
sau chiar toată, se pierde sau este greşit interpretată, ceea ce poate duce la decizii eronate
crescând riscul de accidente.
Traumatismele acustice sunt explozii sau alte impulsuri rapide de mare intensitate
sonoră pot duce la spargerea timpanului, luxaţii la nivelul urechii interne, otoragie (scurgeri
de sânge prin conductul auditiv extern), alte leziuni, hipoacuzie sau surditate ireversibilă.
Simpomatologie: dureri, fluierături, senzaţia de ureche „pufoasă”; audiograma descrie pierderi
de sensibilitate între 4 şi 6 kHz. Specialiştii institutului recomandă tratament medical
(vasodilatatoare, antalgice, oxigenoterapie hiperbară) sau intervenţii chirurgicale. Sunt foarte
posibile sechele de tip surditate sau acufene.
Oboseala auditivă (deficienţă provizorie a auzului) este un fenomen des resimţit la
ieşirea dintr-un spaţiu foarte zgomotos (75 – 80 dB). Constă în creşterea pragului de
percepţie. Este temporară, dar poate dura pâna la cateva ore. La inceput este regresivă. Este
maxima la 4 kHz. Variază de la individ la individ, depinde de intensitate şi de durata
expunerii. Fenomenul apare şi în spaţii exterioare (ciocane pneumatice), chiar când sursa se
deplasează (motociclete, ambulanţe).
Surditatea profesională este singurul aspect ce apare chiar şi în legislaţia românească,
celelalte fiind trecute cu vederea.
Un alt studiu francez, dar şi concluziile unor cercetători germani, vin să completeze
tabloul Institutului din Rennes privind efectele zgomotului asupra organismelor:
- frustrare, deviere compotamentală, probleme psihologice legate de stress,
dificultăţi în comunicare, dereglarea somnului şi a relaxării, probleme legate de procesul
de învaţare, disfuncţii sexuale, efecte marcante în perioada de gestaţie atât asupra mamei
cât şi a fătului.
- impactul grav asupra generaţiilor viitoare, sub toate aspectele.
- probleme social-culturale, economice şi estetice (izolare socială, cartiere rău famate,
deteriorarea clădirilor).
- perturbarea ireversibilă a mediului cu influenţe majore şi de foarte lungă durată
asupra tuturor formelor de viaţă.

d. Efectele negative ale câmpurilor electromagnetice asupra

organismelor vii

- Provenite de la terminalele computerelor. Mulţi cercetători au realizat studii dedicate

efectelor radiaţiilor provenite de la terminalele computerelor. Anisimov şi Zabezhinskiy au
arătat că iradierea cronică provenită de la terminalele computerelor personale cauzează
accelerarea maturării sexuale şi încetarea prematură a funcţiilor reproductive la femelele de
şoareci şi reduce nivelele nocturne de melatonina (hormonul somnului) în serul sanguin.
Datele obţinute oferă dovezi ale efectelor radiaţiilor produse de monitoare şi asupra
posibilei nocivităţi a acestora. Cercetările neuroendocrinologice speciale efectuate au
evidenţiat la copii în varsta de 6 ani care folosesc cu regularitate computerul la grădiniţă,
nivele ridicate de adrenalina în secreţia urinară, nivele reduse de DOPA şi concentraţii ridicate
de 11-oxicorticosteroid în saliva, toate acestea fiind indicii ale activităţii ridicate a sistemului
adeno-hipotalamo-pitutilar şi, în consecinţă, reducerea potenţialului de rezervă a acestuia, fapt
ce poate sta la baza accelerării maturizării sexuale.
13
 - Provenite de la aparatele care folosesc unde radio. în ultimii 50 de ani puterea emisă
într-o zi de aparatele care folosesc unde radio a crescut de 50.000 de ori. Într-un studiu
efectuat în SUA a fost stabilită o conexiune între incidenţa cazurilor de leucemie la copii şi
cancer la adulţi şi expunerea la câmpurile electromagnetice de frecvenţe industriale.
Vătămări specifice cauzate de expunerea la undele radio sunt:
- dezvoltarea cataractelor;
- instabilitate în sinteza leucocitelor;
- dereglări vasculare de natura vegetativă.
Staţiile de emisie (antenele), care sunt cele mai puternice şi periculoase surse de radio
frecvenţa din mediu, sunt larg răspândite în aviaţie pentru controlarea traficului aerian, în
radioastronomie, în apărarea aeriană şi cercetarea spaţiului, în telefonia mobilă.
În conformitate cu rezultatele cercetătorilor, radiaţiile care au lungimile de unda de
ordinul milimetrilor şi centrimetrilor au cel mai mare potenţial în iniţierea şi dezvoltarea
dereglărilor sângelui, iar cele de ordinul milimetrilor în bolile sistemului circulator. Riscul
dezvoltării bolilor sistemului nervos central creşte sub influenta radiaţiilor de ordinul
decimetrilor.

Date privind dezvoltarea de dereglări de ordin psihic datorate expunerii la câmpuri

electromagnetic arata efecte de la astenie şi schimbări ale dispoziţiei, la halucinaţii auditive şi
vizuale, precum şi schimbări în comportament pâna la tentative de sinucidere.
A fost notată o legatură între expunerea la câmpuri electromagnetice şi tumorile
maligne: predispoziţia la cancer a fost de trei ori mai mare sub acţiunea câmpurilor de extrem
de înalta frecvenţă.
Ca urmare a larg mediatizatului caz adus în faţa justitiei la începutul anilor 90, când se
acuza producerea unei tumori cerebrale datorită folosirii intense a telefonului mobil, Asociaţia
Producătorilor de Telefoane Celulare (Cellular Telephone Industry Association-CTIA) a iniţiat
în 1993 programul de cercetare: Cercetare în domeniul Tehnologiilor Radio (Wireless
Technology Research - WTR). Acest program de cercetare a fost finanţat cu pâna la 27 mil.
dolari pentru a “identifica şi a rezolva orice problemă legată de sănătatea consumatorilor care
ar putea apărea datorită utilizării acestor telefoane”.
In februarie 1999, George Carlo, şeful programului de cercetare WTR, care antrierior
susţinuse punctul de vedere al industriei conform căruia telefoanele mobile sunt sigure, a
surprins industria cu un raport pe care l-a prezentat la convenţia anuală a CTIA.

Mai exact, dr. Carlo a afirmat următoarele:

« Rata mortalităţii din cauza unei tumori cerebrale printre utilizatorii de telefoane
mobile a fost mai mare decat rata mortalităţii celor care nu folosesc telefoane mobile.
Riscul unui neurom acustic, o tumora benignă a nervului auditiv, a fost cu 50% mai
mare la persoanele care au raportat folosirea telefonului mobil timp de mai mult de 6 ani; mai
mult, relaţia dintre timpul de utilizare a telefonului mobil şi aceasta tumora se pare că
urmează o curba tip doză-răspuns;
Riscul unor rare tumori neuroepiteliale la exteriorul creierului a fost mai mult decat
dublu, o creştere a riscului, semnificativă din punct de vedere statistic, la utilizatorii de
telefoane celulare în comparaţie cu cei care nu folosesc acest tip de telefon. »
Important este că Dr. Carlo a declarat că “nu s-au luat masuri corespunzătoare pentru a
proteja consumatorii în timpul acestei perioade de incertitudine privind siguranţa” şi că
industria “pierde o oportunitate pretioasă tratând aceste preocupări privind sănătatea publică
prin prisma politicii, creând iluzia că o cercetare mai intensă în următorii câţiva ani ar putea
ajuta consumatorii de astăzi şi afirmând în mod eronat că încadrarea în reglementări înseamnă
siguranţa. Segmente ale industriei au ignorat constatările ştiinţifice care sugerau posibile
efecte asupra sănătăţii şi au afirmat în mod repetat şi eronat că telefoanele mobile sunt sigure

14
pentru toţi utilizatorii inclusiv copiii, iar prin solicitarea şi sprijinirea de cercetări
suplimentare au creat iluzia unor acţiuni responsabile”. În cartea sa: “Telefoanele mobile,
pericole invizibile ale erei comunicaţiilor fără fir”, dr. Carlo expune trucurile şi metodele de
înşelare pe care industria le foloseşte în general pentru a dezorienta ştiinţa şi a distorsiona
evidenţa.

Din punct de vedere al litigiului, aceasta este o mină de aur pentru avocaţii care, ca şi în
litigiul cu tutunul, pot câştiga milioane dacă pot convinge juraţii că este posibil ca un produs
de larg consum să fie dăunător sănătătii. Important este ca avocatul nu trebuie să stabilească o
cauzalitate absolută, ci are nevoie doar de dovezi că industria a acoperit şi a făcut confuză în
mod sistematic evidenţa ştiintifică, împiedicând consumatorul să-şi formeze o părere în acest
sens.
În acest sens, în ianuarie 2009, super-avocatul american Peter Angelos a angajat
industria telefoanelor mobile într-un proces telefoane mobile-cancer de 800 mil. dolari.
Angelo a devenit cunoscut cu procesul său împotriva industriilor azbestului şi tutunului şi a
câştigat mai mult de 1 miliard dolari din procese de prejudicii personale.

1.2. Efecte negative ale prezenţei şi calitătii apei constatate asupra

organismelor vii

Apele stătătoare de proastă calitate produc emanaţii nocive.

Pânzele freatice şi curenţii subterani de apă pot provoca umiditate excesivă în habitat
- având ca şi consecinţă degradarea estetic - funcţională a construcţiilor.
Apele curgătoare, pe lânga faptul că este cel mai bun vector informaţional, au efecte
similare faliilor subterane.
De asemenea o suprapunere necorespunzătoare a construcţiilor peste traseele acestora,
poate provoca ocupanţilor de lungă durată, probleme medicale grave, cu periculozitate mare
pentru nou-născuţi şi batrani constând în probleme respiratorii care degenerează în probleme
pulmonare, rinite, sinuzite, probleme articulare crize de reumatism, artroze.
Tot prezenţa apelor subterane constituie cauza sau factor agravant în cazul unei
expuneri ulterioare de scurta durată pentru: insomnii, oboseală cronică.

1.3. Manifestările negative concrete ale radiaţiilor telurice asupra

organismelor vii

- la om, în primă faza: somn agitat, oboseală stress, coşmaruri, disfuncţii, randament
scăzut la munca şi rezultate proaste la învaţatură;
- albinele sunt agresive şi hiperactive dacă stupul este plasat pe un nod Hartmann;
remediul este mutarea stupului;
- insecte, păsări folosesc reţelele ca direcţie de orientare;
- peştii dintr-un acvariu asezat pe un punct stea nu ocupa zona nocivă şi sănătatea lor
are de suferit; când acvariul se va muta, peştii se vor găsi în tot volumul acestuia şi starea de
sănătate se va îmbunătaţi;
- caii sunt sensibili, semnalându-se cazuri de pareză legate de puncte stea aflate în boxe;
- bovinele sunt şi ele sensibile dacă dorm pe zone nocive, capată comportamente bizare,
taurii devin agresivi;
- la păsările de curte se remarcă o mortalitate crescută la bobocii sub influenţe
geopatogene;
- plantele se ofilesc pe linii Hartmann sau pe noduri Hartmann;
- arborii cu trunchiul strâmb şi tumori pe trunchi, sunt sub influenţe geopatogene;

15
 - şoarecii prefera benzile Hartmann; pisicile se asează şi dorm foarte bine pe nodurile
Hartamann (a nu se confunda cu locul favorit de somn de la picioarele stăpânului; aceea este o
zona de comunicare energetică între om şi teluric).

Zonele active ale reţelelor sunt benzile (vârfurile formei de undă) şi foarte active sunt
intersecţiile acestora sau nodurile. Cea mai activă reţea este reţeaua Hartmann.
Efectul negativ al reţelei Hartmann este prezent la intersecţia a două benzi (noduri; nu
toate cu aceeasi nocivitate dat fiind ca benzile sunt polarizate, alternate, efecte majore
resimţindu-se la intersecţiile benzilor de aceeaşi polaritate) şi este mai mare dacă se suprapune
cu o bandă Curry, un curs de apă subterană sau cu discontinuităţi ale solului. Şi câmpurile
electromagnetice amplifică efectul emisiei Hartmann.
Efectul unui nod Hartmannn este amplificat dacă peste el se suprapune o bandă Curry;
se numeste punct activ. Punctul stea este suprapunerea a două noduri: Hartmann şi Curry.

Trebuie remarcat faptul că efectul este cumulat în timp (10 – 15 ani) şi nu generează
cancer, cum se afirma, ci generează blocaje ori obturări ale fluxurilor vitale, ceea ce, în mod
normal, duce la modificarea energetică, fizică (organică) şi functională a echilibrului
organismului la unul sau mai multe nivele, fizic şi subtile, deci la apariţia proceselor
patologice.
Prin modul de acţiune, emisiile geopatogene sunt factori generatori favorabili de
apariţie ai celulei atipice ca dereglare informata a unui echilibru precar.
Cercetările au dus la concluzia că o bună majoritate din bolnavii de cancer s-au situat în
unul din cele două cazuri: patul pe nod sau biroul pe nod. Dar cercetările nu pot da informaţii
despre toţi cei ce dorm sau lucrează pe câte un nod. Sau pe un nod combinat cu alt element
patogen. Cert este că pe nodurile H se doarme prost.

2. Metodele de investigare şi soluţionare ale geobiologiei

Metodologia utilizată de geobiologie poate constitui obiectul a două categorii de studiu:

- Prima categorie este comună atât pentru geobiologie, cât şi pentru ştiinţele studiate în
mod uzual în sprijinul elaborării de strategii viabile de dezvoltare durabilă: ecologie generală,
drept, educatie, media.
- A doua categorie tratează metodele specifice de soluţionare ale problematicii de
sănătate şi mediu, decurse din metodele specifice de investigare utilizate şi ştiinţe considerate
alternative, ca unele ramuri ale medicinei, medicina alopată, electrotehnicii, fizicii.

2.1. Soluţionări incluse geobiologiei

Pentru minimizarea şi anulare ale efectelor poluării în cadrul strategiilor de dezvoltare

durabilă constă în respectarea actualelor prevederi legislative, precum şi recomandarile
educaţionale aflate în sprijinul unei dezvoltări durabile.

a. Ecologic. Introducerea de vegetaţie naturală şi menţinerea vegetaţiei prin

alcătuirea de rezervaţii dendrologice şi dendrofloricole.
Intervenţiile antropice de arhitectura peisajului subordonată reconstructiei
ecologice, care constă în înfiinţarea de parcuri, ziduri de verdeaţa, garduri vii etc.
Menţinerea şi recuperarea resurselor de apă stătătoare ori curgătoare.

b. Legislativ. Poluarea sonoră deţine pâna la ora actuală cel mai legiferat cadru de
protecţie a populaţiei. Poate şi pentru că atinge un organ de simţ cu rol evident pentru

16
supravieţui, chiar şi în condiţiile lumii civilizate. Cu toate acestea, cadrul legal este departe de
a fi complet în condiţiile existente de poluare sonoră.
Toata legislaţia română privitoare la problematica zgomotului se rezumă la HG
674/2007 care „modifică şi completează” HG 321/2005 !
Normele Generale de Protecţie a Muncii din 2002 tratează minimal efectul
zgomotului şi al vibraţiilor. Sunt mentionate câteva boli având aceste cauze: hipertensiunea
arterială, afecţiuni respiratorii cronice nespecifice, nevroze şi alte afectiuni neuropsihice,
hipoacuzie şi surditate, afecţiuni osteo-musculo-articulare (artroze cronice, periartrite), mono
şi polineuropatie, boli ale sistemului circulator (ex.: sindromul Raynaud). Dar pentru o
populaţie îmbătrânita, cu forţa de muncă deplasată în afara graniţelor ţării, aceste norme sunt
practic inutile. Legislaţia însa nu protejează populaţia de efectele nocive decât în cadrul
organizat al muncii.
Directiva 2002/49/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene
din 25 iunie 2002 referitoare la evaluarea şi managementul zgomotului ambiental stabileşte
ţărilor membre o serie de măsuri şi responsabilităţi privitoare la reducerea zgomotului şi a
efectelor sale nocive.
Ca principal instrument de evaluare s-a stabilit Harta strategica de zgomot cu data
limita de elaborare: 30 iunie 2007 pentru toate aglomerările cu peste 250.000 de locuitori,
dar şi pentru căile de transport importante, rutiere, ferate, aeriene.

c. Măsuri reale posibile. Pentru a combate zgomotul sau măcar pentru a diminua
efectele sale nocive, ar trebui adoptate o seama de măsuri, precum:
- Elaborarea şi promulgarea unei legi în acest sens, cu metodologie de aplicare şi
obligativitate de aplicarea a celor desemnaţi asupra celor în cauza.
- Punerea în aplicare a legislaţiei de către segmentul din aparatul de stat (plătit de
contribuabili şi aflat în slujba altora) pe teren.
- Registrul Auto Roman să interzică circulaţia vehiculelor ce depăşesc limita maxim admisă
de zgomot.
- Crearea de trasee diferenţiate pe categorii de vehicule care să evite zonele compacte de
locuinţe.
- Infiinţarea de rute principale de racord şi benzi de circulatie pentru ambulanţe pentru a evita
blocarea (şi implicit utilizarea inutilă a sirenei timp de mai multe minute). Limitarea folosirii
sirenei la cazurile strict necesare.
- Interzicerea de curse cu autoturisme modificate, ATV-uri, dar mai ales moto pe străzi.
- Interzicerea claxonatului în aglomerarile urbane.
- Liniştea publică trebuie să revină în actualitate (nunţi tiganesti, chefuri nocturne în blocuri,
discoteci în aer liber în zone de locuinţe sau turistice).
- Plantarea perdelelor vegetale în spaţiile publice, reprezentate de garduri vii şi aliniamente de
arbori.

d. Măsurile pe care le putem lua noi înşine sunt:

- Insonorizarea locuinţei, utilizarea de materiale fonoabsorbante; draperii în interior, al treilea
geam la fereastra termopan).
- Plantarea de plante agăţătoare, garduri vii şi arbori în zonele de locuit reprezentate de
blocuri şi locuinţe particulare.
- Respectarea legislaţiei în vigoare, educaţia în şcoli şi restrângerea manifestărilor sonore
personale în general.

17
 2.2. Moduri de investigare şi soluţionare geobiologice specifice

Metodele de investigare specifice geobiologiei sunt cele legate în general de domenii

aflate în centrul avântului tehnologic actual: cibernetica, electrotehnica, matematica,
medicina.

Dar se deosebeşte radical de alte ştiinţe cu drept de apel în cadrul dezvoltării durabile,
prin abordarea metodologica a unor ştiinte alternative. Numeroase ştiinte alternative identifică
şi utilizează energii regenerabile şi omniprezente, cu influenţe sesizabile sau nu într-un
context empiric. Este caracteristic omului să nege existenţa a ceea ce nu percepe cu simţurile
directe: văz, auz, miros, tactil, gust. Dar în aceeasi notă, aşa cum s-a dovedit de mult că deşi
nici undele gravitaţionale nu se pot vedea sau măsura - ele totuşi există.

Totuşi aceia mai evoluaţi spiritual au folosit dintotdeauna aceste energii şi le-au
subscris, sub diverse denumiri, unei unice energii vitale care se regaseşte în întregul Univers,
considerate însăşi sursa primordialţ a vieţii. Chinezii au denumit-o Qi, japonezii Ki,
polinezienii îi spuneau Mana şi vechii hinduşi Prana; grecii antici îi spuneau Pneuma; mai
târziu, în Europa a fost denumită eter, fluid magnetic, forta odica (Od von Reichenbach) sau
magnetism animal (Mesmer), Ka la egipteni.
Deşi comparabile – energiile Ki, Chi sau Qi au semnificaţii oarecum apropiate -
diferă de Prana sau de Pneuma şi sunt net diferite de magnetismul european descoperit în
urmă doar cu o jumatate de secol.

În general, pentru determinările geobiologice sunt utilizate:

a. mijloace radiestezice: ansa, pendul, raportor, harta sau planuri, antena Lecher,
bagheta flexibilă ;

b. mijloace vizuale: vegetaţia la sol, forma unor trunchiuri de arbori, falii sau efecte
ale acestora la suprafaţa, structura solului, comportamentul insectelor şi animalelor;

c. tehnica modernă de măsurare, pentru determinarea gamelor de încadrare ale

valorilor date mai jos :

- pentru măsurarea ambientului: nivelul de zgomot (35 – 135 dB),

- iluminarea (0,01 – 20.000 lux),
- umiditatea (25 – 95%, cu sonda)
- temperatura,
- evaluarea magneto-electrică la frecvenţa de 50 Hz: câmpuri electrice (1 – 2.000 V/m), câmp
magnetic (1 – 2.000 nT (20 mG)) şi frecvenţa (1 – 20.000 Hz) la liniile de înalta şi medie
tensiune, transformatoare electrice şi în locuinţe,
- măsuratori în înalta frecvenţa: 1 – 3.000 MHz pentru densitatea curentului (A/m), emitanta
energetică (W/m2 – fluxul de energie pe suprafaţă) şi tensiunea câmpului electric (V/m) la
evaluarea poluării datorate antenelor radio şi Tv, telefoanelor mobile, fixe wireless,
cuptoarelor cu microunde, etc.
- nivel de radiaţie – radioactivitate (ex: radonul - gaz degajat din descompunerea uraniului),
detectoare Geiger-Muller de radiaţii ionizare (raze gamma şi X, particule beta – în keV în
domeniul 0 – 50 mR/ora) pentru sol, aer, materiale de construcţie, alimente,
- măsurarea noxelor atmosferice, în special a nivelului de CO2,
- măsurarea energiei electrostatice – perdele, mochete, izolatori, materiale sintetice,
- măsurarea solului – rezistenţa ohmică direct la priza de pământ, tensiunea şi liniile
18
echipotenţiale, nivelul (curentul) curentilor telurici, teste de faza,
- analiza apei, parametrii de interes: conductivitatea (S/m), temperatura (°C), pH (aciditatea
sau alcalinitatea), oxido-reducerea (indicatorul rH2, direct sau pe esantion).

Tehnologii alternative aparţinând geobiologiei sunt :

a. Orgonica. Este o tehnologie aflată în legătură cu destinul tragic al cercetatorului

Wilhelm Reich inspirat de filozofie, psihologie şi arte asiatice stravechi - porneste de la ideea
ca energia sexuala este cea mai puternica energie din Univers - conform credinţei hinduse care
afirmă că în timpul orgasmului aceasta energie sexuală este eliberată şi poate crea alte energii.
Energia orgonica nu este o altă denumire a energiei vitale cu care se confundă în mod
comun, ci este componenţa energiei vitale cea mai apropiată de planul fizic al viului.

Acumulatorul orgonic este alcătuit dintr-o combinaţie de materiale organice (lemn,

bumbac, răşini, etc) cu metale, care împreună formează o matrice cu capacitatea de a atrage şi
concentra orgonul, aşa cum au demonstrat cercetările lui Wilhelm Reich. Energia orgonică are
un impact dovedit asupra proceselor vitale perturbate (bolilor) din corpul uman. Adăugarea
unui cristal natural în această matrice va intensifica procesul de acumulare orgonică.
O combinaţie de metal şi raşină va forma un material numit “orgonit”. Aceste
dispozitive formate din cristale de cuarţ şi orgonit, au capacitatea de a transforma energia
orgonică dezorganizată de procedeele artificiale folosite pe larg de om (microunde,
electromagnetism, radiaţii nucleare, şi chiar gânduri negative), în orgon pur, pozitiv.
Multe persoane au sesizat efecte emoţionale pozitive atunci când au folosit un
asemenea dispozitiv. Tendinţele şi gândurile negative dispar, iar cei care aveau insomnie au
beneficiat de un somn odihnitor atunci când au aşezat un dispozitiv orgonic în dormitor.
Prezenţa unui astfel de dispozitiv la servici face ca echipa să devină mai prietenoasă şi mai
puţin agitată.În afara de reducerea câmpului orgonic deteriorat, dispozitivele orgonice pot fi
folosite şi în alte scopuri.

Un alt dispozitiv orgonic HHG (acronim provenit de la denumirea din limba engleză
de Holy Hand Grenade – în traducere “sfanta grenada de mana”, dată de către militanti mai
mult sau mai puţin aflaţi în legalitate pentru protecţia mediului, din cauză că plantează aceste
dispozitive din mersul autoturismului în zonele afectate de poluare electromagnetică pe
suprafeţe mari şi nu din cauză că ar conţine explozibili. HHG neutralizează câmpul orgonic
dezorganizat prezent atât în jurul celebrelor antene şi turnuri de microunde folosite de
tehnologia telefoniei mobile, cât şi în imediata apropiere a centralelor nucleare şi a locaţiilor
cunoscute în care se practică ritualuri satanice. Există şi câteva fotografii Kirlian (care
evidenţiaza câmpul energetic al organismelor vii – cunoscut ca aura invizibilă cu ochiul liber)
a unui astfel de HHG, în care se vede un imens clopot auric de culoare albastră ce înconjoară
dispozitivul.

O variantă ceva mai mică a acestor dispozitive numita “Tower Buster” este folosită
pentru a neutraliza orgonul “murdarit” din jurul antenelor de emisie de microunde, cu condiţia
ca să se afle la cel mult 400 m de antenă.
A fost observată o creştere mai viguroasă a plantelor în vecinatatea unui astfel de
dispozitiv. Din acestă cauza este utilizat în America şi ţări asiatice în grădinile umbrite sau
aflate în zone de poluare, cu toate că nu este un dispozitiv aprobat oficial. Din cauză că este
uşor de construit în mod artizanal şi având efecte vizibile, este preferat de tot mai mulţi adepti
ai aplicării unor măsuri individuale de protecţie a mediului.

19
 b. Radionica. Constând într-o serie de tehnici şi procedee având rădăcini din timpuri
străvechi, redescoperite şi redenumite de dr. Albert Adams pornind de la pseudoexplicaţii
având ca suport transmisia de unde radio.

Magneţii şi cristalele aparţin de terapiile naturiste, dar sunt utilizaţi în etajele finale
(de amplificare) ale aparaturii radionice.
Piramida redistribuie emisiile Hartmann şi le ecranează - ecranarea se referă la
interiorul volumului piramidal. Piramida, sfera şi alte corpuri tridimensionale apartin
radionicii, aflate în componenţa de volum a unor aparate. Dar fiecare dintre ele au o gama de
aplicaţii caracteristice sau incluse radiesteziei.

c. Radiestezia. Este de asemenea o suma de tehnici şi procedee provenite şi ele din

antichitate - pendulul radiestezic apare şi la vechii egipteni, iar cautatorii de apa şi de comori
sunt consemnati în multe izvoare istorice, izvoarele istorice demonstrează utilizarea metodelor
radiestezice de către druizi. Infoenergetica este doar un sistem în radiestezie, care de
asemenea însumeaza mai multe metode şi tehnici adunate de către comandorul roman
Claudian Dumitriu.
Radiestezia este principalul instrument de detecţie, având în vedere că:
- instrumentele radiestezice indică proporţional o apropiere de bandă determinată,
- polaritatea benzilor alternează,
- nu toţi radiestezistii determină aceeaşi lăţime a benzii,
- dimensiunile variază în funcţie de proprietăţile superficiale ale solului,
- reţelele telurice pot fi considerate, cu buna aproximaţie, unde superficiale, periodice,
sinusoidale, triunghiulare etc. - staţionare, de-a lungul a doua direcţii perpendiculare, generate
la suprafaţa solului - similar modurilor de propagare în spatiu a undelor electromagnetice:
electric- vertical şi magnetic - orizontal.
- acest mod de lucru ofera un instrument matematic, dar nu explică imaginile reflectate
la etajele superioare ale clădirilor înalte.

Detecţia reţelelor telurice cu efecte benefice cât şi a celor nocive poate fi realizată doar
cu ajutorul metodelor specifice radiesteziei. Spaţiile cele mai nocive ale reţelelor telurice sunt
nodurile Hartmann, punctele active şi punctele stea; în primul rând acestea trebuie detectate şi
evitate.
Există şi reţele telurice cu efecte benefice, reţelele sacre, aflate în locuri sacre cu edificii
precum: temple budiste, romane, vechi moschei, piramide şi temple egiptene, etc. În aceste
locuri, reţelele nocive sunt reorientate sau efectiv dispar. Aceasta dovedeşte existenţa la
predecesorii nostri a unei cunoaşteri avansate şi stăpânirea energiilor telurice, pe întreg
Pamantul. Aici trebuiesc incluse liniile Ley, cu o înalta încarcare energetică şi informaţională,
cunoscute din cele mai vechi timpuri, utilizate în magie şi aflate în strânsă legatură cu
proporţiile, aşezarea, materialele şi orientările construcţiilor utilizate în arhitectura sacră.

Deşi par superstiţii, aplicaţiile radiesteziei, piramidei altor tehnici utilizate de

geobiologie pot fi deosebit de periculoase pentru începatori. Există multe alte contramăsuri,
având la baza principii de o mare diversitate, dar pentru ca un remediu să fie eficient, trebuie
determinat cu precizie, de către un specialist, care este cel mai potrivit dintre acestea şi unde
trebuie el să fie optim amplasat.
Prin urmare, e bine să fie găsite elementele de nocivitate telurică, să se aplice remediile
recomandate de specialişti, dar trebuie evitate exagerările care pot duce la blocaje şi dereglari
mult mai grave: cele mentale.

20
 În afara acestora, geobiologia modernă mai utilizează o gamă largă de: aparate,
programe computerizate şi modele fizico-matematice aliniate nevoilor specifice ale
civilizaţiei. Actualele aparate fac cu succes faţa concurenţei celor mai performante şi mai noi
tehnologii din orice domeniu, având marele avantaj de a fi cu mult mai prietenoase fiinţelor
umane şi mediului în investigaţii şi rezolvări. Cele de mai jos sunt doar câteva dintre
ultimele cercetări utilizate în practica geobiologiei.

Torser - generatorul torsionic. după numeroase experimente, pe parcursul a mai multor

ani, a fost descoperită tehnologia pentru protecţie împotriva influenţelor nocive a radiaţiilor
geopatogene dar şi de orice alt tip, de către un grup de oameni de stiinţa din Rusia şi Ucraina.
Această tehnologie este bazată pe câmpuri de torsiune, care au fost descoperite de A.Einstein.
Pe baza acestor tehnologii a fost creat un dispozitiv unicat nu numai din punct de vedere al
proprietătilor de protecţie, dar şi al celor de însănătoşire: generator de câmp de torsiune de
dreapta sub denumirea comercială TORSER. Reprezintă un dispozitiv de protecţie
bioenergetică principial nou, bazat pe legile privind interacţiunea câmpurilor informaţionale
(de torsiune).Din punct de vedere al construcţiei şi al acţiunii sale, acesta nu are analogi în
practica mondială, ceea ce în mod sigur, permite să fie numit dispozitiv bazat pe noile
tehnologii de vârf ale secolului XXI.
Torser funcţionează pe principiul deviaţiei undei nocive pentru ca influenţa negativă
este înlăturată tot cu ajutorul unui tip de câmp, dar care este pozitiv şi inofensiv pentru om. În
jurul utilizatorului se creează o zonă “curată” şi, ca urmare a acestui fapt, în organismul uman
începe procesul de auto-refacere. De aceea, destinaţia dispozitivului este aceea de a crea în
jurul omului o zona de protecţie, corecţie şi sigura din punct de vedere bioinformaţional.
neutralizeaza radiaţia negativă, creând un obstacol în apariţia legăturilor energo-
informaţionale între sursa de radiaţii şi om. Ca urmare a acestui fapt, indicatorii fiziologici ai
organismului uman se menţin la parametri normali. Caracterul unicat al dispozitivului constă
în posibilitatea de acţiune locală şi la distantă asupra omului şi faptul că nu necesită
alimentare electrică. Dacă biocâmpul este dereglat, epuizat, fondul energo-informaţional al
organelor interne şi al sistemelor, atunci chiar şi o utilizare pe termen foarte scurt a
dispozitivului exercită o acţiune de restabilire simţitoare.
Construcţia Torser – acesta se compune din câtiva cilindri concentrici de aceaşi
înaltime, amplasaţi coaxial unul în altul, executaţi dintr-un material dielectric special, iar în
spaţiul dintre aceştia sunt amplasaţi cilindrii metalici de dimensiuni mai mici, fabricaţi din
diferite metale speciale. Aceşti cilindri metalici din interiorul dispozitivului, cu dimensiunile
şi proporţiile lor geometrice determinate, asigură formarea unor câmpuri de torsiune statice de
formă complexă. Spaţiul dintre cilindri este umplut cu un polimer complex (compoziţia
acestuia este know-how), care este supus acţiunii unui anumit generator activ de câmp de
torsiune din dreapta, în timpul polimerizarii acestuia, ceea ce permite realizarea polarizării de
spin (din partea dreapta) a biopolimerului. Pentru ridicarea gradului de sensibilitate a
polimerului faţa de acţiunea câmpului de torsiune, înainte de polarizare, în material se
introduc, unele adaosuri paramagnetice (combinaţii complexe ale cuprului, aurului şi
metaloide). Moleculele adaosurilor se introduc în catenele polimerilor şi, prin interacţiune cu
câmpul de torsiune exterior şi cu câmpul creat de cilindri, forţează moleculele legăturilor
polimerului să se alinieze în direcţia necesară. Structura obţinută în felul acesta se păstrează în
timpul întăririi polimerului. Ca rezultat al acestui fapt, câmpul static de torsiune formal al
dispozitivului se măreste în mod substanţial, ceea ce ridică la maxim eficienţa protecţiei.

GDV-metoda vizualizării luminiscenţelor în câmpul electric de înalta frecventă prin

descărcare în gaze. Bioelectrografia. GDV-Camera se foloseşte pentru testări speciale în
scopul confirmării proprietăţilor de protecţie şi a influenţei pozitive asupra organismului,
oferite de dispozitivul Torser. Una dintre cele mai avansate metode electrofizice de cercetare a

21
stării şi a energeticii omului o reprezintă metoda de vizualizare cu descărcare în gaze -
bioelectrofotografia, bazată pe efectul Kirlian (“fotografierea în câmpul electric de înaltă
frecvenţă”).Parametrii imaginii prin descărcare în gaze depind de proprietăţile obiectului
cercetat şi, în felul acesta, analizând caracterul luminescenţei induse de către obiecte, apare
posibilitatea de a judeca despre starea energetică a obiectului într-un moment concret. În acest
cadru caracteristica de bază a acestei metode constă în prelucrarea computerizată, bazată pe
metode şi concepţii matematice moderne, şi extragerea unei concluzii concrete pentru analiza
ulterioară sau pentru evaluările experţilor.
S-a demonstrat faptul că intensitatea, caracterul şi structura luminescenţei depind în
mare măsura de starea iniţială a obiectului, de nivelul proceselor vitale ale acestuia, de starea
funcţională a anumitor organe şi ţesuturi, cât şi de specificul proceselor patologice, în cazul
unor îmbolnăviri. Metoda GDV poate fi utilizată pentru observarea acelor procese care, la ora
actuală, nu se pot bucura de o evaluare obiectivă cu ajutorul altor procedee de cercetare
existente. Reflectând proprietăţile asigurării energoinformaţionale a capacitaţii vitale a
organismului uman, această metodă oferă posibilitatea de evaluare a stării structurale şi
functionale a organismului şi de obţinere a unor rezultate stabile în timp foarte scurt.
Una din cele mai importante direcţii de dezvoltare a metodei GDV o reprezintă
selectarea profesională şi realizarea controlului activităţii operatorilor de sisteme complexe -
piloţi, cosmonauţi, operatori la centralele atomo-electrice, dispeceri de aviaţie etc. Aceasta
reprezintă una dintre cele mai actuale probleme de care se lovesc toate instituţiile, fără
excepţie. Determinarea capacitaţii angajatului de a face faţa unor anumite probleme este
necesară pentru utilizarea raţională a muncii umane şi pentru asigurarea calităţii şi a fiabilităţii
în funcţionare a oricărei instituţii. Ultimele cercetări deschid posibilităţi noi pentru utilizarea
acestei metode în cadrul stabilirii atacului bioenergetic asupra omului: hipnoza, acţiune
psihoenergetică şi altele.A fost elaborat un set de adaosuri speciale GDV KIT, care simplifică
investigaţia diferitor obiecte: om, lichide , plante , minerale. Evaluarea schimbărilor
structurale ale compuşilor în faza lichidă a fost evidenţiat în urma unui studiu asupra
schimbărilor structurale ale apei, apărute ca rezultat al influenţei unor factori variaţi, devine
din ce în ce mai necesar datorită poluarii mediului şi a calitaţii scăzute a apei potabile. Metoda
GDV reprezintă una dintre puţinele metode instrumentale care permite un studiu eficient şi
uşor al structurilor fine ale apei, precum şi luarea în considerare caracteristicilor specifice ale
influenţei mediului. Studiul caracteristicilor GDV ale sângelui, urinei şi ale altor lichide
biologice constituie un domeniu de cercetare special. S-a dovedit că parametrii GDV ai
sângelui diferă la oamenii sanatoşi, pacienţii cu cancer şi pacienţii cu patologii ale
sistemului cardio-vascular.

Proprietăţile energetice ale plantelor, pietrelor preţioase şi mineralelor au fost relevate

prin utilizarea unor echipamentele actuale, care permit evaluarea stării energetice a obiectelor
însufleţite şi neînsufleţite, precum şi influenţa acestora asupra fiinţei umane. Numeroase
lucrări arată densitatea ridicată de informaţii privind revelarea nivelului activităţii biologice a
plantelor şi influenţa unor factori asupra acestora, cum ar fi: alte plante, erbicide, condiţii de
mediu. În cursul studiilor asupra pietrelor preţioase, s-a cercetat nu numai influenţa posibilă a
unei anumite pietre preţioase asupra unei persoane, ci şi influenţa persoanei asupra pietrei. S-
au relevat astfel calităţi cu aplicaţii deosebite în medicină, agronomie, ecologie şi chiar în
cadrul unor dispozitive militare ale unor minerale, cum este shungitul.

În esenţă, aparatura utilizată şi promovată de către specialiştii în geobiologie este

aceea care aduce beneficii sănătăţii mediului prin metode neinvazive. Aici se încadrează de
asemenea instalaţiile care utilizează reziduuri. Întregul concept de funcţionare al
geobiologiei este relevat de ideile de armonizare, adaptare, sinergie, descoperire-
redescoperire a legăturilor inefabile om-mediu şi de sprijin acordat vieţii.

22
 Motto: ‚‚ ...natura este singurul criminal care nu poate fii adus în boxa acuzaţilor”
CAPITOLUL III
JUSTIFICAREA ŞI SCOPUL CERCETĂRILOR ÎN GEOBIOLOGIE

1. Justificările studiului geobiologiei

Datorită obiceiurilor specific umane induse şi incurajate de civilizaţie, atât planeta cu

resursele ei, cât şi organismul uman suferă un accentuat proces de degradare provocat şi
accentuat de poluarea şi distrugerile specifice standardelor de viaţă actuale.

Fig. 3.1. Evolutia fiinţei umane sub conducerea propriilor impulsuri

Prin metodele şi echipamentele promovate, energobiologia pare a fi o şansa de a ieşi la

lumină din cercul vicios al tehnologiei convenţionale care se transformă într-o ameninţare la
adresa vieţii umane.
Geobiologia ar putea fii rezolvarea pentru multe dintre problemele de mediu actuale în
prezentul nostru supratehnologizat, la fel cum implementarea normelor de igienă a rezolvat
pandemiile de ciuma, lepră sau dizenterie produse de promovarea pe scară largă a obiceiurilor
nesanitare ale strălucitoarei regalitaţii franceze, de exemplu.

La fel ca atunci, existau metode greşite, utilizate în cunoştiinta de cauză sau în lipsa
informarii. La fel, aceia care afirmă existenţa unor forţe intangibile în mod direct, se expun
unei morţi sociale (denigrare, acuze de neprofesionalism sau boală psihică, închisoare). La fel
ca descoperitorul energiei orgonice, W. Reich sau chiar mai grav N.Tesla – a cărui biografie
şi-a axat problemele în jurul unor invenţii de mare importanţă utilizate azi şi studiate în
geobiologie şi în afara ei. La fel cum la acea vreme, fierberea unui cuţit sau a unui bandaj,
părea un act de vrăjitorie în lipsa discernerii utilitaţii gestului - acum sunt etichetate ca
empirice metodele care nu au obţinut acceptul oficial al ştiinţelor convenţionale.
Una dintre problemele de igienă din ultimul timp o reprezintă înlăturarea urmărilor
nocive ale utilizării produselor civilizaţiei actuale pentru sanătatea umana. La ora actuală,
singura soluţie pentru a ne feri de aceste câmpuri periculoase reprezintă folosirea mijloacelor
de protecţie bioinformatională.

23
 Avantajele pe care le-ar putea oferi studiul aprofundat al geobiologiei sunt:

a.Diagnosticarea precisă a condiţiilor de mediu şi sanătate ale organismelor vii prin

metode neinvazive : bioelectrografia, biolectrofotografia, măsuratori radiestezice,
biorezonanţa.

b.Prevenţia unor viitoare probleme de mediu şi sanătate ar putea fi realizată prin

utilizarea unor metode nepoluante studiate de geobiologie. Acestea ar fii utilizarea pe scara
largă a energiilor alternative: ale climei specifice unei zone, apei şi plantelor disponibile în
arealul de locuit, precum şi promovarea aparaturii de protecţie şi ecranare a undelor nocive :
Torser, orgon, metode de radiestezie preventivă.
De asemenea organismul uman ar avea de câştigat prin prevenţia problemelor de
sănatate ale organismului, dată de utilizarea de produse şi metode nepoluante.

c.Remedierea problemelor de mediu şi sănatate care declină aceasta, prin metode

specifice geobiologiei: utilizarea de energii şi tehnologii alternative, modificări ale climatului
local şi chiar global cu referire la arealele afectate de deşertificarea naturală sau artificială.

d.Conştientizarea asupra dezastrelor la scară individuală şi globală care pot fii

provocate de acest tip de cunoştiinţe utilizate în scopuri egoiste, necoordonat sau fără o
supervizare de specialitate. Geobiologia conştientizează prin metodologia utilizată, faptul că
trecerea de la universul material, a depăşit relativ recent ştiintific admisa graniţă a universului
energetic şi a atins deja pragul celui mai subtil univers – cel informaţional. La fel ca pentru
orice invenţie sau altă descoperire, mintea umana va gasi întrebuinţări negative care trebuiesc
prevenite într-un cadru ştiinţific şi legal corespunzator.
Teoria stringurilor, afirmând realitatea legăturii existente între toate componenetele
lumii noastre prin invizibile fire energetice, demonstrează o dată în plus teoria haosului – prin
care bataia de aripi a unui fluture poate declanşa un uragan la un milion de kilometri distanţă
este acum devansată de conştientizarea universului informaţional.

Recunoaşterea ştiinţifică a materiei subscrisă până acum energiei, devenită parte a

universului informaţional vine să disloce definitiv o gandire de genul „ce nu ştiu nu mă
afectează” prin descoperirea câmpurilor morfice care confirmă existenţa legendarei Cronici
Akasha a lumii în care trăim. Aceasta conţine totalitatea lucrurilor cunoscute care devin astfel
accesibile celui care va ştii unde şi cum să le caute. Pare de neconceput pentru majoritatea
ştiinţelor actuale conventionale, să se ţina cont până şi de dispozitia sufletească a coordonarii
umane în cadrul unui proiect. Dar în acelaşi timp, motivaţiile care îşi găsesc tot mai multe
dovezi ştiinţifice ne dovedesc realitatea acestor aparente paradoxuri. În definitiv cauzalitatea
lucrurilor a fost recunoscută teoretic cu mult timp în urmă. Cu toate astea, constatarea efectivă
a nenumarate reacţiuni a rămas în stadiul de părere, iluzie, superstiţie, nici măcar de
constatare empirica. Iar asta se intamplă în secolul XXI, căruia scriitorii îi prevedeau o imensă
iluminare şi putere de înţelegere a lucrurilor.
Geobiologia poate fi considerată de ultima ora sau poate fi considerată o reîntoarcere
la răspunsurile simple ale tradiţiilor tuturor popoarelor. Acestea vorbeau acelaşi lucru în
limbaje diferite, promovând armonizarea fiinţei cu natura. Armonizarea trebuie să vină din
direcţia omului. Poate şi ca o răscumparare a faptului că dizarmonia creată în natură şi în
propria fiinţă - tot omului i se datorează. Se mai impune şi rationamentul conform căruia
Omul îşi datorează sieşi în primul rând apararea propriei vieţi. Dar într-o confruntare cu
Natura, în cele din urmă rabdarea infinită a Naturii va învinge.

24
 Informaţia este diferită de energie prin faptul că este superioară acesteia, fiind ultima
treapta a evoluţiei Universului. Mediatizatele experimente de ultimă ora asupra apei tratată
informational de catre dr. Masuro Emoto dovedesc că nimic nu poate ramane fără urmări
pentru fiinţa umană constituită 70% din apa la fel ca planeta pe care trăieşte. În orice mod i se
va furniza apei acelaşi sens al informatiei, apa va da invariabil acelaşi răspuns calitativ de o
polaritate egală informaţiei receptionate.

La ora actuală se ştie că cei care cultivă plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele
şi le mângâie, au ca rezultat faptul că aceste plante se dezvolte mai armonios, parcă percepând
atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini ştiu însa că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi
obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândind cu iubire la plantă sau la fiinţa respectivă.
Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de
dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă sau, dimpotrivă, un gând entropic, distructiv chiar şi
numai ca probabilitate, poate produce daune foarte mari fiinţei avută ca tintă mentală. De
exemplu, foarte frecvent, de multe ori parinţii sunt îngrijoraţi că unul sau altul din copiii lor se
pot îmbolnăvi, sau presupun ca aceştia suferă de ceva. Ei bine, acest gând negativ se transmite
pe o frecvenţa telepatică în câmp morfic, şi generează încet dar sigur afecţiunea sau
afecţiunile gândite. Se revelează astfel înţelesul sintagmei: Gândeşte pozitiv!
Geobiologia este una dintre ştiinţele care în ţările civilizate este tot mai amplu
receptată, la nivel de strategii globale de mediu împotriva încălzirii globale, exploatării sau
recuperarii de noi areale. Aceasta se întamplă din cauza faptului că geologia este o metaştiinţă
cu un grad mărit de senzitivitate şi receptivitate pentru organizarea şi nevoile atât ale fiinţelor
umane cât şi ale planetei. Mai mult de atat, geobiologia tratează armonios integrator întreg
obiectul ei de cercetare.

Astfel devine de o importanţa covârşitoare o gândire corectă şi asumarea unor acţiuni

pozitive în strategiile individuale şi globale. Tehnologii de modificare a climatului la nivel
global prin utilizarea de echipamente independente de orice resursă de energie convenţională
trebuiesc cuantificate şi armonizate necesitatilor actuale. Dar în primul rând trebuiesc
cunoscute şi aplicate în condiţiile actuale de mediu.

2. Scopul cercetărilor în geobiologie

Scopul actualelor cercetări în domeniul geobiologiei este în primul rând detectarea şi

determinarea cu acurateţe a cauzelor şi efectelor care intervin în funcţionarea proceselor
lumii vii, precum şi remedierea sustenabilă a problemelor de sănatate-mediu actuale.
Scopurile cercetătorilor în domeniul geobiologiei sunt :
- de a obţine o binemeritată recunoaştere la nivel global a probităţii ştiinţifice de investigare
a acestei ştiinţe.
- implementarea la nivel global a metodelor neinvazive de diagnoză şi prevenţie a
problemelor actuale de sănatate şi mediu: energii şi tehnologii regenerabile în sprijinul
dezvoltarii durabile
- interventia cu metode specifice geobiologiei în sprijinul ştiinţelor convenţionale, ca partea
a efortului comun de remediere durabilă a problemelor de mediu

Probleme de mediatizare a metodelor şi tehnologiilor utilizate :

- unele dintre aceste cercetări şi măsuratori nu sunt încă acceptate de catre lumea ştiinţifică. -
-- populaţia care ar trebui să constituie primul beneficiar al cercetărilor geobiologiei este
neinformată sau chiar dezinformată asupra acestui subiect;
- sistemul educaţional tradiţional nu face referiri la metode de cercetare alternative ;
- legislaţia care conferă un statut ştiinţelor alternative este încă insuficientă.

25
 Aceastea se întamplă din mai multe motive :
- cercetare insuficientă a probităţii ştiinţifice a metodelor şi echipamentelor utilizate de către
geobiologie ;
- dezinteres al mediatizarii metodelor şi echipamentelor ieftine - pentru amorsarea unor
cercetări de lungă durată, produsul rezultat va fii iniţial greu accesibil, la un preţ prohibitiv.
- interes de denigrare al companiilor care utilizează energii şi tehnologii convenţionale, al
unor metode alternative concurenţiale;
- concurenţa realizată prin preţurile mai mici de intrare pe piaţă;
- concurenţa realizată prin simplitatea procesului tehnologic de rezolvare simplificata a unor
probleme de mediu şi sănătate;
- concurenţa realizată metodelor tradiţionale, invazive de diagnoza;
- concurenţa realizată metodelor tradiţionale, mai scumpe, de prevenire şi remediere a unor
dezastre naturale;
- concurenţa realizată prin acurateţea determinarilor în faţa echipamentelor convenţionale de
diagnoză şi măsurare;

Geobiologia a putut fi promovata şi recunoscută doar în statele care au permis

dezvoltarea cercetărilor unor oameni de ştiinţă care prezentau deja probitate în lumea
ştiinţifică în cadrul unor domeni conexe geobiologiei. Astfel grupul implicat în cercetări de
geobiologie afiliat Academiei Regale a Marii Britanii, este compus din următorii specialişti în
domenii conexe geobiologiei :

Conducatorul grupului de cercetători este Prof. John Shepherd FRS, Centrul Naţional de
Oceanografie, Universitatea Southampton;

Grupul sau de cercetători este compus din :

 Prof. Ken Caldeira - Departmentul de Ecologie Globală, Institutul Carnegie,
Washington, USA;
 Prof. Peter Cox - Şcoala de Inginerie, Cibernetică şi Matematică, Universitatea Exeter;
 Prof. Joanna Haigh - Departmentul de fizică, Colegiul Imperial London;
 Prof. David Keith - Grupul de studiu al Energiilor şi Sistemelor de, Universitatea
Calgary, Canada;
 Prof. Brian Launder FREng FRS - Şcoala de Mecanică, Aeronautică şi Construcţii,
Universitatea Manchester;
 Prof. Georgina Mace CBE FRS - Centrul de Biologie al Populaţiilor, Colegiul
Imperial London;
 Prof. John Pyle FRS - Centrul Ştiintelor Atmosferei, Universitatea Cambridge;
 Prof. Steve Rayner - Şcoala de Afaceri Saïd, Universitatea Oxford;
 Prof. Catherine Redgwell - Facultatea de Drept, Colegiul Universitar London;
 Prof. Andrew Watson FRS - Şcoala de Ştiinţe de Mediu, Universitatea East Anglia.

Determinarea cunoştiinţelor şi nevoilor populaţiei din România, privitoare la tipurile şi

nivelele de poluare la care este expusă, ar putea pune în lumină necesitatea unor studii de
geobiologie aprofundate în toate domeniile vieţii afectate de normele actuale ale
civilizaţiei.

26
 Motto: ‚‚ Quo vadis, Domine ?”
CAPITOLUL IV
REZULTATE ŞI DISCUŢII PRIVITOARE LA STUDIUL GEOBIOLOGIEI

Ultimele cercetări în domeniul dezvoltării durabile accentuează necesitatea

cuantificării tuturor componentelor implicate în funcţionarea universului cunoscut. Materia s-
a văzut destul de recent secondată de o componentă nevazută, dar care îşi făcea simţită
prezenţa prin diverse efecte notabile – numită energie.
Dar cercetările nu s-au oprit aici şi au determinat o alta componentă a universului
nostru cunoscut, cu o prezenţă mai inefabilă decât energia, dar cu un rol tot mai important în
stabilirea oricărei strategii durabile de mediu. Această nou descoperită componentă importantă
a universului este informaţia. Informaţia are o influenţă decisivă asupra organismelor vii şi
chiar nevii ale Terrei, care se face simţită prin tot mai multe dovezi. Aşa cum atomul stă la
baza alcătuirii lumii materiale. Această descoperire ar putea duce la ceea ce azi încă ar putea
părea paroxistic - demonstraţie a afirmaţiei biblice comform căreia la baza creaţiei lumii
noastre ar fi fost cuvântul.
Studiul specific al geobiologiei asupra factorilor de impact asupra organismelor vii
accentuează acest fenomen care până recent, constituia doar obiectul cercetărilor de fizică.
Apoi a trecut cu un succes notabil din domeniul comunicaţiilor, radio, telefonie fixă, apoi
mobilă cu fir şi fără, în domeniul medical. Aici constituie una dintre metodele cele mai
neinvazive de diagnosticare şi mai nou de tratare a diverselor boli considerate cronice, fatale
sau chiar inexistente până şi de medicina modernă.

Rezonanţa este fenomenul de apariţie, susţinere şi amplificare a unei stări de

vibraţie sub acţiunea unei energii oscilante externe.
Termenul este des întâlnit în mecanică, acustică, electrotehnică, electronică,
construcţii, dar şi în mecanica cuantică, fizica nucleară şi cea a pământului.

Frecvenţa proprie - f0 este aceea la care orice obiect sau material tinde să vibreze
sub acţiunea unei energii externe cu oscilaţii cât mai ample, este frecvenţa la care corpul
sau materialul respectiv amplifică undele ce îi sunt transmise şi la care efectul este maxim.
Caracteristicile frecvenţei de rezonanţă sunt cele fizice: rigiditate, masă, densitate etc.
şi cele morfologice: formă, dimensiuni ale corpului supus vibraţiilor. Un alt element legat de
rezonanţă este factorul de calitate (Q) ce se referă la ecartul benzii de frecvenţă a
fenomenului.

Sistemele oscilante au nenumărate aplicaţii şi sunt întâlnite pretutindeni: rezonatorul

cu cuarţ, antenă, incintă acustică (boxa audio) etc. Cuarţul este utilizat datorită proprietăţilor
sale electro-mecanice: el generează o anumită frecvenţă la aplicarea unui impuls mecanic de-a
lungul uneia din axele sale. Se foloseşte ca generator precis şi stabil.
În cazul incintelor acustice, exista două tipuri de rezonatori (sisteme oscilante):
membrane şi camere rezonante (Helmholtz), iar frecvenţa de rezonanţă este determinată cu
bună aproximaţie de dimensiunile geometrice. Membranele sunt utilizate în special ca
atenuatoare pentru anumite frecvenţe în funcţie de percepţia acestora.
La incintele acustice se pot pune în evidenţă mai multe frecvenţe de rezonanţă, de fapt
un răspuns în frecvenţă neliniar, o curbă cu mai multe vârfuri. Similar, în cazul incintelor mari
precum sălile de spectacol, există o curbă de răspuns în frecvenţă, specifică fiecăreia, cu
frecvenţe pe care sala le amplifică (vârfuri) sau le atenuează.

27
 Pentru a înţelege mai bine principiul rezonanţei şi cum suntem noi influenţaţi de el,
fără măcar a ne da seama, este suficient acest exemplu: s-a făcut la un moment dat un test pe
mai mulţi oameni care trăiau în Europa. Acestora li s-a cerut să aleagă o notă muzicală. Peste
95% dintre ei au ales nota SOL diez, ce are aproximativ 50 Hz – frecvenţa liniilor electrice
europene. Repetându-se acelaşi experiment, dar pe oamenii ce trăiau în America, s-a observat
că în mare parte aceştia au ales nota şi (care este foarte aproape de frecvenţa reţelei americane
de 60 Hz).

1. Studii geobiologice privitoare la atmosferă

1.1. Frecvenţele Schumann

De remarcat că şi în cazul rezonanţei Schumann s-au

determinat mai multe frecvenţe, vârfuri ale unei curbe de răspuns. Ele
diferă de la autor la autor, dar este explicabil pentru că ele au variaţii în
funcţie de intensitatea şi configuraţia liniilor de câmp ale câmpului
magnetic terestru, compoziţia şi proprietăţile atmosferei (conţinutul
cavităţii electromagnetice), proprietăţile solului şi ale ionosferei
(armăturile).
Fig. 4.1. Otto Winfried
Deseori frecvenţele de rezonanţă Schumann sunt impropriu Schumann
denumite armonici, deşi ele nu sunt multiplii întregi ai frecvenţei
fundamentale.

Indiferent de variaţia acestor valori, frecvenţa cea mai importantă este cea de 7,83
Hz, frecvenţa de bază, prima din şir şi cea cu valoarea cea mai mare. Ele sunt situate la un
ecart relativ constant, mai mic decât prima valoare.
Numeroase determinări au dus la valori aproximativ egale, după cum urmează:
– 7,83 – 14,1 – 20,3 – 26,4 – 32,4 Hz cu ecarturile de frecvenţă de 6,27 – 6,2 – 6,1 – 6 ; sursa
fiind cercetătorii japonezi;
– preluaţi şi de generalul Emil Străinu cu: 7,8 – 14,1 – 20,3 – 26,4 – 32,2 Hz;
– 7,8 – 13,7 – 19,6 – 25,5 – 31,4 – 37,3 – 43,2 Hz - cu un ecart constant de 5,9 Hz - după
cercetătorii americani; unde ecartul constant pare artificial!

Măsurătorile făcute, fie în Japonia, fie în Germania sau America, prezintă diferenţe
normale, datorate mai multor cauze:
- pentru că nu se pot face măsurători foarte precise la frecvenţe atât de joase.
- la aceste frecvenţe există foarte mulţi factori perturbatori dintre care cei mai
importanţi sunt: descărcările atmosferice, principala cauză a fenomenului ca atare, reţeaua de
alimentare cu energie electrică, în special reţelele de înaltă şi medie tensiune, procesele
industriale şi transportul electric.
- implicând alte cauze la nivelul rezonatorului, cum ar fi: deplasarea în altitudine a
ionosferei (deci modificarea dimensiunilor fizice ale cavităţii rezonante), schimbarea
compoziţiei chimice şi a celei energetice ale atmosferei (cauzate atât de gradul de poluare, cât
şi de de cantitatea de energie solară şi cosmică de altă natură) precum şi a sarcinii ei electrice,
alternarea stratului F (noaptea) cu F1 şi F2 din timpul zilei.
- frecvenţa de rezonanţă este dependentă de raza planetei, iar aceasta este mai mare la
ecuator şi mai mică la poli.

Șirurile de valori aproximativ egale demonstrează însă că fenomenul este relativ

constant şi stabil. Măsurătorile făcute în timp îndelungat şi în diferite puncte de pe glob au
28
demonstrat stabilitatea acestui fenomen de rezonanţă. Înregistratoare automate au furnizat
grafice elocvente pe parcursul a câţiva ani (exemple: – date furnizate de către dr. Martin
Fullekrug).

Fig. 4.2. Măsurători făcute în timp îndelungat şi în diferite puncte de pe glob care au
demonstrat stabilitatea acestui fenomen de rezonanţă 1990 – 2000 Arrival Heights,
Antarctica şi 1996 – 2004 Parkfield, California

Modelul matematic propus este un model cât se poate de simplu, acesta pornind de la
formula frecvenţelor proprii ale cavităţilor rezonante şi se aplică la raza planetei.
c = 2π f : pentru valoarea fundamentală, iar pentru ordinele armonice superioare: c = 2π f (n(n
+ 1))1/2; unde c = viteza luminii, f = frecvenţa de rezonanţă şi R = raza terestră.
Modelul însă, nu se prea apropie de adevăr. Prima remarcă este că relaţia dă o eroare
destul de mare, de circa 4%, ceea ce înseamnă fie că modelul matematic este mult prea
simplist pentru a defini complexitatea fenomenului, fie că ar trebui să ne mai gândim la
ipoteza că pământul, ca şi celelalte planete ale sistemului, ar fi gol pe dinăuntru! Aplicând
formula de la frecvenţa de rezonanţă de 7,83 Hz, va rezulta o rază cu 300 km mai mică decât
cea reală.
Eroarea se amplifică pentru frecvenţele de rezonanţă superioare pe care modelul le
defineşte ca fiind „armonici”! Este remarcabilă ipoteza existenţei armonicilor într-o cavitate
rezonantă. Mai ales emisă de nişte fizicieni care confundă o sursă de semnal cu raspunsul în
frecvenţă a unui rezonator, căruia i se aplică un semnal.
Apoi, frecvenţele echidistante, ecartul egal al americanilor este doborât de şirul de
radicali de ordin 2 pentru aşa zisele armonici.
În concluzie fenomenul de rezonanţă Schumann este un fenomen stabil, prima
frecvenţă de rezonanţă este de 7,83 Hz şi este constantă şi importantă pentru tot ceea ce
este viu pe planeta noastră.

1.2. Ionosfera

Ionosfera cuprinde substraturile D, E şi F, în ordine altimetrică ascendentă, după cum

urmează:

- substratul D (situat între 50 şi 95 km altitudine) este prezent numai ziua şi este în

principal un strat de absorbţie al undelor electromagnetice pentru că procesul de recombinare
a electronilor liberi este foarte mare şi deci ionizarea este foarte mică; comunicaţiile HF sub
10 MHz au de suferit din pricina regiunii D, fiindcă frecvenţa de ciocnire a electronilor cu alte
particule este de aproximativ acelaşi ordin (10 milioane de cicluri pe secundă). Peste această
frecvenţă atenuarea scade progresiv şi legăturile radio devin posibile. Noaptea, în lipsa razelor
solare, atenuarea este mult mai mică (există totuşi o ionizare reziduală provocată de radiaţia
cosmică); stratul D reflectă şi refractă totuşi undele radio din spectrul VLF (very low
29
frequency) în zona 3 – 30 kHz (deci inclusiv audibile) făcând posibile comunicaţiile militare
cu submarinele;

- substratul E (între 95 şi 120 km) este stratul de mijloc al ionosferei şi ionizarea din
această zonă se datorează acţiunii razelor X usoare (1 – 10 nm) precum şi razelor UV de la
soare asupra moleculelor de oxigen; reflectă doar frecvenţe mai mici de 10 MHz şi absoarbe
pe cele mai mari; noaptea, acest strat se dizolvă datorită dispariţiei principalei surse de
ionizare; distanţa la care se pot efectua transmisiile radio sunt legate de înălţimea acestui
substrat;

- substratul F (120 – 400 km) este cel mai înalt strat ionizat şi se formează prin
acţiunea razelor UV extreme (10 – 100 nm) asupra oxigenului atomic; are o structură continuă
şi este principala sursă de reflexii; este cel mai iportant strat pentru comunicaţii; în timpul
zilei se împarte în 2 regiuni distincte F1 (120 – 250 km) şi F2 (250 – 400 km), iar noaptea se
contopesc în stratul F.

Solul şi ionosfera sunt asemănătoare armăturilor unui condensator - impreună

formează o incintă rezonantă, o cavitate electromagnetică rezonantă uriaşă.

1.3. Poluarea fonică. Precizări şi completări.

Fig.4.3. Semne convenţionare internationale care avertizează asupra menţinerii linistii publice

Din punct de vedere tehnic (intensitaţi ca putere la recepţie şi puteri de emisie,

frecvenţe şi spectru de frecvenţe, perioade ca funcţie inversă a frecvenăei şi durate de
expunere, timbre) de nenumarate ori noţiunile de sunet şi zgomot sunt confundate. Nu se face
o distincţie clara şi chiar termenii ca atare sunt neinţeleşi. De exemplu, muzica.
Zgomotul = sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează
în mod neplăcut auzul. Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult (din DEX ’98).
Zgomotul este o suprapunere dezordonata a mai multor vibraţii, inclusiv în banda
audio, în general nearmonice, cu frecvenţe şi intensităţi diferite.

Principalele caracteristici ale zgomotului:

- intensitatea; determinările se fac pe o scară logaritmică având ca unitate de masură
decibelul (dB); se consideră nociv orice zgomot ce depaşeşte valoarea de 55 dB, la 120 dB
apare senzaţia de durere;
- durata; nocivitatea este direct proporţională cu timpul de expunere la zgomot; de exemplu la
120 dB, un om devine inactiv după maxim 2 minute.
Nu întotdeauna zgomotul este nociv. De exemplu în domeniul masurătorilor
electronice, zgomotul extrinsec este daunător. Exista modele matematice pentru a extrage
30
semnalul util din zgomot. Dar exista zgomote precum zgomotul alb, roz, de elice, s.a. frecvent
folosite în electronică. Consoanele sunt de asemenea zgomote utile pentru că impreună cu
vocalele care sunt sunete, formează graiul, vorbirea, cea mai la indemană formă de schimb
informational.
Zgomotul alb a fost folosit cu succes în experientele sale de catre Benveniste cind
acesta a folosit apa ca mediu de stocare al informaţiei, şi tot zgomotul alb este indispensabil
în transcomunicări, atât sunet cât şi imagine, pentru ca zgomotul alb ocupă întreaga bandă şi
este uniform şi constant. Zgomotul alb conţine întreaga informaţie - informaţia totala.
Alte exemple de zgomote ce nu se încadreaza în definiţia din dicţionar: foşnetul
frunzelor sub adierea vântului sau a lanului de grâu; chiar şi a frunzelor de porumb, deşi
timbrul este ceva mai brut; susurul izvoarelor, clipocitul, spargerea valurilor, dar pe masură ce
intensitatea creşte, apare şi senzaţia de disconfort, chiar de insuportabilitate (tunetul cascadei
Niagara).

Sunetul = vibraţie a particulelor unui mediu elastic care poate fi inregistrată de

ureche (din DEX ’98).
Fonic se referă la vocale, la vibraţia coardelor vocale, deci la sunete, consoanele fiind
zgomote care iau nastere în cavitatea bucala. Sonor are un caracter mai larg făcând referire la
sunete în general. Termenul se extinde şi asupra zgomotelor audibile, din banda de frecvenţe
percepute de urechea umană, parte din gama foarte largă a zgomotelor.
Aşadar, sunetul sau unda sonoră este propagarea unei oscilatii într-un mediu elastic
(apa, aer, sol, metal, lemn) care poate fi detectata de urechea umana, adica de o frecvenţă
cuprinsă teoretic între 20 Hz şi 20 kHz, în realitate între 16 Hz şi 16-17 kHz.

Caracteristicile sunetului sunt:

- înălţimea (frecvenţa în Hz); sunetele ce ies din banda audio poartă denumirile de
infrasunete (mai jos de 20 Hz) şi ultrasunete (peste 20 kHz), ambele afectând organul auditiv;
- intensitatea (puterea în W/mp); masuratorile se realizează utilizând ca referinţă
pragul de audibilitate 0 dB;
- presiunea (sensibilitatea la variaţia presiunii sonore în N/mp).
Exemple de sunete: notele muzicale, vocalele.
- nu se propaga în vid.

Muzica, conform aceluiaşi dicţionar, este artă de a exprimă sentimente şi idei cu

ajutorul sunetelor. Trebuie insă completat că există sunete discordante, deşi nu sunt
zgomote, precum tritonul sau intervalul diavolului regasite la compozitorii secolului 19 sau
azi în curentul muzical heavy metal. şi mai trebuie adăugat ca în muzică zgomotul este o
permanenţă: consoanele, zgomotele involuntare care apar în instrumente datorita construcţiei
acestora (clape, instrumente de suflat), dar mai ales în instrumentele de percuţie - cu exceptia
celor metalice, ca triunghiuri şi clopote (dar nu discurile sau cele din lemn ori bambus). Astfel
o baterie de tobe electronice (sintetizator) care reproduce tobele clasice contine un generator
de zgomot alb şi un generator de anvelopă care da forma sunetului. Sunetul şi zgomotul filtrat
sunt mixate, de fapt modulate pe fiecare element al bateriei care reprezintă cate o notă
muzicală, dar nu pură, curată.

Intensitatea sonoră, ca mărime fizică obiectivă, se caracterizează prin puterea sonoră

ce traversează perpendicular unitatea de suprafaţă în unitatea de timp şi se masoară în W/m 2.
Pragul minim auditiv este de 10-16 W/cm2. La determinarea nivelului de intensitate sonoră se
poate utiliza şi presiunea acustică având ca unitate de masură pascalul (1 Pa = 1/100.000 din
presiunea atmosferică). Unitatea de masură a intesitatii sonore este insă decibelul (db), pe o
scară logaritmică. Este o unitate de masura relativă, având ca bază logaritmul raportului dintre

31
intesitatea zgomotului dat şi intesitatea de referinţă stabilită convenţional ca fiind pragul
minim auditiv.

Vorbirea se realizeaza între limitele de 100 Hz şi 5 kHz.

Auzul reprezintă o problemă foarte serioasă pentru că determină integrarea în mediu şi
în societate, modul de viata al individului
Perceptia diferă de la individ la individ şi este dependentă de varsta fiecaruia, starea
de sanatate, locul de muncă, locuinta, familia, etc. Omul percepe sunete cu o intensitate între
0 şi 120 db (in unitati depresiune de 100 000 ori peste pragul minim). Scara logaritmică oferă
o mai bună aproximare faţă de percepţia umană a tăriei relative decât scara în unitaţi de
presiune Pa.

Urechea umană percepe în mod diferit frecvenţele din banda audio. în general un
sunet de 20 Hz se aude incepând de la 70 dB, iar un sunet de 16 kHz se aude de la 13 dB.
Urechea percepe ambele valori cu aceeaşi intensitate şi ele sunt situate pe curbele de percepţie
a sunetului ce definesc liniile de egală senzatie. Sunetele joase sunt percepute mai slab decat
cele inalte.

Corespondenţa dintre scara presiunilor (Pa) şi nivelul sonor (dB) este cu buna
aproximaţie urmatoarea:

20 Pa – 120 dB
2 Pa – 100 dB
0,2 Pa – 80 dB
0,02 Pa – 60 dB
0,002 Pa – 40 dB
0,0002 Pa – 20 dB
0,0000 Pa – 0 dB

De asemenea perceperea zgomotului se face în mod diferit de cea a sunetului. Putem

demonstra aceasta caracteristică subiectivă a percepţiei prin doua exemple:

a. Concertele rock – chiar dacă secţiunea ritmică are o pondere substanţială în acest
gen de muzică, predomină totusi linia melodică, chiar dacă nu toate piesele sunt creaţii ale
unor muzicieni cu studii superioare. Participarea la un astfel de concert este obositoare şi
generatoare de stres din cauza intensitatii sonore mari, ducând după o anumită perioadă la
stări de nervozitate şi manifestări ieşite din comun. Mai există un alt un gen de concerte la
care mai degraba se urlă cu pretenţia de a face muzică şi având o linie melodica practic
inexistentă. Zgomotul şi lipsa de conţinut artistic ale acestui gen de spectacol, chiar la aceeasi
intensitate sonora cu un concert rock normal, este mult mai greu de suportat.

b. Tramvaiul – un mijloc de transport urban „ultramodern”, este un ansamblu compus

din componente metalice: sina, roti şi o cosmelie din tabla. Toate aceste componente sunt
generatoare de sunet prin aplicarea unui impuls mecanic. Astfel sinele şi rotile, fiind din otel,
produc sunete curate, prelungi, sinusoidale, de frecvenţa mai inalta. Tablele, o frecvenţa mai
joasa. în deplasare, tot acest ansamblu genereaza un amalgam de sunete ce au ca rezultanta un
zgomot. Fiecare sunet în parte este mai uşor de suportat decat galagia provocata în totalitate
de acest ansamblu cu efecte sonore. Prin urmare, insumarea mai multor sunete, mai mult sau
mai putin placute, generate aleator pot duce la o rezultanta deloc placuta, un zgomot, şi dacă
fiecare în parte este uşor de suportat, suma lor nu mai e asa.

32
 Cercetările au demonstrat deci că la nivelul foarte mare de sunet sau zgomot
acţionează negativ, dar şi că liniştea desavarşită poate să devina apăsătoare, să producă
reacţii patologice, depresive, perturbări ale activităţii cerebrale normale.

Organele auditive sunt în legatură deplină cu sistemul nervos central, astfel incât
diferite categorii de zgomot pot afecta orice ţesut al organismului, orice celula sau formaţiune
intracelulară şi pot provoca diferite forme de imbolnăviri.

In urma măsuratorilor în bandă de frecvenţe percepute de urechea umana şi a efectelor

remarcate a fost elaborată o scară a poluării sonore în funcţie de nivelul măsurat în decibeli.
0 dB linişte (pragul de audibilitate), laborator de acustică:
10 dB: studiou de înregistrări (linişte neobisnuită)

20 dB: foşnetul frunzelor, grădina linistită

30 dB: dormitor (calm)
35 dB: interiorul unui apartament liniştit
40 dB: birou liniştit, discuţie cu voce scazută, bibliotecă – apar probleme de somn şi trezire
50 dB: ploaie, restaurant tihnit, paşnic
60 dB: automobil în deplasare (nivel jenant) – apar dificultaţi de comunicare
65 dB: conversaţie animată, televizor (pragul de jenă şi oboseală)
70 dB: sala de clasă gălăgioasă, sonerie de telefon (nivel gălăgios dar suportabil)
75 dB: ţipat, aspirator
80 dB: concert de muzică clasică, stradă cu trafic foarte intens, tramvai (pragul de risc, nivel
nociv))
90 dB: lătrat, masină de tuns iarba, ATV, masină modificată (pragul de pericol)
100 dB: claxon, ciocan pneumatic la 2 m, ghilotină (greu suportabil) – reducerea facultăţilor
intelectuale, enervare puternică
110 dB: discotecă, concert rock, sirenă de ambulantă, anumite motociclete
120 dB: presă-ciocan, circuit de formula 1, foc de armă de mic calibru (pragul de durere)
130 dB: avion la decolare la 100 m – apar fenomene grave ce încep cu surditatea
140 dB: avion cu reacţie la decolare
150 dB: avion supersonic la decolare
160 dB: rachetă de asalt
170 dB: rachetă spatială la decolare

Determinarea nivelului actual de aplicare al legislaţiei în domeniu: Harta de

zgomot a capitalei a fost prima care a aparut. Data nasterii: 27 aprilie 2007. Ceea ce s-a
publicat, privita de departe pare un fals, iar privită mai cu atentie, intăreste acest sentiment.
Este foarte straniu cum masurătorile s-au facut într-un timp atât de scurt, mai ales că
Bucureştiul are peste 4.000 de străzi.

Valorile ar fi credibile dacă ar fi calculate ca medie pe 24 de ore. Dar şi aşa valorile

sunt cu mult peste valoarea maximă admisibilă de 65 dB. Totusi există străzi, nu numai în
Bucureşti sau în marile oraşe, folosite ca piste de motocros (110 dB), atât ziua cât şi noaptea.
Există de asemenea artere pe care circulă ambulanţe (110 dB) cu o rată de 50 în fiecare oră cu
program zilnic între 5:30 – 23:30. Lucrările demarate în urmă cu cinci ani s-au incheiat, dar
încă mai lucrează ciocanele pneumatice. Şirurile paralele de blocuri, prin însumarea undei
directe şi a celor reflectate, au efect de amplificare şi fac din această arteră un adevarat ghid
de undă. Măsuratori reale ar duce la rezultate de peste 90 dB, ceea ce ar intra în cota de
alarmă, de punerea în pericol a sănătăţii locuitorilor. În ceea ce priveste polul de linişte

33
decretat - multi ştim că în Cotroceni, Aviaţiei, Herăstrău, Primaverii există cote sub acel 58
dB din strada Paşcani.
Dintre rezultatele oficiale ale Enviro Consult:
Ghencea - peste 80 dB
Magheru - 80 dB
Eminescu -Viitorului 77 dB
Ferdinand - Mihai Bravu 78 dB
Militari 75 - dB
Cea mai linistită zonă din Bucureşti este strada Paşcani, din cartierul Drumul Taberei,
unde zgomotul atinge maxim 58 dB.

Fig. 4.4. Harta de zgomot a Bucurestiului - 2007

1.4. Poluarea electromagnetică

Creşterea curentă a poluării electromagnetice a mediului depăşeşte capacitatea de

adaptare a omului.
Organele şi ţesuturile cele mai susceptibile la efect termic sunt cele slab vascularizate,
lucru care ingreunează disiparea caldurii ca de exemplu cristalinul ochiului sau cele cu
conţinut mare de apă cum ar fi sângele, ficatul, glandele reproductive, stomacul, vezica
urinară.
De aceea, când undele de extrem de înaltă frecvenţă sunt absorbite, ele produc aşa
numitele ,,puncte fierbinţi” inclusiv în organe de importanţă vitală. Pe durata acestui proces, o
persoană nu poate să simtă aceste puncte fierbinţi deoarece senzorii de caldură sunt localizaţi
doar în piele. Absorţia radiaţiilor emise de acestea în punctele biologice active este de multe
ori mai ,,eficientă” decat în alte puncte de pe piele, iar aceasta energie, prin sistemul de
meridiane energetice, afectează organele interne şi organismul ca intreg.

34
 De exemplu cele mai periculoase din punct de vedere al formării de puncte fierbinţi în
creier sunt frecvenţele de 900 MHz, 1800 MHz şi 2,45 GHz pe care funcţionează telefoanele
mobile.
Problema este ca acete sisteme generatoare de câmp electromagnetic se vor dezvolta în
continuare şi vor lucra în benzi de frecvenţe foarte înalte (GHz) iar conform estimărilor vor fi
capabile să creeze pe suprafaţa Pământului o densitate de putere a radiaţiilor de 10-7 W/cm2 .
Sensibilitatea unui om la efectele câmpurilor electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă
este estimată la un nivel de 10-16 W/cm2.
S-a stabilit experimental că atunci când fluxul de densitate este mai mare de 10-4 W/cm2
induce reflexe condiţionate la şobolani.

Ultimele decenii au cunoscut o perioadă de dezvoltări tehnologice fără precedent care

ne schimbă din ce în ce mai mult modul de viaţa, muncă şi comunicare cu răspândirea
utilizării telefonului mobil, cel mai vizibil simbol al acestei revoluţii tehnologice. În Australia
există în mod curent peste 4 milioane de utilizatori, în America aproape 30% din populaţie are
un telefon mobil, iar tările nordice sunt lideri mondiali cu 40% din danezi, 50% din
norvegieni şi suedezi şi aproape 60% finlandezi. În Marea Britanie aproape jumatate din
copiii cu vârste între 7 şi 16 ani au telefon mobil. Nokia a estimat că la sfarşitul anului 2000
existau în lume peste 700 milioane de utilizatori de telefoane mobile.
În acelaşi timp această tehnologie dă nastere acum la mari întrebari în legatură cu
posibilele consecinţe asupra sănătatii ale utilizării telefonului mobil, pe termen lung.
Deoarece există multe milioane de utilizatori, chiar dacă un mic procent din ei sunt afectaţi în
mod negativ şi tot ar insemna că exista o reală problemă de sănătate a publicului datorită
numarului potenţial de victime.
In conformitate cu rezultatele cercetătorilor, radiaţiile care au lungimile de undă de
ordinul milimetrilor şi centrimetrilor au cel mai mare potenţial în iniţierea şi dezvoltarea
dereglărilor sângelui, iar cele de ordinul milimetrilor în bolile sistemului circulator.
Riscul dezvoltării bolilor sistemului nervos central creşte sub influenţa radiaţiilor de
ordinul decimetrilor.

Date privind dezvoltarea de dereglări de ordin psihic datorate expunerii la câmpuri

electromagnetice arată efecte de la astenie şi schimbări ale dispozitiei, la halucinaţii auditive
şi vizuale, precum şi schimbari în comportament pană la tentative de sinucidere.
A fost notată o legatură între expunerea la câmpuri electromagneticesi tumorile maligne:
predispozitia la cancer a fost de trei ori mai mare sub actiunea campurilor de extrem de înaltă
frecvenţa. Creşterea curentă a poluarii electromagnetice a mediului depaşeşte capacitatea de
adaptare a omului.
Organele şi ţesuturile cele mai susceptibile la efect termic sunt cele slab vascularizate,
lucru care îngreunează disiparea căldurii, ca de exemplu cristalinul ochiului sau cele cu
conţinut mare de apa cum ar fi sângele, ficatul, glandele reproductive, stomacul, vezica
urinară.
De aceea, când undele de extrem de înaltă frecvenţa sunt absorbite, ele produc aşa
numitele ,,puncte fierbinti” inclusiv în organe de importanţă vitala. Pe durata acestui proces, o
persoana nu poate să simtă aceste puncte fierbinţi deoarece senzorii de căldură sunt localizati
doar în piele.
De exemplu cele mai periculoase din punct de vedere al formării de puncte fierbinti în
creier sunt frecvenţele de 900 MHz, 1800 MHz şi 2,45 GHz pe care funcţionează telefoanele
mobile.

35
 Absorţia câmpurilor electromagnetice în punctele biologice active este de multe ori
mai ,,eficientă” decat în alte puncte de pe piele, iar această energie, prin sistemul de meridiane
energetice, afectează organele interne şi organismul ca intreg.
Problema este ca aceste sisteme generatoare de câmp electromagnetic se vor dezvolta în
continuare şi vor lucra în benzi de frecvenţe foarte înalte (GHz) iar conform estimărilor vor fi
capabile să creeze pe suprafaţa Pamantului o densitate de putere a radiaţiilor de 10-7 W/cm2 .
Sensibilitatea unui om la efectele câmpurilor electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă
este estimată la un nivel de 10-16 W/cm2.
S-a stabilit experimental că atunci când fluxul de densitate este mai mare de 10-4 W/cm2
induce reflexe condiţionate la şobolani.
Ultimele decenii au cunoscut o perioadă de dezvoltari tehnologice fără precedent care
ne schimba din ce în ce mai mult modul de viata, munca şi comunicare cu răspandirea
utilizării telefonului mobil, cel mai vizibil simbol al acestei revoluţii tehnologice. în Australia
există în mod curent peste 4 milioane de utilizatori. În America aproape 30% din populatie are
un telefon mobil, iar tările nordice sunt lideri mondiali cu 40% din danezi, 50% din
norvegieni şi suedezi şi aproape 60% finlandezi. în Marea Britanie aproape jumătate din
copiii cu vârste între 7 şi 16 ani au telefon mobil. Nokia a estimat ca la sfarsitul anului 2000
existau în lume peste 700 milioane de utilizatori de telefoane mobile.
In acelaşi timp aceasta tehnologie dă nastere acum la mari întrebari în legatură cu
posibilele consecinţe asupra sănătătii ale utilizării telefonului mobil, pe termen lung.
Deoarece există multe milioane de utilizatori, chiar dacă un mic procent din ei sunt afectaţi în
mod negativ şi tot ar însemna că există o reală problemă de sănătate a publicului datorită
numarului potenţial de victime.

În 1995 o broşură intitulată “Efectele telefoanelor mobile asupra sănătătii” spunea că:
“După mai mult de 6000 de studii ştiinţifice efectuate în toată lumea, încă nu există o dovadă
convingătoare a vreunui efect nociv asupra sănătătii produs de câmpurile electromagnetice ale
telefoanelor mobile; grupul internaţional de cercetători ştiinţifici trage concluzia că nu există
nici o legatură între telefoanele mobile şi efectele nocive asupra sănătătii”.
De atunci, acest punct de vedere nu s-a schimbat mult.
De exemplu, într-o scrisoare adresată ziarului Australian pe 6 februarie 2001, Keith
Anderson de la Asociaţia Producătorilor de Telefoane Mobile din Australia (Australian
Mobile Telephone Association), asigură cititorii că telefoanele mobile sunt sigure deoarece ele
sunt proiectate, produse şi încercate pentru a indeplini cerinţele “standardelor de siguranţă
care au o baza stiinţifică” şi că telefoanele care au această acreditare sunt sigure.
Totuşi, ceea ce industria nu spune este ca deseori citatele “grup international de
cercetare ştiinţifică” şi “standarde de siguranţă cu bază ştiinţifică” sunt irelevante pentru
utilizarea telefoanelor mobile. Ele se referă aproape exclusiv la cercetarea efectelor biologice
ale expunerii de scurtă durată la nivele ridicate de RF/ microunde; desi cele mai multe din
bolile despre care se crede că sunt relevante pentru expunerea la RF/ microunde sunt cele cu
perioade de incubaţie lungi la nivele scăzute şi sunt multi-cauzale (cancer, Alzheimer,
compromiterea sistemului imunitar).

Un fapt admis de Comisia Internaţională de Protecţie la Radiaţii Neionizante

(International Commission on Non-Ionizing Radiation - ICNIR) este că: “Cele mai multe
efecte dovedite ale expunerii la câmpuri de RF corespund cu răspunsurile la încălzirea
provocată.
Cele mai multe studii au examinat puncte finale, altele decat cancerul, multe au
examinat răspunsuri fiziologice şi de termo-reglare, efecte asupra comportamentului şi asupra
opacizarii cristalinului (cataracta) şi efectele adverse asupra reproducerii ca urmare a
expunerii acute la nivele relativ mari ale câmpurilor de RF.

36
 Foarte puţine studii sunt relevante pentru evaluarea efectelor expunerii la RF asupra
apariţiei cancerului la oameni.
Ceea ce reiese în mod clar din declaraţia ICNIR este ca cercetarea pentru o asigurare
privind siguranţa utilizării telefoanelor mobile încă nu s-a efectuat. Este neştiintific şi profund
iresponsabil ca industria să se refere la cercetări irelevante şi să încerce să le folosească drept
dovezi ale siguranţei telefoanelor mobile.

Diferite cercetări arată ca între 20 şi 60% din energia emisă de un telefon mobil este
absorbită de capul utilizatorului. Procentul absorbit depinde de tipul telefonului, tipul de
antenă (cele scurte care nu pot fi extinse sunt mai periculoase deoarece concentrează energia
în capul utilizatorului) şi de cât de departe este emitatorul celui mai apropiat releu de
transmisie, deoarece cu cât este mai slab semnalul de la releul de transmisie cu atât puterea
telefonului va creşte pentru a mentine legatura cu reţeaua.
Telefoanele mobile pot încălzi cu adevărat structuri ale creierului. Acest fapt a fost
admis în martie1997 într-un raport al guvernului australian: “Expunerea fiinţelor umane la
radiaţie de RF este mai mare în cazul telefoanelor mobile datorită modului de utilizare, cu
antena de emisie a telefonului aproape de cap. Există dovezi ca pot apare concentraţii locale
de energie ca urmare a reflexiilor interne”.
Pe lânga antenă, în cazul telefoanelor mobile se emit de asemenea şi microunde datorită
unei ecranări neadecvate în carcasa. Datorită acestui fapt multe telefoane au emisii detectabile
la baza telefonului unde se cuplează firul caştii transmitând microundele prin ea. Dimensiunea
acestei probleme depinde foarte mult de tipul de telefon folosit.

„Câmpuri magnetice de frecvenţa industrială ne inconjoară ziua şi noaptea: iradierea

vine de la cabluri electrice, aparate de uz casnic, dispozitive electrice şi electronice, linii de
transmisie electrică, etc. Mediul electromagnetic se formează în avioane, nave spatiale,
corabii, echipamente militare inchise, construcţii subterane, metrouri etc. în cadrul oricărei
zone ecranate se creează câmpul hipomagnetic (i.e. câmpul geomagnetic slăabit), în care
oamenii, din cauza activitatiilor specifice, se află mult timp.

Având în vedere creşterea semnificativă a numărului de surse şi intensificarea

capacitătii generale ale câmpurilor electromagnetice, apare un termen nou - electrosmog.
Deci, suntem de fapt, aproape constant - în timpul zilei - expuşi la câmpuri electromagnetice,
şi acest lucru, bineînţeles, afectează în mod negativ starea funcţională a organismului nostru,
care cauzează aşa-numitul sindrom de oboseală cronică. Acest lucru este mai mult decat o
simplă oboseală. Sindromul de oboseală cronică are un impact asupra multor aspecte ale vieţii
noastre,ca modul de gândire, nivelul bazei energetice a corpului, somnul, capacitatea de
concentrare şi chiar interesul sexual, care în starea de apatie par complet lipsite de sens.

Aceste fapte au o confirmare oficială. Măsurările efectuate de către specialişti la staţii

şi în metrouri, au arătat că oamenii din metrou sunt afectaţi de câmpuri electromagnetice
puternice de frecvenţe ultra joase. De exemplu, statisticile susţin că persoanele care lucrează
în trenuri de metrou, din ce în ce mai des au boli cardiace coronariene. Sunt cazuri de infarct
miocardic la pasageri. Iar motivul este simplu: sindromul oboselii cronice, care cauzează
simptome noi, cum ar fi tulburarea atenţiei, dureri de cap, slăbiciune, pierderea capacităţii de
muncă, ameţeală, reacţii alergice, impotenţă, stare de plictiseală, instabilitatea temperaturii
corpului ... în plus, pot apărea tulburări funcţionale ale sistemului nervos central şi vegetativ,
nevroză, tremurarea uşoară a degetelor. Toate acestea, de asemenea, sunt consecinţele
fenomenului de electrosmog.

37
 In grupul de risc intră copiii, femeile gravide (împreună cu embrionul), persoane cu
imunitate slabă, cu probleme ale sistemului nervos central, endocrin, sistemul cardiovascular,
alergici. Oameni care se află mult timp în imediata apropiere cu surse de radiaţii, suferă de
perturbări ale memoriei, schimbare a activitaţii sistemului nervos central, creştere a
conţinutului de adrenalină în sange, activarea proceselor de coagulare a sângelui. Aceste
schimbări pot duce la efecte adverse neaşteptate.

E necesar să ne amintim că cea mai mare sensibilitate o are sistemul nervos al

embrionului. Cercetările efectuate în centre medicale U. S. American Health Foundation şi
Integrated Laboratory Systems, au depistat o legatură între utilizarea frecventă a telefoanelor
celulare şi apariţia la oameni a unui nou tip de tumori cerebrale extrem de rare. Iar în cazul
dozelor mari de iradiere începe procesul de distrugere a ADN-ului în celule sanguine. Pe baza
acestor date, Comisia guvernamentală din SUA a recomandat copiilor şi adolescenţilor să nu
folosească telefoanele mobile, fără extremă necesitate.

Contactul prelungit cu microunde poate duce la dezvoltarea unor boli, cu tabloul

clinic, care se determină în primul rand, de schimbări ale stării functionale a sistemului nervos
şi cardiovascular. Exista chiar şi o noua boala – boala undelor-radio. Ea are un astfel de
diapazon: sindrom de astenie - asteno-vegetativ - hipotalamic. Cu alte cuvinte - de la
iritabilitate usoara pana la tulburari mintale. Acum fiecare persoană trebuie să decida singură
ce este mai bine pentru ea: utilizarea prelungită a telefoanelor mobile (astfel nu se exclude ca
se poate ajunge la Alzheimer) sau sănătatea. Sa suni pe cineva sau să raspunzi la telefon este
un lucru şi să ai convorbiri indelungate este cu totul altul. Un radiotelefon mobil (RTM) este
un mic transceiver.

Telefonia mobilă este astăzi una din cele mai dezvoltate sisteme telecomunicaţionale.
Elemente de bază ale acesteia sunt staţii de bază (SB) şi telefoane. în dependenţa de standard
telephonic, transmisia se efectuează în interval de frecvenţă de 453-1785 MHz. Puterea de
radiaţie este o valoarea variabilă, care depinde în mare masură, de starea canalului de
comunicaţie ,,radiotelefon mobil - staţie de bază”, adică dacă nivelul de semnal al staţiei de
bază este mai mare, cu atât mai mică este puterea de radiaţie a RTM. Perioada maximă de
putere se află în cadrul graniţelor 0,125-1 W, dar în mediul real, de obicei, nu poate depăşi
0,05-0,2 W. în acelaşi timp emiţătorul lucrează numai în timpul convorbirii şi este dezactivat
în timpul pauzelor. Staţiile de bază asigură comunicaţia cu radiotelefoane mobile si, prin
urmare, sunt surse de radiatii electromagnetice în bandă UHF.

Toate telefoanele, formal, care intră pe piaţă, trec testări corespunzătoare - în special,
din punct de vedere al capacitaţii de absorbţie specifice (Specific Absorption Ratio - SAR),
care determină nivelul de radiaţie care cade pe un kilogram de masă a utilizatorului. Conform
standardelor adoptate în Europa, SAR ar trebui să fie mai mic de 2 W/kg (2 mW/g), şi în
Statele Unite - mai mic de 1.6 W / kg (1,6 mW / g). Normele americane sunt mai stricte.

Pe baza datelor de la Comisia Federală a Comunicaţiilor a SUA (FCC) a fost stabilit

ratingul telefoanelor mobile cu cel mai înalt nivel de radiaţii. Liderul conform nivelului de
radiaţie electromagnetică a fost numit telefonul companiei Motorola. Însă nivelul de radiatie
al acestui telefon nu a depaşit normele FCC.

Este important să ne amintim că, utilizarea de scurtă durată a telefoanelor mobile nu

reprezintă un mare pericol. În mai 2001, oamenii de stiinţă din SUA au stabilit că creierul
unui copil absoarbe cu 50-70% mai multa radiaţie de la un telefon decât creierul uman adult,
datorita unui craniu mic. În acest sens, şeful Agenţiei de Sănătate din SUA a adresat un apel

38
părinţilor, cu recomandarea de a nu permite utilizarea telefoanelor mobile de către copii sub
vârsta de nouă ani.

Uneori, după câtiva ani, boala începe să dea de ştire despre existenţa sa. În prezent
este elaborată o metodă revolutionară de diagnostic GDV (vizualizare prin descărcare în
gaze), care ajută la detectarea timpurie a semnelor de boală, chiar şi atunci când boala este în
faza incipientă.

Efectele negative ale secolului tehnocratic pot fi enumerate încă mult timp. În prezent
sunt elaborate diferite metode de protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice. Deseori,
schimbările în starea fiziologică a organismului, ca urmare a impactului REM nu pot fi
detectate imediat. “

(Din interviul cu candidatul în stiinţe tehnice, profesor asistent al catedrei de securitate a informaţiei a
Universitaţii de Stat de Informatică şi Radioelectronică din Bielorusia, Natalia Kolbun.)

2. Apa
Fig.4.5. Fotografie realizată în cursul experimentelor japoneze asupra apei la -25 de grade Celsius. Cristal de
gheaţă care se formează la informarea apei cu expresia “iubire şi recunoştinţa”. Declarat cel mai frumos şi
mai complex dintre 50 000 de fotografii obţinute în cursul experimentului.

a. Viziuanea japoneză actuală asupra apei a modificat practic pentru

totdeauna percepţia cercetătorilor dar şi a publicului larg asupra apei.
Ultimele cercetări cu renume mondial asupra calităţii apei, au relevat
importanţa informaţiei şi ponderea ei covârşitoare în funcţionarea lumii vii.
Prin cercetarea reacţiilor apei în diverse condiţii de informare. Câteva dintre
concluziile acestor experimente sintetizează un alt mod de percepţie al lumii
vii şi oferă o cu totul altă lumină asupra unor strategii durabile de mediu.
Masaru Emoto a obţinut imaginea apei la o temperatură sub -25 grade Celsius.
Analizând probe de apă de la diferite izvoare în întreaga lume, savantul a realizat un şir de
experienţe, folosind muzica, imagini, radiaţiile electromagnetice de la TV, gândurile unei
39
persoane sau ale unui grup de persoane, rugaciuni, cuvinte tipărite şi pronunţate.
Apa are memorie şi poartă gândurile şi rugaciunile noastre, afirmă cercetatorul japonez
Masaru Emoto. Acum câţiva ani, în librării au apărut primele sale cărţi - “Mesajele apei”,
“Codurile secrete ale cristalelor din gheaţă”, “Viata secretă a apei». Pentru multe persoane din
întreaga lume, aceste cărţi au devenit o revelatie. Pentru ca apa din jurul nostru, într-o varietate
de manifestări ale sale, gândurile şi cuvintele oamenilor pot influenţa întreaga lume, a declarat
Dr. Emoto.

Poate şi modul în care se sfinţeşte apa în biserici ar fii trebuit să ne dea de gândit cu
mult timp în urmă. În apa de la robinet, se pune o cruce şi i se citesc rugăciunile
corespunzătoare – iată tot misterul. Există părerea ca apa luată imediat dupa sfiinţire este mai
sfântâ. Dar se poate şi invers, apa obtinută în rezultatul luptei pentru a lua primul apă, nu va
aduce beneficii, şi, eventual, apa se va «înverzi», în ciuda menirii sale bune. Şi aici problema
credinţei capătă o alta formă. Problema constă nu doar în apă, dar în ceea ce facem: cum trăim,
ce gânduri avem, şi ce spunem.

Creştinism Hinduism Islamism

Budism Iudaism Toate cele 5 religii

Fig. 4.6. Cristalele formate în apa expusă denumirilor celor 5 mari religii ale lumii şi apoi apa expusă
la toate cuvintele în acelaşi timp (ultima imagine) a tuturor religiilor

Este interesantă figura ce apare la expunerea apei denumirilor celor cinci – cele mai
importante religii ale lumii. Dr. Emoto îi dă ca de obicei interpretare: „toate religiile au format
cristale armonioase, ceea ce demonstrează că nici o religie nu este mai bună decât cealaltă.
Nici o religie nu are mai multă dreptate decât alta”. Faţa este interpretată astfel: „cele 5 religii
se pot uni într-o singură credintă, dar doar sub dorinţă şi cooperarea omului. Aceea va fi o
„religie” pentru sufletul omului.” Acestea sunt concluzii pe care intuitiv le ştim şi noi, iar cei
care vor studia cu atenţie fiecare religie în parte vor vedea că practic ele au aceeaşi baza şi
concepte, doar că au o formulare puţin diferită. Esenţa tuturor religiilor este aceeaşi:
compasiune, iubire, armonie, pace, respect şi înţelegere între oameni. Pe acest lucru ar fi bine
să ne concentrăm: pe esenţa comună, nu pe diferenţe. Cât despre Dumnezeu…de ce ar fi
nevoie de mai mulţi decât unul?
«Apa are capacitatea de a copia şi memora informaţia. Putem chiar presupune că apa din
ocean a memorizat toate fiinţele care au trăit vreodată în adâncuri. Apa circulă în jurul
globului, trece prin corpul nostru şi apoi se răspândeşte în toată lumea ... Să înţelegi apa –
40
înseamnă să înţelegi universul, toate minunile naturii şi viaţa însăşi »
Unul dintre cele mai frumoase fenomene este cristalizarea apei. Când apa îngheaţă,
particulele sale se unesc pentru a forma nucleul unui cristal. Acest nucleu creşte treptat şi,
atunci când acesta capată o formă hexagonală apare cristalul vizibil de apa. Există doar câteva
secunde, pentru a vedea şi captura această nouă stare a apei, pe urmă totul se topeste şi dispare.
«Adevărul universului capată o formă, şi devine vizibil doar pentru câteva secunde. Şi în
această scurtă perioadă se deschide fereastra într-o lume cu adevarat magică», - a observat
Masaru Emoto.
Apa din diferite surse formează cristale de diferite forme. Unele dintre ele seamană
cu fulgi simetrici, altele sunt deformate, iar în unele probe de apă cristalele nu se formau
deloc. Apa pură naturală de la obârşii, izvoare, surse subterane creează cristale frumoase, în
timp ce apa din oraşe (de exemplu Tokyo), tratată cu clor, nu a putut forma până la urmă nici
un cristal.
Influenţând apa, cu ajutorul muzicii, Dr. Emoto a descoperit că operele clasice
determină formarea unor cristale bine conturate cu caracteristici clar pronunţate. în cazul
contrar, apa, care «a ascultat» hard rock, a fost capabilă, în cel mai bun caz, să formeze cristale
cu un contur deformat. Cuvintele ca «mulţumesc» sau «prost» scrise pe o bucată de hârtie şi
legate strâns de o sticlă cu apă (astfel încât cuvintele să fie întoarse spre interior), Dr. Emoto a
constatat că apa poate «citi», şi să inţeleagă sensul acesteia şi în conformitate cu cele scrise
schimbă structura sa! Apa, care a citit cuvântul «mulţumesc», a format cristale geometrice
frumoase, indiferent în ce limbă a fost scris acest cuvânt. Iar apa expusă la cuvântul «prostule»
şi expresii similare, a creat în rezultat cristale mutilate şi rupte.

«Concluzia, pe care o putem trage din acest experiment, este - cuvintele au putere.
Vibraţia cuvintelor bune are un impact pozitiv asupra universului nostru, în timp ce vibraţii
emise de cuvinte negative, dure, au capacitatea de a-l distruge. Studierea apei este, într-un
sens, studierea legilor universului, iar cristalele apei par a fi o poartă de acces într-o altă
dimensiune ».

Tehnicile de meditaţie, cum ar fi «Sunt calm, sunt destul de calm ...» de fapt calmează
«apa noastră internă». La fel ca şi furia, ura şi alte emoţii negative cauzează prejudicii
semnificative în primul rând persoanei însăşi. Cel mai important este faptul ca vibraţiile pe
care noi le emitem, pot influenţa lumea din jurul nostru. «Întreg universul se află intr-o stare
de vibraţie, şi fiecare obiect generează frecvenţa să proprie unică”, - spune Dr. Emoto într-una
din cărţile sale. - De ani de zile, cercetarea apei, m-a învăţat ca aceasta este principiul
fundamental al universului. Existenţa este o vibraţie ...

Sunteti într-o cameră şi vorbiţi cu cineva; atmosfera este caldă, prietenoasă şi liberă.
Brusc în cameră intră o altă persoană. Şi dvs. observaţi că atmosfera se schimbă, şi acum, în
loc de caldura care domina în cameră, întregul spaţiu se blochează în întuneric şi frig. Vă uitaţi
atent la persoana care numai ce a intrat şi observaţi faţa palidă, umerii îngheboşaţi ai omului
obosit de viaţă ... Oamenii emit vibraţii, sau pulsaţii de energie, şi fiecare persoană vibreaza cu
propriile sale frecvenţe unice. Mai mult decât atât, fiecare dintre noi are “abilitaţi senzoriale”
şi poate capta vibraţiile altor oameni.
Omul care simte tristeţe, genereaza frecvenţa de tristeţe, dar cine este întotdeauna fericit
şi trăieşte o viaţă bogată, radiază energie pe o frecvenţă corespunzătoare. Cu un astfel de om
este plăcut să stai pe aproape. O persoană care iubeşte, trimite vibraţii de iubire. Dacă dvs.
radiaţi fericire, ca răspuns la vibraţii, universul, de asemenea, va radia fericire, susţine Emoto.
Apa, care în laboratoarele dlui Emoto a fost expusă chemărilor de stimulare «Hai s-o
facem», a format cristale atractive cu o structură corectă. Insă apa, care a fost expusă la fraze
în mod imperativ «Fa-o!», nu a format nici un cristal. Acesta este o altă lecţie foarte

41
importantă de la Masaru Emoto. Noi trebuie să avem grijă de copiii nostri, să fim atenţi cu ei,
să vorbim cu ei, să spunem cuvinte de bunătate şi de dragoste, din momentul concepţiei.
Cuvintele bune armonizează lumea noastră iar vibraţiile negative care provin de la cuvinte
dure, au capacitatea de a o distruge. Cuvintele gingaşe au capacitatea de a însănătoşi animalele
de casă, şi de a face să înflorească plantele de vară. De fapt, adevarul demult cunoscut pentru
toată lumea, s-a confirmat încă o dată, cu ajutorul cercetărilor unice realizate de Masaru
Emoto.
când desenaţi un cerc, se creează vibraţia cercului. Crucea desenată pe o foaie creează
vibraţii de cruce. când scrieţi cuvântul DRAGOSTE se creează vibraţii de iubire. Cuvinte
frumoase au vibraţii frumoase, clare. În schimb, cuvintele negative produc vibraţii urâte,
incoerente. Cel mai frumos şi elegant cristal, din toate cristale Emoto a fost primit sub
influenţa cuvântului «dragoste şi apreciere». Acest cristal arată ca o floare bogată. S-a dovedit
că anume aceste cuvinte sunt capabile cu cea mai mare putere să cureţe apa, şi, cel mai
important – pot ajuta o persoană să se apropie de o viaţă sanatoasă şi fericită, să traiască acea
viaţă la care toţi aspiră.

Copiii au spus de
Fig. 4.7. Copiii au spus apei cuvântul mai multe ori apei Apa a fost ignorata
‘Proasto!’ ‘Esti frumoasa’

Un experiment similar a fost făcut de mai multe familii din Japonia. Ele au pus orez la
încolţit în 3 borcane. Timp de o lună primului i-au zis ‚Mulţumesc’, celui de-al doilea i-au spus
‘Prostule!’, cel de-al treilea fiind complet ignorat. Cum era de aşteptat orezul din primul
borcan a început să încolţească. Rezultatul surprinzător a fost că orezul din al treilea pahar a
putrezit mai repede decât cel din al doilea. “Se pare că a fi ridiculizat nu este chiar atat de
distrugător ca a fi ignorat. Faptul de a acorda cuiva atenţie pozitivă sau negativă este, oricum,
o modalitate de a transmite energie. Forma cea mai degradantă a comportamentului este aceea
de a nu acorda atenţie”, a concluzionat Emoto.
„Dacă veţi ajunge să fiţi conştient de acest lucru, nu veţi mai fi în stare să le spuneţi celor din
jur cuvinte de supărare, nici să-i învinovăţiţi pe alţii de propriile voastre greşeli şi slăbiciuni.”
«Când beţi apa cu un sentiment de recunoştinţă, apa diferă din punct de vedere fizic
de apa pe care o beţi cu o senzaţie de tristeţe în suflet. Emoţiile şi sentimentele noastre în
fiecare secundă au un impact asupra lumii. În timp ce produceţi cuvinte şi imagini pozitive,
contribuiţi la crearea unui univers frumos. Eliminând mesaje distructive, persoana contribuie
la distrugerea universului». În laboratorul doctorului Emoto au fost studiate probele de apă de
la diferite surse de apă din întreaga lume. Apa a fost supusă la diferite tipuri de acţiuni, cum ar
fi muzica, imagini, radiaţiile electromagnetice de la TV sau telefonul mobil, gândurile unei
persoane sau a unui grup de persoane, rugăciune, cuvinte tipărite şi pronunţate în diferite
limbi. Există mai mult de cincizeci de mii de fotografii de acest fel.

b. Cercetările de îmbunătaţire a apei efectuate în Romania nu sunt unele deloc de

neglijat, dar asa cum ne-am obişnuit, cercetările noastre sunt cu mult mai puţin popularizate în
ţară. De asemenea puţini ne mai amintim de basmele noastre care îşi înviau eroii în ultima
clipă cu apa vie adusă în cioc de câte-o pasăre măiastră. Apa este un solvent biologic,
42
universal, care se regaseşte atât în organismul uman, cât şi pe Terra într-o proporţie
asemănatoare de 70-75 %,. Apa constituie liantul tuturor proceselor biochimice din organism
şi de aici putem deduce necesarul cantitătii ei zilnice şi astfel importanţa deosebită a calitătii
ei. În apă dizolvîndu-se toate elementele solide, lichide şi gazoase, o dată cu trecerea anilor,
apa biologică se impurifică atât fizic, cât şi energetic. Deşeurile (radicalii liberi) acumulaţi în
timpul vieţii fac necesară schimbarea apei biologice uzate care conduce la diferite afecţiuni.

Apa vie se numeşte de fapt o apă în care la nivel molecular, ciocnirile între
moleculele de polaritate diferită sunt similare şi pot fi în oarecare măsură de aceeaşi intensitate
controlabilă. Totuşi, cu toate că s-au încercat diferite metode de a obţine formula acestei ape,
mai exact metoda optimă de preparare, nu s-a ajuns la nici un rezultat având în vedere reacţiile
care apar ulterior în corpul omenesc datorate metabolismului care influenţează aceste ciocniri
moleculare. Apa vie este un termen relativ, poate acţiona ca "apă vie" pentru un organism şi ca
apă normala pentru altul.

Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu a apărut în 1970 Uzina G la Ramnicu Valcea.
După ce prima misiune a fost îndeplinită, din uzină a devenit Institut Naţional. Iniţial aici s-a
produs “apa grea”, adică apa cu un conţinut ridicat de deuteriu pentru Centrala Nucleară de
la Cernavodă, apoi această activitate a fost preluată de Combinatul de Apă Grea Halanga-
Turnu Severin. Apa grea având efecte distructive în timp asupra materiei vii, ducând chiar la
suprimarea vieţii - a apărut ipoteza că opusul ei, apa saracă în deuteriu, ar putea avea efecte
benefice. Deuteriul este un izotop stabil al hidrogenului. Atunci, producerea apei sărăcită în
deuteriu reprezenta doar un proces ştiinţific, neştiindu-se nimic despre proprietaţile terapeutice
ale acesteia.

Institutul de Criogenie din Râmnicu Valcea este locul unde se produce apa vie cu
efecte antiîmbătrânire. În 1978 a fost brevetată una dintre cele mai importante descoperiri cu
aplicabilitate în rândul populaţiei: apa sărăcită în deuterium, cunoscută popular ca apa vie.
În 1990, apa vie a început să fie produsă în cantităţi mari pentru a fi comercializată. S-au facut
chiar şi observaţii medicale. S-a constatat ca are efecte benefice la persoanele cu un grad mare
de stres şi chiar întârzie îmbătrânirea. Din 2007 apa vie a fost brevetată şi pe plan internaţional
şi a câştigat un premiu la salonul de invenţii de la Bruxelles. Descoperirea a adus cercetătorilor
români 5 medalii de aur şi 3 de argint la saloanele de inventică de la Bruxelles, Geneva,
Londra şi Budapesta.
Apa sărăcită în deuteriu (ASD) este rezultatul cercetărilor în domeniul separării
izotopilor desfasurată de-a lungul anilor de către un colectiv de specialişti din cadrul INC-
DTCI – I.C.S.I. Rm. Vâlcea. ASD este microbiologic pură, cu o concentratie izotopică aflată
sub concentraţia apei naturale. Procedeul de obţinere constă în distilarea continuă sub vid a
apei naturale pe coloane de separare de înaltă performanţă.
Cercetările efectuate de institute specializate din ţara şi străinatate au evidenţiat
efecte bioactive de necontestat ale ASD asupra viului: creşterea reactivităţii vasculare,
stimularea imunitaţii, creşterea rezistenţei animalelor la doze de radiaţii subletale şi letale,
remisia liniilor celulare tumorale şi a afecţiunilor dermatologice. Procedeul și instalația de
obținere a apei sărăcite în deuterium au fost medaliate cu aur la Salonul de Inventică de la
Bruxelles, inventatori: Ştefănescu Ioan şi Titescu Gheorghe. Invenția se referă la procesul și
instalația de obținere a apei sărăcite în deuteriu prin distilare izotopică continuă în prezența a
minim 100 de talere cu o eficiența de 8 talere pe metru, produs de uz alimentar. Apa vie e
îmbuteliată tot în cadrul Institutului din Râmnicu Vâlcea. Sortimentul de ASD aflat pe piaţă
se numeste Qlarivia.
Înainte de a se multiplica, celulele canceroase analizează concentraţia de deuteriu
(izotop al hidrogenului cu număr de masă 2) din apa interstiţială. Daca deuteriul este prezent
43
într-un procent mare, atunci celula canceroasă se multiplică. Daca deuteriul este absent, atunci
celula moare şi tumorile canceroase sunt eliminate.In Institutul Oncologic de la Timişoara s-au
facut studii şi s-a observat că apa vie poate prelungi viaţa unui bolnav de cancer în medie cu
doi ani. În Romania, a fost folosită doar în anumite spitale mai importante din cauza costurilor
mari. Dar de apă vie au devenit interesate alte ţări. Ungaria şi Japonia cumpară de câţiva ani
130 de tone de apă vie. În prezent, e folosită la tratarea pacienţilor în clinici din Ungaria,
Japonia, SUA, Germania şi în România. Potrivit conducerii institutului, apa sărăcită în
deuteriu ar avea proprietaţi curative în bolile de piele, ale stomacului, asigură o protecţie
contra viruşilor de orice fel, scade nivelul colesterolului, ajută la vindecarea unor forme de
cancer şi are un efect benefic asupra duratei de viaţă. Pur şi simplu, se face o cură cu această
apă, se bea la fel ca o apă de masă obişnuită.

O apa vie de altă factură obţinută prin devierea planului luminii polarizate spre
stânga duce la aparitia speciei de apa biologic-activă, apa care a reuşit să fie produsă la noi în
ţară de către grupul de cercetători Lucaci, Abrudan şi Mânzatu. Ei au reuşit prin încrucişarea
unor câmpuri fizice să separe din apa obişnuită trei componente: apa neurală (99,8 %) cu
structură monomeră, apa biologică (0,1%.) şi apa antagonică (0,1%). în limbajul popular, apa
biologică se numeşte apă vie şi apa antagonică se numeşte apă moartă. Apa biologică sau apa
vie are un comportament straniu. Ea pulseaza cu o frecvenţă de 70-72 oscilaţii/minut, putând
alimenta o baterie electrică, fierbe la 105 grade C şi îngheaţă la temperaturi mai mici de 0
grade Celsius.

Celula vie lucrează cu cele doua tipuri de apă şi nu cu apa neurală care are doar
functia de cărăuş al celor două. În patru vase cu apă: obisnuită (proba martor), apa neutrală,
apa biologică (apa vie) şi apa antagonică (apa moartă) s-au introdus peşti vii, după care vasele
au fost sigilate. Peştii din vasul cu apa antagonică (apa moartă) au murit în câteva ore, cei din
vasul cu apa obisnuită şi neutrală în câteva zile, în timp ce peştii din vasul cu apa biologică
(apa vie) au trăit 62 de zile fără hrană, dupa care experienţa a fost întreruptă. Este clar că
existenţa noastră, viaţa celulei, depinde de capacitatea organismului de a separa apa biologică
(apa vie) din apa obisnuită. Îmbătrânirea se produce când organismul nu îşi mai poate asigura
apa vie şi fără această separare, procesele vitale pierd din calitate şi se deregleaza usor.
Moartea organismului survine când organismul devine incapabil de a mai obţine această apă
biologică. Daca celula vie ar fi alimentata strict cu apa vie, ea ar supravieţui poate la nesfârşit.
Apa vie se mai poate obţine prin ionizarea apei potabile.

Ionizatorul pentru apă este un dispozitiv electronic care separă apa plată în apa
ionizată negativ ( la polul ( - ) rezultă apa vie sau alcalină) şi apa ionizată pozitiv ( la polul
( + ) rezultă apa moartă). Aparatul este confecţionat din materiale neutre din punct de vedere
chimic. În funcţie de conductivitatea şi temperatura apei folosite, timpul de preparare poate
varia de la 1 - 12 h. Perioada necesară pentru ca ionizatorul (activatorul) să împartă apa,
depinde de mineralele din ea. Se foloseşte numai apa plată, nu carbogazoasă sau distilată.
Acest ionizator se poate adapta pentru ionizarea unor mari cantităţi de apă, care în acest caz
vor căpăta proprietaţile stimulante pentru organismele vii ale apei de ploaie, energizată natural
de către fulgere.

Apa ionizată negativ (apa alcalină sau apa vie) are urmatoarele efecte:
- Este benefică în tratamentul bolilor legate de bătrâneţe şi a altor boli;
- Inversează procesul de îmbătrânire;
- Contracarează acumularea deşeurilor acide în organism;
- Este un antioxidant la fel de puternic ca şi vitaminele A, C, E, picogenolul şi seleniul, însă,
fără a avea efecte secundare. Încărcătura să ionica neutralizează radicalii liberi;.

44
- Furnizează mari cantitaţi de oxigen corpului;
- Furnizează energie;
- Contracarează acidoze;
- Alină durerile;
- Fortifică şi stimulează sistemul imunitar;
- Reduce stresul;
- Este extrem de benefică productivitaţii culturilor de plante;
- Imunizează culturile de plante,la fel ca pe orice fiinţă vie care o consumă.

Apa ionizată pozitiv (apa acidă sau apa moartă) are urmatoarele efecte:
- Tratează acneea fără efecte secundare;
- Este benefică în tratamentul matreţii;
- Umezeşte ochii afectaţi de uscăciune cronică;
- Tratează eczemele;
- Este un balsam excelent pentru păr redându-i volum şi strălucire;
- Umezeşte pielea;
- Catifelează pielea;
- Vindecă rănile;
- Dezinfecţia rănilor;
- Se elimină ridurile mici;
- Tratează cu succes ulceraţiile picioarelor datorate diabetului;
- Vindecă bolile de piele datorate ciupercilor;
- Distruge marea majoritate a bacteriilor;
- Este un insecticid foarte bun pentru plante;
- Dezinfectează legumele şi plantele.

Şi până acum nimeni nu şi-a da seama la ce anume folosea apa moartă din ciocul
păsării maiastre. La fel cum obişnuiam să credem că apa vie există doar în basme.

Apa cu adevarat pură (apa structurată) este o apă cu proprietaţi deosebite şi se

gaseşte foarte rar în natură. Daca i se modifică structura, compozitia, temperatura, ea capată
proprietaţi implicite şi proprietaţile biologice asupra organismului vor fi diferite.
Apa structurată poate fi elaborată şi de propriul organism, dar în cantităţi nesatisfăcătoare,
datorită radicalilor liberi (acumulaţi în timp) din organism, care înhibă procesele celulare de
obţinere a apei pure. Acest tip de apă structurată s-a obţinut pe cale artificială, pentru a se
completa deficitul biologic de apă pură. Ideal ar fi de a înlocui treptat întreaga cantitate de apă
uzată din organism, cu apa structurată pentru a reîntineri întreg organismul, (1l apă structurată
pentru 1 kg corp în condiţiile în care în acea perioadă se consumă doar acest tip de apă şi
sucuri strict naturale (fără adaosuri chimicale) şi legume ecologice (netratate chimic) altfel
cura poate fi prelungită). Apa structurată se obţine începând prin eliminarea tuturor
elementelor ca: minerale, toxine, microorganisme, metale grele, ramânând doar apa care va fi
apoi sărăcită de izotopul greu al hidrogenului (cel care este răspunzător de înhibarea
proceselor biologice), ca apoi printr-un câmp magnetic să obţinem o armonizare moleculară
(obţinând structurarea) de aşa manieră încât această apă capată proprietaţi deosebite, putând fi
încărcată energetic şi informaţional. Acest lucru poate fi posibil după etapa de ordonare
spaţială a apei, pentru a schimba în totalitate amprenta veche, energetic informaţională a apei
uzate din organism.

Savantul român Henri Coanda (1886-1972), laureat al premiului Nobel, inventator

renumit, considerat părintele dinamicii fluidelor („Efectul Coanda”) spunea: „Oamenii sunt
diferiţi pentru că apa e diferită “.

45
 Există locuri pe această planetă, renumite pentru longevitatea locuitorilor lor. Ei
trăiesc peste 100 de ani, se bucură de o sănatate excelentă, fără cancer, fără carii dentare, şi pot
avea copii chiar şi la vârste foarte înaintate. Aceste regiuni de pe glob erau Ţara Hunzilor din
nordul Pakistanului, Vilcambamba în Ecuador, o vale muntoasă în Georgia, una în
Mongolia şi alta în Peru. Locuitorii acestor ţinuturi au o alimentaţie diferită, însă cu toţii au
acelaşi fel de apă.
Dr. Coanda a măsurat caracteristicile anormale ale acestor ape, şi a observat că
toate au în comun puncte diferite de îngheţ şi de fierbere, o vâscozitate diferită şi o tensiune
superficiala diferita. Dr. Coanda a inventat în 1920 prima "maşina de fulgi de zapada", (o
predecesoare a tunurilor de zapadă de astazi). El a observat la fel ca Masuru Emotov că
fulgii de zapadă au un sistem circulator ca şi fiinţele vii, format din artere mici ca nişte
braţe, prin care circulă apa. Apa îngheaţă spre exterior şi continuă să circule în interior. El a
descoperit ca la temperaturi sub 0°C, atunci când fulgii se formează, viaţa lor durează atâta
timp cât apa circulă prin artere, iar pe masură ce această circulaţie se încetineşte, fulgii
îngheaţă şi mor. El consideră de aceea fulgii de zapadă ca pe nişte fiinţe vii. El a cercetat viaţa
fulgilor de zapadă în diferite zone de pe planetă şi a făcut descoperiri de importanţă vitală în
cursul călătoriilor sale, cu consecinţe de ordin practic. Dupa 5 ani de cercetări el putea să
prezică durata medie de viaţă a oamenilor, din orice loc de pe glob, pur şi simplu prin
stabilirea calitaţii apei!

3. Efectele geopatogene. Consideraţii ştiinţifice actuale

Nu poate fi văzută sau gustată şi nu are miros. Dar efectele energiei Pământului pot fi
experimentate prin toate acele căi. Nu este tare, dar poate fi auzită. Nu poate fi atinsă, dar, cu
siguranţă, poate fi simţită. Strabunii noştri ştiau că liniile de forţă magnetică, reţelele
Pământului şi vortexurile erau surse de energie şi centri care urmau a fi consideraţi sfinţi.
Ştiau că Mama Pământ îşi furniza nevoile fizice, îşi vindeca bolile şi îşi echilibra spiritul.
Mama Pământ şi-a furnizat şi forţele invizibile ale energiei Pământului. Ei au respectat tăria
acestor puteri invizibile şi ştiau că ele constituiau un loc pentru vindecarea fizică, emotională
şi a durerii spirituale. Folosite drept loc de comuniune cu Creatorul, străbunii noştri ştiau că
aceste puncte de energie ridicau grupul sau conştiinţa individuală şi fortificau sufletul.

Astăzi, în acest secol al 21-lea puternic, foarte antrenat şi cu o tehnologie performantă,

ştiinţa face referire la aceşti centri sacri energetici ca la nişte anomalii geofizice. Considerând-
o anomalie, ştiinţa are responsabilitatea de a încerca să definească şi să marcheze fizica
centrilor energetici. S-a încercat acest lucru, chiar în jurul globului, masurând câmpurile
magnetice şi impulsurile electrice care pot sau nu pot fi reprezentate în sector. Cel mai adesea,
geofizicienii şi ştiinţa, în general, nu au fost în stare să explice de ce lucrurile sunt în maniera
în care erau. Totuşi, comunitatea ştiinţifica a putut arunca o anumită lumină asupra liniilor,
reţelelor şi vortexurilor temporale, chiar dacă ea nu întelege în totalitate de ce se produc
anumite lucruri. Aceste recunoaşteri ştiinţifice includ, de exemplu: schimbările biochimice
inexplicabile care se produc când o persoană este într-unul dintre aceşti centri, faptul că toţi
centrii şi căile de energie sunt puternic încărcate cu ioni negativi, chiar şi în condiţii de climă
foarte aride.

Paradoxul nedeclarat al folosirii ştiinţei şi tehnologiei convenţionale actuale, pentru a

determina ceea ce se întamplă în aceşti centri de energie, este că tehnologia pentru a face
această determinare există deja în interiorul a orice organism viu şi al oricărui individ uman.
Fiecare persoană povesteşte şi reacţioneaza diferit la un câmp diferit de energie şi aceste
reacţii personale nu pot fi măsurate/catalogate de către tehnologie. De fapt, pentru a realiza
cea mai precisă masură, avem nevoie să facem un pas înapoi şi să învătam de la stramoşii
46
nostri. Puterea şi forţa unei linii de forţă magnetică, ale reţelei Pământului sau ale unui vortex
pot să fie determinate de către corpurile fizice doar de pe o bază individuală, folosind spiritul
drept conductor şi mintea drept traducător.

Liniile de forţă magnetică. Ritmurile de energie. Toate lucrurile vii emit aceste
nevăzute influenţe. Noi le simţim intuitiv şi logic, chiar dacă nu le putem vedea. Când un
magnet atrage particulele de fier, nu putem vedea cauza, dar putem vedea rezultatul şi
alternativ ştim că energia există.

Pământul este o fiinţa vie şi multe dintre aceste dinamici invizibile pe care el le emite
interactionează între o fiinţă umană şi planetă. Adesea, această fortă nevazută constituie, de
fapt, liniile de fortă magnetică. Uneori denumite căi telurice, liniile de forţă magnetică nu sunt
uşor de recunoscut, de obicei. Unii au comparat liniile de forţă magnetică cu meridianele
acupuncturii corpului omenesc. Anumite puncte ale corpului sunt centri energetici care
transmit sau primesc forţă la sau de la alte locaţii. Liniile de forţă magnetică transmit sau
primesc energii de-a lungul globului.
Când aceste cărari au fost trasate (în Anglia, la începutul secolului al 21-lea), ele au
părut că leagă un mormânt sfânt cu altul. Străbunii fiecarei civilizaţii au ştiut căile liniilor
temporale şi au ştiut cum să amplifice energia deja abundentă. Culturile indigene din America
le-au numit „calea spiritului”. Chinezii le-au înteles ca pe un echilibru dintre yin şi yang şi
aborigenii din Australia le-au numit „liniile cântecului”. Strabunii noştri au călătorit adesea pe
aceste căi, individual, permiţând comuniunea dintre fiinţa mentală şi spirituală şi Divin. Ei
ştiau că, atunci când aceste energii interacţionau una cu cealaltă şi cu aspectul-machiaj fizic al
corpurilor, călătorul experimenta deseori un sentiment de conştiinţa ridicată şi un sens de
spiritualitate centrată.

Energia vortexului.Vortex. Cuvântul aduce în minte o energie în spirală, ca un fel de

tornado sau ca o apa care curge în drenaj. Dar energia vortex al Pământului este foarte diferit,
deoarece energia unui vortex are mai multe faţete. Un vortex de energie al Pământului poate fi
de natură electrică, magnetică sau electromagnetică. şi chiar aceşti termeni pot fi puţin
înşelători. Un vortex magnetic nu înseamnă că energia este literalmente un câmp magnetic.

Nici un vortex electric nu este purtător de curent electric. Aceste nume reflectă, pe
drept cuvant, efectul energiei găsite într-un punct specific de vortex. Un vortex electric este o
activare: activează locul. Un vortex magnetic atrage energia mult mai mult decât atrage un
magnet firişoarele de fier. Vortexurile electromagnetice combin calitătile celor două tipuri
pentru a furniza energia care atrage, activează şi energizează. Chiar dacă vortexul este
considerat de ştiinţă ca o anomalie geofizică, popoarele indigene din toate colţurile lumii au
ştiut de energia vortexului şi au venerat aceste locuri ca pe nişte locuri sfinte. Străbunii au
ştiut cum să lucreze cu un vortex pentru a realiza o mai bună întelegere de sine şi a spiritului.
Ei au mai ştiut că energia vortexului deţine potenţialul de a vindeca mintea, corpul şi spiritul.

Undeva, în istoria noastră, am pasat aceste vechi tradiţii, simtind că nu mai avem
nevoie de ele. Am reuşit. Acum, mulţi dintre noi încercăm să găsim şi să redeşteptăm armonia
comunicativă care există în mod natural între omenesc, energia Pământului şi Creaţie. Energia
vortex este doar una dintre sursele de energie care pot completa deficienţele din oricare parte
componentă a trinităţii constituente a fiinţei umane : minte, corp, spirit.

Explicitarea termenului englez ley-line (linie de forţă magnetică): a fost inventat de

catre Alfred Watchins şi explică teoria sa potrivit căreia aşezămintele antice din jurul Marii
Britanii fuseseră, de fapt, construite sau formate, din aliniamente între şi de-a lungul

47
teritoriului Marii Britanii. Amplasamentele menţionate includ Cercurile în Piatră, Pietrele în
Picioare, Movilele Lungi, Movilele tumulare celtice, Colinele de înmormântare şi
Bisericile.În 1921, Watchins a avut o idee referitoare la aliniamente şi a Început să noteze şi
să măsoare aceste amplasamente, pentru a-şi sustine teoria. Prima sa carte intitulată „Pavajele
timpurii Britanice” a fost publicată în 1922 şi a fost rezultatul unei prelegeri pe care el a ţinut-
o anul anterior. Dupa aceasta, el a continuat să-şi urmeze studiul teoriei aliniamentului. în
1925, el a publicat , ceea ce se spune că este cartea lui de căpătâi, intitulată „Vechea Urmă
Dreaptă”, mai târziu cărţile sale au fost „Manualul Vânătorilor de Linii”( 1927) şi „Urmele
Străvechi din Jurul Cambridge-ului” ( 1932).

La scurt timp după publicarea cărţii Vechea Urmă Dreaptă, s-a format Clubul Poştal al
Broşurii Urmei Drepte, permiţând persoanelor să schimbe informaţii, incluzând puncte de
vedere şi fotografii. Major F. C. Taylor era secretar în anii 1930, dar decesul lui Alfred
Watkins şi a lui Major Taylor, cât şi declanşarea celui de-al doilea război mondial au însemnat
închiderea clubului. Din fericire, o mână de oameni au ţinut viu interesul de-alungul anilor
’60, când s-a ivit un nou ciclu de teorii.

Fig. 4.8.
Dispunerea
bidimensională a
liniilor şi vortexurilor
de forţă telurică
pozitivă Ley

Cercetari
la nivel naţional
confirmă, că la
oamenii care se
afla peste opt zile
într-o zonă
geopatogenă apar
unele simptome
comune: disconfort, slăbiciuni generale, somnolenţă sau insomnie, dureri permanente de cap
şi ameţeli, tensiune inexplicabilă, nervozitate, frică, arsuri şi junghiuri în tot corpul, spasme
intermitente la picioare. Dacă înainte aceste fenomene au fost considerate drept superstiţii,
astazi îşi găsesc explicaţie şi confirmare ştiintifică.
O şedere mai prelungită va conduce la îmbolnăvirea de leucoză, de scleroză laterală, la
dereglarea circulaţiei cerebrale, fenomene spastice, spasme cronice, strabism, migrene şi la
creşterea inexplicabilă a temperaturii până la 39-40C.

Zonele geopatogene în locurile de domiciliu sau în cele de muncă ale oamenilor

trebuie recunoscute ca un factor de risc ridicat şi este necesar să fie luate toate măsurile pentru
depistarea şi neutralizarea acestora.
În aceste zone aflate sub influenţa nocivă a câmpurilor de torsiune, iarba nu creşte,
tulpinile pomilor sunt răsucite în stînga şi pe ele sunt prezente tumori canceroase. Zonele
geopatogene creează câmpuri puternice cu polarizare în stânga, foarte nocive pentru vegetaţie,
animale şi, în mod deosebit, pentru oameni.

48
 Aceluiaşi pericol cu urmari foarte grave pentru sănătate sunt supuşi absolut toţi
oamenii. Tumorile canceroase, osteoporoza, îmbolnăvirile cardiovasculare, psihice, ale
sistemului reproductiv, endocrin sunt doar câteva din cele mai frecvente. Grav este faptul că
aceste zone mortale sunt absolut invizibile pentru simţurile noastre şi niciodata nu ştim când
şi unde ne putem afla sub influenţa lor nocivă. În toate cazurile este vorba de distrugerea
câmpului informaţional al omului de către nişte clustere anomalice mari ale câmpurilor fizice
fine sau de aşa numita radiatie torsionică cu polarizare de stânga. S-a stabilit faptul că
influenţele câmpurilor electromagnetice generează anomalii în comportamentul oamenilor şi
al animalelor.

Simptomele primare ale deteriorarii câmpului bioinformaţional a omului sunt:

scăderea memoriei, oboseala generală, starea de somnolenţă sau insomnia, durerile de cap
cronice, ameţelile, depresiile, psihozele şi nevrozele cu sentimentul de neîncredere, refugiul
„in sine”. Acestea sunt deosebit de periculoase la vârsta copilariei şi cea a adolescenţei.
Dezvoltarea în continuare a acestei stări primare de “preboală” conduce la dezorientarea
sistemului imunitar, cu toate urmările ce decurg de aici: procese tumorale, bolile sistemului
endocrin, uro-genital, cardiovascular etc.

Shungitul este un cărbune cu un loc unic de extracţie în lume – aflat la graniţa dintre
Rusia şi Finlanda. Elimină şi absoarbe tot ceea ce reprezintă un pericol pentru viaţa oamenilor
şi reface şi reconstruieşte ceea ce este benefic pentru om. Proprietaţile terapeutice ale
Shungitului sunt cunoscute de mai bine de trei secole.
Prima însemnare oficială despre puterea minunată a acestei roci a fost facută la
începutul secolului al XVII-lea şi este legată de numele împaratesei Ivanovna. Fiind foarte
grav bolnavă, ţaranii i-au dat acesteia să bea nişte apă amestecată cu o piatra neagră, o apă cu
care se vindecau ei de secole. Apa vie i-a ajutat împărătesei să se vindece şi să dea naştere
unui fiu (până atunci îi muriseră şapte copii).

Fullerenele – o formă deosebită a carbonului. La sfârşitul secolului al XX-lea,

cercetătorii au explicat cauzele proprietaţilor miraculoase ale shungitului. Acest mineral este
alcatuit în principal din carbon, o parte însemnată din care este reprezentată de molecule de
forma sferica – fullerenele. Fullerenele sunt o forma deosebită a carbonului, care la început au
fost descoperite în laboratoarele ştiinţifice în încercarea de a cerceta procesele care au loc în
cosmos, iar mai târziu au fost găsite şi în scoarţa terestra.
Pentru a înţelege natura minunilor shungitului trebuie să analizăm proprietaţile
fullerenelor. Pâna nu demult, despre carbon se credea că nu are decât trei forme de existenţă –
almazul, grafitul şi carbonul. Aceste substanţe se deosebesc prin construcţia lor.Pe lânga
fullerenele unice, shungitul conţine practic toate elementele tabelului Mendeleev. Prin
interacţiunea cu omul, shungitul elimină tot ceea ce este inutil, dar şi adaugă şi restabileşte
acele elemente de care organismul uman are nevoie. În acest fel, organismul işi echilibrează
treptat conţinutul de minerale, care permit tratarea multor boli cronice, restabilirea echilibrului
energetic.

4. Erori şi scriitori

Scriitori SF, Gregg Braden şi echipa de mistificatori care-i completează opera,

amestecă fenomenul Schumann cu proiectul Montauk, calendarul Maya, Edgar Cayce, centura
fotonică, raza violet, chakre, apocalipsul, inversarea polilor şi altele.

49
 Fig. 4.9 . Reprezentare figurativă a mediaticului eveniment 2012

Mai mult, denaturează fenomenul de rezonanţă stabilind cu de la sine putere o valoare

de 13 Hz pentru prima frecvenţa de rezonanţa. Asta ar însemna reducerea razei terestre de la
6.372 km la numai 3.675 km. Nu explică în ce mod se va micşora planeta, prin creşterea
densităţii (la un moment dat se vorbeşte de scăderea densitaţii !) sau prin pierdere de materie.
Dacă se va pierde materie, nu se ştie unde, cu această ocazie forţa gravitatională va scădea la
sfert, vom fi mult mai uşori, ne vom deplasa ca pe Lună. Problema cea mai mare va fi insa
înghesuiala. Căci micşorandu-şi raza la aproape jumatate, iar suprafaţa sferei fiind
proporţională cu pătratul razei, aceasta se va micşora de vreo 4 ori. Ori apa acoperă acum
circa 71% din această suprafaţă. Rămane o poveste neelucidată în continuare.
Bineânţeles, ghiveciul marca Gregg a fost masiv preluat de către manipulatorii de aşa
zise ştiri, mii de articole care mai de care mai docte descriind cu precizie ce se va întâmpla în
anul 2012, ziua şi chiar ora. Un întreg bâlci a scos la iveală incompetenţa, credulitatea şi
prostia care au luat locul banalei realitaţi şi bunului simţ.
Pe de altă parte există voci, şi care nu aparţin adepţilor aşa zisei „teorii a conspiraţiei”,
care afirmă că acest scriitor nu este decât un simplu pion într-un scenariu experimental, istoria
fiind plină de astfel de exemple.

Un remarcabil experiment socio-psihologic a avut loc în urmă cu 70 de ani, mai precis

pe 30 octombrie 1938 (ajunul comercialei sărbători Halloween), în Statele Unite, când postul
de radio CBS a difuzat piesa britanicului H.G.Wells „Războiul lumilor”, regizată de Orson
Wells.
Scenariul a fost foarte realist, presărat cu buletine de ştiri şi cu efecte sonore speciale,
astfel încât să creeze panică, ascultatorii crezând că întamplarile sunt reale. Mii de oameni şi-
au părăsit casele fugind din calea marţienilor, reţelele telefonice s-au blocat
Monitorizarea efectului s-a făcut pe întreg teritoriul Statelor Unite, întreaga presă se
afla pe poziţii şi nu numai presa. De altfel, se pare că Orson Wells nu a fost un simplu şi

50
nevinovat pion în tot acest experiment. Potrivit unui studiu al Universitaţii Princeton, panica a
cuprins, intr-un fel sau altul, aproape un milion de persoane.
Pentru a completa tabloul şi pe alte categorii de populaţie, experienţele au continuat şi
în alte zone. Astfel marţienii au mai sosit şi în programele altor posturi de radio, din alte ţări,
iar consecinţele au fost, aproape întotdeauna similare. Printre cele mai remarcabile „aterizări”
sunt cele din Chile (1944) şi Ecuador (1949). În Ecuador s-a ajuns chiar pâna acolo încât
ascultătorii, într-o mişcare violentă de panică au incendiat sediul postului naţional de radio,
Radio Quito, în incidente pierzându-şi viaţa şase oameni.

După o jumatate de secol, tehnica a avansat, circulaţia informaţiei este mai rapidă,
minciunile mai elaborate şi naivitatea mai mare. Scopul însă a ramas acelaşi: panica, teroarea
psihică. Din nou apare un pion, un ilustru necunoscut, un pseudo scriitor SF, acest Gregg care
ne serveşte nici mai mult nici mai puţin decât sfârşitul lumii în 2012, în decembrie. Cert este
că toată teoria lui nu are nici un fundament ştiinţific, ba chiar contrazice cele mai elementare
date şi noţiuni.
Cât despre „teoria conspiraţiei”, aceasta este doar un experiment din aceeaşi categorie
cu cele de mai sus, chiar dacă a fost pusă la punct de minţi mai luminate şi mai subtile iar
datele sunt foarte greu de contrazis. Dar experimente vor mai fi. Nostradamus a scris despre
ultimul război că va dura 11 şi 29 de ani. Cu siguranţă a făcut referire la timpul în care trăim.
În acest sens, ar mai rămane doar 20 de ani până la ivirea zorilor, la trezirea la adevăratele
valori umane.

Cu toate astea, sunt demne de luat în seamă ameninţări la adresa climei globale.
Geobiologia demonstreaza că posibilitatea existenţei şi utilizării aparaturii de tip HAARP
(High Frequency Active Auroral Reasearch Program). Proiectul HAARP are o paternitate
atribuită fizicianului Tesla. Numeroasele sale bibliografii îi atribuie invenţia conceptului aflat
la baza HAARP şi pomenesc intrarea sa ilegală în posesia FBI-ului american. Conspiraţia
legată de acest aparat este încă apanajul jurnaliştilor experimentaţi în scenarii ale unor
conspiraţii mondiale, mai mult sau mai puţin secrete. Cea aflată în discuţie este legată de
activitatea FBI-ului american. Acesta este acuzat de experimente secrete de manipulare a
climei, cu provocarea de fenomene climatice extreme (tsunami, uragane, ploi devastatoare)
prin utilizarea unei invenţii sustrase laboratorului lui Tesla. Intenţia ar fii de utilizarea a unui
asemenea instrument în războaiele aflate în derulare ale statului american. A doua acuzaţie se
referă la manipularea psihologică asupra populaţiei realizată în cadrul aceluiaşi proiect
HAARP.

5. Geobiologia la nivel naţional şi global

Tehnologii promovate de care Academia Regală a Marii Britanii şi produse sub egida
grupului de cercetători în domeniul geobiologiei coordonat de Prof. John Sheperd:

a. Tehnologii de scădere a concentraţiilor de bioxid de carbon din atmosferă –

denumite CDR (Carbon Dioxide Removal). Din punctul de vedere al geobiologiei,
comparative cu metodele şi tehnologiile tradiţionale, CDR prezentând riscuri minime de
utilizare. Metoda propusă este una lentă, dar eficientă şi recomandată pentru utilizarea
neinvazivă şi sigură în reducerea încălzirii globale. O altă recomandare prioritară a acestei
metode este stoparea acidifierii oceanului planetar prin scăderea concentraţiei de bioxid de
carbon.
b. Tehnologii de management al efectelor radiaţiilor solare – denumite SRM (Solar
Radiation Management), care presupun reflectarea în spaţiu a unei parţi a cuantumului de

51
lumină şi caldură solară. Această metodă promite obţinerea unor rezultate vizibile în scurt
timp.

O altă categorie de descoperiri cu aplicabilitate la nivel global au decurs din

concluziile experimentului japonez asupra apei. „Pastilele” cu apă informată, propuse de Dr.
Masaru Emoto, care a descoperit în cercetările sale că fiecare element din sistemul periodic emite
o frecvenţă (radiaţie) şi fiecărei frecvenţe îi corespunde o boala sau o stare de spirit. Spre
exemplu: vibraţiile produse la iritare sunt echivalente frecvenţei emise de mercur, furia este
asociată plumbului, iar aluminiul tristeţii şi supărării – atenţie la utilizarea recipientelor de
bucătărie confecţionate din acest material. Continuând exemplele găsim alaturarea între: cadmiu şi
nesigurantă, dispreţuirea şi deznădejdea cu fierul, încordarea cu zincul.
De aici principiul de realizare al medicamentului este destul de simplu: informarea
apei cu o frecvenţă opusă care are rolul de a o neutraliza pe prima şi o data cu ea şi boala. Dr.
Emoto a ajuns la concluzia că bolile sunt, în mare parte, rezultatul sentimentelor negative.
Deci luând ca exemplu emoţiile, există stări de spirit ce emit frecvenţe opuse:
ură/recunoştinţă, furie/bunătate, teamă/curaj, anxietate/pace. Figurativ această dualitate se
poate reprezenta prin 2 sinusoide defazate cu 180 grade una fată de cealaltă. Dacă le vom
aduna rezultatul va fi 0. Aşadar apa se informează cu sentimente pozitive („iubire +
recunoştinţă” pare a fi cea mai puternică vibraţie). Am văzut mai devreme că noi putem
influenţa starea apei prin gândurile noastre, dar trebuie ţinut cont că şi aceasta, la rândul ei, ne
poate influenţa prin informaţia conţinută.
Dar până la punerea în aplicare a acestei tehnici, putem căuta direct în natură o apă cu
asemenea proprietăţi. Căutarea ne este oarecum uşurată de cercetările doctorului Henri
Coanda care a studiat apa aproape toată viaţa, munca lui fiind continuată de catre Patrick
Flanagan, ucenicul său. În prezent Patrick Flanagan a reuşit, cu ajutorul nanotehnologiei, să
sintetizeze apa structurată dupa un studiu de aproape 30 de ani.

Există o posibilitate de folosire a apei pentru prezicerea cutremurelor. Înainte de

cutremur nu s-a format nici un cristal, ca şi cum apa ar fi prevestit cutremurul. După cutremur,
apa şi-a redobândit, treptat capacitatea de a forma cristale. Altă observaţie ar fi că prin
cutremure se eliberează tensiunile, multe reflectând modul de viaţă actual al omenirii. Chiar
dacă nu se poate testa la fel de uşor, teoria se poate extinde şi în cazul altor calamităţi:
incendii, inundaţii, secete, tornade.
Efectele dăunătoare ale undelor electromagnetice au fost demonstrate oarecum legat
de experimentul anterior, dr. Emoto a vrut să testeze puterea vibraţiei pozitive. El a luat 2
tipuri de apă: apa de la robinet căreia i s-au araşat cuvintele ‘iubire şi recunoştinţă’ şi apa
distilată neutră. A expus această apă la mai multe surse electromagnetice: televizor, computer,
mobil şi cuptor cu microunde.

Fig. 4.10.Imagini obţinute pe eşantioane de apă subterană prelevate la scurt timp înainte şi după un cutremur
din districtul Shimane şi ulterior în acelaşi loc

52
 Apa expusă la televizor

Apa expusă la telefonul mobil

Apa introdusă în cuptorul cu microunde

Apa expusă la radiaţiile calculatorului

Fig.4.10. Imaginile obţinute dupa expunere (în partea stânga este apa informată, iar în partea dreaptă cea
neutră)

53
 Un remediu natural pentru problemele de influenţă electromagnetică şi geopatogenă
este shungitul. Shungitul are capacitatea de a purifica apa practic de toate substanţele
organice (incluzând aici şi produsele pe baza de petrol, şi pesticidele), de multe metale şi
nemetale, de bacterii şi microorganisme.

In Rusia toate instalaţiile militare folosesc un scut din shungit împotriva radiaţiilor
electromagnetice cu frecvenţa cuprinsă între 1 şi 37 GHz. Prin structura să Shungitul
diminuează extraordinar de mult efectele nocive ale telefonului mobil.

Datele experimentale afirmă că piramida din shungit este un scut de apărare împotriva
fenomenelor geopatogene care se formează în natură din cauza sfărâmării scoarţei terestre,
din cauza influenţei apelor subterane, din cauza dispariţiei zăcămintelor de minerale
folositoare şi din alte cauze inexplicabile. S-a demonstrat că dacă se găseste în raza de acţiune
a unei zone geopatogene, organismul uman este atacat pe neobservate de radiaţiile
geopatogene, care provoacă o oboseală inexplicabilă la prima vedere, apatie, dureri de cap,
slăbiciune. La un moment dat slăbeşte chiar sistemul imunitar, apare o lipsă de armonie,
creşte frecvenţa apariţiei bolilor. Cercetările medicale arată că radiaţiile geopatogene provoacă
afecţiuni cardiovasculare şi în 60 la sută dintre cazuri afecţiuni de natură oncologică.

Un experiment neobişnuit a fost făcut pe străzile din Alma-Ata. Într-una dintre

intersecţiile din acest oraş, în care se întâmplau foarte multe accidente, a fost pusă sub pământ
o piramidă din shungit de 100 de kilograme, cu carcasa din ebonită şi umplută cu praf de
shungit. Piramida din Alma-Ata a făcut ca în curând în acea zona numarul evenimentelor de
circulaţie să scadă cu 30 la sută. După reuşita acestui experiment, şoferilor li s-a recomandat
să aibă cu ei piramide din shungit ca un mijloc de aparare împotriva accidentelor. Unul dintre
argumentele în sprijinul folosirii piramidelor din shungit a fost faptul că multe dintre
evenimentele de pe drumurile publice nu au loc numai din vina conducătorilor auto sau a
pietonilor. Adesea se dovedesc a fi vinovate şi zonele geopatogene. Acestea influenţează
starea şoferului care traversează o asemenea zonă anomală. Cercetările au arătat ca în aceste
zone omului i se schimbă pulsul, tensiunea arterială, îi scade concentrarea, ceea ce conduce la
creşterea riscului accidentelor. Piramida din shungit are o influenţă favorabilă asupra stării
omului, asupra coordonarii mişcărilor lui, asupra sistemului nervos al conducătorului auto.

Capacitaţile crescute ale shungitului de a produce căldură sunt unice printre

materialele de construcţii contemporane utilizate. Prin folosirea shungitului se pot face
podele calde. Shungitul este ecologic, nu eliberează substanţe dăunatoare. Una dintre
proprietaţile unice ale shungitului folosit în construcţii este faptul că aceasta roca nu se
magnetizează, dar este un bun conducător de electricitate. Aceste proprietaţi ale shungitului
prezintă mult interes pentru clădirile de birouri în care sunt multe calculatoare. Pereţii din
shungit pot fi capabili să acapareze toate radiaţiile electromagnetice.

Încă un fapt de perspectivă este urmatorul – asfaltul din shungit ar putea preveni
îngheţarea drumurilor în timpul sezonului rece.

În agronomie, utilitaţile shungitului sub formă de praf sau concasat, rezultat din alte
prelucrări ale sale, se dovedeşte inestimabilă.

Shungitul are proprietaţi fertilizante care se menţin o mai lungă perioadă de timp
decât fertilizanţii chimici. În plus are o influenţă benefică asupra culturilor de câmp,
minimizând efectele poluării de orice tip asupa acestora. De asemenea shungitul reface
calităţile solurilor, redându-le astfel circuitului agricol.

54
 O conferinţă cu tematica „Refacerea fertilitaţii afectate a unui areal cultivabil prin
utilizarea shungitului” a avut loc în cadrul Facultăţii de agronomie din Bucureşti în data
de 14.11.2009.

Fig.4.11. Sfera din shungit

55
 Motto: ,,Nu se pot cunoaşte limitele cunoaşterii şi previziunii ştiinţifice. Mendeleev”
CAPITOLUL V

CONTRIBUŢII ÎN CONSERVAREA NATURII

PRIN APLICAREA DE MĂSURI ALE GEOBIOLOGIEI

Tehnologia Prati Armati, soluţia durabilă pentru fixarea şi recuperarea

oricărui tip de sol

Tehnologia Prati Armati este una dintre cele mai moderne tehnici de recuperare soluri degradate
a secolului XXI în materie de reconstrucţie ecologică. Data aproximativă a intrării oficiale în România
este anul 2007.

“PRATI ARMATI® este o nouă tehnologie ecologică de consolidare a versanţilor, împotriva eroziunii
şi deşertificării, pentru recuperarea zonelor degradate sau aride. PRATI ARMATI® utilizează un
amestec de plante perene - multe dintre acestea autohtone – care consolidează terenul în profunzime şi
creează o pătură vegetală densă, ce reduce sensibil infiltrarea apei meteorice, cauza principală a
alunecărilor de teren. Această nouă tehnologie de consolidare vegetală a terenului prezintă următoarele
caracteristici botanice şi agronomice: utilizeaza plante perene, rustice, (nemodificate genetic, multe
dintre plante sunt autohtone, neinvadante, plante furajere de cea mai buna calitate”.

Fig. 5.1. Sol nisipos impropriu Fig. 5.2. Panta surpata

agriculturii inierbat prin inierbata prin tehnologia
tehnologia Prati Armati Prati Armati

Vetiver sp. syn. Chrysopogon sp., Fam.Poaceae este planta conţinută în principal de către aceste reţete
personalizate în funcţie de caracteristicile geologice ale zonei de recuperate

Dar caracterul deosebit al acestei plante nu stă în cele enumerate şi la vedere, ci la partea ei ascunsă
vederii: rădăcina.

Caracteristicile uimitoare ale rădăcinilor:

• viteza de creştere atinge pana la 2 m în 12-18 luni, în terenuri normale;

56
• adâncime pana la 2,50-5,00 m în funcţie de gradul decompactare a terenului;
• densitate radicală de 3-7 rădăcini pe cmp;
• rezistenţa minimă la întindere a rădăcinilor ajunge pânăla 205 Mpa (20,5 kg/mmp);
• viteza de creştere atinge pana la 2 m în 12-18 luni, în terenuri normale;
• adâncime mare (2,50-5,00 m în funcţie de gradul de compactare a terenului);
• densitate radicală ridicată (3-7 rădăcini pe cmp);
• rădăcini cu diametrul cuprins între 0,1 şi 3 mm şi omogene ca grosime;
• rezistenţa minimă la întindere a rădăcinilor ajunge până la 205 Mpa (20,5 kg/mm2).

În ţările de baştină (India) se fixeaza pante şi alunecări de teren utilizând butaşi de Vetiver.
Tehnologia în sine n-ar fi fost o problemă pentru preluare şi adaptare, dat fiind ca Vetiver are cel puţin
în teorie o plasticitate ecologică aproape atotcuprinzatoare în materie de climă a lumii cultivate.
Obţinerea unor hibrizi fertili care să întrunească, să depăşească eventual şi să transmită calităţile
plantei-mamă a fost ocupaţia timp de cca. 18 ani a institutului dezvoltator din Milano. Hibrizii nefertili
utilizaţi astăzi în componenţa reţetelor de armare a solului prin înierbare sunt Sunshine şi Monto.
Planta şi utilizările ei sunt studiate în peste 100 de ţări, în afară de Romania. Studiile referitoare la
plantele indigene potrivite în reţetele personalizate pe tip de zonă şi sol problematic din teritoriul
Romaniei nu există.

Fig. 5.3. Radacina speciei Vetiver la cca. 2 ani de la plantare.

Caracteristici fiziologice principale al acestei tehnologii de fixare şi recuperare sol sunt:

adaptabilitate la orice tip de teren (pământuri fine mâloase argiloase până la pietriş şi nisipuri; aceste
plante cresc şi pe rocile cu coeziune scăzutăşi alterate); adaptabilitate la condiţii pedo-climatice
extreme (pH: 4 – 11; temperatura : - 45C ... + 60C); rezistenţă foarte mare la secetă, la mediu salin, la
inundare şi la incendiu, (cu o mare capacitate de regenerare după incendiu); plante pionier, capabile să
se dezvolte chiar şi în soluri sărace în substanţe organice şi nutritive sau în soluri poluate; eficacitate
fotosintetică ridicată – fiind plante C4 care contribuie la o absorbţie considerabilă de bioxid de carbon.
Proprietăţile hidrologice dovedite sunt: de evapotranspiraţia profundă, impermeabilizarea versantului şi
asigurarea protecţiei împotriva formării de fisuri şi crevase.

Există posibilitatea de utilizare a PRATI ARMATI® în cadrul unor lucrări civile şi de tehnică
biologică, cu un impact antropic redus asupra mediului înconjurător prin realizarea unui strat de
protecţie împotriva surpărilor şi eroziunii. Tehnologia de consolidare vegetală se poate aplica pentru:
taluzurile rambleelor rutiere, feroviare; malurile torenţilor, canale, fluvii, versanţi din apropierea mării -
faleze; consolidarea şi protecţia versanţilor afectaţi de alunecări de teren; restaurarea şi vegetalizarea,
minelor de suprafaţă, zonelor poluate. Această tehnologie de consolidare vegetală a terenului permite
rezolvarea problemelor egate de eroziune şi adesea, elimină complet (cu avantaje considerabile pentru
beneficiarii şi întreprinderile care realizează lucrările): materialele, lucrările şi costurile suplimentare,
datorită: terenului vegetal adăugat (pentru că ele cresc chiar şi în medii complet sterile, ca sterilul,
zgura, cenuşa), suprafaţa versanţilor (care trebuie sa fie de preferinţă defrişată, rugoasă şi neregulată),
însamânţări tradiţionale, îmbogăţite cu fibre, etc (care rezolvă problema eroziunii). Se reduc în mod
57
considerabil atat durata lucrărilor, cat şi riscurile legate de realizarea acestora şi se elimină costurile de
întreţinere periodică.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Coman - Ecologia spirituală – Editura PIM, Iaşi, 2004

Jane Thurnell-Read - Stresul teluric. Energiile negative ale pamantului - Editura Teora, 1998
Lucian Iordanescu – Ortoontica, Editor Mircea Iordanescu, 2007
Masaru Emoto – Mesajul secret al apei
dr. ing. Răzvan Voicu - Ecologia în universul istoriei - Bucureşti, 2007
dr. ing. Vasile Ciupa – Influenţa energiilor convenţionale şi neconvenţionale asupra
sistemelor biologice, Editura Agroprint, 2005
Casa ecologică - Centrul de consultanţă ecologică Galaţi, Proiect finanţat de Ministerul
Mediului şi Ministerul Afacerilor Externe din Luxemburg, 2001
Shirley Maclaine - Energia pământului

Resurse internet:

http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Structura-si-subdiviziunile-ec1331522192.php
http://dexonline.ro/definitie/geobiologie
http://www.energobiologie.ro/index.php/Apa/Apa-vie-Made-in-Romania-compilatie-2.html
http://ecosapiens.ro
http://jgshepherd.com/
http://paramed.boom.ru/4.htm
http://royalsociety.org/
http://www.atlantida-portal.com/catalog/7/produsedinshungit
http://www.santasofia.ro/
http://www.educate-yourself.org/dc/
http://www.torser-protectie.ro
http://www.razboiulnevazut.com/proiectul-haarp.html
http://www.ecotechengineering.com/
http://www.patrir.ro/pipermail/mediu_ngo.ro/2010-April/012426.html
http://www.energobiologie.ro/index.php/Geobiologie/
http://www.pratarmati.it/

58